Revistă de cultură istorică

Anul X · Nr. 12 (117)

decembrie 1976
@

• CD Sat nigerian . Locu i nţe l e,

ingenios con-
struite, sî nt grupate în incint e înconj urate
de garduri care d e li miteaz ă casele ace-
leiaşi familii. l mprejmuirile, din ţăruşi de
Redador tef lemn şi t r estie, a u şi un rol de pro tecţie
CRISTIAN POPI$TEANU impotriva animalelor sălbatice . Dealtfel,
in Africa Neagră, casa rotundă cu acoperiş
Redador f&f adiund conic este loc uinţa t ipic rurală, p erpe-
NICOLAE MINEI t uind vechile tradiţii ale unei indelungat e
experienţe de vi aţă in comun.
Colegiul redactiei @ In Irak, la confluenţa Tigrulu i cu Eufra-
DUMITRU ALMA$ tul, adăpos tu ri construite pe. .. plauri.
CONSTANTIN ANTIP Casele sînt făcute din t restie împle tită şi a u
aceeaşi textu r ă ca şi ins uliţele pe care au
ADOLF ARMBRUSTER fost ridicate.· Astfel de tipuri de locumţe
VIRGIL CANDEA au o vechime mai m ult decît mi lenară
NICOLAE COPOIU 10\ (Satul pe stilpi şf tasa-fortăreaţă, p. 55)
• \GJ Vlad Ţepeş. Pi ctur ă de Gheorghe Pătraşcu
LUDOVIC DEMENY
( Viteazul principe al Ţlrlf Româneşti, p . 5)
TITU GEORGESCU @ în 1573 a luat fiinţă p rima farmacie clu-
DINU C. GIURESCU j can ă , care a funcţio n at fără i nt rerupere
ŞTEFAN PASCU pină în 1949, cînd a fost t r ansfo rmată
M. PETRESCU-DIMBOVITA în muzeu, ale căru i piese ilu strează evo-
lu ţia practicii farmaceutice în ţ ara noas-
ŞTEFAN ŞTEFANESCU tră din cele mai vechi t impuri (In secolul
XVI, un clujean - m.edlc de faiml euro-

• peană, p. 27)

Republici strămoşeşti la romAni: VI RGIL CÂNDEA .... .. . ... . . . . ... . ..... .. . 2

Vlte~zul principe al ŢlrU Româneşti. Un istoric francez din secolul XVII despre
Vlad Ţ e peş: CONST ANTI N REZACHEVICI ... .. .... ... .. .... . . . . . . 5
AprJife-mai 1866. Evenimentele din Principatele Unite RomAne in dezbaterile
Conf e rinţei de la Paris: N . COPOI U ..... . ....... . ... . . . ... . . . ..... . 8
Un destoinic luptAtor pentru Hbertate- Simion Mehedlnţeanu: I LIE CEAUŞE SCU 15
Serdarul Toma Britfanu in atenţia poliţiei habsburgice: V. ŞIMAND AN . . . . . .. . 18
Istoriografie r o mânească in Italia. Interviu cu editorul Italian Roberto Bonchfo . .. . 20
Jo cul ~~ţ~I~~~Am:{}"~ . !~:~~~~ . ~~~~~~- -~-~~~~~·. -~~~~~~~~- ........ 22
In secol ul XVI, un clujean -medic de faimă european!: AUREL D . PET RESCU 27
Un document inedit de la Mihai Viteazul: IONEL GAL, MANOLE NEAGOE ... . 28
Dicţionar ist oric : neamuri şi triburi traci ce ... . . . . .. .. ... . . . . . . . ... .... . .... . 29
Sfg&etul - cet ate a dacilor şi aşezare a românflor: MIH AI MARINA . . . ...... . 30
Noul dorobanţi şi cu sergentul zece : FLORIAN TUCĂ . .. .. . . . ..... . . . . . . . 33
De la Giurgiu la Panaghfurişte: CONSTANTIN N. VELICHI ... .. . . . ... .. .. . 34
1241. Voievodatele romAne i~ afirmi Independenţa: MANOLE N EAGOE . ... . . 36
Un vultur s-a sm uls din colivie - Tadeusz Ko§ciuszko: MILICĂ MOLDOVEANU 39
Mohenjo-Daro - vestigiile unei cfvfU z aţiJ străv ec hi: MARCEL BRION ....... . 43
februari e 1898. E xplozia de pe cufrasatul " Mafne" : N I CUL AE KO SL INSCHI . . 47
Misiunea ,.doctorului" Kersten: JOSEPH KESSE L .. .......... .. . . . . ... . . . 50
Satul pe stîlpi şi casa-fortăreaţ ă: EUGEN ANASTASIU ... . . ........... . .. . 55
e Poşt a Magazin istoric... 58 e Sumarul sumarelor ... 60 ·
 Odată cu înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii, la 30 ăecem..
brk 1947, Romdnia a intrat într-o etapă nouă a dezvoUărU sale. Cucerirea tn-.
tregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărdnlmea munci-
toare şi celelalte categorii de oameni ai mun,cii şi instaurarea regimului de de-
mocraţie populară marchează trecerea la înfăptuirea sarcinilor revoluţiei sociaUste,
(Pro&ramul Partidului Comunist Rornln de flurlre a socletlţll socl allşt'
m\lltllateral dezvoltate fi fnalntare a ~omlnlel spre com\lnlsm)

,
1

REPUBLICI
LA •

VIRGIL CÂNDEA

CAutarea vecblmlf conceptului de republfcllln cugetarea ti viaţa noastrA politici ne duce cu

citeva secole Inapoi In Istoria Ideilor romlnettf ti ne dezvllule doul inţelesurf ale cuvintului. Este
sigur el cea dintii forml a acestui termen, pe care au cunoscut-o lnalntatll nottrJ, a fost cea latini
de respublica, obftnuftl in cancelarffle medievale In accepţiunea de treburi publice, guvernare, ad-
mini straţie şi, tn general, stat, denumlnd Intr-un lnţeles mal larg intreaga lume europeanl uniti
prin aceleaşi forme de cfvflfzaţfe, de gindire ti prin aceteatl Interese, apArate adesea prin coaliţii
impotriva prfmejdfflor din afarl, cum a fost, timp de citeva secole, presiunea otomani. Este limpede
el in aceste intii intelesuri, Introduse de umanltti In terminologia politici medievali, cuvintul repu-
blică era folosit lnd(ferent de forma de stat; •tadar nu ne miri frecventa lui in documentele poloneze
cind este vorba de "afacerile republicii .. sau expresia "Respublfca chr stfana", prin care se lnţelegea
Europa. Aşa se fi explici, deci, juxtapunerea ce ni se pare astlzl curloasl In adresa scrisorii din
1684 a boierilor moldoveni cltre· "regele Poloniei fi Intreaga rlspublfcl", scrisoare redactatA
de Miron Costln. Tot ,.rlspublfcl" numea cronicarul moldovean in a sa Istoriie de crăiia ungurească
statul veneţlan, pe care il compara cu republica romani cirmultl de senatori.

de supt ctrma sfetnicilor au crescut. Şi

i •• e une 1 1
Miron Costin avea, din istoria romană, şi
o viziune a republicii ca formă de stat. După
răsturnarea lui Tarquinius Superbus, scrie
Costin tn De neamul moldovenilor, "au jurat
[Roma, tn sensul de romanii] cum să nu mai
sufere craiu asupra sa [... ]. Şi atuncea s-au
ctrmuit aceea tmpărăţie tot supt sfatul se-
natorilor, cum vedem acum că să ctrmuieşti
Veneţiia [ ...], 500 şi mai bine de ani. De mi-
rat lucru că această tmpărăţie la cttă putere
şi lăţime au venit, tot fntr-acele 500 de ani,
1
Vezi şi Magastn lltorlc, nr. 9/1967, 8-12/1972,
12/1973, 12/1974.
alegea ei din an tn an ctte doi mai mari,
cărora cu numile boieriii le zicea con-
sutes, adică capetile sfatului" . CroniCarul
a tnregistrat şi cunoscut mişcarea socială
cu caracter antifeudal şi antimonarhic de
pe pămt ntul românesc, aceea a lui Gheorghe
Doja, din 1514, ctnd scrie: "s-au oştit ţără­
nimea impotriva domnilor şi a stăptnilor
săi". Semnificaţia socială a acestui război
ţărănesc, subliniată de Engels care nota
că Doja "a proclamat republica, desfiinţarea
nobilimii şi suveranitatea poporului", nu a
fost su rprinsă, tn să, de cronicar pentru care
Doja a fost numai un "crăişor", apelativ
popular dat, m ai ttrziu, şi lui Horea.

2
1
 Urmlrind ideea de republicl tn g1ndirea
româneascl, tnttlnim la Dimitrie Cantemir
convingerea că pe pămîntul Moldovei au
existat din cele mai tndeplrtate timpuri
teritorii sustrasa autoritlţii domnului, ctr-
muindu-se dupl legi proprii şi alcltuind,
cum spunea marele cărturar, "un fel de repu-
blică". ln Descrfptlo Moldavlae, Cantemir
vorbeşte despre trei ţinuturi ai căror locuitori
"nu stnt nobili, totuşi nu ascultă de nici un
boier". Primul era Ctmpulungul, tn ţinutul
Sucevei, care cuprindea cam cincizeci de sate;
toate tşi aveau legi şi judecători proprii.
Uneori primeau şi doi vornici trimişi de domn,
dar nu rareori, dacă jignean pe ţărani, aceştia
ti izgoneau. "Plătesc un bir anual, nu cit
vrea domnul, ci cît fă.găduiserl ei mai !nainte
[ ... ]Dacă domnul ar vrea să. se poarte mai as-
pru cu ei şi să. le impună. poveri noi, nu stau
mult la tocmeaH~.• ci refuzînd cu totul birul,
se retrag tn văgăunile munţilor ...". A doua
republică tn Moldova, mai mică însă , era
Vrancea, tn ţinutul Putnei, aproape de h.ota-
rul ei cu Ţara Românească.. Avea douăsprezece
sate, număra două. mii de gospodării.
Tot aşa, locuitorii "se ·conduc dupl legile
lor şi nu primesc nicicum porunci sau judecă­
tori de la domn". A treia republică. era Tighe-
ciul, tn ţinutul Fă.lciului, un codru la hotarele
cu tă.tarii din Bugeac, "cel mai puternic para-
pet al tntregii Moldove". Locuitorii "toţi stnt
că.lăraşi [şi] tntrec pe toţi locuitorii Moldovei
tn vitejie". Aşadar, cele trei "republiciu româ-
neşti descrise de Cantemir - şi tn care
cercetltorii de azi văd urmele unor străvechi
organizaţii tribale - aveau, pentru tnvă.ţa­
tul nostru, următoarele trăsături: erau an-
terioare Intemeierii Moldovei, aveau legi şi
cirmuitori proprii, erau locuite de oameni
liberi şi viteji, iscusiţi in mtnuirea armelor.
Pentru Cantemir, cele trei republici reprezen-
tau, incontestabil, resturile unor formaţii
politica-sociale româneşti cu însuşiri supe-
noare.
Evoluţia politică. a ţărilor române tn a doua
jumătate a sec. XVIII a adus mereu mai frec-
vent ideea de republică. tn proiectele de aşe­
zare a acestor ţări pe baze social-politice mai
drepte. ln apusul Europei, destrămarea feu-
dalismului făcea loc noii forme de guvernare,
în care suveranitatea aparţinea poporului;
republica burgheză. fusese realizată. în 1789
tn Franţa, prin înlăturarea monarhiei şi aris-
tocraţiei. Aceste prefaceri şi-au avut indată.
ecouri şi in Europa Răsăriteană..
Printr-o serie de trăsături, sistemul voie-
vodal de' cîrmuire a statelor feudale româ-
neşti se deosebea de monarhia de tip occiden-
tal. Succesiunea la domnie nu era, la noi,
reglementatl de ereditate, ca tn Apus, ceea
ce dădea permanent vocaţie princiară. unui
mare numă.r de pretendenţi, iar marea boie-
rime a avut mereu tendinţe să controleze
şi să. limiteze domnia, impuntnd un stat bo-
\eresc. Dar domniile fanariote introduse toc-
mai pentru reprimarea tendinţelor de in-
dependenţă. ale domnilor pămtnteni au adus,
pe de o parte, o tntărire a. concepţiei monar-
hului absolut şi, pe de altl parte, o reacţie vie
!mpotriva. acestei concepţii con.siderată de()-
potrivă. ca o inovaţie străină. şi · ca o nesoc()-
tire a vechilor rtnduieli social-politice. Iată
de ce, tn a doua jumătate a sec. XVIII,
Intilnim tn ţările române ideile republicane
şi antimonarhica cu 'nuanţe diferite. Un scrii-
tor revoluţionar transilvănean, Iosif Martin,
afirma în 1848 că. "tnainte tnc~ de a se tnă.lţa,
prin prăbuşirea tronului, Republica Franceză,
!nainte ca in Franţa să. răsune puternic sem-
nalul deşteptător pentru Intreaga Europă.
cufu ndat ă tn somn - tRăzboi palatelor, pace
bordeielor• - acest semnal a răsunat in
Transilvania din piepturi revoltate". Era vorba
de răscoala ţărănimii transilvănene elin 1784,
condusă. de Horea, Cloşca şi Crişan, care a
avut, cum ştim, un program politic tnaintat,
antinob~ar, a cărui realizare ar fi dus la
sfădmarea relaţiilor feudale. Cu ctţiva ani
mai devreme, un memoriu românesc redactat
de conducători ai mişcării naţionale, adver-
sari ai regimului fanariot, expunea o soluţie
politică. pentru eventualitatea eliberării Mol-
dovei, ca urmare· a războiului antiotoman
Inceput tn 1768, şi anume suprimarea domni-
lor străini fana.rioţi şi ctrmuirea ţării de către
un sfat ales anual sau la trei ani, format din
12 membri răspunză.tori la implinirea manda-
tului lor. Acest proiect, fireşte, imperfect,
deoarece nu era intemeiat pe concepţia suve-
ranită.ţii intregului popor, avea incontesta-
bil trăsături tnaintate, pozitive, fiind Indrep-
tat deopotrivă. tmpotriva domnitorilor stră­
ini şi a monarhiei. Aceste idei ctştigau mereu
mai mult loc tn conştiinţele româneşti, ceea
ce explică. faptul că. Declaraţia drepturilor
omului şi ale cetlţeanulul adoptată de Con-
stituanta franceză. la 26 august 1789 a fost
cunoscută. la Iaşi şi probabil şi la Bucureşti
sau în Transilvania, la numai o lună. după.
proclamarea ei .
La vremuri noi, idei noi
ln 1802, ideea de republică ..a fost afirmată
in Moldova printr-un proiect redactat de
logofătul Dumitrache Sturdza, intitulat Plan
sau forml de oblldulre republicani arfsto-
democratfceascl. Republica era definită tn
acest proiect drept "ortnduiala cea mai cu-
viincioasă. pentru fericirea unui loc". Intre
"divanurile" sau sfaturile care urmau sl ctr-
muiască statul se prevedea, pentru prima
•
oară in proiectele de reforme româneşti
elaborate pînă atunci, şi un divan format din
reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale.
Dar cel dintîi gtnditor româ.n care a afirmat
ideea de republică, căJăuzit deopotrivă de
convingeri antimonarhice radicale şi de con-
cepţia suveranităţii poporului, a fost Ion
Budai-Deleanu. Monarhul era, pentru gindi-
torul ardelean, doar "un vierme pus la rădă­
cina unui copac cu desfătate ramuri", re-
publica fiind înfăţişată de Budai-Deleanu ca
"o dulce mamă", "o stăpînire unde, precum
norodul, aşa şi cei aleşi din norod (urmează]
să aibă cuvint şi sfat la trebile ţării deobşte".
Este un fapt pe deplin demonstrat astăzi
că pentru luptătorii revoluţionari de la 1848,
noul stat trebuia să fie o republică. Eliberarea
naţională şi socială a ţărilor româ.ne trebuia,
potrivit convingerilor lor, să insemne şi o
eliberare de orice formă a monarhiei, vestigiu
anacronic al orinduirii feudale. Pentru Nicolae
Bălcescu era de neconceput "ca româ.nii,
după ce îşi vor cîştiga cu singele libertatea,
căci altfel nu se poate cîştiga libertatea, să
meargă de bună voia lor să se dea pe vecinicie
sau pe viaţă. unui domn, crai sau împărat,
care să-i joace, să-i dijmuiască şi să-i des-
poaie după cum i-o fi voia". Programele re-
voluţionare de la 1848 din ţările române au
exprimat, aşadar, aspiraţia pentru un guvern
popular, pentru o conducere integral răspun ză­
toare fată de popor in formele cele mai clare
pe care le îngăduia situaţia internaţională de
atunci, ţările române fiind înghesuite intre
trei mari imperii şi intr-o Europă dominată
de spiritul ultrareacţionar al Sfintei Alianţe.
"Domnia - afirma Proc:lamaţfa de la Islaz -
nu este un drept de moştenire al nici unei
familii, domnia este a patriei". "Domnul nu
a fost, nici nu este, domn e tot cetăţeanul".
Republica în concepţia acestor intemeie-
tori ai Româ.niei moderne a fost limpede des-
crisă de Nicolae Bălcescu: "Cuvintul re-
publici este o vorbă veche care va să zică
lucru al tuturor. Republica este un stat in care
oamenii adunaţi îngrijesc singuri ·de soarta
lor, fără a-şi pune stăpîni pe cap, avlnd in
lucrarea lor drept regulă dreptatea şi drept
ţintă frăţia'·. Şi dacă unii dintre ei au cugetat
despre cum va trebui şi mai ales despre ce
ar trebui să fie viitorul stat, alţii , precum
Avram Iancu, au încercat să pună in practică,
în chiar vîltoarea evenimentelor, un mod
nou de exercitare şi exprimare a puteni şi
voinţei celor mulţi, în interesul celor mulţi.
Situaţia creată in Munţii Apuseni, in anii
1848-1849 a îmbrăcai aspectul unei repu-
blici revoluţionare.
Statul român unitar, pentru care au mili-
tat paşoptiştii, trebuia, aşadar, să fie o repu-
blică, ceea ce explică şi titlul revistei revolu-
ţionarilor din surghiun, Republica RomAni
4
şi declaraţialui C.A. Rosetti in această revistă :
"Voim o republică română şi o s-o dobîndim
indată ce ne vom uni cu noi înşine", cu alte
cuvinte, o cîrmuire emanînd de la poporul
suveran. Dar, într-o Europă dominată de
presiunile şi interesele unor mari puteri (ele
însele monarhii), înfăptuire a idealului r epu-
blican a întîmpinat numeroase piedici. La
români, stat mic, afirmarea ideilor republi-
cane a căpătat o puternică încărcătură refor-
matoare, revoluţionară, de afirmare a unor
principii noi de organizare a statului, dar şi
a raporturilor sale internaţionale. Iată unul
din motivele pentru care literatura antidi-
nastică reprezintă unul dintre cele mai bo-
gate capitole ale scrisului politic românesc
al epocii moderne şi ea este ilustrată prin
semnăturile de prestigiu ale lui Bogdan
Petriceicu Hasdeu, Ioan Eliade-Rădulescu,
Simion Bămuţiu, Alexandru Macedonski,
Traian Demetrescu, George Coşbuc, Alexan-
dru Vlahuţă, N .D. Cocea, Tudor Arghezi ş.a.
"Pe ctnd celelalte naţiuni care au avut
monarhia se silesc a o goni, afirma Eliade tn
faţa Constituantei din 1866, noi, care n-am
avut-o niciodată, ne sîrguim a o introduce:
Adoptăm ca bune datini ce alţii le leapădă ca
rele. Privim inapoi, · in loc de a privi ina;nte
(... ].Teamă tmi e să nu pierdem în ctţiva ani
tot ce am dobîndit de la alungarea domnilor
fanarioţi ptnă azi".
Idealul republican, preluat de socialişti, a
căpătat conţinut şi valenţe noi. Socialiştii,
care cereau cu hotărtre schimbarea profundă
a întTegii organizări sociale, precizau: "Cine
zice socialism nu poate să nu inţeleagă şi re-
publică". Ei arătau, că sînt "pentru republică
socială, în care nu va mai fi nici rege, nici
tron, nici jefuitori, nici jefuiţi". într-un nu-
măr al organului lor de presă (Lumea noul,
din 23 ianuarie 1900), socialiştii româ.ni afir-
mau: "Trebuie să se ştie că, fiind socialişti,
preconizăm revoluţia socială şi că sîntem
cei mai convinşi republicani" .
I-a fost dat generaţiei de azi, sub condu-
cerea înţeleaptă a Partidului Comunist Ro-
mân - moştenitorul celor mai înaintate tra-
diţii de luptă revoluţion ară şi democratică
a poporului român - să trăiască triumful
acestui mare ideal. La 30 decembrie 1947,
poporul român renunţa, printr-o impresio-
nantă unanimitate de voinţă, l a o formă
anacronică de organizare a statului, ce deve-
nise piedică în calea progresului general al
societăţii: "Crearea republicii - arăta to-
varăşul Nicolae Ceauşescu cu prilejul îm-
plinirii a 25 ani de la răsturnarea monarhiei
- constituie deci o încununare a luptei duse
de-a lungul secolelor de poporul român,
de forţele sale înaintate, pentru eliberare
naţională şi socială, pentru neatîrnare, pro-
gres social şi o viaţă mai bună".
 -----.VITEAZUL PRINCIPE
AL
TĂRII ROMÂNESTI
'1 • •
UN ISTORIC FRANCEZ DIN SECOLUL XVII

Vlad Ţepeş face parte din personalltiţlle de fafml europeanA care s-au bucurat de un mare
prestigiu inci din timpul vieţii. M enţfunf in cronici şi povestiri despre " Dracula" au Inceput si apari
chiar din 1462, anul confruntirU aale cu Mahomed 11; povestirile a-au rispindit apoi şi pe calea
tiparului, care in secolul XV fl cea in Europa primii paş i.
ln 1681, in timpul Regelui Soare, a aplrut la Paris o Istorie a domniei lui Mahomed II, impă­
ratul turcilor, in doui volume. Autorul el, Georges GuiiJet de Safnt-Georges (1625-1705), era un
erudit cu o bogati activitate Istoriografiei ; intre lucrlrfle sale, apreciate la vremea aceea, se nu-
miri indeosebi cele privind Istoria Greciei şf a I mperiului otoman, dfn ultima categorie reţlnind
fi astlzl atenţia, pe lingi scrierea despre Mahomed 11, o Istorie a marelui vizir Mahomed Ktipriilti
şi a fiului său (Paris, 1676).
Acordind un spaţiu larg campaniei din 1462 şi acţiunilor lui Vlad f epef, principe "veşni c de
veghe fi viteaz••, autorul, cunoscitor al lim bilor greaci şf latini şf al Izvoarelor Istorice referitoare
la veacul XV, a utllfzat in scrierea sa operele renumlţ ll or fsto rlograff Leunclavlus, Chalcocondfl,
Sansovlno, Bonflnlus, Miinster, Analele sultanllor şi chiar unele povestiri germane despre Ţ ep ef.
ln aceeaşi carte, el incblnl, de asemenea, numeroase pagini lui Iancu de Hunedoara (a clruf origine
romlneascl o relevl), Ştefan cel Mare şf Vlad Dracul. Dintre insemnlrfle consacrate lui Ţe pef,
reproducem in continuare - renuntind la punctele de suspensie - citeva extrase, reprezentative
pentru modul in care un Istoric francez din sec. XVII a re ceptat ti a Interpretat momente din
hţorla poporului român. Precfzl rfle din parantezele drepte, ca fi cele dint re fragmente, culese cu alt
corp de Hterl, ne aparţin.
Constantin REZAC HEVICI

Acest Dracula [Vlad Dracul] a avut doi
f1i, amindoi foarte amestecaţi in istoria lui
Mahomed. Cel mai mare, numit Vlad - Şl,
. după unii, şi Mircea 1 - trecea drept un prinţ
viteaz şi sîngeros, iar celălalt, care se numea
Dracula [Radu cel Frumos], ca tatăl său , era
un prinţ de o deosebită frumuseţe Mahomed
a pus pe Vlad in domnia Ţării Rom ân eş ti.
Crezind intărită puterea sa, el a hotărît
să părăsească supunerea faţă de sultan, mai
mult din spirit de împotrivire, decit dintr-un
1 Contuzie cu cel de-al t reilea frat e, mort
Vlad Dracul.
motiv religios, puţin {>Otrivit cu firea sa. Ast-
fel, voind să-i determme pe unguri să sprijine
răscoala sa, a luat in căsătorie o pnnţesă,
rudă a regelui Matias [Corvin]. Sultanul
a fost informat şi de complot şi de ali anţă;
el a arătat o minie nest ăvilită. Dar, inainte
de a veni tn persoană ln Ţara Românească,
• a trimis aici pe raiskfutap-ul, sau secretarul
său de Stat, numit Cat abolinos, grec de neam,
cu alţi ciţiva slujitor i ai Porţii , fie pentru a-1
determina pe Vlad să vină să ceară iertare,
fie, mai curtnd, pentru a spiona. !n t recere,
Catabolinos s-a intilnit - conform cu instruc-
o dată cu ţiunile sale tainice - cu Hamza-paşa Ungă
oraşul Vidin, al cărui guvernator era. Cata-

1
 bolinos ş i Hamza s-au s fătu it asupra mijloa-
celor de a-1 atrage pe Vlad într-o capcană ,
pentru a-1 trimit e [captiv] lui Mahomed, şi
hotărtră astfel: Catabolinos, avînd audienţă
la acest v oievod, să- 1 determine, pe nesim-
ţite , a-1 însoţi la inapoiere, l>entru a-1 atrage
intr-un loc unde era pregătită o trupă pen -
tru această cu rsă . La tnceput, această acţiu ­
ne a fost cond u să destul d e bine, şi Catabo-
linos 1-a adus pe Vlad la ambuscada proiec-
tată. Dar voievodul, care era veşnic d e veghe
şi vit eaz şi care mergea cu o escortă puter-
ni că, a descoperit pericolul şi, puntnd mtna
mai tntli pe am basadorii turci, a Infruntat
trupele din amb uscad ă cu attta vigoare, tnctt
le-a împrăştiat şi 1-a capturat pe Hamza.
După această. primă. ciocnire, [VIad] a tnţe­
les el n u mai era nimic de cruţat [tn relaţiile]
cu otomanii şi a hotărtt să-1 trateze după
obiceiurile lor crude ...
A ţintuit turbanele in capetele solilor
turci, care nu voiau al ti le acoatl cind a-au
prezentat in a udlenJI, t f a tras In ţeapl
prizonierii capturaţ l odatl cu Hamza-pata
fi Catabollnos, clrora le-a rezervat ţ e p i
mal inalte, pentru a le " distinge rangul" .
Apoi, făr ă a da răgaz otomanilor să-şi
revină, [Vlad] a tr.ecut Dunărea cu trupele
sale şi a p rădat Bulgaria şi Serbia. Maho-
med - care ptnă atunci dăduse exemple d e
barbarie, fără. să le şi primească. de la nimeni
- n-a fost niciodată attt de surprins, ca
atunci cînd a aflat supliciile ambasadorilor
şi nenorocirea supuşilor săi. Se povesteş te
că i-a fost attt de greu să creadă aceste veşti
încît la prima ştire pe care i-a adus-o begler-
b egul Mahmud, 1-a tratat pe acesta ca pe un
Dou4 gravu ri care tnsotesc cartea lu i Guillet : audient4
la Sublima Poart4 ...
•
'
impostor odios, care-i aducea o informare
imagi n ară, şi a pus sl fie biciuit.
Cum Mahomed voia să atace Ţara Româ-
nească. din toate părţi le, să- i ia mijloacele de
aprovizionare şi folosirea Dunării, a intro-
d us, prin gurile acestui fluviu, o flotă de 25
galere şi alte 100 vase mai mici, tn timp ce
armata terestră mărşăluia s~re Plovdiv. Iu
scopul de a tnvinge t n acelaş1 timp pe unguri
şi pe români, pregătirile aceste1 campanjt
nu a u fost deloc mai prejos dectt acelea ale
asediului Constantinopolului. Numărul luJ?-
tătorilor- se ridica la 250 000 oameni, [cifră.
care se verifi că prin taxele pe care Maho
le-a stabilit ctnd a ajuns la Dunăre şi ::'la
nevoie de vase pentru trecerea trupelof"( a
convoaielor ş i a bagajelor taberei. Percep-
t arii care a u arendat aceste taxe au văf!at
tn vistieria lui Mahomed 30 miliarde st~i
de a ur, care, după. evaluarea obişnuită, lYrcl
exact la 100 000 ducaţi de aur. Dar nu ~
lăsat ptnă. nu au făcut din aceasta un ctşti
considerabil. Ceea ce presupune o mulţi e
extraordinară ataşată acestei armate.
Cea dintti a atacat flota otomană; ea a;
pustiit ambele maluri ale Dunării, prin nume
roase incursiuni şi a prădat Proilavul sau Pres-
laviţa [Brăila], care era cel mai bogat oraş al
voievodului şi care servea ca port pentru t qt
comerţul ţării. Otomanii 1-au incendiat şi
focul l•a mistuit cu atît mai uşor, cu ctt n
era construit dectt din lemn.
Vlad, care aştepta ajutorul ungurilor, punin-
d u-se tn fruntea trupelor sale, s-a aşezat tn
defileuri şi !n locuri tnguste, unde călări­
mea otomanilor nu putea lupta ncstinjenită,
iar pedestrimea lor nu se putea angaja fără.
să fie expusă la periculoase ambuscade.
Dar ajutoarele cerute regelui Ungariei
nu au mal venit: antrenat tn conflicte cu
regele ltomtfef fi cu buslfll, Matei Corvfn .,.
a intirziat trimiterea lor: •
r

M EDl
...şi o hart4 con(igurtnd şi teritoriile
.., r ,.
Totu~i, dacă Vlad a pierdut sl>eranţa aces-
tui spnjin, el nu şi-a pierdut şt curajul, şi,
la adăpostul pădurilor şi strtmtorilor, a con-
tinuat să observe mişcările lui Mahomed,
hărţui nd aripile armatei otomane, deşi nu
avea dectt 8 000 sau 9 000 călăreţi . La tnceput,
sultanul nu 1-a privit pe româ.n dectt ca pe
1 un inamic demn de dispreţ şi un simplu
comandant de ceată. Vlad a profitat de acest
dispreţ, căci, puntndu-şi călărimea să facă
mai m ulte incursiuni, ca unul ce-şi cunoştea
perfect ţara, i-a stctit pe turci, care nu-l
puteau descoperi tn aceste diferite schimbări
de poziţie. Apoi, nemaivrlnd să se menţină
doar la mici lupte şi uşoare hărţuieli, a pă­
:
truns cu t oate t rupele sale, tn tabăra lui Maho-
med, profittnd de Intunericul nopţii.
In acest atac de noapte - rlmas cele-
bru in Istoria armatei noastre - Tepef a
provocat mari pierderi taberei fmplrl-
tettl, pierzind insi tf el pe lingi cel cl-
zuţl o aeaml de prfzonferl.
Sultanul s-a Indreptat In m&J'f spre Tlrgo-
vltte, oratul principal al roml nllor. Totodatl,
devenit prudent, el fi-a ţinut de alei incolo
trupele sub arm e cu mal multi atl ruln11,
asigurind ziua maJlul pr:n cercetql care
CB.CA88 Jl
A VOOASIE
MEA Nonu:. ou PoNT E v XIN
•
MZ'A
DE
LEVANT
ţ4rilor romdne tn aecolul XV (Detaliu.)
flceau recunoqterl, Iar tablra de noapte
prin intl rlt url.
Oratul Tir g ovlşte fusese plrlalt de lo-
cuitorii ali, far otomanll, crezind el fusese
fi prldat, nu au mal Intrat in el. In Im-
prejurimi 1-a intimpinat spectacolul groaz-
nic al pldurllor de ţepi ; intr-un a din ele,
sultanul 1-a recunoscut pe Hamza-pafa,
"tmbrlcat inel in hainele sale de purpurl
fi mltase" . S-a ordonat retragerea, in timp
ce Vlad continua al hlrţul aac l fla ncurlle
fi arlergarda armatei otomane, silind-o
al meargl cu multi precauţie. Unul dfn
subalternii tii - comandant al unul deta-
ament de 6 000 clllreţl - n u a executat
f
nsl ordinul dat de vofevod, ceea ce a dus
la ,,pierderea Tlrll Romlnet tl". Vlad a
trebuit al se retragi, far regele Matei
Corvfn 1-a arestat tii-a tntemnlţat In Unga-
ria, fiind Inlocuit la domnle de fratele
alu, Radu cel Frumos.
Vlad a fost totuşi restabilit tn Ţara Ro-
mA.nească, dar apoi turcii prinztndu-1 tntr-o
bătălie, i-au tăiat capul şi 1-au trimis sulta-
nului1 (decembrie 1476].
1 Vezl Ma,uJ.n utorlo, nr. t2/t969; 6/1970 şl 3/1974.
7
 -mai 1866:
•
IN
DELA
Pentru a inţelege, in continuare, conţinutul
dezbaterilor Conferinţei reprezentanţilor celor
şapte puteri garante 1, este necesari cunoaşterea
evenimentelor care au avut loc in tari in
perioada de la 18/30 martie 1866- efod s-a
comunicat oficial neacceptarea de c:itre prinţul
Filip de Flandra de a ocupa tronul vacant al
Principatelor Unite -pini la mijlocul lunii mai.
s-a aritat ci Locotenenta domneascA se ba-
zase, pe lingi votul unanim al Adunirflor legiui-
toare, pe adeziunea populari, larg exprimatA
in telegrame şi scrisori, la ideea aducerii unul
prinţ strifn in fruntea ţirli. In faţa opoziţiei
indirjlte a unor p uterl garante de a accepta
principiul "prlnţului strlln", Locotenenta dom-
neascA a recurs la o forml şi mai largi de
exprimare a voinţei populare - pleblscltul.
"O ti care al fi fost activitatea unei viitoare
Adunlrl Ieşite din liberul sufragiu -se spunea
in acest sens intr-un document oficial -totuşi
acea autoritate n-ar putea si lfe deopotrivl
cu aceea care conţine manifestarea unei dorinţe
exprimate direct de totalitatea naţiunii inseşl",
socotiti a ff totodatl o "manifestare in afarl
de orice idee de Influenţi interni sau externi •• !~
Noul candidat la tronul RomAniei, propus de
oamenii politici romAni, printr-o intelegere
tacitA cu guvernele Franţei fi Angliei, a fost
prinţul Carol Ludovic: de Hohenzollern, sub
numele de Carol 1.
Din cauza opoziţiei indirjlte a celor trei
puteri vecine faţl de principiul desemnlrU
unul prinţ străin, noua propunere nu a fost
dlvulgatl decit atunci cind s-a cunoscut asen-
tlmentullul Napoleon. La 30 martfe/ 1 t aprflfe
t 866, la propunerea Consiliului de Miniştri,
Locotenenta domneascl a publicat Decretul
1 Citeva dintre primele protocoale ale Conterlnţel au
fost publicate tn numlrul trecut al revistei.
8
RO
•
pentru organizarea plebfsc:ftulul prin care
"popo,rul romAn este chemat a se pronunţa
prin un plebiscit daci voieşte si suie pe tronul
ereditar al Principatelor Unite Romlne pe
principele Carol Ludovic de Hohenzollern sub
numele de Carol 1''. Au fost chemaţi si voteze
"toţi romAnii in virstl de 25 de ani, care ae
bucuri de drepturile lor civile şi politice fi
care, prin legea electorali, intrunesc c:ondlţlu­
nfle de alegltorl in comunele rurale şi urbane••.
Acesta urma si se desfişoare intre 2/ 14 aprilie
şi 8/20 aprflfe.
Tot la 30 martle/1t aprilie, Locotenenta
domneascA a publicat o Proclamaţie citre
popor, care incep ea astfel: {,Romlnfl In
curs de zece ani aţi dovedi de trei ori
in faţa Europei, prin actele şi voturile voas-
tre, ci sinteţl o naţiune care aveţi con-
ştiinţi de drepturile şi trebuinţele voastre, ci
volţi unirea şi, ca scut al naţlonalltiţfl voastre,
un domnitor striln". In continuare se motivau
dezbaterile Conferinţei celor şapte puteri cu un
argument nu lipsit de semnificaţie: "... de
destinele RomAniei sint legate şi Interese mari
ale Europei şi este dovedit pini la evldenţl el
acele Interese nu pot si le lase a permite ca
gurile Dunirli si fie date unei naţiuni dezblnate,
truncheate, slabe prin urmare şi cu totul
departe de a fi bulevardul puternic, pentru
ridicarea cirula Puterile garante au vinat
singele şi comorfle lor".
In timp ce se desfişura plebiscitul, guvernul
romAn a primit din partea consulilor strifnl
rezoluţia Conferinţei din 23 martfe/4 aprllfe
care, de fapt, nu stabilea nimic concret. La 5/
17 aprilie, Ion Gblcl, preşedintele Consiliului
de Miniştri justifica printr-o Clrcularl adresati
agenţilor şi consulilor strlfnl din Bucurettl
graba organlzirif plebfscftulul: "pentru a tila
scurt, cu un moment mai curind un eltirile ş f
intrigile de tot felul", pe care " urzltorU acestora,
prin numele şi protecţlunea lor, flceau pe
ciUva credull slle atribuie un sprijin din afarl" .
,.Avem ferma convingere- se spunea în Circu-
larl - el Conferinţa de la Paris, chemati sl
d ecldl de soarta principatelor, va şti sl faci
deosebirea intre dorin/ele ţlrfl intregi şi aspl-
raţlunlle ambiţioase ş vinovate ale rlzvritfţl­
lor Izolaţi, care au reuşit si atragl intr-o manl-
festaţlune, respinsi cu scirbi de toatl naţiun e a ,
pe cîţiva nenorociţi, mal toţi strllnl, in contra
cirora la laşi a trebuit si se întrebuinţez e f o rţ a
armati" 1 •
La 8/ 20 aprflle, Inalta comfslune pentru
nu mirarea voturilor plebfscftulul (formati din:
primatul RomAniei, Nlfon; primul preşedinte
al Curţii de Casaţie, V. Sturdza; preşedintele
Consllfuluf de Miniştri, Ion Ghlca; decanul
Facultlţfi de drept, C. Bozfanu; cfncl magistraţi
dfn conducerea celor mal înalte organe ale
justiţiei) a comunicat rezultatul scrutlnulul
- 685 969 voturi afirmatlve, contra 224 voturi
negative. Doul zile mai tirziu, la 10/22 aprflfe,
Ion Ghfca a notificat rezultatele acestuia, prin
scrisorile trimise luf Drouyn de Lhu ys, minis-
trul de Externe al Franţei, preşedinte al Con-
ferinţei repr ezentanţilor puterilor ga rante, in-
trunltl la Paris, precum şi miniştrilor de Ex-
terne al celorlalte puteri garante.
La 15/27 aprflfe, Locotenenta domneascA
a transmis p rfnţuluf Carol comunicarea oficiali
cu prfvfre la r ezultatul plebfscftuluf, care il
acorda calitatea de domnitor al RomAniei.
Intreaga campanie a romAnilor pentru adu-
cerea unul prinţ strifn nu poate ff inţelea s l
firi cunoaşterea pozfţlef deosebit de ostlle a
celor trei puteri vecine cu RomAnia. Aceastl
poziţie a putut ff contracaratA de atitudinea
Franţei care a anunţat el "işf plstreazi şi men-
ţine dreptul slu de a se amesteca in aceste
afaceri [ale Orientului] şf de a participa la rezol-
varea lor". Acesteia l s-au asociat delegaţii
Angliei şi Prusiei.
Co nferinţa s-a incheiat astfel cu o infringere
dfplomatfcl a celor care se opuneau aducerii unui
prinţ strlln (cititorul va descifra desigur, din-
colo de limbajul diplomatle al reprezentanţilor
celor şapte puteri, faptul el in unele cazuri el
nu exprima deschis poziţiile respective, llsind toc
chiar unor atitudini amblgul, aparent contradlc-
torfl, între cele declarate de participanţi şi ma-
nevrele efective ale guvernelor for).
Protocoalele Conferinţei de la Paris, pe
care le pubiJclm in continuare, sint reproduse
dupi lucrarea Autor itatea faptului tndeplinit
executat t n 1866 de cei tndreptăţiţi, de D.A.
Sturdza. Dfn acee aşi surs i reproducem şi re-
latarea intrevederii dintre Bls marck ş f Carol.
N. COPOIU

Protocolul VII din
20 aprilie/2 mai 1866
DJ. plenipotenţiar al Franţ~t• a-
minteşte cl!. membrii Con ferinţei
trebuiau sl supun! guvernelor lor
proiectul de decl araţlune propus tn
ultima şedinţa. şi le cere sll binevolas-
cl a tace cunoscute Instrucţiunile lor.
D-nil plenipotenţiar! al Austriei,
Italiei, Pl'llllel tl Turciei declara.
el stnt au torizaţi a adera la proiect.
Dl. plenipoten$far al Rusiei aderă
de asemenea. Cu toate acestea el
crede el trebuJ e sl r eamlnteascl!.
nota ce a a vut onoarea de a prezenta
Con rerln ţel la 4 a prilie şl depeşa prin-
cipelui Gorceakov din 4/16 ale ace-
l eiaşi luni, pe care a citit-o Conrerin-
ţel tn şedin ţa de la 24. Obiectu l prin-
cipal, pe care acele comunicări ti
aveau tn vedere, era, adauga. dl. de
Budberg, a tmprej mul exprimarea
dorinţelor populaţl u nllor moldo-vala-
he de toate garan ţllle posibile de sin-
ceritate şi I n dependenţa. . Acest ţel
ar rt rost tlirl nici o tndoialli mal com-
plet atins prin mijlocul convocl!.rll
a douli Adunlirl deosebite. l n lipsa
acestei combi n aţlunl , s-ar mal ti
putut tace, tlirli a suspenda alegerile
deJa tncepute, ca să voteze deputaţii
moldoveni la I aşi , unde dtnşll ar tl
fost puşi tn contact di rect cu spiritul
general al celor ce 1-au ales. Decla-
raţiunea, pe care p lenipotenţlaril,
tn ultima lor tntrunlre, ·au rost de
plrere s-o adreseze consulilor puteri-
lor la Bucureş ti, cuprinzind o men-
ţi une anume despre necesitatea de
a tndeplrta orice presiune de naturl
a fmptedl ca libera exprimare a vo-
t urilor, dl. plenip otenţiar al Rusiei,
1
Vezi Magazin Istorie, nr. H /1976.
1
Subllnlerile apar ţin lui D. A.
Sturdza.
asocllndu-se pe deplin la aceasta.
menţiune, aderll fn numele guvernului
sliu la proiectul propus Con rerlnţel.
Dl. plonlpotenJlar al Torelel de-
clara. că se uneşte cu modul de a
vedea exprimat de dl. baron de Bud-
berg.
Dl. pl enlpotenţlar al 1\I a rllllrltanll
zice că supuntnd guvernului său
proiectul de declaraţlune, adoptat
ad referendum de către Conterin tli,
şi-a permis a exprima oarecari fn-
dolell asupra redacţi un el acestui
document. Deci, guvernul Males tllţll
Sale britanice crede ca. e imposibil
ca Con ferinţa sa. treacă sub tăcere
pleblscitul prin care guvernul pro-
vizoriu din Bucureşti a provocat
numirea unul principe strliin . 1 se
pare mal logic a se explica Inainte
de a aminti princi piul domniei pli-
mtntene. Dl. comite Cowley propune
tn consecinţă redacţlun ea urmlitoare:
D eclaraţlune . Guvernul provizoriu
din Bucureşti , provocind printr-un
recent plebiscit numirea unul pr in-
cipe strliln, s-a abătut de la Conven-
ţiun ea din t9 august 1858, care prin
articolul XIII dă Adunlril sarcina
alegerii de domn. Co nrerlnţa, rere-
rlndu-se la hotll.rtrea sa de la 4 ale
lunii trecute, decide eli griJa de a
rezolva cestlunea menţinerii Unlrll
trebuie sa. tie lllsatli Ad unărll ce are
a se tntr uni. Dacl!. majoritatea, tie
a deputaţilor moldoveni tie a depu-
taţilor vaialll, ar cere, ş{ unii şl alţii
vor avea facultatea de a vota separat.
ln caz ctnd majoritatea, tie moldo-
venească, ti e valahll. s-ar pronunţa
tn contra Unirii , acest vot ar avea
de conseci nţâ separaţlunea celor
doul principate. Aceastli cestlune
lsprlvitll., Adunarea va proccde la
alegerea de domn, care, dupll. termenii
a•·tlcoluiul XIII al Con venţiun el , nu
trebuie sâ se t:\că dectt dintre pâmtn-
ten!. Consulll stnt tn slirclnaţl a ve-
ghea tn comun acord la Jlbera expri-
mare a voturilor şi a semnala Imediat
Conferinţei orice atingere s-ar aduce
acestei 11 bertăţl.
Dl. ple nip ot~n$1ar al Rull1e1 zice că
aceastli redacţtune 1 se pare mal
completli şi eli aderă cu totul la ea.
D·nil plenJp otenţlarl al Franţei,
Auatrlel, Prualel o aproba. de ase-
menea.
Dl. plenip otenţi ar al Itallet aderli
asemenea, din moment ce ceilalti
plentpotenţlari s-au pronunţat tn
acest sens.
Dl. plenip otenţiar al l\far11 BrltanJI
crede el ar U utll a tnso$1 deelaraţlu­
nea cu o tnstrneflune sumarl adre-
sati consulilor; e a redactat deci un
proiect de depefl pe care o ci teşte
Con ferinţei şi care, dupa. citeva mo-
di fi cări , e adoptata. tn termenii
urma.torl :
.,Domnule, Conferinta fnstruitli
despre evenimentele ce s-a u petre-
cut tn principate, a socotit necesar
a tace declaraţiunea anexată la
această d epeşli , şi pe care stn t eţl tn-
sărcinat a o r emite ln copie guver-
nului provizoriu din Bucureşti . Do-
rinţa Con ferinţei este de a lll.sa Prin-
cipatelor Unite toată libertatea de
acţiune compatlblll cu todatorirlle
In ternaţional e ce ea este chemata. a
tace sa. se r especte. Con ferinţa crede
eli guvernul provizoriu Ş1 populaţlu­
nlle vor tnţelege intenflunlle sale
binevoitoare faţă de el ş că Aduna-
r ea tşi va conforma actele sale Jn
sensul declaraţlunll. Declaraţiunea
prescrie llnla de purtare, pe care con-
sulll au a urma, şl Conferinţa nu se
tnd oleşte de zelul ce veţi pune, dim-
pre ună cu colegii d-voastrli, a veghea
la executarea b otărlrll ce ea va. aduce
la cun oşti nţă. Veţi binevoi a tnvita
guvernul provizoriu să Insereze fn
ziarul ofi cial textul documentului aci

9
\
 ----
anexa t şi a ml informa prin telegrat tngrljlre, care nJclodatl nu le-a ·upslt, Dl. plenipotenţiar al Franţei ob-
despre aceastl publicare". d oreşte al asigure odihna şi llnlştea serv i el tn pro,unerea d-lul ambasa-
Plenlpotenţtarll curţilor garante principatelor ş i sll llnlşteascA. spiri- dor al Turciei extstl o tndoltl pro-
tund aut orizaţi a adresa direct tele, dtndu-le timpul de a reveni la testare, una tn contra modulul tn
consulllor respectivi declaraţtunea Idei mal siLnâtoase şl mal conforme care a rost emis votul Adunării
şi depeşa adoptate de Conterlnţl, ou adevAratele lor Inter ese. tn conse- cealalt !!. chiar tn contra votului. E
se fa lnţelegerea el transmiterea clnţl, el a rost lnsiLrctnat, pr in d epeşa Important a şti mal tntll, daci a fost
acest or documente se va face Imediat telegratlcâ de la 13 ale a cestei luni, un vtclu tn votare. Daci votul a
tn 'lUmele tuturor prin telegrat. a face declaraţl unea urmll.toare, ce- fost r egulat , numirea prlnt·lpelul
Afarl de aceasta, fiecare plenipoten- rind ca ea 8l fie lnseratll tn prot oco- strâln tot ar fi contrar! tratatelor,
ţiar le va adresa, ctt mal curind po- lul Conferinţei: .. SubUma Poartl dar U nirea ar ti un fapt ctşttgat,
albll, pe calea ordlnarl, agentului este şl astAzi pentru un principe pA.- pentru el a rost me nţtnutA. de Adu-
pvernulul alu la Bucureşti . mtntean pe viaţă, daci Unirea este nare. Din ln form aţlunlle agentului
Dl. plenlpo&en..ar al Tureltl a- ceruti de Adunare, dupA u ltima ho- Franţei la Bucureşti rezultl el pro-
trage atenţlunea Conferinţei asupra tlrtre a Conferinţei. Ca conseclnţl cedeurlle votului au fost r eaulate.
uttutlţU ce ar ti ca Poarta l i poati natural! a acestui punct de veder e, noi Dl. plenipotenţiar al Turotet 1Dv1·
tr.lmltt tn prlllelpa&e 1Ul comllar etntem pentru doi gospodari t ot pll- tat 11 arate Uerallti$1le ce ar lt fo1t
aau 4elerat, can ar ave~ mlllune mtntenl~, tn cazul ctnd separati unea ar comtee, alee el ele n·ar pu~a 11 con·
a nrhea, tn hltelerere e11 arentU 11 votata. Guvernul Imperial ot oman It&tate deett prin m1JlocuJ unei anchete
cllftllor raran&e, ea l i uipre Uber- n-ar tace cu toate acest ea nici o obtec- la rata looulul ş i el ptnll. atunci Con-
tatea tl aJJloerltat.a votllrllor •• oare ţtune ca Adunarea sll atbl facultatea terln a ar trebui, dupl plrerea sa,
ar procura tn acelatl tlmp auvernu- de a desemna pe un plmtntean, sâ constate lnfracţlunea comlel de
lut otoman JntormaţlunUe directe 1ub iltlul de ruvemator ••u de ro•· g uvernul provizoriu '1 de Adunare.
de oare ar avea nevoie. podar pentr11 trei, patru eau tapte an!, DJ. plenipotenţiar al Prllllet, ob-
Dl. plwpo&ea..ar al PruaJel crede - daci aleaerea unul gospodar pe ser vind el r ezultl dln ceea ce a spus
el Poarta trebuie totdeauna al vtaţl tnttmplnl, pentru moment, dl. ambasador al Turciei, el d-aa re-
poatl ti tn mlsurl de a-.1 procura · dlttcultlţl ce nu ee pot tnllltura". nu nţi a Invoca vtcllle de formll.
lnformaţlunt tn principate, dar daol Satvet paşa adaugi el o alti depeşl pent ru a nu ataca dectt rezultatul
e vorba de o autoritate de exercitat telearatlcl a rost adresat! de minis- tnsuşl al votului, Satvet pata zice,
tn numele alu, atunci e cu totul trul Afacerilor StriLtne al sultanului, el tn adevlr Sublima Poaru. protes-
altceva. la 15 mal, adiel dupl ce a avut cu- t eazA tn contra faptului numlrU
Dl. plenlpoten.lar al R111lel face noştlnţl de votul AdunlrU tn fa- unul principe strlln .
observaţlunea el nu poate fi cestlu· voarea principelui de Hohenzollern . Dl. plenipotenţiar al Franţ•l amin·
nea despre trimiterea unul comisar Acest vot, dupl depeşl, ar fi pltat tett• el, dopi declarattunea de la
otoman, olcl ar trebui tn acest caz de mal multe UegaUtlţl, care vor !! mal, era de datoria contulllor li de-
ca curţile garante al trlmltl delegaţi putea tl dovedite la timpul şl locul nunţe Contertnţ•l nererwarlti$Ue ce
şt nu este locul de a lua a ceastl m~­ lor. Guvernul otoman perefstl tn a-ar fl produe tn vot tl d.tntU nu au •
s url. hotlrtrea sa de a nu accepta princi- eeouialat nlol una. Dealtmtnterl~
Conferlnp a4opdncl aoe1& moci ele piul pe care guvernul provizoriu din nu este nevoie a Intra tn d l scuţtune
a vedea, Dll " eli a.rmare propunerll Bucureşti pretinde a-1 menttne tn asupra acestui punct, tundcl dl. am-
4·1aJ ambasador al TurcJel (•••] contra tratatelor şi hotlrlrilor pu- basador al Turciei nu lnslstl. Râmtne
terilor; şl tocmai pentru a stlrşt cesttunea ridicati de comunicarea
Protocolul VID din toate miJloacele de tmplcare ce stnt lui Safvet paşa, aceea a numirii
tn puterea ea, guvernul otoman pro· unul gospodar pe timp limitat. Dupl
5/17 mal 1866 pue numtrea uuJ guvernator sau Ideea d-lul plenipo tenţiar al Franţei,
(•••] Dl. plentpo&en•Jar al Franţel1pune principe pentru 1Ul termen pe care ar fl vorba nu de a impune (prlncl-
oi a pr.lml&, ca prete41D&e al Oonfertn- l·ar ho&irt Conferln.a. plul] un[ul] gospodar t emporar, el
ţel, o depefl 011 data de 18/iS aprllle Dl. plentpotenţlar al Ruelel com• de a llsa Principatelor Unite facul-
de la dl. Ion Qhlca, mtnll&rul A.faoe- bate aoea1t6 oomblna$1Wle 1ub rapor- tatea de a-l adopta. Aceaatl plrere
rllor S&rllD.e al f11vtmullli provlso- &ul oportunJtlţU. Dacâ ar fi fost 1 se pare el are o adevlratl valoare.
rlu din B11cantt anundlld ci po- cerut-o moldo-v&lahJIJ Conferinţa ar P entru el popul aţtunlle pretind el
,orul romb a ale1, pe calea Ulllli ple- putea dellbera aaupra-1; dar ce pu- nu exlstll printre ele un om care el
blloU, ea 111veran al PrtneJpatelor Unţl eate de a f1 ascultat ctnd 11 ofere tn mod Invederat garanţUle
Ualte pe prbaolpele Oarol•LII40vtc ae oterl un sistem şi mal pu~ln etabll de dorit p entru a-1 da gospodaratul
4e Boheuollem·SIJmarlnnn, 1ub dectt gospodaratul pe via l, care, pe vlaţl, n-ar Il indicat ca ele al lael
numele 4e Carol 1 J aoeuQ alerere dupl a lor opinie nu prez ntl des- Intru cttva o Incercare, numind mai
ar n bl&runU t86 Ht vo&url aUr- tule garanţii de alabllltate? De alt- Intii un gospodar pentru ctţlva
m&UTe1 contra IU votul nep&lve. minteri, la Bucureşti s-a adus prea ani? Dacl el ar rlspunde la tnerede-
Bactna pe preMCI.llltele Oonfert.Dţel destull atlnfere tranzacţlunllor exis- rea ţlrll , e-ar prelungi puterile sale
•e a ad11oe aeeari& alerere la CWlOfdll· tente: rolu puterilor garante şl şl s-ar putea conttrma pe vlatl,
ta oolertJor au. 41. Ion Ghlca exprlml curţii suzerane n-ar putea fl de a printr-o noul numire. Daol, din
IPtraDta el cl·llll plenlpo&en..arl o lua lnlllatlva unei noi abateri de la contra, alegerea e-ar alst el este rea.
vor ill•eea conform ou 1Upllla~1Ullle dlspozl lunile adoptate tn comun n-ar ti mal bine ca alesul sl tnceteze
ee raranteaaiJoporullli romb Ube- acord ' de a alibi astfel baza pe care a domni prin cblar expirarea man-
rul e:nrotţtu drep&ullli alu intern ati exlatenţa principatelor. datului siu dectt P.rlntr-o revoluţlune?
tl vor ela aprobarea lor 1Ult1 IOiuUunt, Dl. plenlpoten$1ar al Pr111lel ob· Dl. plenipo\enţlar al Turolel aderl
care va p1Ule oapit uel 1&irl ele lu• 1ervl el dl. ambasador al Turciei la cons i deraţiunile prezentate de
erul 4e aatad a aduce turburare bl a vorbit de Uegalltatea votului Adu- dl. Drouyn de Lhuys.
Qtrbe tl a coDQromUe Unlt&ea pe care nlrU, nu numai tn ce prtve,te rezul- Dl. plenlpo&enţtar al Anrltel a·
toat. put.rtle, pr.oUDl ti prt.DeJpatele, tatul, el tl pentru modul tn care a-ar t1emenea.
dU .tia&er.aate a o menflne. ti petrecut luorurlle. El amlnte,te Dl. plenipotenţiar al Rullet vede
Conferinţa, dupl ce a uoultat termenl1 declaratlunU de·a 2-a a acea· · In aceaeta lnconvenlen&ul de a '"
aturea aceatet comuntclrt, hotlrltte nft tn ••acest
teilunl, tntreabl daci a-a contrave-
sena, spre exemplu,
lntoaroe tncllrl& cine treou$ 11 4e a
el rlapunaul ce ae va taoe •e va re- perpetua provlloratul tl ve4e pert..
feri pur •• atmplu la deolaraţlunea daol votul ar fi avut loc tnatnte ca cotul ci nu ee 46 toati impor&aata
adoptatl In te<llnta de la 2 ale lunll maJoritatea deputaţilor al ti fost de dorit unel a1&fel de aterert J ln
curente, oare amfnte,te el numirea prezenti? orice caz, populaţlunlle trebuie al
aospodarulut [domnulul] apartine A· Dl. pltDIJotenţtar al Anrllet ri•· cearA, daci vor, aoapodaratul pe
dunlrll, •• el ea nu trebuie al aleaal pun4e oi dupi lnformaţtuntle ce timp mlrglnlt Oontetlnţa nu are
decit un plmtntean; e&, tn conaecln- l·au ventt, maJoritatea moldovealli a-1 propune. Daci o asemenea ee-
ţl Conterlnţ.a nu poate recunoatte a lua$ parte la vot: prin urmare, tn rere a-e.r tace Conterinţelt. Rusia ar
-vălldltatea numlrll principelui de aoea1ti prlvlnţl nu e ntmto de sle •. avea al examineze daca alegerea
Hohenzollern. Cea mal mare parte din membrU persoanei ar oterl garanţiile la care,
Dl. DroiiJD de LhuJI, ca pretedln- Conferintei aderA la obaervaţlunea tn calitatea sa de putere mlrgln&41,
te al Conferinţei se tnalrctneazl, comttelul Cowley. are dreptul şi datoria de a veghea.
dupl dorinţa exprlmatl de Contertn- Dl. plenipotenţiar al lta11e1 se ex- Dl. plenipotenţiar al ~el crede
ţl, a adresa acest rlapuns la comuni- primi tn acelaşi termeni şi tntreabl el tn adevlr Conferinta poate s!L dea
carea d-lui Ion GbJoa. care este sensul comunicârU d-lul a tnţelege el ar prim( numlre!a unul
Dl. plelllpotenttar al Franţet, a- ambasador al Turciei? Este ea o pro- gospodar pe termen, dar el ea nu
mlnUnd el tntruntrea de astllzt a punere formali? trebuie al facâ mal mult. Pentru ce
toet provocat! de dl. ambasador al Dl. plenlpo&enttar al Turolet rit- P oarta nu ar da ea ideea a cestei "CCm-
Tu:relet, Satvet , ..., zice el guvernul puncle aUrmatlv: prima depeşl ce blnaţlunl la Bucureşti ?
otoman, animat pentru p opulaţtu­ a primit Implica o simpli sugestlune ; Dl. plentpoten*lar al Franţei este
nUe moldo-valahe de o binevoitoare a doua exprimi o propunere. de aceeaşi _plrere; ceea ce 1 1-ar

10
pArea mal· nimerit eate ca prJncJpa-
telo şi Poarta sll. se tnţoleagl direct
In aceastA privire. O astrel de l nlţla­
tlvll ar ri cu totul In rolul puterii
suzerane. Cind ea va tace cunoscutll
dorinţa populaţlunllor tn aceastli
privire, Conferinta va t i gata a o
prlmt. Rllmtne stabilit şi aceasta e
ceva cert, eli. Con ferinţa, precum şi
Poarta, nu ar avea vreo oblectlune
de fllcut la aceastl!. comblnaţlune.
Dl. plenlpoten~lar al ltaUel, obser-
vind că prin urmare Conferin ţa n-ar
avea dectt sll la act de comunicarea
lui Sa1vet paşa, lft.stnd Porţii de a da
h Bucureşti Ideea combl naţl unll pro-
puse, dt. pl enipoten~lar al Franţe l
adaugA el tn adevl!.r nu e vorba nici-
decum de a Impune principatelor
un gospodar pe timp mArginit, cum
s-ar n putut deduce din declaraţlu­
nea prezentati!. de dl. ambasador
al Turciei el numai de a-1 ad mi te,
dacll. popu\aţlunlle 1-ar cere; ctt des-
pre calea de urmat pentru a r eco·
manda şi a da Ideea acestui sistem
Poarta va tace aşa precum va socoti
mal nimerit; r1mtne ca ea sA se gtn-
dească la acea cale. Cit despre pro-
t estarea Portii tn contra pr oclamârtl
de către Adunare a unul principe
strl!.ln, dl. plenipotenţiar al Franţei
este tn obllgaţl unea de a se asocia
la ea, ca şi ceilalţi membri al Confe-
ri nţei . Guver nul tmpl!.ratulul este
legat tn aceastll. privire prin stlpula-
ţlunlle Intern aţionale pe care le-a
subscris. Dl. Drouyn de Lhuys n-are
nevoie sll spun! cu o adtncl pllrere
de rllu, că unele puteri continuă a se
pronunţa ln contra principelui strâl n ;
mal mult ca t otdeauna el este convins
de excelenta acestei comblnaţiunl şi
se va recunoaşte fllrâ lndoialll ca. votul
solemn, care a exprimat tncă o datl1
dorinta ţllrll In aceasUl prlvinţll, nu
este de naturll a modifica opln1unea
sa. El persista. a crede că aceastl!.
rezistenţă In o dorinţa. statorni că,
unanlmll şi lndreptli.ţiU. de raţiune,
poate provoca un contllct material
şi poate aduce compllcaţlunlle cele
ma grave tn Orient . tn privi nţa
principelui strlln, el Intreaba. dacA
VTeun membru al Con ferinţei ar t1
In mli.surA sll. Informeze pe colegii sll.t
asupra adevll.ratelor lntenţlu nl ale
prlnclpelul de Hohenzoller n. Ar ri
Interesant de ştiut, dacA a refu zat
formal titlul ce t-a fost conferit.
DJ. pl enipoten~tar al Austrlel con-
slderll. această lnformaţlune ca foar-
te Importanta..
Dl. plenipotenţiar al Rualel adaurl
ci dl. comite de Golts ar putea, tAri
tndolall, Il ln!ormue Conferinţa
a1upra ace1tul punct.
Dl. plenipotenţiar al Pru~let bl·
nuJette, conform ou ceea ce 1-a anun•
tat prln •Iare;. el demer1url au fo1t
tlcute pe ltnr principele de Hoben·
•ollern tn numele Principatelor Uni·
te pentru a obţlne aooeptarea 1a.
Alteta Sa are, precum 1e tUe, leglturl
ou famWa reralA a Pruslel; nici o
lndolall, prin urmare, ca ea si nu fl
tnţeles obllgattunea de a se conforma
hotlrtrll Conferinţei, la care Prusia
a luat parte. Protocoalele stnt de
faţll. pentru a mll.rturlsl el!., dacă
Prusia a regretat, Intocmai ca şl
Franţa, el!. puterile nu s-au toţeles
pentru a recunoaşte populaţlunllor
moldo-valahe facultatea de a numi
un principe strlltni ea a anunţat
tntotdeauna lntenţ unea sa de a
observa In această privire re pectul
tratatelor. Dl. comite de Goltz cre-
de, prin urmare, el!. pozltlunea prin-
cipelui de Hohenzollern a fost aceeaşi,
care rezultă din tnseşl protocoalele
Conferinţei.
Dl. plenipoten~l ar al Franţei crede
eli trebuie sl atragă atenţlunea Con-
terln ţel asupra zvonurilor ce clrcuUl,
despre concentrlrl de trupe tn vecl-
nltatea prlncJ.patelor.
Dl. baron de Budberg zice el aceste
zvonuri stnt absolut lipsite de temei,
tn ceea ce priveşte Rusia.
Dl. Drouyn de Lbuys adaugi el
ln!ormaţlunea veniti elin Bucurettl
vorbeşte tn particular despre concen·
trarea ele trupe tureeftl fl amintette
cu aeea1tl ocaslune articolul XXVII
al Tratatului de Parii, dupl termenii
cAruta Turcia nu poate exercita nlcl
o lntervenJiune armatA tn principate.
Dl. plenipotenţiar al Turolel rAs-
punde el popu l aţlunll e moldo-vala-
he 1IInd dedate la oarecare agltaţlu­
ne, Poarta se gl.seş te fireşte nevoltl
sll la oarecari mllsurl de precauţlu­
ne, dar care nu au nimic n eobişnuit.
Protocolul IX din
13j25 mal 1866
DJ, plenipotenţiar al Franţei InvitA
pe Satvet paşa sll. facA cunoscut
Conferinţei obiectul pentru car e a
pr ovocat Intrunirea Conferintei de azi.
Dl. plenipotenţiar al Turolel sice
el are mlalunea de a prote1ta ln oon·
tra actelor tivtl'flte de ourtnd In
principate şl anume contra luirll
tn stlptnlre a otrmul rJI de cltre prin·
rlpele de Hoben.sollem. ln oon1ectnţl,
pre.sinti o notA, pe care o oltette
şl care eate astfel conceputA:
.,Con feri nţa, In hota.rtrea sa de a
face sll. se respecte t ratatele, şi trr
particular Convenţlunea de la 19
august 1858, a declarat pleblscltul,
provocat de guvernul provizoriu din
Bucureş ti , ca sa. aleaga. pe un principe
străin la gospodarat, precum şi ra-
tificarea acestei alegeri de cll.tre Adu-
nare, ca contrare spiritului şi literei
acestor acte Internaţional e. Guvernul
provizoriu din Bucureşti şi zisa Adu-
nare n-au tinut nici o socoteall, nici
de aceastl hotArtre a Con ferinţei ,
nici de sfaturile adresate de ea de a
rl!.mtne tn marginile tratatelor ; şi ,
de altii. parte, primirea votului Adu·
nlrll de cAtre principele Carol de Ho-
henzollern, Intrarea sa neaşteptat!
pe teritoriul Valahlel şi luarea tn stA-
ptnlre a guvernli.mlntulul principa-
telor, stnt o serie de acte nu numai
pătate de mal mult de o Ilegalitate, el
şi o violare a stl pulaţlunllor trata-
telor şi a voinţei curţii suverane şi
a puterilor garante. In consecinţA,
cred de datoria mea a pr otesta, tn
numele Subllmel Porţi, şi Intr-un
mod formal şi solemn, tn contr a
actelor ce am enumerat, declartrt'-
du-le de Ilegale, lovlte de nulitate $l
neputind sa. albe nici o Urle şi valoa-
r e tn ochii puterii suzerane. Atari
de aceasta, r ezerv guvernului Males-
tllţll Sale sultanului dreptul ca, In
faţa acestor eveni mente, si uzeze de
facultatea ce 1-o dau tratatele, tn
vedere de a tace sl se r especte dlspo-
zlţlun ll e lor $l de a restablll o ordine
de lucruri legali şi conformA cu lnten-
ţlunlle binevoitoare ale curţll suze-
rane '' ale puterilor garante taţii. de
Principatele Unite ale Moldovei $1
Valahlel".
Partea din aceastA prote1tare, unde
1e tace men~lune ele dreptul ele tnter•
venţlune reservat Por1U de tratate,
dA loo la ob1ervaţlunl dln partea citor-
va plenlpotent.J.art aeupra lntJnderJl
acestui drept f a condJUunUor ln care
el se poate exercita.
DI. plenipotenţiar al Frantei amin-
teşte eli. aceste conditiuni stnt regu-
late prin articolele XXVII al Trata-
tului de Paris şi VIII al Co nvenţlunil
de la 1858. El citeşte aceste dispozl-
ţlunl , dupa. care Turcia, tn cazul ctnd
ordinea ar ft turburatll tn principate,
trebuie si!. se tnţeleagll. cu curţile ga-
rante asupra mli.surllor de luat pentru
a o restabili, şi nu poat e exercita nici
o intervenţie militar! fll.rl o Intele-
gere prealabilA. t n rezumat, P oarta
nu ar putea lucra singurii. şi ar trebui
ca mal lnttl ea sl se adreseze curţilor
garante.
Dl. plenipotenţiar al ~larlJ Brltanll
adaugi el, de fa pt, nu exlstl acum
tn principate nici turburArl, nici
dezordine. Cazul actual nu este pre-
vlzut de s tlpulaţlunll e existente; ar
t i deci necesar ca Safvet paşa şl
ceilalţi membri al Conferintei sa. cearl
Instru cţiuni de la guvernele lor r es-
pective pentru un caz care este cu
t otul nou.
Dl. plenlpotentlar al Austriei zice
el!. nu este poslbfl a-şi tnchlpul el la
Constantinopol nu este voinţa de a
se conforma dlspozlţlunll or tratate-
lor; d upll. pll.rerea sa, calea de urmat
nu are nevoie de a ti reamintiti.
Dl. plenJpotenţlar al Ru1fet crede,
şi ceilalţi plenipotenţiar! al curţilor
garante dau semne de aprobare la
acest mod de a vedea, el Confer in ţa
trebui~\. pentru moment, sl se mlr-
gtneasca a lua act de protestarea
d-lul ambasador (plenipotenţiar] al
Turciei. Fiecare plenip otenţiar ar
putea tn urmA sl fa ordinele guver-
nului slu.
Dl. plenipotenţiar al Turciei crede
că recursul la guvernele respective
nu e necesar, Co nferinţa tiind tntru-
ftltl!. şi avtnd puter ea de a avlza .
De altfel, nu tace nlcl o propunere.
Dl. plenipot"8nţlar al Rualelaelaurl
el 1utrea principelui ele Hohen.sollem
ln prlnoJpate U pare el trebuie 11 mo-
tlvese o comunicare a A'tJVemelor
cltre aren~U aerecl.J.ta~l la BuouretU
pentru a le prescrie si nu lntreţtnl
n1c1 o relaUune oUclall ou Alteţa Sa.
Cu aceasU. ocaziune, dl. baron de
Budberg ar dori ca dl. plenip otenţiar
al Prusiei si!. binevoiască a spune, cum
se face că principele de Hohenzollern,
aparttntnd armatei pruslene, a putut
si!. plrl!.seascl serviciul pentru a se
duce tn principate ; dacll. a lucrat
tll.rl autorizare, s-ar arta In caz de
dezertare şi atunci guvernul pruslan
ar crede flrl tndolalll el!. trebuie sl
la mli.surl sever e In privinţa sa.
Dl. plealpotenţlar al Pr01lel riJ-
punde el principele Carol de Hohen·
sollern tl·a trlmb demtllunea de ofl·
ţer pru1tan. Pe Uql aceasta, tot ee
mal ttle tnoi dl. oomlte de Golts,
e1te ci Alteţa Sa cerute li obflnule
un coneecltu pentru a 1e uce a pi-
rlntele 1lu la DU11eldorf, pentru a &f•
tepta acolo ceea ce ar deolde puterJie
ln prlvt.nţa numtrU 1ale. De acolo,
pr1no1pele a plecat pe De&fteptate tn
prlnotpate. Prusia declinA orice res-
ponaabllltate tn aceutl hotll.rlre a
unul 1upua pruslan, care a lucrat din
propria sa pornire tJ n-a luat sfat
decft de la el lnsuşl. In ceea ce-l pri-
veşte, dl. comite de Goltz tşl rezervl
toatl libertatea sa de apreciere ca
membru al Conferintei, tlrl soco-
tlnţl pentru calitatea persoanei.
De altminteri se va Inţelege ci nu
e de atrlbuţlunea tia a discuta alei
consecintele hotll.rlrll principelui de
Hohenzollern tn ceea ce atinge de
pozlţlunea Alteţei Sale In Prusia şi
de raporturile sale faţA de rege.
Dl. plenlpot"41n$1ar al Marll Br1tan11
IntreabA - dacă un ofiţer pruslan
este tn drept a-şi da demlslunea -
ar dori sA ştie de cine a fost acordat
concediul principelui de Hohen-
zollern?
Dl. comite de Golts rupunde el
nu ftle ce permit regulamentele tn
privinţa demlalunU unul ofiţer. Cu
prlvtre la concediu ttle numal el a
fost acordat pentru a cilitorl tn
liuntrul ţlrll.
11
 D-nU plentpo&enţlarl al TureJel,
Rualel tl Auatdel cer s~ se fa act
de ceea ce a spus dl. comite de Goltz.
D-lill plenfpo&en~arl aJ Turelel
tl Austrlel sprijinesc p~rerea expri-
maU. de dl. baron de Budberg In ce
prlv~te oportunitatea unei comunl-
clrf de adresat agenţilor rezldenţl tn
Bucureşti .
Dl. plenlpo&en~ar al Fra.ntel alee
el Conlerln$a e chemaU, mal InUl
ea ula ac& de pro&es&area d·luJ amba-
aador al Turclel ti apoi ea al de~r­
mllle a&UudJnea pe care agenţJl acre-
dUaţJ la Buearett1 vor trebui ai aJbA
faţA de principele de Hobeuollern.
Acea& principe neftl.nd recUAoeeu& tl
pod$]Wlea aa fiind nele«aJI. renJ&i
el raponarlle eoDJUJUor generali ou
guvernul alu n-ar putea ana nJol
un caracter ofJclal.
Conferinţa decide el o depetlldenU·
el va fl adresatA, firi Intirziere, de fie-
care pl enipotenţiar citre guvernul alu.
Aceutl depetl este Imediat redac-
taU. şi adoptatll In termenii urmltor l:
., Conterlilţa f. luat act de protesta-
r ea d-lul plenipotenţiar al Turciei tn
contra lullrll In s ta.ptnlre a guvernu-
lui din Bu cureşti de cAtre principele
Carol de H obenzo11ern . Recunoscind
llegaUtalea acestui act, Conrerlnţa
a decls cA. agenţll care r ezldl In Bu-
cureşti se vor abţine de la orice de-
mers care ar lmfuca recunoaşterea
principelui Caro de llohentoUern.
In consecln ţl1 , relaţlun ll e acestor a-
genţi cu adminl slraţlunea moldo-
valab~ nu vor avea decit un carac-
ter pur otlclos".
Dl. plenJpotenţlar al Fran~l fusese
tnairellla&, In ultima tedJJlţl, a rl•
punde In numele Conferln~ l la
aedeouea prln care dl. mlnJ&tru
al AJaeerUor Strllne al PrlneJpa-
\elor Unl&e anunţaae nu•nlrea prlll
pleltueU a prinelpelul de Hobeuot-
lel'll. El apune eA a-a achUa& de
aceastA sarcini.
DupA dorinţa Conferinţei, ae cf·
tet&e aeea& rispuna, care e aa&fel
coneepu&: ,.Domnule! Am primit
scrisoarea ce mi-aU tllcut onoarea
a-ml adresa la 16/28 ale !unu tre-
cute şl prln care, anunţtn d u-m~
cA. poporul r omân a ales, pe calea unul
plebiscit, pe principele Carol-Lud o-
Vic de Hobentollern-Sigmarlngen,
sub numele de Carol I , exprimaţl spe-
ranta el numJrea Alteţei Sale ar
obţine tnvolrea p l enlp otenţiarllor tn-
trunlţl tn Conterlnţl la Paris. Con-
form cu dorin ţa ce mi-aţi exprlmatJ
am adus comunicarea d-voastra
la cunoştinţa reprezentanţilor ma-
rilor puteri şl el au rost de plrere cA.
era cu cale de a se rererl la declaraţlu­
nea cu data de 2, care aminteşte cA.
atrlbuţlunea Adunlirll e de a numi
un gospodar şl el ea nu poate sA.
aleagl decit un p~mfntean . Con fe-
rinţa a decis, In consecinţă, tn şe­
din ţa sa de la 17 ale acestei luni, că
ea nu poate recunoaşte validitatea
alegerii prlncJpelul de Hohenzollern
şi m-a tnsA.rclnat de a vll. ln ştll n ta
de hotlirtrea sa. Primiţi etc., et c.
Fllcut la Paris. ln 25 mat 1866".
Protocolul X din
23 mai/4 tunle 1866
DL plenJpotenţlar al Frantei amin-
teşte cA. şedi nţa
de azi are 1oc dupl
cererea d-luJ ambasador al Rusiei.
Dl. baron de Budber« spune cA.
guvernul du, cârula f-a dat socotealA.
de retoluţtunea luati In şedinţa de
la 25 mal, f-a dat ordin a declara cA. nu
considerA. ca lndestullltoare Unla de
purtare adoptatl!. faţA. de luarea tn
stl!.ptnlre a puterll de cAtre principele
Carol de Hohenzollern. Ins tru cţi u-
12
nlle adresate agenţilor la Bucureşti
le-au prescris a p!istra faţll. de prin-
cipele de Hohenzollern aceeaşi ati-
tudine care rusesc luată faţă de gu-
vernul provizoriu, adică de a nu
avea cu el decft relaţlunl pur oflcl-
oase. Dar tn tre cele doul!. sl tuaţlunl
este o dlferenţl esentialA., de care
e Imposibil Con ferinţei sl!. nu ţlnl!.
socoteală. Guvernul provizoriu era
produsul necesar al tmprejurârllor
aduse prin cAderea principelui Cuza,
pe cttl vreme principele Carol de
Hohenzollern, profiUnd de pornirea
necuget ată a moldo-valahllor, nu
prezintA Europei dectt o putere sta-
biliti cu violarea flagrantA. a tuturor
drepturilor. lncâ de la deschiderea
Con rerlnţel, plenjp o tenţl arul puterii
suzerane protesteazll. dinainte tn
contra venlrel unu 1 principe strll.l n.
ln cursul dellberaţlunnor, puterile
semnatare ale tratatelor au adresat
In unanimitate pk'lnclpatelor fnvl-
taţlun ea solcmnl şi repetată de a
se conforma stlpula ţlunllor Interna-
ţion ale , care conţin singura garanţie
a fmunltl1ţllor de car e ele se l>ucurA.
Prusia s-a asociat la aceste demersuri
şi , cu toate acestea, tocmai un mem-
bru al familiei regale, un otlter din
armata sa, a comis acea.'\tl1 uzurpare
de putere. O astfel de s•are de lu-
cruri, prelunglndu-se, ameninţA. ll-
ni ştea şi prosperit atea principatelor,
pentru că menţinerea noii puteri
nu poat e fi t olera tă ; ea aduce In ace-
l aşi t imp cea mai sup~rătoare atingere
demn!Ulţll puterilor, a căror volnţl!.
a rost n esocotit~ cu o lndr!lznealâ,
care nu-şi la tăria dectt tn speranţa
nepedepslrll : In adevlir, nici o tndola-
ll!. nu era cu puttnţ~i după ce consulll
amintlser~ an ume, n numele Confe-
rin ţei, clauzele articolului XII al
Con ven ţluo el de la 19 august t 858.
E dar indicat de a Intra tndatl!.
tn previziunile protocolului de la
6 septembrie 1859, care con ţine o
dlspozlţl u n e astfel conceput!!.: .,OdatA
faptul abatcrll constatat tn tmpreunli
Intelegere cu reprezentanţii puteri-
lor garante la Constantinopol, curtea
suzeranl1 va trimite tn principate un
comisar ad-boc, lnsărclnat a face ca
mlsura care a dat loc abaterll s11 tie
r etrasli. Comisarul Porţii va fi
tnsoţlt de delegaţii reprezentantilor
din Constantinopol, cu care el va
proceda Impreuna. şl de comun acord.
Dacl!. nu se va da ascultare acestei
recla.ma ţluni, comisarul Porţii şl
delegaţii vor face cuno~cut domnului
cA., avtndu-se In vedere refuzul de a
se supune, se va avlza la lntrcbuln-
ţarea mijloacelor de constringere.
ln acest cat, Sublima Poartll. se va
Inţelege rl1ră tottrzlere cu reprezen-
tanţii puterilor garante la Constanti-
nopol asupra mlsurllor ce se vor lua".
Astfel este, dup~ dl. plenipotenţiar
al Rusiei, calea prescris~ de o stlpu-
Jaţlun e Internaţională . El o re-
co man d~ celei mal serioase a-
tenţtunl a colegilor săi şi crede cl1
s-ar putea evit a compllcaţluni mal
grave, dacl s-ar face cunoscut guver-
nului stabilit de fap t In acest moment
la B ucureşti că nu trebuie sl1 se bizue
pe o lngldulrc nesnrşltâ. Prln ur-
mare, este indicat a se trlmtte fn
prJnelpate Ull eomJsar otoman tl
delegaţi al reprezentanţJlor puterUor
garante la ConstanUnopol, care ar U
tn.sirctnaţt a reclama anularea acte-
lor Uegale care au conferlt puterea
prlnolpelul de Hohensollem. Respon-
sabilitatea Con ferinţei este direct
angajatA, ca m!isurlle de luat pentru
a face s!!. di spară acrasUl cauzl1
de lngrljlrl şi de tulburlirl să fie grab-
nice ş i eficace.
Dl. plen ip ote nţia r al l\larll BrltanU
tntrcabll. pe dl. bat:.on de .Dudberg
daei ceea ee a spus constituie o prc-
punere formalA.
Dl. plenJr-otenţlar al Rullel r ls-
punde el este tns~rclnat a recomanda
acest mod de procedare; dar dacă
Conferinţa ar avea un altul de indi-
cat, ar ti gata sl!.-1 examineze.
Dl. pl enipotenţiar al Turciei amin-
teşte cA. a doua zi după revolutlu-
nea care a slUt pe principele Cuta sa.
depunl puterea, SubUma Poarta
declarase cA. ea tntelegea si!. se tlnl!.
numat şi numai de tratatele care ga-
ranteazl!. autonomia Principatelor
Moldo-Valahe şi drepturtle curţii su-
zerane. Puterile garante avtnd ace-
l aşi mod de a vedea, Conferinţa ho-
târlse că guvernul provizoriu din
Bucureşti nu trebuia sll depllşeascll
marginile acelor tratate; dar tn loc
de a urma linia de purtare ce-l era
trasl1, el a provocat un plebiscit
pentru alegerea unul principe strlln,
atrlbulndu-şf astfel, pe de o parte,
dreptul de alegere, care aparţin ea
AdunA.rll, şi pe de alta parte, luind
asuprll-şl responsabilitat ea unul act
contrar cu botlirtrea unanim~ a Con-
ferinţei bazată pe stlpulaţlunile In-
ternaţionale. ln srtrşlt, provocind
Intrarea principelui Carol de Hohen-
zollern tn principate, guvernul pro-
vizoriu a agravat sltuaţlunea. MIJ-
loacele de convingere tntr ebulntate
de la Inceput de către guvernul oto-
man au rămas inrructuoase, ca şi
sforţ~lle fllcute de agentii puterilor
garante la Bucureşti. Guvernul pro-
vizoriu n-a putut să rle Intors de pe
calea tn care intrase şi tn momentul
In care P oarta era sA facâ o ultlml1
tncercare, propuntnd la Bucureşti,
dup~ Ideea Conferinţei, un gospodar
pe timp ma.rglnlt, ea a aflat, spre
marea sa uimire, sosirea principelu i
Car ol pe teritoriul romD.nesc. ln faţa
atttor abateri, poarta nu mal are
dectt sll apeleze la simţlm l ntele de
drept ate şi de demnitate ale curţil or
garante, care, luind tn consld eraţlu­
ne o stare de lucruri aşa de anormalA
şl Ilegal ~, vor avlza, rar~ tndolalll.,
Ja mijloacele cele mal efi cace pentru Sl
oper a restabilirea unei or dini legale
de lucruri tn principate. Aces& re-
zultat, dupA dl. plenJpotenţlar al
Turclel.nu ar putea f1 atlruJ deett prln
ooupaţlunea prlnolpatelor; totutl gu-
vernul otoman, vrtnd ai dea o nouA
dovadă de splrltuJ său de eonollta·
ţlune, a tnsi\rclnat pe Safvet pata
si declare ci Poarta e dlspual a IAsa
ConferJnţel tlmpul de a eluta, tn ter-
menul cel mai scurt posibil, un alt
miJloc care aă poatA duce la ţinta
ce este de at1n&, adicA la retragerea
prlnolpeluJ Carol ,1 Ja e~ceutarea
tratatelor.
Dl. plenJpotenţlar al Franţei, r e-
zumtnd cele douA comunicAri ce
s-au fll.cut Conferinţei, zice c~ dl.
plenipotenţiar al Rusiei propune tri-
miterea unei comlslunl In principate,
In timp ce dl. ambasador al Turciei
lasa. a se Inţelege cA. recurger ea de-a
dreptul la Intervenţia militar~ ar
trebui sll fie lntrebulnţată din capul
locului.
Dl. plenJpotenţinr al Turciei, la o
Interpelare a d-Juf comite Cowley,
declar~ că trimiterea, mal tntti, la.
Bucureşti a unei comlsluni 1 se pare
preferabil~ şl că se uneşte cu propu-
nerea baronului de Budberg.
Dl. pleulp otenţJar al Prusiei con-
si deră cele douA moduri Indicate ca
tiind In fond aceleaşi, eliel ţlntesc la
acelaşi scop.
DJ. plenJpotenţlar al Austriei se
lntreabli ce s-ar Intimpla dacă comi-
sarul şi delegaţii trimişi la Bucureşti
nu vor fi ascultaţi? E Important a
prevedea aceasta şi dl. de 1\letternlch
se con formă instrucţiunilor guvernu-
lui du, e mlţtnd plirerea câ ar ti
cu cale a recurge, In acest ca ~. la
mlisurl de constrlngere. Pe de o
parte Conferi nţa, constattnd tncă
o dab. Uegalltatea alegerll principe-
lut de Hohenzollern, a hotlirtt că
agenţii reztd en ţt la Bucureşti nu vor
lntreţlne nici o relaţlune otlclalll cu
noua ctrmulre ; pe de alt li p?rte,
ctteva puteri par a se pronunta In
contra orlelirei In terven ţii militare
din partea Turciei. Cu t oat e acestea,
tn punct ul In care au aJuns Iucrurlle,
n-a ramas decit a se pleca tn tata
rezultatului vot ului Adunll.rlt din
Bu cureş ti sau a recurge Ia măsurile
de const ringere, pentru a tace sll pre-
cumplineaseli hotlirtrlle Conferinţei.
Dacll puterlle n u Iau aceastli ulttmll
cale, vor trebui sll se resemneze a ve-
dea autoritatea lor cu t ot ul nesoco-
titll şi sll. renu nţe de aci Inainte a
exercita tn principate I n fluenţa colec-
tlvll, pe care le-o atrlbue tratatele.
Dar, tn acest caz, fiecare putere, dupll
pll.rerea guvernului austriac, ar t i In
drept a lucra Izolat ş t a lua taţll de
Moldo-Valahta atitudinea pe care
I-ar comanda-o propriile sale Interese.
Dl. plenipotenţiar al Franţe! ol·
~ş te o depeti telegraUeA, a elrel
copie 1-a fost transmlsl de consiliul
francez dln Bucurettl. AceastA depet i
aalresati de principele Carol agentului
84u d1n Cont tanUnopol, declari , dln
contrA, hotlrtrea sa de a menţine
neatlnse drepturile puterll suzerane.
DJ. plenipotenţiar al Pruslel obser-
viJ. el tn realitate nu extstll dectt
un singur Interes care trebuie sli
preocupe Conterln ţa : acela al s uze-
ranltllţll Turciei. E l aminteşte diver-
sele modlflelirl ce s-au tllcut tn starea
organlcll a principat elor de la 1858
Incoace ; toate au fost pe rtnd accep-
t at e şi numai ctnd a fost vorba de
principele strlUn, a tnceput a se tace
Impotrivire. Cu t oate acest ea, Inte-
resul unle pe care-I are E uropa alei
este respect ul su~eranltll.tll Intru attta,
Intru ctt implleli prlnclpiul Integri-
tăţii I mperiului otoman . Pentru ce,
deci, siJ. ne opunem principelui s trăi n,
din moment ce acest a se supune suze-
ranl tllţli?
Dl. plenipotenţiar al 1\f arll Drltanll,
exprlmtnd regretul oă Poarta nu a
eliutat, tneli de la originea evenimen-
t elor, sâ se tnţeleagll alrect cu guver-
nul provlzorluJ Satvet paşa rllspunde
că guvernul sau a Incercat, dar tllrll
succes; p oate el comlslunea ce s-ar
trimite tn principate ar putea obţine
u n rezultat mat bun, tntrebulnţtnd
mJJ}oace de convingere.
Dl. plenip otenţiar al Italiei obser-
v! ciJ. nu e de tlicut otel o lluzlune
despre ceea ce s-ar putea aşt epta de
la trimiterea delegaţllor. Aceasta
ar duce la ocup aţlune . Aceastll mll-
surll ar ti tllrll lndolalll conform!
cu dreptul, dar guvernul sllu e de
pllrere cll nu ar fi oportunll.
Dl. plenipotenţiar al Franţelt re-
venind a1upra acestor preceaente
observatlunt, slee ci mal tnttl era o
eesUune de drept. Conferinta a pus-o
Intrucitva la adApost, dtnd asupra
ace1tu1 pune& o completi sattstacţtune.
A.eum, cade-se a merge mal departe,
a pune ace1t drept, a1tfel recunoscut
tl ocrotit, aub proteoţlunea torţe!
materiale 1 O astfel de ml1uri n-ar
putea U puti In execuţie firi vinare
de linge tl dl. plentpoten$tar al Fran·
ţel crede ci nu existi o hotirtre mal
rea decit aceea care aduce un asemenea
resultat. Prin urmare, n·ar U deett un
cfttlg amtntnd eestlunea, ei ol nu e
vorba de a o da la o part~ tn mod
detlntttv tl pentru totdeauna. I n ade-
vAr, principele, astllzl In stApinirea
puterei, poate tnttmplna obstacole
care sll-1 aducă căderea; poate ajunge
lucru l sli se producll o atingere la
drept ul de suzeranitat e al P orţii, sau
cll t urburllrl Interne sli lzbucneaseli,
sau eli. dezordi nea şl anarh.la sll tur-
bure t ara : el bine, atunci s-ar In ter-
veni. l>entru ce, deci, s!i nu se aştep­
t e un act violent, material, o agre-
siune tn strrşlt contra bunei ordine
sau suzeranltlitll Porţll ? A Interveni
mllltlireş te astâzl, este a crea o tur-
burare matertalâ, ale elirel conse-
ci nţe stnt Imposibil de prevllzut, vrtnd
să se reprlme numai o t urburare sim-
plu legata. ptnli acum.
Dl. p l on lpotenţtar al MarU Drltanil
zice eli aderll la consi d eraţiu n ile
prezentate de preşedi ntele Confe-
ri n ţei ; ele stnt, dupll p!irerea sa, de
naturii a satisface pe Sublima Poartll
şt pe membrU Conferin ţei.
DI. pleni potenţi ar al Turciei nu
lmpll.r tll.şeşte aceastll oplnlune şl
zice eli e vorba de a asigura executa-
rea tratatelor.
Dl. plenipotenţiar al Ruslel lntreabll
ce ar deveni, tntr-un astfel de sistem,
dreptul curţil or garan te.
Dl. com lt~ Cowley rllspunde eli.
dlscutlunea est e numai asupra ces-
tiunef de oportunitate; In principiu,
nu se Interzice nici o acţiun e; din
contra, se rezervli de a lucra tn urmll
dupll. tmprejurllrl.
DI. p teulpotenţlar al Rusiei cr ede
eli. Con ferinţa nu poat e refuza Tur-
clei exercit area dreptului ce-l apar-
ţi n e. t n ceea ce-l priveşte, faţll. cu
oplntunlle contrare cu a sa, t rebuie
sll rezerve hotllrtrlle cu rţii sai ~ şi
nu ştie plnll la ce punct va ti posibil
Rusiei sâ continue a lua parte la
Co nferinţe.
Dl. p lenlpotonţlar al Franţei rlis-
punde d-lul de Budberg eli Interesul
esenţial , capital, rezldll. tn cestlunea
suzeran ltilţ ll , care este aceea a Int e-
gri tăţii I mperiului otoman. Pentru
rest, nu există dectt o cestlune de
opor tunitate. Este abatere şi aba-
tere; este vorba de a se ştl daciJ. ceea
ce se produce e destul de grav, dacll.
prezint A un pericol dest ul de Iminent,
pentru a t rage dupâ sine o ocupattune
arma\ll. A recurge la aceastll mburli.
ext remll, tn acest moment, ar t i sll
se producll tn principate dezordinea
mat erlalll. _Dl. Drouyn de Lhuys nu
exclude dealtml ntretea, o repetâ,
cazurlle tn care ar tl tn adevlt· cu
cale a lntP.rvenl.
D·nll plentp otenţlarl al Rusiei şl
Turotet observ:L cll trat atele tac un
t ot şi eli. nu este permis a le viola
tntr-un punct mai mult dectt tn-
tr-altul.
DJ. de Budberg adaugiJ. eli. tratate-
le nu stabilesc punct de deosebire
tntre turburarea materlalll şi turbu-
rarea legalll.
Dl. plentpotenţlar al Pruslel rlls-
punde cll drept ul absolu t nu est e
contestat ; d lscuţt unea este asupra
op or tun ltllţll unei mlisurl prevllzute,
o ştie , dar care oterl pericole grave .
Ctt despre trimiterea unei comlslunt
la B ucur~ştl , el nu se poate asocia la
aceasta . I n t ot cazul, el ar t rebui sll
refere curţii sale.
DI. plentpotenţtar al Ruslel zice
eli In ocbll Rusiei oportunitatea
exlstll t ot aşa de bine ca şt dreptul.
Dupll piJ.rerea sa, n-ar putea fi de-
zordine materiali. mal conslderabllli
dectt aceea de a vedea nesocotlndu-se
netncetat şl nepedepsit dl soozlţlu­
nlle tratatelor şl hotllrlrlle Conferinţei .
Dl. plentp otenţlar al 1\farJl DrltanU
recunoaşte tmpreunll cu dl. de Bud-
berg gravitatea acestor abateri, dar
trebuie luat seama ca remedlul la
care se recurge sl1 nu fie mal rll.u
dectt râul. !mpotrlvlroa la o lnter-
venlre va fi foarte energică, nimeni
nu se poate tndol de aceasta ; est e
chiar tn Interesul Porţii tnseşl de a
nu prlpl nimic. Dacll se lnttmplll ca
purtarea noului principe sl tle res-
pectuoasA tat iJ. de Turcia şi proprie a
asigura mentinerea llnlşte l , dacll. el
guverneazA bine, n-ar fi deci cu
putinţA mal ttrzlu pent ru Poartă a-1
rec un oaşte , de a-1 acorda Investitura
tn co ndlţlunlle stlpulate de tratate?
Dl. plenipotenţiar al Ru81el contes-
tll acest mod de a vedea, tn numele
puterilor megl eşe .
Dl. comite Cowley adaugă eli. nu
vede Interesul ce ar putea avea aces-
t e puteri de a continua să respin gă
pe principe, daeli el ar t ace binele
principatelor şi ar asigura menţi ne­
rea bunei ordine. Ctt despre pro-
punerea floutll de dl. plen i potenţiar
al Rusiei, comltele Cowley, după
d eclara ţlu n lle prezentate de dl. pre-
şed inte al Conferinţei, o conslderl1
ca tmposlbllll ; el socoate Inutil a
referi despre ea cur ţii sale.
Dl. pleulpoten$lar al Ruslel, dupli
cererea principelui de Metternlcb,
zice eli. nu-l este posibil a referi guver-
nului sllu asupra cestlunel de opor tu-
nitate. E l se va m!l.rginl a da socotea-
lll despre ceea ce s-a zls tn şed l nţl.
E l e dator sll tacă sll se preslmt ll bo-
tll.rtrea fuvernulul sllu ; el crede el
guvernu sll.u se va retrage din Con-
ferlnţli . Dl. baron de Budberg tm-
pllr tllşeş te dealtmlntrelea oplnlunea
exprimatll mal tnalnte de principele
de Metterntcb tn ce priveş te liberta-
tea de a lucra l~ol at, libertate ce
ar trebui, tn mod eventual, sll apar-
ţl nll puterilor m egl eşe .
DJ, pl enipotenţiar al Aut trlel decla·
riJ. cll guvernul sllu, tllctnd rezerve
In aceastll prlvintll, n-are nicidecum
dorinţa a se atla In obllgaţlun ea
de a exercita aceastll acţ i une Izola-
tii.. !n ceea ce priveş te cestlunea de
oport unitate, el nu o poate lua decit
ad referendum.
DJ. pl enipotenţi ar al Franţei rezu-
meazll pe scurt dl scuţlunea şl con-
chJde ~ictnd cA, tn ceea ce p riveşte pe
Franţa , el nu se poate asocia la mll.-
surlle propuse. Expllctndu-se apoi a-
supra rezervei prezentate de dl. ple-
nip otenţiar al Austriei , aminteşte
dreptul curtilor garant e ş i pe acela
al Franţei tn particular. Oricare ar
rt forma tn care atnt d.e~bltu&.e ees~
tlnnlle care tn&.ereseasi OrtentuJ,
fl e prin miJlocul unel Conferinţe 1au
altmintrelea, Franţa lfl pia&reui
şl menţine dreptuJ alu de a 1e amea-
teea tn aceste ataeerl , 1 de a partl·
clpa la regularea lor. Ea a cumpira&
acest drept destul de scump, pentru
a nu voi si renunţe la el.
Dl. plenipotenţiar al A.uttrlel co-
munic! Con ferinţei o depeşl de la
dl. minist ru al Afacerilor Strlllne al
Austriei, dln care rezultli cll curtea din
Viena aderll, cu oarecari rezerve, la
propunerea de a Intinde ptnlla Brlll-
la autoritatea Comlslunel E uropene.
DJ. plenipotenţiar al Turclel zice
el guvernul siJ.u nu vede motive
tndestuliJ.toare pentru a aut oriza
asupra acestui punct o abat ere
de la stlpulaţl un lle Tratatului de
Paris. E l crede câ, cu atit mal putin
poate adera la propunerea comite-
lut Cowley cu ctt ea ar putea aduce
atingerea dt epturllor Comlstunel Rl-
veranef In care sint Interesate alte
tllrl, nereprezentate tn ConferinţA .
l>rln aceste conslderaţtunl, pe care
Co n ferinţa va binevoi să le aprecieze,
Sublima Poartli se vede tn obllga-
tlunea de a declina propunerea Males-
tlltll Sale britanice.
l>l. plenipotenţiar al Rutlel zice
eli se asoclazl tn Intregime la acest
mod de a vedea.
DI. plenipotenţiar al Franţei slce
oi t ot ce a·a propus orl a-a sugerat
13
lmpllci tn fond oeupaUunea mllltarl
a principatelor. Firi tndolali, Confe-
rinţa nu se va mlra oi -guvernul tmpl.-
ratulul se araU puţin favorabU aces-
tei ldel. Plentpot~nţJarul MatestiţU
Sale nu tl·a ascuns urmirlle llntel
de purtare adoptaU de ConferinţA tl
tl·a permll a. spune, tnci d1n prima
sl, ei hotirtrlle sale vor aJunge nece-
sa!'mente la oompllcaţtunJ extreme.
Totllfl, legati de tratate, Franţa ..a
asociat la resolu$1un1 care aveau de
obiect a da satfsfaoUune dreptului,
In ordinea faptelor monle. Acum se
fac propuneri care cer lntrebulnţarea
fol1el. El bine, tnalnte de toate, e aol
o cesUune de apreciere pollttci, pe
oare Conferinţa tn tnţelepclunea sa
trebuie ..o examineze, puntndu·se d1n
punctul de vedere al oportunltAţU.
Poporul moldo-valah e astizl Intr-o
stare de 1ureaoltare naţionali: el 1e va
aplra In contra intervenUel trupelor
turoe,U; lupta pare inevltablli. Stn·
gele orettln va curge ; cine ttle efec-
tul ee va letl d1n ace&~ta asupra celor-
lalte populatlunt crettine d1n Imperiul
otoman 1 'Vor fl poate riteoale tl
atunel ce va face Poarta 1 Va cere
1pr1Jlnul puterllor orettine tn contra
orettlnllor 1 Cine nu vede toate perl·
colele unel a1tfel de 1ltuaţta:nt. mal
alea tn lmprejurlrlle lm.lnente ce
preocupi ata de profund Europa 1
De altmintrelea, ~ Inconvenient
este a aştepta? lnchlpulţl-vl el
principele de Hohenzollern tnttm-
plniL la rtndul alu piedici pe care nu
le poate tnvtnge, el guverneazl rlu,
sau el fa~ acte contrare datoriilor
sale eltre PoartiL; dinsul va eldea sau
se vor putea lua faţl de el ml8uri de
constringere; dael, din contra, el
clrmuteşte bine, "ttacl dl suzerani-
tlţll Porţlt, Intereselor de bunl ordl·
ne &1 de linişte, satlsfacţlunlle şt
garanţiile dorite, n·ar putea el 11!-şl
at raglL bun lvoi nţa curtilor garante
&1 put erei suzerane &1 al merite a fi
recunoscut de ele? Dreptul este plzlt
&1 se poate aştepta !lLrlL teamiL ca
acest drept al tte prlmejdult; pe
cind o Intervenţie mllltarl va des-
chide uşa la cele mat periculoase even-
tualltlţl . tn ceea ce-l priveşte, gu-
vernul tmplratulul n-ar putea sl
se asocieze la aceastl propunere.
Dl. plenipotenţiar al Ru1lel crede
el poate Intreba pe dl. Drouyn de
Lhuya care ar fl fnttnderea practici
a dreptului, dacl se exclude orl~
mllsurl de constringere? Clt pentru
Rusia, In calitatea sa de putere me-
gleşl, ea are Interese particulare, care
nu 1-ar permite sA aştepte, a•a precum
propune dl. plenipotenţiar al Fran-
ţei. Dael a-ar vedea el prhlclpatele
ar fi dispuse al tntre pe cll normale,
aceasta ar f1 tndreptiUtlt lnli dln
contri, d1n sl tn sl ele &ind a le Inde-
pArta mal mult de ace1te cit.
Dl. plentpotentlar al MarU BrltanU
declari ci le unette tn totul ou modUl
de a vedea al d·luJ. pretedlnte al Con•
ferJ.nţeJ. Oh deapre tnb'ebulnţarea mi-
lurllor de coutrtqere, el elte convlnl
ci, mal alea In tmpreJurlrlle actuale,
ele ar putea da n~re la cele mal
mart pericole fl aprinde rbbolul tn
Orient, ceea ce n•ar llpll ti 1e tnttm·
ple daci •·ar recurge la ocupaţtunea
m.Wtari a principatelor. Prin urmare,
e mal bine a amtna o astfel de mAsuri
tl a a,tepta. Dl. comite cowley se
pronunţA In conb'a trlmlterel de de-
legaţi ca tl tn contra ocupaţlunel ml·
lltare. Prezenţa delegatllor la Buou·
rettl ar U, dupi pArerea 1a, firi folo1;
el n•ar veni acolo deett pentru a fl
martorU unet lupte •tnreroaae tl
tnvequnate.
14
Intrevederea principelui
CU COiilltele de Bla k
tn cursul dimineţii zllel de 7/19 aprilie, conslUerul de Legaţlun e, de Keudell
se prezinta. principelui Carol, penti'U a-1 ruga din partea preşedintelui de Con·
slllu, oomltele de Blsmarck, ai vini la dtn.aul, fiin d Impiedicat a I eşi dln odaJa
sa prin o durere de picior.
Principele Carol se anunţll. pent ru ora 1 dupll.-amtazll..
Comlt~le de Blsmarck a primit pe principele Carol zicind : ,.Am rugat
pe Alteţa VoastrlL a veni sll. mA vadll., ca sli discut sincer şi deschJs cu Ea,
nu ca om de stat, el ca amtc şi sfetnic, daclL pot lndrll.znl sa. tntrebulnţez
aceastl expreslune. Stnteţi alea principe de o naţiune IntreagA., cu unanlml·
tatea voturllor: urmaţi acestei chemirll .!Uergeţl de-a dreptul tn ţara asupra
eirela alnteţl chemat a domni".
Principele a rAspuns clL aceasta este peste putintA fArl tncuvtlntarea rege-
luP, şeful suprem al famlll el şi şeful sll.u suprem miHtar , d eşi e aplecat spre
aceasta. Idee şi sl mţeşte destul curaj de a lua această hot lrtre.
,.Cu atit mal mult atunci! zise m i n istrul-preşed inte. In acest caz nu aveţi
trebuinţi de tnouvtinţarea directi a regelui. Cereţi regelui un concediu, un con·
oedlu pentru stritnltate. Regele e destul de fin, U cunosc prea bine. El Vi va
tnţelere tndati tl va pricepe intenţlunea. Atari de aeeatta, U sclpaţl prin ace1t
:nrljloo de obllgaţlunea de a lua o hotirtre, ceea ce U va f1 foarte plicut, deoarece
poUttcette 1ue mllnlle legatel Din strlJnitate veţi da demlslunea Voa1tri dln
armati tl Vl veţi duce tn cel mal atrict incognito la Paria, unde veţi cere
lmpira,ulul Napoleon o audlenţi secreti, pentl'u a-1 expune vederUe Voaetre,
ou rugimintea ea li se lntereaeze de afacerea Voa1tri tl al o apere pe Ungi
celelalte puteri. Iatl dupiL părerea mea, singurul chip &l mijloc de a lucra In
aceastl afacere, daca. Alteţa Voastră gtnde şte In adevlr sa. prlmeaaclL co-
roana In cestlune. Dar daci afacerea vine mal lnttl la Conferinţa din ParJ1[
ea nu va tirlgina lunJ, el anl tntregl. P ut erile cele mal Interesate Rusia &
Poarta, vor protesta tn chipul cel mal hotAritor In contra alegertl Voastre :
Franţa, Anglia, Italia vor rt de partea Voastr!i şl Austria va lntrebulnţa
toate mijloacele pentru a face si!. cadă candidatura Voastrl!.. Totutl, nu e
mare lucru de temut dln partea aceaata elot am de gfnd 11 dau de lucru •
Austriei pentru oftva ttmp•. ln ce priveş te Prusia, ea dintre t oate puterile
are o sltuaţlune grea şi ea s-a tinut Intotdeauna departe de cestlunea Orien-
tului, din cauza sttuaţlun el sare politice şi geografi ~ şl n-a flcut decit sll-şl
exprime votul, In ConstUul marilor puteri. In a~st caz particular._ va trebui,
ca ministru-preşedinte pruslan, s! m! pro nun ţ In contra Voastra, oricit de
greu mi-ar veni aceasta, cl ei n-aş putea tn momentul de faţl sl provoc o
r upturi cu Rusia, nici sA pun tn Joc Interesele noastre de stat, dlnd prefe-
rln ţi1 la Interese de famili e. Daci1 Alteţa Voastra. va lucra din propria sa por-
nire, regele ar I eşi dintr-o sltuaţlu ne p enibilă şl stnt tncred tnţat c4 n-ar fi
nefavorabil acestei Idei, pe care aş t i gata si!. 1-o comunic verbal dael ml:.ar
fa~ onoarea unei vizite, deşi nu poat e ca şef al familiei sa. dea lncuvllnţarea
Sa.. Odati Alteţa Voaatrl tn RomAnia, ceatlunea va U ourtnd resolvatl, olol
Europa va sta tn faţa unul fapt tmplinlt ,1 afacerea va lntn atunci, tn parte
rezolvati, la Conferinţa din Parii. PuterUe mal de-aproape lut-ere1ate vor pro-
teata J dar proteatul va rimtne pe hlrtle tl faptul nu va mal p11tea fl revocat!"
Dl. de Blsmarok nu admite o b lecţl un ea principelui Carol el Rusia ''
Poarta ar putea recurge la ofensivă . "Cele mal grele consecin ţe ar putea rezulta,
mal ales pentru Rusia, din tntrebulnţarea acestei mAsuri. At efitul lnli pe
Altefa Voa1tri ca, Inainte de plecarea aa, sAserie o acrtaoare autorrafi tmpira-
tulu Rullet, tn care aţi 1pune ci conllderaţl pe Rwla, oa cel mal putemto
al Voatru aUat, ou care la ttmp veţi putea resolva marea ceetlune a OrlentuluJ.
O aUanţi de famllle, care ar trebui ai Ue puei tndati l:n lucrare, Inci V·ar per-
mite li glll~ll:n Rusla un mare 1prljln". .
La tntrebarea prinelpelut Carol, ,.care ar fl atit udinea Prusiei taţii. de faptul
lmpllnltl" dl. de Bllmarc.lt declară : .,Nu vom putea face alta de olt a recunoatte
faptul tmplinlt tl a arlta pentru afacere tot tntereeul noetru. Hotirtrea Voaltrl
curajoaai va gltl dealrur atot o primire favorablli".
Prtnelpele Carol a Intrebat atunci pe dl. de BJsmarck: .,daci el lnsu,l
personal tl ata.tuleşte a primi coroana, sau dacii e de oplntune a Ulsa ali. cadă
afa~rea cu t otul".
RllpUDiul dat e urmlltorul : ,De n•&f f1 pentru afacere, nu ml·at U permt1
a-ml exprima plrerea aaupra ceetlunll. Soluţlunea ce1tlunlt prln faptul lmplt·
nJt eate dupi m.lne cea mal ferlcltl tl pentr11 Vot cea mal onorabili. Ce-aţl
pierde, chiar tn cazul cind n-aţl reuşi ? Slt uattunea Voastrll. tn casa Prusiei ar
riLmlne aceeaşi . V-aţi Intoarce tnapol acl, şi 'V-aţl putea amlntt Intotdeauna
cu plll.cere o Incercare, care nlclodaU. n-ar putea sA. VII. tle tmputatll.. Dar dacl
reuşiţi - ceea ce cred - aceastA solu\lune poate sl va. dea foloase tncalcula-
blle. Stnteţl ale• de unantm1tatea unUi tntrer popor J rilpun.slnd la acut apel1
dttlga•l d1n capul loculullnorederea naţhmll tntregU".
La oblectlunea prlnelpelul Carol ,.clL nu are o Incredere absolutA tn acest
~ot, pentru el s-a dat prea repede", dl. de Blsmarek răspunde In aceşti t er-
meni : .. Garanţia al gurii o puteţl primi de la deputaţi unea care trebuie al viniL
curtnd, şi pe care n-o puteţi primi pe t eritoriul pruslan: de altmintrelea nu
voi tnttrzla a ma. pune la Berlin In relaţlune cu afentul romtn de la
Paris. Dupi ce am aflat el ~pirat~ Napoleon dorette 1 ounoasci vederile
no&~tre, am comunicat sub dhcreţlune aceastA Idee ambasadorului francez,
Benedettt tl acesta ml·a declarat el tn Franţa s-ar pune la dlsposlţlunea Voastri
un vaa pentru a tntreprlnde, de la ~Iart111a, cllltorla tn Bom&nta; dar ml se
pare preferabll a utUba un' vapor obl.tnu1t, pentru ea aatlel afacerea ai rimlni
ou totul aecreti".
1 Wilhelm I viitorul tmplrat al Germaniei (i871).
• Aluzie la rlizbolul ce urma siL ln~apll. curind Intre Prusia şl Austria (i866),
soldat cu tnfrtngerea acesteia din urml.
 pentru libertate

EAMU
or. ILIE CEAUŞESCU

In ultimele decenii ale secolului XVIII preţioaal la allblrea Imperiului otoman fi

ti la inceputul sec. XIX, in condiţlfle descom-
punerii leudallsmulul in ţlrlle romlne, a
crescut Intensitatea luptei de eliberare sociali
ti naţionali a maselor largi populare. Lupta
de eliberare naţionali de sub dominaţia oto-
mani a-a materializat prin participarea volun-
tarflor romlnl la rlzboaiele duse impotriva
Porţii ti prin rezistenţa masivi a maselor
impotriva lncuralunllor organizate de trupele
otomane neregulate tn ţlrJle romAne. Luind
parte activi la lupta contra dominaţiei Porţii,
voluntarii romAni au adus o contribuţie
Ia atlvlllrea expansiunlf lui.
Pagini glorioase a-au inregistrat fi In
lupta maselor populare pentru eliberarea lor
sociali. lnce;utul sec. XIX a fost marcat de
puternice mltclrl revoluţionare fi rlacoale
ţlrlnettf, dintre care cea mal violentl fi cu
urmlrl profunde a fost revoluţia din 1821,
condusi de Tudor Vladimireacu. A urmat apoi,
Intre anii 1823-1828, o aerle de mltclrl ţlrl­
nettl• Cea mat puternici dintre ele a fost
a ceea din 1826, condusi de Simion Mehedin-
ţeanu fi Ghlţl Cuţul.

lucrurile nu s-au petrecut aşa. Podul Grosului, moşie ce apar-

U leul lui Tudor
tntnl dreptate
Simion, fiul lui Petru Mehe-
dinţeanu, s-a nă.scut tn loca-
litatea Cerneţi, fosta reşedinţl
a judeţului Mehedinţi. A văzut
lumina zilei !nainte de 1790,
clei tn timpul războiului ruso-
turc din 1806-1812 avea
cel puţin 18 ani, numA.rtndu-se
printre membrii unităţilor de
voluntan români {panduri) care
au participat la lul'te alături
de ruşi. Primii am de viaţă
şi i-a petrecut la Cerneţi,
stabilindu-se apoi tn localita-
tea Podul Grosului, situată la
cea. 40 km de Turnu Severin.
De la această comună a primit
porecla de Podeanu, pe' care o
găsim menţionată deseori }n
acte.
La terminarea războiului, Si-
mion împreună cu ceilalţi pan-
duri s-au inapoiat la vetrele
lor cu speranţa el de acum
înainte vor avea o viaţă mai
bunA., mai omenească . Dar
Astfel, pe timpul domniei lui ţinea Mănăstirii Tismana. Des-
Caragea (1812-1818), corpul toinicia dovedită de el tn
de J?.anduri a fost dizolvat. războiul ruso-turc amin-
Privilegiile ctştigate de aceştia, tit, popularitatea · pe care
ca rezultat al participA.ril lor şi-o ctşb~ase tn funcţia tnde-
la răzqoi, au fost anulate, fapt plinitl Şl Increderea pe care
ce i-a nemulţumit adtnc. 1-0 acorda Tudor Vladimirescu
In anul 1821 lupta maselor au făcut din el un colaborator
pentru dreptate socială şi li- de nădejde tn organizarea re-
bertate naţională s-a tran- voluţiei .
sformat tn revol uţie, a cărei Din momentul tn care s-a
conducere a avut-o Tudor Vla- dat semnalul ridicării la luptă
dimirescu, adversar hotărtt al la Podul Grosului, ca şi tn
rînduielilor boiereşti şi al domi- celelalte localităţi (Padeş, CA.r-
naţiei otomane, un reprezen- buneşti, Băileşti) au tncel?ut
tant de seamă al năzui nţelor să se adune pandurii . Sim1on
poporului. Cuvintele Proda- a avut de rezolvat tn această
maţiel de la Padet s-au rlsptn- perio adă probleme complexe :
dit ca fulgerul, mai tnth tn hrănirea şi adlpostirea celor
localităţile Olteniei, iar apoi veniţi, organizarea, completa-
la răsărit de Olt. Mii de pa- rea armamentului, instruirea
trioţi s-au î ncadr at tn marea luptA.torilor. Timp de apro-
armată a răsculaţilor. Printre ximativ o săptămtnl, ctt for-
aceştia se afla şi Simion Mehe- ţele conduse de Mehedinţeanu
dinţeanu, unul dintre cei mai au stat la Podul Grosului,
aprop iaţi oameni ai lui Tudor şi această activitate s-a desfă­
cumnat al său. şurat tn cele mai bune condiţii.
In perioada de pregătire a La 30 ianuarie grupul condus
revoluţiei, Simion a Indeplinit de el a tnfrint la Timna, sat
funcţia de isprăvnicei al moşi ei pe Valea N usineşti (la 37 km

15
 Chipuri de panduri. Desene
de Turnu Severin) ceata de
150 oameni ai Sp!tăriei, con-
duşi de vistierul Constantin
Crăiniceanu, care încerca s!
se opună r!sculaţilor. Crăini­
ceanu a fost prins, iar ostaşii
au trecut de partea răsculaţilor.
De aici, Mehedinţeanu s-a în-
dreptat cu grupul său spre
Strehaia, unde s-a unit cu
forţele sosite de la Pade~.
După trecerea Oltulut, la
Slatina, oastea revoluţionară
a pornit spre Bucureşti. Si-
mion Mehedinţeanu a primit
misiunea să facă siguranţa co-
municaţiei Bucureşti-Rtmnicu
Vtlcea. Împreună cu cei 100
pânduri călări ai s!i, el s-a
mstalat la Piteşti, unde a r!mas
ptnă la tnceputul lunii aprilie,
ctnd a fost chemat de Tudor
Vladimirescu la Bucureşti.
Scurt timp dup! aceea a
fost tnsărcinat de Tudor să
păzească pe boierii Divanului,
tnchişi la Belvedere 1 in casele
boierului patriot Dinicu Go-
lescu . M!sura fusese lu ată de
' Afcl se afiau fncblşl 15 boieri,
tmpreunl!. cu mitropolitul.
16
A nca Drucan, dupcl o aravurd d8 epocd
Tudor pentru a impiedica pe
boieri să fugă şi s! se desolida-
rizeze de el.
La 15 m a i, trupele otomane
care in vadaseră ţ ara , au aj uns
la Copăceni, iar tabăra celor
5 000 p anduri a p ornit sp re
Piteşti; Simion Meh edinţeanu
a primit ordin să asigure arier-
garda.
După uciderea lui Tudor,
marea majoritate a pand urilor,
printre care şi Simion Mehe-
dinţeanu , a u m a i r.ămas citeva
zile tn Piteşti, apoi au primit
indicaţi a de la conducerea
eteristă să înc eapă deplasarea
pe direcţia Piteşti-Făgeţelul­
Ctmpu Mare, cu misiunea de a
trece Oltul şi a angaja lupta
cu forţele otomane aflate in
zona Craiovei. Căpitanului Si-
mionMehedinţeanu, căr ui a i s-a
încredinţ at comanda unei a-
vangarde compu să din 175 oa-
meni, i-a revenit rolul de a asi-
gura deplasarea pa.ndurilor şi
prevenirea unui atac prin sur-
prindere din partea ina micu-
lui. D eşi redusă ca număr
avangarda - alcătuită dm oa-
meni care aveau un moral ri-
dicat şi o hotărtre de luptă
nestrămutată - s-a angajat la
Slatina intr-o l uptă aprigă
împotrivaotomanilor. Luat pe
neaşteptate, duşmanul a fost
bătut şi pus pe goan ă. Malul
sting al Oltului, de la Slatina
spre nord, a fost eliberat de
sub stăpîn irea inamică. Pină
la sosirea forţelor principale
ale pandurilor, Simion a zădăr­
nicit t oate tncercările făcute
de otomanii afl aţi tn zona
Drăgăşani de a pătrunde la est
de Olt. El a participat, de ase-
menea, cu pandurii săi, la
luptele care s-au dat tn a-
ceastă zonă, la Corzu şi in
alte l ocalităţi, după care. co-
ple şiţi de forţele duşmane,
pandurii s-au retras in Banat.
t Ut
La început Simion Mchc-
dinţeanu s-a stabilit împreună
cu familia la Lugoj . Era con-
vins că va veni vremea cind
se va putea ridica din nou la
l uptă Impotriva nedreptăţilor.
Şi tntr-adevâr, în 1825, Si-
mion a hotărît să pregătească
o n o uă ridicare la luptă. a celor
m ulţi şi oropsiţi, a tuturor
celor nemulţ umiţi de nedrep-
tăţile octrmuirii. In acest scop ,
Simion a desfăşurat o muncă
neobosi tă, t rebuind să unească
to ţi p andurii şi alte categorii
de nem ulţ u miţi pentru o acţiu­
ne revol uţionarăcomună .Mun­
că deosebit de grea : refugiaţii
se găseau răsptndiţi în nume-
r oase oraşe Şl sate din Tran-
silvania şi Banat (Sibiu, Lu-
goj, Orşova etc.), iar pe de
altă parte, autorităţile aus-
triace supravegheau cu străş­
nicie orice mişcare a revolu -
ţionarilor români.
Pentru a intra in legătură
cu pandurii refugiaţi, Mehe-
di nţean u şi Ghiţă Cuţui, cel
de-al doilea conducător al miş­
cării ce se pregătea, s-au depla-
sat la Sibiu şi Braşov, unde au
organizat grupe din cite şapte­
opt oam eni. Spre sfirşitul anu-
lui 1825, acţiu nea a ajuns in-
tr-o fază înaintată.
Izbucnirea mi şcârii depin-
dea doar de găsirea unui mo-
m ent potrivit. Cei doi au in-
trat in legătură cu unii repre-
zentanţi ai maselor populare
din Oltenia şi chiar cu unii
boieri, n egustori şi slujbaşi din
rîndur ile refugiaţilor sau din
ţară, n em ulţumiţi de domni-
t orul Grigore Dimitrie Ghica.
Ghiţă Cuţu i, "tnţelegind prin
au ziri de la alţii" că serdarul
Toma Brătianu din Piteşti
doreşte s ă p ar ticipe la răscoală,
s-a dus tn oraşul u nde
acesta se afla refugiat pen-
tru a sta de vorbă cu el.
Brătianu 1-a asigurat pe Cuţui
că el lu crează"cu stima şi sfa-
tul boier ilor români rămaşi la
Braşov şi (a] altor din boieri
ce stnt in ţ ară, la B u cureşti".
A rămas st ab ilit ca Ghi ţ ă
Cuţui " să-şi caute ( ... ] tova-
răşi , cit de mul ţi" ca să por-
nească răscoala; ptnă atunci
Brătianu " ti v a trimite adesea
vestire prin scrisori şi bani
cu indestulare ca să dea
celor ce vor primi să urmeze
spre aceasta". Di scuţii cu
Toma Brătian u a avut şi
Simion Mehedinţeanu - care
s-a deplasat şi el la Braşov -
pentru a se convinge de
bunele intenţii ale acestuia.
Planul răscoal ei a fost con-
ceput după acela al revoluţiei
din 1821 şi prevedea: m obiU-
zarea şi pregătirea maselor din
ţară pentru a răspunde de
indată la semnalul dat de
cond u că t on ; tnar marea unu i
număr cit mai mare de adepţi
din Banat şi Transilvania;
pătrunderea in ţară - la mo-
mentul ales - pe mai multe
direcţii odată şi dezlănţuirea
răscoalei generale. Ca loc de
incepere al răscoalei, de unde
aceasta avea să se extindă
apoi spre celelalte părţi ale
ţării, a fost ales judeţul Mehe-
dinţi. Pentru a face cunoscute
maselor ţelurile răscoalei, con-
ducătorii ei au elaborat o
proclamaţie către popor "scrisă
tn spiritul proclamaţiei p u-
blicate de Tudor". Esenţa aces-
teia este redată clar intr-un
izvor contemporan: "impotriva
stoarcerii voievodului şi a jafu-
rilor slujbaşilor".
In mai 1826, s-a considerat
că a sosit momentul oportun
pentru declanşarea răscoalei,
căci "să vestise cu totul ( ... ]
tn ţară la judeţul Mehedinţi
cugetarea lor", iar cei care se
aflau refugiaţi dincolo de munţi
erau gata de luptă.
Intr-o noapte întunecoasă,
Simion Mehedinţeanu, Ghiţă
Cuţui şi ceilalţi tovarăşi ai
lor au ieşit pe rind - ca să
nu atragă atenţia autorităţilor
austriace din Orşova, îndrep-
ttndu-se spre Oltenia. Intre
timp, in jurul lor a u inceput
să se strîngă oameni din par-
tea locului. ln cîteva zile, gru-
pul lui Simion Mehedinţean u
şi Ghiţă Cuţui a . crescut la
circa 300 lu ptători. Dar "tn-
destulatele poter i" din slujba
stăpînirii, împreună cu plă­
ieşii, numărtnd circa 200 oa-
meni, au pornit in întîmpi-
narea răsculaţilor. O ciocnire
a avut loc tn apropierea riului
Motru, cu rezultate nefavora-
bile răsculaţilor. Au fost mulţi
ră niţi de o parte şi de alta.
Doi răsculaţi au fost omorîţi.
Capetele lor a u fost tăiate,
trimise la Bucu reşti şi aşezate
in faţa Agiei, pentru a t nspăi­
mtnt a masele şi a le determ ina
să n u se al ăture răsculaţ ilor .
Urmtnd exemplul lui T udor
Vladimirescu, care, tn 1821,
tra nsformase citeva măn ăstiri
in locuri tntărite, Mehed i nţea­
n u a pus mina pe Mănăstirea
Topolniţa, pe riul cu acelaşi
nume, făctnd din ea o baz ă
forti ficată. Faţă de rezistenţa
dîrză a răsculaţilor, urmări­
torii au fost nevoiţi să renunţe
la incercarea de a cucer i mă­
năstirea pri n lu ptă. Ei s-au
mulţumit să o înconj ure din
toate părţile, pentru a impie-
dica pe răsc u laţi să primească
întăriri şi p rovizii din afară.
l n aceste condiţii, conducătorii
răscoalei au acceptat să ducă
tratative cu comandanţii pote-
rilor, prin intermediul lui
Strîmbeanu, fost vătaf al pla-
iului Cloşani. pe care Si-
mion tl cu noştea. S-au înţeles
caMehedinţean u şi Ghiţă Cuţui
să se ducă la Bucureşti "cerîn-
d u-şi iertăci unea lor" de la
domnitorul Ghica, după ce ii
vor f i explicat obiectivele ur-
mărite de răsculaţi. Li s-a pro-
mis că, pînă la inapoierea lor,
pandurii afl aţi la Topolniţa
vor fi asiguraţi cu hrana nece-
sară.
Cei doi conducători au sosit
in Capitală la 10 iunie. Dom-
nitorul a refu zat să-1 primească
pe Meh edinţean u , trimiţîndu-i
răspu ns că "el n-are nimic
de vorbit cu Simion, dar că
dacă acesta avea să-i dezvăluie
unele lucruri o va putea face
în scr is".
Mehedinţeanu şi Cuţui au
fos t închi şi. fiecare separat,
legaţi cu l anţuri de git, de miini
şi de picioare. Ziua erau ţinuţi
i n celu lă, iar noaptea intr-o
bise ricuţă cu ferestre zăbre­
lite, care se găsea in curtea
temniţei. Doi paznici vegheau
necontenit ca nimeni să nu
intre tn legătură cu ei. Fiind
complet izolat, Simion nu cu-
n oştea soarta tovarăşilor săi
l ăsaţi la Mănăstirea Topolniţa.
D omnitorul, dornic să pună
capăt unor n oi acţiun i revo-
l uţionare, a h otărtt să pedep-
sească in tr-un mod "exemplar"
pe capii răscu laţi. Doi arnăuţi
I-a u scos din temniţa umedă,
cu l anţuri la mtini pe Simion
Mehedinţeanu . I n curtea inchi-
sorii se mai af lau, legaţi cu fiare
la m tini, şi alţii dintre tova-
răşii săi de lu ptă printre care
şi Cb ţ ui. Atunci a tnţeles el ce
soartă a u avut ş i pandur ii săi,
pe care ti lăsase asediaţi in
Mănăsti re a T op olniţ a.
D e acolo, cei tn chi şi a u fost
duşi tn sala de ju decată. Gu-
vernul se grăb ea să-i judece,
deoarece stăpî n i i nu se simţeau
tn sigu ranţă nici du pă aresta-
rea căpeteniilor răscoalei. După
un p roces sumar s-a rostit
senti n ţa: "Se hotă răşte să fie
condam n aţi la moarte prin
spî nzurătoare căp eteniile răs-
17
culaţilor, Simion Mehedinţea­
nu, ce a fost căpitan aposta-
tului Tudor, şi Ghiţă Cuţui,
fiindcă ei au hotărtt să urmeze
răul acesta: Aceşti doi să fie
spînzuraţi la marginea oraş-ului
spre pildă altor asemenea lor .. .·~
După ce au primit î ncu-
viinţarea Porţii asupra sentin-
ţei, autorităţile s-au grăbit să
o execute. In ziua de 7 sep-
tembrie, Simion Mehedinţeanu
şi Ghiţă C uţui au fost s.pinzu-
raţi. A doua zi, ceilalţ1 con-
damn aţi au fost plimbaţi prin
tirg şi bătuţi, iar ulterior tri-
mişi la ocnă .
In felul acesta, autorităţile
credeau că şi-au asigurat li-
niştea şi au îngenuncheat defi-
nitiv pe ţărani. Dar măsurile
sîngeroase luate cu scopul vă­
dit de a prelungi existenţa
vechilor şi nedreptelor rin-
duieli n-au făcut decit să acce-
lereze şi mai mult mersul im-
placabil spre pieirea definitivă
a acestora.
Clasele dominante au sperat
că ucigtnd pe capii răscoalelor,

TOMA
Toma Brl tlanu, vir de-al doilea al tatilullul I.C. Brlt lanu, a fost unul dintre boierii munteni care
au spriJi nit revoluţia de la 1821. ln 1825, acuzat de partici pare la o consp i raţie tm potrlva domnitorului
Grlgo re IV Gh lca (1822-1828), pentru a evita mlsurlle repr esive s-a refuaiat in Transilvania, stablllnd u-se
la Sibiu. A lei a fost vizit at de cltre Simion Mehedlnţeanu şi Ghlţl C uţ ul , clrora le-a promis sprijin moral
, 1 mate r ial fn vede rea unei noi rldlcărl la lupti.
Documentele pe care le publlclm in contin uare provin din Arh ivele Curţii din VIena. Stnt adrese
oficiale schimbate intre cancelarul Metternlch ,1 pre,ed lntele Cancelariei aulice transllvlnene, baronul
von Mlske, ,1 pre,edlntele auvernulul transllvlnean, baron ul loslka. Ele ev l denţlad lealtura dintre capii
rlscoalel din 1826 f i serdar ul Toma Brltlanu, ecou l pe care activitatea revoluţionarilor rom lnl refu al aţ l
tn Transilvania fi avea fn rtn d ul maselor. Au t orltlţlle habsbura lce ordonau mlsurl eneralce pentru curma-
rea acestei actlv l tlţl , me ratnd ptnlla ameni nţarea cu extrldarea lu i Brltlanu .
Nu se cunosc Tmprejurlrll e tn care acesta a nuflt d se. sustraal urmlrlrll poltţtel auatrlace ; fn •
18-40 se afla fnsl tn Grecia , unde , tn ace lafl an, a fi tncetat din vtaţl.
V. ŞIMANDAN
Lu m ln dţiel Sale Printre mijloace le de tmplin ire a acestu i scop
Domnului Cancelar al Casei. Curţfl şi Statului, se afll, flrl fn doiall , supravegherea adecvati a
Principele von Mettern ich comporU r ii ace lor supuş i turci care tn timp ul
ln ur ma interogatoriului solicitat de către gu- rl!coalei d in an ul 1821 s-au refug iat tn Transilvania
vernul vala h printr-un judecător penal trim is de şi au g~sit acolo o primire osp italier!.
principe le Valahiei la Sibiu ş i a eventualei extr!d!ri Se pare el tn rfnd urile acestor refug i aţi, care
a supusului t urc , serdarul Toma Br~t ianu, care de [ ... ) se abţin a se fntoarce tn patria lor, exist!
un t imp se afl~ tn Sibiu ş i e b~nu i t de l egătur i cu [ ... ] serdarul Toma Brltian u,careseglsea laSibiu,
agi taţiile ce izbucniser~ fn Olten ia, domnul preşe­ dar care, regretabil , de atunci a sclpat de sub
d inte gubern ial transilv~nean losika solicitl, în supravegherea po l i ţ i enească a mag istratulu i, este
scrisoa rea sa [ .. .] instrucţiuni despre modul tn numit de m e nţio natu l guvern ca f ii nd principalul
ca re t rebui e sl se comporte faţ! de cazuri asem~­ iniţiator al incursiuni ! recente- dar norocos zl·
nltoare ce s-ar ma i putea ivi eventual fn viitor. dlrnicite- tn Olten ia a mai multor duşmani,
Deoarece tn afară de principii le jurid1ce de stat acţ iu ne căreia i-au premers proclamaţii lnstlga-
gen e rale , aici e ste vorba şi de a ţine seama de ra- toare.
po rt urile polit ice necu noscute mie, am onoarea a Dacl un astfe l de abuz la dreptul de azil reprezin-
r uga pe L umin~ţia Voastr~ a m! pune tn cunoş­ t! prin sine tnsu ş l o mize rabill nerecun o şt i nţl ş i
t inţ A prin comunicarea fnaltelor Voastre p~reri, un procedeu rep robab il , e l apare cu atft mai de
pe ntru .a-i putea transm ite instrucţiunile solicitate pedepsit fn caz4l de faţl , dnd este vorba de pri-
preşed i nte lui gube rnial, baronul lostka. mejduirea terit oriulu i une i puteri strelne prietene
Baden, la 25 iulie 1826 ŞI ctnd, prin aceasta, ar putea fi afectate fn modul
Baron von Miske cel mai sensibil interesele politice cele mai Impor-
tante.
Excelenţei Sale Nu va sclpa luml nate l fnţe l eger i a Excelenţei
Preşedin telui Cancelarie/ Voastre bAnuiala ce Poarta va arunca asupra auto-
aulice transllv«nene rităţilor imperiale-regale ş i , indirect , asupra Curţii
Baronul von Miske fnslşi, dacl vor fi tolerate agitaţii asemlnltoare.
6. Vlll.1826 l n baza tratatelor e xirtente , rlu i nte nţ i onaţi i ş i
Am onoarea a răs pu nde cu prieten ie la adresa provocatorii de nelini şte nu trebu ie tn general
E xcele nţei Voast re [ ... ]
toleraţi tn vecinltatea grani ţe i şi trebuie chiar
Potrivit principiilor susţi n ute din totdeauna de pedepsiţi pe măsura del ictelo r lor [ ... ]
C urtea de a ici, tn legătur~ cu propriul interes de De aceea, dupl plrerea noastrl, tn e xecutarea
stat ş i cu co n sideraţiil e politice de cea mai mare dispoziţiilor de mai sus, E xcelenţa Voastrl aţi
imp orta n ţi , este e xtrem de dorit sl se menţină
putea s~ consideraţi ca ut il sl com unicaţ i Exce len-
netulburat! liniştea public~ in prov1ncille otomane
tnvecinate ş i, pe cft dep inde de noi, sl se evite ţei Sale preşedintelu i gubern ial trans ilv~nean, fn
cu gr ijă t ot ce a r putea exercita direct sau indirect primul rfnd urmAtoarele puncte ca d i rect i vă a
o i nfluenţi asupra acestor stări de lucruri. comportArii sale:

18
hlituind prin munţi fi prin
codri cetele celor ce-şi căutau
dreptatea cu arma tn mtnă,
vor reuşi să scoată din inima
poporului româ.n tnsJşi setea
de dreptate, de viaţă mai bună.,
de independenţă naţională . Dar
s-au tnşelat profund. "Focul
luptei naţionale şi sociale a
ars necontenit, ctnd cu vtlvă.-
tli, care făceau pe asupritori
să se cutremure, ctnd mai poto-
lit, ca apoi sl se tnteţească. şi
m ai puternic [...] Graiul nu
poate reda mă.reţia acestor
lupte; ele adeveresc şi vor ade-
veri peste veacuri vitalitatea
şi înţelepciunea poporului nos-
tru, care, trectnd prin grele
tncercări, a rămas neclintit
şi a pri,ns de fiecare dată noi
p uteri, ridictndu-se, asemenea
stejarului după. furtună, şi
mai mîndru spre soare"l.
1Nicolae Ceauşescu, RomAnia pe
drumul dedvfrtlrU oonatructtet ao-
elaUJte, vol. 1, Editura Polltlcă, Bu·
cureştl, t 968, p . t 17.

1. Vigilenţă dubll faţl de preocuplrile pol itice
ale tuturor supuş i l o r turci refugiaţi fn Transilva-
nia, care se afll fn vecinltatea graniţe i.
2. lndeplrtarea flrl fntfrziere din vecinltatea
graniţe i oto mane şi mutarea la cel puţin 20 mile
de ea a tuturor ace lora dintre ei tmpotriva clrora
existi dovada , ch iar şi numai suspici unea tnteme-
iatl, el ar avea tnţe l eger i criminale riu i ntenţ i o­
nate cu cei de cealaltl parte, ori cu alte une ltiri de
acest fel.
3. Extrldarea cltre guvernul otoman a acelor
refugiaţi turci care, dupl ce au trecut cu mtna
tnarmatl de pe teritoriul austriac pe plmtntul
de dincolo, s-ar fi tntors din nou tn Transil van ia
pentru a avea acolo din nou loc de azil.
Numai prin aplicarea atenti a acestor prevederi
ş i ' dispoziţii se poate aştepta atingerea scopului
salvator menţionat la tnceput [ ... ]
Lumlndtlel Sale * nulu i lor legal, ş i am comunicat Prezidiului gu-
Principelui von Metternich
Cancelarul Cosei, Curţii şi Statului
Punfndu-1 pe domnul preşedinte gubernial
baronul losika, tn cunoştinţi cu acele principii
pe care - potrivit foarte amabi lei expuneri a
l u m i nlţiei Voastre, din 6, luna curenti, profe-
seazl Curtea imperiali austriacl, tn scopul pls-
t rlri i l i nişte i publice tn provinciile otomane tnve-
ci nate - ti comunic totodati instrucţiuni l e ca, tn
baza acestor principii, sl se comporte faţl de refu-
g i aţii turci veniţi tn Transil~ania exact conform
directivei date de Ex celenţa Voastrl, Iar tn cazuri
tndoielnice ce s-ar ivi sl se ţlnl mal puţin seama de
Interesele particulare ale acestui aen de refugiaţi,
ci de acele ale interesului nostru de stat, ca ş i de
cons i deraţiile polit ice foarte 1mportante ale men-
ţ i nerii linişte i publice tn provi nci il e turceşti tn-
vecinate şi buna tnţe l egere cu Poarta oto mani.
Starea actuali a organelor pol iţieneşti din Transil -
vania, cunoscuti mie, m-a determinat totuş i sl
atraa atenţ ia d-lu i preşed i nte gubernial ca sl tn-
llture de la gran iţl uneltirile criminale ale su p u ş i­
lor turci blnu i ţ i, tnctt si nu li se creeze acestora,
tn local itlţ il e tn care lipseşte supravegherea poli-
ţ i eneascl, o şi mai largl posibi litate pentru con-
t inuarea intrigilor lor sau pentru iniţierea altor
agitaţii ( ... ]
Baden , la 8 august 1826
Saron von Miske
Lum indţiei Sale, Domnului Cancelor al
Cosei , Curţii şi Stow lui
PrlncltJele von Metternich
Prezidiu! Guvern ul ui regal al ţlr ii Trans ilvaniei,
prin adresa din 29 iulie 1826, mi-a raportat despre
fuga serdarul ui Toma Brltianu, pus sub suprave-
ghere pol i ţi enească, cu adaosul el autoritatea poii-
ţieneascl din Sibiu s-a flcut grav vi novati pentru
insuficienta supraveg here a acestui refugiat; t ot-
odatl, s-au comunicat semnalmentele personale
ale acestu ia, attt Prezidiu lul gubern ial din Transil-
vania, ctt ş i Guvernlmtntulu i regal din Ungaria
ş i Oficiului reg ional din Bucovina, pentru ares-
tarea lui. Comunicarea Prezidiului adaugi fntre-
barea daci, tn urma i nvest i gaţi il or flcute, tn cazul
ctnd Brltianu ar fi prins. trebu ie si fie extrldat
auvernulul valah?
Deşi numai domnul general comandant al
Transilvaniei nu glseşte leaall aceastl extrldare .
pe motiv el misurile de luat contra refu g iaţi lo r
turci s-ar referi numai la vi itor. cred el nu este
tn spiritul principiilor expuse mie prin onorat a
adresl a luminlţ i e i Voastre din 6 luna curent!,
ca si fie protejaţi aţfţltor i i la nelin i şte sau chiar
şi cel mal suspectaţi de agitaţ ii fmpotr iva guver-
bernial el, dupl plrerea mea, nu se poate refuza
extrldarea serdarulul Toma Brltian u, dac! se
insistl pentru aceasta din partea guvernului valah
ş i daci aceastl pretenţie este spriji niti ş i de agent ul
consular din Bucureşti.
Baden, la 9 august 1826
Baron von Mis ke
Excelenţei Sale
Preşedintelui Cancelariei aulice
crons//vdnene. Baronul von M l ske
la valoroasa adresl a Excelenţe i Voast re din
9 l[una] c(urentl] am onoarea a rlspunde el opinia
exprimatl acolo pr'ivitoare la refugiatul valah,
serdarul Toma Brltianu, concordl ş i cu plrerile
de aici [ ... ]
De aceea. daci fn urma mls urilor luat e de Ex-
celenţa Voastrl ar fi glsit nu mit ul sup us valah
şi s-ar pretinde extrldarea lui , tn mod nor mal
din partea domnitoru lui, pe calea Agenţie i de la
Buc u reşt i, ar trebui sl se satisfacl aceastl cerere
flrl ezitare ; fn caz contrar tnsl ş i anume daci dupl
cum e de presupus, guvernul valah nu ş i- ar retnnoi
cererea de mai sus , ar fi suficient ca numitu lui
Brltianu sl i se fixeze o localitate departe de gra-
n iţl, ca domicili u, de unde sl nu poatl atlt de u ş o r
provoca sau ţese astfel de uneltiri şi (u nde] sl
poatl fi supravegheat cum trebu ie de autoritatea
p ol iţi e neas că . Trebu ie de asemenea sl fie a meninţ at
cu extrldarea direct! daci nu s-ar comporta cu
t ot ul linişti t ş i ar l"(lai leza leg ile ospita litlţii.
Documentele se afli tn Arhivele Statu-
lui, Bucure,tl, Coleeţla microfilme, Xero-
&rafll VIena, Pachetul LXXV/ IV; cele d o u ă
acte nesemnate provin fn mod cert de la
Cancelarla lui Metternlch.

19
\

ISTORIOGRAFE
Interviu cu editorul italian
Din nou oaspete al ţlrll noastre, Roberto Bonchlo, directorul Casei de Edituri Editori
Rlunltl, din Roma, a avut amabilitatea al lmplrtlteaael cititorilor Maga zinului ist oric citeva
dl n gindurile sale de om al clrţll fi prieten al poporului romln.
I nt r-un Interviu pe care l-aţi acordat
revistei noastre, aplrut In nr. 10/1972,
mltturlseaţl Intenţia de a continua publi-
carea, In editura al clrel director slnteţl,
a u11or nof lucrlrl consacrate Romlolel •••
- Ceea ce acum patru ani constituia un
deziderat, acum putem spune că este un fapt
tmplinit. În perioada amintită, tn editura
noastră au vă.z ut lumina tiparului mai multe
volume consacrate attt trecutului ctt şi pre-
zentului României. Am continuat, astfel, tipă­
rirea operelor preşedintelui Nicolae Ceauşescu,
secretar general al P artidului Comunist
Român, publictnd Raportul prezentat la
Congresul X I al P .C.R. Î n ultimii ani, a sporit
colaborarea noastră. rodnică. cu I nstitut ul
de studii istorice şi social-politice din B ucu-
reş ti, ale că.rei rezultate s-au concretizat tn
lucrările editate tmpreună.. Dintre ultimele
apariţii, me nţionez volumele: 80 de ani de
la crearea partidului politic al clasei munci-
toare dfn Romlnfa; Marea riscoall a ţiranllor
din 1907; 1933. Luptele revoluţionare ale
muncitorilor ceferlttf fi petrollftl şi, recent ,
A 3o-a aniversare a ellberlrff Romlnfel de
sub fascism şi Clasa muncitoare in Romlnla
socialisti.
Că~ţi sosÎle
)
. la1 l"edat:Jie
Trei din noile lucrdri de istorie romdneascd publi-
cate tn Italia le-am primit recent la redacţie.
Casa Editori Riu ni ti ne-a trimis doud noi apari ţii,
care pun la tndemtna publicului cititor italian lu-
crdrl ale unor istorici romdnl. Ca şi volumele prezen-
tate anterior de Magazin istoric, cele de acum au
fost pregdtite tn colaborare cu Institutul de studii
istorice şi social-politice din Bucureşti.
L e LA LIBERA Z IONE DELLA ROMANIA DAL
FASCISMO. XXX ANNIVERSARIO reprezintd
traducerea IIJcrdrii lnsu recţl a din august 19-H ''
sem nifi caţ ia el istorici, apdrutd tn 1974 in Edit ura
20
•
IN ITALIA
ROBERTO BONCHO
Iar ca proiecte de vfltor?
- Avem un program care prevede apariţia
a trei ptnă. la cinci volu me româneşti pe an,
tn tiraje importante. Vom continua publica-
rea altor lucrări ale preşedi ntelui Nicolae
Ceauşescu. De asemenea, pregă.ti m un volum
de documente referit oare la crearea statului
român. Nu peste mult timp, vom scoat e ediţia
a III-a a Istoriei poporului romln, lucrare care
• •
s-a bucurat de un mare succes tn Italia.
ŞI acum, o Intrebare cu un caracter
ceva mal personal: a ctta vfzltl tn ţara
noaatrl eate cea de acum?
- Nu mai ţin de mult o socoteală care
a devenit prea complicată. . Gtndiţi-vă că
R omânia a fost prima ţară socialistă pe care
am vizit at-o, tncă din 1951. De atunci am avut
prilejul să. revin cam de douâ-trei ori pe
an. De fiecare dată am fost frapat, aş zice
uimit, de schimbările survenit e. De data
aceasta am vizitat Valea P rahovei, oraşele
Sinaia, Predeal, Braşov, ca şi alte importante
centr e industriale şi turistice. Cel m ai puter-
nic m-a impresionat , ca de obicei, ritmul
foarte rapid de dezvoltare pe multiple planuri
a României socialiste.
Florin VELCU
Militar!. Volumul reuneşte studii consacrate celor
mal semnificative momente din Istoria mlşcdr/1 antl-
fasclste şi a rez istenţei antihitlerlste din Romdnlo,
tn perioada 1933- 1945, care demonstreazd experi-
enţa unul popor hotdrtt sd-şl apere cu tenacitate
Independenţa, suveranitatea şi Integritatea patriei.
Studiile stnt grupate pe patru secţiuni: dezvoltarea
rezisten ţei ş i pregdtirea insurecţie/; desfdşurareo
Insurecţie /; semnificaţia Insurecţie/ şi a aldturdr/1
Romdnlel la coaliţia antlhitlerlstd; pe calea progre-
sului social-economic netntrerupt. Tn completare,
o culegere de 334 documente i/ustreaz6 lupta desfd-
şuratd de poporul romdn, sub conducerea partidului
comunist de-a lungul a mai bine de un deceniu de
grefe tncercdri.
e LA CLASSE OPERAtA NELLA ROMANIA
SOCIALISTA este versiunea italiand a cdrţii Clasa
 ISTORIOGRAFE ROMiMEAscl ÎN ITALIA
III
muncitoare - forţa soclall condudtoare în RomSn la
sociallstl, publicată tn 1974 de Editura Pol i tic~ .
Lucrarea analizează, după cum se precizează 1n
p refaţă, .,conţinutul proceselor pe core le imp lică
exercitarea de către clasa muncitoare o rolului de
forţă socială conducătoare tn societatea socialistă,
leg ităţile evoluţiei clasei muncitoare ca clasă cu rol
fun damental , diriguitor tn societatea romdneoscă
contemporană, raporturile dintre clasa muncitoare
ş i celelalte clase şi categorii sociale" . Este subliniată
preocuparea constantă o partidului şi statului nostru
pentru sporirea calitativă o rtndurilor clasei munci-
toare, pentru asigurarea cadrului exercitării optime
şi plenore o rolului său conducător, de factor hotărt­
tor al omogenizăril sociale şi al tntăririi unităţii
socialiste o poporului nostru tn opera de edificare
o societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi de
Inaintare o ţării spre comunism .
1
e Tot tn Italia, 11 Cale ndar io del popolo,
din Milano, o editat enciclopedio LA ROMAN IA,
tn colaborare cu Institutul de studii istorice şi
social-politice din Bucureşti, tn condiţii grafice
remarcabile, sub tngrijlreo lui Arnoldo Albertl
(colabo ratori: Elena Albescu, ldomeneo Barba-
doro, Gluseppe Calzati, Fernando Etnasl,
Vanna Guul şi redacţia revistei 11 Calendario
del popolo). Cartea cuprinde 16 sinteze, ovtnd
printre alte teme istoria , economia, structura
social-poli tică , re l aţ iil e internaţion ale ale Ro-
mdniel socialiste, geografia, populaţ ia, dezvol-
tarea ştiinţei şi culturii romdneşti, tnvăţămtntulul ,
sportului, turismului etc.
Peste 500 fotografii color şi alb-negru, nume-
roase hărţi şi tabele cronologice comp letează
această originală enciclopedie pusă la dispoziţ ia
cititorului italian.
21
..
MORTII

Oamenii care trliesc rlz-

boiul nu fac altceva dectt să
perfecţioneze strate~i şi reguli
ale jocurilor din cop1lărie. Dar,
tn acest joc, orice greşeală. se
poate termina printr-o catas-
trofă. Textele scrise consti-
tuiau unul din cele mai mari
pericole. Era interzis să porţi
Ia tine cea mai mică Insemnare.
Din nefericire, agenţii de legă­
tură, care circulau mult şi
deci erau mereu tn pericol, nu -şi
impuneau intotdeauna să n u
consemneze lucruri care să le
ajute memoria.Din pricina unei
simple pagini de agendl pe
care figurau, flră nici u n :fel
de amănunte, o oră şi un loc,
unii dintre ei au plătit cu
propria viaţă şi cu a âltora.
Eu tnsumi era să cad victima
unei asemenea situaţii, in două
rinduri, venind la tntîlniri ale
căror date fuseseră intercep-
tate de duşman tn acest mod.
În ambele rinduri m-a salvat
apropierea unei staţii de
metrou, reuşind să sar tntr-un
vagon tn clipa tn care se Inchi-
deau uşile. Pentru a scăpa de
urmăritorii perseverenţi, care
dispuneau de excelente mijloa-
ce de transmisie şi transport,
trebuia să cobori la momentul
şi locul potrivit.

Abecedarul l
•
l
clandestlnltatll 1
Ol.arte a vieţii o trăiam păs- l
trtn u-mi propria identitate. l
Cealaltă nu era dectt un labi- l
rint. Schimbtndu-mi tot mai 4
des adâpostul, tntre 1942-44 (
am avut la Paris vreo 30 ascun- 1
zători cu tot atttea acte de iden- l
titate. O lume tntreagâ de ali- 4
biuri şi paravane. Aparta- j
mente sau camere alese pentru (
comoditatea ieşirilor şi la care, «
de obicei, eu singur aveam chei- l
le; la nevoie o altă l>ersoană,
dar niciodată aceeaş1; intrări 1
de serviciu, scări dosnice, ~urţi 1
şi ganguri, burlane şi acoperi- r
şuri pe unde puteai dispărea
~
tn caz de pericol. A te tnttlni (
cu cineva tn acea vreme tn-
semna să te abţii să-i telefonezi, c
j
 să-i scrii, sau chiar să-1 vezi;
trebuia să-ţi organizezi acti-
vitatea pornind de la acest
sistem de interdicţii.
Din ctnd tn ctnd era nevoie
să apari din nou la lumină.
Reveneam acasă, reluam legă­
turile cu familia şi tmi salutam
cunoscuţii . Bineinţeles că pe ai
mei ti ţineam departe de acti-
• vitatea clandestinl. Pentru
mama mă căzneam să tnjgheb
tot felul de alibiuri - am
, descoperit mai ttrziu că, de
fapt, nu se lăsase plcălitl -
• pentru a-i explica numeroasele
• mele absenţe ca şi valizele
l cu lenjerie curată pe care ti
i ceream sl le depunA. ici, colo.
• Din 1941, i-am pus la adi-
• post pe soţia mea, Odile, pe
l fiica mea, Clotilde; şi pe bliat,
i Christian, care se născuse tn
,.
l lunea Paştelui, tn acelaşi an,
tn momentul tn care dis~utam
l pe stadionul "Jean-Boum" un
•• meci de rugby. Părinţii i-au
l ţinut mult timp cu ei la Lige-
• ria. Mă simţeam uşurat să-i
1 ştiu pe toţi tn siguranţA. tn
• timp ce eu trăiam tntr-o alter-
.LL nanţă de umbră şi lumină.
Cea de-a doua fiică a mea,
•• Valerie, avea să vadă lumina
zilei odată cu pacea regăsită,
. tn 1945. Dar tn ultimele luni
• ale ocupaţiei germane, activi-
•• tatea mea devenise attt de in-
l tensA., tnctt am fost nevoit să a-
bandonez aproape complet toa-
te contactele deschise fi sl ml
afund In adincurile vieţti ilegale.
,
Această existenţA. - precau-
ţiile necontenite, veghea care
l nu trebuia să tnceteze nici
zi, nici noapte, subterfugiile cu
care tnconJuram cea mai mică
acţiune-ar fi putut să aibă
importante urmlri asupra psi-
hologiei mele. Ceea ce altora
li a-a lnttmplat. O aptitudine
• siguri, de a Inchide un sertar
.l al vieţii sufleteşti pentru a
l
deschide un altul, m-a ferit de
cicatrice ti anchiloze psiholo-
•
gice. Odată IncheiatA o acţiu­
• ne, deveneam un om ca toţi
oamenii, care mergea pe stradă
• fărA sl IntoarcA capul. Si,
l defi tmi aduc aminte de mufte
• ep1soade ale acelei activităţi,
pe altele le-am uitat definitiv.
t Odată reţeaua ilegală sta-
l bilită, exista riscul de a te
l trăda chiar prin modul de a-ţi
masca legăturile pe care le
.. aveai. Era ca şi In cazul ju-
l să te asiguri că nu eşti urmă­
cătorilor de şah, ale căror des-
chideri se cunosc dintr-o mie.
• Ascunzătorile pe care le-am
folosit erau aproape toate tn ca păsările care se tnvtrt pe
partea de apl..s a Parisului. E cer Inainte de a-şi alege direc-
adevărat că aici aveam cele ţia . Eram atent tn toate tmpre-
mai prielnice alibiuri, inclusiv Jurările şi faţă de toţi oamenii :
stadionul "Jean-Bouin", unde chelneri, vtnzători de ziare,
eram ca acasă, ca jucător şi trecători pe care-i Intrebam
antrenor de rugby. cit e ceasul. Chi~ ş~ cu ~ortă­
Modul de a ne denumi tntre reasa, sau ma1 bme-z1s cu
noi putea furniza şi el indi- portăresele mele, pe care nu
caţii utile duşmanului. In mo- uitam să le Intreb de sănătate
mentul constituirii reţelei "Ac- şi de noutăţile din casă. Una
ţiunea", delegaţii militari re- dintre ele se numea d-na Ma-
gionali sau de zonA. au primit niere şi tmi arăta un interes
de la Biroul central de infor- plin de duioşie: "A 1 iată-1
maţii şi acţiune de la Londra şi pe sărmanul nostru tlnA.r 1 Tre-
apoi din Alger nume de cod buie să fie obosit cu toate de-
Imprumutate din vocabularul plasările astea". Ea mă ştia
ştit.nţific: "Bourg~-Maunoury a voiajor comercial.
devenit "Poligon"; Grandval- Recrutarea unor noi ade-
,, Planeta"; Ely avea să devină renţi punea prQbleme spinoa-
" Algebra" , 1ar. A- " . D ar
eu ".ruc se dar nu se conducea după
tn cursul acţiunii aveam şi alte reguli codificaoile. Era o ches-
pseudonime. Ctnd le schim- tiune de pură sensibilitate, ca
bam, şi citeodată acest lucru o căutare oarbă a unui radio-
era necesar, aveam tendinţa amator care lncearcă să prindă
să ne ţinem de o logică internă o staţie de emisîe. Recrutam
care spunea mult despre per- din ce tn ce mai puţin, pe
soanele noastre. Cunoscind mai . măsură ce urcam tn ierarhia
multe pseudonime succesive ale nevăzută . Dar intotdeauna am
unuia dintre ai noştri, un ad- manifestat ct~a mai mare pru-
versar bine antrenat putea denţă ctnd mă apropiam de
să determine semnalmentele cineva; cu attt mai mult atunci
sale psihologice sau chiar so- cind iniţiativele nu-mi apar-
ciologice. Printre jumătatea ţineau . Mi s-a tnttmplat să
de duzină de pseudonime pe rămtn surd la oferte generoase,
care a trebuit să le folosesc fapt care mi-a fost reproşat
figurau "Lakanal", numele li- mai tirziu. Dar cum să proce-
ceului unde tnvăţasem, şi "Co- dezi altfel? Insuşi faptul de a
riolan", care dezvăluiau , ală­ fi considerat apt să participi
turi de genul studiilor mele, la Rezistenţă constituia dm
mediul căruia ti aparţineam. punctul de vedere al garan-
In 1943 am devenit "Cha- ţiilor de securitate un indiciu
ban". Ultimul din numele mele tngrijorător. lntr-un oraş ca
de Imprumut - "Lakanal" - Parisul, tam-taxn-ul funcţio­
Incepuse să devină prea cu- nează repede şi J?Uternic. Tre-
noscut duşmanului. Plimbln- buia să tmprăşbi tot ceea ce,
du-mă la ţară, Ungă Moustier, privit de aproape sau de de-
tn Dordogne, am observat, la parte, putea să dea naştere
liziera unui drum care se de- unei blnuieli sau chiar unei
părta de şosea pentru a se simple impresii. Prin acest
indrepta spre pădure, o pll- sistem, numeroşi erau acei
cuţl din acelea care se vedeau care "cAdeau din plasA.", cum
Inainte de război In pieţe . se sl'une la Bordeaux. Sint
Scria "Castelul Chaban". "Sl convms el mulţi dintre com-
fie Chaban 1", mi-am zis. Dar patriotii noştri, vrtnd să ia
h~ timp ce majorit.atea pseud.o- parte la luptă, au fost lmpie-
ntmelor mele precedente dts- dicaţi de prudenţa noastrA
plruserl de fa sine, acesta care se opunea introducerii
tncepu să-mi intre In piele. de noi parteneri In acest joc
Am renunţat să-1 pA.rlsesc şi al vieţii şi al morţii.
am rămas plnă la. capăt Cha- Depistarea urmăritorilor so-
ban, attt pentru toţi cei care licita foarte multă precauţie.
vorbeau despre mine ctt şi ln ultimul an al ocupaţiei, am
pentru cei, mai puţin numeroşi, Inceput să folosesc următoarea
care trebuiau să mă vadă. stratagemă: tn deplasările prin
!n oraş trebuia tot timpul Paris, mărşăluiam cu viteza
unui alergător de fond . Pentru
rit, iar tn momentul ctnd a fi urmărit, ar fi fost nevoie
te aventurai spre locul unei de un specialist tn cursa de
tntUniri, să tatonezi terenul, 5 000 m plat; tn acest caz,
23
discreţia, indispensabilă unei
urmăriri, n-ar mai fi putut fi
păstrată. La fiecare întretăiere
de străzi aruncam o privire
peste umăr, să verific ce se
petrece in urma mea. Traver-
sam astfel toate capcanele
întinse, fără ca cineva să fi
putut să-mi stea i n cale. Cum
să opreşti un tînăr care aleargă
atît de natural şi de relaxat?
Costumul sobru, ca şi servieta,
mă avantajau, izgonind ima-
ginea unui om urmărit. Pre-
supunînd că aş fi fost acostat
şi interpelat, urmăritorul ar fi
avut in faţă un funcţionar de
la Vichy, in stare să-şi dove-
dească această calitate.
Cea mai frumoasă zi
Providenţa m-a apărat încă
o dată. Germanii aflaseră prin
serviciile lor de spionaj din
Londra că omul pe care-I
căutau se numea D elmas şi
lucra la Ministerul de Finanţe.
Controlind fişele personalului
la Regia financiară, la Trezo-
rerie şi la Contabilitatea pu-
blică au descoperit mai mulţi
Delmas şi a u inceput să-i
verifice la rînd. Intr-o dimi-
neaţă, în zori, au înconjurat
un grup de imobile în apropiere
de Bursa de Comerţ şi au intrat
val-vîrtej la portăreasă urlind:
"Dl. Delmas 1Unde este dl. Del-
mas ?". Portăreasa, încă ame-
ţită de somn şi foarte emoţio­
nată, a mormăit că dl. Delmas
îşi părăsise domiciliul de cîtva
timp şi că se spunea că a
plecat la Londra. "Pasărea
şi-a luat zborul", au tras con-
cluzia urmăritorii. Un timp,
toţi patrioţii din mişcarea de
Rezistenţă care purtau numele
de Delmas şi lucrau la Minis-
terul de Finanţe a u fost la
adăpost de cercetări.
Ce mă făcea să acţionez în
toată această perioadă? Cu
riscul de a dezamăgi, voi spune
că n-am participat în nici un
fel la activitatea care se des-
făşura in umbră, in Comitetul
de studii pentru pregătirea
unei Franţe noi. Eu eram adep-
tul programului Comitetului
Naţional al Rezistenţei. Eram
preocupat în primul rînd de
eliberarea teritoriului naţional
prin acţiuni militare. Dar nu
abordasem, încă, activitatea
politică. După mine, în acel
moment, erau lucruri mai ur-
gente de făcut. Intotdeauna
am avut un sentiment al liber-
24
1
tăţii foarte dezvoltat; de aceea,
voiam, mai întîi, să redau
această libertate ţării mele.
Comporttndu-mă, din obiş­
nuinţă, în mod egal cu toată
lumea, am cunoscut in Rezis-
tenţă oameni care veneau din
lumi foarte diferite de a mea.
Sentimentul acţiunii comune,
faptul căluptampentru aceeaşi
cauză făceau să cadă barierele
de o parte şi de alta. Aşa am
ajuns in relaţii de fraternitate
cu Villon1 , Rol-Tanguy1 şi
mai ales cu Degliame-Fouche.
In octombrie 1943, mi-am
început activitatea pe lingă
delegatul militar al regiunii
P-Paris, Andre Boulloche,după
ce lucrasem cîteva săptămîni
cu fratele lui, Louis, fost coleg
la Inspectoratul finanţelor, care
avea să nu se mai întoarcă din
deportare. In toată această
perioadă, Rezistenţa a primit
lovituri grele. Colonelul Mar-
chal, "Massena", trimis să con-
ducă zona de nord a Franţei,
şi însărcinat cu o misiune de
coordonare militară pe plan
naţional, a fost arestat opt zile
după sosire intr-un apar-
tament din strada Michodiere
· şi a înghiţit fiola de cianură.
Louis Mangin, care luase co-
manda Zonei nord, a fost
rechemat la Alger la începutul
lui 1944 . Faptul că nu fusese
prins putea fi considerat un
miracol.
In această situaţie, am pre-
luat de fapt conducerea dele-
gaţiei militare din Nord. Ea
opera în general în prima zonă
ocupată de hitlerişti şi pentru
a unifica activitatea delega-
ţilor militari regionali utiliza
releul radiofonic de la Londra,
mai r apid şi, oricum, mai puţin
periculos decît legătu ra prin
curieri. In interesul activităţii,
această situaţie provizorie tre-
buia să dureze cît mai puţin
posibil. La Alger, Bourges-
Maunoury, Andre Dewavrin
- colonelul Passy, şeful Bi-
roului central de informaţii
şi acţiune, şi Jacques Sous-
telle3, au recomandat numirea
mea în funcţia pe care, de fapt,
o exercitam. S-a ezitat mult
pînă Ja pronunţarea acestei
numiri. Nu eram militar de
1 R. Vlllon, arhitect, om politic, u·
nul din tondatorU Frontului Naţional,
deputat.
1 Rol-Tanguy, unul dintre principalii
militanţ i comunişti al Rezistenţei
fran ceze.
s J. Soustelle, etnolog, om politic,
deputat, mlnJstru.
carieră şi ultimul meu grad
în arm&.tă fusese acela de sub-
locotenent. Gen~ralul de Gaulle
cerea numirea unui colonel,
care să poată fi promovat ge-
neral. Noul comandant tre-
buia să susţină, pe picior . de
egalitate, dialogul attt cu re-
prezentanţii Organizaţiei de
Rezistenţă a armatei ctt şi cu
şefii militari ai mişcărilor de
Rezistenţă, care, în majoritate,
fuseseră propulsaţi spre cele
mai înalte grade.
Această funcţie i-a fost ofe-
rită lui Leclerc', care a res-
pins-o, preferînd Divizia 2 blin-
dată; apoi lui Koenig5 care n-a
acceptat nici el, plecind ulte-
rior la Londra pentru a asi-
gura legătura cu Inaltul co-
mandament interaliat. Imediat
după debarcarea în Normandia,
Koenig a luat comanda Forţe­
lor Franceze din Interior. Ptnl
la urmă, cel care a primit să
preia funcţia respectivă a fost
Billotte•. Dar de data aceasta
s-au opus aliaţii. Billotte par-
ticipase la elaborarea planu-
rilor de debarcare şi oricîtă
incredere se putea avea în ca-
pacitatea lui de a tăcea ca şi
în curajul lui, n u era indicată
paraşutarea unui om care cu-
noştea secrete atît de impor-
tante. Rămtneam deci singu-
rul disponibil şi în plus, aflat
la faţa locului.
In primele zile ale lunii
mai, luam masa la "Lasserre"
cu Lorrain Cruse, devenit ad-
junctul meu sub pseudonimul
"Le Lorrain", şi J ocelyne. Ne
simţeam în siguranţă: deşi
restaurantul era ticsit de nemţi , t
patronul veghea la ocrotirea 0
noastră . Spre surprinderea mea, d
Jocelyne a comandat şampa- ş
nie. Apoi, mi-a transmis me- c
sajul pe care-I primise prin ~
radio şi tl descifrase: "Alger, ::E
1 mai 1944. Prin hotărîrea Jl
guvernului · provizoriu al re- a
publicii, ccA.rc» (numele meu t
in cifru) este numit general de d
brigadă şi cavaler al Legiunii 11
de Onoare. Este însărcinat să 11
ţină locul delegatului militar ş
naţional" . Pentru mine au fost I
clipe de mare emoţie. n
Această veste nu a adus c
însă nici o schimbare tn activi- r·
b
' P. Leclerc general. la parte la Îl
luptele din Alrtca, la debarcarea din
Normandia şi la eliberarea Parisului. d
Mareşal al Franţei. r
• M. Koentg, general, deputat, mi- 11
nistru.
• P. Blllotte, şer de Stat maJor alge-
neralului de Gaulle, deputat, ministru.
••
-
-t
•
-
il
ă fn augtUt 1944
1-
.t
..
Il
:
tatea mea, oficializtnd doar
o funcţie pe care o ocupam
a, de luni de zile. Participam, ca
~­ şi mai tnainte, la toate nego-
e- cierile tn legătură cu formarea
Ln Statului major naţional al
r , F .F.I., precum şi cu acţiunile
~a pe care organizaţiile militare
e- ale Rezistenţei şi forţele aliate
m t rebuiau sA. le tntreprindă ime-
ie diat după debarcare. Au avut
w acţiune la orele şi in condiţiile
loc discuţii vii pe tema rolu-
să lui Rezistentei din afara ţării
ar şi cel al Rezistenţei interioare.
•St D iscu ţii pasionante şi pasio-
nate, niciOdată tncheiate. în
us cele din urmă, colaborarea s-a
. realizat cum nu se putea mai
I l·
bine. Debarcarea din 6 iunie,
la tn Cotentin, a fost precedată
iln
.ul. de aproape două mii de intre-
ruperi de căi ferate, executate
mJ- tntr-o singură noapte conform
g~
ru.
"Planului verde". Au fost de-
clanşate, de asemenea, "Pla-
nul violet" , c u privire la dis-
trugerea sistem ului de trans-
misiuni al armatei germane,
şi planul "Broasca ţestoasă",
care ţintea blindatele duşmane.
Echipele noastre au trecut la
prevăzute, primind, pretutin-
deni, din partea tuturor orga-
nizaţiilor Rezistenţei un spri-
jin total.
Citeva zile după debarcare
am fost anunţat, tn sfîrşit,
de venirea unui delegat militar
naţional titular. L-am inttlnit
intr-o cafenea, la Porte Saint-
Cloud, tntr-o minunată dimi-
neaţă de iunie. Era un om so-
bru, cu o alură militară, tm-
• In zilele eliberdrii
Parisului
~ lmpreun4
cu generalul d8 Gaulle,
ln 1948,
Cn~ vi:it4
tn departamentul
Gironde
 La Palais Bourbon
- sediul Adun4rii
N atumale Franceze
- tmpreund
cu preşedintele de Gaullş
brăcat cu un veston, de o poli-
teţe perfectă şi foarte atent la
vorbele interlocutorului. După
ce i-am transmis consemnele,
am fost informat că trebuia să
plec la Lyon, pentru a deveni
adj unctullui Maurice Bourges-
Maunoury. Era tnsă indispen-
sabil ca, mai tntti, succeso-
rul meu să ia legătura cu per-
soanele care aveau să lucreze
direct cu el. l-am predat con-
tactele şi am convenit să ne
tnttlnim peste 48 ore.
La această a doua tnttlnire,
mi-a tnmtnat un mesaj pe care
m-a rugat să-1 transmit la
Alger. In esenţă textul era
următorul: "Mulţumită contac-
telor oferite de tAret am ana-
lizat situaţia care, deşi difi-
cilă, este in ordine. Activita-
tea, dintre cele mai complexe,
25
cere o perfectă cunoaştere a oa-
menilor şi a locurilor. cArct tn-
deplineşte cu prisosinţă aceas-
tă condiţie. Pentru a păstra
eficacitatea acţiunilor propun
desemnarea lui ca titular tn
funcţie de delegat militar, eu
urmtnd să-i fiu. adjunct.
Această măsură tmi va permite
să mă informez pe deplin şi
să-1 inlocuiesc tn caz de neno-
rocire" . h.titudinea noului venit
era cu attt mai demnă de stimă
cu ctt era vorba de un colonel
adevărat, căruia această nu-
mire i-ar fi adus noi stele pe
epoleţi. Omul attt de dezinte-
resat nu era altul dectt Paul
Ely, care, mai ttrziu, avea să
fie un inegalabil şef de Stat
major general la Ministerul
Apărării· Naţionale.
Atras spre tnălţimi.le ierar-
hiei printr-o succesiune ~e
situaţii, devenisem unul dm
responsabilii naţionali ai Re-
zistenţei militare.
Pe măsură ce armatele alia-
te se apropiau, activitatea
noastră devenea tot mai plină
de pericole. In luna iulie, am
fost obligat să-mi concentrez
tot mai mult atenţia asupra
regiunii pariziene şi chiar a
Capitalei. Se impunea c~ Re-
zistenţa interioară să f1e in
stare să participe la eliberar~a
Parisului, cu minimum de dis-
trugeri materiale şi pierderi
umane. Ceea ce nu era deloc
simplu . Membrii mişcărilor. de
Rezistenţă erau nerăbdăton să
acţioneze ctt mai rapid; prin-
tre ei erau multe elemente
aventuriste. Desigur, tnţele­
geam aceste lucruri, dar ele
ne ingrijorau, mai ales ~e
mine şi pe Alexandre Parod1 1 •
El il inlocuise pe Emile Bolla-
ert, după arestare, tn funcţia
de delegat general, reprezen-
tant al guvernului din Alger tn
Franţa ocupată, cu grad d.e
ministru. De acord cu Parod1,
rn-am deplasat ctt am putut
de repede la Londra. Acolo,
am expus situaţia evidenţiind
m arele pericol pe care U
prezenta pentru Paris şi par~­
zieni strategia aliată de atunci,
care urmărea eliberarea Capi-
talei abia spre sftrşitul lui
septembrie. Am putut căpăta
astfel noi instrucţiuni. Plecat
la sftrşitul lui iulie, am revenit
la 13 august, după numeroase
' Al. Parodi, om politic şi diplomat.
Delegat al guvernului provizoriu pen-
tru Franţa ocupati (februarie i9U);
ministru, deputat, ambasador.
26
peripeţii tn timpul cărora, la
ducere, m-am folosit de cu-
plul format din Charles Henry
şi J annick Rivil~re, care m-au
Imbarcat tntr-un avion clan-
destin ltngă Maţon.
Eliberarea Parisului a fost
descrisă tn multe lucrări; poate
voi scrie · şi eu una. Aici mi-e
imposibil să rezum o sumă de
evenimente extraordinare care
au tncununat acest deznodă­
mtnt de ne~teptat : Parisul
eliberat datontă acţiunii con-
jugate a Rezistenţei, a lui Le-
clerc şi a aliaţilor 1
In sftrşit, a sosit ziua cea
mult aşteptată . In noaptea
de 23 spre 24 august am asis-
tat la apariţia unei centrale
telefonice, condusă de cuple-
tistul Gilles, şi care tşi avea
sediul la parterul unei clădiri,
nu departe de Prefectura po-
liţiei. La Inceputul operaţiilor,
mă instalasem in zona Domului
Invalizilor, tncă parţial ocu-
pat de germani. Venisem de la
Londra avtnd titlul provizo-
riu de guvernator militar al
Parisului; dar Alexandre Pa-
rodi hotărtse, de acord cu mine,
să tncredinţeze această func-
ţie generalului Dassault, fra-
tele lui Marcel Dassault2,
atunci deportat. Generalul con-
silier militar al F.T.P. 8 era
un om de o mare inteligenţă
şi fineţe; activitatea lui a fost
dintre cele mai utile. Imi tran-
sferasem postul de comandă
la Prefectura poliţiei, unde se
găsea şi prefectul Luizet, de
abia sosit.
Pe la cinci dimineaţa l-am
părăsit pe Gilles pentru a mă
tntoarce la Prefectură. Răsă­
rea soarele, iar ziua se anunţa
minunată. M-am intins pe un
·pat de campanie şi am adormit
imediat. O clipă mai ttrziu,
eram scuturat de braţ. Era
Ely.
- Te caută un ofiţer al lui
Leclerc. Generalul vrea să
obţină informaţii despre ce se
petrece tn oraş.
Ofiţerul reuşise să se stre-
coare tn Paris cu un Jeep tn
timp ce coloana comandată
de Leclerc era blocată de ore
tntregi de un tun antitanc
german la Croix-de-Berny. Am
sosit chiar tn momentul tn
care tunul era distrus de ai
• M. Daasault, om de afaceri,
constructor de avioane, deputat.
• Franc-ttrorl el partizani, orga-
n.tzaţle din Rezistenţi.
noştri şi coloana tşi relua
marşul. Fără să-1 fi văzut
vreodată, 1-aiD recunoscut pe
Leclerc după aerul lui de co-
mandă. Şi el Dl-a remarcat
imediat, nu numai pentru că
mă aştepta, dar şi datorită
ţinutei mele: ghete de munte,
pantalon de călărie, care apar-
ţinuse nu ştiu cărui membru al
familiei, moletiere şi bluză de
sublocotenent, ale cărei trese
le tnlocuisem cu două stele
pe fiecare mtnecă. Pe cap
purtam o şapcă kaJd cu cozo-
rocul ascuţit .
După ce ne-am strtns mii-
nile, 1-am explicat situaţia de
ansamblu şi i-am răspuns la
ctteva tntrebări; apoi, am fost
invitat să iau loc tntr-o maşină
care o însoţea pe cea a lui
Leclerc. Automobilul nostru
tnsă a rămas tn pană . Din
cinci paşi am ajuns la maşina
de comandă a lui Leclerc.
"Poftim, urcă", mi-a spus el.
Am luat-o pe Bulevardul Or-
Mans către strada Lyon de
Belfort. Spectacolul era ului-
tor. Închipuiţi-vă talazurile At-
lanticului tnainttnd şi retră­
gtndu-se. In unele momente,
maşinile tn care ne aflam şi
tancurile care ne urmau erau
înconjurate de bărbaţi, femei
şi copii care fluturau drapele,
întindeau sticle cu vinul prie-
teniei, aruncau flori, făceau
bezele, strigau, rideau, pltn-
geau. Deodată, strada se golea
şi locuitorii dispăreau ca prin-
tr-o vrajă. De undeva se tră­
geau focuri de armă. Apoi,
după ce trecea alarma, trei
sute de metri mai departe
valul ne cuprindea din nou.
Ne-am Indreptat spre Mont-
parnasse şi am defilat prin
faţa gării lutnd direcţia spre
Domul Invalizilor. Puţin mai
incolo, am nimerit sub focul
unui tanc "Tigru", care a tras
tn noi greşind puţin ţinta.
Ne-am întors, Leclerc hotă­
rind să-şi fixeze postul de co-
IDandă la gara Montparnasse.
Era vechea gară a copilăriei
mele, cea de unde plecam attt
de des spre OMron. Am regă­
sit-o fără nici un tren, cu
peroanele pustii. Ne-am insta-
lat cu s~atele la nişte birouri, J
ghişee ŞI chioşcuri de ziare şi
]
ţigări, care ne despărţeau de
(
sala de aşteptare. Am adus
două, trei mese şi nişte scaune (
de la restaurantul de alături şi,
avtnd tn faţă ctteva hărţi,
ne-am pus pe treabă. Leclerc
 primea din timp in timp me-
saj e tn legătură cu m ersul
operaţiilor . Eu analizam altele
străduindu-mă să-i furnizez
cit mai multe informaţii asu-
pra situaţiei in cartiere, a evo-
luţiei insurecţiei, a mişcărilor
trupelor germane. Erau ulti-
mele ore ale misiunii tncepute
cu trei ani şi jumăt at e
mai tnainte.
Deodată, spre ora patru
după-amiază, a apărut un
soldat care a anunţat: " Ge-
neralul de Gaulle!" .Ne-am
ridicat. Generalul sosea cu
paşi mar~, urmat d e doi o fiţeri
superiori, despre care am aflat
mai ttrziu că erau generalul
Juin şi colonelul de Ch evique.
I -a strins mina lui L eclerc.
- Ei, cum staţi ?
L eclerc se pregătea să răs­
pund ă.
- Domnule general. ..
D ar politeţea il făc u s ă se
tntrerupă . Generalul d e Gaulle
nu-mi acordase nici cea mai mi-
că atenţie . Rămăsese m in p ozi-
ţie de salut, ca împlîntat in pă­
mînt, privindu-1 cu intensitate.
ln sfîrşit îl vedeam. Şi m ai
inalt d ecit mi-1 imaginam . Sub-
ţire , bine i nfipt pe picioare, cu
un aer de mare concent rare, o
privire strălu citoare ş i s umbră.
Eram subjugat de acest chip.
- Domnule general, a r e-
luat L eclerc, îl cunoaşteţi p e
generalul Chaban?
Ochiul se aplecă d e sus spre
acel ttnăr, care la 29 ani nu
arăta mai mult de 20, şi car e,
salutind, se străduia să fie
impasibil. A urmat o tăcere,
care a durat doar două secunde,
dar, mi s-a părut o et ernitate.
Am putut urmări privirea ~e­
neralului care exprima o su1tă
tntreagă de sentimente: mai
tntti neincrederea, apoi surprin-
derea, apoi furia la gîndul că a
fost făcut să acorde răspund eri
attt de tnalte unui om attt de
ttnăr . Deja vedeam năpu s tin­
•
du-se peste mine furtuna . Dar
•
• tn momentul cind doream să
1 pot intra tn pămtnt, tn privirea
-• aceea de vultur a apărut o
licărire de tandreţe . Statuia
l
se tnsufleţi. Mi-a strins cu
- putere mtna tn timp ce vocea
•. lui pronunţa aceste cuvinte,
1
pe Ungă care orice onoruri şi
distincţii păleau :
s - Ai făcut · o tre abă bun ă,
e Chaban.
., Totul fusese spus .
1, In romlnette de
c Any FLOREA
-
or. AUREL O. PETRESCU
Clujul ve acului XV I era un oraş in plfnl dezvoltare, aaeml·
nltor, ca rnlrlm e, cu oraşele Heidelberg sau Dreada. Avea In
jurul a 5 000 locuitori, vreo 30 bresle cu 60 specfalftlU (a-au putut
constata 140 crolt orl şi 62 aurarl, ceea ce denoti bunlatarea
locuitorilor sll) ş i i ntre ţ lnea active relaţii comerciale cu celelalte
oraşe din Transilvania, cu Moldova fi Tara Romlneaacl, dar fi
cu ţlrl indeplrtate, ca Anglia sau Spania. Acestei Infloritoare
situaţii economice il corespundea o lntensl vlaţl culturali, unii
din flff oraşului mergind s i-şi deslvirşeascl studiile in cele mal
insemnate centre universitare europene.
Unul dintre aceştia a f?s.t Ţboma~ jordan. S-_a ~ăsc;ut la 1~39~
în familia unor saşi tnstănţ1 dm CluJ , unde a pn~1t Şl cele. dmt~l
învăţături. La 16 ani, tn 1555, ş i-a . tncepu t studule la l! m~ersl­
t atea din Witenberg, trecind, apo1, ,<;lupă cu~ ~ra ob1ceml in
evul mediu, prin mai multe academu ~e sp~c1ahtate - Basel,
Paris, Montpellier, Padova, Bologna, P tsa Şl Roma - unde a
studiat cu profesori vestiţi ai vremii . .
In unele din aceste instituţii, s-au putut. !egăst un;n~le cl';l-
jeanului J ordan. Astfel, in arhiva Facultăţu de medtctnă ~m
Montpellier se păstrează registrul in car~ tln ă~ul stu d~nt ş~- a
inscris numele : "Eu, Thomas J ordan, cluJean d m Tran stlvam~,
am fost inscris şi examinat la filosofia natur ală la 1 ocţombn~
156 1". In februarie 1564, era la Bologna, de und~ sen a unu1
cunoscut al său, originar din Bistriţa şi afl~t atunct_la Pado_va ;
scrisoarea, păstrată in arhiya or~ u.lui B~str.t ţa, e in h.mba latină,
cu citate in limba greacă dm scnenle lUI Htppoc;rate , i?, ea, Jor:
dan aprecia academiile din Italia drept 11 ft nttm ale ştnnţelor Şl
ingeniozi tă ţii" . .
I n primăvara anului 1566, Thom~ Jor_d an ŞI-a trecut .doct~:
r atul in Medicină la Viena; în vară, dm ordmul mareşalulUI curţu
imperiale, tînărul medic a fost trimis tn Ungari~, und_e, tn cursul
războiului dintre imperiali şi otomani, un emgmab c 11 morbus
h ungaricus" provocase o mare epidemie. La î ntoarcere, ~ fosţ
n umit magister sanitatis", însărcinat cu combaterea cmmet
care to~mai izbucnise la Viena. . .
I n anul următor, â tipărit, tn capitala imp en ală, J?nma sa
carte, despre scrierile medicului antic G~llenus . Ap01, . ce~t!'!~
tmpăratul u i postul de Land-rnedlcus (11 medtc şef al provtnctet )
in Moravia, s-a stabilit, in 1569, la Brno, unde a rămas ptn~
la sfîrşitul vieţii sale, scriind şi publicind. numeroase .. lu crăn
foarte apreciate de specialişti - unele dmtre ele fund re-
editate postum . Dintre scrierile sale, de u n m are suc~s ~ -a
b ucurat cea despre ciumă - PesUs Phoenomenon - bpăntă
acu?l .Patru secole la Frankfurt pe Main, un gros volum de 704
pagm1. .·
De la Brno, Thomas Jordan intreţinea o ~?gată Ş l mteres~n .
tă
corespondenţă .cu oamen.i ~e sea~ă ~i v_remu sa_le, personahtăţ1
ştiinţifice, foşb profeson şt coleg1 a1 să1: AJ?recterea ~e care se
bucura tn ochii contemporanilor e do~edttă Şl de ~edaha b~tută,
tn cinstea sa, la Brno in 1570, de 1tahanul An tomo Abondto; ea
are, pe avers, chipul său , iar pe reyers .. o carte p~ care . se află
un scorpion tăiat în două de un b1st unu - al uz1~, des1gur, la
rolul său tn combaterea epidemiilor din 1566. I.n 1573,. 3; fost
innobilat, primind titlul de Cavaler al !egatulUI. Mor av1e1.
Thomas Jordan a murit la 6 februane 1585 Şl a fost tnmor-
mtntat la Brno, oraşul unde el a desfăşurat o atit de b ogată
activitate.
27
 Un document de la Mihai \rdeazul
In urma lnvestfgaţfllor fl-
cute în arhivele din strifni-
tate pentru depistarea unor
nof Informaţii privind Istoria
poporului nostru, Arhivele Sta-
tului din Bucureşti au primit,
de curind, un mfcrofHm dupi
un document Inedit de la
Mihai Viteazul, emis la Alba
Iulia, la 1'9 decembrie 1599,
prin care domnul romAn -
recunoscut de Dieta Transilva-
niei ca principe al acestei
1irl - a Intervenit pe lingi
impiratul Rudolf Il, in favoa-
rea nobllulul transflvinean Şte­
fan Tholdy din Salonta. Acesta
participase la lupta de la Şe­
llmbir, conducind, impreunA
cu alţi trei nobilf, cea de-a
doua Unle din dispozitivul de
lupti al oştlf lui Andrei
Bathory. In timpul riscoalel
nobJiflor transflvinenl impo-
triva lui Mihai VIteazul, in
1601, Ştefan Tholdy va ff acela
care il va aduce pe Slglsmund
Bathory de la Botoşani. Avea
si plarl in luptele din 1603
dintre Moise Seculul şi Radu
Şerban.
Din documentul recent des-
coperit reiese ci acest nobil
işl avea o parte din moşii in
pirţfle Blhorulul. In vremea
respectivi insi nord-vestul
Transilvaniei adiel o parte
din Crlşana şi Maramureş, fu-
seseri allplte Imperiului habs-
burgic. Doui dintre satele sti-
pinlte de Ştefan Tholdy se
aflau in comltatul Blhoruluf,
Iar funcţionarul care strîngea
darea cunoscuti sub numele
de tricesima, avind reşedinţa
la Debreţln, ceruse impira-
tulul si-1 dirulascl lui cele
doui sate blhorene ale lui
Ştefan Tholdy. Mihai VIteazul
subliniind meritele nobflulul
transflvinean a Insistat insi / ' c
. 1
ca impiratul si nu instrllneze ./{oJIII,,t:" t. ?o'f l
(
motllle acestuia, prezentind fap-
tele lui Tholdy ca fUnd folosi-
r,f, P 6 f c
~
toare lmplratuluf. a
C!
Documentul - redactat in c
li
limbajul diplomatle medleval- IJ
flustreazi Iscusinţa lui MI- l
hal VIteazul In relaţiile de c
rl

28
 Pe teritoriul de astăzi al Romdniei s-au succedat, de-a lungul mileniilor ,
corespunzător legilor obiective ale dezvoltării istorice, orînduirile sociale cu-
noscute p e plan universal, acumulîndu-se o bogată civilizaţie materială şi
spirituală. O importanţă deosebită a avut orgatt.izarea statală traco-dacică,
ce a atins p unctul culminant în perioada regatului lui Burebista şi al lui De-
cebal.
Programul Partidului Comunist Romln de fl urlre a socletiţll so-
cialiste multilateral dcvoltate Jl tnalntare a Romlnlel spre comunism.
,

geti (getae, pradavensl

huri (buridave nsi) v. geto-dacl) ratacensl
caeni harpl (racatensl)
carpi hypsaltl rondalol
carpodacl lai sabocl
caucoensl maedoblthynl saci
ceiagisl moesl (mysl) sap el
celegerrl mygdonl aargetl
elco ni napel satrl
collaletae nlpsalol serdl
coralli (tranlpslol) slensl
corpill obulensl slndl
costoboci odomantl slngl
cotensi odrlsl slthonl
crestoni olnensl suci
croblzi oltensl terfzl
bebrlc:l crusaei ollzonl thunatl
a griani benl daci (v. geto-dacl) orrescl tU ati
albocensl berecyntl dantheletl
darsl ( darsal)
palopll tlnl
atetol besai palti ttausl
ansamensl bettegerl derronl
digerri panalol trerl
applarenal blefl
blsaltl dimensi plarensl trib ali
a puii
apalnthlol blstonl diobessl pleflgl tyntenl
arsletal bltlnl dioi plen geti tyragetl
artael bottlal dolonsl (dolongi) pieri utl
astl brlantl (prlanW ?) drosi pfrogerl zale li
brfgl drugerl pllastl zbaleonl
ausdecenal
edo ni
(utdecensl) brlsl potuJatensl zeranl

Autorul antic care a menţionat existenţa tribului Trib localizat, duplL unele lnscrlpţU din vremea stl-
dacic al caucoensllor a fost geograful grec Ptolemeu. plntrll romane In Dacia, pe Someş (numit Samus In an-
Locallzati de Vaslle Plrvan In "regiunea de munte din tichitate), In nord-vestul Transilvaniei. In pllnl epoci
Neamţ şl Baclu şi ţinutul spre apus din ţara secullor", romanA, existi atestat epigratlc un sat purttnd numele
(QeUca) caucoenall au rost veclnU de sud al costobocllor, acestui trib : vtoua Â.DiameDttum.
care au locuit In nordul Moldovei, Inclusiv In partea car-
patlcl şi dincolo de Slret plnl la Nistru 1 ceea ce ne face Al. BARNEA
al adlugim, tn mod logtc, la zona locuiti. de trlbul cau-
coensnor, şt centrul )l(oldovet. La aceeaşi concluzie ne
conduce şl harta ce tnsoţea textul operei geografice a
1 lui Ftolemeu, pe care alte triburi vecine sint amplasate
tn aşa tel, lnclt se poate deduce existenţa, ln centrul
:Moldovei, a eaucoensllor. O seaml de diferite alte apre-
Obulensii
Trib traco-getlc menţionat de ptolemeu ca locuind
cieri referit oare la acest trib stnt greu de acceptat, dato-
1 rltl puţlnelor ln.tormaţU de care dispunem. tn partea de rlsirlt a provinciei romane Moesla Inferior,
adiel tn actuala Dobroge. Acelaşi geograf antic preci-
Ştefan LEMNY zeazA el ţinutul obulensllor se afla la nord de cel al
1
Vezi Ma,ulD J.a1orto, nr. 6/t976. (Continuare tn p. 46)

29
 Opinii
•
•
MARINA
Cel 650 ani de exJatenţl documentari,
pe care rnunlclplul Slghetui-Marmaţlel il
anfveraeazl anul acesta, constituie un bun
prilej pentru a rememora diferite aspecte din
Istoria oratulul care, vreme •e tase secole,
a fost capitala Maramuretulul. Readucem
astfel In atenţia speclaUttllor doul probleme
care, dupl plrerea noastrl, nu au beneficiat
ploi acum de o cercetare fi o aolu11onare
corectl: numele fi originea Sfghetulu •
ln documentele vechi, numele oraşului
apare tn difer ite forme: Zygu&t, Zygeth,
Zeget, Zlgeth; din 1720, s-a adoptat forma
Szlget, care tnseamnă tn limba maghiară
"insulă". După 1 decembrie 1918, capitalei
judeţului Maramureş i s-a dat numele de
Slghetui-Marmaţlel, după cel unguresc Ma-
ramarcs-Szlget - Marmaţia fiind o veche
denumire a judeţului.
ln literatura maghiară de specialitate nu
s-a pus problema denumirii localităţii, soco-
tindu-se termenul de "insulă" ca un topo-
30
nimic firesc, deşi oraşul nu are şi nu a avut
niciodată tnfăţişarea unei insule, nefiind tn-
conjurat de ape: e aşezat la confluenţa rtu-
rilor Tisa şi Iza. care formează un fel de tri-
unghi ascuţit nu cu o apă, ci cu o cunună
de dealuri, de la un mai al unuia. din rturi
ptnă la malul celuilalt.
In realitate, forma. Zygetb sau Zfgetb,
folosită tn documente ptnă la. tnceputul sec.
XVIII, nu derivă din termenul unguresc
pentru "insulă". care, tn compunerea topo-
nimicelor, era. tntotdea.una asociat cu numele
propriu al ostrovului respectiv. Zlgeth-ul
nostru a fost utilizat ca nume propriu, fără
nici o altă asociere, şi abia prin sec. XVIII
i s-a adăugat şi numele judeţului. ~
Cercetările mai noi, tn domeniul attt lin- J
gvistic, ctt şi arheologic, ne permit să reexa- c
minăm această problemă. Analizind tnţele- 1
sul numelui Sannlzegetusa, cunoscutul tra- I
colog I .I. Rusu a arătat că particula zeget ~
are un tnţeles propriu, acela de "cetate", <
"localitate", "incintă", "construcţie de pari",
 "fortificaţie", "palisa.dl". Acelaşi aut or pre-
cizează că "toate cetăţile dacice stnt aşezate
pe t.nălţimi amenajate ~rin lucr~ri, tn vtrful
unul munte sau al unet proemmenţe domi-
ntnd terenul dimprejur" . Tot I. I. Rusu a
remarcat existenţa, tn toponimia dacică, a
unor localităţi denumite Zfgethea.
Săpăturile arheologice efectuate tn dece-
niul trecut pe dealul Solovan, care se tn alţl
la ~arginea Si~~etu~ui, au relevat că acolo
a extstat o forttţtcaţte de \'alisadă, un zeget,
de la care localitatea medtevală putea să-şi
fi tras numele.
Prezenţa dacilor liberi pe meleagurile ma-
r~mureşene, tn netntrerupte leglturi cu cei
dm teritoriile supuse R omei, e atestată de
s~r.ierile istori~e şi confirmată de descope-
nnl~ .arheologtce: Dup~ retragerea adminis-
t~aţtet romane dm Dacta, legăturile au con-
tinuat, cu şi mai multă intensitate. Prin
poziţ~a sa .izola~ă, apărat de munţi, cu tre-
căton p~ţme ş t greu accesibile, Maramure-
şul a ofent un adăpost sigur populaţiei daco-
ro~ane care se refugia din calea p opoarelor
migratoare. Aşa se explică faptul el, in sec.
X IV, .P e teritoriul slu de 10 000 km pltraţi,
cu abia 15.% teren ~ultiv.abil, se aflau peste
100 aşezln omeneşti. Evtdent el trecltorile
spre depresiuQ.ea maramureşean! trebuiau apl -
rate de oaspeţi nepoftiţi. Cum singurul ase-
menea pas era pe la ap us, prin valea Tisei,
e de presupus că fortificaţia, zeget-ul, de pe
dealul Solovan a avut un rol de aplrare şi
el urmaşii dacilor liberi au plstrat aşezarea
şi numele. Dacicul zeget - p oate Zlgethes -
a devenit medievalul Zygeth, nu me asim ilat,
tn sec. XVIII, cu maghiar ul Szfget.
O veche legendă. maghiară. confirmă. pre-
zenţa urmaşilor dacilor pe plaiurile mar amu-
reşene, la venirea ungurilor tn E uropa (sftr-
şitul sec. IX). Această. legend ă, consemnată.
de istoricul maramureşean I. Mihalyil, rela-
t tează. el un grup, condus d e duce1e Almos
- {,,Somnorosul"), tatll ducelui Arpad, s-a în-
- gală" nu avea nici judex, nici villicus, ca
- dreptat spre Cîmpia P anonicl traversind
Carpaţii prin Maramureş. La Cuh ea, popu-
'
i laţia locală a ucis pe nlvălitori. Mai tirzm,
prin sec. XI-XII, un rege din dinastia arpa-
1, dianl a construit pe acele locur i o biser ică
.•• de piatră., tn memoria lui Almos. I st oricii
c confirmă. el Almos n-a ajuns tn P anonia,
fiind u cis undeva pe drum, iar documentele
e emise ...o de r egii unguri confirmă. prezenţa
tl străveche a românilor pe plaiurile maramu-
ă reşene, vorbind despre drepturi pe care
1 · a~eşt.ia le aveau din vechime, "din timpul
sftnttlor regi" - Ştefan I (998-1038) şi
l- Ladtsla u I (1077-1096). Amintită. mai mult
L- ca noţiune geografică., tn vreo trei docu-
mente anterioare sec. XIV, "Ţara Maramu-
L- reşului " - cum apare tn documentele din
~t sec. ~IV - şi-a păstrat ind ependenţa cu
orgamzarea românească proprie .
'•
'•
l Vezi Marutn 1Jtor1c, nr. 3/t 974 .
M•rlle ambiţii ale
La sftrşitul sec. XIII, tn scopuri politice
~i strategice, re~alitatea maghiară. a tnteme-
tat p atru colonil de unguri şi germani (Visk,
Hust, Teceu şi Ctmpulung), aşezate pe malul
Tisei, tnceptnd d e la ieşirea acesteia din Ma-
ramureş, ptnă la 15 km depărtare de Sighet,
pe locuri defrişate de noii veniţi. Aceste
aşezări aveau un statut propriu: erau con-
duse de un judex numit de rege şi un vllllcua
ales de populaţie, nefiind supuse autorităţii
cnezilor locali sau voievodului . Pentru a
compensa dezavantajele solului nefertil al
Maramureşului, regele Carol Robert de Anjou
a acord at , tn 1329, coloniştilor din cele patnt
aşezlri o serie de privilegii, printre care şi
dreptul d e a părăsi localitatea fără. plata
pămtntului primit. .
Inel inainte de acordarea privilegiilor, unii
meseriaşi, aflaţi tn cele patru "opide regale",
s-au m utat la Sighet, insemnat centru co-
mercial p entru un mare numlr de state.
După. 1329, pleclr ile din colonii fiind libere,
afluenţa spre Sigh et s-a mlrit. Meseriile
p rimilor uqguri aşezaţi aici se reflectă. tn
numele de familie adoptate : Asztalos = ttm-
plar, Kadar = dogar, Kerekes = rotar, Ko-
vacs = fierar , Nyereggyarto = şelar, Szabo
= croitor, Szijgyarto = curelar, Varga = tă­
blcar etc.
I n anul 1352, preotul Benedict, de la paro-
hia catolică. a Sighetului, a obţinut de la
regele Ludovic cel Mare ca oraşul să. benefi-
cieze şi el de privilegiile acordate coloniilor.
Acest fapt, precum şi dezvoltarea ulterioară.
a oraşului, ajuns capitală de comitat şi b e-
neficiind de noi privilegii regale, au produs
confuzie, prilej uind apariţia tezei el S1ghetul
ar fi fost tntemeiat de regalitatea maghiară
ca a cincea colonie din Maramureş. Dar am
văzut, pe de o parte, el privilegiile din 1352
s-au acordat la cererea preotului Benedict;
apoi, pe de altl parte, p resupusa "ctitorie re-
aşezlrile de colonişti, administraţia locală.
fiind tn mtinile populaţiei româneşti, băşti­
naşe .
In septembrie 1349, Ioa n, voievodul româ-
nilor din Maramureş , raporta din Sigh et re-
gelui Ludovic repunerea urmaşilor lui Dragoş
tn posesia moşiilor din Giuleşti, de unde fu-
seseră. alu ngaţi de Ştefan, fratele voievodului1 .
I storicul I. Mihalyi precizează. el "oraşul
Sighet era şi atunci locul adunlrilor şi caJ?i-
tala jurisdicţiu nii", unde se ţineau adună.nle
cnezilor - mai ti rziu ale nobililor - români.
Or, dacl Sighetul ar fi fost o colonie de un-
guri şi saşi, voievodul Ioan nu ar fi avut juris-
dicţie asup ra lui, aşa cum nu avea asupra
celor patru aşezări, iar nobilii români nu şi-ar
fi ţinut aici adună.rile.
In aceeaşi ordine de idei, este greu de pre-
supus că., tn sec. X I V, cînd cancelaria regall
era bine organizată., s-a intemeiat o locali-
• Vezi Magu.tn 1.ator1o, nr. 2/1973.
31
tat e importantă, fără a se fi întocmit wc1
un act. La mănăstirea din Leleş, unde se
p~stra~ toate . dor:ument ele semnate de regi,
M1haly1 a găs1t Şl copiat 67 acte privitoare
la Ma.r3:mureş, dar n-a aflat nici o menţiune
cu pnvtre la intemeierea Sighetului de către
vreun rege.
I n schimb, vremea ne-a conservat o măr­
t urie mater ială a pri orităţii românilor in
această ve7he aşezare: impozanta b iserică din
centrul Stghetului, a zi aparţinînd cultului
t eformat. Specialiştii au că zut de acord că
lăcaş ul datează din sec. XIV şi că ea a fost
const ru ită pentru cult ul ortodox, neavind
sacristia indispensabilă bisericilor catolice.
Este o dovadă peremptorie că in acel secol
popu laţia românească a Sighetului era attt
de n umeroasă, inctt a fost necesară ridicarea
u nei mar i biserici de piatră . In schimb, ca-
tolicii nou veniţi , fiind puţini şi cu mijloace
materiale modest e, nu şi -au construit o bi-
serică proprie: mai tirziu, la o dată tncă necu-
noscu tă, prin favoarea regelui, ei au primit-o
pe cea a românilor, care, odată cu trecerea
ungurilor la calvinism (sec. XVI), a fost
afectată cult ului reforma t .
Există temeiuri pentru a afirma că l ăcaşu l
t~ . disc.uţie a fost construit de Bale şi Drag,
fm v01evodului Sast, care, după alungarea
lor din Moldova de către Bogdan I Inteme-
ietorul, s-au intors in Maramureş, unde au
dominat viaţa publică din 1365 ptn ă tn primii
ani ai veacului XV. B ale sau Baliţă a fost
voievod al Maramureşului (1365-1402), mai
P.urttnd şi titlul de comite al Maramu reşului
Şl Sătmaru lui. Drag a avut şi el titlul de vo-
ievod şi a fost comite al Maramureşului,
Sătmarului şi Secuimii fiind comandant al
oştilor care apărau frontiera de răsărit a
Ungariei. P entru a răsplăti serviciile şi fapt ele
lor de arme, coroana maghiară le-a dăruit
cetăţ.i, sat e .şi moşii, astfel tnctt Drăgoşeştii
au aJuns pnntre cei mai bogaţi nobili ai re-
gatului stăptnind, după unele calcule, 10
cetăţi şi 200-30 0 sate. In posesia lor a ajuns,
prin don aţ ie sau zălogire, şi oraş ul Sighet .
• Vezi 1\lagutn ll&orto, nr. 1/1972.
------------------·
Relieful, clima şi ... istoria. Trei elemente care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei milc-
nare a locuinţelor , evoluţie căreia ti consacrăm şi cele patr u pl anşe ale revistei:
(!) Imaginea de sus: eul a de la Măldăreşti (R omânia) şi case-fortăreţe de pe I nsula Pat-
mos {Grecia)
®·@Oraş ul Saint-MalO (Franţa) privit din avion
@a - Construcţii din argilă în sudul Sah arei; b - primăria oraşului Bamberg, fostă aşezare
lacustră (R epublica Federală Germania); c - casă fortificată din Afganistan şi d - sat-bloc
din Pueblo de Taos (S.U. A.) ( Satul pe stilpi şi caaa-tortlreaţl, p . 55)
-------------------
32
Luptători viteji, deţinători at unor a veri
imense, oameni cu trecere la curtea regală,
nepoţii lui Dragoş nutreau şi mari ambiţii
politice. Astfel, ei au intreprins in anul 139 1
o anevoioasă călătorie la Constantinopol,
unde au obţinut ridicarea mănăsti rii din
Peri - ctitoria lor maramureşeană - la
rangul de stavropighie. Investit cu drepturi
episcopale, stareţtJl îşi extindea autoritatea
pe mai multe comitate. Astfel s-a creat o
autonomie bisericească pentru românii din
nord-estul Ungariei, sub hegemonia Drăgo­
şeştilor, care aveau posibilitatea de a vorbi
tn numele unei popu l aţii de pe teritorii mai
vaste şi a-şi măsu ra puterea cu voievozii
Transilvaniei. In asemenea condiţii era fi-
resc ca in centrul voievodatului, la Sighet,
să se înalţe o impu nătoare biser ică de p i at r ă..
La sfîrşit ul sec. XIV, Bale s-a alăturat
grupului de magnaţi maghiari, sprijiniţi de
papă, care au căutat să scape de domnia
abuzivă a lui Sigismund de Luxemburg, in-
locuindu-1 cu Ladislau de Durazzo, pe care
1-au şi tncoronat ca rege al Ungariei. Dar
luptele s-au incheiat in 1403 prin victoria
lui Sigismund şi averile voievodului român -
mort tn 1402 - intre care şi Sighetul, au
fost confiscate. Acesta ar putea fi momentul
cind biserica de piatră a fost dată catolicilor
din oraşul reintrat tn posesiunea regelui. O-
dată cu Bale, a dispărut şi voievodatul , iar
Sighetul a devenit capitala unui c~mitat con-
dus de comiţi unguri.
Un ultim argument pentru caracteru l ro-
mânesc al intemeierii Sighetului tl constit uie
stema pe care oraşul a avut-o tncă din sec.
XIV, dacă nu şi mai inainte. Existenţ a ei
este confirmată de un document din 1383
şi de cronicarul Miron Costin, care a scris,
tn 1684, că "Sighetul, capitala M aramureşu ­
lui, pînă azi are ca pecete capul de bour ca
şi această ţară" (Moldova). Indiferent d acă
sim bolul s-a păstrat, ilustrind un mit stră­
vechi, sau că el a fost adus din Moldova de
către nepoţii lui Dragoş Descălecătorul, im-
portant este că s-a păstrat in timp, ca stemă
a oraşului, pe care nu a figurat nici crucea
dublă a arpadienilor, nici crinii angevinilor,
aşa cum ar fi fost cazul cu o ctitorie regală .
•
 r

11 l

.·
 la atacul poziţiilor turceşti cu două. companii.
In această. primă. tncleştare din campania de
la "77", din rindurile vasluienilor şi ieşenilor
au că.zut 50 luptă.tori morţi şi ră.niţi . Din cei
zece vasluieni ai grupei comandate de Constan-
tin Ţurcanu 1 , patru au ră.mas pe ctmpul de
luptă..
La 28 august 1877 pentru vitejia dovedită.,
a fost decorat "drapelul regimentului cu
'ordinul cSteaua României• tn grad de Mare
Cruce" şi totodată au fost atribuite" 12 medalii
de argint cVirtutea Militarăt pentru cei ce
s-au distins tn lupte" . In aceeaşi zi, atestă.
Registrul Istoric al regiment ului, "tmpă.ratul
Alexandru al Rusiei şi domnitorul Carol I
al României au distribuit cite două. «Cruci
Sf. Gheorghe~ şi două. « Steaua României • de
fiecare companie". Una din cele două. stele
a inflor it pe pieptul tunicii sergentului Con-
stantin Ţurcanu . Prin el se ră.splă.teau şi cei-
lalţi nouă. şi "toţi curcanii" ce-ş1 schimbaseră.
"porecla ln renume" . I i află.m după. aceea
pe vasluieni ln alte zone ale frontului de
la Plevna.
Confruntaţi cu dramatice tncercă.ri, apoi
nevoiţi a st a tn poziţiile asediului, sub focul
neincetat al turcilor din fortificaţii, dorobanţii
au gă.sit tn ei tă.ria de a porni iară.şi la
asalt. tn ziua de 7 octombrie s-au aflat
printre parttcipanţii la tncleştările din zona
redutei Gri viţa 2 : respinşi la parapete, şi-au
refă.cut dispozitivul şi au pornit iară.şi tnainte.
La acest atac au ră.mas pe ctmpul de luptă.
şi ceilalţi curcani din grupa lui Ţurcanu .
Doar el, comandantul, a supravieţuit.
Cu acţiunea din 7 octombrie, vasluienii
şi-au incheiat drumul de luptă. in campania
de la 1877. Cu rtndurile rărite, încărcaţi
de s lavă, ei au primit misiunea de a escorta
coloanele de prizonieri otomani că.tre Bucu-

Nouă
reşti, iar a~i s-au deplasat in garnizoana
de reşedinţă. I n trecere prin Iaşi, in drum spre
Vaslui, dorobanţii s-au bucurat de o caldă.

Ji cu sergentul
primire.
În onoar ea celor care nu s-au mai întors
la vetre, in vech ea şi glorioasa aşezare româ-
nească., s-a tnălţat un complex memorial.

zece P e o coloană. ce suie in linii ferme, citim :

Dr. FLORIAN TUCĂ
De aici, unrle in 1475 ,.a fo5t război [ .. ~
cu puterile turceşti şi a ba r uit Ştefan Voievocl"'
au plecat la oaste, în 1877, s ute de vasluicni,
urmaşii urma.ş alor celor de la Podul Înal t.
S-au inrolat in Batalionul 2 din Regimentul
13 dorobanţi. La 7 aprihe, unitatea număra
aproximativ 1 100 baionete. Între sutele de
căci ular i, " români de viţă veche", se aflau
ş i cei zece vomici, cîntaţi de Vasile Alecsandri .
După dcc retarea mobihză r ii, batalionul
sa îndreptat către Ia~i. rcşcdmţa regimentulut .
de und e, impreună cu Batalionul 1, au început
,. , aţa pribeagă de campanie Din inima Mol -
dovei avea ~ă aJungă dincolo de Dunăre,
la Griv1ţ, Tn :r. iua el· '.!.7 a ugu')t .t luat parte
"In a mintirea ostaşilor clzuţl de-a lungt 1
veacuril 1l r pentru intregirea neamului". In
faţa monumentului au fos t aliniate mormin-
tele a nouă dorobanţi vasluieni, veterani ai
războiului de la 1877-1878: Petre Pă.ciuc~.
Ilie Negruţ, Vasile Ciuraru, Vasile Popa,
Stamate Chiriac, Andrei Aftimescu D eleanu,
[oan Ciobanu, Vasile Lazăr şi I on Zaharia.
La un pas de ele şi în fruntea lor stă de veghe
sergentul Constantin Ţurcanu. S-a reconsti- ..
tlit astfel, in ch ip simbolic, acea otş ~e ost~­
şească. p e care bardul de la Mi rceşti a lă.sat-o
veş nici ei in ritmuri de po emă. eroică.. Monu -
mentul de la Vaslui a fo3t ina ugurat in ziua
de 11 noiembrie 1934 , intr-un cadru solemn
ş i tradiţio nal. Cu respe ctul cuvenit eroilor
neamului , sute de vasluieni au fost prezenţi
la dezvelirea monumentului. Ei au adus imn
de slavă. celor ce şi-au iubit ţara şi gloria
înaintaş ilor cu preţul sacrificiului suprem.
' Ve.:i :\l agoz ln Istorie. nr. 1/ 1967.
 DE LA G LA JTE
or. CONSTANTIN N. VELICH 1
Pentru a sprijini mişcarea de eliberare a 1irff lor de sub jugul otoman, o seami de mflftan ţ l
bulgari a u emigrat in ţirfle romAne, sudul Rusiei, Serbia etc.
Imediata veclnitate, dar mal ales faptul ci poporul romAn a luptat şi el, intotdeauna, pentru
pistrarea Jndependenţtl sale, pentru inliturarea suzeranitiţfl otomane, au ficut ca ţara noastrl si
ffe Jocul cel mal prielnic de adlpostlre şi sprljlnlre a luptltorllor bulgari. In secolul trecut, in ora-
şele noastre au aplrut ziare ale emlgranţllor bulgari şi s-au pus la cale riscoalele antlotomane 1 ;
tot in RomAnia s-au format fi au trecut Dunirea, cu ştirea şi uneori cu ajutorul romlnflor, nume-
roase cete de militanţi bulgari2 • Pe drept cuvint scria Lfuben Karavelo'l, preftdintele celei mal im-
portante organizaţii din acea perloadl, Comitetul Central Revoluţionar Bulgar din Bucure şti , creat
in 1870: ,Nof trlfm intr-o ţarl care se poate numi o a doua Elveţfe. Romlnla [•••] permite tuturor
naţfonalltiţllor, fi ri deosebire, si se dezvolte liber, si inveţe [•••]. Intr-un cuvint, e o ţari care are
drept devlzl libertate şi culturi". In ţara noastrA au acţion~t, rind pe rind, democraţii revoluţionari
bulgari G.S. Rakovakl, Vasll Levskl, Hrlsto Botev şf mulţi alţii, dupl cum tot alei au luat flinfl
principalele organizaţii ale emigraţiei bulgare.

Deşi !ntr-un firman al Porţii otomane,
din octombrie 1866, exista o clau ză care p re-
vedea in mod expres ca România să n u fie
"punct de Intrunire a urzitorilor de tulburări
[ ...] a liniştii în I mperiul otoman", guvernele
ce s-au succeda t la Bu c ureşti şi , cu atit mai
mult masele popul are, au ajutat din plin
mişcarea de eliberare a v ecinilor de la sud.
In 1875, o seamă de fruntaşi revoluţionari,
printre care Nicola Obretenov, Stoian Zai-
- Vezl 'l\fagazJn istorie, nr. 5 şi 8/t 973.
, ln imaginea de sus: ceata lui Hrlsto Botev debar-
ctnd la K<nlodUi (pictură de D. Gblugenov).
mov, P anruot Volov, Gheorg'hi Benkovski,
s-au stabilit la Giurgiu, întemeind, in acelaşi
an, un comitet revoluţionar condus de Stefan
Stambolov şi cunoscut in istoriografia bulga-
ră drept " Comitetul de la Giurgiu" . Scopul
său era pregătirea u nei răscoale pentru pri-
măvara sau vara anului 1 876~ Revoluţionarii
s-a u instalat într-o casă de la marginea ora-
şului, pe care a u numit-o "cazarma" . Consfă­
tuirile comitetului se ţineau in mare taină ,
membrii lui ferindu-se mai ales de iscoadele
turceşti care mişunau prin porturile dunărene.
La sfîrşitul anului 1875, planul de desfă­
şurare a răscoalei era gata. Bulgaria a fost

34

•
impărţită in p atru regiuni revoluţ ionare.
La mijlocul lui 1anuarie 1876, tn fiecare dintre
ele au plecat pe rind con ducătorii tn soţ iţt
de locţiitorii lor. La Giurgiu au rămas doar
ctţiva membri ai comitetulu i, care trebuia u
să asigure l egăturile necesare ş i mai ales să
se ocupe de procurarea armelor. Documente
turceşti şi bulgăreşti ate stă c ă. armele şi mun i-
ţiile au fost achiz iţi o nate p arţ i al tn România.
Mijloacele puse· la dispoziţia i n su rgenţ ilor
nu au fost totuşi s uficient e. Pe deasupra,
tn trei regiuni, vigilenţ a p oliţi ei turceşti,
iarna grea şi o serie de alte cau ze au fă.cut
ca şi organizarea să. ai bă mult de sufcnt.
Pregătirea din regiunea P lovdiv a fost mult
mai bună . Aici, Gheorghi Benkovsk.l a mutat
centrul revoluţionar de la Plovd1v, oraş
cu puternice garnizoane turceştl, la Pana-
ghiurişte , localitate s it uat ă. i n munţi, cu vechi
tradiţii revoluţionare. De asemenea, a achizi-
ţionat arme, tn maj oritate puşti arn ăuţeşt i sau
cu cremene şi tunuri din lemn de ci reş
Ctnd pregătirile s-au apropiat de sfl rşit,
Benkovski a convocat căpeten iile şi d elega-
ţii celorlalte regiuni la o adunare care a avut
loc, la 14 aprilie, t n păd ur ea Obon şte şi la
care s-a hotărît ca răscoal a s ă fie decl an şată
la 1 mai. In cazul unei deconspiră.ri sau tră.dări,
acţiunea urma să înceapă 1mediat. Această
mă.sură. de prevedere s-a dovedit bineven t tă,
căci poliţia otomană. reuşise să. strecoare un
spion in adunarea de la Obonşte. Inşbinţate
de tndată, autorită.ţile turceşti au t rimis la
Panaghiurişte şi Ko pn vştiţa, princip alele
centre ale organizăn i răscoale1 , două detaşa­
mente de poliţie călare, conduse de Ahmed
aga şi Negep aga. La 20 apnhe 1876, Xegep
aga a ajuns la Kopr ivş t1ţa, unde a u inceput
arestările. Atunci, Todor Kableş kov, con-
ducă.torul comitetului local, a dat semnalul
de declanşare a ră.scoa lei şt, tn numai două.
ore, orăşelul a fost eli berat. Indată. după aceea
ră.sculaţii din Kopri vşti ţ a au t ransmis celor
din Panaghiur işte o m1s1vă "Acum, ctnd vă.
scriem această. scn soare, steagul [nostru]
flutură. deasupra conac ului [reşedmţa autorită.­
ţii turceş ti], ră.sună. salve de puşti , tnsoţite
de dangătul clop ot elor, şi oamenu se tmbră­
ţişează. pe străzi [ .. ]. Dacă. Ş I voi, fraţ1lor,
sînteţi adevăraţi patn oţi , urmaţi-ne exemplul
la Panaghiurişte' .
Cu o ceată de călăreţ1 , Benkovski a cutre-
ierat satele de la vest de rîull\lanţa, Iar Yolov
pe cele de la est, chemindu-le la luptă. In
aceste con d iţii , Ahmed aga a renunţat la
expediţia sa armată. După numai citeva z1le,
Pan aghiurişte Şl zeci de alte locahtă.ţ1 au fost
ellberate. răscoala extmztndu se aproape in
to~tă regmnea. Dar hma fer ată nefimd scoasă.
ur.edtat din funcţlUne. aşa c um se plănUJ se
la GlUrgiu, turcii a u p utut transporta o armată
n um ~roa ă., î n zes trată cu artilene. Lupt~le
cel~ m a1 grele s-au dat la Per uţ.tiţa, unde
fe:nelle ŞI copui au luptat cot la cot cu bărbaţli .
!::1-conJ uraţi dm toate pă rţ1lc, răsculaţa s-au
::-etras i n biserica o raşului Cind cc1 din urmă
ap~răiori , v reo 40 la număr, au ''ăzut. că. se
termină. muniţia, şi-au ucis ct lnşi~t soţ1ile
şi copiii, după. care s-au sinucis p entru a . nu
că dea vil în mtimle duşma n ulu i. P a naghiunşte
a că z u t la 30 apnlie, Benkovski a fost ucis
in luptele dm munţi, 1ar Kabl eşko v şi -a pus
capă t zilelor în tnchisoare.
c lda
!n celelalte reglUni, răscoal~ a av ~t pro-
po r ţii mai red use. La 16 m at, î n aJuto.rul
celor din Sliven, a trecut Dun ă rea, venmd
dm România, gruparea lui Taniu Stoianov,
care a fost insă nimicită i naint e de a ajunge
la destinaţ1e. T ot de la noi di n ţ a r ă a plecat
şi ceata lui Botev Sub presiunea demer.surilo~
otomane, M1hail Kogă.ln i cean u a dat as1gură.n
Porţii că în porturile româneşt~ de 1 ~ Dunăr.e
nu ex1stau grupuri de revoluţ1o n an bulgar.t.
De fapt, au tor ităţile rom â.n eşt i au t_n chts
ochi1 la Giurgiu şi i n t oate celelalte puncte de
t recere, renunţtnd să controleze b~gaj~le
aşa-zişilor " grăd inari" ce mergeau, chtpur~le,
in Serbia, ba mai mult , atrăgindu- le chiar
atenţia să nu se dea de gol. ! van Vazov, care
se afla la Bucureşti, a scris 't n memoriile sale
că. mulţi luptători se temeau ca nu cumva
autorităţile româ.neşti să afle de imba:rca~ea
lor şi să-i impiedice: "~a~ ele [a';ltontăţile]
ştiau totul ma1 bme ca on cme. Ordme secrete
fuseseră trimise pref~cţilor ca . să se p~efacă
a nu vedea nimica". Şt nu numa i Vazov s1mţea
că românii simpatizau cu răscu laţii.
Deş1 răscoala care avea obiect ive burghezo-
democrahce, n-a durat deci t o lu nă. , fiind
stngeros tnăbuşită, ea rep~ezintă o ~ulm~ in
mişcarea revoluţJOnară dm Bulgana Şl a
adus problema acestui popor pe o.rdi~ea de
zi a diplomaţiei europene, co ntnţ>Um.d ~n
mare măsură la precipitarea ră.z bolUlUJ dm
1877-1878. .
tn România, răscoala a avut un deosebit
răsunet . R eflectînd opinia p ublică. , intreaga
presă a luat apărarea poporului bulgar, de
la ztarele bucureştene Prtssa, Timpul, Le
j ournal de Bucarest, Monitorul oficial ori
RomAnul, Telegraful, Alegătorul liber ş.a .
pină. la cele pro,-incJale ca Imparţialul, de
la Turnu .:\1ăgurele şi, in sftrşit , la cele ale ro-
mâmlor dm Transilvania, ca Albina, Tele-
graful romAn, Gazeta de Transflvania.
Aşa se e"Xphcă. de ce Apelul din partea
luptltorltor bulgari din Balcani, publicat tn
z1arul Timpul dm 26 1ume, după. înăbuşirea
dscoalet, sena adresîndu-se românilor : "De 1
vo1 ne-au legat totdeauna simpatiile cele mai
vn şt mc1odată. ele n-a.u fost tulbura.t e de vr.e~
neînţelegere De la voi. ca de la mşte vec101
buni aşteptăm un ajutor eficace şi frăţesc".
... . ..
Solldantatea poporul w r oman cu vecmu
de la l>Ud de Dunăre s-a oglindit şi tn circu-
lara pc c.a1 e .:\IJball Kogălni ceanu, ministru
de I-..xtcrne, a tnmis-o, la 20 iulie, agenţilor
nostn dJplomatJ c i dm stră.inăt ate, prin care
Il· )cerea să mtervmă, pe Jingă guvernele din
ţările rcspr cu ve, în favoarea cauzei po-
porului bulgar.
35
 11 o
o

,
MANOLE NEAGOE
Pentru Europa Centraltl şi Apuseat7.tl, începutul secolului XIII s-a caracterizat printr-o veri-
tabiltl "explozie" demografictl, prit7. creşterea producţiei agricole şi it7.trodt'terea tmor t7.0i ct,lturi,
ca şi prin dezvoltaYea schimbului de mtlYfuYi şi apariţia unui it11.portat1.t număY de oraşe.
Perioada de instabilitate generată de asaltul popoarelor migratoare - care, ditl sec. IV, odată
cu venirea primult'i val de goţi, dezorganizase viaţa economictl şi socială a continenttdui t1.ostn~ - lua
tn bună parte sfîrşit . Duptl incursiutlile vikitJgilor şi maghiarilor ( ultimele mari migraţii ale primult'i
milet;iu al erei noastre ) urmase o perioadtl de Yefacere şi de afirmare a societtlţii feudale . Doud secole
de linişte fuseseră St4.ficiente ca apusul Et4.ropei stl redevintl o mare forţtl economicd şi politictl, capa-
biltl nu numai să ajungă la o stabilitate intertltl, dar şi Îtl stare stl treacă de la defen siva, care dura
de aproape 800 ani, la ofensivd. Primele cruciade au fost tocmai un rezultat al acestei schimbdri sur-
venite în sînul societtlţii feudale occidetllale şi t7.u este lipsit de semnificaţie faptul că printre teritoriile
asupra cdrora Apusul şi-a impus dominaţia s-a aflat şi Bizattţul (cel odinioard atit de putertJic 1,
cucerit în 1204 de cavalerii celei de-a patra cruciade. •

viaţa nomadă, iar unii dintre ei au intrat

..
20000 1 P entru aducerea acestor cumani sub do-
In acest timp, in răsăritul continentului un
nou val de popoare turcice - pecenegii, uzii
şi cumanii - s-au revărsat peste stepele
nord-pontice şi în cîmpia din sudul Moldovei
ş i estul Munteniei. La începutul sec. XIII, cu-
manii din vest, deci cei ajunşi pe teritoriul
patriei noastre - alcătuind aşa-numita Cu-
manie Neagră, pentru a o deosebi de Cumania
Albă sau Mare, întinsă între Ural şi Nipru -
au inceput să se sedentarizeze, abandonînd
in rindul păturii stăpinitoare autohtone şi
au adoptat creştinismul.
minaţia sa, regele Andrei II al Ungariei i-a
instalat, in 1211 , pe cavalerii teutoni in
Ţ ara Bîrsei; la acea dată - după două secole
de lupte dtrze cu formaţiunile politice româ-
neşti de aici - regalitatea maghiară cuce-
rise aproape in intregime Transilvania. Cu-
rînd, cavalerii teutoni au trecut Carpaţii,
fo rţînd o parte a cumanilor să intre sub
ascultarea lui Andrei II şi să primească
legea catolică, şi creindu-le astfel p erspec-
tiva împămintcnirii (sub suzeranitate ma-

t
,ghiară) în cîmpia din sudul Moldovei şi estul
Muntcniei . l\tăsura viza însă numai o mică par-
te a cumanilor, căci cei mai mulţi dintre ei
locuiau in Cumania Mare, care-şi avea cen-
trul aproximativ pe cursul mijlociu al
fluviului Volga şi rămîneau străini de aceste
prcfaceri. La sud d e Dunăre, in pragul
s ~c. XIII, se injghebase o altă formaţiune
politică cunoscută sub numele de regatul
româno-bulgar al Asăneştilorl.
Aceste alcătuiri politice ce începuseră să
se str uctureze în răsăritul european, deci şi
in spaţiu l locuit. de români , n-au durat însă
mult. Pe neaşteptate, Asia a revă rsat asu-
pra Europei un nou val de năvălito r i, o forţă
irezistibilă, despre a cărei existenţă europeni i
nu avusese ră pină atunci nici cea mai vagă
idee. Este vorba de mongoli, cunoscu ţi in
literatura istorică europeană mai ales sub
numele de tătari.
După 1206, an care poate fi considerat
inceputul statului feudal mongo l, Genghis-
han2, a pornit in marea sa campanie de cu-
cerire a lumii . Între 1211-1215, el a supus
o parte a Chinei, apoi şi-a pornit hoardele
spre apus. Rind pc rtnd , sub loviturile sale
au căzut Imperiul karakitailor, făurit în
Turchestan, oraşele dintre Str Daria şi Amu
Daria, precum ş i marile centre urbane din
P ersia - unele numărînd peste un milion
de suflete. !n urmărirea unuia din adver-
sarii săi (şahul Mohamed din Horezm), re-
tras inspre malunle Caspicei, Genghis-han a
trimis un corp de 20 000 călăreţi sub co-
manda lui Subotai şi a lui Djebe.
Expediţia celor două căpetenii a durat
aproape doi ani, din 1221 pînă în 1223. După
ce au străbătut toată Persia, ajungind ptnă
nu departe de Bagdad, Djebe şi Subotai au
re uşit să captureze tezaurul şi familia lui
_:\lohamed şi, odată ajunşi pe malurile Cas-
picei, au cerut lui Genghis-han ingăduinţa
~ă treacă la nord ele Caucaz. În toamna
anului 1221 , ei au infrint oastea regelui
' Vezi .l\laKazln h1tortr. nr 10/ 1969.
1
Vezi J\lagazln lstorlc, nr 1/1976
t. o
Gruziei, iar in primăvara anului următor,
trecînd Munţii Caucaz, mongolii i-au invins
pe ala ni şi pe cerch ezi, ajungtnd astfel tn
vecinătatea cnezatelor ru seşti.
Direct ameninţaţi, principii ruşi, in frunte
cu marele cneaz al Kievului, s-au unit cu
cumanii şi au incercat s ă bareze in$tarea
mongolilor pe Nipru. Djebe şi Subotai s-au
retras. Crezind că. inamicul se t eme, ru şii şi
cumanii au pornit pe urmele lui. După un
drum obositor de nouă zile, timp în care
·armata aliată. incepuse să sufere de lipsa
alimentelor, in momentul traversării riului
K alka, tn ziua de 16 iunie 1223, mongolii au
atacat prin surprindere, au rupt armata
cumano-ru să in două şi au obţinut o strălu­
cită victorie. R evenind tn Asia pe la nordul
Caspicei, mongolii au atacat Bulgaria Mare
la conflu enţa dintre Volga şi Kama, după
care Subotai (Djebe murise, între timp, pe
drum) s-a reintors tn tabăra m ar elui han cu
o pradă ime n să , precum ş i cu importante
date privind natura locurilor pe care le par-
cursese oastea mongolă.
Inttrziată .
de moartea lui Genghis-han şi
de pregăti rile pe care a trebuit să le facă
noul marE( han, Ogodai, campania spre apus
a reinceput in 1235 . Comanda armatei a fost
încredinţată lui Batu, nepotul lui Genghis-
han, însoţit şi sfătujt de Subotai.
P rima ţintă a tătarilor de sub comanda
lui Batu a fost statul bulgarilor de pe Volga,
pe care 1-au supus in 1236. tn anul următor,
a inceput cucerirea sis tematică a cnezatelor
ru seşti, operaţie care a durat trei ani ( 1237 ·
1240) ş i s-a incheiat odată cu ocuparea cnc: ·
zatUlui H aliciului.
Pregătirile tătarilor pentru noua etapă. a
campaniei au fost deosebit de minuţioas1:
Încă înainte de a încheia cucerirea ultime ·
lor cnezat e ru seş ti , ei au trimis iscoade tn
Ungaria, Cumania şi Polonia pentru a cu·
lege date asupra drumurilor şi forţei mili -
' t~ltlrt•( t tlltari i 11 l11 rt'i
 tare a viitorilor adversari, dintre care cel
mai puternic era regatul maghiar. Obiectivul
centr_al era deci .~ucerirea U ngariei şi pentru
a .o. Izola, tătaru au luat măsuri ca forţele
militare ale vecinilor să fie imobilizate. In
acest sens, Subotai şi Batu au hotărît ca o
mar e grupare, sub comanda lui Baidar (al-
căt~ind_ aripa ~reaptă a oştirii). să atace Po-
lorua Ş I Boemia, urmînd să ajungă dinspre
apus pe pămîntul Ungariei, rentru a face
joncţiunea cu corpul principa al oas t ei tă­
tar e: O altă grupare (aripa stîngă) avea ca
sarcmă să n eutralizeze Cumania şi statul
româno-bulgar al Asăneştilor; apoi, urmînd
curs ul Dunării, să pătrundă pe teritoriul
Ungariei venind dinspre sud. In sfîrşit, gru-
parea principală a tătarilor, s ub comanda
lui B atu ş i Subotai, avea drept scop ataca-
rea frontală a Ungariei.
Aripa dreaptă a intrat prima în acţiune.
Baidar a cucerit Lvovul şi Sandomirul, la
18 m~r~ie ~241 1-a în~ins pe . Bol~slav, regele
Polomet, aj ungînd aP.Ot sub zidunle Cracoviei
şi de aici pe Ode r. In continuare, el l-a în-
frînt pe Heoric, ducele Sileziei şi al Pozna-
niei, tn apropiere de Liegnitz; Silezia a fost
devastată vreme de trei săptămîni , în timp
ce o formaţie specială prăda Brandenburgul
şi .saxonia. Reuniodu- şi a,;poi toate forţele,
Baidar a pătruns în Boemia, pe car e a pus-
tiit-o cumplit, apoi ş i-a adus oastea în U n-
garia, pentru a face joncţi un ea cu Batu .
Aripa stîngă, d e s ub comanda lui Budjek,
a pătruns în Muntenia şi, pe la Porţile de
Fier, a ajuns în cîmpia T isei şi a Dunării .
Grosul oastei tătare a atacat pe trei di-
recţii. U n corp a trecut prin Cîmpulung -
Vatra Dornei ş i a cucerit Rodna, Bistriţa,
D ejul. Clujul, Oradea. Alt corp a atacat mai
la s ud, învingtnd pe românii şi pe cumanii
din sudul Moldovei ş i, trecînd munţii prin
pasul Oituzului, a devastat s udul Transilva-
niei. !n sfîrşit, într-u nul dintre cele- ma i ra-
pide marşuri p e care le-a cunoscut istoria
militară a evului mediu, cel de-al treilea corp
al armatei ţ>rin cipale, condus de Batu ş i
S ubotai, a ajuns in apropierea capitalei un-
gare, unde regele Bela IV î ş i concentrase
oastea. Conform tacticii lor tradiţionale, tă­
t arii nu au acceptat confruntarea cu un ad-
versar bine instalat pe poziţii. Cei doi ge-
nerali s-au retras spre nord, evitînd orice
angajare serio asă şi mulţumindu-se cu pus-
tiirea ţinuturilor din jur. Abia după ce şi-au
regrupa t toate forţele, Batu şi S ubotai s-a u
hotărît să-1 atace pe regele Bela, a cărui oaste
se repliase, la 1O aprilie, dincolo de rtul
Sajo. Punînd între el şi tătari cursul de
apă, regele se credea în sig uranţă . A doua
zi însă î n zori, oastea maghiară era încercu-
ită complet. In t impul nopţii, Subotai t re-
cuse rîul cu un m are corp de oaste şi căzuse
în spatele duşmanului. Lupta s-a încheiat
cu un mare dezastru pentru unguri, regele
însuşi fiind nevoit să se refugieze in cele
din urmă tn insulele Adriaticei.
După cuceri rea Ungariei, armata tătară
proiecta o nouă campanie, care să o ducă
'1
ptnă la Atlantic. Moartea lui Ogodai (decem-
1
1 brie 1241 ) a pus tnsă capăt acestor planuri.
1 38
j
Tătarii s-au retras în Asia la Karakorum
c~pitala ~arelui stat mong~l. întrucît Bat~
ŞI Subotai nu puteau lipsi de la adunarea
care avea să aleagă un nou mare han. Ei au
l~sat lf:1.să în ~tepele d~n nordul Mării Negre
ŞI Măru Caspice efective care vor întemeia
mai tîrziu H oarda de Aur, stat feudal tătar
cu reşedinţa la Sarai-Batu. Sub controluÎ
acestui~ s~ aflau t e.rit?rii cuprinse intre Munţii
Balcam ŞI Carpaţi ŞI stepele de dincolo de
Volga.
Mărturiile cronicilor
Marea invazie din 1241 a stîrnit un inte-
res d~osebit i~ rindul.. cercetătorilor noştri,
datontă atit mformaţulor pe care le furni-
zează izvoarele scrise din această vreme asu-
pra soci~tăţii . româneşti , cît şi consecinţelor
pe care mvaZia tătară le-a avut asupra evo-
luţiei acesteia.
In relatările despre expediţie apar, nu
o dată, nume de conducători sau de loc uri
legate de trecutul nostru . As tfel t ntr-o cro-
nică . datorată persanului Fadl A llah Raşid
e~-D10 se vorbeşte despre lupta dintre Ordu
Şl Bezeren ban : "Ord u [ ... ] trecînd prin ţara
Ilaut a intilnit p e Bezerenban şi 1-a bătut:'.
Să fie oare Bezeyenban un Basarab sau un
ban de Severin? Să fie oare Ilaut tot u na
cu Litua, acea ţară Lytua din Oltenia peste
care domnea, la numai şase ani după in-
vazie, voievodul Litovoi? Izvoarele sint con- \
fuze, iar localizările nu se pot face cu exac-
titate. O explicaţie mai judicioasă ar fi că
Bezerenban era conducătorul unei ţări care
cuprindea o . parte din Oltenia şi Banat şi
pe care cromcarul persan o numea Ila ut.
Acelaşi Raşid ed-Din, referindu-se la dru-
mul urmat de Budjek, ne relatează că acesta
utr~~e ~unţii ţ~rii ~assanilor [identificaţi cu
~fJu dm Tcansilvama'} ca să intre in K a ra-
lag!. inţr:un tă popoarele .kara ulaghi lor, trece
munţu Şl mtră m ţara lUI Mislau, unde bate
pe duşmanul care-1 aşteaptă". Sub denumirea
de k~Yaulf.!ghi ~u fost identificaţi românii,
menţiOnaţi în Izvoarele orientale ale epocii
cu numele de caravlahi, iar 1V!islau (.Misslav)
se crede că a fost Seneslau.
Din pasajele prezentate mai sus rezultă o
~onsţatare de c~l mai mare interes pentru
1s tona noastră Ş l anume că in 1241, Yomânii
aveau dej a constituite mai multe formaţiuni
politice. Aceste formaţiuni se aflaseră pină la
1241 .sub o an~ e inf~uenţă cumană sau
ma~hiară. Invazta tătanlor a determinat o
schimbare a raporturilor de forţe din această
zonă .
4s.t fel •. reg~t.ul Cumaniei Negre, dependent
pohtt.c Şl rehg~os de Ungaria a fost desfiin-
ţat, Iar desele incursiuni din anii următori
ale tătarilor, care, prin pasurile din Carpaţii
Orientali sau pe la Severin şi Porţile de Fier,
au ajuns nu o dată pină tn centrul Ungariei,
i-au determin~t pe regii maghiari să adopte,
vreme îndelungată o atitudine defensivă.
Teritoriile extracarpatice au intrat s ub do-
(Co 1~tinuare în p. 42)
 Un vultur
s-a

or. MILICĂ MOLDOVEANU

Maftl oameni de aeaml a dat pl mtntul polonez.
Tadeuaz Kogeluazko -
luptltor' neinfricat pentru aplrarea intecrltlţll teritoriale
a patriei aale, om •rept, dezinteresat fi modest -
a fost unul dintre cel mal populari.
Leonar• Cbodzko, autorul unei ample lucrlrl
deapre lupta poporului polonez pentru eliberarea naţionali,
aplratl la Parii curind dupl moartea lut Kogcluazko, consideri el prestlclul
acutul luptltor pentru libertate a Izvorit in primul rind din faptul
el In acţiunea aa a ttlut sl se bizuie
pe popor, pe care 1-a Iubit fi respectat.

Absolvent al Şcolii Militare din Varşovia, şi aducîndu-şi astfel contribuţia la victoriile

Andrzej Tadeuu Bonawentura K osciuszko
(1746-1817) ee afla la Paris, pentru a-şi
perfecţiona cunottinţele de specialitate, ctnd
tn patria ea au tnceput everumente ce anun-
ţau o aoartl. tragicl. Poloniei: pierderea inde-
J?eDdenţei de stat. In 1772, In virtutea Triplei
tnţelegeri dintre Rusia, Prusia şi Austria,
aceste etate au ocupat aproape o treime din
teritoriul polonez, reufind, cu ajutorul unui
grup de tildltori, si 1mpunl Seimului recu-
no!Ştere& acestei samavolnicii.
Intors la Inceputul anului 1774 In ţara ciun-
titA, Koiciuazko nu izbutqte sl-şi glseascl.
un loc In armată, In ciuda imJ>ecabilei sale
pregAtiri militare: excelent ingmer de forti-
ficaţii, bun artilerist, cunoscltor perfect al
infanteriei. D'!\t scurt timp, aflat Intr-o
situaţie materi precarl, plrlseşte din nou
Polonia, lntorclndu-se ln 1776 la Paris, unde
trliefte In atmosfera Jn care americanii au
inceput lupta pentru eliberarea ţlri i lor de sub
dependenţa coloniali. tn acelaşi an tl gă.sim
de cealaltA. parte a oceanului, la Philadelphia.
Acolo, timp de opt ani, acest "cel mai curat
fiu al libertlţii" , cum avea sl scrie despre
el viitorul ~reşedinte al S.U.A., Thomas
J efferaon, 1fi pune Intreaga pricepere tn ser-
viciul luptei pentru ind ependenţa poporului
american. Din primăvara anului 1777 lu-
creazA., ca inginer, sub comanda generalului
american Horatio Gates, făctndu-se remarcat
. prin lucrlrile de fortificarc de la West Point
~
de lingA. Saratoga şi West Point, ca şi la cele
din Virginia şi din cele două Caroline 1• DA.
dovadA. de pricepere şi tot odatA. de multA.
modestie, fapt remarcat şi de generalul Na-
thaniel Greene, care spunea el. " niciodatA nu a
formulat revendicări pentru sine, dar nici-
odatA. nu a scăpat prilejul de a evidenţia şi
preamări meritele altora" . !n 1783 Kosciuszko
prim eşte din partea Congresului american,
"tn semn de recu noaştere a Jndelungatelor,
credincjoaselor şi foarte {>reţioaselor servicii",
graa 1.11 de $eneral de bngadl. O dovadA. d e
mare preţutre a meritelor sale este şi fa{>tul
că s-a aflat printre cei trei strlini decoraţi cu
"Ordinul Cincinnat".
Şederea tn Statele Unite ale Americii ti
consolideazA. convingerile republicane şi de-
mocratice, ctt şi cred inţa el poporul care as-
piră şi luptă pentru independ enţă. o poate
obţine, mai devreme sau mai tlrziu.
Kosciuszko revine In patrie Jn 1784: peste
rtţiva ani, ţara t1 cheamă tn serviciul militar,
ln cadrul căruia, cu grad de general-maior,
contnbuie la reorganizarea armat ei.
Dar in 1792, armatele Ecaterinei II intrA.
din nou pc teritoriul Poloniei. Cu un an !nainte
fusese votată o nouă lege de reorganizare a
statului polonez, denumită Constituţia de la
3 mai 1791; consolidind p uterea de stat şi
rcgală, limittnd atotputernicia magnaţilor şi
1 Vell!'lacul.D 11tor1f, nr. 6/1976 .

39
lărgind, tn acelaşi timp, drepturile cetăţeneşti
ale orăşenilor, acest act fundamental a consti-
tuit un prim pas spre transformarea Poloniei
tntr-o monarhie burgheză constituţională.
Magnaţii trădători, adunaţi tn localitatea.
Targowice (de unde şi numele lor de targo-
viţeni) refuză să accepte noile reforme şi
cheamă in ajutor armatele străine, care tn-
cearcă să supună Seimul şi pe rege voinţei
ţariste. Incepe aşa-numitul război de ·apărare
a Constituţiei de la 3 mai, la care participă
remarctndu-se ca un veritabil comandant, ş i
generalul-maior Tadeusz Kosciuszko. Ctşti­
gînd bătălia de Ungă. Dubienka, el cucereşte
nu numai dragostea propriilor oşteni, dar ş i
respectul .inamicului. "Armata tl divinizează.,
ruşii il apreciază şi respectă", scria Descorche,
ambasadorul francez in Polonia. Pentru vite-
jia pe ctmpul de luptă. este avansat la gradul
de general-locotenent şi decorat cu ordinul
"Virtuti Militari". La 26 august 1792, Adu-
narea Naţională. Franceză. ii acordă inaltul
nală.. El declară de la bun tnceput: "Nu mă
voi bate numai pentru şleahtă1 • Doresc liber-
tatea intregii naţiuni şi 'lumai pentru ea tmi
voi risca viaţa".
Cind un general polonez, Antoni Madalinski,
refuză ordinul noilor stăptnitori de a dizolva
unitatea pe care o comanda, ba mai mult, tn
fruntea a 700 cavalerişti se tndreaptă spre
Cracovia, Kosciuszko socoate că a venit mo-
mentul pentru a declanşa insurecţia. In noap-
tea de 23 spre 24 martie 1794, el soseşte la
Cracovia, fosta capitală. a Poloniei, spre a
prelua conducerea operaţiilor militare. "Pă­
rea că Vulturul alb 1 s-a smuls din colivie -
va scrie mai tirziu un străin citat de autorul
polonez J. Zawieyski - şi, zburind pe înnou-
ratul cer de iarnă, a înălţat stindardul cu
inscripţia «Speranţă.>>: Tadeusz Kosciuszko s-a
intors tn patrie".
In dimineaţa zilei de 24 martie, inaintea
semnării, la Primăria din Cracovia, a Actului
insurecţiei, Kosciuszko primeşte j urămtntul

•
titlu de "cetăţean al Franţei". ofiţE-rilor şi al armatei. Cîteva ore mai tirziu,
Regele Poloniei trece însă. de partea targo- declanşarea insurecţiei este anunţată oficial,
viţenilor şi Kosciuszko, tn semn de protest, tn marea piaţă. din Cracovia, în faţa locuito-
fşi dă. demisia din armată. Împreună cu alţi rilor şi a oftcialităţilor orăşeneşti. Tot aici,
patrioţi, el este din nou nevoit să. părăsească. Tadeusz Kosciuszko, şef suprem al forţei
ţara, stabilindu-se la Leipzig, tn electoratul armate naţionale, depune jurămîntul intrat
Saxonia, unde intră. in legătură. cu reprezen- in istorie ca program al insurecţiei poloneze:
tanţi ai emigraţiei patriotice poloneze. In- "Eu, Tadeusz Ko~ciuszko, jur inaintea lui
treaga ţară. priveşte cu incredere spre el. Dumnezeu, a intregului popor polonez, că
puterea ce mi-a fost tncredinţată n-o voi în-
trebuinţa tntru oprimarea versonală. a nimă­
nui, ci o voi folosi numat pentru apărarea
lndardul cu Inscripţia integrităţii ~aniţelor, dobindirea autocraţiei
poporului şt consolidarea libertăţii univer-
"Speranţă" sale". Kosciuszko se consideră. deci reprezen-
tant al tntregii naţiuni şi se ridică. să. lupte, tn
In acest timp interesul tuturor cetăţenilor, pentru "liber-
tate, integritate şi independenţă". In procla-
Polonia trăieşte maţiile pe care le lansează tn aceeaşi zi, el
o nouă. tragedie. cheamă la unire, la neprecupeţirea eforturilor
ln urma înţe­ şi a sacrificiilor pentru cauza libertăţii şi in-
legerii dintre dependenţei ţării. "Să. fim un trup cu cetă­
Rusia şi Prusia, ţenii, să ne unim cît mai strtns, să ne ală.turăm
estesă.vtrşită, tn
inimile şi braţele (...). Vă iau cu mine, iubiţi
1793, a doua îm- camarazi de arme sub lozinca: Moarte sau
părţire a ţării.
victorie 1 Mă încred in voi şi în acest popor
Forţele patrio-
care a hotărît mai degrabă să piară dectt să.
tice din ţară. şi mai geamă. in ruşinoasa robie", se spune tn
din emigraţie proclamaţia către armată. "Primul pas spre
hotărăsc pregă­
sfărtmarea robiei este să ai curajul să fii liber;
tirea declanşării primul pas spre victorie este să-ţi cunoşti
luptei de elibe- propria forţă", se spune in proclamaţia către
rare. Drept con- cetăţeni.
ducător al vii-
In direcţia Cracoviei se îndreaptă, însă,
toarei insurecţii coloanele armatelor ţariste, alarmate de
este desemnat marşul brigăzii ~eneralului Madalinski, căreia
Tadeusz Kos- i se alătură urutăţile poloneze staţionate în
ciuszko. Accep- tmprej urimile Cracovie1.
tind, acesta tn· Kosciuszko dispune de o armată regulată
ţelege că vic-
de 5 000 oameni, completată cu 2 000 ţărani
toria tn lupta de din satele din zona cracoviană, mobilizaţi in
eliberare poate grabă, neinstruiţi, înarmaţi cu coase (de aici
fi asigurată nu- şi numele de cosinieri) şi cu suliţe . Vrind să
mai de o largă. lărgească aria insurecţiei, el părăseşte, im-
bază. socială, de
preună. cu armata, împrejurimile Cracoviei cu
transformare a
acestei lupte tn-
tr-o insurecţie
1
1n Polonia medieval!, denumire sub care era
cunoscuta. noblllmea miel!. şi miJlocie.
general - naţio- • Vulturul alb rtgura pe stema Poloniei.
Tadeusz Ko~cimzko gravur4 de epoc4
intenţia de a ajunge Ja Varşovia pentru a o cosinieri, dar trupele inamice le sînt net
elibera. Armatele ţariste , comandate de gene- superioare numeric ş i, in plus, dispun de o
ralul Tormasov, încearcă să- i închidă accesul put ernică artilerie. După înfrîngerea de la
spre Capitală. In ziua de 4 aprilie 1794, nu Szczekocin, K osciuszko se retrage în direcţia
departe de satul Raclawice a re loc prima Varşoviei. Prevăzind asedierea Capitalei de
bătălie, al cărei rezultat est e esenţial pentru către forţele inamice, dă dispoziţii p entru
desfăş urarea insurecţiei. F olosindu-se de o fortificarea oraşului. Luptele pentru Varşovia,
situaţie prielnică, K osciuszko atacă şi infringe purtate între cei 25 000 apă rători polonezi,
centrul poziţiilor inamice, la asalt luind parte dotaţi cu 140 tunuri, şi a rmatele ruso-prusie-
şi un detaşament de cosinieri, compus di n ne, cu un efectiv de 40 000 so l daţi, sprij iniţi
320 voluntari. Ei au apărut prin surprindere, de 250 tunuri. durează de la inceputul lunii
dintr-o vale in care erau feriţi de tirul tunu- iulie pînă in septembrie 1794. Nenumăratele
rilor. U n al doilea atac al aceleiaşi fo rmaţii de a t acuri ruso-prusiene sînt respinse.
ţăran i nimiceşte rezisten ţ a unităţilor ţariste Intre timp apare tnsă un nou p ericol. Arma-
din aripa dreaptă, asig urînd succesul deplin tele generalului Suvorov, care vin din Ucraina,
al polonezilor. Se spune că imediat după ameninţă să facă joncţiunea cu a rmatele unui
luptă, mulţumind curajoşilor şi dirjilor co~i­ a 1t general ţari st , Fersen, care, părăsind Var-
nieri pentru bărbăţia lor, K osci uszko a îm- şovia, se tndreaptă spre sud. K osciuszko se
brăcat sumanul celui mai brav dintre ei, hotărăşte să-i taie calea lui Fersen. In dimi-
Wojciech Bartos, cel care a aj uns primul la neaţa zilei de 10 oct ombrie, lîngă Maciejowice
bateriile inamice şi a stins cu şapca fitilul se dă u in cele mai dramatice bătălii din
tunurilor. K osciuszko il numeşte stegar (lo- timpul · insurecţii a p oporului polonez.
cotenent) al Regimentului de grenadieri cra- In ultima fază, Kosciuszko lncearcă să-ş i
covieni, creat din ţărani recruţi. Această for- adune d tele de cavalerie împrăştiate,
maţie va parcurge intregul traseu de luptă al dar este urmă de cavaleria inamică.
insu recţiei, confi rmindu-şi vitejia lingă Szc- I retragă, calul lui cade la tre-
zekocin, în timpul apărării Varşoviei şi lîngă prinztnd sub el pe că lăreţ.
Maciej owice. polonez est e făcut prizo-
lteJrsburg şi închis tn fortă­
"Niciodată
nu voi Inceta k.
· după luarea în captivi-
a depUnse soarta patriei mele,. , ins urecţia este inăbu-
Bătălia de la Raclawice nu reuşeşte să
deblocheze drumul spre Varşovia, dar din
punct de vedere moral-politic însemnătatea
acestei bătăli i este im ensă. Vestea despre
prima victorie a p olonezilor se răspînd eşte cu
repeziciune în întreaga ţară, trezind increde-
rea în reu ş ita acţiunii. Sub imboldul acestei
izbinzi, populaţia varşoviană se rid ică la
luptă şi, în decurs de două săptămîni, eli-
berează Capitala, garnizoana ţaristă fiind
obligată să părăsească oraş ul. Tot in aprilie
izbucneşte ins urecţia de la Vilno, ş i ea victo-
rioasă. Conducătorul varşovienilor răsculaţi
este cizmarul 1an Kaliriski, cel al insurecţiei
vilniene, poetul şi iacobinul p olonez 1acob
1asinski.
In luna următoare (7 mai l794), în tabăra
sa de la Poloniec, K osci uszko prom ulgă Uni-
versalul, hotărîre in car e se afirmă că "per·
soana oricărui ţăran este liberă" . Acordind
libertate personală şerbilor, Universalu1 nu
d esfiinţează claca, scutindu-i de ea doar pe
ţăranii care s-au alăturat insurecţiei şi luptă
in armata republicii. Hotărirea de la Poloniec
rămtne deci la jumătatea drumului: reduce
obligaţiile ţăr ani lor , dar nu desfiinţează io-
băgia.
Curind după Raclawice, Varşovia şi V.u. . u,us.
incep insuccesele militare. In bătălia
jită de Un gă Szczekocin, ins urgenţii
tnfrinţi de forţel e unite ruso-prusiene. De h-'Pt
ori K osciuszko a.runcă tn luptă p e bravii

Raclawice -
ş ită. Polonia avea să fie împărţită pentru a
treia oară (in 1795) şi desfi inţată ca stat pentru
o perioadă de peste 120 ani de către cele t rei
puteri vecine : Rusia, Prusia şi Austria.
După moartea Ecaterinei II, ţarul Pavel I
ii redă libertatea lui Kosciuszko. In timpul
intrevederii pe care cu această ocazie o are cu
ţarul, in noiembrie 1796, eroul p olon ez îi
sp u ne : "Niciodată nu mi-am dep lins propria-
mi soartă, dar niciodată nu voi inceta a
depltnge soarta patriei mele".
Nedorind să se întoarcă in ţara-i privată. de
libertate, K osciuszko pl eacă în Statele Unite,
pent ru a căror independenţă luptase c u ani
în urmă. Drumul lui trece prin Finlanda, Sue-
d ia , Danemarca ş i An glia. Pretutmdeni este
intimpinat cu o mare simpatie, ca un erou al
insurecţiei poloneze. Ajunge apoi la Philadel-
p hia, unde mulţimea il prim eşte cu aclamaţii
şi urale. Dar nu rămine in America decit un
a n. Auzind că în Italia au fost create, nu de-
mult, legiuni poloneze comandate de genera-
lul ] an H enryk Dabrowski, hotărăşte să se
întoarcă în Europa pentru a Ii mai aproape
de evenimentele legat e de viitorul Poloniei .
Inainte de a părăsi pentru totdeauna continen-
tul american, donează. intreaga sumă ce-i
revenea ca fost general, din partea guvernului
Stat elor Unite, pentru a reda libertatea şi a
îmbunătăţi condiţiile de viaţă a unui număr
de negri care lucrau pe păminturile marilor
plantatori.
D rumul luptei şi al vieţii lui Tadeusz Kos-
ciuszko se sftrşeşte însă brusc. La 15 octom·
b rie 18 17, du pă o scu rtă boală, cel care a fos t
numit omul-stindard, moare in o ră.ş elul So-
leure (Solothurn), din E lveţia . Ideile şi faptele
sale a u rămas vii in memoria p oporului polo-
nez. In secolul nostru, in anii celui de-al doilea
ră.zboi mondial, cind intreaga omenire lupta
pentru înlăturarea tiraniei, el a fost pentru
polonezi un simbol al noilor vremuri care
soseau, al legă.turii indestructibile dintre liber-
tatea naţională şi libertatea soc1al:1 1•
MICROFIŞIER BIBLIOGRAFIC
Hlatorla Polakl (Istoria Polonlel),vol II, Warsuwa, 1958.
Zarya dzleJ6w wojltkowojel polskleJ do roku 1864:
(Schlţll. a lstorlel militare pol one~e ptn!L tn a.'lul 1864 ),
Wars~awa , t 966.
J'an Stanlslaw Kopczewski, Tadeusa Koteluasko, Wars-
zawa, 1972..
A. Gleysztor , St. Kienewic~. E . Rostwor owskl, H .
Wereszycki, Hlatolre de Pologoe (Ist oria Polonlel),
Warszawa, t 97 t .
J'an St., Kopczewskl, W6ds K 6s)-nler6w Tadeu11 Kog.
cluasko (Comandantul cosinlerllor Tadeus7 Ko§cluszlto),
Warszawa, t 974 .
J'. Zawleyskl, Pomledz)' ple\fa l manna (lntre
pl eavă şl manâ), Warszawa, 1971.
1 In Umpul luptei antlllltlerlste, numele lui Ko:>-
cluszko 1-a u purtat numeroase detaşamente poloneze
de partizani şi unitll.ţl ale forţelor armate regulate, care
au acţi onat Impotriva Germaniei bttlerlste ; I-au purtat
Divizlonul 303 de vln!Hoare polone.t, care s-a remarca t
pe Frontul de apus şi Divizia t polonezA , creata. fn mat
1943, de Uniunea P a trl o ţll or Polonezi pe tet·ltorlu l
U .R. s. S.; t-au purtat untt:tţl de partizani ale batalloa-
nelor ţărll.n eştl , pe a l căro r dr apel a rost tn crlsă d ~v lza
cosinlerllor : " Hrăn esc şi apără", şi numeroase d e taşa­
mente de partizani din cad rul gărzii populare şi arma-
t ei populare. A rost un omagiu adu<~ de popor , d rago~ttt
de pa trie devotamentulul in lupta pentru indep e ntltn~l
progres Ş1 libertate, care I-au caracterizat pe Tadeu:>t
K o§ciuszko.
42
1241. VOIEVODATELE ROMÂNE l$1
AFIRMĂ INDEPENDENTA
( Urmare din p. 38)
minaţia cu caracter nominal a tă.tarilor;
in Transilvania, voievodatul - instituţie
tradiţională - şi -a intărit puterea, iar auto-
ritatea regilor de la Buda a fost c u greu
reinstaurată. Dominaţia tătară nu a intrerupt
ritmul de dezvoltare socială şi economică. a
formaţiu nilor politice româneşti. De#altfel, au-
t ori tatea tătarilor a îmbrăcat mai mult un
aspect economic, de p1atâ a tributului, local-
nicii păstrindu -ş i autonomia care le-a permis,
ulterior, o dezvoltare a org~nizării existente.
O dovadă elocventă in acest sens o avem
şase ani mai t îrziu, în 1247, prin Diploma
acordată. de regele maghiar cavalerilor ioa-
niţP, în care este atestată existenţa, pe teri-
t oriul ){unteniei şi Olteniei, a mai multor
cnezate şi v oievodate (voievodatul lui Li-
tovoi cuprindea şi Ţara Haţegului, iar acel
al lui Seneslau se intindea şi la nord de Munţii
Făgăraş 2 ). Izvoare contemporane, precum re-
latările din 1247 ale sol ului papal Giovanni
da Pian del Carpine sau cronica lui Thomas
Tu..,cus din 1276- 1277 confirmă la rindul
lor existenţa unor formaţiu ni politice româ-
neşti şi la est d e Carpaţi. Aceste alcătuiri
politice au constituit n ucleele celor două.
state feudale independente, Ţara Româ-
neasci şt )Ioldova Dezvoltarea social-eco-
nomice\ a fost, desigur, elementul primordial
c.tru a dcternunat apanţia st atelor feudale
r om â.n ~ş ti Pt:nt ru a tnţelege tn toată complexi-
t a t t- ~ ! ZI. acest fenomen, trebute tnsă subliniat
cd. nvu~ ~1 tu ~ţ.e p ohtlcă , creată. tn urma cioc-
mn~ vtolente tntre cele două forţe - tătarii
şi regalitatea maghiară - a favorizat c.rearea
şi afirmarea mdc pe ndcn tă. a statelor feudale
româ.ne~tt n~ altfel, procesul de creare şi
consolidare a acestor state a căpătat tn ul-
ttmă. m tanţă aspectul unei lupte a românilor
pentru a se su trage de sub dom i naţia uneia
sau alteta dmtre marile puteri vecine lor ln
v ~ea de atunci. Basarab I ntemeietorul S·a
ahat inth cu Ungaria (in 1323) pentr u tnlă­
turarca ultimelor forme de dominaţie tl-
tar! şi apoi, la P osada, a indepArtat suzera-
n .ta.tea maghtara. L a fel, tn ;.\toldova, Dra-
go~ a pus capă t dominap e tătare , 1ar Bogdan,
celCl u ngureştt Ţările feudale româneşt i au
mtr"!t astfel pe scena 1stonei, purttnd iden-
tltă.ţl de sine stătă toare .
• Yc l l .\.la!Jf.l: •r, t o t Cir lt nr t, ;t 97 tl
' \ eZI )fa]a.z n ta tom• nr 10/197 G.

savanţii {avind drept criteriu vîrsta cărămi­
zilor) era că cele ma1 vechi construcţii fuseseră
ridicate cu 3 000 ani t.e.n., iar cele mai noi
cu 1 500 ani t.e.n . Evenimentul care pustiise
aceste cetăţi se petrecuse deci intre mileniul
IV şi mijlocul mileniului II i.e.n.
In amintirea aşezării de odinioară, au arătat
localnicii, locul purta denumirea de Mohenj o-
Daro, ceea ce, in limba lor, înseamnă oraşul
morţilor. Denumirea poate avea două semni-
ficaţii : "oraşul mort" sau "cimitirul". I n
momentul in care au inceput lucrările de cu-
răţire a terenului însă la Mohenjo-Daro nu
s-a constatat nici urmă de cimitir. In memoria
milenară a locuitorilor din Valea Indului,
denuinirea "oraşul morţilor" se referea, desigur,
la episodul tragic care, la mijlocul mileniului
II t.e.n., provocase distrugerea oraşelor Mo-
henj o-Daro, Harappa şi a altor cetăţi antice
pe care arheologii 1e-au scos la iveală la Rupar,
Ali-Murad, Jukhar, Nal, Chanhu-Daro.
Se, presupune deci că in jurul anului 1 500
te.n., în toată această zonă, tnvecinată la
vest cu Belucistanul, iar la nord cu P en-
djabul, a avut loc un război sau o invazie
de mari proporţii care a pustiit un ţinut
imens, de vreme ce oraşe atit de îndepăr­
tate unele de altele au fost nimicite în aceeaşi
epocă. Cercetările ulterioare au atestat că
marile cetăţi din Valea Indului, odinioară
înfloritoare, ar fi căzut pradă invaziei arie-
nilorl. Cine erau aceştia? De unde ve-
neau? Nici unul din răspunsurile ce pot fi date
la aceste întrebări nu este absolut sigur, iar
problema ariană" continuă să frăm!nte lumea
savanţilor.
Veacurile, intemperiile au prefăcut vesti-
giile acestor oraşe moarte tn moviliţe de pă­
mînt roşiatic, aşa cum le-au apărut la început
arheologilor. Tumulii au păstrat însă, in
interior, urmele unor locuinţe şi nu ale unor
"cimitireu. Dintre ruinele unei case au fost
scoase vreo douăzeci de schelete de bărbaţi -
mulţi decapitaţi - şi scheletul unei f emei.
Aceasta căzuse de pe o scară, cu capul inainte,
tn timp ce cobora spre un puţ , poate pentru
a se ascunde in el. Ltngă oseminte nu se afla
nici un obiect.
La Harappa, a cărei civilizaţie era intru
totul asemănătoare cu cea de la Mohenjo-
Daro, au fost dezgropate, in 1946, mai multe
schelete de bărbaţi şi femei - membrii fa-
miliei unui sculptor in fildeş care fugiseră .
Ajunşi din urmă de invadatori, aceştia i-au
ucis; alături de schelete au fost găsiţi doi colţi
de elefant, materia primă a sculptorului.
Tot aici, a fost descoperit şi un cimitir,
care conţinea mai multe trupuri tnhumate
potrivit ritualului vremii. Ele fuseseră infă­
şurate intr-un inveli~ de trestie şi aşezate in
sicrie de lemn; alătun se aflau oale şi castroane
cu hrană. Vasele erau tmpodobite cu desene
reprezentind animale şi plante, comparabile
cu cele eare ornamentează ceramica mesopo-
tamiană . Aceste analogii atestă existenţa
unor relaţii comerciale, şi poate şi culturale,
intre Valea Indului şi Valea Eufratului; ele
' In trecut, termenul era folosit pentru desemnarea
popoarelor aparţlntnd tamJUel de llmbl lndo-europene.
Azl tndlcl pe cele din ramura lndo-lranlanll. a acestei
tamJlll.
44
11
r
1
trebuie să fi fost active şi frecvente in decursul
mileniilor III şi II i.e n ., în care au av ut loc
schimburi foarte numeroase între Egipt,
Mesopotamia, India şt , poate, chiar Chin a .
Asemănarea dintre obiceiurile funerare este
izbitoare ; Sicriele din lemn au fost folosite atit
de. ~u~e~ieni. cît şi de locui tor ii Ind ului; şi
unu _ŞI cetlalţ1 aşezau cadav rele in extensiune,
lungtte cu capul indreptat spre nord. Rapor-
l
turile comerciale dintre Mesopotamia şi In-
dia inclu deau şi schimbul de perle : pericle
de cornalină ale regelui sumerian Mes- K alam-
D ag, inhumat în miticul cimitir regal din
Ur 2 tn Caldeea, proveneau din Valea Indului,
poate chiar de la Mohenjo-Daro.
Totul ne face să credem că, in vremea pros-
perităţi i şi splendorjj sale, Mohenjo-Daro
oferea negustorilor indigeni şi străini o im-
portantă piaţă, favorizată de situarea oraşu lui
pe marele flu vi u .
Certe din punct de vedere ştiinţi ftc sint
schimburile comerciale sau chiar culturale cu
lumea mediteraneană : peceţi de tip grecesc,
care au circulat în Creta, s feşnice egiptene din
ceramică, desene şerpuitoare asemănătoare
cu cele egiptene, vase de steatJt verdC>, pro-
venind de la Susa (Persia) şi datind, probabil,
din anul 3000 i e n.; ceramică ornamenta tă
in relief, originară de la Tell Ashmar (J\'{csopo-
tamia), piatră de amazoDJt, provenand de pc
colinele din N1lgh1n , jad din Asta Centrală,
coarne de cerb din Caşmir 3 (di n care se produ-
ceau medicamente). piatră verde de M ysorc~,
lapislaz uli din Afganistan, toate găsi te pc
Valea Indului
Tipurile umane pe care le prezintă scheletele
din Harappa aparţmeau, in ciuda m arei dis-
tanţ e dintre cele două oraşe, acele1aŞ1 populaţi i
cu cea de la Mohenjo-Daro. Examtnarca schc-
letelor le-a perm1s oamemlor de ştiinţă să
deosebească patru rase difente de la cea me-
diteraneană pînă la cea mongoloi<.lă. N u- i greu
să ne inchipuim mannan dm multe colţur i
ale lumii venmd spre unaşa piaţă de la ~1o­
henjo-Daro
Nu există "portrete" de mohcnjo-darieni
in sensul obişnutt al acestui cu\'int. Exami-
narea citorva dm 5tatuetele de ptatră , de
bronz sau de lu t e>..humate dm grămezlle de
cărămizi a condus la ftxarea flztonomi<:t local-
nicilor . Două dm ele - un cap de calcar ~i un
bust din steatlt - atestă că bărbaţ1i purtau
părul destul de lung şi legat cu o pangl ică
lată, care le înconjura capul şi se înnoda sub
tunică. Barba era lungă şi ptcptănată cu
grijă . Chipunle celor două p ersonaje sint
foarte deosebite. Bu stul c~te îmbrăcat cu o
tunică împodobită cu motive în formă de tn-
foi ş i care lasă descoperit un umăr; capul are
un chip ciudat . Ochii, foa rte al ungiţi , de-abia
întredesc hi ş i şi urcînd spre timple, t e fac să
te gîndeşti la tipul mongoloid; dar nasu l este
lung şi gros, amintind pe cel al hitiţilor, iar
gura, foarte cărnoasă, are buze proemi nente.
Această s t atu etă prezintă o personalitate atît
de puternică , incit trebuie să fie, după t oate
1
Oraş antic (mllenille IV-III i.e. n.) din suclul ~I<:.,o ­
potamlel.
, Stat tn nord-vestul peninsulei Indiene.
• Stat tn sudul I ndiei.
i l
aparenţele, imaginea unui individ-tip. Cea· Casele celor bogaţi dispuneau şi de săli de
laltă statuetă, capul de bărbat - ale cărui baie; existau şi băi publice, destinate oame-
orbite sînt adîncite pentru a adăposti ochi nilor de rind sau celor cărora le plăceau com-
de abanos, de sidef sau de metal - nu repre- pania şi conversaţia prietenilor. Marile terme,
zintă un chip de mongoloid ci, mai degrabă, care ocupau o suprafaţă foarte întinsă, tre-
se apropie de tipul egiptean. Cît despre femei, buie să fi prezentat in viaţa socială din Mo-
dacă ar fi să le judecăm după două statuete henjo-Daro o importanţă tot atit de mare ca
de bronz înfăţişînd nişte d ansatoare, una în la romani. Zidurile de cărămidă ale băilor erau
mişcare, alta in re- căptuşite eu ghips
paos, ele oferă o sau bitum, asigurind
înrudire evidentă cu o etanşeitate pedectă
tipul negroid. Braţele căzilor sau fintinilor.
lungi şi subţiri, cor- Pentru a scăpa de
pul slab, alungit, bu- praf - care trebuie
zele turti te şi ochii să fi fost o problemă
bulbucaţi le fac să tntr-o astfel de re-
semene cu populaţiile giune btntuită de
de pe cursul superior vtnturi puternice -
al Nilului. străzile erau pa.vate
cu cioburi de oale,
amestecate cu bucăţi
Mărturiile de cărămidă pisate.
udate şi bătucite.
sigiliilor Toate acestea de-
Săpăturile efec- monstrează preocu-
pările utilitare şi spi-
tuate la Mohenjo- ritul gospodăresc al
Daro de mai bine de mohenjo-darieni lor.
30 ani n-au scos la
iveală nici o urmă Construcţiile cele
de templu sau de mai importante scoa-
palat. Cele mai mari se la iveală ptnă tn
edificii aveau o desti- prezent stnt antre-
naţie utilitară : băi pozitele de grtne şi
publice, antrepozite, marile băi, impresio-
clădiri administra- nante prin dimensi-
tive. Străzile erau in unile lor; se pare tnsă
general strtmte, iar că ele nu erau la fel
zidurile locuinţelor, de bogat decorate ca
cu excepţia uşilor, termele de la Pom-
o-aveau nici o des- pei. Este drept că
chidere tn afară. In nu s-au făcut tncă
cartierele de circulaţie săpături Intr-o In-
mare, străzile se lăr­ semnată parte a o-
geau, ajungind ptnă raşului: poate că
la dimensiunile auto- <Jreatii ale civUizaţiei Mohen.jo-Daro: oap sculptat în piatr4 tocmai aici se vor
străzilor de astăzi. In p. U : o dansatoare meşteşu{lit4 tn bronz găsi palate şi temple.
Aceasta presupune Cunoştinţele despre
un comerţ pe uscat 1 viaţa socială şi spi-
t ot attt de intens pe rituală a locuitorilor
•
ctt putea să fie comerţul pe apă, care aducea Văii Indului din mileniile IV şi III t.e.n. se
la cheiurile din Mohenjo-Daro metalul mi- mărginesc la ceea ce putem deduce din
nelor din Arabia, pietrele preţioase de dincolo ceramica, jucăriile, podoabele şi peceţile
de Himalaia, cositorul din Birmania. găsite ptnă acum. Sculptura se limitează
Materialul de construcţie obişnuit era cără­ la statuetele yomenite şi la două torsuri
mida, cum e firesc pentru o ţară unde piatra masculine, unu din piatră roşie, celălalt din
şi lemnul stnt rare. Oraşele dispuneau de o ardezie cenuşiu inchis. Jucăriile, tn schimb,
reţea complicată de canale de aducere şi scur- sînt numeroase; căruţe mici cu două roţi,
gere a apei, sistem pe care unii arheologi I-au miniaturi de boi şi de bivoli, porumbei
declarat cel mai ingenios din cite a cunoscut montaţi pe rotiţe, maimuţe şi capre - toate
antichitatea. Aproape fiecare casă tşi avea meşteşugite cu naivitate. E greu să atribui
fîntîna ei, alimentată de la reţeaua de canali- tuturor acestor obiecte o dată precisă. Con-
zare publică; se pare tnsă că tn cartierele statăm tnsă că localnicii aveau un gust artis-
foarte populate, săracii trebuiau să se apro- tic rafinat, prelucrind cu talent metalul.
vizioneze cu apă d e la cei înstăriţi. In jurul Aurul, argintul, bronzul, arama, cositorul
ghizdurilor erau băncuţe de cărămidă, îngă­ erau aduse de aiurea, deoarece Valea lndului
duind celor ce tşi aşteptau rindul să se aşeze era săracă tn mine; localnicii întreţine au strîn-
şi să pălăvrăgească despre noutăţile zilei, aşa se relaţii cu Arabia şi Birmania. Giuvaergiii
cum se obişnuieşte tn Orient. tăiau pietrele dure: jaspul, ~omalina, agatul,

45
 din care făceau p odoabe complicate şi ferme-
cătoare.
Divinităţile care prezida u vi aţa materială
şi spirituală a locuitorilor "oraşulu i morţilor"
ne stnt cunoscute prin reprezentările de pc
peceţile descoperite in nu măr mare pe toată
Valea Indului şi indeosebi la Harappa şi la
M;ohenjo-Daro. E le slujeau la a utentificarea
documentelor private şi publice, imagi nea
divinităţii reprezentate pe ele asigurind o
protecţie religioasă, magic.ă, a execut ării con-
tractului respectiv. Sigiliile erau folosite ş i
pentru a garanta tnchi zătoarea unui cu făr
sau a unei amfore. Peceţil e mobenjo-darienc
reprezentau, in majoritate, animale cărora
credinţele populare Je atribuiau un caracter
r eligios sau o semnificaţie simbolică; localnicii
J~i Jnchipuiau că cel care viola sigiliul avea să
f1e victima tigrului, rinocerului, crocodilului,
bivolului de pe sigiliu. Uneon erau combinat e
animale fantastice, dintre care cel mai frec-
vent este licornul. Legenda d espre această
fiară fabuloasă va supravieţui pină în super-
stiţiile evului mediu eu ropean. A-lteori, asocie-
rile erau şi mai bizare; un cap de licorn, un
cap de t aur şi un cap de capră legate d e un
singur trup, sau un leu c u cap de elefant ş i un
duh cu coadă de scorpion, semănînd cu demo-
nii Mesopotamiei. Reprezentările de animale
de pe peceţi stnt de o naturaleţe viguroasă şi
plină <te graţie; se pot studia pe ele, de pildă,
particularităţile danturii tigrului, prezentată
pe o suprafaţă minusculă tn cele mai mici amă­
nunte.
Pe unele din aceste mici sigilli, de obicei pe
cele din steatit, se văd scene de luptă intre
oameni şi animale ca, de pildă, un bărbat care
sugrum.ă doi tigri. Imaginea ne este famili ară
datorită sigiliilor mesopotamiene care-I tnfă­
ţişează pe Ghilgameş, tmbl!nzitorul animale-
lor sălbatice, şi pe regii Asiriei tnăbuşindu-i la
piept pe lei. Stilul grav..orilor de peceţi era fără
lndoială inspirat de tehnica şi estetica con-
fraţilor lor sumerieni şi asirieni.
Există lnsă la Mohenjo-Daro ceva care, ptn!
tn prezent, a descurajat pe savanţi: scrierea
Indului, din caracterele gravate pe peceţil .
Un erudit temer ar, de HcSvcSsy, a tncercat
să demonstreze similitudinea d intre carac-
terele scrierii indusiene şi cele de pe "lem-
nele care vorbesc" din Insula Paştelui 1 • De
aici şi ptnă la a atribui o obtrşie comun!
şi Inrudire de rasă Intre predecesorii arieni-
lor şi strămoşii actualilor locuitori ai I n-
sulei Paştelui nu era d ectt un pas, dar el
presupune migraţiuni şi existenţa unor conti-
nente, dispărute tntre timp, care au tnlesnit
aceste migraţiuni.
Asemănarea atît de contestată dintre scrie-
rea din Insula Paştelui şi cea din Mohenjo-
Daro şi faptul că aceste două grafii au rămas
lncă nedescifrate nu reprezintă dectt două din
necunoscutele care lşi aşteaptă r ezolvarea
de către arheologie.
In romlnette de
Sanda MIHĂESCU· BOROIANU
1
Vezi Magula lflorle, nr. 9/i 970.
•-veullaj.,ln ll&orlc, nr. 10/1969.
46
A URI $1 TR BURJ T ACICE
_..
( U,-mare dm p. 29)
croblzllor1 • Aşadar, dacă fntormaţUJe despre locallzarea
erobizllor parvenlte din antichitate, ctt ş recentele cer-
cetări de t oponimie antică stnt corecte, ar fi posibil ca
obulensu să ti ocupat partea de est a Dobrogei centrale.
Nu avem ntcl o lndlcaţte privind capitala acestui trib.
O Ipoteză fn acest sens poate 11 sugerată de o recentă
Informaţie eplgratlcă, potrivit c:Lrela fn limitele terlto-
rluJu1 hJstrlan din epoca romană a existat localitatea
Arcfdava, crndva sediul unei Importante uniuni getfce
- poate a obuleosllor - cu care grecii de pe litoral au
căutat sa tntreţtM relaţii ctt mal prieteneşti . Dar şi
alte centre gettce pot tl presupuse cA au fost capitala
acestua trib.
Oinensii
Tot tn partea de răs:lrtt a provinciei romane Moesla
Interior a locuit şi trllJul traco-getlc al olnensllor: Dacă
localizarea lor este corectă, este posibil ca el sl rt ocupat
partea de vest a Dobrogei centrale. Nici despre capitala
acestui tri b nu avem Indicaţii. Amintim doar ca o simpli
ipotezli, raptul că Ziraxes, unul din d lnaştit cu care a
luptat M. Llcfnlus Cras us fn 29/28 f.e.n., tel avea capitala,
Genucla, undeva pe Dun:Lre (aşa cum ne spune Casslus
Dlo). Dar, ca şi tn cazul Arcldavel, multe alte centre
Indigene (de exemplu Troesmls-IgUţa, Capldava etc.) pot
ti considerate .drept capltaJl a olnensllor.
Al. SUCEVEANU
Derronii
Trib tracic nementionat de Izvoarele literare antice
şi Identificat de savanţ( cu ajutorul monedelor de argint
pe care le-a emis tntre anu 520-500 t.e.n. Stnt cunos-
cute doua. tipuri principale de monede, tn greutate de
circa 40,5 g (dodecadrahme) - cele mal grele dintre
emlsfunne trlburiJor traclce - sau de circa 28 g (octo-
drahme), cu legenda DERRO (tn transcr.lere latină).
Monede de acest fel stnt prezent e tn tezaureJe de
la I shtfb (fn sudul R.S.F . Iugoslavia), VelJclkovo (tn
Bulgaria) şi din Egipt, unde apar tmpreunl cu alte
emisiuni monetare, găsite la Fayum, Zagazlg ti Asyut
(ultimul t ezaur fUnd descoperit tn 1968-t 969). Deoa-
rece unH scriitori antici, pr.lntre care se numiri
Strabon şi Pomponlus Mela, vorbesc despre un munte
Derrfs, situat tn Slthonla, tn partea centrali a Peninsu-
lei Chalcldlce, n-ar ti exclus ca derronu, daci tinem
seama de activitatea lor monetară, 81 fi locuit tntr--o
zoniL din veclnltatea acestuia, nu prea departe de re-
giunea mtolerJ. a Pangeulut (astlzf tn Grecia).
Orre
Trib de etnJe toci nesiguri, poate tracic. MaJ mutţl
autori antlc.l (PoJybhl'-Tttus Llvtus, Strabon, Pllnlu cel
Bâtrtn) n amintesc SUD numele de orestl ot·l sltueul la
sud de trlburUe IUrtce din Eplr. Locuind undeva tntre
Ax1os (Vardar) tJ Strymon (Struma), la apus de edonJ,
blsalU, derront, nu departe de zona mtnferl a Pangeulul,
trtbul orrescllor tşl semneazA, Intre 520..500 J.e.n.,
octodrahmele ş i stat erll de argint cu legenda - tran-
scrisă de not cu caractere latlne-ORR.ESKION sau
ORHESKION. Tipul Iconografie al primelor, pe aver-
sul cărora este reprezentat un luptAtor cu doul lJ.ncll
tn mtnl. tn picioare. care tncearcl al atlplneascl doi
bol( este foarte apropiat de cel folosit de blaaJtJ, In timp
ce magtnea de pe atatert, tntlţlotnd un centaur rlplnd
o nlmtl, aeamiDI foarte mult cu reprezentlrUe de pe
monedele slmJlare emise de zalelJ.
lmpreunl cu alte monede, emJslunJJe orrescllor a-au
găsit ln tezaureJe monetare de la Ishtlb tl Nevrotop
(Bulgaria), precum oi In tret tezaure descoperite tn
l:gtpt (Fayum, Asyut '1 Athrlbls, az1 Benha el .Ul), tn-
gropate Intre ctrca 600 ot 460 t.e.n.
Gb. POENARU BORDEA
! Vezt Ma,uln lltorle, nr. 8/1976.
•
J
 FEBRU.ARIE 1898
NICULAE KOSLINSCHI
Incepind din a doua jumAtate a secolului
trecut, Cuba a fost teatrul unor puternice miş­
cări de eliberare naţionali de sub dominaţia
colonlaliştilor spanioli, care ocupaserA insula
intre 1511-1515. Primul rAzboi antispaniol
de eliberare (1868-1878), denumit şi "marele
război" , incheiat printr-un tratat între insur-
genţi şi guvernul de la Madrid, obligase metro-
pola si faci unele concesii printre care dreptul
cubanezilor de a fi reprezentati în Cortesurfl,
amnistierea risculaţilor, abolirea formali a
sclaviei etc. Mişcarea de eliberare naţionali a
cunoscut un nou avint dupi înfiinţarea Parti-
dului Revoluţionar Cubanez (1892), condus
de jos~ Marti, care iş i ffxase ca ţel obţinerea
independenţei ţirH.
La 24 februarie 1895, a inceput un nou rAz-
boi de eliberare, avind in frunte pe jos~ Marti,
Maxlmo Gomez, Antonio Maceo şi Calixto
Ga rcia 2 • In luptele care au urmat, forţele
• D enumire a Parl ~ me n tu l u l tn Spania.
• Vezi ~t agaz l n lstotlc, nr . 12/ 197 1.
lnsurecţionale au obţinut victorii importante
asupra armatei spaniole de ocupaţie, fiind
foarte aproape de cî ş tigarea independenţei.
In aceste imprejurAri, la 24 aprilie 1898, cer-
curile imperialiste din S.U.A., care urmAreau
si se substituie colonialiştnor spanioli, sub
pretextul ajutorirH patrioţilor cubanezl, au
declanşat rAzboiul hispano-american. Conflic-
tul s-a inchelat in favoarea forţelor americane.
La 1O decembrie 1898, prin Tratatul de pace
de la Paris, Spania renunţa la suveranitatea
asupra Cubel, care era proclamatA indepen-
denti (in realitate ea devenea un protectorat
al S.U.A., fiind condusi pîni in 1902 de un
gu'vernator nord-american).
Un eveniment care a dus la gribirea decla-
rirll rAzboiului de citre S. U.A. a fost scufun-
darea, in noaptea de 14/ 15 februarie 1898, in
portul Havana, a navei de rAzboi nord-ame-
ricane " Maine" , episod pe care il relatAm in
paginile ce urmeazA.
1

Maine" era un cuirasat de
ra~gul II cu un deplasamen t
de 6 682 tone, construit ~nt~e
1890-1892 şi avea ~ artilene
principală de 4 tun un de 25 cm,
in două turele duble, situate
una inspre prova, cealaltă in-
spre pupa navei. Nava coman-
dorului Sigsbee se găsea in
ba za de la Key West (Flo~ida~
incă de la izbucnirea războiUlUI
intre patrioţii cubanezi şi ~r­
mata spaniolă ~e ocupaţ1e.
Cuirasatul a sos1t la Havana
la 25 ianuarie 1898 sub . pr~:
textul garantării secuntăţ1~
celor citeva sute de cetăţem
americani aflaţi in oraş . lncă
de la intrarea in port, au fost
luate unele măsuri de sigu-
ranţă pentru prev:enirea . unei
eventuale incercăn de mmare
sau torpilare a navei, m~su~~
motivate de creşterea tensiUm~
diplomatice dintre S.U.A. Şl
Spania. . Sampson şi F .E . Chadwi ck şi
La 9 februarie, o scnsoar~
particulară a ~mbasadorulUl
spaniol la Washmgton, Dupu~
de LOme, către editorul unUl
ziar din Madrid, a fost sustrasă
şi inserată in c~teva ziare ame-
ricane. ln scnsoare, ambas~­
dorul critica politica de ?onci-
liere a şefului guvernulu~ sp~­
niol, Sagasta, precu!D Şl ati-
tudinea preşedmtelu.l S.U.A.,
Mac Kinley, caractenzat drept
" slab şi căutînd să măgul~~scă
gloatele". Acest~ afirmaţu au
inveninat şi ma1 m~lt rapor-
turile hispano-amencane. .
ln seara de 14 februane,
Maine" continua să se afle
i'n port la Havana, legat .l a o
geamandură la 500 metn de
arsenalul militar. Nu departe
de nava americană staţiona un
mi c crucişător spaniol.
Către ora 21.45, dinspre
Maine" s-a auzit o detunătură
~semănătoare unei lovituri de
tun de calibru greu, urmată de
tunetul prelung al unei explozii
care a zguduit cheiurile. In-yă:
luită. d e o coloană de flăcăn Şl
fum, prova cuir.as~tului s-a
s fărîmat in bucăţi, 1ar nava a
inceput s~ se scufund.e . Pupa a
mai plutit scurt bmp, da~
dintr-un echipaj de 353 oamem
au scăpat cu viaţ~ ?umai 87,
dintre care 39 rămţ1. Coman-
dantul Sigsbee a părăsit ul.ti-
mul bordul, după ce intre~nn­
sese mai multe tncercăn de
salvare a răniţilor şi a celor
că zuţi in apă.
Mai tirziu, supravieţuitorii
au povestit că resimţiseră o
48
' !
explozie, probabil subm ar in ă,
care avusese loc i nspre prova
şi care rupsese carena navei.
Puntea superi oară d e lemn a
fost aruncată in a er, iar fl ăcă­
rile provocate de explozie s-au
intins s pre pupa, pe sub puntea
cuirasată . Nu putea fi ni ci o
îndoială că explozia muniţii l or
din ma~aziile turelei d in prova
pricinmse scufundarea nav ei.
Dar din ce cauză explod aseră
oare
.
ţ ..~
aceste magazii de mu-
ru n .
Sfărîmăturile vasului au con-
tinuat să ardă toată noaptea
şi numai după oarecare timp
epava a putut fi ex am i nată
fără primejdie. P entru a se
stabili cauzele scufund ări i n a-
vei, au fost create două comisii
de anchetă, una spani o l ă ş i
una americană . Cea am e ri ca n ă,
alcătuită din trei ofi ţe r i su-
periori, comandorii William T.
locotenent-comandorul W . O.
Potter, s-a intrunit la H a van a,
la 21 februarie şi a hotărît exa-
minarea carenei cu ajutorul
scafandrilor . Cercetările o-au
dat la iveală resturi de mi n ă,
dar plăcile de p e fun d, d inspre
prova tribord, lu aseră forma
unui V răs turnat, ad ică fuse-
seră îndoite inspre în ău ntr u,
pînă la puntea prin c i pal ă.
Aceasta pleda, ap arent, pentru
o explozie exte rnă.
"De stabilirea, de către aceas-
tă comisie, a cauzei exploziei,
depindea pacea sau r ă zb oiul -
scrie istoricul naval englez
H . W. Wilson, căci , in ch ip
firesc, americanii era u î ndem-
naţi să creadă că «Ma ine»
fusese distrus d e spanioli".
Onestitatea m em brilor co-
misiei era deasupra ori că re i
indoieli . Coroborind decla ra-
ţiile comandantului cu c ele
ale marinarilor s upravie ţ uitori
şi cu raportul scafandrilor,
cei trei ofiţeri au ajuns la
concluzia că o mină ar fi
făcut explozie sub chil a lui
"Maine" . Explozia s-ar fi pro-
pagat mai departe făcind să
sară in aer cele două magazii
de muniţii ale turelei din
prova. ln raport nu se spunea
in să in ce chip ajunsese o mină
sub chila cuirasatului. A uto-
rităţile locale spaniole a u de-
clarat că tn port nu se afla u
mine marine, dar in presa a me-
ricană a apărut o ştire in care
se arăta că la Biblioteca N aţio ­
nală din Washington fusese
' 'T
1
depusă o hartă a portului
H avana, pe care fig ura o linie
de mi ne cu comandă de aprin-
d ere de la ţă rm ; în preajma
acestei linii s-ar f i găsit Mai-
ne". "
Comisia de an ch etă alcă·
tu ită di n membrii autorităţ il or
militare spamole de la Havana
a aju ns la o cu t otul altă con-
cl uzte şt anume că scufundarea
n avet americane se datora
u.~ei explozii in t erne în maga-
zuJ e ~? muniţi i . In spriji nul
acest ett poteze se argumen t a că
a doua zi d upă scufundare~
navei nu apăruseră ind icii le
specifice unei explozii su bma-
n ne: . ~u fuseseră găstţ i peş ti
m o r ţ 1 tn por t, tar martoni de
pc m a l declaraseră că n u ob-
servaseră nici o ridicare a
apelor. Ceva m ai tîrziu, ciţi va
experţ i navali englezi aveau
să aj un gă la aceeaşi concl uzie :
" Ma ine" se scufunda.se datorită
unei exploziÎ intern e. Dar pen-
tru co misia a m e ri cană form a
l uată de fund ul navei e ra u n
a rgumen t h o tă rîto r t n favoa-
rea tpotezei un ei explozii exte-
rioare , provocată de o mi n ă.
Cercu rile im perialiste ame-
ricane m teresat c in tr-o inter-
venţie tn Cuba incu rajau zi a-
rele care incitau opini a p u bl ică
îm potriva Span iei. Î ncă la
28 febru arie, ziar ul New York
Herald p ubl ica o notă i n ca re
se preciza că : "Pare st abilit
că explozia care a distr us nava
«Maine» a avut loc sub chila
navei ş i că magaziile de pul-
bere n u sî nt cauza acestei
explozii, aşa cum se crezuse la
începu t . Catastrofa a r fi fost
deci pr ici nuită de o m in ă".
La 9 martie, Congres u l ~. U.A.
a votat credite pentru apă rare
in valoare de 50 mi1t oa ne do-
lari : dar, pentru a da răgaz
man net americane să t reacă
pc ptcior de război, nu a făcut
c unoscut raportul oficial asupra
distr ugerii cuirasatului d ecit
la 1 a prilie. In sfîrşit, la 19 1
'
a pr ilie, Congresul a votat o
rezo lu ţie prin care preşedintel e
Mac Kin ley era împuter nici t
să î ntreb uin ţ e ze fo rţ e l e mi li-
t are şi navale ale Stat elor
U nite pen tru a impun e Spani ei
pără s i rea Cu bet, care ur ma să
d evi n ă indepen den tă. Amba-
sadorul america n la Madrid
a primit di spo ziţi a să inmi neze
un ultim atum guvernului sp a -
niol la 23 aprilie.
r cr-
Într-un război in care opera-
ţiile navale urmau să joace
un rol de căpetenie, flota S.U.A.
avea o mare s uperioritate, nu-
merică şi calitativă : 5 cu ira-
sate şi 2 crucişătoare cuirasate,
faţă de 1 cuirasat ş i 5 crucişă­
toare cuirasate spaniole; forţele
americane mat di spuneau ş i
de 16 cr ucişătoare, în cea mai
mare parte moderne. faţă de 4
ale s pan iolilor. I n mai puţin
de patru luni de război, forţele
americane aduse pe calea mării
au ocupat Cu ba şi Filipi nele;
la 12 august, guvernul spaniol
împu ternicea pe ambasadorul
Franţei la Washington să sem-
neze un protocol de armistiţiu
care punea capăt luptelor.
În 19 11 , după ce Cuba deve-
nise republică independentă.
o al tă comisie a marinei ame-
ricane. condu să. de contraami-
ralul 6:. E. Vreeland, a exami-
nat din nou epava lui "Mai ne".
Carena a fost izolată prin cof-
ferdam-uri (tancuri etanşe)
putindu-se astfel constata că
fund ul navei fusese răsucit
s pre î n ău ntru pe o suprafaţă
de cea 10 m 9 •
Accidentele ulterioare aveau
să arate însă. că forma de V răs­
turnat a chilei poate apărea şi
în cazul une i explozii interne.
In orice caz, era greu de crezut
că spaniolii a r fi îndrăznit
să întărite un vecin attt de
puternic ş i ameninţător ca
S.U.A. Dealtfel, în cei aproape
80 ani trecuţi de la explozie,
nici o mărturie spaniolă sau
cubaneză nu a venit să ateste
o as tfel de supoziţie.
Mu lt mai logică, in schimb,
a apărut ipoteza unei ex-
plozii interne, confirmată tn
general de evenimente ul-
terioare similare. Dar la sfir-
şi tul sec. XIX nu se putea
crede că explozibilele, indeo-
sebi pulberilc întrebuinţate in
artileria navală fabricate cu
grijă şi păstrate in ma~azii
s peciale, ar fi fost suscepttbile
de aprindere spontană, tn cazul
unor schimbări de umiditate.
In anii ce au urmat scufu ndării
lui "Mai ne". toate principalele
flote militare ale timpului au
inregistrat astfel de accidente
pe navele mari ; cele mai mul-
te s-au petrec ut tn timpul pr i-
m ulu i răzb o i m ondial. Ultimu l
caz, deşi izolat, a fost cel al
cui rasatului japonez "Mutsu",
<l istru s de o explozie internă
rn iunie 1943.
1
= - - --
UN DOCUMENT
(Urmare di11- p. 28)
alfanţl cu Rudolf şi se inscrie
intre multele acte consemnind
modfffclrile survenite in mo-
dul de stApinire a plmintulul.
Ţinînd seama de imprejurlrlle
deosebite în care Mihai a
devenit stlpin al Transilvaniei,
acest act capltl o semnlfJcaUe
deosebftl. Este cunoscut faptul
el domnul primei unlrl a
românilor a fost acuzat de
cltre unii noblli maghiari din
Transilvania el ar fi intenţio­
nat sl extermlne intreaga no-
bilime. Documentul de faţl
demonstreazA, din contrl, el
marele volevod nu numai el
nu a Intenţionat si llchldeze
nobllfmea transilvlneanl, el,
dlmpotrlvl a ocrotit-o, inter-
• la Debreţin vrea să le capc t e
venind in favoarea el. Domnul
romAn, cu toate el ştia care
fusese rolul lui Ştefan Tholdy
in lupta de la Şellmblr, nu
numai el nu a trecut la re-
presalii, dar a ·Înţeles sl duel
o politici moderati faţă de
clasa domlnantl din Transl1-
vania. Dealtfel, aşa cum arăta
mai de mult acad. Ştefan
Pascu, ..stApinirea Transilva-
tliei a pus in faţa lui Mihai
o seaml de probleme de naturi
politici şi sociali. O nobilime
atotputernică, o dletl care ho-
tlra în toate treburile ţării".
Dieta era formati in marea
ei majoritate din nobili, Iar
nobiiJmea era elita oastei tran-
silvlnene, de ea depindea vo-
tarea sumelor necesare pentru
recrutarea mercenarJior etc.
Mihai era conştient de toate
aceste reaiJtiţi ; de aceea s-a
comportat cu un simţ politic
realist faţl de cla! a dominantl,
care decidea in toate proble-
mele privind conducerea ţlrJi.
Documentul a clrui traducere
o pubiJclm acum (originalul
latin se afli in Arhivele de
Stat din Viena) este preţios
şi pentru el poartA semnltura
autografl a marelui domn.
Ionel GAL,
Manole NEAGOE
f
T DE LA MIHAI VITE lUl
PREA SACRĂ
MAIESTATE
CEZA RO-REGEASCĂ,
PREA MILOSTIVE
DOAMNE
~
Maiestatea Voastră l mpă.­
rătească a putut afla, din
spusele multora, că, in atîtea
schimbări ale vremilor, ale-
sul domn Ştefan Tholdy, care
s-a distins prin chibzumţă.
ş i deosebită vitejie i ntru păs­
trarea credinţei faţă de P rea
Sacra Voast r ă Maiestate Ce-
zaro-Regească, n-a fost tn păr­
ţile Transilvaniei cel din ur mă,
ba chiar printre cei de frunte.
Acesta, prin voia sorţii , a
stăpînit în părţile Ungariei
două sate, N agy Mana şi
Iztar din comitatul BihorulUI,
despre care a primit ş tirea
că stringătorul de dijmă ele
şi să le obţină de la Prt·a.
Sacra Voastră Maies tate L c-
zaro-Regească. Cum dar ) i-a
dat osteneala întru credinţa
ş i osteneala Maiestăţii Voas t re
Tmpărăteşti şi în nici un chtp
nu s-a dat inapoi s ă o do\·e-
dească, cu umilinţă vin la.
Prea Sacra Voastră Maiestate
Cezaro- Regească a vă ruga,
ca pe un stăpîn prea milostiv,
să binevoiţi a-i lăsa neatmse
bunu ril e şi a vă arăta cu
bunăvoie faţă de el, căct cel
ce cu statornicie r~mîne întru
credinţă faţă de Prea Sacra
Voastră :Maiestate trebuie a
fi păstrat în stăpînirea avcrit
sale, ba chiar a fi sprij init cu
milostenie prin protecţia :\1 a.-
iestăţii Voastre Împărăteşti .
Nădăjduiesc, aşadar, că Prea
Sacra Voastră Maiestate Îm-
părătească va lua seama cu
milostenie la rîvna şi stator-
nicia aceluia. Mă încredinţez
cu toate ale melc .Milostivini
Voastre. Să ţină Dumnezeu
pe Maiestat ea Voastră îm-
pă.rătcască stăpin al nostru
întru mulţi ani cu noroc.
Dată la Alba Iulia tn ziua
a 19-a a lunii decembrit.·,
anul 1599.
Prea Sasrei V oastre 1\llaieslâ(t
Cezaro-Re.t:t ş i
t1.1m l s tri
I o A1ihail V [o 1e c·1 ~tl
49
 Un personaj din Intimitatea luf Hlmmler,
medicul slu curant, desflşoarl o curajoasA
activitate de aplrare a unora dintre victimele
teroarei naziste. Acestui om şi temeraref sate
intreprinderi, joseph Kes ~ el, membru al Aca-
demiei Franceze, il dedfcl lucrarea Les mains
du miracle ("Miini miraculoase"), aplrutl in
Editura Gatumard, Paris.
Eroul tucrlrll, ffnlandezut Felix Kersten,
spune despre el insuti el este Arzt fiir manuelle
Therapie - medic in terapia manuall. Nof
am spune, mal simplu, masor. In 1939, faima
lui este cunoscuti in intreaga Europl apuseanA.
Deşi Joculette in Olanda, printre bolnavii pe
care il trateazA se numiri mari personalftlţl
politice, magnaţi al industriei şi marii finanţe
din Germania, unde se va stabili temporar,
de la sfirşftut anului 1939. Unul dintre pacienţi
este marele fabricant Albrecht Dlehm, prieten
cu sinistrul tef al S S-ulul şi Gestapoului,
Refchsfiihrerul Hefnrfctr Hfmmler. Acesta
suferi de o boalA de stomac pe care nici un
doctor nu a reuşft s-o vindece. Recomandat de
DJehm, Kersten il cunoaşte pe Hfmmter, al
clruf .. medic curant" devine din prfmlvara
anului 1939, ingrljlndu-1 pinl la prăbuşirea
Germaniei hftlerJste şi reuşind si-i amelioreze
suferinţele.
"Doctorul" capitl, astfel, un puternic as-
cendent asupra pacientului care incepe si 1 se
spovedeascl, transformindu-1 treptat in con-
fidentul slu. De-a lungul timpului, influenţa
.. doctorului" asupra lut Himmler sporeşte
intr-atit, incit Reichsfiihrerul, la insistenţele
lui Kersten, atenueazA unele mlsurf teroriste
şi elibereazA mii de deţinuţi din laglrele şi
temniţele hltlerfste.
La vremea cind au devenit cunoscute,
toate aceste fapte au plrut Incredibile. Dar
afirmaţiile ,.doctorului", activitatea sa cura-
joasă fi salutari - arati cunoscutul Istoric
englez H. R. Trevor- Roper, profesor de Istorie
contemporani la Universitatea din Oxford,
50
care prefaţeazl cartea lui J. Kessel - ,,au fost.
supuse unei minuţioase verfficlri. Ele au
fost amlnunţft cercetate de savanţi, jurişti
şf chiar de adversari politici al doctorului.
Din toate aceste incerclrf, Kersten a ieşit
invingAtor".
Intr-adevAr, in 1948, pe cind masorul se
reintorsese in Suedia, s-a Instituit o comisie
speciali care si investigheze activitatea lui
in calitate de medic particular al lui Hlmmler.
Membrii comisiei au examinat sute de docu-
mente şi au audiat zeci de martori, publicind
in 1949 un raport din care rezulta el "doctorul"
Kersten salvase mii de vieţi omeneşti. Dato-
rftl stlrulnţelor sale, Himmler renunţase la
hotArirea nefastA de a înfometa populaţia
unor ţlrf din occidentul Europei, printre care
şi Olanda. Iatl de ce in 1950, pentru merite
excepţionale in lupta impotriva nazismului,
felix Kersten a prfmft una dintre cele mal
importante decoraţii olandeze - Ordinul
,.Orange-Nassau", in gradul de Mare ofiţer.
O alti cercetare, efectuati cu multi scrupulozi-
tate de cltre Institutul Vad Washem, din
Ierusalim, a scos la fveall, de asemenea, 1
meritele Incontestabile ale "medicului in tera-
pia manuall".
Pentru a-şf scrie cartea, academicianul
J. Kessel a consultat toate aceste materiale
şi a -stat amănunţit de vorbi cu Kersten.
Doctorul f-a prezentat Jurnalul său, sute de
scrisori de mulţumire primite de la cei salvaţi
de el şi, ceea ce este şf mal important, foto-
copllle scrisorilor primite de la Himmler,
prin care acesta il comunica hotArirea de a
elibera unU deţinuţi din inchisorile şi laglrele
hftlerlste.
PublicAm pentru cititorii revistei Magazin
istoric citeva fragmente, intrucitva condensate,
din cartea academfcianulul francez Joseph
Kessel.
Titlul fl subtitlurile aparţin redacţiei noas-
tre.

Prima int.-evedere
cu Himmler
Înainte de război, tn Berlin,
lîngă Piaţa Potsdam, pe strada
Prinz Albert nr. 8, se putea ve-
dea o clădire impozantă p e
care flut urau numeroase st eaguri
cu zvastica. Cind treceau prin
faţa imobilului, oamenii gră­
beau pasul, işi plecau capul sau
întorceau privirea. Ei şti au că
această clădire cenuşi e - pă­
zită zi şi noapte de santinele
ţepene ca ni şte automate - adă­
postea statul-major şi cancela-
ria Reichsfiihrerului H einrich
Himmler, şeful SS-ului ŞI co-
mandantul Gestapoului.
10 martie 1939. O maşină
elegantă se opreşte tn faţa
imobilului. Un şofer in livrea
coboară deschizînd apoi por-
tiera unui bărbat de vreo 40 ani,
înalt, voinic şi bine îmbrăcat .
După ce coboară din maşină ,
acesta se opreşte pe trotuar.
priveşte o clipă faţada imobi-
lului, apoi se îndreaptă tncet
spre intrare. Un soldat SS ti
iese inainte, oprindu-1:
- Ce doriţi?
- Să-I văd pe R eichsfiihrer.
Oricit de mare est e surprin-
derea soldatului, el n-o arată .
E deprins să nu- şi trădeze
niciodată sentimente1e.
- Înscrieţi-vă pe această fişă,
spune SS-istul.
Apoi intră in clădire .
Puţin mai ttrziu, un locote-
nent SS iese grăbit şi se adre-
sează solicitantului :
-Urmaţi-mă, vă rog.
Tonul şi atitudinea ofiţerului
dovedesc o deferenţă neobişnui­
tă.
Felix Kersten, căci acesta
este numele vizitatorului, tre-
ce prin holul marelui cartier
al SS. Se uită mirat la soldaţi i
de gardă, înarmaţi cu plStoale
automate şi răspîndiţi pre'tu-
tindeni.
"Cum se va desfăş.ura oare
intrevederea?" se întreabă doc-
torul Kersten, care la rugă­
mintea stăruitoare a unma
din pacienţii săi , acceptase
să-1 examineze p e Himmler,
grav bolnav. Urmtndu-1 pe ofi-
ţerul care tl conduce, Kersten
urcă o scară monumentală
de marmură. ap01 alta, după
care este introdus intr-o sală
de aşteptare. Abia apucă bine
să se gîndească, puţin amu-
zat: "Uite unde m-a dus doc-
torul Ko 1" 1 ; un alt ofiţer, care
poartă insigna de aghiotant,
vine să-1 ia. Pornesc pe un
coridor la jumătatea căruia
ofiţerul n opreşte pe vizitator
pentru o clipă, deajuns ca un
aparat ascuns în perete să
verifice dacă noul sosit poartă
sau nu arme asupra lui.
După aceea, aghiotantul n
conduce pe Kerst en spre uşa
aflată la capătul coridorului .
Doctorul ridică mtna să. ciocăne,
dar nici nu-şi termină gestul
şi uşa se deschide brusc, iar
tn pervaz apare un bărbat in
um formă de general SS. Este
H emrich Himmler : un individ
îngust tn umeri, cu pomeţii
obrajilor proem inenţi, purtind
ochelari cu rame metalice. El
h intinde lui Kersten o mină
subţi re, osoasă şi transpirată,
invit indu-1 in birou :
- lţi mulţumesc că, ai venit.
Am auzit vorbindu-se mult
1 Medicul care l·a tnvăţat pe Ker·
st en ştllnţa şi arta masajulut dupA.
vechile metode chinezeşti - n.t.
Unul d(n cele mai sinistre personaJe ale
Reichu.lut nazist - Heinrich Ht mmler
. r-
despre dumneat a. P oat e că ai
să-m i alini durerile groaznice
de stomac de care sufăr.
- Doctore, crezi că mă poţi
ajuta? continuă el. Ţi-aş fi
nespus de recunoscător.
- Vreţi să vă scoateţi vesto-
nul şi cămaşa, domnule Reichs-
fiihrer ?
- Numaidecît, doctore, nu-
maidecît, spune Himmler ama-
bil.
- Întindeţi-vă pe spate.
Himmler se culcă . Kersten
apropie un fotoliu de divan
şi se aş az ă comod. Miinile
lui pipăie trupul slab al pa-
cientului. Acesta, crispat de
durerile ce-l chinuie necon-
tenit , nu-l slăbeş te din ochi
pe Kersten . Ce d octor ciu-
dat 1 Nu i-a pus nici o între-
bare. Ceilalţi medici - şi Him-
mler a văzu t attţia, ca le-a
uitat n umărul - toţi 1-au hăr­
ţuit cu fel d e fel de întrebări.
P e ctnd acum ... Himmler scoate
deodată un ţipăt . Degetele,
ptnă atunci uş oare şi. parcă
tnvelite tn catifea, apas ă în
mod brut al într-un punct al
stomacului de unde suferinţ a
iradia ca un foc.
- Foarte bine ... Nu vă miş­
caţ i, zice Kerst en.
Sub apăsarea aspră a mti-
nii, un a lt val de suferinţă sfîr-
tecă măruntaiel e bolnavului.
Apoi altul ş i altul.
- Vă doare tare, nu-i aşa?
întreabă de fiecare dată doc-
t orul.
- Îngrozitor, răspunde
Himmler, t ncleştîndu -şi dinţii.
I n fine, Kersten işi pune
miinile p e genunchi.
- Acum îmi dau seama
despre ce este vorba. De
stomac, dar mai ales de siste-
mul nervos simpatic. N u exis-
tă ceva mai dureros decit spas-
mele sist emului simpatic ....
Iar nerv ii dumneavoastră, me-
reu î n cord aţi, nu fac decît să
vă înră.utăţească starea.
- Mi-aţi putea uşura su-
ferinţa? intreabă Himmler.
Faţa searbădă şi galbenă
exprimă u milinţă şi rugă.
- O să vedem numaidecît.
Doctorul ridică braţele, tşi
întinde mîinile, mişcă pal-
mele şi falangele ca să le
dea elasticitatea şi vigoarea
necesară şi se pune pe lucru.
L a fiecare mişcare a sa, Him-
mler tresare, inăbuşindu-şi un
ţipăt. După citeva minute,
Kerst en se opreşte. Il întreabă
pe pacient :
51
 Cum vă si mţiţi ?
O cli pă, Himmler nu răs­
punde. Pare că-şi asc ultă cor-
pul ~i nu-i vine să creadă .
Apoi spu ne, şovăind :
~lă simt... da ... e uimitor ...
mă simt mult m ai u ş ur at.
- \tunci, să conti nu ăm.
P este vreo zece minute,
K erstt•n se op reşte:
P entru prima oară, ajun-
ge
H immler pare să nu-l fi au-
zit. :::\ u face nir.i o mi ş care,
abia respiră. Chipul lui ex-
primă s tupoarea.
-- Vă pu teţi da jos, spune
d oc to r ul.
Himm ler se ridică incet, cu
pr udc nţă, ca şi ci nd trupul
său a r ascun de o co m oară
n epreţuit ă. Apoi, îş i p une p i-
cioarele pe podea; îşi înalţă
p ri\ 1rca rătăcită, o îndreaptă
a~ np ra lui K ersten, apoi ex-
cl a mă:
- "\ isez oare? E cu pu-
ti n ţă? N u mai mă doare .. .
d <:loc . . dar absolut deloc.
Himmler îşt pipăie pînte-
cele cu sent imentul de a fi
cu nosc ut un miracol.
- l:.ş ti i ntr-ad evăr capabil
să- mi ali ni d urerile ? între abă
el în că nedu merit.
red că da.
Bolnavul se ridică de pe
divanul pe care se întinsese
~i se apropie d e K erst en:
- Doctore, vreau să t e păs­
tre z pen tru mine.
Şi fără să-i dea timp să- i
răspundă, ad augă:
- Am să te inscriu
ime-
di a t in SS. Cu grad ul de
c olonel
în care valorile obişnuite sînt
răsturnate .
Răspunde cu gravitate:
- Domnule R eichsfiihrer,
sint grozav de impresio nat de
o noarea pe care mi-o faceţi.
Dar, din păcate, mi-est e im-
posibil s-o accept.
!i explică amănunţit că lo-
cuieşte in Olanda, că arc
acolo casă, familie, foarte mulţi
pacienţi ...
- Dar pot să revin de cîte
ori veţi avea dureri. D ealtfel,
nu plec imediat, rămîn două
săptămîni la Berlin să tratez
ş i alţi paci e nţi .
- Atunci, numără-mă prin-
tre ei, doctore. T e rog, vmo
in fiecare zi, incheie Him-
mler .
In fiecare dimineaţă, mira-
colul se repetă: durerea care
îi sfîşie pîntecele ca nişte
gheare este domolită de miinile
pe care Himmler incepe să le
indrăgească. De aceea, R eichs-
fiihrerul îl priveşte pe K er-
st en ca p e un magician. D es-
tins, rela xat sub miinile doc-
torului, cuprins de o beati-
tudine asemănătoare celei a
toxicomanilor, care anulează
A jutati de ciini poliţişti, SS-iştii pornesc pe urmele patric;-
tilor, i n Cehoslovacia ocupată
reflexele prudenţei, Himmler
simte nevoia să se destăi ­
nuie, ceea ce î n stare normală
n-ar face-o faţă de nimeni.
Confidenţele au loc totdea-
una î n timpul tratamentelor .
Masajele, care durează o oră,
au mai multe pauze, î n in-
tervalul cărora, ca s ă - ş i des-
tindă pacientul, K ecst en di s-
cută c u H immler.
A opta zi a tratame ntului,
în timpul unei p auze, R eichs-
fiihrerul spune cu se nină­
tate:
- Curînd vom avea război ...
K erst en îşi incleştează pu-
t ernic degetele, stăpîn indu-şi
emo ţia .
- Război 1 exclamă el. Cum
asta! Ş i de ce?
Himmler se înalţă puţin
in coate şi răspunde imediat :
- Cind spun ceva, nu arunc
vorbe în vînt. Fuhrerul vrea
război pentru b inele poporu-
lui german. Război ul ii face
pe bărbaţi mai puternici ş i
ma i vir ili. Va fi un război
scurt, u şor şi victorios. De-
mocraţiile sint un putregai
Vor fi repede îngenunrhcat"

"Curind vom avea

război ... "

Kcrst en nu-şi poate s tă­

pîni o tresă r i re. Priveş te cu
o roare pe bărbat ul acela slă­
băn og pc j umăta te dezbrăcat,
care işi ţine pantalonii, da r
care, f ii ndcă îi încetase sufe-
rinţa, şi- a recăpătat sentimen-
tu 1 atotputerniciei sale.
Faptul că eşti străin n -are
nici o importanţă 1 exclamă
H imml er . Tn SS, eu hotărăsc
t otul. Da, doctore, continuă
solt•m n H immler . Îţi făgă­
d uiesc : colonel p lin.
Kt:rc;ten înc lină puţin ca-
pul, ca şi c um şi-ar exprima
r'-'cu noştinţa . Are sentimentul
t.l pătrunde într-un domeniu

52
 Kersten face un mare efort
ca să tntrebe cu cea mai mare
naturaleţe:
- Nu credeţi că e un joc
cu focul?
- Fuhrerul ştie foarte bine
pînă unde trebuie să meargă,
conchide Himmler.
Ctnd vine timpul ca docto-
rul Kersten să se inapoieze tn
Olanda, Himmler nu mai su-
feră. Nu s-a mai simţit atit
de bine de mulţi ani. Se des-
parte de medicul său miracu-
los plin de emoţie şi de recu-
noştinţă.
O "prietenle"
cu tot dinadinsul
Au trecut ctteva luni de
atunci. Intre timp, hitleriştii
au atacat şi ocupat Polonia,
dezlănţuind cel de-al doilea
război mondial.
La 1 octombrie 1939, Ker-
sten este chemat la telefon
de unul din aghiotanţii lui
Himmler şi rugat să vină
urgent la Berlin: Reichsfiihrer-
ul este foarte bolnav. Soţia
masorului se opune cu tn-
dtrjire, certndu-i să renunţe.
Doctorul o ascultă tn tă.cere.
De fapt, este şi el de acord
să. renunţe, totuşi, ia primul
expres pentru Berlin, indem-
nat de un sentiment pe care
nu-l poate defini.
De astă. daU., Himmler su-
feră cumplit. Aşa că ascenden-
tul pe care Kersten n exercită.
asupra Reicbsfi.ihrerului de-
vine şi mai mare. Peste o
săpU.mtnă, datorită tngriji-
rilor lui Kersten, Himmler
se simte mai bine şi tşi reca-
pătA. obişnuita-i siguranţă.
- Războiul impotriva Fran-
ţei şi a Angliei, spuse el, nu
ne sperie. Ba chiar ne mul-
ţu mcştc . Cele două ţări vor
fi nimicite.
Odată tratamentul terminat,
medicul il anunţă pe Him-
mler că nu se va mai tnapoia
tn Germania înainte de săr­
bătorile de iarnă.
Inainte de a părăsi Ber-
linul, Kersten se duce la Le-
gaţia Finlandei, ţară a cărei
cetăţenie o poartă. Acolo, po-
vesteşte tn mod amă.nunţit
tnttlnirile cu Himmler, flrl.
să omită a aminti el Reichs-
ftihrerul ti dezvăluie secrete mi-
litare şi politice, cu o indis-
creţie incredibilă . Apoi, Ker-
sten tşi expune scrupulele care
-
Scen4 d4 aute de ori repetat4: un avion german mitrali4%4
populatia civU4 care ae retuaia:4 dup4 cotropirea Fra.ntri
( 1140 )
U frămtntă : cum să continue,
tn plin război, să-1 îngrijească
pe şeful SS-ului şi al Gestapo-
ului?
- Nu trebuie să eziţi nici
o clipă, tl sfătuiesc cei de
la legaţie. Trebuie să.-1 tratezi
pe Himmler mai mult şi mai
bine ca oricînd. Trebuie să-ţi
păstrezi această uluitoare tn-
credere pe care ţi-o arată şi
să ne informezi şi pe noi.
Lucrul are acum o importanţă.
capitală.
Kersten făgăduieşte să facă
tot ce-i va sta tn putinţă şi,
la 20 decembrie 1939, el tşi
aduce familia la Harzwalde1 .
După. un program stabilit di-
nainte, doctorul urmează să.­
şi t.-ateze bolnavii din Berlin
tn cu.-sul primelor patru luni
ale anului. apoi să. se Inapoieze
la. Haga. unde şi-a fixat con-
sultaţUle pentru perioada ur-
' SituatA la 60 km de Berli n, moşia
fu'iese cun,p.'iratA de Ker ten cu suma
de tOOO(h) mllrei. obţinută ca onorariu
pentru tratament de la lndus tria.~ ul
german Rosterg - n.t.
•
1
4
mă.toare. La 27 a~rilie 1940,
doctorul ti tncredmţează. lui
Himmler paşaportul, spre a
obţine mai repede viza de ie..
şire. Dar zilele trec şi paşapor­
tul nu se tnapoiază . Ori de
ctte ori Kersten tl cheamă
la telefon p e H immler spre
a-1 intreba, primeşte aproape
invariabil acelaşi rlspuns :
- Dragă doctore, acum
mi-e imposibil să-ţi obţin viza
de ieşire . Poliţia e prea <>Cu-
pată . Aşteaptă liniştit la Harz-
walde.
Trec două săptămîni, pline
de neră.bdare şi de nelinişte.
ln ziua de 1O mai dis-de-
dimineaţă, doctorul este che-
mat la cancelaria Reichsfiihrer-
ului. Zimbitor şi amical,
acesta U tntimpină cu mîna
tntinsl:
- Iartă-mă, dragă dom-
nule Kersten, dacă ţi-am pri-
cinuit atîtea greutăţi: ai as-
cultat azi-dimineaţă radioul?
-Nu .
- Trupele noastre au in-
trat in Olanda, izbucneşte
vesel Himmler.
53
 Lui Kersten nu-i vine să-şi
creadă urechilor. Olanda... o
ţară atit de liniştită... cu
oameni pe care ti iubeşte atit
de mult.. . atacată mişeleşte
de trupele hitleriste.
- In cazul acesta nu mat
am ce căuta aici, plec tn Fin-
landa ! spune Kersten.
Nu se mai poate stăpîni :
Nu-i mai pasă acum - deşi,
de obicei, este foarte prudent
- dacă stîrneşte furia lui Him-
mler. Dar acesta continuă
fără să ridice glasul:
-Sper că ai să rămîi aici, am
mare nevoie de · d-ta. Inţele­
ge- mă! Nu mai din prietenie
te-am impiedicat să pleci tn
Olanda 1 Nu este vorba doar
de pericolele războiului, de
bombardamente şi altele. Pe
d-ta te pînd eşte un pericol
şi mai mare : eşti prost văzut
de oamenii noş tri de-acolo,
de nazi ştii olandezi şi de şeful
lor, Mussert. Iar in primele
ore ale victoriei, se fac multe
execuţii.
- O să mă mai gindesc,
spune doctorul plin de amă­
ră ci une, dar acum nu voi
mai rămîne multă vreme in
Germania.
K erst en se d uce din nou
la Legaţia Finlandei, spunind
că vrea să plece cit mai cu-
rind p osibil.
- Credem că este mult mai
util să rămii p e lîngă Him-
mler, i se răspunde . Este o
indatorire de înaltă răspund ere.
Oricît de mult ti displace
acest lucru, K ersten trebuie
să rămîn ă.
Sectorul po,tal
militar nr. 35 360
La sfîrş itul lui august 1940,
Reichsfiihrerul, complet resta-
bilit după o nouă criza prin
care a trecut, ii spune cu aspri-
me 1u i Kersten :
- E adevărat că, aşa cum
mă informează agenţii mei din
Olanda, ţi -ai păstrat casa de
la Haga? Te-am avertizat de
nenumărate ori : partidul na-
zist din Olanda şi şe ful său
sint foa rte furi oş i impotriva
54
dumitale din cauza legături­
lor pe care le-ai avut şi conti-
nui să le ai acolo. Crezi cumva,
că nu ştiu ce scrisori primeşti
şi de la cine sint? Descotoro-
seşte-te de casa de la Haga 1
Kersten inţelege că orice
discuţie este inutilă şi chiar
periculoasă. Sănătos, Himmler
se poartă cu doctorul său
la fel de dur ca faţă de oricine.
- Voi face precum doriţi,
răspunse Kersten . Este tnsă
absolut indispensabil ca mu-
tarea s-o fac chiar eu.
- De acord, bombăni Him-
mler. Îţi dau zece zile, nici
una mai mult.
La 1 septembrie, K ersten
pleacă la Haga. De la gară tre-
buie să se ducă direct la şeful
Gestapoului din Olanda, un
austriac pe nume Rauter bes-
tial şi şire t. Acesta il primeşte
cu o severitate vecină cu
gro solănia. Doctorul se înfioară,
gîndindu-se că libertatea şi
viaţa a milioane de oameni
depind de acest individ.
Kersten e obligat să se
prezinte zilnic la biroul lui
Rauter : aşa a hotărît chiar
Himmler. "Chestie de p oli-
teţe", i-a spus el, dar pe un
ton care nici nu-şi ia osteneala
să ascundă că doctorul se
află su b o strictă suprave-
ghere.
Cum ajunge acasă, dă cîteva
t elefoane. Sosesc o mulţime
de prieteni şi fiecare îi poves-
teşte cite o întîmplare, una
mai de spaimă decit alta :
arestări , deportări, execuţii su-
mare. In Olanda nu se cunoaşte
situaţia de care se bucură
Kersten pe lîngă Himmler,
aşa că trebuie să fie prudent.
Dar cind rămîn e cu cîţiva
prieteni de incredere, vorbeşt~
fără nici o reţi n ere.
- Cred că am o oarecare
influenţă asupra lui Himmler.
Trimiteţi-mi regulat informa-
ţii despre tot ce se întîmplă
aici: detenţiuni nejustificate,
furturi , jafuri, torturi.
- Cum să-ţi expediem o
corespondenţă atit de compro-
miţătoare, fără să ne asumăm
riscuri enorme, atit pentru
no1 cît şi
pentru d-ta? il
întreabă •urietenii.
- N-aveţi decît s-o trimi-
teţi la Sectorul poştal militar
nr. 35 360, le spune Kersten.
Cineva il întreabă incredul,
temător :
- Şi secretul va fi. ..
- Absolut ! afirmă c u ho-
tărîre Kersten.
P este puţin timp, prietenii
îşi iau rămas bun de l a doc-
tor.
Certitudinea lui K erst en
este pe deplin întemeiată: sec-
torul poştal ind icat e cel al lui
Himmler.
Inainte de a părăsi Berlinul,
Kerst en, care s-a gîndit cit
de util i-ar fi să-şi pună cores-
pondenţ a la adăpost de ochii
cenzorilor ş i spionilor, i-a măr ­
turisit lui Rudolph Brandtl,
pe un ton jenat, că in Olanda
se va intilni cu femei cu care
a avut legături amoroase şi
care ii vor scrie c u sigu ranţă.
Cit de neplăcut ar fi ca ase-
menea scrisori să fie citite de
cenzori.
- Spune-le să-ţi scrie la
sectorul poştal al lui Him-
mler, i-a răspuns Brandt. Eu
triez p oşta şi am să-ţi dau scri-
sorile. E singura adresă din
Berlin unde corespondenţa e
in viola bilă.
Pretextul născocit de doctor
ca să-şi asigure secretul co-
respondenţei - aventurile sale
sentimentale - 1-au încîntat
pe Himmler . Int re acesta şi
Kersten s-a creat o leg~tură
nouă, cea dintre doi bărbaţi
complici p e tărîm amoros.
Himmler, care nu avea in-
credere in nimeni ş i in nimic,
a acordat bucuros doctorului
dreptul de a folosi sectorul
său poştal. Această excepţio­
nală favoare i-a îngădu it lui
K ersten să organizeze o ade-
vărată reţea p e rsonală de in-
formaţii în Olanda.
In româneşte de
Paul B. MARIAN
1
Doctor tn drept şi unul d intre cel
mai buni stenograr. din Germania:
de~i nu era nazist, a Co' t numit s te-
nograrul lui Himmler, care ti aprecia
roarte mult. Tntre Kersten şi Brandt
s-a nli cut rlln 11rime!e clipe o mare
simpatie - n.t.
 PE Jl CASA·
:) ~ EUGEN ANASTASIU

Cu sute de mii de ani în urmă} tehnicii de şlefuire a uneltelor,

o scorbură odată cu dezvoltarea
gata săpată in stinci cultivării plantelor
putea senri ca adăpost sau locuinţă ?i a creşterii animalelor,
atit fiarelor ctt şi oamenilor. procesul trecerii la o viaţă stabilă
tn regiunile fără peşteri incheindu-se,
au existat in paleolitic, modul de trai al oamenilor
şf alte forme de :}case·· s~a schimbat,
adaptate mediului local: modificări corespunzătoare fiind
paravanul, groapa adă postită, aduse şi locuinţel or lor.
cortul, coliba 1 etc. Despre două din noile tipuri de case
In neolitic, odată cu perfectionarea va fi vorba în paginile ce urmează.

1 Vezt )lag.u;tn tit Or l c, ~r 1 'l / t 5: .. .

55

Focul care protejează
rn anul 1853, in urma secetei, vestitele
lacuri elveţiene şi-au retras apele pe mari
intinderi. La vederea noilor suprafeţe de
pămînt milos, sătenii d in Obermeilen, pe ma-
lul Lacului Ziirich, s-au gindit să-şi exti ndă
ogoarele, ridicind un dig de pămînt la limita
ivttă peste noapte. Dar sapele lor s-au izbit de
lemn. Fundul fostului lac era impănat cu
şi ruri bine infipte, paralele, de bîrne. I ntre-
văzînd însemnătatea descoperirii, oamenii
au chemat arheologii, care a u dezgropat,
p entru prima oară în istorie, u n sat lacustru.
M;ai tirziu - tot in Elveţia, dar şi i n Ger-
mania, Italia, Scoţia - s-au găsit multe
asemenea urme de constr u cţii stind pe picio-
roange de lemn, nu departe de mal. Resturile
de cu ltură materială descoperite in aceste
foste aşezări erau bogate: oale de lut ars şi
i mpodobit, boabe de cereale carbonizate,
topoare de cremene şlefuită, cîrlige de os
pentru pescuit, prîsnele ceramice pentru
fuse, chiar petice de pînză de in.
Cine era acest locuitor, agricultor, pescar,
meşteşugar, olar, ţesător şi şfefu itor de unelte
din silex? Era omul unei etape noi de civili-
zaţie , etapa pietrei noi (lustruite) - neoliti-
cul, care t ncepe spre mijlocul perioadei post-
glaciare.
Cum se explică bogăţia de obiecte, relativ
bine conservate, cu toată trecerea timpului şi
umezeala mtlului? Locu i nţel e lacustre erau
construite, din temelie pî n ă- n creas tă , d in
lem n şi stuf, materiale u şor inflamabile. In-
cendiile le mistuiau deseor i. I nainte de a
cădea în apă, totu l era "lins" de fl ăcări şi
imbrăcat intr-o pojghi ţă de cărbu ne . Stratul
acesta de arsură superficială a păstrat toate
obiectele de-a lungu l a zece mii de ani. Muzeele
Elveţiei sînt pline cu exponate găsite i n sate
lacustre : numai la Concise, pe malul Lacului
N euchâtel, s-au dezgropat, in citeva zile,
25 000 obiecte. Aşa a apărut, in tratatele
de specialitate, reconstituirea meticu loasă
a tipului de aşezare acvatică, ancorată pe
pari numiţi pi l oţi, aşezare cun oscută sub
termenul de palaflttf sau terra mare (in ita-
liană, pal afitta înseamnă "ţăr uş", "par bătut
in pămînt", iar terra mare, ,,mal", "ţărm").
Cu milenii in urmă, omul neolitic a gîndit
şi a realizat construcţii ingenioase deasupra
apelor nu n umai in zone europene, ci şi în
alte părţi ale lum ii, acolo unde condiţiile
geografice au fost p r ielnice. Şi n u numai
atunci, demult, ci şi astăzi există asemenea
localităţi. ln Noua Guinee, in Sulavesi şi
Kalimantan, in America de Sud (la Mara-
caibo) se i ntilnesc frecvent asemenea locujnţe .
Atit de intipărite în memoria generaţiilor
s-au păstrat palafit tele, incit, pe alocuri,
unele seminţi i continuă să clădească , pe ca-
talige", deasup ra solului, fie prin trad'iţie (in
r~gi unea Nilulu i superior există casele tu kul),
ft e ca să-şi ferească locuinţa, f am ilia şi vitele
de viiturile i n un daţi i l or din anotimpul plo-
ios (ca tn zona musonică a Asiei de sud-est).
Unele localităţi europene a u început mo-
dest, ca mici aşezări lacustre, fl uviale sau de
lagună. Cu vremea, aluviunile s-au adunat
56
i
sub "picioarele" caselor, nămolul s-a amestecat
şi s-a tasat cu pietriş, vegetaţia 1-a năpădit şi
rădăci n ile arborilor au fixat definitiv terenul.
Aşa au devenit peninsule Insulele Isoletta,
de pe Lacu l Varese (Halta), ş i Roseninscl,
de pe Lacu l Star nberg (Bavaria). Aşa s-au
născut actualele oraşe germane Bamberg
şi Wiirzburg : din simple aşezări pc pari Ungă
· malul unui fluviu. Aşa au luat fiinţă , în anti-
chitate, vestitul centru comercial fenician
Tir, nu mai puţin celebrul Pharos din faţa
portului Alexandria, in Egipt, Djezireh, in
Algeria, apoi Veneţia ş i Chioggia (Italia) : 11
din aşezări umile de lagună maritimă.
H erodot aminteşte de sate lacustre în Tra-
cia cu cinci secole i.e.n .; în Belgia, pe vremea
lui Carol cel Mare, existau in că palafitte 1
locuite. Aşezări de acest gen au fost dezgro-
pate şi in Urali. Aztecii a u clădit 1\lescalti-
tan pe o puzderie de ostroave.
Arheolcgii vor m ai avea multe surprize
în cercetarea .,satelor de pe apă". Recent,
pe un mic grup de insule din mijlocul Lacului
Titicaca, tn Anzi, la pest e 3 800 m altitudine
s-au găsit palafittele tribului Uru, conside-
rat primul constructor al celebrclor bărci
de stuf to tora, care i-au servit de model lui
T hor He~erdahl pentru expedi ţia "Ra". ·
Ce impmgea pe oameni să-şi aleagă drept
temelie a locuinţelor un mediu atit de nepotri-
vit , la prima vedere, ca apa? Pentru omul
încă neevoluat ş i slab în armat în lupta cu
adversităţile (triburi vrăjmaşe, fiare etc. )
oglinda lacului, interpusă în tre casa lui ş i
uscatul plin de primejdii , avea valoarea unui
t rainic zid de apărare. Odată cu căderea nopţii,
piroga, scobită intr-un trunchi de copac, se
ataşa de un par; scara m ob ilă era trasă pe
pl atforma-"bătătură" şi familiile puteau do rmi
linişt it~. Apa veghea. Iar in timpul zilei, apa
spăla şt hrănea toată aşezarea.
Palafittele au rezervat şi surpri ze. Pe baza
descoperirilor, zoologii au reco nstituit sche-
letul unei specii de ciine necunoscut pînă
atunci paleontologiei, tipi c satelor plutitoare
şi paznic al lor, de und e şi numele de Canls
fa miliarls palustrls. Iar botani ş tii , compa-
rind amăn u nţit seminţele diferitelor plante 1
cultivate şi să lbatice , păstrate în mitul cătu- '
nelor lacustre, au ajuns la conclu zii intere-
sante. Vom aminti numai două : dintre toate
cerealele, se pare că prima "piine" a omului a
fost meiul ; din vremea lacu stră şi pină astăz i ,
plantele de cultură au parcurs un drum evo-
lutiv uriaş , prin tran s formări lente de a melio-
rare, pe cind buruienile de pe lîngă casa omu-
lui, lipsite de intervenţia lui, a u rămas identice
cu cele de acum zeci de mii de a ni .
A.
In a,teptarea asediatorilor
Acum 4 000-5 000 ani, pc ctnd Hellada
sau Roma nu se născu seră incă, puterile suc-
cesive ale lumii vechi - Egiptul, Mesopota-
mia, China ş.a. - au fost apăratc de armate
de plugari, oameni legaţi de pămîntul lor,
întreţinut rodnic prin complicate sisteme de
irigaţie.
Cum au rezistat plugarii la prădalnic ele
invazii noroade? Chinezii au înălţat cel mai
mare zid din lume, p e 5 000 km de la est la
. .
, ,_
ves t . India a avut Munţii Himalaia, zid na-
tural de aproape 4 000 km lungime şi cea.
250 km l ăţime. Dar aşezăr il e din Asia central~,
cele din Peninsula Balcanică sau din Africa
de Nord?
Grija lor p erm an entă de apărare s-a oglindit
în felul de a-ş i clădi locuinţa : au apărut casa-
fortăreaţă ş i satul-cetate. Le mai intilnim şi
azi de-a lungul vechilor căi de invazie, in sa-
tele afgane sau pakistaneze, iraniene, cauca-
ziene sau si ri ene, lib iene, algeriene sau tunisi-
ene. Materialele de co n s trucţie sin t diferite,
predomintnd însă lutul şi piatra. Dar, pe dea-
s upra tuturor deosebirilor locale, o trăsătură
comună apare evidentă: înfăţişarea grupată,
bine întărită, a aşeză r ilor omeneşti, gata p arcă
să reziste unu i atac sau asediu. Impresia
de citadelă o dau uliţel e strîmte şi cotite, ca-
sele um ăr la umăr , u şi l e scun de şi ing ust e,
porţil e înalte şi ferecat e, lipsa ferestrelor la
parter, zidu rile g roase, acoper iş urile plate cu
crenelur i, balcon aşe l e înch1se sau foişoarele
de obse rvaţie, acaretu rile ş i ocolurile vitelor
imprejmuite cu ziduri solide.
t n Afganis tanul muntos, de pildă, s-au păs ­
tra t kala, casele de lut fortificate, com une
pentru m ai multe famil ii în rudite : sint
construcţii fără ferestre, tmprejmuite cu ziduri
prevă.z ute cu turnuri ş i metereze. Kala o
intilnim şi în nordul Iranului şi in Turkmenia.
Urcînd s pre nord, spre vechea punte mun-
toasă d e trecere intre două continente - Cau-
cazul - intilnim sate (aule) asemenea unor
avalanşe de cuburi cenuşii, încremenite pe
povirn i ş ul văilor abrupte. Nici un interval
intre clădiri. Rînduri-rîndu ri de căsuţe urcă
" in trepte" din vale pină sub s tinca munte-
lu i, atit de ingră mădite, inctt acoperişurile
plate ale rindului de jos servesc drept curte
şi uli ţă vecinilor de deasupra. La mii d e ki-
lometri di sta nţă de Caucaz, in Munţii Atlas
din Tunisia, Alger ia ş i Maroc, satele berbe-
rilor (ksour, in Iim ba locală) - popul aţi e
bă']ti n aşă car e, în sec. VIT, s-a opus cu arma
in mî n ă trecerii arabilor cuceritori prin nordul
Africii - au exact aceeaşi con formaţie: o
cascadă de căsuţe plate din piatră brută in-
văluin d panta stîncoasă . Co ndiţii similare
de relief, climat şi istorie au genera t o arhi-
tect ură si m i l ară .
Cea mai fortif i c ată casă. o au osetinii (popu-
l aţie caucazia nă). I se s pune gal un ş i cu-
prinde o lo cu inţă-turn cu 2-3 etaje, avind
alături un alt turn, tn trunchi de piramidă,
special pentru apă rare; in cu rte sî nt criptele
celor morţi şi templul famili ei, totul inconju-
rat de o centură de zid înalt, din lespezi
enorme. Fără înd oială, intrarea într-o ase-
m enea "casă" . fără învoirea proprietarulu i,
nu este un lucru u şo r.
Exemple ase mănătoare găs im şi in regiuni
m a i apropiate. ln Albania, o ţară de spinări
m untoase, bogat împădurite, sînt frecvente
casele- fo rtă rete , mai mult t urnuri de cetate
decit locui nţe, purtind acelaşi nume ca ş i
casa tnt~ rită di n Oltenia şi Muntenia veacu-
lui XVII-XVIII : cuii. C l ădită pe î nălţimi,
coline abrupte sau boturi de deal, de unde
vederea b ate departe, cula albaneză este
s ubordonată scopului: cuib de cit mai inde-
lungată rezistenţă la asediu. Pătrunzi în clă ­
dire printr-o po artă abia zărită, mai mult o
crăpătu ră, blocată cu o u şă grea de s t ejar La
parter, nici o altă. deschidere în zidul masiv
din bolovani enormi, suprapuşi. Inăuntr u, o
scară îngustă urcă spre etajul locuit , al t rei-
lea. Din loc in loc, tn peretele gros apar fcres-
truici s ubţiri, verticale, care privesc spre
cele patru zări ale văii . Pe acolo se trăgea c.u
fiinta. Sub s treşini, balcoane închise, suspen-
date in aşa fel, inctt nici un colţ al ogrăzii
de dedesubt să nu scape ochiului şi glonţulu i .
Asemenea balcoane, închise cu geamlic de
s ticlă, existente la primul cat, chiar deasupra
uliţei ş i a trecător i lor, erau tipice şi tîrgurilor
din Bulgaria, Iugoslavia, din B alca ni t n gene-
ral. Şi in Bucure~ tiul începutului de v eac
XX se mai puteau înttlni case cu balcon sus-
pendat. De altfel, acest element arhitectural
de influenţă otomană este prezent într-o zo n ă
geografică vastă, incepind cu Sp ania şi , tre-
cînd prin nordul Africii, pînă în Ind ia mus ul-
mană .
Au existat oare şi in Lumea Nouă form e
for tificate de locuinţă ? Fireşte, ca să clăd e~ti
un sat comp act de case suprapuse, din lut
sau piatră, trebuie să ai la in demtnă aces te
materiale, să fii legat de p ămintul cultivat şi să
ai mereu în .conştiinţă grija f aţă de atacul o ri-
că rui duşman. Triburile din s ud-ves tul S.U.A ,
denumite generic 11 Civiliz aţiile de la nord de
Rio Grande", din actualele state Colora do,
N ew-Mexico şi Arizona, reuneau aceste con-
diţii. Influenţaţi de culturile înflo ritoa r~ din
America Central ă - maya ş i aztecă - mem-
brii acestor triburi trecu seră la agri c u l tură
stabilă incă din sec. VII e.n. Mai mu lt, deve-
n i seră m ari m eşteri in construcţia canalelo r
de irigaţie, pa rdosite cu lespezi de pi atră . M a i
înstăriţi decit ru dele nomade de la mi ază ­
noapte, care le rivneau agoniseala şi efectuau
razii de "confiscare", membrii tri bulu i cel
mai numeros de p lugari (pueblos) s-au de-
prins să clădească sate-bloc in t erase s upra-
etajate, foarte asemănătoare cu cele din
Caucaz sau A tlas.
Cu unelte primitive şi transportind ma teria-
lul numai cu ciinii (calul a venit odată cu
11 feţele palide"), pueblos-ii au ridicat complexe
de clădiri dispuse pe 4-5 caturi, cu fiecare
etaj retras faţă de cel de dedesubt, ca treptele
unei scări uri aşe de 15-18 m î n ă lţime. Eta-
jul inferior, fără uşi sau ferestre, c onţinea
magaziile de cereale. Pe acoper işu l lui , t ntări t
cu grinzi de lemn, se cons truia primul etaj de
locuinţe, deasupra altul şi altul. Accesul i ntre
"treptele" monoblocului se făcea p e scări de
lemn mobile. Cu scă.ri l e retrase, satu l -ca~ă de
350 pînă la 500 locu inţe ş i 1 000 pină la 3 000
locuitori de aceeaşi gi.Jltă, devenea o citad e lă
de necucerit. U n ram al tribulu i pueblo
(bonlto) îşi aşeza fo rtăreţele într-un semicerc
desăvîrşit, ca a nticele teatre greceşti.
Soliditatea originalelor cetăţi pueblo le-a
conservat pîn ă azi , veritabile exponate de
arhitectură populară i n aer liber, vizitate ş i
chiar imitate de unii a mericani, dornici de
excentricitate, care-şi clădesc, pe acoper işu rile
zgirie-norilor din marile o raşe, mict pueblo-
uri particulare numite penthouses.
57

In aceste zile de incheiere a anului 1976 şi de aşteptare a lui 1977, colegiul şi re-
dacţia revistei Magazin jstoric adresează tuturor colaboratorilor şi cititorilor slf,
precum şi colectivului de oameni al muncii din cadrul Combinatului poligrafic
"Casa Scinteii" care s-au străduit şi in acest an si edlteze publicaţia noastră la
nivelul exigenţelor, tradiţionalul "LA MU L Ţ1 AN1 r, dorlndu-le noi şi mari succese
tn activitatea lor de zi cu zi, multă sănătate şi putere de muncă, cit mal nume-
roase prilejuri de bucurie pentru ei şi familiile lor.
COLUMNA LUI TRAIAN - SU RSĂ
DE INSPIRA ŢI E
TUDOR ADRIAN CENUŞĂ din Clmpulung 'luscel.
ne semnaleaza tn legdtura cu "broasca testoast1 romant1"
ca o reprezentare similart1 celei desenate de Jean Goujon
se afl4 pe Columna Traian4: romanii iau cu asalt o forta-
reata dac4, protejtndu-se cu scuturile lor, care {ormeaz1
o carapace (tetudo). De remarcat ca numarul atacatorilor
şi al aparatorilor este identic tn cele doud imagini, ca şi
pozitia scuturilor, mişcarea generala etc.
Ne intrebam, laolaltd cu cititorul nostru: sd se fi inspi-
rat Jean Goujon, care l-a ilustrat pe Vitruvius în secolttl
XV l, din basorelie{urile Columnei lui Traiarl?
ION BUTEANU
ION ŞERB din satul Valea Mare, jud. Arad, ne solicitd
citeva date referitoare la I on Buteanu, unul dintre iri-
bunii revolutionari pClŞoptişti din Transilvania.
Ion Buteanu s-a mbcut in 1821 in Şomcuta .\lart>. A
{dcut gimnaziul la Bain Mare şi Cluj, m acest oraş Ltân-
du-şi şi licent a in Drept. A {ost trei ani ,.cancelist" in Mureş­
Oşorhei, după care s-a stabilit la Abrttd. !n timpul
revolutiei a {ost administrator al Zarandului. La 7 mai
1849 a rost prins de trttpele gttvernului maghiar, coman-
date de maiorul Hatvani şi inchis la Baia de Criş,
fiind sptnzurat la 23 mai 1849.
AVEŢI DREPTATE - NU AVEŢI DREPTATE
D. TU C HILĂ din Bucureşti, are dreptate s•l tt~ intrebe
daca decapitarea lui Mihai Viteazul a avut loc ln momen-
tul ucic:lerii sale de oamenii lui Basla ( (VPZl articolul
Ultimele zile, nr. 8/1076) satt du pă comitertoa crtmei,
cum scriu Ilie Dumilrescu şi Constantin CirJan, in
acelaşi numar, la p. 23. Rdspunsu l r.orect este ca cele doud
mirşave fapte au fost sclvi rşite aproape simultan.
In schimb nu are dreptate, cind întreabd: .. ~Uhal Yitea-
zul a rost asasinat la Turda or i la Clmpia Turzff; .;au a
rost mutat de pe Ctmpia Turzll la Ctmpla Turzll?".
cum ar rezu.lla tot din nr. 8 / 1016, p. 1 0.
Subtitlul din pagina respectiva nu 8e refera la loca li/•1-
lea Cîmpia Turz.ii, ci la şesul omonim, ca dovada cd, in
p. 18, articolul vorbeşte despre .. asasinarea lui Mihai pc
Cîmpia Turzii", iar la p. 20 despre tnaltarea taberei tol
p e Cîmpia Turzti.
Adoptind maniera caustica folosita de corespondPnl•ll
nostru, ne permitem sa-l tntrebdm daca d-sa locuteşte Pl
But;ureşti?
INSEMNĂRILE NONAGENARUL UI
Nonagenarul C RIST. N. ŞTEFANESCU-CERBER
din Galaţi, ne trimite ctteva pagini de tnsemndri din
perioada insurectiei nationale armate an ti(ascislf' ~•
antiimperialiste, de la 23 August 1044, cînd a luat partP
la alungarea hitlerişl ilor din oraşul de pe Dunare, lrdind
dramatice momente din acele zile: salvarea tlz.tnel
electrice a localitdtii şi a unui depozit de carburantt.
aprovizionarea populatiei galdtene cu alimente, tn po{tda
uriaşelor dificultati create de distrugerile naziste.
58
.. "'"' .
~.._( ~' ' .' ' - ' •' ..-., . ~
' '
. ....
• fi ":.'.....;':.
.. .
~·
' •~
......
9 SAU 19 AUGUST?
Dl:)UTRt.i HOMORODEAN din Bucureşti, ne in-
treaba de ce sfîrşitul lui Mihai Viteazul este datat 19
august 1601 in revista noastrd (nr. 6/1976), tn timp ce
alte surse consemneaz4 9 august 1601.
Dintr-un singur motiv : la noi, data i ndicata este coh-
f orm .,sULului nou", spre deosebire c:l6 "stilul vechi" , u tili-
zat tn respectivele lucrari.
t 00 ANI IN MINUS, 5 ANI IN PLUS
D. PINTICAN din Med iaş , ci tind lucrarea Furl oşll
uomnulul, de Georges Blond din care revista noastrd'a
r>ublicat o avanpremierd editoriala fn n r . 2f1g18, ne sem-
nalecua doua inadvertenţe istorice tnttlnite tn textul lucrarii.
1) Regina Elisabeta 1 a Angliei nu putea tf. reprezen-
tatt1 in mai 14 s8, la instalar ea contelui de Bussex ca vice-
rt>ge aL lrtandei (p. 21 ) , deoar ece nici nu se n4Bcuse la
acea data. Contele de Suasex a devenit vicerege tn 1668,
deci aoem de-a face cu o evidenta qreşeala tipoqrafic4.
2) Elisabeta a domnit c:l6 la 1667 ptna la 1603, deci 4 6
ani, nu 50, cum se a{irm4 în aceeaşi lucrare (p . 23).
PASIUNEA ELEVULUI
Eleuul G. CIOCANEL din anul IV E al Liceulu i
Ion Maiorescu, din Giurgiu, ne trimite sinteza documen-
tard Ţlirănimea moveana, partlclpantl activă tn lupta
tmpotrlva a~uprlrll şl exploatării, la sfirşltul sec. XIX
~~ Inceputul sec. X X.
Lucrarea, de 28 fagini, a obtinut premiul I I I la se-
siunea de comunicdr ale elevilor, pe teme de istorie, faza
pe tar(l., care a avut loc la Vaslui, tn luna iulie 1976.
Apreciind interesul pentru istor ie aL ttnarului nostru
corespondtnt U felicitam pentru TeUfita aa.
1589 - UN ENGLEZ PRIN ŢĂRILE ROMÂNE
..~u demult am tnttlnlt tntr-un ziar numele unu l
englez{ Henry Cavendtsb, care ar 11 călătorit prin Prin-
cipate e Române, tn sec. XVI", ne scrie ALEXANDRU
STOENESCU, din Iaşi, intereatndu-se de itinerarul
acestui calator.
lntr-adevdr, tn 1689, l-Ienru Cavendfsh (1660- 1816),
la tntoarcerea din vizi ta ce o efectuase tn Turcia (Impreuna
cu prietenul sdu Richard Mallor Jie, negustor londonez )
a trecut şi prin tarile romdne. La 13 iulie 1589, au traver-
at Dunarea pe La Silistra şi, dupd doud zile de mers,
au ajuns la Buzau. De aici, s-au Indreptat, prin Focşani
şi Tecuci, spre Iaşi, unde au a;uns La 20 iulie. Cavendish
a fost primit de domnitor ul M oldovei, Petru Şchiopul,
care i-a daruit alimentele de care cei doi cala tori aveau
nevoie ln timpul şederii lor tn capitala Moldovei. La 22
iulie, Cavendiah şi prietenuL sau - avtnd "scriso ri de
trecere pentru vameşul de la hotare", date c:l6 domn - au
parasit laşul, tndrepttndu-se, prin Polonia, spr e fara lo r .
In Anuarul I nstitutului de Istorie şl arheolog e ,.A. D.
Xenopol"1 vot. V II, laşi, 1 970, dr. Paul Cernovodeanu
prez.intd JUrnaluL caLatoriei lui Cavendish in Turcia şi
/drile romdne.
CETATEA COLŢULUI
RA VECA DAN din CluJ-Napoca, ne solicita ctteva
dale referitoare la Cetatea Coltului, din jud. H unedoara.
 Aşezat4
la "portile" Retezatului, C6tatea -tn imaginea
aldturat4 - a fost construit4 tn secolul XIV ca reşedint4
a cmjilor Ctnde din Rfu de Mori. Impruionant era don-
;onul, tnalt de cea 12 m, ridicat pe un colt de stinc4,
deasupra unei prdp4Btii. In sec. XVI-XV II i-au fost
addugate noi constructii. A fost locuit4 ptn4 tn sec. XV 111.
Legendele vorbesc de tritejia apdrdtorilor ei, precum şi
de "lrum'UBtltea unei !lene Cindea, care torC6a fire de aur".
Jn fata C6tdlii, se afl4 o alt4 constructie, o bisericd-
(ortdreatd, ridicat4 din piatrd brut6, fn sec. X IV.
t
ln aC6eaşi scrisoare, corespondenta noastr4 ne descrie
"starea jalnicd" a aC6stor edificii, faptul c4 au devenit
"culcuş pentru oi şi vaci".
Dacd C6le semnalate corespund adet14rului, le aducem
şi noi la cunoştinţa forurilor tn drept.
RIVNA CONTESTĂRII
GH. VIIŞOREANU, din Constanţa, referindu-se la
articolul Odiseea capului VIteazului , m scrie pe un ton
categoric: "Llicaşul sfintei Mlnll.stirl Dealu dln Ttrgo-
vlşte nu este Curtea lul Radu cel Mare". ln articolul
citat nu se (aC6 nicdieri o asemenea asertiune, cititorul
nostru con(undfnd curtea (interiorul) m4n48tirii cu
termenul de curte (reşedinl4) domnească . Autorii artico-
lului respectiv vorbesc, de fapt, de "curtea bisericii lui
•
IMATEMJIA
MEMORIA IMDEPEMDEMJEI ...
•
In cln ' - l e 1911.
ele intrebirl p cletallle
Radu C6l Mare". Pisania ldcaşului respectiv pe care o
r~ducem dup4 lucrarea lui Comtantin Bdlan, Mlnll.s-
tlrea Dealu, ed. II, Bucureţti, 1968 - spune: "Io
Radu, marele voieood... tn anu 7008 ... a. fnC6put s4 zi-
deascd şi s4 tnnoiascd şi din nou a ridicat cu toate bun4t4-
tile şi cu mari frum'UBtlti a tn(rumusetat acest mare hram...
şi a sfintit-o tn 7000 şi trecuti 10 ani (1501), luna decem-
brie, 4 zile".
AVEŢI DREPTATE!
PÂSLĂ HRISTEA din Corabia şi EUSTAŢIU
C. CUMPĂNAŞU din com. Orlea, Jud. Olt, m semna-
leaz4 o inadt>tll"tent4 tn articolul Podul de la Slllştloara
- Măgura, din nr. 10/1976. " ln grupul statuar dln Cora-
bia, nu ostaşul carată cu braţul Intins•, el femela de
ltngl el". Da, este vorba de o greşeald de tramcriere ln
redactie. Dup4 cum se poate vedea şi din fotografia ap4rut4
fn p. 48, femeia este acua care aratd cu bratul tntine
drumul C6 duoe BJ)re fluoiu .
MULŢUMIRI
Am retinut sugestiile, informatiile, propunerile şi
complet4rile cuprinse tn scrisorile urmdtorilor citi-
tori c4rora le multumim: I. SERB, com. Gurahont,
jud. Arad; GHEORGHE BECA, Ploieşti Vest; CON-
STANTIN GRAUR, Bucureşti; IOAN C. TĂRAŞ,
Iaşi ; IOANA OLCHOWSKI, Bucureşti; D. TUCHILĂ,
Bucureşti; MITI CĂ BUICĂ, com. Grlndu, Jud. Ialomiţa.
Nicolae MINEI
CERERI ŞI OFERTE
IOAN GRIGORE, com. Plopi·Slll.viteşU, jud. Teleor-
man solicitd coleclia 1967-1969; nr. 10·11/ 1978.
COICEA ILIE, sos. Glurglulul, nr. 104, Bl. A, se. I,
ap. 7, Bucureşti 7, ofer4 colectia complet4.
CUCU C. VASILE, com. 1arfştea-Margtnea, Jud.
Vrancea, o(er4 colectia 1972-1975.
ILIE IONEL, str. Ştirbei Vodll., nr. 62, Rtmnlcu vn-
cea, Jud. VIlcea, aolicit4 nr. 1-9 / 1967.
C!RSTESCU MARIA, str. Zlmbrulul, nr. 9, Reşlţa,
solicit4 nr. 6/ 1973.
MĂNDIŢĂ ŞTEFAN, com. Neboiu, jud. Buzlu,
solicit4: nr. 5/1987; 6, 10/1969; ofer4: nr. 11/ 1969.
OPREA MARIN, str. Doine!, nr. 9, Craiova, solicit4:
nr. 1·1, 6, 11/ 1968; 6/ 1969; 10/ 1972; 5, 12/ 1974; 12/
/ 1975; oferd: nr. 3/ 1967; 5/ 1989; 1, 6-8 / 1972; 1, 11/
/ 1973; 7/ 1974; 7-9/ 1975.
PANTAZESCU C., str. Racbmantnov, nr. 27, Bucu-
solicitd: nr. 4, 5, 7/1967; 1, 3/ 1968; 8, 4, 6 / 1970;
reşti,
4/ 1971; 6/1 971; ofer4: nr. 9/ 1961; 10, 11, 12/ 1988 ; 1,
J-5, 8/1969; 1, 6, 12/ 1911; 5, 12/ 1971; 6, 11/ 1978;
9, 10/ 1974; 2, 1, 6/1975.
VIZITIU D., str . Volovll.ţulul, nr. 19 B, Rădll.uţt, jud.
Suceava, solicit4 nr. 2/ 1976.
ŞALĂU CONSTANTIN, str. Dr. Tlltarllor, nr. 30,
Clmpulung, Jud. Suceava, solicit4: nr. 1 /1967 ; 11/ 1969;
B-4, 12/ 1970; 1/ 1971; 1, 2/ 1972.
PINTEA AUGUSTIN-ŞTEFAN, str. Parcul Some-
şulul de Sus, nr. 11, Satu Mare, solicit4 nr. 3/1967.
1
ltOII
59
 ?: 1
1

Sumarul sumarelor
1

ISTORIA ROMÂNIEI

VECHE
1
Xr. Pag
IdentlU.ţl ale romanităţll -Bamea J. 1 (1 06) '28-32
Oamenii p!imtntulul nu şi-au p!ra.slt ţara - BJcblr Ob. 9 (lift) 1O- lt
Unde a fost cetatea Datne -Dtaeonu P. 10 ( 115) i-CI
Tracll tn bazinul carpatic - Duiek ~l1kula1 2 (107) 35-37
O Importanta. d escoperire arheologic! la Izvoru,
Gturru -1\tltrea D. 3 ( 108) 42-~3
Tezauru de la Bll.icenl {-Petrescu Dlmbovlţa 1'1.,
-Dlnu lU. 4 ( 109) t 8- 19
Semnificative mărturii ale monedelor geto--daclce -Preda C. 5 (1 10) J8-39
Bureblsta şi Dacia Pontlcă - RAduJeeeu A. 6 (111) 47-!18, 5~
Monedele-săgeţi şi cele 26 veacuri ale Tomlsulul - Rldulescu A. t1 (116) 10- 1 1
Tracologta - un vast domeniu de cercetare al Isto-
riografiei româneş ti -Vulpe Al. 3 ( 10 ) 27-'29
)ll!.rturll arheologice despre Is toria mai multor
generaţii de getJ -Vulpe Al. 8 ( 11 3) '.5-n
Mari personalitllţl ale tracilor de nord tnalnte de
Bureblst a -Vulpe It. 7 ( 11 2) 34- 36 , 51
)Iar! p ersonali tăţi ale !umil trace. Burebista, Deceneu,
Decebal -Vulpe n. 9 ( 11 -i) 3-!)
Peripeţiile unul inel. Cochetllrie acum d ouă milenii 9 (114) 19
Dacii şi latina - 2 ( 107) 13 •

MEDIE

.. Ducele Ramunc" şi Ţara Românească - Armbru ter A. 10 ( 11 5)

E Cigia Viteazului din anul 1600 - Cernovodeanu D. 3 ( 10 )
Francisc Râk6czi II : o viaţă tnchlnată luptei
pentru libertate - CemovodoiUlu P. 3 (1 08) 34-36
Constantin Cantacuzino şi schi ţa asediului ce tăţii
P etrovaradin - Cernovodeanu P. 11 (tl 6) 37-42
Negru Vodă = Seneslau ? - CWţesc u L. 10 (ll5) 5-R, 9
Bllt!illa de la Valea Albli - CupiJ& 1. 7 (ll 2) 5-7
Folclor şi Istorie -Dobre Al. 9 ( 11 4) 24
Bursieri al lui Brlncoveanu la Padova -Drlgao C. 6 ( lll) t5
Odiseea capuJul Viteazului - Dumltresc u 1.,
{ - ('irjan c. ( 1 t 3)
Lumi na tiparului r omânesc (I, Il) - Duţu A l. 7 ( 1 1Z)
{ 10 (115)
t; n document inedi t de la Mihai Vi teazul -Gal 1.,
{ - Ne&!fOe ~J. It (117) '28. '•9
'Miron Barnovscbi - un domn itor şi o epocă - Gollmas H. A. 5 ( 11 0) 43-48
:\llrcea cel Bătrln, Alexandr u cel Bun - oşten i
viteJi , diplomaţi i sc usiţi - Grtgor aiJ N. 9 ( 114)
.. Opera mtinilor ier omonahulul Antlm" -Ionescu Gh. D. 10 (115)
Un trimis al Regelui Soare In Transilvania - loslpescu .,
{ - Anton lUanea Cr. 11 (116) 1~-15
Acea parte a Ţâril Româneş ti n umită Moldova - l'Uaclu V. 6 (II I ) 5- 8
Doroban ţul din zilele lui Mihai Volevod
~· 3'!
-lUaref Ob. 1. 8 (113)
Sighetul - cetate a dacilor şi aşezare a românilor -Marina M. 12( 11 7) :J0-
O semnirlcatlvâ operă de artă din vremea lui Ştefan
cel Mare - ~Iirgfneanu ~J. 2 (107) 16
Ceremonialul domnesc - m oş tenire a Bizanţului - Nlcole cu C. 10 ( 115) t t -13
Steagurile de la Gu ruslău - Nlstor 1. 8 ( 11 3) 16- 17
Thomas J ordan, un clujean medic de faim!i euro-
peanll - Petrescu A.D. 12 ( tl 7) 27
Litovol - un voievod tntre cnezl - Popa R. 4 (1 09) 2-6
Vechi biblioteci din Tara R omâneascll - RiduJescu-Valasoglu 1. 6 (111) 26-2 ' 4 1
Ultim ele zile ale lui Mihai Viteazul - Rezacbevid c. 8 ( 11 3) 18-22
Con tele d 'Hauter lve d espre români - Rezacbevtol c. 11 ( 11 6) t 6-1 8
I torfcul francez Georges Gulllet de Saint Georges
despre VJad Ţepeş - Rezacbevtel C. 12 (117) 5-7
1784-178 5: cea mai puternică răscoală din Impe-
riul habsburgic baplro A.P. '• ( 109) 20-2'.
n I n scripţ ie· medicală fn Dacia, subiect aJ unei
lucrllri germane din 1742 cbwann tanlslaw 5 (tiO) 16
l.a I tanbull pe urm ele lui Dimitrie Cantemir Ano 1\1. 3 ( 108) 32
\nastasic Crimca - Şt e fan O. 5 (110) 4 -49
Râzvrătl rea de la St remţ - T r6e86ny1 Z. 1 (101)) 26-27, 3i
Dacia Antiqua, una din .. CIIcelc" lui ~iartin Opitz - U rau 1. 5 (t t 1
4 1-4 2
Gindul ş i gă tirea l ui Şerban Vodă -Vlad 1\I.D. Il (1 :• 33-:n
tn a mintirea lui D. Cantemir
~llha i Viteazul despre el t nsuşl
6 1 1
8 1!IJ)
.'11',-1 6
t)
~

oo
 Revista turcă Hayat Tarlh 1\lt\Omuasl despre Vlad Nr .
Ţep eş
- 9 (114) J3

MODERNĂ
,.S-a ridicat un crăiuţ cu nu mele Tod oraş ..." - Andrlţolu M.,
{ - Cerghedean M. 3 (1 08)
Tudor Vladlmirescu tn co nş ti i nţa n aţională -Antlp c. '3-!>
Con s tituţi a ameri cană şi ecourile el tn ţările
3 (108) 2-3
r omâne - Bertn•et D. 7 (It 2)
Clllătoriile lui Avram I ancu la Viena 5Q-5 l
-Bodea 1.0. 6 (Iti) 18-21, 26
Timi şoara, mal 1906. Tabăra muncltorească din
centrul oraşului - Breler T. it (lt6)
o lume cu care românii aveau de mult contacte 23-24
-CAndea V. 9 (1l4) 4Q-43
Aceleaşi Idealuri umanitare 1.
- Ce&Uf8141U 7 (1l2) 4 8-50
Sim ion ~le hcdlnţeanu - un destoinic luptAtor pentru
libertate - C&&UffliCU 1. 12 (1l7)
1859-1866: documente privind Unirea principate- 15-1 9
lor - Copolu N. t (106) 7-lt
2 (107)
3 (108)
so-u
9- l t
4 (109) 12-U , U
1 5 (110) 13-15
6 (111) 9-15
7 (it 2) 12-17
8 (t 13) 25-29
9 (f 1 4) 26-32
to (1 15) 23-25
11 (ft6) 3-9
lnsemnărl (1914-19 16) t2 (f 17) 8-14
-Duea 1.0. 7 (11 2) 4-27
' Alexandru Cocl u comunardul
Fratii Bacalbaş a
- DwnJtrtu M.
{8
9
3
(tf 3)
(l 14)
(108)
U 3-35
47-5 1, 61
33
1

- Felea 1. 2 (107) 20-23

ln România Gherea a devenit marxist -Felea 1. • 4 (l09)
O singură ţară - un singur domnitor 10
-Stau A. t (1 06) t 3-14
.. Despre el se vorbeşte cu multă laudă"...
[T. Vladlmlrescu) - Kola~an Suna 3 (108)
FamiUa Puşcarl u: cărturari din tatl fn tiu -Mieu E., 5-6
{ - Petraru St. t O ( tt 5)
Tainele unei cărţi 39-42
- Moldo..-an FI. 6 (it t) 21
1893: greva muncltorllor brutarl din Galaţi - Nleolael4!u N. tO (1t5) 1 8-19
Cind au debutat soci ali ştii români In confruntăril e
electorale? -Nicolae V. 2 (107)
Demersul lut N. Bllcescu la Londra t 9, 37
- Neltoreeeu·
Bllef)ftl H. 7 ( tf 2) 1 8-20
1
Splru Haret - un ctitor de şcoal ă românească - Oriaeu S. 2 (1 07)
:Momente din lupta p oporului român pentru for- 28-30
marea statulu national unitar -Paacu 8&. 2 (107)
Acum 105 ani, la Putna 2-9
-Popa A. 8 (113) 30-31
Ra11egna etorlea del RJeorgtmento despre revoluţia
de la 1821 - Poplfteanu Cr. 3 (108)
Palatul de la Cotroceni 7-3, 1t
-Potra G. 4 (1 09) 37-38
Scrisorile lui Moise Grozea de pe front (1 877) - Potcarlu S. t t (116)
.. Un viitor 24 Ianuarie" - studen ţii tn lupta pentru 2 9-32
unitat e naţlonaUI. • - Ridoleecu-Zoner Ş. 5 (ttO)
Tudor Vladlmlrescu In presa italiană a epocii 5 8-6 1
- Şlmandan V. 3 (108) 8, 1!
Serdarul Toma BrlUanu tn atenţia poliţiei habs-
burgice - Şlmandan V. 12 (117)
Podul de la Cernavodl şi constructorul lui 18-tU
Cronici tn platrll ale I ndependenţei
- 8&efan I.M. t (t06) ! 60-6 2
- Tuei. FJ. 5 (tt O) 31-3t
6 (tit) 2i
7 (112) 3t -3t
8 (f 13) 43
9 (t 14) 35
to (tt 5> 43
1t (tf 6) 18
Memoria reglmentelor 12 (11 7) 33
- Unu 1. 9 (114) { 36-39, u
{ 10 (tf5) 44-47

CONTEMPORANĂ
Nicolae Ceau şescu : Ţelul suprem al partidului -
servlrea devotata a In tereselor p oporului, ale
patriei
Nicolae Ceauşescu: Milenii de Istorie - 5 (t t 0)
8 (t 13)
2-5
2-3
Mesajul adresat de tova rll.şul Nicolae Ceauşescu
Institutului de studii Istorice şi social-politice cu
prilejul tmpllnlrll a 25 de ani de la fntllnţare
Mesajul preşed intelui Repu blicii Socialiste Românlal
Nicolae Ceau şescu , adresat parti cipanţilor la ce
- 6 (tit) 2- 6

de-al dollea Congres Internaţi onal de tracologle t O (tt5) 2

Nicolae Ceauşescu , Scrlttl seeltl, voi. VI
C. Brâncu şi: ..lml era dor să revăd cimpiile noastre" -
-
Brealanu B.
t t ( tt 6)
2 (f07)
2
14- 15
Republici s trllm oşestl la români - CAndea V. 12 (117)
1930: Dezbateri tn Parl amentul R omâniei 2-4
Urgente pe htrtle -Dandara L. t O (t 15) 29-3t
-Dlaeonu 1. 9 (114) 25
File din lupta antlfasclştllor r omâni. Dosarul
P .I ./644 -Dogaru M. 3 (108) 13-14, t 6

61
·---- ------------------------------------------------------------------------------------------------~~

Nr. Pa~.
Itinerar Istoric. Case şl locuri memorabile - Dogalll lU.,
{ - Ptntean T. 4 (109) 7-9
Amintiri - 01ureeeu. c.c. 6 ( 111) 16-17
Comisarul I oan Ş ulea - Orouvu lU. 3 (1 08) 1 5-t 6
Slmţămtn tul responsabilităţii Istorice - Ignat P. 1 ( 106) 2-6
?tlehed lnţl 1936: Frontul popular anlltascl c;t tn
acţiune - Ivanovtd D. 2 (107) 17-18
Dramaticul par curs al unul memoriu - Katona B~la 6 (tt 1) 38
Nu puteam rămtn e lmpaslblll! - 'lartna ~1. 6 (flt) 39-U
Liga Howard tn apărarea anurasciştllor români - ~latl cbea c u. O. 7 (112) 2 1-23
Oameni de omenie tn vremuri de neomenie - )Jircu. 1\f. 6 ( 11 t) 33-38
File din cronica războiului antlhitlerist . Avionul
curier a decolat la Ump - Oroveanu .!U.I. 5 ( 110) 1 7-18
Trepte ale atirm!rll Istorice - Nft'blta P. 5 ( 110) 10-t t
.. Una din datele cruciale'' (presa eivetianl\ de~pre
23 August 1944) -Popescu D. 8 ( tt 3) t 0-11
Omul - marele erou al lstorlel - Popl.fteanu. Cr. 7 (112) 2-~
L'Oaaervatore Romano: .,Trupele române au eliberat
Capitala" - Popltteanu. Cr. 8 (113) , 9-10
Ptoă la orice sacriCiclu tn Interesul poporulUI roman
(1, Il) - !:ilmJon 7 (il2)
;L
{ 8 (tt 3) {t~ 1, 31
Din cronica. luptei antlfasciştllor româ ni. Drum ul
spre libertate - "ipAlăţelu 1. 6 (111) 22·2~
O scrisoare Ined ită n lui C. Dobrogeanu- Gherea - 'l'Ait\ngescu M.,
{ - Toarii 1. 4 (1 09) tt
Presa turcă despre 23 August t 944 - TUrkkaJa A.t~v 8 ( 11 3) t3
Un nesecat · teza ur de experienţă politică , revo-
l uţ ionară - Zabarla Gb. 5 (11 0) 7-9
Al doilea Congres I ntern aţional de t racolog1e - un
moment de toaltă se mniricaţ lc ştilotltieă 9 (114) 2-3
{ 10 (115) { 2-~
Dezvelirea unul bust al lui N. I orga 7 (i1 2) 39

•
IC::TQRIE UNIVI:DC LĂ
•

VEC HE

a tul pc sLIIpi şi ca a-tort.ărea\,ă - Ana•••~h E. 0&-!11

Răzbunarea lui Ala Rciks - B:::-!cn '1. 38-U
MohenJo-Dar o, vestfgllle unei civilizatii strl'\"eth! - Br!l):tt )I. 43-46
Viaţa cotidiană la traci - Dano" H.li. tl-t4
O carte sculptată despre o rezi sten ţă fr a - Derjavln X.S. ~9
Nero lncendlatorul Romei? - Dra11>m1rtecu I. 5 6-57
Seherezada şi 1storia - QaJl :M. ~ 2-56
I nceputuri de clvlllzaţle tn sud-estul E ·.::c:~· - Qaralanln M.,
{ -N9!tor I . 1 6· 17
Cintecul nlbelungilor tntre fabulatla ":-•::.:::-- · ~!
adevărul Istoric - B .,"':::.1.~ H. 33-85
,,lţi stau la tnd emtnă, acolo, cJtftor.. ' -LehOtt A. 55
1\tllenarelc contururi Nazca - )f~ IJi.tT?.t Loren 25-27
Armurlle trace : artA aut ohtonă cu .;o7.:·::' •-:: :-
pl!.rtate ..... . -:.'?:c-~ ..
) ar1ncr L~
Dln Urartu tn Danemarca prin TracicJ. - Pc,.,;:: I .G.E.
Oracolul din Deltl - R~v"~ 1:;.
1.
Din străvechi cronici chineze. Emblerr G. :e !;:! - ba Q!a::
ln căutarea străvechei capitale Nlnrn: - Ter "i "-D.lte .l.
Alexandria - metropola dintr e doul m•.:. - Tc:nu-;.:. E.
Blmlleoarul Pantheon din Roma -T ·1d~ D
vtnătoru l de cerbi de la Şu- Ku-Tian - '"::~·b· Xa.nr
Mari p erso nalităţi ale lumii trace. Făur• ~::.! :~~~ ·.;:·.:'
Odris - ....!"•! -". R
-· # •

MEDI E

Cristina, tnteleapta şi enigmatica regină a S~i :::-:.

Pacea din WesUalla
-. ==~~
.......~&1f
D
'=·
Skanderbeg tn Europa - D!';C.tt-: K ..
Martln Luther şi ,.cele 95 propozl111 ale ~Z. Jf -Bl'lnl G
Scurtă Incursiune tn lumea mongolti - Bcltl ~
t 24L Voievodatele române tşl atlrrnă lndepenJe,.;a - Xea"""' ' I
Sttrşltul flotei de argint - Kn,Untk• '\"
După descoperirea Braziliei - P t'tn.'!J" R ,..~l:~~
De ce mor Imper iile? -I'N1l. L
Actele de navigaţi e - h t tl
Lud ovic cel Slllrultor şi ml stcrl oa~a sa m<;artt. - '"aiJ G

MODERN Ă
-------------------------------------------------------··------·--------------------------
' . .......
Răscoala Şlpallor -Berdu
Sub steagul Jul EmelJan Pugaclov - ButanoY V. 9 cii~)
62
 Nr. Pag.
Aşa a-au nlseut Statele Untte ale AmerlcU - ChaMhW
{ -Minei N.
w., 1 (106)
2 (107)
21-25
43-47
3 (108) 37-41
4 (t09) 46 50
6 (1 10) 50-53
6 (111) 50-54
EzeQUlel Zamora, un erou venezuelean - Geoqeaca P .Â. 7 (112) 52-54
Explozia de pe culrasatul "Malne" - Kotllna~ N. 12 (117) 47- 49
Duelul PuşkJn-D'AntMs şi mlrturUle urm&.fllor
lor -De LaUD&f 1. 1 (106) 50-51, 56
Un mare reformator: Mehmet Ali -Maxim M. 2 (t07) '8-50
Tadeusz KoâcJuszto -Moldoveana M. 12 (U7) 39- 42
Nelson Inaintea bll.tlUJel de la Trafalgar - Terralne 1. 3 (108) 57-61
Crepuseulul unei epocJ -Tachman B. 8 (1t3) 53-56, 60
1910-1917: Mexicul In revoluţie -Unc Gb. 4 (109) 39-U
19H-1 9t2: rll.zbol de eotroplre tn Libia -Unc Gb. tt (tt6) 55-58
Alexandre Dumas - revoluţi onar -Vallea E. 7 (112) 55-57
1876. Revoluţia antlotomanll. din Bulgaria - Vellcb1 o. 12 (U7) 34-35

CONTEMPORANĂ
Asasinarea lui Georges Mandel - .A.I'on B. 5 ~HO) 25-27
Atentatul de pe KOnfgsallee - Borovt6ka V.P. tt H6) 25-27
VIteJU lui Abd-el-Krlm - Botoran o. 3 (108) 17-19, 21
1oeul vleţll şt al morţii - Obaban Delmu 1.,
{- PoplfţeanuCr. 12 (tt7) 22-27
I tinerar Istoric- Moacova; Kiev, Erevan - Draromtreacu 1. tt (1t6) U-46
- Obavardh M.,
Franţa 1936 : Frontul popular preia conducerea {- Zabuetcu VI. 2 (t07) 38-42
Amintirile unul ambasador la Berlin. Moartea lui
Hlndenburg -Poncet A.
f ~106)
2
3
107)
108)
f2-66
56-60
66-51
Austria 1925·1934 - Gedye G.E.B.
5' (109~ 56-60

•
6
7
fU)
(UO
112)
5,-57
58-61
68-61
8 tt3) 57-60
Misiunea ,.doctorului .. Kersten
Cele doul misiuni ale flotei sovietice
Champs E lys~es
-
-
Keuel 1.
Kametov N.G.
-Malraux A.
r9
12
6
1
(tt4)
(H7)
(tt
(H6)
O)
(1 tt)
56-61
50-M
{20-23
42-44
4749
Inceputurile rezistenţei antlh1t1ertste tn Belgia -Mar:lanP.B. tt (tt6) 52-55
. ..La Başbatan lfk Arşlv şi Toptapt Sarai -Minei N • ' (t09) 35-36
ln misiune pentru ţara mea - Şabln.fabul Iranului
Mobammacl Resa
Pablavt Aryamebr 10 ~H5) 15-17
Arnold Toynbee tşl la rlmas bun - Poplfteanu Cr. 1 106) 34-37
ln Vizttll. la Accademla del Lincel - Poplfteanu Cr. ' 109) 33-34
Iranul vll.zut de aproape - Poplfteanu Cr. 10 (1t5) 14
Andr6 Malraux pe drumurile Istoriei - Poplfteanu Cr. tt ~1t6) 46
Spania eterna. -Roman V. 7 112~ 40-U
Mihail Frunze - un strateg al revoluţiei - Sapaal AL tt tt6 42-44
Drumul mllltarfsmului german spre l:lfrtngere -81monov K. 10 (1t5) 48-51
- Trautsacb w.,
Ernst Tb!llmann - o vfaţl de erou { - Bllinlci E. ' (109) 28-32
Noiembrie 1936. Bltllla pentru Madrid - Tuăon de Lara M. ·1 (ti 2) 41-45
Enigma statuilor pascuane .... •
o tlpll..rlturll. a lut Gutenberg. Galion d!n sec. XVI -- 9 ~tU) 25
Muzeul clopotelor
Memorial de rll.zbol (1939·1 945) -
-
4
5
'
109)
(t 10)
(109)
27
19
42-45, 50

INTERVIURILE NOASTRE 1

Uo Hamon : pe baricadele Rezistenţei -Barean M. 8 (t 13) 32

Robert Aron. "Dosarele"lstorleJ contemporane - Marlan P.D. 5 (11 0) 24
Patriarhul ecumenlc Demetrlos al Constantinopolului:
şase secole de relaţii cu românii -Minei N. 3 (1 08) 20-21
Pror. Iact P. Greene: rll.zbolul revoluţionar american -Mlnef N. 7 (112) 46-48
Pror. Alberto s. Gh1salberti: unitatea statala. -
moment esenţial al Ist oriei noastre - Poplfteanu Cr. 2 (107) 3t-32
Roberto Bonchlo: Istoriografie româneascl tn Italia -Velcu El. 12 (117) 20
O ştii nţi!. complexA tn pUn avtnt. Dialoguri eu
participanţi la cel de-al doilea Congres inter-
naţional de traeologte - ti (H 6) t 9-21

DICŢIONAR ISTORIC
Primul dicţionar românesc dt neamuri şi triburi tractce 1 (106) 16-20
2 (107) 33-34
3 (108) 26-27
4 (109) 16-17
5 (110) 36-37
6 (tt 1~ u-n
33-3,
7l112
8 tt 3 U-45
9 114) 18-19
to ~tt5) tO,t9
ti ti6) 22
Rangurt noblUare 12 117) 29, 46
1o et t5)
{ ti (116) { 55-57
58-61
63
 V. C.l.NDEA The Ancestral RepubUcs at tbe Rumanhns ... 2 • c. BEZA·
CHEVICI A 17tb Ccntury Frencb Hlstorlan on Vlad tbe Impaler ...5 • N. COPOIU 1866: Documents Regardlngtbe
Unlon ..• 8 • 1. CEAUŞESCU, V. ŞIMANDAN 1826: Slr:qlon Mebedln~eanu's Revolt ... 15 • Romanlan Hlstoriograpby
In Italy... 20 • A.D. PETRESCU A 16tb Century CluJ Pbyslclan Who Studled Medlclne at Montpelller .. 27 • I.GAL,
1\l. NEAGOE An Inedlted Document trom Mlchael tbe Brave (1593-1601)... 28 • Thraclan Poputatlons and Trfbes ..• 29
• M. MABINA Slgbet, a Daclan City and a Romanlan Settlement ..• 30

,..._
- v. C.l.NDEA RepUbllques
des an~tres cbez les roumalns ..• 2 • c. REZA·
CHEVICI Un hlstorlen trancaJs du 17 e sl~cle sur Vlad l'Empaleur... 5 • N. COPOIU t 866: Documents concerna nt
l'UnJon ..• 8 • 1. CEAUŞESCU, V. ŞIMANDAN 1826: La r~volte de SlmJon Mehedinţeanu ..• 15 • HlstorlograpbJe
roumalne en Italle ... 20 • A. D. PETRESCU Un mMecln de Cluj, anclen ~tudlant ă. Montt>elller (16e s l ~cle).. 27 •
L QAL, 1\J. NEAGOE, Un document lnMlt de Hlcbel le Brave (1593-1601)... 28 • Dictlonoalre de popu lations et
trlbus thraces..• 29 • M. MARINA Slghet, cit~ dace et commune r oumalne... 30

B KLm]{Sl CTaPBBRLie peciiJOnmm Y PYMbtUOD ... 2 e K. PE3AREBilq

~paneyacKoA BCTOPHK 17-oro s . o Bncme Ueneme ••• 5 • H. KOUOIO 1866-wA: r: .IloKyMeaTw Boccoc;tuHcuuR. . 8
e II. 'lAYlllECKY, B. III BMAII.llAB t 826-J.Jil r .: BOCCTaBlle Cmtaoua MexenanQeauy •.• 15 e P)'MbiRCHaR H CTo-
poorpa4lwt B liTanBB ••• 20 e A.]{. UETPECKY JlOKTOP 118 Rnyma, 0b1DWBB CTYnenT D Monnen&e (XVI D. ). 27
e II. rAJI, 1\J. HEArOE Hea anamJwA JtOHYMCBT MIIXa.A XpaOporo (1593-1601). •• 28 e Cnooap& cfJpaHWlCKUX DJI~
Mf!B ••• 29 • M. MAPDIIA C11reT. naKIIAcHan HpenoCTb B P'fMhiBCHoe noceneBBe ••• 30

V. CANDEA VortabrrepubUken bel den Ruml1nen ... 2 e C. REZACIJEVICI

Eln tranzOslscber Hlstorlter des XVII. 1abrhunderts lussert slcb tlber Vlad Ţep eş... 5 • N. COPOIU 1866 : Verei-
nlgungsdokumente ... 8 • 1. CEAUŞESCU, V. ŞBIANDAN 1826 : Der Autstand Simion Mebedlo ţeanu's.. 15 •
•
Rum:J.nfscbe Hlst orlograpbJe In Itallen ... 20 • A. D. PETRESOU Eln Klausenburger Arzt, elnstiger Studen t In
Montpelller (XVI. 1hdt.)... 21 • 1. QAL, 1\I. NEAGOE Eln unbekantes Dokument voo Mibal der Taprere (1593-1 601).•• 28
• WOrterbuch von tbraklscben GescbJechtern und Stl1mmeo ... 29 • 1\J. MARINA Sigbet ..• Burg der Dalder und
Ansledlung der Ruml1nen... 30

v. C.l.NDEA RepUbUco.s antlquas a los rumanos...2 • c. BEZA.CllEVICI Un hls-

torlco rumano eo slglo XVII concernlente a Vlad Ţepeş ... 5 • N. COPOIU 1866 : Documcntos de la Unidad.. 8 •
1. CEAUŞESCU, V. ŞDIANDAN 1826 : la revuelta de Simion Mebedlnţeanu ... 15 • Historiogra Cia r umana en Ita-
lJa. .• 20 • A.D. PETRESCU Un medlco de Cluj, ex estudlante a Mootpelller (slglo XVI )... 27 • J. GAL, l\1. •EA·
GOE Un documenta lnMlto de Miquel el Vallente (1593-1601)... 28 • Dlcclonario de esLirpes y tribu traclos.. 29
• 1\1. 1\lARlNA. Slghet, el castlllo de los dacos e lnstaJacion de los rumaoos ... 30

ABONNEMENTS : ILEXIM - Departamentul export-import presă, Bucureşti, strada 13

decembrie, nr. 3, P.O.B. 136-137, telex : 11226

REDACTORI : Gheorghe David, Florentina

Bucureşti, Intrarea Ministeru-
lui nr. 2, p a rter - Sectorul 1,
Oficiul p oş tal nr. 1, Căsuţa
poştal ă 702, telefon 16 68 72.
Dolghin, Ioa n Dragomirescu, Ştefan Sorin
Gorovei, Ioan Lăcustă, Vasile Şima ndan, Ma ria n
Ştefan, Ioana Ursu, Domnica Zavoicinschi
SECRETAR RESPONSABIL DE REDACŢIE :
Valeriu Buduru
PREZENTAREA ARTISTICA : R adu Ion P opescu
TEHNOREDACTOR : Anton Tă na se
CORECTURA : Constanţa Avram,
Ana-Ma ria Şerbănescu

Apar e lunar, se glseşte de vinzare la chloşcurile de difuzare a p resei. Abonamentele se fac la

oflcllle poştale, factorii poştali, dlfuzoril din lntreprlnderl, lnstltuţil şi de la s ate. Preţul
unul număr 5 lei, abonamentul pe 6 luni - 30 lei. pe un an - 60 lei.

Tiparul executat la Combinatul poligrafic "Cosa Scinteii" - Bucu reşti

1 42 427 1
64