Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DINTRE
RUSI SI TURCI
o
)01. p, 7ENOPOL
Doctor in drept si in Slosolle, Profesor de Istorie.
VOLUMUL II.
JASSY.
TIPO-LITOGRAPIA H. GOLDNER, STRADA PRIMARIEL
'SSO.
ADAOS LA SCRIER1LE INTREBUINTATE
--09U!*0.--
R 7-7 raI T R C
Inriurirea lor asupra terilor romane.
Rescoala Grecilor.
*) Draphici 1. c. II p. 125.
16
*) Gentz 1. c. H. p. 210.
2
18
Gentz 1. c. 11 p. 472.
20
*) 1. c. p. 41.
26
*) L c. p. 49.
28
HL
IIrmärile resboiului asupra terilor romAne.
Urmarile resboiului si a pAcei din 1829 a-
supra terilor rom&ne furA din cele mai in-
semnate. Pentru a judeca greutatea lor, sA
aruncAm o ochire inclArApt de la cele d'in-
teiu pasuri fAcute de Rusi spre a pune stA-
pAnire pe dinsele.
Tratatul de la Cuciuc-Caiiaargi (1774) re-
cunostea Rusiei numai un drept inca foarte
nehotArit, acela de a protegui terile romAne.
Arubasadorul rusesc din Constantinopole pu-
tea, cand va cere nevoea, sa vorbeasca in
favoarea lor $i prin instni tratatul se stipula
spre folosul lor mai multe conditii priincioase.
Acest cAstig nu putea multAmi pe Rusi,
intru cAt el era viderat mai mult in intere-
sul principatelor decAt in acel al Rusiei. Ea
cAuta deci sal intindA in ori ce chip si, fo-
losindu-se de incurcAturile Portei din 1802,
ea dobAndi pentru principate un hatischerif, in
care Poarta recunostea, de o cam datA din
bunA voia ei, dreptul Rusiei de a consimti la
destituirea domnilor. Fiind insA ca o aserne-
ne dispositie nu indatorea pe Poartg, intru
nimio, iiusia i cere prin tratatul de la Aker-
man 1826, ea sA se lege fatA cu dinsa Aso-
pra acestui punct, stiind bine cä prin o ase-
43
mate conditie Poarta sitar instraina de fapt
mai tot dreptul ei de suzeranitate asupra te-
rilor romane. Impartirea acestui drept intre
doue state de o putero neegala nu insemna
alta ceva decal predominarea celui mai tare.
Glasul Rusiei fiind tot-deauna cu mare greu-
tate in Constantinopole, numai acei domni
putean fi siguri pe tronul lor in principatele
romilne si numai aceia putean spera a fi rea-
lesi la irriplinirea, sorocului de 7 ani ai dom-
niel lor, care prin purtarea lor catra Rusia
dobandise favorurile acestei puteri. *)
Tratatul de Akerman care prefacea drep-
tul general de protectie in unul special de
amestec la punerea in lucrare cea mai de ca-
pitenie a autoritittei suzeranului numirea
dornnului dadea Rusilor pe de o parte in
mani soarta terilor romane, pe de alta reclu-
cea mai la nimica dreptul de suzeranitate
Portei. Totusi prin schirnbarea, domnilor la 7
ani se reinoi a prea des aceasta pun ere in lucrare
a dreptului de suzeranitate din partea Portei,
de acea prin tratatul de Adrianopole (1829)
se stipuleaza ca domnii sa fie alesi pe viata.
Astfel ambasadorul Rusiei Ribeaupierre acre lui Chica
in 9 Julie 1827: je place ma confiance dans votre
zèle à rernplir fidèlement les fonctions honorables q-le la
Porte vous a confiées, et que la Russie voudrait sane-
tionner par ses suffrages. Plus l'époque approche ou un
changement du chef de l'administration 7 curra avoir
lieu, plus je vondrais vous devoir de la reconnaissance
your vos soins assidus. Felix Colson. De Pétat pt.&
sent et de l'avenir des principautés etc. Paris 1830 p. 43.
44
IV.
Mehemet-All i tratatul de la Unkiar-Skelessi.
*) Mémoires p. 85-89.
120
Mémoires p. 354.
149
*) Alémoires p. 337.
150
*) Revista p. 11.
158
*) Rousso. p. 149.
163
Udea§urile sfiute
TV
Puterile apusene declara resboiu Rusiei.
*) No, CCXIX.
225
V
Tratatul de Paris.
*) lasmund II p. 88.
*9 lasmund II p. 90.
256
*) /asmund II p. 124.
17
258
*) Ubicini 1. c. p. 61.
278
*) Protestation p. 58.
*5) Protestation
285
*) Ubicini p. 162.
286
*) Ubicini 1. c. p. 18 i unn.
288
IX.
Conventiunea de Paris.
Ori cat de insemnata a,r fi fost cliestiunea
principatelor, ea nu putea da mister° unui
resboiu; de acea era flresc lucru ca puterile
sa ajunga la o intelegere, si aceasta nu se
putea face decat pe temeiul unor concesiuni
mutuale intre puterile acole care sprijineau
unirea si acele care ei erau protivnice.
Aceste din urma combatuse in congres
idea unirei: dar, neindrasnind s'o combata
deadreptul, sustinuse ca ea n'ar fi dorita de
catra insusi populatiunile, asupra carora era
srt fi aplicata. Asa imputernicitul Turciei sus-
tinuse in sedinta a VI-a: ca despartirea
rilor romAne este o urrnare fireasca, a mora-
vurilor, si obiceiurilor care sunt deosebite
ambele provincii, ea cati-va indivizi, sub in-
fluenta unor consideratiuni personale, au pu-
tut formula o pdrere contrail stdrei actuale;
dar ca aceasta nu este de sigur parerea po-
pulatiunilor."*) Imputernicitul Austriei adau-
sese ca populatiunile n'au fost consultate, si,
daed se je in bagare de sama pretul pe care
fiecaro aglomeratiune il pune in autonomia
sa, se ponto deduce a priori ca Moldovenii
si Valahii doresc inainte de toate a pastra
asezdmintele lor locale si despartite. Mai tar-
ziu cand se va fi constituit in principate un
*) lasmun t. Akteustiiske II p. 390.
293
*) /asmund II p. 392.
294
fiind ca erau sigure pe izbAnda.
De indata ce lucrmile se intoarsera de alt-
mintrele, trehuia aruncat masca si arAtat pe
fa, acea ce liana atunci se tinuse acoperit.
Turcii apucase inca inainte de rostirea di-
vanurilor ad-hoc, si indata ce casarea alege-
rilor moldovene anti), in cotro era 0, se
plece cumpana, a protesta ca: ori care ar
fi dwintele rostite de divanurile ad-hoc in
privirea unei uniri a ambelor principate,
malta Poarta internea,ta pe tratatul de Paris,
se vede silita in modul eel mai hotarit a
mantinea parerea ei de mai nainte in aeea-
sta privire."1 Ei reinoiesc aemene protes-
turi dupa ce divanurile ad-hoc isi dAdui3era
socotinta, aratandi ca nu se putea astepta
un rezultat mai curninte de la niste alegeri
la care luase parte o asa multime de oameni
ce eran sa restoarne
plini tie ideile acele,
mai toata Europa in 1848."")
In sedinta cea d'intai a conferentei de Paris
(22 Mai 1858) contele Valevsky, dupft ce da
cetire raportului comisiunei din Bucuresti,
revine asupra propunerei ficute in congresul
de Paris privitoare la unirea principatelor,
cu atata mai mult ca ,,faptele au dovedit ca
el nu se insalase, aratand ca Moldo-Valahii
erau in totul insufletiti de dorinta de a nu
X
'Mina principatelor
Prutului.
II
Ru§ii cauta si c e pe Rom: ni.
Ce facuse Romanii in timpul ce acet non
vifor, atat de amenintator; inainta asupra ca-
petelor lor ?
Pe timpul rescoalei din Herzegovina era
la Were in Roratinia ministerul conservator,
care'si luase ca norma de pule nentralitatea
cea mai stricta. Aceasta nu prea convinea
Rusilor, i cu toate ctt voluntarii lor, ce mer-
geau in ajutorul Serbilor, care erau in ajunut
de a se rescula $i ei, treceau prin Romania
fara nici o impedeeare, de oare ce se infa,-
tosa ca streini cuuluitoni, totusi Rusia nu era
multamita numai cat cu atata, $i doria sa
arunce si pe Romani in miscarea de res-
coala ce ferbea in peninsula Balcanului.
Rusia, care se bucura de sprijinul Prusiei,
si deci se putea astepta la o politica prie-
tineasca din partea principelui Romanilor,
trimite pe la inceputul anului 1876 mai multi
325
*) Ibid p. 57.
371
Concluziune.
Cunesand acuma cu oare caro amgruntimi
politica urmat5, de deosebitele puteri euro-
pene fata, cu noi, sA autAm a trage invAta-
turile date de istorie, timpului in care trAim.
Mai intai trebue s facem o deosebire in-
tre terile acele ce au un interes nemijlocit
la gurile Dunarei, si acele pentru care tenle
noastre nu sunt deat un element de a doua
mAnã in politica lor generala. De felul intAi
sunt tenle apusului : Angiia, Frantia si
de al doile vecinile noastre: Turcia, Austria $i
Rusia. Prusia pAstreazii o positie mijlocie,
precum in asezarea ei geografia, asa $i in
politica ei.
Po and puterile indepArtate sunt deter-
minate in politica lor fa tl% ea noi de eelelalte
a le lor interese, acele vecine vor indrepta
cele mai adese ori politica lor generala dui:4
interesele lor in tenle romAne. De acea nu
379
SEr*itul Volumului II