Scoala Postliceala Teologico-Sanitara ”Sf.

Iosif”

Nursing comunitar
Prof. Otilia Sandu
Elev: Hîrșie Daniela Camelia
Anul III

ROLUL NURSINGULUI COMUNITAR

ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR
CARDIOVASCULARE

Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate

organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor medico-sociale ale
individului în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în
sistem integrat cu serviciile sociale.
Asistenţa medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de programe şi servicii
de sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sănătos şi bolnav acordate în sistem
integrat cu serviciile sociale.
Unul dintre obiectivele generale ale asistenţei medicale comunitare este educarea
comunităţii pentru sănătate. Un motiv de îngrijorare reprezintă apariţia bolilor cardiovasculare
la vârste din ce în ce mai tinere, iar mortalitatea datorată acestora este în continuă creştere.
Bolile cardiovasculare constituie principala cauza de deces la bărbaţii de peste 45 de
ani şi la femeile de peste 65 de ani.
Ateroscleroza, substratul acestora, se dezvolta insidios si devine manifesta după zeci de
ani, moment in care este greu reversibila.
Cele mai multe din decese au loc brusc, înainte de a ajunge la spital, deseori la primele
simptome (debutul infarctului de miocard).
Apariţia bolilor cardiovasculare este strâns legata de modul de viata iar modificarea
acestuia ca si reducerea factorilor de risc pot întârzia apariţia si dezvoltarea bolii.
Boala cardiovasculara are o etologie multifactorială si factori de risc cu efecte
multiplicative prin asociere. Iata câteva din caracteristicile stilului de viata asociate cu
creşterea riscului de boala de inima:
- dieta bogata in grăsimi saturate, colesterol si calorii, fumatul si inactivitatea
fizica. Exista si o serie de trasaturi individuale - personale nemodificabile ca: vârsta,
sex, antecedente familiale.
- istoricul bolilor aterosclerotice ca si vârsta la care se manifesta la părinţi si la
individul in sine.
Cei care prezintă istorie de boli cardiovasculare in familie, pot avea factori genetici
precum diabetul.
Dieta bogata in grăsimi si fumatul sunt factori importanţi determinanţi ai aterosclerozei.
Efortul fizic moderat regulat, de cel puţin 3 ori pe săptămâna in şedinţe de 45-60 minute scade
riscul de boala coronariană (are efect protectiv).
 Colesterolul ridicat in sânge (hipercolesterolemie) este un factor de risc important. Cei
cu colesterolul scăzut nu fac boala coronariană daca nu asociază alţi factori de risc. Din
contra, colesterolul cu densitate mare (HD1) creste riscul.
Hipertensiunea arteriala este un factor de risc deosebit pentru boala coronariană,
insuficienta cardiaca si accidentele vasculare cerebrale.
Diabetul creste riscul si severitatea bolilor vasculare la ambele sexe dar mai ales la
femei.
Tendinţa la hipocoagulare a sângelui este influenţată negativ de fumat, sedentarism şi
anticoncepţionale hormonale ca si de dispariţia activităţii hormonale la femei (menopauza).
În prevenirea bolilor cardiovasculare, nursingul comunitar ar putea avea un rol
important prin crearea de programe informaţionale cu privire la factorii de risc şi combaterea
acestora în limita posibilităţilor.
Prioritate in prevenirea bolii coronariene în practică au: bolnavi cu boala
coronariană - cardiopatie ischemica sau alte boli vasculare aterosclerotice (artrite, insuficienta
circulatorie cerebrala), persoanele fără simptome dar cu risc crescut (diabietici, cei cu
colesterolul foarte ridicat, cu hipertensiune arteriala).
Aprecierea riscului coronarian este posibilă. Ea presupune aprecierea riscului
multiplicativ al asocierii mai multor factori de risc. Un bărbat de 50 de ani cu colesterolul
mare 300 mg fără alţi factori de risc are un risc mai mic decât un altul cu colesterolul de 200
mg dar care este hipertensiv, diabetic şi sedentar, sau fumează. Trebuie luate in calcul vârsta,
sexul si antecedentele patologice ale familiei (ascendentele).
Este important de ştiut: stilul de viata, deprinderile alimentare, obiceiurile de mişcare,
fumatul. Greutatea, valorile tensiunii arteriale, a nivelului lipidelor si glicemiei se vor lua in
considerare si controla.
Modificarea stilului de viaţă este esenţial (renunţarea la fumat, modificarea alegerii
alimentelor cu scăderea numărului de calorii, a grăsimilor animale, reducerea greutăţii si
creşterea consumului legumelor, vegetalelor, cerealelor si fructelor).
Sarea şi alcoolul vor fi reduse în general, şi în special la cei cu hipertensiune arteriala.
Creşterea fitnessului se va face prin efort fizic repetat, regulat dar de intensitate
moderată - mică.
Şi factorii de risc pot fi influenţaţi modificând stilul de viaţă.
Efortul fizic trebuie adaptat vârstei, fitnessului şi scopului urmărit (prevenirea bolilor
cardiovasculare sau recuperarea după instalarea bolii: infarct).
Durata minimă a efortului va fi de 30 minute de 3 ori pe săptămână, de 10 minute
încălzirea, 45-50 minute de revenire la repaus.
Activitatea fizică efectuată în mod regulat este privită ca o componentă sănătoasă a stilului
de viaţă. Recent această importanţă a fost conturată de unele studii care au demonstrat legătura
între activitatea fizică efectuată în mod constant şi cu regularitate (activitatea fizică moderată) şi
beneficiul asupra sănătăţii generale, în special asupra prevenirii bolilor cardiovasculare în
societatea modernă ce are o tendinţa ridicată spre sedentarism. Instituţiile de promovare a sănătăţii
ar trebui sa comunice publicului cantitatea si tipul activităţii fizice ce sunt necesare pentru a
preveni bolile si a promova sănătatea.
  COMPONENTELE ESENŢIALE ALE UNUI MODEL CONCEPTUAL

Componentele esenţiale ale unui model conceptual sunt următoarele:

 postulate
 valorile
 elementele
a) scopul profesiei
b) ţelul activităţii (beneficiarul)
c) rolul activităţii
d) dificultăţile întâlnite de pacient (sursa de dificultate)
e) intervenţia acordată
f) consecinţele

1. Postulatele
Postulatele sunt suportul teoretic şi ştiinţifical modelului conceptual, enunţuri pentru
susţinerea altor enunţuri. Ele sunt recunoscute şi acceptate (nu trebuie demonstrate).
Postulatele pe care se bazează modelul Virginiei Henderson sunt:
 orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte
 individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale
 când una din nevoi rămâne nesatisfăcută individul nu este „complet”, „întreg”,
„independent”.

2. Valori sau credinţe

Modelul Virginiei Henderson este susţinut de 3 valori:
 asistenta posedă funcţii care sunt proprii;
 când asistenta preia din rolul medicului, ea cedează o parte din funcţiile sale unui
personal necalificat;
 societatea aşteaptă un serviciu din partea asistentelor, pe care nu poate să-l
primească de la nici un alt personal.

3. Elemente
Cele patru elemente care dau sens vieţii profesionale:
1. Scopul profesiei este:
 de a ajuta pacientul să-şi conserve sau să-şi restabilească independenţa sa, în aşa
fel ca el să poată să-şi satisfacă nevoile prin el însuşi;
 de a favoriza vindecarea;
 de a asista muribundul spre un sfârşit demn.
Membrii acestei profesii tind spre un ideal. Fiind însă realişti, neputând să-l atingă
acceptă să desfăşoare activităţi limitate care au scopul de a conserva sau a restabili
independenţa persoanelor îngrijite.
2. Obiectivul activităţii profesionale este beneficiarul – adică persoana sau grupul de
persoane spre care este îndreptată activitatea.
În atingerea obiectivului se ţine cont de faptul că individul, bolnav sau sănătos,
formează un tot cu nevoi comune tuturor fiinţelor umane, dar şi de faptul că manifestarea
nevoilor este diferită de la un individ la altul.
3. Rolul profesiei – desemnează rolul social pe care-l au membrii profesiei. Rolul
asistentei este de suplinire a dependenţei (a ceea ce nu poate să facă persoana, de a încerca să
înlocuiască necesitatea în aşa fel ca persoana să poată să-şi satisfacă cerinţele mai uşor şi fără
handicap).
4. Sursa de dificultate
Dificultăţile întâlnite la pacient, care fac ca persoana să nu poată răspunde la una din
nevoile sale, sunt cauzate de o lipsă:
 lipsă de forţă;
 lipsă de voinţă;
 lipsă de cunoştinţe.
5. Intervenţia aplicată persoanei – asistenta nu trebuie să piardă din vedere omul în
globalitatea sa. Intervenţia va fi orientată asupra „lipsei” şi constă în a spori (creşte)
independenţa persoanei. Este iniţiativa noastră proprie.
6. Consecinţele – sunt rezultatele obţinute – ameliorarea dependenţei sau câştigarea
independenţei – atingerea scopului.

4. Nevoile fundamentale
Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson asistenta trebuie să ştie că:
o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţaiă a fiinţei umane, pentru a-şi asigura
starea de bine, în apărarea fizică şi mentală.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira
2. a se alimenta şi hidrata
3. a elimina
4. a se mişca, a păstra o bună postură
5. a dormi, a se odihni
6. a se îmbrăca şi dezbrăca
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele
9. a evita pericolele
10. a comunica
11. a acţiona după credinţele sale şi valorile sale
12. a se realiza
13. a se recrea
14. a învăţa.
Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow
Abraham Maslow, psiholog şi umanist american afirmă că există cinci categorii de
nevoi umane, ierarhizate, în ordinea priorităţilor, astfel:
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de securitate
3. Nevoia de apartenenţă
4. Nevoia de recunoaştere socială
5. Nevoia de realizare (depăşire)
Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în stare de
echilibru a diverselor sale procese fiziologice şi psihologice.
Nevoia: stare care cere un aport, o uşurare, lipsa unui lucru de necesitate, de dorinţă,
de utilitate.
Homeostazia: este o stare de echilibru şi de autoreglare care se instalează între diverse
procese fiziologice ale persoanei. Homeostazia: este o stare de echilibru şi de autoreglare care
se instalează între diverse procese fiziologice ale persoanei. Acest concept se extinde, de
asemenea, şi la procesele psiho-sociologice.