DRAGOMIRNA.

CTITORI Íi restauratori

Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului PIMEN,

Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

SFÂNTA MĂNĂSTIRE DRAGOMIRNA

2015
 Volum apărut cu sprijinul
Secretariatului de Stat pentru Culte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA (Mitocu Dragomirnei)
Dragomirna : ctitori şi restauratori / Sfânta Mănăstire Dragomirna ; carte
tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi
Rădăuţilor. - Putna : Editura Mitropolit Iacov Putneanul, 2016-
2 vol.
ISBN 978-606-92590-5-4
Vol. 1. - 2016. - ISBN 978-606-92590-6-1

726.71(498 Dragomirna)

© Sfânta Mănăstire Dragomirna, 2015

Editura Mitropolit Iacov Putneanul
 DOCUMENTE INEDITE DE LA
MIRON VODĂ BARNOVSCHI

Prezentăm, în cele ce urmează, un buchet de documente pe care domnul

Moldovei, Miron Barnovschi, cel care a întregit şi construcţia Dragomirnei, le-a
emis în folosul uneia dintre ctitoriile sale, Mănăstirea Hangu.
Cum am ajuns să aflu despre existenţa acestora şi a altor aproximativ 40 de
documente slavo-române, române sau ruseşti ? Printr-un concurs de împrejurări.
Demult, acum vreo 30 de ani, când încă nu mă afundasem prea mult în cele 25.000
de documente athonite (sau poate şi mai multe), mi s-a adresat d-na Maria
Nystazopulu-Pelekydu cu rugămintea de a-i descifra şi a-i traduce în limba greacă
vreo 40 de documente româneşti, marea majoritate scrise cu caractere chirilice,
documente pe care şi ei i le dăduse cunoscutul profesor Linos Politis şi pe care voia
să le publice. A reuşit să le prezinte într-un volum închinat altui profesor cunoscut,
Nikos Svoronos, volum care a apărut în 1986. Dar mai mult nu a făcut, rămânând
doar „ameninţarea” de a le publica.
Paleograful de la Atena şi-a făcut datoria şi documentele, sub formă de
fotocopii, au intrat în biblioteca sa personală, de unde au ieşit luând drumul spre
Iaşi, în urma unei înţelegeri cu familia Gorovei, care le va publica spre a intra în
circuitul ştiinţific în folosul istoricilor români.
Problema metoacelor – mănăstiri, schituri şi biserici din Ţările Române,
unele foarte cunoscute, altele mai puţin cunoscute, închinate la Locurile Sfinte –
prezintă interes pentru istoria românească şi merită studiată cu atenţie. Am alcătuit
un catalog cuprinzând circa 150 de metoace închinate unele la Muntele Athos,
altele la patriarhiile de Ierusalim, Alexandria şi Antiohia, în Epir, la Mănăstirea
Dusicu din Tesalia, la Meteora sau în insula Halki de lângă Constantinopol. În
explicarea justificării, socotesc că suntem abia la început de drum. Există demult
două explicaţii, simple, ce-i drept. Una este pioşenia domnilor, a ctitorilor în
general, şi dorinţa lor de a nu se pierde sau risipi aşezămintele ctitorite de ei. A
doua are în vedere rugăminţile mănăstirilor din afară de a le ajuta în dificila situaţie
economico-financiară în care se găseau, în împrejurările stăpânirii otomane.
Dar poate aceste explicaţii nu sunt suficiente, mai ales dacă ne gândim la
cele peste 150 de metoace închinate la atâtea centre ortodoxe din afara Ţărilor
Române, nu numai la Athos. De pildă, la mănăstirile din Epir au fost închinate 25
de mănăstiri şi schituri din ambele principate; Mănăstirea Dusicu din Tesalia a avut
nu mai puţin de şase metoace în Ţara Românească. Şi aşa mai departe. La
explicaţiile menţionate, se adaugă justificarea ideologică, teză avansată de istorici
mai vechi şi dezvoltată mai ales de bizantinologul Dumitru Nastase; ea este bine
198 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

cunoscută de specialişti şi nu putem decât să fim de acord cu ea. Însă profesorul

Nastase a fost preocupat mai cu seamă de închinările la Muntele Athos; de celelalte
nu s-a ocupat nimeni, nici în România, nici în Grecia.
Sperăm că documentele publicate aici şi cele care se vor publica în viitor
vor constitui o contribuţie la luminarea, fie şi parţială, a acestei probleme
pasionante.
FLORIN MARINESCU

Închinarea Mănăstirii Hangu1 la Patriarhia de Alexandria (1715) a avut ca

efect transferarea documentelor pe care ctitoria lui Miron Barnovschi le avea
pentru diversele ei stăpâniri. Mărimea iniţială a acestei arhive nu este cunoscută;
„prezentarea preliminară” din 1986 a semnalat existenţa a 44 de documente
româneşti din perioada cuprinsă între anii 1400 şi 18552. Pentru răstimpul anterior
închinării, fondul respectiv conţine doar zece documente, toate originale, dintre
care cinci3 sunt emise de Miron Barnovschi voievod în prima sa domnie
(1626–1629). Cel mai vechi datează din 20 septembrie 1626 şi este un exemplar al
aşezământului acestui domn privind viaţa monahală4, anume acela pe care l-a
destinat Mănăstirii Hangu în calitate de ctitor al ei. Dat fiind caracterul său cu totul
special, el a constituit subiectul unei comunicări separate5. Celelalte patru6, care se

1 Cf. Gheorghe Ungureanu, Mănăstirea Hangului sau Buhalniţa. Schiţă istorică, în

„Arhiva”, XXXVIII, 1931, p. 322–357.

2 Marie Nystazopoulou-Pélékidou, Les actes roumains des archives du Patriarcat

d’Alexandrie. Présentation préliminaire, în Αφιέρομα στον Nίκο Σβορώνο, II, Rethymno, 1986,
p. 256–265. O prezentare mai nouă a fondului: Florin Marinescu, Les Pays Roumains et le Patriarcat
d’Alexandrie. Quelques données préliminaires, în vol. The Romanian Principalities and the Holy
Places Along the Centuries. Papers of the Symposium Held in Bucharest, 15–18 October 2006,
Edited by Emanoil Băbuş, Ioan Moldoveanu, Adrian Marinescu, Bucureşti, 2006, p. 197–202 (v.
p. 199–201).
3 Celelalte cinci documente (din 1400, 1448, 1558, 1586 şi 1603) privesc moştenirea

boierului Şerb Hindău de la 1400; cf. Ştefan S. Gorovei, Genealogii pierdute, sate uitate, I, în SMIM,
XXIX, 2011, p. 71–89 (documentele, numai în traducere, la p. 83–89).
4 Cu privire la semnificaţia acestei rânduieli: Ieromonah Dosoftei Dijmărescu, Un punct de

vedere privind Aşezământul lui Miron Barnovschi pentru viaţa monahală, în „Caietele Şcolii
Doctorale”, II, Iaşi, 2008, p. 35–47 (reluat, cu mici îndreptări, în vol. Dragomirna. Istorie, tezaur,
ctitori, II, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi
Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Dragomirna, 2014, p. 313–325). V. şi Maica Maria Gherghina,
Activitatea pastoral-canonică a mitropolitului Anastasie Crimca, în vol. Dragomirna şi ctitorii ei,
Actele Colocviului din 20–23 iulie 2009, Sfânta Mănăstire Dragomirna, 2014, p. 385–392.
5 Cf. Ştefan S. Gorovei, Miron vodă Barnovschi şi Aşezământul său din 1626. Un document

nou, în vol. Dragomirna şi ctitorii ei, p. 419–434.

6 Prezentate sumar de Marie Nystazopoulou-Pélékidou, op. cit., p. 264, nr. 2, 8, 10, 7; toate

patru sunt menţionate global – „Hrisoave (4) din Iaşi, 30 martie şi 30 aprilie 1627, prin care Miron
Barnovschi …” – la Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie, I, Bucureşti,
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 199

publică aici, sunt acte privitoare la stăpânirile aceleiaşi mănăstiri. Ele urmează după
ce, la 20 martie 1627, domnul dăduse, pe lângă rânduiala din septembrie, şi un
„testament de aşădzare”, scris „în scurtu”7, ca un fel de regulament de aplicare a
unei legi.
Cel dintâi (nr. 2 în vechiul „dosar” de la Alexandria), emis în Iaşi, la 30
martie 1627 – deci la numai zece zile după „testamentul” scris „în scurtu” – pare a
fi foarte prost păstrat; el relatează chipul în care satul Vânătorii de la Neamţ a
trecut din mână în mână până a ajuns în stăpânirea Hangului. Pentru această
pricină, avem şi actul premergător, din 4 martie 1627, scris pe hârtie, păstrat însă
între documentele Mănăstirii Bisericani, nu între cele ale Hangului8.
Al doilea document (nr. 8) are aceeaşi dată (30 martie 1627) şi priveşte
satele Vindăoani (Hindăoani, azi Ghindăoani) şi Şolomoneşti din acelaşi ţinut al
Neamţului, dăruite de domn Mănăstirii Hangu. Şi acesta are iniţiala înflorată şi
semnătura domnului, mare şi împodobită cu un chenar floral. Pisarul este
Borăleanu.
Cel de-al treilea document (nr. 10) e şi el din aceeaşi dată (30 martie 1627);
domnul dăruieşte ctitoriei sale satul Băiceni, cu vii şi livezi, din ţinutul Romanului,
şi satul Berbeşti, din ţinutul Cârligăturii, moştenit de la unchiul său, Isac Balica, al
cărui nume călugării de la Hangu trebuiau să-l treacă în marele pomelnic. Şi acest
act e scris de Borăleanu şi are iniţiala şi semnătura domnului împodobite.
În sfârşit, al patrulea document (nr. 7) datează din 10 aprilie 1627. Are
aceleaşi caracteristici ca şi precedentele: scris de Borăleanu, cu iniţiala şi
semnătura împodobite; priveşte toate daniile precedente, la care se adaugă satele
Bălţăteşti şi Mânjeşti din ţinutul Neamţului, pentru care Mănăstirea Hangu va avea
ulterior un complicat proces9.

1991, p. 235, nr. 7 (indicând ca referinţe pe Marie Nystazopoulou-Pélékidou, Florin Marinescu şi

Dalila Aramă, 1986 şi cu menţiunea că arhivele bucureştene posedă fotografii); v. şi idem, Mărturii
româneşti peste hotare. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate, serie
nouă, I, Bucureşti, 2010, p. 481, nr. 7 (cu aceleaşi referinţe şi indicaţii). Nu ştiu dacă, în adevăr,
Arhivele Naţionale posedă fotocopii ale acestor documente; în cazul altui document din acelaşi lot,
indicaţia similară s-a dovedit greşită (cf. Ştefan S. Gorovei, Genealogii pierdute, sate uitate, I, p. 77,
nota 38). La fel de greşită se vădeşte această indicaţie şi pentru documentul din 1586 martie 30, care
lipseşte din DRH, VIII (1585–1592), volum întocmit de Ioan Caproşu, Bucureşti, 2014 (cf.
p. 110–111). Toate volumele din colecţia DRH citate în notele prezentului studiu aparţin seriei
A. Moldova.
7 DRH, XIX (1626–1628), volum întocmit de Haralambie Chirca, Bucureşti, 1969,

p. 220–222, nr. 170. Cf. şi Condica lui Constantin Mavrocordat, ediţie cu introducere, note, indici şi
glosar de Corneliu Istrati, II, Iaşi, 2008, p. 526–528, nr. 1312.
8 DRH, XIX, p. 199–202, nr. 161 (Arhivele Naţionale Bucureşti, M-rea Bisericani, I/6;

acum, acest fond se află la Serviciul Judeţean Iaşi al Arhivelor Naţionale).

9 Povestea este relatată pe larg într-un document de mare întindere (50 de pagini

dactilografiate !), din 24 decembrie 1855, ultimul (nr. 44) din „dosarul” de la Alexandria.
200 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

Întrucât ultimele trei documente sunt scrise, toate, de Stratulat Borăleanu,

este foarte probabil că şi primul act a ieşit tot de sub pana acestui foarte cunoscut
pisar al vremii.
Fotografii sau xerocopii realizate după un microfilm au stat la baza
transcrierilor realizate de regretata Dalila-Lucia Aramă pe la mijlocul anilor ’80.
După xerocopii, dar de o foarte slabă calitate şi incomplete, documentele au fost
transcrise din nou şi traduse (Ştefan S. Gorovei), apoi colaţionate şi verificate încă
o dată (împreună cu Maria Magdalena Székely).
Primul document l-am întregit, în măsura posibilului, prin comparaţie cu
acela din 4 martie, menţionat mai sus; pasajele care au putut fi preluate din acesta
au fost redate în italice, atât în textul slav, cât şi în traducere. Marea mărturie
lipseşte din xerocopiile pe care am lucrat: se reproduce, aşadar, transcrierea
realizată de Dalila-Lucia Aramă, căreia îi aparţin şi completările marcate în
paranteze unghiulare.
În toate cazurile, unele lecturi pot fi socotite nesigure; atunci când
xerocopia nu a fost de folos, am avut în vedere transcrierea efectuată de
Dalila-Lucia Aramă, ale cărei observaţii şi note au fost reproduse între ghilimele şi
marcate cu (D. A.).
Cu aceste precizări şi cu toate micile nesiguranţe amintite, documentele
intră în circuitul ştiinţific în forma care a putut fi stabilită în condiţiile date, cu
speranţa că, într-o zi, va fi posibil accesul la originale sau la imagini de cea mai
bună calitate, aşa cum îngăduie tehnica din zilele noastre.
*
Documentele Hangului, anterioare anului 171510, nu aduc, desigur,
desluşiri cu privire la motivaţia închinării la Patriarhia de Alexandria, care aparţine

10
Pare, în adevăr, ciudat că, pentru toată perioada dinainte de închinarea la Alexandria, s-au
păstrat numai zece documente, după cum ciudat este şi faptul că între documentele lui Barnovschi din
1627 şi actul închinării din 1715 – adică pentru aproape un veac – nu există nici un alt act: „il y a un
hiatus chronologique”, după expresia d-lui Florin Marinescu, Les Pays Roumains et le Patriarcat
d’Alexandrie. Quelques données préliminaires, p. 199. Însă faptul nu este câtuşi de puţin inexplicabil:
„hiatusul cronologic” este doar aparent. Astfel, din marele hrisov de la 1855 (nr. 44 din „dosar”) se
vede că Mănăstirea Hangu poseda, pentru hotarele stăpânirilor sale, cinci acte domneşti emise de
Miron Barnovschi (1629 ianuarie 14), Alexandru Coconul (1630 aprilie 29), Moise Movilă (1634
ianuarie 10), Gheorghe Ştefan (1654 iunie 15) şi Istratie Dabija (1662 octombrie 16). În acelaşi
hrisov, mai este citat un şir de documente, începând cu cel de la Iuga vodă, după care urmează altele,
de la Ieremia Movilă, Gaspar Graţiani (două), Moise Movilă, Vasile Lupu (patru) etc. Multe
documente au ieşit din arhiva Patriarhiei de Alexandria pentru a fi transferate boierilor care au
câştigat procesele purtate în veacurile următoare pentru unele moşii. În acelaşi chip, altele au intrat în
arhivele mănăstirilor Bisericani şi Bistriţa. Reconstituirea virtuală a sectorului de acte româneşti din
fosta arhivă a Patriarhiei de Alexandria, azi risipită, va ţine seama de aceste realităţi, deloc
neobişnuite în istoria arhivelor noastre vechi.
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 201

unei alte epoci şi s-a produs din iniţiativa unui domn nepământean. Problema
semnalată de d-l Florin Marinescu merită, însă, cercetată cu toată grija. În 1983,
d-l Andrei Pippidi observa că „«închinarea» sau «afierosirea» unor fundaţii
religioase din ţară către lavrele răsăritene a avut la origine iniţiativa unor boieri
greci care-şi aminteau locurile lor de baştină”11. În ceea ce priveşte închinările la
Muntele Athos, această explicaţie, care are în vedere o perspectivă personală a
donatorilor, valabilă pentru începuturile fenomenului, a primit, recent, importante
argumente noi12. În acelaşi timp, a fost pus în lumină şi un alt resort care a putut
determina înmulţirea închinărilor: politica fiscală a sultanului Selim al II-lea
(1566–1574)13. Nefiind neapărat incompatibile14, aceste explicaţii trebuie
examinate împreună şi cu cele mai vechi, care au avut în vedere ideologia puterii,
sub diversele ei aspecte (succesiuni, legitimare etc.)15. Prin cazurile particulare se
va putea ajunge la o explicaţie generală, completă, aplicabilă ansamblului impozant
de închinări la Locurile Sfinte.
ŞTEFAN S. GOROVEI

11 Andrei Pippidi, Tradiţia politică bizantină în Ţările Române în secolele XVI–XVIII, ediţie

revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2001, p. 84.

12 Lidia Cotovanu, Des Principautés danubiennes au Mont Athos. Retour vers une patrie

élargie (XVIe–XVIIe siècles), în vol. Τὸ Ἅγιον Ὄρος στὸν 15ο καὶ 16ο αἰώνα. Πρακτικά ΣΤ΄ Διεθνοῦς
Συνεδρίου (Tesalonic, 25–27 noiembrie 2011), Salonic, 2012, p. 165–178.
13 Guillaume Durand, Une conséquence inattendue de la politique fiscale du sultan Selim II:

de l’origine de la dédicace aux autorités athonites des couvents de Valachie et de Moldavie, în

„Turcica”, 44, 2012–2013, p. 167–199 (comunicare la cel de-al XXII-lea Congres Internaţional de
Studii Bizantine, din 2011; cf. Proceedings of the 22nd International Congress of Byzantine Studies,
Sofia, 22–27 august 2011, III. Abstracts of Free Communications, Sofia, 2011, p. 378–379: Le
phénomène de dédicace des couvents des Pays Roumains aux Lieux Saints de l’Orthodoxie).
14 Cf. Lidia Cotovanu, Aux débuts de la dédicace des lieux de culte „roumains” envers le

Mont-Athos (seconde moitié du XVIe siècle): entreprise publique ou privée ?, în vol. Θ΄ Διεθνές
Επιστημονικό Συνέδριο “Η εξακτίνωση του Αγίου Όρους στον Ορθόδοξο κόσμο: τα μετόχια”, Salonic,
2015, p. 191–215. Lista închinărilor, alcătuită de autoare (p. 252–257), îi arată pe ctitorii munteni ca
deţinând întâietatea în ceea ce priveşte închinările, în timp ce în Moldova – lăsând deoparte pe Petru
Şchiopul şi familia lui, întrucât ei ţin de tradiţia munteană – trebuie să aşteptăm primii ani ai veacului
al XVII-lea pentru ca o mănăstire (Golia) să fie închinată la Athos (Mănăstirii Vatoped).
15 Cu o bibliografie prea vastă ca să poată fi cuprinsă aici. Mă mărginesc să citez pe

Dumitru Nastase, „Necunoscute” ale izvoarelor istoriei Româneşti, în vol. De potestate. Semne şi
expresii ale puterii în Evul Mediu românesc, studii şi articole de Dumitru Nastase, Ştefan S. Gorovei,
Benoît Joudiou, Sorin Iftimi, Maria Magdalena Székely, Petronel Zahariuc şi o notă de Petre Ş.
Năsturel, Iaşi, 2006, p. 26–30 (cu toată bibliografia), precum şi studiile menţionate în cele trei note
precedente (cu bibliografia aferentă).
202 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

I (nr. 2)

& V] im{ Òt(á)’a i S(\)na i S(v{)t(a)go D(u)ha, Troi’i

S(v{)taa, Edinosównaa i nerazd{limaa. Se az(á), rab(á) vl(a)dki
moemu, G(ospod)u B(og)u, i Sp(a)s(s)u na;emu, Í(su)s(u) H(rist)u, i
troiceskïi poklonnik(á), Iò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda,
B(o)jï(e)ü m(i)l(o)stïeü g(o)sp(o)d(a)r] Zemli Mòldavskoi. Òj(e)
g(o)s(po)d(st)va mi bl(a)go proizvolih(á), na;em(á) bl(a)gim(á)
proizvolenïem(á) i c(i)stim(á) i sv{tlim(á) sr(])d’em(á), òt(á) v]sïà
na;ïè d(u);eè i òt(á) B(og)a pomowem(á), i mi s]matrèàwe i
povernuàwe dobrem(á) d{lom(á) ije s]d{la;e in;ïi
s(v{)topociv;im(á) g(o)sp(o)d(a)rïem(á) pr{jde biv;im(á) nas(á), ò
lübve eje im{li k] B(og)u, i k] s(v{)tim(á) ’r(])kvam(á) i
monastirim(á), i B(o)gu m(o)lebnni’i1, ije ih(á) pom(i)lova;{ i
ukr{pi;{, radï sp(a)senïe d(u);ó ih(á) v] v{cnóè òbit{li, t{m(á) i
g(o)s(po)d(st)v(a) mi, eliko po sil{ na;ego i derjavïi, m(o)lim(á) B(o)ga
àko da posp{;estvoet(á) i nam(á) v] dobrih(á) d{lè v]sl{dovati
bl(a)godeanom(á) ih(á).
Togo radï g(o)s(po)d(st)v(a) mi, s] bl(a)govolenïem(á) B(o)jïem(á)
i s] bl(a)goslovenïem(á) cetir(á) s(v{)t(ite)l] moldavskih(á), kìr(á)
Anastasïi, arhïiep(i)sk(o)p] i mitropolit(á) Sucavskoi, i kìr(á)
Aqanasïi, ep(i)sk(o)p] Romanskoi, i kìr(á) Evlogïi, ep(i)sk(o)p]
Rad]u’skoi, i kìr(á) Mitrofan(á), ep(i)sk(o)p] Hu;skoi, i s]
bl(a)govolenïem(á) v]sego na;ego s]v{ta, bol{r(á) na;ih(á)
moldavskih(á), dadohom(á) i pom(i)lovahom(á) na;a s(v{)taa molb]
novos]zdan{i, eje im{nuet(á) sè Hangul, gdeje est(á) hram V]veden{i
Pr{sv{t{i i Cist{i i Pr{bl(a)gosloven{i Vl(a)d(i)c(i)’e na;e,
B(ogorodi)’e i Pr(i)snod({)v{ii Marïi, s] edin(á) selo na im{
V]n]torïi òt(á) Kamen(á), òt(á) volost(á) Neme’skomu, cto toe selo
bilò prav gospodar]sko, prislu;no k] òkol tr]g Kamen. A k]da2
bil(á) pri d(á)ni Kostantin(á) Mogila voevoda, dano bist(á) Kiri’i
postelnik(á), a Kiri’a postelnik(á) dal bist(á) monastir(á) Gol]evi
òt tr]g Àskomu. A v] dáni Radul voevoda, v] pr]voü gospodstva ego,
v]z{l(á) togo selo òt(á) monastir(á) Gol]ivi i dal(á) ego sluyi
svoemu, Iona;kovi Boldeskul(á) k]m]ra;(á), i s]tvoril emu
isprivilïà. A v] dáni Ga;par voevoda, prïide Marïika, kn{gin{
Kiri’i postelniki, òt(á) Le;koi Zemli i pakij(e) v]y{l(á) toe selo
V]n]torii òt(á) ... òt(á) ... i dal Sv{t{i Monastir Beserikanim. I
sv{ hod{et togo selo òt r]ku v] ruku. A potom, àko prïide Radul
voevoda v] posl{dnïi g(o)sp(o)d(s)tva ego, pakije v]y{l(á)
Boldeskul(á) toe selo i derjal ego daje do s]mr]ti Radul voevodï.
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 203

A potom, s] hoteniïem Bojïem, kogda daroval mn{ Gospod]

Bog] gospodstvo v] zemli g(o)s(po)d(ts)v(a) mi, prïidet(á) v]sih(á) s]
privilïèh(á), i monastir Gol]evi, i monastir Beserekanïi, i Íòna;ko
Boldescul, i s]tvorili mejdu nimi pr{nïe veliko. Ino gospodstvo mi
i s] ves s]v{t gospodstva mi inako ne v]zmogohom, n] v]zm{m ego òt
nih, òt v]sih, i òstavihom pakije biti za òkol Kamen i s]mirili s{
v]kup{ ...
... òjivali.
A na to est(á) v{ra na;ego <gpdtva vi;e pisannago, mi, Íò
Miron Br]novskïi Mogila voevoda, i v{ra boàr na;ih% v{ra pana
Iòna;ko G{ng{ velikago dvornika> Doln{i Zemli, v{ra pana Lupul
velikago <dvornika Vi;n{i Zemli, v{ra pana Nikoar] getmana i
pr]k]laba Sucavskago, v{ra pana Gavrila; pr]k]laba Hotinskïi>,
v{ra p(a)na Geòrgïe pr]k]laba Neme’kih(á), <v{ra pana Savin i
Bl{nd{ pr]k]labove Novogradskïi, v{ra pana Nekula Katarçïul
postelnika, v{ra pana Lupul> sp]tar{ i v{ra p(a)na Kostantina
ca;nika, v{ra pana Mih]ila(ki) <vist{rnika, v{ra pana Grama
stolnika, v{ra pana Furtuna komisa i v{ra v]s{h bol{ri na;ih
moldavskïi>, velikimi i malimi.
A po na;im(á) jivot{ i g(os)p(o)d(s)tvovani, <kto b]det
gspdr], òt d{tih na;e, ili òt na;ego roda, ili pak b]d kog G(ospod)]
B(o)g] izberet gspdr] biti na;e zemli Mol>davst{i, tot(á) bi
neporu;il(á) na;e daanïe i milova<nïe> ...
Awe kto pokusit(á) sè razoriti na;e m(i)lovanïe ... òt(á)
G(ospod)a B(o)ga, s]tvor;ago n(e)bo i zemli ...
... u Àsòh(á), v(]) l({)to #zr@le, m(e)s(è)’a mar(tïe), l$ d(á)ni.

____________________
1 Aşa în original.
2 În loc de A kogda.

† În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treime Sfântă, de o

Fiinţă şi Nedespărţită. Iată eu, robul stăpânului meu, Domnul Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, şi închinător al Treimii, Io Miron Bărnovschi
Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată domnia
mea am binevoit, cu a noastră bunăvoinţă şi cu inimă curată şi luminată, din tot
sufletul nostru şi cu ajutorul lui Dumnezeu, şi noi privind şi râvnind la faptele bune
pe care le-au făcut alţi sfântrăposaţi domni care au fost mai înainte de noi, din
iubirea pe care au avut-o către Dumnezeu, şi către sfintele biserici şi mănăstiri, şi
rugătorii lui Dumnezeu, pe care i-au miluit şi i-au întărit, spre mântuirea sufletelor
204 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

lor în veşnicele lăcaşuri, pentru aceea, şi domnia mea, cât este după puterea noastră
şi stăpânirea, rugăm pe Dumnezeu să ne ajute şi nouă ca în fapte bune să urmăm
binefacerile lor.
Pentru aceea, domnia mea, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu
binecuvântarea celor patru ierarhi moldoveni, kir Anastasie, arhiepiscop şi
mitropolit de Suceava, şi kir Athanasie, episcop de Roman, şi kir Evloghie, episcop
de Rădăuţi, şi kir Mitrofan, episcop de Huşi, şi cu bunăvoinţa întregului nostru sfat,
a boierilor noştri moldoveni, am dat şi am miluit sfânta noastră rugă nou-zidită,
care se numeşte Hangul, unde este hramul Intrarea în Biserică a Preasfintei şi
Curatei şi Preabinecuvântatei Stăpâne a noastre, Născătoare de Dumnezeu şi
Pururea Fecioară Maria, cu un sat anume Vânătorii de la Piatra, în ţinutul
Neamţului1, care acest sat a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului
Piatra. Iar când a fost în zilele lui Costantin Moghila voievod, a fost dat lui Chiriţă
postelnic, iar Chiriţă postelnic l-a dat mănăstirii lui Golăe din târgul Iaşi. Iar în
zilele lui Radul voievod, în prima lui domnie, el a luat acest sat de la mănăstirea lui
Golăe şi l-a dat slugii sale, lui Ionaşco Boldescul cămăraş, şi i-a făcut lui
privilegiu. Iar în zilele lui Gaşpar voievod, a venit Marica, cneaghina lui Chiriţă
postelnic, din Ţara Leşească şi iarăşi a luat acest sat Vânătorii de la … de la … şi
l-a dat Sfintei Mănăstiri Besericani. Şi tot a trecut acest sat din mână în mână. Iar
apoi, dacă a venit iarăşi Radul voievod în domnia lui din urmă, iarăşi a luat
Boldescul acest sat şi l-a stăpânit până la moartea lui Radul voievod. Iar apoi, cu
voia lui Dumnezeu, când m-a dăruit Domnul Dumnezeu pe mine cu domnia în ţara
domniei mele, au venit toţi cu privilegiile, şi mănăstirea lui Golăe, şi Mănăstirea
Besericani, şi Ionaşco Boldescul, şi au făcut între ei mare pâră. Deci domnia mea
şi cu tot sfatul domniei mele n-am putut altfel, ci l-am luat de la ei, de la toţi, şi
l-am lăsat iarăşi să fie de ocolul Pietrei şi s-au împăcat împreună. Iar apoi, când
am început domnia mea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să zidesc această sfântă
mănăstire mai sus scrisă, domnia mea l-am dat şi l-am miluit acestei sfinte
mănăstiri de la Hangu. Pentru aceea, acest sat mai sus scris, Vânătorii, să fie
sfintei mănăstiri danie şi miluire, cu tot venitul.
<Iar hotarul acestui sat mai sus scris să fie, din toate părţile, după vechiul
hotar, pe unde din veac> au folosit.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre <mai sus scrise, noi, Io Miron
Bărnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Ionaşco
Gheanghea mare vornic>2 al Ţării de Jos, credinţa panului Lupul mare <vornic al
Ţării de Sus, credinţa panului Nicoară hatman şi pârcălab de Suceava, credinţa
panului Gavrilaş pârcălab de Hotin>, credinţa panului Gheorghie pârcălab de
Neamţ, <credinţa panului Savin şi Bleandea pârcălabi de Cetatea Nouă, credinţa
panului Necula Catargiul postelnic, credinţa panului Lupul> spătar şi credinţa
panului Costantin ceaşnic, credinţa panului Mihăila<chi vistiernic3, credinţa
panului Grama stolnic, credinţa panului Furtuna comis şi credinţa tuturor boierilor
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 205

noştri moldoveni>, mari şi mici.

Iar după viaţa şi domnia noastră, <cine va fi domn, dintre copiii noştri, sau
din neamul nostru, sau, iarăşi, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al
ţării noastre, Mol>dova, acela să nu clintească dania şi miluirea noastră …
Iar cine s-ar ispiti să strice miluirea noastră … de Domnul Dumnezeu,
făcătorul cerului şi al pământului …
<A scris Borăleanul> la Iaşi, în anul 7135 (1627), luna martie, 30 de zile.

____________________
1 Pasajele în italice sunt preluate din documentul din 4 martie 1627, scris tot de Borăleanul
în aceeaşi pricină, care constituie forma premergătoare marelui uric din 30 martie (DRH, XIX, p. 201,
nr. 161).
2 Între paranteze unghiulare, cu drepte, traducerea completărilor propuse de Dalila-Lucia

Aramă pentru textul slav „după documentul (nr. 8) din aceeaşi zi, dat tot M-rii Hangul pt. Vindăoani
şi Şolomoneşti”.
3
Mihail Cantacuzino (cf. DRH, XIX, p. 198, nr. 160).

II (nr. 8)

& V] im{ Òt(á)’a i S(\)na i S(v{)t(a)go D(u)ha, Trò(i)’i

S(v{)taa i Edinos]wnaa i Nerazd{limaa. Se az(á), rab(á) vl(a)d(i)ki
moemu, G(ospod)u B(og)u i Sp(a)su na;emu, I(su)s(u) H(rist)u, i
troiceskïi poklonik(á), Iò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda,
B(o)jï(e)ü m(i)l(o)stïeü g(o)sp(o)d(a)r] Zemli Mòldavskoi. Òj(e)
g(o)s(po)d(st)va mi bl(a)go proizvolih(á), na;em(á) bl(a)gim(á)
proizvolenïem(á) i c(i)stim(á) i sv{tlim(á) sr(])d’em(á), òt(á) v]sïè
na;ïè d(u);eè i òt(á) B(o)ga pomowïè, i mi s]matr{ówe i
porevnuàwi dobrïim(á) d{lom(á) ije s]d{la;e in;im(á)
s(v{)topociv;im(á) g(o)sp(o)d(a)rïem(á) pr{jde biv;im(á) nas(á), ò
lübve eje im{li k] B(og)ú, i k] s(v{)tim(á) ’r(])kvam(á) i
monastirim(á), i B(o)gu m(o)lebni’i, ije ih(á) pom(i)lova;{ i
ukr{pi;{ radï sp(a)senïe d(u);e ih(á) v] v{cnóè òbit{li, t{m(á) i
g(o)s(po)d(st)v(a) mi, eliko po sil{ na;ego i derjavïi, m(o)lim(á)
G(ospod)a B(o)ga àko da posp{;esvoet(á) i nam(á) v] dobrih(á) d{lè
v]sl{dovati bl(a)godeanom(á) ih(á).
Togo radï, g(o)s(po)d(st)v(a) mi, s] bl(a)govolenïe(má)
B(o)jïem(á) i s] bl(a)goslovenïem(á) s(v{)t(it)e(lá) cetir(á)
s(v{ti)t(e)lá moldavskih(á), kìr(á) Anastasïi, arhïiep(i)sk(o)p] i
mitropolit(á) Sucavskoi, i kìr(á) Aqatanasïi, ep(i)sk(o)p] Romanskoi,
i kìr(á) Evlogïi, ep(i)sk(o)p] Rad]u’skoi, i kìr(á) Mitrofan(á),
ep(i)sk(o)p] Hu;skoi, i s] bl(a)govolenïem(á) v]sego na;ego s]v{ta,
206 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

bol{r(á) na;ih(á) moldavskih(á), nacahom(á) s]zidati novos]zdaana

s(v{)taa monastir(á) eje im{nuàt(á) sè Hangul(á), ideje est(á)
hram(á) V]vedenïi Pr{s(v{)t{i i C(i)st{i i Pr{bl(a)goslovenïe1
Vl(a)d(i)c(i)’e na;e, B(ogorodi)’e i Pr(i)snod({)v{i Marïi. I
posokotihom(á) gde òbr{wem(á) sela blijn{i;ïi, kupiti
g(ospo)d(st)v(a) mi, biti za poslu;enstvo i pr{pitanïe s(v{)t{i
monastir(á), i òbr{tohom(á) selove na im{ Vind]òanïi i
:olomonewïi u volost(á) Neme’skoi, cto toe selo Vind]òanïi bilo
pravo vikuplenïe na;emu v{rnomu i pocitennomu bol{rin(á), p(a)nu
Lupul(á), velikomu dvornik(á) Vi;n{i Zemli, òt(á) Radul(á) i òt(á)
brat(á) ego, Simion(á), i òt(á) sestri ih(á), d{ti Geòrgïe hetman(á), za
tri staa ugi joltih(á), òt(á) ih(á) pravïih(á) privilïà za vislujenïe,
cto imal(á) ò(t)’] ih(á), Geòrgïe getman(á), òt(á) s(v{)topociv;ago
unka g(o)s(po)d(st)v(a) mi, Eremïà Mogila voevoda, bo b{;e pr{jde
pravo g(os)p(o)d(a)r]sko prislu;no k] òkol(á) gradu Neme’skomu. I
paki selo :olomonewïi bilo pravo vikuplenïe testuvi ego, Wefanu
Pr]jeskul(á) dvornik(á), òt(á) Marïè monahïè, cto bilo v] dom(á)
Petra voevoda. Ino na;e bol{rin(á) vi;e pisan(á), Wefan(á)
Pr]jeskul(á) dvornik(á) ... nekim(á) neponujden(á) a ne priselovan(á),
s]tvoril(á) tokmej(á) s] g(o)s(po)d(st)va mi i dadohom(á) emu radï
t{h(á) dvoh(á) selove, edno selo na im{ Rusïi, na r{‚’{ Sucavskomu, cto
toe selo bilo pravo g(o)p(o)d(a)r]sko, prislu;no k] na;e gradu
Sucavskomu. I ewe m... pridahom(á) emu tri staa ugi joltih(á). Togo
radï, tèh(á) dv{ selove vi;e pisanih(á), na im{ Vind]òanïi i
:olomonewïi, cto sut(á) u volost(á) Neme'skomu, da budut(á) òt(á)
nas(á) na;ïi s(v{)t{i monastir(á) novos]zdana ej(e) im{nuet(á) sè
Hangul(á), pravïi òtnini, i daanïe, i milovanïe i urik(á), neporu;enno
im(á) nikolije, na v{ki v{cnïi.
A hotari tim(á) vi;e recenih(á) selove àko da est(á) im(á), òt(á)
k] v]sih(á) storoni, po svoimi starimi hotari, po kuda iz(á) v{ka
òjivali.
A na to est(á) v{ra na;ego g(os)p(o)d(s)tva vi;e pisannago, mi,
Ïò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda, i v{ra boàr(á) na;ih(á)% v{ra
p(a)na Iòna;ko Gïang{ velikago dvornika Doln{i Zemli, v{ra p(a)na
Lupul(á) velikago dvornika Vi;n{i Zemli, v{ra p(a)na Nikuar]
getmana i pr]k]laba Sucavskago, v{ra pana Gavrila;(á) pr]k]laba
Hotinskïi, v{ra pana Geòrgïi pr]k]laba Neme’skïi, v{ra pana
Savin(á) i Bl{nd{ pr]k]labove Novogradskïi, v{ra p(a)na Nekula
Katarçïul(á) postelnika, v{ra p(a)na Lupul(á) sp]tar{, v{ra p(a)na
Kostantin(á) ca;nika, v{ra pana Mih]ilaki vist{rnika, v{ra pana
Grama stolnika, v{ra pana Furtuna komisa i v{ra v]s{h(á) bol{ri
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 207

na;ih(á) moldavskïi, velikimi i malimi.

A po na;im(á) jivot{, kto b]det(á) g(o)sp(o)d(a)r], òt(á)
d{tih(á) na;e, ili òt(á) na;ego roda, ili pak(á) b]d(á) kog(o)
G(ospod)] B(o)g] izberet(á) g(o)sp(o)d(a)r] biti na;e Zemli
Moldavst{i, tot bi im(á) neporu;il(á) na;ego daanïe, i m(i)lovanïe, i
ustroenïe, n] ale bi im(á) dali i ukr{pili, za cto est(á) im(á) pravoü
òtn(i)nu, i daanïe, i m(i)lovanïe, i ustroenïe.
A awe kto howet(á) v]zimati t{h(á) selov{ òt(á) na;e s(v{)taa
monastir(á) novos]zdana eje vi;e pi;em(á), Hangul(á), ili i pak(á)
razoriti na;e ustroenïe ... da est(á) tr]kl{t(á) i prokl{t(á) òt(á)
G(ospod)a B(o)ga, s]tvor;ago n(e)bo i zemle, i òt(á) Pr({)c(i)staa
B(o)gom(a)t(e)r], i òt(á) d$ Eì(ag)g(eli)sti, i òt(á) v@ï S(v{)tih(á)
Ap(o)st(o)li, i òt(á) t@iï òt’i <eje v] Nekï>ist{i grad{, i da
imaet(á) ucastïü s] Üdoü i s] tr]kl{tom(á) Arïà <i s]> v]s{mi
nev{rnimi jidov{ eje v]z]pi;{ na H(rist)a B(og)a.
A na bul;ïi kr{posti i potvr](j)denïe tomu v]semu vi;e
pisanno, vel{li esmi na;emu `na;emu~ v{rnomu i pocitennomu
bol{rin(á), pan(á) Dumitra;ko Wefan(á) velikomu logofet(á), pisati i
na(;e) pecat(á) zavezati k] semu istennumu listu na;emu.
Pisal(á) Bor]l{nul(á) u Àsoh(á), v(]) l({)to #zr@le, m({)s(è)’a
mar(tïe) l$.
Iò Miron Br](novskïi) voevoda <m. p.>.

____________________
1 În loc de Pr{blagosloven{i.

† În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treime Sfântă şi de o

Fiinţă şi Nedespărţită. Iată eu, robul stăpânului meu, Domnul Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, şi închinător al Treimii, Io Miron Bărnovschi
Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată domnia
mea am binevoit, cu a noastră bunăvoinţă şi cu inimă curată şi luminată, din tot
sufletul nostru şi cu ajutorul lui Dumnezeu, şi noi privind şi râvnind la faptele bune
pe care le-au făcut alţi sfântrăposaţi domni mai dinainte de noi, din iubirea pe care
au avut-o către Dumnezeu, şi către sfintele biserici şi mănăstiri, şi rugătorii lui
Dumnezeu, pe care i-au miluit şi i-au întărit spre mântuirea sufletelor lor în
veşnicele lăcaşuri, pentru aceea, şi domnia mea, cât este după puterea noastră şi
stăpânirea, rugăm pe Domnul Dumnezeu să ne ajute şi nouă ca în fapte bune să
urmăm binefacerile lor.
Pentru aceea, domnia mea, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu
binecuvântarea celor patru sfinţiţi ierarhi moldoveni, kir Anastasie, arhiepiscop şi
208 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

mitropolit de Suceava, şi kir Athanasie, episcop de Roman, şi kir Evloghie, episcop

de Rădăuţi, şi kir Mitrofan, episcop de Huşi, şi cu bunăvoinţa întregului nostru sfat,
a boierilor noştri moldoveni, am început a zidi nou-zidita sfântă mănăstire care se
numeşte Hangul, unde este hramul Intrării în Biserică a Preasfintei şi Curatei şi
Preabinecuvântatei Stăpâne a noastre, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea
Fecioară Maria. Şi am socotit unde se află sate mai apropiate, să cumpere domnia
mea, să fie de ascultare şi hrană sfintei mănăstiri, şi am aflat satele anume
Vindăonii şi Şolomoneştii la ţinutul Neamţului, care acel sat Vindăoanii a fost
dreaptă cumpărătură a credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Lupul, mare
vornic al Ţării de Jos, de la Radul şi de la fratele său, Simion, şi de la surorile lor1,
copiii lui Gheorghie hatman, pentru trei sute de ughi galbeni, din dreptele lor
privilegii de vislujenie pe care le-a avut tatăl lor, Gheorghie hatman, de la
sfântrăposatul unchi al domniei mele, Eremia Moghila voievod, care a fost mai
înainte drept domnesc, ascultător de ocolul cetăţii Neamţului. Şi iarăşi, satul
Şolomoneştii a fost dreaptă cumpărătură a socrului său, Ştefan Prăjescul vornic, de
la Maria monahia, care a fost în casa lui Petru voievod2. Iar boierul nostru mai sus
scris, Ştefan Prăjescul vornic, <de bună voia lui>3, de nimeni silit şi nici asuprit, a
făcut tocmeală cu domnia mea şi i-am dat lui, drept aceste două sate, un sat anume
Rusii, pe râul Suceava, care acest sat a fost drept domnesc, ascultător de cetatea
noastră de la Suceava, şi încă i-am mai dat trei sute de ughi galbeni. Drept aceasta,
acele două sate mai sus scrise, anume Vindăoanii şi Şolomoneştii, care sunt în
ţinutul Neamţului, să fie de la noi sfintei noastre mănăstiri nou-zidite care se
numeşte Hangul, drepte ocini, şi danie, şi miluire, şi uric, neclintit ei niciodată, în
vecii vecilor.
Iar hotarele acestor mai sus zise sate să le fie, din toate părţile, pe vechile
lor hotare, pe unde din veac au folosit.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrise, noi, Io Miron
Bărnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Ionaşco
Ghianghea mare vornic al Ţării de Jos, credinţa panului Lupul mare vornic al Ţării
de Sus, credinţa panului Nicuară4 hatman şi pârcălab de Suceava, credinţa panului
Gavrilaş pârcălab de Hotin, credinţa panului Gheorghie pârcălab de Neamţ,
credinţa panului Savin şi Bleandea pârcălabi de Cetatea Nouă, credinţa panului
Necula Catargiul postelnic, credinţa panului Lupul spătar, credinţa panului
Costantin ceaşnic, credinţa panului Mihăilachi vistiernic, credinţa panului Grama
stolnic, credinţa panului Furtuna comis şi credinţa tuturor boierilor noştri
moldoveni, mari şi mici.
Iar după viaţa noastră, cine va fi domn, dintre copiii noştri, sau din neamul
nostru, sau, iarăşi, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al ţării noastre,
Moldova, acela să nu le clintească dania, şi miluirea, şi întocmirea noastră, ci să le
dea şi să le întărească, pentru că este dreapta lor ocină, şi danie, şi miluire, şi
întocmire.
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 209

Iar cine ar vrea să ia aceste sate de la sfânta noastră mănăstire nou-zidită

care mai sus scriem, Hangul, sau şi iarăşi să strice întocmirea noastră, <acela>3 să
fie de trei ori blestemat şi blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului şi al
pământului, şi de Preacurata Maică a lui Dumnezeu, şi de 4 Evanghelişti, şi de 12
Sfinţi Apostoli, şi de 318 părinţi de la cetatea Niceii, şi să aibă parte cu Iuda şi cu
de trei ori blestematul Arie <şi cu> toţi necredincioşii jidovi care au strigat asupra
lui Hristos Dumnezeu.
Iar pentru mai mare putere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, am
poruncit credinciosului şi cinstitului nostru [nostru] boier, pan Dumitraşco Ştefan
mare logofăt, să scrie şi să atârne pecetea noastră la această adevărată carte
a noastră.
A scris Borăleanul la Iaşi, în anul 7135 (1627), luna martie 30.
Io Miron Bărnovschi voievod <m. p.>.

____________________
1 Gheorghe hatmanul, nepotul de soră al lui Petru vodă Şchiopul, a avut opt copii, dintre
care unul a murit în pribegie, în 1592–1593. În afară de Radu şi Simion (ambii cu posteritate
necunoscută), a mai avut un fiu numit Enache (îngropat la Mănăstirea Neamţu) şi probabil un Ionaşco
(îngropat la Şoldăneşti). Nici una dintre fiicele lui Gheorghe hatmanul – trebuie să fi fost două sau trei –
nu este până azi cunoscută. Cf. Ştefan S. Gorovei, Genealogii pierdute, sate uitate, cit. (supra, nota 3
la introducere), p. 82.
2 Această Maria era ultima descendentă a lui Şerb Hindău, cel căruia Iuga vodă îi întărise, în

februarie 1400, satul Şolomoneşti. În 1586, Petru vodă Şchiopul o numea Maria dascala şi îi întărea
stăpânirea asupra seliştii Şolomoneşti, pentru care ea avea „privilegii vechi”, dar care devenise (în
împrejurări necunoscute) proprietate domnească. În fond, a fost o restituire, o reparaţie a unei
confiscări care a ajuns a fi socotită nedreaptă, motivată nu atât de „privilegiile vechi”, cât de faptul că
Maria „a slujit în casa domniei mele” (ibidem, p. 80 şi 87).
3 Ilizibil în textul slav.
4 Aşa în originalul slav.

III (nr. 10)

& V] im{ Ò(t)’a i S(\)na i S(v{)t(a)go D(u)ha, Troi’e

S(v{)taa, Ed(i)n(o)s]wnaa i Nerazd{limaa. Se az(á), rab(á) vl(a)d(i)ki
moemu, G(ospod)u B(og)u i Sp(a)su na;emu, I(su)s(u) H(rist)u, i
troiceskïi poklonik(á), <Í>1ò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda,
B(o)jï(e)ü m(i)l(o)stïeü g(o)sp(o)d(a)r]2 Zemli Moldavskoi. Òj(e)
g(ospo)d(st)v(a) mi bl(a)goproizvolih(á) na;em(á) bl(a)gim(á)
proizvolenïem(á) i cistem(á) i sv{tlim(á) sr(])d’em(á), òt(á) v]seg(o)
na;eè d(u);eè i òt(á) B(og)a <pomowïè3>, g(ospo)d(st)v(a) mi
s]matrèàwe i povernuàwe dobrim(á) d{lom(á) ije s]d{la;e
in;ïim(á) s(v{)topociv;im(á) g(o)sp(o)d(a)rïeh(á) pr{jde biv;im(á)
210 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

nas(á), ò lübve eje im{li k] B(og)u, i k] s(v{)tim(á) ’r(])kvam(á) i

monastiram(á), i B(o)go m(o)lebni’i, ije ih(á) pomilova;e i ukr{pi;{
radï sp(a)senïe d(u);ó ih(á) v] v{cnóè òbit{li, t{m(á) i
g(ospo)d(st)v(a) mi, iliko po sil{ na;ego i derjavïi, m(o)lim(á) B(o)ga
àko da posp{;estvoe i nam(á) v] dobrih(á) d{lè v]slèdovati
bl(a)godeano ih(á).
Togo radï, g(ospo)d(st)v(a) mi, s] bl(a)govolenïem(á) B(o)jïem(á)
i s] bl(a)goslovenïem(á) cetir(á) s(v{ti)t(e)l] moldavskih(á), kìr(á)
Anastasïe, arhïiep(i)sk(o)p] i mitropolit(á) Sucavskih(á), i kir(á)
Aqanasïi, ep(i)sk(o)p] Romanskoi, i kìr(á) Evlogïi, ep(i)sk(o)p]
Rad]u’skomu, i kìr(á) Mitrofan(á), ep(i)sk(o)p] Hu;skomu, i s]
bl(a)govelenïem(á) v]sego na;ego s]v{ta, bol{ri na;ih(á)
moldavskih(á), dadohom(á) i pomilovahòm(á) na;e s(v{)taa molb],
novos]zdanai monastir(á) ej(e) imenuet(á) sè Hangul(á), idej(e) est(á)
hram(á) V]veden{i Pr{s(v{)t{i, C(i)st{i i Pr{bl(a)gosloven{i
Vl(a)d(i)c(i)’e na;i, B(ogorodi)’ó i Prisnod({)v{i Marïi, s] dv{
selove% edin(á) selo na im{ B]ic{nïi Velikih(á), s] vinogradi i s]
sadove i s] ves(á) prihod(á), cto u volost(á) Romanskoi, cto toe selo
bilo pravo g(o)sp(o)d(a)r]sko, prislu;no k] òkol(á) tr]g(á)
Kotnarskomu^ i drugoe selo, na im{ Berbewïi, cto u volost(á)
Kr]lig]turi, cto toe selo bilo pravo vikuplenïe unku g(ospo)d(st)v(a)
mi, Isako Baliki getman(á), na ego pravïih(á) i pitomi p(i)n({)yi. A nai
pr{jde sïà vr{m{, bil(á) pomiloval(á) s] togo selo Stefan(á) Tom;{
voevoda, v] pr]voe g(o)sp(o)d(s)tvo ego, na sluga na;e, Vasilïe Ro;ka
vel(á) arma;(á), za vikl{nstvo, zaneje imal(á) rat(á) Stefan(á) voevoda
Tom;{ s] Kostantin(á) voevoda i s] tih(á) bol{ri i togda Isak(á)
Balika pogib(á) i s] nego mnoyi bol{ri i v]s{h(á) òtninuve im(á)
razd{lil(á) na r]ki bol{rom(á) svoem(á). A po sl{d(á) Stefana
voevod(a), kotorïi g(o)sp(o)d(a)r] prïide s] skiptru òt(á) cistago
‚’(a)r{ v] g(o)sp(o)d(st)vo, òni s]motrili s] sóv{timi svoimi i ne
òbr{tal(á) v] tih(á) bol{ri ni ednoi vikl{nstvo i vratili sv{
òtnini v] ruki4 d{timi i plemeni’i timi bol{ri eje pado;{ v]
togo rat(á). I kogda daroval(á) mn{ G(ospod)] B(o)g] g(os)p(o)d(s)tvo
v] òtecestvïü g(o)s(po)d(st)v(a) mi, s]brahom(á) ò(t)’i, i m(o)lebniki
g(o)s(po)d(st)v(a) mi vl(a)d(i)ki, i bol{ri velikih(á) i malih(á), i
s(\)nuvem5 bol{rskim(á) i v]spra;<ah>om(á) na nih(á) za sego d{lo%
podobaet(á) sè derjati t{h(á) òtn(i)ni ti<h(á) lüdi6> cüji ili ni _
Òni v]si, v] edino glasno, òtv{wavali bo ne podobaet(á) sè dr]jati
lüdi cüjïi, n] da imaet(á) dr]jati s(\)nuve i plemeni’i timi
bol{ri, kto b]det. V] tom(á), g(ospo)d(st)v(a) mi v]z{hom(á) v]s{
òtnini unku g(ospo)d(st)v(a) mi, Isako Baliki getman(á), i dadohòm(á)
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 211

po na monastirah(á) i napisali na nego v] s(v{)tïi velikïi pom{nik(á).

V]z{hòm(á) i sego selo vi;e pisannomu, na im{ Berbewïi òt(á)
volost(á) Kr]lig]turi, i dadoho<m>(á) ego do na;e s(v{)taa molb]
vi;e pisana i s]tvorihom(á) emu pamet(á) velika òt(á) god(á) do god(á),
dondeje stanet(á) s(v{)taa monastir(á), ponej(e) ne òbr{tal(á) s{
nikto blijn{i;ïi s]rodnik(á) emu, bez(á) g(ospo)d(st)v(a) mi. I
dadohom(á) rad(ï) togo selo dv{ sto i sedim(á) desèt(á) taleri lei
bitih(á), na;emu v{rnomu i pocitennomu bol{rin(á), p(a)nu Lupulovi
velikomu dvornik(á), ponej(e) bil(á) postavil(á) do nego zaklad(á) za
Vasilïe Ro;ka arma;(á), radï edna svoego nevolü cto imal(á). I
v]z{hòm(á) òt(á) nego i zapis(á) cto bil s]tvoril(á) Lupulovi
dvornik(á) i pisanïi òt(á) Lupul(á) dvornik(á) pakije v]z{hòm(á),
radï v{rnosti. T{m(á) radi, t{h(á) dv{ selove vi;e pisanih(á), na im{
B]ic{nïi Velikih(á), s] vinogradï i s] sadove, cto u volost(á)
Romanskomu, i selo Berbewïi òt(á) volost(á) Kr]lig]turi, da sut(á)
s(v{)t{i monastir(á) vi;e recennïi, ej(e) im{nuàt(á) sè Hangul(á),
òt(á) g(os)p(o)d(st)va mi, pravïi òtnini, i daanïi, i m(i)lovanïi, i
urik(á), neporu;enno im nikolij(e), na v{ki v{cnïi.
A hotar(á) tim(á) vi;e pisanih(á) selove kako da est(á) im(á)
hotari òt(á) k] v]sih(á) storonih(á) po svoimi starimi hotari, po
kuda iz(á) v{ka òjivali.
A nato est(á) v{ra na;ego g(o)sp(o)d(st)va vi;e pisannago, m\,
Iò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda, i v{ra boàr(á) na;ih(á)%
v{ra p(a)na Iòna;ko Gïàng{ velikago dvornika Doln{i Zemli, v{ra
p(a)na Lupul(á) velikago dvornika Vi;n{i Zemli, v{ra p(a)na Nikoar]
getmana i pr](k])laba7 Sucavskago, v{ra p(a)na Gavrila;(á) pr]k]laba
Hotinskih(á), v{ra pana Geòrgïe pr]k]laba Neme’skïi, v{ra pana
Savin(á) i Bl{nd{ pr]k]labove Romanskoi, v{ra p(a)na Nekula
Katarçïul(á) postelnika, v{ra pana Lupul(á) sp]tar{, v{ra pana
Kostantin(á) ca;nika, v{ra p(a)na Mih]ilaki vist{rnika, v{ra pana
Grama stolnika, v{ra pana Furtuna komisa i v{ra v]s{h(á) bol{ri
na;ih(á) moldavskïi, velikimi i malimi.
A po na;em(á) jivot{ i g(os)p(o)d(s)tvovani, kto b]det(á)
g(o)sp(o)d(a)r], òt(á) d{tih(á) na;e, ili òt(á) na;eg(o) roda, ili pak(á)
b]d(á) kog(o) G(ospod)] B(o)g] izeret(á) g(o)sp(o)d(a)r] biti na;ei
zemli Mòldavst{i, tot(á) bi im(á) neporu;il(á) na;e <daanïe>8, i
pom(i)lovanïe, i ustroenïi, n] ale bi im(á) dali i ukr{pili, zacto
est(á) na;e prava daanïe i m(i)lovanïe.
A awe kto upokusit(á) sè razoriti na;e milovanïi i ustroenïe,
takovi da est(á) prokl{t(á) i tr]kl{t(á) òt(á) G(ospod)a B(o)ga,
s]tvor;ago n(e)bo i zemli, i òt(á) Pr({)c(i)sta B(o)gom(a)t(e)r], i
212 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

òt(á) v@ï Ap(o)st(o)li, i òt(á) d$ Ìegelesti9, i òt(á) t@iï ò(t)’i <ije

v]> Nekïèst{m(á) grad{, i da imaet(á) ucasti s] Üdoü i s]
tr]kl{tom(á) Arïà i s] innimi nev{rnimi jidov{, eje v]z]pi;{ na
H(rist)a B(og)a, kr]v(á) ego na nih(á) i na c{d{h(á) ih(á), i est(á) i
b]det(á).
A na bul;ïi kr{posti i potvr]jdenïe tomu v]semu vi;e
pisannomu, vel{li esmi na;emu v{rnomu i pocitennomu bol{rin(á),
p(a)nu Dumitra;ko ve`ve~likomu logofet(á), pisati i na;e pecat(á)
zavezati k] semu istennomu listu na;emu.
Pisal(á) Bor]l{nul(á) u Àsoh(á), v(]) l({)to #zr@le, m({)s(è)’a
mar(tïe), l$ d(á)ne.
Iò Miron(á) Br](novskïi) voevoda <m. p.>.

____________________
1 Loc lăsat liber, probabil pentru o iniţială ornată sau scrisă cu aur.
2 Ultimele două cuvinte sunt ilizibile, fiind plasate pe o îndoitură a pergamentului.
3 „Ilizibil” (D. A.). Completat după sens, după formular şi după traducerea documentului

din 23 februarie 1627, prin care domnul întăreşte Mănăstirii Hangu satul Berbeşti (cf. DRH, XIX,
p. 183, nr. 153).
4 „În original, greşit riki” (D. A.).
5 „Ilizibil” (D. A.). De fapt, cuvântul se întrevede şi el poate fi completat şi după traducere,

în forma care se află mai departe, în document.

6
„Ilizibil” (D. A.). Completat după traducere şi după textul documentului.
7 „În original, pr]laba” (D. A.).
8 Ilizibil.
9 „Sic !” (D. A.).

† În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treime Sfântă, de o

Fiinţă şi Nedespărţită. Iată eu, robul stăpânului meu, Domnul Dumnezeul şi
Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, şi închinător al Treimii, Io Miron Bărnovschi
Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Iată domnia
mea am binevoit cu a noastră bunăvoinţă şi cu inimă curată şi luminată, din tot
sufletul nostru şi cu ajutorul lui Dumnezeu, domnia mea privind şi râvnind la
faptele bune pe care le-au făcut alţi sfântrăposaţi domni care au fost mai înainte de
noi, din iubirea pe care au avut-o către Dumnezeu, şi către sfintele biserici şi
mănăstiri, şi rugători ai lui Dumnezeu, pe care i-au miluit şi i-au întărit spre
mântuirea sufletelor lor în veşnicele lăcaşuri, pentru aceea, şi domnia mea, cât este
după puterea noastră şi stăpânirea, rugăm pe Dumnezeu să ne ajute şi nouă ca în
fapte bune să urmăm binefacerile lor.
Pentru aceea, domnia mea, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu şi cu
binecuvântarea celor patru ierarhi moldoveni, kir Anastasie, arhiepiscop şi
mitropolit de Suceava, şi kir Athanasie, episcop de Roman, şi kir Evloghie, episcop
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 213

de Rădăuţi, şi kir Mitrofan, episcop de Huşi, şi cu bunăvoinţa întregului nostru sfat,

a boierilor noştri moldoveni, am dat şi am miluit sfânta noastră rugă nou-zidită,
mănăstirea care se numeşte Hangul, unde este hramul Intrării în Biserică a
Preasfintei, Curatei şi Preabinecuvântatei Stăpâne a noastre, Născătoare de
Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, cu două sate: un sat anume Băicenii Mari, cu
vii şi cu livezi şi cu tot venitul, care este în ţinutul Romanului, care acest sat a fost
drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Cotnari; şi alt sat, anume Berbeştii,
care este în ţinutul Cârligăturii, care acest sat a fost dreaptă cumpărătură a
unchiului domniei mele, Isac Balica hatman, pe banii săi drepţi şi proprii. Şi mai
înainte de această vreme, a miluit cu acest sat Ştefan Tomşea voievod, în prima lui
domnie, pe sluga noastră, Vasilie Roşca mare armaş, pentru hiclenie, pentru că a
avut război Ştefan voievod Tomşea cu Costantin voievod şi cu acei boieri şi atunci
Isac Balica a pierit şi cu el mulţi boieri şi toate ocinile lui le-a împărţit în mâinile
boierilor săi. Iar pe urma lui Ştefan voievod, care domn a venit în domnie cu
schiptru de la cinstitul împărat, ei au socotit cu sfaturile lor şi nu au aflat la acei
boieri nici o hiclenie şi au întors toate ocinile în mâinile copiilor şi ale rudelor
acelor boieri care au căzut în acel război. Şi când mi-a dăruit mie Domnul
Dumnezeu domnia în moştenirea părintească a domniei mele, am adunat pe părinţi,
şi pe rugătorii domniei mele vlădici, şi pe boierii mari şi mici, şi <pe fiii>1 de boieri
şi i-am întrebat pe ei pentru acest lucru: se cuvine a stăpâni acele ocini acei
<oameni>2 străini sau nu ? Ei toţi, într-un glas, au răspuns că nu se cuvine a stăpâni
oameni străini, ci să aibă a stăpâni fiii şi rudele acelor boieri, cine va fi. Întru
aceasta, domnia mea am luat toate ocinile unchiului domniei mele, Isac Balica
hatman, şi le-am dat pe la mănăstiri şi l-am scris pe el în sfântul mare pomelnic.
Am luat şi acest sat mai sus scris, anume Berbeştii la ţinutul Cârligăturii, şi l-am
dat la sfânta noastră rugă mai sus scrisă şi i-am făcut lui pomenire mare din an în
an, până când va sta sfânta mănăstire, pentru că nu s-a aflat nimeni rudă mai
aproape lui, în afară de domnia mea. Şi am dat pentru acest sat două sute şi
şaptezeci de taleri lei bătuţi, credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Lupul
mare vornic, pentru că a fost pus la el zălog de Vasilie Roşca armaş, pentru o
nevoie a sa ce a avut. Şi am luat de la el şi zapisul ce l-a făcut lui Lupul vornic şi
scrisoarea de la Lupul vornic iarăşi am luat-o, pentru credinţă. Pentru aceea, aceste
două sate mai sus scrise, anume Băicenii Mari, cu vii şi cu livezi, care este în
ţinutul Romanului, şi satul Berbeştii din ţinutul Cârligăturii, să fie sfintei mănăstiri
mai sus zise, care se numeşte Hangul, de la domnia mea, drepte ocini, şi danii, şi
miluiri, şi uric, neclintit ei niciodată, în vecii vecilor.
Iar hotarul acestor mai sus scrise sate să le fie hotarul din toate părţile pe
vechile lor hotare, pe unde din veac au folosit.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrise, noi, Io Miron
Bărnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Ionaşco
Ghianghea mare vornic al Ţării de Jos, credinţa panului Lupul mare vornic al Ţării
214 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

de Sus, credinţa panului Nicoară hatman şi pârcălab de Suceava, credinţa panului

Gavrilaş pârcălab de Hotin, credinţa panului Gheorghie pârcălab de Neamţ,
credinţa panului Savin şi Bleandea pârcălabi de Roman, credinţa panului Necula
Catargiul postelnic, credinţa panului Lupul spătar, credinţa panului Costantin
ceaşnic, credinţa panului Mihăilachi vistiernic, credinţa panului Grama stolnic,
credinţa panului Furtuna comis şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni,
mari şi mici.
Iar după viaţa şi domnia noastră, cine va fi domn, dintre copiii noştri, sau
din neamul nostru, sau, iarăşi, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al
ţării noastre, Moldova, acela să nu le clintească dania, şi miluirea, şi întocmirea
noastră, ci să le dea şi să le întărească, pentru că este dreapta noastră danie
şi miluire.
Iar cine s-ar ispiti să strice miluirea şi întocmirea noastră, acela să fie
blestemat şi de trei ori blestemat de Domnul Dumnezeu, făcătorul cerului şi al
pământului, şi de Preacurata Maică a lui Dumnezeu, şi de 12 Apostoli, şi de
4 Evanghelişti, şi de 318 părinţi de la cetatea Niceii, şi să aibă parte cu Iuda şi cu
de trei ori blestematul Arie şi cu alţi necredincioşi jidovi, care au strigat asupra lui
Hristos Dumnezeu, sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, şi este şi va fi.
Iar pentru mai mare putere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, am
poruncit credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Dumitraşco mare logofăt, să
scrie şi să atârne pecetea noastră la această adevărată carte a noastră.
A scris Borăleanul la Iaşi, în anul 7135 (1627), luna martie, 30 de zile.
Io Miron Bărnovschi voievod <m. p.>.

____________________
1 Ilizibil; completat după traducerea documentului din 23 februarie 1627 (DRH, XIX,

p. 184, nr. 153).

2 Idem. Completare probabilă, după traducere şi cuvintele lizibile din document.

IV (nr. 7)

& V] im{ Ò(t)'a i S(\)na i S(v{)t(a)go D(u)ha. Se az(á), rab(á) i

poklonik(á) S(v{)t{i, Edinos]wn{i i Jivotvor{woi i
Nerazd{lim{i Troi’e, ei je poklan{ó sè, i slujó, i rabotaó hdom1
moim(á), pravolslavnïi g(o)sp(o)d(i)n], <Í>2ò Miron Br]novskïi
Mogila voevoda, B(o)jï(e)ü m(i)l(o)stïü g(o)sp(o)d(a)r] Zemli
Moldavskoi. Bl(a)gosloven(á) v]se bl(a)g\ B(o)g], ije ves(á) s\
bl(a)gostini, ij(e) izbravïi m{ iz(á) cr{va m(a)t(e)ri moeó i darova
m{ ‚’(a)rstvom(á)3 i voevodstvom(á) zemlim(á), za pr{v]shod{wei
bogat]stvo svoei m(i)l(o)sti. Pr(i)sno ubo bl(a)godarite B(o)ga
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 215

podobaet(á), àko òtvr]zi nam(á) dv{ri m(i)l(o)sti svoeó i sv{t(á)

razuma i vid{h(á) i pozna àko nikaa slava stoet(á) na zemli neprilojna
i s(])mr(])t] nepricasna, n] àko ’v{t(á) uv{daet(á) i àko s{n(á)
mimog{det(á) i razru;aet(á) v]s{k(á) cl(ov{)k].
T{m(á)je, bl(a)gobolenïem(á) Ò(t)’a i s] posp{;enïem(á)
S(\)na i s] d{istvom(á) S(v{)t(a)go i Jivotvor{wago D(u)ha,
bl(a)goproizvolih(á) g(o)s(po)d(st)v(a) mi, na;im(á) bl(a)gim(á)
proizvolenïem(á), cistim(á) i s(v{)tlim(á) sr(])d’em(á) i òt(á) B(o)ga
pomowïó i m(o)lenïem(á) Pr{c(i)st{i Vl(a)d(i)c(i)’ó na;e,
B(ogorodi)’ó i Pr(i)snod({)v({)i Marïi, pr{statelni’] miru, i s]
bl(a)goslovenïem(á) s(v{)tih(á) cetiri s(v{)t(ite)l] moldavskih(á),
kìr(á) Anastasïe, arhïiep(i)sk(o)p] i mitropolit(á) Sucavskoi, kir(á)
Aqanasïi, ep(i)sk(o)p] Romanskoi, i kìr(á) Evlogïi, ep(i)sk(o)p]
Rad]u’skïi, i kìr(á) Mitrofan(á), ep(i)sk(o)p] Hu;skïi, i s]
bl(a)govolenïem(á) v]sego na;ego s]v{ta, bol{ri na;ih(á)
moldavskih(á), nacahom(á) s]zidati novos]zdan{i s(v{)taa
monastir(á) ij(e) im{nuàt(á) sè Hangul(á), idej(e) est(á) hram(á)
V]vedennïi Pr{s(v{)t{i i C(i)st{i i Pr{bl(a)goslovennïe
Vl(a)d(i)c(i)’e na;e, B(ogorodi)’e i Pr(i)snod({)v{i Marïi. I
dadohom(á) i pom(i)lovahom(á) toe sv({)t{i monasti(rá) selov{ biti ei
za poslu;enstvo i za pitanïe, na im{ B]l’]tewïi i M]njewïi, pud(á)
planinu, cto u volost(á) Neme’skomu, cto tèh(á) selove sut(á)
g(o)s(po)d(st)v(a) mi izm{nenïe i vikuplenïe òt(á) s(\)nuvem(á)
P]tra;ko biv(á) logof(e)t(á) i òt(á) s(\)nuvem(á) B]cok(á) dvornik(á),
radï selo Mikl]u;{ni s] stavove, cto u volost(á) Dorohonskomu, i
radï selo K]k]c{ni s] m{sto za stavi i za mlini, cto u volost(á)
Hr]lov{. I mai pridahom(á) ewej(e) pet(á) sot(á) i petna des{t(á)
ugarskih(á) joltih(á). I tij(á) selo Vind]òanïi i :olomonewïi, cto
sut(á) u togoj(e) volost(á), cto tèh(á) selove pakij(e) sut(á)
g(ospo)d(st)v(a) mi izm{nenïe i vikuplenïe òt(á) na;ego v{rnïi i
pocitenïi bol{rin(á), p(a)n] Lupul(á) velikomu dvornik(á) Vi;n{i
Zemli, radï selo Rusïi na r{‚’{ Sucav{, cto u volost(á) Sucavskoi. I
mai pridahom(á) emu ewej(e) tri staa ugi joltih(á). `I tij(á) selo
<V]n]t>orïi òt(á) Kamen(á), u togoj(e) volost(á), cto toe selo bilo
pr{jde pravo g(o)sp(o)d(a)r]sko, prislu;no k] òkol(á) tr]g(á)
Kamen(á)~4. I tij(á) selo na im{ B]ic{nïi Velikïi, s] vinogradi i s]
sadove i s] ves(á) prihod(á), cto u volost(á) Romanskoi, cto toe selo
B]ic{nïi pakij(e) bilo pravo g(o)p(o)d(a)r]sko, prislu;no k] òkol(á)
tr]g(á) Kotnarskomu. I tij(á) selo Berbewïi, cto est(á) u volost(á)
Kr]lig]turi, cto toe selo bilo pravo vikuplenïe uiku g(o)s(po)d(st)v(a)
mi, Isak(á) Baliki getman(á), a po izgiblenïe Isaku Baliki getman(á),
216 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

v]z{l(á) toe selo Stefan(á) Tom;{ voevoda, za vikl{nstvo, zaneje

imal(á) òn(á) rat(á) veliki s] Kostantin(á) voevoda i s] tih(á) bol{ri
i dal(á) sluyi na;e, Vasilïevi Ro;k]i velikomu arma;(á), a Vasilïe
Ro;ka postavil(á) zaklad(á) toe selo do uika svoego, na;emu v{rnomu i
pocitennomu bol{rin(á), pan(á) Lupu vel(á) dvornik(á), rad(ï) edna
nevolü cto imal(á). Ino g(ospo)d(st)v(a) mi iskupihom(á) toe selo òt(á)
bol{rin(á) na;(á) vi;e pisan(á), pan(á) Lupu dvornik(á), i dadohom(á)
emu dv{ sto i sedim(á) des{t(á) taleri lei bitih(á) i pom(i)lovahom(á)
toe s(v{)t{i monastir(á), àko da b]det(á) pamet(á) uiku
g(ospo)d(st)v(a) mi, Isaku Baliki getman(á), v] sïü v{k(á) i v]
b]dewim(á). I tij(á) selo Krak]òanïi i seliw{ na im{ ...5, cto sut(á)
u volost(á) Neme’skomu. I tij(á) edna mlin(á) òt(á) Tr]g(á) N{m’u,
cto toa mlin(á) bilo pra(va) g(o)sp(o)d(a)r]ska, prislu;na k] gradu
Neme’skomu, i edna bruvar(á) pakij(e) tamu u tr]g(á), cto toa
s]tvorihom(á) g(o)s(po)d(st)v(a) mi i nikto òt(á) me;cani da ne
var{t(á) piva v] inih(á) bruvari, t]kmu da var{t(á) piva v] toa
bruvar(á) s(v{)t{i monastir(á), eje s]tvorihom(á) g(o)s(po)d(st)v(a)
mi. T{m(á) radi, v]sih(á) tih(á) vi;e pisanih(á) selov{ i toa mlin(á) i
bruvar(á) òt(á) Tr]g(á) N{m’u àko da sut(á) òt(á) g(ospo)d(st)v(a) mi
s(v{)t{i monastir(á) novos]zdannaa, ej(e) im{nuet(á) sè Hangul(á),
pravïi òtnini, i daanïe, i m(i)lovanïe, i urik(á) s] v]sem(á)
dohodom(á), neporu;enno im(á) nikolij(e), na v{ki v{cnïi.
A hotari tim(á) vi;e pisanih(á) selov{ da est(á) im(á) òt(á)
usih(á) storonih(á) po svoimi stari hotari, po kuda iz v{ka òjivali.
A na to est(á) v{ra na;ego g(o)sp(o)d(s)tva vi;e pisannago, m\,
Íò Miron(á) Br]novskïi Mogila voevoda, i v{ra boàri na;ih(á)% v{ra
p(a)na Iòna;ko Gïàng{ velika dvornika Doln{i Zemli, v{ra <p(a)na>6
Lupul velikago dvornika Vi;n{i Zemli, v{ra <p(a)na>7 Nikoar]
getmana i pr]k]laba Sucavskago, v{ra p(a)na Gavrila;(á) pr]k]laba
Hotinskïi, v{ra p(a)na Geòrgïe pr]k]laba Neme’skïi, v{ra p(a)na
Savin(á) i Bl{nd{ pr]k]labove Romanskoi, v{ra p(a)na Nekula
postelnika, v{ra pana Lupul sp]tar{, v{ra p(a)na Kostantin(á)
ca;nika, v{ra p(a)na Mih]ilaki vist{rnika, v{ra p(a)na Gram{
stolnika, v{ra pana Furtuna komisa i v{ra v]s{h(á) bol{ri na;ih(á)
moldavskih(á), veliki i malimi.
A po na;em(á) jivot{ i g(o)sp(o)d(s)tva, kto b]det(á)
g(os)p(o)d(a)r], òt(á) d{tih(á) na;e, ili òt(á) na;ego roda, ili pak(á)
b]d(á) kog(o) G(ospod)] B(o)g] izberet(á) g(o)sp(o)d(a)r] biti na;ïi
zemli Mòldavst{i, tot(á) bi im(á) neporu;il(á) na;ego daanïe, i
m(i)lovanïe, i ustroenïe, n] abïi im(á) dali i ukr{pili, za cto est(á)
s(v{)t{i monastir(á) òt(á) g(o)s(po)d(st)v(a) mi pravïi òtn(i)ni, i
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 217

daanïe, i m(i)lovanïe.
A awe kto s{ upokusit(á) skaziti ili razoriti na;ego daanïe, i
m(i)lovanïe, i ustroenïe, tot(á) da est(á) tr]kl{t(á) i prokl{t(á), i
anaqema, maranaqa, i da imaet(á) cast(á) s] Íudoè, pr{datel{
H(rist)a, i s] tr]kl{tom(á) Arïè i s] inimi nev{rnimi jidov{, eje
v]z]pi;{ na H(rist)a, kr]v(á) ego na nih(á) i na c{d{h(á) ih(á), i
est(á) i b]det(á).
A na bul;ïi kr{posti i potvr]jdenïe tomu v]semu vi;e
pisannomu, vel{li esmi na;emu v{rnomu i pocitennomu bol{rin(á),
p(a)nu Dumitra;ko velikomu logofet(á), pisate8 i na;e pecat(á)
zavezati k] semu istennomu listu na;emu.
Pisal(á) Bor]l{nul(á) u Àsòh(á), v(]) l({)to #zr@le, ap(rilïe) ï$
d(á)ni.
Iò Miron(á) Br](novskïi) voevoda <m. p.>.

<Pe verso:> Document românesc de la Alexandru Constantin Moruzi voievod, din 30

august 1792, despre ieşirea moşiilor Bălţăteşti şi Mânjeşti din stăpânirea Mănăstirii Hangul, care cu
dreptate se află în stăpânirea vistiernicului Matei Cantacuzino.

____________________
1 „Sic” (D. A.)
2 Lăsat liber pentru completare (poate o iniţială aurită ?).
3 În documentul din 12 decembrie 1627 (DRH, XIX, p. 359, nr. 270): „gospodarstvom i

voevodstvom”.
4 „Textul cuprins între paranteze drepte este şters cu cerneală în original, pe numele satului

este pusă pecetea inelară domnească, iar în marginea pergamentului stă scris româneşte: „Acest sat
este dat la Bârnov<a>, la hram St. Ghiorghii, St. Ion Novii” (D. A.).
5 „Loc alb în original” (D. A.).
6 „Omis în original” (D. A.).
7 „Omis în original” (D. A.).
8 „Sic !” (D. A).

† În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Iată eu, robul şi

închinătorul Sfintei, de o Fiinţă şi de Viaţă Făcătoarei şi Nedespărţitei Treimi,
căreia mă închin, şi slujesc, şi muncesc cu sufletul meu, dreptmăritorul domn, Io
Miron Bărnovschi Moghila voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării
Moldovei. Binecuvântat este Preabunul Dumnezeu, care cu toate bunătăţile m-a
ales din pântecele maicii mele şi m-a dăruit cu împărăţia1 şi voievozia ţării, din
bogăţia cea nemăsurată a milei sale. Se cuvine deci pururea a mulţumi lui
Dumnezeu, pentru că ne-a deschis uşile milostivirii sale şi lumina înţelepciunii şi
am văzut şi am înţeles că nici o slavă nu stă neschimbătoare pe pământ şi cu
moartea neîmpărtăşită, ci ca floarea se veştejeşte şi ca umbra trece şi se nimiceşte
218 FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI

tot omul.
De aceea, cu bunăvoinţa Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea
Sfântului şi de Viaţă Făcătorului Duh, am binevoit domnia mea, cu bunăvoinţa
noastră, cu inimă curată şi luminată şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunea
Preacuratei Stăpâne a noastre, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria,
ajutătoarea lumii, şi cu binecuvântarea sfinţiţilor patru ierarhi moldoveni, kir
Anastasie, arhiepiscop şi mitropolit de Suceava, kir Athanasie, episcop de Roman,
şi kir Evloghie, episcop de Rădăuţi, şi kir Mitrofan, episcop de Huşi, şi cu
bunăvoinţa întregului nostru sfat, a boierilor noştri moldoveni, am început a zidi
nou-zidita sfântă mănăstire care se numeşte Hangul, unde este hramul Intrării în
Biserică a Preasfintei şi Curatei şi Preabinecuvântatei Stăpâne a noastre,
Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria. Şi am dat şi am miluit acestei
sfinte mănăstiri sate ca să-i fie ei de ascultare şi de hrană, anume Bălţăteştii şi
Mânjeştii, sub munte, care sunt în ţinutul Neamţului, care aceste sate sunt domniei
mele de schimb şi cumpărătură de la fiii lui Pătraşco fost logofăt şi de la fiii lui
Bucioc vornic, drept satul Miclăuşeni cu heleşteie, care este în ţinutul Dorohoiului,
şi drept satul Căcăceni cu loc de heleşteu şi de mori, care este în ţinutul Hârlăului.
Şi am mai dat încă cinci sute şi cincizeci de galbeni ungureşti. Şi de asemenea satul
Vindăoanii şi Şolomoneştii, care sunt în acelaşi ţinut, care aceste sate iarăşi sunt
domniei mele de schimb şi cumpărătură de la credinciosul şi cinstitul nostru boier,
pan Lupul mare vornic al Ţării de Sus, drept satul Rusii pe râul Suceava, care este
în ţinutul Sucevei. Şi încă i-am mai dat trei sute de ughi galbeni. [Şi de asemenea
satul Vânătorii de la Piatra, în acelaşi ţinut, care acest sat a fost mai înainte drept
domnesc, ascultător de ocolul târgului Piatra]2. Şi de asemenea satul anume
Băicenii Mari, cu vii şi cu livezi şi cu tot venitul, care este la ţinutul Romanului,
care acest sat Băicenii iarăşi a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului
Cotnari. Şi de asemenea satul Berbeştii, care este în ţinutul Cârligăturii, care acest
sat a fost dreaptă cumpărătură a unchiului domniei mele, Isac Balica hatman, iar
după pierirea lui Isac Balica hatman, a luat acest sat Ştefan Tomşea voievod, pentru
hiclenie, pentru că a avut el război mare cu Costantin voievod şi cu acei boieri şi
l-a dat slugii noastre, lui Vasilie Roşca mare armaş, iar Vasilie Roşca a pus zălog
acest sat la unchiul său, boierul nostru credincios şi cinstit, pan Lupu mare vornic3,
pentru o nevoie pe care a avut-o. Deci domnia mea am răscumpărat acest sat de la
boierul nostru mai sus scris, pan Lupu vornic, şi i-am dat două sute şi şaptezeci de
taleri lei bătuţi, şi am miluit această sfântă mănăstire, ca să fie pomenire unchiului
domniei mele, Isac Balica hatman, în acest veac şi în cel ce va să fie. Şi de
asemenea satul Cracăoanii şi seliştea anume …4, care sunt în ţinutul Neamţului. Şi
de asemenea o moară din Târgul Neamţului, care această moară a fost dreaptă
domnească, ascultătoare de cetatea Neamţului, şi o berărie, iarăşi acolo în târg, care
aceasta am făcut-o domnia mea şi nimeni dintre orăşeni5 să nu fiarbă bere în alte
berării, numai să fiarbă bere în această berărie a sfintei mănăstiri, pe care am
 DOCUMENTE INEDITE DE LA MIRON VODĂ BARNOVSCHI 219

făcut-o domnia mea. Pentru aceea, toate aceste mai sus scrise sate şi această moară
şi berăria din Târgul Neamţului să fie de la domnia mea sfintei mănăstiri
nou-zidite, care se numeşte Hangul, drepte ocini, şi danie, şi miluire, şi uric cu tot
venitul, neclintit ei niciodată, în vecii vecilor.
Iar hotarele acestor mai sus scrise sate să-i fie din toate părţile pe vechile
sale hotare, pe unde din veac au folosit.
Iar la aceasta este credinţa domniei noastre mai sus scrise, noi, Io Miron
Bărnovschi Moghila voievod, şi credinţa boierilor noştri: credinţa panului Ionaşco
Ghianghea mare vornic al Ţării de Jos, credinţa <panului>6 Lupul mare vornic al
Ţării de Sus, credinţa <panului>7 Nicoară hatman şi pârcălab de Suceava, credinţa
panului Gavrilaş pârcălab de Hotin, credinţa panului Gheorghie pârcălab de Neamţ,
credinţa panului Savin şi Bleandea pârcălabi de Roman, credinţa panului Necula
postelnic, credinţa panului Lupul spătar, credinţa panului Costantin ceaşnic,
credinţa panului Mihăilachi vistiernic, credinţa panului Grama stolnic, credinţa
panului Furtuna comis şi credinţa tuturor boierilor noştri moldoveni, mari şi mici.
Iar după viaţa şi domnia noastră, cine va fi domn, dintre copiii noştri, sau
din neamul nostru, sau, iarăşi, pe cine va alege Domnul Dumnezeu să fie domn al
ţării noastre, Moldova, acela să nu le clintească dania, şi miluirea, şi întocmirea
noastră, ci să le dea şi să le întărească, pentru că este sfintei mănăstiri de la domnia
mea drepte ocini, şi danie, şi miluire.
Iar cine s-ar ispiti să clintească sau să strice dania, şi miluirea, şi întocmirea
noastră, acela să fie de trei ori blestemat şi blestemat, şi anathema, maranatha, şi să
aibă parte cu Iuda, vânzătorul lui Hristos, şi cu de trei ori blestematul Arie şi cu alţi
necredincioşi jidovi, care au strigat asupra lui Hristos, sângele lui asupra lor şi
asupra copiilor lor, şi este şi va fi.
Iar pentru mai mare putere şi întărire a tuturor celor mai sus scrise, am
poruncit credinciosului şi cinstitului nostru boier, pan Dumitraşco mare logofăt, să
scrie şi să atârne pecetea noastră la această adevărată carte a noastră.
A scris Borăleanul la Iaşi, în anul 7135 (1627), aprilie 10 zile.
Io Miron Bărnovschi voievod <m. p.>.

____________________
1 În textul slav: ’(a)rstvom.
2 V. supra, nota 4 la textul slav.
3 Nu cunosc chipul în care Lupu Hăbăşescu era unchiul lui Vasile Roşca.
4 Loc alb în original.
5 În original: me;cani.
6 Omis în original.
7 Omis în original.
 ABREVIERI

AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi

AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj
AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi
ALIL = Anuar de Lingvistică şi Istorie Literară
AMD = Arhiva Mănăstirii Dragomirna
ANB = Arhivele Naţionale Bucureşti
ANS = Arhivele Naţionale Suceava
AP = Analele Putnei
ArhGen = Arhiva Genealogică
ARMSI = Academia Română. Memoriile Secţiunii Istorice
ASB = Arhivele Statului Bucureşti
AŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
BAR = Biblioteca Academiei Române
BCIR = Buletinul Comisiei Istorice a României
BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice
BCU = Biblioteca Centrală Universitară
BOR = Biserica Ortodoxă Română
CA = Cercetări Arheologice
CC = Codrul Cosminului
CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat
CI = Cercetări Istorice
DIR = Documente privind istoria României
DRH = Documenta Romaniae Historica
IN = Ioan Neculce
MEF = Moldova în epoca feudalismului
MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
RES = Revue des Études Slaves
RI = Revista Istorică
RIAF = Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie
RIR = Revista Istorică Română
RRHA = Revue Roumaine d’Histoire de l’Art
Rsl = Romanoslavica
SCIA = Studii şi Cercetări de Istoria Artei
SCŞ = Studii şi Cercetări Ştiinţifice
SMIM = Studii şi Materiale de Istorie Medie
ST = Studii Teologice
 SUMAR

PREFAŢĂ................................................................................................................. 5
ŞTEFAN S. GOROVEI, Din nou despre ctitorii Dragomirnei.
Observaţii, nelămuriri, precizări ...................................................................... 7
MONAH IUSTIN TABAN, Un mitropolit, un domn şi un patriarh.
Anastasie Crimca, Radu Mihnea şi Teofan al Ierusalimului
în contextul anului 1617 ................................................................................. 17
MARIA MAGDALENA SZÉKELY, Vechi şi nou despre înrudirile şi
ctitoriile Stroiceştilor ...................................................................................... 31
MIHAI-BOGDAN ATANASIU, Ctitori din veacurile XVII şi XVIII:
hatmanul Gavriliţă Costache şi vistiernicul Filip Catargiu ........................... 43
ALEXANDRU PÎNZAR, Binefăcători uitaţi din veacul al XVIII-lea
ai Mănăstirii Dragomirna: „fericitul ctitor Hagi Ivanciu”............................ 57
RASOFORA MARIA MAGDALENA GHERGHINA, Moaştele Sfântului
Iacob Persul de la Mănăstirea Dragomirna – danie ctitoricească ................ 71
OLIMPIA MITRIC, Din tezaurul bibliofil mai puţin cunoscut al
Mănăstirii Dragomirna................................................................................... 83

ŞTEFAN S. GOROVEI, Patrimoniul nostru istoric. Studiu de caz:

Mănăstirea Dragomirna ............................................................................... 105
ALEXANDRU PASCAL, Surse noi, descoperite recent, privind viaţa şi
activitatea mitropolitului Anastasie Crimca ................................................. 133
SILVIU ANDRIEŞ-TABAC, MIHAI CIOCANU, Un nou tezaur de odoare
din prada de la 1653 a cazacilor lui Timuş Hmelniţki ................................. 175
Documente inedite de la Miron vodă Barnovschi (prezentate de
FLORIN MARINESCU, ŞTEFAN S. GOROVEI).................................................. 197
224 SUMAR

ABREVIERI.......................................................................................................... 221
SUMAR ............................................................................................................... 223