RAMURI – REVISTĂ CENTENARĂ

Apărută la Craiova la 5 decembrie 1905

Fondatori : C.Ș. Făgețel, D. Tomescu, N. Bănescu

SERIE VECHE : 1905 – 1947

SERIE NOUĂ : din august 1964 până în prezent

RAMURI
REVISTĂ LITERARĂ LUNARĂ

Articolul – program : Credințele și gândul nostru

Autor : D. Tomescu, ANUL 1-No.1, Decembrie 1905

În 1913, apare cu subtitlul „REVISTĂ LITERARĂ ILUSTRATĂ” P

„DRUM DREPT” – fuziunea cu revista lui N. Iorga

24 ianuarie 1915 – 15 iulie 1917

RAMURI
„Drum drept”
(ian. 1922 – apr. 1927)

1929
Număr jubiliar al revistei

.........................................................................................................................
EMINESCU
„De toate a dat Dumnezeu și într-un om
s-a strâns bogăția de suflet a neamului nostru...”
N. Iorga, Ce-a fost Eminescu
RAMURI, Anul IV, Nr. 11, 1Iunie 1909

.......................................................................................................
ÎN PARIS
„Adevăratul Paris răsare seara într-o plimbare
Pe Boulevard des Champs Elysées și rue de Rivoli.
Ce fascinantă e splendoarea Parisului luminat de
milioane de globuri...”
(I. Sișești, În Paris-Notițe-, RAMURI, Anul IV,
No. 15-16, 1-15 August 1909)

„Mânăstirea Jitianului.
Naltă, lung zidită, măreață încă în trista-i și
derăpănata-i bătrânețe...”
(Mihail Sadoveanu, Biserica Jitianului,
RAMURI, Ianuarie 1906, Anul I, No. 2, pp. 131-133)

„Vasile Alecsandri (...) trebuie să fie privit ca adevăratul

întemeietor al teatrului românesc original...”.
(N. Iorga, Cele dintâi piese originale ale lui Vasile Alecsandri,
RAMURI, Anul III, No. 10-11, p. 157)

C.Ș. Făgețel – După 4 ani

„Și revista s-a născut. I-am zis „Ramuri”. I-am zis așa,
fiindcă pe vremea aceea, ea nu era decât o mlădiță sfioasă,
răsărită din trunchiul viguros al unui curent literar, care cucerise
întregul suflet românesc.”
(C.Ș. Făgețel - RAMURI, Anul V., No. 1, 1 Ianuar 1910)

DIN POEMELE D-rei Elena Văcărescu

Traducere de N. Iorga

NU ȘTII NIMIC
„Un danț la piciorul de deal.
Nu știu nimic...
Râul în curs, floarea se pleacă,
Zorile vin.

Un cânt ușor prin ramure :

Nu știu nimic.
Aerul roz, rozele albe :
Amorul e!
(...)”
RAMURI, No. 9, oct., 1925