'

•
ANUL XI Nr. 3 (120) MARTIE 1977
 COPERTEl E
·-~

Revistă de cultură istorică ·

Anul XI • Nr. 3 (120)
martie 1977
(!) CI> @ (j)
Redador tef ® Sus : Petru Rareş, doamna Elena <sotJa) şi domnlţa
Ruxanda (fiica), tntr-o rrescll de la Hănllstlrea
CRISTIAN POPIŞTEANU Dlonlslu (lltuntele Atbos); miJloc : continuitatea
dinastie! şi a nll.zulntelor ogllndltll. tn tabloul
RedoctOJ' tef adjunct votlv al Mll.nll.stlrll Dobrovlt - Petru Rareş,
Bogdan III şi Steran cel Mare; Jos : Petru Rareş,
NICOLAE MINEI Il laş şi logorll.tul Toader Bubulog, ctitorul Mll.nll.s-
tlrll Humor, tn fresca de la Probota
Colegiul redactiei ® Marele domn moldovean (tn centru, dupll. tabloul
voUv de la M oldovlţa) şi ctţlva din contemporanii
DUMITRU ALMAŞ slU: a) tmpll.ratul german Carol Qulntul (picturii. de
Tlzlan); b) Francisc I , regele Franţei! (plcturll. de
CONSTANTIN ANTIP Jean Clouel); c) I oachim de Hohenzo lern, elector
de Brandenburg (plclurl de Lucas Cranacb) şi
~DOLF ARMBRUSTER d) Ioan Zâpolya, regele Ungariei.
(Istoria unul clltor de tam, p. 3t,)
VIRGIL CANDEA @ Una din nenumll.ralele mlrturil ale prezenţei romane
NICOLAE COPOIU pe pll.mlntul Dobrogei: statuie din marmurl datind
di n sec. III e.n. găsltli ta Tomis. tn prezent, piesa
LUDOVIC DEM~NY se aflll. la Muzeul d{ Istorie al Republicii Socialiste
România. Fotografle reallzatll. de Ion Oprea (Epl-
TITU GEORGESCU gnfuJ - un Istoric a l aotleh ltAţll, p. 33)
00 Mll.rturl l ale tntlorlrll artistice tn vremea domniei
DINU C. GIURESCU lui Petru Rareş, pllstrate In unele ctitorii ale sale:
a) stema Moldovei, sculptatll. In manieră renascen-
ŞTEFAN PASCU Ustll. (biserica Sr. Dumitru din Suceava); b) bro-
derie llturglcll aflata la Mllnllstlrea Stavroniklta
M. PETRESCU-DIMBOVITA de la Muntele Atbos ; c) Mllnllstlrea Moldovita :
detaliu arhitectonic; d-e) paglnll. de Tetraevaogbel
ŞTEFAN ŞTEFANESCU si broderie din tezaurul acestei ctitorii răreşeştl;
f) turn de la Mll.nll.stlrea Karakalu, Muntele Atbos

• şi lscll.lltura autograrll a dom nitorului (latorla

tLOul ctitor de ţară , p.34)

Curlerul diplomatle al Independenţei. Drepturi pe cit de juste pe atit de legitime:

GEORGE MACOVESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1877. Calendar bucureştean. Expectatlvl sau acţiune?: BEATRICE MARI NE SCU,
ŞERBAN RĂDULESCU-ZONER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Lucruri vlzute şi trlite: GRIGORE CANTILLI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
•• Cit timp strlluciţll oşteni nu vor pieri din aducerea noastrl aminte": FLORI AN
TUCĂ ........ ........ .................. ...... .............. ...... 15
Graz, t 878 - prima monografie inchinatl eroilor Independenţei: ONIŞOR CÂRCU,
N ICOLAE TRIFOIU .... ........ ........ .......................... 16
Cu mic cu mare, funcţionari, ţlranf, elevi ••• : SIMION LUPŞAN, ION R USU
SĂRĂŢ ANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Din Birmlngham, doui mlrturfi despre anul 1877: GEORGE BUZDUGAN . . . . 17
e 1907. rlrlnimea s-a ridicat ca un singur om : I ON MAMI N A, VASILE
NIC U AE e Revista germani Die Neue Zeit despre rlscoala ţlrlnimif
romlne .. . . .................... . ........ ...... ............... . ·. . . . . . 18
Noiembrie 1941. Leningradul il infruntl pe asediatori: I. I. FEDIUNINSKI . . . . 28
Cititorii scriu istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Epigraful- un istoric al antichltlţfi: D. M. P I PPIDI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
e Istoria unul ctitor de ţarl - Petru Rareş: ŞTEFAN S. GOROVEI e Mama lui
Petru Raret: ŞERBAN ORĂ SCU e "Dlm de ştire Mlriei Tale ..... : TH.
H OLBA.N . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
e Rainilaiarivony- un Iscusit reformator: A. FILIMON e .. Populaţia malgaşl
iti aplrl fi nevoile şi neamul": GHEORGHE UNC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Ter.eza Cabarrua, doamna Thermldorului şi Directoratului: EDMON VALLES . . 46
Neamuri fi triburi traci ce. Agrianfl, Apslnthiofi, Piarensll ş f Dimensfi, Tagrll:
BUCUR MITREA, AL. SUCEVEANU, CONSTANTIN PREDA . . . . . . 50
Pagini de Istorie triltl: J OSEPH PAUL-BONCOU R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
Misiunea .,doctqrulul" Kersten: JOSEPH KESSEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
e Concursul Magazin istoric, ediţia t 977 ••• 26 e Cirţi sosite la redacţie ••• 5 t
e Poşta Magazin istoric •.• 62
 Istoria
ctitor
de
ŞTEFAN
La 14 Ianuari e 1527, doborit de boall sau
de otrava strecuratl de mina doamnei sale,
se stingea, in cetatea Hotlnulul, volevodul
Moldovei, Ştefan I V cel Tinir, cun~scut sub
numele de Şteflniţl 1 • Revenea acum bolerlmU
sarcina alegerii unul nou cap al ţirfl, din
dinastia int emeiati, la mijlocul veacului XIV,
de Bogdan 1 (1363-1367) 2 • Din clsltorla sa
cu Stana, lffca lui Neagoe Basarab, Şteflnlţl
nu avusese copil; il rAmineau totuşi pe urml,
un prunc sau doi , de 4-5 ani, ambii nelegf-
tlmf, dintre care, peste 45 ani, unul va inscrie
o pagini glorioasA in istoria Moldovei: Ioan
vodl cel Cumpllt8 • Undeva, departe, la ţinutul
Llpuşnei , necunoscut inel, mal trlia, sub
aceeaşi pecete a nelegltfmltllU, un bliat . de
vreo 12 ani al lui Bogdan 11, numit Petru:
viitorul Alexandru Llpuşneanu', ginere pos-
tum al lui Petru Rareş şi edeviratul siu moş­
tenitor spiritual şi politic. Nu dintre aceşti
copil putea fi ales noul domn al Moldovei tn
a cele momente ele maxlml incordare euro·
peanl, la citeva luni dupl clderea regatului
Ungariei aub loviturile 1mperlulul otoman
(Mohics, 29 a ugust 1526). La Istanbul, at·
tepta, de mult, intr-o dregltorfe la curtea
i mperiall, un nepot al lui Ştefan cel Mare,
34
Iară
S. GOROVEI
anume fiul lui Alexandru (Alexandrel) 6 , nu·
mit tot Ştefan; otomanfl incercaaerl, zadar-
nic, sl-1 aşeze pe tronul Moldovei in 1ulfe t 504.
In Polonia, frAminta ginduri ele domnle moi·
doveneascl, tot de la 1504, un Alexandru,
nepot de fiu al lui Petru vodi Aron, vrljmaşul
lui Ştefan cel Mare, şi ucigaşul tatAlui acestuia,
Bogdan Il (1441-1451)'. Dar nici unul elin
aceştia doi nu a fost chemat si preia suc-
cesiunea lui Ştefinlţi. Se vor ff gindit boierii
ci un domn ales in asemenea condiţii ar ti
adus, dupi el, indatorarea intregii ţlrf faţl
de una sau alta din aceste puteri vecine.
"De la negoţul
cu pe,te - la tron"
Alegerea a că zu t - ş i se pare că nu a ]
lipsit, intru aceasta, sfatul şi tndemnul ]
muribundului Ştefăniţă - asupra unui fiu J
nelegitim al lui Ştefan cel Mare : Petru, pore-
clit Rareş. Se născuse pe la 1490, din dragos-
]
~
•- • Vezi Magazin l&torle, nr . 2/1974; nr. 2/1973; t
nr. 6/1974; nr . 6/1971 şi 2/1973; nr . 2/1974; nr. 12/1968
şi 1/1969.
 -
tea lui Ştefan pentru o Maria (Răreşoaia),
care era - dacă e să credem tradiţiile con-
semnate tîrziu, în sec. XVII de Grigore
Ureche şi în sec. XVIII de Ion Neculce - soţia
unui ttrgovăţ din Hirlău şi - după alte ştiri
- fiica unui boier din neamul Cernat, care
stăpînea Lacul Brateş. Astfel se explică, de-
altminteri, şi ocupaţia viitorului domn ina-
intea urcării sale pe tron : măjar (pescar) sau,
mai corect, proprietar al unei întinse zone
piscicole, pe care o exploata direct, ajutat de
numeroşi argaţi , împreună cu care se ocupa
şi de comercializarea peştelui. Această ima-
gine se desprinde din povestirea lui Neculce.
Astfel - va conchide Dimitrie Cantemir -
boierii "au ales domn pe acest Petru, ca
fiind fiul domnitorului lor, şi 1-au chemat de
la nego ţul cu peşte la tron". Noul domn a
fost ales şi uns la Hîrlău , la 20 ianuarie 1527 .
Momentul însciiunării sale se caracteri-
ze ază printr· o tensiune extremă pe planul
politic atit intern, cît şi extern. Şi ne-am fi
aştep tat, poate, ca noul domn, aflat la virsta
maturităţii şi nepregătit anume pentru dom-
nie, nedeprin3 din copi lări e cu viaţa de curte
şi afacerile de stat, să se acomodeze greu noii
situaţi i , să şovăie in primii săi paşi, să gă­
sească anevoie calea cea mai potrivită rezol-
vării tnctlcitelor probleme politice interne şi
externe. Nimic mai puţin adevărat: il vedem
pe Ra rc ş luind frî nele conducerii cu fermitate
din primul moment, conducind afacerile
politice cu realism şi clarviziune, căutînd,
pentru rezolvarea lor, o cale proprie, cores-
punzătoare personalităţii sale - care se
Intrevede din cele dintîi scrisori şi acţiuni -
astfel tnctt, la capătu l drumului, să stea o
domnie puternică in interior şi neatirnarea
absolută în exterior, prin încetarea plăţii
tributului către Poartă.
Pe plan intern, Petru Rareş a venit la tron
ca un pacificator al ţării , după agitata dom-
nie a lui Ştefăniţă . Ales de boieri, el a păstrat
aproape neschimbat sfatul domnesc al prede-
cesorului său, găsind în el unii colaboratori
vrednici şi credincioşi pînă la sfîrşitul domniei
sale. A confirmat confiscările de averi ordo-
nate de Ştefăniţă, fără însă a mai continua
represaliile începute de acesta. Astfel, el se
tnfăţi şa supuşilor săi ca un continuator res-
pectuos, pătruns de spiritul dinastie, dar nu
lipsit de personalitate, păstrind u-şi capacită­
ţile de inovator mai ales pentru domeniul
politicii externe, unde dispariţia regatului
medieval maghiar schimbase echilibrul pu-
terilor tn zona Europei Centrale şi Estice,
inclinind net balanţa in favoarea otomani lor .
Doi candidaţi şi-au afirmat pretenţiile asupra
tronului U ngariei : fostul voievod al Transil-
vaniei, Ioan Zâpolya, şi arhiducele Ferdi-
nand de Habsburg, fratele împăratului Carol
Quintul şi cumnat al ultimului rege maghiar.
Fiecare a fost ales şi proclamat rege, de către
partida sa, asupra ctte unei părţi din fostul
regat.
Chiar tn primele luni de domnie, Rareş a
primit o solle a. arhiducelui, prin care acesta,
explictndu-i drepturile sale la coroana ungară,
ti cerea să-1 sprijine în competiţia contra lui
Zapolya, pentru a putea colabora, mai apoi,
in lupta antiotomană, avind şi sprijinul fra-
telui împărătesc. Rareş a răspun s prompt
acestui apel, şi chiar din primăvara anului
1527 a inceput un schimb de solii şi scrisori
între el şi tabăra ferd inandistă . Victoriile
acestei tabere, în vara ş i toamna acelui an,
culminind cu infringerea lui Zâpolya la Tokaj.
la 27 septembrie, au dat nădejdi noi celor
care, ca Rareş , îşi indreptau speranţele spre
Ferdinand ş i Carol Quintul, ca reprezen-
tanţi ai cauzei creşti ne. Soli speciali plecau
tot mai des din Moldova, ducînd, uneori, şi
scrisori ale domnului către arhiduce. !ntr-una
din aceste scrisori , trimisă din Iaşi la 19
noiembrie 1527, Rareş atrăgea atenţia lui
Ferdinand - pentru ca acesta, la rîndu-i,
să comunice împăratului - că turcii se pre-
găteau de luptă impotriva intregii creştină­
tăţi , că erau pregătiţi , atit pe pămînt, ctt
şi pe apă, cu nenumărate nave şi tunuri şi
că, tn aceste pregătiri , ei aveau sfatul, sprij i-
nul şi ajutorul veneţienilo r, principalii vino-
vaţi de dezastrele de la Belgrad ( 1521), Rho-
dos ( 1522) şi Mohacs ( 1526).
Vestea pregătirilor otomane de război -
adusă de marele logofăt Toader Bubuiog
(ctitorul Mănăs tirii Humor) chiar de la Istan-
bul, unde fusese pentru a prezenta haraciul
- a transmis-o, tn decembrie, odată cu
indemnul de a prelua conducerea cruciadei
antiotomane, şi regelui Poloniei, Sigismund
I cel Bătrîn ( 1506-1548), cu care tntreţinea,
deocamdată, relaţii cordiale : ii anunţase ale-
gerea sa ca domn, regele il felicitase, expri-
mindu -ş i sper anţa că vor trăi in pace şi bună­
vecinătate, spre deosebire de ţ)tefăniţă; in
mai 1527, solii moldoveni la Cracovia au
încheiat cu regele Sigismund o convenţie de
frontieră, urmată, şapte luni mai ttrziu, de
un tratat, care prevedea pacea perpetuă între
cele două ţări, abţinerea polonilor de a tul-
bura domnia lui Petru vodă, libertatea comer-
ţului şi ajutorarea reciprocă contra tuturor
duşmanilor; domnul Moldovei era cu deose-
bire obligat ca, in cazul unui război antioto-
man, să ajute pe re~ele Poloniei sau al Unga-
riei, cu condiţia ca Ş l aceştia să apere Moldova
de invazia turcească.
Lucrurile păreau , astfel, limpezi: Moldova
se alinia frontului antiotoman, alături de
regii creştini ai Poloniei şi Ungariei. !n urmă­
toarele luni însă s-a produs o neaşteptată
schimbare, o adevărată răsturnare de poziţii.
Invins, Zâpolya s-a refugiat în Polonia şi .a
cerut ajutorul sultanului, in schimbul tnch t:
nări i Ungariei; regele Francisc I al Fran ţ~1
ş i regele Poloniei au declarat că acordă spn-
jinul lor tot lui Zâpolya. Dar, prin alia n ţa
acestuia din urmă. cu Sigismund şi cu sultanul
Soliman Magnificul, se forma un bloc, cu
interese comune, care înconjura Moldova din
toate părţile. In toamna anului 1528, Zâpo-
lya a revenit, cu trupe polone şi otomane,
aşeztndu- şi tabăra pentru ier nat la Lipova,
tn Banat; sultanul ins uşi pregătea exped iţia
euro{>eană tn cursul căreia, tn anul următor,
va aJ unge l?tnl sub zidurile Vienei. Devenea.
tot mai evtdent faptul că ferdinandiştii nu
mai reuşeau să se impună in Transilvania;
le lipseau mai a les banii pentru întreţinerea
35
 Mama lui Petru Rares 1

Conform unei v ecbl tradiţii populare din pl~Jţile Oalaţfl or, consemnata. tn t 891 d e Moise Pacu
tn monografia jud eţului Covurluf , Petru Rareş s~ar ti nllscut tn acest ţinut, ,.pe Ungă Lacul Brateş:
tntr-un sat asta.zi desfiinţ at, din grlndul ce e tn faţa Vadulul lui Isac de pe Prut". Aceasta. l egendă se
leagă de cea cul eas ă de cronicarul I on Neculce şi conse mn ată tntr-unul din celebrele sale O samă ·de
euvtnte, după care, tnalnte de d omnle, Petru Rareş ar fi rost măjar (pescar) ş i tn momentul alegerii
sale ca domn s-ar ti afl at tn ţ inutul Covurlu lului, .. cu măjlle lui". O altl'l. tradiţie , deosebit de puter-
nică , tn aceeaşi zonă, pllstrata. fn familiile Cernat, Ple s nllă ş i Fulger, tnregl s trată de istoricul Gh. Ohi-
bănescu, ,.pune l eg!itură tntre Rareş vodă ş i familia Cernat" ; potrivit acestei tradiţii , Maria, mama lui
Petru Rareş, ar fi fost din famiHa Cernat .
O cercetare d e arhivă Intreprin să pentru a studia ascend enţa generalului Alexandru Cernat
(1 829-1 893)1, ministru de Război şi comandant al arma tei r omâne de operaţii tn vremea rl\zb oiulul
p entru Indepen denţă, ne-a pus tn faţa unul context documentar care p oate aduce lumini noi cu pri-
vire ·1a or iginea Răre şoael. Documentul fun damental pentru cuno aşterea proprie tăţil or famili ei Cernat
tnalnte de domnia lui Petru Rareş era un brlsov pri n care volevoduJ Petru II a tntl!.rit fraţil or Cernat,
la 15 Iulie !448, vreo 40 sate, selişti, mori, iezere etc. din ţinutu ril e Covurlul, Tecuci şi Btrlad. Fraţii
Cernat deveneau, asttel, unii din cel m al tn stli.riţl oameni al vremii. Printre propri etăţile acestea ,. se
afla şi Lacul Brateş de ltngâ Galaţi, rlimas tn stăpînirea fam iliei Cernat ptnl!. tn veacul trecut, ctnd
a făcut obiectul unul mare proces.
O seamă de documente din vremea lui Petru vodă Rareş aratli eli el a stllptnit tntr-ad evăr ş i o
serie de rroprietăţi din zona Lacului Brat eş, din care a făcut danli un or mănăstiri. Astfel, a dăruit
1lănăsUrl Tazlău, Iezerul Daduvul cu lezercanele şi glrh•le aferente (t 527), Probotei - Iezerul Bllău
(1543), far iezerul Orehov a fost tmpărţlt, tn 1546, Intre ~Hlnll.c; tirile Humor ş i :M o l d oviţa. Toate aceste
Iezere fac parte din domeniul Cernliteştil or. Legătura dintre Rare ş şi aceştia este tntllritll ş i de faptul
Că, tn arhiva Mănăstirii Probota, pachetul cu documentele ,privind Iezerul .BIIllu cuprinde, ca document
de bazl\, o copie a hrl11ovulol dln 1448. Mal mult decit attt : tn cursul procesului purtat tn veacul trecut
pentru stăplnirea Lacului Brateş, llăn ăstl rll e Probota şi TazHlu şi-au a părat drepturile tntemelndu-se -
ca şi b oierii Cernăteş tl de atunci - t ot pe documentul d in 1448.
Toate acestea dovedesc Că, dăruind măn ăstirilor Iezerele amin tite, Petru Rareş le-a dat, tmpreună
cu actul de d onaţie, şi cOpil după uricul din 1448, ea o Juatlrtcare a propriului alo titlu de proprietate.
SucceaJunea sa tn drepturi la o parte din domeniul famili ei Cernat, nu se poate explica dectt p r!ntr-o
Inrudire directă. Ipoteza cu mpărării trebuie e xclu să, Căci un asemenea caz era, de reguJl\, m e nţio nat
expres tn actul d e donaţi e.
ln aceste condiţii, tradiţiile privind originea familiei mamei lui Petru Rareş din neamul boie-
rilor Cernat capătli o anume consistenţă I storiCă. ·
Şerban ORĂSCU
~ Vezi Maguln btorlc, nr. 6/1972.

mercenarilor. În aceste condiţii, alianţa cu

Habsburgii nu mai corespundea in nici un
chip aspiraţiilor lui Rareş, care, indiferent
de sentimentele sale fireşti, nu putea să
menţină o poziţie care ar fi adus ţara pe Q
cale primejdioasă . Asasinarea lui Radu ttle
la Afumaţi!, tn primele zile ale lui ianuarie
1529, la capătul unei politici ferm fil ohabs-
burgice, a fost un serios avertism ent. ln ace-
eaşi lună, tratativele moldo-ză.polyen e - des-
pre care se zvonise tncă din decembrie -
au tnceput. ln balanţa lor, Petru Rareş şi-a
aruncat apada.
Tea••• lui .SoUman
Ind. din 1528, el primise porunca Porţii de
a cuceri Transilvania pentru Ză.polya . Oştile
moldovene au apărut, la 29 ianuarie 1529,
tn secuime, tntr-o expediţie fulgerătoare, care
• Vezi M. .ulD bţorle, nr. 6/1975.
.
a. aJUnS nă în Ţara Bîrsei, întorcîndu-se
in încărcate de prăzi. Au urmat
use la Lipova în mai, prin mi -
I M•Oidovei, iar la 10 iunie s-a înche-
yp~l~ form căreia, t n schimbul aj u-
' ~~~.,. 1ui Ză.polya, R areş t rebuia să p ri-
'h\ ească cetatea Bistriţa cu tot ţi nutul , i n tă­
rindu-i-se ş i vechile pose.siuni moldoveneşti ,
Ciceul şi Cetatea de Balt~. Citeva zile mai
tîrziu, oştile m oldovene era u din nou în
Transilvania, zdrobind, la Feldioara, in
apropierea Braşovului, o armată ferdinandi stă
bine înarmată (22 iunie 1529). P este două
luni (29 august}, pe cimpia de la Mohâcs,
Ză.polya 1-a întîmpinat pe Soliman Magnifi-
cul ca pe s tăpî nul său, săruttndu-i mîna,
după ceremonialul otoman; la 14 septembrie.
tn drum spr e Viena, sultanul a intrat în ceta-
t ea Buda, instalind acolo ca reprezentant al
său şi consilier al regelui Ză.polya, pe Aloisio
Gritti, fiul bastard al dogelui Veneţiei, unul
din cei mai bogaţi bancheri ai Europei, căruia

36
 -
îndatoraţi şi şi
.. erau
ii .
msuşt .
marele vtztr, Zapolya
Acţiunil e militare ale lui Rareş in Transil-
vania au continuat in acel an ş i in cel urmă­
tor, domnul Moldovei mindrindu-se să
afirme că " Ardealul este al lui". In adevăr,
sub o formă sau alta - domenii persona le
sau zone de influenţă - estul şi centru l aces-
tei ţări român eş ti erau sub ascultarea lui .
Care este sensul acesto r neobosite strădanii,
materializate in atitea campanii ardelene,
cum nu mai ţurtase nici un domn moldovean?
Condus tot timpul de idealul de c ru ciadă,
fr ămîntat mereu de gi ndul coaliză ri i tuturor
forţelor antiotomane, P etru Rareş a fost cel
dintii domn român care a înţel es - sau
poate, mai p uţ in decît atît, a si mţit, ceea ce e
m ai emoţionant şi mai semnificativ p entru
noi - că puterea românilor s tă tn unirea
lor ş i că aceas tă unire era de neconceput fă ră
ţara Ardealului. ln ceea ce priveşte acţiunea
comună a l\""oldovei şi Ţării Româneşti, o
cale o arătase Şte fan cel M.are : aducerea pro-
vinciei din sudul Carpaţilor sub influenţa
celei din răsăr itul lor, prin aşezarea, pe
tronul de la B u c ureşti (sau Tîrgov i şte) a unu i
domn credincios celui de la Suceava. Rareş
a intrezărit a doua cale, aceea a alianţel o r
dinastice: nu e întîmpl ător, astfel, că doi
voievozi munteni din această vreme - Vlad
Inecatul (1530-1532) şi Mircea CiobanuP
(în sc ăunat in 1545) - a u fost ginerii lu i
Rareş. ' La s fîrş itul veacului , Mihai Viteazul
va merge pe a treia cale, cea mai îndrăzneaţă ,
dar singura eficace: uniunea personală .
Alta era, în să, situaţia Transilvaniei. De
secole, ea fusese inclusă - fără să-ş i piardă
autonomia - intr-un sist em politic s trăin
tradiţiilor poporului român, care a ră.mas,
pînă la urmă, acolo, ca o a patra naţwne,
n e recunoscută, deşi cea mal numeroasă şi
cea mai vec he, pe lîn gă cele trei - mag~iari,
s~ i . secui - ale că ror virfuri de feudahtatc
şi patriciat se uniseră pen tru a exploata, in
folosul lor, clasele de jos şi pc români. Între-
gul s istem politic a l regatului feudal m aghiar
se sfărîmase însă la Mohacs, iar pentru pre-
luarea şi eventuala refacere a m oştenirii
sfîntului rege Ştefan se luptau acum cei doi
regi, reprezentînd, unul - "naţiunea" ger-
mană, altul - pe cea maghiară. ln numele
romAnilor din Transilvania, a vorbit şi a
acţionat Petru Rare ş (lui i s-au al ăturat şi
secu ii), a cărui dorinţă - unanim recunos-
cută de contemporani - de a trece Transil-
vania între stăpînirile sale, trebuie înţeleasă
şi prin această prismă . E ste, deci, in primul
rind, nevoia - înţele asă sau intuită - a uni-
tăţii romlneştl. Ea se întrevede din toaţe
acţiun il e lui Rareş ; e drept, el nu a mărtun ­
sit-o explicit, in scri sorile sau discuţii l e sale,
dar adversarii săi au s imţit-o . Saş ii din Bis-
triţa, de pildă, obse rvau că românii de pe
valea Lăpu ş ului s-au unit cu moldovenii lu t
Rareş din primele zile ale apariţiei lor pe
acele meleaguri ; cronicarul ungur Veran-
csics a consemnat t eama lu i Soliman că Rareş
va reuşi "să unească toate aceste trei ţăr i
intr-una", pentru a i se opune; secretarul
• Vezi Magazin Istoric, nr. 9/ 197 1.
polon a l reginei Isabela Zapolya a scris şi el
despre posibila al ăturare a românilor ardeleni
la oşti l e lui Rareş, "din cauza asemănării
limbii", prin care se tnţelegea , altfel expri-
mată , identitatea de neam.
Astfel, anu l 1530 a marcat, indiscutabil,
apogeul puter ii lui Petru Rareş: sub controlul
său , stăteau toate cele trei ţări române. In
aprilie, se recăsăto r ise 2 cu Elena-Ecaterina
Brancovici, fii că de despot sirb ş i so ră vitre gă
a doamnei Miliţa-Despina a lui Neagoe Basa-
rab. Doamna E lena era o prinţesă cu adevă­
rat ,.din rude mari, î mpărăteş ti" : descindea
din împăraţii bizantini ş i din ţarii sîrbi, se
tnrudea cu mari familii nobiliare din U ngaria
şi Polonia, era vară prim ară cu soţia marelui
cneaz Vasile III al Moscovei . Cu ascendenţa,
cu mindria şi cult ura ei, Elena Brancovici
a ad us - cum a scris N . I orga - "un com-
plex de in flu enţe culturale de cea mai mare
importanţă pentru dezvoltarea Moldovei".
Vechilor tradiţii bizantino-slavone, li s-au
adăugat , astfel, elemente noi ; din această
si nteză, "s-a ajuns, pe lîngă s trălucita dez-
voltare c ul tural ă bisericească, ş i la o cultură
de caracter profan". Stau. mărturi e monumen-
t a lele şi s trălucitoarele ctitorii de la Probota,
Moldoviţa sau Sf. Dumitru- Suceava, ca şi
cronica, alcătuită di n indemnul domnului şi
a l marelu i logofăt B ubuiog, de către episcopul
Macar ie de Roman după modelul cronicilor
bizantine. Prin aceasta, "Rareş a făcut să se
scrie cea dintii cronică moldovenească şi să
se dea naşte re unei şcol i de cronicari, care
formează gloria gîndi rii român eş ti din seco-
lul a l XVI-lea şi al X VII-lea" (istoricul Ioan
U rsu).
Arme şi diplomaţie
În culmea puterii sale, P etru Rareş s-a
s imţit destul de pregătit pentru a tranşa cu
a rmele vechiul diferend moldo-polon pentru
Pocuţia, acea provincie pe care domnii mol-
doveni o stăpî niseră, din sec. XIV, pentru o
datorie contractată de regele Vladislav Ja-
gello în 1388 ş i neres tituită în întregime 3 .
Luptase pentru ea şi Ştefan cel Mare, dar
Bogdan III o ce.dase po}onilor.' spe_rind. să
obţină, astfel, mat u şor mma pnnţese1 Ehsa-
beta, sora regelui. Căsă.toria nu s-a mai
realizat, datoria nu s-a mai achitat, iar Pocu-
ţia a rămas coroanei polone. Solii moldoveni
a u adus la cunoştmţa regelui Sigismund , în
august 1530, dorinţa domnului lor de a i se
înapoia moştenirea ce i se cuvenea de la
tatăl şi înaintaşii săi, ameninţînd că, alt!ll!n-
teri , o va lua cu a rmele. Ceea ce s-a Ş I tn-
Umplat, în 1.1rma refu zul ui regal, la tn ceput~l
lui decembrie 1530. Populaţia o rtod oxă dm
Pocuţia, op rimată de nobilii poloni catolici,
1-a primit pe domnul Moldovei ca pe un
eliberator: ,.aproape toţ i aleargă la el -
scria, uimit, vicecancelarul coroanei - şi i
se supun cu bucurie, iar el îi primeşte ş i - i
tra tează bine" .
De data aceasta, Rareş făc use un act de
ostilitate faţă de cei care, prin alianţa sa cu
Zapolya, deveniseră proprii săi al iaţi. El
1
Prima s'lţlc, Maria , murise tn 1529.
'Vezi Magazin 18torlc, nr. 11 / 1974 .
37
 1
dovedea tnsâ prin tnsuşi acest fapt, adevă ­
ratele sale sentimente - dincolo de poziţia
dictată de conjuncturi - şi perseverenţa cu
care urmărea realizarea planurilor sale.
Reclamtndu-1 sultan ului, regele Sigismund a
ordonat, toto dată , r idicarea unei oşti de mer-
cenari pentru expediţia de pedeapsâ. Din
partea sa, Rareş a respins attt somaţia re-
~alâ de a pârăsi Pocuţ ia, ctt şi porunca venitâ
de la Istanbul tn acelaş i sens, dar p e care
avea motive să o considere formală: el tnsu~i
va scrie şi va spune că a avut acordul tactt
al dregătorilor otomani pentru a intra tn
Pocuţia .
Anul 1531 a adus o noul modificare pe
eşichieru 1 politicii central şi est-europene.
Ambiţiosul veneţian Aloisio Gritti, intuind
slăbiciunea regelui Zapolya şi bizuindu-se pe
puterea otom ană pe care . o reprezenta tn
Ungaria, a început să rivneascl tronul aces-
t ei ţări pentru el şi tronurile ţărilor române
pentru fiii săi. Zapolya a aflat şi 1-a anunţat
şi pe Rareş . O noul schimbare a orientării
politicii moldoveneşti era iminent!. In ade-
văr, la 15 iulie 1531 , Grigore R osenberger,
unul din solii speciali, de taină, ai domnului
a fost trimis la Ferdinand de H absburg, pen-
tru a incepe tratativele de reconciliere. P este
vreo trei slptămtni, la inceputul lui august,
oastea polo nă de mercenari a intrat in Pocu-
ţia , alungtnd garnizoanele moldovene lăsate
acolo de Rareş . Domnul se afla, in momentul
acela, in Ţara de J os; o parte din oastea sa
era tn Transilvania; restul oastei a fost adu-
nat cu o neaşteptată repeziciune şi, tu marş
continuu, timp de o săptămînă, a ajuns in
Poc uţia, unde tnsă a fost infrint!, la Gwoz-
dziec şi Obertyn ( 19 şi 22 au~ ust). Rareş tnsuşi
a fost rănit de două ori ; ciţtva dintre cei mai
de seamă boieri, steagul ţârii şi cttev a stea-
guri mai mici (ţinutal e şi boiereşti) au căzut
tn mtinile tnvingătorilor.
Această tnfrt ngere - care 1-a durut pe
domnul Moldovei mai mult decit alte eşecuri
ale domniei lui - nu s-a datorat, aşa cum a
presupus, mai demult, istoricul I. U rsu,
trădării boierilor; oboselii trupelor, silite să
mărşăluiască o săptămînă şi aruncate direct
tn luptă şi celor cîtorva greşeli tactice şi stra-
tegice ale lui Rareş , li s-a adăugat, trăgtnd
greu în cumpăna victoriei, superioritatea
inzestrării mercenarilor poloni, tnarmaţi cu
arhebuze, faţă de oastea moldovean!, for-
mată din cavalerie, pedestrime şi o artilerie
de vreo 50 tunuri.
Revenirea la alianţa cu Habsburgii era,
acum, o n ecesitate pregnantă. Imediat după
luptă , acelaşi Grigore Rosenberger a fost
tnmis din nou la arhiducele-rege, in legătură
cu noua alianţă, despre care, in primăvara
anului următor , 1532, circulau deja zvonuri
insistente. Alţi soli m oldoveni au ajuns ptnă
la Moscova, indemnind pe marele cneaz
Vasile III - aflat, atunci, intr-un armisti-
ţiu între două războaie cu Polonia - să nu
prelungească acest armistiţiu, ci "să lupte
împreună impotriva Poloniei" .
Conflictul moldo-polon a continuat şi în
anii următori, şi prin arme, şi prin diplomaţie,
cu toate diferitele lncercări de m ediere a
38
păcii, făcu te fie de Ferdinand sau Zapolya,
fie de sultan, fie de unii demnitari poloni.
Poziţiile celor doi beligeranţi erau tnsâ
ireconciliabile, aşa tnctt, intre timp, regele
Sigismund a tncredinţat castelanului Craco-
viei, Andrei T enczylliki, care tocmai p or :1ea
tn pelerinaj la I erusalim, misiunea de a sonda
dregâtorii Porţii cu privire la. poziţia lor faţă
de Rareş . In aceste discuţii, s-a aj uns la con-
cluzia câ, pentru păstrarea păcii dintre cele
douâ state, era necesară inlocuirea lui Rareş.
E lesne de imaginat reacţia acestuia ctnd a
aflat că principalul susţinător al un ~ aseme-
n ea idei a fost acelaşi Aloisio Gritti.
In 1534, trimis de Poartă ·ca să delimiteze
stăptnirile celor doi regi ai Ungariei, Gritti a
venit în Transilvania; profitind de faptul el,
in acel moment, sultanul se afla tocmai la
Bagdad, antrenat tntr-un greu ră zboi cu per-
şii, voievodul Transilvaniei, Ştefan Maila.t,
împreună cu Petru Rareş - avlncf ş i acordul
lui Zapolya - au pus la cale suprimarea lui
Gritti. Dispariţia acestuia a uşu rat alianţa
lui Rareş cu Habsburgii. După ce arhiducele
F erdinand i-a recunoscut posesiunile ardelene,
Rareş a dat, la 4 aprilie r535 , actul omagiat
care cuprindea condiţiile noii alianţe anti-
otomane. El a continu at să păstreze tnsl şi
legăturile cu Zapolya.· - tot m ai nemulţumtt
de abuzurile Porţii şi mai temător de even- IJ
tualele represalii pentru uciderea lui Gritti 11
- incercind să obţină , prin medierea ambilor 1:
regi ai Ungariei, pacea cu Polonia. Şi, ca
să-1 "convingă" pe bltrtnul Sigismund, ln
mai 1535 Rareş a reocupat Pocuţia.
Pe pla n european, se tnteţeau, acum, efor-
turile pentru Inchegarea unei mari coaliţii
antiotomane. In ea, un rol de frunte se re-
zerva domnului Moldovei.
"Doctorul" ti
lnacţlunea N
tncă din toamna anului 1535, Petru Rareş
tndemna pe Ferdinand să pornească lupta,
"tntructt sultanul, fiind de mai multe ori
înfrînt de regele p erşilor", n-ar fi putut ri-
posta cu putere. In vara anului următor,
el şi-a reafirmat dorinţa de a sluji regelui şi
împăratului "şi intregii creştinătlţi", certnd
un ajutor de "5 000 oameni cu maşini pentru
spart zidurile" (bomba.rde). La Oradea, se
afla, atunci, un trimis special al lui Carol
Quintul, episcopul Ioan de Lund, lnslrcinat
să trateze Incheierea unui tratat cu Z apo-
lya ; un sol al lui Rareş a ajuns ptnl la acest
episcop, pentru a-i aduce asigurarea - care
trebuia transmisă. lmpăratului - el, "dacă
se va intreprinde ceva p e uscat contra turci-
lor" , el va oferi "60 000 ptnă la 80 000 ostaşi
foarte bine pregătiţi" . După toate aceste con-
tacte prin intermediari, Petru Rareş s-a.
adresat şi direct lui Carol Quintul, In sep-
tembrie 1537, trimiţtndu-i cunoscuta scri- •
soare cifrată 1 tn care, numindu-1 pe împărat
Doctor Frofm, il ruga "să binevoiască
Domnia Voastră să ne viziteze curtnd, pentru
a ne lecui de boala noastră" . "Doctorul"
1 Vezi MaruJn letorlc, or. 2/t972.
 -
tnsl ocupat cu pregltirile de cru ciadă., n-a
rlspuns dectt prea ttrziu.
Liga an ti otomană. pă.rea să. prindă. viaţă.:
ln februarie 1538, cei doi regi ai Ungariei s-au
lmplcat, Zât>olya accepttnd să. fie moştenit
de Habsburg1 (la vremea aceea nu avea copii),
a.poi, ln iunie, Francisc 1 al Franţei s-a lmpl-
cat cu 'vechiul să.u duşman, Carol Quintul,
adertnd şi el la LigA.. Punctul şubred al coali-
ţiei antiotomane ră.mtnea, la marginea ei
rlslriteană., conflictul moldo-polon . De aceea,
stA.ruitor Indemnat de regele Sigismund,
Soliman a hotă.rtt să. lovească. Liga prin Mol-
dova.
La mijlocul verii lui 1538, oştile otomane
au trecut Dună.rea . Simultan, au atacat
Moldova şi tă.tarii, şi polonii. Tă.tari i au fost
tnfrtnţi repede, la Ştefă.neşti pe P rut, apoi
Rareş s-a indreptat spre nord, unde, după. o
scurtă. ciocnire cu polonii, a reuşit să. incheie
un armistiţiu, mediat de cei doi regi ai Unga-
riei, fă.ră. să. obţină. insă. ajutorul militar de
care avea nevoie; cetatea H otinului rămi­
nea tn mtna p olonilor . In acele zile, de la
sftrşitul lui august 1538, trupele otomane au
pă.truns tn Moldova. O rezistenţă. armată
era exclusă.; superioritatea otomană. era
zdrobitoare, iar Rareş nu primise ajutor de
nică.ieri. In sfatul care s-a ţinut în aceste dra-
matice condiţii, ciţiva dintre marii boieri,
tn frunte cu fostul logofăt Trotuşanu şi cu
Mihu, portarul Sucevei, au arătat domnului
că. singura soluţie pentru salvarea ţă.rii era
plecarea lui. Cei doi boieri erau tnsă şi capi i
unui complot care viza suprimarea fizică. a
lui Rareş ; ln acest scop, ei stă.teau in legă.­
tură. cu dregă.torii domneşti din posesiunile
ardelene, că.tre care domnul, hăituit in pro-
pria lui ţară., a pornit la 18 septembrie, după.
ce Incercase zadarnic să. ajungă. la Moscova
sau să. se adă.postească ln Polonia. Cu t rei
zile mai tnainte, la 15 septembrie, Soliman
M~gnificul ocupase, fă.ră. lup tă., cetatea Suce-
vel.
ln timp ce fostul domn ră.tă.cea prin munţi ,
o adunare electivă. convocată. de sultan
primea, ca voievod, la 21 septembrie, pe Ştefan
Licuati (1538-1540), nepotul de fiu al lui
Ştefan cel Mare. Moldova scă.pa, astfel, de
transformarea in paşaU c - Soliman venise
cu această intenţie - dar i se smulgea o
bucată din trupul ei, anume sudul Basara-
biei, Buceacul, cu cetatea Tighina. Ajuns la
Ciceu la 28 septembrie, Rareş s-a pomenit
prins', ca tntr-o ca~cană., tntre uneltirile celor
dinlă.untrul cetă.ţil şi asediul ungurilor, tn
afara ei. ln această. situaţie, el a procedat cu
!nţelepciunea cuvenită : scoţtndu-i pe unel-
titori din cetate, a predat Ciceul ungurilor, el
rlmtnlnd acolo cu familia, ca ostatec.
La mijlocul anului 1539, indem nat de soţia
sa, Petru vod ă. a t rimis sultanului o "carte
cu mare jalbă.", scri să de tnsă.şi doamna;
conţinutul ei ne-a ră.m as necunoscut, dar
efectul s-a vă.zut imediat: Soliman a poruncit
lui Zâpolya să. elibereze pe fostul domn al
Moldovei şi sl-1 trimită la Istanbul. Temă.tor
ca Rareş să. nu ajungă. din nou domn, Zapolya
a amtnat m ereu executarea poruncii, care a
trebuit repetată de şase ori, pentru a fi lnde-
plinitl a şaptea oară.! Pe 'la mijlocul lui ia-
nuarie .1540, Petru Rareş a pormt spre I stan-
bul, unde a ajuns spre sfirşitullunii urmă.toare.
In capitala otomană., a tmpărţit cu dărnicie
aur şi pietre scumpe dregă.torilor otomani,
ptnă ctnd a fost primit tn audienţ ă. la sultan.
Acolo, tn faţa Divanului imperial, a ţinut
un lung discurs pentru a-şi apă.ra cauza, ex-
p unind amă.nunţit şi convingă.tor 11 Cauzele
şi urmările războaielor sale, să.ră.cia t ezauru-
lui, moartea lui Gritti, tră.dă.rile boierilor,
vechile drepturi ale h otarelor Moldovei cu
Polonia şi a cerut iertare ară.ttndu- se atit de
supus, incit a pă.rut tuturor un om ostndit
de soartă tn chip mişelesc". Entu ziasmaţi, fas-
cinaţi - parte de calităţile prinţului româ.n,
parte de aurul slu, - dregă.tori i otomani au
decis iertarea lui, fixindu-i-se reşedinţa tem-
porară. in cartierul Pera , unde Rareş a între-
ţinut, citeva luni, o adevărată curte princiară.
In decembrie 1540, Ştefan Lă.custă. a că.zut
victimă unui complot boieresc - al Gă.neşti ­
lor ş i Arbureştilor conduşi de aceiaşi Mihu
şi Trotuşanu - succedtndu- i acel Alexandru,
nepotul lui Petru Aron . Domnia lui Alexandru
Cornea a durat şi mai puţin , clei, aflindu-se
la Poartă de moartea lui Şte fan Lă.custă, tro-
nul Moldovei a fost acordat din nou lui Petru
Rareş. La 9 ianuarie 1541, el a pără.sit curtea
de la Adrianopol, la 23 a aj uns la Dunăre, la
22 februarie a intrat tn Suceava, iar la 11 m ar-
tie capetele boierilor trădă.tori că.deau, du pă
porunca domnească. Condiţi ile impuse de
turci acestei restau rări au fost su rprinză.tor
de blînde : majorarea haraciului cu numai
2 000 galbeni, acceptarea şi întreţinerea unei
garnizoane de 500 că.l ă.reţi turci şi t rimiterea
lui Iliaş, fiul mai mare al domnului ca osta-
tec la Poartă . tn schimb, se promitea să. se
restituie Moldovei, cetatea Tighina, iar dom-
nului i se tnapoia o parte din tezaurul confis-
cat de sultan in 1538. Aceste concesii nu erau
tnttmplătoare : sultanul pregă.tea noua expe-
diţie in Ungaria impotriva regelui Ferdinand
de Habsburg ; Zâpolya murise in 1540, lă.stnd
ca moştenitor un fiu minor, recunoscut de
Soliman ca singurul rege legitim al ţă.rii.
Un principe
al Rena,terii
A doua domnie a 1ui Petru Rareş ( 1541-
1546) nu a mai cunoscut nici strălucirea, nici
acţiunile de anvergură. ale celei d intti. Ş i
situ aţ ia era mai gravă: cetatea Buda fusese
ocupată de Soliman, iar Ungaria Centrală. -
transformată. tn paşaltc . Pentru eliberarea
Budei, s-a proiectat o nouă cru ciadă., al că.rei
comandant a fost numit m archizul J oachim
de Hohenzollern, elector de Brandenburg.
Pă.strtndu -şi vie speranţa eliberă.rii Moldovei,
lui i s-a adresat Petru Rareş pentru lupta
comună, incheind in martie 1542 un tratat
secret şi împrumutînd marchizului sum a de
200 000 florini pentru organizarea cruciadei.
Expediţia tns~ a eşuat.
Silit de împrejurări, Rareş a trebuit să.
renunţe şi la Pocuţia şi la cetă.ţile ardelene,
dărîm ate, in 1544, din ordinul reginei Isabela
Za polya, şi să. se mu lţ umească doar cu o
39
Earte din fostul său d omeniu, pentru care a
tăcu t noi expediţii p est e m unţi. "Bătrî n de
zile" şi bolnav , domnul Moldovei a i nch is ochii
i n noap tea de 2/3 septembrie 1546 şi a fost
ingrop at in ctitoria sa de la Prob ota.
ln monografia sa consacrată dom nului mol-
dovean, in 1923, istoricul I oan U rsu ii atri -
buia t oat e calit ăţile şi defect ele u nui p rin ţ
al Renaşterii . l n a nul următor, P. P. Pana i-
tescu il socotea a nu fi decit " un temperament
impulsiv, a căru i sinceritate proaspătă n-a
fost învălu i tă in formele culturii". P entru
N icolae I orga, din contră, " Petru Rareş, cu
neinfrintul lui avint către fapte, cu conştiinţa
lui că moşteneşte pe Ştefan cel Mare, cu s tă­
r uinţa lui i n a apăr a toate drepturile marelu
părin te, cu dorinţ a- i de a juca un rol in is-
tor ia universală, pe care personalitatea lui îl
înd reptăţea" - "m erită a fi aşezat în rîndul
suveranilor din ep oca Ren aşterii", precizînd,
mai tîrziu, ca " un adevărat Principe după
reţeta lui Mach iavelli".
Celebrul ist or ic, gînditor şi om politic ita-
lian, Niccolo Machiavelli (1469- 1527) şi-a
scris nu m ai puţin celebra carte Il Principe
("P rincipele")in 1513;ti părităpostu m , i n 15 J .
ea a devenit cartea de căpătîi pentru moni.t'flltl
ş i oam enii de stat ai vremii; Carol Q · t •
W ilhelm de Ora nia, H enric I V al
o aveau intotdeauna la îndemînă;
ş i Catherina de Medicis nu se despărţea
Ri:l" · Multe din scrisorile care au pornit din cim-
ea nici in călătorii. De la scrierea pînă la pl-
rirea ei s-au scurs 18 a ni; i n acest răsti mp,
ideile fund amentale a le Principelui au circu...
lat, desigur, pe cale orală, p e la t oate cu rţ il e
europene ; iar apoi , după tipăr i rea căr ţii, cir-
c ul aţia ş i influ enţa acestor idei au primi t im-
p ulsuri n oi. E de neinchipuit că ele ar fi
p utu t ocoli Moldova, ţară pe care, in această
primă jumătate a vea cului XVI, "din d o uă
păr ţi o bat e vi ntul Apusului, şi din Polonia,
şi d in Ardeal" (N. I orga) . l n aceste cond iţii
in flu enţa ideilor lui Machiavelli asupra menta
l i tăţii politice a lui Petru Rareş nu ni se pa $
un fapt neobi şnuit; din co ntr ă , unele di
faptele ş i atitud inile sale sint parcă direc
inspirat e d in ele, î nt r-atît de bine corespun
unor precepte ale Principelui.
Vulgarizar ea acestor idei a redus mesajul
Principelui la cunoscuta form ul ă "scopul
scu z ă mij loacele", uitindu-se însă că toate
sfaturile "machiavelice" erau destinate unu i
ideal principe italian, care şi-ar fi asumat răs­
p underea unificării Italiei, printr-o luptă cu
d u ş mani care, ei in primul rind, nu-şi alegeau
mijloacele 1 Adapttndu-se acestei situaţii, prin-
cip ele machiavelic t rebuia să- şi formeze con-
cep ţi i foarte realist e şi foarte elastice in acelaşi.
timp, uş or de ad aptat deselor " denivelări" d in
co nfi gur aţia pol itică a vremi i, pentru
menţine integritat ea şi independenţa statulu ~
în folosul cetăţen i lor săi.
Judecată astfel, apropierea dintre principele
gindit de Machiavelli ş i Petru Rareş nu e,
pentru cel d in urmă, o scădere, ci o preţuire
mai corectă, me nită să valorifice mai deplin
acele m oment e ist orice cînd poporul român,
p rin cei m ai de seamă repre ze n tanţi a i săi ,
s-a dovedit receptiv marilor curente cult urale
europ ene.
40
,,
Dam de stire
1
Mariei Tale. .. "
TH. HOLBAN
Petru Rareş este cel dintii domnitor moldo-
vean de la care s-a păstrat o foarte bogată
corespondenţA Internaţională. Scrisorile sale
- adresate regilor Ungariei şi Poloniei, îm-
păratului Carol Quintul, sultanului, condu-
cătorilor oraşelor săseşti ş i secui eşti din Tran-
silvania sau unor nobflf unguri şi polonl -
arată , toate, (ca şi rapoartele solilor străini
care au discutat cu el) spiritul viu, dinamic
al domnului, tenacitatea şi indirjirea cu care
înţelegea să apere drepturile ţării. Mai intot-
deauna, găsea cuvintul de foc, cu care biciuia
pe adversar. El este, şi prin acest .a spect poli-
tico-diplomatic, un precursor al lui Mihai
Viteazul.
celarla lui Petru Rareş se află răspîndite în
diverse volume ale colecţ iei Hurmu zaki; altele
au fost publicate in diferite colecţii de docu-
mente medievale, romAneştf şi străine; foarte
multe se mal află, nedezlegate, in arhivele din
Polonia şi Turcia. Din culegerea de documente
poloneze pe care prof. Th. Holban le-a tran-
scris in anii cind a efectuat cercetări in arhivele
poloneze 1 , oferim cititorilor noştri citeva frag-
mente din unele scrisori -Inedite sau mal
pu ţ in cunoscute - pe care Petru Rareş le-a
trimis regelui Poloniei in a doua sa domnle
(1541- 1546). Ca şf a lteori, atragem din nou
aten ţi a as upra faptului ci formulele de reve-
re n ţă, specifice coresponden ţ ei polftlco-
diplomatfce a timpului, trebuie înţelese ca
atare: simple formule.
Şt.S.G.
Revenit tn domnle, Rare$ trlmlto reJ."('elul cea dlntU
aoiJe pentru a-l a nunt a t ntoarce•r a. rt 18<)orea, da·
tlod d ln Intervalul februarle-aprl ll~ 164 1 $1 cuprln·
zind o seamA do lnform aţ lll ntere nnt e, poate fJ con·
s lderatA a ctul de reluare a relnţl llor diplomatice
dintre cele douA tAri.
Prea lumina te rege Sigismund, dăm de ştire
vouă şi regatului vostru, eli aţ i Inteles, aţi ştiut
şi a ţi văzut ctt de bine eram aşezat prima dată
ca domn tn tura mea nata lă a Moldovei. Ctţiva
ani mi s-a tnttmplat să lup t ăm cu tara voas tră
şi un lung răstimp a Cost rntr·e noi răstim p rle
nelin i şte, pină ce hatmanul vostr u a terminat
cu aceasta, nn gă cetatea noastrli a Hollnulu i'.
ln acea vreme, hatmanul vostr u cu mari puteri
ale ţăr ii voastre, din porunca voastră, a r.1cut cu
noi all an ţl\ şi a dat scrisoar e şi noi de asemeni
am dat scrisoare, pentru ca tn tru noi să fie pace
v eşn ică, de a mbele părţi , a<~a precum e xi stă
tn tre alte ţări creştin e şi precum a rost mal Ina-
Inte Intre noi.
lstorlc, nr. 2/ 1973.
~.,.~~Jo nche lată la s tlrşit ul lunii august 1538 şi
J~UW :.Jli'U abia tn februarie 1539.
 In continuare, Petru Raret relateui tmpreJur&.o ..,
rlle In care, tn 1638, a fost nevoit si piriseasei clom•
nJa, refu 8'llndo-se tn TransUvanJa ; descrie, apoi,
relnstaJarea sa, trei ani mal ttrt:lu, ea domn aJ l\1ol·
dovel, unde, spune volevodul ,.rul-am ga\slt dln nou
patria".
De aceea cer, ca unul domn şi vecin al meu
apropiat şi mal tn vtrstâ, ca şi voi sa. ti ţi bucu roşi,
că Dumnezeu şi Malestatea Sa tmpâratul a bl·
nevoit să-mi dllrulasca această farli.. Iar noi do-
rim sli. fim prietenul Malestli.ţi Sale regelui şi
ţllrll voastre, potrivit jurămtntulul ce l-am tă­
cut cu hatmanul vostru ltngă Hotln, cetatea
noastrA, de care jurli.mtnt stnt bucuros s ă m:l
ţin, târ:l nici o râutate şi vicleşug.
Volevodul moldovean face, mal departe, o descrl·
ere a rreutlţUor prln care trecea Moldova, secitulti
de rizboate, de foametea1 care o btntolse tl de dirlle
mari plitlte lmpertulot otoman.
Alta, dăm de ştire MaiestAţll Voastre, câ unii
(boieri] din divanurile noastre, ŞerpeşUP [... ),
au fugit tn timpul acela tn ţara l\falcst ăţll Voas-
tre, şl Malestatea Voastrll singur ş ti e ctt mult
rău şi ctte pierderi s-au fAcut tn ţara noastra. şi
toate acest ea nu de alţii, el de aceştia. Doar şti u
ca. ei au fâcut totul şi noua. ne-au pricinuit mari
pagube, attt tn vistierie crt şi tn banii noştri, de
aceea respectuos rog pe Malestatea Voastră sâ-1
extrlldaţi , căci nu pot sll vă aducA nici bine şi
nJci rău . Iar eu rog pe Malestatea Voastră să
nu le daţi nici loc şi nici primire acestora.
lncâ mal r og pe .Malestatea Voastră slJ. da~l
poruncll sA mi se tntoarcâ averile furate de Sen-
ko, cel care mal tnainte era tn serviciul meu•,
dar care a fugit. cu banll mei tn P olonia, unde se
află şi acuma.
Alta, dăm de ştire Malest.Aţll Voastre, câ Ma-
Jestatea Sa tmpâratul mi-a poruncit sA fiu ală­
turi de fiul r egelui Ioan•, să-1 ajut daca. va ti
atacat de duşmanul s ău din alte părţ i. ŞI fiin d-
că am fost prietenul lui personal, stnt deci şi
al ţllrll lui.
La urmă, rog pe Maiestatea Voastră sa. trimi-
teţi scrisoare fiului regelui I oan, ca sa. dea drum
liber so ţiei şi fiilor n oştri', sa. ajunga. la noi să­
nătoşi.
Atopra boterllor pribegi, .,din cauza drora a-au
ficut mari bvastlrl", Raret a revenit lntr-o scrisoare
tr1mlli din Suceava la 25 mat 1641, eerlnd .,si Ue
predaţt Ginescul fl tovarlf11si1 [ ...], aeett1 fugari
riuficitort". Din alte documente, se ftle lnsi ci
pribegit n·au rost extridaţt ti au murit pe pimtnt
strUn.
La lacepntal anului nrmltor (164.1), ennosentul
tlplomat al vremU, Avram BanUonehlt a dnt o noul
tone rerelal, pentru a-l averttsa el turetl te preg&.
tele Il ataee Uqarla, Polonia tl Moldova:
Atunci ctnd aceste trei ţări erau unite şi trll.-
lau tn pace, turcilor le venea greu sa. le atace,
căci ţara noastră, a Moldovei, er a poarta şi cheia
ţlltllor ungureş ti şi polone, şi nu numai a aces-
tor doua. ţări, ci şi a altor t:l.rl creşti n e. Pe atunci
tnsll ţara noastră era intreaga. şi pll.zlta. de Dum-
nezeu.
Acum Insi - arlta solul - dupi ce Moldova
fusese supusi tl Transllvanla adusi la starea do prJn-
ctpat autonom, dar vasal Porţll, turell au de gtnd
l i vini uupra Poloniei, pentru a porn ~ apoi, asupra
1
Cauzata. de invazia lăcustelor, to august
1539.
1 Boieri din familia Gll.neştllor , numiţi asltel
după cel mal proeminent dintre el, postelnlcul
Cozma Şarpe .
1 Fusese paznicul averii personale a dom-
nului (comornlc).
• I oan Sigismun d Zăp ol ya, rege nominal al
Ungariei.
' Doamna şi copiii vor revenJ In mai 1541
1
tntregU cretUnitiţi: .,ŞI ata, daci aveţiputere, pre-
gitlţl-vi acum, ctt mal e11te timp t i vreme
buni ptnl.la
prtmlvari, Ulndel altfel, Dumneseu ftle ce se poate
Intimpla". Se menţloneui, apol, un amin unt, ne•
cunoscut ptni acum, petrecut la fixarea hotarelor
noi, tntre MoldovaJl Imperiul otoman, tn 1538 :
,.eonsUterll moldove care t-au dua pr1m11 ai fh:ese
graniţa [••. ] tl·ao luat capetele acolo". Solul mat
aducea ttld despre turci ti o scrisoare a sultanului
citre domnul Moldovei, care ruga pe re8'e ai nu co-
munice aceate ttJrl dutmanUor. ll ru8'a, apoi, si in·
tervlnl pe Ungi ephcopul Marttnuni care atiptnea
Ciceul tl Cetatea de Balti, ca si-1 lnapoieae aceste
doul castele. Pentru chestiuni mal Importante, rela-
tive tot la lntenţllle otomane, domnul Moldovei
ruga pe rege s&.-1 trimiti un aol special.
La Inceputul verll lut 1642, alt sol moldovean, pe
nume Pop, a adus regelui o noul scrisoare, din care
extragem a ceste lnformaţU:
Prea mllostlve domn, dllm de ştlr.e l\lllrlel
Tale r egelui, că avem mari greutll.ţl din partea
turcilor, care ne apasă şi cer de la noi mulţi
bani, pentru acea provincie bogată de jos, pe
care a luat-o tmpl!.ratul turcesc' [... ]. Mai aducem
la cunoştinţa Mărlei Tale că, mai tnainte, ctnd
turcii au ocupat ţara Moldovei, au luat pentru
ei jumătate şi s-au tot Intins aşa, tn sus, pe Nis-
tru. ŞI dacA ar t i continuat sa. se tnttndl!., ar tl
ocupat şi Hottnul, apropllndu-se astfel de Ca-
men iţa [ ... ]
DlJ.m de ştire Mllrlei Tale că mi-am trimis fiul
la turci', [ca ză l og] pentru toţi creştinii şi eu
nu m-aş tngrijL de fiul meu, dacă aş auzi câ creş­
tinii s-au tmpăcat şi s-au unit tmpotriva turcilor...
Solul trebuia si tnn~mJtA regelui rugimintea
lul Raret de ~llisa In voie oamenii trlmlflla marele
cneu al 1\loscovel. Totodatl, retnnola rugimlntea
prtvlnd castelele sale dln Trans11van1a, certndu· l 1
regelui ai aerle fiicei sale, reglna 18abela a Ungariei,
pentru a o determina si 1 le tnapolese.
Amlnunte Interesante oulegem dlntr-o scrboare
trlmJ&A regelui Sigilmund cu puţin timp tnalnt~ de a
muri, tn august 1646.
Dăm de ştire Mll.riei Tate că anul trecut am
trimis pe solul nostru la Măria Ta, certnd scri-
soare de Jlberl!. trecere [... ], pentru solul nostru,
pe care voiam slJ.-1 trimitem la Moscova, pentr u
alte treburi : mal tnttl, pentru bllJ.nurl de samur,
de veveriţă, pentru şoiml ş i pentru alte nevoi,
pe care trebui e sa. le dăm turcului, ca să mă plă­
tesc tn f aţa sultanului.
Regele tl llul tia -oare ruvema Lttu&Dla-
an dat talnonduetele eeru1e fi aoill molclcrvenl au
a)Ulll la Motcova, unde an foat blne prtmt~l dar la
in&oareere, la trecerea prlu. Lltnanta, Il ..au Uent 1
fel de fel de rrentl$1 •• afrontarl: nlel mlcar n-au
rott oapt.&aţl, "ceea ee eate Impotriva oblcelalat" ;
In unele looarl, au foat ala.qa$1 tl bltu$1.
Iar acela care a rost solul nostru cel mai mare 1
a rost omortt pe loc, deşi avea la el scr isoarea
:\tăriei Tale. Doi soli au tost răniţi de moarte şi
11 s-a luat trăs ura cu doi cal. Odată cu această
Câruţă, au luat 30 soroace de blănuri de samur
(a ctte 40 bucăţi fi ecare, tn total t 200 bucăţi),
apoi 36 blAnuri sau şube de veveriţă şi doi şoi m! ~
unul a rost ucis pe loc, altul a tost luat... 1
Ca rispUD8 la aceste lnelleirt ale lmunUl.. l dlplo.o
matlce, .ech1valtnd cu acte de ostllttate, Raret a dis--
pus re$lnerea, tn Moldova, a ambasadorului rera1
Iacob W1llamowaJd. Numai moartea domnitorului,
la Inceputul lut septembrie, a lngidutt lut WUlamow;;
akl si scape de capUv1tate.
• Sudul Moldovei, transformat In
rai a.
7 lli aş a plecat la Poartll al
1542.
41