..

ANUL 11 .. ..
Nr. 3 (12) •
MARTIE 1968
 \

SUMAR

1 Preludii la Unire in m.ărturii străine ALEXANDRU ZUB

4 Din vremea cînd socialismul făcea

primii paşi la "Sotir" I. FELEA

9 Expediţia lui Darius in nordul

Dunării P ALEXANDRESCU

13 Harry Sebold şi cei peste 30 de

spioni nazişti ION PACU RARU

18 Fortăreaţa celor şapte turnuri MIHAIL GUBOGLU

22 In pas cu dezvoltarea mişcării so-

cialiste internaţionale N I COLAE COPOI U

27 Vinul la ospeţele dacilor şi ro-

manilor DUMITRU TUDOR

30 M icroarhiva "Magazin istoric"

32 Episod colonial: ocuparea Maro-

eului (previziunile unui diplomat
român) CONSTANTI N BOTO

39 U ltima intrevedere Hitler-Antonescu AUGUSTIN DEAC

48 U n tablou necunoscut al pictorului

Rosenthal despre paşoptişti MARIA G. FOTINO

53 Arborii libertăţii JEAN HUGONNOT

59 A existat podul uriaşilor ? IOAN COJOCARU

61 Bufoni la curţile domneşti AL. ALEXIANU

64 Itinerar arheologic: Italia EMIL CONDURACHI

70 Memorii C. ~4.RGETOIANU
82 Geofizica şi arheologia CONSTANTIN ROMA

86 Cititorii scriu istorie

91 Poşta redacţiei
 p LU 1
L 1 E M~ld~~1e et d~ Vo~och1~) Iorga popularitate
Î TU
RA 1 E
AL. ZUB
Propăşirea social-economică şi politică a
Principatelor române a fost întotdeauna
concepută în legătură indisolubilă cu rea-
lizarea unităţii nationale.
Restaurarea Daciei, refacerea "totimii
trupului românesc întru întregimea sa cea
dintii", rămîne o preocupare permanentă
laitmotivul corespondentei şi al publicisticii
fr:Jntaşilor politici ai epocii. Ideea apare
adesea şi în notele călătorilor şi diplomati-
lor străini. Era evider.t pentru toată lumea
- şi istoria se î nsărcina să probeze - că
în treburile sud-estului european rostul Prin-
cipatelor dunărene căpă ta o pondere d in
ce 1n ce mai mare. Ele prezentau interes
nu numai pentru oficiile diplomatice, ci si
pentru opinia publică, aptă să receptez.e
planuri şi sugestii de reorganizare a aces-
tui spatiu şi să contribuie indirect la înfăp­
tuirea lor.
Unul dintre călători, anonim, emitea la
1838 (Poids de /o Moldo-Volochie dans /o
question d'Orient) ideea unui stat român
independent. Tn termeni oarecum asemănă ­
tori se rostea, peste un an, Raoul Perri n
(Coup d'oeil sur /o Volochie et /o Moldovie
1839). Tntemeia t pe vital itatea pl'incipatelor:
el le prevedea un rol important in viitor
subliniind, totodată, unitatea lor etn ică :
" Interesele celor două principate - afirma
Pe~ri~ - .sî~t colecti.ve şi sînt atîtea rapor-
tu~l m ?r.1g1ne, e ahta puritate în putere,
ahta afm1tate în moravuri, atîta unitate de
actiune, încît a trata despre unll'l înseamnă
a vor.bi ~espr~ celă l alt, fără a greşi fată de
exact1tudme ŞI de adevăr". Perrin se cre-
dea îndreptăţit să insiste, avertizînd cabi-
netele apusene : "Moldo-Yalahia e chemată
? juca u.n ma~e rol, .:.el mai r:nare rol poate
Hl chest1a Onentulu1 . Nu u1to să prescrie
însă, p~ntru. prezumtivul statut al Principate-
lor un1te, ŞI ocrotirea initiativei străine
ceea ce semnifica pătrunderea cît moi ne~
stînj~nilă a capitalului apusean pe piaţa
romanească.
Felix Colson, fost secretar al consu lului
f rancez la Bucureşti, apoi secretar al lui
1. Cîmpineanu, remorca in 1839 (De /'etot
present . e,\ de l'ovenir . des principaufes de
o 1de11 de unrre ŞI op1no pentru rid icarea
Ţări lor române la rangul de stat suveran
stăpîn pe gurile Dunării, dar sub protecti~
sultanulu i. Idealul românilor - lucru
"a proape asigurat" - era constituirea unui
asemenea stat, cu o dinastie indigenă, căci
apr~~ia ~olson! nimic nu se putea opun~
"spmtulu1 nat1onal care fermentează la
toate popoarele incorporate".
Tn anul următor, lui Edouard Thouvenel
(La Hongrie et /o Valochie, souvenirs de
voyoge et notes historiques), care călătorea
prin aceste locuri, i se declara pretutindeni
că "independenta e visul nostru sau, dacă
vă place mai mult, himera noastră". Tn 1841
elvetianul Emil Kohly de Guggsberg, ~
vreme perceptor în casa comisului Gher-
ghel din Boto şa n i, tipărea la la şi un me-
moriu (Le Philo-doce ... ) în care afirma că
Princi patele române, avînd o obîrşie co-
mună, suferind aceleaşi influenţe politice,
fertilizate de acelea şi idei, trebuiau "să ur-
meze aceeaşi cale" în chip necesar. Progre-
sul lor nu putea fi asigurat însă prin
imitatii sterile, ci prin dezvoltarea şi perfec-
to rea formelor interne, iar în această di-
rectie reforme esenţiale îşi declarau ur-
genta.
Tn 1842, 1. A. Vaillant incerca să introducă
un nou termen, absent pînă atunci în lite-
ratura apuseană : Les Roumoins de /o Dacie,
iar peste doi ani tipărea, în trei volume, o
vastă expunere asupra istoriei, limbii si l ite-
raturii noastre, La Roumanie (1844). " Un
străin e uneori un prie ten " - scrisese Va ii-
lant pe volumul dedicat românilor. Şi , i n-
tr-adevăr, Voillant, el însuşi participant la
mişcarea revoluţionară din principate, ne-a
adus serviciile unui mare prieten. Tn lucra-
rea amintită, el vorbea de continuitatea ele-
mentului românesc în Dacia şi considera, pe
temeiul acesta, că •tinta tuturor silintelor
•
trebuia să f ie unirea.
Călători nd, in 1846, prin Ţările române,
Hypolite Desprez avea şi misiunea de "a
stabili legături cu Ardea lul", în persp ectiva
unei unificări cu principatele cisco rpatine.
Tn anii următori, el publică în Revue des
deux Mondes articole în care cert ifică do-
rinta sinceră de unire a celor tre i provincii :
"Acel popor mu!ilot. constituie un singur
corp ŞI vastul tentorru care îl cuprinde se
numeş te pe bună dreptate România ", chiar
dacă termenul nu era consfintit de tratate.
Tendinţa de creare a unui stat unitar era
pri~. ~rmore, o realitate sesizat~ de mai toti
.stram11. Tn 1846, A. de Carlow1tz călătorea
însotită de contele Wo isbach, prin Tăril~
române, iar la întoarcere publica în kevue
de Paris interesante note asupra locurilor şi
1
 Joutes MicheLet
.........._: .~,~··' ..
a oam enilor, afirmind că progresul acestor
provincii, înzestrate excepţional în toate pri-
vintele, ar putea fi asiqurat de unirea lor
într-un "regat independent", sub garantie
colectivă. Era convinsă că "dacă principa-
tele ar forma un stat independent, acest
stat ar fi îndată unul din cele mai inflori-
toare ale Europei".
Tn anul următor, Etienne Ado lphe Bille-
cocq, fost consul general al Frantei la
Bucures1i, consemna şi ei (Lo principoute de
Volochie sous le Hospodor Bibesko, Bru-
xelles , 1847) aspiratia unionistă pe care o
inti lnise aici, întemeiată pe originea comună
şi pe amintirea unor fapte de arme. Prin-
cipatele ii apăreau ca un Eldorado în core
opulente se invecina cu cea mai tristă mi-
zerie. Cititorii săi şi mai ales factorii res-
ponsabi li ai politicii europene trebuiau să
stie c ă români i ou alcătuit odinioară. îm-
preună cu unele pol)oare vecine, "acel zid
de ar amă co r e a scu+it Apusul de năvăl i rea
mo ngol ă sau turcească".
Propoqanda românilor aflaţi in d iferite
ţă ri occidentale, şi îndeosebi in Franta, la
Paris, a contribuit in mare măsu ră la elu-
cidarea ooiniei publice internationale asu-
pra dezideratelor şi aspirajiilor Ţărilor
române. Ca rezultat, organe de presă In-
fluen te, cum erau Ecoles, Reforme, Debats,
Re publ.'que, National, Revue des deux Mon-
des si a ltele, au fostcîştiqate pentru cauza
rom ânea scă, iar personalităti de prestigiul
unar Quinet, Ubicini, Michelet, Bataillord,
Louis Blanc, Beranţ:Jer, Regnault, Bastiat, Or-
tolan se rosteau în favoarea unei solutii
confo rme cu cerintele veacului pentru en-
2
Edoua1·d Th.ouvenet
.. ~---~....-,
---~- ·
clava latină de la Dunărea de Jos.
Ofic ialităţile continuau să se men}ină
însă, in general, într-o atitudine de obsti-
nată rezervă. Cînd Billecocq prezentă, in
1848. suveranului său excelentul Alb um
moldo-voloque, cu ilustratiile de mare in-
teres documentar ale lui M ichel Bouquet,
Ludovic-Filip nu-şi putu ascunde surprinde-
rea : "Ştii, d-ta, că-mi spui lucruri de care
nici d-1 Guizot şi nici vreunul din ambasa-
dorii mei habor nu are ?" Cartea, după de-
claraţia autorului, voia să fie un "ghid po-
litic şi pitoresc de-a lungul Principatelor
dunărene". Ea ţinea să a :-ragă atentia asu-
pra cel{)r ,,aproape nouă milioane de va -
lahi care au aceeaşi mumă ca şi noi, vor-
besc o limbă latină şi se cunosc intre ei
prin numele de Roumains ... "
La rindul său - şi in aceeaşi vreme -
consu~ul prusian Neigebauer scria două lu-
crări, adunate în 1859 sub titlul Die Doro..,
Furstentumer, gesommelte Skizzen, în co re
consemn.a cu simpatie audienta largă de
care se bucura in Germania ideea unui
"regat daca-român", ca o formulă de ga-
rantare a echilibrului dintre marile puteri.
Ideea era destul de răspîndită, deoarece
importanta politică a principatelor, sesizată
de mult de mari personalităti politice ca
Talleyrand, sporise în ul timele decenii. U.1
asemenea proiect aj~.Jngea şi la cunoştinta
Parlamentului de la Frankfurt, în 1848, p r in
glasul lui 1. Maiorescu, care înfoţişase un
memor·iu în acelasi sens si domnitorului
muntean. La curtea tarului Nicolae 1, încă
în 1828, se emitea ideea de alcătuire a unui
 Edgar Quinet
"ducat s-au regat al Daciei". la fel se
rostea englezul E. M. Blutte, fost consul al
Marii Britanii, oare .consemna cu uimi re
conservarea fiintei etnice a poporului nos-
tru, în ciuda vicisitudini·lor de tot felul : "0
concentrare de 'Cea mai mare vitejie, de cel
mai înalt geniu, cu cea mai rară omenie şi
cu cea mai evanghelică ospita·litate şi afa-
bi1litate". Tntîlnind aci venerabile antichită ~ i
<le 1peste patruzeci de veacuri (" Pămîntul
Principatelor române e clasic oo o Italie"),
Blutte susţinea dreptul poporului român la
o existenţă demnă, întemei,~·: ă pe vechimea
şi identitatea sa etnografică. Este adevărat,
în multe cazuri, d tplomatii şi călătorii străini
afirmau punctul de vedere al burgheziei
apusene, interes ată să găsească noi debuşee
pentru mărfurile ei. Dar punerea în circu-
latie a unor asemenea planuri nu se făcea
nici de dragul unităţii, nici numai pentru
debuşee, ci îndeosebi pentru a sluji interese-
lor de dominatie ale marilor puteri în
această parte a Europei. Militanti gene-
roşi, de felul lui Saint-Marc Girardin, nu
intreză reau pentru Ţările române decît
şansa de a fi nişte "popasuri (auberges) ale
civili~atiei" în expansiunea ei spre Orient.
Totuşi, fapt esential rămînea constatarea
multor personalităţi r:1arcante în cultură pri-
vind necesitatea unirii Ţărilor române, a
profundel or aspiratii nationale ale poporului
român.
Evenimentele de la 18'48 au releva t
pregnant capacitatea revoluţionară şi spi-
ritul politic al poporului român. Bunele aus-
picii sub care începea, în Muntenia, opera
PauL Bataitl a1·d
•
de renovare instituţională nu puteau trece
neobservate. Istoricul Jules Michelet re-
marca, urmărind dezbaterile din comisia
munteană a proprietătii, "via inteligenţă a
acestui popor ", de la care umanitatea era
îndreptăţită să aştepte servicii importante.
"Tndrăznesc a spune, insista el, că .poate
în nici o tară nu s-ar fi putul găsi la locui-
torii satelor un mai putern ic simt strămoş esc
şi, în acelaşi timp, o dreaptă ş i pătrunză­
toare judecată ... " Concluzia istoricului venea
de la sine : un popor perfect unitar sub
raport etnic şi cultural avea dreptul la o
Iară un i că.
· Interesante reflectii se fac în această or-
dine de idei şi în memoriile lui Eugen Pou-
jade (1849). Viitorul ro mânilor, co nchidea
fostul consul al Franţei la Bucureşti, rezi dă
în unirea lor. El dezaproba politica Austriei,
ca re tindea să menţină principatele " în ho-
tarele unei lungi copilării", atitudine ana·
cronică ce avea doar să sporească grijile
imperiului. "Principatele - observa Pou-
jade, în chip de concluzie - aspiră de mult
a deveni o natie unică".
După înfrîngerea revolutiei, a dublă ocu-
1paţie ş i conventia de la Balta-lima n păreau
să justifice scepticismul şi blazarea unora
dintre combatanti. Chestiunea unirii fu sese
lansată în să, iar evenimentele de la 1848
arătaseră că in ordinea urgentelor aceasta
ocu.pa locul întîi. Opera de dreptate so-
cială, implicită, trebuia să-i urmeze. O nouo
campanie, cu un orizont ma i p!'actic, avea
să pregătească realizarea Unirii în condi-
tiile în care chestiunea orientală traversa o
V ' V
noua cnza.
3
D IN V RE
s .. o c 1 A L 1 S
FACEA PRIMII
Sala " Sotir" ! Cine dintre
persoanele cu părul ni ns de
ani n-a auzit, pe vremuri,
de sediu l muncitoresc d in
strada Piata Amzei nr. 26 ?
Care muncitor sau intelec-
tual, ce imbrătişase, chiar
numai în anii tineri, ideile
înaintate, nu s-a furişat prin
gangul întunecos spre sala
"Sotir", ferindu-se de ochii
iscoditori a i agentului sa•J
de pumnul "sergentulut" din
colt?
fn
De cind s-a stabilit Clubul
muncitorilor din Bucure~ti
în această stradă ? Ne-o
spune ziarul Munca, cu data
de 28 aprilie 1891 : "Clubul
muncitorilor, precum şi re-
dactia şi administratia zia-
rului Munca, s-au mutat i n
sala «Sotir» din Piata Am-
zei, unde o moi fost".
Da, a moi fost 1 Dar atunci
nu era nici club, nici re-
dactie. Tn ziarul Drepturile
omului din 11 decem-
brie 1888 se spune, într-un
anunt, că sub denumirea de
Cerc of muncitorilor se af lă
"în strada Piata Amzei o
sală unde muncitorii de
toate breslele se adună spre
a se consfătui asupra in~e­
reselor lor".
4
E A c
M
PA $1
-
1. FELEA
Prin urmare, în 1888, in
sala / " Sotir" se afla sediul
cercului muncitorilor, care,
pînă în 1891, se transforma -
se în Clubul muncitorilor;
acolo fiinta redactia ziaru-
lui Munca, biblioteca, sediul
societăţii "Ajutorul" etc.
De altminteri, sala se nu-
mea "Sotir" nu pentru că
numele acesta ar fi repre-
zenta t pe vreunul din tre
conducătorii mişcării socia-
liste, ci datorită faptului ră
era proprietatea birtaşului
Sotir, care avea un local
modest în faţă, iar sala din
fundul curtii, mai î·ncăpă ­
toare, o închiriase socialişt·i­
lor, pentru a-şi tine acolo
adunările, conferintele ...
Scriitorul Ion Pas descrie
sediul socialist·· din strada
Piaţa Amzei şi sala "Sotir"
din 1888 într-un mod p ito-
resc : "Era acolo o casă cu
etaj, străpunsă de un gong
peste care, pe o firmă, se
aflau scrise cuvintele : Cer-
cul muncitorilor. Tn dreapta,
în stradă, era o prăvălie cu
arătarea, deasupra L•şii, La
Androane. Ceoinărie şi Birt.
Era, la capătul gangului, o
curte împresurată de zidu-
rile inalte ale caselor încon-
jurătoare, iar d in curte se
intra în cîteva odăi si intr-o
sală mare. Era aici focul de
adunare a muncitorilor din
capitala tării".
t1
Seara, mai cu seamă sîm-
băta, sala era întotdeauna
înţesată de oameni. Cite-
odată, neavind loc in sală,
muncitorii stăteau afară, cu
gîturile întinse ca să audă
ce spune oratorul. Tn mij-
locul tavanului atîrna o
lampă care răspîndea o lu-
mină slabă, gălbuie. Lîngă
uşă, pe o masă, se aflau
împrăştiate ziare şi broşuri.
Pe pereti atîrnau tablouri
inrămate, care reprezentau
fruntaşi socialişti, muncitori
şi intelectuali. Tn fundul
sălii, ceva mai înălţată , era
o masă lungă, acoperită cu
pînză roşie. Tn peretele
dinapoia mesei se afla bă­
tută in cuie o fîşie de car-
ton, pe care scria, cu litere
mari, roşii : Organizare şi
lumină.
Tntr-una din seri, în au-
gust 1888, la tribuna tmpro-
vizată vorbea un bărbat
înalt de statură, cu barba
lungă, neagră. Era Constan-
tin Olcescu, organizatorul şi
conducătorul lucrătorilor de
la Atelierele centrale ale
că ilor ferate din Bucuresti. Gherea, V. G . Morţun, An- să ridice bolovan i prea
Adesea, la şed inţele săptă­ to n Bacalba ş a , C. M iile, grei ... Avea î nsă Piturcă un
mînale ale Cercului munci- Al. G. Radovici, C. O. An- glas plăcut şi vorba curgă­
torilor, el expl ica mecanis- g hel, Tra ian Demetrescu, toare. Avea un bun simt in
mul exp l oatării capitaliste şi Zamfir Filotti, H. Sonielevici, vorbirile sale, umor sugestiv
descria, cu voce caldă, cu Sofia Năde j de etc. La "So- ş i o mare bogăţie de com-
gesturi largi, î mbrăţişătoar e, tir", Ioan N ădejde ţinea un paratii şi imagini. Cind Pi-
perspectivele lumincf'ose ale curs de economie politică ; turcă apărea la tribună,
luptei clase i muncitoare, cu dar tot la "Sati r" dr. C. Po- purtînd un fel de pantaloni
f inali tatea ei : creare a unei pescu-Azuga ţinea un curs şalvari cu nişte bentite in
soci etăţi fără exploototi şi
de scris-citit pentru adulţ i . loc de cordon mărg ino ş -
Dacă la cursul lui Popescu - "căci şi- o onorat breasla,
exploatotori. Constantin 01 -
cescu avea o f ig ură atrăgă­ A zuga, Nită 1. Piţurcă , me- purtînd aceeaşi pantaloni
seriaş croitor, î nvăţase să creti cu care -şi împodobea
toare, o figură de Hercule,
scrie ş i să citească , la cel şi cl ientii" - cucerea audi-
cu ochi străluc itori, mîngiin-
de economie politică al lui toriu!. Greu i-a fost cu teo-
du-si din cînd in cînd barba Ioan Nădejde, acela ş i N iţă ria monedei, expusă încîlcit
atunci cînd explica munci- 1. P iţurcă, om foarte simpa- de Ioan Nădejde, care nu
iorilor, i ntr-o limbă clară, tic, cu fruntea mare şi ochii avea talent oratoric. A şa se
curgătoare, ce î n s eamnă vii, avea impresia că e piJs face că "elevul" P iturcă a
lupta de clasă . Socialist în
viata obştească, ca şi în Era aici locut de adunare at muncitorilor din
viata sa de fam ilie, ag ita- CapitaLă ...
tor pî nă la jertfă , plin de
i n văţăt uro timpului, Con-
stantin Olcescu s-a stins din
viaţă în vîrstă de numai
39 de ani, în luna florilor a
anului 1892, cînd clasa mui1-
citoare din Român ia se pre-
gătea să-şi in temeieze parti-
dul său propriu, al cărui
prim congres s-a deschis la
31 martie 1893...
Pe vre mea aceea, în 1888,
cu prile jul grevei generale
a lucră torilor tipografi din
Bucureşti, o venit la solo
"Satir" şi marele poet M i-
hail Eminescu. Apar iţia lui
ingin durată în mijlocul mun-
citorilor o produs sen zatie.
Tn anul următor, aflind de
dramaticul sfirsit al celui
mai more poet · româ n, mun-
citorii so cialişt i ou slăvit,
în codrul unei şedi nţe so-
lemne, pe autorul poeziei
"Tmpăra t şi proletar".

re
polit el
Din aprilie 1891 , cînd Clu-
bul muncitorilor se mutase,
împ~eună cu redactia zio-
rulut Munca, în sediul din
Piaţa Amzei, şi pînă i n
preajma primului Congres
al P.S.D.M.R., în sala "Sotir"
se desfăşura o activitate fe-
brilă .
. Conferintele publice erou
ttnute să ptăm înai de Ioan
Nădejde, C. Dobrogeanu-

5
 găsit "solutii" proprii grele-
lor probleme economice. Li-
chidarea sărăciei '? Nim ic
mai simplu : să se facă o
maşină care ... s ă tipărea scă
încont inuu bancnote. 0:~­
menii să fie intreba ti, f ie-
ca re cît le trebuie. Măi, tu,
nea Mitică ... citi copi i aÎ?
De citi ban i ai nevoie pe
zi ? Atît... Pofti m ! Ş i, ast-
fel, toti oam enii vor avea
bani pentru cele necesare ...
D u pă ce P i t urcă şi -a ex-
pus curioasa sa teorie asu-
pr a monedei, Ioan N ădej d e
a spus :
- De all fel, prietenul Pi-
ţurcă nu este singurul core
să e m i tă asemenea teori i.
Aceleasi teorii a u fost ex-
puse ş( de filozoful To lstoi ...
Tntr-o odă iţă fun cti o na bi-
bl ioteca. Se afl au acolo
de vînzare şi de citit,
pe o bancă in sal ă ,
multe brosuri : Chestia so-
cială, de Ămicis, Scrisori că­
tre ţărani, de C. M iile, Ce
vor socialiştii român i ?, Apa-
najul prinţului Ferdinand,
Ni ţă 1. Piţurcii Mediul social co factor pa-
tologic, de dr. Ştefan Stîn-
că, Chestia lucrătorilor ş i o
RăsfăţatuL Tony
femeilor de-ocumo, de Cla ra
Zetki n, în traducerea Sofiei
Nădejd e etc. Se mai aflau
ziare şi reviste româneşt i şi
străine, ca Revista socială,
Ccntemporonul, La Revue
Socialiste, Le Socialiste,
L'Action, La Revolte, Arbei-
ter Zeitung, Volks-Tribune,
Volksblatt, Freiheit, De r
Arme, Teufel. Die Autono-
mie, Die N eue l eit, Zar,
Nepszava, Free Russie.
Clubul muncitorilor a or-
ganizat, în preajma con-
gresului, un Mare Bol So-
cial în folosul brutăriei coo-
perative. Tn cadrul balului a
avut loc şi o reprezentatie
teatrală cu subiect social :
Alegoria muncii (tablou vi-
vant). Corul clubului, dirijat
de profesorul Athanase A-
lexandrescu, a executat mai
multe cîntece socialiste. S-au
spus monoloage, a cîntat
muzica militară şi naţ i onală.
Tn sala "Sotir" se •tineau si
• A stfel, " Sotiru lui" i-a fos t
cursuri de populariza r e a
ştiinţe i . Adesea venea blin -
dul dr. Popescu, încărcat cu
6
eprubete, retorte de sticlă şi
reactivi pentru cursurile sale
de chimie, lectii ascultate cu
un deosebit interes de un
numeros auditoriu.
rl ut
impo nt e
ere r PS
Tna i nte de Congresul de
consti tui re a P.S.D.M.R., sala
" Sotir" a cun oscu t o agitatie
deose b i tă . La 21 martie 1893,
ziaru l Munca arăta că "in-
trunirea t i nută simbătă seara
la Club u·l muncitorilor a fost
numeroasă. Prietenul C. Do-
brogeanu-Gherea a propus·
să se a l eagă membrii care
vor reprezenta Clubul munci-
t orilor din Bucureşti la Co n- ;
gresul Partidului Social-De- ·
mocrat o/ Muncitorilor. Pri e-
tenul C. M iile o a ră tat în
citeva cuvi nte î ns e m nătate a
acestui cong res. Au fost
a leşi d in pa rtea clubului
prietenii C. Dobrogeanu-
Gherea, C. M iile, Al. Io-
nescu, Al. Georgescu , 1.
T. Banghereanu, G . La mbru,
Dulceanu, Piturcă , Con stanti-
nescu, 1. Tabacovici, Ris ide,
M. Legat, Panaites cu, Mus-
ta tă A lb ă , C. lo nes cu-Sitaru
şi prie tena Co rn el ia M or tun " .
Din comitetul care urma s ă
se ocupe de organizare a
serbării de 1 Mai 1893 fă­
ceau parte şi G . Simionescu,
Noe Radu, Voicu N. N ico-
lae, loseph Schneidl, Nico-
lae Bădu l escu, M ihalache
Io nescu, Hoffman, N . 1. Ace-
teleanu, Petr e locovescu.
Tn ziaru l Munca d in 28
martie 1893, intr-un anunt
apă rut cu l iteră bloc, i n
pa gi na întî ia, se aducea !a
cunostinta deleaatil or că
'* • "" ..
prima şed i nţă a Con gresul ui
de constitu i re a P.S.D.M .R.
avea să se tină în d iminea ta
zil ei de 31 ·mar tie 1893, ia
ora 9, precizîndu-se totodată
că "şedinţele con gresului vo r
fi private şi se vor tine în
loca lu l Clubu lu i muncitori-
lor, 26 b is, Piaţa A mzei" .
dat să in tre i n istorie ca lă­
ca ş ul ca re a adăpostit pri -
mul congres al p ri mului
 partid al muncitorilor din
Român ia. Ace._sto a fost, ne-
indoieln ic, apogeul gloriei
sale. M işc area socialistă va
lua în perioada următoare
un asemenea avint incit vor
trebu i căutate alte sedii, mai
corespunzătoare . Dd1 mun-
citorii n-ou uitat niciodată
,;Sotirul". Numele acesta
evoca o epocă - cu meri-
tele ei şi cu scăderile ine-
rente creşterii... Cine îşi
poate uita vreodată copilă­
ria şi tinereţea ?
"Sotirul" n-a fost însă pă­
răsit dintr-odată. După con-
gres, în aprilie, gazeta
Mu nca dădea amănunte
despre "intrunirea tinută
sîmbăta trecută la Clubul
muncitori lor [care] o fost di11
cele mai im punătoare. Mul-
ţimea stationa pînă afmă
în stradă". Cu acest prile j
ou vorbit V. G. Morţun,
C. M iile, An ton B acalbaşa.
La aceeaşi adunare ou fost
aleşi în Comitetul Executiv
al clubului : Anton Bacal-
başa, ziaris t, Al. Georgescu,
lucrător tipograf, şi Gr. Pa -
na!tescu, avocat.
Şi inaintea primului Con-
gres al P.S.D.M.R., şi în pe-
rioada următoare, în activi-
tatea sălii " Satir" un loc im-
portant il ocupau conferin-
tele. Tn luna ianuarie 1893
erau programati : pe ziua
de 8, Ioan Nădejde - su-
biect rezervat ; pe ziua de
15, Al. G. Radovici
" Despre simtul moral" ; V.
G. Mortun a vorbit despre
"Constituţia şi parlamentul
român". Urmau : Ghereo,
C. Miile, Sofia Nădejde,
Hasan (H. Sonielevici),
1. Teodorescu. Tnainte de
{;Ongres, Nită 1. P iţur că o
vorbit la sala "Satir" despre
religie şi despre rolul femeii
în mişcarea socială. Vorbi-
rea lui era simplă, pito-
rească, mult gustată de au-
ditoriu.
Şi muncitorii veneau. Um-
pleau solo. Ba unii stăteau şi
pe-afară, cu gîturile întinse,
cu urechile făcute pîlnie. La
scurte intervale izbucneau rî-
sete zgomotoase. Anton Ba-
calbaşa, răsfăţatu l "Tony",
asemănător la figură şi la
vorbă cu Ferdinond La ssa lle,
era de liciul sedintelor din
solo "Satir". D:n cîn'd in cînd,
oratorul trebuia să se o-
prească din pricina risetelor
zgomotoase ale celor pre-
zenti. Se intimplau şi scene
amuzante. La un moment
dat s-a observat că, după ce
coscodele de ris ale sălii se
potoleau şi T ony se pregătea
să-şi reia cuvîntarea, din
fJJndul sălii răsuna, izolat şi
întîrziat, un hohot. Curind,
Tony s-a lămurit : prin!re
ascultători se afla unul "fu-
dul de urechi". Pînă afla de
la vreunul din vecini ce-a
spus oratorul, ceilalti se să­
turaseră deja de rîs. Omul
nu se putea însă stăpîni şi-i
dădea drumul, solo ... Tony o
găsit remediu! pentru o nu
moi f i întrerupt : după ce în-
treaga sală se potolea, moi
aştepta, răbdător, într-o
linişte plină de aşteptări
amuzante, hohotele în cos-
cade ale intirziotului, apoi,
calm, îşi relua cuvintarea ...
Adesea Tony, lipsit de un
adăpost permanent, dormea
pe masa din redactie, atunci
cînd nu-l tenta moi mult vreo
bancă din Cişmigiu. Tntr-o
se ară, fuseseră convocote la
"Satir" membrele unei so-
cietăţi de ajutor reciproc -
un fel de asociatie de femei
bătrîne - al căror casier
deturnose nişte fonduri, ca
să-si clădeoscă o casă. Asa
se spunea. Citeva "prietene"
entuziaste ou crezut de cu-
viinţă să aducă pe aceste
nemulţumite la club.
Solo "Satir" era plină, dor
oratorul nu venise. Atunci,
o bătrînă gureşă, baba
Zinca - core-şi ogoniseo
cele necesare traiului cărînd
apă cu donito prin mahala
- ştiind că Tony trăgea un
somn pe masa redactiei, 1-o
zgîlţiit şi 1-o trezit, povestin-
du-i "cazul" şi înduplecîn-
du-1 să vină in sală si să
vorbească femeilor. Tony
şi-o dat cu puţină apă pe
faţă, o intrat în sală, s-a suit
la tribună ş i a spus urmă­
toarele la adresa defroudu-
torului :
"Casa care şi-a înălfal-o
e închegată cu lacrimile
voastre. Cărămizile ce o
aşezat el acolo se vor surpa
peste dinsul, dacă nu vi se
va face dreptate".
Asistenta a izbucnit in ho-
hote de plins. Baba Zinca
s-a repezit la tribună şi 1-o
pupat zgomotos pe Tony pe
amîndoi obrajii, pe cind lu-
mea, care începuse să rîdă,
aplauda cu frenez ie ...
Altădată, la o întrunire de
protest ţinută în sala "Satir"
împotriva condamnării la
muncc silnică o unui soldat
cu numele de Cojocoru,
Anton Bacalbaşa a povestit
o intimplare din vremea cind
făcea militărie şi avea gra-
dul de sergent. Un soldat,
amărît de traiul greu în
armata din acea vreme, se
aruncase de la al treilea
etaj al cozărmii şi munse.
Aflind de acest occident
mortal, locotenentul Con-
stantinescu venise şi înjurase
în front pe toti sergenţii din
companie pentru că nu i se
dăduse la vreme raport•JI
despre moartea soldotui:Ji.
Sergentul Bacalbaşa ieşise
din front, cu arma la umăr,
şi-1 întrebase :
- Mă rog, să trăiţi, don'-
locotenent, cînd ati injurat
pe toţi sergenţii din com-
panie m-oti injurat şi pe
mine?
Locotenentul, după mai
multe ameninţări şi ordine
zadarnice de o se întoarce
la loc, îi răspunsese : da.
Sergentul Anton Bacal-
başa ii trăsese atunci ofi-
terului două palme. Caz moi
mult decit grav ...
Nici vorbă că, după
această întîmplare, sergen-
tul Bacalbaşa fusese dat in
judecată, dor cind se ce-
ruseră martori toată com-
pania declarase că nu ştia,
nu văzuse ... Din pricina lip-
sei de martori, sergentul Ba-
ca·lboşo fusese condamnat
numai la degradare în front,
care, de altminteri, nu-i fă­
cuse nici cald, nici rece ...
7

Cînd sala devenea neîncăpă,toare, muncitorii
ascuLtau pe orat.o1·i din acest gang
Şi 1. L. Caragiale a confe-
rentiat la "Satir". E-adevărat
că marele nostru scriitor sa-
tiric se supărase pe Ioan
Nădejde pentru faptul că
hotărîse ca lucrările con-
gresului din martie 1893 să
fie private, adică să se tină
cu uşile închise. Se supărase
Caragiale şi-şi manifestase
această supărare în Moftul
român. Dar nu se supărase
pe clasa muncitoare şi pe
clubul ei. Tn mai 1893,
1. L. Caragiale a vorbit în
sala "Sotir" despre "Prostie
şi inteligentă". "Cine-i
pros t ?" - se întrebă confe-
rentiarul. Şi răspu n se : "Un
profesor universi tar care-ti
predă un curs de logică ve-
che de care rid şi copiii dă
dovadă că-i prost, pe cînd
un sătean care-ti dă un răs­
puns simplu, dar nimerit, e
inteligent. Prostia ori inteli-
8
genţa atîrnă de confor-
maţia creierului nostru. To-
tuşi,instructia poate modi-
fica mult prostia, însă nu
instrucţia aşa cum se face
astăzi. Azi numai un număr
de privilegiati au de fapt
dreptul la instrucţie şi de
multe ori aceşti privilegiati
nu au aptitudini de a-şi mo-
difica prostia din naştere. De
aceea, profesorul nostru de
universitate, care ar fi tre-
buit să taie lemne, ocupă lo-
cul pe care I-ar fi tinut mult
mai bine tăra:-~ul cuminte,
cînd ar fi avut instructie".
Şi marele Caragiale a con -
chis : "Instrucţia ar trebui
pusă la indemina tuturora,
pentru că ai mai mulţi sorţi
de a găsi buni conducători
ai societătii dintr-un număr
mai mare· de oameni culti
decît dintr-un cerc restrîns".
1u
Evocăm cu adîncă emotie
modesta sală "Satir", in
care, acum şaptezeci şi
cinci de ani, s-a plămădi~
partidul muncitorilor, cel
mai inaintat partid din acea
vreme. Tn sala "Satir" ve-
neau muncitori, după o zi de
muncă în condiţii grele, şi,
aşa obositi cum erau, cău­
tau să descifreze, din slova
scrisă şi vorbită a cărtur.:tr i­
llor, invăţămin·te cu ,privire
la soarta lor. Acolo, in
sala cea modestă, veneaLt
intelectuali cu idei înain-
tate, bucuroşi să contribu ie
la luminarea poporului mun-
citor, bucuroşi să lupte ală­
turi de oamenii munc ii.
Tn sala "Satir" s-a tinut
primul congres al partidului
muncitorilor care preluase
steagul de luptă al revolu-
tionarilor democrati de la
1848, steag purtat cu eroism
de alti luptători pentru li-
bertate şi dreptate socială,
pentru unitatea naţională şi
independenta fării.
Sala " Satir" reprezir. tă un-
moment insemnat in lupta
grea a poporului nostru pen-
tru o viată fericită. Omag iuf
nostru i l incrustăm cu recu-
noştinta fată de înaintaşii
care au luptat pentru socia-
lism, astăzi în plină înfăp­
tuire, sub conducerea glo-
r i oasă a Partidului Comunist
Român.
E dumin ică dimineată. Un
ger de crapă pietrele. Mă
aflu în strada Piata Amzei
nr. 26. Uite, aici e gangul.
Tn dreapta - o fierărie ; in
stînga - un magazin de
qeamuri al unei cooperative.
lnt·ru în gong : pereţii sinf
jupuiţi, innegriti. Tn fund, in
faţa mea - sala "Sotir",
bătrînă, tare bătrînă , cu
răni multe ... Tn loc de usă -
zăbrele ; înăuntru - multe
lăzi cu geamuri ; lîngă ză­
brele - citeva găini beou
apă dintr-o strachină... E
colbul nepăsării cîtorva, nu
al timpului şi nici al celor
mu lti !
Mă cuprinde emotia : va -
săzică, aici a fost 1
De ce nu există măcar o
placă ?
 \

EXPEDI
LUI DARIUS
LA NORDUL
.....-
•

DUNARII
PETRE ALEXANDRESCU

lJna dintre întrebările la care istorio-
grafia incearca să răspundă şi astăzi este
aceea privind marea expediţie a regelui
persilor, Darius 1, organizată în jurul anu-
lui 514 î.e.n. împotriva sciţilor. Care a fost
scopul acestei campanii duse de marele
rege atît de departe de graniţele ţării sale
şi care au fost repercusiunile ei imediate ?
Este drept că încă de la cucerirea rega-
tulu i Lydiei, din vestul Asiei Minore, de
către Cyrus, Persia a trebuit să-şi pună
problema relaţiilor ei cu Europa. Datorită
însăşi configuraţiei sale geografice, stăpî­
nirea Platoului Anatolian fără litoralul său
apusean, îndreptat către Marea Egee, le
apărea despoţilor persani de neconceput,
dar cucerirea acestei coaste implica con-
tactul cu insulele greceşti şi participarea
la politica încîlcită a Peninsulei Balcanice
şi o coastelor Mării Negre. Dîndu -şi seama
de aceste necesităţi, perşii au pus stăpî­
nire, imediat după sub jugarea Podişului
Anotolian, pe litoralul apusean al Asiei
Mici şi pe insulele vecine. Cu aceeaşi miş­
care, ei au păşit dincolo de Strîmtori, în
Europa, supunînd malul apusean al Mării
Marmara. Tn acest fel, încă înainte de 517, ·
Persia devenea cea mai mare putere din
bozmul egeean.
Tn anul 514 î.e.n., Darius dezlănţuie ma-
rea acţiune în Europa impotriva sciţilor. Se
pune intrebarea : ce 1-a determinat ca, in
conjunctura momentului, să nu hotărască
imediat cucerirea Greciei, ci să considere
mai oportună o incursiune în nord, dincolo
de Dunăre?
Recurgînd la analogii din istoria mai
nouă, ca, de pildă, campania demonstra-
tivă a lui Alexandru cel Mare în nordul
Dunării , întreprinsă cu scopul de o asigura
liniştea în aceste regiuni în vederea ata-
cului asupra Greciei, sau politica sultani-
lor otomani de a cuceri nordul Balcanilor
înainte de a încerca atacul definitiv asu-
pra Bizanţului, unii istorici explică expe-
diţie din Sciţia ca o acţiune cu scop stra-
tegic, menită să asigure spatele în timpul
războiului împotriva Grec1ei, deja decis la
acea dată.
O asemenea ipoteză, deşi atrăgătoare,
nu este pe deplin în concordanţă cu fap-
tele. Raportul dintre campania la nord de
Dunăre şi atacul asupra Greciei - poate
existent - nu trebuie inteles în sensul că
'
primul a fost conceput şi executat în
functie de cel de-al doilea. Aceasta dato-
rită , în primul rînd, faptului că între cele
două campanii au trecut 22 de ani, ceea

9
ce practic anula efectu l pe core rege le ar
fi trebuit să conteze. Tn al doilea rînd, fe-
lul în core a decurs atacul asupra Grecie i
ş i înfrîngerea în primul război medic do-
vedesc că nici în anul 490 Da rius, co re
suboprecia valoarea forţe lo r elene, nu va
urmă ri cucerirea propr iu-zisă a Elad ei, ci
doar pedepsirea ei pent ru participarea la
răscoala ora şe lor greceşti af late sub pe r şi .
De aceea, ipoteza după care sub jugarea
G reciei ar fi fost con cepută în ca drul unui
plan mai va st, Gxecutot în două faze, nu
este justifica tă pe depl in de mersul eveni-
mentelor. Campania perşilor trebuie mai
aeg ro bă con s iderată ca o acţiune d e sine
stă tătoare în cadrul pol itic ii persone de
expansiune că t re no rd -est.
Dorius, supranum it de greci " regele ne-
gusto r ", era preocupat de octiv izorea şi
extinderea schimburi lor co merciale pe spa -
ti i cît moi înt inse. Or, bogăţia ora şelor gre-
ceşt i din A sia Mică şi d in Tracia, în parte
ş i o a ltor regiun i a le imperi ului său , depin-
dea în more m ă sură de securitatea legătu­
rilor cu regiunile din jurul Mării Negre. Pe
de altă parte, pe harta economică a vrem ii,
bazinul pontic grupa importante drumuri
comerciale, pe core se întîlneau mărfurile
din Mediterana cu cele din Asia Centrală
ş i din nordul Europei. Controlul bozinului
pontic reprezenta deci un complement ne-
10
cesar în politica economică a lui Darius.
Privită sub acest unghi de vedere, e x pediţia
regelui persan nu constituia numa i o octi-
urte cu scop limitat strateg ic ; ţel ul ei · a
fost, desi gur, extind erea a utori tăţi i persone
de-o lungul molurilor pontice în vederea în-
globă r i i bozinului Mă rii N egre în a nsam-
bl ul eco nomrc al imperiul ui universal.
*
* *
Ca ş i probl ema caracterul ui compan iei lui
Dorius, aceea a desfă şurări i şi, mai al es,
Placă de aur -reprezentînd
doi răzb oinici sciţi
Scen ă de vinclt oa1·e de
p e un sigiliu cu in-
scripţia tu i Dartu s I
aceea o rezultatului ei sînt î ncă neclare.
Cea mai more dificultate o const ituie na-
tura tradiţiei istorice grece şti, singura core
a păstrat consemnări asupra acestui eve-
niment. Istoricii greci din antichitate nu pot
fi utilizaţi cu deplină încred ere, deoarece
relatările lor sînt părtinitoare. Astfel, scrie-
rile lui Herodot, principalul izvor istoric, în-
făţişează tendentios faptele f ie datorită
informaţiilor inexocte pe core istoricul le-o
avut la dispozitie, fie din pricina punctului
de vedere pe care acesta 1-o adoptat în
judecarea conflictului greco-persan. Din
aceste motive, povestirea companiei scitice
o lui Dorius, din cartea o IV-o a Istoriilor
sale, este încărcată de numeroase date ne-
verosimile. De pildă, este greu de acceptat

itinerarul, de-a dreptul fantastic, al armo.tei
pe~sane în ,stepele din nordul Mării N egre
pîn ă la Volga în urmărirea sciţilor şi întoar-
cerea ei prin ţinuturile unor populatii pe
jum ătate legendare. Exegeza modernă a
dovedit că Darius, după ce a trecut Du nă­
reo (probabil pe unul dintre vadurile din
nordul Dobrogei) nu a avansat mai departe
de teritoriu l de la nord de gurile D unării.
Din povestirea lui Herodot se desprinde
ideea că expediţie persană s-a soldat cu un
eşec ; sciţii, retrăgîndu-se mereu din fata in-
vadatorului - o tactică rămasă clasică -
nu i-au oferit ocazia unei bătălii organi-
zate. Tnsă, după cum am mai arătat, po-
vestirea lui Herodot şi concluzia pe care o
sugerează se cer verificate. Ele reflectă
atitud inea antipersană a unui grec care
scria nu I"O mult timp după războaiele
med ice.
Cunoaşterea rezultatului expediţiei lui Da-
rius interesează în cel mai înalt grad isto-
ria generală de la sfîrşitul veacului al VI-lea
î.e.n. De aceea, vom incerca să controlăm
afirmaţ ii le lui Herodot urmînd, pe cit ne va
fi pasibil, o linie de cercetare indepen-
dentă. Şi anume vom căuta să desprindem .
semnificaţia unor fapte disparate, care s-au
petrecut concomitent sau imediat după ex-
ped itie şi direct în l egătură cu aceasta.
. '•
Herodot descrie foarte sumar drumul de
întoarcere al lui Darius de la Dună re.
Există însă unele texte din scrierile c.:e-
l u i aşi istoric în care se arată că întoarce-
rea regelui nu a fost prea l inişt ită. Aşa,
de pildă, către sfîrşi tul povestirii campa-
niei din nordul Dunăr ii se găseşte urmă­
toarea anecdotă : Darius a hotărît retra-
gerea către f luviu, la sfatul unuia dintre
generalii săi, "iar pe cei bolnavi dintre
soldaţi şi pe cei de ca re se putea d;s-
pensa - scrie Herodot - cit ŞI toti mă-
garii, legati unul de celălalt, i-a părăsit
acolo în tabără ; rostul părăsirii măgari­
lor şi a oşten ilo r slăbiţi ero ca măgarii să
zbiere, cit despre oameni, ei erau părăsiţi
din pncma slăbiciunii lor". Tnşelati de
răgetele măgarilor, cei din tabără , ca şi
sciţii care îi pîndeau de departe, nu şi-au
dat seama de ş iretlicul regelui decit la
ivirea zorilor, cind armata persană era
deja departe.
Caracterul acestei istorioare dovedeşte
că ea a fost inserată probabil in poves-
tire nu atît cu intentia de a adăuga încă
un fapt defavorabil expediţiei, cît mai de-
grabă datorită latu rii ei anecdotice şi
amuzante. Ca atare, ea poate fi mai pu-
tin suspectată de partialitate decît alte
11
părţi al e povestirii. Interesul pe core pa-
sajul îl prezintă din punctu l nostru de
vedere stă în f aptul că în tim pul retrogerii
s-a ordonat părăsirea tuturor măga r ilor.
Aba ndonarea animalelor de tra nsport si,
desigur, o unei importante părţi din ba-
gaje este, tot uşi, o hotărîre core nu se ia
decît în împrej urări grave.
Există î nsă unele indicii moi substanţiale
care trebuie relevate. ln timpul în core
Dorius se găsea la nord de Dunăre, cîteva
dintre oraşele greceşti prin
core marele rege trecuse s-au
răsculat. Printre oceste::1 se gă­
sea si puternica cetate o Bizon-
tuJui: Mi şcă rile s-au întins ?POi
la moi multe oraşe greceşt1 de
pe malurile Mării Mormoro.
Primul lucru pe core acestea
I-au făcut o fost distrugerea
faimosu lui pod de vase pe core
iscusitul arhitect Mondrokles
din Samos îl ridicase peste
Bosfor. Ele ou năruit apoi cele
două p l ăci monumentale, puse
de Dorius pe ambele maluri
a le Strîmtorilor core trebuiau
să fixeze pentru vecie aminti-
rea marelui eveniment al tre-
cerii rege lui căt re Europa. Pus
în fato unei atare situatii, Capitel de coloană din
patatut de ta Persepotis
la întoarcerea sa, Dorius oco-
l eşte regiunile răsculote şi,
în loc să treacă în As ia
peste Bosfor, coboară pî nă în
Dordonele, unde se găsea sin-
gurul oraş grecesc rămas cre-
dincios cauzei persone : Cher-
sonesul tracic, guvernat la acea
dată de abilul Miltiode, viitoru l
conducător al Atenei.
Se pune întrebarea : ce :1
determi nat cetăţile greceşti ca,
la scurt timp după ce accepta-
seră suveranitatea pers.:rnă -
primind să participe la expe-
ditie lui Darius - , să adopte
o atitud ine opusă, răzvrătin­
du-se ? Credem că răspunsul
stă în faptul că aceste oraşe
fuseseră informate, poate chior
de propriile escodre navale, Podoabă de harnaşa-
de situatia•
nefavorabilă creată ment scitică
perşilor peste Dunăre. Decep-
ţionate în năzuinte le lor mercantile şi pro-
fi tînd de acel moment de slăbiciune :rl
perş ilor, cetătile greceşti ou hotărît, pro-
babil, să se desolidarizeze de interesele
acestora şi au încercat să-şi recapete li-
bertatea. Asemenea evenimente, fără în-
doia l ă, nu puteau avea loc decît într -o at-
mosferă de insucces al exped itiei tronsdonu-
biene. · grav distrus şi incendiat. Da r liniştea s-a
Toate acestea converg în o dovedi că ac-
ţiunea regelui Darius nu reuşise. De aceea,
întorcîndu -ne la afirmatiile lui Herodot ş i
12
ale întreg ii t ra diti i istorice g receşti, tre-
buie să recu noaştem că, în ciuda atitu-
di,nii osti le fată de aceste evenimente, ele
sînt în ese n ţă exe2cte. Fără a fi sfîrşit
printr-u n d ezastru, această acţiune a în-
sem nat totuşi o înfrîngere. Nu se poate
preciza în ce a constat această înfrîngere,
deoarece desfăşurarea operaţiilor mil itare
nu este suficient de bine cunoscută . Ea a
dat î nsă curaj cetăţilor-cheie din Bos for să
încerce recîşt1gorea l ibertăţii lor p ierdute.
Represiunea persană, pro mptă,
a restabilit în să liniştea la
această margine de imperiu.
Tnainte de a încheia trebuie
să arătăm că expeditia peste
D u năre, episodică în istoriC' im-
periul ui persan, a declan şat
însă o serie de evenimente ho-
tărîtoare pentru istoria balca-
n ică. Profitînd de perturbăn le
produse de uriaşa defilare o
a rmatei persane şi de gol<.~l
lăs:=~·t prin retragerea ei preci-
pitată, sciţi i, locuitorii stepelor
nord-pontice, învaţă să cu -
noască drumul care ducea că­
tre Bosfor. Ei trec D unăret:7
şi efectuează roiduri care ajung
h· v t•
c 1or sa amenm.e o r aşe e gre-
1
ceşti din juru l Mării Mormara .
Prezenta lor în Troci a va lăsa
•
urme importante, deşi nu va fi
de dur:rtă . Căci o altă conse-
cintă o expediţiei lui Darius va
fi constituirea, în anii imediat
următori, a primei formaţi i sta-
ta le a tracilor de la nord de
munţi i Rodope. Tn jurul aonului
500 î.e.n. apare statul tracic al
odrysilor. Acesta şi-o stabilit
curînd graniţa de nord pe
Dunăre. Constituirea noii for-
maţii pol itice a însem nat impu-
nerea acestui fluviu ca hotar
recunoscut. Tn acel aşi timp,
o dată cu lichidarea aproape
fără urme a grupuri lor scitice
core î ncepuseră să se strecoore
căt re sud, tînă r ul regat opreşte
expa nsi unea sciţi lor în d irectia
Peninsulei Ba lc::mice.
Tn orice caz, perioada core a existat între
retragerea lui Dorius şi consti tui rea rega-
tului odrys nu a fost de loc co lm ă. Ora şele
g receşti de pe coasta apuseană a Mării
Negre au trecut prin încercă r i g rele. Să­
păturile ef ectu::ote la Histrio, d e pildă , au
arătat că în această vreme o raşu l a fos1
restabilit curînd si •
vremurile core · vor veni
vor fi dintre cele moi prospere pe care le-a
cunoscut acest colt al Europei.
'
 -
\

-
ION P Ă CUR A RU

La 30 iulie 1941, 31 de agenfi ai Abwehrului În Statele Unite au

fost arestafi de F.B .I. Printre ei se numărau cîfiva dintre c e i mai c ap ab ili
spioni ai amiralului C anaris, şeful Abwehrului.
Studiind preocupat lista celor căzufi, amiralul spuse unui 2 d in tre
adjuncfii săi, Lahousen :
- Să se prezinte imediat la m ine Ranken.

u E IC • • • Dr. Ronken, care octivose mulţi ani in S.U.A.

ca om de afaceri, locuia la Hambu rg , unde
1OT • GE Abwehru l avea un birou de înd rumare o
spionajului german în Am erica
Agent ul principal al lui Ranken în Statele Unite, Frederick Joubert Duquesne
c?mun.ic~ "cu. el p ri n intermediul sala riaţil or companiilor d e navigaţ ie "Hamburg-Ame~
nko Lm1e ŞI "Norddeutscher Lloyd " : un ofiter special desemnat pe fiecare vas se
prezenta cu rapoartele la dr. Ranken.
. Tntr-un.o d i n zile, pe lîngă rapo rtul scris pe foiţă, ofiţerul respectiv puse pe masa
lu1 Ranken ŞI un obiect. Era modelul în mmialură a l unei elice d e avion. Ofiterul po·
vesti că în urmă cu citeva să ptămîni, intr-un bar din New York frecventat de monnarii
germani ş i de americani i de origine germană, făcuse cunoştinţă cu un german-ameri-
can moi in vî rstă - Fri tz Soehn, că ruia toată lumea ii spunea Papa. Declarind că vreo
să-şi servească patria, el predase ofiterului modelul de elice, core provenea din Fabrica
" Norden ", unde lucra.
N ici Ronken, nici specialiştii av iaţiei naziste care făcură expertiza tehn ica nu
des coperiră nimic deosebit in modelul primi t. Ranken hotărî totuşi să păstreze legă ·
tura cu Soeh n, în s peranţa unor informatii mai importante.
Prin Fritz Soehn, ofiţerul de le gătură făcu cunoştinţă cu încă un german-ame-
rican, cu numele de Paul, core lucra în aceeaşi fabrică, f iind controlor- şe f al conveie-
rului. Cele două pachete cu planuri predate de el şi prezentate ca fiind foarte valo-
roa se se dovediră nein1eresonte. Dor presupunerea că Paul umbla după bani nu se
confirmă, deoarece el nu ceru nici o ră sp lată pentru servi ciul adus. Cu ocazia unei
călătorii în America , Ra nken făcu personal cunoştinţă cu Fritz Soehn, ca re i-1 prezentă
pe Paul, pe numele lui adevăra t Hermann Lang.
Ranken află că Fabrica "Norden" lucrează la un aparat de ochire pentru bom-
bardierele americane. Long î i predă î ncă două pacheţele, care contineau a lte onsom-
bluri ale mecanismului.
- Vreau ca aparatu l de ochire să fie al G ermaniei ! spuse el pe un ton hotărît.
Ceea ce foc, foc pen tru patria mea. De!=)eobo mi-ati da bani, i -aş arunca.
Ronken îi strînse mîna, mulţumindu- i solemn. A doua zi, Lang îi predă restul
de planuri.
Ajunse în Germon~a, acestea fură studiate de ce i mai competenti specialişti,
care confirmară că Hermann Lang spusese adevărul : aparatul de ochire era fără
pereche în tehnica militară .
Era in vara anului 1938. Tehn icienii din Luftwaffe asamblară prototipul, şi Ca-
naris hotărî să-I controleze cu Long. Sp1onu l voluntar primi o invitaj ie să-ş i p etrea că
concediul în Reich, împreună cu sotia lui. A doua zi după sosirea la Berlin, Lang
verifică prototipvl şi se declară multumit.
Abwehrul îi oferi să rămî nă în Germonio, unde urma să primească un serviciu
foarte bun sau, dacă nu dorea să lucreze, o re ntă vi a geră ridicată. Dar Long preferă
să se reintoarcă în America, spunînd că acolo il poate servi moi bine pe H.ihrer.

13
'

•
 l a cîtăva vreme după aceea, secti·a a III -a a
A bwehrului i l înşti intă pe Ranken de prezenta
în ~eich a unui german-american care i-ar
putea fi de folos. Harry Sebold, inginer la
~,Conso l idoted . AircraftA Company'~ din San Diego (Ca li fornia) îşi petrecea concediu l,
m ~ara anulu1 1939, 1n G.erman1a. Avînd neplăceri cu viza, fusese îndrumat către
secţ1a a III-o a Abwehrulu1, unde se declarase adept al nazismului si dăduse de in-
teles că, intors in Am erica, ar face cu plăcere unete servici i Reichului.
A ~e b~za indicat!ilor lui Ran~en, Sebold îşi prelungi paşaportul ş i mai rămase
<:1t~a t1mp. 1n German1a, unde fu Instrui t ca agent radio. Tnapo1at la New York in
ul.t1me le z1~e ale lunii ianuarie 1940, el deschise, conform indicaţiil or primite, L•n
b 1rou tehn1c care să-i mascheze adevărata act1vitate. Totodată el luă contoei cu
Duquesne, prin ~are făcu cunoştinţă şi cu ceilalţi agenţi ai Abwehrului.
Tn ace.st t1mp, un bombard1er german echipat cu aparatul de ochire copiat
după . planunle lu.i Lang fu doborît de englezi. Şt i ind că ace şti a vor comunica la
~ashmgton ~escnerea aparatului şi că F.B.I. va căuta la Fa brica "Norden" pe tră­
dato.r, Ca~ans hot.ărî ca Lan g să părăsească urgent S.U.A. si să se întoarcă în Ger-
mania, pnn Amenca de Sud, cu banii pusi la dispozitie de consulatul hitlerist din
New York. ' '
R9nken transm.i~e această dispoziţie pri n Sebold, care-I înştiinţă pe Lang să
se prezm te la 7 aprd1e 1940 la biroul său tehnic din strada 42.
După ce-l informă că este omul Abwehrului, Sebold îi propuse lui Lang să
fure ~lanurile aparatului de ochire. Uluit, Lang îi povesti cum transmisese co piile
planurilor i n Germania şi cum explicase personal la Berlin specialiştilor procedeele
de fabricare in serie a aparatului.
. Sebold îşi ceru scuze pentru neinformare şi trecu la alt subiect. După plec.oreo
lu1 lang, din spatele poravanului care despărţea camera in două se iv iră doi băr­
baţi. Erau agenti ai F.B.I., ca ş i Sebold. Graţie lui se cunoşteau acum numele o peste
30 de spioni germani care lucrau in S.U.A.
Arestarea lor avu loc in zorii zilei de 30 iulie 1941. La 2 septembrie, in fata
Tribunalului din Brooklin începu procesul. Lan9 şi ceilalţi spioni negară totul, dar
acuzarea avea un martor care le dovedea vinovăţi:.• - pe Sebold. Ranken, care
omisP.se să verifice identitatf'a lui, fu nevoit să-şi părăsească postul comod de la
Hamburg şi nimeri pe temutul front din răsărit.
Trecu ră săptămîni şiluni, dar Canaris nu
CQA A fVE 1 TllOR reuşi să-şi reorganizeze ag en tura .di n S.U.A.
Am ira lul fu chemat la Marele cart1er gPne>ral
al fuhrerului, împreună cu Lahousen. Pe un
ton foarte calm, Hitler îi ceru să se organizez~ fără in1îrziere acţiu ni de sabotaj
împotriva industriei de război americane.
Tntorşi la Berlin, Canaris şi Lahousen ajunseră la concluzia ca sobotojele să
se execute de grupe de diver sio ni şti formate din germani-americani înapoiaţi in
Germania înainte de război. Sarcina de organizare o primi căpitanul Astor, cnruia
amirali tatea îi puse la dispoziţie cîteva submarine pentru o t ransporta pe agentii
\ Abweh rului pe coasta S.U.A. Tn ceea ce prive şte obiectivu l acţiunii, nazi ş tii îşi doclură
seama că punctul nevralgic al industriei am ericane de armament este capacitatea
limitată a productiei de aluminiu. D ivers ioni şti i urmau să producă sabotaje în între-
prinderile producătoare de aluminiu.
Astor îl cu noscu ş i pe Kappe, locotenent de rezervă al Wehrmochtului, dP.s·
• p re care la secţia externă a partidului nazist exista o părere foarte bună. Karr~
se reîn torsese yu pu ţin înainte de inceperea războ iu lui din S.U.A., undP., a firma el,
o serie de oameni îi împărtăşeau sentimentele şi vor f i gata să colaborezP. <:u diver-
sio n işt ii.
la două săptăm în i după aceea, Kappe instruia zece voluntari în castelul de
la Q uensee şi în parcul din jurul lui. Elevii săi învăta ră cum se manipu l ează explo-
-zibilul, cum se l uptă cu adversarul, care sînt reguli le de bază a le conspirativitotii.
Fiecare dintre ei locuia în tr-o încăpere separQtă, în care un difuzor. trons.mit~o cele
moi noi şlagă re am eri cane. Consumau mînc ăruri americane, beau wh1sky Ş I mestecau
gu mă. Pe h~rta S.U.A . li se indicară obiectivele pe care tre buiau să le d i strug ă.
După trei să ptămî ni se tinu "festivita tea de închidere" o şcolii de sabotaj. Tn
ultimul moment, din ce i zece ·voluntari, doi renunţară. Ei fură încorporaţi şi trimişi
pe frontu l de est, de unde nu se mai întoarseră.
U rmară cîteva zile l i niştite la Berlin, unde agentii primiră ban i de buzunar ca
să se distreze. Ei nu bănu iau că se aflau sub permanen tă observaţie pentru a se
vedea în ce măsură p ăstrau secretul si se dovedeau oameni de încredere. După ex-
pirarea concediu lu i se adunară la un· sediu în care, în cîteva zile, fură echipati cu
1
ti .. .
cele ~necesa~e misiunii ~l or. Tmbrăcă_mi ~te~ era făcută la Berlin, dar după reviste de
m?d? o m~ncon~. Jn. co~ptuş~eala ho1ne1 l 1 se cu sură cîte 3 500 de doi:Pri. Tsi luarei în
pn~•re ac te~e Ş I- ŞI 1nvoţ~Jro. datele_ pers~n.ale, respectiv biografia p:; care· le-o con-
fec~lo~ase 1\bwehrul. Do1 dmtre e1, nun:1ţ1_ C?~d~:ători de grup, primiră şi cite 0
bot1stC? pe _co re erau trecu te, ~u :erneo la 1nv1Z1bllo, numele şi numărul de telefon al
agenţilor dm S.U.A. core reuş1sero să scape de arestare.
_Misiun~o lor prim_i numele de ~od. "_Acţiunea Po storius", în cin stea lui Dani el
Pastonus, pnmul preşed1nte al Organ1zaj1e1 germanilor emigrati în America.

PE LAT Tn sfîrşi t a sosit şi ziua' p l ecării. Primul grup se

îmbarcă la 26 mai 1942 pe submarinul U.202 la
PE lorient, sub conducerea lui John Davis, pe
numele adevărat George John Dasch. Tn
vîrstă de 39 de ani, Dasch, de meserie chelner, emigrase în America în 1920 si lu-
crase în meseria sa la Wa shington. Obţinuse cetăţenia americană şi în 1931 se ·însu-
rase cu o americană, pe care însă o părăsise şi se reîntorsese in Germania in 1941,
putin înainte de izbucnirea confl ictului cu S.U.A. Intrase imediat în partidul nazist,
abandonînd meseria de chelner si lucrînd in Ministerul de Externe nazist ca tra-
ducător. ·
Tn subordinea lui erau Peter Burger, Heinrich Heink şi Richard Kwi rin, tot1 tre i
foşti emigranţi în S.U.A.
Tnainte de a se îm barca pe submarin, fiecare dintre ei primi c uniformă de
marină : în eventualitatea că aveau să fie prin ş i la debarcare, puteau astfel să be~
neficieze de regimul prizon ierilor de război.
Căpitanul Linder, comandantul submarinului, îşi salută călătorii cu un pahar
d: rachiu. U.202 ieşi repede din port. Dar în apropi ere de Terra Nava submarinu l
fu nevoit să se dea la fund : pe cer apăruse ră două bombardiere incmice. Acestea
i ansară citeva grenade subacvatice. Una dintre ele avarie prova submarinului ş i
apa incepu să se infiltreze. Cu chiu cu vai, vasul putu să -şi continue cursa, dor cu
v iteză redusă.
Aceste peripeţii zdruncinoră oa recum nervii spionilor, care sufereau şi de pe
urma răului de more. Tn sfîrşit, în noaptea de 14 iunie 1942, la o ra 0,45, at mseră
pun~tu l ce le fusese stabilit în vecinătatea coa stei. C ăpitanu l linder con s tată c.u
satisfacţie că timpul era favorabil : o ceaţă deasă acoperea marea si ţărmuL
îmbrăcaţi in uniformă, agentii săriră in două bărci, echipamentul punindu-1 i ntr-o
a treia, fiecare condusă de un marinar.
Pe uscat materialul fu debarcat cu d estulă dificultate, mai ales că marinarii se
zoreau să ajungă cit mai reped e la submann, unde Se ş tiau mai in siguran ţă. Con-
form ordinelor primite, agenţii trebuiau să dezbrace uniformele, pentru ca acestea
sa fi~ înapoiate pe bordul submarinului. Dar marinari i porniră fă ră a-şi mai înde-
plini această sarcină. Fu prima greşeală. Dor nu ş i ultima .
.'
Da sch îşi ingropă cel dintii uniforma şi, de-
O POR ARE IUDA J părti ndu -se puţin de ceilal ţi, se duse spre o
dună de nisip care se vedea la vreo sută de
metri de locul deba rcării. Acolo se intilni
ru un om îmbrăcat in uniformă bleumarin, cu cască albă. Tntr-o mină avea c lon-
J crnă, iar i n cealaltă ţinea un pistol.
E !=Jreu de spus cine ~remura n;ai tor~ la această întîlnire, americanul din paza
de coastă o S U.A. sau sptonul naz1st, ab1a debarcat.
Da sch reuşi să-şi vină repede în fire :
- Te rog să nu te ocupi de mine ! spuse el cu toată hotărîrea de care era
ca pa b i 1. r'\ •
- , ,or c•ne est1
• d
umneata
., p
ct escar
., T
ct e-a1
. V ~ t .,ct •1nt re b a amencanu 1,
ratac1
• v •

•
c:CirtJia nici p ri n c.:::-p nu-i trecea că poate avea de-a face cu un diversionist nazist.
- Nu te pri veşte, ră spu n se Dasch. Să nu -ţi pese de nimic, nu te agita din
pricina acestei intilniri. Tn curînd ai să auzi despre mine... de la Washington.
- Mă rog, cum doriţi dv., zise respectuos omul despre care ulterior se află
că-I chema Jack Cullen şi-şi puse revolverul in loc.
Dasch sco'lse o ba ncn otă de 100 de dolari ş i i-o înt inse :
- la, e a dumita le ! Şi acum te rog să te uiţi bine la mine. A ş vrea să mă
recunosti •
oricînd !
- Cum dor iţi, domnu le.
Paznicul scăldă în lumina lanternei fato lui Dasch :
- Puteţi fi sigur că o să vă recunosc oriunde ş i oricînd, declară el. Vă urez
mult noroc.

15
 Apoi făcu stînga împrejur ş i se topi în ceaţă.
la această scenă asistă, în parte, şi Burger, core terminose cu echiporeo si
pornise in direcţia în core dispăruse Dasch., Nu î nţelegea de ce discută, atit de ne-
stingherit, şeful grupului cu paznicul de coastă american. ln cursu l instructa1ulut pri-
m i seră doar ordine categorice să ucidă orice persoană întîlnită la debarcare sau
imediat după aceea.
Dup ă plecarea paznicului, Burger îl l uă la rost pe Da sch :
- Ce-a fost osta, George ?
- Nu face zgomot ! Tţi ordon să nu spui n.Ki un cuvînt celorlalţi membri ai
grupului. Eu sînt comandantul ş i nu permit să le amesteci in treburile mel e !
Burger, disciplinat, se întoarse împreună :u Dosch la ţărm, unde ceilalji moi
aveau de îngropat lăzile cu explozibil. Reuşiră să ascundă totul, în afară de obiec-
tele personale pe care aveau vo ie să le ia cu dînşii . Tocmai se pregăteau să por-
nească, îmbrăcaţi civil, cind se auzi un foc de armă şi l icări lumina unui reflector.
- Ai văzut, ne-o trădat paznicul ! îi reproşă Burger lui Dasch.
Grupul reuşi să se ascundă după un tufiş. Pe malul ocea nului, în lu mina re-
flectoarelor, americanii găsiră citeva cutii de ţigări aruncate, nasturi de uniforme
c ăzuţi etc., ceea ce însemna că pe ţă rm umblaseră persoane suspecte. Tntre timp
c eaţa se ridică. Germanii constatoră cu surprin dere că nu departe de tufişul după
co re se ascundeau se zăreau ferestre şi că în faţa lor, pe un catarg, flutura drapelul
american. Abwehrul greş ise în ind icarea punctului de debarcare : diversi oni ş ti1 se
aflau în apropiere de sediul pazei de coastă a S.U.A.
Spre norocul hitleriştilor, americanii renunţoră la cerc etă ri . Era ora d o uă ş i
ju mă tate. Spioni i trebuiau să se grăbească dacă voiau să călătorească pe intuneric.
După două ore de mers pe jos ajunseră ia o gară. la ora 5 dimineafa se urcoră
într-un tren, cîte doi în compartiment, în vagoane diferite, după ce-şi d ă d u seră î:1 tî1-
nire a dou:.' zi, la ora 12, în gara centrală din New York.
Dasch şi Burger călătoreau împreună . Sosiră la N ew York după-ma să şi l ua r ă
camere la etaju l 17 al hotelului " H ilton". După citeva ore de somn, Do sch trecu in
camera lui Burger. Tovarăşul său tocmai număra banii grupului. Dasch îi ordonă
să-i predea lui toa tă suma - 90 500 de dolari.
A doua zi, Dasch se întî lni cu ce i lalţi doi membri ai grupulu i, co re îş i găsi­
seră ş i ei camere. Dosch le făcu un mic instructaj şi le ordonă ca la 17 iul ie, ora 15,
să se prezinte la hoteltJI " Hilton."
Spre marea lor surpri z ă, în ziua ş i la ora stabilită , camera de hotel a lui
Dasch era închisă. Agenţi i ciocăniră la uşa alăturată, unde locuia Burger. Acesta îi
î nl i mpină , disperat :
- Aţi innebunit ? Vă duceţi la pieire ! Aştept din moment în moment să pice
F.B.I. ! Am crezut că cel puţin voi n-o să nimeriti în cursa asta de şooreci.
Le povesti cum, cu o seară înainte, Dasch î l invitase să ia masa împr e ună. L~
sfîrş itul cinei, Dasch îi spusese : " Cum terminăm de mîncat, telefonez chior d in resta-
urant secţiei din New York a F.B.I. O să le spun că nu stau de vorbă decît cu Edgar
Hoover, şeful F.B.I. Ai auzit ce am spus paznicului de coa s :ă ? Crede- mă că eram cii
se poate de serios. Spun totul F.B.I. Totul. Patria mea adevărată este America, nu
G ermania !"
Kwirin şi Heink plecoră imediat. Coborînd cu liftu l la parter, se uitară împre·
jur în holul hotelului, apoi ieşiră Îl" stradă fără să remarce nimic su.:>pect. Se bucurau
gîndi ndu-se că Dasch nu anunţase F.B.I. Dar atunci unde o fi dispărut? Poate că a
vru t să pună mina numai pe bani şi apoi să se focă nevăzut ...
Kwirin şi Heink se înşelau . Tntr-odevăr, Dosch
îşi îndeplinise ameninţarea. Imediat ce se
E... despărţi de Burger, el intră în primul bar şi co-
mandă un wishky cu sifon. Ceru cartea d~
telefon, căută numărul F.B.I. şi-1 formă. La celălalt capăt al firului - era seara tîr-
ziu - se afla ofiţerul de serviciu, locotenentul Harold Brain. Acesta era indispus,
orele de serviciu treceau greu, şi n-aveo chef să facă serviciul de noapte.
- Aici vorbeşte Franz Daniel Pa storius, auzi e l in telefon. Aţi face bine să
notati
•
acest nume .
- L-am notat, se enervă Brain.
- Atunci notati şi ceea ce spun în continuare ! Aici este Pastorius ! Aş v rea
să vorbesc cu şeful dumitale. Am un mesaj pentru d -1 Hoover. Vă rog so-i rnr>ortaţi
că Daniel Pastorius, cu alţi trei germani, a debarcat noaptea trecută în apro piere
do Long l!,land. Am adus cu noi cantităţi mori de explozibile ca să aruncă m in aer
uzinele de aluminiu si •
de avioane .
Isprăveş te cu prostiile ! bodogăni ofiţerul de servtctu, care lua totul drept
o glumă de prost-gust.

16
 - Crede ce vrei, răspunse Dasch. ~ Te rog î nsă să comun ici d ~lu i Hoover că
peste două-trei zile vo i fi la Washington şi-1 voi căuta .
Cu aceasta convorbirea telefonică luă sfirsit. Brain raportă cele auzite supe-
riorului său, locotenent-colonelul Conelly. Acesta declară şi el că ~i vorba de o glumă
-depl asată
Tntre timp, alarmat, F.B.I. căuta indivizii despre care raportase paznicul de
·c oas tă şi nu găsise încă pe nimeni. Mai mult, cu toată alarma, căpitanul Wa gner,
comandantul submarinului U.170, reuş ise să debarce pe coastele Floridei si cel de~al
doilea grup de d iVersioni şti. ·
Dasch plecă din New York la Washington, unde voia să se prezinte personal
.la F.B.I. Tncercă din nou la telefon. Şi de data aceasta dădu peste un ofiter de
serviciu. Cînd persoana care te lefon ă şi care se preze ntă sub numele de Pastorius
îl informă că mai te lefonose ina inte cu patru zile, că acum este în Washington şi
vrea să discute personal cu Hoover într~o problemă extrem de importa ntă, ofiţerul
.de serviciu se uită i n registrul de rapoarte, dar nu găsi nimic. Considerînd telefonu l
lui Dasch drept o glumă proastă, Brain nu~l mai înregi strase.
Dar " Pasto rius" insista. Şi, cum dădea amănunte pe care nu le putea sti
<.fecît un diversionist, ofiţerul se lăsă înduplecat şi trimise doi oameni la hoteful
"Chesterfie ld ", unde locuia Da sch.
Locotenent~colonelul Conelly, care~l primi în cele din urmă , refuză în conti-
nuare să-I creadă :
- Ce~ţi înch ipui ? Că d~l Hoover are timp de p ierdut cu încurcă~lume ca
·dumneata ?
Dosch scoase batista albă din buzunar şi o puse pe masă :
- Dacă vreţi dovezi, iată dovada ! Numele ş i adresa tuturor ag enţi lor A b-
wehrului cu care trebuia să iau contact.
- Pune ~o te rog In buzunar ! răspunse Conelly şi ~i restitui bati sta dezgustat.
Deodată, Dasch deschise servieta pe care o ţi nea în mi nă şi răsturnă conti-
ll"''utul ei - peste 90 000 de dolari - pe masă.
Conelly se uită surprins la bancnote :
De unde ai atitia b ani ?
- l-am primit ca · să putem finanta acţ iu n i l e noa stre.

La întrevederea pe care o avu cu Hoover, Dosch dezvălui tot

P t l OG
---c:.::=~",_=--=lo;o
ce ştia in privinţa celor două grupuri d e diversionişti, cerînd,
in sch imb, "recunoşti n ţo Statelor Unite" ş i dreptul de a~şi
păstra banii.
F.B.I. trecu la măsuri urgente. Tn cîteva minute, chimi şti i ou făcut vizibi l ă cer-
neala de pe batista lui Dosch şi serviciul de contrainforma ţii american află numele şi
-adresa agenţilo r Abwehrului din New York şi Ch ica go Dosch căpătă o secretară ş i,
2ile intregi, dietă istoria şcolii de sabotaj de la Quensee. La începutul declaraţiei, el
indică exact locul în care se găseau Burger, Kwirin ş i Heink. Aceştia se aflau într~o
-situaţie penibilă : fără bani, activitatea lor era paral izată . Lipsind u~le batista cu rau-
mele şi adresele leg ă turi lor, n~aveou nici posibil itatea să ceară ajutor undeva. Dupâ
-cîteva zile, F.B.I. îi arestă .
Despre cel de-al doilea grup de diversionişti Dasch destăinui multe, dor nu
putu să dea, bineinteles, informaţii tot atit de detali ate ca despre propri ii săi complici.
11 ind ică doar pe Kehrling, ca şef al grupului, şi pe doi dintre divers i onişti. La au zul
numelui şe fului celui de~al doilea grup, locotenent~colonelul Conelly rămase pe ginduri !
- Sînt sigur că m-am mai întîlnit undeva cu el !
Tn citeva minute fu ţlăsită în cartotecă fi şa lui Kehrling. Pe baza ei se descoperi
dosarul respectiv şi, pînă la urmă , F.B.I. reuşi să aresteze pe toţi diversioniştii.
Ultimul fu arestat Dasch. Tnaintat, împreună cu ceilalţi, tribunalului, el primi
aceeaşi pedeapsă : condamnarea la moarte. Acuza rea se baza pe depozitiile lui
Dasch, care ocupau peste 250 de pagini. Procurorul prezentă poziţia lui Dasch, res-
pectiv demascarea complici!or săi, ca datorindu-se exclusiv dorintei de a pune mîna
pe bani. Spionul protestă vehement contra acestei invinuiri, ceea ce î nsă nu ~ i ajută
la nimic.
Cei opt spioni aşteptau i n inchisoarea Columbia din Wa shington rezul tatul ce rerii
de gratiere. Erau ţinuţi î n celule separate. Tntr-o zi, pe cînd se plimbau în curtea in chi~
sori i, Dasch şi Burger constatară cu surprindere că uşile celulelor unde se aflau cei lalti
spioni erau deschise şi încăperile goale. Văzîndu ~le mirarea, gardianul ii întrebă :
- Cum ? Nu stiti
,
~
că ai vos, tri au fost execu tati
, astăzi ?
Nu mult după aceasta, Dasch şi Burger fuseră conduşi in faţa guvernatorului sta-
1ului Washington, care le aduse la cunoştinţă că preşedintele Roosevelt le comutose
pedeapsa : lui Dasch la 30 de ani de închisoare, iar lu i Bi.irger la te mniţă pe vi ată .
După 8 ani, Dasch fu g ratiat. iar Burger muri in închisoare.

2 ' 17
 f u
(
Capi'ală a imperiului o1oman între 1458
şi 102:1, oraşul lstunl;ul este aproape unk
în lume atit p~·m pilorec;cul aşezări i sale
< 11 <;>i prin vcdlile lui monumente istet ice.
1>1 iutre acec;tea din urmă se numără !:ii
v e~ tita fortăreaţa Y cdikule, căreia Gre lot
ii <ipunea "Bastilia Stambulului". Ai<.i au
fost in <. hisi - '?i des~Ol i de ca pitaţi -
s11ltani, mari vi zi r i otomani, ambasadori si
dip lomaţi st r ăin i, prec um ş i cîţ iv a domni
romfmi că:luţi în dn~g 1·aţia Porţii.
V o rtăreaţa Yedikule, construită în epoca
bi zantină, e aşeza tă în partea apuseană a
vech iului oraş, lîn gă Marca de Marmara.
A-..tă z i, după restaurare, ca se înfăţ i şează
mai curînd ca o in cintă întă rită , şi nu ca
o c itadelă d e tipul celor din Europa Occi-
dt> ntală. I n i ţ ial nu avea nici turn mare,
ni ci şanţ, în inter ior Mlîndu-se numai o
moschee (al că r e i minaret trunc hiat dăi­
nui c pînă a zi), o bAracă pen1ru comanda-
mentul garnizoanei ş i o c azarmă pentru
ostaş i.
Turiştii care o vizitează pătrund printr-o
poartă amenajată în zidul gros din mi jlo-
cul unui turn p ă trat Mai înalt decît acesta
este turnttl de est (24 de m ş i cinci etaje), de
formă poligonaJă, nu mit ş i turnul inscrip-
tiilor, spre care se ajunge prin pom·ta
aurită. F olosit in trecut ca temniţă pentru
rJ eţinuţii politici, el a găzduit mulţi amba-
sadori străini ş i domni români. Faptul
18
MIH AIL GUBOGLU
e confirmat de unele inscriptii, gra-
vate în limba latină, greacă, germa nă
e:c. Se parc că ar fi exi-,tat şi in scripţii
în limba franceză. astăzi şter'-'e , pe care
Le-ar fi diUtuit francezii c:apturaţi de turci
în timpul cnmpan iei lui Napoleon I Bo-
naparte în Egipt (1798).
O scan1 duce la un zid între bastioane,
lat de cinci metri , cu o splendidă vedere
spre Istanbul, Marea de Marmaru şi i ns!.!-
lele ei. ln continuare, pe un drum rutund,
se află turnul de sud, înalt d e 20 de m şi
avind patru etaje, ultimul acoperit cu o
cupolă. Intre bastioane zidul mai este în-
tă rit ş i de un turn semicircular. Turnul
bizantin, ca re se ridi că acolo unde incinta
catedralei se în t îln eşte c u zidttl lui Theo-
dosic aZ II-lea, a fost ruinat de un c utre-
mur de pămînt în 1750. în 1763, un alt
cutremur dusese la prăbuş ir ea turnului de
e ~t, iar în 1782, Yedikule a căz ut p rad ă
unui incendiu. Sub sultanul Abdul Hamitl
al II-lea, însă, fortăreaţa a fost complet
restaurată în cîţiva an i.
•
Traversînd c ur tea, se ajunge la poarta f
aurită, un adevărat arc de triumf ridicat
'
de Theodosie I, în Anul 380 e.n., la mar-
ginea oraşului. Scopul era de a înzestra
noua cap ital ă a Imperiului rom an cu o
construcţie care s ă eternizeze, ca la Roma,
faptele măreţe ale împăraţilor. Arcul avea
tt·ci treceri, pasajul cel mai im punător -
2

\
- Alexis Comnenul. Turnul lui Isac Ang hel,
P lanul tortăretei Yedik.ule (Robert Boulanger)
cel din mijloc - fiind rezervat exclusiv
împăratului.
Poarta aurită, flancată d e coloane verzi.
se ridica deasupra drumului pavat cu dale
care trece pc sub arcul de mijloc. în
stînga ci se găseşte tunzul de sud, cu o
sală de execuţii. în aşa numitul "puţ de
sînge" care exista aici, se aruncau capetele
celor executaţi. Turnul are o sca ră în spi-
rală, foartE> în tunecoasă , c;H·e duce la două
săli : într-una din ele a fost asasinat, în
1622, sultauul Osman al II-lea.
Unui alt turn, zis lot bizantin, năru i t în
urma aceluiaşi cutremur din 1750, îi ur-
mează turnul de nord, înalt de 20 de m s i
avinci patru etaje. Ultimul turn, cel mai
insalubru, este cel dinspre Marea de Mar-
mara.
1
Despre istoria cetăţ ii în perioada bizan-
tină avem ştiri puţine. Dintr-o relatare a
t istoricu!ui Procopiu, aflăm că în veacul
l al VI-lea e.n., pe locul respectiv se găsea
o for tă reaţă bi zantină, Strongylon. Pre-
ţioasa mărturie ne arată că edificiul pu-
t tea fi şi mai vechi : nu este exclus să f i
fost zidit chiar de Constantin cel Mare,
fondatorul o1 ·aşului "Noua Ro m ă" (330),
sau de> p red ecesoni săi. Dup ă alte izvoare
bizantin e, Strongylon-ul se mai chema s i
Kyklobion, denumire indicind forma ro-
a tundă. Pe la anul 1000, împăratul bizantin
tt Zenon a început să în tă rească oraşul şi
fortăreaţa cu 7.iduri lungi de 6,5 km, ter-
a minale abia la 1282 de Emanoil Comne-
o nul. Strongylon-ul sau Kyklobion-ul a fost
3, şi mănăstire, în veacul al V-lea.
:a începînd din secolul al XI-lea şi pînă
- pe la inceputul celui de al XIII-lea, for-
..
tăreaţa Strongylon a fost reco n struită după
un plan pcntagonal ş i întărită cu cinci
t urnuri, de unde şi d enu mirea de P enta-
pyrghion. Unul din turnuri servea ca în-
chisoare, numele lui provenind de la Mi-
hail Anemas, f iul re~el ui din Candia,
în te mniţat acolo in timpul domniei lui
cu trei ferestre ş i un balcon, slujea drept
observator în caz de asediu.
Mai tîrziu. su b domnia lui Ioan al
VI- lea Cantacuzcn, la 1350, fortăreţe i i se
adaugă în că două turnuri. De aici d en u-
mirea actuală de Heptapyrghion - "şapte
turnuri" - sau, în turceşte, Yedikule.
1n stadiul actual al cercetărilor, nu ştim
la ce a servit vechea fortăreaţ~ Strongy-
lon . în orice caz, Penlapyrghion ş i Hepla-
pyrghion erau ş i închisori politice. Tnce-
pînd cu epoca otomană, deşi izvoarele
turceşti sint laconice, g raţi e m ărtu riilor
şi desc rierilor făcule de că lă torii europeni,
se c unoaşte mai bine istoria citadelei.
Fapt cert este că, la cucerirea oraşu lui
(29 mai 1453), Mehmet al II-lea a găs it
cet atea ruinată. Islodcul I. H. Danismcnd,
decedat în anul 1966, afirmă că sultanul,
restaudnd for tă reaţa la 1458, i-a ad ă ugat,
la cele patru turnuri existente, încă trei.
Deducem că ele in locuiau, probabil, pe
cele distruse co mplet in ultima fază a do-
minaţiei bizantine. Dar istoricul d e artă
turc, Gelal Essad, s u sţ in e că la 1470 au
fost adăugate numai două turnuri celor
cinci existente, ceea ce ne face să credem
că de fapt etc nu au fost construite, ci
r eparate după un cu tremur.
Din izvoarele turceşti, foarte laconice
în privinţa celor şa pte turnuri, c ităm pe
istoriograful otoman Seyyid Lokman, care
in cron ica sa ritmată despre "arta vînă­
toarei" (Hi"mername), din 1584, dă o mi-
niatură a fortăreţei. Vestitul că lător turc
Evliya Celebi (1612-1682), descriind Istan-
bulul şi împrejurimile sale în primul vo-
lum din "Cartea călătorilor" (Seyahatname) ,
are numai citeva cuvinte despre Ycdikule.
El arată că pe vremea g hiaurilor (adi că a
bizantinilor), cei ven iţi din locuri ciumate
nu puteau intra în oraş pînă ce nu stătea u
in fortăreaţă şapte zile. Tot după Evl!ya
Celebi, Yedikule dispunea de un takîm de
mu z i canţ i, care cîntau dimineaţa şi seara
pe ziduri ş i în toate cartierele oraşului.
în schi mb, a utorii străini, în d eosebi că­
l ătorii, au lăsat descrieri foarte interesante.
Cea mai vec he şi mai demnă de încredere
aparţine lui Dominico din Ierusalim,
care, în 1574-1592, ca medic şef al palatu-
Lui împă rătesc: T opkapî, făcea parte din
suita su ltanului Murad al III-lea. Privirii
Lui pătrunzătoare nu putea să-i scape ci-
tadela despre care ne spune că era sub
pa7.a a 250 de ostaşi, comandaţi de un aga
dizdar sau z.abit. l n afară de sărbători, ei
nu puteau pleca din post fără învoirea
marelui vizir (sadrazam). Aici era adă­
postită vistier·i a primilor sultani, unul
19
 dintre turn uri fiind plin de lingouri de
aur şi bani. Intr-altul se pă sl r-a u d iverse
arme şi veşminte pentru războinici. p re-
cum şi harna şamente lucrate în aur, ar-
gint ş i pietre preţioase. In alt turn se păs­
trau arme ş i medalii v echi, împreună cu
obiecte rare şi preţioase, ră m ase din tre-
cut, în altul documentele oficiale ale împă­
răţiei - arhiva - ş i, î ntr-un loc mai mare,
bogata prad ă de ră zboi adusă din Tcbri~
de sultanul Selim I in urma expedtţie i
împotriva Iranului (1514). Toate aceste
bogăţii au rămas la Yedikul e pînii pe
timpul sultanului Sel im al II-lea (1566-
1574), care a inceput să le ri si pească pen-
tru .felurite pl ăce ri ale curţii.
Odată golită de bogăţii, fortăreaţa a de-
venit, prin a doua jumătate a veacului
al XVI-lea, închisoare politică. Ajunşi
aici, prizonierii aveau puţine şanse de c;că­
pare, deşi nu s t ăteau numai închi şi în tur-
nuri, ci umblau adesea liberi pl"in curtea
fortărcţei, care era foarte mare. De ţinuţ ii
europen i de sea m ă er·au inchisi în fortă ­
reaţa Rumeli-Ilisa1·i iar cei de condiţie
l
mai joasă în tut·nul Galata sau în alte
temniţe.
Primul mare vizir otoman, închis şi de-
capitat la Yedil<ule din porunca sultanului
Mehmed al II-lea. a fost Ma hmud-p aşa,
în iulie 1474. La 1517, cu ocazia cuceririi vilă. Incepind mai ales cu vea<ul
Egiptului, a foc;t închis in fortăreaţă ulti- al X VII-lea, au fost aruncaţ i in fort;l-
mul calif abasid, Mu teve kkil al III-lea, rcaţă ş i unii căpitan i de haiduci di n sud-
adus de Selim I din Cairo ; dar, o d ată cu estul Europei. care luptau împotriva ex-
suirea pe tron a sultanului Suleiman ploatări i feudale ş i a domi naţiei otomane.
Magnificul (1520), el a fost eliberat ş i tri- Da r evenimentul cel mai zguduitor al
mis în patria sa. în 1540, sub dom nia lui epocii l-a repr ezentat inchiderea şi a<;a..,i-
Suleiman, a fost închis la Ycdikule solul na rea tînărului sultan Osman al H-lea. în
austriac Laski, în ajunul izbucnirii u n ui mai 1622. Conducind o expediţ i e impo-
conflict între t urei şi imperiali pentru triva cetăţii Hotin , ocupată de po!oni.
Transil vania. Documentele arată că tot
acolo au mai fost d eţi nuţi şi alţi ambac;a- Osman a nemultumit un grup de ienicC'ri
dori austdeci, ca Malvczzi (1552), Heregu- cu ocazia d istribuirii soldelor. Mai 1Ît7iu.
ni ci (1594), Cer nin (1616) etc. De fapt. ori la instigaţia marelui vizi t· Daud-p aşn. a
de cîte ori izb ucnea un conflict armat cu izbucnit la H ipodrcmul din Istanbul o
o putere străină, Poarta întemniţa pc re- ma re răscoală a ienicerilor şi spahiilor.
I ată ce povesteşte Cronica lui Miron Coo.,-
prezentantul diplomatic al a celui stat, pe
toată durata războiului. tin în a ceastă pri vinţă : " ... au lua t ient-
Incepind cu domnia lui Murad al III-lea, cel'ii pre sultan Osman şi 1-au pus pre un
inchiderile şi decapitădle dintre musul- cal prostu, acoperit pre capu, să nu-l cu-
l
noască nime, şi întîi la Edi-Cula il ducC'a.
mani, ca şi din tre nemusulmani, au devenit 1
frecvente. Unu l di ntre întemniţaţii la Ye- apo i temindu-se sultan Mustafa, sc.l nu
iasă cumva iară la împărăţie, au trimis
1
dikule, la 1576, a fost Mihail Cantacuzcn, s
poreclit Şeitano glu - ,.fiul draculu i~~. Se porun că să -l omoare, şi omorîndu-1 ieni-
cerii pre cale la Edi-Cula, 1-au îng,·opat î
ştie că acest gi nere temporar al doamnei
Chiajna ş i al l ui Mircea Ciobanul, cea la un mecetu împărătescu, iară fărJ nici (
ţ
mai boga tă şi mai influentă persoană din o cinste".
Istanbul, a reuş i t să scape din detenţie, Se ştie că timp d e cîţiva an i, incepind
din aprilie 1653, a zăcu t la Yed ikule \'q- r
dar doi ani mai tîrziu a fost găsit spînzu-
rat la Ahioli. sile Lupu, voievodul Moldovei. Mai amă­ ]\t
Primul domn r omân inchis la Yedikule nunţit decît Miron Costin, continuatorul
ş
(1589) şi apoi ucis în drum spre Rodos să u, Ion Neculce, relatează : .,Du pă ce
(1590) a fost P etru Cercei, voievod al Tării s-au dus Va sili e-vodă la poartă, 1-au in- Cl
Româneşti (1583- 1585). Cronica lui Radu chis turcii la Edicula Şi - 1 pîrie domnul P.
Popescu, ocupîndu-se de evenimentele moldovencscu şi Racoţi, cr aiul u ngurec;cu, f~
anului 1613, arată că, î ntre zidurile celor ş i sta tare asupra lui, să- 1 omoare împă­ ti
şapte turnuri, a stat o vrem e şi polonul rătia. Şi giuruie trii mii de pungi de bani. u
C01·eţchi, ginerele doamnei Elisabeta Mo- Iar Vasilie-Y od ă îş pierdusă toată nedej- u

20
 -
Jn tJ·a r ca p l"in cip alii în Y edt k u t e ş t
t w n ul " h sc ripţtHo r.. (Kit al>c!L>Jr
K utest)
SultnnuL o sman ctt Il-Lea, înch.is si
omorît. La Yedikule (20 mai 1622)
dea de viiaţă . Şi ş-au c hemat toa te slugile,
cite ave pre lîn gă dîns ul, a colo la Edicula
şi şi-au împ ă rţit toată averea lor. Şi le-au
dzis, de-a peri, să fie averea a cee a lor,
1ar de nu va p eri, să i-o de iară ş înapoi.
Şi-1 aştepta numai ceas ul, s ă vi e să -l
omoare. Iară atunce vizirul au chemat p re
toţi paşii ce era la Poarta împărătească
şi au sfă tuit cu dînşii ş i li-au s pus cu m
dăruiesr u trii mii de pungi de ban i, ca
s<1-l omoară pre Vasilie-vodci. Şi tot i au
sfătuit să-1 omoară , numai unul dintre
dînşii au dzis că mulţi bani sînt , da r la
o împărăţie o leafă nu a giung u bani ş i nu
sint mulţi. Şi acest om poate-fi este t re-
builoriu, de giuruiescu ei atîte pu ng i d e
bani să-1 omoară. Că acest om să c u n oaş te
că-i harnic. Şi poate să vie o vreme s ă
trebU1ască şi să slujeasc ă împ ă ră ţii mai
•
mult preţul decît trii mii d e pungi de
bani, îndzăcit decît giuruiescu e i. Şi
grăind a cel paşa acel cuvînt. au lă­
sat toţi după cuvîntul lui. Şi I-au iertat
împărăţia pre Vasilie-vodă ş i 1-au slobozit
din Edicula. Şi după acee curînd era s ă-I
r puic domn. Iar n~au z ăbăvit ş i au murit".
Atît Miron Costin, cît ş i Radu Popescu
l
menţion ează în cronicile lor, pc la începu-
tul vea cului al XVIII-lea, prez enţa lui
1 Mihail Racoviţă, voievodul Moldovei, la
Şapte Tu r nuri. Cronica lui Radu Popescu
2
arată împrejurările în care Constanti n
Bl'incoveanu, domnul Ţării Hom â n eş li, a
1,
fost în chis, în aprilie 1714, la Yedikule ,
l-
unde a fost decapitat cu mulţi din f ami-
I.
lia sa, la 15 aug ust 1714.
După doi ani, la 7 iunie 1716, a fost
J- uc-is la Yedikule Şte fan Cantacu zino, dom-
nul Ţă rii Rom â n eş ti (1714- 1715), îm-
preu nă cu mare le că r t u ra r Stol nicu l Can-
tacuzin o.
Printre călătorii s trăini care au lă s a t
descri eri amănunţite ale fo rtăreţei Ye di ·
k ttle a mi ntim pe W. D clich (1 597), Mell ing
(1819) ş i îndeosebi pe med icul fr a ncez
Pouqueville, consul de lan ina, închis
acolo. A ceş tia ne-au lă sa t ş i ve de ri intere-
sa nte al e celor ş a pte tu r n uri.
1ncepînd c u Se lim al III-lea (1Î89-
1808), ş i c u urmaş ul s ău , Ma hmud al
II-lea (1808- 18:i9), a u încetat decapi-
tări le la Yedikule, iar înch iderea s trăini ­
lor s-a ră ri t co nsidera b il, ca ur mate
a reformelor de lip e uropea n in trod uc;c
în T urcia. După 1829, cet a tea era lă sată to t
mai mult în părăsire. Tn cursul anilor
1831- 1832, a f ost muta tă aic:l me najeria
cu lei de la Atmeydan. P e la 1856, în t ut -
nur ile for tă reţ ei erau înmagazin ate muni-
ţii. In u r m a cu trem ur ului d in 10 iuli e
1894, Yed ikule s-a năr ui t şi, î n 18HJ.
a trecut sub admin is t ra ţi a muzeelor
din Istanbul. După aceas t ă da tă , ist01·il ii
turci au în cepu t s ă cerce teze mai în-
deaproape trecutul citadelei. Aşa , de pild.:t.
Mehmet Ziya bey, secr etarul genera l a l
Comisiei monumentelor vechi, ş i Makridi
bey, conservatorul mu zeelor, au în trep ri nc;
săpături pe ruinele vechii Ycdikul e. Apoi,
savan t ul Halil Ethem a consa crat ce lor
Şap t e Turnuri un mic studiu c u 60 de fi-
g ul"i ş i un plan al cetăţii, C'erind în i nc he-
ie re res taurarea ei. A ceas t ă restaurare c;-a
efectua t în cursul ultimilor ani, cînd Ye-
dikule, ca monument istoric, a deve nit
a cces ibil tuturor vizitatorilor.
21
 '
DE AN 1
D E LA
CREAREA
. P.S.D. M.R
Dacă ar trebui să se determine elemen-
tul cel mai caracteristic al dezvoltării so-
cietăţii europene d in punct de vedere po-
litic în ultima treime a secolului trecut, ar
fi greu să se găsească un altul care să se
compare cu aparitia partidelor soci al iste.
Nici înflorirea liberalismului burghez, nici
- expan si unea colonială nu au dat o culoare
deosebită vietii politice în Europa, cum a
do+ intrarea în arenă a noilor partide so-
<:ialiste.
Uupa ce spre mijlocul veacului fusese în-
spăimîntată de "stafia comunismului", după
ce existenta Internationalei 1 şi, mai a les,
Comuna din Paris îi dezvălu iseră ·r esorturile
profunde ale societăţii din care se rid ice
noua forţă, Europa burgheză se vedea ne-
voită să accepte lupta cu socialiştii, pe pro-
priul teren a l burgheziei, pe terenul siste-
mului parlamentar creat de ea. Socialiştii
treceau - ce e drept, nu fără piedici se-
rioase - d in beciurile politiei, din încăpe­
rile dosnice ale întrunirilor conspirative
sau semiconspirative la tribu nele parlamen-
telor. Principitle sociali smului căpătau astfel
posibilitatea de a fi răspîndite pe marile
canale ale vietii publice, specifice stadiului
la care se ajunsese în ultima parte a seco-
lului trecut.
Refl ectînd procesele interne de dezvoltare
o vieţii social-economice proprii fiecărei
ţări, partidele socialiste s-au născut, de re-
gulă, în cele mai avansate state ale lumii.
Tn Europa, de pildă, s-a desăvî rşit în 1875
crearea Partidului Social-Democrat din Ger-
mania. Tn 1879 s-a născut partidul de clasă
al proletariatului fra ncez ; în Spania, Parti-
dul Muncitoresc-Socialist a luat fiintă •
la
2 ma i 1879. Partidul Socialist din Belg ia
şi-a semnat actul de naştere în ianua-
rie 1879, iar cel din Olanda - in februa-
rie 1882. Partidul Social-Democrat din
Austria şi-a tinut congresul de constituire la
30 decembrie 1888. Tn acela şi an a fost în-
22
l
dr. N. COPOIU
temeiat Par tid ul Muncii din Scotia. Tn Sue-
dia, Partidul Social-Democrat Muncitoresc
s-a creat în aprilie 1889, la doi ani după ce
fusese creat Partidul Muncii din Norvegia.
Partidul Socialist Italian s-a constituit în de-
cembrie 1892.
Tn deceniul al IX-lea, în România se în-
registrau progrese însemnate pe calea făuri­
rii partidului clasei muncitoare. Se in f ii nta-
seră cercuri şi cluburi socialiste muncitoreş-ti
în mai multe oraşe , iar in 1888 doi candi-
dati socialişti (V. Gh. Mortun şi Ioan Nă­
dejde) pătrunseseră i n parlament. Din 1890,
pe frontispiciul gazetelor şi manifestelor so-
cialiste se puteau întîlni cuvintele "pa rtida
munci torilor" .
la începu tul anului 1893, Anton Bacalbaşa
nota că "astăzi avem două ziare şi o re-
v istă, 6 cluburi organizate, un deputat (între
timp Nădejde nu mai fusese ales - N.C.)
şi mii de simpatii răzleţe, cărora nu le lip-
seşte decît un avint neaşteptat care să le
organizeze. Azi, cînd sintem in ajunul pri-
ml:llui Congres socialist din România, ne
place să sperăm că acest avint va lua pro-
porţiile necesare la toţi prietenii noştri*.
Cuvintele lui Bacalbaşa sugerează limpede
stadiul avansat de pregătire a Congresului
de constituire a partidu lui, co ng res a nun-
tot de altfel cu un an înainte .
•
P.S.D.M.R. era al 15-lea partid soci a list
care, cronologic, se co nstituia în lume.
Acest tablou general al aparitiei partide-
lor socialiste are nevoie însă de unele ex-
plicatii. Nu toate partidele socialiste aveau
aceeaşi forţă, nu toa te se născuseră la fel
de vig uroase. Fiecare partid socialist era
produsul conditiilor social-economice ş i po-
Litice din tara respectivă. Tn unele ţări co
Fran ţa, de exemplu, erau mai mul te grupă r1
socialiste. Acolo unde dreptul de vo t ero
mai larg, partidele social iste, prin ma rea
lor forţă de atractie, au reuşit să trimi tă
în parlamentele res pective un nu m ă r rel ativ
 \

Cercul Studiilor Sociale, în 1892. P ot fi recunoscuţt : La mtjloc, de la stînga la dreapta

- A rtur Stavri (ptimuL), Constantin MtHe (al treilea, cu fetiţeLe pe braţe), V. G. Morţun (ală­
turi, aşezat) şi, Lîngă el, c . Dobrogeanu-Gherca ; înt1·e MiUe şi Morţun, în ptcioare, D. A. Teo-
d oru, iar după acesta, La spateLe Lui Morţun, dr. V . Buzoianu s! Anton (Tony) Bacotbaşa;
sus, în picioare, de la dreapta La stînga - Pliun P inC'iO (aL treite(t), H. Sonic•levici (aL pctt1·a-
lea), St. H. St1·eitman (at cincilea), s. sanielevici (aL optulea); jos, de La ~tn.ga La d1·eapta -
AL Ionescu (primul), C. z. Bu'!dugcm (aL Lrctlea) etc.

mare de deputaţi. Tn unele partide marx;s-
mul nu era recunoscut ca singura ideologie.
Tn sfîrşit, însuşi modul de con stitui re a parti-
delor socialiste a diferit de la ţară la ţară .
F E c pul nostru ieot' tic"
P.S.D.M.R. era un partid unitar, singurul
partid al proletariatului român. P.S.D.M.R.
recunoştea marxismul drept sing ura lui ideo-
logie şi pe Engels, care ma i era în viaţă
în primii ani de existentă a partidului, teo -
reticianul său necontestat. " Mai apoi ne-a
luminat o scrisoare a lui F. Engels, capul
nostru teoretic", se exprimau cond..Jcători ai
partidului, referindu-se la sursele ideologice
ale partidului socialiştilor româ ni. Aceasta
nu însemna că P.S.D.M.R. era clădit în toate
privintele pe învăţătura socialismlllui şti in­
ţific ce nu fusese însuşită pe de-a-ntreg.;l
de membrii săi. Remarcabil este şi faptul că
întemeierea P.S.D.M.R. era rezultatul unei
perioade relativ îndelungate de organiza re
a muncitorilor şi de răsp înd ire a marxismu-
lui in Român ia. "După 15 ani de luptă
necurmată - se scria în raportul social işti­
lor români la Congresul international de la
Bruxelles - şi mai cu seamă în cei 6 ani
din urmă, socialismul român a ajuns să aibă
cluburile sale, literatura sa şi un partid po-
litic... Acest partid a trimis deja in parla-
mentul român reprezentanti şi a silit opinia
publică să recunoască fiinta socialismului
român...
. • Fiecare oraş are nodul său socia-
l l&t ...
Dar latura cea mai puternică a P.S.D.M .R.
o constitu it-o activitatea sa de propagandă ,
marea influenjă pe care a avut-o în opinia
publică românească, în viata culturală şi
ştii n ţifică a tării. P.S.D.M.R. a luat fiinţă la
31 martie 1893, dar activitatea anterioară a
socialistilor români t ebuie trecuta tot la
activul· partidului. Revista "Contemporanul ",
publicaţie de prestigiu a culturii şi ştiinţei
româneşti, "Revista socială", care a tipărit
programul comentat al socialiştilor români,
şi ziarul "Dreptu rile omului" - unul dintre
primel e cotid iene editate de socia l iş ti pe
plan mondial - indicau nivelul la ca re se
discutau, în cercurile socialiste din Român ia,
problemele social-politice, încă înainte de
constituirea partidului. Putine partide socia-
liste din al te ţări au editat o publicatie de
nivelul gazetei săptăm înale " Munca "
(1890-1894).
la acestea se adăugau publicaţii cu ca-
racter cul tural, artistic, care puneau la înde-
mîna cititorului muncitor literatură şi cu-
noştinţe generale adecvate. O revistă ca
" lumea nouă ş tiinţifică şi literară" (1895-
1896), care exorim a vigoarea i ntelectuală a
m iscă ri i social iste, rămîn e o adevărată bi -
juterie în publicistica muncitoreas că d in tara
noastră.
Rezu ltatul cel mai concret al acestui efort
pe lin ia publ icis tică a fost crearea, în opi-
nia publică ro mânească , a unui puternic
curent democratic, progresist. ln această
ambianţă s-au format marile valori ştiinţi­
fice şi culturale ale Rom âniei din prima
parte a secolului nostru : M. Sadoveanu,
N. Iorga, Emil Racovi tă, G. Ib ră i lea nu,
C. 1. Parhon, D. Voinov, 1. Cantacuzino etc.
Nici marele Cara!=)iale nu a rămas în afara
acestui curent : în vara anului 1894 îl în-
 tilnim înscris pe lista conferenţiarilor de la
Clubul socialist din Capitală ... Marii ziarişti , publicişti socialişti, incomparabil mai larg
români ca Const. Miile, Anton Bacalbaşa,
Const. Graur, B. Brănişteanu şi mulţi alţii
au participat direct în presa socialistă sau
au făcut parte din conducerea P.S.D.M.R.
Un loc aparte merită să-i fie rezervat în
această pleiadă ~ui Ioan Nădejde, pe
umerii căruia s-au sprijinit trei publicaţii :
"Contemporanul", "MuncaH şi "lumea
w tt
noua .
Afirmarea publicistică a socialiştilor ro-
mâni a depăşit granitele ţării noastre. Tn
1893-1894 francezii citeau două publicaţii
socialiste : "le socialiste" şi "I'Ere nou-
velle" ; aceasta din urmă avea inscris pe
coperta ei, ca director, pe românul G. Dia-
mandi, iar ca administrator pe fostul comu-
nard maghiar leo Frankel. Printre autorii
publicati în revistă, cititorii intilneau, alături ternaţionalei a 11-a. Exceptînd Franţa, al
de numele lui F. Engels, pe acelea ale lui
C. Dobrogeanu-Gherea, Ioan Nădejde etc.
Cine citeşte presa social-democrată româ-
nească din ultimul deceniu al secolului tre-
cut încearcă o rară desfătare. Un stil sfătos,
dar ştiinţific, o viziune realistă asupra fe-
nomenelor contemporane se împletesc cu
un parfum romantic şi înflăcărat, cind se
d escrie societatea viitoare. Dar nu numai
in articole despre viitor excelau socialiştii
români. Ei au lăsat însemnări de mare va-
loare, care îndeamnă la reflectii pe cerce-
tătorul din zilele noastre.
lată un exemplu, care nu e fireşte cel
ma i sugestiv, dar aruncă totuşi o lumină
•
24
asupra orizontului social-politic al tinerilor
decit al multor istorici de profesie. Pînă la
proclamarea Republicii, în 1947, mulţi isto-
rici, dintre care unii foarte mari, au privit
monarhia în cadrul prezentării istoriei mo-
derne a României, dacă nu cu un respect
total, ~el putin cu un ochi îngăduitor. le
impunea în special durata monarhiei. So-
cialistii români însă subliniau, încă din
veacul trecut, tocmai ideea provizoratului
acestei institutii, idee pregnant existentă in
opm1a publică românească.
Declarîndu-se marxiste, cercurile socia-
liştilor români s-au considerat din primul
moment membre de drept ale marii familii
proletare internationale. la 14 iulie 1889,
delegatii socialiştiior români au fost pre-
zenti la Paris, unde s-au pus bazele In-
cărei număr de delegaţi era corespun-
zător participării la un congres naţional,
din celelalte 18 delegaţii străine, românii
se p·lasau, cu cei 5 delegati ai lor, pe
locul 6, după delegatiile partidelor so-
cialiste din Germania, Anglia, Belgia, Ita-
lia şi Elveţia. Acelaşi număr de delegaţi au
luat parte şi la congresele Internationalei
de la Bruxelles (1891) şi Zurich (1893). Sub-
scriind la Paris, printre altele, la ideea ser-
bării zilei de 1 Mai, ei au organizat la
Bucureşti, în anul 1890, prima demonstraţie
muncitorească din tara noastră în cinstea
zilei solidarităţii internationaliste. Tn rapor-
);o::::(:~<~:· ,;:)$;-•~ o),;(~i,
•.
'"_.._ ,,_... ''"'' ,..
~::".:<.«~·
... ~· .. ('"
;. •'
·.:·.:\ '\.;. .., ...
..
•.
tul prezentat la Congresul Internationalei
de la Zurich, din 1893, delegatii P.S.D.M.R.
ridicau o problemă de principiu de mare
însemnătate : datoria oricărui partid de a
actiona în conformitate cu condiţiile spe-
cifice ţării respective. Recunoscind că fată
"de muncitorii din oraşe socialiştii români
n-oveau decit să urmeze calea trasă de
fraţii lor din Occidenfl-, ei a trăg eau atentia
că în privinta muncitorilor de la toră "luptă­
torii români s-au găsit obligati de o des-
chide o cale nouă socialismului". Raportul
lor detaliat asupra atentiei acordate ţără­
nimii a impresionat congresul, care o adop-
tat a rezolutie energică cu privire la faptul
că "una din datoriile cele mai de căpetenie
pentru democratia socialistă din toate ţă­
rile este de a organiza pe muncitorii ag ri-
coli, ca şi pe muncitorii industriali, şi de
o-i înrola în rindurile marei armate o socia-
lismului internaţional". Preocupa ti consec-
vent de problema otragerii maselor
ţărăneşti la lupta pentru tran sformări de-
mocratice in statul român, socialiştii au asi-
gurat participarea, la cel de-al doilea Co n-
gres national al P.S.D.M .R. din 1894, a nu
mai putin de 6 delegati tărani.
Un rol activ au avut, de asemenea, dele-
gatii din Român ia la Congresul internaţio­
nal al studentilor socialişti de la Geneva,
din luna decembrie 1893, la care printre cei
prezenti se afla viitorul savant de renume
mondial Emil Racoviţă. Congresul a votat
rezolutia propusă de delegatul român Ş te­
fan lrimescu cu pnv~re la fixarea unei zile
internationale a păcii.
.... .... . .·.·.·:·: . ...
. . .....
u
Toate partidele socialiste au năzuit să-ş;
trimită reprezentanti i n parlament. Tnvioro-
rea atmosferei politice in mai multe tari
europene, ca urmare o participă rii partide-
lor socialiste la viata politică, a împrăşt i at
miasmele reactiunii din an ii represiun ii co-
munarzilor parizieni. Lupta parlamenta ră o
fost abordată de socialişti cu curaj şi pa-
siune, nădăjduindu -se că se vor crea fisuri din
ce in ce mai largi blocului burgheziei. En-
gels însu şi a acordat o mare însem nătate
part i ci pării socialiştilor la campan iile elec-
to rale. Eficienta luptelor electorale depin-
dea, fireşte, de forta proletoriotuh.Ji, dar
aceasta răm înea inoperantă dacă de drep-
tul la vot nu se bucura o categorie ci t moi
largă de munci tori. A stfel, de p i ldă , a fost
suficient să se introducă votul universal in
Belg ia, in 1894, pentru ca socialiştii belgieni
să obtină 28 de mandate.
Partidul cel mai puternic din punct de
vedere parlamenta r era Partidul Social-De-
mocrat din Germania, care încă din 1877
trimisese 12 deputati in Re ichstag . Numă ru l
acestora crescuse la 24 (in 1884) şi la 44
(in 1893). Cu prile jul alegerilor din 1893, tî-
nărul Pa rtid Social -Democrat al M uncitori-
lor din România o trimis in Germania
"odată cu urările cele moi călduroase pen-
tru izbînda clasei muncitoare germane, mica
su mă de 300 de fronei" , socotind acea sta
"drept datorie internaţională". V ictoria so·
cialiştilor din Germania - scria in tele-
grama de fel ici ta re - "ne-o umplut sufle-
tul de bucurie şi de entuziasm".
.. 25
 O a doua fractiune socialistă se formase
tn Fran ţa, unde în 1886 fuseseră aleşi 3 de-
puta ti socialişti, număr care se ridicase la
52 în 1893. " Alegerile din Franţa ou pus pe
ginduri burghezimea din toată lumea şi ou
afirmat tăria partidului socialist" - se co-
menta la Bucureşti.
Deputati socialişti izolati fuseseră aleşi
in Angl ia, Danemarca, Olanda, cind în rîn-
dul ţărilor cu reprezentanti socialişti în
parlament a intrat şi România.
Intrarea partidelor socialiste în competi-
ţia parlam e ntară a lă rgit considerabil limi-
tele a ceea ce pînă atunci se numea demo-
cratie burgheză. De voie, de nevo!~, în mai
multe state europene partidele burgheze
care alternau la putere au fost puse în si-
tuatia de o înfrunta un adversar de a ltă
factură. Opoziţia socialiştilor era reală , ş i
dacă în unele ţări s-au înregistrat progrese
pe linia îmbunătăţirii situatiei maselor largi
în domeniul social-politic şi economic, nu
mici au fost meritele luptei socialiştilor pe
cale parlamentară.
P.S.D.M.R. apărea în 1893 într-o ţară core,
fără să aibă un regim democrat, era con -
dusă pe baza unei constitutii destul de largi
în formularea unor p ri ncipii, dar o căror
oplicativitote cunoştea brutalitatea domina-
tiei de clasă a unor autorităti în care boie-
rimea, reminiscenţă încă puternică o epocii
feudale, îşi exercita înrîurirea retrogradă.
Succesele socialistilor în actiunea de cu-
cerire o opiniei ·publice şi primele reusite
ale candidaţilor lor la alegerile parlomEm-
tare le-ou dat mari sperante că vor juca în
curînd un rol de seamă pe scena vieţii so-
cial-politice a statului român. Era ~reu de
tpresupus că aceste succese puteau căpăta o
dezvoltare substanţia lă în conditiile în care
o mare parte o populaţiei era analfabetă
si cînd de masina electorală beneficiau
acele forte care deţineau puterea econo-
mică si poW ică, sprijinită asupra o peste
-trei sferturi din populatia ţării de atotputer-
nicia jandarmului.
Constituţia pe care socialiştii o cereau
respectată avea o mare şi gravă lacună :
nu acorda dreptul de vot pentru alegerile
parlamentare decît unui număr restrîns de
cetăţeni, pe baza censului, a veniturilor si o
poziţiei în societate. · Fenomenul nu era propriu doar Român iei,
Puteau socialiştii să organizeze demon-
straţii şi întruniri cu mii de participanţi, pu-
teau să editeze zeci de publicaţii prin ca re
să-şi facă aderenţi, în ziua alegerilor se
.prezentau în faţa urnelor cu buletinele de
vot din fiecare capitală de judeţ numai cele
cîteva sute de negustori, moşieri, titraţi,
preoti şi învăţători. Un deputat în parlamen-
tul de atunci, core parlament se consid era
emanaţia "voinţei poporului", era ales cu
cîteva sute de voturi sau ch ior cu cîteva
zeci. C. Arge toionu povesteşte în memon i !e
sale că, la Hu ş i, un deputat fusese ales in-
tr-un an cu numai 15 voturi ! Caragiale
gră ise mo ri adevăruri în piesele sale.
26
Iniţial, socialiştiiau crezut că vor înfrînge
acest sistem de impunere la cîrma ţării o
' unor "aleşi" ai potentaţilor, fie printr-o ac-
ţiune energică în favoarea introducerii vo-
tului universal, fie chiar şi numai prin atra-
gerea unor votanţi din alte pături sociale
decît cele muncitoare. Dar parlamentele
alese în condiţiile în care se alegeau nu
erau de loc dispuse să ia în dezbatere pro-
blema lărgirii dreptului de vot. Cu toate
eforturile la care a reunit o serie de organi-
zaţii burgheze, V. Gh. Mortun nu o reuşit,
în 1895, să adune pe motiunea sa pentru
votul universal mai mult de 35 de semnături,
din 178 de deputaţi ! Tn ce priveşte speranţa
că alegătorii din colegiile electorale îşi vor
îndrepta atentia spre candidaţii socia li şti,
ea s-a dovedit numai o iluzie ; candidaţii
moşieri sau burghezi dispuneau oricînd de
resurse penţru a cumpăra voturile de ca re
oveo.J nevo1e.
Tn 1894, cînd a avut loc al doilea Congres
al P.S.D.M.R., se considera că "prin numărul
more o / delegaţilor, prin chestiunile mori
discutate, social-democratia noastră s-a pus
in rindul ţărilor din Apus cu organizaţiuni
puternice şi covîrşitoa re". Si, într-adevăr
perspectivele de dezvoltare' a partidului:
care prelua asupra sa marile sarcini privi-
toare la tronsformările societăţii româneş ti,
erau foarte promiţătoare la mijlocul ultimu-
lui deceniu al veacului trecut.
Succesele propagandei socialiste, reteaua
de legături pe core o crease în lumea sote-
lor, participarea activă la dezbaterea tu-
turor problemelor care se puneau la ordinea
zilei în viata statului român, au reprezentat
însă totodată un semnal de alarmă pentr.J
cercurile conducătoare.
Lupta pentru vot universal era incontesto-
bil progre:sistă. Idealizarea acţiunilor pen-
tru vot un1versal, pentru concentrarea activi-
tăţii socialiste în parlament a fost una din
sursele desprinderii liderilor de provenien~ă
burgheză, intelectuală, din partid. Insucce-
sele pe tărîm parlam entar, în care isi puse-
seră mari nădejdi, au contribuit la demora-
li~ar~a.. unor_o _di n aceşti lideri, la părăsirea
mt~_cor11 soctaltste de către o parte din ei,
un11 retrăgîndu-se din viata politică aitii
trecînd în partidul liberal. · ' '
era epoca în care în apusul Europei curen-
tul millerandist şi în răsărit curentul struvist
aduceau o serie de lideri vremelnici din con-
ducerea social -democraţiei în rîndurile parti-
delor burgheze, ocupînd functii ministeriale
adesea.
Mişcarea socialistă, muncitoare, primea
lovituri nu uşoare, dar în acela~i timp se
pregătea pentru dezvoltarea ş i afJrmarea sa
cu partide de clasă corespunzătoare noilor
împrejurări de la începutul veacu lu i XX.
La trei sferturi de veac de la crearea pri-
mului partid al muncitorilor din ·Româ11 ia,
istoria restituie meritele, la scara vremurilor
contemporane, acelora care au luptat sincer
pentru propăşirea societăţii româneşti.
 . ..

p rof. un iv. dr. doc. D. TU DOR

Cu şapte-opt sute de ani înaintea erei noastre, olarii din Gre-

ciareali zaseră cele mai variate ş i elegante forme de vase. ! n
veacul lui Pericle, atelierele ateniene modelau la roata olarul ui
fru moase vase pictate în exterior şi interior cu scene mitologice ş i
din viaţa c otidi ană. Apăruse o ceramică de o mare valoa re arti s-
tică , al cărei secret tehnic de fabri caţie ne rămîne încă necunoscut.
Din marea varietate de forme ceramice, amJor a era prin ex-
cel e n ţă u n vas de caracter comer cial, destinat pentr u expor tul vi-
nuh.Ji şi untdelemnului. Avea o fo rmă alungită, cu fund ul ascuţit,
iar la git era d otată cu d o uă torţi puternice. După umplere, gura
i se ast upa cu un dop de p l u tă sau d e lu t ars. El se smolea su:1
se ceruia in exterior , apoi se lega cu o pînză su b buză. Astfel
ambalat, vasul se depozita în pivniţe , cu fundul ascuţit înfipt in
păm în t, sa u se a şeza în r astele speciale, amenajate în pîntecele co-
ră b i i lor, atunci cînd vinul sau untdelemnul se exportau.
Fragmentele de amfore greceşti sau romane apar azi ca res-
turile arheologice cele mai des întîlnite pe să liştele a şeză riJ o r dn- Ramll tu1-natd fn
eice, g receşti, romane şi bizantine de pe teritoriu l statului nostru. plumb pent1·u o
oglindă, decorarci cu.
Unele sînt de producţie loca lă ; dar cele mai multe s-au adus La obiecte dtontsiace şt
nord dt:: Dunăre prin importul de vinuri fine. După formă , teh nicn inscripţia da vinum 1
pastei ş i unele i n scripţ i i, arheologii de azi au reu şi t să stabilească descoperit« la Suci-
cu destul ă s iguranţă locul unde au fos t produse ş i epoca în ca re d ava
s-au importat în Dacia. Se observă, de asemenea, că pa ra lel cu
impor tul acestor vinuri greceşti ş i romnne, Dacia n ord -dunărea nă
a cunoscut şi ea o însemnată producţie vinico lă l ocală.
A firmaţia poetului Ovidiu că in Dobrogea din vremea sa n-a r
fi existat cultura viţei de vie este infirmată prin descoperiri le or-
heologJce. Cu o jumătate de secol mai înainte de exilul poetului
1 ornan ln Tom is, marele rege I3urebista, Ja îndemnul preotu lui
Deceneu, ar fi convins pe geto-daci, neîntrecuţi băuto ri r.le vin, să
d istru gă plantaţiile de viţ ă de vie. Dar şi această in fo rmaţie, t ran s-
mi să nouă prin geograful grec Strabo (secolul I î.e.n.), n n cores-
pund e adevăru lui, deoarece se co n stată că importul de vinuri gre-
ceşti nu a încetat în timpu l celor d o11ă secole care p reced C'UCE>rireo
Daciei de către r omani. Dimpotrivă, vitkultorii geto-dari dintre
C a rpaţi ş i Dunăre au imitat amforele greceşti, modelînd vase în
care depozitau v inuri proprii pen t r u comerţu l loca l.
Negustorii greci de vinuri şi untd elemnuri o b işnuiau sa mar-
cheze amforele destinate transportu lui acestor mărfu r i, ru ş tam­
pile aplicate pe to rţi sau pe gîtul vasul ui. I nscripţi ile, astfel im-
primate, indicau numele negustorului, locali tatea de pro ducţiA a ŞtampiLe ate otarttor
lichidelor, data producţiei ş i altele. Cu ajutoru l acestor indicatJi daci prin care cdu.-
tau să imite pe cete
sîntem azi în măsură să urmărim drumurile ~omerciale ale aces- greceşti d e p e amto-
tor produse ş i intensitatea schim bulu i cu tribu rHe getOt-dacice de -rete rodtene. Desco-
pe,·tte la S t oeneştt-
la norcl'll Dunării. Muscel

27
 E,.IAN:TO "
S-a stabilit de către arheologii noştri că , prin intermediul ce-
( OI A tOl' M•YftAM.<\t~ ~ tăţilor greceşti de pe coasta dobrogeană (Histria, Tomis, Callatis),
negustorii din insula Thasos (nordul Mării Egee) au fost primii ex-
portatori de vinuri în Dacia, încă din a doua jumătate a secolului
al IV-lea î.e.n. Amforele cu şta mpilele lor de fabricaţie s-au des-
coperit numai la gura Siretului ş i la Zimnicea, ceea ce dovedeş te,
pentru vremea aceea, o piaţă de desfacere a vinului tasian destul
de modestă şi limitată la malul sting al Dunării.
Cei care au pătruns adînc pe teritoriul Daciei cu spumoasele
lc r vinuri au fost negus tori din insula Rodos, urmaţi de cei din
\ insula Cos (ambele în Marea Egee), apoi de unii producători mai
modeşti d in Crimeia şi de pe coasta nordică a Asiei Mici. In a
doua jumătate a secolului al III-lea î.e.n., corăbi ile rodiene au plutit
pe cursul Dunării pină la Porţile de Fier. P e malul Dună rii exis-
tau anumite locuri de tîrg, în care se făcea schimbul în natură
intre negustorii greci şi cei geto-daci. In schimbul vinului, se pri-
meau produse locale de care ducea lipsă lumea g recească : cereale,
cea ră, miere, lină, piei, unele metale etc. De aceea, cele mai
multe fragmente de amfore greceşti s-au descoperit î n vecinătatea
Dunării. Transportul lor spre clie nţii mai îndepărtaţi de fluviu
era destul de anevoios, din cauza slabei reţele rutiere.
Se foloseau drumurile naturale de pe văil e apelor principale
ce se scurgeau din Carpaţi la Dunăre, ca Siretul, Buzău!, Ialomiţa,
Argeşul, Oltul ş i Jiul. Punctele cele mai îndepărtate de Dunăr~.
pînă la care s-au putut transporta amiorele greceşti, sînt cunoscute
azi la Lunea Ciurei (lîngă Iaş i) , Stoeneşti (Muscel) şi Baia de Fier
(Tg. Ji u). Descoperirile arheologice d e pînă acum ne arată că d in
pricina greutăţilor de transport, această marfă fragilă nu a put1.1t
pătrunde şi dincolo de Carpaţi.
Fără îndoială că băutorii acestor vinuri scumpe nu puteau Ci
decît vîrfurile a ristocraţiei t ribale, singurele stăpînitoare de bunuri
importante pentru efectuar ea schimb ului în natură. Cele peste 100
de amfore ştampilate rodiene descoperite în aşezarea geto-dacică
de la Stoeneşti indică acolo un import curent de vinuri greceş ti
între anii 220-150 î.e.n. Exista deci, în acest anonim centru triba l,
o pătură înstărită de nobili daci, care şti au să aprecieze aroma
vinurilor rodiene ş i cosiene. După fragmentele ceramlce, se con-
stată că băutori constanţi de vinu ri egeene erau, de asemenea,
nobilii geto-daci de la Popeşti (pe Argeş), Spanţov (la vărsarea
Argeşului) şi Zimnicea.
După anul 167 î.e.n., cuceririle r omane din Orient au stînjenit
mult comer~ul normal cu vinuri dintre insulele Mării Egee ş i Dacia.
P r ofitînd de lipsa vinuri lor greceşti de pe pieţe le Daciei, unii viti-
cultori din Oltenia ş i Muntenia au modelat amfore după silueta
celor rodiene Şi au aplicat pe torţile lor unele ştampile cu semne
ad-hoc prin care căutau să imite scri erea grecească. Umplute cu
vinuri de producţie locală, aceste am fore s-au vîndut în acelea~i
centre de desfacere de la nord de Dunăre. Scăpînd de marea con-
curenţă a vinuri lor egeene, centrele vinicole de la Sinope, Hera-
cleea (ambele pc coasta nordică a Mării Negre) şi cele din Crimeia,
au intensificat şi ele comerţul cu vinuri în Dacia. Din păcate, în
secolele I î.e.n. şi I e.n., nu mai putem studia sat i sfăcător acest
import de vinuri, deoarece negustorii părăsesc obiceiul de a marca
amforele cu inscripţii. Numai după s imple cioburi este greu a se
determina locul de producţie a lor.
Viticultura din Dacia, paralel cu importul de vinuri egeene şi
mediter ancane a cunoscut o mare dezvoltare pe timpul stăpîniri i
romane. l n noua provincie, romanii au introdus metode noi pentru
cultivarea viţei de vie. I n acelaşi t imp, dezvoltarea reţele i rutiere
din provincia lui Traian a înlesnit transporturile de vin pînă în
cele mai îndepărtate aşezări rurale. Dispunem azi de numeroase
monumente scrise ş i sculptate, pe baza cărora se poate urmări în-
flo rirea viliculturii în întreaga Dacie romană, precum ş i impor-
tul de vinuri străine provinciei.
Cultul zeului Bacchus, protectorul viţei de vie, documentat
prin descoperirea unor sculpturi în piatră şi argilă închinate zeului,
apare în regiunile vinicole cunoscute şi azi.
'
28
 I n orăşelul Statio Aquensis (Cioroiul Nou, Dolj) viticultorii ro-
mani ridicaseră lui Bacchus o frumoasă statuie din marmură, al
-căre i cap îl împodobiseră cu vrejuri de viţă şi ciorchine de stru-
guri. Pe terasele Dunării, ale Oltului, Mureşu l u i şi Tirnavelor, viţa
de vie ocupa terenuri întinse alături de numeroase livezi de pomi
fructiferi. Producţia era abundentă, dar nu avea calitatea rcnumi-
telor vinuri de azi (Tîrnave, Drăgă şan i , Sadova etc.) Ceea ce pro-
duceau podgoriile romane se consuma numai in Dacia.
Interesante documente arheologice despre viticultură au apărut
~i în cercetările arheologice de la Sucidava (Ce lei, Corabia). A fost
descoperit acolo un testament al unu i viticultor roman din seco-
lul al III-lea e.n., păstrat fragmentar pe o lespede de piatră . Este
cel mai vechi testament cunoscut pe teritoriul ţă rii noastre. T esta-
tarul lă sa pentru îngrijitorii mormîntului său venitul a două ju-
gă re de vie împreună cu o casă. Beneficiarii erau obligaţi, în.
schimbul folosirii casei şi a recoltelor de struguri, să- i îngri-
jească mormîntul şi să-i facă anual "sacrificii ş i s lujbe s finte'',
obişnuite pentru morţi.
Pe o ramă de plumb ce fusese destinată unei ogli nzi d e sticlă,
un turnător în metal din Sucidava folosise ca decor numai ele-
mente dionisiace. Printre butoaie de vin, cupe de băut , un teasc de
zd robit strugurii şi altele, el a plasat insc ripţia da vinum.!
(,,dă-mi să beau").
Săpături le arheologice din ruinele o r aşelor romane de pe teri-
toriul Daciei inferioare (Drobeta, Sucidava, Romula etc.) au scos
la lumină, în ultimii ani, o mare cantitate de fragmente din am-
fore, unele marcate cu ştamp ile greceşt i pe torţi, altele însemnate
cu inscripţii latineşti vopsite pe gîtul lor. Toate cele ştamp ilate pe
to rţi poartă nume de producători greci ca : Sozon, Herakles, Pan-
los, Stratoneikos, Ruphos, Philippos etc. Cele cu inscripţii execu-
tate cu vopsea roşie (min ium de plumb) ne-au păstrat nume lati-
neşti de producători italiei, ca Sextus Cornelius şi Tertius. Cele
două grupe de inscripţii dovedesc că existau două regiuni din care
se importau vinuri în Dacia, în prima jumătate a secolului ftl
III-lea c.n. : insulele greceş ti egeene ş i coastele italice.
O fericită descoperire arheologică de acum un secol şi jumă­
tate ne ajută să cunoaştem preţul de vinzare a vinurilor de pro-
ducţie l ocală şi a celor de import, consumate în Dacia, în jurul
anilor 160 e.n. Una dintre lăb li ţe le cerate găsită într-o galerie pă­
ră sită a unei mine de aur romană din Munţii Apuseni conţine o
listă cu preţurile alimentelor consumate la un ospăţ cîmpenesc de
către o asociaţie de mineri. La masă s-au servit două ca l ităţi de
vinuri, cu preţu ri diferite. Calitatea de vin denumită meru.m, adică
"vin dulce··, costa doi denari litrul, pe cînd vinul obişnuit, denumit
simplu vinum, s-a plătit numai cu 0,54 denari litrul. Merum er·a
deci vinul superior de import, adus din ţinuturile greceşti şi din
podgoriile italice, pe cind vinum nu putea fi decît produsul vilicul-
torilor din Dacia romană.
Pără sirea Daciei de către Aurelian, în anul 271 e.n., nu a
curmat comerţu l cu vinuri aduse din sud. Amforele romane, mai
apoi cele bizantine, umplute cu vin, mai rar şi cu untdelemn, au
piitruns pînă în inima Transilvaniei şi în nordul Moldovei, în tot
cursul secolelor III-VI e.n. De astădată inscripţiile lor conţin sim-
boluri şi formule religioase creştine, alături de indicaţii despre ca-
pacitatea vaselor.
Punctul cel mai important pentru depozitarea şi comerciali-
zarea vinului spre interiorul Daciei a fost oraşul Sucidava.
Numai o dată cu pătrunderea slavilor către Dunăre şi distru-
gerile provocate de invaziile avarilor în sudul Daciei a fost între-
t rupt acest comerţ milenar cu vinuri. Cultivarea viţei de vie pe solul
Daciei nu a fost întreruptă însă niciodată, aşa cum dovedeşte ter-
mmologia latină din domeniul viticulturii păstrată de limba
noastră.

29
"Magazin
Oouă scrisori inedite
istoric"
ale reginei Maria
Martie-aprilie 1907. Tara este zguduită
de marea răscoală a jăronilor. Disperate,
clasele conducătoare iau măsuri aspre de
reprimare, ordonînd a rmatei s ă tragă în
plin. Sate Întregi sÎnt distruse cu tunurile,
mii de ţăran i sÎnt ucişi. Autorităfile sÎnt
cuprinse de panică. C'eruta cupri nde şi Pa-
latul ; familia regală, care devenise ea În-
săşi, În perioada celor 40 de ani de dom-
nie, una dintre cele mei mari posesoare de
ÎNTR-O moşii din România, a fost cuprinsă de ne-
. "' . .....
s•guranţa ŞI teama.
.., Această atmosferă ce domnea la curtea

CONTINUA regelui Carol este reflectată În scrisorile

trimise de regina Maria mamei sale, Maria
de Coburg, pe care le reproducem mai jos.
SPAIMĂ" V ALENTINA COST AKE

14/:!.i martie 1907

vl
Draga mea mama,
Simt că trebuie să-ţi scriu cit eva cuvinte, deoa1·ece cred că eşti neliniştilâ
din cauza celor ce se petrec aici. Sîntem foarte nefericiţi. Mişcările an l1tat ase-
m.enea prop01· ţii i nci t an d evenit o adevărată răscoală şi se comit orl)ri de toate
părţile. S-au distru s case, s-a ucis, s-a a1·s, s-au iortuTat oameni, aproflpe tot ce
scritt. zia·rele este adt!vărat , cu excepţia că este anti-evreiască. A şa este aparent,
da1· in 1·ealitate tulbură1·ile sint agricole, izvorîte din dorinţa proprietarilor de
pămtnt d e a scoate cit mai mult din pro prietăţi, fără să se gînd e as că la ţ ărani.
Faptul că tulburările au izbucnit simultan, in ma1·e amploare şi i n regi1tni sepa-
r ate, dovedeşte existenta unei organizaţii condusă de oameni care n u sin L ţărani .
Este î ngrozitor, mamă, t?·ăim un coşmar odios, nu că ar exista '..tn pericot
pentru noi personal, dar trăim i ntr-o continuă spaimă de ceea ce v a trebui sti mai
auzim încă. Toată armata este î n picioare, trupele sînt trimise peste tot t:?.l ord inul
să tragă jă1·ă milă . Nu poţi să-ţi imaginezi ceea ce simt, niciod ată in viaţa mea
nu am înf1·untat o asemenea situaţie sau un asemenea gînd ; paşnica şi blinda
noastră ţa-ră in situaţia aceasta ! Unchiul 2 S1.tportă curajos - de ş i îşi vede munca
de-o viaţă întreagă in pericol - , dar chiar dacă nu se plînge şi nu este d escurajat,
inima îi este plină de teamă şi nelinişte. Nu iti pot d a detalii, nu am curajul, dar
am simţit nevoia să-ţi trimit o vorbă. Gînde şte-te la noi şi roagă-te pentru biata
no astră ţa1·ă, mamă dragă .

.11 ta, J.l!Iissy

1
Arhivele Statului Bucureşti, Arhiva istorică centrală, fondul Casa regol ă, Regina
Maria, V 2 618 (originalu l in limba engleză).
1 Regele Carol I .

30
 •
cr r va n 1
Apr ilio 7, 190i
v3
Draga mea mama,
După o perioadă te1'ibilă liniştea s-a stabilit elin nou. Nu poţi să- ti imaginezi
prin ce am trecut, a f ost î ngrozit or, mai ales că totul s-a abătut asupra nuastr<i
1tăprasnic, aus Le iterne H1 mmeJ 1 şi ca o furtună a zguduit biata noastră ţară,
lăsindu-ne nauciţi şi ingrozi ti. Desigur, au existat nwlte exage1 ări, dar lucntrile
uu fost destul de i ngrozitoare pe n tru a nu mai necesita exageră ri. Pierderil e s; nt
poate mai puţin grele decit s-a crezut la început, elaT la mulţi prieteni ele-ai mei
li s-a distrus absolut totul. La un moment dat panica ajnnsese în o raş a şa de mare,
incit se credea că vom fi cu totii ucişi (noi n -am crezut chiar aşa). A cum, cind
aproape totul s-a liniştit, poţi să-ţi dai seama cit de mari sint pierderile. Nwndrul
morţilor este f oarte greu de stabilit, dar sint mnlţi. Zvonul că armata nu ·>i -a
.farnt datoria este cu totul fals . i l. nnata a fost admirabilă.* U 11Chiul şi- a păstrat
calmul, dar, desigur, în sinea lui a sufe1·it. ; \cum va t1·ebui să se facă n oi legi i n
Ja voarea ţăranilo r, ceea ce va provoca un resentiment printre "les proprietaires" ,
fzindcă mulţi dintre ei vor deveni mult mai săraci . in afară ele fap tlLl că mullnra
Zz s-an devastat pămîn tul şi casele. Este un m oment greu, căr uia trebllie să i se
jacă faţă şi, deoarece noi, familia 1·egală, avem d e purtat greutăţil e ţării pe urnerii
noşt ri. nu avem inim,a chiar a ş a de uşo ară. Desigu r, î n concliţiile aceste a, se
pune şi mai putin problema să plec. 1n afa1·ă de aceasta, probabil că vom fi f oarte
săraci anul acesta, deoarece se V(Jr reduce f o ndurile in t oa te domeniile pentru a
acoperi greu t ăţile. T1·ebuie, pe cit 1JOSihil, să facem fată cu curaj situaţiei. Intr-o
ţară mică resimţ i tous les revers 5 ş i estP foarte cleprimant.
M tiltu.mesc lui Dttnmezeu, unchiul suportă bine gindul că ar putea muri, dar
intr-un moment ca at:Psta, cind ai nevoie de tot prestigiul unui rege intelept şi
bun ca să ne salveze, ar fi ingrozitor. Teama este că liniştea care s-a stabilit este
d oar aparentă şi că toutes les haines grnnclent eu d essous 6 • Hămi.ne de văzut.
Cauza acestora v a rămine, iutr -o oarecare măsură, încă un mister, oricum,, 1W se
poate descoperi cine a aranjat lucrurile, cleoa rece a f ost bine organizată şi a fost
pregătită din timp, pentru a fi putut i zbucni în intreaga ţară i n acelaşi timp.
Ne-a lăsat f oa rte trişti şi cu un sentiment f oarte dezagreauil
Scrisoarea ta mi-a făcut o mare plăcere, e plăcut să primeşti 0.chos clu mondc
ou l'on s'arnusc 7, ceea ce nu este cazul aici. Vremea este furtunoasă şi oribilă, n-au
just decit trei zile j r1.1moase ctL totul. Nu sînt prea fericită acum, clupă cum poţi
uşor să-ti imaginezi, deşi cred că vechea ordine a lucrurilor va fi restabilită din nou .
Mătu ş a a fost olwsitoare. De cinci ltnchiul este bolnav a devenit foar~e activei şi se
ames tecă in tot felul de Lucnn·i, ceea ce n -ar fi indrăznit inaintP. Continuă să-i
cnment eze l>oala şi chia·r insinuează că puter·ea lui de judecată a slăbit. Dr1.1' chiar
acum a intr~t in mare încurcătură, deoarece, m i zind pe naivitatea ei , i s-a sngerat
r~>qinei ideea de a promite ţăranilor aj utor, că le va împărţi pămînturi. DesigtLr că
ţărnnii aa fost înşelaţi de tot felul de speranţe fal se ş i jumătate din ei de-ahia ştiau
de ce-şi ridicase1 ă glasur?le.
Este vechea poveste a mulţimii care-şi pierde capul und w chc w enn sie
lossgclassen ! s
Paştele n ostru românesc este foarte tirziu anul acesta. Sper că pină atunci
va fi cald şi f1·umos, sint sătulă de frig şi vreme rea. COJ)iii, în ciuda acestor fapte,
sint î nfloritori, chiar Nicolae a prins culoare. Il iubesc, este o companie aUt de
amuzantă; trăsu1·a de la tine este cea mai mare plăcere a l or . Le-am imprumutat
caii; Elisabeta ii mină î n mod desăvîrşit, chiar pe străzile aglmnerale şi pericu-
loase [ .. .] Miss Chandell a fost bolnavă de reumatism timp de trei săptăn1.1ni
Scrisoarea s-a lungit mult, dar sper că nu te va plic tisi. Mi-e teamă că nu
este foarte veselă, dar nu sînt deosebit de d escw·ajată, deşi simt o apăsare surdă
şi o leam,ă instinctivă pentru viitor.
Cu toată dragostea mea,
J.l l i ·sy
3 Loc. cit., V 2 r.t9 (originalul in limba engleză).
• Din cer senin (in limba germană ) .
. * Nu trebuie uitate cazurile de solidaritate a le soldaţl lor ori refuzul de a executa or-
dinele pnmile de In oftteri de a trage în ră sculaţi (n.r.).
4 Toate situati ile (in limba franceză).
• Toate urile mocnesc rtedesubt (în limha franceză).
1
F.courilc unei l umi in care se amuză (in lirnbf.l rrancez5).
• Şi, vai, d<lcli vor fi lăsaţi llueri ! (in ltrnba gerrnil nă) .
,
31
 ISO c o 1 \

CONSTANTIN BOTORAN

A n ticipări bune trupe aceluia dintre reveni cu o pradă imensă ~

asupra
cuceririi Marocu lui
La 20 moi 1899, ministrul
României la Paris,
1. Ghico, înaintează mi-
nistrului afacerilor externe,
Al. Lohovori, un raport pri-
vitor la starea politică si
militară o Morocului în :JI-
timii ani oi secolului trecut,
relevînd "într-un mod rezu-
mat, însă foarte clar, com-
petiţiile di fer;telor puteri
europene în acea parte atît
de ispititoare o Africii". Ro-
portul, al cărui text inedit
il redăm moi jos, fusese în-
tocmit de N . D. Ghico, ata-
şat pe lîngă Legotio Româ-
niei de la Paris, în urma
unei călătorii făcute
Maroc.
"RAPORT AS U PRA
SI TUATIEI PO LITICE
•
DIN MA ROC
Cînd acum patru
onr - sultanul Hosson o
murit, coroana o revenit ce-
lui de-al doilea fiu, Abdul
Aziz, in vîrstă de 14 ani, în
detrimentul primului său
născut, M ohamed, pe core,
potrivi t obiceiului marocan,
il dezm oş tenise în mod to-
ci t pri n încredinţarea co-
mandamentului celor moi
fii pe care şi-1 voia succeso ... Stăpîn absolut, Bohmed cr
Această alegere o displâcut
incercat să-şi întărească po-
anumitor functionari, core
ziţiile. Tn acest scop o pus
ou incercat să-I incoroneze
pe Mohamed. Conspiratia la cale intemnitarea vechi-
lor miniştri oi lui Hosson, pe
initiotă o eşua t însă ş i
Gr. core i-a înlocuit cu membri
conspiratorii ou plătit cu
oi propriei sale familii. Noul
capul devotamentul lor pen-
sulton, lipsit de vointă si
tru sultanul legitim. Moha-
med o fost aruncat în slab de m inte cum e;o ~i
cum este şi azi, o fost csi-
închisoare, unde, după ver-
gurat că niciodo•ă nu va
siunea oficială, s-ar moi
avea de întîmpinat vreo ne-
afla încă, deşi se zvoneşte
plăcere. Şi o profitat de a-
că ar fi fost suprimat re-
ceastă asigurare pentru o-si
cent. •
spori nemăsurot averea, im-
povărînd cu impozite tribu-
rile supuse autorităţii impe-
riale. Perceperea impozite-
lor constituie în aceste
conditii un factor declansa-
tor de revolte in toate ~e­
giunile ţării. De la moartea
in sultanului Hosson, războ i ul
ci vi 1 nu o încetat n iciodo tă.
• Guvernul şerifion îşi mei'l-
tine autoritatea pe cîmpiile-
Instaurarea lui Abdui-Aziz ce înconjură cele trei capi-
o constituit semnalul declan- tole Fez, Mekinez şi Mor-
şării războiului civil : tribu- rokech. Tn schimb, în zona
rile vecine M orrokech se de munte şi în regiunea de
răsculoră şi încercară să su d o M ar elui A tlos stăpî­
ocupe capita la. Ele fură Îi"l- nesc răsculotii, victoriile
frinte chior sub zidurile trupe lor de represalii ale
oraşului de către trupele lui sultanului nefiind decît tre-
Abdul Aziz comandate de că toare. Cel moi mic şoc
Bohmed. Drept recompensă venit din afară ar produce
pentru serviciile aduse, a- cu sigura nţă o gravă per-
cesta fu numit M are Viz ir, turbare. Ştiindu-se incopobif
cu putere nelimitată. El de o rezista un&i puteri eu-
porni în urmărirea celor în- ropene, guvernul şerifia n
~i n şi, le devostă tinutul şi cedează la prima sosire o

32
 unei nave de război. Ma-
rocul este o tară bogată.
lrigate ş i amen!Jjate, ogoa-
rele aduc două ş i ch iar trei
recolte pe an. Cucerirea
sta tului s-ar putea real iza
uşor şi fără prea mare chel-
1uială, resursele sale _mili-
tare f iind aproape i nexis-
tente. Armata se află într-o
stare d e plorabilă, datori t ă
în more măsură modal i tă ti i
.greşite în care se efectuează
recrutarea trupei. Tntr-ode-
văr, nu există un stagiu mi-
litar obligatoriu. Anumite
t riburi sînt scutite de plata
impozitului, în schimbul
furn izării unui număr de
făzboinici pentru armata
sultanului. la rîndul lor,
<Oceste triburi furnizează o
<ldunătură alcătuită din cei
mai slabi şi moi sărac i mem-
bri şi a căror vîrstă variază
1ntre zece şi şaizeci de ani.
--
r
n
o
3 - Magazin istoric nr. 3
Armamentu l cu care este
dotată i nfanteria este în în-
tregime modern. Datori tă
lipsei de îngri jire, o mare
parte din numărul puş tilo r
este însă s coasă din uz. Ar-
tilerie nu dispune decît de
tunuri core se încarcă pe
teavă ; echipamentu l mo-
dern, foarte costisitor, este
păstrat în depozitele mili-
tare, de teama de a nu fi
deteriorat în ti mpul exerci-
tiilor. Cit despre cavalerie,
acea sta este alcătu ită din
contin gente tribale i n-
coerente ş i nediscipli note.
Numărul lor este, într-ade-
văr, foarte more, dar ar-
mele cu care sînt echi pate
se reduc la puşti extrem de
invechite.
Franta, Anglia, Germania
şi chiar Spania îş i au privi-
rile atintite asupra Marocu-
lui. lată informati ile pe care
le-am cules în această pri-
Patrio ţt marocani
vinţă de la legaţiile d in
Tanger. Influenta Frantei a
fost preponderentă în pe-
rioada domniei sultanului
Mu ley Hassan datorită veci-
nătă ţii cu Alge ria . locu i torii
algerieni treceau ad esea
granita şi povesteau maro-
can ilor despre forta puterii
militare a Frantei, fortă pe
care Marocul a cunoscut-o
i n bătălia de la lsly. Guver-
nul francez a obtinut stabi-
lirea unei m1s1uni perma-
nente la curtea sultanului.
Acea s tă m1s1une, formată
d in trei i nstructori de arti-
lerie şi doi med ici militari,
îşi are astăzi re~edinta la
Marrakech. Era de aşteptat
ca prestigiu l francez, cu
mijloacele puternice de ac-
tiune de care dispunea, să
crească d in ce in ce mai
mult. Nu s-a întîmpl at însă
a ş a şi An glia a fost aceea
care, printr-o polit ică sup l ă,
aduş i Legaţi in faţa suttanutu i
33

dar fermă , a ştiut să ocu pe
primul loc. G eneralu l de in-
fanteria al sul ta nu lui este
Caidul Maclean, fost ofiter
britanic. Tnsuş indu-şi modu l
de viată arab, tră i nd în in-
timitatea Marelu i Viz ir şi o
altor consilieri pe core îi
copleşeşte cu complimente
şi cadouri, acesta a reuşit
să-şi creeze o pozitie sigură.
Recent i s-a alăturat un aju-
tor, in persoana doctorului
Verdon.
Miniştrii briton.ici t.-imişi
pe lîngă sulton ou etalat în-
totdeauna un fost strălucitor
şi i-au uimit pe marocani
prin tinuta lor, demnă şi
corectă. Prestigiul Angliei
este de altfel atît de fnrădă­
cinat, incit nici măcar expe-
ditie deplorobilă şi lipsită
de tact de anul trecut nu o
putut să-I zdruncine. lată
iuoria acestei e xped itii.
O companie aşa-zis parti-
culară o fost creată Tn
scopul obtinerii unei conce-
siuni de terenuri pe Coasta
Sous (la sud de Mogador).
Preşed i ntele aceste i compa-
nii, maiorul Spilsbury, a
convenit cu coizii ind igeni
asupra furnizCSrii armamen-
tului necesar in vede rea eli-
34
' sta tie seismogrofică legată
- lu ngu l golfulu i. Cum din
Mulai Hafid, şul­
tanuL Marocu.Lut
berării lor de sub jugul
sultanulu i. Tn schimb, caizii
s-au angajat să cedeze
Coasta Sous Compan iei
cGiobe Venture ».
Ministrul Frantei, dl. de
Montbel, o aflat despre a-
cest aranjament şi o averti-
zat in secret pe Bohmed.
Cînd engle:~ii au debarcat
cu armele promise, s-au gă­
sit în prezenţa trupelor
şerifiene, care i-au făcut pri-
zon ieri. Transmişi fi ind mi-
nistrului Angliei la Tanger,
prizonierii ou fost însă eli-
berati imediat. Guvernul
Morii B"itani i a simulat
atunci o puternică supă­
rare, i-a incriminat şi a sta-
bil it judecarea lor. Tribuna-
lul d in G ibroltar a dispus
recent achitarea.
După informatiile primite
de la anumite legati i din
Tonger, această tentativă
era destinată acoparării de
către Anglia a Coastei Sous
(cea mai bogată provincie
din Maroc). Se şi pregăti se
o cartă care trebuia să fie
acordată Compa(liei cGiobe
Venture» imediat după sta-
bilirea sa pe coastă. Moi
tîrziu ar fi urmat anexarea.
O actiune mai reuşită a
fo-st cea de lo Cap Sparte!.
A ici, o co mpan ie pa rticu-
l ară e ngl eză o înfiinţa t o
p ri n fi r telefonic cu G ibro l-
to ru l ş i ca re permite înre-
g istra rea tu turor mi şcărilor
de nave core avea u loc în
oce l lcx: cîmpu l de observa-
tie este foa rte mare, această
statie ar a vea un rol im-
portant în ca z de război.
G ermania nu urmea ză o
pol itică generală în Maroc.
S-ar părea că nu urmăre şte
decît obti ne rea unui antre-
pozit come rcial şi o unui ce n-
tru de cărbune. Gu vern uJ
marocan a împuternicit casa
Krupp cu fo rtif ica rea Robo-
tului, port la Atla ntic. Ingi-
nerul core conduce a ceste
,lucrări , dl. Rottenburg, re-
crutează trupe, le in s tru i eşte
şi se ocupă mult ma i mult de
pol itică decît de fortifica-
ţii, care înain tează d e olt-
fel foarte încet.
Celelalte puteri occiden-
tale nu par preocupa te să
conteste această ach izitie
a Germaniei. Tn rînd urile
Corpull}i d iplomatic d in Ton-
ger se vorbeşte în mod obis- ,
nu it despre «sfera de
influen ţă a G e rman iei cu-
prinzind Robotul şi Larroche».
Spania este foarte a ctivă
in Maroc, dar p oli tica sa,
mai curînd pueriJ<:i, nu i-a
adus nici un ,a vantaj real.
Tn acelaşi timp poses iu nile
asupra Ceutei şi Melillei ?i
ofe.ră un anumit prestig iu
(altfel in descreştere) şi mi-
n iştrii din Tanger se văd
adesea obliga ti să ceară
sprijinul coleg ului lo r spa-
niol. Rusia, neavî nd interese
in Maroc, legatia rusă din
Tanger nu o fost insti tu i tă
decît pentru (1 susti ne inte-
resele rranceze.
Totul pare să prezică o
ap ropia tă î mpărtire o Mo-
rocu lui. Dacă n-or exista
Tang erul, pe ca~e toti îl ur-
măresc, această impărtire ar
fi fost uşor de realizat.
Franta ar lua Rifu1, Tanahs~
ti Tafileltul, Germania ora-
şele Rabat şi Larrache, iar
Anglia Mozagol'), Mogador
şi Sous. Tn centru s-ar con-
stitui un mic stat pentru
sultan, sub supravegherea
ma rilor puteri. Acest proiect
circulă mult pe corido<;lrele
legotiilor din Tanger. Dor
problema Tangerului şl dt-
feritele pozitii · strategice
a supra golfului sînt privite
pentru moment ca insolubile
şi, atîta timp cît acestea nu
vor fi solutionate, Marocul
va continua să existe în co-
drul său actual, a dică aşa
cum a fost stabilit în primele
timp uri ole cuceririi arabe.
\.
N. D. Ghika"
Marocul - obiect
de dlsputl ...
Tn anii care s-au scurs de
la întocmirea raportului di-
plomatului român, poporul
marocan avea să ducă o
luptă eroică, pfină de socd-
ficii, pentru apărarea inde-
pendentei nationale şi a li-
bertăţi i Marocului. Această
luptă avea putine şanse de
izbîndă deoarece ea se des-
făşura intr-o perioadă cînd
soarta statelor mici şi slab
dezvoltate stătea exclusiv in
miinile marilor puteri impe-
r.to liste. Statul marocan se
tntindea la acea dotă pe o
suprafaţă de aproximativ
439 000 de kmt, avînd o popu-
iotie de 8-9 milioane de
locuitori. In primii ani ai se-
colului al XX-lea, istoria sa
se caracteriza prin a dîn-
cirea crizei politice interne,
provocată de războiu l civil,
şi prin intensificarea luptei
dintre marile puteri pentru
o-i dezmembra şi ocapora
teritoriul. Tncălcoreo siste-
ma tică a independentei şi
suveronitătii Morocului de
către morile puteri o dus la
apa ritia unui focar de răz­
boi în această parte a lu-
mii, focar care, în anii pre-
1•
mergători primului război
mondial, o pus de două ori
tn primejdie pacea lumii.
Continua stare de revoltă
a triburilor de păstori şi de
ogricultori, precum şi luptele
neîncetate dintre preten-
dentii la tronul imperiului
dădeau Morocului aspectul
unui stat lipsit de unitate
politică. Trezorerio statului
era goală, din cauza chel-
tuielilor de intretinere o ar-
matei şi a vastului aparat
birocratic de la curtea sulta-
nului. Pentru a redresa
finantele statului şi pentru
o putea plăti împrumuturile
contractate la marile puteri
europene, tînărul sultan
Abdui-Aziz o instituit un
nou impozit denumit tertib,
care a nemultu mit toate pă­
turile sociale din Maroc. Se
odăugau repetatele jafuri
•lo care $e dedau soldatii şi
ofiterii din armata imperială
sub pretextul reprimării re-
voltelor. lipsa d e unita te
lăuntnică făcea ca autorita-
tea sultanului să fie con-
testată pe cea mai more
parte a teritoriului national.
Triburile berbere din regiu-
nea Morrakech se găseau
intr-o continuă stare de re-
voltă, încercînd în moi mul-
te rînduri să cucerească ca-
pitala. " De ani de zile
Mar0cul este în răzvrătire
- observa, în 1911, 1. G.
Duca, viitorul ministru de
-externe al Român iei. Clipele
de linişte nu sînt decit tre-
cătoare şi de obicei ele sînt
urmate de zvîrcoliri şi mai
puternice încă."
Morile puteri europene, a
căror pol itică externă se
baza pe principiul dominării
celui mic şi slab de către
cel puternic, au profitat de
aceste frămîntări interne şi
ou trecut la acapararea
principalelor resurse econo-
mice ale tării. Penetraţie Iar
in Maroc a generat suita de
noi suferinte ce s-au abătut
a supra acestei tări. "Străini i
sint cauza nenorocirii noas-
străinii ne-ou făcut să
tre ...
apucăm pe colea pierzoniei.
Ce folos prezintă pentru noi
aceşti străini ? Ce noi ştii nţe
ne-ou învătot ei şi ce avan-
taje ne-ou adus ? Ei ne-au
înşelat şi ou răspîndit co-
ruptia printre noi... u. Aceste
cuvinte erau exprimate, în
1905, de un fatua, încercînd
să-I convingă pe sultan de
urmările dezastruoase ale
imixtiunii marilor puteri.
Anglia, core prin Gibral-
tor detinea cheia Meditera-
nei ş i se temea ca o altă
putere - într-o etapă Fran-
ta, in alta Germania - să
anuleze forta acestei pozitii
cucerind Marocul, a jucat
multă vreme rolul unui ar-
bitru interesat şi în aceastCS
regiune. Gibraltorul dădea
Angliei un avantaj zdrobitor
asupra celorlalti concurenti,
c6rora, după aprecierile ob-
servatorilor politici, le-ar fi
trebu it moi mult de doi ani
de lupte singeroase pentru
a supune poporul ma rocan,
pe cînd Angliei îi erou su-
ficiente trei sferturi de or6
pentru a debarca din Gi-
braltor la Tanger.
Conventia de la Madrid
din 1880, semnată de 12
state europene, stabilea
egalitatea drepturilor co-
merciale ş i de altă natură,
între toate puterile stră i ne,
în Maroc. Internationaliza-
rea problemei marocane a
lăsat drum liber marilor
puteri pentru a-şi spori in-
fluenta economică şi politică
Tn această toră în folosut
propriului interes. După o
statistică din 1901 , Franta
detinea la acea dotă 28 lo
sută din comertul global ot
Marocului, Anglia 35 la sută
şi Germania 11 la sutCS.
Apărută moi tîrziu în corso
cuceririlor coloniole, Ger·
mania, care cunoaşte la sfîr-
şitul secolului trecut o ver-
tiginoasă dezvoltare o in-
dustriei, comertului şi flotei,
va încerca să-şi amen inte
partenerii imperiolişti, cerîn-
35
 Sostrea trupetor franceze ta Fes. Si Teib et Mo-
krt, ministru at finanţe tor, paşa şi notabitii dtn
Fes satut4 pe generatut Motnier (21 mai 1911)

sosirea ta Tanger a tui Wi thelm at 11-tea

pe borduL crucişătorutui "Hamburg"

36
du-le "un loc sub soare" pe
teritoriul imper~ului marocan
şi în alte puncte ale Africii,
deja ocupate. Intentiile ger-
mane se vor izbi însă de îm-
potrivirea acerbă a cercuri-
lor coloniale de la Paris,
care se apropie de rivalu l de
ieri - Marea Britanie -
tocmai pentru a contracara
ofensiva germană.
Solid stabi l ită în Al geria,
Franta, sub pretextul insecu-
ritătii granit.ei de v~~t .? Al-
geriei şi a mcapac!t?tu sul-
tanului de a restabtla pacea
in rîndul supuşilor săi, inter-
vine direct în treburile in-
terne ale Marocului, preco-
nizind o serie de măsuri ad-
ministrative şi militare care
să-i consolideze interesele
politice şi economice în a-
ceastă tară.
Această imixtiune îşi are
originea în tratatul de cola-
borare franco-englez din 8
aprilie 1904, care la articolul
1 al Declaratiei referitoare
la Egipt şi Maroc stipula :
"Guvernul Republicii fran-
ceze declară că nu va îm-
piedica actiunea. ~n_g liei . în
ace astă tară (adaca an Eg 1pt
- C.B.), insistînd să fixeze
termenul ocupatiei britanice
într-un fel sau altul<~. Tn
schimbul libertăţii de actiune
în Egipt, Anglia permite~
Frantei să ocupe cea mat
mare parte a Marocului. Ar-
ticolul 2 al Decl aratiei arăta
că guvernul f ra ncez "nu are
intentia să modifice situatia
politică din Maroc. la rîn-
dul său, Guvernul Maiestă ţii
Sale Britanice recunoa şte
Frantei, mai ales ca putere
lim itrofă a Marocului pe o
vastă întindere, dreptul de a
veghea la mentinerea l iniştii
în această tară şi de a-i
acorda asistenţă în toate
reformele de ordin ad-
ministrativ, economic, finan-
ciar şi militar, de care are
nevoie. El declară că nu va
impied ica actiunea Frantei
in acest domeniu ... " Tn oc-
tombrie 1904, 'l a alianta
franca-engleză aderă şi gu-
vernul Spaniei.
Scurt timp după încheierea
acordului, guvernul francez
rem ite sultanului din Maroc
un proiect de reforme a
cărui acceptare ar fi însem-
nat "tunisificarea Marocu-
lui", adică instituirea p:-o-
tectoratului francez asupra
acestei ţări, aşa cum proce-
dase în Tunisia în 1881. In
Franta se agita la acea
d ată un întreg partid mi-
'litar şi colonial extrem
de influent, a cărui po-
litică "nebunească şi real-
mente criminală", cum o de-
numea Jaures, viza să instau-
reze protectoratul francez
asupra Maroculu i pe calea
unei mari expeditii armate.
l a orizont se anunTa un
nou şi feroce pretendent,
Germania, care trecu la con-
traatac. Ea hotărî să strice
jocul anglo-f rancez. Tn acele
împrejurări, în care politica
externă a marilor puteri era
o rezultantă a manevrelor de
tot felul, libertatea şi suvera-
nitatea statului marocan
erau grav primejduite.
Cine va comanda
Poarta
Ocel dentall
a Mediteranel?
Interesele pe care Impe-
riul german a ştiut să şi le
creeze timp de 30 de ani
între Tanger şi Mogador şi
în interiorul Marocului deve-
n iseră considerabile. " Situa-
tia Germaniei în comertul
lumii, arăta un comentator
german, a devenit atît de
importantă încît politica sa
nu poate f i indiferentă fată
de întrebarea : cine va co-
manda în viitor Poarta Occi-
dentală a Mediteran~i ? In-
tenti ile Reichului erau de a
instala pe coasta med;tera-
neană o bază de operatii
pentru marina de război, o
escală pentru navete de co-
mert pe lungile itinei orii
Hamburg-America de Sud,
Hamburg-Suez-China. Diplo-
matia germană începu actiu-
nea prin a îndemna pe sul-
ton să re s pingă propunerile
franceze speculînd temeriie
sale în legătu ră cu primejd aa
franceză dinspre Al geria şi
cu spectrul unui oroteciorot
economic al Marii Britanii.
Considerînd că mij!cocele
diplomatice sînt insuficiente,
la insistentele cancelarului
von Bulow, împăratul W il-
helm al 11-lea debarcă în
martie 1905 la Tanger. Ş~i.-ea
produce asupra Europei e-
fectul unui trăsnet.
Tntîmpinat în mod solemn
de unchiul sultanului şi de
membri ai misiuni lor diplo-
matice acreditate la T~nge;-,
ka iserul tinu un discurs care
avu un ecou senzational. El
declară că vizita sa la Ton -
ger avea drept scop să facă
cunoscută hotărîrea guver-
nului Re ichului de a salvgar-
da interesele Germaniei in
Maroc. Germania avea ore-
tentia să fie tratată pe p·fcior
de absolu tă egalitate în
drepturi cu celelalte p~teri
în afacerile Marocului. El se
pronunţă hotărît pentru " l i-
bertatea" comertului in Ma-
roc, "fără monopol şi fără
• • 11
anexauna .
Pentru a realiza aceste de-
ziderate, Germania, prin in-
termed iul sultanului, convoca
puterile semnatara ale con -
ven tiei de la Madrid la o
conferinf ă. Aceasta s-a des-
ch is în oraşul Al gesiras, la
16 ianuarie 1906. Negocierile
aveau să fie îndelungate, cu
momente de tensiune foarte
frecvente.
Tn cele din urmă, delegaţii
au adoptat principiul "porti-
lor deschise" în Maroc, sem-
nînd un tratat care garanta
" libertatea şi deplina egal i-
tate a tuturor natiunilor" d in
punct de vedere economic.
Marile puteri încălcau astfef
cele mai elementare atribute
ale suveranitătii şi indepen-
dentei statului marocan.
Germania repurta pentru
moment un succes, dar limi-
tat. Obiectivul ei principal -
destrămarea al iantei angla -
franceze- n-a fa st atins. Tn
memoriile sale, printul Bulow
se lăuda că, de la Conferinta
de la A lgesiras, German ia a
reu şit nu numai să stopeze
tentativele Frantei de a "tu-
nisifica" Marocul, dar şi să
instaleze în această tară o
son erie, cu ajutorul căre ia
Germania putea să dea
alarma ori de cîte ori Franta
ar fi manifestat asemenea
vel eităti.
Tn urma unei intense cam-
panii ce-şi avea oriainea la
Berlin, ministrul afacerilor
37
 străine al Frantei, Delcasse,
initiatorul întelegerii franca-
engleze, considerat la Berl in
ca omul cel moi primejdios,
o trebuit să-şi părăsească
postu l. Exprimîndu-şi satis-
factia pentru acest succes,
printul Bulow adresa suvera -
nului său, la întoarcerea de
1a conferintă, urmă toare le
cuvinte : " Noi n-am cerut
capul lui Delcasse, el ni 1-a
oferit".
N iciod ată viitorul Morocu-
1ui nu se înfă tişa atît de
critic ca în anii ce au urmat
ocestei conferinte. Avînd a-
cordul deplin al Angl iei şi
folosindu-se de dispersarea
fortelor de rez is tenţă interne,
fran ţa inghitea treptat întreg
Maroc ul. Unul dintre nume-
roa sele pretexte folosite a
fost ş i acela al dezordinii
petrecute în timpul detronării
sultanului ei-Aziz de fratele
său ei-H afid. Tn cursul aues-
tor dezordini a fost ucis un
supus francez. Trupele fran-
ceze, conduse de generalul
lyautey, cotropiră mai multe
reg iuni de la graniţa cu Al-
geria, iar în august 1908
ocupară portul Casoblanca
cu teritoriu l înconjurător,
provocînd aici un incident
de mori proportii, în care
era amestecat şi consulul
german.
Incidentul lua sfîrşit prin-
tr-un acord franca-german,
semnat la 9 februarie 1909.
ln virtutea acestui acord,
cele două puteri se angajau
să colaboreze la exploatarea
bogăţiilor Marocului fără a
mai ~ere consimţămîntul gu-
vernului marocan. Tn schim-
bul recunoaşteri i de către
Franta a deplinei egalităţi în
drepturi a supuşilor germani
cu ai altor natiuni în ceea ce
pr iveş te activitatea comer-
ciald şi industrială pe teri-
toriul Marocului, Germania
recunoş tea Frantei "intere-
sele politice speciale strîns
legate de stabilirea ordinii şi
o păcii interne".
Cu f iecare tratat, puterile
colonialiste dădeau cîte o
tovitu ră independentei Ma-
rocului. Paralel cu actiunile
pe plan diplomatic, Franta
continua cucerirea acestei
fări.
38
Ultima infruntare
După o serie de cuceriri,
la 2 martie 1911 armatele
franceze se apropiau de
oraşul Fez, capitala Morocu-
lui. Ocuparea acestui oraş
era apreciată la Berlin ca o
prem isă o controlului asupra
intregii ţări. Tn aceste condi-
tii, Germania face o ultimă
încercare de a pune mîna pe
un punct strategic în Maroc.
Tn acest scop, la 1 iulie 1911,
ka iserul trimitea în portul
Agadîr, de pe coasta Atlan-
ticului, canoniera Ponther
"pentru a sprijini ~i apăra
pe supuş ii şi proteJatii ger-
mani şi, de asemenea, pentru
a veghea interesele germa-
ne, ca re sînt considerabile
în această regiune ". Tn reali-
tate, German ia încerca un
atac mascat contra teritoriu-
lui marocan, în scopul insti-
tu irii hegemoniei sale.
Prob lema marocană punea
d in nou în primejdie pacea
lumii. "Lovitura de la Aga-
dîr" a produs critici severe
la adresa politicii franceze
în Maroc. "Pe măsură ce
ocupatia noastră se prelun-
geşte şi se agravează - de-
clara Jaures în 1911 - , pe
măsură ce interventia noas-
tră în Maroc ia proportii,
devine mai aspră şi mai bru-
tală, mă întreb, cu o teamă
crescîndă şi sinceră, cu ce
drept ducem noi războiul, cu
foc şi sabie, în inima Maro-
eului". Datorită politicii de
expansiune colon1ală, atmo-
sfera politică în Europa se
îmbîcsea de mirosul prafului
de puşcă. "lovitura de la
Agadîr" a îngroşat asupra
lumii norii grei ai războiului,
care putea izbucni între
Germania şi Franta. Opinia
publ ică de pretutindeni era
neliniştită 1i nemulţumită de
politica pnmejdioasă a ma-
rilor puteri în Maroc, poli-
tică ce nega dreptul la pra-
gres şi civilizatie al popoa-
·relor mici şi slab dezvoltate.
Revis ta "Viata româneas-
că" din aprilie 1911 publica
o amplă cronică a situatiei
din Maroc, scrisă de 1. G . Du-
ca, în care era condamnată
politica de cuceriri colonia-
liste a marilor puteri. " Co-
media aceasta - scria 1. G.
Duca - , care constă în a te
infă,işa în Europa ca apos-
tolu libertăţilor şi al princi-
piului nationalitătilor şi de
a fi în Africa sau în Asia
distrugătorul nemilos a tot
ce este libertate sau a tot ce
este respect al naţionali­
tăţilor, constituie o ipocrizie,
la adăpostul căre ia Europa
nu se mai poate rune ... Po-
poarele din nordu Africii nu
mai sint nici destul de îno-
poiate, nici destul de naive
ca să creadă că puterile
europene le exploatează şi
le cuceresc pentru a răspîndi
asupra lor bi nefacerile civi-
lizatiunii. Ele ştiu că lumina
ce li se făgăduieşte nu e din
cele core dau viafă, ci din
cele care mistuie. n aseme-
nea cond itii, cum să nu te
bucuri cînd vezi popoarele
africane refuzînd să pri-
mească această situa,ie şi ri-
dicînd în sfîrşit capu . Oricît
de sălbatică ar fi deocam-
dată rezistenta lor, ea con-
stituie adevărata izbîndă a
civilizatiunii. .. lată pentru ce
avem convingerea că, oricît
ar părea paradoxal, înfrîn-
gerile pe care francezii şi în
genere europenii le vor su-
feri în Maroc contribuie mai
mult la progresul civilizatiu-
nii decît toate tratatel e asu-
pra dreptului gintilor şi decît
toate tiradele zgomotoase
ale moraliştilor de pe con-
tinent".
Tn urma avertismentelor
Angliei din care reieşea lim-
pede că în eventualitatea
unui război guvernul de la
londra va fi alături de Fran-
ta, Germania a fost nevoită
să ia loc la masa tratative-
lor.
După lungi tergiversări, la
4 noiembrie 1911 era sem-
nat la Berlin acordul franca-
german prin care Germania
pierdea ovantajele obtinuta
la Algesiras în schimbul
unei tranşări de teritorii în
Congo francez. Era epoca în
care marile puteri reuşeau
să tîrguie libertatea popoa-
relor, să se războiască şi să
se înţeleagă între ele dincolo
de "marile aversiuni".
Tncadrat în imperiul colo-
nia l francez, Marocul îşi
pierduse pentru multi ani in-
dependenta. Era tocmai ceea
ce prevăzuse diplomatul ro-
mân cu 13 ani mai înainte.
 •
DOCUMENTELE SECOLULUI XX •

dr. AUGUSTIN DEAC

La inceputul lunii august 1944, Ion Antonescu i-a făcut o nouă vizită lui Adolf
Hitler. Fuhrerul voia să se convingă de fidelitatea "conducătorului" intr-un moment in
care toate regimurile aservite celui de-al III-lea Reich căutau, pe cont propriu, să se
salveze de la dezastru ; "conducătorul" urmărea să sondeze, la fata locului, situatia
reală a Germaniei după săvÎrşirea complotului impotriva lui Hitler. Si unul, şi altul
erau nemultumiti de accentuarea neintelegerilor dintre Bucureşti şi Berfin, survenită pe
fondul general al dezastrelor militare şi al intensificării mişcării de rezistenfă in spa-
tele frontului fascist.
Regimul dictatorial antonescian, care tinuse România alături de Germania hi-
tleristă, timp de aproape patru ani, Într-un război nepopular, urit de mase, trecea
printr-o criză profundă. Ag ravarea contradictiilor interne se repercuta asupra situa-
fiei externe a dictaturii antonesciene, după cum cursul tot mai defavorabil al eveni-
mentelor internationale contribuia la accentuarea crizei lăuntrice a acestui regim.
A fost, poate, cea mai dramatică intrevedere dintre Hitter şi Antonescu. O
intrevedere desfăşurată intr-o nemaipomenită tensiune, Încărcată de reproşuri JÎ
ameninţări reciproce. Hitler şi-a dat seama că regimul antonescian n-avea să mai
reziste multă vreme, cu toate asigurările pe care i le-a dat Ion Antonescu. La rindul
lui, dictatorul României a inteles că peroratiile fuhrerului despre o iminentă redresare
a situatiei militare erau lipsite de orice valoare. Un război nu se putea cÎştiga cu
imprecatii antisovietice, nici cu fraze goale despre un pretins devotament al popoare-
lor respective fată de fascism. Reichul nazist era i01pins rapid spre catastrofă şi tira
cu el regimurile aservite.
Antonescu s-a reintors in fară hotărît să rămînă alături de Hitler : era prea
tîrziu pentru a opera o schimbare de ultimă oră. Din fericire pentru destinele poporu-
lui român, forţele democratice, patriotice ale Jării aveau să dea cu totul alt curs eve-
nimentelor acelei epoci, cu repercusiuni capitale asupra viitorului României.
Trecuseră numai 18 zile de la întrevederea cu Hitler, cînd Ion Antonescu decla-
rase categoric că România va fi ultima tară care avea să părăsească Germania_.
Fostul dictator şi alfi demnitari ai regimului antonescian se aflau Închişi intr-o casă
conspirativă a comuniştilor, din Vatra Luminoasă, in Bucureşti.
Aufz. Filr/nr. 30/4!
NOTE

cu PRIVIRE LA CONVORBIREA DINTRE FOHRER ŞI MAREŞALUL

A

ANTONESCU IN CONTINUAREA DEJUNULUI DIN 5 AUGUST 1944 DE lA

MARELE CARTIER GENERAL AL FOHRERULUI, CONVORBIRE lA ACĂREI
PRIMĂ PARTE A PARTICIPAT GENERAl-FElDMAREŞAlUl KEITEl1•
In iţia l fuhrerul a mentionat că doreşte pări existaserădeja în vremea războiului
-să-I informeze pe scurt pe Antonescu asu- mondial în cadrul armatei germane. lu-
pra evenimentelor de la 20 iulie. Acest aten- dendorff a f ost reprezentantul primei orien-
tat a fost un eveniment la care el (fuhrerul) tări, Groher - reprezentantul celei de-a
s-a aşteptat de ani de zile. Wehrmachtul doua, care o ajuns ta putere in urma eve-
german a fost compus din două elemente nimentelor din noiembrre 1918 şi care ară·
cu totul eterogene, şi anume, pe deoparte, tase o dorintă absolută de înţelegere cu
din cercurile cu o conceptie absolut ger- inamicul, precum şi tendinta expresă de a
mană şi prusacă, iar pe de altă parte din merge alături de Rusia. Tn timpul dintre cele
cercurile intelectualizate cu vederi demo- două războaie, multi rep rezentanti ai aces-
-cratic-internationale, care se ridicară dupa tei grupări ou petrecut citiva ani în Rusia şi
~evolutia din noiembrie 1918. Ambele gru- au avut o atitudtne absolut potrivnică na-
1Documentul se publicA integral. Notele au fost luate de Schmidt., stenograful care a
consemnat numeroase convorbiri ale lui Hitler cu difenţi oameni politici. Subtitlurile au fost
date de noi - A.D.

89
 !iona 1-SOC;io 1is!"lu lui,.. fiind orientoti înspre
democratle ŞI poc1f1sm. Dacă el (fuhrerul)
ar fi fost ales încă în 1932 preşedinte al
Reichului, el ar fi terminat cu dînşii încă de
pe atunci ; întrucît însă initial o fost făcut
de către preşedintele Reichului, van Hinden-
burg, în mod legal şi liniştit, numai conce-
lar al Reichulu i şi timp de un an şi jum5-
tote nu o putut exercita nici o autoritate
asupra armatei, el nu o putut să actioneze
împotriva acestui grup menţionat din
Wehrmocht, cu vederi cu totul defetiste şi la
ordinele străinătăţii, care, de altfel, era
extrem de redus din punct de vedere nu-
merac.
De mentionat moi era faptul că între
oceostă clică redusă şi marină şi aviaţie nu
o existat nici o legătură. Cu toate că era
mic, acest grup o putut exercita în .armata
de uscat o anumită influenţă, intrucit ocu-
pase acolo pozitii-cheie importante.
Acest grup îi făcuse (fUhrerului) în cele
mai diferite ocazii cele mai mari greutăţi,
astfel, de exemplu, in ce priveşte reînarmo-
reo, ieşirea din liga Noţiunilor, ocuparea
teritoriului Rinulu i, precum şi in alte ocazii.
Acest grup participase numa i cu aversiune
la compa nia din Polonia şi la războiul îm-
potriva Frantei. De l C! inceperea ostilităţi­
lor cu Rusia, el făcuse de-o dreptul obstruc-
ţie. Aici atitudinea sa negativă o mers atît
de departe incit ar fi preferat să renunte la
pozitia europeană în răsărit, moi cu seamă,
şi la asigurarea Europei de sud-est dacă in
acest fel s-ar fi putut evita un conflict cu
Ru sia sovietică.
la timpul lor, adeptii acestei orientări in
codrul armatei germane ou salutat cu multă
\ bucurie alăturarea germana-rusă, dor ou
trecut în opozitie absolută atunci cînd, în
urma tratativelor de la Berlin cu Molotov,
ruptura cu Rusia o devenit inevitabilă. Tn
această privinţă, ei nu ou tinut seama nici
de interesul german în ceea ce priveşte Fin-
landa, nici în ceea ce priveşte România şi
Bulgaria şi nici în ceea ce priveşte intregul
Balcon. Cu toate că, incepind din 1937,
după ce partenerii lor ruşi ca Tukocevski
ş.a. fuseseră lichidati în Uniunea Sovietică,
• pierduseră din influenta lor, ei au fost în
orice caz gata ca să porolizeze, să contra-
careze şi în parte să torp ileze de-a drep-
tul măsurile devenite necesare începînd din
1941, în urma campaniei din Rusia. Tn<:e-
pi nd din 1942, reprezentantii acestei orien-
tări au devenit din ce în ce moi activi si ou
încercat prin toate mijloacele să otrăvească
moralul frontului. Citiva ofiteri ambiţioşi cu
conlucrot aici cu elemente foarte eterogene,
al căror singur liant o fost ura comună îm-
potriva national-socialismului. Politicienii li-
berali-democrati reactionori, cărora li s-au
alăturat foşti adepti oi centrului, s-au strîns
în jurul acestei clici ofiţereşti. Tn trădarea
lui Badoglio, ei ou crezut oeă recunosc po-
sibilităţi în vederea propriei lor acţiuni în
Germania, uitînd însă cu totul că în Re ich
40
nici armata şi nici poporul nu se vor lăs~
~obilizate pentru scopurile lor. Totuşi acti-
VItatea lor pe front o făcut ca măsurile ifl.
ve~ere? .î~lăt~rării onuTitor crize să eşueze.
Craza 1v1to dm aceasta cauză anul trecut
a avut drept urmare că moreşalii Kleist şi
vo~ ~a.nstei~ 01.1 fos~ desăr~inoti şi că îm-
pre1urarrior mtolerobde, mo1 ales în spo-
tel.e front~lui, o trebuit să li se pună capăt
pnn nun:ureo unor comandanti militari noi,
care acţ1onează energic. Manstein şi Kleist
însă nu ou avut nici o legătură cu complo-
tul impotriva fUhrerului.
Catastrofa la grupul de armată central
(Mitte) a fost provocată în acest an de
către ofiteri trădători din statele-majore,
precum şi prin actiunea complicilor lor din
pozitiile-cheie superioare. El (fuhrerul) are
ferma convingere că, sub un ·comandament
m~i energic, atit poziţia la Nipru cît şi
Cn"'!eea, prec:,um. ŞI fron.tul de la l eningrad
ar f1 putut sa f1e menţmute. El însuş1 se
declarase întotdeauna in favoarea unei ast-
fel de măsuri, deoarece isi dăduse întotdea-
una seama de urmările pe core renuntarea
la aceste pozitii le va avea asupra Finlon-
dei şi Turciei.
Tn sfîrşit, grupul menţionat mai sus, după
repetate planuri, o organizat atentatul îm-
potriva sa. Este vorba de un complot de o
foarte redusă putere de şoc militară şi po-
litică. la Berlin complotul a fost înăouşit
chior în clădirea Ministerului de Războ i.
Contingentele de trupe stoţionate acolo
s...au r idicat imediat împotriva rebel ilor, ast-
f el încît o parte dintre ~aceştia nici nu a\JI
mai ajuns d in camerele ·lor pînă în curte,.
fiind lichidati de către ostaşii revoltaţi ch ior
pe scăr i .
Tnsă el (fuhrerul) nu face parte dintre oa-
menii core se mulţumesc cu jumătăţi de
măsură. Atunci cînd, în 1934, el a trebuit să
facă faţă unei revolte similare în codrul
SA, el o l•chidat toate persoanele partici-
pante la acel complot. Acum este hotărît
să termine cu toate elementele defetiste,
core au reuşit să se salveze din vremurile
dinainte de 1923 în Reichul notional-socia·
list. El va stotuo un astfel de exemplu, încît
pe viitor să nu se mai poată ivi nici măcar
gîndul la un astfet de complot.
Tn aceste zile, el (fUhrerul) primise dill
partea întregii armate numeroase dovezt
de credinţă. Multe formatii îi adresoseră ill
această privinţă rugămintea ca să lichideze
ele însele pe eventualii defeti ş ti, internatio-
nalişti şi pt'!cifi şti core s-ar găsi în rindurile
lor.
Drept urmare o intenţiei menţionate moi
sus, de o face acum, in sfîrşit, tobulo rasa,
el o numit o comisie core, sub conducerea
mareşalului Keitel şi cu participarea more-
ş_olului von Rundstedt, o generoJu,lui-maior
Guderian şi o unor vechi, merituoşi şi de
incredere ofiteri, să propună o listă o ele-
mentelor nesigure ce urmează să fie ex-
cluse. Tn orice caz, actualii mareşali-camo n-
•
danti stau hot6rîti in spatele fuhrerului.
Ofiterii participanti la puciul orimi nal vor fi
tratati ca nişte criminali de drept comun
~i, în măsura in care nu au fost lichidati
deja de către trupă, vor fi traduşi în fata
tribunalului popular. Cei vinovati de înaltă
trădare, care au comis o astfel de ordinară
crimă de trădare de -ţară, nu vor fi împuş­
caţi, ci spînzuraţi . Nu se vor înscena pro:
cese ca în Rusia. Intregul Wehrmacht va f1
curătat însă cu neînduplecată vigoare şi va
fi orientat spre inalta misiune a statului.
Actiunea cea mai nemiloasă împokiva ace-
lor elemente care au defăimat onoarea ar-
matei ge~mane, încercînd pentru a doua
oară să dea o lovitură de cutit pe lo spate
natiunii, pare a fi indicată, avînd în ve-
dere şi pe cei 60 000 de ofiteri şi un milion
şi jumătate de ostaşi care ~i-au dat sîngele
în lupta cinstită pentru Re1ch. •·
Avîntul luat de întreaga natiune în urma
acestor evenimente este tot atît de urias ca
~i mobilizarea din nou a tuturor fortelor
germane care va urma acum.
Tn anii de război care s-au scurs, Germtf-
nia a trecut prin două crize grele. Prima
dată in momentul în care, în iarna 1942-
1943, din cauza unor li psuri ale aliatilor, s-a
produs dintr-o dată un gol într-un sector de
front lung de 750 km ; a doua criză a fost
provocată de curînd, prin prăbu şire a secto-
rului mijlociu al frontului de răsărit, pră­
busire
' cauza tă de indivizii mentionati
.
sus. Prin formarea a 40 de noi dtvizii şi
. mai
brigăzi cu efectiv de divizie, ea va fi înlă­
turată .
Aceas tă soluţie a făcut deja mari pro-
grese. Atunci cînd generalul Model a pre-
luat sectorul mijlociu al frontului, cu drept
cuvînt el a putut arăta că, de fapt, nu preia
decît un gol, nicidecum un f ront. Astăzi însă
s-a format deja un front, care se consoli-
dează din oră în oră.
Legătura dintre grupul de mijloc şi grupul
de nord a fost restabil ită. Cel tîrziu în patru
săptămîni, întregu l front va fi din nou pus
LUNGA EXPUNERE FACUTA DE HITLER ASUPRA ATENTATULUI DIN 2D
I ULIE URMARISE, EVIDENT, SA JUSTIFICE INFRINGERILE ZDROBITOARE
SUFERITE DE REICH ŞI, MAI ALES, SA CREEZE LUI ANTONESCU ILUZIA
CA, PRIN LICHIDAREA GRUPULUI COMPLOTIST, SITUAŢIA AVEA SA SE
AMELIOREZE .
D upă termina rea declaraţiilor fuhrerului
cu privire la problema atentatului, declora-
ţii pe ca re el tinuse să le facă mareşalului
în prezenţa general-feldmareşalului Keitel,
cel din urmă s-a retras. Trecînd la situaţia
generală, fuhrerul i-a declarat lui Anto-
nescu că-şi dă seamo că mareşalul îi va
pune o întrebare hotărîtoare şi anume :
dacă fuhrerul crede că poate duce războiul
la bun sfî·rşit.
Drept răspuns la această întrebare, el do-
reste să spună în prealabil un lucru : con-
siderînd lucrurile în mod superficial, s-ar
putea crede că se schimbă nu numC"i vrem u-
rile, dar şi condiţiile în care marea con -
în ordine. Spiritul nou ce domne~te în ar-
mată va permite cu totul alte realizări de-
cît pînă acum.
Acum se vor lua măsuri necruţătoare şi
împotriva clubului aşa-zisului Comitet nc--
tional de la Moscova. Tntreaga familie a
fiecărui ofiter care se va face vinovat de
astfel de greşeli va fi trasă de acum încolo
şi ea la răspundere.
Tn acelaşi sens va exercita influenţă nu-
mirea fuhrerulu i Reichului în calitate de co-
mandant al armatei din interiorul ţării. Et
va desfiinţa întreaga parte sedentară. Re-
zultatel e acestei activităţi vor deveni vizi-
bile deja în cîteva săptămîni.
Tn ceea ce priveşte un ităţi le germane care
au fost retra se din România, fuhrerul o
mentionat
•
că s-a văzut nevoit să · facă acest
lucru întrucît s-a constatat că ş i ruşii trans-
feraseră un număr moi mare de un ităţi pe
alte poziţii. De altfel, unităţile retrase vor fi
tnlocuite prin altele, venite după susţinerec;­
de lupte pe alte fronturi, fiind însă reîm-
prospătate. Tn afară de aceC"sta, pe frontul
din Ucraina de sud vor fi utilizate în plus
ş i unităţi de artilerie de asalt. După regru -
pările de mai more anvergură care au loc
în momentul de faţă pe frontul de răsărit,
va veni si momentul în care Germania va fi
gata să pornească şi în sud din nou la ofen-
sivă. Fiecare divizie îşi va îndeplini în toate
împrejurările sarcinile ce-i incumbă în sec-
torul ei. De acest lucru va răspunde co-
mandantul personal. Fiecare ofiţer care no
execută ordinele primite va fi împuşcat. Tn
aceste îm prejurări, el (fUhrerul) nu are nici
o secundă vreo î ndo ială că din partea ger-
mană se va putea porni din nou la ofen-
sivă î ncă înainte de începutul iernii.
Tn l egătură cu atentatul, fuhrerul a mai
remarcat că, chiar dacă el personal ar fi
căzut, armata ar fi dat ascultare reprezen-
tanţilor săi legali şi că Reichul ar fi conti-
nuat cursul stabilit, întrucît Partidul naţio­
nal-sociali st, poporul german ş i armata n~
pot fi comparate nicidecum cu in stituţiile
paralele din Italia.
fruntare este dusă la sfirsit.
•
Chiar dacă o
astfel de presupunere pare justă la prima
vedere, în realitate însă nu este confirma tă
de către istorie. Atît în antichitate cît ş i în
timpurile moderne, omul a fost întotdeauna
acela care, prin vointa şi vitejia sa, a pre-
valat în cazul unor hotărîri istorice. Exem-
ple in acest sens nu trebuie căutate numai
în istoria antică ; exemple destule în acest
sens se găsesc în istoria mai modernă. A st-
fel, de exemplu, în cel de-al treilea războ i
pentru Silezia, atunci cînd acesta păşea dill
al doilea în cel de-al trei lea an, nu numai
diletanţi m11itari, dar şi comandanţi militari
victorioşi şi verificaţi în luptă, între aceştia
41
însu şi fratele lui Frederic cel Mare, princi-
pel e Heinrich, aveau convingerea că războ­
IUl nu mai p,oate fi cîştigat şi că, de aceea,
este de preferat în orice caz o pace, chiar
dacă aceasta va face ca d in Prusia să nu
mai rămînă decît· o parte. Numai un singur
om, Frederic cel Mare, a conti nuat lupta cu
o energie oarbă şi cu o dîrzenie nezdrun-
cin ată, reuşind astfel să impun ă statul
prusac nu numai pe cîmpu l de l uptă, dor
să împlînte adînc în istoria germană tradi-
tiile acestu i stat pentru viitor. Şi atunci era
vorba de lupta unei ţări mici cu 3,7 mili-
oan e de locuitori împotriva unei lumi com-
puse din 52 milioane de inamici.
Chiar şi în trecutu l cel mai apropiat se
găsesc astfel de exemple. Atunci cînd, în
octombrie 1941, bătăliile de la Kiev ş i
Wja sma-Briansk fu seseră terminate victo-
rios, ruşii au avut pierderi de 1,3 milioane.
Dup ă evaluări germane, ei pierduseră în
total 4 milioane de prizonieri şi 8 milioane
de morţi. Cînd şeful armatei ruseşti de in-
terior a fost făcut, mai tîrziu, prizonier, el
a indicat că p ierderi le ruseşti se cifrează la
12,5 milioane. Tn baza succeselor obţinute,
în lagăru l Germaniei şi al aliatilor ei dom-
nea convingerea că războiu l împotriva Ru-
siei a fost cîş tig at. Fără Stalin Rusia s-ar fi
prăbuşi t atunci într-adevăr cu sigu ran ţă. Nu-
mai vointa fanatică şi energia neînfrî nată
.a acestuia au permis Ru siei să supravie-
ţu iască acestei crize.
Un exemplu asemănător îl oferă Anglia ;
fără Church ill nu e nici o îndoială că Ma-
lfea Britanie s-ar fi prăbuşit în toamna anu-
lui 1940.
Totu şi nu trebuie, bineînţeles, trecut cu
vederea că într-un război mo dern proble-
mele tehnice joacă un mare ro l. De aceea,
pierderile materiale suferite de Germania
în sectorul mi jlociu al frontului de răsă rit
sînt si mţitoare. Wehrmachtul a p ierdut ocolq
.aproape două treimi din întreaga produc-
tie pe luna iulie ; în amănunt, pierderile în
procente din productia pe iulie au atins ur-
mătoarele cifre : mitraliere - 50°/o ; arti-
lerie - 80°/o ; tunuri antitanc - 80°/o ; tunur.j
de asalt ş i blindate - 40°/o. Este drept că
aceste pierderi, graţie productiei suplimen-
tare, care poate fi obţinută i n interval de
o lună în baza noilor măsuri, vor fi prac-
tic din nou echilibrate, independent de
c~ea ce urmează să meargă pe frontul
f rancez si, cel italian.
Capitolul problem elor tehnice ale războ­
iului cuprinde în special aviatia. Tn cursul
război ului mondial, a viaţi a germană a tre-
cut prin două etape de dezvoltare. la în-
DINDU-ŞIS EAMA CA "EXPLICAŢfiLE" LUI NU SPULBERASERA ADINCA
TEAMA DE CARE ERA CUPRINS ANTONESCU, HITLER A INCEPUT SA-I
VORBEASCA CU LAUDAROŞENIE DESPRE " REORGANIZARILE" ŞI SUCCE·
SELE TEHNlCE D E ULTIMA ORA CARE AR FI P UTUT, CHIPURILE, SA ASI•
GURE SUPERIORITATEA ARMATELOR GERMANE.
Prin centralizarea întregii produ ctii în
mîna acestor doi oameni a fost posib i lă o
<reştere uria şă. Atît în ceea ce priveşte
ceput a existat o superiaritC"te a inamicului
apoi, gratie introd ucerii avioanelor "Fok~
k.er~, în anii 1915-1916, s-a produs o supe-
rrontate germană. Tncepînd de la mijlocul
verii anului 1916, englezii au ajuns din nou
pe p rimu l plan. Tn primăvara .anului 1917
în luptele din jurul local ităţii Arras, a ur~
mat apoi 2 superioritate completă si exclu-
sivă germană. Pînă în mai 1918, această si-
tuaţ ie s-a menţi nut. Abia în toamnca anului
1918, inamicul a atins d in nou superiorita-
t~a. Apoi, 9in C<;1UZ_9 încheierii păcii, av;o-
ţla germana a d1sparut complet, în timp ce
toate cele~alte popoare au putut să-şi d ez-
volte mai departe, în mod continuu, pro-
ducţi a de avioane. Germania însă .a recu-
perat acest avans într-un interval de 5 ani,
astfel că ea a avut în anii 1939, 1940 şi
1941 superioritatea totală din punctul de
vedere al forţelor aeriene.
Ulterior s-au produs însă două g reşel i în
ce priveşte punerea la punct a unor tipuri
de avioane, precum şi o greşeală în orr en-
tarea producţiei. Tn ceea ce priveşte grese-
lile în concepţia avioanelor, Udet s-a dove-
dit a f i un p rotago nist al Stuckasuri lor, pe
care el le cons idera drept arma decisivă a
viitorulu i. Tn baza acestei tendinte au fost
puse la punct avioanele Ju 88 ş i 'He 177. Tn
t imp ce Ju 88 nu a devenit niciodată un
avion Stuckas eficace/ He 177 nu a cores-
puns marilor a şteptă ri în ca litate de bom-
bardier de roză mare1 cu toate că acest
avion, cu o încărcătură de 6 tone, avea o
rază de actiune de 1 000 km (cu 4 tone -
2 000 km, respectiv cu 2 tone - 3 000 km).
Tn cee.o ce priveşte avioanele de vînă­
toare, Udet, ca cel mai de seamă aviator
d in război ul mond ial, ş i Molders, ca vînă­
torul cu cele mai mari succese din războiul
actual, au fost ambii de părere că un avion
de vînătoare eficace trebuie să posede pu-
ti n armament de calibru mic, în schimb tre-
buie să ducă cu sine o cantitate mare de
munitii. Tn urmă, această părere s-a dove-
dit a fi g reşită. Tnarmarea puternică a fost,
în opoziţ ie cu părerea a rătată mai sus, cel
mai bun mijloc pentru succesele avi.oţiei de
vînătoare .
l a aceste două greşeli cu privire la pro-
du cţia de bombardiere şi avioane de vînă­
toa re s-a adăugat apoi o greşeală în ceea
ce priveşte productia 1 întru cît aceasta se
afla exclusiv în mîna mil itară, militarii fiind
însă nepotriviti pentru dirijarea productiei.
A stfel, în 1942, productia lunară a unor ti-
puri de avioane nu a atins decît 8---9°/o din
producţia actuală , aşa cum a f ost organi-
zată sub conducerea tlt.Ji Speer ş i Sauer.
eficacitatea cît şi cantitatea productiei, pro-
ducţia de armament germană nu rămîne
în momentul de faţă în nici o privin ţă in
 urma celei a i.namicului. Pistolul automat 44
este cea mai ~ună armă de acest fel şi se
produce în masă. Mitraliere 42 este cea mai
bună din lume. Posedă cel mai mare număr
de lovituri atinse pînă în prezent în acest
domeniu. Tn cazul în care inamicul ar ani-
hila acest avans, Germania va fi în măsură
să realizeze o nouă urcare o num ă rului de
bătă i, ceea ce din punct de vedere tehnic o
şi fost pus la punct. Tunurile ontitanc de
7,5 cm 40 şi 8,8 cm 43 sînt cele moi bune
arme de acest fel şi nu sînt depăşit e de
nici o armă pe care o posedă inamicul. Tn
ce priveşte .O"rti Ieria, morti ere le de 10,5 cm,
core cu munitie specială pot trage la o
distanţă de 12,6 km, sînt tunuri foarte bune,
cu toate că sînt putin mai grele decîf ar-
momentul corespunzător al inamicului. Mor-
tierele de 15 cm pot trage cu mun iţi e spe-
cia lă la o distanţă de 16 km, iar tunul de
17 cm ating e o distanţă de 30 km. La a-
cea st<J se mai adaugă mortierele de 21 cm,
precum şi tunu rile grele de 35, 42, 60 şi
80 cm, care într-adevăr nu au o importantă
hotă rîtoare pentru soarta războiului.
Dintre alte arme, fUhrerul a mai citat
aruncătorul german de grenade, precum şi
oruncătoarele de ceaţă, care sînt cel puţin
egale, în cele mai multe cazuri însă mult
mai bune, decît armele similare ale inami-
cilo r.
Dintre blindate, el a mentionat corul blin-
dat 4, core acum se fa-brică în versiunea
car de asalt cu tun " Ponther". "Pantherul "
este moi mobil gratie motorului nou pe
core-I posedă ş i mai eficace datorită tunu-
lui să u nou. Bolile de copi i ale carelor blin-
date au fost acum depăşite în mod defi-
nitiv Lo " Tig er" cu tunul de 8,8 cm, calibru
71. Din spusele inamicilor reiese cît de
eficace este această armă.
Carul de asalt uşor de 13,5 - 15 tone o
corespuns ş i el foarte bine. La aceasta se
moi adaugă " Ponther" de vînătoa re cu tu n
" Tiger ecalibru 81, precum şi " Tiger" d e
11
vînătoare cu tun de 12,8 cm şi un blinda j
de 250 mm. Primele companii de ca re de
asalt, core ou fost utilizate pe f rontul de
vest impotriva englezilor ŞI ameri ca nilor,
au si obtinut succese hotărîtoare.
# #
Din toate acestea reiese că Germania a
realizat o reorganizare uriaşă a productiei
sale. Trebuie recunoscut că la un moment
dat a existat o stagnare, care însă acum
este iarăsi echilibrată. Ar fi fost inutil să
se continue producţi a tipu rilor vechi. Din
punct de vedere numeric, cantitatea pro-
ducţiei s-ar fi prezentat poate b ine pe hir-
tie ; din punct de vedere valoric însă, pro-
ductia de armament ar fi rămas substan-
tia l în urmă fată de cea a inam icului.
. Fuhrerul a menţionat şi alte domenii în
care s-au realizat reorganiză ri în produc-
tie. A stfel, acum se va produce o nouă
mină de sticlă care nu poate f i descope rită
pri n locaţie rad ioelectrică, ca minele de
pînă acum. Tn scurtă vreme, G ermania va
d ispune ş i de cel mai modern bombordi er
din lume. Producţia artileriei antiaeriene
a fost şi ea substantial mărită . Tn afară de
vechi le tunuri, de 8,8 cm, au fost introduse
cele de 12,5 ş i 10,8 cm.
Tn construcţia de avioane de vînătoare •
s-au obţinut realizări revoluţionare în ce
priveşte rapiditatea şi puterea de ascen-
siune a noi1or maoşi ni cu armament modern.
Productia însă nu creste numai ca va-
loare, dar si din punct de vedere numeri c,
întrucît el (fuhrerul) nu este un diletant in
acest domeniu. El a rea lizat deja o puter-
nică îna rmare a G ermaniei într-u n timp
foarte scurt. Tn 1933, Re ichul nu avea arti-
lerie grea, dar 6 ani mai tîrziu a fost com-
plet echipat în acesr domeniu ; în 1933 nu
a avut aviaţie, 6 ani mai tîrziu poseda cea
mai puternică aviatie din lume; in 1933 nu
avea blindate, în 1939 blindate le germane
au decis soarta companiilor din acea vre-
me. Germania a pus la punct în mod com-
plet arma gazelor, nu este însă intere:;.:~tă
s-o utilizeze atîta timp cît nu se află în tr-o
situaţie extremă. Tn 1933, marina germană
nu era decît o glumă, 6 ani mai tîrziu Ger-
mania poseda cea mai puternică flotă de
submarine din lume.
Tn continuarea convorbirii, fuhrerul s-a
ocupat din nou de productia de avioane
de vînătoare germane. Primele cantităţi
mai mari de avioane de vînătoare vor f i
la dispozitie în intervalul de la 20 august
la 1 septembrie, însă nu vor fi dispersa1e,
ci utilizO"te mai întîi pe un singur front, pen-
tru a se obţine o superioritate absolută.
Acelaşi lucru se va repeta apoi şi pe alte
fronturi. Arme noi nu vor fi utilizate decît
atunci cînd vor f i la dispoziţie intr-un nu-
măr atit de mare încît să existe siguranţa
că se poate obtine cu ajutorul lor o coti-
tură a războiului.
Tn afară de aceasta, în vederea mări rii
puterii de şoc a Wehrmachtului, acesta va
fi reorganizat şi în interior. Efectivul de
personal al diviziilor va fi redus, dar p~:~­
terea lor de luptă ridicată.
Tn vederea realizări i programului de
producţie arătat mai sus, o mare parte a
locurilor de fabricatie vor fi transferate
sub beton, respectiv în subteran. Aceasta
înseamnă că se vor realiza proiecte de
constructii atît de uriaşe încît ele pot fi con-
siderate pe drept cuvînt drept cele mai
mari proiecte de constructie din toate
timpurile, faţă de care prima înarmare a
Germaniei, ca re, oricum, nu a fost neînsem-
nată , va părea pur şi simplu o jucărie de
cop il.
După cele arătate, el (fuhrerul) nu are
nici o îndoială că diviziile germane, cu
ajutorul noii dotări, vor fi cel putin egale,
probabil însă superi oare diviziilor ina-
mice. Tot atît de putin se îndoieşte el
că aviaţia g e rmană î ş i va recîştiga supe-
rioritatea în aer şi că marina, cu armele ei
mici şi cu noile submarine, va realiza o
cotitură a războiului . Poporul este cuprins
de un fanatism crescînd şi gata la orice
43
sacrificiu, în timp ce curăţirea comanda- pînă la o victorie clară şi indubitabilă. Spre
mentului armatei va face ca armata de us- deosebire de ultimul război, tineretul de-
cat să-şi atingă din nou nivelul din vremu- vine acum din ce în ce mai fanati c si moi
rile cele moi bune. Tn cazul că războiul ar hotărît să lupte. ,
fi pierdut, două treimi din popoarele Euro- El (fuhrerul) le-a vorbit adeseori genera-
pei, între care întreaga intelectualitate, ar lilor germani de exemplul fostei calfe de
fi exterminate. ln orice caz, englezii, cu cizmar Protzig, care acum se numeşte Tito
ridicola lor maşină de război, nu ar fi în şi care reţine în teritoriul său 20 de divizii
măsură să-i oprească pe ruşi. Este bine că germane. Cu toate p ierderile permanente,
poporul ~ervman ştie acest ..lucru şi î~ţelege el reuşeşte mereu ca din nimic să creeze
că nu ex1sta o cale de mqloc, CI ca lupta noi unităţi. Dacă Comandamentul militar
trebuie dusă pînă la sfirsit. Poporul ger- german va arăta aceea şi putere de hotă­
man este, in consecinţă, absolut hotărît ca, rîre, aceeaşi vitejie, acelaşi curo 'b şi ace-
cu toate că oraşele sale sînt distruse în eaşi dîrzenie ca acest om, răz oiul nu
măsură crescîndă, să lupte mai departe poate fi pierdut în nici un caz.
IN INCHEIERE, HITLER A RELUAT VECBU..E ATACURI ALE PROPAGAN-
DEI ANTISOVIETICE ŞI I-A AMINTIT "CONDUCATORULUI" CA REGIMUL
LUI DICTATORIAL NU AVEA SA SUPRAVIEŢUIASCA INFRINGERII REI-
CBULUI NAZIST. TOTODATA, EL A AMENINŢAT APROAPE FAŢIŞ, CU
REPRESALII.

ln sfîrşit, el {fUhrerul) este convins că
soarta Germaniei este legată în mod indi-
solubil de soarta statelor mijlocii şi mici
ale Europei. Nici o protectie engleză nu
poate salva Finl.crnda, România, Ungaria,
B.ulgoria, Iugoslavia sau Turcia de oolşe­
v1sm.
Dacă poporul german este astăzi gata să
aducă cele mai mari sacrificii, aceasta se
datoreşte faptului că el este cel mai lumi-
nat şi că conducerea sa a distrus fără milă
dusmanii interni oi poporulu i. fn Germania
nu ' moi există evrei, complicii şi autorii
morali oi revoluţi ilor. Dacă cineva este de
părere .că evreii tratati cu clemenţă ar in-
terveni în cazul unei înfrîngeri în favoarea
noţiunii care i-a primit cu ospitalitate,
aceasta este o greşeală totală, după cum
au dovedit evenimentele de după război cu
ocazia bolşevizării Ungariei şi Bavariei. Tn
aceste ţări, evreii au activat ca organiza-
tori ob so luţi ai revoluţiei bolşevice.
Apoi fuhrerul o arătat din nou că po-
porul german, spre deosebire de englezi,
dă în luptă propriul său sînge. Dacă în in-
teresul acestei lupte el renunte acum le1
tot ceea ce înfrumuseţează viaţa, el este
îndreptăţit să-i pună oliatului său, cu cea
mai more seriozitate, problema dacă şi el
este gata să aducă orice sacrificiu în ve-
derea victoriei. Dacă aş a este, atunci tre-
buie să se găsească căi şi mijloace pentru
a înlătura greutăţ ile core moi există în
unele domenii. Dacă însă ·a liatul nu este
DEŞI, IN RASP UNSUL LUT, ION ANTONESCU A CAUTAT SA APARA IN
POSTURA OMULUI STAPIN PE SITUAŢIE, STENOGRAFUL A CONSEMNAT
MULTE PASAJE DIN CARE REZULTA LIMPEDE IZOLAREA REGIMULUI
ANTONESCIAN ŞI REZISTENŢA TOT MAI PUTERNICA PE CARE O INTIM-
PINA lN INTERIOR.
gata să facă acest lucru, atunci el (fUhrerul}
ar considera că ar fi sincer şi cinstit să
declare chior şi atunci, în mod clar şi des-
chis, că nu este gata să meargă pînă la
capăt. El (fUhrerul) poate declara în mod
formal că Germania nu va părăsi pe nici
un aliat ; trebuie însă să ceară din partea
fiecărui aliat un răspuns lămurit la între-
barea dacă el este într-adevăr hotărît să
lupte pîn ă la capăt. Dacă nu, aliatul tre-
buie să spună, pentru ca German~a să
tragă ·consecintele necesare spre o salva
Reichul de soarta pe core i-ar aduce-o o
înaintare bolşevistă sau onglo-americonă.
lntre o victorie bol şev i stă şi unu engleză
sau americană nu este de fapt nici o deo-
sebire, pentru că în cazul în core ar învinge
englezii sau americanii tot bolşevicii ar
trage foloasele faţă de Europa. Nu este
de presupus că englezii, după sfî r şitul ac-
tualului război, vor m:?i lupta doi sau tre i
ani pentru o-i izgoni din nou pe bolşevici
din Europa. El (fuhrerul) este, de altfel, con-
vins că la Conlerinţo de la Teheran engle-
zii si
'
am ericanii le-au cedat bolsevicilor
.
toată Europa de la răsărit de Oder sau
chior de la răsărit de Elba. După părerea
sa, englezii nu şi -au asigurat decît insulele
greceşti şi teritoriile italiene. Italia de sud,
în conformitate cu acest plan de împărtire,
va deveni bolşevică. Sicilio însă va reveni
englezilor ş i va fi, poate, un obiect pentru
care ei se vor certa cu am erican ii.

Antonescu i-a multumit în primul rînd in numele poporului român, satisfactia că

fuhrerului pentru expunerea cuprinzătoare
şi deschisă cu privire la situatia actuală. Tn
calitate de ostaş şi conducător loial al unui
stat aliat, el, împreună cu întreaga naţiune
română, au condamnat cu ultim ă energie
atentatul, iar el se foloseşte de această
ocazie pentru a exprima din nou f uhrerului,
providenta 1-a salvat şi de această dată.
Nu doreşte însă să ascundă că a fost
extrem de îngrijorat în ce priveşte urmările
<Mentatului asupra fortei de luptă şi a dis-
ciplinei Wehrmachtului german. După co-
municăr ile făcute de fuhrer însă, el se ve.
întoarce în România cu convingerea că ar-

44
mata germană va fi readusă la nivelul
înalt pe care şi-1 doresc aliatii Germaniei.
Apoi Anton9$CU a declarat că nu doreşte
să-i ascundă fuhrerului nici marea în~rijo­
rare de care au fost cuprinşi el însuş1, ar-
ma\a şi poporul român din cauza eveni-
mentelor pe frontul de răsărit. Ca şi pînă
acum, atitudinea armatei române va fi ca-
racterizată întotdeauoo prin devotamentul
şi vitejia ofiterilor şi osta şi lor ei. Tn anii
indelungati de cînd războiul durează deja,
nici un ofiţer si ostaş român nu s-au opus
vreodată conducerii statului şi orientării
politice urmate de el. Atitudinea natiunii
române este antibolsevistă. De aici rezultă
dorinta ei de a conti'nua lupta. Nu este însă
destul să exprimi această dorinţă, trebuie
s-o şi poti pune în practică. Din c::ruza
atacurilor aeriene inamice, România este
tot mai mult împiedicată să facă acest lu-
cru. Tn calitate de conducător de stat ro-
mân, el doreşte să nu-i ascundă fuhrerului
ma rile sale temeri în ce priveşte desfăşu­
rarea situaţiei politice în le~ătură cu atacu-
rile aeriene. Ata«urile aenene sînt foarte
eficace şi produc pagube mari. Un sing~r
atac de mare anvergură, pe care Romdn1a
îl suferă o dată pe săptămînă, provoacă
pagube care se cifrează la 2-7 miliarde de
lei. Situaţia se va mai agrava simţitor în
cazul în care aliaţilor li s-ar pune eventual
la dispozitie baze aeriene turceşti.
Fuhrerul a remarc:::rt, în această privinţă,
că lucrul acesta nu se poate spune dinainte
cu siguranţă, dar în cazul în care aşa ceva
se va produce totuşi, Germania "va avea
grijă de oraşele turceşti".
Tn continuarea declaratiilor sale în legă­
tură cu situatia aeriană din România, An-
tonescu a mentionat că apărarea antiae-
riană a ţării sa e în ceea ce prive şte artile-
rie antiaeriană, şi avioanele de vînătoare
este absolut insuficientă . Unui număr de
700 de bomb::rrdiere atacante li se pot
opune maximum 30-40 avioane de vînă­
toare germane şi române, în timp ce arti-
lerie ant iaeriană este absolut insuficie ntă.
Tn această privinţă, fuhrerul a arătat că in-
suficienta artilerie antiaeriană se datoreşte
în parte faptului că pe vremuri, atunci cînd
Germania intenţionase să preia această
apărare, Român ia nu a fost dispusă să
pună la dispozitie sumele în lei necesare
acestui scop.
Tn cursul expunerii s::rle asupra situatiei
Român iei în l egăt ură cu atacurile aeriene,
A ntonescu s-a referi t apoi la problema
transporturilor. Tran sporturile în scopuri
economice au ş i fost întrerupte cu totul ; nu-
mai transporturile militare ş i petroliere mai
functioneoză, întrucît toate gările de triaj,
to::rte atelierele de reparaţii, precum ş i no-
durile de cale ferată mai importante ou
fost greu atinse de atacurile aeriene. Rafi-
năriile de petrol ou suferi t şi ele pagube
exceptionale, astfel că, în loc de 1 100 de
vagoane, acum nu pot fi rafinate decît 400
de vagoane pe lună.
Tn legătură cu aceasta, fuhrerul o arăt•t
că o îmbunătăţire a acestei situaţii nu
poate fi realizată decît printr-un efort pu-
tern ic în domeniul productiei de avioane
de vînătoa re. Tn timpul cel mai scurt vor
putea fi aruncate în luptă 1 000-1 500 avi-
oane de vînătoare {in afară de vînători de
noapte şi distrugătoare) ; atunci situaţia se
va schimba cu totul, in primul rînd pe un
f ro nt, iar pe urmă şi pe celelalte fronturi.
Faţă de aceasta, Antonescu a subliniat că
situaţia în România nu poate continua ca
pînă acum, existind pericolul ca, in timpul
cel mai scurt, să se producă o catastrofă
socială, militară sau economică. Atîta vre-
me cit inamicul utilize.::nă exclusiv baze
aeriene italiene, greutăţile din România mai
pot fi eventual dominate ; dacă însă atacu-
rile ar porni de pe baze turceşti, atunci
s-ar produce o catastrofă .
Distrugerile de material rulant sînt, de
asemenea, mari. Tn timp ce, în mod normal,
circulaţia zilnică de vagoane de marfă este
de 7 000 de bucăţi, după otacuri aeriene
această cifră scade rap id pînă la 3 500,
crescînd foarte încet din nou abia la 4 000
sau 5 000 în urma unor reparaţii. Dintre va-
goanele de marfă core sînt la dispoziţie,
circa 1 400 sînt utilizate pentru tran sporluri
militare româneşti, iar 1 000 pentru armata
germană, astfel încît transporturile pentru
economia naţională ro mână, scăzîndu ·se
încă sutele de vagoane de marfă necesare
pentru transportul de materiale de con struc-
ţie, pentru aeroporturi şi altele, se red uc
pur ş i simplu la zero. Şi in ceea ce priveşte
aducerea din Germania a unor maşini im-
portante din punct de vedere al ducerii
războiulu i această l ipsă de vagoane are
efecte catastrofale, provocînd astfel in mod
direct o scădere a productiei de război ro-
mâneşti.
Cu toată această situaţ ie extrem de cri-
tică, moralul ţării încă este bun. Elementul
predominant este frica de Rusia. De a-:eeo,
tara stă unită in spatele maresalului. Nici
un singur ofiţer sau ostaş nu-l va părăsi
vreod ată. Comandamentul trupelor ţine
strîns în miini mora lul şi disciplina unităţilor.
Armata română îşi v::r face în orice caz
dotorio.
El trebuie însă, ca om cinstit, să subli-
nieze mereu temerile provocate de către
situatia pe frontul de răsărit i n legătură
cu desfăşurarea politică în Turcia şi Bul-
garia. Faptul că Germania retrage anu-
mite unităţi din Român ia provoacă acolo
impresia că Reichul intenţionează să se
dezintereseze treptat de România.
Fuhrerul a răspuns că personal o militat
în mod fanatic pentru ca fiecare kilometru
pătrat de teritoriu cucerit să fie păstrat
orice s-ar întîmpla. A,celeoşi genii strate-
gice însă aflate în spatele puciului ou cerut
mereu ca trupele să fie retrase, chipurile,
pen~ru a se obţine posibilităţi operative moi
man.
45
 Tn timp ce el (fUhrerul) vo ise să menţină
cu orice prej poziţia de la EI-Aiamein, ita-
lienii fuseseră de părere că la Bengazi
aprovizionarea poate fi as igu rată mai lesne
şi obţi nuseră, bineînţeles, sprijinul cercu rilor
mentionata d i n armata german ă . Şi acum
această clică fusese de pă rere că regiunea
baltică trebuie evacu ată. El (fUhrerul)
poate însă asigura pe mareşa ! că nici nu
se gîndeşte să ordone retrageri mai mari.
Sub presiun ea catastrofei in sectorul de
mijloc al frontului, el f usese nevoit numeri
ca, în vederea închiderii marelui gol produs
pe front, să efectueze anumite mişcă ri î na-
poi. Tn acest cadru au fost retrase ş i anu-
mite unităţi de pe frontul din Ucraina de
s·ud, în conditi ile arătate de el mai sus. El
poate însă asigura pe mareşa! în mod for-
mal că Germania nu se gîndeşte să pă ră·
sească România, ci procedează numai la o
schimbare a unor anumite unităţi de trupe ;
dimpotrivă, după cum mentionase deja, vor
mai fi trimise încă 8-1 O unităţi de care de
osalt.
Tn continuarea discutiilor, fOhrerul a citat
lui Antonescu cîteva exemple pentru a arăta
cum el (fUhrerul) a fost Tntotdeauna de pă­
rere că trebuie să se lupte departe la peri-
DISCUŢIA INTRE CEI DOI DICTATORI A DEVENIT TOT MAI INCORDATA.
J NDOIELILE LUI ANTONESCU IN PRIVINŢA EFICIENŢEI PROMISIUNILOR
CARE 1 SEJi FACEAU L ·AU ENERVAT PE HITLER, SURPRINS DE INSISTEN-
TELE VASALULUI SAU DIN ROMANIA.
Antonescu a vorbit apoi de marea încre-
d ere pe oare a avut-o întotdeauna i n fU hrer
şi care I-a r fi făcut ca, după orice convor-
bire cu dînsul la Cartierul general al fUhre-
rului să transm i tă asigurări le primite con-
ducătorilor militari ş i po litici .ai României,
increzîndu-se în mod absolut ?n cuvîntul
fuh rerulu i. El {Antonescu) a făcut acest lu-
cru ş i după întoarcerea sa din ultima vizită,
in ceea ce priveşte asigurarea fUhrerului că
Crimeea va fi ţinută şi că la începutul verii
se va porni la recucerirea Ucrainei. Cu
toate ~aceste asigurări insă, operatiile mili-
tare promise nu au fost realizate. D eşi nu
contestă că această nerealizare nu a fost in
intentia f Uhrerului, trebttie totuşi, pentru a
răspunde cu totul desch is la întrebarea pusă
mai înainte dacă Româ nia vrea să lupte mai
departe, să declare că răspunsul să u de-
pi nde de atitud inea viitoare a Ungariei şi
Bulga riei, d e faptul da că frontul de răs ă rit
va fi stabil izat si dacă României i se vor
pune la d ispozitie suficiente mijloace de
a păra re impotriva atacurilor aeriene.
FUhrerul a răspun s că nu poate da nici o
garantie în privinta atitudi nii Bulgariei.
B ineînţel es că G ermania se va opune o ri-
cărei ne l oial ităti a Bulgari ei ; nu se ştie însă
cin e va exercita în viito r regenta în Bulga-
ria. După ce Bo ris a fost ucis de Secret Ser-
vice, iar el (f Uhrerul} d in acest mo ment are
un sentiment de n estgurantă faţă de Bulga-
ria, trebu ie să te aştepţi şi la alte surprize.
Tn ceea ce priveşte însă Ungaria, el (fU.hre-
rul) dă garantie absolută că nu se va în·
46
ferie, în timp ce clica statului-major insis-
tase mereu de la 1940 încoace ca trupele
9._ermane să se retragă.
Tn cursul expuneriî sale, Antonescu a ex-
primat îndoielile lui în ceea ce priveşte ati-
tudinea Ungariei, care nu luptă. Da că ruşii
ar năvăli acolo, şi prin Transilvania vor
inainta spre Român ia, ţara le-ar fi cu totul
deschisă,.. întrucît întreaga armată român ă
se află în răsări t. O situatie catastrofa lă
asemăn ătoare s-ar produce dacă eventual
Turcia ar permite unei părţi d in flota ita-
liană care a fost cedată bolşevicilor să
treacă prin Dardanele. Pri n aceasta, sigu-
ranta coastei Mării Negre ar fi pericl i tată,
dîndu-se posibilitate unor debarcări ruseşti.
Tn acest caz, marele semn de întrebare este
Bul~aria 1 S-ar opune ea unei d ebarcări ru-
seşti sau anglo-saxone în Balcani ori ar
trece la inamic?
FUhrerul răspunde că nu crede că ru şii vor
permite o debarc:rre anglo-saxonă în Bai-
ICani. Cel mult este posibil ca, în cazul unei
tnaintări ruseşti spre Bulgaria ş i Bosfor, en-
glezii să f:>Ună mîna pe ·Dodecanez, Pelo-
ponez şi Creta. Tn Ungaria se va interveni
neîntirziat cu energie în cazul în care acdlo
s-ar produce din nou dezordine.
tîmpla nimic. A ici Germania va i nterveni în
modul cel mai energic în cazul celui mai
mic pericol.
Referitor la frontul de răsărit, el (fuhrerul)
poate sublinia că G ermania însăşi nu are
decît un singur mare interes, acela de a
stabiliza frontul de răsă r i t, făcînd totul ~i
luptînd pină la extrem pentru a realiza
acest lucru.
Tn ce pri veşte a pă rarea României impo·
triva atacurilor aeriene, aceasta nu poate
fi realizată decît în cadrul măsurilor gene-
rale de siguranţă. Prestări speciale în -acest
domeniu pentru România nu se pot acorda.
Tn l egătură cu ultimul punct, .a~ela al
apărării antiaeriene, Antonescu a subliniat
că rafinăriile de petrol ş i căile ferate au
cea mai urgentă nevoie de apărare, citind
tn sensul afirmatiiJor sale date cu priv ire la
pagubele suferite. Asupra transportului de
petrol exercită o influenţă foarte defavora-
bilă Ji faptul că prin atacurile aeriene nu
sînt istruse numai vagoanele-cisternă, ci şi
conductele petroliere.
Cu aceasta, discutia s-a îndreptat d in
nou asupra cauzel o r apă ră rii antiaeriene
insuficiente in România. FUhrerul a men tio-
nat din nou că <:hiar România nu a fost d is-
pusă, la timpul său, să pună la dispozitie
sumele necesare, subliniind în această or-
dine de idei că este înjositor şi insuportabil
pentru conducătorul unei ţări ca · Germania,
care este gata să-şi dea sîngele şi j:>entru
România, să afle mereu de la generalii săi
 că pentru nevoile armatei germane nu se
găsesc sumele de lei necesare. Tn f ond, Ger-
mania nici nl.\ ar fi trebuit să intervină in fa-
voarea României, ci ar fi putut să se înţe­
leagă cu Molotov pe seama ocestei ţări. Tn
România nu trebu ie să se pună accentul pe
considerente pur economice, ci trebuie să
se tină seama numai d e faptul că războiul
trebuie cîştigat cu orice pret ; în cazul în
care el este pierdut, sînt pierdute şi moneda
românea scă, şi rezervele de aur româneşti,
şi rezervele petrolifere, precum şi toate cele-
lalte pe care apărătorii poate prea grijulii
oi intereselor româneşti le-au pus deoparte
cu menajamente. Dacă însă războiu l este
cîştigat, tensiunile provocate de decontări,
care s-au produs poate acum, vor putea fi
înlăturate fără greutate.
Dacă i se reproşează Germaniei că pen-
tru mărfurile româneşti cerute de ea nu
poate oferi nimic în schimb, el (fuhrerul}
trebuie să menţioneze că în interesul duce-
rii în comun o războiului Germania face
tot ceea ce este posibil. Mai mult decît
omeneşte este posibil nu se pome face.
Fată de România, ca şi de curînd faţă de
Finlanda ş i pe vremuri faţă de Franco, Ger-
mania s-a arătat largă în privinţa ajutorului
său şi nu o pus niciodată problemo decon-
tării atunci cînd prietenilor le mergea prost.
Poate că Germania nu exportă mărfurile pe
core le cere România pentru că este orien-
tată exclusiv spre productia de război, dor
in schimb ea exportă, fără să crîcneoscă,
oameni, core ruptă ~i pentru Român ia. Ame-
ricanilor le vine uşor, pentru că-şi pot mo-
ION ANTONESCU, DEŞI IŞI DADEA SEAMA CA SE APROPIA CATASTROFA,
ŞI-A LEGAT PINA LA CAPAT SOARTA LUI ŞI A REGIMULUI DICTATORlAL
DE REICBUL NAZIST. INSURECTIA NAIIONALA ANTIFASCISTA DIN
AUGUST l!JU, EVENIMENT DE COTITUR
NOASTRE, A FOST RASPUNSUL PE CARE POPORUL ROMAN, ISTORIA
L·AU DAT D ECLARATIEI FACUTE CU EMFAZA DE ANTONESCU CA RO·
MANlA "VA FI ULTIMA ŢARA CARE VA PARASI REICBUL".
Tn incheiere, fuhrerul a subl iniat din nou
comunitatea soartei Germaniei şi a aliaţilor
ei, care, în baza increderii reciproce, tre-
buie să ducă la o comunitate de luptă ab-
solută. Revenind la remarca lui Antonescu
cum că promisiunile făcute de fuhrer în pri-
măvară în privinţa Crimeii şi recuceriri i
Ucrainei nu ou fost îndeplinite, fuhrerul a
replicat că ou fost făcute toate pregăt irile
pentru ofensivă, ca : concentrări de trupe
'i de material, ins6 datorată vrem ii ex-
cepţional de proaste, tancurile s-au blocat
pur şi simplu în noroi. Este ca un complot
al naturii faptul că în iarna 1941-1942 ope-
ratiile au fost îngreunate de gerul excepţio­
nal, iar acum de umezeala extraordinară.
Astfel, el (fuhrerul), din motive core nu de-
pind de vointa sa, nu a putut realiza planu-
ril e sale iniţiale.
Antonescu a răspuns că erătase deja că
nu pusese de loc la îndoială in tenţi ile. De
•
biliz a pretutindeni conturile. Germon,io no
posedă astfel de conturi, altfel de mult le-ar
fi pus la dispozitie.
Mareşalul Antonescu o răspuns că trebuie
cu regret să constate că, probabil, fuh reru l
nu o fost informat cu exactitate asupra
prestărilor României. Tn nici un caz nu li se
poate reproşa românilor că ar fi lipsiti de
culonţă sau că ar fi ofocerişti. România o
executat întocmai acordurile încheiate cu
Clodius, furnizînd toate cantităţile prevă ­
zute, ba chior moi mult.
la aceasta, fUhrerul o mentionat numai
că necesităţile unei armate aliate în luptă
nu pot fi reglem entate printr-un t ratat co-
mercia l.
Antonescu, core era în mod vizibi l supă ­
rat de reclamatiile fuhrerului, o spus în re-
petate rînduri că România o dat tot ce o
promis, declorîndu-se gata să-i supu nă
fuhrerului date amănun ţ ite în acea s tă pri-
vintă
•
.
la o remorcă o fuhrerului că nici o no-
ţiune din Europa nu o făcut otiteo sacrificii
ca cea germană şi că Antonescu nu va moi
găsi nici un obiect de lux în vitrinele ora-
şelor germane în măsura în core ele se moi
află în picioote, că acum 3 milioane de oa-
meni, între care sotii de functionari, membri
oi Wehrmochtului şi funcţionari, sînt trimişi
în fabricile de munitii, Antonescu o replicat
că şi poporul român face eforturi extreme
şi că luxul nu moi există decît în unele părţi
ale Bucureştiului ; La tară însă, situatia este
mult moi rea decît în Germania.
IN VIAŢA POLITICA A ŢARII
altfel, nici un aliat oi Germaniei nu este atît
de loial ca România. Ea va rămîne de par-
tea G ermaniei şi va fi ultima foră care va
părăsi Reichul, pentru că ştie că sfîrşitul
Germaniei înseamnă şi sfîrşitul Ro mâniei.
Tocmai din această cauză însă el a fost
atît de îngrijorat, în ceea ce prive ş te situa-
tia din Turcia şi Bulgaria.
După un cuvînt de încheiere personal,
fuhrerul şi-o luat rămas bun de la Anto-
nescu. Acesta o fost în mod vizibil foarte
obosit din cauza convorbirii îndelungate,
astfel incit, moi tîrziu, a pus ca ministrul do
externe al Reichului să fie rugat să-I scuze
că nu participă la dineu! prevăzut.
Marele cartier general al
tilhrerulul, la 7.Vlll.1944
(&s) Schm1dt
47
 r.intre lucrările lui Constantin Daniel Rosenthal, pictorul care a luat parte a c-
P tlyă la revolutia de la 1848 şi apoi o fost surghiunit şi întemniţat, sfirşindu-şi
VIata, la vîrsta de 31 de ani, în închisoarea din Peste, menţionăm un tablou,
probabil necunoscut - cum s-a întîmplat şi cu alte mărturii răvăşite de trecerea si de
primenirea anilor - , core evocă vn moment sau un fapt cu deosebită semnificatie.
Pictat de Rosenthol în faza lui de maturitate artistică , tabloul n-a fost, totuşi,
lucrat cu migala artei ce s-ar f i cerut valorificată.
Cîştigat, ca şi prietenii săi - N . Bălcescu, C. A. Rosetti, V. Mălinescu şi a ltii - ,
de mişcarea revolution.ară, el participă la pregătirea _revolutiei core avea să izbuc-
nea scă şi să fie înfrîntă în acelaşi an (1848) ; dor el duce lupta nu numai prin fap-
te~e sale, ci şi prin arta sa. Tnfătişînd alegoric România revoluţionară, România ru-
pîndu-şi cătuşele, pictorul crea cele dintîi opere "cu continut politic hotărît combativ
din istoria picturii române". ·
Tntr-o scrisoare din 11 decembrie 1850, Rosenthal va evoca timpurile acelea,
"timpuri nevinovate, cînd eram atît de tineri ; şi cu toate năzdrăvăniile noastre eram
fericiti ; toate acestea ·a u trecut, făcînd loc ·altor lucruri mai serioase, azi ·nu ne gîndim
dedt .la patria noastră şi 1la revoluţii ... "
Compozitia la care ne referim este plasată în oval pe carton (24 cm X 19 cm),
semnat jos in slinga cu alb : Rosenthal (nedatat). Scena este fixată de pictor în casa
bunilor săi prieteni, poate cei mai apropiati din cîţi a avut, prieteni care - după
cum mărturiseşte Rosenthal însuşi, într-o scrisoare din iulie 1847 - i-au dăruit o patrie
spirituală, I-au înfiat sufleteşte, i-au împărtăşit visuri, nădejd i, preocupări, suferinte :
Maria şi C. A. Rosetti.
Jiltul cu speteaza înaltă, tapisat cu catifea vişinie, pe care şade C. A. Rosetti,
avînd pe brate unul dintre copiii lui, ne arată că se găseau în salonul Mariei Rosetti.
Aceasta, îmbrăcată într-o rochie de casă albă, cu mici volane de dantelă în jurul
gîtului şi la mînecile largi, stă într-un jilt, avînd pe brate un prunc în scutece - fără
îndoială micuta libertate -
liby - , fetita lor, nă scută cu
puţină vreme mai înainte.
UN TABLOU NECUNOSCUT Profilul, cu pieptănătura fără
podoabe, al mamei, conciul
AL PICTORULUI ROSENTHAL lăsat înclinat pe ceafă şi
core îi adună de la timple
DESPRE PAŞOPTIŞTI părul negru bine netezit, privi-
rea duioasă, maternă, ne-o
MARIA GEORGE FOTINO arată nespus de blîndă. Sim-
plă în înfăţişare, pictorul ne-o
arată aş.a cum au cunos-
cut-o prietenii : " Nu pot crea decît figuri de femei sau mame pentru o regenera se-
colul nostru, pentru o îndrepta corupţia, f iguri nobile, eroice şi duioose în acelaş i
timp" - scria Rosenthal la 9 aprilie 1851.
Pe planul al doilea, apropiat de cele patru personaje centrale, este un bărbat
blond, cu barbă mică alungită ; el fine între buze o lulea din care se strecoară un fir
de fum. Culoarea alba stră a vestonului înviorează ansamblul sumbru. Este prietenul
lui C. A. Rosetti şi al pictorului : revolutionorul Mălinescu, acelaşi pe care-I găsim
într-o a ltă lucrare a lui Rosenthal, intitulată Trei revoluţionari (C. A. Rosetti, pictorul
însuşi şi V. Mă li nescu) .
Pc fun dalu l acestei compoziţii, cu cele 5 personaje grupate, sînt schiţa te două
tablou ri încadrate : unul mic, cu ramă neagră, un altul de format mare şi cu cadru
auriu, în care se desluşeşte silueta femeii d in România rupîndu-şi cătuşele. Tn dreapta,
o a mplă draperie cafenie completează decorul acestui interior.
După o naratiune orală, transmisă de la o generatie la alta, ajunsă nealte rată
pînă la posesoarea de astăzi o tabloului, am aflat că în acest salon cu mob i l ă viş inie
al Mariei Rosetti se întîln eau adesea prietenii care plămădeau idealurile mişcării revo-
Jutionare şi pe care îi înflăcăra viziunea viitorului.
Tn seara aceea din 1848, cînd p ictorul Rosenthal şi Mălinescu se găseau, ca de
obicei, în casa lui C. A. Rosetti, in nesfîrşite discutii şi frămîntări pentru cauza revolu-
ti ei, fa sugestia Mariei Rosetti - înf lăcărata prietenă a celor care luptau, ca şi sotul
ei, pentru un idea l - , pictorul ore, pentru întîia oară, viziunea com pozitiei sale
România rupîndu-şi cătuşele. Pe zidul salonului vişiniu, în fata prietenilor săi, face
prima schiţă a ceea ce avea să realizeze mai tîrziu, acea a legor ie ca re infdţişa ţar:J
el iberată . Tot în seara aceea, la dorinta Mariei Rosetti, pictorul fixează, pe un ca rto n,
grupul celor care ou fost părtaşi oi clipei acestei zămisliri revoluţionare.

48
Toblotl putin cunoscut of pictorului Rosenthol fn(d'i şi nd o scend dr n (om// io poşopti seu/ ui CA. Rosetti. Pictura
se g6seşte Tn colec,,o porticulord o Mariei George Fotrno((oto: S. Steinet-)
- •

'
 '
Rdpirta Sabinelor, tablou de N rco las Pounrn
(1593-1665) . fn dreapta Romulus, pnmul rege
ltftndar al Romer dd porunc6 de copturare
o femeilor.

'

•
 •

'

Unul din monştr ii apocol iptici de p i otr6 core

rmpodobesc (o,odo catedralei Notre Dame dll'l
Porls . Prin onologre cu renumita stat uie o /ur
Rodin i se spune .,Grnditorul"

Picturi exterioare de /o Arboro, ctitori c o prrc6 /obulur Luca Arbore ( 1502) (oto : Ion 8ut6nescu
'\

LIBERTA 11.
OI. JEAN HUGONNOT, is t o r ic fr a nce z, o d a t ă c u aprec ie r ile sa le des pre r e vista .. M agaz~n
istor ic" ne -a o fe rit s pr e publ ica re a rti co lul de f a iă·
ucerirea Bastiliei de către poporul răs­
C culat al Parisului la 14 iulie 1789 a
eeclanşat în întreaga Franţă UD val de en-
tuziasm popular, iar celebra deviză - liber-
tate, egalitate, fraternitate a devenit, în scurt
timp, un simbol. Acest simbol trebuia să ca-
pete neîntirziat o formă concretă şi astfel au
apărut cei dintii arbori ai libertăţii.
Primul arbore a fost sădit, într-un cadru
solemn, nu la Paris, cum ne-am fi putut aş­
tepta, ci în provincie. Se admite îndeobşte
că iniţiativa ar fi aparţinut comunei St-Gau-
d ens, în apropiere de Civray, d epartamentul
Vienne, in mai 1790.
Noaptea de 4 august, Marea Teamă, înlo-
cuirea vechilor municipal ităti cu altele noj,
în spiritul revoluţiei, organizarea gărzilor na-
ţionale au creat un climat nou. E ste vremea
unei exaltări revoluţionare şi patriotice pro-
vocate de crearea federaţiilor locale, apoi
departamentale şi interdepartamentale, un fel
de plebiscit popular care sfîrşeşte prin impre-
sionanta Sărbătoare a Federatiei, des făşurată
pe Cîmpul lui Marte la 14 iulie 1790.
In areastă epocă, parohul Norbcrt Pressac
d e la Châtaigneraie a avut ideea de a încu-
nuna instalarea nrunicipalită ţii constituţionale
p rin plantarea unui stejar în piata sa tului,
u nde, în prezenţa tuturor locuitorilor, a ţinut
u n discurs, din care ne e cunoscut următorul
fragment : "Sub acest copac vă veţi aminti
că sînteţi francezi şi, la bătrîneţe, veţi povesti
copiilor voştri d espre memorabila epocă în
care l-aţi sădit" .
Se spune că, după această ceremonie, toti
cetăţenii care aveau procese le-au suspendat
printr-o simplă decizie a arbitrilor şi serbarea
patriotică s-a încheiat printr-o adevărată fra-
temizare.
,\
t - Magazin istoric nr. 3
A R BO
••
• JEAN HUGONNOT
ln această atmosferă de voie bună generală,
episoade similare s-au repetat de mii de ori
în toate comunele din Franţa.
Arborele libertăţii a devenit astfel emblema
patriei şi, deopotrivă, simbolul libertăţii şi
egalităţii, al căror conţinut, deşi încă nu în-
d eajuns de clar, întruchipa totuşi secolele de
luptă înflăcărată împctriva asupririi feudale.
Potrivit observaţiei profunde a lui T ocque-
ville, Revolutia franceză se înfăţişa tuturor
contemporanilor ca " un deznodămînt violent
al unei opere la care lu craseră zece gene-
~· " .
ra\.1
Impodobit de cele mai mnlte ori cn flori
şi panglici în culorile natiunii, arborele liber-
tăţii a devenit, de asemenea, în ochii poporu-
lui şi centrul întrunirilor, laborum-ul conştiin­
ţei cetăţeneşti, la fel d e sacru ca şi d ra pelui
pentru ostaş. Arborii libertăţii erau plantaţi
pînă şi în faţa porţilor d e închisoa re.
In mai 1792, în Franţa se numărau peste
60 000 de arbori de acest fel. O bună parte
fuseseră sădiţi la Paris. Ex-marchizul de Vil-
lette, adept înflăcărat al ideilor noi, scria în
acel an : "La Paris se înaltă două sute d e
arbori ai libertăţii, toţi încărcaţi d e ghirlande,
d e panglici şi flori ... " (Chronique de Pari.'\).
Ar fi însă greşit să considerăm că această
manifesta ţie, revoluţionară în esenta ei, n-a
avut anteceden,e.
Strămoşii arbori lor libertăţii
Admiraţia pentru arborii simbolici, arborii
sacri, îşi trage obîrşia din timpurile cele m:u
vechi. Măslinul Atenei, vita de vie a lui
D ionysos, )aurul lui Apollo, stejaru l lui Zeus
 Ptantarea unui arbore at tibertifţti
sînt bine cunoscuti de gteci. Zeus îşi rostea
prorocirilc în pădurea Dodonei. Sub smochi-
nul sfînt din Atena se afla un altar în faţa
căruia poposeau procesiunile, în drum spre
Eleusis.
ln Fenicia, Chaldeea, Iudeea se venerau şi
acolo arbori, iar romanii îşi aveau pădurile
lor sacre.
Cultul galic al vîscului de stejar s-a prelun-
git pînă în secolul al XIII-lea. Preferinta ger-
man ilor se îndrepta, de asemenea, spre stejar.
Se spune că arborele ş tiinţei şi arborele vieţii
făceau podoaba paradisului.
Vestita livadă de măs lini din Ierusalim a
•
rămas pînă azi un loc de atracţie pentru
turişti .
Stejarul din Guemica, în Biscaia, a cunos-
cut celebritatea de care s-a bucurat ş i ste-
jarul sfîntului Ludovic din Vincennes ; se
pare că s-ar cuveni să- I considerăm pc acesta
cel mai venerabil strămoş al arborilor liber-
tăţii din Franţa. Acolo, la umbra lui, se în-
truncau notabilii provinciei şi se des făş urau
alegerile. In 1476, sub umbrarul aceluiaşi ste-
jar, Jsabella de Castilia şi F erdinand de Ara-
gon au acordat vestitele libertă ţi sau fueros,
pentru care republicanii basci au luptat cu
îndîrjire în 1936, în timpul războiului civil
din Spania.
Adunaţi sub un artar din Mons, în anul
1424, primii confcderaţi elvetieni au jurat
să-şi elibereze ţara.
54
fn 1792. Desen de Bericourt
Se spune că un măr din Woolstrop i-ar fi
sugerat lui Newton ideea gravitaţiei univer-
sale.
Tradiţia budis tă sus ţine că Bo, copacul
sfînt din Ceylon, ar fi un lăstar al arborelui
sacru al budismului.
Ronsard n-a deplîns oare, în versuri emo-
ţionante, furia distrugătoare a tăie torilor de
lemne din păd urea Gastine, în Touraine?
ln secolul al XVIII-lea, Bemard de Jussieu
a devenit celebru pentru că a adus din Li-
ban , ascuns in pălărie, faimosul cedru din
Jardin des Plantes.
Salcia lui Alfred de Musset e o replică la
salcia din Sf. Elena, sub care se odihnea
Napoleon.
Aces t cult al pădurii ocrotitoare, al arbore-
lui ce simbolizează o înnoire sau a celui ce
continuă simbolic viaţa unui erou care şi-a
dat-o pe a sa în numele binelui se întîlneş te
des şi în tradi ţia poporului român.
Marea idee a copacului ca sursă a vieţii s-a
transmis din generaţie în generaţie. De-a
lungul intregului ev mediu, pădurea a fost,
de fapt, un izvor de hrană ; ţă ranul , şerb sau
liber, îşi mîna porcii în pădure, la gh ind ă ;
pădurea îi procura lemnul pentru unelte sau
pentru încălzit, fructele sălbatice, mierea ;
pentru ţăran pădurea era, de asemenea, şi loc
de braconaj, p entru că vînătoarea liberă îi
era interzisă ; în sfîrşit, ea îi oferea un adă-
pos~, apr.oape inviolabil, împotriva · violenţei
semorulm.
Nu întîmplător, fireşte, L es chansons de
geste acordă pădurii un loc atît d e însemnat ;
ea acoperea spaţii imense, pe care aveau să
le reducă doar despăduririle din evul mediu.
Obiceiul pomului de iarnă nu s-a n ăscut
odată cu creştinismul ; popoarele nordice şi
răsăritene, scandinavii ~ şi germanii I-au cu-
noscut cu mult înainte. Acest pom, expresie
a pantcismului, a izvorului vieţii, a supra -
"ieţuit tuturor prefaccrilor ; el traduce pro-
fundul ataşament faţă de pămîntul care ne
hrăneşte, ataşament pe care în romanul său
La Province Fran~ois Mauriac îl subliniază
astfel : "Cibela 1 are în Franţa mai mulţi ad-
mira tori decît Christos ; ţăranul francez stă­
pîn eş te pămîntul într-o m ăsu ră mai mare
d ecît c stăpîni t de el".
Arborii lunii mai
Arborii lunii mai 2 au şi ei o tradiţie care
se pierde în negura vremurilor. E i semnifică
sărbă torirea primăverii în apogeu. Altădată,
tineretul din Italia obişnuia să celebreze prin
pl an t ă ri de arbori primăvara vieţii.
Obiceiul s-a răspîndit din Anglia în Ame-
rica, unde may-poles au d evenit, în fiecare
1 D ivinitate antică : personificA natura ca
izvor al vieţii - nota tra d.
t Arbori împodobiţi cu panglici care erau să­
d iţ i în prima zi a lunii mai în faţa casei cuiva,
in semn de respect - nota trad.
Ţărani dansînd "la Carmagnote" în juru.t unui arbore at
comună, centre de întruniri cetă ţeneşti. In
timpul războ iului d e independenţă al colonii-
lor din America, locuitorii oraşului Boston au
ridicat acest arbore la rangul d e simbol al
libertăţii proaspăt cucerite. L-au împodobit
ca pe un obiect sfînt ; dar după ce au ocupat
Bostonul, englezii 1-au tăia t.
L a întoarcerea sa din America, La Fayettc
purta la centiron un breloc reprezentînd un
arbore împlîntat într-o coroană şi un sceptru
frînte.
In Franţa a existat obiceiul de a sădi un
copac la naşterea unui copil.
Slujbaşii asociaţiei pariziene "La Basoche"
sădeau copacii lun ii mai in marca curte a
Palatului justitiei, d evenită în iulie Curtea
arborelui de mai.
Se ştie, de asemenea, că lucră tori i din con-
structii au păst rat obiceiul de a sărbători
terminarea unei clădiri plantind un copac şi
organizînd un prînz.
Arborii lib e rtă ţii
in timpul
Revo luţiei franceze
Abatele Gregoire, celebrul convenţional
montagnard, întrevedea posibilitatea de a
crea în oraşe, cu ajutorul arborilor, ceea ce
numim astăzi spaţii verzi, situindu-se, prin
această idee, printre precursorii îndepărtaţi şi
profetici ai lui Le Corbusier. "Poate că oa-
1ibe1·tliţti
55
 .•: .·.
•·.io:
.·.·::...,. .
~:~!~~-~
" .
'o
m enii vor simţi - scria el - că e posibil, şi
de acum încolo necesar, ca pe uliţele mize re
a le dife ritelor comune să se creeze plantaţii
care să reprezinte uneori un element de sa-
lubrita te şi întotdeauna un izvor de plăcere" .
Orice s-ar spune, moda arborilor libe rtăţii
a mers crescînd în întreaga p erioadă a revo-
luţiei victorioase.
Astfel, în zi ua de 20 iunie 1792, memora-
bilă zi revoluţionară peAtru populaţia Parisu-
lui, programul prevedea sădirea u nui arbore a l
libertăţ ii in curtea feuillantinilor 3 , în cinstea
is,ţoricei şedinţe din sala Jocului cu mingea 4 •
Arbore1e, un plop, fusese adus din foburgul
St.-Antoine, foburgul Gloriei, într-un car,
escortat de ba talionul comandat de Santerre,
de t unurile sectiei, d e suliţele sanchi l o ţilo r
şi de puştile gărzii na ţi o nal e ; dar in jurul pa-
latului Tuileries şi al M a nejului, sediul Adu-
nării , se inghesuia o mulţime atit de nume-
roasă încît o parte d in cei ce escortau p lopul,
împinşi în grădina unei foste m ă n ăstiri a
-capucinilor, învecinată c u curtea feuillantini-
lor, neştiind cum să se d escurce, au sădit
arborele libertăţii în fosta grădină de zarzavat
a capucinilor. Un alt arbore fusese deja pla n-
tat în grădi na Tuileries şi Ludovic al XVI-lea
prezidasc ceremonia sădirii.
- An fost plantaţi< şi arbori ai fraternităţii.
Astfel, cetăţenii francezi şi elvetieni au ho-
tărît ca la granita dintre cele dou ă state să
fi e sădi t un astfel de arbore, în semn de l egă­
tu ră între popoare ; un altul, adus din pădurea
2 Les F eutllants, denumire d a tă in 1792 con-
stituţionalilor, al că ror sediu se afla in fosta
măn ăsti re a feuillantinilor - n ota tr ad.
• Şed inţă în cursul căreia deputaţii s tăr ii a
treia a u depus jurămîntul ,,de a lupta pentru
salvarea pubHcă si de a apăra interesele pa-
triei" - n ota t rad.
56
,
A
,, '
Vincennes, a fost plantat, cu mare pompă, Ia
18 iulie 1793 în place du Carrousel. Esenţele
cele mai d es folosite au fost stejarul şi uneori
plopul, acesta mai ales din pricina numelui
să u latin (Populus).
Fiecare sădire prilejuia o originală serbare
populară, plină de s trălucire : nu era oare
epoca în care ·liberta tea îşi lua zborul ~i
Goethe exclama în seara bătăliei de la Valmy
(20 septembrie 1792) : " Din această z i şi din
aceas tă oră începe o eră nouă în istoria
lumii(t ?
Ime nse şi interminabile farand ole, în ritmul
Carmagnolei şi al lui Ca iw, cuprindeau
într-un vîrtej îndrăci t oameni din popor, magis-
traţi, generali, rep rezentanţi ai naţiunii, epis-
copi ş i preoţi constitutionali ; co prilejul p lan-
tării arborelui fraternităţii din place du Car-
rousel, de pildă, primarul Parisului şi toti con-
silierii municipali, împodobiţi cu eşarfe, au
dansat farandola patriotică alături d e federaţi,
de cetăţeni ai Savoiei şi de sanchiloţi d e toate
profesiunile.
La 18 iulie 1793, generalul Houcha rd a
scris din Forbach că armata de pe Mosella a
sărbătorit acceptarea actului constituţional
prin p lantarea în tabăra sa a unui arbore.
Reprezentanţii în misiune pc lîngă aceas tă
armată scriau : " Un al doilea a rbore a l liber-
tăţii a fos t sădit de soldatii Re publicii în
curtea castelului.. . N e-am al ăturat fraţilor
Roştri de arme şi, îm)'5rtăşind bucuria ş i ex-
presia sentimentelor lor, ~rn dansat cu ei fa-
randola în jurul acestui arbo:re (t.
Aşa se întîmpla pretutindeni. Era traduce-
rea într-un act concret a climatulu.i exaltan t
al acestei epoci ; fireş te, astăzi ni-i închipuim
cu greu pe prefectul Senei, pe generalul gu-
verna tor al P arisului, pe pre~edintele Curtii

de casaţie, pe deputa ţi şi miniştri în mijlocul
mulţimii, în zilele serbărilor publice, dansind
în jurul unui arbore sau al unui stîlp încărcat
cu tot felul de podoabe. Dar în acea epoC'ă
revoluţiona ră libertatea nou n ăscută. era o
plantă fragilă ; comploturile aristocraţilor înă­
untrul ţă rii, războiul regilor şi al printilor în
afara ei o ameninţau cu un pericol permanent.
Burghezia or~enoască avea interes să facă
trup comun ou poporul, mai cu seamă cu ţă­
rănimea , care, avînd pentru întîia oară acces
la proprietate, căpătase sentimentul că are, în
sfîrşit, o patrie de apărat.
Cuvîntul republican era pe atunci sinonim
cu patriot, ş i Saint Just nota : " Fericirea e o
idee nou~ in Europac•.
Generalul dansa cu soldaţii lui în faţa arbo-
relui din tahără ; reprezent;mţii în misi une se
asociau dansurilor populare din jurul tulpini-
lor republicarle, în fata altarului patriei, fără
să se sinchisească pentru atîta lucru de pres-
tigiul lor.
Era entuziasmul patriotic al voluntarilor din
anul II, care plecau la lupt ă in sunetele băr­
băteşti ale un ei "înaripate Marsilieze zburînd
printre gloante" (Michelet).
Asemenea cocardei tricolore sau Marsiliezei,
arborele lJhertătii a făcut înconjurul lumii ;
soldatii francezi I-au plantat pre tutindeni în
Europa, dar a apărut chiar şi în ţări in care
armatele franceze n-au pătruns. De pildă, în
Polonia lui Kosciuszko.
Arborii libertăţii au înflorit în Antilele fran-
ceze, care şi-au scuturat lanturile sclaviei, la
Santo Dorningo, în special, unde Toussaint-
Louverture, acest " Napoleon al negrilor.. , a
ridicat stindardul revoluţiei. La 22 termidor,
anul II, o delegaţie de deputaţi s-a prezentat
in Convenţie ca să declare despre Senegal :
A,·bori ai libet'tăţU
plantaţi în pieţeLe
Pa1·isului
,,Intreaga colonie s-a grăbit să se adrme fi să
sădeasdi acborele libertătii chiar pe locul unde
se ţinea infamul tîrg de sclavi"'.
Un mare număr de arbori simbolici re
uscau. Convenţia a decretat ca ,.in toate co-
munele Republicii unde arborele libertăţii a
pierit să . se sădească altul pînă la 1 germinal.
Incredinţează plantarea fÎ întreţinerea arbore-
lui celor mai buni cetăţeni, pentru ca arbocele
libertătii să inflorească tn fiecare comun~ sul~
egjda libertăţii franceze ...
In jurul acestor copaci. fngrljiţi cu rtvnă de
locuitori, impodobiti cu panglici, flori şi in-
scripţii in versuri şi tn proză, Jocuifmii se
adunau ca să depună jurămîntul cetltenesc,
ceremonia! prin esenţă laic.
In timpul marilor solemnităţi, aceşti arbori
serveau drept locuri de popas, cu alte cuvi nte
inlocuiau a1tarele tn aer liber ale serb~rilor
religioase de altădată ; tntr-un cuvînt aveau
aceeaşi importanţă ca şi altarul patriei. Se so-
coteau monumente publice, a căror conservarG
era protejată prin lege. Impotriva lor se in-
drepta ura contrarevotuponarilor, ş1 adesea, în
timpul nopţii, regaliştii îi doborau, furioşi.
Tn locul arborelui doborit se planta însă,
fără intirziere, altul. Aşa s-a intimplat la
Rouen. Trunchiul copacului mutilat, acoperit
cu o pînză nea gră, a fost transportat la Co-
mun ă, escortat de vreo mie de oameni tnar-
mati, in sunetele unei muzici funebre. Copa-
cuJ nou plantat, pavoazat în culoriJe nationale
şi purtînd in scripţia Cetăţenii din Ro.u:n- m.f
vor apăra pînă la moarte, a fost traruportat cu
alai pentru a fi sădit în fata Templului ra-
57
ţiunii.Garda naţională, autorităţile, societăţil e
populare au invitat pe reprezentanţii în mi-
siune să arunce primul pumn d e ţărîn ă peste
răd ăcini.
Dar s-au văzut şi lucruri mai s urprin ză­
toare : pentnt a să rbăto ri o victorie efem e ră,
căpeteniile unei insurectii ţă răneşti, d e origine
contrarevolutionară, al cărei focar se afla în
comunele d e pe lîngă Coulommiers şi Fcrte-
Gaucher n-au găsit nimic mai potrivit d ecît să
cînte un T e D eum nu în biserică, ci sub un
copac al libert ăţii. E un exemplu grăitor des-
pre tîlcul profund acordat acestui simbol re-
publican.
In anul X, în timpul C onsulatului, copacii
erau în că îngrijiţi cu regularitate, dar e lesne
de inchipuit că zelul scăzuse, mai ales din
partea oficia lităţil or.
In timpul Imperiului, cînd d espotismul se
intensifica, simbolul libertăţii d evenea, evi-
d ent, un anacronism. Se pare totuşi că nu s-au
luat măsuri directe şi nici nu s-au d at ordine
fonn ale de a se d oborî arbo rii libertăţii. D ar
încă din perioada reactiunii termidoriene un
mare număr din aceşti arbori fuseseră distruşi
clandestin, in pofida pedepselor severe prevă­
zute d e lege.
In anii Restaura ţiei m ai exis tau încă mulţi
arbori ai libertăţii. Guvernul a ordonat să fie
scoşi din rădăcini. Cîţiva au scăpat totuşi te-
feri şi după aceas tă vîn ă toa re regală .
După 1830 se mai puteau vedea unul in
faţa bisericii din Linas, altul la Pantin , d oi la
Marsilia. Mai existau încă şi în 1848. Cei din
Marsilia erau d oi superbi stejari, care, împo-
dobiţi d in nou, pă reau ni şte patriarhi în mij-
locul arborilor tineri, plantaţi în perioada re-
volutiei din 1848.
Intr-adevăr, după 1830 arborii libertăţii au
reapăru t, dar s-au răs pîndit iară~i în întreaga
Franţă abia după februarie 1848. Se plantau
acum într-un număr aşa d e mare pa rcă se
voia reinvierea unor amintiri măreţe' , întreti-
nutc, d e altminteri, d e isto rici ai Revolu tiei
franceze ca : M ichelet, Thiers, Guizot.
Jaures în s u ş i avC'a să noteze în a sa Istorie
a Revoluţiei franceze : "După des tui ani, su-
pravie ţuitorii Revoluţiei franceze se mirau ei
în şiş i că din inimile lor, în care nu m ai I·ă­
măsese decît cenuşa, putuse să ţîşnească atîta
lavă incandescentă. Acest foc lăuntric al Re-
voluţiei a răsturnat, şi nu o dată, raporturile
economice dintre clase. Ca focul interior care,
cînd izbu cn eşte, răs toarn ă ş i amestecă terenu-
rile suprapuse".
Acest entuziasm popular a animat ş i spili tul
generos al revoluţionaril or din 1848. Dar după
prăbuşirea speranţelor lor, după represiunea
sîn geroasă din iunie 1848, dup ă ce societatea,
clasa muncitoare au fost puse la indc !C, Hepu-
blica era d oar un nume : votarea legii F alloux,
instituirea, în 1849, a unei "ordini morale" au
fost însoţite d e ordinul ministrului d e interne,
F aucher, de a d ezrădăcina din Paris to ţi ar-
58
borii libertăţii, deşi mulţi dintre ei primiseră
binecuvîntarea clerului.
A doua zi după lovitura d e stat din 2 d ecem-
brie 1851, Napoleon al III-lea a dispus dt.-,tru-
gerea arborilor simbolici care mai existau în
restul Frantei.
Arborii lib e rtă ţii au reapă rut la 4 septem-
brie 1870, ca o spe ranţă în victoria asupra in-
vad atoril6r germani : Comuna din Paris a vrut
să reînvie aceas t ă importantă t radiţie republi-
can ă, trndiţie ca re a inspirat din nou atit ar-
nJatele lui Chanzy, F aidherbe, pe voluntarii
lui Garibaldi, pe fra nctirorii din E st, care au
a părut la chemarea î nflăcărată a lui Gambetta,
cît şi fream ătul protestului naţional al Comu -
nei împotriva armistitiului din ianuarie 1871.
A trebuit să ia naş tere apoi Rezistenţa, iz-
vorîtă d in înfrîngerea suferită în iunie 1940,
ca să reapară nu arborii, ci p ăduril e lihert ă Ui.
Vreme d e patru ani, patru ani cumpliţi, păd u­
rile Frantei se tran sformară în refugiul tuturor
celor pu şi în afara legii, al tuturor lup tătorilor
fără u niforme care căutau să se sustragă re-
presaliilor inamicului ; acolo au găsi t adăpost
şi cei ce s-au eschivat de la serviciul muncii
obligatorii în Germania.
Arborele libertăţii din anii Revoluţiei fran-
ceze d evenise pădure. Dar nu printr-un joc al
hazardului : "Poporul francez e o lungă me-
morie" - a scris Aragon, marele poet al He-
zistentei.
Tradiţia lib ertăţii continua în mod fir<'sc.
Şi o revis tă elvcţiană d e limbă germană, "Die
Nation", avea dreptate să scrie, la 27 ianuarie
1944, cu cîteva luni înainte de marea insurec-
ţie eliberatoare : "Rezis tenţa franceză este cea
mai puternică m işcare d e masă pe care a
cunoscut-o Franta după Revoluţ ia d in 1780...
Acest rol al pădurii ocrotitoare şi <:'libera-
toare a fost evocat şi de pictorul con temporan
Jcan Arnblard - el însuşi fost franctiror -
în frescele care împodobesc azi una dintre
marile săli d e ceremonie ale Primă riei din
St-Denis, oraş cu o foarte bogată isto ric.
Vorbind despre aceste fresce, m arele poet
Paul Eluard a scris : " Această frescă a ma-
quisului a fost un adevărat imn adus păduri­
lor lib ertăţ ii : ea con ţin e toat ă grandoarca şi
nenorocirile acestei mişcări ; ea al ătură stejarul
:1lunului, a rţaru1ui , fagului. Un mare n um ăr
de tineri îş i amintesc că s-au adăpostit la um-
bra lor - tineri care luptau p entru o viitoare
prim ăvară - , ş i frunzele copacilor fremăta u
ca inimile lor. Copacii lui Jea n Amblard sînt
frati huni cu oamenii. Sînt copacii maquisului,
a rborii RC'zistentei la ră u , arborii libertăţ ii ".
Intr-un cuvîn t, o m ărturie în plus a acelei
imense solidarităţi naţionale care a fost Re-
zistenta fran ceză în momentele grele ale isto-
riei noastre', un capitol inedit care trC'buie
adău gat la Istoria patriotică a arbnrilnr liber-
tăţii, aşa cum fusese ea prezentată Conventiei
naţionale d e ahatelc Gregoire, reprezentant al
departa mentului- frontieră Vosges, în anul II
al Republicii franceze.
 \
legenda
-
Este f oarte probabil ca
l umea constantiniană să fi
f ost legată de nordul Du-
nării şi printr-un pod pe la
Hirşova, in afară de altele
ma 1 spre apus.
Dar spre Moldov:;,? Se
ştie că Dobrogea, atit de
intens romanizată, nu a ră­
mas izol a tă de· bogatele ţi­
nuturi nord-vestice ; dimpo-
tri vă, ea a întreţinut un per-
manent schimb de mărfuri
cu localnicii de pe melea-
guri le Siretului şi mai spre
miazănoapte. N -ou imp us
oare aceste
.
ce - ŞI nu numa1 econo-
.
relatii .economi-
mice construirea unui
pod care să lege cele două
maluri ale fluviului î n zona
r espect ivă ? care după spusa unor lă­
Tn elucidarea acestei pro-
b leme, o co ntribuţie poate
aduce cercetarea arhivistică.
Tn manuscrisul 730 de la
Arhivele statului, la p::1gina
82 v, este cons emnată o ve-
che legendă din regiunea
Brăile i potrivit cărei a, acum
150 de ani, un pa ş ă ar fi
servit prînzul pe o zi cald ă,
stînd în tihnă .. . deasupra
valurilor Dunării ! Tn cazul
i n care istorisirea contine
un sîmbure de adevă r, se
naşte întreb::vrea : pe ce va
f i stat aşezat nă struşnicul
paşă ? Fusese atunci o toam-
n ă secetoasă, iar apele bă­
t rînului fluviu scăzuseră
mult, dînd, p robabil, la
ivea lă o constructie mai ve-
che sau rămăşiţele unei ast-
f el de co nstructii. Să fi avut
oare podul de la Drubeto
şi temeiul e i istoric
•
pereche intr-un al doilea
pod transdanubion de pi a-
tră , întins peste cotul de la
Brăila-Galati ? Cel puţin
aşa presupune Epites, me-
dicul carantinei Brăila, în-
tr-un raport al său d in ::vnul
1834, în care a lăsat chiar
o descriere sumară a unei
portiuni de pod, pe care- I
atribuie lui Constantin ce l
Mare. l ocal nicii îl supr{lnu-
miseră "Podu l uria ş ilor".
Dă m, mai jos, copia ra-
po rtul ui arheologic întocmi t
de doctorul Epites :rcum 134
de a ni :
"ScăzÎnd apa Dunării de
vreo citeva zile atit d e mult,
au e , it la vedere un pod de
piatră În miilocul Dună rii,
cuitori mai bătrÎni, nu s-a u
văzut de cind cu nemţii şi
după spusa altora , zice că
un paşă au mincat d-asupra
podului la anul 181 6. ln sfÎr-
şit, a cel po d era pă nevăzu­
te cunoscut corăbierilor tre·
cători şi unor lăcui 9ori, sup
numirea : podu uriaşilor, po-
du lui Constantin Împărat şi
după alţii, podu lui Trai a n
- adăugîn d minciuni şi
basme indestule.
Cu toate acestea, indestul
de mirare este că se află
a stfel de zidire d in veacu-
rile trecute, În mi ilocul Du-
n ăr ii , unde alteori a dinci-
mea ei este dă 15--16 stin-
ieni. Şi fiind acea sta un
obiect inte resant la isto riia
Ţării Rumâneşti, l-am luoat
indeaproape În băgare de
..
seama.
dr. IOAN COJOCARU
Aşada r, vreo citeva zile
mai nainte m-am dus cu
dumn Directo rul, secretaru
şi alţii, În caicul căpitanu­
lui de port, am cercetat po-
ziţia ş i tă rimea lui, feluri-
mea pietrilo r ce se află În-
trebuinţate la clădi rea lui si
adincimea a tăt impreiurul
său. Am luoat şi feluri mi dă
pietre corasan (var lucrat cu
nisip), scoen şi altele, din-
tr-acea clădire, ca să trimit
d-lui Poenaru, Directorul
Şcoalei naţionale, spre păs­
tra re in Muzeul naţional.
Astăzi Însă la 1 o ctom-
b rie au venit şi d. ocÎrmui-
torul Io an Slătineanu cu d.
prezedent al judecătorii M.
Colceag şi d. ofiter Ioan
Bă bescu Împreună cu mine
În barca numitului că-
pitan cu vÎslaşii săi ;
alăturÎndu-ne dă pod, s-au
scoborÎt din caic d. o-
"' .
carmuato .
r "'ampreuna""' cu mme,
chiar pă podul dă piatră,
carele astăzi să prelinge dă
ap ă ca de 2 palme la unile
locuri şi la alte locuri d ă
3 şi 4 palme (aceasta s-a•J
făcut, pentru pomenire).
FăcÎnd observafiie asupra
a cestui obiect, s-au dovedit
f i altă zidi re, mai la vale
an curmeziş de la acest pod,
cu de părtare ca d ă vreo 50
stÎnieni. Această zidire nu
este cunos cută n imă nui ; ci
fiindcă să prelinge apa ca
.. -
de un cot şi pÎnă la un cot
ŞI 1umatate, nu s-au p utut sa
~
se ia În băgare dă seamă
mai cu deslu,ire, d a r se
vede că este mult mai mare
'
59
 ,..,... •...,... . ·"···· •.•. •.•
. #
Facsimitut · documentului in care dr. Epites consemnează interesante date despre tegenda9'ttt
decât cN mai suspomenită
zidire.
Descrierea Podului uriaşi­
lor - pe scurt - ce se află
in mijlocul Dunării :
Pozitia podului este intre
poarta mică a ora~ului Brăi la
şi satul Iarba Dulce, adică
cu depărtare de la carantină
ca de un sfert dă ceas.
Lungimea este ca de 4 1/2
pînă la 5 stînjeni, lăfimea dă
2 1/2 pînă la 3.
60
'
··:"-~
.·. ~ ~ ...
pod at uriaşttor
Cu toate acestea, istoriia
universală vorbe~te de mai
multe poduri făcute pe Du-
năre, când cu bătăliile schi!i-
lor, Însă acest pod nu poei
cu hotărîre să spui dă către
care Împărat să fie făcut -
dar mai cu seamă se vede că
este de către Constantin im-
pă ratul întocmit.
Socotind această observa-
fie vrednică dă insemnat,
nu lipsesc a o face CUROS·
'
cut cinstitului Comitet, ca să
se dea in cunoştin!ă Înnal-
tului Diva n".
... N-or fi indicat să se ttl-
trepr i ndă cercetări pe teren
pentru dezvăluirea unor
enigme ascunse încă sub
apele străvechiulu i lstru ?
"Podul uriaşilor", adîncu l ve-
chiului Danubiu unde CPU na-
ufragiat corăbii cu veacuri
în urmă atrag atentia, aş­
teptînd vizita harnicilor noş­
tri specialişti.

- şi şirul lor continuă.
11 1 1
' Cum vor fi arătat aievea cei dintîi "ne-
AL. ALEXIANU
Pri ntre desfătările cu care îş i înveseleau
'raiul cîrmuitorii noroadelor di~ ~recut, la
noi şi aiurea, e vrednic ~e a"!'mt1t. sp~cta­
co lul soitarilor sau bufonllor, mtretmut1 de
feudali la curti şi în palate, pentru în-
făţişarea lor comică şi, mai ales, pentru
vorbele de duh, schimonoselile şi tum-
bele lor.
Cit este de veche traditia acestor bufoni
de curte pe continentul nostru, nu-i ~şor ~e
spus. Antichitatea îi cunoştea şi m1tolog 1a
le pomeneşte preze~ta în Olimp, pri~ Ma-
mus măscăriciul zeilor. De altfel, dm sa-
turn~li ile păgîne va fi descins ş i acea "să r­
bătoare a nebunilor" (festum stultorum) cu
fa rsele ei groteşti, celebrată anual în Franta
si în alte părti ale Europei, cu un ceremo-
niei greu de reconstituit astăzi.
Domni ai rîsului şi ai veseliei, recrutati
d intre prostănacii hazl ii or dintre piticii cu
simtul umorului, - pentru că nu toti bu-
f onii erau nebuni şi nu toti nebu nii erau
intelepti, ca în tragediile lui Shakespeare .
nebunii regali aveau privil:_giu! d~ '! rost!
cele mai dureroase adeva run, fara a f1
pedepsiti pentru îndrăzneala Jor. Din pă­
cate, capricioasa Clio n-a retinut de-a lun-
gul veacurilor satira sau tristeţea lor, ci
doar glumele mucalite şi hohotele de rîs
ale curtenilor.
Vremea de aur a măscăricilor a fost,
fără îndoială, evul mediu. La curtile regilor
5 - Magazin istoric nr. 3
Frantei şi a le unor mari seniori au trăit
nebuni celebri, ca Ga/let, bufonul lui
Wilhelm Cuceritorul, Le Glorieux, nebunul
lui Carol Temerarul, Triboulet, neb,.mul re-
gelui Ludovic al Xli-lea. Mai tîrziu, L.udo-
vic al Xlii-lea 1-a avut pe Maret, Hennc ar
II I-lea şi Henric al IV-lea - regele gal.ant
- au avut ca măscărici preferat pe Chtcol
Secolul al XVII-lea a cunoscut moda
măscăricilor de o şchioapă, modă. c?r: va
dura multă vreme. La curtea Span1e1, tntre
1639-1648, ei vor poza, alături de regi, re-
~:une i nfante şi cîini "dogi", pictorului
V'el6'squez. Nebuni ca ldiotul din Coria sau
pitici ca Sebastiano de Morra vor dobîndi
astfel favoarea de a intra in istorie laolaltă
cu capetele încoronate.
Este de presupus că astfel de măscărici
şi soitari-pitici prezen ti în Apus, nu p~teau
să lipsească ~ici ~e la. fast"!oasele ;:urt1 al~
primilor noştn votevoz1, ch1ar daca . letopl-
setele ţării nu le-a u consemnat ex1stenţa.
buni " ai curtilor basarabeşti, este greu s.ă
ne închipuim astăzi. Ei purtau, probabt_l,
elegantul costum civil al epocii ; un cap l-
şon cu motul lăsat pe spate, de care atîr-
nau ciucuri şi clopotei, le acoperea capu_l.
Tn jurul gîtului, un guler rotund, cu margi-
nile zimtate, era pus peste veste scurtă ;
nişte pantaloni-ciorapi (pantal~ni ~olanti)
mulati pe picior ; căltunii de p1ele fmă , cu
talpa alungită exagerat şi cu vîrful întors
în sus, după moda po l onă, completau îm-
brăcămintea. Era un veşmînt ca re s-a păs­
trat neschimbat în Apus, ~reme de secole,
numai în garderoba bufontlor.
Este interesant de observat că, un veac
şi jumătate mai tîrziu, revenind moda capi-
şoanelor bărbăteşti, păstrată doar în portul
nebunilor", în Ţara Românească se vor
i~porta din Ardeal, prin 1550, asemenea
scufe, cunoscute sub denum irea de Narren-
Kappe, adică "scufii .de nebuni" ..
Apoi documentele tn~ep a v?r~t... .
Ele consemnează, pnntre pnmu bufon1,
pe Petre Bolea, bufonul .Pitic al vc:ievod.u:
lui moldovean Petru Sch1opul. Dupa ce I Ş I
sluiise cu credintă stc'5pînul, în tim oul vre-
melnicei lui domnii, bufonul îl urmase în
pribegie, la Bozen, în Tirol, şi, după moar-
tea acestuia, deven ise măscăriciul coconu-
lui său domnesc, Ştefănită Vodă, răposat
şi el la o vîrst~ de tot. tînă~ă. Pe aces t
Pietro Boles d1 Moldav1a, gta nano dcl
Signor Pietro Voi~od~" îl ~ î~lîln.im,~ în
anul 1605, în actele 1tal1ene, batnn şt sarac,
cerşi nd o pensie cuviinc ioasă elin risipi ta
avere a sus-numiţilor principi defuncţi. .
Este neîndoielnic că si în pa la•ele lu1
Radu Mihnea se vor fi aflat măscărici,
curtea lui egalînd în străJucire şi în lux
61

pe acelea ale marrlor crai din vecin_ă­
tate. Mărturii scrise n~ avem ~nsă. Ştt.m
doar că, în 1582, Mthnea Voda cheftuta
8 000 de duceti de aur pentru a cumpăra
favoarea lu i Nassuf Aga, eunucul pitic, at1t
de influent în haremul sultanului.
Un an mai tîrziu, Caterina de Medici,
regina Frantei, intervenea pe lîngă un alt
voievod român, Petru Cercei, pentru a-şi
procura "cai de rasă şi pitici" ("per li ca-
valli et nani").
... Anul 1654. Sub domnia lui Matei Basa-
rab, călătoru l Pavel din Alep, trecător prin
Ţara Românească, semnala la Tîrgovtşte,
în toiul unei serbări, un comişel ("a groom")
călare pe un catîr şi un altul, pe un măgar,
defil înd prin fata mulţimii, "în scopul de a
provoca veselia şi ,rîsvl spectatorilor". Tn
ziua de înălţare, acelaşi diacon sirion, luînd
parte la ospătul dat de noul voievod al
ţării, Constantin Şerban, observa citiva măs­
<:ărici care mîncau cu poftă, în văzul mă­
riei sale, aşezaţi sub un boldachin, în gră­
d ină.
Nu ştim ce simbrie vor fi primit pentru
slu jba lor nebunii de la Curtea domnească
din las i, în vremea lui Vas ile Lupu, proto-
colaruf şi elegantul voievod al Moldovei.
Apare însă, într-un document din 1669, unul
dintre descendenţii acestor bufoni, ,,Miha-
lache ... feciorul măscăriciului·, om căpătuit,
ajuns "blănariu" în capitala ţării.
Dar Dimitrie Cantemir, iubitorul de cărţi
şi costume occidentale ? Va fi intreti nut, la
Soitar cătărtnd un cat pitic pe tîngă. butca
votevoduLui Nicolae Mavrogheni. (Detattu din
stampa Lut Petrtstsch)
• nire a voiei stăpÎnului, şi, după un moment,
•
curtea lui, vreun bufon, aşa cum s-ar f i cu-
venit, de altfel, unui domn crescut la Ţa­
rigrad ? Nu putem spune nim ic sigur în
acea.stă privintă~
Se relatează însă, în memoriile unui con-
temporan neamt, F. W. Bergkholz, că, la
serbările carnavaleşti din 1722, fostul vo ie-
vad al Moldovei apăru costu mat oriental,
fiind îndeaproape urmat de boieri şi de un
măscărici călare pe un măgar.
Curtea lui Constantin Brîncovea m: cu-
noscu, şi ea, măscărici şi pehl ivani. Catasti -
fele de venituri şi cheltuieli ale domniei,
dintre 1697-1712, păstrate la Arhivele Sta-
tulu i, 1pomenesc pînă astăzi despre jocurile
lor 1la ospeţele voievodului şi despre daru-
rile pe care le primeau, după fiecare pe-
trecere, în postavuri şi bani.
Printre ultimii măscărici, mentionati ca
atare, se numără şi cei doi " nebuni.,
("fous•) pe care îi întîlneşte f rancezu l Jean
Louis Carra, în anticamera palatului dom-
nesc din laşi, în vremea lui Grigore Ghica
Vodă, atinînd calea domnului, de dimi-
neata pînă seara, scuturînd o zornăitoare
de argint, strîmbîndu-se şi rîzînd cît îi ţinea
gura .
... Epoca fanariotă. Locul măscăricilor şi
piticilor-bufoni traditiona li este luat acum
de soitori, recrutati, după moda consta nti-
nopolitonă, dintre slugile voievodului şi
avî11d aspect şi rosturi oarecum deosebite.
Ei preced alaiurile domneşti, mergind pe
jos, îna intea voievodului şi beizadelelor,
rîzînd în hohote. Poartă pe cap calpace
mari de blană, de core sînt prinse,
deasurpra frunţii, mici oglinzi simbolice. la
brîu au pistoale şi în mîini tin toporaşe,
sau, după mărturia lui Raicevich, consulu l
Austriei, t1işte bastoane înalte cu clopoţe i
de argint.
Fr. Jos. Sulzer îi va vedea jucînd la
curtea voievodului Alexandru lpsilanti şi-i
va descrie amănunţit în cartea sa despre
români "Geschichte des Transalpi nischen
Daciens·, tipă rită la V iena între anii 1781-
1782 : "Domnitorul ... dacă era cu chef şi
ţinea să arate cuiva coifetul curtii lui,
chemo pe ceouşul soitorilor şi-i poruncea
să le joace teatru. lndotă, şase voinici cu
nădrogi albi sau roşii, largi şi lungi, sufle-
coti după portul turcesc, cu bastoane îm-
brăcate in argint şi cu căciuli rotunde de
blană pe cap, se plecau adinc, ducin du-şi
mina la frunte, in semn de grabnică impli-
intorcindu-se, cel moi bun de gură ţinea
moi intii o cuvintare, apoi inc.epeo teatrul.
lmbrăcoţi in uniforma ruptă, o vreunui de-
zertor austriac, cu niscaiva zdrenţe vechi
de haine străine ori pămintene sau chior
femeieşti, ei vorbeau româneşje, tur,eşte
 ori greceşte, fără să se fi pregătit dinainte. Tn ia nuarie 1808, într-o s.crisoa re o lui
Dialogul era piZn de glume pipărate..." G. Valetas către un cle ric, apare pomenit
Stampe le pot avea, şi ele, graiul lor ca, "un DrŢlul et de care rîde d omnul", fimd vor-
de p i ldă, aceea a desenatorului neamt Pe- b~ a c1, poate, _tot desf?re vreun măscăric\
d m ....prea1ma vo Jevodulu J, ră mas necunoscut
tristsch, re prezentind fuga voievodului Ma - noua.
vrogheni din Bucureşti. De al tfel, ca o con- Patru ani mai tîrziu, din Valea Buiucdere
firmare des pre vestitele ...p l imbări prin Bucu- se îndrepta spre B ucu reşti cortegiul noului
reşti ale exce ntricului domn, Ion Ghica şi, voievod, Ioan CarogP.a, pornit spre tară în-
după e l, G. 1. Ionescu Gion povestesc din dotă după inves tire. " Un amestec d e bogă­
auzite, multe ş i mă runte pozne, care de care ţii şi zdrenţe, de pompă asiatică şi pocitonii
moi savuroase : "Dup ă p rinz, ră:;furnat in- călă ri - cum se expri mă, ca martor ocu la r
tr-o caleaşcă poleită, trasă de patru · ce rbi al spectacolului, în scrisorile sale, conteie
cu coarnele d e aur, ieşea la plimbare, in- Auguste de Laga rde - o muz ică ce nu era
conjurat de cihodari cu fuste albe şi ilice de loc mai pre jos de ceea ce no i numim
rotunde de samur in cap, de arnăuţi şi de în Franta «charivari»". Tn mi jlocul acestui
soitari cu căciuli lungi de postav pestr iţ, a la i de bă rbaţi că l ări şi femei în harabale,
împodobite cu coadă de vulpe şi cfopofei, călătorul stră i n zăreşte pe nelipsitul " ne-
care jucau chio cecurile pe lîngă trăsura bun", care d istra societatea prin strî;nbă ­
domnească. Se strimbau la trecători şi insul- turile sale şi care "n u era poate cel mai ne-
tau femeile cu vorbe neruşinate". b un dintre toti".
Este a celaş i tip de soitar-bufon, care îl v~
tntîmpina, în 1818, la curtea domnească d in
l aş i a voievodu lui Scarlat Callimachi, şi pe
medicul englez Willia m Macmichael : " 0
Tn ultimii an i a i veacu lui oi XVIII-lea, imi- persoană ce purta un baston şi era îmbră­
tînd fa stu.l ş i moravurile curtii d omn eşti, ca tă grotesc. Ea doved ea prin săritu rile şi
unii d intre ma rii boieri şi d regători pă mîn­ strimbăturile sale că era glumet ul sau «ne-
teni îş i lu ară pe lîngă casă cîte un bufon de bunul curţii» . El ne luă in p rimire blănu rTJe
credi ntă~ pe ntru a se desfăta . şi dănţu i inaintea noastră, in ma rea odaie
S-a păs trat, tot prin scrisorile lui Ion Ghi- de audienţă ".
ca, am ~ntirea "prinfipului Zamfir.,, fost bo- ... Apoi, documentele nu-i mai pomenesc.
gasier cu prăvă lie lîngă biserica Bărăti ei,
devenit, peste noapte, nebunul hanului Pa-
nă Filipescu, un mega loman care-şi constru- Soitart d i n alaiu l de inv estitură at d omnu lui
ise, în nebun ia lui, o genealogie fantezistă, A Lex andru I psitanti - 1797. (D etaLiu după acua-
reLa contemporană a lui Marki CalJa)
de toată "evghen ia.,, pretinzînd a fi, nici
mai mult, nici mai puţin, decît feciorul c:f.in
flori al impărătesei Maria Tereza, frate vi-
treg <:u leo pold ş i cu Iosif al 11-le a.
Moi e rou a poi Manea neb unul, bufonul
banului Oumitroche Ghica, .ş i Pitulicea, fi-
gon ca~măs cărici a ~spătarulu i l en ăch ită-Vă-
•
căres cu, -care tutuia pe toti musafir ii stăpî-
nului ei, adresîndu-li-se cu "vere spătare".
B~cureşteni i au cunoscut tot a tunci ş i pe
fa1mosul Sgabercea, omul de casă al ma-
relui l ogofăt Constantin Dudest:u, un nebun
core se dădea drept pretendent la mîna fil-
cei voievodului Mavrogheni. Tn sfîrşit, pe
măscări ci ul lui Rocoviţă, un nebun tot cu
ifose nobiliare, că ruia i se spunea în deri-
dere Vistieru/ Oprea dă la Bucov, si a l că­
rui nume ne-a rămas în tr-o veche î~cerca re
de comedie o lu i Iordache Golescu.
Era atît de contagioasă această modă a
nebun ilor, încît - a ş a cum ne i nfo rm ează
generolul longeron - în vremea războiu­
lui ruso-turc,
•
prin 1809, generalul print• Ba-
grat1on, in perioada sederii sale la Hîrsova
îşi ~uose şi el un bufon. · '
ITINERAR
ARHEOLOGIC
acad. EMIL CONDURACHI

64
 Ţară clasică a notelor de drum, Italia is·
piteşte pe orice călător să-şi aştearnă pe
hîrtie imprEtsiile, totdeauna puternice, pe
care nu poate să nu i le lase acest pămî nt
minunat. Frumusetii locurilor şi monumen-
telor artistice îi răspund firea deschisă a
oamenilor şi dorinta lor de a vedea pe
orice străin bucurindu-se de tot ce vede şi
de tot ceea ce il î~onjură.
M -am apropiat totdeauna de această
ţară cu o neobişnuită curiozitate, da r mai
ales cu sentimentul unei imense plenitudini.
Ca un fel de " preparotio evangelica" reci-
tesc de fiecare dată, înaintea unei astfel
de călătorii, paginile emoţionante închinate
Jtaliei de N. Iorga. Splendid poem !
De astă dată, călătoria mea î n Italia îmi
oferea sporul unui îndoit interes. Aveam
prilejul să văd pentru prima oară partea
de sud a ţării, adică acea parte ce cunos-
cuse între veacurile al VIII-lea şi al III-lea
î.e. n. o inflorire exceptională o civilizatiei
helenice ; totodată participam ca invitat l.a
cel de-al VII -lea Congres dedicat "Magnei
Graecia", o dezbatere menită să pună, pen-
tru prima dată, în valoare cele mai noi as-
p ecte ale cercetării ştiintifice din orheolo-
gia Italiei meridionale. Monumente de un
interes exceptional, inscriptii şi texte lite-
rare ilustrînd un capitol strălucitor al "mi-
racol ului grec" urmau să fie analizate şi
valorificata la acest congres. l a Torent, î n-
tre 8 şi 14 octombrie 1967, s-au întrunit unii
d intre cei mai cunoscuti specialişti în acest
domeniu.
7 octombrie. Roma. Primu l po pa s ro man.
Deşi scurt, îl folosim d i n pli n. De la o ra
6 după-amiază pînă la miezul no pti i, cînd
pleacă trenul sp re Borî, peregri n ă m cea-
-suri de-a rindul p ri n oraş ; de la gara Ter-
mini pe Via Naziona le şi pri n Piazza Ve-
nezia, pe lî ngă f orurile lu i Traian, Ca esar
-şi Augustus, pe lîngă foru l cel mare. V ia
dell'lmpero se desfăşoară la rgă, dezvă l ui n ­
du-ti de departe masa enormă şi perfect
echil i brată a Colosseumului. Pornim î napoi,
pe Via del Corso, de-a lungul căreia se în-
treceau altădată carele alegorice şi aveau
loc bătăile cu flori ale carnavalului, şi ajun-
~em în Piazza del Popolo, unde, de fiecare
.dotă, retrăiesc mai mult decît în oricare
alt colt al Romei primele mele amintiri ro-
mane. De sus, de pe balustrada grădinii
Pincio, se aşterne la picioare Roma, cu cu-
polo îndrăzneaţă a catedralei Sf. Petru, în
core geniul lui Michelangelo şi-a dat în-
treaga măsură. Trecem apoi pe eleganta
Via del Tritone, pe lîngă Accademia di San
lucea, pentru ca să ne oprim - ca toti
I n macheti1, vdzut tn prim plan : CoJ.L-
seul (MuzeuL Civtlta Romana) toto sus
Metapont : ruineLe 'unui .templ1.4
(foto ;os)
pelerinii - , plini de respect pentru tradi·
tiile 11romane, la minunata "Fontana dei
Trevi • Regăsim în jurul acestei splendide
fîntîni un colt d in Roma papilor Urban a l
VIII -lea şi Clement al Xli-lea, a căror gri jă
pentru infrumusetarea capitalei lumii cato-
lice apare aici mai limpede ca ori,mde.
La miezul nopţii, înapoi la frumoasa gară
Termini, în reparaţie încă după marele in-
cendiu din a nul trecut. Tncepe colea lungă
ce taie de-a curmezişu l Italia meridionaM.
8 octombrie. Torent. Dis-de-dimineaţă, cu
soarele ce bate în fereastră, străbatem
Apulia. Am mai făcut acest drum acum 31
de ani, cînd, prin Brindisi, mă indreptam
pentru prima dată spre Atena. Atunc1 mă
izbise peisajul arid, cu torente seci şi pietre
arse de soare. S-au schimbat multe. live-
z,ile de măslini şi de portocali dovedesc un
progres real, umanizînd această parte a
Italiei, multă vreme dezolantă. Efortul
ultimilor ani e vizibil : de-a lungul drumu-
lui de fier şerpuiesc şosele bine ingrijita şi
apar pretutindeni ferme noi.
Tarentul, cu cele două porturi ale sale
- Mar Piccolo şi Mor Grande - , dominate
de fortăreaţa aragoneză, de pe zidurile că­
reia ochiul priveşte pînă-n nesfîrşitul ceru-
lui şi a l mări i, ne va adăposti o săptămînă.
După-amiază, în sala mare a prefecturii,
are loc şedinţa de deschidere a Congresu-
lui "Magna Graecia,.. Tn afara specialiştilor
participă : un cardinal, patru amirali (Ta-
re ntul este ma rele centru a l ma rinei mil itare
ital iene), ministrul adjunct al învăţămîntu­
lui, directorul general a l a rtelor frumoase
şi al antichitătilor, prefectul, cu un cuvînt,
şedinţă de gală. Vorbeşte prof. R. Canta-
rella despre " Sensul şi originea termenulw
d e M agna Graecia."
Seara, receptie în saloanele prefecturii.
9 octombrie. Prima zi la "Magna
Graecia". Sala de conferinţe a Muzeu!ui
tarentin e neîncăpătoare pentru toti con--
gresiştii. Tema generală a congresului :
"Oraş şi teritoriu rural în Magna Groecia.,.
Sint prezentate trei rapoarte : al prof.
Ettore lepore de LC" Universitatea din Na-
poli, al prof. Georges Vallet, directorul In-
stitutului francez din acela şi oraş, şi al
meu. Claritatea cu care au fost expuse pri·
mele două rapoarte, bogăţia lor de fapte şi
de idei ~e-a asigurat o apreciere unanimă.
Ele au oferit dezbaterilor din zilele urmă­
toore un cadru general istoric şi arheolo-
gic, ale cărui coordonate precis determi-
nate au uşurat valorificarea noilor rezu l·
tate obţinute prin săpăturile recente din
Italia meridională.
Raportul pe core l-am prezentat trebuia
să <!lfere atît un termen de comparaţie cu
65

Roma : jo1·uz l ui Traian. (1n centrul fotografiat
se înalţă Columna)
realităţile istorice şi arheologice din regiu-
nea Pontulu i Euxin cît si , rezultatele cerce-
tărilor româneşti în acest domeniu. Istorio-
grafia românească a fost preocupată, de la
V. Pârvan încoa-ce, de istoria legăturilor re·
ciproce dintre coloniştii greci de pe ţăr­
murile Pontului Euxin şi populatia băştinaşă
tracă din Balcani si de ·la Dunărea de Jos.
O comparaţie între situatia de aici ş i cea
din părtile noastre putea oferi astfel posi-
bilitatea unei confruntori şi o precizării
unor aspecte specifice izvorînd din condi-
tiile deosebite ale colonizării vechi greceşti
de pe tărmurile însorite ale Italiei ş i tinutu-
rile hiperboreice ale Pontului Euxin. Pe lîngă
olte deosebiri, se cuvine a mai fi subliniat
şi faptul că cercetarea raporturilor dintre
greci şi băştinaşi din Ital ia este încă recentă.
A cum şapte ani, mai exact în 1961, terme-nul
insusi de "penetraţie" ~reacă în interiorul
Italiei meridionale apărea unor pa.rtici-
panţi la primul Congres "Magna Graecia"
de-a dreptul excesiv. Astăzi, după o mai
stăruitoare atenţie acordată ocestui feno-
men, numeroşi sîn t arheologii italieni care-şi
îndreaptă cercetarea spre o asemenea pro-
blemă. ln tara noastră, cercetările în
această d irectie au însă un trecut de peste
o jumătate de secol. Opera finală o lui V.
Pîrvan, "Getica", în care această problemă
o fost minuţios dezbătută, a apărut în
1926!
10-11 octombrie. Rapoartele soprainten·
denfilor. Am!:>ele· zile sînt rezervate rapoar-
telor de săpături prezentate de sopramten-
dentii Italiei meridionale : Attilio Stazio
pentru Tarent şi regiunea Apuliei, Mari o
Napoli pentru regiunea Salerno, Dinu Ada-
meşteanu pentru lucania, De Franciscis pen-
tru Napoli, Pompei, Herculaneum, Pozzuoli
- în special restaurări de edificii şi A.
Foti pentru Calabria. Fiecare dintre ro-
66
poarte prezintă detalii interesante, fie din
punctul de vedere al topografiei loca le, fie
din a._cela, mai larg, al istoriei elenismului
din "Magna Graecia".
Merită subliniate cercetările din zona
vechiului oraş To rent, care prezintă unele
similitudini cu situaţia de la Tomis {Con-
stanta). Tntr-adevăr, extinderea Torentului,
ajuns la o adevărată înflo rire în secolele
VII şi V-IV î.e.n., s-a petrecut pe seam a
necropolelor mai vechi ale oraşului. Ma-
rele istoric grec Polibiu spunea într-adevăr
că la Torent morţii tră iesc laolaltă cu cei
vii ! Regiunea mlăştinoasă din jurul Toren-
tului împiedică extinderea zonei urbane,.
oraşul elenistic ocupă locul vechii necro-
pore, împinsă mai spre N-E şi N-V. Zona
urbană a oraşului Tomis în epoca romană
o acoperit ş i vechea necropolă elenistică,
făcînd necesară organizarea unei noi ne-
cropole, aşezată dincolo de zidul de nord
al incintei.
Raportul de săpături ş i cercetări arheo-
iogice prezentat de Dinu Adameşteanu,
fost elev al Universitătii din Bucuresti s~
' ' '
unul dintre strălucitii reprezentanţi ai cer-
cetărilor moderne arheologice meditera-
neene, a stîrnit un interes excepţional. El
sintetizează rezultatele obţinute în ultimul
timp în lucania, unde, în calitate de so-
prointendent, desfăşoară de cîţiva ani o
bogată şi rodnică activitate. Rezultatul
cel mai interesant al acestor cercetări este,.
inainte de toate, precizarea aerofotogra-
metrică, confirmată prin săpături metod ice,
a gospodăriilor greceşti din secolul al
VI-lea î.e.n. în teritoriul oraşului Metapont.
Se disting bine atît pe fotografiile aeriene
cît şi pe teren hotarele respectivelor ferm e.
Tn mijlocul lor au fost descoperite locuinte
complexe, ce dovedesc instalarea agriculto-
rilor greci în "hora" metapontică. Tncetul
cu încetul, ea se extinde spre nord, în teri-
toriul aparţinînd, înainte de venirea greci-
lor, triburilor indigene din lucania. Mone-
dele oraşului Metapont, împodobite cu
spic de grîu, dovedesc încă din epoca ar-
haică ponderea mare a agriculturii cerea-
liere în viata acestei bogate şi însemnate
colonii greceşti de pe ţărmurile Meditera-
nei. Săpăturile recente au dovedit astfel atît
întinderea teritoriului oraşului cît şi pătrun­
derea metodelor superioare ale agriculturii
elenice. Inutil să subliniem interesul excep-
ţional al acestei descoperiri nu numai pen-
tru Metapont, dar şi pentru întreaga zonă
ocupată de colonişti în "Magna Graecia"
şi în Sicilia.
12 octombrie. Ultima zi la "Magno
Graecia". Dimineata discutii cu privire la
rapoarte şi comunicări. Iau cuvintul marele
 •
elen ist, prof. Michel lejeune de la Paris, cu-
noscutul istori~ al vieţi1 economke greceşti.
· Finley, prof. Mossimo Pallotino, membru al
Aca demiei dei lincei, şi altii. Poala Zonconi
Montuoro aduce completări cu privire la
săpăturile sale de la Frar~covillo Morittimo,
Jvliette Legeniere cu e,rivi re la săpăturile în
curs de desfăşurare de la Amendoloro (Co-
labrio), în teritoriul bogatului oraş grecesc
Syboris, prof. Neutsch cu privire la să p ătu­
ril e din anul ,acesta de la Herocleeo.
13 octo mbrie. Ordona. Plecarea dis-de-
dimineaţă spre Foggio. Tn drum trecem pe
lîngă Cannae, locul "reginei bătăliilor"
din antichitate. Tacti ca măiostră a lui
Honibol i-a asigura t, în anul 216 î.e.n., cea
mo i more victo rie împotriva romanilo r.
Ne oprim la Ordona - vechiul oraş
roman Herdono, întemeiat peste o veche
aşezare indigenă. Excelentă primire cu pîine
de casă, brînză ţărănească, struguri proas-
peti şi vin roşu d i n Apulio fă cută de echipa
belgiană de săpături, condusă de prof.
Moertenes, cu care mă intilnisem cu cîteva
lun i moi înainte la Tel-Aviv, la Congresul
Jimes-ului roman . C entrul oraşului, în spe-
cial foru l, fermele ş i amfiteatrul complet
dezvelite, se p rezintă c:1 o creatie pur ro-
u
mana.
14 octombrie. Intilniri la Metapont. la
Metopont, unde ajungem seara, pe la ora
1O, un grup deosebit de amabil ne a şteaptă.
Pe lîngă ·colaboratorii i med iaţi oi sopro in-
tendentei, Giovonni Uggero, trei tineri orhi-
tecţi, dintre co re Benvenuto se remorcă
printr-o deosebită vioiciu ne, şi doi colabo-
ratori "externi" : d-no D ilthey de la Hei-
delberg şi d-no Juliette l egeniere de la
Pari s, ambele conducînd săpături pe terito-
riul metopontin. Cu puţin timp înaintea
noastră sosise 01ca şi Alexandra Wosso-
wicz de lo Institutul de arheologie din Va r-
.şovlo.
15 octombrie. Miraculosul Sybaris. După
dtevo ore de mers ajungem pe locul ve-
-chiului şi bogatului oraş Sybaris. Pămîntu­
rile sînt de o rodnicie fără seamăn. Peste
tot, verdele vegetotiei îţi la să şi astăzi im-
presia acelei opu lente, ·celebră pentru siba-
riţii de altădată. Tţi doi seama, fie şi nu-
moi după aspectul exterior, de invidia ca re
o dus la conflictu l final din anul 51 O î.e.n.,
cînd Crotono, î nfrîngîndu-şi vechea rivoolă,
a ros Syborisul de pe fato pămîntului. Să­
pături cu adevărat nu s-au putut face nici-
odoră la Syb::l'ris. Terenul este în aşa măsură
î mbibot de apă încît chior cîteva simple
sondaje efectuate de orheologii americani
ou necesitot' che ltuieli imense pentru pom-
~drea apei ce azvoro de pretutindeni.
Ne multumim
, deci să odmirăm frumusetile
locului şi să înţel egem cîte ceva din te-
meiurile geografice al e înfloririi vechiului
oras.
'
Ultimele ceasuri ale a ceste i după-amieze
duminicole le-om petrecut vizitînd săpătu­
rile de la Froncovillo, executate de Poola
Zonconi, cunoscută prin oGimirobilele des-
cope riri ··de la Paestum, la gura rîului Sele.
Urmele arheologice descoperite aici ne
arată, mo i bine •CO oriunde în altă parte,
d ensitatea teritoriului siborit. Froncovillo
M orittima pare a fi făcut por:fe, şi ea, din-
tre cele 25 de orăşel e siborite.
16 octombrie. Şantier arheologic. Plecăm
de dimineaţă să cercetăm teritoriul meta-
pontin. Spre nord, de-o lungul unui torent,
urcăm în direcţia colinelor de pe versen-
tu! de sud a l Apeninilor. Deosebit de in-
teresante săpăturile preconizate de Dinu
Adomeşteonu ş·i conduse cu multă price-
pere de Giovonni Uggero. Trei gos podării
grece şti din secolul .al IV-lea, cu hotarele
bine precizate, cu locuinţe complexe aşe­
zate în mi jlocul proprietăţii, ne-arată, pen-
tru prima dotă, cum trăia un colon grec
din Metopont, celebru în secolele VII-VI
î.e.n. prin productia sa de grîne. Splendi-
dele mo nede de argint metopontine, pur-
tînd pe revers un spic de grîu, ilu strează,
de asemenea, bogăţia realizată sistematic
şi tenace de aceşti întreprinzători greci.
Este meritul fotogrofiilor aeriene de o fi
permis identificarea hotarelor acestor pro-
p rietăţi.
După-amiază vizităm cele două impresi-
onante monumente din vechiu l Metopont :
templul arhaic al lui Appolon lykoios din
Agora şi aşa-zisele " Tovole palotine", de
fa pt tot un templu arhaic, situat în afara
zidurilor oraşului. Răzoore de flori albe în-
tovărăşesc colea de acces spre acest al
doilea templu datînd, ca şi primul, din faza
dezvoltată a epocii arhaice. Alături, un
muzeu modern, excelent organizat.
17 octombrie. O seară magnifică. Din
nou la Torent. Vizită m, în cu rsu l după-a­
miezii, săpături le de la Policoro, pe locul
vechii Herocleeo. Deosebit de interesant un
fragment din zidul de apărare al oraşului,
construit din că ră mizi neorse, ca şi unele
locuinte din epoca orhaică greacă. Deo-
camdată, pînă la terminarea noului muzeu,
la care se ·lucrează, de zor (devizul : 120
milioane de lire), intreg materialul desco-
perit in săpături este aâăpostit în clădirea
municipiului. Sintem conduşi de p rof.
Neutsch de la Heidelberg şi de orheologul
Rudger de la Institutul a rheologic ~erman
din Roma. la în-toarcere, pe lună plsnă, ne
67

oprim din nou la " Tavo le palatine". Tmi
lipsesc cuvintele de admiratie pentru loc şi
monument, dar greu po:J'te fi uitată această
..,
seara.
18 octombrie. "Zona depressa". Ma tera
a f ost secole de-o rîndul centrul nefericit al
unei zone neospitaliere şi sărace. Dezgo-
li\e, .colinete stîncoase ou devenit cenuşii.
Doar caprele de moi găsesc o biată hrană.
Cartierul cel moi semnificativ al acestei să­
răcii îl poti vedea şi asrozi la Motero. P®ar-
tă numele grăitor de "i sassi" (pietrele). De
fapt este vorba de locu inte construite în
grote sau stînci săpate în adîncime. Peisaj
apocal iptic, core a servit ca decor filmului
.,Evanghelia lu i Matet . Chiar acum, toam-
na tîrziu, pietrele se încing şi fac aerul greu
de respirot ; înăuntrul locuintelor şi biseri -
cutelor rupestre e frig ş i umed. Multe dintre
aceste locuinte au uşile zidite, pentru o îm-
p iedica pe locuitori să se mai adc)pos-
teoscă în încăperile lor insalubre. lată de
ce, inainte de război , nu se vorbea de Ma-
tera decit în şoaptă. Aici, moi mult decit
oriunde în altă parte, era o "zonă depres-
sa" (zonă înopoiată). Nu era singura
zonă de acest fel din sudul Italiei, dar
Matero pare că le întrecea pe toate.
Spre seară urcăm drumul greu spre Santa
M:rria d'Ang lona. Splendidă biserică roma-
n ~că din secolul al Xl-lea, d in nefericire des-
Veneţia : Bastlica San Marco
68
•
tul de neglijată. Singuratic, în lumina lunfi,.
pe o colină abruptă şi izolată, monumentul
la să să se întrevadă primii muguri din is-
toria creatiei artistice din sudul Italiei me-
dievale. Rudiger ne arată, alături, o aşezare
preistorică recent cercetată.
19 octombrie. Albano - exilul lui Carlo
Levi. O u şoa ră ploaie ne înso ţeşte în pri·
ma parte a drumului spre Potenza. Urcăm
tot mai sus muntele Albano. Cocotat pe
o stîncă inaccesibilă, alături, un sătuc ui-
tat de lume, la care poti ajunge doar în-
frun tînd o cărăruie croită pieziş in munte.
Acolo a fost exilat, în timpul fasc ismului,
scri ito rul Carlo Levi. Acestea sînt locurile pe
care el le-a descris cu atîta vigoare în car-
tea publicată în primii ani de după răz­
boi 'Şi tradusă în numeroase limbi străi ne
şi in româneşte "11 Cristo şi e fermato a
tsboli" (Hristos .s-a oprit la Eboli). Vom
ajung e, peste cîteva zile, şi la Eboli şi vom
în ţelege raţiunea acestui titlu : de la Eboli
A • ._, V •
1rn coace omentreo ,parea ca nu se mat
bucură de sprijinul divinităţii, intr-atîta era
de sărmană si de sălbăticită !
,
20 octombrie. Patria lui Horatiu. Drumut
spre Venoso merge o bucată de vreme de-o
lungu l celebrei Via Appia, con struită sub
îngrijirea renumitului censor Appius Clau-
dius in 312 i.e.n. spre a lega Roma de
coasta Adriaticei. Şoseaua merge paralel,
alteori întretaie traseul acestui prim drum
de piatră, ce străbăteaw de-a curmezişu l
Italia meridională pînă la erundisium, Brin-
(faţada)

disi de astăzi. Venosa se oflă ta o fncru-
ci~a re a Viei Appia cu multe drumuri din
interior. Pe un platou larg deschis, cu multe
livezi şi vii, ora şul luceşte în lumina puter-
nică a soa relu i de octombrie. Evident, pre-
tutindeni se află numele lui Quintus Hora-
tius Flaccus, care a copilărit pe străzile
acestei urbe înso rite, 11nde tată l său ocupa
modesta, dar lucrativa funcţie de percep-
ror al dărilor. Poetul citadin a pă strat, fă­
ră îndoială, în amintirea sa frumusetile pe-
isajului venosian.
21 octombrie. Inserare la Heraion. Spre
Salerno. Un timp, satele sînt încă modeste,
dar vegetatia e din ce în ce mai bogată.
lntr-o reg iu ne încîntătoa re, plină de ver-
deaţă este aşezat Eboli, astăzi complet re-
construit-:- Oraşul lui Carlo Levi a fost dis-
trus de bombardamentele din ultimul răz­
boi.
De la Eboli înainte se deschide drumul
larg spre Pa estum şi Salerno. O splendidă
autostradă ne duce spre minunatele temple
greceşti de la Paestum, ce au străjuit ne-
cl i ntite atîtea veacuri pe ţărmul Mării !o-
nice. Am stat cîteva ceasuri, la sfîrşitu l
unei după-amieze luminoase, pe treptele
"Heraionului''. Coloanele puternice, durate
în calcarul auriu, reflectau ultimele raze
ale soarelui. Marea lua parcă foc. Tn
spate, coasta munţilor devenea parcă sum-
Viterbo : vedere parţiaUL a unet loggii de la
paLatuL papaL
,
bră de verdeaţa densa o pînilor. Ai fi vrut
ca timpul să se oprească t
22 octombrie. Napoli. O zi întrea gă
prin muzeul arheologic, unul dintre cele
mai bogate din lume, şi prin galeria de
picturi şi tapiserii instalată in frumosul pa-
lat regal de la Capodimonte. Ţărmul, atît
de des cîntat si totdeauna nou, de la Santa
Lucia, castelcle angevine şi, mai ales, mul-
ţ i mea în permanentă mişcare fac din acest
pitoresc ora ş tinta firească a miilor de ad-
miratori oi Ital iei. Ne-am plătit ş i noi tri-
butul de admiratie pe core-I merită pe
deplin această splendidă capitală a Bur-
bonilor. Am vizitat, cum era si drept, rui-
nele de la Pompei, unde se fac şi astăzi
săpături începute acum 200 de ani ! N e-am
oprit şi noi la "Aibergo d el Sole", unde
altădată Goethe îş i scria primele pagini
din "Călătoriile ital iene".
4-6 noiembrie. Roma, Florenfa, Venetia.
O săptămînă de vizite la monumentele şi
muzeele din Roma trece întotdeauna prea
repede. lmensul palat al Vaticanului, in
care se îngr-ămădesc mii de statui, de bi-
juterii, de vase, culminează cu "stantele"
lui Rafael şi cu Capela Sixtină, în care ge-
niul atotputernic al lui Michelangelo şi-a
desfăş urat viziunea apocaliptică.
Filmul călătoriei noastre s-a oprit la Flo-
renţa. Am ajuns aici la un an după teribila
catastrofă din 4 noiembrie 1966, cînd apele
dezlănţuite ale paşniculu i Arno s-au înăl­
ţat la peste trei metri, izbind fără milă
porţile aurite ale Baptisteriului. Unul din-
tre splendidele panouri ale portii aurite a
lui Ghiberti a suferit mai mult decît cele-
lalte şi e îllcă în restaurare. Altminteri,
după o muncă neistovită, oraşul îşi recă­
pătase aspectul elegant de dinainte. Flo-
renta •a rămas şi va rămîne întotdeauna o
adevărată " citta signorila".
Ultima parte a drumului ne-a purtat în-
tr-o Veneţie oarecum stranie : cer plum-
buriu, rafa le de vînt şi ploaie, străzi şi
piete inundate de apă venită d in "Aito
Mare". Tndeobşte Ve neţia e cunoscu tă ca
un oraş cu mult soare. " Regina Adriaticei"
rămîne însă maiest.uoasă si •
în această lu-
mină vinetie. Am umblat o zi întreagă pe
străzile ei întortocheate, am străbătut,
înviorati de aerul rece, Canal Grande,
străjuit de o parte şi de alta de bogatele
palate ale patricienilor de altădată ; om
vizitat pe îndelete mîndrul Palat al dogilor
şi bogata catedrală "Sf. Marcu" ; am admi-
rat statuia ecvestră a lui Colleone, moi
singuratică ş i mai impunătoare parcă, în
piata severă pe care o domină.
Astfel se încheia, într-un amurg de
toam nă tîrzie, itinerorul nostru arheologic.
69
 ..

CONSTANTI ARGETOIANU

Tn memoriile sale, C. Argetoianu afectează numeroase pagini vietii politice din

RomâniGI interbelică, istoriei partidelor politice şi persoanelor ce au stat În fruntea lor.
Fragmentul pe care il reproducem se referă indeosebi la activitatea din anul
1919 a Partidului Poporului - al cărui membru marcant era pe atunci şi auto-
rul memoriilor - şi la aceea a Partidului Conservator (Take Ionescu). Multe date şi
fa pte la care se referă C. Argetoianu pot contribui la intelegerea mai completă a
uimitoarei ascensiuni a Partidului Poporului, ca şi a discreditării lui rapide.

M. C. STĂNESCU

b uie, d ar el n-o crezut in

a o orul
1 n le • D y
o mult. Despărţirea noastră
tre Averescu
i '
• nit atît de repede ; in reali-
p c
Eu unul nu mă sinchiseam
de loc de alegeri şi, pînă să
le văd suprimate, mă mul-
tumeam să le văd amînate.
Căci nu urmăream nici che-
marea la guvern, nrc1 suc-
cese electorale, ci cu totul
altceva. Dedesem mina cu
A verescu, o mărturisesc lă­
murit, in urmărirea unui re-
gim de dictatură. Cu mult
înaintea lui MussO'Iini şi o
lui Hitler, pe cînd numele
ş i doctrinele lor erau încă
necunoscute, într-o vreme
în care toată lumea aştepta
lumina de la răsărit şi se în-
ch ina în fata aşo-ziselor
idealuri democratice, om
îndrăznit să cred că singura
cale practică pentru atinge-
rea telurilor pe core tot1
oamenii de bunăvoinţă le
urmăreau era dictatura. Şi
am crezut că numai Ave-
rescu, cu marele lui presti-
giu şi cu imensa lui popu-
laritate, era în stare să o
impună. A supra acestui di n
urmă punct m-am în şe lat.
N -om reusit. România a ră­
mas cu democratia şi o ajuns
repede la faliment.
Toată ~ama raporturilor
me'le politice cu Averescu
se lămureşte prin nădeideo
pe care o pusesem într-insul
şi pr-in dezamăgirea pe core
mi-a dat-o. Eu om crezut in-
tr-insul, ca să focă ce tre-
"steaua" lui decît ca să-I
a ducă la putere şi nimic mai
era fatală din clipa în care
nu mi-ar mo i fi rămas nici
o fărîmită de nădejde pen-
tru realizarea scopurilor
mele. Mu ltă lume s-a mirat
că desfacerea noa stră a ve-
tate ea o întîrziat şi ar fi
trebuit să devie fapt înde-
plinit încă din 1920, căci de
pe atunci mi s-au prăbu ş it
Huzi ile.
Tn partea aceasta o spo-
vedoniilor mele, voi povesti
ce-mi voi adu ce aminte din
p regătirea Partidului Po-
porului, din guvernarea
noa st ră în anii 1920 şi 19~ 1
şi din evenimentele politice
în care om fost amestecat
pînă la răsturnarea celui
de-al doilea guvern Ave-
rescu, în iunie 1927. L...)
Anul 1919 a fost pentru
A verescu şi pentru mine un
an de organizare şi de
aşteptare. Mînă în mînă om
lucrat numa i în aparentă. Tn
realitate, am pornit fiecare,

70
 \
din prima zi, pe cărări de~­
sebite. Nu incape îndoială
că amindoi am urmărit ace-
laşi scop : puterea. - N umai
că Averescu voia să ajungă
oricum, cu orice preţ, de
dragostea panoşlJiui, gata
chiar să se umi l ească, numai
să ajungă, pe cînd eu voiam
să mă impun prin forţele
no i pe care le organizam,
în ciuda tuturor celor de
ieri, impotriva cărora se ridi-
case faimoasele "Răspunderi
ale populorului general..."
Consecinta acestei deose-
biri de vederi a fost că tot
anul 1919 eu nu m-am ocu-
pat decit cu întemeierea şi
cu d ezvoltarea orgonizaţiu­
nilor noastre judeţene, cu
sporire:? şi disciplinarea ca-
drelor Ligii Poporului, cu a l-
cătuirea programelor şi re-
gulamentelor noastre, cu un
cuvint, cu conol izoreo feno-
menolei popularităţi a gene-
ralului, pe cînd popularul
general n-o căutat decit "să
se înţeleagă" cu epavele
trecutului, cu conducătorii
formatiunilor politice r ivole,
cu toti vrăjmaşii săi, cu slu-
gile Pa latului şi pînă ş i cu
coconetul ce putea pune o
vorbă bună pentru el !a
rege ...
Tn ce priveşte "înţelege­
riie" în afară de Ligă, om
făcut totuşi ş i eu două
exceptii, dar amîndouă au
fost justificate prin împreju-
rările în core m-am văzut
silit să lucrez. De fapt eu
nu aveam l egături pai itice,
nu cunosteam oam enii si
' #
resturile decît în Vechiul Re-
gat, iar popularitatea h.Ji
Averescu _ pornită de pe
front, din rînduri.le soldati-
lor, era purtată şi ea numai
prin satele Vechiului Regat
şi dusă de demobilizati din
casă in casă, o da ..ă cu p3-
duchii din tran:;e~. Aceasta
popularitate n-o pătruns re-
almente n i ciodată în ,tinu-
turile alipite. Succesele
noastre electorale din 1920
au f ost datorate in A ·deal
re actiunii împotriva Consi-
liului Dirigent, care izbutise,
cu Man.iu în cap, să se facă
odios într-u n singur an.
Acolo, peste munţi, lupta n-a
fost dată pe numele lui Ave-
rescu ca dincoace de munti,
ci împotriva Consiliului Diri-
gent, şi majoritatea alegă ­
torilor n-au vota t cu Ave-
rescu, cu Goga sau cu l iga
.Poporului, ci contra lui Me-
niu şi a "domnilor" de la
Cluj. Tn Banat, ura împotriva
Consiliului Di rige nt ajunsese
la paroxism şi prima cerere
pe care ne-au făcut-o bă­
nătenii a fost să ii rupem de
Cluj şi să-i contopim, din
punct de vedere administra-
tiv, .cu Vechiul Regat. Tn . Bu-
. regelef core nu se jena cu
covma nu pusesem piCIO-
nJI.[ ... ]
Ca să facă fată vi itoarelor
alegeri, Liga Poporului tre-
buia să fie însă reprezentată
in toate ti nuturile. Tn Ardeal,
Partidul Naţional, strins unit
în jurul Consiliului Di rigent
şi reprezentat prin Meniu, se
ţinea la o parte şi nu intra
în contact cu partidele noas-
tre decît cu sfială. Tn primele
luni ale anului 1919 mai a les,
Meniu a lucrat în bună i n-
ţeleţJere cu Brătianu, deie-
gind pe Vaida şi pe Caius
Bred iceanu la Paris, pe .lîngă
el, ca reprezentanti ai Ar-
dealului cu mandat să-I spri-
jine în tratativele sale cu
marile puteri[ ...]. Ca să nu
supere pe Brătianu, Meniu şi
oamenii să i evit,au cît pu-
teau să i ntre în vorbă cu
noi, adversarii cei mai te-
muti ai Parti dlJiui Liberal.
Se tpoate zice că în poli·ti -
<:a românească anul 1919 a
fo-st onul ar,delenilor *· Toţi
au alerga t după ei. Nu îi
cîntărisem ~ncă de aproape,
şi d e departe ni se infăti ş ou
ca nişte mironosiţe. Multi
din noi aşteptau de la ei o
purifica re a moravurilor, o
îmbunătăt ire a obiceiurilor
administrative [...)
Şi mai era ş i sentimentul
pentru fratii regăsiti după
* c. Argetoianu se referă aici
la unii oameni politici din
Trans Uvania (n.r.)
a tîta amar de suferinte şi de
um il iri ...
Am alergat toţi după ei :
imi aduc aminte că in tot
cursul verii acelui an 19, de
cîte ori venea la Sinaia, Me-
niu era chemat să ia ca-
f eaua d imineata cu regele
Ferdinand şi într-o au?i-
enţă pe care acesta m1-a
acordat-o mi-a spus făcînd
aluzie la ofertele de cola-
borare ce se făceau arde-
lenilor : " Men iu nu e al ni-
mănui, Meniu e al meu 1•.
Şase ani moi tîrziu, în
1925, într-o altă oudientă,
mine, -a trimis pe Meniu -
domnul prezid ent il exaspe-
rase cu pretenţiile sale
în ... portul Marsiliei. Eu n-am
putut reprima un surîs ;
regele m-a intrebat de ce
rid. " Sire- i-am răspuns-,
imi aduc ami nte de vremea
in care maiestatea voastră
îmi spunea : «Meniu nu e al
nimănu i, Meniu e al meu !>)
Plictisit, regele a făcut un
gest cu mîna ca şi cum ar f i
vrut să a lunge o nălucă , şi
cum era foarte ager de mînă
a prins o muscă, pe care a
strivit-o i ntre degete ...
Deşi domnul Meniu era
numai al regelui, am vrut se
fie şi putintel al nostru ş!
am alergat ş i noi după el,
dar "peine perdue", cum
zice francezul, n-am putut
pune nici odată mina pe din-
sul. De cite ori am batut la
uşa lui, ba nu sosise, ba
plecase, niciodată n-am
putut da de el. Am fost cu-
prins de emotie intr-o zi din
începutul lui iulie, cînd, che-
mat la telefon, am auzit sar-
bădul glas al domnulaJi pre-
zident din Cluj sa.lutîndu -mă
"respectuos" şi cerîndu-mi
"favoarea" unei intrevederi.
M-am oferit numaidecit să
mă duc la dînsul, dar n-a
fost chip, a vrut cu tot dina-
dinsul să vie el la mine şi
a venit. Acest prim pas al
prudentului ardelean m-a
umplut de bucurie şi de nă­
dejde : mi-am croit repede
un plan ca să- I prind intr-o
combinatie polit i că sau elec-
71

torală. Mare mi-a fost de-
ceptia : dl. Iuliu Maniu a şefia nimănui.
venit să mă roage pe mine
şi, prin mine, şi pe generalul
Averescu şi pe toti prietenii
noştri să nu mai combatem
pe Brătianu şi să îi dăm tot
concursul în tară ca să
poată reuşi la Paris ...
N-am priceput - şi i-am
spus-o - această neaştep­
tată interventie. Presupun că
fusese hotărîtă la cafeaua
c~ lapte de la Pelişor, şi că
regele ne trimisese pe "Ma-
niu al lui" ca să ajute pe
Brătianu "tot al lui", care se
cam încurcase la Pari s ş i te-
legrafiase probabil un S.O.S.
disperat... Tncercările de a a-
duce pe Maniu pe calea do-
rintelor mele au fost za-
darnice. Sfinxul, după ce
mi-a vorbit de străduinţele
domnului prim-ministru, s-a
retras discret, cum venise.
Cu Goga, ocupat in
Ardeal mai întîi cu "rezor-
tul" lui din Consiliul Diri-
gent, apoi să adune pot-
coave de cai morti - adică
partizani personal i - , a-
proape n-am putut veni în
contact pînă tîrziu, toa.mna.
Am fost astfel silit să mă
multumesc cu Teodor M ihali,
purtătorul unui nume cu
vază in luptele nationale de
peste munti din ultimele de-
cenii, dar o minte foarte
l imitată şi un om de o lăco­
mie netărmurită.
Mihali a primit numaidecît
să reprezinte "punctul de
vedere al ligii Poporului• în
Ardeal. Fără să se inscrie
formal - politica internă s-a
făcut încă pe registre sepa-
rate în 1919, în Ard ea 1 si în
Vechiul Regat , Miholi
ne-a cerut să-I considerăm
ca asociat, mai ales ca aso-
ciat de guvern, intr-o even-
tuală chemare a generalu-
lui.[ ...]
Tn afară de Mihali, de
Flondor ş i mai tîrziu de
Goga, eu n-am căutat să
ademenesc pe nimeni. Sin-
gura contopire pe care aş
fi dorit-o, contopirea cu
Partidul National din Ardeal,
nu era cu putinţă , Maniu
72
•
'
f iind hotărît să nu cedeze
Tn sch imb
Averescu s-a agătat ..de
toată lumea, cu rost şi fără
rost.
De Take Ionescu îl legau
amintirile trecutulu i, o ne-
mărginită încredere în talen-
tel e lui politice şi o mare,
deşi nemărturisită, afinitate
sufletească : erau amîndoi
din clasa reptilelor. De dra-
gul lui Take, din simpatie
pentru Moruca Cantacu-
zino 1 , pentru Greceanu,
pentru Grădişteanu, genera-
lul vrea numaidecît fuziune
cu Partidul Conservator
cu ce mai rămăsese din
el - , cu Partidul Conservo-
tor pe care Take îl abando-
nase de fapt de cînd fugise
la Paris. Acolo, înnoda şi
deznoda ite, hotărît să-şi le-
pede pielea de valah şi să
devie " mare european Culi.
Take personal, chestiun ea
n-or fi putut să fie pusă de-
cît după inapoierea sa de
la Paris, în toamna lui 1919,
după ce toate organizari-
unil.e ligii Poporului ar fi
fost alcătuite, ceea ce ar fi
îngreuiat foarte mult o fuzi-
une. Cu partizanii lui Take,
mi-am luat eu asupra mea
tratativele, şi le-am dus în
a şa fel încît n-am ajuns la
nim ic. Ar fi fost şi greu să
ajungem la ceva, căci nici
con servatorii nu prea voiau
contopirea lor in liga Po-
porului. Erau toti plini de
fumuri şi pînă la semnarea
tratativelor de pace de la
Versailles şi Trianon s-au
bizuit toti ca Take să îi
aducă iar la putere, fie ca în
1916 printr-o intelegere cu
Brătianu , fie prin succesiu-
nea impusă d~ cabinetele
din Paris ş i Londra. Pentru
ei, Averescu era o valoare
el ectorală . dar nu o valoare
politică. Şi încă şi electo-
rală... Tmi aduc am inte
că întîlnind pe Mi şu Deş­
liu . îna poiat de la Paris.
bătrînul şef electoral al
Porti~ului Conservator m-a
întrebat : "E adevărat că
1 Sotia lu1 Mişu Cantacuzino.
Averescu se bucură de o
aşa mare popularitate ?"' "Se
zice, nene Mişule 1" "Să
ştii - mi-a răspuns nenea
Mişu - că în Di mbovita,
dacă merge cu mine, va
reu ş i, altfel nu !" Mi ş u Can-
tacuzino ş i Mitică Greceanu,
care conduceau partidul în
lipsa lui Take, se arătau
cam reci fată de o fuziune
şi ei, aşa încît mi-a fost
foarte uşor să tărăgănesc
negocierile.
Take Ionescu s-a înapoiat
de la Paris ca specialist al
problemelor internationale.
Idealul lui ar fi fost să fie
ministru de externe sub toate
guvernele, ca om de încre-
dere al"marilor noştri aliati "
- adică Franta şi Anglia. Tn
scopul pe care îl urmărea,
partidul plictisea pe Take şi
ar fi fost foarte bucuros să
se scape de el. L-or fi dat
fără tocmeală lui Averescu,
dar Averescu nu pricepea
Partidul Conservator fără
Take şi Take nu voia să se
înregimenteze din nou, ca
pe l îngă partid, să mai aibă
şi un şef peste capul lui. Pe
de altă parte, şeful epavelor
conservatoare îşi da seama
că, în cazul în care n-or fi
reuşit să se agate de co-
rabia guve rnamental ă, ori-
care ar fi fost ea, risca s()
fie aruncat de valuri în vii-
toarele alegeri, în care sim-
tea tot mai lămurit că vîn-
tul va sufla în pîslele lui
Averescu. Ca să-şi mena-
jeze toate ieşirile şi să nu
înlăture nici o posibilă so-
.lutie, Take, după înapoierea
sa de la Paris, s-a străd,Jit
de la primul contact să
dmenteze prietenia sa cu
genera·lul, amînînd totu ş i so-
lutia unei fuziuni ca să
nu-şi închidă şi alte căi ce
I-ar f i putut ispiti. Averescu
era însă atît de ahtiat după
o fuziune cu Take, încît a
mers pînă a propune priete-
nului său iubit şefia Lig ii
dup ă o primă guv.ernore cu
prezidarea căreia s-ar fi
mulţumit!
Take nu umbla însă dupa
cai verzi pe pereti şi - fie
 '
că această ademenitoare
propunere nu 1-a ispitit, fie
că n-a avut încredere în
"prietenul " pe care îl - păs­
cuse deja - a eludat un
răspuns definitiv pînă la
chemarea lui Averescu !a
putere, propunînd la rîn-
dul său, în loc de fu-
ziune, colaborare. Pozi-
ţiunile celor doi şefi au
rămas · neschimbate toa~ă
toamn a anului 1919 şi în pri-
mele săptămîni ale anului
1920. Cînd ne-am apropiat
tnsă de putere ş i a devenit
sigur că Averescu "va fi
ch em at", pozitiunile lor
s-au schimbat. Take, văzîn­
cu-s e deja ministru de
externe în cabinetul gene-
ralu lui, s-a gîndit că tot mai
bine ar fi să-şi împingă ră­
Găcinile în sînul "partidu lui"
si a început să vorbească el
de fuziune ; dar Averescu,
care văzuse în fuziune o
şansă mai mult de a ajunge
prim-m inistru, eliminînd un
posibil concurent, fiind acum
sigur de putere, s-a înfipt el
in saua colaborării. A mers
chiâr pînă acolo încît n-a
luat pe Take în prima sa
forma tie ministerială, me-
nită să facă alegerile, şi nu
1-a băgat în guvern decît
după aleg eri... Dar să nu
anticipăm. Deocamdată sîn-
tem în toamna anului 1919.
Take voia colaborare pen tru
planuril e sale şi eu, şi mai
mult decît dînsul, pentru ale
mele : am făcut tot ce am
pu tut ca la colaborare să
rămîie între noi, ş i aşa o
u
ramas.
Take se instalase în ca sa
bătrînului Ghită Ioan, din
Cal ea Victoriei (aproape de
strada Banului), pe care o
moştenise, căci casa lu i din
strada Atena era în repa-
rati e. Nemtii, care au res-
pectat cu atîta scrupulozi-
tate proprietatea privată
in timpul ocupatiunii, făcuse
o exceptie pentru locuinta
lui Take Ionescu si , o devas-
tese metodic. O mică răz­
bunare împotriva fostului a-
mic trecut la inamic cu arme
şi bagaje. Tn aceste bagaje
se găsea şi echivalentul su-
melor agonisite pînă în
preajma războiului cu co n-
versiunea rentelor române
şi cu alte afaceri realizate
la Berli n cu concursul priete-
nului Kiderlen - Wachter şi
consorti ...
Ca să îi arăt pretuirea
n oastră, mergeam aproape
zilnic la Take Ionescu, îl pu-
neam l·a curent cu activitatea
Ligii, cu planurile lui Ave-
rescu şi, pînă la o măsură,
şi cu ale mele. Văd ş i acum
bi roul întunecos, cu feres-
tre le ce dau în curte si la
ca re nu se putea ajunge de-
cît prin s·a la de mîncare,
dosnică şi ea, şi prin cîteva
trepte. Acolo se strîngeau în
fiecare dimineată epavele
Partidului Conservator ; fu-
meu toti tigarete peste tiga-
rete, discutau avantajele şi
dezavantajele unei '•J:iu ni
cu Averescu şi puneau tara
la cale. Salonul lui Take era
astfel transformat într-o ca -
fen ea ; prea puţi n i d i,..tre
11 clienţi" ajungeau însă pînă
la "şef" şi cei mai multi se
multumeau cu ce le puteam
spune eu, la dus şi la întors
d in biroul "boerul ui".
Tn Pa rtidul Conservator
erau două curente : foştii
ta kişti voiau fuziunea
noi, căci ideologia lor era
mai aproape de a averes-
canilor, iar foştii f ilipescani
preferau colaborarea, dar
mureau de frică să nu fie
lăsaţi la o parte pe listele
noastre de candidatură. Cum
nu prea aveau legături cu
generalul şi nu prea puteau
ajunge pînă la el, îmi făceau
o curte nebună, să nu îi uit.
Curte îmi făcea şi Take Io-
nescu, căci îşi da seama că
eu duceam tot greul în liga
Poporului şi că Averescu,
afa ră de oarecari năzbîtii,
nu ieşe:;, din cuvîntul meu.
To ată mentalitatea lui Take
lonescu se poate desprinde
d intr-o butadă pe care mi-a
aruncat-o într-o zi : "Ce
mare greşeală am făcut la
la ş i să- I fac pe Titulescu
ministru, şi nu pe d-ta !".
Bietul om ! Tşi închipuia, cu
bună credintă, că toată acţi­
unea mea politică fu sese de-
terminată de o "deceptiune"
m iniste rială şi uitase că îm-
prejurările din vara anului
1917 m-or fi făcut să intim-
pin cu cel mai profund dis-
pret o colaborare cu dînsul,
sub ordinele lui Brătianu, pe
care-I răsturnasem din
scaun.[ ...]
Take Ionescu spera să
ajungă la popularitate pe
temeiul activitătii sale la Pa-
ris şi să se impună astfel fie
sus, în sferele Palatului, fie
jos, în masele populare. Din
nefericire pentru el, n-a gă­
si• loc vacant nici sus, nici
jos. Sus, Brătianu o rămas
neclin~it omul de încredere
ca şi pînă atunci, iar jos
popu:ari~atea lui Averescu,
cu caracteru l ei fetişisit, nu
mai îngăduia n imănui o cît
de mărginită concurentă.
Take Ionescu a fost astfel
osîndit, cu toate meritele şi
cu toată inteligenta sa, să-şi
continue cariera de remorcă
şi s-a agăta t de Averescu,
cu
în calitate de colaborator.
Tn ·această calitr.~te, ne-o
adu s mari foloa se şi Ligii
Poporului, ş i lui Averescu, şi
mie. Timp de doi ani şi
mai bine, pînă la sfîrşitul lui
1921, ne-am înţeles şi com-
p l ~tat de minune : eu m-am
ocupat cu politica internă a
tovărăşiei noastre, Take ClJ
cea externă, iar Averescu o
purtat pana şul firmei şi o
căutat noduri în papură ...
Tn afară de Take Ionescu,
Averescu a mai avut o ma-
rotă, la începuturile sale :
socialiştii[ ... ] Fără psihoza
avere scană, e chiar pro-
bab ~l că după încheierea
73

păcii Romdnia ar fi devenit
o ţară socialistă. Cu sensi-
bilele sale antene, Averescu
prinsese adierea acestui cu-
rent de stînga şi de frica
unei posibile concurente,
căci murea de frică să nu-si
,
p iardă popularitatea, a Cerkez. M-am întîlnit cu e i
căutat să canalizeze el mis-
•
carea, ca şi cum între pro-
gramul unui clasic social-
democratism şi veleită ţile de
dictatură ale unui ge neral
s-ar fi putut stabili o legă ­
tură . Pe de o parte, în toate
prog ra mele ş i manifestările
noa stre politice, Averescu s-a
străduit să pună o notă cît
de apropiată de crezul so-
cialist (şi mi-a trebuit de fie-
care dată să pun eu tot
dinamismul meu în joc ca să
opresc Li ga Poporului să
alunece pe panta demago-
giei ş i a anarhiei), iar pe de
alta, a căutat cît a putut să
se apropie de socialişti şi să
fuzioneze cu ei.
Averescu era însă obişnuit
din armată să lucreze prin
şefi de stat-major şi să se
mărginească în cele mai
multe cazuri să dea instructi-
uni generale. Prefera să lase
pe altul să muncească si el
•
să se închidă în biroul său
să citească pe Riccardo sau
alte bazaconii perimate, în-
tre două şedi nte de "pelo-
tage" rafina t, pe divanul din
camera sa de culcare. Gă­
sise în mine un şef de stat-
major politic dibaci şi-mi în-
E:redinta mie de cele mai
multe ori sarcina pertractări­
lor, fără să-şi dea seama că
eram un eori hotărît să îi
trag chiulul, în folosu l Li gii,
în al ţării ş i chiar în al lui.
După înapoierea noas tră ·
la Bu.cureşti, m-a rugat să
iau contact cu conducătorii
socialişti. Dacă i-a ş fi spus
nu, ar fi luat el contact cu
ei şi ar fi putut rezulta un
deza stru. Am primit prin
~~~mare cu plăcere misiunea
74
•
'
încredinţată şi am pornit la
drum cu hotărîrea să nu a -
jung la nimic. Purtătorii de
cuvînt ai socialiştilor în
Bucureşti, pe vremea aceea,
erau Moscovici şi fraţii
la fratii Cerkez, care locu-
iau un somptuos apartament
în palatul societăţii " Imobili-
ara" de pe Ca lea Victoriei.
Fraţii Cerkez, armeni harnici,
unul cu barbă şi altul fără,
erau mai mult oportunişti
decit socialişti ; erau în frun-
tea citorva întreprinderi in-
dustriale (cel cu barbă a a-
juns chior preşedinte al Ca-
merei de Comert din Ca pi-
tală) ş i ca să nu aibă "tur-
burări " în fabrici se dedese
după vînt ş i se aruncase în
socialism. Socialiştii puri, îi
primise, fiindcă aveau parale
"şi cheltuiau".
Cu totul altfel se înfăţişa
Moscovici. [...] M-am întîlnit
de vreo trei ori cu el în sa-
lonul de la " Im obiliara",
unde de fapt am discutat în
doi, căci fratii Cerkez era u
mai mult spectatori muti şi
martori eventuali oi celo!' ce
urma să hotărîm, Moscovici
şi cu mine. De hotărît, am
hotărît foarte puţine lucruri ;
după trei şedinţe de discuţii
teoretice am căzut de aco:-d
că cele două curente pe care
le reprezentăm nu se puteau
împleti, dar puteau să se
mi şte paralel cu toată con-
trodictiunea scopurilor ur-
măr ite : noi voiam să pu-
nem ind ividul în slujba sta-
tului, iar socia l-democratii
statul în slujba individ u-
lui. [...] Am mărturisit lui
Moscovici că atîta timp cît
ordinea publică nu ar fi
fost ameninţată (greve, re-
beliuni etc.) n-aş fi văzut, în
cazul în care Liga Poporului
ar fi fost chemată să guver-
neze, nici un obstacol pen-
tru a lăsa Partidului Social-
Democ rat libertate de acti-
un e şi de propagandă. La
rîndul lui, Moscovici mi-a
mărturisit că social-de mocra-
tii erau oamenii unei per-
fecte legalităti, dar că la
flancul stîng începuse să se
dezvolte nuclee comuniste,
în fruntea cărora se agita
între altii plăpumarul Cris-
t escu [... ] Ne-am despărţit
buni prieteni, dor un an mai
tîrziu a trebuit să ne cer-
tăm : ca ministru de inte rne,
eu rămăsesem credincios i-
deilor mele, pe cînd el, luat
de curent, se văzuse silit să
propovăduiască alături de
Cristescu şi de alti "tova-
răşi" greva generală.
Ave rescu n-a fost decît pe
jumătate multumit de per-
tractările mele cu Moscovici
şi cu fratii Cerkez. Ademenit
de unii trepăduşi din jurul
său {inginerul Gheorghiu ş i
altii), de Pipi Negulescu şi
de gener<Jiul Gogu Vă lea nu
(cel dintîi probabil ca să mă
plictisească pe mine, cel de
al doilea n-am putut nici-
odată pricepe pentru ce),
domnul general s-a hotărît
să intre personal în contact
cu socialiştii, dor de data
asta nu numai cu cei din
Bucureşti, dar şi cu repre-
zentantii socialismului de
peste mun ti. O serie de con-
ferinte (vreo patru) au fost
puse la cale de către colo-
nelul Ghenciu (o cutră, cu
mare influenţă pe lîngă Ave-
rescu) într-un cabinet parti-
cular (!) o i restaurantului
Enescu, în strada Sf. I onică.
La aceste noi întîlniri au
fost delegati din partea so-
cialiştilor Flueraş, Jum anca
şi Moscovici. Din partea Li-
gii Poporului, în afară de
Averescu ş i de mine, au mai
luat parte la dezbateri ş i
Pipi Negulescu şi· Gogu Vă­
leanu (!). A fost pentru mine
o p lăcere să ascult pe gene-
 '
fal~ nostru tăind fire de păr
in patru. N-a fost lips ită de
interes nici mutra lui Masca-
viei ascultînd încercările lui
Averescu de a adapta peri-
matele teorii ale lui Riccardo
la situaţiunile noastre. Pipi
Negulescu a vorbit ca de pe
catedră şi ne-a făcut, cu
spiritul său filozofic, un curs
asupra deosebirii dintre a-
naliză şi sinteză : prin ana-
liză teori ile socialiste izbu-
tise să pună în lumină multe
adevăruri, dar prin sinteză,
acţiunea lor nu putea duce
decît la utopie şi la anar-
hie ... Eu am tăcut chitic, Vă­
leanu o spus prostii, iar so-
cialiştii "de ghincolo•, Flue-
raş şi Jumanca, oameni sim-
pli şi fără multă carte, au
expus mizeriile muncitorimii
de la Petroşani şi de la Re-
şita şi au întrebat pe Ave-
rescu prin ce măsuri înţele­
gea să vindece aceste mize-
rii... Mirat de o asemenea
intrebare indiscretă, tata ge-
neralul a răspuns mîngîin-
du-şi ciocul : "Prin întrona-
rea legalităţii..: Sociali ştii
au fost vădit nemultumiti de
acest răspuns ; întronarea
leqalitătii ar fi fost ceva,
dar făgăduită în opozitie
ea se schimba regulat, la
putere, în cele moi cumplite
abuzuri, şi socialiştii nu mai
voiau să se mulţumească cu
simple făgăduieli de ordin
general : li se făcuse des-
tule !
Prima noastră şedinfă o
fost consacrată teoriei, a
doua programelor celor
două grupări, o treia posi-
bilită ţi l or de fuzionore sau
de colaborare. Averescu o
propus ca toti socialiştii să
se înscrie în liga Poporului,
fără să-ş i abandoneze teo-
riile şi revendicărrle lor (!).
Ideea fuziunii ajungînd ·la
un punct mort, s-a trecut la
examinarea posibilităţilor u-
nei colaborări electorale.
Socialiştii au fost gata să o
primească cu conditia ca
lupta electorală să se dea
pe programul lo r. Moşul a
msistat ca, dimpotrivă, lupta
să se dea pe programul lui
(care ?). Bineinteles că după
două ceasuri de discutie nu
s-a ajuns la nimic, colabora-
rea s-a dovedit tot atît de
imposibilă ca ş i fuziu nea.
Ne-om despărţit cu făgădu­
iala să ne mai întîlnim moi
tîrziu. Dar nici măcar aceas-
tă făgăduială n-a fost ţi­
nută : şi unii şi altii ne-om
dat seama că nu era nimic
de făcut. Nu mai vorbesc de
mine, core dinainte eram si-
gur de rezultatul "palavre-
lor• noastre._ Şi astfel s-.a
năruit una din aluziile şi nă­
dejdile domnului general
Pompon ...
Alianta cu socialişti i n-a
fost singura morotă ridicolă
a lui Averescu în începuturile
carierei sale politice. A moi
avut una. Acest om, ajuns
tîrziu la cultură, ·rămăsese
sub influenta primelor sale
lecturi, şi cum nu se întîlnise
cu cartea şi cu istoria decît
după ce intrase in şcoala de
război de la Torino, primele
sale impresii ou lăsat urme
indelebile în creerul său. A
stat însă prea putin în Italia
ca să se pătrundă metodic
de geni-ul italian şi după
cum alesese la întîmplare pe
doamna Clotildo s-a înapo-
iat în tară, în plus şi tot din
întîmplare cu Riccardo şi cu
o patimă specială pentru
"Corbonorismul" ro mantic
din epoca "Risorgimentului".
O slăbici une copilărească
pentru "comploturi" 1-o ur-
mărit pînă la moarte.
Le combina în mintea lui,
făcea primii paşi, dar
lipsa lui de încredere
#o V • A • • 10
PJna S1 Jn SJne In SUSI,
sfiala lui fată de autoritate,
oportunismul lui core îl îm-
pingea la compromisuri nu
t-au permis niciodată (din
fericire pentru el şi pentru
noi !) să-şi ducă planurile
pînă la sfîrşit în diferitele
sale încercări. l e abandona
de fiecare dată şi trecea la
"combinatii" mai pradice
- 75
menite să-I ducă moi repede
şi mai sigur ·la o cit de dis-
cutabilă satisfactie a pripitei
sale ambitiuni. A ratat ast-
fel toate împrejurările să
ajungă stăpîn, multumindu-se
cu ce a putut ciupi de la
slăbiciunea sau de la bună­
vointa stăpînilor momentu-
lui. A complotat la Bacău ,
în timpul războiului şi s-o
multumit să poarte o manta
de vreme rea pe care i-a
aruncat-o Brătianu în spi-
nare. A complotat în 1919 şi
a preferat să se înteleagă
cu regele Ferdinand pri o
mijlocirea doamnei Aristi ţo
Disescu şi a lui Guti Bălă­
ceanu. A complotat, în 1927,
şi o lăsat tot boltă cum s-o
prezentat Costică Hiott cu
un decret de înlocuire în
fato lui. A complotat în 1931
şi a renuntat la orice acti-
une, cum i-a trecut regele
Carol al Il-lea socul cu gră­
unte pe la nas ...
Tn 1919, o serie de ofiteri
nemul tumiti lua seră obiceiul
să se adune în casa lui Cita
Davilla 2 şi să discute nu de-
tronarea violentă o repelui,
ci numai o lui Brătianu. Dacă
regele s-ar fi solidarizat cu
Brătianu, s-ar fi mers la
urma urmelor şi pînă ~o
Tege... S-au adunat a stfel
moi multe săptămîni de-o
rîndul ; foomfa de Arabei-
las le-o servit <:eai şi pes-
meti cu "fifticuri" şi au ho-
tărît să pună mîna cu
armata (?), pe toate autori-
tăţile şi să proclame pe
Averescu ... dictator 1 Sufletul
complotului era un bulgar,
colonelul Ghenciu, scos la
pensie şi năpăstuit (zicea el)
- un intrigant fără pere-
che, fără scrupule -, dar
inteligent, îndrăznet şi de-
votat trup şi suflet generalu-
lui. U ş uratic cum era, Da-
1 Fiul lui Alexandru-Cita a
ajuns succesiv prefect de Vlaş­
ca, deputat, ministru la var-
şovia şi la washington şi in
război cu regele Carol.
• Soţia lui Cita, fiica adop-
tivă a lui Charles Jarka şi a
doamnei Jarka, oameni bogaţi
tn a căror casă, la şosea (mai
ttrzlu Palatul principesei E-
lena} locuia perechea Davilla
şi se adunau complotiştii.

vilfo zbîrnăio, făcea prozeliti
şi căuta să se compromită
cît mai putin. Deşi era "omul
meu ", deşi ajunsese cu greu
licenţ i at in drept la la ş i,
mulţumită prieteniei mele cu
A .C. Cuza, deşi îl băgosem
eu în Liga Poporului, ca să- I
Jansez în politică, Cita Da-
viile s-a ferit de mine ca de
fo.c, şi eu n-am aflat despre
cele ce s-au petrecu t în casa
lui decît după ce complotul
o căzut în apă şi complotiş­
tii s-au risipit. Averescu însă
o luat parte la mai multe în -
truniri, o discutat cu cei pre-
zenti modalităţile executârii
planului, pînă ce într-o bună
zi, tocmai cînd trebuia să
se ia contact cu comandan-
tii diferitor unităţi din Bucu-
reşti, o rugat pe conspiro-
tori să renunte la planul lor
şi să se împrăştie, căci gă­
sise el o cale mai sigură ca
să ajungă la putere... Era
prin octombrie 1919, nu gă­
sise nici o cale, dor şi de
dota asta nu avea cura-
jul să ri şte o actiune core
putea să reuşească, dar şi
să se termine rău pentru
dinsul. A fost o mare de-
cepţie printre coraghioşii
core se văzuse un moment
stăpîni pe Ţara româneasc ă,
şi Cita Dovillo, furios, a ve-
nit să-mi destăinu i oscă to-
tul... Ce o primit din partea
mea, n-o moi împărtit cu
nimeni. M-am dus apoi
drept la Averescu şi l-am în·
trebat cum o putut să se
lase ademenit o clipă de
osemeneo farsori si de ase-
menea proiecte. Ca la la ş i,
după ce se întelesese cu tri-
mişii mei la Bacău, a negat
totul fără ruşine şi cu o can-
doare ·care mi-a închis gura.
M i-am dat seama că cel moi
mare farsor er·a el şi că nu
era nimic de temut de la
dînsul, pentru săvîrşirea unei
ocţiun i core cerea înainte de
toate curaj. Cîteva săptă ­
mîni moi tîrziu trebuia să
con stat că nu avea nici mă­
car curajul să se prezinte în
alegeri - cu toată populari-
tatea lui - darmite să în-
frunte puşcăria şi poate si
76
\
mai rău în cazul unui com-
plot nereuşit.[ ... ]
Tn tot cursul anului 1919,
canalizarea popularităţii - lui
Averescu şi organizarea ligii
Poporului ca grupare de gu-
vernămînt a fost în sarcina
mea. Averescu primea de o-
bicei pe oamenii core nu o-
• • V • V
veau n1m1c sa-1 spuna, aco-
perea pagini întregi cu scrii-
tura lui piţigăiată în căutare
după formule banale (pe
care el le credea c;>riginale)
ce trebuiau să servească u-
nui program încontinuu plă­
mădit şi niciodată dospit.
Dor îndeletnicirile sale pre-
ferate erou ante-proiec-
tele, proiectele şi contropro-
iectele menite să răscolească
judetele, sub formă de circu-
lări, pe care, cînd din în-
tîmplare ajungeau să fie re-
dactate şi trimise, nu le moi
citea nimeni. ..
Noroc că nu-mi pierdeom
eu vremea. Tndată duoă îna-
poierea noastră la Bucureşti,
prima mea grijă o fost să
organizez "lndreptareo" şi
să foc din oficiosul nostru
o gazetă care să-şi tie ono-
rabil rangul în presa post-
belică. Cu ajutorul credin-
ciosului Gongopol, om reu-
ş it pe deplin. Vremea pribe-
giei trecuse şi o dată cu în-
cheierea păcii au inceput să
se normalizeze, mai mult sau
mai putin, toate. Acum a-
veam din belşug hirtie, cer-
neală ş i redactori. Am închi-
riat pentru redactie şi pen-
tru administratie un frumos
apartament, mai devale de
Teatru, în strada Matei
M il lo. Grigore Filipescu în-
chiriose pentru " Epoca
11
a-
partamentul [del deasupra
npastră ş i cu toate că dl.
Grigoroş ieşise (încă de la
laşi) din Li g...a Poporului,
. fă-
ceam, ca sa z1c aşa, "po-
potă" împreună. Acţiunea
foilor noastre era paralelă,
şi Filipescu, fată de impor-
tanta tot moi mare pe core
o lua mişcarea averesconă,
începuse să regrete gestul
nesocotit pe care-I făcuse
în septembrie precedent şi
căuta să se apropie de noi.
Personal, eram pe otunc1 în
termeni buni ; sufleteşte, dîn-
sul se legase din nou de
Take Ionescu (pe chestia ex-
ternă), şi cum Toke Ionescu
era legat politiceşte şi sufle-
teşte de Averescu încep use
să se fiarbă la nr. 1O din
strada Matei M illo o ciorbă
de suflete ... Eu îmi aranjasem
un birou alături de al lu1
Gongopol şi-mi petreceam
ziua acolo. Cobora si Fili-
pescu, şi dă-i politică.' ln fie-
core zi îmi aducea unul sau
mai multi partizani, epave
con servatoare sau takiste şi
mă ruga să le dau o între-
buinţare în Ligă sau o pîine
la "lndreptoreo". Aşa mi-o
adus într-o zi un individ o
cărui înfăţi şa re mi-o rămas
întipărită în minte : era un
om slăbut şi agitat, îmbrăcat
într-un fel de halat cenuşiu,
care îi bătea glesnele şi care
ar fi putut fi o manta mili-
tăreoscă reformotă sau un
ontereu de popă şterpelit în
Basarabia. Omul da din
mîini ca să-şi salte mînecile
prea lungi spre umeri şi tă­
cea smerit : am avut astfel
pentru prima dată în tata
mea pe D. R. loanitescu,
destinat unei ilustre carieri
politice şi unei frumoase
averi... să îi zicem, tot po-
litice. Dar pe vremea aceea
murea de foame şi Filipescu
mi-I adusese ca să-i dau o
lefşoară la "Tndreptorea".
"A fost un agent devotat al
lui Take, în Negru, vezi
dacă poti face ceva pentru
el ; iti va fi foarte util în Cu-
lo:rre ... " Aceasta a fost re-
comand ati o ce o servit de
punct de plecare faimosului
Dere. Dar trebuie să mărtu­
risesc aci că loa nitescu mi-a
f ost foarte util nu numai în
Culoarea de Negru, dar şi
în întrea~a Capitală şi în
judeţul Ilfov. Tn dtevo săp­
tămîni o ajuns bratul meu
drept în ma terie de organi-
zare şi ca răsplată, cînd s-a
constituit guvernul · Averescu,
tn martie 1920, l-am numit
secretor ~eneral la Ministe-
rul Munci i...
 \
Gazeta pusă în pi~ioare,
m-am pus pe organizarea
Capitalei şi a ţării întregi.
Am închiriat alt oparta;:nent
în strada Academ iei, colt cu
bulevardul, la etajul întîi,
pentru clubul Ligii. Acolo
am instalat secretariatul ge·
neral, propaganda şi servi·
ciile anexe. Un excelent ofi·
ter de stat-major, colonelul
Bădulescu 4 (Savian) mi·a
pus Liga pe fişe şi mi-a fă·
cut planul de dislocare ş i
de mobil izare, ca la armată.
Localul clubului mi·a fost de
la început antipatic şi nu
călcam într-insul decît cu pri·
lejul întrun iri lor comitetelor
sau cînd trebuia să primesc
a> delegatie din provincie.
Averescu nu da nici pe la
club, nki pe la gazetă ; ve·
neau oamenii din fundul
Ardea lului sau al Basarabiei
să·l vadă, dar de obicei nu
li primea ş i îi trimitea la
mine. Ma i uşor ajungea un
simplu muritor la papa d i n
Roma decît la dînsul. Se in-
stalase fără jenă şi fără ru-
şine în .apartamentul "prie-
tenei" sale Eliza Sutzu 5 şi nu
ieşea din el ; petrecea toată
ziua cu ţ:}îndul la fuste. Se
scula tîrziu şi se culca tîrziu,
primea două-trei persoane
privilegiate sau un gazetar
străin între 11 şi 1 şi alte
cîteva seara între 5 şi 7, dar
cît mai rar. Tn intimitate, ş i
la orice oră, nu mă primea
decît pe mine şi pe Eliza
• Care mi-a dat apoi ca pre-
fect de Muscel mari deziluzii
prin abuzurile sale.
~ Văduva lui Grigore C.
Sutzu. Apartamentul ocupa
parterul d in dreapta, in pala-
tul Sutzu, peste drum de spi-
talul Colţei, şl se compunea
dintr-un salon, un cabinet de
lucru, o cameră de dormit şi o
sală de toal etă. T oate încăpe­
rile erau marJ, ca pe vremurile
vechi, şi mobilate ca pentru
uzul unei femel. Culorile do-
minante erau albul şi albas-
tru!. Bătrîna Sutzu cu băiatul
Elizei, Constantin, locuiau altă
parte a palatului. Tot la par-
ter, tn partea opusă, locuia E-
li7.a Sutzu, nlm.fă Egcrie şi
.,d ame a p eloter". Doamna
Ave r escu, cînd venea in Bucu-
reşti (sta mai tot timpul la vie,
la Severin), trăgea la căminul
din str. Dionisie, pe care-1 in-
t emeiase...
Sutzu, dar nu pentru ace-
leasi motive... Cu Mitzi Fis-
che'r, pe care o cărase cu
el la Bacău, o terminase şi
o măritase după unul Me-
tianu, om fără scrupule.
Pe cînd Averescu se juca
în palatul Sutzu, eu lucram.
Nu voiam ca chemarea la
răspundere să ne găsească
nepregătiţi. Pe lîngă organi-
zatiile judetene ale Ligi i, că­
rora hotărîsem să le lăsăm
initiative locale destul de în-
tin'se, un laborator centra l a
trebuit să fie creat la Bucu-
reşti pentru îndrumările po-
litice de ordin general, pen-
tru studiul problemelor soci-
ale la ordinea zilei şi pentru
adunarea materialului indis-
pensabil acestui studiu. Un
organism capabil să îndru-
meze o actiune ca a noas-
tră n-a fost uşor de pus în
p i1cioare, mai ales că por-
nisem de la nimic. Pînă la
sfîrşitul anului 1918, Liga
Poporului a fost Averescu
şi eu ; la sfîrşitul .anului
1919, nici vechiul şi în-
stăritul Partid l iberal nu era
mai bine organizat ca noi.
Am putut duce lo bun sfîrşit
acea stă operă într-adevăr
covîrşitoare mulţumită aju-
torului pc care mi 1-a dat
o mînă de băieti de valoa re
diferită, dar toti plini de
bvnăvoinfă, printre care ci-
tez pe Albert Popovici-
Taşcă, Alexandru Otetele-
şanu, Enric Oteteleşanu, Ra-
du Patrulius, Anton Bardescu,
D. R. loanitescu, colonel Sa-
vian Bădulescu etc. etc. [...1
Ca şi cum nu as fi avut
destul de lucr~:~ la Bucureştif
mă mai împinsese necuratu
ca să scot o gazetă zilnică
la Craiova, "Cuvîntul Olte-
niei", pe care.~ cît timp a a-
părut (1919 şi 192e), am dus·o
. "' . ..
smgur 1n SPI·n are ŞI 1-am a·
sigurat o aparitie d ecentă
nu numai cu pvnga, dar şi
cu condeiul meu. Tnchiriasem
un club şi la Craiova în str.
Unirii şi instalasem acolo ca
administrator pe ·bietul colo-
nel Nonu Olteanu, om cins-
tit, care a făcut minuni şi
cu clubul, şi cu gazeta, dar
minunile lui se soldau to'tuşi
la sfîrşitul fiecărui trimestru
cu cîteva zeci de mii de lei
pe care trebuia să le dau ...
Cît m-a mai costat ş i popu-
laritatea generalului Ave-
rescu, fără să mai socotesc
cauciucu rile pentru maşina
şefului şi lemnele de foc
pentru Mitzi Fischer ! El
tră ia ca un pa şă şi nu chel-
tu ia nimic : viata lui parti-
culară i-o asigura Eliza
Su-tzu şi pe cea publică, eu 1
Dacă activitatea mea mul-
fumea pe Averescu şi pe cei
mai multi din liga noastră,
erau şi citiva nemultumiti,
democrati ireductibili, care
nu se împăcau cu procedu-
rile mele cam d ictatoriala, o
mărtur isesc. Deşi personal e-
ram în termeni foarte buni cu
fiecare din membrii acestui
"soviet" (după cum se intitula
el însuşi), am ajuns să ne
certăm de cîteva ori, căci
"sovieticii" noştr i luase obi-
ceiul să aştearnă memorii şi
să le trim i tă lui Averescu,
care, în loc să le arunce la
coş, le discuta în amănunt cu
semnatarii lor şi mă convoca
şi pe mine la aceste discutii
inutile, căci oamenii( pros-t
informati, plecau de a pre.-
mise greşite şi n-aveau nici-
odată dreptate in reclama-
tiile sau în propunerile lor.
Organizarea centrală, in-
drumarea judetelor, condu-
cerea gazetelor - cu un cu-
vint toată partea tehnică a
meseriei nu constitu ia decît o
mică parte a preocupărilor
mele, partea cea mai plicti-
coasă , dar cea mai lesne de
îndeplinit. Partea cea mai
grea, care . îm
. i lua mai multă
.
vreme s1-m1 cerea o tncor-
dare de spirit co ntinuă, era
pol itica propriu-zisă. Ave-
rescu trăia în lună, nu se
mişca de la biroul său si
'n-or fi fost la curent cu ni-
mic dacă nu m-aş fi dus în
fiecare zi la el să-i povestesc
tot ce se întîmplă şi să-I
orientez. El trăia cu Riccardo,
şi pentru dînsul România era
reprezentată prin Oto Dimi-
triu de la Tecuci (sfetnicul
economic al doamnei Ave.
11 •

rescu pentru operele ei so-
ciale), prin ing. Gheor-
ghiu din Tirchileşti, prin co-
lonelul Ghenciu şi prin P1Jiu
Crăin iceo nu, o cutră de in-
trigant şi secretarul său, unul
din oamenii core o demone-
tizot mai mult guvernul nos-
tru din 192Q-1921 prin şper­
furile pe care le-o încasat.
De luminile lui Petre Papa-
costeo, generalul nu s-a bu-
curat decît moi tîrziu ... Con-
tactele utile cu lumea, cu
odevăroti i conducători poli-
tici, cu corpul diplomatic, cu
reprezentantii agriculturii,
comertului şi industriei (trini-
tote clasică ce nu fusese încă
răsturnată în acele vremuri)
le tineam eu şi zi de zi tre-
buia să restabilesc în con-
ştiinta "şefului" scara valo-
rilor omeneşti şi adevăratele
raporturi politice, sociale şi
economice (altă trinitate !} în
mijlocul cărora ne zbăteom.
Aud şi acum după atitia ani
întreruperile : "Dar bine, Di-
mitriu mi-o spus... " sau "do,
dor Ghenciu pretinde că ... "
- şi cîte altele de acelaşi
soi. Trebuia să dovedesc pe
rînd că Dimitriu, Ghenciu,
Gheorghiu sau Crăiniceonu
nu erou bine informati, sau
că se înşelau in deductiile
lor - si nu era totdeauna
• Partidul Conservator, de sub
lucru uşor !
Tratativele pentru o cola-
borare politică cu conserva-
torii duse, în lipsa lui Toke
Ionescu, cu Mişu Cantacu-
zino şi cu Dim. Greceonu
(lonaş Grădişteanu se decla-
rase independent şi nu se
moi amesteca în afacerile
Partidului Conservator}, s-au
terminat prin două hotărîri :
ad miterea unui cartel elec-
toral si reînfiintareo Opozi-
tiei Unite, de glorioasă dar
per imată amintire ! Carte-
lul electoral era moi mult
un proiect de cartel, foarte
vag, prin care organizatiile
noastre judetene erau auto-
rizate să alcătuiască liste de
-candidaturi împreună cu
conservatorii, după conveni-
entele locale, şi pentru ca
•
78
\
înţelegerea cu conservatorii
să nu po:rlă fi interpretată
ca o orientare a Ligii spre
dreapta s-a adăugat la .Par-
tidul Conservator şi Pa rtidul
Muncii, inexistent. O, sfîntă
demagog ie, nici măcar tira-
nia ta n-a vrut să o înfrîngă
omul care vorbea de "re-
facerea morală a statului ro-
mân" 1 Averescu o redactat
cu mîna lui următoarea cir-
culară, la care n-om schim-
bat nici o iotă : ("a quoi
bon ?") şi core o fost tri-
misă tuturor organizaţiilo r
noastre :
"Comitetul Central al Ligii
Poporului o decis, în princi-
piu, pentru viitoarele ale-
geri, colaborarea Ligii cu
partidele ce urmăresc ace-
leaşi scopuri în politica in-
ternă şi core ou urmat ace-
eaşi cale în politica externă
in timpul războiului.
Liga o hotărît totuşi să
Iose fiecărei organizotiuni de
judet deplina libertate de o
încheia, sau nu, cartele
electorale cu formatiile po-
litice din categoria sus in-
dic-ată.
Un comunicat în acest sens
o fost publicat în ziarul «In-
dreptarea».
Tn consecintă, dacă credeţi
că un cartel electoral cu
şefia domnului Toke Ionescu,
sau cu Partidul Muncii ar fi
avantajos pentru rezultatul
comun al alegerilor, vă rog
a lua contact cu conducătorii
acelor partide din localita-
tea dv. şi o vă intelege asu-
pra alcătuirii listei de can-
didaţi, conform întelegerii
stabilită la centru (?).
Candidatii vor trebui să fi-
gureze pe lista ligii Poporu-
lui sub preşedinţia d-lui ge-
neral Averescu, iar semnul
pentru toată to ra este steaua
plină.
Pentru orice informatiuni,
vă rog o vă adresa Comite-
tului Electoral Central, la se-
diul Ligii Poporului, strada
Academiei nr. 8, în Bucure şti .
(ss) Gl. Averescu"
Cum a fost pusă în apli-
care această intelegere elec-
torală se va vedea mai la
vale.
Pentru reînfiintarea Opozi-
tiei Unite, după tratative la
care a luat parte şi lonaş
Grădi şteanu, s-a ajuns, la în-
ceputul anului 1919, la o inte-
legere la care am împins cît
om putut, fiindcă astfel se re-
zolva în fine, printr-o înmor-
mîntare de clasa 1, problema
fuziun ii takiştilor cu noi, fu-
ziune pe core o socoteam
inadmisibilă, dar de care mă
temeam, date fiind raportu-
rile de prietenie dintre Take
Ionescu si• Averescu si •
incon-
testa bila putere de sugestiune
politică pe core Toke o exer-
cita asupra generalului. S-a
discutat zile întregi asupra
"formei" în core va fi adusă
întemeierea Opozitiei Unite
la cunoşttnfa lumii. Takiştii,
care sperau, în noua combi-
natie, să "încalece pe Ave-
-rescu" (ca şi cum eu n-aş fi
existat !} şi mulţum ită lui să-şi
refacă un P.Ortid voiau o por-
nire cu surle ş i trompete, cu
o mare întrunire la Bucureşti,
cu agitatie in toată tora.
Averescu aproba toate pro-
punerile cu un "da" indife-
rent, dor eu le-om torpilat pe
toate. Tn gîndul meu Opozitia
Unită n-avea decît un scop :
să ne scape de pretentiunile
conservatorilor. Adevăratele
noastre manifestări pol itice
vii urmau să fie canalizate
prin ligă, iar Opozitia Unită
să rămîie un simplu canal de
scurgere pentru ambitiile ce-
lor răsuflaţi şi în realitate in-
utilizobili. Tn cele din urmă,
s-a hotărît redactarea unei
simple "declaratii" publicată
în ziare ş i comentată, după
temperomente, de fo ile fie-
căreia din părţi. Declaratia
a fost redactată de Averes-
cu, corectată (ad ică redusă
ş i simplificată de mine) ~!
semnată de reprezentantii
Ligii şi oi Partidull!i Conser-
vator, ta care s-a asociat şi
independentul lono ş Grădiş­
teonu pentru core titulatura
•
 '
de Opozi ţie U nită ~avea far-
mecul patimilo r din tinere-
te ... Textu l definitiv a l de-
cl a ratiuni i a fost urmptorul :
" Pentru ca Parlamentu l ce
va ieşi din viitoarele alegeri
generale să aibă tă r ie con-
stituţională, este necesar CCJ
toti locuitorii ţării, cu drept de
vot, să-şi poată exercita acest
drept, bucurîndu-se de liber-
tăţi le garantate de constitu-
tie ca : libertatea de o co-
munica ideile şi opiniunile
l or prin grai sau prin scris
(art. 24) şi dreptul întrunirilor
(art. 26).
Pe baza acestor drepturi
g a rantate explicit de consti -
tutie cerem :
1. Ridicarea stării de ase-
d iu şi a cenzurii cu două luni
d e zile înainte de prima zi
d e alegeri.
2. Tncredintarea l iberări i
cărtilor de alegători, cu pre-
alabilă verificare a listelor
electorale, instanţelor jude-
cătoreşti.
3. Interzicerea amestecului
a utorităţilor administrative in
p ropaganda electorală 0 •
Fără îndeplinirea acestor
co nditiuni, Parlamentul viitor
nu v-a avea tă rie constituţio­
n ală, nefiind expresiunea li-
beră a vointei natiunii.
Tn numele Qpoziţiunei
Unite,
Pentru liga Poporului.
(ss) G l. Averescu
Pentru Partidul Con serva-
to r :
(ss) Mihail Ca ntacuzi no,
Dimitrie Grecea nu şi Ion C.
Grădişteanu (independent).
H
• Averescu mal adăugase ş1
u n al 4-lea punct cu c uprinsul
următor :
,.4. Interzicerea oricăror fel
(sic) de întruniri în localurile
autorită ţilor publice" ; şi in-
cheiase astfel proza lui d e vag-
mlstru : "Fără îndeplinirea a-
cestor condiţiuni, Par lamentul
vli tor nu ar fi expresiunea li-
beră, lumin ată şi nestinjenită
a voinţei n aţiunii şi deci în-
ţeles ul lui constituţional nu va
fi dife rit de acela al fostului
Parlament suprimat şi consi-
derat ca neexistent prin de-
cretul-lege din octombrie
1918". Am tăiat punctul 4 şi
am înlocuit pelteaua finală
prin fraza care a rămas în
textul definitiv.
După ce declaraţiu ne a
fost semnată, Grădiştean u
.obtinut să se adauge la titu-
·latura ·Partidului Conservator
şi epitetul " N ationalist".
.Pe mine, această sarbădă
declaratie m-a încîntat, căci
în locul unei definitiuni a
Opozi tiei Unite de care mă
temeam, în locul uno r a nga-
jamente de viito r core m-ar
fi putut încurca, conserva torii
s-au multumit cu cereri efec-
torale formulate În comun.
Incontinuu stăpîn i ţi de am-
biţiile lor nejustificate, de
nadejdile puse în acţiunea
lui Take Ionescu la Paris şi
de grija ascunsă de a nu se
lega prea strîns de revol uţio­
na..-ul Averescu, conservatori i
n-au i n~to t nici ei pentru o
adevărată clarificare a situa-
tiunii lor fată de noi, mul-
tumindu-se să apară faţă de
corpul electoral mînă în mînă
cu idolul ţărănimii. Dar mie
îmi tot era frică să nu vrea
mai mult şi iată de ce n-am
insistat pentru o redactare
mai in teligentă şi mai poli-
tică a unei "declaratiuni.,
care în gîndul cîtorva, d a r
nu în al meu, trebuia să fie
un punct de plecare într-o
nouă orientare în luptele
noastre.
Marele nostru adversar,
pînă după alegerile lui Văi­
toianu, a fost Ionel Brătianu.
Cu toată popularitatea lui
Averescu, B rătianu a fost
conv ins pînă la aceste alegeri
că va putea "să-I dea gata•
pe general. l-a înfruntat
după pace, pe tot cuprinsul
regatului, cum îl înfruntase în
Moldova, înai nte de pace.
Ob işn uit cu samavolnicia gu-
vernamentală, Brăt ianu
crezut că, înfrînt în alegeri
şi strîns apoi î n cu rele într-o
nouă ş i l vngă guverna re li-
berală, A verescu v-a fi adus
la aman şi că popularitatea
lui se va irosi şi va dispare
cum dispare ·roua de pe
iarbă la rozele soarelui. Şi
doar soarele era el... Pe
lîngă rolul de înlocuitor vre-
melnic, Văitoian u primise mi-
siunea de a "curăţi" în a le-
a geri pe Averescu. N umai
a du pă înfrîngerea lui Văitoia­
nu şi înscă u narea anarhiei
tăr.ăniste şi-a dat B rătia nu
seama că "chestia" era mai
serioasă decît crezuse ş i s-a
văzut nevoit să întindă -
provizoriu - mîna lui Ave-
fescu ca să scape printr-insul
de pericolul tărănist...
Dar pînă să ajungă acolo
a făcut în tot cursul anU'Iui
1919 tot ce a putut ca să n;.
mi cească actiunea n oastră.
la Paris, unde a petrecut mai
tot timpul pînă s-au încheiat
negocierile de pace, Brătian u
a zugrăvit pe Averescu ca un
general trădător care-şi de-
tese mîna cu vrăjmaşul încă
din 1916 {telegrama trimisă
lui Mackensen) ş i care, la
Buftea, încercase în ianuarie
1918 să vîndă tara nemtilor ..•
Tn tară lăsase pe Mişu Fe-
rich ide, pe Duca şi pe Alecu
Constantinescu să se războ­
iască cu noi si să ne zădăr­
n icească orice actiune de
propagandă. Noroc că de
propagandă n-aveam ne-
voie ; ne-o făcea guvernul
p rin înseşi măsurile de silnicie
ce le impunea la sate : cu
cît împiedica mai brutal pe
săteni să se apropie de
"steaua" lui Averescu, cu am
îi lega mai strîns de genera-
lul lor...
Resorturile mele f iind or-
ganizatia şi l egăturile poli-
tice, adică îndeletniciri de
oraş, Averescu luase asupra
lui - cum era şi natural
pentru intretinerea populari-
tăţii
sale - raporturile
noastre cu ţărănimea. Dar în
loc să meargă prin sate, în
loc să ia contact direct cu
a nevoile oamenilor, sta la bi-
rou şi trimetea biletele după
biletele pe care serviciile
noastre le transformau în
circulări inutile, căci săte ni i
ş tiau de "stea" şi ratiooa -
men te le subtile, criticHe şi
făgăduie lile alunecau peste
umerii lor ca ploaia de va ră:
Averescu ovusese însă ideea
genială - avea şi el cîte o
dată idei geniale ! - să-şi
pun ă portretul pe orice ma-
79

nifest, pe orice circulară, pe
orice tract. Şi pentru "poza"
mintuitorului, ţăranii se bă­
teau pe imprimatele ligii.
Jandarmii, vătăşeii, primarii
se făceau numai că împie-
dică pr;opaganda noa stră,
căci erau mai toti cu noi 7 ,
dar totuşi se năştea u dese-
oni bătăi şi scandaluri.
Ca să ne taie iarba de
sub pi cioare, Duca, ministrul
agriculturii, a promulgat în
primăvara anului 1919 fai-
mosul său Decret-lege prin
care a reglementat expro-
prierea votată în principiu
la laşi în 1917. Alcătuit în
pripă de functionari nepre-
gătiţi, conceput în liniile
sale generale de un om mî-
nat numai de ură de clasă
impotriva mari lor proprie-
tc:rri, decretul lui Duca n-a
zdruncinat popularitatea fui
Averescu, dar a zdruncinat
ţara pe noile ei temelii.
F iindcă era bun de gură
şi vorbea cu fa cilita te, Bră­
tianu îl socotise bun la toate
şi după ce îl tinuse pa tru ani
la M inisterul lnstructiei îl
pusese în noua sa guvernare
min istru al agriculturii, sub
cuvînt că înainte de a intra
în politică se ocupase cu
cooperatie. Dar una era
cooperatie şi olta e agri-
cu ltura, şi mai ales una e
patima politică şi invidia
persona l ă şi alta întocmirea
unei reforme ce trebuia să
tr·a n sforme economia noas-
tră na tională . Marea eroare
o lui Duca, greşeal a sa de
neiertat, aş putea zice crima
pe care o comis-o, e de a fi
conceput reforma agrară ca
o reformă de ordin iuridic,
iar nu ca o reformă de ordin
economic. S-au creat drep-
turi de propri etate pentru
, Mai ales jandarmi! si sol-
daţH. Primarii şi impicga ţlt
stăpinirll nu îndrăzneau să se
opună ,.curentului", de frică.
80
\
ţărani, pe categorii legate
de suferintele războiului, iar
nu mici gospodari şi mici
gospodării, cum or fi "tre-
buit să se facă, alegîndu-se
pentru împroprietărire oa -
meni apţi pentru cultura pă­
mîntului. S-au împărţit po-
goanele de pămînt cum s-ar
fi împărtit pachete de tutun,
fără nici o prevedere, fără
să se pună •la dispozitia noi-
lor împroprietăriti mijloacele
cele mai elementare care să
le permită punerea în va-
loare a noilor proprietăti .
S-a distrus marea cultură
tocmai în momentul în care
fara trebuia să-şi panseze
rănile şi să-şi refacă econo-
mia distrusă de război. S-a
d istrus marea cultură şi în
locul ei nu s-a pus nimic.
N oii împroprietăriti s-ou în-
glodat în datorii, marii pro-
prietari au fost ruinati, ex-
portul ţării a scăzut catastro-
fal tocmai în momentul în
care prin preturi le cereale-
lor pe pietele mondiale am
fi putut să ne îmbogăţim -
şi rezultatul a fost nemai-
.pomenita criză din anul
1928-1932, care a necesita i
conversiunea datoriilor agr:-
cole cu alte pagube şi alte
nenorociri.[ ... ]
Căci o dată cu decretul
promulgat, o dată poftele
celor chemati la poman ă
deschise, o dată liniile mari
ale demcrgogicei reforme fi-
xate nu s-a mai putut da
Înapoi. Tot ce am putut
face, venit la putere în 1920,
am făcut. Am numit pe G:r-
roflid ministru al reformei
(căci eu l-am băgat pe gît
lui Averescu), pe Garoflid
conservatorul şi teoreticia-
nul marii proprietăţi, şi l-am
spri jinit cît am putut, dar
n-am putut decît îndulci u-
nele prevederi în afară din
ca le absurde ale decretului
Duca : în trăsăturile ei gene-
rele, reforma agrară a ră­
mas cum fusese decretată
în 1919. N-am putut învin-
ge "curentul" unei demago-
gii electorale pe care nimic
nu-l mai putea zăgăzui.
P.rin decretul din 1919,
Duca şi guvernul liberal au-
urmăr it două scopur i : unuf
să îndrumeze reforma a-
grară spre folosul i nstituţi­
unilor ş i politicii lor de par-
tid - altul, să distrugă po-
pularitatea lui Averescu,
inamicul lor nr. 1. 1n apa-
renţă, primul scop a fost
atins, în ce privea pe Ave-
rescu însă, nici măcar a~it.
După ce gecretu-1 a fost
afişat la uşa tuturor primă­
riilor, ţăranii au binecuvîntat
,pe "tata Averescu ", care le-o
dat pămînt, şi s-au strîns şi
mai tare în jurul lu i. Pe
Duca, pe B rătianu, pe libe-
rali nu îi pomenea nimeni
dectt ca să îi înjure. O, in-
gratitudine omenească !
Tata Averescu nu se emo·
tiona însă de nimic, declara
decretul lui Duca stupid şi
insuficient, şi continua să tri-
mită la tară fituici fără rost
împodob ite cu portretul său­
de pe vremea cînd, încă
general tînăr de cavalerie,
purta cărare şi o freca cv
cosmetic. Săten ii aruncau
proza idolului, dar îi punec:ru
poza la icoană - şi aştep­
tau alegerile sau aeropla-
nul e... Tn fiţuicile sale, pe
lîngă criticile aduse decretu-
lui de expropriere şi de îm-
proprietărire, generalul mai
împro şca guvernul cu tot fe-
lul de învinuiri, din care
unele închipuite. Cum era şi
firesc, agentii guvernului şi
cenzura duceau un aprig
război împotriva fituicilor
averescane, iar autorul lor
• In toate satele oamenii
erau convinşi că A verescu va
sosi intr-o bună zi la ei c:u
aeroplanul...
 \
protesta aproape zilnic îm-
potriva acestui război do
distrugere, prin scrisori de
data asta fără poză, a dre-
sate primu lui ministru ad-
interim, Mişu Ferichidi.
l a plecarea lui la Paris,
Ionel Brătia nc.J numise interi-
mar la preşedinţie pe bătrî­
nul sforar Mişu Ferichidi,
om de mînă tare ş i cîine cre-
dincios, însărcinat să fe-
rească căruta guvernamen-
tală de accidente, ş i Feri-
ch idi îş i luase rolul în se-
rios. Numirea lui avusese
d arul să exaspereze pe
Iancu Flondor, ministr.J fă;ă
po r tofotiu, care sperase să
f ie însărcinat el cu interimQ-
tul preşedinţiei. Două tempe-
ram ente "cassante" ca al lui
Fl o ndor şi oi lui Ferich idi nu
p uteau merge împreună .
Fl ondor a demisionat, şi
scurtă vreme după dem isia
lui m-am dus cu Zamfirescu
la Cernă.Jti să-I cîştigăm
p entru actiunea noa stră,
după cum am povestit mai
sus. Găsesc din întîmplare
printre hirtiile mele una d i n
numeroasele scrisori pe care
Fer ich id i le-a trim is lui Ave-
rescu, ca răspun s la co nti-
nuele sale recla matiuni., O a d-voastră.
reproduc aci, căci ea zug ră­
veşte b ine dîrzenia pal ica-
ru1u i, ca re nu ştia multe :
Preşedinţia
Consiliului de Miniştri
16/ 29 m artie 1919
"Domnule general,
Fiindcă supuneti j udecăţii
mele tăierea făcută de cen-
z u ră ş i comunicarea pentru
ţă rani, s .J bscrisă de d-voas-
tră, vă declar că, după pă­
rerea mea, cenzura a avut
d reptate.
Afirmareb că s-ar putea
ameninta o populaţiune de
a fi l ăsată să m oară de
foame ncJ este de natură a
consolida o rdinea in stat. In-
tr-altfel, nu este nevoie de o
mare doză de spirit critic
pentru ca oricine să-şi d ea
seama de inan itatea ei.
Tn ce priveşte amenintarea
cu mobil izarea, ea este şi
mai stra nie. Mobilizarea,
cind se decretează, cheama
la o datorie patriotică pe
toti fi1i ţării, nici o dată însă
ea nu poate fi privită ca o
pedeapsă pentru un ii d i n ei.
Oricum, mobilizarea nu
poate f i l ăsată a fi un su-
b iect de pol e mică. Cred dar
că cenzura şi-a făcut dato-
ria cind a scJprima t acest
pasagiu, mai cu seamă că el
apărea sub semnă tura unui
general, fost şef de guvern,
in momentul tocmai cîn d
dusmanul
, ameninta . hotarele
fă r ii.
Adaog că , de vreme ce nu
avem în fata noastră a r-ticu-
larea unor fapte precise,
concrete, cu indicare de
localităţi ş i de persoane, nu
este locul să fie pus în ches-
tiu ne crezămintul ce se cu-
v i.ne afirm atiunii personale
Primiti, vă rog, domnule
genera l, încred i nţarea prea
osebitei mele consideratiuni.
(ss) M. Pherekyde (sic)"
Scrisoarea e scrisă toată
de mîna bătrînului, cu slovă
e n ergică şi tăioasă, ca şi fi-
rea lui. Chestia mobilizării
era unul d in caii de bătaie
ai demagogiei lui A verescu.
Deşi starea de război luase
sfîrşit, ormata nu fu sese tre-
cută pe picior de pace, şi
oamenii, deşi legal încă mo-
bilizati, fusese numa i trim iş i
în concediu pe la vetrele lor.
Una di n ameninţările gu-
vernului împotriva celor ce
duceau pe la sate actiu nea
noastră era şi trimiterea la
cazarmă . Protestînd aproape
zilnic împotriva stării de
mobilizare, Averescu-şi a-
păra oamenii ; dar dată
fiind firea lui nu numai de
general, dar şi de generali-
zator, dîns ul se ridica mai
!ntîi împotriva princi piui.Ji şi
numai în subsidiar impo-
triva aplicării aces tuia[...]
Co nstanta cerere de demo-
b ilizare, ce nu lipsea in nici
una din fitu icile sale, a în-
tărit şi mai mult popularita-
tea lu i Averescu, consi derat
deja ca omul păcii în ultima
fază a războiul ui . De fapt,
arma ta n-a fost trecută pe
picior de pace decit sub gu-
vernarea noastră, ş i încă nu
imediat, du pă în scăunarea
ministerului din martie 1920.
Tn pag inile care pre ced
m-am multum it să schitez
ca drul în care s-a d esfăşu­
rat activitatea noa stră in
cursul iernii, primăveri i şi
veri i anului 1919. N -am avut
cîtuşi de putin intentia să
fac istoricul evenimentelor
din acea epocă de încordare
interna tiona lă şi nici chiar a
celor întîmplate la noi ş i în
care n-am fost amestecat.
Am lăsat asemenea la o
parte tri bulaţii le noastre de
partid, care ne-au pasionat
şi frăm în tat atîta, dar care
după citiva ani şi după eve-
nimen te le de importantă ca-
p i taJă care s-au desfăşurat
nu mai prezi ntă nici un in-
te res. Am socotit că atît cit
am scris era de ajuns pen-
tru intelegerea color ce am
să povestesc de aci
îna inte.
81
 Geof izica, apărută ca o
şti inţă de graniţă, este re-
4ativ tînără. Ea s-a n ăscu t
din necesitatea e'XJiuării,
p recise şi eficiente a de-
pozitelor de p etrol, că r­
bun e, minereuri, de care se-
colul al XX-lea avea tot mai
multă nevoie. Astfel s-a t re-
cut de la metodele gcologice
Clasice ale p ros-pectiunii, la
metod ele fizice moderne, cu
apa ratură electronică, la
bordul avioanelor, navelor
sau la sol, care mă soa ră
proprietăţi l e magnetice, e-
lectrice, radioactive, termice
naturale ale subsolu lui, com-
p ortarea acestuia la propa -
garea undelor seismice, a
cur enţilor electrici provocaţi
etc.
"Geologul de od inioară -
af i rmă savantul J. D. Ber-
na! - cu micul să u ciocan,
este astăzi tot atit de ana -
cronic ca si • căutătorul de
•
a ur de altădată, cu măgă-
ru şu l, tîrnăcopu l ş i albia sa" .
Tn măs ura în care pros-
pecţ iunea geofizică şi-a cîş­
tig at prestigiul prin detecta-
rea şi delimitarea uno r cor-
puri geologice la adîncimi
d e mii de metri, s-a pus în-
trebarea dacă aceste me-
tode nu pot fi folosite şi pe
scară mai redusă (micropros-
pecţiune) , în vederea desco-
periri i unor corpuri artifi-
cia le, de interes arheologic,
şi ch iar a unor vestigii mai
82
importante : ziduri, drumuri,
morminte, c et-ăţi.
\
Aplicatiile efectuate de
peste un deceniu în acest
sens, au adus mari satisfac-
ti i cercetătorilor prin carac-
terul rapid şi spectacular al
descoperirilor. N oi inferpre-
tă ri şi răsp unsur i au putut
fi astfel date multor între-
bări a le istoriei, unde indi-
cii arheologiei clas ice se do-
vedeau insuficienti iar cro-
nologia incertă.
Dar dacă geofizica a dat
mult arheologiei în verifica -
rea unor informaţii deja
existente şi în obtinerea
altora compleme ntare, circu-
latia de valori s-a putut face
şi în sens invers. Tntre cele
două ştii nţe s-a creat un fe l
de "simbioză" cu toate fe-
nomenele ei tipice.
Tn rîndurile de fată ne
p ropu nem să înfăţişăm
cîteva dintre cele mai im-
~portante metode geofizice a
căror aplicare aduce reale
şi eficiente foloase arheo -
,Jogiei.
PROSPECŢIUNEA
ELECTROMETRICĂ
Tn prospectiunea electro-
metrică , respectiv o cercetării
rezistivi tăţi i solului, se trece
un curen t electric prin sol
şi se află rezistenta acestuia
între cei doi electrozi. Tn
acest caz este nevoie de un
generator şi un detector.
Rezistivitatea solulu i de-
pind e de can titatea de a pă
reţinută în porii acestuia,
roci le compacte fiind rău
conducătoare în comparaţie
cu nisipul sau argila, ca:-e
au rezistivităti scăzu te, deci
sînt buni conducător i. Tn a-
ceste condiţii, zidurile de
piatră, drumurile, şanţurile
tăiate în stîncă şi umplute
cu pămînt, spatiile subterane
goale (morminte, catacombe,
galerii) se pot d etecta u şor,
âe la suprafaţă, prezentînd
un contrast de rezistivi tate
electrică fată de terenul ce
le acoperă .
Cercetări intense de acest
f el s;au făcut în Anglia de
căt re Clark ş i Atki nson cu
privire la structura primelor
fundatii ale castelului W in-
dsor. Tot în Angl ia s-a scos
în evidentă configuratia
unor aşezări neolitice, unde
s-a conturat cu precizie ::is-
temul de santuri concentrice
• •
si vetre.
•
Rezultate convingătoare
în această directie a u obti-
nut în Italia cercetătorii
,,Fundatiei C. M. l er ici " din
M ila no, care au explorat ne-
cropolele etrusce de la Cer-
veteri, în muntele Abbatone,
zona arheologică Vulci, ne-
cropolele din Monterozzi
(Tarquinia) etc: Doar în
cursul unei campanii (1957),
•
 s-au pus în evidentă 450 da
morminte, dintre care, pentru
, 140RMINT 180 s-au făcut rel.eveuri cu
....
sonde fotografice şi s-au re-
" •
cuperat 2 500 de piese ar-
heologice de o mare valoare
artistică şi istorică.

- •
.RECEPl'ORI
• tm
PROSPECŢIUNEA
ELECTROMAGNETICĂ

•T 1
-
... . o
1
.0 •

1 l
·o . .
.
. p ·
1 1
. ..
TV .rl. 1 1
. .
l
_l
J
Metoda, fo losită cu succes
la detectarea mine lor în
1 1 r 1 1 p7 r
r
1 1
J_ V
t impul războiului, este apli-
l
1
rn
1
\
11
\

1 1
,
L
..1.
. . -"
\
. _rr
1
\ 1 1
1

1
1

.
1
l..l
\. - cabilă exclusiv pentru obi- ·
\
'
"T 1 1 1
\

1 l T
• 1 \
ecte metal ice, aflate la o
adîncime relativ mică (pînă
D etectarea unui mor m înt etrusc prin metode setsm!ce ~a 2 m), într.ucît sensibilita-

! '-----.,

ing. CONSTANTIN ROMAN

tea d etectorului scade ra pid

pe verticală.
De tectoarele portabile (ce
se plimbă la suprafata so·
lului întocmai ca bra"ul
'
unui aspirator, tra n smiţîn d
semnale electromagnetice
printr-o bobină) au un ga-
barit redus şi pot fi uşor
mînuite de către nespecia-
lişti. Fiind şi relativ ieftine,
ele au devenit în Statele
Un ite o sursă pen tru alimen-
tarea pietei cu un anume
gen de "suveniru ri" : nume-
coşi colectionari de obiecte
din timpuJ războiului civil
investighează vechile cîm-
puri de luptă d in sud ul Sta-
telo r Uni te, mai a les în
Vf'nif funerară din secolut at VI-lea î.e.n., descoperită prtn Georg ia şi California, inar-
metode geottztce (zona arheotogică Abbatone, I talia)
mati cu aceste "detectoare

•
83

Jdot de lut ars, cuttura Hohokan (Arizona) datatif prin metode
a1·heomagnetice de prof. Du Bois
de suvenirur i". Cu a jutorul
lor au fost descoperite une-
ori ş i obiecte istorice de
va loare.
PROSPECŢIUNEA SEISMICĂ
Tot pe principiul genera-
tor-receptor se bazează ş i
prospectiunea se•smică, fo-
losită curent la mari adîn-
cimi pentru punerea în evi -
dentă a formatiunilor petro-
liere.
Tn cazul acesta, generato-
ru l este reprezentat de sursa
de unde seismice, provocate
de o mică explozie subte-
rană, care se propagă în sol
şi, prin reflexia pe diverse
suprafete sau prin refractia
prin diverse corpuri, ajung
la receptori {geofoni), care
tronsm!t apoi semnalul unui
&4 •
aparat care le amplifică şi
le înregistrează .
Prelucrarea diagramelor
înregistrate (seismograme),
permite conturarea cu pre-
cizie şi la o mare adîncime
a corpuri lo r îngropate şi,
totodată, oferă indicatii a-
supra den sităţii lor, şti i 'l­
du-se CQ viteza undei este în
functie de densitatea corpu-
lui traversat. Contra stele de
viteză între zid ş i .pămîntul
de um plutură d i mprejur,
dintre o ca vita te subtera nă
ş i formatiunile ce o în con-
joară sînt uşor puse în evi-
dentă. Este singura metodă
geofizică, capabilă să in-
dice exact nu numai ampla-
samentul corpului subteran,
dar şi forma sa. Datorită a-
cestei metode s-a putut exe-
cuta, de la suprafaţă, re !e-
veul necropolelor din lta1ia,
prin cercetările companiei
inginerului leiici.
PROSPECŢIUNEA
MAGNETOMETRICĂ
Modestul ac magnetic este
prezent şi astăzi în moder-
nele aparate de măsură. El
a devenit instrument de pros-
pectiune o dată cu punerea
în evidentă a unor impor-
tante zăcăminte de fier di:-1
Suedia, în anul 1640.
Prospecţiunea magnetome-
tr ică modernă are aplicatii
în arheologie nu atît pentru
aflarea obiectelor metalice
cît pentru a detecta cuptoa-
rele sau vetrele din argilă
arsă, zidurile de cărămidă
arsă, precum şi zidurile şi
drumurile de piatră.
Fenomenul este posibil,
datorită continutului în oxizi
de fier, ce conferă proprie-
tăţi rm~gnetice roci lor din
care sînt extrase pietrele de
constructie. Intrucit anoma-
li ile magnetice create de
vestigiile arheologice men-
ţionate sînt de obicei slahe,
este nece s ară o aparatu ră
sen si bilă, de felul magneto-
metwlui cu rezonanţă pro-
tonică, experimentat de Bel·
she, în 1956.
METODE DE CRONOLOGIE
O mare amploare au că­
pătat în dotarea arheologică
metodele carbon -14 ş i data-
rea magnetică, aceasta din
urmă dînd na ştere unei sub-
ramuri - arheomagnetismul
{vezi "Magazin isto ric ",
nr. 5/ 1967, pag. 46, art.
,,Fizică, Chimie, Arheologie•
de Claude N icolau) care se
aplică ş i la noi în ţară, i n
cadrul Institutulu i de Cerce-
tări Geofizice al Acade-
miei R. S. România.
Metoda ioniului rad ioactiv,
mai putin cu no scută, nu are
aplicatii directe în arheolo-
gie dar este interesa ntă
pentru verificarea metodei
carbon-14 şi pentru dotarea
formatiunilor geologice de
acum 400 000 de ani {epoca

' d iferite ţări (Fronto, Anglia,
- mai putin expeditive şi pre-
Identificarea unei necropote prin interpretarea datetor seismice
glaciaJiunilor tîrzii, legată
de începuturile dezvoltării
omului).
De un interes crescînd în
arheologie este •cronologia
absolută oferită de metoda
potasiu-argon, care se poate
folosi pent.ru vestigii mai
vechi de 70 000 de ani, unde
metoda radiocarbonului nu
se poate aplica.
O metodă pe oît de nouă
şi puţin cunoscută , pe atit
de practică şi ingenioasă,
este dotarea oa selor prin
ultrasunete. Ea se bazează
pe fenomenu-l S'căderii v ite-
zei sunetului o dată cu cres-
terea vechimii osului, dup·ă
o curbă bine stabilită.
Un interes d eosebit pre-
Z'Întă şi dotarea termolumi-
n escentă, care se bazează
pe aprecierea schimbărilor
structurale intime suferite de
obiectul respectiv, expus ra-
diaţiilor din natură, prin în-
călzirea şi măsu rarea ener-
' tificiale, subterane (mormin-
,.
• teriora unele ·piese din in-
g îei luminoase cu ajutorul
unu• fotomultiplicator.
METODE AUXILIARE
Deşi nu pur geofizice,
metodele fotografice sînt
folosite şi în prospecţiune,
1pentru cartări , în S:pecial în
zonele muntoase, unde foto-
grafi ile aeriene ·scot în evi-
dentă formatiun ile rocilor
pe distante mari. Aceste
cer:cetări fac obiectul unei
romuri noi - aerofotogram-
metria, care şi-a găsit apli-
caţie ş i a fost adoptată şi de
arheologie. Marele său
avantaj, în afară de ope-
rotivitate, este local izarea
fără echivoc o vestigiilor ar-
heologice majore. Ceea ce
nu se poate percepe cu
ochiul ·liber ,la sol : san-
turi, ziduri, fundaţii, ·ne-
cropole aflate la o oa-
re.care adînci me, apar per-
fect contur·a te în f otografia
aeriană, datorită diferentei
d e umezeală dintre structura
•
respectivă şi pămîntul de
umplutură. Cercetările din
Italia etc) ou permis desco-
perirea mai multor obiective
arheologice d ecît s"'ar fi bă­
nuit la început, pe un teren
unde alte metode ar fi fost
cise şi mult mai costisitoare.
O altă formă de investi-
gaţie fotografică a fost în-
ce rcată în lto lio, cu o sondă
fotografică specială, core
prinde pe peliculă situatia
in terioară a unor cavităti ar-
te de exemplu), înainte de
deschiderea acestora.
Este vorba de forare şi
introducerea a paratului fo-
togra fic prin plafonul cavi-
tăţii loca lizate, cu ajutoru!
unei sonde de calibru redus,
astfel încît să se prevină
contactul timpuriu cu aerul
proa spăt, care poate de-
terior.
Tn acelaşi scop, se fo!o-
seşte periscopul fotografic.
Ambele aparate s-au dove-
dit de o valoare exceptio-
n ală în cercetarea arheolo-
gică de acest gen.
LIMITĂRI ŞI PERSPECTIVE
DE DEZVO~TARE
Scopul prospectiunii geo-
fizice în arheologie este de-
tectarea, estimarea adînci-
mii şi a formei obiectului ar-
heologic, aflarea virstei ltJi.
N ici una d in şnetodele amin-
tite nu este în stare să dea
singură informaţii atît de-
compl exe, însă, prin eforturi
conjugate, în conditii optime
de prospectare, se pot ob-
tine indicatii în măsură să
scutească eforturile unor să­
pături inutile.
Evolutia di n ultimul dece-
niu o rezolvării problemelor
arheologice prin prospec-
tiunea geofizică, la să să se
întrevadă o perfectionare ra-
pi dă a mij loacelor şi meto-
delor de investigatie şi în vii-
to r.
Introducerea pe scară moi
largă a metodelor geofizi ce
în cercetările arheologice în-
treprinse în tara noastră
poate fi considerată nu un·
deziderat, ci un imperotivr
85
 •
lj;
~
.. .
~ ma să-şi cumpere motorul pentru nou l aero-
AUREL VLAICU
ARTĂ
SI
, CEA DE-A SAPTEA
' de el la Bucureşt i , in 191O, pe bordul aero-
Eminentul inventator ş i aviator Aurel VIo i-
cu, pionier a l aviaţiei româneşti ş i univer-
sale, a intrat in isto r ia tehn icii de la începutu l
secolului nostru ca unul dintre cei mai buni
~~n.structori de avioane din lume şi primul
tnJfJ ator al zborului peste Carpaţi. Născut
pe meleagurile Orăştiei, el a avut, alături de
alte in ve nti i străluc ite, preocupă ri si în do-
meniul celei d e-a şa ptea arte : cinemato-
grafia. Tn anii în ca re-şi desăvîrşea studiile,
ca ~tudent la Munchen (1905-1906), o con-
struit, după un plan p ropriu, un origina l a -
parat de proiectie pentru d iapozitive şi fil-
me. Apa ratul se află expus în Muzeul me-
morial "Aurel Vlaicu" din Bintinti comu na
• 1
sa natal ă, care astăzi ii poartă numele.
In col ectia muzeului se păstrează, de ase-
menea, 6 diapozitive color, precum si o b u-
cată de peliculă de film, care, îns5 d ato-
rită faptului că nu a fost bine într~tinută,
nu ma1 are nici o urmă de imagine. Dia-
pozitivele, de formă d reptu ngh i u l ară avind
dimensiunile de 14 cm X 3 cm, repre;intă a-
nimale domestice ş i sălbatice, jo cur i de co-
p ii, portrete d e oameni.
După cum relatează fratele şi co la bora-
to rul său, Ion, Aurel Vlaicu o adus de la
Munchen acest~ d iapozitive, precum şi mai
86
multe f il me co mice şi documentare. Unul
d intre aceste fil me prezenta a ctivitatea des-
' făş u rată într-un atel ier mecan ic. Cu a ceste
f ilme, pe care le proiecta in t impul vaca n-
telor, Vlaicu a reuşit să aţîţe curiozitatea
consătenilor săi, care în număr mare luau
parte la aceste reprezentaţii, curioşi să vadă
"senzafia secolului", cum era numit ci nema-
tograful.
Zborurile încu nunote de succes ale lui
A urei Vlaicu la B ucu reşti în 191 O, pe aero-
planul "VIaicu 1", co nce put şi construit de
el, au trezit un legitim sentiment de mi ndrie
în rîndurile hunedorenilo r, în mi jlocul că ro­
ra e l văzuse lumi na zilei ca, de altfel, in
întreaga ţară. Tn d rum spre Paris, unde ur-
plan, "VIaicu 11", aviatorul a poposit pentru
dou ă zile, la începutu l anul ui 191 1, la O răş­
tie pentru a-şi vedea rudele şi prietenii. Cu
această ocazie, în sala hotelului "Centrat•
d in localitate, la 8/ 21 ianuarie 1911, a avut
loc o entuziastă adunare în timpul căreia,
după cum relatează fratele aviatorului, Au-
rei Vlaicu a vorbit despre succesele sale în
cucerirea văzduh~lui. Prelegerea a fost ilus-
trată prin proiectarea unei pelicule docu-
mentare - "Productiunea cinematogra f ului
cu Vlaicu" - , reprezentînd zborul efectuat
planului de construcţie proprie, "VIaicu 1".
Despre acest film, unul di ntre pr imele fil-
me româneşti realizate în Bucureşti ş i core
au fost proiectate în Tra nsilvania, ziarul
"Libertatea" ce apărea la Orăştie scria, in
n umă ru l său din 13/ 26 ianuarie 1911, urmă­
toarele : "Producţiunea cinematografu lui cu
Vlaicu dată sîmbăta trecută a fost privită
cu mult interes de publ icul român din Orăş­
tie, adunat în număr mare. Zborurile dom-
nului Vlaicu la Bucureşti, ieşirea cu maşi na,
g ătirea de plecare, urcarea pe el, urcarea
maş inii în văzduh, plutirea ei elega ntă cînd
mai aproape, cînd mai departe, norocoasa
coborire inr pe pămînt, toate au fost bine
p rinse şi dacă noi n-am avut norocul de a
vedea acest zbor în natu ră, l-am putut ve-
dea destul de bine reprodus ..:Je maşina ci-
nem alog rafică". A urel Vla icu, p rezent la a-
ceastă reprezentatie ci nematografică, spre
mîndria şi bucu ria spectatori lor, arată ace-
l aşi ziar, "a fost de multe o ri acla mat şi
f elicitat, ca ş i cum a r f i zburat norocos şi
peste no i ".
Interesul lui Vlaicu faţă de cea de-a şap­
tea artă, ca re atunci, la începutul seco l ~­
lui al XX-lea, făcea pr imii paşi p e sca ra
consacrări i în rîndu l celorl alte arte, adaug ă
un nou aspect activităţii multilaterale de~fă -
•
şurate de acest pioni er al aviatiei româ-
neşti, care a dus pînă dincolo de grani ţel e
tăr i i prestigiul g eniului creator al popor~-
lui nostru. ' si cii, dar aceasta moi scoase un miorlâit
Prof . ~OAN ANDRITOIU, Deva
DE CE N-A AJUNS IANCU
- JIANU
CUMNATUL LUI
TUDOR VLADIMIRESCU?
Tn legătură cu viata de haiduc a lui
Iancu J ianu, evocată în revista "Mag azin
istoric" nr. 6, din septembrie 1967, este in-
teresant de relevat un moment ca re a co r.-
tribuit, într-o oarecare măsură, la apropie-
rea sa de Tudor Vladimirescu.
Din fragedă copilărie, Iancu Jianu a ma-
nifestat o neînfrînată dorinfă • de libertate,
core se asocia curaiului şi !l!?iest~ie i sai~ de
luptător. Un grup de portrcrpanj1 la mrşco­
reo Jui Tudor din Vladimi ri i-o vorbit lui
Iancu despre lupta ce trebuia dusă pentr.u
o scăpa ţara de jugul străin, pentr.u a aji.Jta
populaţia pămînteană din ce în c~ _mai ne-
mulţumită, luptă la co re se angaJase Tu-
dor.
Slujind într-un fel acelaşi crez, Iancu
Jianu consi mti să se întîlnească cu Tudor
din Vladimiri, in casa din Drâgăşani, unde
locuia împreună cu mama şi soro sa. Tn a-
ceastă casă, Tudor avu ocazia să vadă de
mai multe ori pe soro lui Iancu, Ancu~,
ce implin'ise aturrci 16 ani. Ancuţa - se
spune - er:a .o fată d eosebit de frumoas·ă.
Fără multe ocoluri, Tudor o ceru în căsă­
torie "fratelui" său Iancu. "A ta să fie,
răspunse - după cum scrie cronica - Ji-
anu, stringindu-i mîna cu tăldură. Pîn'ă a-
cum frate, grija sorei mele, oi cărei vi itor
mi-a fost scump, mă mai înde •nno să stau
în cumpănă, de acum încolo nu moi am nici
o grijă ; poti dor d e azi înainte să mai
numer i încă un soldat printre copă rtoşii tă i,
ad ică pe mine, care mă dau ţi e cu trupul
şi sufl etul".
...Tntr-un amurg de vară, la sfîrşitu l lunii
aug ust 1813, cînd Iancu d iscuta cu soro sa
în curtea casei lo r din Drăgăşon i despre
viitoarea l o god nă, o ceată de potera ş i în
trecere prin sot, ?n frunte cu vestitu l cîrc-
serdor Sto ica, se o p ri în fato casei uit în-
du-se spre Ancuţa cu insole n ţă. Nici una,
nici două, cîrcserdarul dăd u o rdin unuia din
ceată ca fato să-i fie a dusă vie si •
nevă-
tămotă la "locul şti ut" .
A doua zi, curtea lui Jianu era pli nă de
cai ş i trăsu ri. Avea loc logodna A ncute i cu
Tudo r V ladimirescu.
Pe cînd în ca sa J ianului se petmcea, din-
spre Dră găşani veneau patru c61âreti. Cind
se apropiară, întunericul no pti i era dep!ia.
Unul dintre aceştia se t îrî pînă la poa rta
grăd rnii, incintă pînă la ferestr~le casei ş(
începu să miorl ă ie !
Ancuţo , auzind, merse să deschidă uşa pi-
ş i se îndepărtă spre f undul grădi n ii. Anc·Jfa
porn i d upă ea să o pri ndă, crezînd că i s-a
întîmplat ceva ră u. Tntre t imp, ce ila lţi trei
necunoscu ti ieşiră d i n ascunzătoare, se n ă­
p us t iră a supra ei ş i o ră p i ră.
lipsa Ancutei nu fu remarcată la încep 1Jt.
D upă un timp, mama An că i observă că
fata nu mai apare. Tncepu s-o ca ute. An-
cuta era însă departe. Atunci Iancu făcu
l egătlJra cu ceata de poteraş i o cî rcserdaru-
lui Stoica. Era l impede că An cufa fusese
ră pită.
Vestea că- i fusese ră pită fogodni cu i l
tulbură mult pe Tudor. T m prellnă cu Jionu
pl ecă imediat în urmă ri rea răpi torilor.
Aceştia î nsă nu au mai putut H pri nş i. I n-
tristat, Tudor spuse a lo r săi : "Pierderea
Ancutei este o lovi tură grea ; am vrut să
fiu om ca toti oamenii, cu in'imă şi dor ca
orice muritor, d a r am f ost lipsit de s~um pu l
meu odor chiar în ajun d e o-1 dobîndi pen-
tru vecie, ca ş i cvm mi-ar fi zi s : «Scrisa ta,
Tud ore, nu e ca a tuiuro r oamenilor ; tu nu
trebui e să ai o sotie şi copii, tu nu tre buie
să ai pe nimeni drag pe lumea asia, tu nu
trebuie să ăi legături cu omenirea care să
te împiedice de a-fi îndepli ni -scrisa ; o si n-
gură drăg u ţă îţi este .urs ită .să a i : Ţara to,
numai pentFu ea eştj dator ·să-ţi jertfeşti
viata'»".
•
Jntîmpla rea din seara ace~o, d orinta de a
se răz.buna p e ră pito ri au contribuit la ho-
tărîrea lui Iancu Jianu de o lua drumul co-
drilar.
Despre Iancu JionU' mai frebuie ară tat că
o perioadă d:: timp a fost şi zapciu d e plasă.
Funcţia era ocupată cu asentimentul lui Tu-
dor Vladimirescu. ln această functie, Iancu
Jianu putea moi bine să ocrotească pe să­
raci ~i să -i "jum u leoscă" pe bogati. A stfef,
Iancu Jianu a f ost numit zapciu a l plăşii
B ă lţii de Jos, din f ostu l judet Romanafi. El
a continuat însă să f ie con ducătoru l unei
cete d e haiduci, avînd ca a jvtor in această
perioadă pe credinciosul său tova răş de co-
pilă rie Alexe, care dădea lovituri în cele-
la lte plăş i O'le judetului, plasa Bălfii de
Jos f iind singura în care haiducii nu acţio­
nau, fa pt ce-i oferea lui Iancu J1onu o
more trecere în fata dregăfori for o ficiali.
IO N LĂZ ĂR OlU, B uc u reş ti
VESTIGII ISTORICE LA IZMISA
,
Tn satul' lzmişa , d in judeţul Dolj, ~xistă
numeroase indicii core a testă p rezenta unor
i nteresante vestigii istorice. Da r mai intii,
o scurtă prezentare a l zmişer. Este un sot
situat în partea de sud o făr:ii, pe valea rîu-
lui Drincea, la 39 km de Catafat, venind
pe .şos eaua d e la T r. Severin. J n partea t_de
•
 nord a satului se înaltă dealurile ce for-
mează al doilea prag geologic d~n tune~
'Dunării. Tn unele documente a le Judeţului ,
Mehedinti, de care aparţinea, sattJ'I se numea
cîndva 'uzumce", ceea ce in limba turcă ar
însemn~' ,strugvre". Este probabil ca denu-
l'l;lirea octuală, "lzmişa", să derive de aci,
lucru pe depl in explica.bi l d~tori.tă c4u,lturil~r
V rice de la lzmişa. Ti aşteptăm pe arheo-
de vită de v1e ce au ex1st·at ŞI ex1sta m conti-
nuare pe deallJlrile satului. Bătrînii povestesc
d1 străbunii lor îşi aveau aşezările pe ver-
santul nordic al dealurilor ş i că în urma
",Ciumei lui Caragea", c~re a <CUJ?ri!"!s toată
populatia, satul a fost d1strus, ulhm11 s~pro ­
vie tuitori stabil indu-se în vatra satulu1 de
astăzi. Povestea pore a fi adevărată, în sat
existînd az.i cetăteni, familii cu numele de
uCiumoiu" .
Pe versantul vesti c, cu ocazia săpăturilor
pentru terasare şi plantareo vite i de vie,
tăranii cooperatori au găsi t numeroase ur-
me arheologice : resturi osteologice, cera-
m ică etc. Sesizati de ei, ne-am dus imediat
pe "şantier" .
Ceramica - puţină şi numai cioburi. Tn
rest, obi ecte din metal, cele moi frumoase
fi ind brăţări le de aramă. Maioritafea obiec-
telor co lectionate de no i au fost date spre
analiză Muzeului de istorie din Craiova,
care a confirmat presupunerile noe~ stre cu
privire la "vîrsta" acestor vestigii.
Dar numai această ... precizare nu ne mul-
ţumeşte. De aceea, ne întrebăm : cărei cul-
turi îi apartine această aşezare ?
Aceasta, cu atît mai mult, cu cît - foar-
te curios - pe lîngă urmele arheologice a-
partinind comun ei primitive se mai găsesc
urme ale unor aşezări romane întărite şi
monede turceşti. Trecutul aşezării de la Iz-
mişc, dacă nu se încheagă încă, se prefigu-
rea ză .
Tn septembrie 1967, într-o excursie cu e-
levii clasei a VIII-a, am găsi t o compozitie
metalică ce pare a f i un aliaj de fier şi
aramă. Va fi fiind acest obiect de prove·
nientă locală, lucrat în ateli erele meşte­
sugarilor aşezării sau adus cine ştie de
• unde ? Mijloacele de investigare ne lipsesc .
Faptul că s-au găsit unele obiecte ro-
mane, ca urcior, opait, cărămizi şi tigle în
număr foarte mare, monede ş. a., atestă o
col onizare romană pute rnică. Dată fiind
pozitia geografică a lzmi şei, acest fapt ni
se p'a re foarte posibil. Membrii cooperatori
au făcut săpături pentru con struirea unui lac
de acumulare. După o ploaie mare au ieşi t
la iveală urmele unei canaliză.ri din tigle
romane, al cărei fir trebuie să ducă la o ce-
tate sau o întăritură. Dar deocamdată a-
ceasta nu e decît o presupunere. Timpul
s-ar putea să ne ofere surprize.
Localnicii mai povestesc că pe la lzmişa
trecea un drum al "sării", care era adusă
dinspre Craiova şi trecută peste Dunăre.
Cum spuneam, şcoala este în posesia
multor obiecte găs ite pe aceste locuri, iar
.SB
întrebările şi presupunerile în legătură cu
trecutul locurilor sînt şi mai multe. Inter-
pretarea istorică a informatii lor pe care le
detinem, adîncirea şi lărgi rea lor, pe noi
profesorii şco l i i ne depăşesc. lată de ce,
prin intermediul acestor rînduri, am ţinut
să atragem atentia asupra vestigiilor isto-
logi. _
?rof . M. ADAM, lzml$a
CULT FALIC
SAU FOCURI DE ARTIFICir?
O altă ipoteză privind conţinutul
celui mai vechi text albanez
"Magazin istoric" nr. 8, din noiembrie
1967 prezintă un text albanez mai vechi de-
cît dicţionaru l lui Harff (1496-1499) şi chiar
decît formu la de botez (1462) redactată de
arhiepiscopul de Durres, Pal Engjelli, desco-
perită şi publicată în 1915 de Nicolae Iorga.
Textul albanez se compune din două in-
cluziuni pe pagina 153 (rîndurile 11 , 12,
18-23) a variantei păstrate la Chantilly a
lucrării medievale de inginerie m ilitară
"Bellifortis" - amănunţit studiată în ulti-
mul timp - , scrisă de inginerul artificier,
p irotehnician ş i artilerist Konrod Kyesser
(1366-1405), specialist consultat ş i pretuit
de contemporanii săi .
Du pă anal iza a zeci de variante posibile
da torită tran scripJiei aproximative, autorii
articolulu i din "Magazin istoric'" se opresc
la următoarea traducere :
Rînd :
11 O stea a căzut într-un loc dintr-o
pădurice deosebeste-o
12 Deosebeşte steaua (de celelalte) ; sînt
ale noastre
18 Ve~i unde a căzut tU<netul (.răsunetul,
vocea) cel mare alături ?
19 Tunetul acela (Dar) el nu o lovit
(nu a căzut lovind), nu a lovit, el
care face
20 Ca să nu-ti laşi urechea să creadă că
a căzu t Luna pe atunci,
21 Tncearcă să scoti mîna ş i să apuci
pe aceea care azvîrle jetul departe ;
23 Cere (i nvocă) lumină dacă luna a
căzut şi nu mai e acum
Tn artico lul citat se afirm ă că incluziu·
nile reprezintă un moment din ritul de ini-
tiere a tîn ărulu i viitor bărbat, moment în
care se reîntilnesc vestigii ale vechiului
cult folie, practicat "în antichitate de po-
poarele din nord-estul european, de vechii
greci ş i macedoneni" . Autorii ·motivează a-
ceastă afirmaţie prin faptul că ,,în contex-
tul lotin se vorbeşte despre cele 12 semne
 luminoase ale cerului şi despre <c ethem»
- vorbă care trebuie rostită în tăcere (in
gînd - n.a.) ' pentru «O lega» şi care vine
de la verbul intranzitiv albanez «ethet», de-
semnînd starea specială a celui core in-
vH
voce .
Autorii combat aprecierea de "adaos
străin" dotă textului -albanez inclus în cel
, motivează introducerea lui de către
latin si
transcriptorul de la Chantilly prin faptul că
acesta dorea să exprime, în context şi în
<:ontinuare, lucruri "prea tari" pentru ure-
<:hi le cit1torului latin şi rezervate cunoştin­
ţei "initiatilor".
Deşi ipoteza propusă de autorii articolu-
lui citat ore un ton categoric (ofirmîndu-se
<:ă "inserarea reprezintă o invocaţie legată
de solemnitatea initierii tînărului ajuns la
virsta bărbătiei, plină de influe:1ţe de ordin
ostrologic şi ale străvechilor credinte falice
prezente în mitologia greacă"), am su-
gera ca plauzibilă şi o altă interpretare.
Este posibil ca incluziunea albaneză în
textul latin să fi fost introdusă nu datorită
importantei vestigiilor cultului folie la alba-
nezi, ci dator ită legăturii sale cu dispozitive
zburătoare luminoase (focuri de artificii)
propulsate eventual prin reactie în chiar
timpul zborului (rachete) şi nu obligatoriu
printr-o explozie iniţială, dispozitive foar-
te utile în luptă. Fiecare propoziţie din tex-
tul tradus ar putea pleda pentru această
interpretare, şi mai ales fraza de la rîn-
dul 21, care se pare că i-a dus pe auto-
rii traducerii la stabilirea legăturii textu-
lui cu cultul folie. Aceasta ar putea fi in-
terpretată şi în sensul unui exerciţiu de an-
trenament al tînărului luptător pentru lan-
sarea unui foc de artificii, exercitiu de edu-
care a curajului său şi de perfecţionare a
reacţiilor specifice activităţii pentru care
este pregătit.
Tn afară de textul propriu-zis, în favoa-
rea ipotezei pe care o propunem pot fi
aduse şi alte argumente :
E mai probabil ca într-o lucrare de in-
ginerie militară să fie incluse texte refe-
ritoare la initierea şi pregătirea tinerilor
luptători în mînuirea unor mijloace de lup-
tă sau paramilitare decît texte privind ritul
folie, fără prea mare l egătu ră cu scopu l lu-
crării. Desig ur că, într-o epocă în care gîn-
direa era îmbîcsită de obscurantism, în core
descîntecele erau admise şi utilizate frec-
vent chiar de cei ce se ocupau cu studiul
naturii, e posibil ca un rit străvechi să-şi
găsească un loc într-un text pozitiv, dar e
posibil ca între textul de bază şi incluziune
- făcută probabil de un specialist - să
existe o legătură organică, transcriptoru1 in-
serînd textul albanez în măsura în care el
credea că corespunde textului lucrării şi nu-
mai în această măsură. Şi în zilde noc.:stre
există o practică curentă de studi ere a tra-
diţiilor populare de lecuire a bolilor prin
plante medicinale sau acupunctură pentru
valorificarea ştiinţifică şi e pos1bil ca ca
să fi existat şi pe vremea transcricrii "Bel-
lifortis"-ului. Chiar dacă incluziunea or fi
avut la origine descrierea ritului folie, e
probabil ca ea să fi fost introdusă otribu-
indu-i-se, in necunoştinţă de cau ză, o $em-
nificatie diferită de cea originală.
Este g reu de explicat importanta acor-
dată vestigiilor cultului folie (cult specific
unor orinduiri mai puţin evoluate) de către
războinicii medievali albanezi oflaJi în
slujba regelui Frantei, renumiti pentru cali-
tăţile şi cunoştinţele lor militare şi prin
care, probabil, transcriptorul lui " Bellifortis·
o ajuns la textul albanez. Se prea poate ca
utilizarea unei limbi diferite de cea a co n-
textului să fie m otivată de necesitatea păs­
trării secretului, datorită însemnătăţii su-
biectului tratat, şi mai putin din cauza "sen-
sibilităţii" urechilor cititorului latin.
Un alt argument care vine in sprijinul ipo-
tezei noastre este faptul că chior autorul
interpretării o ajuns la descooerirea inclu-
ziunii albaneze în varianta Chantillv o lui
"Bellifortis" în munca d e documentare pen-
tru redactarea unui studiu privind manu-
scrisul din secolul al XIV-lea al lui Conrad
Hass, păstrat la coligatul privitor la ra-
chete şi inventii balistice, manuscris în care
se află cea mai veche scriere cunoscută
despre rachetele cu mai multe trepte, dar
care contine şi o foarte veche variantă
a "Că rţii focurilor de artificii" (Fewerswerck-
buch).
Aceste cîteva argumente pledează pentru
admiterea ipotezei propuse de noi ·- ipo-
teză care s-ar putea dovedi utila în pro-
gramul de cercetare pentru descoperirea ie-
găturilor mai strînse ale lui Kona-nd Kyesser
cu Valahia şi, poate, chiar a unor incluzi-
uni româneşti în "Bellifortis". Asemenea in-
el uzi uni ar putea apărea mai ales datorită
oportului valahilor la progresul artei mili-
tare şi mai putin dato rită riturilor lor stră­
vechi din alte domenii.
Atribuind incluziunea albaneză legăturii
ei cu focurile de artificii şi poa te t:hiar cu
rachetele, s-ar putea aduce unele lămuriri
în problema evoluţiei pătrunderii focurilor
de arti fi cii şi a roch etelor in Europa pe cale
orabo-bizantină.
RADU CHIŞLEAG, Bucureşti
89
 V

CATRE \

TOT 1
CITITORII
NOŞTRI

Anul ace sta poporul nostr u sărbătoreşte semicentenarul

unui eveniment istoric de o excepfională importantă: desă-
, virşirea unităf ii nafionale. Unirea tuturor românilor, În cadrul
aceluiaşi 3 tat, a Însemnat Împlinirea visului pentru care
luptaseră şi se jertfiseră generafii după generafii: ea a
deschis orizonturi noi propăşirii nafiunii române.
Dorim ca _"Magazinul istoric" să fie, şi cu acest prilej,
prezent cu materiale care ·să răspundă interesului şi ex i-
genfelo.r dv. Ne-am adresat unui mare număr de istorici ,
cercetători din toată fara, solicitÎndu-le colaborarea. Am
găsit pretutindeni dorinfa de a ne sprijini.

Facem, totodată, un călduros apel la toţi cititorii

· noştri care deţ in fotografii, acte, manuscrise, obiecte
legate de lupta pentru uni re fi desăvir,irea unităţii
n aţion ale, să ia legătură cu redacţia În vederea even-
.tualei lor valorificări în paginile revistei.

'..90
-
 •
GHEORGHE ARDE LEANU, comu1_1a ~Uhai
VUeazul,. jud ~ Cluj . Oferta dv. comc1d~ ?U
una dintre preocupările "la zi" ale redacţte1 :
pregătirea materialelor privind semicentena-
'._ut desăvîrşirii unităţii naţionale. De aceea
vA' rugăm să trimiteti de urgenţă fotografiile
pe: care spuneţi că le aveţi în legăturii cu
acest eveniment. !n caz că vor _cc;>respunde
condiţiilor şi cerinţelor publicaţ1e1 noas tre,
le vom valorifica.
CONST ANTI N MOCANU Constanţa.
A preciem cîntecul despre " Izvoranul", dar
mai ales faptul că dv. aţi aflat. toate ac~s­
tea din carnetele de note al~ unw fost .11?-ed1c.
Am fi buctn·oşi dac ă ne-at1 da posibilitatea
să lulim cunoştinţli de continutul acestor
carnete.
Dr. H. N. GEORGESCU - Bu cureşti~ Vli
mulţumim pentru gestul dv. După cum aţi
r emarcat, în prezentarea graficii a .,mem~­
riilor" l ui Argetoianu nu folosim fotografii.
Redacţia vă mulţumeşte însă pentru intenţie.
Deoarece spuneţi că dispuneţi de o colec-
tie de fotografii, v li rugăm să treceţi pe l a
r edactie pentru a o putea consulta şi noi.
ION DAMINESCU Caracal. Ştiri
despre primele formaţ~~i P<?littcc: de
pa teritoriul Transilvaniei 1n pnma JUmă­
tate a secolului al X-lea avem într-adevlir
î n cronica "Gesta Hungarorum", aparţinînd
secretarului anonim al regelui Bella al
I II-lea (1173-1196), cunoscut sub denumirea
de An onymu s. Voievodatul lui Glad (men-
ţionat de Anonymus), despre care ne cereţi
amănunte , se afla în Banat - între Mureş,
Timiş şi Dun ăre ("Glad ducem qui dominfum
habebat a fluuio Morus usque ad castrum
Horum"). Glad se împotriveşte - cu o ar-
mată de căl ăreţi şi pedeştri ("exercitu equi-
tum et pedestrurn") formată din pecenegi,
bulgari şi valahi ("Cumanorum et Bulga-
rorum atque Blacorum") - oastei maghiare
trimise d e Arpad la trecerea acesteia pes te
Timiş. D eşi în textul cronicii apar I?enţio­
nati cumanii, este vorba de peceneg1 şi nu
de cumani, cu care autorul îl confundă.
ce ne atrage atenţia în textul lui A.nony-
mus? !n primul rînd este clar menţ1onată
existenţa Valahilor (Blacorum) pe teritoriul
Banatului la inceputul secolului al X-lea.
Ştirile din .,Gesta Hungarorum", completate
şi verificate de alte izvoare narative, pre-
cum şi de descoperirile arheologice, duc la
concluzia existenţei unei stratifică.ri sociale
destul de avansate care sii necesite apariţia
unei formaţiuni statale incipiente cu caracter
feudal. !n cazul lui Glad, este limpede că
avem de-a face cu un stăpînitor de tip
feudal. El posedă un teritoriu (dominium)
relativ intins, ceea ce-l face pe Anonymus
să-i atribuie titlul de cneaz, voievod
(~,Gl ad ducem") şi dispune de un loc fortt-
flcat (castrum) pentru apărare . Are o ar-
maUi destul de mare, cu care se poate tm-
potrivl ungurilor şi probabil eli victoria
.acestora nu a fost atit de uşoară cum ne-o
arată Anonymus. In armata sa întîlnim c~­
lăreU in care putem -qedea elementefe înst~­
J"ite fettdale. ale soc.f:etâţit şi cete pedestrEJ
'f ormata probabil din ţăl:.anil obştilox: săteşti.
Glad întreţine relaţii cu vecinii săi, indeo-
sebi cu Ţaratul bulgar şi probabil cu Imperiul
bizantin, a cărui influenţă tn aceste regiuni
este tot mai puternică . Voievodatul lui Glad
se menţine şi dupll. predarea cetăţii Cuvin.
Chiar Anonymus ne d ă ştirea - confirmată
de un alt izvor narativ : .,Legenda maior
sancti Gerhardi" (Legenda Sfîntului Ger-
ard) - despre existenţa unul urmaş : Ah-
turn (Oh tum) ce se trage din neamul lui
Glad (ex cuius etiam progenie longo post
tempore descenderat Ohtum).
Existenţa unei transmiteri ereditare a stli 4
pinirii este o nouă dovadă că Glad era un
stăpînitor feudal, iar voievodatul său o for-
maţiune statală inciplentli de tip feudal.
Ştirile lui Anonymus, analizate în mod cri-
tic şi confruntate cu alte izvoare ale vremU,
ne aduc deci informaţii deosebit de valo-
r oase despre evoluţia societăţii româneşti tn
prima jumătate a secolului al X-lea .
Pentru amănunte în plus, consultaţi volu-
mul I din culegerea de documente : "Izvoa-
rele istoriei r omânilor", apărută sub ingri-
jirea lui G. Popa-Lisseanu în anul 1934'.
I ORDACHE CODREANU - Birlad. P entru
p rima oară oraşul Bîrlad este menţionat
într-un document dat de domnul Mol-
dovei Alexandru cel Bun la 1408. Este
vorba de un privilegiu comercial acordat
de volevod negu storilor din Liov, in care se
spune : "Liovenli care vor merge la Brăila
după peşte ... " vor trebui să plătească "la
vama de margine, fie la Bacău, fie la Birlad,
cîte un gros şi jumăta te p entru fiecare ~ri­
vină ... " (documentul se află la Arhivele
statului) .
Tîrg infloritor, oraşul Bîrlad apare tot
mai des în documentele vremii. La
20 august 1422, acelaşi domnitor (Alexan-
dru cel Bun) dăruieşte vama d in tirgul Bir-
ladului mănăstirii Bist riţa. Oraşul apare
menţionat in tratatul din 1412 dintre Polonia
şi Ungaria. !n 1435, domnul Moldovei Iliaş,
anunţînd lui Vladislav, regele Poloniei, im-
plicarea cu fratele său Ştefan , trece "Tirgul
Bîrladului cu tot ocolul" în posesia acestuia.
Acestea sint primele ştiri documentare
despre Bîrlad. Date despre istoria Bîrladu-
lui găsiţi î n lucrarea "Documente bîrlădene"
a episcopului de Bîrlad Ioanovicl.
MARCELA GLODEANU, NICOLAE AL-
B ESCU, ELENA MORAR, ERIKA SCHNEI 4
DER, MARIA BILAC - m embri ai cercului
de istorie de la Liceul teoretic din Tăi­
macin - Sibiu. Cele mal sincere felicitlirl
p entru iniţiativa de a organiza un cerc de
istorie, pentru interesul şi pasiunea cu care
vreţi să cunoaş teţi trecutul patriei noastre.
Revista vă urează succes tn îndeplinirea
obiectivelor de studiu pe care vi le-aţi
propus. Temele ce s puneţi că vli preocupa :
,.Domnitori români", .,Personalităţi isto-
riceu, "Cetliţl feudale din Transilvania",
.,Scene de la curţile domneşti", "Tactica de
luptă specifică românilor", .,Aspecte de la
un tî'rg medieval" etc. sint într-adevăr in-
t e resante, ele indicînd amploarea şi serio-
zitatea cu care vă aplecaţi asupra studiului
• şt cunoaşterii istoriei. Fa;tul eli cercul işl
propune să întreprindă cercetări arheolo-
gice (se în ţelege l a nivelul mijloacelor; şl
curtoştinţelot:. sale !) este• meritoriu.
91

' sever şi corect ... » Plecările in vi zi tele do-
Ne bucură că revista "Magazin istoric"
vine - aşa cum spuneţi in scrisoare - in
intimpina re a preocupanlor cercului vostru
şi că unele dintre temele de pînă acum
v-au oferit material pentru îmbogăţirea cu-
noştinţelor.
OLJMP CURTA - Blcaz. Trimiteţi-ne ar-
ticolul pe care intenţionaţi să-1 elabornţt.
Tema ne lnterese~ă . Deoarece spuneţi că
aţi trăit even1mentele pe care doriţi să le
in se raţ i , credem că ar fi foarte bine Şl
mult mat pe profilul revistei noastre dacă
in loc d e un articol ne-aţi trimite no.t~.
amintiri, poate chiar un jurnal. Aşaoar
aşteptăm .
I OSI F URDEA - morar, com una Saeş,
Sighişoara : Am retinut cu p lăcere pro pu-
nerea dv. Ţinuta grafică a revistei, eate
depmde şi de ed1tură , de tipografie, de
sortimentele de hirtie, constituie una din-
tre preocupările majore ale redacţiei. E
drept că noi acordăm Uustraţiei un rol in
p rimul rind funcţional. Sperăm totuşi ca
- în timp - să vă oferim material pentru
mlca dv. colecţie .
ŞTEFAN P OPESCU inginer, Deva.
Orice informaţie cît de cit inedită tn le-
g~itură cu personalitatea profesorului Nico-
lae Iorga este bine venită. De aceea venim
i n întîmpinarea dorinţei dv. inserînd spi-
cuiri din scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o :
,. ...Mitică Diaconu 1-a cunoscut pe pro-
fesorul Nicolae Iorga din anul 1920, la Vă­
lenii de Munte. Avînd trăsură proprie, în
fiecare an transporta pe Nicolae Iorga în
eălătoriile sale documentare la locurile
istorice din j udeţul Prahova. tn fiecare
• vară , 50-100 de studenţi efectuau călătorii
documenta re însoţiţi de profesorul lor.
Intr-una din sălile şcolii din Văleni , care
devenea ad-hoc amfiteatru, N icolae Iorga
îşi ţinea prelegerîle în faţa studenţilor săi.
tn fiecare săptămînă, in timpul verii,
erau orga n izate ieşiri la locurile istorice d in
imprejurimile Teleajenului. La dispoziţia
studenţilor şi profesorului erau vreo 10-15
trăsuri inchiriate de Nicolae Iorga şi care
erau dirijate d e Mitică Diaconu d in co-
muna Poseşli şi Ghiţă Tohăneanu din Văle­
nti de Munte. Excursiile documentare se
făceau in mai multe dire cţii. Se mergea, de
exemplu, s pre localitatea Starchiojd, o co-
mună m a re, situată la circa 24 km de Vă­
lenii d e Munte. In drum spre Starchiojd,
şirul de trăsuri se oprea in satul Ogretin, la
o casă veche de 200 de ani, unde locuia un
anume Ion Salahoru, care povestea studen-
tilor din viaţa sa şi a tmprejurimilor co-
munei.
Foarte des erau vizitate localităţile şi mă­
năstirile Cheia şi Suzana. In drum către
aceste localităţi se făceau popasuri în sa-
tele Homorîciu, la Izvoarele, unde venea
in timpul verii şi profesorul Traian Săvu­
lescu, la Mineciu-Ungureni etc.
REDACTORI : Livla Dandara, Nicolae Nicolaescu, Elisabeta Petreanu, Vasile S imandan,
Marlan Ştefan . PREZENTAREA GRAFICA: George Pîrjol. CORECTURA : Geo rgeta
Apreotesei. TEHNOREDACTAREA: Nicolae I stra te .
92
M. Diaconu povesteşte despre profesorul
Nicolae Iorga că 1-a cunoscut ca un om
« ••• foarte popular, dar în acelaşi timp foarte
cumentare cu studenţii era u fixate la ora
3 dimineaţa. N-a exis tat o zi cind să se
întîrzie de la ace astă oră. Profeso rul nu
simţea oboseala. De la Starchiojd înapoie-
rea la Văl e nn de Munte se făcea sea ra tir-
ziu. Uneori se făceau popasurl de noapte
la mănăstirile Cheia şi Suzana. Tenacitatea
profesorului, disciplina pe care o impunea
studenţilor, popularitatea sa o u rămas vll
in amintirea celor ce 1-au cunoscut înde-
aproape."
TEODOR R ADULESCU - Sibiu. Am citit
cu mult interes relatările dv. Trimiteti de
u rgenţă ceea ce ne-aţi propus . Cu tovarăşii
A. Tatu J ianu şi N. Blană puteti lua legă­
tura la Arhiva C.C. a l P.C.R. str. Ministe-
rului nr. 4, Bucureşti.
BENIAMIN CIMPAN - Cluj. Răspu nsul
se află chiar tn scrisoarea dv. Faptele s-au
petrecut aidoma. Prin urmare nu trebuie
să puneţi la îndoială informaţllle pe care
le deţineţi .
MIHAI CRIŞAN - Braşov. Notita publi-
cată de noi la ac eastă rubric ă (vezi "Ma-
gazin istoric" nr. 6) în legătură cu inscr ip-
ţia "Deceba1us per Scorilo", a stirnit intr-a-
devăr numeroase opinii. Pro şi contra. In
acest context, "intervenţia" dv. ni se pare
foarte firească. Spre cunoştinţa celorlalti
cititori ai noştri, pasionaţi de această pro-
blemă, inserăm mai jos fragmente din scri-
soarea dv:
" ... După ani de zile şi multe cercetări, la
aceleaşi concluzii (vezi ,.Decebalus per
Scorilo", de c. Daicoviciu tn S.C.I.V., anul
VI, 1955, p. 204) au ajuns şi D. Decev, I. I.
Russu in studiul .,Limba traco-d acilor", ca
şi H. Daicoviciu tn lucrarea ,.Dacii".
Din indicaţii bazate pe Izvoare şi docu-
mente istorice se poate stabili aproape cu
certitudine cronologia domniei regilor daci
in perioada anilor 44 î.e.n. şi 106 e.n.,
astfel :
Deceneu şi Comosicus, între anii 44 i.e.n.
şi 28 e.n., în total 72 de ani ;
Scorilo (Coryllus) , intre anii 28 e.n. şi 69
e.n., in total 41 de ani ;
Duras-Diurpaneus (fratele lui Scorilo), in-
tre anii 69 e.n. şi 87 e.n., în total 18 ani ;
Decebal, între anii 87 e.n. şi 106 e.n., in
total 19 ani.
Din aceste date rezultă că Decebal, la
m oartea tatălui său Scorilo, putea să aibă
intre 10 şi 20 de ani, iar la înscăunare in-
tre 27 şi 37 de anl. Deci intervalul de la
moartea lui Scorilo şi urcarea pe tron a lui
Decebal este de numai 17 ani.
Revenind la tnsctipţia "Dece balus per
Scorilo", din felul in care au fost confec-
ţionate cele două ştampile - chenar, litere,
aşezare - se poate deduce că persoana care
le-a lucrat, deşi cunoştea scrisul latin, era
la primele ştam pile şi ca atare nu a vea ex-
perienţa aşezării literelor în chena r in aşa
fel ca ele, aplicate pe vase, să apară citi-
bile direct şi nu inv ersate. Iar cel care a
aplicat ştampilele pe vas, probabil olarul ,
nu cunoştea scrisul latin şi datori tă acestui
f apt le-a aplicat în ordine inversa tă, prima
in poziţie corectă, a doua insă răsturnată ... "
 \

C 1
TE TS • 0~1 1AIHE • COJIEP/1\AHIIb • 1••HALT
~"'! ,. '' •• - _ . . . \. ·"""- .,. ~ •• ... ' - ' . ' .- - ,-
• ~ ~ - •, • -._:o.,..,~b .......~ ... )".•"•J'- , r ' ' , _,. _ .., !'· -~ ..

ALEXANDRU ZUB Preludes to the Union in Foreign Testimoni es e Preludes a

I'Union dans des tem9ignages etrangers • TipemoAHH K Q('heAHHeHHIO, n o
BHOCTpa.HHIIIM CBHAeTeJibCTBaM e Preludien zur Vereinigung in ausl andischen
Zeugnissen I.FEL.EA When Socialism Was Taking lts First Steps at «Sot ir's» e
Lorsque re socialisme fa isait ses premiers pas chez «Sot ir» e C opeMeH n epohlx wa-
e
r oo COI.\JiaJIHaMa B ~C &rup >> Aus der Zeit als der Sozialismus bei «Sotir» seine
ersten Schritte machte P. ALEXANDRESCU Darius's Expedition North
of the Danube e L'exped it ion de Darius au nord du Danube e TioxOA ,!(apHII
ua cesep ,!(yuast e Der Feldzug des Dareios im Norden der Donau ION
PĂCURARIU Harry Seebold and the Over Thirty Naz i Spies e Harry Sebold et les
plus de tren te espions nazis . PappH CH~OJIA H 30 C JIHWHHM HaQHCTKKX. WDHOHOB
e Harry Sebo ld undd ie Ober dre issi·g naz ist ischen Spione MIHAIL GUBOGLU
The Fortress of the Seven Towers e
La forteresse aux sept tours RpenocTb e
ceMH 6am eu e DiesiebentOrm ige Festung NICOLAE COPO IU In Step w ith the
Development of the World Socialist Movernent e Au m~ me pas que le develop-
pe men t du mouvement socialiste international B u ory c paaBHTH8M Me>f<- e
AyuapoAu oro co~ HaJIH CTH'f ecK oro ABH>f<8HHII e lm Schritt mit der Entwi ck -
lung der internationalen sozialistischenf Bewegung DUMITRU TUDOR Wine
at the Feasts of the Dacians and Romans e Le vin aux festins des Daces et des
Romains • Bnao Ha AaKHltCKHX .H pHMCÎ<HX nnpwecToax e Der Wein bei
den Festm ăhlern der Daker und Romer Micro-Arch ives of ,. Magazin Istoric"
e Microarchives de .. Magazin istoric" e MaKpoapxuo << MaraanH HCTOpHK >>
e Mikroarchiv des .. Magazin istor ic" CONSTANTIN BOTORAN Colonial Events:
The Occupation of Morocco (Foresight of a Romanian Diplomat) e Un episode
colonial: l'occupation du Maroc ( les previsions d'un di plomate roumain) e
H onouuaJibHhiA anuaoA: aaxoaT MapoKKO ( npeACKaaaHHII pyMhiHCKOro AH-
n noMaTa) e Koloniale Episoden: Die Besetzung Marokkos (Voraussicht eines
rumănischen Diplomaten ) AUGUSTIN DEAC The Last Meeting Hit ler-
Antonescu e La derniere rencontre Hitler-Antonescu e TiocJieAH.R.R BCTpeqa
PHTJiep-AHTOHecKy e Die letzte Zusammenkunft Hitler-Antonescu MARIA
G. FOTINO An Unknown Painting by Rosenthal on the 1848 Revolutionaries
e Un tableau inconnu du peintre Rosenthal sur les revolut ionnaires de 1848
e HeuaoecTHan KapTJ.ma xyAO>f<HHKa PoaeHTaJin o() y 'faCTHHKax peooJIJO~HH
1848 e Ein unbekann tes Bild des Mahlers Rosenthal Ober die «achtundvierziger»
Freiheitskămpfer JEAN HUGONNOT The Trees of Liberty Les arbres de e
la liberte e ,!(epeBblt coo6oAbl e Die Băume der Freiheit IOAN COJO-
CAR U Did the Giants' Bridge Exist 7 e Le pont des geants a-t- i 1 existe 7
e Cy~eTBOBaJI JIH MOCT oenn KaHoo? e Hat es ei ne Riesenbrucke gegeben 7
ALEXANDRU ALEXIANU jesters at the Princely Courts e Buffons aux '
cours princieres e By~~OHhl npu rocnoAapcKHX ABopax e Hofnarren
EM 1L COND URACH 1 Archaeological ltinerary: ltaly • ltineraire archeolo-
gique: !'Italie e Apxeonorn'feCK Hlt MapmpyT: 1-!TaJIHR e ltinerarium ar-
chaeologicum: ltalien C . ARGETOIANU Memoirs Memoires M eMyaphl e e
e Memoiren CONSTANTIN ROMAN Geophysics and Archaeology e
Geophys ique et archeologie • reo~H 3 HKa H apxeOJIOrHR • Geo physik und
Arch ăologie.
 MAGAZIN ISTORIC, revistă
1un ară, se tălefte de vinzare
la chlotcurlle de dlfu&are a
presei. Abonamentele se fac
1a oflcllle poftele, factorii
pOftall difuzorii din intreprin-
deri, Instituţii, ti de 1a sate.
Preţul unul număr S lei, abo-
namentul pe 6 luni - 30 lei,
pe 1 an - 60 lei.

Revoluţia de la 1830 din Franţa a fost a

doua revoluţie burgheză după revoluţia cea
mare din 1789.
S-a indreptat împotriva dinastiei restaurate
a Bourbonilor "adusă în furgonul străinilor"
care I-au infrint pe Napoleon. Al doilea rege
al Franţei restaurate Carol al X-lea, şi nobili-
mea ultra regalistă apreciau charta constitu-
ţională drept "un rod al nebuniei şi al intune-
ricului". De aceea refuzau să mai guverneze
pe baza ei. In iulie 1830, Carol al X-lea a dat
"ordonanţele" de dizolvare a camerii deputa-
ţilor, o adevărată lovitură de stat.
Indignat, poporul din Paris s-a ridicat la
luptă, spontan, ca în 14 iulie 1789. Regele a
sfidat : "E de-ajuns o cască de jandarm pe
turnurile de la Notre Dame ca totul să reintre
in ordine". In ciuda optimismului regal, în
ziua de 27 iulie poporul a manifestat in tot
Parisul. In 28, generalul Mannot a scos tru-
pele pe străzi. In lupta declanşată poporul a
biruit. La 29 iulie, cuprinşi de un elan irezis-
tibil, revoluţionarii au alungat trupele din
Paris. Carol al X-lea a fugit. Republicanii au
inceput să arboreze tricolorul.
Temindu-se de republică, vîrfurile burghe-
ziei, marii bancheri au oferit coroana lui Lu-
dovic Filip duce d'Orleans.
Astfel marea burghezie a îndepărtat, cu
ajutorul poporului dinastia absolutistă a Bour-
banilor şi şi-a confecţionat monarhia ei : mo-
narhia din iulie sau "monarhia sacului cu
bani". Şi, pînă în februarie 1848, la cea de a
treia revoluţie, în Franţa, cum spunea
Laffitte, au domnit bancherii.
Revoluţia din cele "Trei Glorioase" (27- 28
- 29 iulie 1830) a stîrnit un val revoluţionar
in întreaga Europă. Succes a dobîndit numai
cea din Belgia. Pe cele din Italia şi Polonia
le-au zdrobit forţele interventioniste. Dar
chiar aceste înfrîngeri au contat, în istorie, ca
un preambul la anul revoluţionar 1848.