BC

UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Inivw^. *
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
R AL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

DE
NIV

DESPRE

1ORGA
ER
SIT
YL

CANTACUZINI
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
DESPRE CANTACUZINI
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
CANTACUZINI
SIT
ER
STUDII ISTORICE
NIV

BASATE ÎN PARTE PE DOCUMENTELE INEDITE

DIN ARCHIVA D-LUl

U
AL

G. GR. CANTACUZINO
R
NT
CE
I/
AS

București
Institutul de arte grafice și editură «Minerva*
UI

1902
BC

|NIII|IIII| 250256
B.C.U. • IAȘI
BC
UI
AS
I/
CE
NT
R AL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
PREFAȚA

SIT
«Genealogia Cantacuzinilor» e, fără îndoială,
un repertoriu bogat și în general sigur cu pri­
ER
vire la neamul căruia îi e consacrată, și la res­
tul boierimii muntene, pe lingă aceasta. Ea cu­
NIV

prinde, în traducere shu și în original, acte de

o mare însemnătate, care nu ni s'au păstrat
altfel. Ori-unde ar fi putut găsi adevărul, ge­
U

neralul Mihai Cantacuzino și-a dat toate oste­

nelile să-l urmărească.
AL

Dar el scria într’un timp cînd boierii și mă­

năstirile își strîngeau cu frică prețioasele hîrtii
R

de întărire, cumpărătură, vînzare, schimb și ho­

NT

tărnicie, de care atîrna stăpînirea lor asupra

unor pământuri ce fixau bogăția și însemnătatea
CE

ori-cui. Mihai n'a putut culege deci decît din

actele familiei, ale r amurei sale din această fa­
milie îmbielșugată și departe ramificată, de unde
I/

pentru vremile mai vechi, cu deosebire, au re­

sultat, neapărat, lipsuri și greșeli.
AS

Pe multe din ele le putem astăzi întregi și

îndrepta. La Biblioteca Academiei, în Archivele
UI

Statului se află multe și importante acte rela­

tive la Cantacuzini: unele dintre ele mi-au fost
BC
 Y
IV b

AR
semnalate de d. luliu Tuducescu, funcționar la
amândouă aceste instituții; cîteva erau pomenite

IBR
înnaintea mea într’o lucrare ieșită de curind:
Istoria Cotrocenilor de G. M. Ionescu, in

YL
cuprinsul lor deplin, în extrase sau resumate,
după valoarea lor, le-am adunat în acest vo­
lum complementar.

SIT
Cele mai însemnate însă din aceste acte pri­
vitoare la Cantacuzini se găsesc în frumoasa
colecție de documente a d-lui G. Gr. Cantacu­
ER
zino, după dorința și pe cheltuiala căruia s’a
făcut întreaga publicație. D. Cantacuzino mi-a
NIV

comunicat fotografia unui mare număr de hîrtil

romanești, grecești, latine, nemțești și italienești,
care formează bas a culegerii de față. Aceste acte
U

se înseamnă în indice cu o steluță.

Părintele D-lul G. Gr. Cantacuzino făcuse a
AL

se copia în Archiva de Războia din Viena hâr­

tiile relative la familia sa. Poate tot lui i se
R

datorește și traducerea din grecește a unui nu­

NT

măr de acte ce privesc proprietățile cantacuzineștl.

Din unele și din altele, L). Cantacuzino a pus
CE

să se tragă o copie, ce mi-a încredințat-o apoi,

spre publicarea după aceleași norme.
Aș fi dorit ca actele să se înfățișeze în or­
I/

dinea strict cronologică. Din deosebite motive

aceasta a fost imposibil. Pentru a remedia de­
AS

fectul, o listă a lor în această ordine urmează

culegerea.
UI

Tabla numelor e, ca și la Genealogie, făcută

numai pe familii, căci altfel ea ar fi trebuit să
BC
 Y
AR
iea proporții prea mari. Am redactat insa și o

IBR
alta tablă, a localităților, care va fi de folos tu­
turor acelor ce se vor interesa de istoria locală,
dar mai ales membrilor familiei ce ar dori să

YL
fie lămuriți asupra vicisitudinilor unor moșit
vechi, care, pornind din moștenirea bătrînului
Postelnic Constantin, se află astăzi adunate în

SIT
mare parte în aceiași întinsă avere.
Țin să comunic, în sfîrșit, cetitorilor cu dra­
goste pentru trecutul familiilor, poporului și
ER
ferii lor, că pentru d. Cantacuzino publicațiile
privitoare la ai săi nu se încheie cu volumul
NIV

de față, ci că, din Archiva sa și din altele, d-sa

iși reservă să facă a se tipări și alte asemenea
colecții) narative sau documentare. Și pentru
LU

acelea) precum a fost și pentru acestea, colabo-

rațiunea mea desinteresată îi este asigurată.
RA

Iulie 1902.
N. lORGA.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
DESPRE CANTACUZINl

SIT
I.
ER
Genealogia care urmează merită luarea
aminte întăiu pentru că e unica genealogie
boierească mai întinsă decît o spiță a nea­
NIV

mului, aruncată pe o foaie de hîrtie. Cel

care, după multe cercetări și ajutîndu-se de
tot ce-I putea sta la îndămînă, cărți și oa­
U

meni, a compus acest monument literar,

unul din cele mai însemnate ce ni-a rămas
AL

din al XVIII-lea veac, — Mihai Banul Can-

tacuzino urmăria de altfel și un scop cu
R

totul deosebit de al scriitorilor de arbori

NT

genealogici. Aceștia se gîndiau la nevoile

unui proces de moșii, unei afaceri de moș­
CE

tenire sau de reclamație a unor averi îns­

trăinate ale familiei, și li trebuia numai să
știe cine a fost feciorul cui. Pe cînd boie­
I/

rul luminat care, strămutat de împrejurări

într’o străinătate foarte îndepărtată, în­
AS

semna acolo pe încetul, cu conștiință și răb­

dare, care a fost în curgerea veacurilor des­
UI

fășurarea neamului său, acesta înțelegea

să-și afirme o înnaltă coborîre și, afirmînd-o
BC
 Y
VI

AR
printr’o povestire pioasă, să se cinstească

IBR
în același timp pe sine și pe ai săi.
Pe multele pagini ale Genealogiei alcă­
tuite de dînsul se află o adevărată comoară

YL
de lămuriri asupra trecutului familiilor noas­
tre conducătoare, care trecut formează par­
tea cea mai strălucitoare, mai ușoară de vă­

SIT
zut și de înțeles a trecutului țerii. De la un
timp, avînd necontenit cronici și acte pe
care să se razime, expunerea e sigură, lip­
ER
sită aproape de greșeli. Dar e, firește, o e-
pocă, asupra căreia un om din al XVIII-lea
NIV

veac, trăind la Dunărea de jos, nu putea să

se lămurească bine, ori cît ar fi cetit sau
întrebat în dreapta și în stînga. începutu­
LU

rile familiei sale preocupau foarte mult pe

Banul din 1787, care purta cu mîndrie vul­
turul bizantin în armele sale și pecetluia
RA

astfel împărătește zapisele și scrisorile ce

porniau de la dînsul. Dar cum să le des­
NT

curce, cum să dovedească în adevăr ceia

ce doria atît de mult să vadă dovedit ? Se
CE

îndreptă, pentru lumină, la învățate cărți

latinești și nemeri, alături de lucrarea lui
Ducange, care e ce s’a scris mai întemeiat
I/

asupra Bizanțului, locurilor și oamenilor săi

pînă la reînnoirea de astăzi a studiilor bi­
AS

zantine, cărțulii fără seriositate și folos.

Găsi în ele minuni ale închipuirii, fantas­
UI

magorii istorice de erudit cu mintea încur­

cată, basme despre «Luchie Cusin Craiul Ca-
BC
 VII

Y
AR
tilor», despre «Cusinos Caticos», din care
vin neapărat Cantacuzinii, despre descen­

IBR
dența candinavă sau, «cum se zice acum»,
scandinavă a Cantacuzinilor, cari purtau
la începutul numelui lor silaba întăiu, stîl-

YL
cită, a peninsulei nordice. Din asemenea
zăpăceli învățate răsăriră vechi Cantacuzini
cari se luptau cu «norodul Chimbrilor» în

SIT
timpuri strașnic de depărtate, ostași ai lui
Traian cu numele cantacuzinesc, anteriori
ER
astfel cu mult ființii unei Rome grecești
în Răsărit, unde era să împărățească mai
tîrziu un adevărat Cantacuzino. în sfîrșit,
NIV

altul împărtășia cetitorilor săi o inscripție

clasică, elenă, din timpurile vieții de cetăți,
care dădea Peloponesul ca moșie Cantacu­
LU

zinilor închinători ai lui Zeus din Olimpia.

Mihai Banul avu bunul simț de a răspinge
RA

asemenea începuturi fabuloase, și în felul

acesta el se arătă mai cuminte decît mulți
doritori de origini mari, decît Cornaril ve-
NT

nețieni, de pildă, cari se visau din sîngele

Corneliilor Romei, sau decît Cervii din
CE

Ragusa, cari voiau, printr’un poet dintre ai

lor, să-și lege numele de al unor Romani din
timpurile cele mai îndepărtate x. Față de alte
I/

liste de strămoși însă, el se arătă mai slab.

Una i se dăduse de o vară din ramura, —
AS

«siraua» se zicea, pe grecește, atunci, — lui

UI

1 Jiretek, Die Romanen in den Slddten Dalmatiens

wfihrend den Mittelalters, I, p. 9Ș.
BC
 Y
VIII

AR
Radu Cantacuzino, pentru Nemți, Rudolf.
Acesta fusese un om ciudat, care sămăna cu

IBR
tatăl său Ștefan-Vodă, numai în ceia ce pri­
vește ambiția nesățioasă, dar o servia prin
mijloace care aduc aminte acusațiile de

YL
insanitate aduse de un cronicar mameî lui,
Doamna Păuna b Ca Mare-Maestru al Or­

SIT
dinului Constantinian—«Ioan Gheorghe He-
racleu Despot» purtase și el în veacul al
XVI-lea acest titlu12, —el credea că se poate
ER
intitula «Angel, Flaviu, Comnen, moște­
nitor al împărăției de Răsărit, duce al
Țerii-Romînești, Moldovei și Basarabiei,
NIV

despot al Peloponesului, principe al Tesa-

liei, Macedoniei, conte de Epidaur, Corint
și de Ungaria, marchis în Ilfov (Hylphov),
LU

Romanați, Teleorman, Suceava, Galați, Ia­

lomița, Prahova și Dîmbovița, domn al Ol­
RA

tului și Mehedinților, gospodar în Hotin și

Giurgiu, precum și al Ocnelor de la Telega,
de-o parte și de alta a malurilor Dunării,
NT

baron de Mohilău, Zănoaga, Afumați, amîn-

doi Filipeștii, și altor posesiuni cantacuzi-
CE

nești prin Ucraina și Ardeal». Pentru a-și

I/

1 Radu Popescu, în Magazinul istoric, V, p. 183: «Aii

lovit pre această Doamnă a lui Stefan-Vodă nevoie,
AS

lovitură, îndrăcire, cît s’au spăriat toți». V. urmarea,

în lorga, Studii și doc., III, p. 22. Of. același cronicar,
în Magazin, IV, p. 32: «o nevoie mare, de făcea toate
UI

grozăviile».
2 lorga, Preleudențl domnești, p. 34.
BC
 IX

Y
AR
îndreptăți această titulatură strașnică, el
crezu că nu-i ajunge un tată Voevod mun­

IBR
tean, un bunic ce fusese cel mai învățat
Romîn din vremea sa, un străbun care-șl
stăpînise contemporanii prin munca și cins­

YL
tea sa, fără să poarte o cucă de vasalitate,
primejdie și ruină, pe care o aruncă de la
sine cînd voiră cu sila să-1 încunune cu

SIT
dînsa; nu-i ajungea nici străbunul de la
care pornise Domnia lui Mihai-Viteazul,
ER
clădită și întreținută cu banii lui; nici un
răs-străbun, în care creștinătatea grecească
văzuse după o umilință de un veac înnăl-
NIV

țîndu-se un «stîlp» de putere, dibăcie și

talent, pe care să i se razime soarta ame­
nințată de încălcările turcești. Doi împă­
LU

rați, din cari toți Cantacuzinii din veacu­

rile cele două din urmă, de la Mihai Șaita-
RA

noghipănă la Ștefan Voevod, avuse credința

neclintită că se coboară, nici acești strămoși
încoronați cu Coroana romană a Lumii nu-1
NT

mulțămiau pe baronul de Zănoaga, care

împărția pentru bani cerbii cornorați ai
CE

Ordinului său. Unde încă de la 1680, prin

Historia byzantina, Ducange statornicise a-
proape șase generații înnainte de împăratul
I/

Ioan; adecă: un necunoscut ca nume de bo­

tez, Ioan l-iu, Manuil, Ioan al II-lea, Mihail,
AS

Manuil și soțul Teodorei Paleologa, — în

această periodă genealogică, de acum cîș-
UI

tigată pentru știință, Radu, autorul diplomei

BC
 Y
AR
lui Ioan Cantacuzino pentru Ordinul său,
aruncă în neștire numele a nu mai puțin

IBR
de cincispreze Cantacuzini din Bizanț, cu
desăvîrșire falși, ajungînd în capătul lor
numai, la stăpînirea lui Ioan al VI-lea, Cesa-

YL
rul Romei Nouă. Miliai căpătase genealogia
lui Radu, izvodită din hîrtiile învățatului

SIT
Stolnic Constantin și din seninul pretenții­
lor sale proprii, și, chibzuindu-se, găsind-o
deosebită de altele, își crezu mai bucuros
ER
neamul, pe care ar fi putut să-l renege chiar,
și «puse temeiu mai mult la ghenealoghia
aceasta de la Grăfina» O’Donnell, vară-sa a
NIV

treia și fiica lui Radu.

Înlăturînd singurul călăuz sigur, pe Du-
LU

cange, Mihai mai înlăturase și o altă com­

binație, din care opri numai partea greșită.
Trăia pe atunci în țerile noastre un Grec
RA

învățat, medic și erudit, adecă filolog și

istoric, așa cum se înțelegeau lucrurile a-
cestea la Iași pe la 1760. Mihai ceru lămu­
NT

riri și de la doftorul Gheorghe Saulși

acesta se puse pe lucru. începînd firește
CE

de la Ducange, pe care-1 cunoșteau și în

Orient. Marele cercetător frances însă po­
menise, între altele, părerea lui Teodor
I/

Spandugino sau Spandugnin (Spandoni)

AS

Cantacuzino, rătăcitorul stratiot, care, vor-

UI

1 V. asupra lui 1st, literaturii romîne în secolul al

XVIII-lea, II, p. 125.
BC
 Y
XI

AR
bind cu orice prilej de împărătescul său
străbun, își căuta în Europa apuseană

IBR
pînea pribegiei cu sabia și condeiul. A-
cest «patritio constantinopolitano» închina
la 1547 Delfinului Henric de Valois, vii­

YL
torul Henric al II-lea, o nouă formă a
scrierii sale despre «Obîrșia împăraților oto­

SIT
mani, rînduiala Curții, forma războiului lor,
legea, ritul și obiceiurile acestui popor», îm­
preună și cu o cronică ce mergea pănă la
ER
1538. Pentru a se face mai bine privit în
țara unde-și găsise adăpost și de princi­
NIV

pele pe lingă care-și căuta un rost, el năs­

coci întăiu părerea că «această a Cantacuzi-
nilor familie se trage din cei 12 peri de Fran-
U

ția1». Cînd Ducange pomenia această părere

ca pe una despre care se poate discuta, ce se
AL

putea cere de la bietul «chir Saul Arvanito-

horitul»? Coborîndu-se pănă la anul 800,
R

cînd o nație francesă, cu ce familii nobile

NT

avea să aibă, se găsiâ numai între posibili­

tățile viitorului, Saul puse pe hîrtie un șir
de Valois-Cantacuzini, cu nume adevărat
CE

france și catolice, ca Nichifor, Leon și Ema-

nuil. Anonimul lui Ducange de la 1107 de-
venia «Nichifor», și, la date imposibile, cu
I/

nume falșe și supt titulatura gratuită de

AS

1 V. ed. Sathas, în Documents pour servir ă Vhistoire

UI

de la Grece au mot/en ăge, X, p. 137 ; cf. lorga, Acte st

fragmente, I, p. J3.
BC
 Y
XII

AR
Valois, se înșirau strămoși imaginari pană
la tatăl împăratului Ioan, căruia îi desco­

IBR
perise doftorul nostru și numele de botez,
necunoscut lui Ducange: Gheorghe.
Banul Mihai înlătură tot din lista lui

YL
Saul, dar pe această podoabă genealogică
a descendenții francese, regale, o păstră.

SIT
Noi nu putem astăzi decît să restabilim
în drepturile sale de a fi crezut fără re-
servă pe Ducange, care cunoștea toate iz­
ER
voarele narative bizantine și care dă în
capitolul său XLIII din Familiile bizantine
NIV
mai tot ce se poate ști despre premergă­
torii Cesarului loan.
Tot Ducange arăta pe scurt cum acest
U

Ioan, om neobișnuit prin dibăcia sa politică,

prin meșteșugu-i de scriitor, cit și prin
AL

neastîmpăru-i și aplecarea către usurpare,

ajunse a-și înlocui împăratul tînăr, ce fu­
R

sese încredințat îngrijirii lui părintești.

NT

Autocratorul bizantin «loan Anghel, Com-

nenul, Paleologul», Cantacuzino, care re-
suma în acest nume istoria legăturilor de
CE

familie ale antecesorilor săi, muri în călu­

găria pocăinții, după ce adusese pe Turci
în Europa, și, cîțiva ani încă, pe stîncile
I/

Atosului se putu vedea de «frații» înstrăi­

AS

nați de lume această imperială fantomă,

care-și alina părerile de rău și durerile în-
UI

frîngerii privind la marea nemărgenită și

BC
 Y
XIII

AR
nestatornică, precum fusese, în timpurile de
avînt și luptă, și sufletul acestui învins.

IBR
Dintre cele trei fete ale lui, una rămase
pe tronul, de unde, împreună cu bărbatul
ei, o aruncase ambițiosul ei tată; cealaltă

YL
cumpără întrînd în haremul lui Orkhan,
emirul Turcilor Osmanlîi, sprijinul acestor

SIT
păgîni pentru noul tron al lui Ioan, alta
ajunse stăpîna unui Despotat. Dintre fii, do>
se stinseră în întunerec după căderea îm­
ER
păratului de cîțiva ani. Matei, cel mai
mare, un blajin și plăpînd împărat fără
voie, fu adoptat la Domnie de tatăl său,
NIV

care avu durerea de a-1 vedea stîngîndu-se.

Dintre fiicele și nepoatele sale, una fu îm­
LU

părăteasă în frîntura de împărăție asiatică

a Trapezuntului, alta stătu pe tronul Des­
poiatului sîrbesc, ce fusese o dată un Țarat
RA

și o Crăie, lîngă agerul Gheorghe Branco-

vici; o a treia fu soția singurului Herțeg
al Bosniei ducale
NT

Toma, fratele «despinei» sîrbești Irina, și

poate și al Elenei altui Despot, Ștefan La-
CE

zarevici, fu un luptător viteaz împotriva

Turcilor și apără Semendria încunj urată de
dînșh; el stătea în Serbia pe un timp cînd
I/

mai era o împărăție la Constantinopol 12,

AS

1 Ducange, l, c., tradus mal jos, de Mihal Banul

UI

pe pp. 4-19.
2 V. mal jos, p. 23 n. 1.
BC
 XIV

Y
AR
și de aceia i se și zicea «Cathacussinus de
Servia1», Cantacuzino vameșul2, după ve­

IBR
nitul din care trăia 3. Pe același timp cînd
Ragusanii trimiteau daruri lui Toma, pa­
tronul lor la Curtea sîrbească, trăia în

YL
Morea un Gheorghe Paleologul Cantacu­
zino, sol la Ragusa în 1431 și aflător încă în
aceste părți grecești la 14.59-60, după că­

SIT
derea Constantinopolei 4. Și alte izvoare-1
cunosc ca luptător în aceste timpuri tul­
ER
burate 5. în 1424 apăra Zeitunul prin aceste
ținuturi un Cantacuzino Stravomitis6. Phran-
tzes vorbește și el de un Cantacuzino în
NIV

Polopones pană în 1452 7. Albanesii de aici

aleseră în 1454 ca Despot al lor pe Manuil
Cantacuzino 8.
LU

Constantinopolul căzu în 1453, și printre

fruntașii lumii bizantine cari tură măcelă­
RA

riți de Turcii ce pătrunseră în cetatea cu­

cerită se afla, după Ducas, și un Cantacu­
zino, Dimitrie, «ginere», mai probabil socru,
NT

al lui Luca Notara, ce peri, cu ai săi, în

CE

1 lorga, Notes et entrails, ser. a 2-a, p. 401; an. 1444.

2 «Cathacussin gabelotto»; ibid., p. 510.
3 Cf. ibid., seria I, t. II, p. 273.
I/

4 Ibid., seria a 2-a, p. 292.

6 Ducange, l. c., n-rele 25, 30, 31-2.
AS

6 Notes et extraits, seria I, p. 399 n. 4 ; Ducange, Z.

c., no. 36.
UI

7 V. pp. 200, 221, 827.

* Ibid., p. 383; cf. p. 111.
BC
 ‘XV

Y
AR
împrejurări atît de tragice x. Sfărîmarea
Imperiului roman al Grecilor arunca pe multă

IBR
vreme în întunerec pe cei rămași în viață
din această familie, ca și din celelalte ce
înscrisese numele lor pe pagine de luptă sau

YL
de intrigi și dușmănii lăuntrice din istoria
bizantină.

SIT
In adevăr, fruntașii constantinopolitani,
sau aceia dintre dînșii cari trăiau răzleți,
ER
în vre-un apanagiu al Despoților, își spri-
jiniau puterea și însemnătatea lor pe două
rosturi singure: favoarea împăratului și
NIV

stăpînirea de pămînturi. Cînd împăratul

cel nou fu un păgîn dintre Turcmenii
Asiei-Mici, el se încunjurâ de alți oameni
U

decît acești ageri și șireți Curteni, cari

AL

aveau pentru dînșii numai dibăcia și nu­

mele, străini de vitejia în războaie și de
R

munca în timp de pace. înnaintea rasei în­

vinse porțile mari ale cîrmuirii se închiseră,
NT

și cine voi să răzbată, fu silit a lua portița

dosnică a renegării umilitoare. Pămînturile
CE

încăpură în mîna ostașilor învingători, se

prefăcură în timaruri, în răsplătiri terito­
riale pentru spahiii Sultanului, călăreții
I/

gata să se arunce ori cînd pe caii lor aco-

AS

1 bucas, p. 304; Phrantzes, pp. 114, 116; Chalko.

UI

kondylas, p. 261; cf. tabla din Hopf, Chronigues grico-

romanes, p. 536.
BC
 Y
XVI

AR
periți de podoabe, pentru a lua parte la

IBR
luptele Credinți!. Un Grec îșî păstra moșia
numai trecînd la legea cuceritorilor, și a-
ceasta înnainte de o hotărîre desăvîrșită a

YL
lucrurilor, care nu mai lăsa nici un merit
convertiților.
Atunci membrii familiilor mari bizantine

SIT
apucară drumul străinătății pentru a-și căuta
acolo o pine ca ostași, ca dascăli de veche
carte elinească, ori ca simpli cerșitori in-
ER
teresanți prin tragedia care-i împrăștiase
în lume. Ast-fel ajunse stratiot pentru cine
NIV

voia să-1 plătească, Teodor Spandugnino,

scriitorul de neam cantacuzinesc despre
care am vorbit.
U

în 1452, se afla la Constantinopol un

Teodor «Spanduni», dintre Cantacuzini, care
AL

avea o datorie la Manoli Curuna, ce nu

voia să plătească, fiind împrejurările tim­
R

pului încurcate 1. După ce încurcătura lucru­

NT

rilor constantinopolitane se sfîrși printr’o

catastrofă, Teodor se adăposti la Modon,
CE

de unde-și urmează silințele pentru a-șl

căpăta banii 2. Și, în același timp aproape,
I/

1 Sathas, în prefața ediției lui Spandugnino, gre­

AS

șește, socotind că el era fiul unei Cantacuzine și unul

Spandoni (p. XXXVIII). Textul «d. Eudochia uxor
egregii viri Mathei Spandonini», nu trebuie inter­
UI

pretat așa: din actele noastre se vede că unii Can­

tacuzini îșî ziceau și Spandoni.
2 V. Documente, no. I.
BC
 XVII

Y
AR
la 15 Main 1454, se dă un pas, din partea
vice-bailului Venetian, «nobilului Mihail Can-

IBR
tacuzino din Constantinopol, om de bun
nume și faimă și care totdeauna s’a arătat
gata, cu grabă și cu priință, față de noi

YL
și de slujbele Republicii noastre și supu­
șilor ei, și li-a fost de folos, iar mai ales
în nenorocirile lor s’a purtat cu milă și

SIT
omenie» k

Peste trecere de un secol, un Cantacuzin

ER
dintre cei împăcat! cu noul regim al Gre­
ciei stăpînite de Turci luă în căsătorie pe
NIV

o bogată Rali din Adrianopol12. La 1455

însă vedem pe un Ioan Torcello, dese ori
amestecat în afaceri constantinopolitane,
U

care reclamă partea sa de arendaș al vămi­

lor bizantine din cei 990 deperperi pe cari-i
AL

împlinise în Candia de la Marin Venier un

alt părtaș al acelor vămi, trecute acum în
R

alte mini, «chir Teodor Rali din Constan­

NT

tinopol», un ast-fel de înstrăinat din buna

sa voie3. Un «Isac protostratorul Parafon-
CE

ditus» luptă pentru Venețieni cu Turcii și

1 Documente, No. II.
2 Gerlach, Tagebuch, p. 200.
I/

3 'Quae fuerunt de racione apalti dogane [rupt]

domino imperatore Coi.stantinopolis, de qua partici-
AS

pabat idem ser Theodorus Ralj [de Constantinopoli]

in caratis sex a caratis.» Torcello face plîngerea sa
la Coron, fiind și el fugar în colonii venețiene (Arch,
UI

de Stat din Veneția, Ducali e lettere ricevute, Q. 28.)

2
BC
 XVIII

Y
AR
cade în expediția de la Ferrara înnainte
de 31 Mart 1492 k La aceiași dată se face

IBR
o strămutare a plății pensiunii ce se dădea
încă din 1485 lui «Matei Rali, nobil din
Pelopones», ce se îndatorise a servi Repu­

YL
blica împreună cu alți tr.ei ostași ținuți pe
sama sa1 2. în 1493-6 întîlnim iarăși rude de
ale Cantacuzinilor pribegind în străinătate,

SIT
prin coloniile venețiene. Un Zorzi Gavrio-
pulo, «medic și cavaler», avuse o reclamație
de bani împotriva Anei fiica lui Luca No­
ER
tară, rudă prin urmare a Cantacuzinului
ucis în 1453, prietenă a mamei stratiotului
NIV

Teodor și care, stînd nu se spune unde, era

represintată prin «chir Nicola Vlasto» 3.
Alt Grec, Manoli «Arcondifati», se amestecă,
U

iea de la Ana «mulți bani» și nu vrea să-I

dea în Modon, lui Gavriopulo 4.
AL

1 La această dată, dogele scrie ducelui Cretei pen­

tru fiul lui «magnificus dominus Isachius prothosta-
R

tora Parafonditus... In expeditione mahumetana, in

NT

qua ad obedientiam nostram reduxit multa castra et

terras proprias, domos et oppida». Ibid., 38.
2 Ordin din 11 Iulie al dogelui către ducelui Cre­
CE

tei : «Morem gerentes spectabili Matheo Rali, nobili

peloponesiaco, exposcenti ab Camera nostra Coroni
amoveri ob exiguitatem et tenuitatem illius et eius
provisionem deputari per nos solvendam ab Camera
I/

ista ad rationem bulletarum et pagarum quatuor in

AS

anno, quantum prout provisionati stratiote noștri

percipiunt»; o avea de la 22 Maiu 1485 (ibid., Q. 87).
3 «Ser Nicolo Vlasto, suo procuratore.»
UI

4 «Vertent^lite et differentia tră la magnifica ma­

dona Ana Nothara, figliola che fu de gran megaducha
BC
 XIX

Y
AR
La 1500 avea o provisie de la căpitanul-
general al Mării un «căpitan de stratioți,

IBR
Dimitrie Paleologulx». Pe atunci servia încă
la Coron Gheorghe Rali, în aceiași cali­
tate de cap al stratioților 2. Pe același, timp

YL
un speciarius din Chios face procurator al
său pentru a cere niște lînă și caș din
Chilia, la Dunărea de jos, pe «Dimitrie

SIT
Rali, fiul lui Alexandru, ce stă acum în
Candia»3. în 1506, Dimitrie Paleologul apare
ER
din nou în fruntea ostașilor greci din
Nauplia4.
NIV

■de Constantinopoli, et de mie Zorzi predito... Hă

scosso da la prefața madona Anna per mio nome,
vid. de mia rason, molti danari». Ibid., Q. 43. Ordin
U

ducal din 9 August 1496; scrisoare a guvernului din

Modon de la 25 Septembre.
AL

1 Ordin ducal din 17 Iunie; «Strenuus et fidelissi-

mus noster Dimitrj Paleologus, caput stratiotarum»
{Ibid., Q. 46).
R

2 Scrisoare a guvernului din Coron, 10 Octombre

NT

1499 ; ibid., Q. 46.

8 «Nicolaus de Questa speciarius, burgensis Chii...,
ordinavit suum.. procuratorem... Demetrium Rali
CE

quondam d. Alexandri, ad praesens commorantem in

Candia..., ad petendum... vegetem unam moronarum,
signatam de rali [semn]; item lanarum de Licostomo
vili n° quatuor millium quandringentorum ; item ultros
I/

caseorum; omnia predicta onusta in loco Jheli Maris

Maioris per Georgium Familiotum, in gripo patroni-
AS

?ato per Theramum de Vadebela... Actum in foro

Chii... die 19 Decembris» (ibid., Q. 48).
4 «Demetrius Paleologus, caput stratiotarum Nea­
UI

polis Românie» (ibid., 49). •

BC
 Y
AR
Dar multi, foarte mulți dintre Grecii ce
avuse odinioară mai mult folos din exis­
tența Imperiului rămaseră printre Turci,

IBR
însă, fără îndoială, într’o situație scăzută și
umilită, făcînd afaceri de negoț pentru a
trăi. Cantacuzini rămaseră și în Constan-

YL
tinopol, și nu e nici un motiv ca să credem
că ei ar fi din altă familie decît acea care

SIT
dăduse Orientului romaic doi împărați. Ast­
fel la 1489, în 29 Iulie, un Francisc San-
guinazzo, împrumutînd de la doi Evrei: rabi
ER
Isaia Serioti și Tarobosi, ce stăteau în le­
gătură cu Sultanul Baiazid, suma de 17.000
NIV

de aspri, își pun chizeși pe Emanuil Chiasiti

și Manoli Cantacuzino, — «Catacusino», — pe
lîngă cari iscălește supt sinet, în aceiași ca­
LU

litate de chizeș, și un Alexis Cantacuzino,

KataxooC'^voc. Trecură cele nouă luni prevă­
zute și Sanguinazzo nu plăti, așa încît în
RA

1490 plata trebuia să o facă cei doi chizeși

de căpetenie. Ei trimiseră atunci pe Alexis,
NT

care să urmărească pe acela a cărui datorie

o răspunsese ei: adecă suma citată de aspri1.
Același lucru se făcu de Manoli Cantacuzino
CE

singur pentru alți bani, 261 de galbeni, îm­

prumutați de Sanguinazzo de la rabi Abra­
I/

ham fiul lui rabi Moise pe termin de o lună.

Aici însă, Manuil e numit «Spanduni», dar
AS

în el nu trebuie să se vadă un fiu al lui

UI

4 Docume. tc, No. II.

BC
 Y
XXI

AR
Teodor din 1452, căci semnează: «Manuii

IBR
Spandunis, fiul lui chir Antonie Spanduni12 ».
Alexie, care nu e numit decît «Cantacuzino»,
Catacuxino, făcea și afaceri pe socoteala sa :

YL
în 1489 se îndatorește Sanguinazzo, un Evreu,
cu tot numele său creștin, a da lui Alexie
și lui Manoli Chiassiti 3.000 de măsuri de

SIT
vin. Ca martur figurează Teodor Rali, din-
tr’o familie în curînd înrudită cu Cantacu-
zinil, și, cînd Alexe urmări pe Evreu, el
ER
trimise ca procurator al său, din Constan-
tinopol, în Candia pe un Alexandru Rali
NIV

Vestitul Mihai Șaitanoglu, «fiul dracului»,

în ceia ce-i privia mintea ageră și isteață,
era, ast-fel, probabil fiul lui Manuii Span­
LU

dunis sau, mai curînd, al lui Alexie Canta­

cuzino, care întemeib prin negoțul său cu
vinul și împrumuturile, pe sama sa ori a
RA

celor mai bogați decît dînsul, însemnătatea

politică și faima răspîndită a urmașului său.
NT

Căci fiul lui Spanduni, al cărui tată se chema

Antonie, pare să fie acel Anton Cantacu­
CE

zino, de la care în 1554 cumpărau manus­

cripte călătorii europeni ce veniau spre
Constantinopol ca spre unul din locurile
I/

unde se păstrau încă rămășițile trecutului

de cugetare clară al Eladei sau scrieri rare
AS

de ale Sfinților Părinți. Acest Anton avea

UI

1 Ibid.
2 Documente,, No. III.
BC
 Y
XXII

AR
trei fii, dintre cari cel mai în vrîstă, Gheor­
ghe, care nu se va fi ținut nici el cu totul

IBR
la o parte de intrigile la Poartă, vindea și el
manuscripte pe vremea lui Gerlach, în 1577,
ca și pe vremea lui Dousa, peste două-zeci

YL
de ani Dintre acești Cantacuzini din Ga-
lata era unul care muri la Atos, în călugărie,

SIT
la 1574, și altul, mort în 1575, ce-și dădu
fata după Constantin Paleologul1 2.
ER
între veniturile de căpetehie ale împărați­
lor greci din Bizanț ca și ale Sultanilor turci
din Stambul, se găsiau vămile și salinele, ce
NIV

se împărțiau în: «salinele din Grecia» și

«cele din Turcia»: cele europene adecă și
cele asiatice 3. Pentru ele, ca și pentru toate
LU

veniturile aproape, nu se întrebuințau, ca

strîngători, Turci, cari n’aveau nici aple­
RA

carea, nici însușirile trebuitoare. Noua îm­

părăție ca și cea veche punea la mezat aceste
izvoare ale Haznalei, și cei ce se înfățișau
NT

puteau fi din ori-ce neam al supușilor.

în cele d’intăiu timpuri însă, Grecii, spăi-
CE

mîntați de cele ce se întîmplase în 1453 și

1 Ducange, l. c., n-le 40 și urm.; Crusius, Turco-

I/

Graecia, pp. 67, 203 ; Gerlach, Tagebuch, pp. 127, 425,

500-1 ; De itinere suo constăntihopolitano, Leyden, 1599, in
AS

8°, pp. 70-1.

2 Gerlach, p. 184.
3 Intrade del signor lurch o de la Grecia 1490; în ms. It.
UI

cl. VI, c. 277, al Bibi. Marciane din Veneția: «Saline,

uno ano perl’altro, ducatti 90 m.;.. Saline di Turchia»
BC
 Y
XXIII

AR
după această dată, se ținură la o parte, cu
păreri de rău vii, dacă nu cu speranțe de

IBR
întoarcere a trecutului. Dar, pe încetul, ne-
fiind ajutați și întețiți de nicăiri, statorni­
cia în ura față de păgînii ce-i cucerise în­

YL
cepu a slăbi. Unele condeie fără ocupație
se pregătiră a însemna pe hîrtie bine plă­

SIT
tită laudele noului Baotks’JC,— așa a făcut,
fără sfială Crițobul din Imbros, iar, cu mai
multă dibăcie, Laonic Chalkokondylas din
ER
Atena; alții, cu mai puțin meșteșug la scris,
intrară înrîndurile slujbașilor literari ai Cur­
NIV

ții nouă, devenind, cum a fost Katabolinos,

ispititorul în 1462 al lui. Țepeș, «scriitor
ai Porții1». în afaceri bănești se vor fi a-
U

mestecat din ce în ce mai mulți, în Cons-

tantinopol chiar, precum făceau în provin­
AL

ciile vecine, — în Moldova, d.ex., unde «ves­

titul Caloiani» era supt Ștefan-cel-Mare ne­
R

gustor de frunte în Cetatea-Albă, iar fiul său

NT

Duca ajunse a lua pe la 1500 vama Sucevei

în arendă2. El înlocuiau astfel, măcar în
parte, pe Evrei, ce fusese la început sin­
CE

gurii oameni de afaceri ai stăpînitorilor.

în cele d’intăiu timpuri de veșnice răz­
I/

boaie ce urmară așezarea Turcilor în Cons-

AS

1 «rpOtțlțiaTgUC T&V 0D[XOV» ; Chalkokondy­

las, la aceasta dată.
UI

2 Cf. lorga, Chilia și Cetalea-Albfi, p. 292 și Kelațiile

cu Lembergul, I, pp. 27-8.
BC
 Y
XXIV

AR
tantinopol, negustorii din Polonia se hotă-
riau numai cu greu a face drumul primej­

IBR
dios al Constantinopolel; iar din țara cnea­
zului muscal mai trecu vreme pană să prindă
a ieși negustorii după cîștig. Sultanii și dre­

YL
gătorii mari ce-i încuniurau aveai! nevoie
de anumite articole de lux : blănuri mai ales ;

SIT
de șoimi de vînătoare, care se găsiau în ase­
menea ținuturi îndepărtate. Pentru aduce­
rea lor prin călători îndrăzneți Poarta ținea
ER
Maril-Negustori, pe cari-I înlocuia în unele
cașuri prin Domnii Moldovei. Acești Mari-
NIV

Negustorl aveau agenții lor, prin cari făceau

drumurile și cumpărăturile, dar porniau ade­
sea ori în persoană, la anumite timpuri din
U

an. Meșteșugul era bănos, pentru că afară

de Sultan se mal «provisional! cu lucruri
AL

moschicești și leșești printr’însul Turcii mari

de la Poartă, alții dintre particularii bo-
R

gați și, în sfîrșit, îri împrejurări de războit!,

NT

Moldovenii își strecurau mărfurile în Po­

lonia prin oamenii Marelui-Negustor. Căci
cumpărătura prir/ el sau pe seama lui nu se
CE

făcea numai cu bani, ci și cu felurite pro­

ducte orientale, pe care le duceau carele fur-
nisorului împărătesc.*
I/

între 1528 și 1531 găsim în această cali­

AS

tate de «negociator invictissimi Cesaris»,

de «mercator Cesar'ee Maiestatis insignis»,
UI

pentru «blăni de sobol și alte lucruri de ne­

voie» pe un «nobil» grec, dintre raliați'. An-
BC
 Y
AR
drel «Carchocandilla», «Carcocandela», ceia
ce înseamnă Chalkokondylas L El avea între

IBR
agenții săi și pe fiul său, Manoli, și se
poate admite că acesta i-a luat locul pănă
pe la 1550—60 12. Urmașul lui fu Mihail Can-

YL
tacuzino, poate fiul lui Alexie, și în acest
Alexie, îndreptîndu-ne după numele ce se re­

SIT
petă într’o ordine stabilită în vechile familii
din Răsărit, am vedea pe fiul lui Mihail din
1454, care nu era un Spandugnin.
ER
El căpătă această însemnată și folositoare
-sarcină numai după ce altfel își crescuse
NIV

averea și-și făcuse numele pretutindeni cu­

noscut. La 1574 încă, era [isya? rcpațxaTSD-
r/jC, sau, cum îl numește aiurea tot Gerlach,
U

izvorul de căpetenie pentru tot ce privește

viața constantinopolitană pe acest’ timp :
AL

«negustorul de frunte al împăratului tur­

cesc»3. Avea un tain de un taler pe zi, ceia
R

ce arăta însemnătatea funcțiunilor sale, și

NT

suma cu care i se plătiau mărfurile aduse

de peste Nistru se urca la 60.000 de galbeni
pe an: afară de podoabele caftanelor de
CE

purtat sau de dăruit, de la tinsul se aș­

teptau și alte lucruri de trebuință la Curte:
I/

fier, plumb, aramă, pe care le aducea tot

AS

1 Huriuuzaki-Bogdan,!, p. 47; lorga, Helcițiilecu Lember-

I, p. 33; Literatură și artăroinîtiă,IV (1S99), pp. 141, 147.
2 V. Lit. și artă rom., I. c., p. 141 n. 1.
UI

3 < Vornehmster Kauffman des tuerckischen Kac y-

sers»; p. 60; cf. p. 454.
BC
 Y
XXVI

AR
el din străinătate x. în această însușire de
căpetenie, rămase Șaitanoglu pănă la sfîr-

IBR
șitul carierei sale, și la data morții lui încă
unul dintre agenții ce-1 ajutau, Andrei Mi­
sir, se afla dus la Muscali pentru nevoile

YL
stăpînului 2.
Ni se spune că el mai avea și arenda
vămilor, că era «Vameș-Mare 34:>. Unele din

SIT
aceste vămi erau înse date altora, Evrei
sau creștini, precum a vinului, a peștelui
ER
așa că el va fi avut mai mult supravegherea
asupra strîngerii de către deosebiți! aren­
datori, a venitului acestuia de căpetenie.
NIV

Era însă, de la începutul carierei sale finan­

ciare, exploatatorul salinelor împărăției. Sa­
U

rea se aducea în parte din ținutul de lîngă

Calfa, unde se culegea din Mare, poate în
AL

folosul Hanului Tătarilor. Care încărcate

cu sare în bolovani treceau Dunărea din
R

țerile noastre. Dar în averea Sultanului se

găsia lacul sărat de la Anchial, lîngă Marea
NT

Neagră5, și pe acesta il luase în arendă

Cantacuzino.
CE

Aceasta s’a întîmplat după moartea lu;

Soliman-cel-Mare. Supt urmașul acestuia,.
Selim, se hotărî orînduirea acestor saline
I/
AS

‘ Ibid.
2 Hurmuzaki, XI, p. 619 și urm. Cf. Gerlach, p. 466.
3 Gerlach, p. 60.
UI

4 Ibid., p. ’031.
5 Ibid.
BC
 Y
XXVII

AR
de pe țerm, și printr’o măsură din 1466, lo­
cuitorii, mai mult greci, a opt sate vecine

IBR
primiră îndatorirea de a lucra la alegerea
sării din apa lacului, împuținată de căldu­
rile verii1. Atunci, de sigur, salinele fură

YL
încredințate lui Mihail Cantacuzino, care
era un om trecut de cincizeci de ani și

SIT
avuse tot timpul să-și merite prin dibăcia
lui șireată porecla, de mare cinste pentru
orientalii din secolul al XVI-lea, de «fiul
ER
Satanei», al lui «Șeitan»: îl numise Marele-
Vizir Mohammed Socoli, atotputernic supt
NIV

noul Sultan și care înțelegea bine ce fo­

loase de necurmate daruri și de provisii
îmbielșugate puteau să resulte pentru dînsul
LU

din răpedea îmbogățire a unui om prea in­

teligent pentru ca să nu fie recunoscător
față de un Mare-Vizir, a căruia era, de
RA

fapt, împărăția2. Numirea lui putu să se

întîmple cel mai curînd la sfîrșitul anului
NT

1566; dar, cu cîteva luni în urmă, pe cînd

el era numai «unul din raialele împărăției»,
Mihail încheiase cu Domnița Maria, una din
CE

foarte tinerele fete ale Chiajnei și lui. Mir­

cea Ciobanul, o căsătorie, care nu ținu mă­
car cît drumul de la București pănă la An-
I/

chial. Maria-șî găsi bărbatul din cale afară

AS

de bătrîn, și în ochii ei se înfățișă ca un om

UI

1 Jireeek, Das Furstenthum Bulgarien, p. 525.

2 Gerlach, p. 163.
BC
 Y
XXVIII

AR
urît acela despre care Gerlach, un preot
bătrîn, ce judeca altfel decît o fată tî-

IBR
nără, scria, văzîndu-1 în mijlocul alaiului
său, pe un cal acoperit cu un bogat valtrap
negru, — că «e un bătrîn plăcut la vedere»:

YL
ein alter und, apzusehen, lustiger Mann k Oa­
meni trimiși de Chiajna urmăriră pe mirele

SIT
fără voie și întoarseră înnapoi spre Curtea
lui Petru-Vodă, fratele miresei, zestrea, și,
împreună cu dînsa, pe aceia care o adu­
ER
sese. Amestecul Turcilor în această afacere
zgomotoasă nu aduse decît înnapoiarea unor
NIV

bogății dintre ale lui Mihai chiar, care fu­

sese luate din greșală cu acest prilej 1 2.
Dar Șaitan-Oglu găsi fără greutate cine
U

să se mărite după dînsul, cu toată incon-

contestabila-i bătrîneță și uriciunea-I supusă
AL

îndoielii. Dintr’o întâie căsătorie el avea

un fiu de treisprezece ani și la moartea lui
R

el mai lăsă doi alții, dintre cari unul avea

NT

doisprezece, iar celalalt numai opt ani și

erau deci născuți dintr’o căsătorie făcută
CE

1 Pp. 392-3.
2 Cf. Crusius, Turco-Graecia, p. 274 și Hurmuzaki,
XI, p. v. în cel d’intîixî izvor, o scrisoare despre
I/

moartea lui Mihail,—se spune că soțul fără noroc ar fi

fost fratele lui; dar porunca turcească vorbește de
AS

Șaitan-Oglu și, titlul acesta raportîndu-se la însuși­

rile personale de șireclic ale lui Mihal, e erou să ad­
UI

mitem că l-ar fi putut purta și un frate. Cf. și Le­

grand, Recueil de fables esopiques, Paris, Welter, 1896
pp. xiv-v: acolo se dă și numele Domnițil.
BC
 Y
XXIX

AR
pe acest timp. Despre o văduvă a lui, în­
grozită de tragedia din 1578, ni vorbesc

IBR
izvoarele k
Cantacuzino avea în Constantinopol chiar
o frumoasă casă lîngă Patriarchie, dar grija

YL
lui cea mare, în privința averii, fiind sa­
linele de la Anchiel, el își clădi aici o casă

SIT
de un mare preț, pe care o împodobi cu
o bogăție care puse în uimire pe oamenii
împărătești ce -I scriseră după moarte co­
ER
morile confiscate. Aici stătea o mare parte
din an, cu familia, și chiar în mijlocul iernii
NIV

îi plăcea să-și caute odihna în acest loc

plăcut și sigur, în vederea Mării frumoase
și mîntuitoare. Moartea-1 află în «palatul»
LU

din Anhial, de grinzile căruia-I atîrnă tru­

pul spînzurat.
în Iulie 1576, cînd se putea crede încă
RA

pe deplin asigurat, ca un prieten de multă

vreme al Marelui-Vizir, ce conducea toate
prin voința lui cuminte, — Șaitan-Oglu fu
NT

prins în Constantinopol, unde-1 chemaseră

anume pentru aceasta, și aruncat la Cele
CE

Șepte Turnuri; de aici ieși îndată supt

chizeșie, dar fără să se oprească cercetările
începute împotriva lui. Motivul ce se aducea
I/

înnainte era purtarea-I necinstită ca admi­

AS

nistrator al salinelor, datoria mare pe care

o avea față de Sultan, ce nu știuse nimic
UI

1 Gerlach, pp. 464-7.

BC
 XXX

Y
AR
de dînsa pană în acea clipă a pedepseix.
Dar, ori-cîte ar fi descoperit Mustafâ-Pașa,

IBR
care luase asupră-și, împreună cu tefter-
darii, lămurirea lucrurilor, nu din această
bănuială pornise lovitura din 1576.

YL
Șaitan-Oglu, ca un «fiu al Satanei», tre­
buia să fie și doritor de stăpînire: pe cînd
Chalkokondylas strînsese banii pentru a-i

SIT
strînge și a-I avea supt ochi, Mihail Canta-
cuzino înțelegea să-I întrebuințeze pentru
ER
a îndeplini prin el un fel de regalitate as­
cunsă a lui asupra celor de un neam, sau
măcar de o lege cu dînsul: așa o împărăție
NIV

umilă, supt caftanul ocrotitor al lui Moham-

med-Pașa Socoli. Să numească și să schimbe
Domnii și patriarchii, să dispuie prin cîrja
U

și buzduganul lor de toată poporația creș­

AL

tină supusă Turcilor, să întrebuințezi ba-

* nul scos de la dînșii, prin acești păstori ai
* trupurilor și sufletelor, pentru a-și păstra
R

situația lui dominatoare. Un plan pe care

NT

l-a prefăcut în faptă, statornicindu-și o au­

toritate care a durat mai bine de două-
CE

zăci de ani.
Era îndemnat către cucerirea puterii po­
I/

litice prin tradițiile Casei sale. Strămoșii

împărătești nu fusese uitați de acești Can-
AS

1 Hurmuzaki, XI, p. XXXI, și lorga, Contribuțiunl la

UI

istoria Munteniei, p. 15 și urm., unde se arată și iz­

voarele.
BC
 Y
XXXI

AR
tacuzini negustori, și ei lucrau, cîndse înfățișa
putința,, în sensul vechilor cuceritori de dregă­

IBR
torii și coroane. Dintr’o scrisoare tipărită în
Turco-graecialva Crusius se constată existența
unor relații de sînge între Mihai Șaitanoglu,

YL
cumpărătorul de blănuri și culegătorul de
sare, și Cantacuzinil din Pelopones, ce se cobo-

SIT
riau de bună samă din cei veniți în secolul
al XV-lea1. Gerlach înseamnă și el cu si-#
guranță că Mihai era «din vechiul neam
ER
grecesc al împăraților Cantacuzini» 2 și vor­
bind astfel, el reproduce, firește, părerea
NIV

curentă în cercurile cărturarilor și clericilor

greci, cu cari avea a face. în același timp,
ambasadorul german, pe lîngăcare se găsia
U

Gerlach, califică pe Mihail Celebi, pe «ar-

chontul» Mihail adecă, de «coborîtor al Can-
AL

tacuzinilor celor nobili» 3. în respectul ce

i se arată de toți fruntașii poporului său,
R

nu e numai închinarea înnaintea puterii sau

NT

jertfa de mîndrie pe care o smulge intere­

sul : în acest sfetnic ascultat al Marelui-Vizir
ei vedeau un vrednic urmaș al «împăraților
CE

încununați de biruință» ce-și dormiau som­

nul veșnic supt pietrele bisericilor profanate.
«Se pleacă înnaintea lui ca înnaintea unui
I/
AS

1 l. c., p. 224.
2 <Aus dem alten griechischen Kaysergeschlecht
der Kantakuziner»; p. 60.
UI

’ «Von dem furnemen Geschlecht der Cantacusino-

rum»; Hurmuzaki, XI, p. 624, no. LIII.
BC
 Y
XXXII

AR
rege», scrie Gerlach ; «îl cinstesc ca pe un
principe» «Speranța neamului grecesc»,

IBR
«principele Grecilor de astăzi», stîlpul creș­
tinilor» sînt numele ce se dau acestui stă-
pînitor prin agerimea și banii săi, ca și prin

YL
amintirile și speranțele poporului său ne­
norocit 12. Uitînd mal puțin decît ori și cine,

SIT
Mihai nu primește ca nimeni să-I iea la
întîlnirl și ospețe locul d’intăiu, ce i se cu­
vine lui pentru ce este, dar mai ales pentru
ER
ce au fost ai săi, în timpurile creștinilor 3.
Fiilor săi li dă nume prin care se înseamnă
NIV

capitole împărătești din istoria bizantină,

din timpuri îndepărtate ale căreia răsare
familia sa: fiul cel mare e Andronic, cel
LU

mai mic loan. Patriarchul, alt-fel căpetenia

lumii grecești, acel care o represintă în
ochii cuceritorilor, pană și acest cîrmuitor
RA

al «Marii Biserici a lui Hristos» trebuie să

se umilească înnaintea acelui care-i are
NT

grija Scaunului, și Grecii din preajma Pa-

triarchiei văd în fie-care săptămînă, cînd
stăpînul ascuns e de față, pe cel mai mare
CE

cleric al lor călărind spre casa lui Șaita-

noglu. Cînd el însuși apărea pe stradele
Constantinopolei, strălucirea lui rivalisa cu
I/

a înnalților dregători ai Porții; călare pe

AS

cai scumpi, acoperiți de bogate valtrapuri?

1 P. 388.
UI

2 Contribtfyiunl, p. 18 si n. 1.
3 Gerlach, p. 60.
BC
 Y
XXXIII

AR
cu slujitori în jurul lui: purta haine de
preț și juvaiere, din care unele erau moș­

IBR
tenite de la strămoșii săi h Ienicerii i se
vedeau păzind la Poartă, ca la seraiurile
Pașilor sau la palatele elciilor creștini 12.

YL
Împotriva voinții sau intereselor unora
dintre Viziri, ca asprul Sinan sau răzbună­

SIT
torul, crudul Mustafa, el ținea în Scaunul
Moldovei și Țerii-Romănești oamenii lui,
pe Alexandru și Petru, amîndoi fiii lui
ER
Mircea, și aceasta după ce-și răsplătise pen­
tru rușinea din 1566, îndepărtînd pentru
NIV

totdeauna de la amestecul în ale cîrmuirii

pe Chiajna, soacra care-1 jignise. Ori-cine
se ridica împotriva lor, cu armele Cazacilor
LU

sau cu plîngerile fugarilor, se lovia de ho-

tărîrea lui Șaitan-Oglu, care-i spulbera si­
li utile și-I zădărnicia cheltuielile. Epitrop
RA

al Bisericii Constantinopolitane, cu toate

că numai cu greu se îndupleca a veni la
NT

slujba ierarchului ei, el înlăturase, ca nea­

scultători sau zgîrciți, pe doi PatriarchI :
loasaf și Mitrofan, aruncîndu-i în surgunie,
CE

și adusese în locul lor pe liniștitul și supusul

Ieremia al II-lea 3. Dar nici acesta nu-i era
cu desăvîrșire pe plac, și el umbla cu gîndul
I/

să-și întărească și mai tare influența, nu-

AS

1 Gerlach, pp. 392-3, 466-7.

UI

2 Crusius, p. 211; Gerlach, p. 267.

3 CoHtribuțiunl, p. 17.
BC

3
 Y
XXXIV

AR
mind un patriarch din neamul lui, pe foarte
tînărul diacon al Bisericii celei Mari, poate

IBR
Nichifor Parasio, vestitul dascăl de cîntări
și marele intrigant în afacerile terilor noas­
tre, — care Nichifor îi era nepot de soră h

YL
Pe toate marile familii ce se ridicase din
nou după cucerirea turcească, el le înlăn-

SIT
țuise de interesele sale. Raliii, acum mari
negustori la Adrianopol, erau, cum văzurăm,
de mult în legătură de afaceri cu Canta-
ER
cuzinii. Gerlach pretinde că o fată a lui
Mihai s’ar fi măritat după un Rali, iar fata
NIV
altui Rali, din altă ramură, ajunse în 1576
soția lui Andronic, fiul cel mai mare al
dictatorului Grecilor de sînge și de lege:
LU

ea aduse bărbatului ei o zestre de 50.000

de galbeni, din cari jumătate în bani, iar
socrului încă o îndemânare pentru a găsi
RA

capitale la o nevoie politică 12. Anton Can-

tacuzino ar fi fost și el ginerele lui Șaitan-
NT

Oglu3. Un nepot de soră îi era și Cons­

tantin Paleologul, care nădăjduise un timp
să aibă el rostul unchiului său și-și clădise
CE

pentru aceasta neapărata casă în vecinătatea

Patriarchiei. Dar Mihail nu suferia lîngă
puterea lui un alt puternic, fie și o rudă
I/

de aproape, și el aduse prin pîrile sale te-

AS

1 Gerlach, p. 224. Despre amestecul lui în afacerile

românești, vorbesc în Istoria lui Mihai Viteazul, cap. III.
UI

2 Gerlach, p. 200.
3 Ibid., p. 183.
BC
 Y
XXXV

AR
mute fuga lui Constantin, care se duse în
Crimeia, unde ajunse ce voise a fi Ia Con-

IBR
stantinopol: arendaș al salinelor celor mari
din Caffa, secretariu al stăpînului, negustor
al Curții. Fiii lui Constantin Paleologul

YL
precedară pe nepoții lui Mihail Cantacuzino
în amestecul la dregătoriile mari ale țerilor

SIT
romîne, în Divanul cărora intrară k

Cine avea atîta putere și se sfia așa de

ER
puțin să-și arăte această putere în toată
întregimea ei trebuia să aibă mulți și în-
NIV

vierșunați dușmani. Ei se încercară în 1576

împotriva lui, dar nu isbutiră a-1 răpune.
El scăpă, îndatorindu-se a plăti într’un nu­
U

măr de ani însemnata sumă cu care Mus-

tafâ-Pașa îl scosese dator, pe drept sau pe
AL

nedrept. Apoi el își urmă acțiunea folosi­

toare, dar primejdioasă, păzindu-se însă de
R

a mai aminti prin stăruinți prea fățișe

NT

pentru Patriarch! sau Voevozi bogăția lui

ispititoare. Cine-1 văzuse clătinîndu-se, se
încredințase prin aceasta că el poate cădea,
CE

si nu-și părăsiră din ochi prada.

Hanul asculta de sfaturile Paleologului ce
ospătase și acesta avea de plătit o poliță
I/

lui Cantacuzino, una din acele polițe de su­

AS

ferință și prigonire pe care Grecii din Cons-

UI

1 Cf. Gerlach, pp. 127, 153, 222, 465 ; Hurmuzaki, XI,

in locurile arătate de tablă.
BC
 Y
XXXVI

AR
tantinopol nu le lăsau nici odată să se în­
vechească prea mult. în Moldova, de un

IBR
timp, Cazacii își găsiau necontenit de lucru,
cu «domnișorii» lor și, cu toate că nu li era
greu Turcilor să înlăture pe acești eroici și

YL
ușurateci vînători de Domnie, tulburările
moldovenești prăpădiau recolta de pe cîmpii,

SIT
opriau în loc corăbiile cu grîne și făceau
să fie la Constantinopol hrană puțină și
scumpă, nemulțumire primejdioasă, aplecare
ER
spre răscoala ostașilor și a poporului de
jos, stăpîni pe stăpînirea și viața Sultani­
lor. Ca un vecin și cunoscător al lucrurilor,
NIV

Hanul trimitea știre la Poartă, prin oameni

tăinuițl și siguri, că e un singur vinovat în
U

toate acestea: Cantacuzino, neastâmpăratul

si hrăpitorul. Fără a se mai sfătui cu So-
AL

coli, ale cărui păreri în această privință

erau cu prisosință cunoscute, Sultanul în­
R

suși judeca vinovăția și rosti osînda. în cea

NT

din urmă zi a lui Februar 1578, — începutul

unei adevărate primăveri acolo, — pleca pe
furiș, cu porunca împărătească' la dînsul,
CE

Capugi-bașa, Ali-Aga, cu doi capugii, cari

știau strînge funia de gîtul osîndiților. în
trei zile ei ajunseră la Anchial,unde se în­
I/

torsese abia arendașul salinelor, și stătea

AS

în liniște, împreună cu femeia, fiul cel mare

și fratele Constantin, socotind poate că e
UI

bine ca în aceste timpuri tulburate de lupte

în Moldova, el să fie văzut cît se poate mai
BC
 Y
XXXVII

AR
puțin de cei puternici1. Capugiii o luară îna­

IBR
inte și ajunseră în castel ca niște drumeți
ce merg cu porunci în Moldova, dar, cînd,
după ce-și arătă bucuria pentru sosirea lor,

YL
stăpînul casei, prea ager ca să nu fie bă­
nuitor, voi să se strecoare afară, ei îl o-
priră prin cîte-va cuvinte, care spuneau mai

SIT
mult de cît puținul lor cuprins : «Mai bine
stăi înăuntru; ce-ai să faci afară ?». Trebui
ER
să rămîie, și o convorbire tragică, despre
lucruri fără însemnătate, despre știri de
toate zilele, începu între gazdă și drumeți,
NIV

cari se descoperise din acele cîteva vorbe

osîndit și călău. Apoi porțile se dăduță în
lături cînd se înfățișă Ali-Aga, care trebuia
LU

să încheie drama. Scoțînd din sîn porunca,

el nu-și pierdu vremea : «Emirbatișahum,—
RA

aceasta-i porunca împăratului, — legați-1».

Diata și duhovnicul nu se îngăduiră bătrî-
nului ce se ruga: sufletul unui ghiaur e
NT

pierdut de la sine, iar diata pentru ce ar

mai face-o un hain, a cărui avere toată trece
CE

în haznaua Sultanului? îl spînzurară în pripă,

de grinda de asupra ușii, în ziua de 3 Mar­
tie, și locuitorii din Anchial, în amintirea
I/

cărora Șaitanoglu trăește încă și cari arată

locul unde i-a stătut casa, baia lui pe malul
AS

măiil și-I cîntă peirea în versuri de jale,

pescarii aceștia, ce se hrăniau din plățile
UI

1 Gerlach, pp, 450—1.

BC
 Y
XXXVIII

AR
lui, văzură cu o mirare îngrozită cît de de­
parte, de sus și de răpede ajunge mînia tre­

IBR
cătoare, dar strașnică, a împăratului păgîn k
Ast-fel peri, cum se așteptase, de sigur,
și cum se așteptară și alți dominatori greci*

YL
ca dînsul, puternici și bogați cu primejdia
vieții: Curt Celebi, Stavrachi, Nicolachi

SIT
Suțu — Mihail Celebi Cantacuzinul, zis Șai-
tan-Oglu, «cel d’intăiu și cel mai stimat
dintre toți Grecii din Constantinopol și chiar
ER
dintre toți Frîncii12».
în Maiu următor, se vindeau pe malul
NIV

mării, lîngă Poarta Evreilor, aproape de

grădinile Sultanului și de lali-Chioșc, de
unde Padișahul privia jocul valurilor, în
LU

mirosul florilor, — se vindea înnaintea lui

Aii, ridicat la demnitatea de Agă a Ieni­
cerilor3 și a Căpitanului corăbiilor, Ulugi-
RA

1 Cf. descrierea scenei în Gerlach, pp. 464—5 ; ra­

NT

poartele germane, venețiene și francese în Hurmu-

zuki, XI, IV2 și Supl, P; tînguirea populară greaca,
în Legrand, Hecueil de pohnes historiques, Paris 1877, p.
CE

14 și urm. și pentru amintirea lăsată de dînsul la An-

chial JireOek, Daa Fiiraleuthum Bulgarien, p. 525. La
Mesembria din vecinătate, se află un mormînt, din
1441, al unei «Cantacuzine Paleologe>— JireCek, l.c.,
I/

p. 529—,. dar ea nu e vre-o rudă mal de aproape a

lui Șaitan-Oglu.
AS

2 «Questo Saitan era il primo huomo et il piu sti­

mate che fosse trâ tutti i Greci di Costantinopoli,
UI

et anco fră tutti i Franchi» ; Hupnuzaki, IV2, p. iop,

no. xvin.
8 Hurmuzaki, XI, p. 617 n. 7.
BC
 Y
XXXIX

AR
Aii averea puternicului ce căzuse : haine de
aur, de catifea și de mătasă, cu nasturii de

IBR
pietre scumpe, juvaiere vechi și nouă, per­
dele scumpe, covoare rare, cărți pe care și
le smulgeau cunoscătorii greci și străini.

YL
Dintre fii, cei doi mai mici, Dimitrie și
Ioan, stăteau la Anchial, unde Capugi-

SIT
bașa miluise pe mama lor cu cîteva mii
de aspri în ziua omorului și pecetluirii bo­
gățiilor1. Cel mare alergase la Constanti-
ER
nopol cu știrea și Mohammed Socoli, pentru
care omorul ocrotitului său fusese o pe­
NIV

deapsă umilitoare, nu putu decît să scape

vi ața fiului. El trebui să petreacă întăiu cîteva
săptămîni la galere și să se răscumpere pe
U

urmă cu bani, pe cari trebuia să-I cîștige,

urmînd exemplului dat de tatăl său 2.
AL

Cu averea lui Șaitan-Oglu, Andronic ar

R

fi urmat acestuia în marea influență poli­

NT

tică, dar această avere și-o împărțise cum­

părătorii de la Sultan-mezat. «Marele-Grec»
al Vizirilor — era pe atunci și un «Mare-
CE

Evreu», don Jose,«ducele de Naxos»—, se alese

acum din alt neam, dintr’o familie obscură,
pe care nici nu credea că trebuie să și-o
I/

însemne. lani apare la 1579 ca Vistier în

AS

1 Gerlach, p. 466.
2 V. Istoria lut Mihal Viteazul, cap. III și urm., la
UI

care trimit pentru’tot ce privește cariera lui Andro­

nic, schițată numai în cartea de față.
BC
 Y
XL

AR
Moldova și capătă în curînd la Munteni
boieria de Ban, din care făcu aproape un

IBR
nume de familie. Prin 1591 rostul «Banu­
lui» prin escelență scade cu totul, de șiră-
mîne si mai tîrziu ca agent al Domnilor

YL
noștri1,2și în 1593 se ivește întîiîî alt Ban, «Ba­
nul Cantacuzino», Andronic, fiul lui Mihail, ca

SIT
omul de afaceri cu mai multă trecere la Poartă
Nu mai era un tînăr atunci, precum tînăr
nu fusese nici tatăl său cînd își începu ca­
ER
riera politică după strîngerea cu încetul a
banului ca negustor. Avea gineri, și se poate
admite că unul din ei era Ștefan-Vodă Sur­
NIV

dul, în Domnia munteană a căruia fusese și

Vistier, iar celalt pare să fi fost Aron, Voe-
LU

vodul moldovenesc. Dar în 1593 el era sătul

de purtarea-I cea neprăvăzător de rea: «scan-
dalisîndu-se», împreună cu dascălul Nichifor,
RA

un văr probabil, de apăsările lui Alexandru,

urmașul în Scaun al lui Ștefan-Vodă, el veni
la Constantinopol, și, stăruind pe lîngă prie­
NT

tenii săi și ai familiei, aduse numirea lui

Mihai Viteazul ca Domn, făcîndu-ni ast­
CE

fel un serviciu cu mult mai mare decît

acela ce-și închipuia. Iar Moldova o păstra
lui Petru Șchiopul, pribeag în Tirol,—care
I/

n’avu îndrăzneala să vie pentru a o lua

AS

1 V. Istoria Iul Mi/ial Viteazul, cap. I.

2 Scrisoarea lui Andronic către Petru, scrisoare au­
UI

tografă, pe care am publicat-o în Hurmuzaki, XI, pp.

373—4. O reproducem aici în fototipie, după origina­
lul ce se păstrează la Academia Romînă.
BC
 Y
XLI

AR
în Divanul lui Mihai, Andronic nu se gă­
sește la început. în tratatul cu Ardealul,

IBR
iscălește însă, la 26 Iunie 1599, un ’ AvSpdvtxc^
Bvpv.dpjs, a cărui iscălitură aduce cu a
lui Cantacuzino, al cărui nume de botez e

YL
același, a cărui origină nu se deosebește și
a cărui situație din 1593 se împacă bine cu

SIT
aceasta din 1599. Va fi plecat din Constau-
tinopol atunci cînd răscoala lui Mihai îi
făcu șederea acolo imposibilă. Și fiul unui
ER
spînzurat își păzește bine gîtul 1!
Cu aceasta intră Cantacuzinii în boieri­
NIV

mea romanească, de soarta căreia hotărî-

seră adese ori pană atuncea, fără să fi în­
cheiat legături durabile de familie cu dînsa
U

sau să fi trăit în mijlocul ei.

AL

II.
R

Pentru începutul secolului al XVII-lea ni

lipsesc cronici mai întinse și nu ne putem
NT

lămuri astfel asupra soartei ulterioare a lui

Andronic Vistierul Cantacuzino, decît numai
CE

la dispariția lui, tot supt Mihai Viteazul. Aces-

ta-1 trată în tot-deauna cu cea mai mare
cinste. în 1600, cucerind Moldova, el îl lăsă
I/

printre ispravrttcii de Scaun, împreună cu

AS

Udrea, Sava și Negre, trei ostași: Hatmanul,

UI

* V. semnătura, de care e vorba, în Hurmuzaki,

Ifl1, j). 330.
BC
 XLII

Y
AR
Armașul și Spătarul1. în vara anului 1600,
cînd Mihai avea destul dușmani și fără de

IBR
Turci, el trimise la Serascherul ce-1 păzia
la Dunăre pe Andronic, și căpetenia coră­
biilor de pe rîu îl numește «Androni Vis­

YL
tierul, boier al său, care era îngrijitorul
fiului său», adecă al tînărului Voevod Pe-
trașcu, ce avea supt ascultarea lui deose­

SIT
bită Țara-Romănească 2. După scrisoarea
aceluiași, Andronic scrise cerînd a i se tri­
ER
mite un subași, pe care-1 cunoștea anume,
pentru ca să negocieze cu dînsul, căci în­
suși nu cutează a veni. Serascherul nu crezu
NIV

că, în împrejurările de atunci, trebuie a se

face o asemenea concesie, și deci el răs­
punse, «cu făgăduială și jurămînt, ca el
LU

să vie, pentru că se va face un lucru bun.

Și, arătîndu-se acel boier foarte măgulitor
RA

și darnic față de cei ce aduseră scrisorile,

i-a trimis îndărăt. Așa că nădăjduim ca în
două-trei zile va veni acel boier, și atunci
NT

se va lămuri ce va fi să urmeze 3».

Andronic, ce știa bine turcește și, ca fiul
CE

lui Șaitan-Oglu, se pricepea a învîrti o ne-

gociație, va fi urmat, în adevăr, chemării
lui Mahmud și va fi sosit la Giurgiu, în acel
I/

timp,lasfîrșitullulSeptembre 1600. Pe atunci

AS

se știa de «jignirea și batjocura ce făcuse

1 V. Istoria Iul Mihai Viteazul.
UI

2 Hurmuzaki, IV2, p. 30.

3 Ibid.
BC
 Y
XLIII

AR
Ungurii», învingătorii de la Mirislău, lui
Mihai1, dar Turcii de la Dunăre nu erau

IBR
așa de răzbunători ca puternicii din Cons-
tantinopol. Cînd vestea înfrîngerii lui Mihai

YL
sosi în această capitală, Trimisul său la
Poartă fu ucis în strașnice chinuri2. Po­
runci în acest sens se vor fi dat și oștirii

SIT
de la hotare; Mahmud expedia, în adevăr,
la Poartă capul «Banului Craiovei, cel mai
mare căpitan al lui Mihai», pe care Ban
ER
l-ar fi ucis un Ienicer în Tîrgoviște 3, și pe
viteazul Deli-Marco, rînit, care fu osîndit
NIV

la moarte și tăiat, după ce aruncase cu des­

preț de la dînsul mijlocul de mîntuire al
renegării b
U

Genealogia Cantacuzinilor reproduce, pe

de altă parte, o mărturisire despre sfîrșitul
AL

lui Ăndronic, datorită lui Mihai Racoviță,

care purta numele lui Șaitan-Oglu, pentru
R

că mama sa era strănepoata acestuia. Mihai-

NT

Vodă arăta că străbunul său, dus la Con-

stantinopol, fără să spuie cînd și pentru ce,
CE

n’ar fi voit să primească legea prigonitori­

lor săi și ar fi fost ucis; iar copiii, în număr
de cinci, s’ar fi trimis de creștini milostivi?
I/

poate rude ale lor, în Creta, «unde' avea

tatăl lor o soră măritată».
AS

« ihid.
UI

2 Hurmuzaki, IV2, pp. 32, 34, 252.

3 Ibid., p. 31.
* Ibid., pp. 34-5, no. XXVII ; p. 253.
BC
 Y
XLIV

AR
După cele ce le-am povestit: așteptarea
lui Andronic în lagărul de la Dunăre și

IBR
soarta celor ce căzură în mînile Turcilor,
aserțiunea lui Racoviță pare foarte proba­
bilă Mn insulele Mediteranei se găsiau Can-

YL
tacuzini în veacul al XVI-lea, și Ducange
menționează pe o Cantacuzină din Cipru,

SIT
Florida, îngropată la Ara-Coeli din Roma,
pe dealul Capitoliului. de-asupra Forului 12.
Mai tîrziu, în sfîrșit, în secolul următor,
ER
unii din fiii lui Constantin Postelnicul Can-
tacuzino, scăpînd din mînile dușmanilor, își
NIV

caută liniștea «la ostrovul Critul», spune

mai departe Genealogia3, și spusa ei se în­
tărește prin Cronicilemuntene ale timpului4.
LU

După Genealogie, trecînd mai multă vreme,

supt Matei Basarab—de la 1632—Constan­
tin, cel mai mare fiu al lui Andronic, a venit
RA

din depărtatul loc de adăpostire pentru ca

din nou, de la început iarăși, să întemeieze
NT

pentru a treia oară puterea familiei sale și

pentru ca să sfîrșească tot prin moarte
CE

silnică, precum sfîrșiseră tatăl și bunicul său.

1 Pentru locul din Cronica lui Daponte (Erbiceanu,
Cron. Greci, pp. 20—2), care s’ar putea aplica la An­
I/

dronic, nu la «lanachi Cantacuzino», v. 1st. lui Mihul

Viteazul, pp. 27—8.
AS

2 No. 39.
3 P. 209.
UI

4 «Au făcutsurgun pre... la Crit...»; Constantin Căpi­

tanul, în Magazinul istoric, I, p. 384. «I-au trimis la
Crit singuri» ; Stoica Ludescu, ibid., V, p. 11.
BC
 Y
XLV

AR
El luă de soție pe Elena, fata lui Șerban-
Vodă, lui Radu-Vodă fost Șerban, și înte­

IBR
meia o înfloritoare familie. Iar dintre frații
lui, unul, Mihai, rămîne la Constantinopol,

YL
de unde fiul său Dumitrașcu vine pe lîngă
unchiul său Constantin, înnainte de a se gîndi
că poate ajunge Domn în Moldova; altul,.

SIT
Dimitrie,se turcește înCrimeia, unde urmașii
lui își aduseră aminte pană tîrziu din ce
neam creștin se trăgeau și întrebuințară cu
ER
mîndrie zgripțorul, vulturul bizantin în ar­
mele lor; iar Toma și lordachi se așezară,,
NIV

destul de tîrziu, în Moldova, unde cel din

urmă fu începătorul unuia din neamurile
cele mai îmbielșugate, mai bogate, mai do­
U

ritoare de putere și mărire.

Dar lucrurile acestea se cuvine să fie în­
AL

tregite, lămurite și precisate.

R

Iată întăiu, în afară de fiii lui Andronic

NT

pe care-i cunoaște Genealogia, sau în afară

de Cantacuzinii coborîtori dintr’însul, unul
CE

cu totul necunoscut la noi până acuma. în

1629, găsim pe un «nobilis Lyverus Cata-
cuzenus» — forma numelui e cea viciată,
I/

formată prin analogie cu xara, pe care o

întrebuințau Cantacuzinii paralel cu cea
AS

corectă încă din al XV-leaveac—, care mij­

locește corespondența lui Bethlen Găbor%
UI
BC
 Y
XLVI

AR
principele Ardealului, cu Muscalii k Liber,
Limber, era un nume rar, dar care se între­

IBR
buința la noi în trecut, și unul din fiii îm­
păratului loan Cantacuzino, Manuil, se că­
sătorise cu fata nobilului sîrb Liber1 2.

YL
într’un articol foarte instructiv 3, d. I. Ta-
noviceanu a rectificat datele Genealogiei în

SIT
ceia ce privește apariția în dregătorii a
fiilor sau nepoților lui Andronic. Toma era
al doilea Postelnic, funcție pentru îndepli­
ER
nirea căreia se cerea cunoștință de turcește,
în 1625, pe cînd domnia adecă în Moldova
Radu Mihnea, al cărui urmaș Miron Bar-
NIV

novschi — ginerele lui Radu—îl face Mare-

Sluger. lordachi e Mare-Vistier, de odată
U

sau fără să i se poată urmări trecutul, în

1631, supt Moise Movilă, dar trebuie să cre­
AL

dem că el se afla în țară pe același timp ca

și fratele său mai mare.
R

D. Tanoviceanu a arătat că Mihail sau

NT

Mihailachi, fratele ce ar fi rămas în Con-

stantinopol după Genealogie,«vărul premare»
al lui Constantin Postelnicul, după Logofă­
CE

tul Cantacuzinesc 4, fusese și el Vistier supt

Miron-Vodă, care a domnit, cum se știe, în
sensul și cu oamenii socrului său, Radu
I/
AS

1 Bethlen Gdtor fejedelem levelezese de Szilăgyi San­

dor, Budapesta, 1886, p. 426.
2 Ducange,, l. c.y no. 18.
UI

3 Archiva din Iași, III, p. 14 și urm.

4 Magazin, 1, p. 363.
BC
 Y
XLVII

AR
Mihnea. El ar apărea întăiu pe la 1621, cînd

IBR
era Postelnic, pentru știința de limbi străine,
supt Alexandru Iliaș, care venise după Gașpar
Gratiani, iar acesta după întîia Domnie a

YL
lui Radu-Vodă.
Un lenachi Cantacuzino, cunoscut numai
prin documente, e Mare-Vistier, urmează

SIT
d. Tanoviceanu, în 1631, deci supt Moise
Movilă. Și d-sa mai observă că viitorul Pos­
telnic muntean Constantin Cantacuzino era
ER
prin 1627-9 —supt Barnovschi — Mare-Pă-
harnic al Moldovei.
NIV

în sfîrșit, d. I. Bogdan îmi semnalează

un document muntean din 1623, de la Radu
Mihnea, prin care acest Domn dă satul Fră-
U

sinetul, fost al lui Mihai Viteazul, lui «jupîn

Dumitrachi Cantacozino x». Acest Dumi-
AL

trachi nu e altul decît viitorul Tatar can-

tacuzinesc.
R

De aici resultă limpede că fiii risipiți ai

NT

lui Andronic Cantacuzino ucis au fost aduși

înnapoi în țerile noastre de Radu Mihnea,
CE

care veni încunjurat de o numeroasă și

aleasă boierime grecească. Toți Cantacuzinii,
șese la număr, nu cinci, s’au împărtășit de
I/

boierii românești, începînd cu Mihail și ter-

minînd poate cu Dimitrie. Au fost mai ales
AS

Postelnici și Vistiernici, din causa cunoș-

UI

* Originalul în Arch. Statului, documente restituite

de d. B. P. Hasded.
BC

1
 Y
XLVIII 4

AR
tinților lor și din causa priceperii în mî-
nuirea banilor și încrederii ce meritau prin

IBR
conștiința lor. Unii din ei aii trecut din
Divanul lui Radu Mihnea în.al ginerelui

YL
său, Barnovschi Movilă, și aceasta s’a în-
tîmplat și cu Constantin Postelnicul, care
e înfățișat supt numele de Movilă într’un

SIT
portret de familie, ce datează încă de la
începutul veacului al XVUI-lea și are o
inscripție clară, unde numele de Canta-
ER
cuzino stă alături cu acel de Moghilă l. Tul­
burările împotriva Grecilor, stîrnite de Va-
NIV

sile Lupii, fiu de Grec de ai lui Radu Mih-

nea și el, trimiseră pe Mihai la Constanti-
nopol, de unde nu se mai întoarse, pe Di­
U

mitrie la Tatar!, unde-1 precedase rudele

sale Paleologii, pe cari putuse să-i vadă în
AL

Moldova. Dar Constantin trecuse de’nnainte

în Țara-Romănească, unde un inimos Domn
R

nou, cu gînduri înnalte, Matei-Vodă, avea

NT

nevoie de boieri potriviți pentru a le servi.

Și în Divanul de luptă al lui Matei pănă

CE

la întărirea din Constantinopol, la începutul

anului 1633, Constantin Cantacuzino, fostul
I/

Păharnic moldovean, figurează în demnitatea

AS

1 Tabloul se află azi în posesia d-lul G. Gr. Canta­

cuzino, al cărui părinte l-a căpătat în Paris de la
coborîtorul Iul Radu beizadeâ, marchisul de Blaisel.
UI

Radu, răzimîndu-se pe acest tablou, din care iea

titlul Iul Constantin — v. p. 31 — face un întreg
pomelnic de Movilești falși ; ibid., p. 28.
BC
 Y
H XLIX

AR
însemnată a Marelui-Postelnic. El ocupa și

IBR
mai departe acest loc, care-i dădu un titlu
nedezlipit de numele său. Alt! boieri au
îndeplinit pe rînd deosebite dregătorii, în-

YL
nălțindu-se,schimbînd pe loc, decăzînd, după
împrejurările Domniilor și capriciile oblă-
duitorilor. fii, Constantin, a fost numai Pos­

SIT
telnicul, și,’ mai mult de cît atîta, statornicia
lui nu i-a îngăduit să treacă de la un stăpîn
la altul. După moartea lui Matei, cu care
ER
se potrivia de minune, fiind amîndoi strîngă-
tori, buni gospodari, creștini evlavios!, Cons­
NIV

tantin rămase toată viața lui mai ales «biv

Vel Postelnic», Postelnic titular, și nici o is­
pită nu-1 putu scoate din liniștea lui patriar­
LU

chate. Făcînd la 1655 un jurămînt de credință

ocrotitorului țerii, Gheorghe Răkdczy al
II-lea, «Craiul» ardelean, el își adună viața
RA

de dregător în aceste cuvinte de la început:

«Eu Costantin Catacuzind, carele am fost
NT

în zilel[e] răpăusatului Mateiu Voevod, încă

dinceputul Domniei Mării Sale păn și la
CE

fărsit, Postelnic-Mare, iară după răpăusa-

rea Mării Sale, în zilele alesului Costantin
Șerban Voevod, nepohtind nicio boerie, ce
I/

rămăind mazil»,—cum rămase totdeauna1.

Tot atîta statornicie arătară și ceilalți
AS

doi Cantacuzini rămași în țară, și viața lor

se asamănă bine cu a fratelui lor din Țara-
UI

lorga, Studii și doc., IV, pp. 32—3, no. XLI.

BC

4
 Y
AR
Românească, ce-i întrecea însă printr’o ma­
nifestare mai înnaltă a acelorași calități,

IBR
lordaclii și Toma ajută în 1634 pe Vasile-
Vodă să ajungă în Domnie, și toată cîrmuirea
îndelungată a acestui Voevod se razimă pe

YL
averea și sfatul lor. Matei avu norocul să
moară în Scaun, și lăsă țara, pentru care
muncise și luptase, în mînile unui Voevod

SIT
din neamul său. Vasile Lupu fu îndepărtat
printr’o răscoală, și cel ce-i urma fu un
ER
dușman învierșunat. El prinse, neapărat, pe
amîndoi Cantacuzinii, pe unul cu armele,
pe cellalt cu șiretenie, și, întemnițîndu-i,
NIV

i-ar fi omorît, dacă noul Domn muntean,

rugat de Constantin Postelnicul, n’ar fi oprit
peirea lor printr’un boier trimis grabnic în
LU

ștafetă L Ei fură deci iertați, li se dădu dru­

mul să-și caute de afaceri și, fiind-că ei erau
RA

oameni cu atîtea rude, cu foarte mulți prie­

teni, cu pămînturi întinse, Gheorghe Ștefan
i-ar fi întrebuințat bucuros, măcar în dre­
NT

gătorii de acele, ce nu-I puteau pune în le­

gătură cu veșnic neastîmpăratul lor stăpîn
CE

și prieten de odinioară. Dar ei rnu se îndu­

plecară la aceasta, ci-și stătură în pace la
moșii, lăsînd pe alții să ție Vistieria, ce
I/

fusese din capul locului a lui lordaclii, și

AS

Slugeria-cea-Mare, pănă la care se ridicase

UI

1 Cf. Miron Costin și Cronica lui Constantin Că­

pitanul.
BC
 Y
AR
LI

fratele mai mare, Toma. Numai după ce

IBR
Gheorghe Ștefan se duse la rîndul lui să
guste amărăciunea înstrăinării și umilinții,
Cantacuzinii moldoveni se întoarseră iarăși

YL
în dregătorii, țiind cîțiva ani, cînd una,
cînd alta din ele, pănă-i ajunse moartea la

SIT
adînci bătrînețe : pe unul în 1666 (?), iar pe
cellalt cu vre-o doi ani înnainte L
Amîndoi erau oameni cu pricepere în
ER
negociații, buni de sfat în această privință.
Fără să fi avut vre-unul Postelnicia, îi ve­
NIV

dem întrebați la toate întîmplările mari,

trimes! cu solii prin străinătate, ca atunci
cînd Toma Cantacuzino merse pentru Turci
U

la Țarul din Moscova, în 1637 1 2. Ca și fra­

tele lor, ei trăiesc în îndeplinirea povețelor
AL

legii în care credeau. Dorința de bogăție

și putere nu-i face nici-odată să treacă
R

peste hotarele lor, dincolo de care văd ru­

șinea din partea oamenilor și pedeapsa din
NT

partea lui Dumnezeu. Pe un timp de hră-

pire și cruzime, cînd puterea nemilostivă
CE

smulgea hrană pentru lăcomia totdeauna

fiămîndă, ei dau înnapoi moșiile dușmanilor
de moarte, pe care nu cred că au dreptul
I/

să le stăpînească, și, cînd toți se plecau în-

AS

1 Tanoviceanu, l. c., pp. 18-9. Piatra lui Toma, de

la biserica Golia din lași, e scrisă în românește și
UI

slavonește; e pe alocurea foarte ștearsă. Mi s’a părut

că data ar fi : 31 Decembre 7172.
2 lorga, Studii asupra istoriei Romînilor în secolul al
BC

XVII-lea, I, p. 43.
 Y
LII

AR
naintea vorbei temute a Domnului, ei îi
înfruntă mînia, dacă e vorba de interesele

IBR
săracilor și cu primejdia lor ei pot înlătura
sarcina ce i-ar strivi pe aceștia x.

YL
Pe acel timp puterea mare o avea cine
stăpîniă multe lanuri și pășuni și cine cu­

SIT
prindea mai mult loc din pămîntul terii
între pietrele sale de hotar. Cine avea am­
biția de a lăsa un nume, de a îndrepta după
ER
părerile sale fapta altora, trebuia să fie bo­
gat în moșii. După bogăția de pietre scumpe,
NIV

de haine și blănuri de preț, de sineturi și

arende a lui Șaitan-Oglu, și chiar a lui An-
dronic, Constantin, strămutat în nouă îm­
LU

prejurări, se puse pe adunarea unei avuții

nouă. încă de la 25 Decembre 1634, Matei-
Vodă îi întărește stăpînirea peste moșia
RA

Sărata 2. Si, după ce ieși din Divanul țerii,

pănă în ajunul morții, îl vedem rotunzind
NT

hotarele, întregind moșiile, înnoind confir­

mările, asigurînd astfel și mai puternic
rostul său și al neamului său în conducerea
CE

patriei pe care și-o alesese. Avem cumpă-

1 Locurile privitoare la asemenea purtări ale lor

I/

aii fost culese din cronicarii contemporani, Miron

AS

Costin și Neculcea, de Tanoviceanu, l. c,

2 Document pe pergament, în colecția d-lul G. Gr.
Cantacuzino. Se pomenesc în el: Radul al 2-lea
UI

Vistier, Dumitrașco din FilipeștI, asupra căruia v.

Prefața la ediția ce am dat din Constantin Căpitanul,
Bunea Logofătul, Gherghe Logofătul. V. Documentele.
BC
 Y
LIII

AR
rături de ale lui la Ștefănești din 28 lanuar

IBR
1661 și din 4 Decembre 1662, — aceasta din
urmă aproape un an înnainte de omorul său b
Căsătoriile tuturor Cantacuzinilor din al

YL
XVII-lea veac îl ajutară și ele a-și al­
cătui o imensă avere teritorială. Toma luă

SIT
de nevastă pe o jupăniță din neamul Ciol­
panilor, înrudit cu al lui Ghenghea, Marele-
Logofăt al lui Moise Movilă 12, și un Trifan
ER
Ciolpan fusese la 1538 boierul pe care toți
cei sătul de Rareș, sau înfricoșați de sosi­
NIV

rea lui Soliman-cel-Mare, îl trimiseră la a-

cesta pentru a cere un Domn de pace 3. A
doua nevastă a lui, fata capuchehaielei mol­
LU

dovenești la Poartă, era probabil tot o pă-

mînteancă 4. lordachi a fost soțul uneia din
cele două fete ale lui Costea Bucioc, Ma-
RA

rele-Vornic pe care Schender-Pașa îl trase

în țapă, ca pe un hain, în 1620 5. Toate a-
NT

ceste soții ale Cantacuzinilor așezați în*

1 Documente, la aceste două date. Pe dosul unul
CE

document de la Ștefan Surdul, no. XL/75 la Acade­

mia Romînă, se înseamnă : «Aciasta se-au luoat cînd
se-aă cumpărat satul de pan Costandin Postelnicul».
- Cf. Tanoviceanu, l. c. și lorga, Studii as. 1st. Ro­
I/

dinilor, pp. 16, 52-3; Studii și doc., V.

AS

3 Ureche, p. 137.
* Pentru căsătorie, v. Hurmuzaki, Fragmente, III, p.
102 și Zinkeisen, Gesch. des osm. Reiches, IV, p. 516 ;
UI

cf. Tanoviceanu, l. c.
5 Tanoviceanu, Z. c., și lorga, Prefața la vol. IV
din Studii și doc.
BC
 LIV

Y
AR
Moldova erau din cele mai bogate și mai
vechi neamuri ale boierimii locale. Dar le­

IBR
gătura de familie pe care o încheie Cons­
tantin Postelnicul cu Domnița Elena avea
o și mai mare însemnătate pentru Canta-

YL
cuzini.
Elena era fata cea mai mică a lui Radu-
Vodă Șerban, și acesta moștenise de la

SIT
mamă-să Maria, de la bunică-sa Anca, de
la unchiu-său după mamă Șerban Postelni­
ER
cul și de la unchiu-său mare, Postelnicul
Mareea, morțl cu toții fără posteritate1, în­
tinse moșii, pe care fără îndoială le reuni
NIV

cu altele în cursul unei Domnii de zece ani

de zile și pe o vreme cînd zilnic mica pro­
U

prietate venia să se topească în latifundiile

boierești. El fu gonit însă de Unguri și,
AL

întoreîndu-se pentru a-I bate, nu putu să

rămîie Domn, ci pribegi în țerile împăra­
R

tului creștin, luînd cu sine și pe această

fată Elena, ce i se născuse în adăpostul
NT

din Suceava al Doamnei Elena. «Atuncea»,

în 1611 deci, «Șerban-Vodă de abia au scă­
CE

pat cu o seamă de oameni pîn’ la Suciava,

că acolo era și Doamnă-sa, și acolo au năs­
cut și o cocoană, botezîndu-o părintele Vlă­
I/

dica Crimea, numindu-o Elena» 2.

AS

* V. Ilie Nicolescu, Din genealogia familiei Goleseu, în

UI

Soua Revistă Rornină pe 15 Novembre 1901, p. 357 si urm.

2 Stoica Ludescu, în Magazin, I, p. 306.
BC
 Y
LV

AR
Dar bogatul Domn rămase după aceasta

IBR
un foarte sărac pribeag, căci moșiile unui
baiu al Sultanului, cum era el, treceau de
la sine în inînile urmașului credincios împă­

YL
răției, care făcea cu dînsele cum credea mai
bine și mai folositor pentru dînsul. Și cei
ce se împărtășiau din pradă nu erau siguri

SIT
totuși că vor stăpîni-o totdeauna, căci se
schimbau necontenit Domnii, din neamuri
ER
deosebite, și ei hotăriau despre toate cum
li era voia.
Cît se perindară Greci în București, sau
NIV

pămînteni așa de slabi ca Gavriil Movilă,

averea lui Radu Șerban era pierdută. Cînd,
prin diata sa din Viena, la 28 Februar 1620,
U

Domnul fugar lăsa celor două fete ale sale,

AL

Anca și Elina, pămînturile pe care i le în­

credințase pentru aceasta, la moartea ei,
niaică-sa Maria, el lua o măsură care privia
R

numai viitorul nesigur, și nu presentul de

NT

o tristă realitate h Peste o lună muria Radu,

și familia-I rămase încă mult timp în străi­
CE

nătate 12. Vedem, în adevăr, în acest an chiar,

trimiși ai «Voevodesei lui Șerban» cari vin
la Brașov ca să treacă muntele, dar fără
I/

«să iasă un folos din aceasta 3. împăratul îi

AS

1 forga, Socotelile Sibiiulul, Apendice. Dăm aicT actul

UI

în facsimile.
2 V. prefața la Studii și doc. IV, p. CXLII, nota 3.
3 lorga, Socotelile Brașovului, p. 50.
BC
 Y
LVI

AR
dăduse cîteva mii de florini pentru plata
datoriilor 3.

IBR
Fata cea mai mare a lui Radu-Vodă se
căsători îndată după moartea lui cu un pri­
beag tot așa de nenorocit cum fusese acel

YL
ce murise, și osîndit și el la aceiași moarte
între străini. Petrașcu, fostul Nicolae-Vodă

SIT
al Țerii-Romănești, fiul fără energie al ma­
relui Voevod Mihal, fusese odinioară un ad­
versarii! al lui Radu Șerban, de care a fost
ER
și însemnat la nas 2. Dar, cînd Domnia de
fapt a unuia și speranțele de Domnie ale
NIV

celuilalt fură sfărîmate pentru totdeauna,

cînd prigonitorul și prigonitul de același
neam, și din acelaș singe chiar, se întîlniră
LU

pe pămînt străin, ei se împăcară. Domnița

Anca, devenită soția lui Petrașcu, avu cu *
dînsul doi copii cari trăiră : un fiu Miliai-
RA

Vodă, care sămăna mai curînd cu bunii de-

cît cu tatăl său, și o fată, care fu numită
NT

Elin$, după numele bunicii, care era și al

mătușii sale.
La 1622 îi muria lui Petrașcu un fiii, Ga-
CE

vrilaș, al cărui nume era ales în legătură

cu al lui Mihal. în 1624 se năștea «Elinca»,
și în anul următor Mihal. La 1627, Anca era
I/

văduvă, dar sărăcia-I era ușurată printr’o

AS

1 Hurrauzaki, IV1, p. 622, no. DXLI.

UI

2 V. Prefața la vol. IV din Studii ți documente; cf. cu

Archiv file frieb. Landesk., Neue tolge, III, p. 87.
BC
 Y
LVII

AR
donație de bunuri ce se făcuse în 1622 so­

IBR
țului ei L Cîțiva ani de zile o vedem pur-
tînd un greu proces pentru moșiile de moș­
tenire 2, în care timp stătea la Viena, pri­

YL
mind de la împărat un ajutor de cincizeci
de fiorini pe lună 3. în 1635 o vedem cerînd
de la principele Ardealului moșiile «Buja

SIT
și Luna» 4, care fusese dăruite, credem, a-
mîndouă lui Mihai Viteazul de Sigismund
Băthory, pe timpul cînd acesta nădăjduia
ER
.
să-l stăpînească și să-1 întrebuințeze 56
Matei Basarab ce domnia atunci în Țara-
NIV

Romănească își recunoștea înrudirea cu fa­

milia lui Șerban, și un document anterior cu
mult; Domniei lui ni destăinuiește că averile
U

«Basarabilor» din sîngele lui Neagoe se îm­

părțise între văduva lui Barbu Banul, bunica
AL

Voevodului mort în 1620, și între ramura

colaterală, mai bogată și mai norocoasă G,
R

din Brîncoveni7. Neavînd fiu căruia să-i

NT

lase Domnia, Matei se gîndi la nepotul

‘ Cf. Hurmuzaki, VIII, pp. 399—400, 402, 415 și urm.
CE

V. și Slavici, Familia lui Mihai Viteazul, în Vatra, I,

pp. 289, 321, 523 și urm.
2 Hurmuzaki, VIII, l. c.
’ Ibid., IV, p. 610, No. DXXIV.
I/

4 Ibid., p. 617, No. DXXXIII.

AS

6 Ibid., IV1, p. 287. Cf. lorga, Sate și preoți, p. 53 nota;

și Bunea, Vechile episcopii romineștl, Blaj, 1902, p. 64.
6 Ilie Nicolescu, în Noua Revistă Roniîuă, IV, p. 3582,
UI

nota 2.
7 Neamul se stinsese cu «Barbu Banul ce pribegise
supt Mircea Ciobanul», și care e acel ce se constată
BC
 Y
LVIII

AR
lui Mihai Viteazul, .spre care toată lumea
boierilor luptători, la cari ținea el, s’ar fi

IBR
uitat cu bucurie și încredere. încă din 1640,
Anca și ruda-i din Scaunul muntean cereau
de o potrivă să se îngăduie familiei lui Ni-

YL
colae-Vodă a se întoarce în țară, cu averea
și morții lor ]. împăratul dădu voie celor

SIT
două femei să plece și să iea cu dînsele,
dacă voiesc, oasele lui Radu-Vodă, astrucate
la biserica Sf. Ștefan din Viena și ale lui
ER
Nicolae, ce-și aflase un adăpost în biserica
sîrbească din Raab 23 , dar, primind și în a-
NIV

ceastă privință propunerea Doamnei, el opria

la Viena pe tînărul Mihai-Vodă ce putea fi
întrebuințat cîndva cu folos, în Ardeal mai
LU

alet 5. Totuși împăratul nu era în potriva

alegerii ocrotitului său ca viitor Domn mun­
tean 4.
RA

La 18 Novembre din acest an 1640 sosiau

la Brașov, cu carele ce duceau morții iubiți5,
NT

supt Vintilă-Vodă. V. ediția lui Constantin Căpitanul

ce am dat, p. 53 n. 2 și Prete.idenp, p. 36; Hurmuzaki,
CE

XI, pp. ill, IV, XXI.

1 Cf. Hurmuzaki, IV*1, p. 610, No. DXXiv ; p. 651,
No. DLXXVII și p. 654, No. DLXXXII.
2 «NachRaab, ihn die Ratzischen Kirchen»; Cronica
I/

lui Kraus, în PcnUs lieruni A triocanon, Scriptures, I, pp.

135—6.
AS

3 Hurmuzaki, IV1, p. 652, No. DLXXvm.

4 Ibid., p. 655.
8 Kraus, l. c., e explicit: «Die Petrasko Waidin, Ra-
UI

dulyanna, Scherbans Togter, so sich eine lange Zeit

nach ihres Herren Thodt zu Wienen enthalten undt
BC
 Y
LIX

AR
Domnița Anca și fiica ei Elina sau Elinca,

IBR
împreună cu Logofătul lui Matei, venit ca
să le aducă, și o suită de șaisprezece cre­
dincioși. I se dădeau din oraș tot atîția cai,

YL
și două trăsuri, ce luau drumul Brașovului
la 23 b Mihai rămăsese la Curtea germană,
și mamă-sa-i scrie în 1641 prin oamenii lui

SIT
Vodă 2- în 1643 ea se gîndia sătrimeată a-
cestui fiu îndepărtat, care se pregătia, slu­
ER
jind împăratului, pentru o mărire viitoare,
cenu-ifu îngăduită de noroc, cele trebuitoare
pentru a-și pune moșiile în orînduială: «oi,
NIV

boi, cai și altele ca acestea» 3. La această

dată, văduva lui Radu Șerban nu mai pare
să fi fost în viață și, dacă ea și cealaltă
U

fiică, Elina, s’ar fi întors mai înnainte — și

nu înțelegem de ce s'ar fi făcut deosebire
AL

între cele două surori—, Anca n’ar fi vorbit

numai, cînd cerea voie de plecare, despre
R
NT

mit Hilff dess Matthae Waida, anno 1652 (sic) Jahrs’

ihn die Walachey verreisset, hat sie auss Zulassung
CE

uadt sonderlicher Gnadt des Rbmischen Kaysers Fer-

dinandi3.,der beider verstorbenen Waida Bein, Scher-
bans und Petrasko, ihn die Walachei hollen und aida
in ihre eigene Kirchen, so sie selbst erbawet, begra-
I/

ben lassen, undt dass nicht betrachtet quod terra ubique

AS

sil benedicta». Oasele fură îngropate la mănăstirea Co-

rnanadin Vlașca. Cf. lorga, Socotelile Brașovului, p. 50 ;
Socotelile Sibiiulul, p. 19—20 ; Cronicele Muntene, pp. 158—9*
UI

* Socotelile Brașovului, p. 216.

2 Hurmuzaki, IV*, pp. 661-3.
3 Hurmuzaki, IV, p. 676; p. 679, No. DCH.
BC
 Y
LX

AR
«rudele» sale din Țara-Romănească, ci le-ar
fi arătat anume. Deci trebuie să se admită

IBR
că Anca și Elina, fetele Domnului din 1611,
văzură în acelaș timp țara, din care una
plecase copilă, și pe care cealaltă n’o

YL
cunoscuse pînă atunci.
îndată ce familia se așeză pe moșiile de

SIT
baștină, ale lui Radu și ale lui Mihai-Vodă,
Elina cea dintăiu se mărită după Constan­
tin Postelnicul, în casa căruia statură pană
ER
în vara lui 1644 și celelalte două Domnițe L
Șederea aceasta e socotită de dînsele la
NIV

plecare că ar fi ținut doi-trei ani, ceia ce

pune ca dată a căsătoriei lui Constantin
Cantacuzino : 1641 sau 1642.
LU

Crescută în străinătate, la școli cum nu

erau pe atunci în părțile noastre, deprinsă
RA

cu o viață de civilisație superioară, de rîn-

duială cuminte a casei, înzestrată cu însu­
șiri alese ale inimii și cu un simț fin și si­
NT

gur pentru ce e frumos în faptele omenești,

jupăneasa Elina merită a ocupa locul de
CE

frunte între femeile din boierimea mun­

tean» a epocei sale. în timpurile bune ca
și în timpurile rele, ea și-a îndeplinit în­
I/

treaga datorie, și, cînd bărbatul ei pieri, prin

AS

1 Declarația Ancăl, măritată atunci cu un Evstratie

UI

Golescu, al doilea Vistier, în Genealogie, pp. 54-6. Cf.

Ilie Nicolescu, l. c., p. 331 și urm.
BC
 Y
LXI

AR
omor, după o viață împreună de mai bine

IBR
de douăzeci de ani, ea știu să-și conducă
astfel casa, în care un singur copil era de
vrîstă, încît averea, autoritatea și numele

YL
bun al familiei rămaseră neatinse. Din cei
șese fii ai ei se dezvoltă un neam întins și
puternic, ce înrîuri fără contenire aproape

SIT
toată istoria noastră pănă în timpuri foarte
târzii.
ER
III.
NIV

In timpul Domniei lui Matei-Vodă găsim

numele lui Constantin Postelnicul, în toate
mărturiile documentelor interne, și supt
LU

toate tratatele se văd iscălitura și pecetea

lui cu vulturul împărătesc. La moartea Dom­
nului său, nu era unul dintre doritorii de
RA

Domnie, cu care să nu aibă vre-o legătură

de sînge sau de prietenie. Mihai-Vodă, ne­
NT

potul celui Viteaz, era fiul cumnatei sale

Anca; Istratie Vistierul ținea pe Domnița
Elinca, fiica aceleiași Anca; Diicul mărită
CE

pe una din fetele lui, Păuna, cu fiul cel mai

mare al Postelnicului Drăghici L în sfîrșit,
Constantin-Vodă, învingătorul, un fecior de
I/

preoteasă, avea de tată pe Radu-Vodă Șer­

AS

ban, și era astfel cumnatul Cantacuzinului.

El se feri însă de ori-ce amestec în dregă-
UI

1 Genealogia, p. 94; Documente: lista moșiilor lui

Drăghici.
BC
 Y
LXII

AR
toriî, fiind sătul de slujbă pe de o parte,

IBR
iar pe de alta încrezîndu-se foarte puțin
în trăinicia împrejurărilor nouă stabilite
după dispariția înțeleptului Voevod Matei,

YL
în zădar s’ar căuta numele acestui boier cu
prieteni la Turci, cunoscător al limbii tur­
cești și al celei grecești—frații lui fură pri­

SIT
viți pană la sfîrșit ca «Greci»—printre bo­
ierii trimiși la Poartă de alesul din 1654
pentru a i se întări locul de Domn ales 1:
ER
i se duse numai ginerele. Pană Filipescu, și
fiul mai mare, Drăghici Logofătul. Cînd Sei­
NIV

menii se ridicară, turbați de bielșugul lefilor și

jafurilor, asupra boierimii, în care vedeau o
piedecă pentru tirania lor de pretorieni, și
U

fruntași al boierimii muntene căzură, cu Banul

și Vistierul în frunte, Constantin era adă­
AL

postit departe de Tîrgoviște, la moșia lui

dintre muncele, Filipeștii, unde gospodăria
R

pentru fiii și fetele ce-i dăduse Dumnezeu

NT

și asculta abia zgomotul ce răzbătea pănă

la dînsul din trufașa frămîntare a lumii.
CE

Dar, cînd Seimenii fură zdrobiți de Ar­

deleni, se găsiră boieri, ca Pîrvul Vlă-
descu, cari învinovățiră pe Răkdczy că a
I/

robit țara către Postelnicul 2.

Era, de altmintrelea, un credincios fără
AS

reserve al nouei Domnii, și, în lanuar 1655,

UI

1 V. Studii si do cum., IV, p. 268, No. CC.

2 Diplomataria, XXIII, p. 272.
BC
 Y
LXIII

AR
el se lega prin jurămînt,’pe el și pe frații

IBR
săi, la credință față de principele ardelean,
patronul lui Constantin-Vodă, cărui prin­
cipe îi arătase mulțămirl încă din vara anu­

YL
lui trecut L între boierii ce merseră însă în
Ardeal pentru a cere lui Răkdczy să inter-
vie, el nu se găsia. Dacă găsim în acest

SIT
timp vre-o scrisoare de a lui în culegerile
documentare ungurești, ea privește dara-
vere de bani, și nimic alta k ER
Constantin, amestecat într’un războiu de
care nu putea scăpa, își pierdu tronul, dar
NIV

Postelnicul Cantacuzino nu se amestecase,

precum ar fi făcut în locul lui atîția alții, în
politica acestui cumnat, — așa încît el putu
LU

să rămîie fără primejdie. Supt Mihnea cel

Rău, un aventurier zăpăcit de noroc, de
RA

ambiție și de primejdie, el se îndepărtă și

mai deplin de cealaltă boierime, lacomă de
cinste și de foloase bănești căpătate altfel
NT

decît prin munca ogoarelor. Nevoit a primi

Logofeția-cea-Mare, el nu-șl pierdu mult
CE

timp cu dînsa,și,iscălindu-se, începu și acum

cu vechiul lui titlu. Ce putea face el însă,
nu era îngăduit fiilor lui, cari trebuiau să
I/

intre și să înnainteze în boierii. DrăghicI, cel

mal mare, numit astfel după DrăghicI din
AS

Mărgineni,bunicul Doamnei lui Șerban-Vodă,

UI

* Studii și doc., IV, pp. CCLXI-II, pp. 32-3.

2 Cf. Szilâgyi, Bellum boreo-orientale, și Diplomataria, l. c.
BC
 Y
LXIV

AR
merse în Ardeal cu afaceri ale Domniei, și
el se găsia în această țară, unde avea încă

IBR
din 1656 dreptul de a se adăposti, la 13
Septembre 1658, cînd din Alba-Iulia, ce era

YL
să fie în curînd arsă de ostile de năvălire,
Răkoczy dă drept de nobilime ardeleană, cu
arme în sens european, lui «Traian Canta-

SIT
cuzino din Filipești»1. Șerban, al doilea fiu
al Postelnicului, era ținut de Domn totdea­
una la Curtea și în alaiul său 2, întrebuin-
ER
țîndu-1 ca al doilea Postelnic; ceia ce era
o dregătorie de cunoștinți, de agerime și
NIV

de încredere.
La 10 August 1658, după stilul nou 3, nă­
vălitorii împotriva lui Răkoczy, între cari
LU

și Mihnea, trecură munții în Țara Bîrsei, și

la 14, adecă la 2 ale lunii în socoteala noas­
tră, tîrgoveții din Cohalm își căutau mîn-
RA

tuirea în cetate, căci veniau Tătarii «și cel

doi Voe-vozi ai țerilor romînești»4. Cu o zi
NT

înnainte, se știa la Bistrița că «a intrat duș­

manul»5. Iar încă de la 9 se aflase la Sibiiu
CE

că pasul Buzăului fusese cucerit 6.

Nu știm cine a rămas ispravnic de Scaun
I/

1 Genealogia, pp, 103-7.

2 Ludescu, p. 349.
AS

3 V. Nekesch-Schuller, în Quellen der Stadt Kronstadt,

IV, p. 247.
4 Studii și doc., IV, p. 249, no. LXXXVI.
UI

5 Ibid., I-1I, p. 49.

° Soc. Slbiiulul, p. 10.
BC
 Y
LXV

AR
pentru Mihnea, de și se vede în lipsa Dom­
nului scriind pentru o afacere Brașovenilor

IBR
«Statie Vel Cupar»1. Acest ispravnic trimise,
după porunci lăsate de Voevod la plecare,
pe Odor Căpitanul, cu «Tîrgovișteanii și cu

YL
toți plăiașil lalomiții», pentru a pune mîna
pe Constantin Postelnicul și pe ginerele său

SIT
Pană Filipescu, ce se aflau împreună, la Fi-
lipești, de bună seamă. Dacă a fost o Marți
dimineața, cînd ceata de slujitori ajunse
ER
unde i se arătase prada, atunci data de 26
August trebuie prefăcută în 27 ale aceleiași
luni. Socrul și ginerele avură vreme însă
NIV

să se arunce pe cai și să apuce drumul

către munte. «Două zile și două nopți» ei
U

se strecurară pe poteci, cu gonașil pe urmă,

pană ce «le-au deschis calea Dumnezeu» și
AL

ei ajunseră în locul de mîntuire al Brașo­

vului. Aici veniră, de sigur, după dînșii, și
R

familiile lor, afară de fiii ce se aflau cu

Vodă, la oaste și în solie2.
NT

Dar și acestora li se trimise răspuns să

fugă. Pentru Drăghici, ar fi fost mai ușor,
CE

nefiind el supt paza nimănuia. Șerban se

furișă de lingă Domn, cînd oștile ajunseră
acum la Sibiiu 3, adecă în Septembre. El își
I/

găsi pe ai lui în Moldova, de unde lipsia

AS

* Socotelile, Brașovului, pp. 103-4.

2 Izvorul e Stoica Ludescu, prescurtat numai de
UI

Constantin Căpitanul.
3 Ludescu, l. c.
BC
 LXVI

Y
AR
Gheorghe-Vodă Ghica, dar rămăsese în lo-
cu-I fiul său, un tînăr Grec, crescut în țară,

IBR
căsătorit cu o SturdzoaieA, dar înfățișînd
în figura lui nesigură, chinuită de îndoieli
și de păreri de rău, în ochii lui tulburi de

YL
gînduri și de fapte rele, ca și în sufletu-i
de necredință, pentru care a trăda, a înșela
a minți, era o trebuință, tipul Grecului în

SIT
cel mai rău înțeles al cuvîntului. Și totuși
acesta era omul, din cîți ne-au cîrmuit pănă
ER
la Șerban-Vodă Cantacuzino, care avea mai
multă pricepere, mai multă îndrăzneală po­
litică, și mai multă cultură.
NIV

Ni se spune că Șerban «s’au curtenit la

Ghica-Vodă» 1 2, s’a făcut adecă pentru mo­
ment boier moldovean. Drăghici însă ale­
U

sese de-ocamdată altă politică, și el nu

AL

era singurul dintre rudele Cantacuzinești

care s’o fi ales. în cetatea din Bălgrad se
R

aflau la 29 April 1659 Drăghici, Pană Spă­

tarul, cumnatul său adecă, Filipescu, Stroe
NT

Logofătul, poate acela ce-și iea de obiceiu

titlul de Vistier, Golescul din Leurdeni care
CE

unelti moartea lui Constantin Postelnicul 3,

1 V. și Tanoviceanu, în Arch. soc. științ. și lit. din Iași,
I/

II, p. 81.
2 Ibid.
AS

3 V. Ilie Niculescu, l. c., p. 381 și urm. Cu privire

la el se păstrează la Ac. Rom. patru zapise: prin unul,
din 18 Decembre 1662, lani al Gherghinei vinde o vie
UI

la ȘtefăneștI «Vornicului Stroe ot Golești»; prin al

doilea, din 20 Maiă 1667, «Lavrentie călugărul ha-
BC
 Y
LXVII

AR
Radu Mihalcea, sau Mihălcescu, Comisul, a
cărui fată, Rada, se mărita după Constan­

IBR
tin, fiul lui Pană și nepotul de fată al bă-
trinului Cantacuzin 1. Ei se înfățișează toți

YL
ca «boierii carie au eșit cu Măriia Sa Cos-
tandin-Vodă», de și foarte mulți veniră mai
târziu la fugar, după ce trecuse prin slujba

SIT
lui Mihnea. Ei făceau din nou jurămînt că
vor fi totdeauna cu credință față de Răkâczy,
căruia peste cîteva zile numai îi dădea
ER
asigurări de același fel Constantin Șerban
însuși, din Sîmbor, în părțile Cohalmului 2.
NIV

Aproape în același timp cu acest act e

scris un altul, prin care Grigore-Vodă, ce
ținea la dînsul pe alți membri ai familiei,
U

făgăduia lui Drăghici să fie «cu sufletul și

cu credința nedespărțit de dînsul», dacă i-ar
AL

veni în țară 3. Ceia ce făcu peste puțin.

Iar pe acea vreme bătrînul Cantacuzino
R

scria ast-fel «Craiului»:

NT

«Cu prilejul acesta n’am voit să-ți fiu

«nerecunoscător Măriei Tale, văzînd și pe
CE

giul», îl dă o alta, tot acolo (semnează și Daniil e-

gumen de <Virăș», Vieroș); prin al treilea, din 5 April
1668, «Deadiul feciorul Gherghinei Corneei ot Dlă-
I/

gopol» îl cedează altă vie în ȘtefăneștI (247-9/xxix);

a patra vînzare e din 28 Mi rt 1666 (252/XXIX).
AS

1 Cf. Soc. Brașovului, p. 138 și n. 1; Cronicile Muntene,

pp. 161-2.
2 29 Maitl 1659; Szilăgyi, Belluni boreo-orientale, II, p
UI

641. Actul boierilor în Studii și doc., IV, pp. 56-7.

3 Genealogia, p. 96.
BC
 LXVIII

Y
AR
«sluga Măriei Tale. Alt ceva acuma nu-ți pot
«scrie, ci văd că Mihnea este binevoitorul

IBR
«Măriei Tale; nu ți-aș vrea starea asta incur-
«cată, tur bure; cit se poate, silește-te Măria Ta
«și judecă cu mintea Măriei Tale cea învățată,

YL
«căci zău mare primejdie vine asupra creș-
«tinilor, atît asupra Măriei Tale cît și a
«noastră. De aceia silește-te cît se poate:

SIT
«Dumnezeu e bun, și-ți va da bine. Măria Ta
«poruncește-mi totdeauna ca unei slugi su­
ppose și, cît pot, voiu sluji pe Domnul meu; și
ER
«îți și pun la îndămînă slujba mea 1».
NIV

în Moldova, Postelnicul va fi vorbit cu

Grigorașcu-Vodă despre starea nenorocită
a Țeril-Romănești, unde, întorcîndu-se din
LU

Ardeal, Mihnea se dăduse cu totul bucuriei

măcelului și răscoalei. Pe atunci încă, era
mai folositor și mai de cinste să domnească
RA

cineva la București decît la Iași. Bătrînul

Ghica n’avea o poftă deosebită de a stă-
NT

pîni, dar fiul său era ambițios și lacom. Vor­

bele lui vor fi ajutat la plecarea spre Cons-
CE

tantinopol a Cantacuzinuluî. Pe cînd unii

tovarăși din Bălgrad ai lui Drăghici, ca
Stolnicul Radu Fărcășanu și Stroe Clucerul
I/

Bîrsescul se întorsese în țară, pentru a că­

dea supt loviturile ucigașilor lui Mihnea,
AS

împreună cu Diicul, socrul hu Drăghici, și

UI

1 16 Iunie 1658 (Diplomataria, XXIII, la această dată).

BC
 Y
LXIX

AR
mulți alții x, Postelnicul știu să se păzească

IBR
bine, pe el și pe ai săi, și pîrile lui Mihnea.
din ultimele timpuri ale credinți! lui apa­
rente față de Turci, nu-i stricară nimic. Doi

YL
capugii veniră să-l iea la Poartă, unde aler­
gară cu bani, să-I ceară moartea, un Colțea
Clucerul Doicescul și Grecul Nicolae din

SIT
Sofia, Sofialîul; dar Constantin era el însuși
prea bogat și prea meșter prin istețimea
și lunga lui experiență de douăzeci de ani,
ER
supt Matei-Vodă, ca să poată fi învins de
un purtător oare-care de pungi și de min­
NIV

ciuni. El birui la judecata Vizirului, dar nu

se întoarse de-ocamdată în adăpostul mol­
dovenesc, unde-1 așteptau încă frații.
LU

El reveni în Țara-Romănească numai

cînd izbuti a face ca Ghica să fie numit în
Scaunul ei pentru o scurtă Domnie tulbu­
RA

rată, pe care o încheie în Septembre 1660

sărăcia țerii prădate și cruțarea bunului
NT

Voevod bătrîn față de dînsa. Dar Șerban

se află lingă Domnul cel nou, și, cînd veni
CE

în primăvară Constantin-Vodă, Domnul dorit

de Drughici, fratele acestuia Șerban — căci
lucrurile stăteau altfel acuma—își găsi lo­
I/

cul printre cei ce stătură împotriva pribea­

gului, și Ghica-1 răsplăti cu Cotrocenii, satul
AS

confiscat de la Căpitanul Ghioca, ce-i ie-

UI

1 Cf. Studii și doc., I. c., și Stoica Ludescu sau Cons­

tantin Căpitanul.
BC
 LXX

Y
AR
șise înnainte lui Șerban, cînd pleca la oaste,
și-I luase niște cai1.

IBR
Chiupruliul, atotputernicul Mare-Vizir, fu­
rios de răspunsul cinstit al lui Ghica, în care
răspuns vedea o obrăznicie, voia să-l pe­

YL
depsească aspru și să dea țara pe mîna unui
beglerbeg, ce ar fi ginerele Vizirului: Mus-
tafă-Pașa, care cîrmuia la Silistra și fusese

SIT
acela ce scosese din Domnie pe răul platnic.
Pe atunci însă era capuchehaie la Poartă
ER
Grigore-Vodă, și el, ca să-și capete Domnia,
alergă la mijloacele de dibăcie, înrîurire și
cumpărătură ale prietenului său Postelnicul.
NIV

Acesta revenise cu Domnul mazil și se gă-

sia la Constantinopol chiar, pe cînd Grigore
U

era poprit la Adrianopol, pentru ca banii

de răscumpărare să iasă mai ușor din pri­
AL

mejdia amînduror Voevozilor.

R

Constantin ar fi putut ajunge el însuși

Domn sau să înnalțe la această treaptă de
NT

măreție pe unul din cel doi fii mai mari ai

săi: nu-i lipsiau numele, slujbele aduse țerii,
CE

prietenia la Turci, banii. Neamul său îm­

părătesc s’ar fi potrivit mai bine cu o stă-
pînire creștină, decît al unui Grec norocos
I/

sau unui boier de țară cu partisanl,— fără

AS

strămoși și unul și altul. Dar și el, și soția

Sa, Domnița, știau bine cum se mîntuie,
UI

1 Studii și doc., IV, pp. 270—2.

BC
 Y
LXXI

AR
supt jugul turcesc, Domniile și puterea chiar
fără coroană. Pentru că voise a însemna prea

IBR
mult, a cuceri prea departe ascultare și cin­
ste, pentru că se amestecase în greutăți ne­

YL
potrivite pentru un creștin din împărăția
Sultanilor, perise de ștreang Mihai Canta-
cuzino, bunicul, și se sfîrșise prin altă moarte

SIT
silnică fiul său, Andronic. Jupăneasa Eli-
na-și va fi adus aminte toată viața de
lunga frămîntare zădarnică a lui Radu-Vodă,
ER
părintele ei, alergînd, spre ruina și peirea
sa, după Scaunul său Domnesc, ce se depărta
NIV

de dînsul, cu cît i se părea că mai ușor,

mai iute îi va fi dat să și-1 cîștige iarăși.
Ce văzuse amîndoi, de cînd norocul lor îi a-
LU

propiase și li întemeiase gospodăria de fe­

riciți patriarchi? Matei-Vodă, mort purtînd
încă pe cap greaua cucă a Domnilor robi,
RA

dar dezgustat de stăpînire și de viață, fără

putere înnaintea batjocurii ostașilor plătiți,
NT

prin cari-și păstrase tronul. Constantin, cum­

natul, rătăcia în lume, și urma i se pierduse
CE

într’o pribegie nenorocită. Mihnea nebunise

văzîndu-și ambiția mulțămită, se înstrăinase,
și murise de otravă. Pe bătrînul Ghica, ale
I/

cărui zile din urmă s’ar fi strecurat așa de

senine pe moșiile sale din Moldova, îl adu­
AS

sese în lanțuri și-1 aruncase în temnița ce­

lor ce mergeau la moarte. Și să dorească
UI

el pentru sine ori vre unul din ai săi acest

blestem al Domniei romîneștl...
BC
 LXXII

Y
AR
Tînărul Ghica i se păru că poate fi spri­
jinit. Era isteț, dibaciu, energic, în stare să-și

IBR
fure, printr’o biruitoare minciună, capul de
supt săcure. Cu dînsul se purtase bine, cu
cinste în timpuri de primej die. Părea că se uita

YL
ca la un al doilea părinte la «dragul și bu-
nișorul său Postelnic», pe Elina, zicea că o
privește ca pe «o maică» și se arăta bucu­

SIT
ros că Postelnicul are pentru dînsul dra­
gostea ce avea pentru «Drăghicean» al lui,
ER
băiatul cel mare. Fiind la Adrianopol, ca-
puchehaie și cliizeș, întemnițat de neîncre­
derea Turcilor, ce se putea preface ori-cînd
NIV

în ziduri înnalte și groase de închisoare, el

își arăta păsul mai bucuros lui Constantin,
decît lui «nenea», adevăratul său tată, ce-1
U

ținea cam din scurt cu banii; lui îl dădea

AL

în grijă și nevasta, ce-i sosise din Moldova

odată cu Elina. «Te poftescu pri dumniata,
R

că ț’am și mai scris dumitali, pentru femeae,

cum ți-o am dat dumitali, de să-ți fii fată,
NT

și să-ți fii milă de dănsa, și să grăeștl cu

neanea, de să-s caute o jupăneasă bătrănă,
CE

înțăleptî, să fii în casă, și un om iarăși de

folos, bătrân, să-1 puneți, de să fii în casă
pri lângă femeae; că ști dumniata că tânărul
I/

făr de bătrân rău petreace; ce să nevoești

AS

dumniata, de să faci aciastă treabă»1.

UI

1 Scrisoarea din 22 Februar 1660, publicată de I.

Bianu, în Arch. soc. șt. și lit,, II, pp. 440—3.
BC
 Y
LXXIII

AR
Constantin Cantacuzino făcu deci din Gri-
gore-Vodă, ce fusese asociat de tatăl său

IBR
în Domnia moldovenească, un Domn de fapt,
în Septembre încă, beizadeaua-1 ruga cu
căldură să mijlocească pentru «gîndul» său,

YL
«să-și puie poalele’n brîu» pentru a-I cîștiga
pe cei mari ai Porții, fără să se dea bani

SIT
de-ocamdată Sultanului și Vizirului x.
î.u schimb însă pentru această îndatorire,
Domnul jurâ să lase în pace bătrîneța bine­
ER
făcătorului său, să nu-1 facă nici birar, nici
chizeș, nici dregător; să nu-1 «bîntue» și să
NIV

nu-1 prigonească pentru pîri, fiind «odihnit în

credința lui». Ci să-i facă o parte din ve­
nituri, să-l «miluiască cu ce va fi prilej peste
LU

an, să fie pentru hrana lui», și să-l lase să

adoarmă senin întru Domnul, căruia-I slujise
făcînd binele2.
RA

Dar pare că o Nemesis răzbunătoare, pen­

NT

tru cine știe ce vechi păcate neispășite în

de ajuns, urmăria acest neam, și nici o mă­
sură de bunătate și de prudență nu putea să
CE

o împiedice de a-și culege o pradă după alta.

în 1663, Grigore-Vodă primi porunca de
I/

* Scrisoarea se află în Genealogie, pp. 86-9 și în Ma­

AS

gazinul istoric, I, pp. 395-8, după originalul «la prințul

Radu Cantacuzino, colonel de artileria gardil împă­
ratului Rusiei», dar cu unele greșeli.
UI

2 Se află înnaintea actului precedent, în amîndouă

locurile.
BC
 LXXIV

Y
AR
a-și duce însuși oastea împotriva Nemților,
cu cari Poarta începuse războiul. El plecă,
fără multă tragere de inimă, ducînd cu sine

IBR
o oaste, care putea fi socotită ca frumoasă
pentru un vasal al Turcilor : treizeci și trei

YL
de cete cu sulițe, o mie de pușcași călări,
tot atîția pe jos, și un alaiu de două sute
de oameni, între cari cincisprezece boieri

SIT
mai de frunte1. Dintre acești boieri făceau
parte și trei fii ai Postelnicului: cei doi pe
cari-i cunoaștem: Drăghici, acum Mare-Pă-
ER
harnic, Șerban, încă numai Logofăt al doilea,
și, cu dînșii, un al treilea, Constantin, care,
NIV

un cărturar începător, cu cunoștință de elinică,

era un al doilea Postelnic, de și nu va fi
avut mai mult de douăzeci de ani, sau nici
LU

atîta2. Cu ei se găsiau Radu Crețulescu și

Mareș Băjescu3, prieteni ai Casei și cores­
pondenți, de cari pomenește Grigore-Vodă
RA

în scrisoarea sa din Februar 1660, întrebîn-

du-1: «de sănătate» și cerînd «să iarte căce
NT

nu le-au scris». Firește că se afla în oaste

și Spătarul, Stoica, al cărui rost politic nu-1
CE

cunoaștem.
1 lorga, Acte și fragmente, I, pp. 259-60. Documen­
tul se află, cu greșeli, și în Hurmuzaki, XI, după o
I/

copie a lui Papiu Ilarian.

AS

2 Cf. Stoica Ludescu, pp. "60-1 și Hurmuzaki,

V\ p. 71.
3 La 27 Decembre 1670 Popa Teodur și rudele lui
UI

Mareș Vel Ban se înțeleg pentru o delniță din Go­

lești (Bibi. Ac. Rom., 329 XXIX).
BC
 Y
LXXV

AR
înțelegerea cea mai deplină domnia între
Domn și tovarășii săi de războiu. Fără cea

IBR
mai mică temere din partea lor, Ghica făcu
să se arate Nemților, în Octombre, prin oa­

YL
menii lui DrăghicI, că el e în suflet cu dînșii,
că n’are ce face, fiindu-I țara între Turci
și Tatar!, că n’a luat în drum nici-o pradă,

SIT
decît iarba pentru cai. Aceste asigurări și
știrile despre mișcările din armata stăpîni-
lor fură date, atît în numele Voevodului, cît
ER
și al sfetnicilor săi de frunte
Dar Postelnicul avuse dreptate a se teme
NIV

de pîri și acere lui Grigore-Vodă să se în-

datorească în scris că nu va ținea samă de
ele în paguba lui. în oaste și acasă erau
U

oameni cari, ca Pîrvu Vlădescu în 1655, ve­

deau ca o jignire personală prosperitatea
AL

cinstită a Casei Cantacuzinilor, ce avea fără

îndoială dreptul de a cere pretutindeni lo­
R

cul d’intăiu. Un fiu al lui Ghiorma Banul, ce

NT

fusese ucis în 1655 de Seimeni, Alexandru,

om ce nu se ridica nici-odată la vre-o însem­
CE

nătate, pregăti întăiu pe bănuitorul Domn,

spuindu-i în taină că boierii ar umbla să
ceară Domn de la Vizir pe Șerban. Se poate
I/

întîmpla ca acesta, un om pornit și foarte

ambițios, să fi spus cuvinte ce s’ar fi tălmă­
AS

cit rău, dar Șerban nu putea visa Domnia

atîta timp cît îi trăia fratele mai mare,
UI

1 Hurmuzaki, V1, pp. 70-1, No. LXXiv.

BC
 Y
LXXVI

AR
Drăghici. Și Drăghici însuși, care aduse mari
servicii lui Radu Leon, ce le-a recunoscut

IBR
fățiș nu se arată nici odată ca un vînător
de Domnie 1 2.
în țară, cei lăsați de Domn ca s’o cîr-

YL
muiască: Doamna Maria, pe care o adăpos­
tise la început Cantacuzinii, ca mulțămită

SIT
pentru adăpostul găsit la ea în Moldova ;
Stroe Leurdeanu, din neamul Goleștilor,
prieten vechiu al lui Constantin Postelnicul;
ER
Dumitrașcu CantacuzinO, nepot de văr pri­
mare al aceluiași Constantin, crescut îm­
NIV

preună cu copiii lui și ridicat prin stăruințile

lui la vrednicia de Mare-Vistier, și Cons­
tantin Vărzarul, fiul lui Radu Armașul,
U

Bulgar de origine, — «tată-său fiind grădi­

narii! de verze la Ploiești», — și unul din
AL

dregătorii impopulari ai lui Matei Basarab,

alcătuiră un izvod de pîrl contra Cantacu-
R

zinilor. Doamna se plîngea că nu e ținută

NT

în samă, ci batjocurită de acești trufași su­

puși; ispravnicii de Scaun pomeniau cuvinte
insultătoare ale Postelnicului, care, pretin-
CE

zînd că se pradă țara, ar fi spus că va răs­

popi pe acel ce fusese popit de dînsul; se
adăugea că bătrînul oprește țara de a plăti
I/

dăjdiile sporite, strînge mărturii de la Turcii

AS

dunăreni și pregătește o lovitură la Poartă3.

1 Genealogia, pp. 99-102.
UI

2 Pentru pîră, v. Constantin Căpitanul.

3 Cf. cele două Cronici și Genealogia, p. 90.
BC
 Y
lxx vi r

AR
Lăsînd la o parte năcazul Doamnei pentru
vre-o înfrîngere de rochii sau cercei, se

IBR
poate crede că vorbe nesocotite ar fi ieșit
la bătrînețe din gura unui om care știuse
totdeauna a-și cumpăni cuvîntul ? Și, în pri­

YL
vința pîrilor ce ar fi pregătit sau întețirilor
poporului de care s’ar fi făcut vinovat, —

SIT
în folosul cui le-ar fi făcut Postelnicul, cînd
trecuse abia doi ani de cînd el răspinsese
Domnia, pe care putea s’o ieie, pentru sine
ER
sau pentru cutare fiu al său ? Jaful lui Ghica
putea trezi nemulțămire, mustrări de cuget
NIV
pentru sprijinul dat, despreț, indignare. Și
oare nu era Constantin, prin vrîsta, trecutul,
autoritatea și puterea sa, un om care să
LU

poată spune în față unui Voevod tînăr,

creatura sa, că domnește rău și întrece mă­
sura, luînd ? Frații lui doar fusese aceia Ce
RA

înfruntase hangerul lui Ștefăniță-Vodă Lupu,

alt tînăr, cunoscut acesta ca slab de minte
și nestăpînit la mînie, pentru a-i mărturisi
NT

apriat, ca vechi boieri ai țeril, că «nu-1 lasă

să scoată fumărit mai mult decît un leu, și
CE

să nu facă obiceiu nou, că nu-i bine» L

Se știa la noi în țară că un boier bănuit
n’are să răspundă, ci să fugă, și Constantin
I/

Postelnicul nu făcuse alt-fel în 1658, cînd

AS

îl căutau oamenii lui Mihnea și el nemeri

Brașovul, în locul Divanului lui Vodă. Acum
UI

1 Neculce, p. 190.
BC
 Y
LXX VIII

AR
însă, auzind ce se spune pe socoteala lui,
aflînd că i se întorc copiii supt paza văta­

IBR
fului de aprozi, că-i așteaptă închisoarea,
iar pe Șerban, doritorul de Domnie, schilo­
direa, sluțirea la nas, tare în nevinovăția

YL
lui desăvîrșită,—pentru că vinovăția ar fi fost
absurdă și nebună, — el nu se sfii să alerge

SIT
înnaintea Domnului pănă la Craiova, în loc
să se îndosească la București de privirile
lui răzbunătoare. Dar Grigore nu știa nu­
ER
mai un fel de a vorbi; el era Domn acum,
își credea Domnia primejduită și i se des­
NIV

coperise vinovății. Un cronicar sas, care

știe cu de-amănuntul ce a pățit «Constantin
Postelnicul, un bătrîn domn, foarte isteț,
U

care era din neamul Cantacuzinilor ce fă­

cuse Constantinopolea»1, auzise — și ne spune
AL

și nouă pe romănește — că vorbele de răs­

puns ale lui Grigore ar fi fost acestea: «O
R

bătrîn de cine, ce-aî făcut în potriva mea?».

NT

Dar e mai potrivit cu firea neguroasă, pier­

dută în închipuiri falșe, împotriviri șirete,
în visiuni de ambiție tîrîtoare a lui Ghica,
CE

să credem că primirea a fost altfel, cum

o înfățișează Constantin Căpitanul, un duș­
I/

man al Cantacuzinilor: «i-au arătat un chip

foarte posomorit, și vorbind cam alăturea
AS

1 «Dem Costandin Ppstelnik, ein alter, greiser undt

UI

sehr vestăndiger Herr, so von dess Constantini

Keyssers Familii, welcher Constantinopol gebawet,
gewesen» ; Krauss, II, pp. 372—3.
BC
 Y
LXXIX

AR
cu calea», învinuindu-i fiii ca «răi și ficlenl»,

IBR
dar fără să spuie ceva asupra răzbunării
ce-și păstra.
Fa fu neașteptată și strașnică. Postelni­

YL
cul va fi crezut că sînt prea multe legături
între el și Ghica, că e prea mare rostul
său în țară pentru ca familia lui să poată

SIT
cerios lovită, și el va fi văzut în toată a-
acerea mai mult neplăcerea unei pierderi
de bani pentru a-și răscumpăra feciorii de
ER
la acest nerecunoscător. Dar Grigore fu
crud tocmai din causa acestui rost mare și
NIV

acestor legături sfinte. Pacea cu Constan­

tin era acum ruptă pentru totdeauna : cum
va mal putea să întîlnească pe acest bătrîn
LU

jignit și, mal ales, cum s’ar putea apăra de

dînsul, dacă el n’ar uita și ar voi să-și răz­
bune ?
RA

întăiu, el căută să zdrobească viitorul ca

Domn al lui Șerban, însemnîndu-1 la nas.
NT

ripol, această ocară fiind mai grozavă pen-

tru Cantacuzino, i se va fi spus lui ceia ce
CE

3 spuse mai tîrziu lui Constantin Cante-

nir, care, din om bun și iertător ce era, a-
junse să taie pe Costineștii ce stăteau în
I/

fruntea boierimii moldovenești. Fără înfă­

țișare, fără întrebări, fără o cercetare a do­
AS

vezilor, osînda căzu asupra Postelnicului în­

suși, care trebuia să moară. Oamenii dom­
UI

nești îl luară noaptea din pat, îl aruncară

într’un rădvan, care porni în întunerec spre
BC
 Y
LXXX

AR
mănăstirea din ostrov a Snagovului, asupra
căreia plutia amintirea sîngeroasă a cruzi­

IBR
milor lui Țepeș. Aici, în trapezărie, do st
fu spînzurat în noaptea de 20 Decern or

YL
1663 un bătrîn de peste șeptezeci de ani
cu desăvîrșire nevinovat, din porunca acelui
căruia-i făcuse cel mai mare bine

SIT
IV.
ER
De-ocamdată, după moartea lui Constantin,
după îngroparea lui la Mărgineni 1 2, urmă
pribegia fiilor săi, amenințați de soarta lui,
NIV

pe care o putea merita oricine supt un Domn

care prețuia așa de mult propriile sale ju­
LU

răminte. Cronicarul ardelean Krauss, foarte

bine lămurit asupra lucrurilor de la noi, a-
rată cum s’au împrăștiat Cantacuzinii: Dră-
RA

ghici se duse la Poartă, cu neapărata plîn-

gere pentru sîngerosul abus săvîrșit de Domn,
NT

Constantin se adăposti la ai săi din Moldova.

CE

1 Și alt Sas, Nekesch-Schuller, vorbește de n od

tea lui Cantacuzino și prigonirea familiei lui. .2 s’a
dedicat Postelnicului și o carte din Ardeal. Seivcr
citează, în Siebenbiirgische Gelehrten: «Martini Albri
I/

disputatio theologica de invocatione Sanctorum,

AS

pond. loh. Klein; Coronae, 1655, 4*, și adauge: t

einer Zueignungsschrift an den walachischen Fii] .
Constantini Kantakuzeni und der Bitte dass sie v
UI

den walachischen Bischoffen beantwortet werf :r

mbchte». N’am cărticica la îndăraînă.
2 Stoica Ludescu, p. 362.
BC
 Y
LXXXI

AR
Mihai, Matei și lordachi, frații mai mici,
fiMtv ascunși de boieri prieteni ai familiei L

IBR
^îidespre Șerban, el era ținut închis, și
rttrw liberarea lui trebui să i se plătească
Uu. averea lăsată de Postelnic, sau prin da­

YL
torii contractate de văduva lui, sume mari.
Preizt ci și două de pungi fură plătite pen-

SIT
tru că Grigore susținea că ar avea de luat
acești bani de la victima lui, iar alte opt-
rrezece serviră pentru răscumpărarea ca-
ER
ptriuV acestui fiu bănuit de intrigi în vederea
Drtmniei
NIV

‘Lăsăm cronicarului cantacuzinesc, deprins

cu cetirea cărților sfinte, grija de a arăta
prin ce minuni a fost cuprins îndată de căință,
LU

sau, cum am zice noi mai bine, de îndoielile

si temerile lui obișnuite. Nehotărîrea aceas­
ta bolnăvicioasă-I aduse îndată pierderea
RA

Scaunului. în 1663, el se mulțămise a vorbi

prin alții creștinilor din tabăra dușmană
NT

despre iubirea ce are pentru dînșii. Mergînd

din noii la oaste în 1664, acum cu totul slo-
J,(fară nimeni care să-i observe de aproape
CE

au ide departe planurile trădătoare, el cu-

t s •:
t" ”
I/

-8<n. c.
ăfl- la Documente: actul lui Antonie-Vodă, din 18
AS

rz 1069 și declarațiile patriarchale relative la tes-

noentul Ilincăl. Totuși, pe acest timp, în toamna
U *1665, Elina iartă de rumînie pe niște țeranl al el,
UI

a se pomeni bani dațl pentru aceasta. V. Docu-

i tele, la această dată.
BC

6
 Y
LXXXII

AR
teză să trădeze pe Turci aproape fățiș, într’o

IBR
luptă. Chemat înnaintea Marelui-Vizir, el
nu se încumeta să vie: i se impuse a da pen­
tru greșala sa o amendă de patru sute de

YL
pungi. Negăsind în grabă atîția bani, ame­
nințat cu jaful pedepsitor al Tătarilor, el își
pierdu cumpătul și, lăsîndu-șî soția, averea

SIT
ce putuse strînge, prietenii și partisaniî,
fugi în «Europa» nemțească, de hatîrul că­
reia se hainise’. întrebîndu-seboierii.Marele-
ER
Vizir alesese în locul lui, înnainte de această
fugă, pe un boier muntean, Dumitrașcu din
NIV

Căpăținești. Dar un fiu de Domn grec îl

răpuse: Radu Leon, fiul dușmanului lui
Matei-Vodă, se duse la Adrianopol pentru a
U

fi numit de Sultan și plătind mult, izbuti

lesne. El se instală abia în luna lui Februar
AL

din anul următor, dar ceaușul de Scaun se

afla la București încă de la 13 Novembre
R

1664 12.
NT

El găsi aici ca ispravnic, în lipsa Voevo-

dului fugar, pe acela ce-1 călăuzise spre rău,
CE

pe Stroe Leurdeanul, și acesta, la vederea

omului împărătesc, fu cuprins de frică, avînd
atîtea pe suflet. «Schimni-Ceauș», scrie Stroe
I/

Vornicul către un prieten din Brașov, «sosi

AS

1 Of. Soc. Brașovului, p. 105 ; Hurmuzaki, V2, p. 99 ;

UI

Studii și doc., IV, pp. 258-9, No. xcin; Prefața la cu­

legerea citată; TSriik-Magyark. Allani-Okm., IV, p. 169
2 Soc. Brașovului, l. c.
BC
 Y
LXXXIII

AR
în București; deci ne va fi a merge și noi

IBR
de aici în țară» x.
Și avea dreptate să se teamă, dacă, pre­
cum și e de crezut, bănuielile Cantacuzinilor

YL
căzuseră asupra lui, ca uneltitor al morții
părintelui lor. Drăghici nu era un om de
luptă și de ambiție; ceilalți frați erau încă

SIT
prea tineri. Dar Șerban era om de răzbu­
nare și stăpînire. El scăpase, după atîta chel­
tuială, din închisoarea unde i se «vărsase
ER
sîngele» și alergase în Ardeal, de unde se
puteau vedea și urmări toate lucrurile în
NIV

deplină siguranță. Grigore ni destăinuiește

prin plîngerea ce a făcut-o unui credincios
al lui Constantin Șerban, diacul Petru Bu-
LU

dai, că pentru căderea lui lucrase și o pîră

din partea lui «Drăghician și cu alții», cari
arătaseră că el e în adevăr un hain. Poarta
RA

crezu — și avea în adevăr ce să creadă —

această pîră, ce nu era o destăinuire, și, sco-
NT

țînd pe trădătorul de la Leva, dădu voie

țerii a-și alege un Domn nou, pentru care
CE

să puie însă chezășie. în zădar se lupta

Ghica, un om ce nu se dădea repede învins
si nu se rușina nici odată, în zădar își făcu
I/

el mărturie de la prietenii săi, își zăbovi

plecarea din Scaun, dădu făgăduieli și asi­
AS

gurări de credință. Pornind din adăpostul

său ardelean, Șerban, întemnițatul, mutilatul,
UI

i Ibid.
BC
 Y
LXXXIV

AR
se întoarse acum cu strălucire pentru a fi

IBR
ispravnic de Scaun, pus din porunca Sulta­
nului însuși. Erau cunoscuțl ai lui, cari so-
cotiau că s’ar putea ca el să capete și Dom­

YL
nia, pe care tatăl său n’ar fi voit-o nici-odată
pentru dînsul.

SIT
Noul Domn grec ce izbuti a învinge nu
era destul de tare pentru a fi cu Cantacu-
zinii sau împotriva lor, și aceștia chiar nu
ER
se organisase în destul, cu prietenii și ru­
dele lor, ca să poată stăpîni pe acest om
NIV
trufaș, iubitor de petreceri, mîndru de însu­
șirea lui de fiu al unui Domn. Dar firește
că supt el fiii Postelnicului trăiră fără te­
U

mere și începură în ticnă opera de reabi­

litare a amintirii părintelui lor ucis. Era
AL

pentru dînșii o afacere de onoare, o con­

diție pentru dezvoltarea neamului lor, și, în
R

același timp, o sfîntă datorie : «avea datorie

NT

feciorii lui», scrie cucernicul Mitropolit Teo-

dosie, «să-și caute vînzătoriul și ucigașul
părintelui lor, precum poruncește sfînta și
CE

dumnezeiasca Biserică» 1 2.
Deocamdată un singur lucru era cu pu-
I/

1 V. scrisoarea lui Budai, în Toroh-Mag. Allam-Oknt.r

AS

l. c. pp. 169-71.
2 Mărturia lui Teodosie se află în Magazin, I, pp.
404—6 și în Documentele adause la această lucrare.
UI

Acolo reproducem și părți din actul de reformă, în

sens românesc, a mănăstirilor, impus lui Radu de
sprijinitorii săi Cantacuzinil (an. 7173).
BC
 Y
LXXXV

AR
putință: o mărturie din partea boierimii, că

IBR
Postelnicul murise nevinovat, fără ca pentru
aceasta să se urmărească ponegritorii a-
cestui jertfit pe nedrept. La 14 April 1666,

YL
în al doilea an de Domnie al lui Radu
Leon, «Postelniceștii» căpătară această car/e
mult dorită, ce purta înnaintea tuturora is­

SIT
călitura Mitropolitului Ștefan. Acesta de­
clara că, îndată după nelegiuirea săvîrșită
ER
în numele lui, Grigore alergase la el ca la
un duhovnic și, «îngenunchind înnaintea sfin­
telor icoane și mărturisind cu lacrămi pen­
NIV

tru moartea lui, cum că nu i-a fost nimic

vinovat». Se spunea însă în privința duș­
manilor că Domnul păcătuise «nedîndu-I ră­
U

suflu cei răi îndemnători, ca să-și ducă pof­

AL

tele cele rele în săvîrșit». Așa vorbindu-se,

fără a se pomeni un nume, de începătorii
răutății, puteau să-și puie iscăliturile lor fă­
R

țarnice și acei ce luptase împotriva Canta-

NT

cuzinilor, ca Doicescu, pîrîșul de supt Radu

Mihnea al Postelnicului, ca Stroe chiar,
CE

care-și înlăturase cu atîta dibăcie «fratele»

ce uria în ascuns 1.
în curînd însă un pas mai departe fu fă­
I/

cut pe calea curățirii și răsplătirii. După

socoteala turcească se împliniau trei ani de
AS

Domnie ai lui Radu Vodă în toamna anului

1667, pe cînd creștinește nu se puteau nu-
UI

1 Actul lui Ștefan se află în Magazin, I, pp. 398—401.

BC
 Y
LXXXVI

AR
măra decît vre-o doi și jumătate. După obi­
ceiul introdus din nou pe acest timp, el fu

IBR
chemat înnapoila Poartă, pentru a i se lua
Domnia cu totul sau a i se întări după banii

YL
ce va putea aduce. Radu cheltuia mult cu vî-
nătorile, primblările, pescuirile pompoase,
nunțile în familie, și el se găsi nepregătit

SIT
pentru plăți. Alergă atunci la Drăghici Spă­
tarul Cantacuzino, precum a Iți Domni îsî
găsise mîntuirea în asemenea împrejurări
ER
la tatăl acestuia, Postelnicul1.
Drăghici primi, și plecă la Turci înnaintea
NIV
Domnului său, cu tot ce trebuia ca să-i îm­
pace. Dar, jnnainte de pornirea lui, Radu
trebuise să dea, la 8 Septembre, un act so­
LU

lemn, care întrecea cu mult ca valoare decla­

rația boierilor din 1666. Pe atuncea Grigore
Ghica rătacia prin Imperiu, făcîndu-se a fi
RA

catolic și dușman din inimă al Turcilor,

botezîndu-și un copil cu numele împăra­
NT

tului Leopold, întrebuințînd toate mijloacele

de umilință și cerșire pentru ca Nemții să-1
CE

facă Domn, pe o cale pe care el singur ar fi

putut-o descoperi în fantasiile sale. Era foarte
lipsit de bani pe acest timp de stăruinți, ce
I/

nu puteau fi decît zădarnice, și el va fi aflat

cu bucurie, prin tînărul Postelnic Constantin,
AS

ce se afla încă din 1667 la Padova, pentru

UI

1 Pentru o cumpărătură a lui Drăghici la 3 Apiil

1666, v. Documentele.
BC
 Y
LXXXVII

AR
învățătură, că neamul Can ta cuzinilor, a că­

IBR
rui nenorocire o adusese el, ar da bani ca
să capete oarecare lămuriri și unele «ră-
vășele» ce avea la dînsul și prin care Stroe

YL
Leurdeanul destăinuia lui Constantin Văr-
zarul în ce chip trebuie prins în laț și nimicit
Postelnicul. Din Viena, de unde era să fugă,

SIT
blestemînd, peste cîtva timp, pe oaspeții și
binefăcătorii săi, el trimise mărturia și actele
ER
dorite. Acum se știau cine sînt vinovății
pentru drama din Snagov: Stroe, răul prie­
ten, nepotul, și mai rău,«Dumitrașco Grecul»,
NIV

«Țărigrădeanul» și intriganți mărunți, unii

periți, de o moarte răzbunătoare, ca Văr-
zarul, și față de cari familia nu putea să
U

aibă decît iertarea desprețului.

Deci Radu Leon recunoaște întîiu «marea
AL

și îndrăcită pîră ce l-au fost pîrît» — pe

Constantin— «pe ascuns o seamă de boeri
R

romîni, cu o seamă de Greci amestecați» și

NT

numește chiar pe acești vinovați, ale căror

«răvășele» îl fusese înfățișate de Cantacu-
CE

zinl și avuse el prilejul de a le străbate

de mal multe ori cu ochii. E «răul bătrîn
Stroe Dvornicul ot Leurdeni» și «Dumitrașco
I/

Vistierul Grecul». Acesta din urmă pare să

nu mai fi fost atunci în țară, iar cel de-al
AS

doilea, care fusese numai înlăturat din boie­

riile cele mari, e înfierat de Domn de o po­
UI

trivă cu Cain, și numele i se blestemă ca al

unui «ucigaș de oameni și pustiitor de case».
BC
 Y
LXXXVIII

AR
Răsplata neamului răzbunat astfel, în

IBR
parte măcar, fu întărirea Domniei acelui
care începuse opera de înviere a dreptății.
Radu merse la Constantinopol mai mult de

YL
formă, și peste cîteva zile el avea voia
de a se întoarce pentru a-și urmă strînge-
rea veniturilor x. El se întoarse în mijlocul

SIT
boierilor ce venise cu el la Poartă.
Se întîmplară însă unele lucruri, care
sfărîmară această legătură a patronului Gre­
ER
cilor cu acei ce făceau dîn represintarea
boierimii de țară temeiul activității lor po­
NIV

litice, amintindu-și astfel mai mult de sîn-

gele lor băsărăbesc decît de cellalt, nobil,
dar străin. Drăgliici muri în curînd fără a
LU

se mai întoarce în țară, și vedem în No­

vembre pe Domnul, care-i datoria așa de
mult,plîngîndu-i pierderea înnainte de vreme
RA

și dînd venituri, ca semn de recunoștință,

fiului mai mare al mortului, Pîrvu, ce se
NT

afla în cancelaria Curții, ca Postelnic12. Dis-

părînd cumintele, sfiosul Drăghici, acela
CE

dintre fii care sămăna mai mult cu Pos­

telnicul, Șerban lua întâiul loc între Canta-
cuzinii munteni și el dădu un caracter deo­
I/

sebit, mai practic, mai realist, mai personal,

luptei de pietate și patriotism pe care fa­
AS

milia simțise că trebuie să o înceapă. Cînd

UI

1 Cele două cronici ale țeril.

2 Genealogia, pp. 99-102.
BC
 Y
LXXX1X

AR
el trecu în fruntea alor săi, în zarea viito­

IBR
rului răsări o țintă nouă : Domnia.
Pe de altă parte, bunătatea ca și răutatea,
blîndeța ca și cruzimea, iubirea pentru unii

YL
ca și pentru alții, erau pentru un stăpînitor
țarigrădean numai mijloace ale momentului,
pentru ca prada să nu-i scape din ghiarele

SIT
care o pătrunsese. Radu plecase, nesigur, la
Poartă, ca omul lui Drăghici Cantacuzino ;
ER
el se întoarse, biruitor, ca unealta maieștri-
lor în hrăpire ce erau Nicolae Sofialîul, pe
care-1 cunoaștem acum, și vrednicul său to­
NIV

varăș, Balasachi, un Greco-Armean din Con-

stantinopol. Ni se spune că nimic nu scăpă
de lăcomia sălbatecă a unui cîrmuitor fără
LU

milă și fără rușine, că icoanele creștine-și

pierdură argintul pentru a se preface în
RA

aspri falși ai paginilor și că aurul se smulse

și din degetele uscate ale moaștelor vene­
rate l.
NT

In asemenea împrejurări, trebuia să răsară,

din unghiul de umbră unde-1 aruncase bles­
CE

temul, Stroe, și Radu-Vodă, osînditorul, răs-

plătitorul, își plecă urechia la șoaptele de
pîră ale lui «Cain», care mai voia sînge ca
I/

să-și spele, dacă nu păcatul, măcar umilința.

Se afirmă chiar ca lucrurile merseră atît
AS

1 Stoica Ludescu, pp. 369-70. Dar Cantacuzinilor li

UI

se întăresc încă în Februar 1668 moșiile, între care

cele moștenite de la Anca și Elinca a doua, moarte
ainîndouă supt Radu Leon. V. Documentele.
BC
 Y
XC

AR
de departe, încît după trecerea de zece ani

IBR
de zile abia, neîmpliniți încă, — anii erau
atunci bogați în schimbări și treceau încet,
îngreuiațl de nenorociri și de crime, — erau

YL
să se vadă iarăși, ca supt Mihnea cel Bău,
fruntașii terii secerați sălbatec de slujitori,

SIT
în Scaunul Domniei și supt ochii Voevo-
dului. «Pîrile de cap» 1 își făcuseră drumul
și Seimenii îșl ascuțiau săbiile, ce nu mai
ER
tăiaseră de mult pentru pradă. Era să se
mîntuie în sfîrșit cu Postelniceștii, ce nu
voiau decît să umilească, să întreacă, să do­
NIV

mine—și să păgubească în interesele lor ne­

cinstite pe vultanii jafului.
U

Dar așa ceva nu se putea face lesne, și

Cantacuzinii, călăuziți de Șerban, nu erau
AL

bieții boieri simpli și încrezători din 1659.

Mareș era Vornic, Șerban Cantacuzino Spă­
R

tar, Mihai, frate-său, Postelnic-Mare; un bun

NT

prieten, Gheorghe, ținea Stolnicia ; Banul

Gherghe Băleanu, Clucerul Neagoe Săcu-
ianu, al doilea Logofăt Radu Năsturel, ne­
CE

potul Doamnei lui Matei-Vodă, toți aceștia

nu erau încă despărțiți din marea și puter­
nica partidă a boierimii de țară, ce cucerise
I/

puterea în 1632 și n’o pierduse cu totul nici­

AS

odată. Se făcu o mare mișcare a țerii: să­

teni, slujitori, boieri mari, năvăliră la Bu­
UI

curești la începutul lui Decembre, și Mitro-

Actul contra Grecilor, în Magazin, I, p. 132.

BC
 Y
XCI

AR
politul Teodosie, care era privit ca un om

IBR
sfînt, crescu puterea răscoalei și-I dădu glas
de chemare prin sunetul clopotelor bisericii
sale. La Mitropolie, cei ce purtau arma ju­

YL
rară că vor împiedeca jertfele scumpe, cu
care se deprinseseră Domnii cei răi și nu
vor «lăsa să piară neamul boeresc» în fo­

SIT
losul Grecilor, nesățioși și bănuitori. De
acolo se merse la Cotroceni, unde-i găsiră
ER
solii de împăcare ai lui Radu, care nu era
viteaz decît la petreceri.
Gloatele se adunaseră la 3 Decembre st.
NIV

v., și, la 9 ale lunii, boierii mari iscăliau în

cartea prin care Domnul dădea știre arhie­
reilor, arhimandriților, egumenilor, boierilor,
LU

slujitorilor, popilor, diaconilor și «tuturor

țăranilor, cîțl să află viețuitori în țara Dom­
RA

nii Mele», că se leapădă de «Grecii străini»,

amestecători sau intriganți, și «vînzători»
sari uneltitori de trădare. Ei vor trebui să
NT

plece, împreună cu mai marii lor: «un Ne-

cula Sofialîu, ce a fost Clucer, și Balasache,
CE

ce a fost Paharnic», lăsînd că țara să se

cîrmuiască bine după vechile obiceiuri cin­
stite ale vechilor Voevozi, de care știa să
I/

pomenească și bătrînul Matei-Vodă într’o

vreme ca aceasta; mănăstirile neînchinate
AS

își vor avea cler de țară ; de la biserica dom­

nească se vor duce «oamenii streini, călugări
UI

greci» și vor sluji «popi mireni romîni» L

1 Magazinul istoric, I, pp. 131-4.
BC
 Y
XCII

AR
Radu amintia cu acest prilej de «răposatul

IBR
părintele Domnii Sale Ioan Leon Ștefan Voe-
vod», care și el făcuse așa în 1631, cu tot
atîta plăcere. El nu bănuia poate că era să

YL
i se întîinple lui ceia ce se întîmplase acestui
tată și predecesor în stăpînire, în tăria ju-
rămîntului de îndreptare al căruia nu se cre­

SIT
zuse. Deosebirea era să lie numai în privința
mijloacelor, căci acuma în 1668 nu se mai
scoteau Domnii cu armele ca în urmă cu
cincizeci de ani.
ER
Dar nu se împlinise o lună de la darea
NIV

acestui document în urma «sfatului» cu «boie­

rii mari și mici, roșii și mazilii, și toți slu­
jitorii» — am văzut ce fel de sfat, cu săbii
LU

ascuțite și dangăt de clopote în dealul Mitro­

poliei,— și la lenișer, Larisa adecă, în Tesalia,
RA

unde se afla atunci Poarta, erau strînși, la

8 lanuar 1669, mai toți acei ce fusese cu­
prinși ca marturi în cartea pentru izgonirea
NT

Grecilor: și Gherghe, și Mareș, și Șerban,

și Neagoe, și Papa Comisul, și Radu Năs­
CE

turel. Ei erau acolo «la Enișer, la împărăție»,

cu alții mulți, vre-o două sute, «pentru ne­
voile țerei» x, și se văzu de ce fel erau aceste
I/

«nevoi» cînd, prin Martie, ei porniră către

casă, ducînd cu sine pe un bătrîn boier umil,
AS

Antonie din Popești, Vornic cu numele, din

UI

1 Am tipărit acest act, ce mi-a fost comunicat de

d. luliu Tuducescu, în ediția lui Constantin Căpitanul.
BC
 Y
XCIII

AR
care ei găsiseră cu cale a face un Domn

IBR
precum altă dată voia țerii făcuse un Domn
din Matei Aga din Brîncoveni. în ultimele
timpuri ale postului de Paști, blîndul Voe-

YL
vod era așezat în Scaun și, peste două zile,
«în Dumineca Svintelor Paști, dimineața, la :
Hristos au învis», un mare jurămînt de ier­

SIT
tare, de frăție, de iubire se făcea «înnaintea
bisericii», pe locul răscoalei, între cei mai
ER
puternici dintre fiii aceluiași pămînt.
Dar o înțelegere ca aceasta trebuia să se
razime pe dreptate și să vie după curățirea
NIV

celor încărcați de păcate. «Măria Sa Ioan

Antonie Voevod» și fiul și ajutorul său la
judecată și ocîrmuire, Neagoe Voevod, fă­
LU

cură un mare «derept județ» pentru uciderea

lui Constantin Postelnicul. Stroe fu adus
RA

înnaintea învingătorilor săi și, neînfrînt,

cu toate înnaintatele lui bătrînețe, el tă­
gădui tot, «prinse bîha» și minți pe cei ce-1
NT

învinuiau. De pîri ce ar fi mîncat capul Pos­

telnicului, el nu știa nimic, mărturisirea lui
CE

Grigorie-Vodă n’are nici o greutate — «că-i

este voia să scrie ce-i va fi voia», — numai
scrisorile lui, netăgăduite, către Constantin
I/

Vărzarul, cu «îndemnare a nu-1 lăsa viu, ci

a-1 omorî», îi închiseră gura, fără a-i umili
AS

sufletul de luptă și de ură. Pe temeiul lor,

fu osîndit la moarte, și Armași! îl luară în
UI

primire. Dar Elina, care nu voia sînge pen­

tru sîngej precum ar fi voit poate Șerban,
BC
 Y
XCIV

AR
veni la mijloc, și-și arătă mulțămirea dacă

IBR
Stroe ar da înnapoi o parte din cheltuielile
făcute la Grigore-Vodă și nu ar mai sta
în cale copiilor ei 1.

YL
El fu scos pentru totdeauna din dregă­
torii și, împreună cu el toți ai lui, «ca un
neam rău». «într’un car cu doi boi», cu ca­

SIT
pul gol și fără giubeaua de cinste a boie­
rului pe umeri, cu cărțile trădătoare atîrnate
în vederea mulțimii, «trecu prin tîrg» pu­
ER
ternicul Leurdean, între mulțimea ce-1 bles­
tema, ce-și rîdea de el sau se dădea cu
NIV

spaimă în lături înnaintea lui. Merse — unde

putea merge aiurea pentru a se pocăi mai
strașnic? — la Snagov chiar, și aici îl călu­
U

găriră, cînd credea poate că-1 așteaptă moar­

tea în felul și în locul unde omorîse cu mîna
AL

altuia.«Doamne, Doamne, fără voie îmi este»,

strigă el cu deznădejde, tulburînd rugăciu­
R

nile făcute asupra capului său vinovat. «Nu

NT

Silivestru, ci Mahmet», scrîșni el, aflînd nu­

mele supt care trebuia să piară din amin­
CE

tirea celor ce-1 cunoscuse altfel și să se

stîngă așa înnainte de a i se încheia zilele2.
I/

După aceasta, Cantacuzinii avură puterea,

AS

1 Actul lui Teodosie, din 21 April 1669; al boie­

rilor și Domnului, din 18 Iunie următor, se află în
UI

Magazin, I, pp. 40 4—11.

2 Constantin Căpitanul, pp. 367-8. V. un act de vîn-
zare către el ca monah, în Documente.
BC
 Y
xcv

AR
dar nu știau s’o ascundă în destul ca să nu
jignească, nu numai pe dușmanii ce nu se

IBR
puteau întoarce, ci și pe unii prieteni, cari
puteau fi cruțați. Gherglie Băleanu fusese
Ban și ar fi dorit să mai fie: locul se dădu

YL
lui Mareș. în locul de Vornic al acestuia
ajunse alt Gheorghe, un om al lui Șerban.

SIT
Știrbei fusese Logofăt, și dregătoria o luă
acum pentru sine Radu Crețulescu, un cumnat
ascultător al aceluiași candidat, aproape fățiș,
ER
la Domnie. Hrizea, ginerele Băleanului, și el
însuși poate un Bălean, din ramura de la
NIV

Popești1, fusese Vistier, și Vistieria o avu

Papa, Comisul lui Radu Leon. Staicu Buc-
șanul purta titlul Păhărniciei, și Păharnic
LU

în Divanul lui Antonie se vede Vîlcul. Abia

se găsi Agia pentru Ivașco, fiul lui Gherglie
Băleanu.
RA

De aici porni nemulțămirea, dihonia între

biruitorii «Grecilor străini». Cantacuzinii se
NT

plînseră la Domn că viața li e în primejdie

și că «o ceată spurcată» plănuiește noaptea
în casa lui Gherghe moartea lor. Mareș
CE

fugi la mănăstire în munte, și destăinui gîn-

dul rău al dușmanilor săi.înnainte de toamna
anului 1670, un nou Divan de judecători se
I/

aduna pentru a judeca aceste pîri nouă, dar

AS

nu se alese alta decît înlocuirea Agăi Ivașco

UI

1 V. ediția lui Constantin Căpitanul, p. 115 n. 2.

BC
 Y
XCVI

AR
cu Matei, unul din Cantacuzinii mai tineri,

IBR
lăsîndu-i-se în schimb Stolnicia k
Alte judecăți urmară: a lui Badea Bălă-
ceanu, a lui Neagoe Postelnicul, și li se dădu

YL
același caracter de prigonire politică din
partea Cantacuzinilor. Caracterul luptei se
ascuția din ce în ce mai mult, și se găsi cine

SIT
să facă pod peste bălți}*, Snagovului lui
Stroe însuși, care se adăposti în Ardeal, ur­
mărind de aproape desfășurarea lucrurilor
ER
în țară, după placul lui. La 26 lanuar 1671,
Sibiienii dădeau de știre «Craiului» Apaffy,
NIV

ce se alia la Făgăraș, că «un boier mare —

cin hoher Bojer — a ieșit pe la Vamă, din
Țara-Romănească, cu soția și copilul său» ;
LU

iar la 29 se trimitea, cu un om al orașului,

acest boier la principele, care-1 ceruse12. Iar
la 6 April iarăși se dădea de veste lui Apaffy,
RA

despre «un boier ce a fugit din Țara-Romă­

nească» 3.
NT

La 10 April, într’o scrisoare latinească,

din care se vede însă lămurit, de la un capăt
CE

pănă la altul, țesătura românească a gîndului,

Antonie cere să se judece și acolo Stroe
fugarul. El arăta cum «în trecuții ani, pe
I/

vremea Domniei lui Grigorie-Vodă, era un

boier de neam bun și de fericită pomenire,
AS

1 V. Constantin Căpitanul, p. 360; Stoica Ludescu, în

UI

Magazin, V, pp. 5-6 și Socotelile Sibiiulul, p. 18 nota 1.

2 Socotelile Sibiiului, p. 13.
3 Ibid., p. 14.
BC
 Y
XCVII

AR
Constantin Cantacuzino biv Vel Postelnic și

IBR
care fusese și un cîrmuitor cu credință al
terii acesteia, și binevoitor cu vecinii, cum
se știe de Măria Sa și de tot neamul Țerii

YL
Ungurești. însă, uneltind Diavolul (!), acest
Constantin Cantacuzino,împovărat de vrîstă,
a rămas liniștit la casa sa, pe cînd cei trei

SIT
fii ai săi merged cu oastea la Uivar. Dar
la urmă dușma'nul, și al sufletului, și al
ER
trupului, uîînd pacea și dragostea frățească
a omeniei, aduse pe Stroe, ce era aprins de
rea ciudă împotriva acelui Constantin, să-l
NIV

înnegrească — precum obișnuiește a încerca

meșteșugul drăcesc— cu pîră și clevetiri de tot
felul înnaintea lui Grigore-Vodă, pentru care
LU

ponegrire s’au vădit și unele răvășele scrise

cu mîna lui. La întorsul însă al lui Gri-
RA

gore-Vodă de la războiu, acel Stroe, știind

bine despre nevinovăția zisului Constantin,
ca să nu fie dat de gol, dacă ar sta cu dîn-
NT

sul înnaintea Divanului de judecată, prin

cererile sale a cîștigat de la Domn, ca să nu
CE

se înfățișeze cu dînsul Constantin înnaintea

Divanului de judecată, ci, smuls noaptea, fără
zăbavă, din casa lui și dus la o mănăstire, să
I/

fie ucis ; și așa s’a făcut, fără vre-o judecată

sau drept legiuit, cu pustiire mare a Casei lui,
AS

luîndu-i-se toată averea și suma de 25.003

de lei. De oare ce însă, după plecarea lui
UI

Grigore-Vodă., de la urmașul său, Domn grec,

fiii acelui Constantin n’au putut căuta drep-
BC
 Y
XC VIII

AR
tatea pentru omorul părintelui lor, acum, cînd
eii stăpînesc Scaunul Domniei acestei teri,

IBR
fiii acelui Constantin s'aii înfățișat înnaintea
Divanului nostru, acuma, cu acest învinui-
tor și clevetitor al lui, și, astfel, atît înna­

YL
intea fețelor din cler, cît și a boierilor mi­
reni, a tuturor celor de județ, cercetînd

SIT
pricina morții părintelui lor și vărsării de
sînge nevinovat, ni-au arătat de față falșe
scrisori de clevetire ale acelui pîrîtor, scrise
ER
cu mîna lui și cu însuși graiul lui, neascunse
de loc în sufletul său, înnaintea Divanului
NIV
nostru. Pentru care nelegiuire și faptă rea,
acest Stroe a fost socotit vrednic de moarte
și osîndit pe dreptul ca să-și ispășească pă­
U

catul. Fiii acelui Constantin Cantacuzino,

cuprinși de iertare, l-au iertat de la moartea
AL

ce-I stătea înnainte și l-au trimis să se po-

căiască la acea mănăstire, în care părintele
R

lor fusese ucis. Dar el, și călugărindu-se, fără

NT

să facă de loc pocăință, și lepădîndu-și rasa,

și nevrînd să alunge din inima sa planurile
rele și ascunsele meșteșugiri, a fugit de a-
CE

colo, de la mănăstire. După ce am aflat apoi

că a trecut în părțile Ardealului de supt cîr-
I/

muirea și stăpînirea Măriei Tale, și fiind așa

obiceiul ca nici un fugar de nicăiri să nu
AS

se dea, — nici noi nu cerem una ca aceasta,

ci, ca un ucigaș și vărsător de sînge nevi­
UI

novat, să stea la județ ori-unde, dar mai ales

în părțile creștinilor socotim să se cuvine.
BC
 Y
XCIX

AR
De aceia dar trimitem pe credinciosul nos­
tru boier, de bun neam, dumnealui Radu

IBR
Năsturel, al doilea Logofăt, și secretariu al
nostru, cerînd cu stăruință de la Măria Ta, ca
de la un prieten și vecin nouă cu bunăvoință,

YL
ca să se sfătuiască în această privință cu
tot Senatul și cîrmuirea, anume ca să fie

SIT
poprit din porunca Măriei Tale în acele părți,
nici să iasă în alte țeri, din stăpînirea Dom­
niei Măriei Tale, pănă nu vor veni fiii a-
ER
cestui Constantin ca să-și ceară dreptate la
Măria Ta 1».
NIV

Răspunzîndu-se la aceasta într’un chip care

nu mulțămia pe Cantacuzini, o nouă scrisoare,
cu Hotnogul Mitru,fu îndreptată către« Craiu»,
U

asigurînd că Stroe nu se află aiurea și că

l-au văzut oameni în Brașov, că e, în ade­
AL

văr, un om rău, un stricător de case și un

ajutor al Domnilor străini ce fusese mai
R

înnainte 2.
NT

Peste puțin însă, acest pribeag urmărit era

să ajungă un sfetnic ascultat și stăpînii Țerii-
CE

Romănești erau să petreacă un timp în în­

chisoare, pentru a fi aruncați apoi în străi­
nătate la rîndul lor. Cei trei ani ai lui An­
I/

tonie se împliniră și, cînd vremea primej­

AS

dioasă a reînnoirii de Domnie sosi, era cine

să lucreze pe lîngă Turci, cu pîri și cu bani,
UI

1 T6r6k-Mag. Allam-Okm., V, pp. 21-3.

2 Ibid., pp. 25—6 : 28 April 1671.
BC
 Y
c

AR
pentru ca s’o împiedece. Cei patru fruntași

IBR
mai tineri ai nemulțămiților: Hrizea, Ivașco,
Știrbei și Staico, precum și Neagoe «cu na­
sul tăiat», se aflau la Adrianopol, și se în­

YL
țelesese cu Grecul ce întorcea toate afacerile
diplomatice și, pe alături, și pe acelea care
priviau pe coreligionarii săi: Panaiotachi

SIT
Nikusios, Marele-Dragoman al Porții. Pa­
naiotachi cunoștea foarte bine pe Grigore
Ghica, la urcarea căruia în Scaunul mun­
ER
tean în 1660 pare a fi lucrat x. Pe de altă
parte, acesta pierduse ori-ce încredere în
NIV
folosul ce-I pot aduce creștinii și, făcîndu-se
a merge, ca un bun catolic, la Papa și la
Madonna făcătoare de minuni din Loreto,
LU

el alergase la Veneția, în toamna anului 1671,

iar de aici fără multă zăbavă la Constanti-
nopol 12.
RA

Cantacuzinii își înrăiră singuri situația.

Constantin Stolnicul venise de puțin timp
NT

din străinătate, cu toate cunoștințile ce tre­

buia unui celebiu, unui spudeu 3, și-l făcuseră
CE

Postelnic, precum erau, ca niște tineri învă-

țați, și alții din neamul său, frați, și nepoți.
El merse înnainte, să vadă cum stau lucru­
I/

rile, și, cînd se întoarse, cu vești rele, el găsi

pe Domnul mazil ce pleca avînd cu sine pe
AS

1 V. Bianu, l. c.
UI

2 Studii p doc., I-II, pp. 428-9.

3 V. Operele Iul Constantin Stolnicul Cantacuzino, p. 1
și urm.
BC
 /O

Y
CI b

AR
toți sprijinitorii săi mai puternici : Șerban

IBR
și Mihai, frații Cantacuzini, Gheorghe Vor­
nicul, Mareș, Radu Crețulescu, Gheța Clu­
cerul, un Bulgar de neam, socrul lui Șerban,

YL
și alții mai mici. Cuvintele începătorului în
ale politicei nu fură crezute și, ajungînd la
Poartă, partida se crezu destul de tare pen­

SIT
tru a înlătura pe Antonie, în folosul Vor­
nicului Gheorghe sau al lui Șerban. Acesta,
făcîndu-se a fi bolnav, sau fiind bolnav în
ER
adevăr, stătea de-o parte într’un sat, ca să
vadă cum se va hotărî lucrul. Aici află el,
NIV
pe la începutul lui Mart 1672, ce-i dădu cîtă
sănătate-i trebuia ca să fugă în pripă: șire­
tenia răzbunătoare a lui Grigore întrebu­
LU

ințase puterea Vizirului pentru a-și procura

o scenă de crudă mulțămire: numirea lui Gri­
gore fu anunțată fără veste celor ce nu se gîn-
RA

diau la așa un blestem. în groaza de care

erau cuprinși la auzul acestui nume, ei fură
NT

prinși, puși în obezi și dați aceluia care singur

poate nu se așteptase a mai fi odată Domn
CE

de la Turci.
Grigore ajunse la București, unde Scaunul
fusese ținut. încă de la plecarea lui Antonie,
I/

de Banul Gherghe, — în ziua de 20/30 Mart,

și el găsi toate așa cum dorise. La știrea
AS

Domniei sale, temnițile fusese deschise în

mijlocul nopții, cei trei Cantacuzini mai ti­
UI

neri chemați la Curte, unde Caimacamul,

slobod acum să-și arăte ce-i rămăsese în i-
BC
 Y
on

AR
nimă, ținea Divan de pedeapsă, la lumina

IBR
făcliilor. lordachi, cel mai mic, «prîslea»
al jupînesei Elina, fugi «dentre gloată», și
nemeri acolo, unde stătea încă Stroe, ce se

YL
grăbi a se întoarce. Ceilalți doi, după în­
fruntare și batjocuri, fură păziți la casa lor,
ca și toți cei mai temuți din partidă; apoi,

SIT
viind porunci anume de la Voevodul răz­
bunării, li se dădură odăi «în turn», lîngă
poartă 1.
ER
în curînd veni și Vodă, cu robii săi. Printre
dînșii, cîțiva căpitani fură tăiați îndată,
NIV

pentru cine știe ce păcate față de noua par­

tidă cîrmuitoare. Prinșilor mai însemnați,
aduși de la Țarigrad sau găsiți în țară, li se
LU

făcu, la 15 Iulie, cinstea unui Divan de ju­

decată, pe care cronicarul familiei îl numește
RA

«svat drăcesc», gîndindu-se la acei ce luară

parte la dînsul și la hotărîrea pe care nu
se sfiiră s’o deie. Pentru că ar fi ridicat da­
NT

toria țerii de la cele cincizeci de pungi din

1664 la o mie, pentru că ar fi căutat Domnia
CE

în folosul acelui ce nu se cuvenia s’o aibă,

unii dintre pîrîții fură trimiși la Ocnă: Ghe­
orghe Vornicul adecă, Voevodul nădăjduit
I/

de Cantacuzinî, și socrul unuia dintre dînșii,

AS

Aga Matei, și Clucerul Gheța, a cărui fată

era soția lui Șerban ; cronicarul Stoica Lu-
descu, vinovat de oarecare «cărți viclene»,
UI

1 Cronicile țerii.
BC
 Y
cm

AR
în paguba învingătorilor momentului, înto­

IBR
vărăși pe acești osîndiți. Mareș, alt socru
cantacuzinesc, Radu Crețulescu, unul dintre
cumnați, și cei patru frați mai mici, răma­

YL
seră întemnițați în București, pînă ce vor
răspunde suma ce li se aruncase în sarcină.
Grigore-Vodă era, cum se vede, și acum un

SIT
Domn cu răzbunările fiscale.
Plecînd la războiul, ce se începuse cu Po­
ER
lonia, Ghica lăsă grija Scaunului unor oa­
meni ale căror nume pot însemna o în­
treagă politică: Gherghe Băleanul, Hrizea
NIV

și Stroe, dușmanii cei mai neîmpăcați, din

timpuri mai vechi sau mai noi, ai Canta-
cuzinilor. Pe cînd Domnul însuși lua în ur­
LU

mărire pe Șerban, fugar în Moldova, care

se adăposti la Hangu, în munți, apoi, prin
RA

August, de frica lui, în Secuime, prin părțile

Gurghiuhu, Caimacamii supuneau la chinuri
pe datornicii Vistieriei, mai mult pentru a-i
NT

stînge de cit pentru a li stoarce baniiJ.

Bătuți, spînzurați,tîrî ți, ei fură aduși a dori
CE

întoarcerea Domnului dușman, care era mai

cumpănit și mai cuminte în răzbunarea sa -.
I/

1 Cf. Cronicile țeril ; Torok-Maggark. Allam-Okni., V,

AS

p. 115 : scrisoarea de mulțămirl a Iul Șerban către

Apaffy ; a 1672, mensis Augusti cis finem».
2 Cf ți cu Del Chiaro, Istoria delte moderne rivoluzioni
UI

delta Valachia, care pomenește amănuntul interesant

al loviturilor primite de Constantin Cantacuzino pen­
tru un frate mal mic.
BC
 Y
CIV

AR
La începutul lui Decembre, isprăvnicia

IBR
celor trei calai încetă, dar Grigore-Vodă se
mulțămi să-i mustre pentru neomeniile ce
făcuse, fără a da însă drumul victimelor.

YL
Acestea scăpară, cîtora li era păstrată a-
ceastă soartă mai bună, prin alte mijloace
decît spiritul de iertare al domnescului

SIT
ucigaș. Pentru a înțelege mai bine neîn-
durarea lui față de dînșii, trebuie să amin­
tim și întoarcerea în țară, din Veneția, prin
ER
Spalato x, a Doamnei Maria și a fratelui ei,
Teodor Sturdza, cari jucaseră un rol în
NIV
drama din 1664 și-l vor fi urmat și acuma
față de fiii Postelnicului.
Dar Ghica, un om bolnăvicios, care era să
LU

moară în cursul acestui războiu din 1672,

oglindia, cum am spus, și în sufletul lui
RA

această stare nesănătoasă, care-1 duse la o

moarte înnainte de vreme. Un neastîmpăr
fără scop, fără măsură, îl chinuia, obosindu-1
NT

și dezgustîndu-1 de toate. Ce putea să-i fo­

losească lui, în halul în care-i ajunsese țara,
CE

dacă în Ardeal va fi un principe sau altul,

dacă în lupta ce se deschisese la Poartă va
învinge Apaffy sau îl vor răpune pribegii:
I/

Pask6, Csăky, Beldy ? în ajunul plecării sale

cu oastea, el primia pe un anume Daniel
AS

Absalon, trimisul nemulțămiților din Ungaria

UI

1 Copil de documente din Arch. Vaticanului, Col.

Vladimir Ghica, la Academia Romînă.
BC
 Y
CV

AR
Superioară, și se apuca să-i spuie ce vor
face Turcii acolo în Ungaria, cum se vor în­

IBR
toarce iarăși asupra Nemților și cum causa
pribegilor, pe care el va sprijini-o totdeauna,
va ieși la sfîrșit biruitoare, întovărășind

YL
aceste asigurări de cugetări «minunate» asu­
pra sfîrșitului gîndurilor cuminți, ca și al celor

SIT
nebune, care sfîrșit este de o potrivă în mîna
lui Dumnezeu. El luă cu dînsul la războiu
și pe acest agent și pe tînărul conte Balassy,
ER
și se ținu de cuvîntul ce dăduse, căutînd în
același timp să piardă însă și pe Apaffy, în
NIV
ochii Sultanului și Marelui-Vizir, cărora li
se înfățișă în Moldova3. înnainte de a avea
cunoștință de scrisoarea lui Absalon, Apaffy
LU

aflase de legăturile lui Grigore cu Ungurii

și de pîrile ce trimitea la Poartă că în Ar­
deal s’ar face politică nemțească, și el se
RA

plînge de asemenea purtare, amintind și ve­

chile îndatoriri, netăgăduite, din 1664-5 12.
NT

Scrisori dușmănești ale vecinului, scrise în

românește, fură prinse, date «Vlădică! ro­
mânesc»— Sava Brancovici — pentru a le tăl­
CE

măci și destăinuite în dietă. în sfîrșit, pe la

începutul lui 1673, Ghica, îndemnat a crește
și mai mult visurile lui ambițioase prin lau­
I/

dele cu care-1 acoperise Turcii pentru sluj-

AS

1 Torfik-Mag. Allam-Okm., N, pp. 127-31 ; considera­

UI

țiile lui Ioan Bethlen asupra scrisorii lui Absalon,

ibid., pp. 131-3.
2 Ibid., pp. 1*1-2.
BC
 Y
CVI

AR
bele lui în 1672, crezu că e cu putință să

IBR
imite pe Voevozii puternici din veacul al
XV-lea sau al XVI-lea, și se apucă să ceară
Turcilor, ca un vechili drept, Țara Făgăra-

YL
rașuluix.
Toate aceste lucruri nu se puteau trece
cu vederea. Șerban nu fu numai adăpostit,

SIT
ci sfătuit și susținut pe lîngă Turci, de can-
celariul Ardealului Ioan Bethlen. El trecu
pe drumul Banatului, singurul deschis pen­
ER
tru‘dînsul, la Poartă, și aici cîștigâ pe Cai­
macamul Cara-Mustafâ, care era să fie Vizir
NIV
și fusese în 1660 Pașă la Silistra, concurent
pentru stăpînirea Țerii-Romănești tocmai al
lui Grigore-Vodă. Mustafă stoarse o poruncă
LU

de la Marele-Vizir, la un ospăț anume, și în­

dată și răpezi Trimisul împărătesc, care
RA

sfărmă lanțurile fraților Cantacuzino și ale

tovarășilor lor de suferință. Mareș crezu că
poate să rămîie și în țară ; Radu Crețulescu
NT

însă, cei patru cumnați și soacra sa merseră

la împărăție, împreună cu acela care adu­
CE

sese vestea bună a liberării. Din Ocnă se

dădu drumul lui Gheța, care trecu la vechia
și sigura lui casă din Nicopol. Dar Ghica se
I/
AS

1 De această veste se ocupă la 28 lanuar 1673 can-

celariul Bethlen, care observă că Făgărașul, ca și Ce-
tatea-de-Baltă și Sesarma, în părțile Retegulul, n’au
UI

făcut parte nicl-odată din Țara-Romănească, ci aii fost

numai apanagil străine date de regii unguri Domni­
lor romînl vasali; ibid., pp. 158-9.
BC
 Y
CV1I

AR
făcu a uita în Ocnă pe boierul ce voise a-i

IBR
lua Scaunul în 1672 si uita poate în adevăr
ființa, mult mai puțin însemnată, a lui Stoica,
Logofătul cantacuzinesc. La 11 Main st. v.

YL
1673, înnaintea unei nouă expediții la Nis­
tru, Domnul punea să se taie capul Vornicului
Gheorghe în mănăstirea Tismenii, unde fu­

SIT
sese strămutat anume pentru aceasta. In a-
ceiași zi cînd pierea acest dușman, Voevodul
ER
se ridica din Scaun -și pornia la oaste x.
Cam pe aceiași vreme însă, ajungea la Var­
șovia, în capitala dușmanului, un sol mun­
NIV

tean, cu doisprezece oameni în urma lui, și,

mergînd la nunciul pontifical, cu episcopul
Parcevich, un cunoscut misionar, el își arăta
LU

dorința de a vedea pe Leși intrînd în prin­

cipate12. Pe cale și după sosirea în lagăr,
RA

Grigore, un maniac al trădării, hrăni ace­

leași gînduri. în lupta de'la Hotin, 11 No­
vembre, el își lăsă boierii să treacă la cre­
NT

știni, și apoi li dădu din toată inima voie

de a-1 fura și pe dînsul. «Din cotro a fost
CE

Grigorie-Vodă», scrie Nicolae Costin, cro­

nicarul moldovenesc, «au slobozit Leșii toate
pustele cele mari, cît La acoperit negreață
I/

fumului, și atunci au găsit și el vreme de

AS

s’a închinat; de care nici Turcii n’au putut

să zică că doar au făcut vicleșug»3.
UI

1 Stoica Ludescu dă data execuției.

2 Col. Vladimir Ghica de copil din Vatican.
3 P. 9.
BC
 Y
cvin

AR
După această hainie cu perdea, Grigore

IBR
porni, împreună cu cellalt hain, Ștefan Pe-
triceicu, în mijlocul Leșilor, spre Dunăre. în
drum însă, el își schimbă gîndul, cum și-1

YL
schimba totdeauna. își aduse aminte, cam
tîrziu, de nevasta și copiii, ce trebuise a
trimite la Poartă înnainte de a pleca din Bu­

SIT
curești, și cari fură despoiat! și închiși la
cea dintăiu ștafetă despre necredința lui;

ER
dar Grigore era deprins a se juca astfel
cu capetele familiei sale, și nu odată bătrînul
Gheorghe Ghica, mort acuma, se va fi căinat
NIV
că Dumnezeu i-a dat un fiu așa de dibaciu,
Ori-cum, aceasta i-a fost îndreptățirea, pe
care o dădu însă mai tîrziu, căci de-ocam-
LU

dată spunea că merge numai să împiedece

bejenirea țerii și să gătească pentru prieteni
RA

conacele. El merse astfel, cu oastea lui, pănă

la graniță, dar la 25 Polonii primiau scri­
sori de la boierii lui, în care ei arătau că
NT

i-a părăsit și pe dînșii, luînd încă un nou

drum, ce trebuia să-l scoată la Isaccea, unde
CE

se afla Vizirul.
Atunci căpeteniile «liberatorilor» noștri
aleseră ca Domn de la creștini, după cererea
I/

țerii, pe Constantin-Vodă Cîrnul, despre tri­

AS

miterea căriuia se vorbia încă în lanuar ur-

1 «In quibus incusant hospodaruro suum quod, ipsis
UI

elusis, a nobis recesserit et postea, deductis illis in

confinium, aliquot nonnisi stipatus homnibus, ad Tur-
cas aufugit.» Col. Vladimir Ghica.
BC
 Y
CIX

AR
mător1, și care veni, în adevăr, pană în Mol­

IBR
dova. Dar, cînd se înfățișă în tabăra stăpî-
nilor, cărora știu să le mintă, aruncînd vina
înfrîngerii de la Nistru asupra Pașei Seras-

YL
cher, ce nu l-ar fi ascultat și ar fi mers pănă
la amenințări de moarte, el găsi acum Domni

SIT
noi pentru amîndouă țerile.
Cu Turcii cei mari, fețe înnălțate de îm­
părat și de Vizir, care nu trecură Dunărea r
ER
veniseră tot felul de oameni cu planuri. Era
capuchehaiaua moldoveană,Dumitrașco Can-
tacuzino, care trebuise să plece din Țara-
NIV

Romănească, unde adusese moartea celui de­

al doilea părinte al său: el se aținea la
LU

Domnie, cum părea că au dreptul de un

timp capuchehaialele. Grigore, înnainte de
a porni din Scaun, se gîndise la ce ar putea
RA

să lucreze în lipsa lui Cantacuzinii, acuma

liberi și despre cari știa că nu-i sînt la Con-
stantinopol singurii dușmani. Pentru că pri­
NT

mise pe Șerban, Duca-Vodă din Moldova

își pierduse în 1672 Scaunul prin stăruințile
CE

lui Ghica, și, ajuns la Constantinopol, el

găzdui și ocroti pe Doamna Elina și pe fiii
ei. Se pare chiar că Șerban i-ar fi făgăduit
I/

în schimb Domnia munteană.

AS

Grigore plăti pentru ca veșnicii săi pîrîși

UI

1 «II nuovo principe che, ad instanza de’populi, il

gran-marescallo li haveva dato»; știri din 17 lanuar
1674; ibid. Cf. Studii și Doc., IV, p. 260 n. 1.
BC
 Y
ex

AR
să fie aruncați undeva, într’un depărtat sur-

IBR
gun, și izbuti. Ceaușii căutară pe cei cinci
frați la Duca-Vodă în casă, și ar fi găsit pe
Șerban, un adorator al Doamnei Anastasia,

YL
«ascuns în pod», cum poate mai fusese și
din alte motive de cît frica împăratului x.
El era un om primejdios și trebuia să dis­

SIT
pară din Constantinopol și, împreună cu
dînsul,se îmbarcară pentru noul loc de exiliu,

ER
al Cretei abia cucerite, Radu Crețulescu și
Constantin Postelnicul, cel mic și tînăr, cari
amindoi erau personagii politice. Fură în­
NIV
găduiți însă a rămînea supt aripile mamei,
«coconii», dintre cari unii, ce e dreptul, în­
durați — Mihai, Matei și lordache.
LU

Nici aceștia însă nu erau așa de inofen­

sivi cum crezură, sau se făcură a crede,
RA

Turcii. Cînd lagărul porni, Mihai se luă

după dînsul, ca un spion al Ducăi. Fără să
se înțeleagă cu ruda ce purta pe frunte
NT

semnul de sînge al lui Cain, el făcu întoc­

mai ca și acesta. Cînd ștafetele Pașei Hu­
CE

sein se opriră la Isaccea, cu știrea gro­

zavă că hainii au prăpădit, uniți cu ceilalți
ghiaurijOștilePadișahului, Caimacamul Carâ-
I/

Mustafâ numi doi Domni: pe Dumitrașcu

AS

în Moldova, iarîn Țara-Romănească pe Duca.

Mihai alergă la Constantinopol cu știrea
biruinții, și trimise fără zăbavă pe Domnul
I
CU

1 P. 205.
 Y
CXI

AR
cel nou, cu Aga Matei și Logofătul Pîrvu,

IBR
Hui lui Drăghici, rămînînd ca steagul să-I
fie adus pe urmă de dînsul, Mihai k
Grigore crezu întăiu că numirea s’ar putea

YL
retrage, și el își asigura prietenii din țară
că va veni iarăși în Scaunul, unde i se aflau
ca ispravnici, ca și în 1672, Gherghe, Hrizea

SIT
și Stroe. Dar împăratul își spusese cuvîntul,
și nu mai era nimic de făcut. La 10 Decembre,
mazilul scria lui Sobieski, făcîndu-și obraz
ER
cu lămuriri ca acelea că a trebuit să vie la
Turci, «pentru că, cine e rob, mai mult tre­
NIV
buie să-și iubească stăpînul și binefăcă­
torul decît prietenul», că a lucrat pe lîngă
dînșii pentru pace și va lucra încă, dar fără
LU

a mal fi Domn muntean, «pentru că m’am

rugat de înnălțimea Sa Marele-Vizir să pot
pleca la Constantinopol, la casa mea, pentru
RA

că mi-am lăsat Domnia, căci sînt bolnav» 1 2.

Bolnav era, și muri în curînd; dar nici o
NT

boală de pe lume nu l-ar fi făcut să lase

de bună voie puterea.
CE

Stroe, Hrizea, Gherghe nu voiră să creadă

întăiu că li vine Duca temutul în locul dori­
tului Grigore-Vodă. Slugerul Constantin, fiul
I/

lui Stoica Ludescu, care aduse cel d’intăiu

știrea, fu «pus în butuci»; dar peste puțin ei
AS

1 Cronicile țeril.
UI

2 Acte și fragni.,1, pp. 294—5.

BC
 Y
CXII

AR
trebuiră să recunoască neplăcutul adevăr1.

IBR
Ei alergară atunci la hotar : nu la Brașov,
unde puteau fi descoperiți mai lesne, ci la
Sibiiu, luînd cu sine boierimea mai măruntă

YL
ce se ținea de dînșii și vestind pe Mehe-
dințenii ce nu puteau aștepta Bănia lui
Mareș, să treacă la Hațeg. în Decembre și

SIT
lanuar vedem pe Sibiieni ocupîndu-se ne­
contenit de pribegii ce fură trimiși la Băl-
ER
grad, la Apaffy, și, pe de altă parte, Ștefan
Petriceicu. ce se afla încă, sprijinit de Poloni,
în Moldova, se roagă a nu fi prigoniți după
NIV

cererea lui Duca boierii lui Grigore, tova­

rășul său de luptă și trădare 2.
LU

Cantacuzinii din surgun fură aduși îndată

printr’un om anume ; dar Șerban se înșela
socotind că Duca-Vodă va fi un al doilea
RA

Antonie. Intăiu, că el se dovedise, și așa a

fost totdeauna, afară doar de gospodăria
lui, un om de voință lacomă și tiranică, ce
NT

nu îngăduia să-i stea nimeni în cale, ori-cine

ar fi fost el. Apoi, Duca nu putea să-și lege
CE

soarta de a unei partide muntene, pentru

că, în Moldova sau în Țara-Romănească, fără
deosebire, el avea oamenii săi, ce-i slujiau
I/

interesele și-l stăpîniau prin cunoștințele și

AS

1 Tatăl săă înseamnă cu grijă liberarea sa cu acest

prilej și timpul cît a pătimit în închisoare : «ani doi,,
I

fără două luni» p. 31.

CU

2 Cf. Cronicile muntene, Soc. Sibiiulul și Tiirok-Mag^

AUam-Okm, V,pp. 190-1.
 Y
CXIII

AR
siuetele lor. Erau Ruseteștii, fiii Cupariulul
Ruset. Acesta-i era capucheliaie ca Domn

IBR
într’o țară sau în alta. Dintre fiii lui, lor-
dachi luase în căsătorie pe o soră a Doam­
nei Anastasia a Ducăi, pe «o fată a Dabi-

YL
joaei», Maria, și cumnatul său îl dădu locul
de Marp-Postelnic; Spătăria cea Mare era

SIT
s’o capete Lascarachi, Om urît țerii prin
trufia lui; Scarlatachi începea ca grămătic pe
lîngă Domnie o carieră bogată în intrigi.
ER
Manolachi și Mihalachi, beizadele mai mă­
runte de Voevod fără Scaun, își pregătiau
NIV
avîntul spre pradă. Veni vremea, în sfîrșit,
la 1675, cînd în Moldova domni supt nu­
mele de Antonie-Vodă, un alt «Cupariu»,
LU

dintre Rusetești, a cărui înrudire nu se poate

hotărî mai de aproape 1.
RA

Așa fiind, Duca nu stătu pe gînduri de la

început să cheme înnapoi în țară pe fugarii
NT

din 1673. în lanuar, în Februar următor,

vedem pe Pîrvu Cantacuzino și pe văru-său
Constantin Brîncoveanu, un nepot de fiică al
CE

Postelnicului, purtîndu-se pe la Brașov, ju-

decîndn-se cu Ilie Armașul șiNeagoe Banul
Săcuianul, dușmanii neamului, și aducînd
I/

scrisori ale Domnului pentru împăciuire cu

AS

alți boieri, ce iubiau tot așa de mult pe

Cantacuzini
UI

1 V., pentru RusetețtT, Nicolae Costin, p. 17.

2 SoraleUle Brașovului și Constantin Căpitanul.
BC

8
 Y
CXIV

AR
La Duca se întorsese acuma, unul dintre

IBR
cel d’intîiu, urgisitul Stroe și, folosindu-se
de revenirea lui, Domnul scrie, încă de la
18 lanuar 1674, lui Apaffy să îndemne și pe

YL
ceilalți pribegi, oameni de însemnătate și
folositori, de cari simte lipsă. Cu astfel de
bărbați încercați, spune el, se poate cîrmui

SIT
o țară, iar nu cu «sfaturi de tineri», și sfet­
nicii cari s’au dus, temîndu-se poate de Gli-
ER
gorașco,de Domnia căruia se auzise în același
timp, pot fi siguri că vor afla în el, Duca,
un stăpîn nepărtenitor și părintesc l.
NIV

Stăruințile acestea ale Domnului urmează

apoi prin Comisul Milescul, dar ele trebuiră
să fie întrerupte prin plecarea lui Duca în ex­
LU

pediția de la Uman, ce ținu pănă în toamnă.

Pentru a da, la întoarcere, o mai pu­
RA

ternică asigurare pribegilor, Duca făcu și

pe Cantacuzini — Șerban sosise în Au­
gust -- să tăgăduiască dușmanilor de peste
NT

hotare iertarea trecutului și o bună primire

la întoarcere. în urma acestor cărți, încă
CE

unul din fruntașii emigraților se înduplecă

a se întoarce la vatra sa: Vistierul Hrizea.
Radu Dudescu, unul dii\ ginerii Băleanului,
I/

se afla și el pe lîngă Stroe, care, călugăr

AS

fără temnița mănăstirii, n’avea să se mai

teamă de nimic și-și căuta în liniște de avere 2.
I

1 Tiirok-Mag. Allam-Oktn., V, pp. 197-8. *

CU

2 V. Constantin Căpitanul, notele la el și T6rok-

Mag. Allam-Okm, N, pp. 246-7, 261-2.
 Y
cxv

AR
Dar Băleanu însuși, Ivașco fiul său, și

IBR
alții, cari-și simțiau mai multă răspundere
pentru politica trecutului, își credeau încă
viețile în primejdie, și ei se îndărătniciră

YL
a rămînea în preajma hotarului. Duca era
un om bănuitor și cumplit, și o astfel de
purtare trebuia să-l puie pe gînduri: ori-ce

SIT
pîră ce i se înfățișă pe această vreme, găsi
un răsunet de spaimă în inima lui și făcu
ER
să se verse sînge pe trunchiul călăului sau
în odăile Armașului schingiuitor. Cronica
Bălenilor nu uită să însemne astfel pe-
NIV

irea a trei boieri mai de rînd, ce ar

fi plănuit o pribegie peste Dunăre și, pe
urmă, suferințile lui Stroe și ale Dud eseu­
LU

lui, ce fu fript cu fier roșu pe piept, pentru

scrisori de-ale pribegilor ce s’ar fi adus,
RA

într’un toiag sfredelit, acestor doi prieteni

cari se întorsese pe lîngă Domnul Canta-
cuzinilor b
NT

Aceasta pare să se fi petrecut prin April

1675, cînd scrisori ale Armașului Nica Gră-
CE

dișteanu sosiau la Brașov, pentru a lua, de

bună samă, știri în privința pribegilor, ce
nu voiau nici să se întoarcă și ei, nici să
I/

se astîmpere *2.
în 1675, Turcii fac a doua expediție peste
AS

Nistru, acum împotriva Polonilor lui So-

UI

» Ibid.
2 Soc. Brașovului, p. 110.
BC
 Y
CX VI

AR
bieski. La data plecării lui Duca din Scau­

IBR
nul său, el știa însă că nu mai lasă în urină
primejdia și neînțelegerile dintre boierii
săi. Ispravnicii din București ai Domnului

YL
plecat în tabără sînt acuma luați dintr'un
partid ca și din cellalt, dintre cei ce ascultau

SIT
de Cantacuzini ca și dintre fugarii ce că­
pătase încrederea care li lipsise deocamdată.
Hrizea merse cu Duca-Vodă în oaste, ve­
ER
nind de-acolo numai la vremea haraciului,
către toamnă, iar ca administratori ai terii
NIV
stau alături Stroe, Vîlcul Vistierul, de o
parte, și Radu Crețulescu, cumnatul fraților
Cantacuzini, de alta ’.
LU

Cînd își va fi lăsat acești Caimacami,

Domnul va fi crezut sincer că boierimea
RA

munteană, despărțită prin sîngeroase vrăj­

mășii, ce țineau de peste zece ani de zile,
NT

se poate contopi într’o singură Curte cre­

dincioasă, din care el să-și aleagă dibaci
strîngători de venituri și folositori sfetnici.
CE

Dar se înșela așteptînd timpuri de liniște

de la înfrățirea cu de-a sila din 1675. Cum
se întoarse, nu în București, ci în conacul
I/

săli de așteptare față de ciuma care pustia

AS

țara, la satul Cocorești, ce făcea parte din

moștenirea unui Vlad Comisul, i se aduseră,
I

ca daruri de bună venire, obișnuitele plîn-

CU

1 Constantin Căpitanul.
 Y
cxvn

AR
geri, dintr’o parte și dintr’alta. Duca se
hotărî pentru Băleni, ce vor fi știut mai

IBR
bine a-i cruța în cuvintele și propunerile
lor trufia stăpînitoare. Se statornici în acest

YL
colț de țară, unde Curtea era să-și petreacă
sărbătorile de iarnă, prinderea Cantacuzi-
nilor.

SIT
în ziua de Sf. Nicolae trebuia să se dea
o neașteptată lovitură. Dintre fiii Postelni­
cului, unul, Constantin Stolnicul, se afla lîngă
ER
Domnie cu Crețulescu, altul, Șerban, ple­
case abia către satul său Drăgăneștii, în
NIV
apropiere. în scaunul cel vechiu al nea­
mului se găsiau Mihai, al treilea frate, cu
cumnatu-său, Barbu Fărcășanu, și fratele
LU

mai mic lordachi, cu bătrîna «Postelniceasă»,

gătind bucate pentru săraci, «întru slava
marelui Dumnezeu și întru lauda Sf. Nico­
RA

lae». Matei, altul dintre coconii mai tineri,

venia și el, de la Ruși, spre DrăgăneștI.
NT

Dintre dînșii toți, scăpară: Mihai, furișîn-

du-se din căruța în care-1 urcase slujitorii,
CE

după porunca ce aveau; lordachi și Fărcă­

șanu, cari găsiră drumul spre Brașov, bătă­
torit de ai lor în vremi de prigonire și mînie
I/

domnească, înnainte de a da cu ochii de

Logofătul Socol, ce călăuzia pe saragele.
AS

Șerban, prins de un căpitan moldovean al

Domnului și de Sărdarul Drosul, pe care
UI

nu era să-l. uite pentru aceasta, merse în-

tăiu în închisoarea cea mai sigură, cea de la
BC
 Y
CX VIII

AR
Sneagov. De aici fu adus la Cocorești, unde

IBR
se începu județul pentru pîra necunoscută.
Dacă ar fi fost un Grigore Ghica, numă­
rul Cantacuzinilor ar fi scăzut prin osînda

YL
la moarte a celor mai primejdios!, sau mă­
car nime decît vre-un tărziu trimis al Por­
ții n’ar fi deschis poarta închisorii pentru

SIT
dînșii. Dar Duca nu era un om cu interese
vechi si adinei în Tara-Romănească, si el
ER
rămăsese înnainte de toate un Grec deprins
cu viața moldovenească. Soția lui, Anasta­
sia, avea o slăbiciune pentru Șerban, care
NIV

avea o așa de frumoasă barbă neagră și era

așa de fermecător prin sumeția lui de Domn
fără tron: soacra lui Vodă se afla și ea la
LU

îndămînă pentru stăruinți hotărîtoare.

Căci între neamul ei și al Cantacuzinilor
RA

existau legături de înrudire, care erau des­

tul de strînse pentru a împiedeca dorința
de pedeapsă a Domnului. Din cronicarii
NT

moldoveni aflăm că Șerban era «cumnat»

cu Lupașco, Marele-Spătar muntean și fiul
CE

«Dabijoaieî», fratele Doamnei Anastasia1,

că tînărul Constantin Cantacuzino ținea pe
o «nepoată a Ducăi-Vodă», fata vre-unui
I/

Buhuș, a lui Alexandru poate 2. Pe timpul

AS

cînd soțul «Dabijoaieî» era Evstratie-Vodă

al Moldovei, el serbase căsătoria dintre fias-
UI

1 Neculce, p. 211.
2 A lui Lupasco nu se poate, din causa altei în­
rudiri, de care vorbim îndată.
BC
 Y
CXIX

AR
trul său Lupașco și Safta, o fată a lui lor­

IBR
dachi Cantacuzino, unul din frații lui Cons­
tantin Postelnicul 1. lordachi murise de mult,
ca și fratele lui, Toma, dar fiul celui d’in-

YL
tăiu, lordachi Toderașco, se afla între boierii
de frunte ai Moldovei, și în 1674 el ocupase
dregătoria de Vistiernic și secretariu pen­

SIT
tru străinătate al Domnului 12. La acest
lordachi alergase în clipa de primejdie,
ER
din Brașovul care fusese numai un popas
pentru dînșii, omonimul său, vărul lordachi,
împreună cu nepotul acestui din urmă, Ma­
NIV

tei Filipescu, frate al Căpitanului cronicar 3.

în sfîrșit, Domnul din această țară, care
putea deschide sau închide granița fugari­
LU

lor munteni, era, de cîteva luni, unul dintre

Cupărești, Antonie-Vodă, și se știe că de
RA

la acest neam grecesc atîrna mărirea sau

căderea lui Duca.
în asemenea împrejurări de înrudire și
NT

vecinătate, și cel mai dușmănos prigonitor

trebuia să se hotărească pentru iertare. In
CE

1676 și în anul următor, în Divanul țerii

stau alături, prin mila și sila Domnului, Radu
Năsturel, Vîlcu Grădișteanu, Hrizea, Ivașco
I/
AS

1 Neculce, pp. 192-3. Cf. 1st. Iii. rom., I, p. 67.

2 Tiirok-Magyark. Âllam-Okm., V, p. 222. V. și Studii
și doc., V, pp. 44, 45, n-le 206, 212.
UI

3 N. Costin, p. 17 ; care povestește aceste întîm-

plări în cea mai deplină concordanță cu cronicile
muntene.
BC
 Y
AR
cxx
Băleanu, lordachi Ruset, Vlad Cocorescu,

IBR
Staico Merișanu și Cantacuzinii Șerban și
Constantin h

YL
Dar iertarea nu-i era în inimă, și Canta­
cuzinii, jigniți așa de crud, aduși în vederea

SIT
morții de acela pe care ei îl înnălțase la
Domnie, nu puteau să ierte, din partea lor.
Starea de dușmănie tăcută, de liniște falșă,
ER
se vede bine din întîmplările ce urinează.
Un nou războiu cu Polonii, acel care smulse
NIV
pacea pe care o dorian Turcii, chemă pe
Duca-Vodă în lagărul stăpînilor în primă­
vara anului 1676, și în locul lui rămîn să
LU

cîrmuiască țara după interesele partidului

lor trei dușmani hotărîți ai «Postelnicești-
lor» : Gherghe Băleanu, Hrizea Popescu,
RA

Vistierul, Paharnicul Staico Merișanul, care

era să piară peste mulți ani de zile pentru
NT

vrăjmășia lui neîmpăcată împotriva Canta-

cuzinilor și rudelor acestei familii-. Duca
CE

își reînnoi Domnia în același an numai prin

Cupărești și fără ca la stăruințile acestora
să se adauge înrîurirea partidei muntene
I/

ce-1 adusese în acest Scaun străin1 23.

AS

1 V. doc. din 2 Iunie 7184 și 21 Maiti 7185, în Bibi,

Ac. Rom.
I

2 Supt Brîncoveanu. V. Memoriile lui Radu Popescu,

CU

în Magazin, V.
3 Constantin Căpitanul. în 1677 Lascarachi Roset
iea Spătăria. V. nota 1.
 Y
CXXI

AR
Cantacuzinii pierduse atît de mult nă­

IBR
dejdea de a putea trăi supt un Domn care
avea astfel de sentimente față de dînșiî,
în cît ei se hotărîră a se înstrăina mai bine,

YL
și, în Novembre 1676, Mihai lua, pentru dîn-
sul ca și pentrn fratele său Șerban, îndato­
ririle trebuitoare pentru a fi cuprins un

SIT
străin în nobilimea ardeleană1.
Nouă campanie în 1677 : Domnii se duc
ER
asupra Cazacilor din Cehrin și întovărășesc
pe Turci în rușinoasa lor fugă. Ispravnicii,
cari, luni întregi de zile, domnesc ei prin­
NIV

cipatul, sînt iarăși Gherghe, iarăși Hrizea,

și, în locul lui Staico, puternicul ocrotitor
al lui Duca, lordachi Cupariul, Postelnicul-
LU

cel-Mare, care ținea, cum am spus, pe Maria,

fiastra lui Dabija-Vodă și deci un fel de soră
RA

a Doamnei Anastasia 2.

Târziu de tot, în 1678, Duca, îndemnat

NT

de sfaturi prietenești și pricepute, căută

să-și cîștige pe Cantacuzini. Dar, pe de o
CE

parte, era prea tîrziu, iar, pe de alta, ei

priviau ca o jignire ori-ce amestec al lor
în boierii cu aceia cari nu pierduseră nici
I/

un prilej pentru a căuta să-l nimicească.

AS

Și data aceasta ca și la început, Duca în-

1 Studii și Doc., IV, pp. 61-2.

UI

2 Cf., pentru ispravnicii de Scaun, Socotelile Brașo­

vului, p. 112; iar, pentru soția lui lordachi Ruset, N.
Costin, p. 17; Studii și Doc., V, p. 96, no 87.
BC
 Y
AR
CXXII

cercă să stăpînească avînd, cînd în dreapta,,

IBR
cind în stînga, pe fiecare din cele două
partide, față de care înțelegea să stea ca
Domn, nu ca ocrotitor și îndatorit.

YL
în acest an 1678, Turcii reînnoiră atacul
lor împotriva Cehrinului, tîrînd iarăși după

SIT
dînșii, cu oști de salahori, cari nu se lup­
tau, pe cei doi Domni. Plecînd din Bucu­
rești, Duca lăsase ca ispravnici pe Șerban
ER
Cantacuzino în cel d’intîiu loc, în care stă­
tuse pînă acum Băleanu, și, după dînsul, pe
NIV
Hrizea, pe lordachi Ruset și pe Staico.
Pe Domn îl întovărășiau iarăși boieri din-
tr’un lagăr ca și din cellalt: Lascarachi Ru-
LU

set, ce adusese întărirea în Domnie, ca și

un ginere al Postelnicesei Elina, Vintilă
Corbeanu, pe atunci Paharnic, un viitor Ban ;
RA

un nepot de fiică al aceleiași bătrîne Doam­

ne, Pîrvu al lui Radu Crețulescu, ce era
NT

abia un Postelnic tinerel, Constantin Brîn-

coveanu, Logofăt al doilea1 și fiul Stancăi,
una din fetele Postelnicesei; în sfîrșit, din­
CE

tre feciorii ei se afla la oaste, pentru a da

obișnuitele lui ștafete la vecinii din Ardeal
I/

și la alți prieteni străini, Constantin Stol­

nicul Cantacuzino, «spudeul» de carte «la­
AS

tinească». Cînd mica trupă a Domnului se

uni cu tabăra Marelui-Vizir, se află că în-
I

tr’însa se ascund pribegi ce nu voise ierta-

CU

1 încă din 1676. V. p. cxx, nota 1.

 Y
CXXIII

AR
rea Ducăi-Vodă: alt Corbeanu, fratele lui

IBR
Vintilă: Dumitrașco, un ginere al lui Gri­
gore Ghica, Banul Milescu, un Paraschiva
Bolișteanu; și nem uităm iții de supt steagu­

YL
rile muntene începură să schimbe răvașe de
știri și îndemnuri cu acești dușmani hotă-
rîți ai Domniei.

SIT
Bolișteanu căzu în mîna oamenilor dom­
nești, și de la dînsul se va fi aflat ceva în
ER
privința uneltirilor ce se alcătuiau în tăcere.
Dușmanii Cantacuzinilor știau și acum să
prefacă în mînie distrugătoare și sîngeroasă
NIV

bănuiala de fricos a lui Duca. Șerban fu pî-

rît ca acela de la care pornesc toate, și se
atrase luarea aminte a Voevodului asupra
LU

ușurinții cu care un Caimacam din Bucu­

rești putea să arăte jalobele și dorințile sale
RA

«împăratului»,care se plictisia la Silistra, aș-

teptînd izbînda, ce tot întîrzia L încă odată
se luă hotorîrea de a pierde pe frumosul și
NT

mîndrul Logofăt, bine înțeles fără a se cruța

numeroasele lui rude.
CE

La 21 August, Turcii luau prin surprin­

dere Cehrinul, temeiul puterii Cazacilor su­
puși «Moscului». Pe cînd prin Septembre
I/

Sultanul lua drumul de biruitor către reșe­

AS

dința sa de la Bosfor, oștile de încunjurare

se coboriau spre Dunăre. Un drum care fu’
pentru Duca un șir de neplăcute surprin-
UI

1 Cele două cronici muntene.

BC
 Y
CXXIV

AR
derî. La Iași îi sosește vestea că Radu Cre-

IBR
țulescu a plecat spre Ardeal, și îndată fiul
lui Radu și Banul Corbeanu, unchiul aces­
tuia, se strecoară pe la Oituz în aceiași țară

YL
ocrotitoare. Brîncoveanu capătă atunci sar­
cina de încredere de a face pe Radu să se

SIT
întoarcă; însă la vechia moșie cantacuzi-
nească a Sărății. acesta e înștiințat de fuga
lui Șerban însuși, care luase, nu drumul spre
ER
ascunzătoarea ardeleană, ci acela prin care
se ajungea în calea Marelui-Vizir. Aflînd
ce-1 așteaptă dacă se va întoarce Duca, se­
NIV

tos de sîngele lui, cel mai mare dintre Can-

tacuzini se strecură din București, unde Căi-
LU

măcămia ajunsese prea periculoasă pentru

dînsul, și-și căută, la începutul lui Octom-
bre, adăpostul în moșia lui Cotroceni. De
RA

aici luă drumul Giurgiului, și așteptă tre­

cerea Vizirului pentru a căpăta de la dîn­
NT

sul siguranță și răsplătire l.

Cererile lui de a fi Domn în locul prigo­

CE

nitorului veniau la timp. în calea de în­

toarcere, Antonie-Vodă din Moldova fusese
mazilit, fără a i se fi dat încă un urmaș.
I/

Duca putea fi scos deci din Țara-Romănească

AS

fără ca el să-și iea de pe cap cuca. E ade-

UI

1 Cele două cronici ale țerii și documentul Iul Șer­

ban-Vodă citat în G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor,
BC

București, 1902, pp. 29—30.

 Y
cxxv

AR
vărat că Țara-Romănească era mai bogată,

IBR
mai întinsă, mai ferită din calea oștilor ce
de atîta vreme se perindau în fiece primă­
vară spre Nistru: de aceia, găsindu-se în

YL
sfîrșit în Scaun și lipsit de sprijinul lui Las-
carachi, pe care Vizirul îl luase cu dînsul
în fiare, el trimise la pîră pe Neagoe Secu-

SIT
ianul, Stoica Bucșanul și Băleanul cel tânăr.
Dar toate erau în zădar: Șerban era puter­
nic sprijinit între Turci, frații săi, fugari
ER
în urma lui, îl încunjurau în această luptă
pentru tron, banii nu-i lipsiau. în ziua de
NIV

27 Decembre, la Adrianopol, unde se mai

afla Sultanul, Șerban fu primit în audiența
de plecare și, de Bobotează anului 1679, el
LU

se afla acum în București, domnind unde

suferise b
RA

V.
Se părea că această Domnie nu va răz­
NT

buna suferințile din trecut ale noului stăpî-

nitor. Caimacamii ce ținură Scaunul aproape
CE

o lună de zile pănă la sosirea lui Șerban-

Vodă, sînt aleși, nu numai dintre credincioșii
pămînteni, ci și din aceia cari, ca Badea
I/

Bălăceanu și Hrizea, venise să se închine. îi

AS

întâlnim pe lîngă Constantin Brîncoveanu,

isprăvnicind în București. Singuri pîrîsii fu-
UI

1 Cronicile țeril; N. Costin, p. 18; Neculce, p. 211.

Cf. Studii și doc., IV, p. 260, No. XCV.
BC
 Y
CXXVI

AR
gira de la Poartă, unde puteau fi puși în

IBR
lanțuri și dați peșcheș alesului Marelui-Vi-
zir,— în Moldova, la Duca-Vodă, ce era să ră-
mîie pănă la sfîrșit dușmanul acelui ce-1

YL
strămutase așa de fără voe k Cînd o nouă
expediție dincolo de Nistru făcu pe Domn
să-și părăsească Scaunul abia căpătat, el dă

SIT
isprăvnicia acelorași trei boieri, ce-i erau
Vornic, Vistier și Agă, și li adause pe Radu
ER
Crețulescu, care venise cu dînsul de la A-
drianopolChiar dușmanii lui recunosc că
el s’a încercat să aducă înnapoi pe Staico
NIV

Merișanul și Ivașco Băleanu, cari-1 pîrîse

totuși la Turci 123. Acesta va fi fost scopul
LU

pentru care călătoria în Ardeal, din lanuar

pănă în Iulie 1679, Pîrvu fiul lui Drăghici, fra­
tele mort al Domnului; Constantin Filipescu,
RA

un nepot al lui Vodă, și Aga Matei, un frate4.

La întoarcere însă, aflînd cine știe ce lu­
cruri în Moldova, asupra legăturilor dintre
NT

Duca-Vodă și foștii lui sfetnici munteni, el

ar fi pregătit o moarte tăinuită lui Drosul
CE

Sărdar56,care-1 prinsese, cum știm, odinioară.

Vîlcul Vornicul și Pătrașcu Urziceanul su-
I/

1 Ludescu, p. 19.
AS

2 Documentele noastre, p. 99, no. XLIII.

3 Constantin Căpitanul.
4 Soc. Brașovului, p. 113 ; cf. Torok-Nay. Âllam-Okm.,
UI

VI, p. 36 : pentru Pîrvu.

6 El ajunge Serdar, în locul lui Radu Știrbei, încă
supt Duca în 1677.
BC
 Y
CXXVII

AR
feriră, după așezarea din nou a Domnului

IBR
în Scaun. Și ceia ce dezvăluie întru cît-va
motivele acestor crude fapte, e purtarea în
același timp a lui Duca: boierimea Moldovei,

YL
întreagă aproape, ar fi plăzmuit scrisori ca din
partea lui Dumitrașco Cantacuzino, ce ar fi
fost numit, din nou în Domnie, și cu aceste

SIT
răvașe ei încercară să ridice pe acei ce mai
tulburase o dată ospățul de biruri al Ducăi,

ER
pe Orheiani și Lăpușneni. Descoperindu-se
urzirea, Glieuca Marele-Vistiernic, Slugerul
Lupul și Bogdan Jitnicerul își puseră cape­
NIV

tele, la 2/12 Octombre 1679 h

Prin neîmpăcata dușmănie dintre Șerban-
LU

Vodă și Duca se lămuresc toate prigonirile

de boieri, toate «procesele politice» din acea
vreme, în Moldova ca și în Țara-Romănească.
RA

Hrizea era încă în Divan, dar ca Mare-

Vornic, nu Vistier, la 14 lanuar 1680, cînd
NT

poruncia unui Căpitan «za Vistierie» și unui

iuzbașă a plăti unui Turc, pentru niște blăni de
samur ce i se luase, o sumă din haraciu și din
CE

«birul oștii», sau darea neobișnuită ce fusese

pusă pentru a se acoperi cheltuielile expediției
de la Dohan-Ghecet 12. Și la 28 Februar, el
I/

face parte din Divan în noua lui însușire 3.

AS

1 Of. N. Costin, p. 19 ; Neculce, p. 214 ; Vita Con­

stantini Cantemyrii, în Operele hit Dimitrie Cantemir, p. 16,
UI

și Constantin Căpitanul.
2 Documentele noastre, pp. 99-100, no. XXIV.
3 Studii și doc., N, pp. 1S8-9.
BC
 Y
CXXVII1

AR
Dar peste puțin fostul Vistier fu închis, și

IBR
începu a i se cerceta cheltuielile. Dușmanii
lui Șerban spun că nu s’ar fi dovedit întru
nimic vinovăția lui Hrizea, de la care se

YL
cereau multe pungi de bani, pe care și le-ar
fi însușit din banii Domniei. El făcu atunci
ceia ce făcuse în alte vremuri și Cantacu-

SIT
zinii prigoniți : își vîndu averea și plăti.
Dar peste puțin fu luat iarăși în temniță,

ER
supus la strașnice chinuri, bătut pînă-i sări
un ochiți din cap, încercat cu otrăvuri, și la
urmă ucis cu o «moarte groaznică» : trage­
NIV

rea în țeapă1. O pedeapsă ce nu mai atin­

sese pe un boer al- țerii, de la moartea lui
Lupu Mehedințeanul, care nu fusese osîndit
LU

însă de Domnul său, ci de un PașăSerascher.

Din cele ce urmară, se știu numai cîteva
RA

nume de boieri jertfiți: Radu Vistierul spîn-

zurat la Ocnă, de unde-și trăgea neamul; fiul
lui Drosu. copil de vre-o optsprezece ani, co-
NT

borît cu funii într’o ocnă pustie, unde fu lăsat

să moară în chinurile foamei, sora lui ucisă
CE

de niște hoți, cari n’ar fi fost decît seimeni

al Domniei 2. Acest neiertător Domn al răz­
bunării sămăna în asprimea răsplătirilor
I/

sale crude cu dușmanul de peste Milcov.

AS

1 Cf. Constantin Căpitanul, cu mărturisirile lui Del

Monte. în Engel, Gesch. der Walach ey, I, p. 111 sau
UI

Magazinul Istoric, V, p. 40.

2 Cf. Constantin Căpitanul și călugărul catolic, l. c.:
aproape în aceleași cuvinte.
BC
 Y
CXX1X

AR
Innainte de a face drumul său pom­

IBR
pos la Constantinopol pentru a căpăta Hăt-
mănia Ucrainei, în locul cumnatului său
mort,fiul cel mai mic al lui Hmilnițchi libera­

YL
torul1,—deci înainte de luna lui Iunie 1681—,
Duca puse la cale o plîngere la Constan­
tinopol a pribegilor de pe lîngă dînsul și

SIT
a rudelor celor schingiuit! și omorîți,—dar
fără nici-o ispravă. Mare-Vizir era încă a-
celași care dăduse tronul hii Șerban, Cară-
ER
Mustafă, un vechiu prieten și, cîtă vreme
el avea pecetea împărătească, ocrotitul său
NIV

trebuia să aibă tuiurile2. Cînd Duca-și făcu

călătoria, Domnul muntean trimise la Con­
stantinopol, ca să-l supravegheze, pe Con­
LU

stantin Stolnicul și pe Brîncoveanu 3. Acolo,

la Constantinopol, ei intrară în negocieri
cu emigrații unguri, pentru a răpune pe
RA

Apaffy. Ei oferiau în schimb restituirea în

Scaunul mitropolitan din Bălgrad a lui Sava
NT

1 Epitaful fetei de cincisprezece ani a lui Dabija-

CE

Vodă, Maria, ce fusese soția lui Gheorghe Hmilnițchi,t

1667, 3 Octombre, s’a tipărit în Dossios, Studii greco-
romîne. fasc. II-lll, p. 85, cu mici îndreptări, după
Melhisedec, Notițe archeologice, p. 282. După dînsa, se
I/

numi o fată a Ducăi-Vodă, moartă și ea, în 1672; ibid.,

AS

p. .9. Mal tîrziu, Dab.ja înfi^ pe o altă Marie; Studii și

doc., V, p. 96, no. 87. Pentru călătoria lui Duca, v.
lorga, Călători, ambasadori si misionari, p. 17.
UI

2 Pentru p»ietenia dintre Cară-Mustafă și Șerban,

v. și Constantin Căpitanul, pp. 148—9.
3 Hurmuzaki, Supl. II 3, p. 135, no. LXIX.
BC

9
 Y
cxxx

AR
Brancovici și, pentru Domn și Brîncovea-

IBR
nu, moșiile Porumbacul și Sîmbăta l. La
nunta fetei lui Duca, Doamna Catrina, nuntă
cam fără voie din partea socrului2, Șer-

YL
ban-Vodă, ce iubia serbătorile pompoase,
nu uita să-și trimeată represintanții, și unul

SIT
dintre cei doi soli munteni era Matei, biv
Vel Agă, fratele Domnului 3, acel frate mai
mic Matei, pe care-1 întrebuința Șerban
ER
pentru misiuni peste hotare 4. Pe atunci
încă, Domnul era un bun frate și un as­
NIV
cultător fiu, încunjurat de sprijinul și de
iubirea neamului său. Constantin, ce venia
îndată după dînsul, era Mare-Stolnic în ac­
LU

tivitate; Mihai luase încă de pe atunci Spă­

tăria ; pe lordachi, cel mai mic dintre «Pos-
telnicești», fratele său îl rînduise Cămă-
RA

raș. Dintre rudele prin femei, Radu Crețu-

lescu fusese Logofăt-Mare, Constantin Brîn-
NT

coveanu ajunsese Postelnic, iar în boierimea

cea mică, ocupată cu răvașe și cu călătorii
peste hotar, se găsește Constantin Filipescu,
CE

vtori Postelnic, viitorul dușman pătimaș

al Domniei lui Șerban-Vodă 5.
I/

1 Cf. TSrăk-Mag. ÂUam-Okm., VII, pp. 699—600 și

AS

lorga, Sate și preoți, pp. 177-8.

2 V. N. Costin, p. 21 ; Neculce, p. 215 ; Muște, p.
21 ; Călători, l. c. ; Hurmuzaki, Fragm., III, p. 225.
I

3 N. Costin, p. 21.
CU

4 V. și TSr&k-Mag, Âllam-Okni., VI, p. 135.

6 V. Studii și doc., V, pp. 188 — 9
 Y
CXXXI

AR
în cursul acestui an, tocmai pe vremea

IBR
nunții, bătrîna Postelniceasă și fiul ei Mi­
hai apucau pe acel drum al Ierusalimului,
prin care se cerea, mai de aproape, pare-că,

YL
iertarea lui Dumnezeu înnainte de moarte.
La l-iu Septembre 1681, ea dicta credincio­
sului Logofăt Stoica Ludescu, ce se împăr­

SIT
tășise în destul din nenorocirile și izbîn-
dele neamului, minunata ei diată, cuminte
ER
și cumpănită ca și întreaga viață a celei
ce o rostia. Sfătuia pe fiii săi să trăiască
în buna înțelegere, care ar da fiecăruia din
NIV

ei mai multă putere și un nume mai curat,

a pune «ispravnic» al averilor, neîmpăr­
țite atîta timp cît ea stătea în fruntea casei,
LU

pe Constantin Stolnicul, ce va vorbi în

toate pentru dînsa. Pentru vorbe ușoare de
femei, ei să nu se îndușmănească. Dacă ar
RA

fi ca ea, bătrîna lor maică, să rămîie în

cale, binecuvîntată cu moartea în Locurile
NT

Sfinte sau pe calea de mănăstiri vestite ce

ducea la dînsele, averea se va împărți,
CE

numai atunce, între cei patru feciori și

nepoții rămași în viață, de la Drăghici,
fiul mai mare: Pîrvu și Șerban. Iar cellalt
I/

Șerban, Domnul, a cărui înălțare cuprindea

și atîta primejdie, el nu-și va lua partea
AS

din fiece moșie, ci, pentru ca nimic din

moștenirea lui Radu-Vodă, tatăl, sau a lui
UI

Constantin Postelnicul, soțul, să nu se scrie,

la un cas de nevoie, de capugiul maziliei,
BC
 Y
CXXXII

AR
el va lua, ca păstrător al zestrii fetelor

IBR
sale, anume moșii și sate. Apoi, după ce în-
cheik ast-fel grija avutului, pe care-1 păs­
trase cu scumpătate și" înțelepciune, ea plecă,

YL
împreună cu Mihai, și supt ocrotirea unui
căpitan cu slujitori domnești, spre cetatea

SIT
Dumnezeiescului Mormînt k

în 1682, relațiile cu Moldova se fac și mai

ER
rele, și spre Polonia, gata a-I primi, se în­
dreaptă cu grămada toți aceia ce se temeau
de jafurile și schingiuirile lui Duca-Vodă,
NIV

care, în măsură ce. îrnbătrînia și vedea tot

mai multe pregătiri făcîndu-se în potriva
LU

lui, ajungea mai învierșunat în pedepsele

drepte și nedrepte. Mai ales boierimea din
Țara-de-sus, întețită poate și de Poloni, e-
RA

migrâ în masă: Dubău, Neniul, Moțoc, Mur-

guleț12. în toate aceste lucruri, Duca va fi
NT

văzut mîna uneltitoare a vecinului dușman.

Și de sigur că are dreptate, căci-1 vedem
pe acesta strecurînd, în Maiu 1682, către
CE

pribegii din Polonia pe llie Drăguțescu

Armașu], ce fusese dintru întăiu la dînsul3.
I/

1 Testamentul e tipărit în Documentele noastre,

pp. 101-10. Pentru intrarea el la Ierusalim (26 April)
AS

v. Papadopulos-Kerameus, I âpOOOADjllTLXTj Bl-

pktoOlJXT], II, p. 721. ‘
2 Cf. studii și doc., V, p. 43 n. 1; ÎI. Costin, p. 23 ;
I

Neculce, p. 216 ; Arch, ist., III, p. 253 ; lorga, Docu­

CU

mente privitoare la familia Callimachi, I, pp. XXV-VI.

3 Tordk-Mag. Allam-Okm., VI, p. 232.
 Y
AR
CXXXIII

în expediția de la Viena, dușmănia cu

IBR
Duca se vădi și mai bine. Pentru rămășițe
de bani muntene, aceleași care vor fi costat

YL
și viața lui Hrizea, Șerban pîrî pe Duca
înnaintea Vizirului învins, dar Domnul Mol­
dovean știu să-și cumpere dreptatea, și aduse

SIT
în primejdie pe pîrîșul său1. în schimb, Duca
nu se îndupleca, la întoarcere, să urmeze
sfatul lui Gavriliță Costachi și să treacă
ER
în Țara-Romănească, unde i se adăpostise
Doamna, la năvălirea Polonilor cu Petriceicu.
NIV
Intrînd în țară, el fu prins și trimis în Po­
lonia, unde muri2. Și ni se spune că Șerban,
care fu bănuit, copilărește, că ar fi otrăvit
LU

pre Duca în locul lui de poprire la Lem­

berg, căută să împiedece și corespondența
dintre Domn și soția sa, ce se așezase la
RA

Constantinopol3.
NT

Dimitrie Cantemir afirmă că alegerea lui

Șerban ar fi căzut, dintre pribegi, asupra
Clucerului Cantemir, pe care ar fi voit să-l
CE

recomande Turcilor1. Dintr’o scrisoare a

lui Șerban5 se vede că el avea o rudă as­
I/

cunsă în Ardeal și că Turcii îi ceruse a tri-

AS

' Constantin Căpitanul.

2 Cf. cronicile moldovene și Torbk-Mag. Allam-Okm.,
UI

VI. pp. 369—71.

3 N. Costin, p. 32.
4 Vila C. Canlemyrii, pp. 20-1.
BC

Torbk-Mag. ÂUam-Okm., VI, pp. 378-80.

 Y
AR
CXXXIV

mite pe pribegi la Babadag. în loc, fu numit

IBR
Dumitrașco Cantacuzino, o rudă pe care
Șerban nu se deprinsese încă a o iubi. Cînd,
în 1685, nn Serascher prieten veni la Isaccea,

YL
Domnul muntean aduse, în sfîrșit, numirea
lui Cantemir k

SIT
Dar între ocrotitor și ocrotit nu ținu multă
vreme prietenia. Cantemir era un bătrîn
pașnic și sfios, care voia pe creștini, dar
ER
numaî de departe, pe cînd Șerban, fără să
facă o politică de aventurier, era mult mai
NIV
îndrăzneț în această privință. Pe de altă
parte, om fără rude și prieteni, Constantin-
Vodă Moldoveanul își căuta, neapărat, un
LU

sprijin și între boieri, și nu-1 putea găsi

nicăiri mai bine decît la Rusetești, liberi
acum, după moartea Domnului lor. Aceștia
RA

erau însă dușmanii de moarte ai lui Șerban,

care trimise pe nepotul său Pîrvu anume
NT

pentru a cere moartea lui lordachi, cel mai

urît dintre dînșii, al cărui sînge, spunea el,
CE

l-ar fi sorbit «ca un pahar de apă» 1 2.

Dar nu din pîrile lui Constantin Cantemir,

I/

care, așa cum era, trăi să-I vadă moartea, ci

din dușmănia cu ai săi îi veniră cele mai
AS

mari necazuri violentului Domn muntean.

UI

1 V. 1st. Ut. rom., I, p. 306 și urm.

2 1st. IU. rom., I, p. 306 și urm.; Urechiă, în An. Ac.
BC

Jiom., XVII, secț. ist., p. 197 și urm.

 Y
cxxxv

AR
în 1686, în anul expediției în Moldova,

IBR
de la care înnainte încetează și bunele re­
lații cu Cantemir, începe lupta din ce în
ce mai învierșunată între Șerban-Vodă și ru­

YL
dele sale.
în primăvara acestui an, la 2 Mart st. v.,
moare bătrîna Postelniceasă: lîngă dînsa se

SIT
aflau la boala ei din urmă nepotul Constan­
tin Brîncoveanu, care pare să fi avut o
ER
mare influență asupră-I, cele trei fete mai
mari: Stanca, mama lui Constantin, Maria
Logofeteasa, cea mai în vrîstă dintre
NIV

toate, văduva lui Radu Crețulescu și Ilinca

Băneasa lui Vintilă Corbeanul*2. Elina în­
tări și cu limbă de moarte hotărîrea ei din
LU

1681, de mamă înțeleaptă și nepărtenitoare,

prin care se feria averea din greu adunată,
RA

păstrată cu luptă și răscumpărată în sufe­

rință, a cărei creștere o priveghiase pănă
la urmă: Șerban, fiind-că era Domn și fiind­
NT

că, de o potrivă cu Drăghici, își luase partea,

nu va moșteni bucăți în toate moșiile, ci cîte-
CE

va moșii deosebite, pentru partea fetelor

lui. Ea dictă prin Brîncoveanu numele a-
I/

* El e încă Logofăt-Mare la începutul lui 1680. Studii

AS

și doc., V, pp. 188-9, dar peste cîteva luni locul său e o-

cupat de Vlad Cocorăscu; Documentele noastre, p. 104.
2 Documentele noastre, p. 129. Cf. Memoriile Iul
UI

Radu Popescu, p. 128: «Vintilă Banul, caie tinea o

sora mumei Domnului», Brîncoveanu. Cf. Genealogia,
pp. 79-81.
BC
 Y
AR
CXXXVI

cestor moșii, și acest zapis întregitor al di­

IBR
atei f u scris iarăși de Ludescu și întărit de
duhovnicul bolnavei și de însuși Mitropolitul,

YL
terii, cucernicul Teodosie.
După moartea Elinei, diata trecu în mî-
nile lui Constantin Stolnicul, căruia i se dă­

SIT
duse supraveghiarea casei și îngrijirea a-
verii. Șerban petrecu, în toată strălucirea
Domniei, corpul mamei sale pănă la Măr­
ER
gineni, unde, în mănăstirea neamului din
acest vechili cuib băsărăbesc, aștepta de
NIV
douăzeci de ani mormîntul stingher al Pos­
telnicului zugrumat. După îngropare, Dom­
nul se întoarse în București, și aici, fără să
LU

fi fost nevoie de o pîră, căci de multă

vreme se urmați, prin mari arhierei străini,
negocieri între mamă și fiu, pentru ca acesta
RA

să-și primească noua parte, el ceru de la

frați diatele, pentru a le nimici, lăsînd ast­
NT

fel în ființă numai împărțirea cea veche,

fără deosebiri, din 1667 h
CE

în mînia lui, pe care toți o cunoșteau și

înnaintea căreia se sfărîma ori-ce împotri­
vire, el amenința cu moartea pe acei din
I/

sîngele lui, cari uneltise pentru a-1 despoia

sau, mai bine, pentru a-1 împiedeca pe dîn-
AS

sul de a despoia pe alții. Cel ce îmbrăcase

în frase curgătoare și meșteșugite slove gîn-
I
CU

1 Cf. Documentele noastre, p. 42 și urm., no. XVII ;

p. 69, no. xxix ; p. 183 și urm., no. xxxiv.
 Y
cxxxvn

AR
dul bătrînei, alt bătrîn, Stoica Ludescu, își

IBR
văzu peirea înnaintea ochilor; Mitropolitul
intră în temniță, și i se vorbi de surgun,
precum duhovnicul Ștefan era amenințat cu

YL
strașnicul mormînt al ocnei. Omul era la­
com și crud, și din gura lui asemenea cu­
vinte nu sunau ca o glumă pentru aceia cari

SIT
văzuseră dispărînd, spre morți deosebite,
dar tot așa de cumplite, pe Hrizea, pe Vîl-
ER
cul, pe Drosul și pe ațîția alții mai mici.
Vorba dibace a tînăruluî arhidiacon de Ie­
rusalim. Hrisant, care venise cu unchiul său,
NIV

patriarchal Dosoftei, stăruințile altui pa­

triarch-oaspete, Dionisie de Constantino-
pol, ce văzuse una și era gata să mărturi­
LU

sească alta, înlăturară ultimele șovăieli ale

cinstei și interesului. Constantin scoase o
RA

copie după testament, și dădu apoi origina­

lul fratelui său, care-1 puse la loc bun; Teo-
dosie arătă, ca și Ștefan, că așa zisa diată din
NT

1681, întărită în 1686, nu a fost auzită de

nimeni ca viind din partea Elinei, ci a fost
CE

culeasă din șoaptele ei de Brîncoveanu; iar

Dionisie spuse că la plecarea-i către Sfintele
Locuri Elina i-ar fi spus lui la Dobreni, ca
I/

să poată spune și el altora, cu înnalta autori­

AS

tate a unui patriarch ecumenic, fie și în ma­

zilie, — că ea nu recunoaște ca bună decît
numai vechia împărțire dreaptă de pe vre­
UI

mea lui Radu Leon L

1 Documentele noastre, pp. 112-3, no. lv; p. 128 și
BC

urm., pp. 158-61, no. LXIX; p. 169 și urni.

 Y
AR
CXXXVIII

Șerban o aduse în îndeplinire pe aceasta,

IBR
gata să se întindă in voie din părticelele
lui sămănate în toate moșiile. Mulțumit cu
împlinirea voinții lui, el întrebuință și de

YL
acuma înnainte, în dregătorii și misiuni, pe
frații săi, cari, ca niște păgubași, nu puteau

SIT
să uite însă așa de lesne.
Dintre aceștia se pare că în clipa hotă-

ER
rîrii privitoare la avere numai doi puteau să
ție piept lăcomiei încălcătoare a Domnului:
lordachi, în calitatea lui de Spătar, căpe­
NIV
tenie a oștilor muntene, mersese în Ungaria»
cu un contingent romîn cerut de Marele-
Vizir1. Aga Matei, care călătorise cu aface­
LU

rile Domniei în 1684 încă2, se îmbolnăvi, și

în ziua de ajunul Crăciunului îl îngropau la
RA

Cotroceni, unde, pe locul de adăpostire dum­

nezeiască, Șerban înnălțase o strălucitoare
mănăstire, înzestrată cu îmbielșugate veni­
NT

turi și moșii 3. Cei rămași pentru a îndura

prigonirea și a căuta s’o răzbune, după as­
CE

prele sentimente ale acestui timp, erau

Constantin Stolnicul și Mihai Spătarul.
I/

în anul următor, 1687, începură legăturile

lui Șerban cu Nemții, pe cari i-ar fi dorit
AS

în locul Turcilor, ca niște stăpîni depărtați,

1 Ludescu, p. 23.
UI

2 Torfile-Mag, Âllam-Okm., VII, p. 395.

3 Ludescu, p. 25 : 24 [ = 23] Decembre, ca dată a
BC

morțiî.
 Y
CXXXIX

AR
cumpăniți în cererile lor și răsplătitori

IBR
pentru neamul acelui ce i-ar fi chemat. După
ce Domnul, într’o parte, și fratele său, în
alta, se chema că se luptase împotriva creș­

YL
tinilor, în April se vorbia de cele dlntăiu
propuneri ce se îndreptase de Munteni că­
tre împărat și Papă ; cel ce pusese lucrurile

SIT
la cale era cunoscutul pribeag ungur Csăky,
care venise din Constantinopol la Bucu­
ER
rești și arătase găzduitorului său putința
unei nouă îndreptări: el fu și acela care
primi sarcina primejdioasă, dar potrivită
NIV

cu însușirile sale, a soliilor d’intăiu.

Nu e locul aici să cercetez lungile târ­

LU

guieli dintre Domnul romîn, care nu voia

să risce nimic, și Imperialii ce înțelegeau
RA

numai să cîștige hrană, iernatece și sala­

hori, iar, la pace, un număr oarecare de su­
puși noi. Actele, păstrate ca prin minune
NT

în mijlocul vicisitudinilor îndurate pe rînd

de toate ramurile familiei Cantacuzinilor,
CE

sînt cuprinse, într’o veche traducere romî-

nească, în Genealogie, și ele se lămuresc de
la sine l.
I/

După multe drumuri zadarnice, în sfîrșit,

fără să se fi ajuns totuși la bun capăt, și cîte-
AS

va săptămîni numai după o scrisoare destul

UI

1 Cf. Socotelile Sibiiuhă’. Apendice’, Studii și doc. IX , p.

261; Genealogia, p. 214 și urm ; Documentele noastre,
p. 323 și urm.
BC
 Y
AR
CXL

de acră a împăratului, ce se aștepta la altă

IBR
rîvnă și altfel de grabă, generalul Vete­
rani pătrundea, în toamna anului 1688, peste
hotar: la 6 Septembre colonelul-conte Horn

YL
intra la Brașov, viind din Țara-Romănească1.
în asemenea condiții nu doria Șerban să

SIT
vadă pe Germani în țară, și frații săi, cari
împărtășiau aceleași păreri cu dînsul în a-
ceastă privință, se arătară gata să-l ajute,
ER
între cei ce merseră la Cîmpulung să roage
de plecare pe comandantul imperial, se afla
NIV
și Mihaî Spătarul. Tovarășii lui erau Cons­
tantin Brîncoveanu, favoritul Stolnicului,
și ginerele Domnului,—singurul ginere, după
LU

moartea Domniței Smaranda, măritată cîte-

va luni de zile numai cu Grigore Băleanu
—, ambițiosul Constantin Bălăceanu 2. La 28
RA

ale lunii, ascultînd de rugăminți, făgăduieli

și daruri, Veterani își făcea și el intrarea
NT

în Brașov, unde cheltuiala era de o potrivă

cu cinstea 3.
Turcilor li se înfățișă această retragere
CE

a Nemților ca o mare dovadă de credință.

Trebuia însă să se vorbească și împăratu­
lui, cu Katît mai mult, cu cît acesta ținea
I/

acum în mînile sale Ardealul și părea stă-

AS

pînul viitorului. Pentru aceasta plecară la

Viena, cu propuneri care nu ni sînt cunos-
UI

i Socotelile Brașovului, p. 127.

2 Ludescu, p. 81.
BC

3 Socotelile Brașovului, l. c.
 Y
CXLI

AR
cute sigur și în amănunte, o mare solie.

IBR
O conduceau, alături cu Bălăceanu, acesta
în adevăr un temperament de aventurier,
îmbătat de gloriolă, cu Șerban din Aninoasa,

YL
fiul Pîrvului Vlădescu, ucis de Mihnea-Vodă,
și doi Cantacuzini: Spătarul lordachi și un
tînăr nepot, Șerban Căpitanul1. Peste două

SIT
săptămîni, la 29 Octombre st. v. 2, Șerban,
ce căzuse de mai mult timp bolnav, muri,
în toată puterea bărbăției lui încă.
ER
VI.
NIV

lordachi, poate, Bălăceanu de sigur, ar ti

voit Domnia, pe care nici odată Turcii n’ar
LU

ii dat-o unui băiețel de opt ani 3, cum era

lordachi, coconul lui Șerban, și a cărui mamă
nu era înrudită cu nici-una din marile fa­
RA

milii ale țerii. Constantin Cantacuzino, veș­

nicul Stolnic, și Mihai, veșnicul fost Spătar,
n’aveaiî pentru dînșii ambiție de Domnie.
NT

Cel mai tînăr și mai rîvnitor de stăpînire

dintre bărbații familiei, Brîncoveanu, spri­
CE

jinit de unchii săi, învinse, ajungînd Cons-

tantin-Vodă al Țerii-Romănești.
Despre cariera lui domnească am vorbit
I/

și în Prefața la Operele lui Constantin Stolni-

AS

1 lorga, Cron. muntene, p. 18; Memoriile lui Radu

Popescu, p. 99 și urm.; Greceanu, în Magazin, II,
UI

pp. 130-1.
2 Ibid., și inscripția de la Cotrocenl.
3 Del Chiaro, p. 15v.
BC
 Y
AR
CXLII

cui. Aici voiu să dau numai cîteva lămuriri

IBR
genealogice.
împotrivire și greutăți putea să aștepte
noul Voevod de la Cantacuzinii ce era peste

YL
hotare și de la Bălăceanu.
Vlădescu se întoarse cel d’intăiu. ca un

SIT
boier pașnic. Bălăceanu veni cu Nemții și
cîrmui țara supt dînșii, își luă soacra și cum­
natul și trecu în Ardeal, unde peste un an
ER
îl ajunse moartea în lupta de la Zernești.
Pană să se întoarcă lordachi și Șerban Can-
NIV
tacuzino, opriți de multe motive, personale
și străine, trecu multă vreme. în tot acest
tipm pașnicul, dar «iscusitul, vrednicul și în­
LU

țeleptul» nepot al lui Șerban. Pîrvu, Stolni­

cul în funcțiuni al Brîncoveanului, moare
de ciumă la Horez, unde supraveghia în-
RA

nălțarea mănăstirii domnești, în vara anului

1690, fără să fi văzut marea luptă din Ardeal b
NT

în iarna de la începutul anului ce urmează

acestei biruințe, «despre postul cel mare»
vin «boiarii de la Beciu», lordachi și Șerban12.
CE

Acești «boieri ce vin de la Viena» pleacă

din Brașov la 4 Mart3. Peste «două luni», lor­
dachi moare, «de grea boală», ceia ceoposiția
I/

traducea pe atunci prin «otrava lui Vodă»,

AS

la 8 Iunie 16924, avînd abia patruzeci și unul

1 Greceanu pp. 153-4.
I

2 Ibid., p. 197.
CU

3 Soc. Brașovului p. 134.

4 Ibid., p. 198; inscripția de la Cotrocenl.
 Y
CXLIII

AR
de ani. El lăsă numai două fete ; una din

IBR
ele, Casandra, moare nemăritată: cealaltă,
Maria, iea, — tîrziu de tot, după 1709 — pe
Grecul Guliano Paleolog1; sau, mai corect,

YL
pe Constantin fiul Spătarului Dumitrachi
Ramadan2; dintre fiii lor, unul, Toma, își zi­
sese Guliano, pe cînd cellalt, numit Dumi-

SIT
traclii după bunicul său, păstră familia de
Ramadan a acestuia 3.
ER
Șerban e făcut Mare-Comis, cum figurează,
d. ex., în 16934. Din această dregătorie, el
NIV
trece în 1695 la aceia de Mare-Clucer 567. El
frece apoi, după o întoarcere în Comisie, se
pare, la Vornicia-cea-Mare a țerii, în care
LU

se afla și la 1707. Era socotit, ca și Domnul

al cărui nume îl purta, drept un om hrăpi-
tor și strașnic: «puternic și silnic» G. Avea
RA

trecere mare pe lîngă Constantin Stolnicul,

«taica Costandin», de care era iubit, și pe
NT

lîngă Domn, care se temea de dînsulj. Om

învățat, el scrie Prefețe cu neologisme la­
tine la cărți tipărite pe cheltuiala lui8. Din
CE

1 Documentele noastre, pp. 249-50, no. XXII.

2 Documentele noastre, pp. ^51-2 ; cf. Genealogia,
p. 361. Ramadan era însă nepotul lui Chiriță Paleo-
I/

logul; Studii și doc., V, p. 122, no. 25.

3 Ibid.
AS

4 Socotelile Sibiiulul, p. 19, nota ; Studii și doc.,N, p. 191.

no. 53.
h Soc. Brașovului, p. 136. Cf. și pp. 138, 140.
UI

6 Documentele noastre, p. 157.

7 V. și Soc. Brașovului, p. 148.
BC

let. Ut. rom., 1, p. 35, p. 49, nota.

 Y
CXLIV

AR
însemnările unui casnic al său, îi aflăm data

IBR
morțil, care se întîmplâ în August 1709 h

Ridicarea unei nouă generații sfărîmă în­

YL
treagă această siguranță a unei lungi Domnii,
această fericire bogată, care era și fericirea
țeriî.

SIT
Fiii, mulții fii ai lui Brîncoveanu, ginerii,
din Țara-Românească, din Moldova, din
ER
Constantinopol, ai Domnului ajunseră a pune
stăpînirea pe voința lui slăbită de vrîstă :
o camarilă de familie, mai aproape și mai
NIV

plăcută decît tutela Cantacuzinilor, se al­

cătui astfel.
Apoi, dintre aceștia chiar, răsărise mlădițe
LU

neastîmpărate, doritoare dea atinge direct

puterea, puțin dispuse a trăi în umbra unei
RA

ocrotiri de rude. Mihai avea un fiu cu a-

celași nume 12, dar acesta nu era în stare să
joace un rol politic3; în schimb, era gine­
NT

rele, Dumitrașco Racoviță, care avea ambi­

ție pentru fratele său Mihai-Vodă. Aga Ma­
CE

tei lăsase un fiu, Toina, și acesta, crescut,

se poate zice, de Domn, înnaintat de la u-
mila situație de vtori Logofăt la dregăto-
I/

ria de Divan a Spătarului-Mare, însărcinat

AS

cu misiuni prin Moldova, *la partisan! și

UI

1 Ms. 1320 al Ac. Rom.

2 V. și Documentele noastre, pp. 182—3, no. LX XX-
3 Genealogia, p. 345.
BC
 Y
CXLV

AR
rude, și cu capichehaielîcuri la Constantino-

IBR
pol, acesta voia să fie ce fusese unchiul
său Șerban-Vodă h Printre fiii Stolnicului,
unul, Răducanu, învățase prin străinătate,

YL
și, către sfîrșitul Domniei lui Brîncoveanu,
el era Vel Comis, pe cînd fratele său, mai
puțin învățat, dar mai vioiu și mai ambițios,

SIT
ajunsese la Spătărie2.
Din aceste nouă interese, ce nu puteau
fi stăpînite prin obișnuitele sentimente de
ER
familie, resultâ trădarea lui Toma Canta-
cuzino în 1711, mazilia din 1714 și măcelul
NIV

Brîncovenilor peste cîteva luni de la că­

derea lor.
Iar din nemulțumirea lui Mihai Spătarul
LU

cu guvernul lui Ștefan, nepotul său, ca și

din uneltirile Mavrocordaților, ieși peirea
tuturor Cantacuzinilor, ce aveau vrîsta de
RA

a conduce afacerile unei țeri și ce se gă-

siau încă în mîna Turcilor.
NT

VII.
CE

Cu mazilia și execuțiile din 1716 începe

iarăși o nouă epocă în istoria acestei fa­
I/

milii. Iarăși, ea se găsește studiată aiurea3,

AS

1 V. lut. Ui. rom., tabla și Documentele noastre, p.

24», No. XIX ; p. 250, No. XXII.
UI

- V. și Doc. noastre, p. 249, No. XXI ; p. 250, No.

XXIII ; Legrand, tipistolaire grec, scrisoarea I.
’ Cronicile muntene și 1st. Ut. ronitne, II.
BC

10
 Y
AR
CXLVI

IBR
și aici se cuvine a da numai întregiri ge­
nealogice.
Prinderea lui Nicolae Mavrocordat de

YL
Nemți, pe cari-i chemase și condusese o par­
tidă de boieri, mai ales dintre Olteni, in­
troduse o direcție nouă în politica boierimii

SIT
muntene față de creștinii din vecinătate.
Pentru întăia oară se văd acuma, în mijlo­
cul ei, oameni hotărîți să sufere ori-cît și
ER
să primească orl-ce nouă stare de lucruri, nu­
mai să treacă de la un Împărat de lege duș­
NIV
mană la împăratul închinător al lui Hristos.
Pănă atunci, iubitorii de Nemți sau de Ruși
nu voiau alt ceva decît o îmbunătățire, ca
LU

ordine și siguranță, a terii, prin această ali­

pire la biruitorii Turcilor: înnainte si după
1711, Constantin și Mihai Cantacuzino, cari
RA

răpuseră apoi pe Brîncoveanu prin pîri de

hainie, statură în legăturile cele mai strînse
NT

cu Țarul și Cancelaria «moschicească»; iar,

cînd Ștefan-Vodă, fiul Stolnicului, luă locul
CE

unchiului său, se urmă ca și înnainte cu

ștafetele, felicitările și asigurările de cre­
dință din partea Voevodului Țerii-Romă-
I/

nești h Dar de cîte ori, de la 1686 la 1716,

prilejul ocupației se înfățișă, de atîtea ori
AS

fruntașii principatului, boierii ca și Dom­

nul, se înțeleseră pentru a zăbovi hotărîrea
I

cu urmări așa de grele. Pe cînd data aceasta,

CU

1 V. Documentele noastre, p. 257 și urm.

 Y
AR
CXLV1I

după îndrăzneață expediție de la București

IBR
și retragerea peste hotare a celor ce lua­
seră parte, direct sau indirect, la dînsa, se
vede întăiu o tabără de fanatici ai anexării.

YL
Și ei însă erau prea legați de trecutul,
în care strălucise, se îmbogățise și stăpî-

SIT
nise familiile lor, pentru ca să-și închipuie
viitorul altfel decît ca o mai bună Dom­
nie, și Domnie românească, pănă la Milcov,
ER
sau, cum s’a întîmplat la pace, pănă la Olt
numai. Domnul se alegea de mult timp din
NIV
ori-ce neam cu putere sau trecere; dar
pribegii aceștia din Ardeal voiau un Can-
tacuzino, gîndindu-se cu oare-care recu­
LU

noștință la marea politică împărătească

a respectatului Șerban-Vodă. Acesta aju­
tase pe Germani, dar nu tocmai mult și
RA

nu tocmai liber, și numai oamenii orbiți

de ură puteau pune moartea lui înnainte
NT

de vreme în seama unor rude iubitoare de

Turci, care ar fi voit să păstreze țara pen­
tru păgîni, vărsînd otrava unui frate. Fu­
CE

sese însă alt Cantacuzino, care-și pierduse

viața pentru că i se denunțase la Poartă
înțelegerile trădătoare cu Nemții. Acesta,
I/

Ștefan-Vodă, lăsase în grija văduvei sale,

AS

Păuna, doi tineri coconi: Radu, numit după

unchiul său Răducanu, mort la 25 Februar
UI

1715 1, si Constantin, care purta numele bu-

BC

1 Inscripția la Cotroceni; p. 333.

 Y
AR
CXLVIII

IBR
nicului. Cu mama lor, ei fugise din Constan-
tinopol, unde Turcii uitase să-I jertfească
si pe ei, și o corabie englesă-i debarca în

YL
regatul de Neapole, unde vice-regele spa­
niol se îndură de lipsa nenorocitei familii
domnești. Sosită prin Septembre 1716, Păuna

SIT
porni la Roma, unde obișnuitele asigurări
de iubire pentru catolicism stoarseră obiș­
nuitele recomandați!. De aici trecu la Viena,
ER
unde aminti trecutul de jertfe, moartea, pen­
tru credința-i față de împărat, a soțului, și
NIV
ceru a i se plăti acestea toate în florinii
unei pensii, cu care să-și ție viața și să-și
crească fiiil.
LU

Cînd auzi Păuna că e vorba să se împartă

vre unei beizadele viitorul Scaun al Țerii-
RA

Romăneștl, anexate la Imperiu, ea puse can­

didatura fiului ei mai mare 2. Era însă cineva
din aceiași familie meritoasă pentru Impe­
NT

riali, care avea drepturi mai slabe în ceia

ce privește serviciile aduse de ramura sa,
CE

dar se coboria dintr’un Domn mai îndepărtat,

dintr’un frate mai mare și primise făgă­
duieli mai vechi. Doamna Maria a lui Șer-
I/

ban-Vodă trecuse în Ardeal în 1689, și se

așezase la Brașov, unde crescu fiul ei lor-
AS

dachi. Acestuia i se asigură în anumite con-

UI

1 V. Hurmuzaki, X, pp. IX-X ; Acte și fragrn., I, p.

336; Genealogia, p. 1, nota 1.
BC

2 Magazinul istoric, V, pp. 89 —90.

 Y
AR
CXLIX

diții situația de Domn în 1692 încă1. Nepu-

IBR
tînd să-și capete tronul visat, el rămase în
același oraș de la graniță, unde i se trimi­

YL
teau venituri de la satele lui, cu voia lui
Brîncoveanu, noul Domn 2. Se căsători tot
în Brașov, la 1709, cu o fată a lui beizadea

SIT
lordaclie Ruset, Ruxandra, care era nepoata
de fiică a lui Grigore-Vodă Gliica3. Pribe­
gii cari veniră în Ardeal îl găsiau aici, un
ER
om de treizeci și șese de ani acum, cu
educația negligiată, după moartea cumna­
NIV

tului Bălăceanu; crescut între femei—mama

și surorile —, lăsat în voia vînătorilor, trîn-
dăviei și pornirilor sale mînioase, moște­
LU

nite de la strașnicul tată4. Va fi avut și

unele însușiri, așa în cît boierii îl cerură
anume, de mai multe ori și cu o deosebită
RA

căldură, pe dînsul ca viitorul lor stăpîn, și

în acest sens se luă o hotărîre imperială
NT

la l-iu Maiu 1717 5.

La 1718 se încheie pacea cu Turcii, și în
CE

anul următor Gheorghe Cantacuzino era

numit căpetenia singurei «Valachii» ce se
I/

1 lorga, Documents privitoare la Constantin- Vodă Brîii-

roveanu, București, 1901, p. 38 și urm.
AS

2 Documentele noastre, pp. 167- 9: anul 1698.

3 1st. Ut. rom., IT, p. 6’9, nota 4.
4 Raportul făcut Consiliului de războiu la 1723, în
UI

Jacubenz. Die Cis-Alutanische Walachei nnter Kaiserlicher

Verwaltwig, 1717—39; extras din Publicațiile Archivel
de Războiu din Viena, p. 207.
BC

5 Magazin, V, pp. 89-90. Cf. ibid., IV, p. 179 și urm.

 Y
AR
CL

dobîndise, cea de peste Olt; deci nu Voe-

IBR
vod, ci numai, cu toată durerea lui și stă­
ruitoarele lui îndemnuri de a i se da titlul

YL
părintesc, Ban1. Cu dînsul veniră în această
parte a țerii lor Doamna, care muri pe la
1724 la Mănăstirea dintr’un Lemn2; sora

SIT
lui Gheorghe, Maria Bălăceanu, cu fiul el
lancu3, și Bălașa, soră mai mică, soția «de­
putatului» sau consilierului de guvern Gri­
gore Vlasto 4. ER
Bănia lui Gheorghe Cantacuzino nu fu
NIV
nici aceasta trainică. în provincie era neo-
rînduială, între conducătorii el neînțelegeri.
O cercetare se făcu în 1728, și peste trei ani
LU

împăratul hotăria desființarea Băniei, înlă­

turarea elementului indigen de la adminis­
trația supremă a țerii și numirea, în loc, a
RA

unul president militar. Cu toate stăruințile

lui și asigurările că nu e «mollis» — moale
NT

—, Gheorghe trebui să plece5. I se dădu

însă ca mîngîiere o pensie de 3.000 de gal­
CE

beni pe an, titlul de general-maior, și fără

îndatorirea propusă de a se stabili departe
I/

1 Jacubenz, l. c.; Genealogia, pp. 280-1.

AS

2 Genealogia, pp. 271—-2.

3 1st. Ut. rom., I, pp. 203-4; Studii și doc., III, p. 60 și urm.
4 Genealogia, l. c. și pp. 258-9. V. și doc. Ghenadie
I

de Rîmnic la Academie, carton VI, no. 148 (mențio­

CU

nată fata ei, Maria din Moldova).

5 Jacubenz, p. 212; Documentele noastre, pp. 293-7;
Genealogia, pp. 282-3.
 Y
AR
de poporul său romanesc de la Dunăre1.

IBR
Gonit din Oltenia prin războiul nou cu
Turcii, el se adăposti la Sibiiu, unde muri
în anul încheierii păcii de la Belgrad, care

YL
întregia iarăși principatul2. Din cei trei
fii ai săi, lordaclii și Toma muriră înnainte

SIT
de vreme, iar un al treilea, Matei, nu s’a
deosebit prin nimic3. Toți trei se aflau în
viață încă în 1753, cînd fac o danie Cotro-
ER
cenilor, unde li era îngropată mama, Dom­
nița Ruxanda Ruset 4. Din cei doi fii ai lui
NIV

Matei, Constantin moare în 1772, iar din

Nicolae pornește ramura. Cantacuzinească
zisă a Rîfovenilor 5.
LU

Din cealaltă ramură a Cantacuzinilor care

purtase o coroană nu se alese iarăși nimic.
RA

1 Ibid.
~ Cf. Socotelile Brașovului, p. 1.58 și Genealogia, p. ‘284.
NT

3 Genealogia, pp. 286-90. în Bibi. Ac. Rom. (doc.

83/xil) se află copia unul '«catastih bolții de la Brașov
care au pus răposata socra nostră unile și altele, la
CE

bolta duin. jup[ă]nesil Sari! domnului Draot, cum

arată în lăantru acum: Mal ft d. 7253»: semnează
Z(07|~,7. Kavrat», Mariia Cant. Meade. Matei Ci Cant.
Acesta era la la 28 Sept. 1748 Vel Serdar și ispravnic
I/

de Prahova (Archiva d-lul Barbu Știrbei). Cf. și Studii

AS

Și doc., I-II, pp. ars, 291. La 7253 era vt. Post. (v. p.
CL, nota 4).
* Documentele noastre, pp. 252-3 ; cf. p. 212.
UI

5 La l-iii August 1775 Nicolae Cantacuzino Păharnic

se înțelege cu acest boier pentru Bre; za. Pecete cu
volturul bicefal și literele Nc. Ct. (Archiva d-lul
BC

Barbu Știrbei).
 Y
AR
CLII

IBR
Beizadelele Radu și Constantin începură o
tinereță falnică și cheltuitoare, prea mîndri
pentru a merge pe jos și prea săraci pen­

YL
tru a-și plăti datoriile. Cel mic trecu în
Rusia, unde căpătă o bună situație militară.
Fratele său primi și el un regiment în Imperiul

SIT
german. Dar Radu n’avea numai atîta ambiție:
prigonit de ideia că tatăl său fusese Domn

ER
și că Domnia i se cuvine și lui, la noi sau
în altă parte, el organisă un complot cu
Sîrbiî de peste Dunăre împotriva domina­
NIV
ției austriace; fiind descoperit, el fugi, dar
fratele său, pe care-1 ademenise din Rusia,
plăti cu o viață întreagă de închisoare a-
LU

această intrigă nebună. Singurul fiu al lui

«Rudolf Cantacuzino», Marele-Maiestru al
RA

Ordinului Constantinian, intră în serviciul

împăratului, pe care-1 trădase tatăl său, dar
el nu trăi decît pănă în 1774. Cu Avram,
NT

cel mai mare din cei doi fii ai beizadelei

Constantin, se stinse și descendența mascu­
CE

lină a acestuia din urmă l.

Cellalt Radu Cantacuzino, fratele lui

I/

Ștefan-Vodă, avu un singur fiu, Constantin,

pe care-1 întîlnim împreună cu mamă-sa, în
AS

Iunie 17152. Numit, foarte tînăr încă, al

doilea Logofăt, de Nicolae Mavrocordat,
I

care dăduse fiului său Constantin drept

CU

1 Genealogia, pp. 333, 339.

2 Documentele noastre, p. 250, no. XXIV.
 Y
AR
CLIII

soție pe Smaranda, sora boierului adoles­

IBR
cent, el muri încă supt Domnia lui Nicolae-
Vodă, la 172912.

YL
La 1720 stătea la Brașov, de și s’ar fi
putut întoarce în voie în «Valachia Tur­

SIT
cească» sau în cea Austriacă, Mihai Canta-
cuzino, fiul Spătarului 2. Peste doi ani, el
se ocupa iarăși de moștenirea tatălui său
ER
în București. Aici muri el peste puțină
vreme 3.
NIV

Fiul lui Toma Spătarul, ce rămase în

Rusia, muri înnaintea tatălui său, și acesta
se stînse în străinătate la 1721 4.
LU

Pentru a represinta mai departe familia,

rămînea numai descendența lui Pîrvu Dră-
RA

tfhiceanu, mort la clădirea Horezului.

Un fiu mai mare al lui Pîrvu se chema
NT

Constantin, după numele bunicului. La 1712

el era Postelnic, începător în boierie, supt
Brîncoveanu, și stăpînia averea tatălui și a
CE

unchiului Șerban Vornicul, mort fără ur­

mași 5. El muri înnainte de căderea Dom­
I/

nului său, și fiul său Șerban nu se ridică

la vre-o însemnătate, de și trăi pănă
AS

1 Genealogia, p. 324; Documentele Cantacu&inilor, p. 333.

2 Documentele noastre, pp. 182-5, no. BXXXI.
UI

3 Cf. Genealogia, p. 345 și Studii și doc., IV, p. 85 n. 1.

4 Genealogia, p. 356 ; Cf. Documentele noastre, p.
262 și urm.
BC

5 Documentele noastre, p. 155 și urm., no. lxviii.

 Y
AR
CLIV

după 1760 k în adevăr, îl vedem făcînd în

IBR
acest an, împreună cu soția sa Nastasia, o
vînzare către văru-său Mihai, autorul «Ge­
nealogiei Cantacuzinilor» 12. El se arată a fi

YL
«scăpătat» si fără «clironom fiiu din trupul
său», ceia ce-1 și îndeamnă a face înstrăi­

SIT
narea moșiei.
Pirvu, fratele cel mai mic al lui Cons­
tantin, avu dintr’o întăie căsătorie, cu o
ER
Tigveancă, pe Ioan, care muri cu doi ani
înnaintea tatălui său, în 1749, lăsînd doi
NIV
fii, de care vom vorbi îndată Cu Victo­
ria Ruset, fiica vestitului lordachi Cupariul
din Moldova, el născu pe Ștefan, care trăi
LU

ca infirm, legat de picioare, pănă la trei­

zeci de ani. Din partea aceasta rămîneau
deci după 1751 numai Constantin și lor­
RA

dachi, fiii lui Ioan al Pîrvului 3.

.Mălai, fratele mijlociu, avu mai multe în­
NT

sușiri și mai mult noroc decît ceilalți și,

după recîștigarea Olteniei de Scaunul mun­
CE

tean, yănia Crai ovei fu încredințată acestui

Cantacuzino al Turcilor, după ce fusese a
I/

1 Cf. Genealogia, pp. 113-4, unde se fixează data

AS

de 1756, și Documentele noastre, pp. 213-5, no. lxxxix.

2 Documentele noastre, pp. 213-5, no. LXXXIX ; p.
252, no. XXIX (la o nouă vedere a copiei se pare că
UI

ambele acte sînt din 1759).

3 Genealogia, p. 11,6. Cf. p. 199. Ioan $i alt lorda­
chi, al beizadelei Gheorghe, iscălesc în 1746; Docu­
BC

mentele noastre, p. 212.

 Y
AR
CLV

celuilalt, lordaclii de la Nemți. El moare

IBR
îndată, în 1740 încă b
Din fiii lui Matei, Constantin se înstrăina
în Moldova, iar care a fost cariera fraților

YL
lui Constantin: Pîrvu, Mihai și Răducanu,
fruntașii partidei rusești din Țara-Romă-

SIT
nească în războiul de eliberare din 1768,
am arătat în amănunte aiurea 2. Mihai a în­
ceput viața-I de strălucitoare demnități și
ER
primejdioase planuri ca Vătav al Aprozilor 3.
în cursul războiului, doi dintre frați dis­
NIV
părură : Pîrvu în luptă, iar Răducanu la
vînat. Mihai trecu în Rusia, în urma păcii,
desfaci ndu-și averea din țară. El luă cu
U

<1 insul pe Pîrvulet, fiul Pîrvului, și pe cei

doi fii ai lui Răducanu: Ioan și Nicolae4.
AL

Dar în ciirînd generalul rămase singur, cu

rudele sale femeiești, căci Pîrvuleț muri ca
R

tînăr paj al împărătesei, în 1787, iar Ioan

NT

si Nicolae se gîndiră că tot e mai bine în

țară, unde un tînăr boier înseamnă ceva
și-și găsește răpede drumul ; și astfel ei
CE

părăsiră splendorile Petersburgului în 1783,

pentru a se întoarce unde ai lor trăise 5.
I/

Dintre ei doi, cel mai energic era Ioan,

AS

1 Genealogia, p. ns.
I>t. Ut. rom., I, p. 117 și urm.
UI

2
3 V. studii și doc., V: Documente Știrbei.
4 Genealogia, p. 199.
BC

5 Ibid., p. 198.
 Y
AR
CLVI

care într’un nou războia juca un rol care

IBR
e interesant, fără să aibă însemnătatea de­
osebită a celui pe care-1 jucaseră unchii

YL
săi în războiul încheiat la 1774. Nu e sigur
că el ar fi fugit înnaintea temutelor capri­
cii ale lui Mavrogheni, și că ar fi stătut

SIT
cîtva timp în Moldova1. Cînd începură însă
ostilitățile între Austriac! și Turci și cei
d’întîiu trimiseră, în 1788, un mic corp de re­
ER
cunoaștere pe la Sinaia, el și rudasa Constan­
tin Cantacuzino se înfățișară cu bucurie în­
NIV
naintea acestoralalți arhangheli ai mîntuirii,
crezînd, se pare, că au a face cu niște adevă-
rați cuceritori. Cînd însă ofițerul împărătesc
LU

luă iarăși drumul graniții, Ioan îl întovărăși,

căutînd un adăpost în Ardeal, pe cînd moșiile
sale, ca și ale celorlalți Cantacuzini: Mă-
RA

gurenii, erau confiscate de Mavrogheni pen­

tru hainie 2. Ioan comanda pe timpul ocu­
NT

pației germane, ce veni în curînd, pe Ar-

năuții fostului Domn, prefăcut! într’un
CE

corp ajutător al «catanelor» și. rămîind

Spătar, în Divanul generalilor nemți, el
primia înscris, de la principele de Coburg,
I/

mulțămiri pentru slujbele ce făcuse3. în

acest an, el trecu în Moldova, iar de aici,
AS
UI

1 Bălcescu, în Magazin, I, p. 187 și urm.

2 V. mal departe și Documentele noastre, p. 309.
și urm.
BC

3 Bălcescu, Z. c., p. 201, nota.

 Y
AR
CLVII

IBR
luind și pe fratele său Nicolae, emigra defi­
nitiv în Rusia, la încheierea apropiată a
păcii. De la dînșii se trag Cantacuzinii ce

YL
se află astăzi acolo, pe cînd celelalte două
emigrații, a lui Toma Spătarul și a lui
Mihai Banul, nu interneiară familii în noua

SIT
patrie h

Rămîneau deci în țară un Cantacuzino din

ER
ramura lui Șerban și doi din a lui Pîrvu, Cons­
tantin și lordachi. Aceștia suferise și ei confis­
NIV

carea lui Mavrogheni, fiind-că și ei trădaseră

și se înstrăinaseră în tulburările din urmă, în
Ardealul vecin. După încheiarea păcii, Con­
LU

stantin biv Vel Serdar și lordachi biv Vel

Sărdar cumpărară însă o carte împărătească
de iertare pentru trecut, și ei căpătară so­
RA

lemn, în 1793, prin judecata Divanului, pro­

prietățile lor, cu care Nicolae-Vodă înzes­
NT

trase mănăstirea sa, Zoodochos Pyge 2. Con­

stantin, care ajunse apoi Paharnic, iarăși ca
CE

și fratele său mai mic, muri înnainte de

1804 3.
lordachi însuși, care se căsătorise cu fata
I/

acelui Stefan Prășcoveanu, din care partida

națională, opusă Grecilor, voise a face un
AS

Domn în 1774, nu mai era în viață la 1809.

UI

1 Bălcescu, l. c.
2 V. Documentele noastre, p. 218 și urm.
BC

3 Ibid., p. 225 și urm.

 Y
AR
CL VIII

IBR
La această dată, unul din fiii Cluceresei Ma-
ricuța, văduva lui, anume Costachi, se afla
—lucru puțin obișnuit încă pe acea vreme—

YL
«trimis la Beciu spre învățătură», și fratele
lui mai mic, Grigore, îl urmă în această cale
spre lumină b

SIT
în sfîrșit, părinții lor murise în 1824. cînd
cei doi frați își împart moșiile rămase de
la ei. Se știe rolul jucat de Constantin
ER
Cantacuzino după evenimentele de la 1848 1 2.
La 8 Iunie 1830, Grigore, ce era Mare-Vor-
NIV
nic,se căsătoria cu Luxandra. fiica Stolnicului
Costachi Crețul eseu. Moartea i se întîmplâ
pe timpul cînd se desfășurau la noi urmă­
LU

rile revoluției din 1848, — la Viena, în 1849.

Fiul sî e d. G. Gr. Cantacuzino.
RA
NT
CE
I/
AS

1 Ibid., p. 230 și urm.

2 Genealogia, p. 377 n. 1. Asupra lui Grigore gă­
sesc în catagrafia din 1829 a boierilor munteni (Arch.
I

Statului, Adm. Vechiu, 220 albastru, fol. 197) aceste

CU

știri: c Comis, are treizeci de ani, locuiește pe podul

Bisericii Albe, «cu chiriie», și posedă: «cinci moșii,
doi munți, viie, țigani de lae și de vatră»-.
 Y
AR
IBR
YL
TABLA CUPRINSULUI.

SIT
Pag.
Mihai Cantacuzino și ideile lui despre înce­ ER
putul familiei cantacuzinești..................... V.
Cantacuzinil bizantini cunoscuți până acum xn.
NIV

Cantacuzinil noi, descoperiți în Archivele

Cretei și formînd legătura celor imperiali
cu Mihai Cantacuzino, zis Șaitanoglu . . XV.
Mihal Cantacuzino Șaitanoglu : începuturile
LU

sale................................... XXII.
Prosperitatea lui Mihal................................... i. xxvi.
Întîia lui disgrație din partea Sultanului. . XXIX.
RA

Amestecul lui Mihal în afaceri politice ale

creștinilor, și mai ales ale Domniei roma­
nești .................................................................... XXX.
NT

Căderea și moartea lui Mihal Cantacuzino . XXXV.

Ridicarea la bogăție și putere a lui Andronic,
țiul cel mal mare al lui Mihal Cantacuzino XXXIX.
CE

Moartea lui................................ XLI.

Fiii lui Andronic Cantacuzino......................... XLV.
Constantin Cantacuzino și frații lui din Mol­
dova, iii al lui Andronic . ............................. XLVIII.
I/

Căsătoria lui Constantin Cantacuzino Postel­

AS

nicul cu Elina fiica lui Radu Șerban . . LIII.

Constantin Cantacuzino supt cumnatul său
Constantin Basarab........................................ LXI-
UI

Constantin Cantacuzino supt Mihnea cel Răii LXIII.

CantacUzinil în străinătate lucrează împotriva
lui Mihnea al III-lea........................................ LXV.
BC

Numirea lui Ghica-Vodăîn Domnie prin stă-

 Y
AR
CLX

Pag»

IBR
ruințile lui Constantin Postelnicul Can-
tacuzino............................................................ LXVIII-
Sprijinul dat de Constantin tînărulul Gri­

YL
gore Ghica, spre a fi Domn................. LXXII-
Expediția din 1663 a lui Grigore-Vodă
Ghica și uciderea Postelnicului Canta-

SIT
cuzino................................................................. LX XIII.
Prigonirea fiilor lui Constantin Postelni­
cul .................................................................. LXXI.
Fuga lui Grigore Ghica în străinătate. . LXXXli.

Stăruințile fraților Cantacuzinl pentru a

ER
Domnia lui Radu-Vodă Leon.................... LXXXii.

face să iasă la lumină dreptatea tatălui

NIV
lor...................................................................... LXXXiv.
DrăghicI Cantacuzino, fiul Postelnicului,
aduce înnoirea Domniei lui Radu. . . LXXXVI.
LU

Noul act al lui Radu-Vodă în privința u-

cideril lui Constantin Cantacuzino. . . LXXXV1I.
Dezbinarea între Radu-Vodă și Cantacu­
zinl..................................................................... LXXXV1II.
RA

Răscoala țeril împotriva Domnului, grec . LXXX1X.

Domnia lui Antonie-Vodă din Popești. . xcn.
.Judecata din partea noului Domn a vino-
NT

vaților pentru uciderea lui Constantin

Postelnicul....................................................... xcm.
Osînda lui Stroe Leurdeanu. • . . . . XCIV.
CE

Lupte interne între partida curat canta-

cuzinească și acea a Bălenilor .... XCIV.
Pregătirile Domniei a doua a lui Grigore
I/

Ghica................................................................. c\
Grigore Ghica Domn a doua oară ... ci.
AS

Răzbunările lui Ghica asupra Cantacuzi-

nilor............................................................. cil.
Chinuirea fraților Cantacuzinl de caima­
UI

camii lui Ghica......................................... Cili.

Marile planuri ale Domnului în străină­
tate............................................................ • . CIV.
BC
 Y
AR
CLXI
Pag.

IBR
Mihai Apaffy, principele ardelean, ajută
pe CantacuzinI contra lui Ghica ... CVI.
Legăturile de trădare ale lui Ghica-Vodă

YL
cu Polonii............................................... cvi i.
Luptele de la Hotin și hainirea Domnilor
romîni.................................................... ' CVI1I.

SIT
Stăruințile Cantacuzinilor pentru a scoate
pe Ghica.................................................. cix.
Numirea lui Duca-Vodă în Țara-Romă-
nească...................................................... cx.
Duca încearcă a grămădi în jurul său bo­ ER
ierii din amîndouă partidele............... cxin.
Negocierile lui Duca-Vodă cu pribegii. . CXLV.
NIV

Expediția lui Duca din 1675 ........................ cxv.

Lovitura de la Cocorești împotriva Can­
tacuzinilor .............................................. CXVI.
LU

Motivele ce fac pe Duca să dea drumul

Cantacuzinilor și să caute cu dînșil îm­
păcarea .................................................. CXVHI.
Cantacuzinil nu mal capătă încrederea în
RA

Domnul ce-I prigonise........................ cxx.

Expediția din 1678 și intrigile partidelor
muntene.................................................. cxxi.
NT

Fuga din țară și numirea în Domnie a lui

Șerban Cantacuzino......... CXXiii.
intăiafasă, împăciuitoare, a stăpîniril Iul
CE

Șerban-Vodă......................... cxxv.
Prigoniri de boieri din partea lui Duca
și Șerban, ce se dușmănesc între sine . CXXVI.
I/

Chinuirea și uciderea VistieruluiHrizea . cxxvii.

Călătoria lui Duca la Constantinopol în
AS

1681. . ...................................................... CXX1X.

Mersul la Ierusalim al Elinei Cantacuzino
și fiului el Mihal...................................... cxxxi.
UI

Emigrații moldovenești în 1682...................... CXXXC.

Luptele celor doi Domni înnaintea Turci­
lor în expediția de la Viena..................... cxxxm.
BC

11
 Y
AR
CLXII

.Pa-•

IBR
Cantemir Clucerul e pus de Șerban-Vodă
Domn în Moldova........................................... CXXXlll.
Dușmănia dintre Cantemir și Șerban . . CXXXlll.

YL
Moartea Elinei Cantacuzino și lupta între
fiii el pentru moștenire........................... cxxxv.
lordachi Cantacuzino merge cu trupe în

SIT
Ungaria ; fratele săă Matei moare. . . cxxxvrn.
Legăturile lui Șerban-Vodă cu Imperialii, cxxxvin.
Venirea Nemților în țară și retragerea
lor: marea solie a lui Șerban la Viena. CXL-

Alegerea lui Constantin-Vodă Brîncoveanu.

ER
Moartea lui Șerban-Vodă............................... CXLI.
CXLI
întoarcerea lui lordachi și a lui Șerban
NIV
Cantacuzino de la Viena ; moartea lui
Pîrvu Cantacuzino........................................ CXLH .
* Moartea lui lordachi........................................ cxlll
LU

Viața ulterioară a lui Șerban Vornicul Can­

tacuzino .............................................. CXLI1I.
Căușele de neînțelegere între Cantacu­
zino și Brîncoveanu................................ CXLIV
RA

Căușele căderii lui Ștefan-Vodă Cantacu­

zino................................................................. CXLV.
Partida anexării la Austria după 1716. CXLV
NT

Luptele pentru Domnia de la Nemți ale

lui Gheorghe beizadea și lui Radu fiul
CE

lui Ștefan Cantacuzino........................... CXLVI.

Bănia lui Gheorghe Cantacuzino. . . . CXLIX.
Familia lui Gheorghe.................................... CLI.
Frații Radu și Constantin, fiii lui Ștefan
I/

Cantacuzino.................................................. cLi.
Ramura lui Radu, fratele lui Ștefan-Vodă CLII.
AS

Ramura lui Mihal Spătarul.......................... CLIII.

Ramura lui Toma Cantacuzino..................... CLIII.
Ramura lui Pîrvu Cantacuzino: Constantin CLIII.
UI

Pîrvu al II-lea . CLIV.

Matei. , . . . . - . ..... CLIV
BC

Fiii lui Matei Cantacuzino......................... CLV-

 Y
AR
CLXII [

Pag.

IBR
Ioan Cantacuzino Spătarul, fiul lui Rădu-
canu...........................................
CLV.
Constantin și lordachi, fiii lui Pîrvu al

YL
II-lea . ...................................................... CLVII.
Constantin și lordachi, fiii lui lordachi al
Pîrvului............................................
CLVJT.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE

PREȚUL 3 LEI
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
UNIV
RAL
NT
CE
I/
AS

GENEALOGIA
UI

CANTACUZINILOR
BC

Editată de G. Gr. Cantacuzino.

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
R AL
U NIV
ER
SIT
YL
GENEAL'OGIA CANTACUZINILOR
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT

P A* %
RA
LU

'
im.m
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
U NIV
R AL
NT
CE

Stema Cantacuzinilor, după manuscriptul

Genealogiei în posesiunea
D-lui G. GR. CANTACUZINO.
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
I

YL
PREFAȚĂ

SIT
împărtășind dorința de a-șl cunoaște neamul,

ER
pe care au avut-o toți al sal, d. G. Gr. Can­
tacuzino, care a mal făcut să se tipărească pe
socoteala sa Operele Iul Constantin Stolnicul, mi-a
NIV
încredințat spre publicare o copie scoasă după
frumosul manuscript, de pe la începutul veacu­
lui, al Genealogiei Cantacuzinilor pe care-l
U

posedă.
AL

Despre lucrare am vorbit în Istoria litera­

turii romîne în secolu al XVIII-lea, ară-
tînd cum a fost alcătuită de generalul Mihdl
R

Cantacuzino, din ramura pîrvulească, general

NT

rus care fusese o dată Vistier și Ban în prin­

cipatul Țeril-Romăneștl. Aici mal trebuie să
CE

adaug numai atîta, că d. Cantacuzino are în

colecția sa și unele forme pregătitoare ale «Ge­
nealogiei», despre care voiu vorbi poate cu alt
I/

prilej.
Cum se știe de acel ce se ocupă de istoria
AS

țeril sau de a familiei lor — și nu e o singură

familie munteană de însemnătate, care să n’aibă
UI

puțin sînge cantacuzinesc în vinele sale—, «Ge­

nealogia» a fost tipărită de Cesar Bolliac în
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
GHENEALOGHIA
familiei Cantacuzinilor, a caria izvorîre se trage din neaimil

SIT
de Valoa, din Perii de Franța: începîndu-se de la anul
800, pogoară pană la anul 1787.

13-41.
1. Grand-Metri1.
Ioan Cantacuzino împăratul.
ER
NIV
1351. Mateiu Cantacuzino împăratul.
1410. Dimitrie Cantacuzino Chesar.
1427. Andronic Cantacuzino, Despot la
LU

Lesbos.
1433. Mihail Cantacuzino, Ducs.
1449. Teodor Cantacuzino, Dues.
RA

1453. Emanuil Cantacuzino, Dues.

1466. Gheorghe Cantacuzino, Ducs.
NT

1475. Mateiu Cantacuzino, Dues.

1479. Ștefan Cantacuzino, Dues Epirului.
CE

1 AI Ordinului Constantinian, al cărui Maestru se

intitula Radu sau Rudolf Cantacuzino, ce a redactat,
de sigur, după hîrtiile de familie, aceste rîndurl. Cf.
I/

Hurmuzaki, X, pp. IX—X; lorga, Manuscripte din bi­

blioteci străine, II, București 1899, p. 88 și n. 6 ; Croni­
AS

cile munlene, 1899, p. 108 și urm.; Istoria literaturii rondne

in secolul al XVIll-lea, II, p. 123 și urm.; articolul despre
Vlad Boțulescu de MălăieștI, în Lit. si artă rotnină pe
1899, IV, p. 17 și urm. în archiva d-lul G. Gr. Can-
UI

tacuziho se mai află cîteva acte relative la Ordin și

la Marele lui Maestru romîn.
BC
 - 2 —

Y
AR
1490. Alexe Cantacuzino, Alois Vulco-Blanc.
1516. Mihail Cantacuzino, fiul lui Alexe.

IBR
1530. Gheorghe Cantacuzino, la Peloponis.
1540. Rudolf Cantacuzino, Negru.

YL
1552. Toma Cantacuzino.’
1556. Andronic Cantacuzino, fratele Tomii.

SIT
1576. Alexe Cantacuzino Blanc.
1580. Dimitrie Cantacuzino, fiul lui Alexe.
1589.
ER
Andronic... 6 £oyo<;.
1592. Dimitrie Moghila Cantacuzino.
1633. Alexandru x
NIV

T . , . , Jhnlui Dim. Cantacuzino.

1640. Ioan Andrew)
1657. Andronic Cantacuzino, fiul lui Ioan
LU

Andreiu.
1668. Costandin Basarab.
1680. Șerban Basarab Cantacuzino.
RA
NT

1712. Constantin.
1716. Stefan Cantacuzino.
CE

1735. Rudolf Cantacuzino, fiul lui Stefan

Cantacuzino.
I/

2. ÎN CE CHIP SCRIÎJ istoricii pentru în­

AS

ceputul FAMILIEI CaNTACUZINILOR.

Donatu Franchel istoricul :
UI

«A Cantacuzinilor familie se începe din

«Luchie Cusin, ce era Craiu Catilor și avea
BC
 Y
— 3 —

AR
«nevastă pre Serafia Cătină. De la acesta iz-
«vorește numele Cantacuzinilor, adecă din

IBR
«Luchie Cusin, Craiul Catilor, și din nevasta
«lui, Cătină, după cum se vede la epigrama
«lui Diomidis Limniu b>.

YL
Luchian Platinos, la Cronologia defini­
toriu zice :

SIT
«Luchie Cusinos, al Catilor Craiu, avea din
«familia lui doisprezece copii: pe cel d’intăiu
«îl chema Cusinos Caticos, din care izvoresc
ER
«Cantacuzinii; după cum la aceasta multi
«din scriitorii de istorii se unesc.»
NIV

Marcu Havana iștoricul:

«Cantacuzinii, bărbați slăviți. Principi și
«Crai Candinaviți, ce acum se zice Scandi-
U

«navie, Savromatichi, — se zic Cantacuzinii,

«fiind-că ei întăiu au pus temeiu împărăției
AL

«aceștia.
«Se vede că Alhar Craiul a iubit pe
R

«Odoard Cantacuzino.
NT

«Acest Odoard Cantacuzino a luat de

«nevastă pe Maolea, fiica Craiului Alhar.
CE

«Mirtie Maoleul, fiul lui Odoard Canta-

«cuzino, a zidit în Tartaria Precopul, după
«numele nevestei sale, Precopiei, fiica lui
I/

«Schaard, Principele Schitiei sau a Cherso-

«nisului, la anul d’intăiu al Nașterei lui lisus
AS

« Christos.»
UI

1 Asupra lui «Donat Franchel», și celorlalți istorici

obscuri, citați aici, n’am găsit lămuriri.
BC
 — 4 —

Y
AR
Bernard Fran chel, la Codițelul Chesaruluî
ghermanicesc:

IBR
«lachint Cantacuzino, după ce a biruit pe
«barbari, a supus Chesaruluî tot norodul
«Chimbrilor.»

YL
Paul Buchord istoricul:
«între leghioanele romane ale împăratului

SIT
«Nerva Traian, a stătut archistratig unul
«din Cantacuzini, carele a perit în războiu
«cu slavă.» ER
Qarol Sever, la tălmăcirea Topografiei:
«Peloponisul, adecă Morea, este dreaptă
NIV

«clironomie a Cantacuzinilor, de vreme că

«cei d’intîiu Prințipi și împărați ai acestui
«pămînt au stătut Cantacuzini!, dintre cari
U

«cel d’intăiîi se numește Calistos Cantacu-

«zino, carele a fost Stăpînitor al Corintu-
AL

«lui, și, acolo așezîndu-și Scaunul său, a

«tipărit bani de aur și de argint, în care se
R

«vede chipul lui, cu inscripția următoare:

NT

«KopivOioo ?aîa, KpavtoptxVjc a$tac,

«AIsroyij KavraxooCT/vwv.»
CE

3. Arătare pix Isihia Bizantină.

TOMUL XXLA.
I/

Carol Diucanj a adunat într’acest tom,

AS

1 Ducange, Historia bizantina ; ed. a 2-a, Paris, 1780.

Ce urmează, e o traducere verbală de acolo, făcută t
UI

de Mihal Banul Cantacuzino autorul (p. 268 și urm.).

V. 1st. Iii. rom., II, p. 117 și urm.
BC
 Y
— 5 —

AR
strîngînd de la toți istoricii scriitori de
Bizanția, două coprinderi:

IBR
1. Familiile ghenealoghiilor Imperatorilor
de Constantinopol, familiile Dalmaților și a
Turcilor.

YL
2. Coprinderea orașului Constantinopol,
după cum era în vremea împăraților creștini

SIT
Pre care tom în limba latinească l-a ti­
părit la Veneția, în anul 1729.
într’acest tom, la foaia 208, cap. 43, scrie
ER
pentru familia Gantacuzinilor, începînd cum
în jos se arată:
NIV

CAP. 43.

Familia Gantacuzinilor.
U

«Evghenia neamului Cantacuzinilor foarte

AL

mult o înnalță istoricii bizantini, zicînd cum

că această familie întrece la izvorîreă ve­
R

chimii pre celelalte ale Răsăritului familii.

Mai ales Spandughin istoricul1 (la foaia 185)
NT

protimisește mai mult pre familia Canta­

cuzinilor decît pre a Paleologhilor, zicînd
CE

cum că în vremea lui ideia între Greci era

precum că această a Cantacuzinilor fa­
milie se trage" din cei 12 peri de Franția 2.
I/

1 Cunoscutul Teodor Spandugin Cantacuzino, a cărui

AS

operă despre Turci a fost tipărită de Sansovino, de

Sathas, în Monumenla, și de Ch. Schefer.
2 Aici Mihai lasă cu intenție la o parte răspingerea
UI

acestei păreri de Ducange. Motivele pentru care Span-

dugino a exprimat-o, le arăt în Prefață.
BC
 Y
— 6 —

AR
Ducas (cap. 5 și 7) scrie în a sa istorie
pentru Ioan împăratul Cantacuzino, adeve­

IBR
rind cele ce a scris Spandughin, și zice că,
în vremea ce s’a urmat războiu între Pa-
leologul cu Ioan Cantacuzino pentru împă­

YL
răție (prin care răzmiriță au găsit Turcii
prilej a veni de la Asia în Europa, și la

SIT
cea după urmă de tot au prăpădit împărăția
Răsăritului), atunci cei mai mulți dintre
Greci au ținut partea lui Cantacuzino, nu
ER
numai căci era viteaz și iscusit la rînduiala
ostășească, ci încă căci că întrecea la ev­
NIV

ghenie pe Paleologul, fiind-că el se trăgea

dintr’acei vechi eroi. Gheorghe Pahimer
istoricul tot într’această idee se află. El,
LU

unde pomenește de Cantacuzini, nu mai zice

cutare Cantacuzino, ci zice numai 6 uxspeo-
RA

Yevsarawc:: acest nume dă1. Dară mai nainte

din vremea împăratului Alexe Comnino, mi
se pare că la istorie nu pomenește de nu­
NT

mele Cantacuzinilor, ci din vremea acestui

împărat începe a pomeni de un Cantacuzino;
CE

într’acest chip, nescriind numele, zice :

«1. Acelui slăvit Cantacuzino i-a dat îm­
păratul Alexe comandă de flotă, și s’a dus
I/

de a încunjurat orașul Laodicheia, pe care

AS

oraș îl luase Tancred, nepotul lui Boemond,

Principele de Antiohia, de la Greci, și, viind
Boemond întru ajutor nepotului său lui
UI

Această proposiție e adausă de Mihal.

BC
 Y
AR
Tancred, a anangasit pe Cantacuzino de a
se întoarce înnapoi (acestea scrie la Anale,

IBR
cartea XI și XIII, foaia 334, 339, 391, 392
și 394). Așijderea, acest Cantacuzino a fost
trimis tot de către acest împărat la răz­

YL
boiul Dalmaților împotriva lui Boemond, și
a făcut Cantacuzino izbîndă, luînd de la

SIT
Francezi cîteva prăzi la anul 1107.
«2. Ioan Cantacuzino (scrie Chinam, cartea
a IlI-a, numărul 9, și Nichitas, cartea Il-a,
ER
numărul 7, și cartea a Vl-a, numărul 4:), cum
că a fost fiiu al acestui mai în sus fără
NIV
nume Cantacuzino, și că el s’a arătat cu deo­
sebită vitejie la războiul împotriva Sîrbilor
și a Ungurilor, și cum că acest Ioan a pe-
LU

rit în războiul ce l-au avut Grecii cu Turcii

Capadochiel la anul 1174. Soția acestui Can­
tacuzino (Chinam, cartea aVI-a, numărul 13),
RA

cum că o chema Maria și că era fată a lui

Andronic Comnino Sevastocratorul, nepoată
a împăratului Manuil Comnino.
NT

«3. Manuil Cantacuzino, fiiul lui Ioan (scrie

Chinam, cartea VI, numărul 13, și Nichitas,
CE

cartea VI, numărul 8), că, fiind trimis de

acest împărat împreună cu Andronic Anghel
împotriva Turcilor de Asia, singur acest
I/

Cantacuzino a ținut războiu împotriva pu­

AS

terii Turcilor, pănă ce s’aiî adunat acei ri­

sipiți Greci, ce fugise din pricina slăbăciunii
lui Andronic Anghel (această prea-lăudată
UI

vitejie a acestui Cantacuzino o scrie Chi-

BC
 — 8 —

Y
AR
nam la cartea a VI, numărul 13, anul 1180).
Pe numitul Manuil Cantacuzino (scrie iar

IBR
Chinam, tot cartea VI, numărul 13), cum că,
nu se știe din ce călcare de porunca, l-a pus
împăratul la închisoare, unde paznicii fără

YL
poruncă l-au orbit. Pentru care faptă foarte
rău i-au părut împăratului.
«4. Ioan Cantacuzino, poate fi fiiu lui Ma­

SIT
nuil (scrie Nicliita, cartea I, numărul 6),
cum că a fost om mare de trup, îndrăzneț
ER
și cu glas tare, dar din pricina îndrăznelii
sale mai totdeauna era nenorocit la răz­
boaie. Tot Nicliita, la numărul 14, scrie cum
NIV

că pe acest Ioan l-a orbit împăratul An-

dronic tiranul Comnino, numai pentru căci
LU

că a cercetat de sănătatea cumnatu-său, a

lui Costandin Angliei, ce din porunca nu­
mitului împărat Andronic tiranul era pus la
RA

închisoare. Nicliita Balsamon, la Nomocanon.

scrie cum că Ioan s’a fost însurat la anul
1186 cu Irina, fiica lui Andronic Anghel și
NT

sora lui Isaachie și a lui Alexie împărații

Angheli. Scrie Nichitas că Isaachie împă­
CE

ratul a numit pe Ioan Cantacuzino Chesar,

și l-a trimis așa orb cu armia împotriva
Vlahilor și a Bulgarilor, cari, după a sa ne-
I/

pază, prinzîndu-se de către neprietini, l-au

AS

omorît. în vremea ce el trăia, cînd împără­

ția Alexie Anghel, pusese el scopos să ră­
UI

dice la împărăție pe ai lui fii, adecă pe ai

lui Cantacuzino.
BC
 Y
r- 9 —

AR
«5. Teodor Cantacuzino (serie Nichitas la
numărul 18), cum că, dintre boierii de Con-

IBR
stantinopol, acesta s’a împotrivit lui An-
dronicComnino: împreună cu Isaachie Anghel
' (care la urmă s’a făcut împărat) a fugit la

YL
Nicheia; după care, mergînd cu oaste An-
dronic, a încunjurat orașul. Atunci Teodor

SIT
Cantacuzino, ieșind împotriva încunjurăto­
rilor, într’acea eroică a lui silință, a căzut
mort, la anul 1173. Nu se știe de va fi fost
ER
Teodor frate cu mai sus-numitul Ioan Che-
sarul Cantacuzino, dară după anii, ce tot la
o vreme trăiau, se vede că au fost frați.
NIV

«6. Andronic Cantacuzino (scrie Nichitas,

cartea 11, numărul 3) cum că a fost trimis
LU

de împăratul Isaachie Anghel ca să petreacă

pe Erederic împăratul nemțesc în călătoria
ce o făcea prin pămîntul grecesc, mergînd
RA

a se închina la Sfîntul Mormînt, ca să gă­

tească toate cele trebuincioase de drum ale
acestui împărat, a cărui călătorie a fost la
NT

anul 1189.
<7. Mihail Cantacuzino (scrie Nichitas, car­
CE

tea III, numărul 8) cum că el cu cîțiva

boieri greci împreună a ajutat pe Alexie
Anghel ca să răpească împărăția de la fra-
I/

te-săiî Isaachie Anghel, și l-a arătat pe

AS

Alexie de împărat, [la anul 1203].

«Nichitas scrie că acest Cantacuzino a
fost rudă cu Alexie Anghel, după care pu­
UI

tem socoti pe acest Mihail Cantacuzino să

BC
 - 10

Y
AR
fi fost fiu al lui Ioan Chesarul, (și) nepot de
soră al luî Alexie Angliei împăratul.

IBR
«8. Manuil Cantacuzino (scrie Acropolita,
cap. 48 și Pahimer, cartea VI, cap. 13) cum că
a fost Pinghernis (adecă Mare-Păharnic) și

YL
al Traciei Ducă și Guvernator; pe care împă­
ratul Ioan Vatațe l-a trimis cu oaste împotriva
Genovezilor, ce luase insula Rodos, anul 1250.

SIT
El a trăit și în vremea lui Mihail împăra­
tul Paleologul. Eu gîndesc că acest Canta­
ER
cuzino a fost moș luî Ioan Cantacuzino
împăratul. Acest Manuil Cantacuzino, de
va fi fost cu adevărat moșul luî Ioan Can­
NIV

tacuzino împăratul, atuncî aceștî doî fii,

ale cărora nume nu li se știe, sînt aî luî:
«9. Cantacuzino, ce numele nu pomenește,
LU

și ce, după părerea aceasta, ar fi unul din

fiiî luî Manuil. Acesta a fost tată împăra­
RA

tului Ioan Cantacuzino.

«10. Cantacuzino, iară fără nume, al doilea
fiiu al luî Manuil și tată al luî Nichifor Can­
NT

tacuzino; care Nichifor numia pe Ioan îm­

păratul văr (scrie și însuși Cantacuzino la
CE

cartea II, cap. 8, și la cartea III, cap. 22).

«11. Alt Manuil Cantacuzino (scrie tot îm­
păratul Ioan Cantacuzino, cartea III, cap. 20)
I/

cum că acesta trăia la acea vreme și că era

AS

însuratcu fata luî Humni, ce pe poreclă se

numia Strategopulos.
«12. O Cantacuzină, fără nume, pentru ca-
UI

rea (scrie Cantacuzino, la cartea II, cap. 64, și

BC
 Y
— 11 —

AR
iară la cartea III, cap. 53 și cap. 61, și la cartea
IV, cap. 4), cum că a fost aceasta mamă lui

IBR
loan Anghel, Guvernatorul Tesaliei, pre ca­
rele Anghel îl numește Ioan împăratul Canta-
cuzino văr-primar; după care se vede că a-

YL
ceasta, fără nume, Cantacuzină, a fost soră
tatălui împăratului Cantacuzino și fată a lui

SIT
Manuil Cantacuzino. Ioan Cantacuzino îm­
păratul, cartea I, cap. 17, scrie pentru cel de
la numărul 9 Cantacuzino, cum că, fiind în
ER
vîrstă de ani 22, l-a orînduit Andronic cel bă-
trîn Guvernator la Peloponis, și acolo peste
NIV
ani opt au murit. Iar Ioan Cantacuzino îm­
păratul. cartea I, cap. 25, 28, scrie cum că so­
ția acestuia era Teodora Paleologa, dar, la
U

unele locuri, atît Ioan Cantacuzino împă­

ratul, cît și Grigoras, istoricii, o numesc
AL

Cantacuzină; și iară mai zice tot Ioan Canta­

cuzino cum că această Teodoră a fost mătușă
R

lui Andronic cel tînăr Paleologul; iar la

NT

alte locuri scriu cum că împăratul Mihail

Paleologul, ce era 1 nepot de soră Tarhanio-
tului, a fost unchiu numitei Teodora; din
CE

care putem socoti cum că Teodora era fată

a lui Mihail Tarhaniotului și a soției lui,
Martel Paleologa, surorei lui Mihail împă­
I/

ratul, și că Teodora, după mumă-sa, se nu-

AS

mia Paleologa. Soțul acestei Teodore a

murit la Ianuarie 6, anul 1342; a cărui ev-
UI

1 Cetește : <căruia-î era... TarhaniotuL>.

BC
 — 12 —

Y
AR
ghenie, îndurări, minte si milostivire le laudă
istoricii bizantini (Grigoras, și fiu-său Ioan

IBR
Cantacuzino).
«Fni ACESTUI FĂRĂ NUME CANTACUZINO

YL
și ai soției lui Teodorei:
«13. Ioan Cantacuzino împăratul, pentru
care acum mai în sus1 am pomenit.

SIT
«14. Nicliifor Sevastocratorul, fiu al acelui-
alt fără nume Cantacuzino (de la No. 10);

ER
pe acesta văru-său Ioan împăratul l-a făcut
Guvernator la Adrianopol (scrie însuși Ioan
Cantacuzino împăratul, cart. IV, cap. 33 și 42).
NIV
«16. O Cantacuzină, fără a-i scrie numele
(sora luî loan), a fost măritată cu Cos-
tandin Acropolitul, Mare-Logofăt, fiiul lui
LU

Gheorghe Acropolitul, ce a fost iar Mare-

Logofăt, de la care a rămas cartea Cronică.
RA

Acest Costandin a alcătuit oare-care rugă­

ciuni bisericești.
NT

«Cele ce scrie pentru împăratul

Ioan Cantacuzino :
CE

«loan Cantacuzino împăratul (scrie Gri­

goras, la cartea VIII, fața 208) cum că în-
tăiu a avut boieria ce se numește
I/

llaTTta^, w orcoîov BaotXecoTtarsp, apoi

MeȚac; Ao|1Sotixo<; 2, orînduit de împăratul
AS

1 în text, din contra : »:de quo mox».

UI

2 Explicația la primul titlu și scrierea în grecește

sînt ale lui Mihal.
BC
 Y
- IB —

AR
Andronic cel tînăr Paleologul, pe care el
atît îl iubia, încît a vrut să-1 împărtășească,,

IBR
făcîndu-1 împărat dimpreună cu el să îm­
părătească, și n’a primit. La moartea lui
Andronic, a orînduit pe Ioan epitrop la cei

YL
fără vîrstă ai lui fii.
«Dară el la această datorie nu s’a arătat

SIT
așa de credincios, însușindu-și nume de îm-
părator (Ducas scrie aceasta și cele în jos
următoare, la cap. 5), fiind-că s’a năcăjit,
ER
pentru că împărăteasa Ana Savoisca nu s’a
unit să însoare pe fiul său Ioan împăratul
Paleologul după fata lui, și așa, ducîndu-se
NIV

la Dimotili, s’a încoronat împărator. Și, ră-

dicîndu-se cu oaste asupra Anei și a fiiului
U

său Ioan Paleologul, a luat Constantinopo-

lul la Ianuarie 8, anul 1347. După aceasta îm-
AL

păcîndu-se cu Ana, cu fiul ei Ioan Paleologul,

a măritat pe fiie-sa Elena după numitul Ioan
R

Paleologul, și împreună cu dînsul s’a arătat

împărat tot în acest an, la Fevruarie 8, și
NT

s’a încoronat în biserica de la Vlaherna, în

luna lui Maiu 30, de față fiind Ana și fiiul
CE

ei Ioan Paleologul, numindu-se cum în jos

se arată:
I/

«.Ioan Anghel Comnino Paleologul Cantacuzino.

AS

«După aceasta nu s’a prelungit și s’a izvo­

UI

dit de iznoavă neunire între el și între

BC
 — 14 —

Y
AR
ginere-său, prin care, sau avayxv]? S sau
de bună voia lui, după cum el însuși scrie

IBR
(la cartea IV, cap. 42), făcînd paretisis de
împărăție, s’a călugărit la mănăstiiea Man-
ganu, numindu-se Iosif; de acolo s'a dus la

YL
Sfetagora, la mănăstirea Vatopedi, la anul
1355.
«Acel mai sus arătat dintre dînșii războia

SIT
s’a prelungit ani 5, și mare sărăcie s’a
pricinuit împărăției Răsăritului. Căci amîn-
ER
doi împărații au chemat într’ajutorul lor
pe Turcii de la Asia, pe care au adus în
Europa, și, în semn de credincioasă unire,
NIV

s’a însurat Sultanul Orhan cu Teodora,

fiica lui Ioan împăratul Cantacuzino.
«Din vremea morții lui Cantacuzino nimic
LU

nu găsim scris în istorie, fără numai isto­

ricul Lambeție scrie cum că el a murit la
RA

Novembre 20, anul 1410; care se vede că

cu greșală scrie. Nichifor Grigoras laudă
pe numitul împărat Ioan Cantacuzino la a
NT

lui iscusință, la acele împărătești trebi și

la istețimea asupra orînduielii ostășești.
CE

Așijderea la învățăturile, atît la acele po-

liticești, cît și la ale Sfintei Scripturi, îl
arată că a fost foarte adînc însăși cărțile
I/

ce singur el le-a sintesit 12.

AS

«împărăteasa lui era Irina, fiica lui An-

1 Text: «coactus».
UI

2 Aici e prescurtat.
BC
 Y
— 15 —

AR
dronic Asan, ce era nepoată de fiu al lui Ioan
Asan, Craiul Bulgariei și Despot al Rumeliei.

IBR
Carea Irină, în vremea ce soțul ei s’au că­
lugărit, atunci și ea s’a călugărit la mă­
năstirea Sfintei Martei, și s'a numit Ev­

YL
ghenia.

SIT
«Fnî ÎMPĂRATULUI lOAN CANTACUZINO ȘT
Al soției lui, Irina Asănoaia :

ER
«16. Mateiîi Cantacuzino împăratul.
«17. Toma Cantacuzino scrie Franțes, car­
NIV
tea III, la cap. 22, cum că a apărat Sen-
derovul împotriva lui Sultan Murat, și că el
trăia la anul 1358.
LU

«18. Manuil Cantacuzino, scrie Cantacuzino

împăratul, la cartea III cap. 32, că însuși
tată-său Ioan l-a făcut Despot, apoi curînd
RA

după aceasta l-a făcut Ducă de Sparta, la

anul 1349, și a murit la anul 1380. El a fost
NT

logodit cu fata lui Ioan Lezinian, care Le-

zinian la urmă s’a făcut Craiu Armeniei, și
încă în vremea vieții lui Andronic Paleo-
CE

logul cel tînăr a stricat logodna și s’a în­

surat cu fata lui Liber, boier al Serbiei. Scrie
I/

Cantacuzino împăratul, cartea III, cap. 31,

că, după moartea lui Manuil Cantacuzino,
AS

atunci împăratul Paleologul a dat Sparta

fiiu-său, lui Teodor Paleologul.
UI

«19. Andronic Cantacuzino a murit de

ciumă în Constantinopol, la anul 1348.
BC
 — 16 —

Y
AR
«20. Maria Cantacuzino: s’a măritat cu Ni-
chifor Ducas, Despotul și Principele de Ar­

IBR
cadia, fiiu al lui Ioan Despotul, de familie
Anghel.
«21. Teodora Cantacuzina, ce tată-său a

YL
măritat-o cu Orhan Sultanul turcesc la
anul 1347 x.
«22. Elena Cantacuzina, ce a fost măritată

SIT
cu Ioan împăratul Paleologul.
«Singur Ioan Cantacuzino împăratul scrie

ER
la cartea III, cap. 32, cum că numai pe
aceste trei fete le-a avut.
NIV

«Cele ce scrie pentru împăratul Matei

Cantacuzino.
LU

«Matei Cantacuzino, măcar că el de ta­

tă-său nici o boierie n’a avut dată, dar se
protimisia mai sus și inai mult decît toți
RA

Despoții. El după împăratul era cel din sus

șezător. După ce s’a împăcat tată-său cu
ginere-său Paleologul, atunci l-a numit tată-
NT

său și pe el împărat. Scrie însuși Cantacuzino

(cartea IV, cap. 35, 36, 37 și 38), cum că pe
CE

Matei l-a încoronat la Vlaherna Filofteiu

Patriarhul la anul 1355; tot într’acest an
s’a făcut și sobor împotriva eresului Pala-
I/

miților, și atunci a iscălit și Matei cu titlul

AS

ce i s’a dat, așa: «Matei, în Hristos Domn

credincios, Împărat si stăpînitor Romanilor, Asan,
UI

1 Scurtat.
BC
 Y
- 17 -

AR
Cantacuzino». După care se vede că a fost

IBR
însușit și neamul masei, ce era Asănoaie,
dar nu s’a prelungit această a lui folosință,
pentru că în însuși anul acela, rămîind cum­

YL
natul său, împăratul Ioan Paleologul, stăpî-
nitor de Constantinopol, și vrînd să-și apere
a sa stăpînire, a prins pe Matei, și în-

SIT
tîiu l-a exorisit1, la insula Limnos, apoi la
Peloponisos, și, pînă ce el n'a făcut pare-
ER
tisis de împărăție, nu l-a slobozit. Matei a
murit, încă trăind tată-său, și era el însurat
cu Irina Paleologa, fata lui Dimitrie, fiul
NIV

celui bătrîn Andronic împăratul Paleologul

(aceasta o scrie însuși tată-său Cantacuzino,
la cartea II, cap. 38, și cartea III, cap. 22).
U

Iar oareș-carii scriu cum că numitul Ma­

tei a fost însurat cu Rusna, fata lui Vu-
AL

cașin și sora lui Ștefan Duscian, Craiul Sîr-

biei, și cum că i-a dat zestre toată Albania.
R

Dară aceasta nu se știe.

NT

«Fui lui Matei Împărat Cantacuzino

CE

și Ai soției lui Irina Paleologa.

«23. Ioan Cantacuzino, căruia Ioan împă­

I/

ratul Paleologul i-a dat cin de Despot, după

ce a făcut Matei paretisis de împărăție,
AS

la anul 1356.
«24. Dimitrie Cantacuzino. Pe acesta Ioan
UI

1 în ms.: «espatriat!» Se poate si «surgunit».

BC

2
 Y
— 18 —

AR
împăratul Paleologul tot la acea vreme l-a
făcut Sevastocrator.

IBR
«25. Gheorghe Cantacuzino; pentru care
mai jos vom arăta.
«26. Teodora Cantacuzina, cea mai mare

YL
fiică, a crescut-o moașă-sa Irina împără­
teasa lui Ioan Cantacuzino, și, cînd el s’a

SIT
lăsat de împărăție, atunci și numita Teo­
dora s’a călugărit împreună cu moașă-sa,
la mănăstirea Sfintei Martel.
ER
«27. Elena Cantacuzina. A fost măritată
cu David Comnino împăratul Trapezundei.
«28. Irina Cantacuzina. A fost măritată cu
NIV

Gheorghe Brancovici, Despotul Sîrbilor.

«29. La Laonic pomenește și pentru altă
LU

Irină Cantacuzină, ce trăia tot într’acea

vreme, și era măritată cu Ludovic Graful
de Aragon.Dară însuși împăratul Ioan Can­
RA

tacuzino, la ale lui sintesis din Vizantină,

scrie cum că fiiu-său Matei a avut numai
doi fii și două fete. Orbin istoricul nu
NT

pomenește de Ioan și de Dimitrie, fiii lui

Matei, ci scrie numai de Gheorghe și de două
CE

fete, ce zice că a avut Matei, născute din

Rusna, fata lui Vucașin.
«30. Gheorghe Cantacuzino, ce pe poreclă
I/

Spandughin istoricul îl numește Suchetai, a

AS

fost bun povățuitor de oști și foarte slăvit

după al lui neam ; pentru care Spandughin
UI

și Lucarie istoricii adeverează că a fost

frate Elenei Cantacuzinei, soției lui David
BC
 Y
— 19 —

AR
Comnino împăratului Trapezundei, de la

IBR
anul 1440; dar eu, după socotința vremei,
gîndesc că acest Gheorghe Cantacuzino a
fost nepot de fiiu al lui Matei Cantacuzino.

YL
«Fin lui Gheorghe Cantacuzino.
«31. Manuil Cantacuzino, care, după a lui

SIT
slavă și după mărimea neamului său, puțini
avea el de potriva sa în Grecia după pă­
ER
rerea lui Spandughin. El era stăpînitor
Lacomei. Asupra lui s’a sculat cu războiu
Toma Paleologul, stăpînitorul Peloponisului.
NIV

Manuil, luînd ajutor pe Albanezi, a năpădit

în Peloponis. Această dintre dînșii gîlceavă
a curmat-o Sultanul Mehmed, carele, viind
LU

cu oaste, a stăpînit Peloponisul.

«Manuil s’a așezat cu Sultanul, de îi da
RA

lui Sultan Mehemed pe fie care an cîte 25.000

de galbeni. Dară, la cea după urmă, temînd
Manuil ca să nu-1 omoare Sultanul, fără
NT

veste a fugit la Ungaria, și acolo a murit.

«Manuil a fost însurat cu Maria. Albanezii
CE

numeau pe Maria: «Cluchia», și soțul ei, pe

Emanuil, îl numeau: «Ghin Cantacuzino».
«32. Ana Cantacuzina, soția lui Ștefan.
I/

Herțegul de Sveti-Sava.
AS

«AlțI CantacuzinI, cari nu se știu din

CINE SE TRAG
UI

«33. Manuil Cantacuzino, la anul 1420: nu

se știe, acesta tot acel mai în sus numit
BC
 Y
— 20 —

AR
Manuil, fiu al lui Gheorghe este, sau alt
deosebit Manuil.

IBR
«34. Dimitrie Cantacuzino, ce era foarte
slăvit la Curtea de Constantinopol, la anul
1420. Acesta foarte vitejește a apărat Cons-

YL
stantinopolul împreună cu ginere-său Nichi-
for Paleologul, dar pe amîndoi i-a omorît.

SIT
«Pentru acești mai sus doi Cantacuzini,
scrie Franțes istoricul, la cart. I, cap. 39 și 40.
«35. Ioan Cantacuzino, scrie Spandughin,
ER
foaia 189, cum că în vremea lui era un
mare povățuitor de oști. El, în vremea ce
NIV
Constantin Paleologul s’a pus împărat, s’a
aflat lîngă dînsul, la anul 1449, iar' mai
înnainte scrie Franțes cum că el a fost
LU

guvernator la Corint, în anul 1445 și la

anul 1452 în urmă.
«36. Cantacuzino Stravomit, scrie Ducas,
RA

cap. 28, că era guvernator la Zetun, în

anul 1425.
NT

«37. Un Cantacuzino, scrie Ducas, cap. 40,

că a fost ginere lui Notara, pe care, dim­
preună cu socru-său, i-a omorît Sultan Me-
CE

hemed după luarea orașului Constantinopol.

Pentru acest Notara scriu acei după urmă
scriitori cum că a fost fiu al lui Nicolae
I/

Notara, ce era mare-dragoman, și că a

AS

avut doi fii, din care unul a pierit Ia

războiul împotriva Turcilor, iară celalalt, ce
UI

se numia Luca Notara, și era Mare-Amiral \

1 în original «Magnus Mesason» altă demnitate.
BC
 Y
— 21 —

AR
în vremea lui Constantin împăratul Paleo-

IBR
logul, la luarea Constantinopolului, — după
luare Sultanul Mahomet ba tăiat capul,
împreună și la doi copii ai săi.

YL
«38. Dimitrie Cantacuzino, ce a fost slăvit
ocîrmuitor de oști, fiind într’ajutorul Flo­
rentinilor, a murit în anul 1536, și s’a

SIT
îngropat la Pisa, în biserica Sfîntului Do­
minic, și scrie pe marmura mormîntului
așa : «aici se odihnește un erou, Dimitrie
ER
Cantacuzino, cinstea ostașilor și slava pă-
mîntului grecesc, ce este alt Aiax, ca
NIV

Nestor și ca Odisevs».
«39. Florida Cantacuzino, care a murit la
Roma și s’a îngropat în biserica Sfintei
U

Măriei Araceli, pe a căreia piatră arată fa­

milia Iul Cantacuzino, celui ce s’a mutat
AL

la Chipru, și zice : «Odihnește aici Florida,

aceia evghenicoasă jupăneasă de Chipru.
R

vrednică de toată lauda iubita soție».

NT

«40. Antonie Cantacuzino, scrie Volfie în

Prologul istoriei, și Crus la Turco-Grecia,
CE

în foaia 203, pentru dînsul, și zice Volfie

că însuși el a cumpărat de la acest Can­
tacuzino o istorie scrisă cu mîna, la anul
I/

1554.
AS

«TREI Fll Al ACESTUI ANTONIE:

41. Costandin Cantacuzino v

UI

12. Gheorghe Cantacuzino flî aî luî

43. Emanuil Cantacuzino J Antonie.
BC
 Y
— 22 —

AR
«44. Mihail Cantacuzino era văr primar1 cu
Cantacuzinii cei ce stăpînia Peloponisul.

IBR
Acest Mihail era Chiurcibașă : cumpăra
blane pe tot anul de la Moscova pentru
Sultan. Apoi a cumpărat venitul de sare

YL
din toată Turcia. La cea după urmă, în Anhial
l-a omorît, în anul 1578.

SIT
«45. Cantacuzino, fiul lui Mihail, ce avea
de la tatâ-său mari palaturi la Anhial, s’a
însurat cu o fată dintr’acea veche familie
ER
ce se numește Raliii, la anul 1576.
«46. Dimitrie Cantacuzino scrie Malax, la
NIV
fața 158,precum că l-a omorît sultanul Selim
(a împărățit de la anul-1566 pănă la anul
1574) 2.
U

«Zic cum că au rămas două familii de Can-

tacuzini3:
AL

«l-a La Anhial, ce se trag din fiul lui Mihail

cel din anul 1576.
R

«A2-a. LaPera,adecălaGalata,încăse află;

NT

din care familie se trage Gheorghe Cantacu­

zino; pentru care scrie GheorgheDuzea4 cum
CE

1 în original: «patruus».
2 Acest număr nu e în original, unde se află, în loc,
I/

un Gheorghe Cantacuzino.
3 Pentru fiii lui Șaitanoglu, v. Gerlach, Tagebuch,
AS

pp. 222, 466.

4 Dousa, călător de la sfîrșitul secolului al XVI-lea:
a scris De ttbiere 8iio constantinopolitano, Leyden, 1599,
UI

in 8°.
BC
 Y
— 23 —

AR
că însuși el a cumpărat de la acest Canta-
cuzino Istoria Acropolitulul.»

IBR
Atîta se cuprinde la tomul 21, ce a strîns
Carol Diucanj dela istoricii bizantini despre

YL
familia Cantacuzinilor.
Se mai văd în acea prescurtată istorie bi­

SIT
zantină, tipărită la anul 1767, în limba aplă
grecească, acești Cantacuzini:
Toma Cantacuzino, frate cu Evghenia,
ER
soția lui Ștefan Despotul Sîrbilor, fiul lui
Lazăr, în vremea lui Ioan Paleologul, fiul
NIV
lui Emanoil, anul 1419 ; la fața 246 h
Gheorghe Cantacuzino; femeia sa Irina,
fata împăratului Alexie Anghel Comnino ;
U

anul 1203.
Dimitrie Cantacuzino, ce a pierit la luarea
AL

Constantinopolului.
Maria Cantacuzino, soția lui Constantin
R

Tihu, Craiul Bulgariei 12.

NT

Lazăr Vulcovici, scrie la Istorie că a fost

ginere lui Ioan Cantacuzino.
CE

1 Pentru acest Toma Cantacuzino, care luptase la

Semendria cu Turcii, v. tabla la lorga, Notes et ex-
traitsy seria a 2-a, Paris, 1900. Asupra adevăratului
I/

nume al surorii Iul, Elena, v. Engel, Gesch. von Serwien,

p. 352. «Istoria Vizantină >> pe scurt citată aici nu mi-e
AS

cunoscută.
2 în adevăr, Constantin fiul Iul Tihu luă pe Irina
fata lui Teodor Laskaris (Jirecek, Gesch. der Bulgaren,
UI

pp. 268—70).
BC
 - 24 —

Y
AR
Pentru aceste doua Cantacuzine scrie tot
[Diucanj] la tomul 21, la sireaua Crailor
Dalmației

IBR
CERCETARE PENTRU NEAMUL
CANTACUZINILOR.

YL
Cniaz Mihail Cantacuzino, ce m’ain născut
în Valahia la_anul 1723, unde am fost Vel Vis­

SIT
tier, fiul acelui odinioară Cniaz și Graf de
Imperiul Romanicesc Matei Cantacuzino,
Marele-Ban al Craiovel, și al soției lui Pău­
ER
nei, fiicei lui Velisarie, fiul Vornicului Rusti,
care, la anul 1774mutîndu-mă cu toată familia
NIV
mea a lăcui în Rusia, fost-am cinstit de a Ei
Mărire Imperatrița Ecaterina a doua cu cin de
Glie Rural-Maior, vrînd eu să știu de începătura
U

neamului mieu, adecă de familia Cantacuzini-

lor,de undeseizvorește al acestui neam trage­
AL

rea și după linie, din tată la fii, de la Ioan

Cantacuzino, ce a fost împărat al Răsăritu­
R

lui, de Constantinopol, la anul 1345, pînă la

NT

pro-strămoșul mieu Costandin Postelnicul

Cantacuzino, care acesta a venit întîiu la Va­
CE

lahia, în anul 1633, în vreme ce atunci

domnia Matei Voevod Basarab, și s’a în­
surat cu Elena, ce era nepoată numitului
I/

Domn și fată a lui Șerban Voevod Basarab,

ce domnise la anul 1601, și soră lui Cos-
AS

tandin Voevod Basarab, ce a domnit la anul

UI

1 V. Ducange, l. c., p. 269 si urm.

BC
 — 25 —

Y
AR
1654, care Costandin Cantacuzino cu soția
sa la Valahia a născut șase fii, anume : Dră-

IBR
ghici Spătarul (ce este strămoșul mieu), Șer­
ban Voevod, ce a domnit în Valahia la
anul 1679 1, Costandin Stolnicul, Mihail Spă­

YL
tarul, Matei Aga și Gheorgache Spătarul,
a cărora sirale12, cine se trag dintr’înșii, înna-
inte se arată a fiecăruia deosebi, — deci, mai

SIT
înțîiu am cercetat la Vizantină, și am
găsit, la tomul 21, unde sînt strînse familiile'
ER
împăraților Răsăritului de Carol Diucanj, și
am găsit numai acele de mai sus arătate
nume. Din care neputîndu-me pliroforisi pe |
NIV

larg după al mieu scopos, mai ales nefiindf

anume puși și cei după urmă Cantacuzini J
l poftit-am pe acel de la Valahia spudeu și
LU

l doctorul chir Saul Aryanitohoritul, ca să

cerceteze după al mieu scopos.
RA

Drept aceia dumnealui, mult stăruindu-se și

căutînd, atît în toată istoria vizantină, cît și
(din alte istorii, a găsit cum că familia Canta-
NT

cuzinilor se trage din neamul de Valoa (din

cari Valoa au stătut și Crai de Franța 3),
CE

și mi-a adunat, făcînd sireaua acestei ghe-

nealoghil, pe care o începe de la anul 800.
de la Nicolae Valoa, coborînd din tată la
I/
AS

1 A venit în Scaun în 1679, dar numirea s’a făcut

încă din 1678. V. lorga, Studii și documente, IEI, p. 98.
2 Grecește GStod, șir, lignie.
UI

E o părere ce derivă din a luî Spandugino, citată

mal sus.
BC
 — 26

Y
AR
fii, tot cu numele Valoa, pînă la Emanoil:
anul 1289. Apoi, după acesta, din Mihail, de
la anul 1304, începe a se numi cu amîn-

IBR
două numele, adecă Valoa și Cantacuzino?
coborînd într’acest chip pînă la Ioan Can-
tacuzino împăratul, la anul 1341, de la care

YL
lipsește numele de Valoa, și coboară în jos
numai cu numele de Cantacuzino pănă

SIT
la pro-strămoșu-mieu Costandin Cantacuzino
Postelnicul.
Lîngă aceasta, vrînd să mă adeverez mai
ER
mult pentru aceasta, scris-am si Grăfinei de
Odonel, ce-mi este vară a treia, soției Gra­
NIV
fului Henric de Odonel, ce este de neamul
său Englez, și se află în slujba împărăției
^ItsViel, care Grăfină este fată lui beiza­
U

dea Răducan Cantacuzino, fiul lui Ștefan

Voevod, ce, la anul 1716, cîud Poarta a omo-
AL

rît pe tată-său și pe moșul său Costandin

Stolnicul, ce era al treilea fiu al bătrînului
R

Costandin Postelnicul Cantacuzino, atunci

NT

beizadea Răducan a fugit la Viena, și a

murit în slujba Imperatorului,— poftind-o ca,
dacă va fi avînd de la părinții dumneei
CE

vre-o însemnare despre izvorîrea neamului

Cantacuzinilor, să mi-o trimiță.
I/

N Gră fi nA Jn i - a trimis o ^hene.alo-

ghie ce a găsit-o del a tată^șău Răducan, ce
AS

era Gheneral-Maior, care ghenealoghie este

împărțită în 6 sirale, și începe de la Ioan, din
UI

anul 1057, și coboară din tată la fii (încă

BC
 Y
- 27 —

AR
și cu soțiile lor) pană la pro-strănioșul nostru
Postelnicul Costandin Cantacuzino, și nu-i

IBR
numește nici Valoa, nici Cantacuzino, fără
numai la început la titlu zice : «Ghenealoghia
familiei Cantacuzinilor».

YL
? Deci, înfățișînd aceasta dela Grăfina ghe-
nealoghie cu aceajde la chir Saul, am găsit-o

SIT
a fi asemenea, fără numai la două locuri nu
se potrivesc, și oare-ce la numărul anilor.
Intîia nepotrivire este la tatăl lui Ioan
ER
împăratul, pe care în ghenealoghia dela Gră­
fina îl numește Gheorghe, și pe soția lui Hri-
santa, fata Contelui de Duglas ; iar ghenea­
NIV

loghia dela Saul îl.numește Ioan, și pe fe­

meia lui, după Vizantină, de familie Pa-
U

leologă.
Eii gîndesc că acești doi să fie fost frați,
AL

pentru că sînt tot la un număr de an, și că

acești să fie cei doi ce se arată la istoria
R

vizantină fără nume, ce zice că unul este

tată lui Ioan împăratul, și celălalt tată lui
NT

Nichifor, pe care Ioan împăratul îl numește

văr-prirnar.
CE

A doua nepotrivire este sireaua a cincea,

în care se cuprinde opt nume, din care nici
unul nu este în ghenealoghia acea de la Saul.
I/

Anume sînt acești în jos arătați:

AS
UI
BC
 — 28 —

Y
AR
Numele soțiilor lor și
Anul NUMELE din ce familie.

IBR
1507 Andronic . . . . . Evdocsia, fata Despo-
potulul Bulgarilor
bazar Brancovici.

YL
1525 Toma......................... Rocsani Duchina.
1532 Dimitrie Indispot (?). Anastasia Paleologa.
1561 Rudolf Ducs al Va-
lahiel......................... Maria Castriota.
1584 Silvan al Ill-lea Dues

SIT
alValahielsi Moldovei Mărgărita Moghila.
1592 Dimitrie al'll-lea Mo-
ghilă, Dues al Va-
lahiel.......................... Alexandra Potosca.
1633 Alexandru al IV-lea
Moghilă, Dues Mol­
dovei .........................
ER
Ana de ZamfirițaDuca.
1640 Ioan Andreii! cel d’in-
NIV
tîiă, Dues al Mol­
dovei ......................... Elena, fata lui Cniaz
Vladimir Prozorov-
schi K
U

Eu pe acești nu i-am adaos, ci am urmat

AL

cum înnainte se arată, căci că aceste opt

nume se văd a nu fi de Cantacuzini, ci nea­
muri ce s’au încuscrit cu dînșii. Mai întîiu,
R

Silvan, ce romînește este Șerban, acesta e

NT

Basarab, socrul lui Costandin Cantacuzino12.

Al doilea, că la altă însemnare dela Grăfina,
CE

arată pe Elena a fi fata lui Vladimir Pro-

zorovschi și mamă Măriei Brancovici, soția
moșu-său, a Stolnicului Costandin Canta­
I/

cuzino. A treia arată pe o Zmaragdă de

AS

1 Pentru izvorul acestei genealogii ciudate, v. lorga,

1st. lit. rom., II, pp. 124-5.
UI

2 Nu e, nepotrivindu-se data.
BC
 Y
— 29 —

AR
Zamfiriță, mama Doamnei PăuneiT, soției
lui Ștefan Cantacuzino Voevod. A patra,

IBR
că este știut că, la Valahia și la Moldova,
înnaintea lui Costandin Cantacuzino n'a
domnit nici un Cantacuzino, iară în urma

YL
lui au domnit trei, anume : Șerban, fiul lui
Costandin Postelnicul, la Valahia, în anul

SIT
1679; Dimitrie, nepot de frate, la Moldova,
în anul 1674; Ștefan, fiul lui Costandin
Stolnicul, la Valahia, în anul 1714.
ER
Aci se arată amîndouă ghenealoghiile.
NIV

Acea de la Saul Acea de la («rafina

inerte de rînd
de Odonel se împarte
în sirale
U

800 Nicolae Valoa Familia Cantacuzinilor :

814 Luca Valoa
AL

Nu numește nici
Martin Valoa Valoa nici Cantacu­
911 Filip Valoa. zino, ci numai nu­
958 Alexandru Valoa mele lor și a soțiilor
R

lor, și numai la titlu

• zice Cantacuzino.
NT

Siraua de al doilea clas.

995 Ioan Valoa. . . . 1057 loan.
1017 Gheorghe Valoa. . 1077 Gheorghe
CE

1088 Ioan.
1037 Mihail Valoa. . . 1107 Mihail.
1107 Nichifor Valoa . . 1119 Nichifor.
1119 Leon Valoa . . . 1152 Leon.
1152 Gheorghe Valoa. . 1167 Gheorghe.
I/

1167 Leon Valoa . . . 1198 Leon.

1198 Ioan Valoa. . . . 1226 Ioan.
AS

1226 Ernanuil Valoa . . 1242 Emanuil.

1242 Mihail Valoa . . . 1263 Mihail.
UI

1 Greceanu.
BC
 Y
— 30 —

AR
Acea de la Saul Acea de la («rafina
do Odonel se împarte

IBR
merge de rînd în șirale

1263 Emanuil Valoa . . 1289 Emanuil.

1289 Mihail Valoa Can-

YL
tacuzino . . . . 1304 Mihail.
1304 Gheorghe Valoa
Cantacuzino . . 1315 Gheorghe.

SIT
Siraua de al Ill-lea clas.
1331 Ioan Valoa Canta­
cuzino ................
1329 Gheorghe.
1341 Ioan împărat Can­
1351 Matei împărat Can­
ER
tacuzino .... 1341 Ioan împărat Canta­
cuzino.
tacuzino .... 1351 Matei împărat.
1352 DimitrieChesarCan-
NIV

tacuzino .... 1380 Dimitrie Chesar.

1398 Andronic Cantacu­
zino.....................
1405 Andronic Despotul
1402 Zaharia Ducs Can­ Lesbosului.
tacuzino .... 1420 Zaharia Ducs.
LU

1464 Dimitrie Cantacu­

zino......................
1437 Mihail Protostatorul.
1449 Teodor Ducs.
RA

1453 Emanuil Ducs.

Siraw a de al IV-lea clas.

NT

1490 Isaac Cantacuzino. 1464 Isaac Protostatorul.

1474 Mate! Ducs Albaniei.
1491 Alexie Cantacuzino,
cel ce s’a numit
CE

după tatăl *mamel

sale Alois Blanc.

Siraua de al V-lea clas.

I/

Sînt acele mai sus

AS

arătate opt nume, ce

! sînt neamuri încus-
crite cu Cantacuzinii.
UI
BC
 Y
— 31

AR
Acea de la Grăflna

Anul

IBR
Anul

Acea de la Saul
merge la rînd de Odonel se împarte
în sirale

Siraua de al Vl-lea

YL
clas, ce se trage din
Andronic cel d’intîiu:
1530 Andronic Cantacu-

SIT
zino. . 1657 Andronic Cantacu­
zino.
1564 Costandin Canta­ 1668 Costandin Moghilă
cuzino Postelni­ Basarab Cantacu­
cul, ce a venit la zino. soțul Elenei,
Țara-Romînească ER
fiicei lui Silvan
Voevod Basarab,
Domnul Țerii-Ro-
| mînești.
NIV

Iată pe larg toată nepotrivirea acestor

LU

două ghenealoghii, care, acea însemnată de

doctorul Saul, a scris-o în anul 1765 la Țara-
Romînească, pe cît a putut găsi în istorii,
RA

lara aceia ce mi-a trimis-o vară-mea Can-

tacuzina, soția Grafului de Odonel, a gă-
NT

sit-o la tată-său beizadea Răducanu, ce a

murit la anul 1740 x, și poate că el a aviR-o
dq la moșu-său Costandin Cantacuzino, ce
CE

era el om foarte învățat și spudeu, atît la

cartea elinească, cît și la cea latinească și
la cea italienească; pe care l-a omorît Poarta,
I/

împreună cu fiul său Ștefan Cantacuzino

AS

Voevod, moșul Grăfinel de Odonel, la anul

UI

1 în realitate Radu a murit abia după 1752 (v.

Hurmuzaki, X, p. x).
BC
 Y
32 —

AR
171G, în care vreme împărăția la Constan-
tinopol Sultanul Mustafâ jal doilea.

IBR
» Deci, puind eu temeiu mai mult la ghe-
nealoghia aceasta de la Grăfina, după aceasta
am urmat, făcînd siraua ce înnainte se arată,

YL
fără numai ce am scos clasul al cincilea,
în care se cuprinde cele opt nume ce sînt

SIT
alte neamuri, care și-au măritat pe, fetele
lor după Cantacuzini, cum mai sus am arătat.
Așijderea, am îndreptat anul acelui după
ER
urmă Andronic Cantacuzino, și al fiului său,
lui Costandin Postelnicul, fiind-că este știut
NIV

la care an au murit ei, după cum înnainte

la povestirea vieții lor se arată pe larg.
Cum că pe tatăl lui Costandin Cantacu­
U

zino îl chema Andronic, aceasta se adeve-

rează, nu numai dintr’aceste două ghenealc-
AL

ghii, ci încă și de la mănăstirea Mărgineni,ce

este zidită de însuși numitul Costandin, și
R

scrie la pomelnic pe tatăl său Andronic.

NT

Și iarăși este știut cum că pe tatăl său

l-au omorît Sultanul Murat al III-lea, ce au
împărățit pînă la anul 1595 *, și că^pejCos-
CE

tandin Postelnicul l-a omorît în Țara-Ro-

I/

* Dimitrie Cantemir Voevod, ce era ginere al lui

Șerban Cantacuzino Voevod, scrie în Jurnalul lui
AS

Petru cel Mare, împăratul Rusiei, cum că pe tatăl

lui Costandin Cantacuzino l-a omorît Sultanul Mu­
rat al III-lea. [Notă în original.] E falș, pentru că
UI

Andronic se află mal târziu în Țara-Romănească.

BC
 Y
— 33 —

AR
mînească Grigorie Ghica Voevod, la anul
1661 r, de obște este știut.

IBR
Dintr’acestea se cunoaște că nu putea să
fie el fiu al lui Andronic cel de la anul
1530, ce-1 arată chir Saul, ci al celui după

YL
urmă Andronic, ce se arată în ghenealoghia
cea de la Grăfina.

SIT
Deci, după istorie se vede că au fost doi
Andronici, și după depărtarea numărului
anilor, ce este de la unul pînă la altul, se
ER
cunoaște că între dînșii au mai fost un
obraz, care, după socotința anilor, se pare
a fi fost Dimitrie, ce-1 arată CarA Diucanj
NIV

la Vizau tină, în tomul 21, cum că l-a omorît

Sultanul Selim (care este știut că a împă-
U

rățit de la anul 1566 la 1574) : de aceia s’a

însemnat, între acești doi Andronici, Dimitrie,
AL

mai ales că și la ghenealoghia cea de la

Grăfina scrie, zicînd :
R

«Ghenealoghia de al șaselea sirauă a aceștii

NT

«însăși familii a Cantacuzinilor, ce se trage

«din Andronic cel d’intîiu.»
Cît pentru istoria vieții a acestor de Ja
CE

siraua arătați Valoa și Cantacuzini, cît și

pentru istoria lui Ioan Cantacuzino împă­
ratul, în ce chip a împărățit și cît îl laudă
I/

istoricii vizantini și alții mai de pe urmă

AS

istorici, nu face trebuință a prelungi aici

UI

1 Data exactă e 20 Decembre 1663. V. lorga, Ma­

nuscripte din Biblioteci străine, Tfp* 43.
BC

3
 Y
— 34 —

AR
a lor povestire, fiind-că, cine va pofti a le
ști, poate ceti din Vizantină, să se plirofo-

IBR
risească.
Iar, pentru cei după urmă CantacuzinT,

YL
mai ales după ce a venit la Țara-Romî-
nească Costandin Postelnicul, fiind-că nu
este a lor istorie scrisă nici la unul din cei

SIT
după urmă istorici, pentru aceia am sens
aici într’această Hronologhie o prescurtată
arătare de povestirea vieții a fiecăruia, îi -
ER
cepînd de la Postelnicul Costandin, dii
’anul 1633^ coborînd pînă la anul 1787.
U NIV
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Pag. 32 a

«IRAUA GHENEALOGHIEI NEAMULUI ( vNTACUZINILOR. A CĂROR CEA D’iNTÎIU A LOR

IZVORÎRE SE TRAGE DIN FA<,IA DE VALOA, DIN PERII DE FlIANȚA.

958.
800. Alexandru
814.
Nicolae Valoa. Filip Valoa. Valoa.
Lucas Valoa.
1. A.)

Z1119. Nichi^X / [1077. Ghefer-X f 1057. Ioan X

1107. Mi-X^ Z|088. loanX. Valoa; nevasta\
Mor Valoa; ne-A < hail Valoa; n ' ghe Valoa; ne-\
r aloa; neva- ’ sa Leonida,fata lui
vasta lui; Paras- vasta sa Benedeta, sl sa Aurelia, vasta sa Irina Com-1
Tancred Conte de

RY
cheva fata Begți fata lut Sezechie fai lui Boemond niiio, fata lui Alexei
Cniazulul de Palr^tinul Cra- al V-lea Comnin^ Altavilas și de i
l1 ințipele An- .
V Rusia. / coviel. ) y. împăratul. / V Pulia. /
X tiohiel. Z

RA
LIB
S 1242. Ema-X
S 1167.Gheor-X / 1198. LeonX nuil Valoa-, neA
f 1152. Leun \ < ! 1226. \
V ghe Valoa; ne-\ laloa; nevasta
Valoa; nevasta) vasta sa Asulsca’ 'Ioan Valoa; ' vasta sa Meltida.
fiica'
ITY
ia Sofia, fata lui sau Elisaveta, fata nevasta sa Felicia fiica lui Florent
Ikl Iginor Cra­
Calo-Ioanis lin-j lui Sobislaus > i de Curtenai. j Conte de 0-
pul de Nor-
păratul. J l Prinț de Po- j I vegia. landa. )
S
ER
NIV

X 1331. lonn X < 1315.

f V.C., după cum y
>b mmw****>> l** al’wnvu-
oghfa iul chir Saul;
pe aresta il arata a
II tata Im loan îm­
Gheorghe V / X / 1289. Ema- X < 1263. y
L Mihail Valoa A ( nuil Valoa; ne- A Mihail Valoa;
Cantacuzino; ne- vasta sa Polixeni,
Reșca satl Rebeca, nevasta sa Ana.
vasta sa Petronila, fiica lui Alămeniu
U

Hica lui Fed im in fiica Arinopo-

păratul. șl pe ne­ i ■ lui Vladislavy al Ill-lea, împă-
vasta lui Pil- j Ducă de Li- . litului.
. leologa. / V tuania. / < l Poloniely rat de Chipru. J l
AL

\ 2o.».) y X 18- C.) y

R
NT

f 1341. lonn f 1351. Matei Xu f 1420. X

/ Cantacuzino im-X /CnntiKtizlno im-X Z 1880. Di- y / 1405. X
r parntul; Irinn im- ' purului; Irinn Impn-A ' nitrie Chesar f Andronic Zaharia A
parnteasa sa este fiica Ducă Cantacu-
CE

rntcnsa saestefiicn Iul Cantacuzino; ne­ Sevastos Canta­

protoslatorulul An Dlmllric Despotul. zino ; nevasta sa
dronlc A nan, fiul vasta sa Efrosina. cuzino; nevasta sa
lui loan Asan. fiul Iul Andronic cri . fiica lui Las- Pulcheria Diplo- Eufimia, fiica lui
I Craiul Bul- J l bnlrln Impnrnt j Arvoreos. j
\ gârlei. / X l’nleologul 7 \ careos. a \ vatația. /
X 21. K.). S
I/
IAS

/ 117 1 Ma- X X 1 464. X / 14Ș3. X f 1449. / 1437. X

' tel Cantacu­ f Isaac Protos- f Emanuil A
U

Teodor Ducă Mihail Pro- A

zino, Ducă al Al tStorul Cantacu Ducă Cantacu­
băniei; nevasta Cantacuzino; n tostatorul Canta-
BC

zino; nevasta hm zino ; nevasta sa cuzino; nevasta sa

sa Irina Pa- Maria, fiica >Gaveta, Marchisă vasta sa Zoi Pa-
leologa. Isabela, fiica
k Iul Vlasto. \ de Oiistan. Â k leoloagă.
\ ArcadiluluL /

KmaX
Z i»'»i Atato / 1530. An- X 1574.
/ nuil < Hiitacu \ ( jintacuzino: ne­ / dronlc Canin- X f Dimitrie Can / 1595. y
' zino, Ducă al Ma- vasta Ellsiiveln, j iuzino; după ghc- ’ r Andronic Can­
chedoniel; nevas­ ne|XNila acelui pre nealoghia de chir Saul tacuzino, ce 1
nobil al Veneți» I SUbipa cea de la Gra­ tacuzino ; nevasta
ta sa Blanca, fiica Venetian Impn- fi na se vede a fi a- omorît Sulta- sa Marta, fiica lui
k Contelui Alois- . rn:ul Chi- l cesln strănepot a l nul Selim al
\ lui Isaac dt- la i l Pândele Hriso-
X Blanc. / k prului. \ Il-lea. X scholeu. )
X 32. E.» y \ anul 1464. /
x. 35. g.) y

X 1683. X 7 163.1. X 1633. X^ / 1688. X

( Mihail Canta­ Z Dimitrie Z Toma Can- f Gheorgache / 1633. Cos- y
/ t.-mdin Cantn-
cuzino: a rămas Cantacuzino; s’i 'tacuzino; s’a dus rCantacuzino; s’a ' cuzino; nevasta sa
lus la Moldova. Din Elena, fiica lui Șer­
la Constan- dus la Crlm. și U Moldova. Parte ban Basarab Voevod;
l acolo s’a . bărbătească de L el se trag cel de s’a dus la Valahia.—
l tinopol. \ acolo Canta- y I Din el se trag cci
\ turcit. X el n’a rămas. \ de acolo Can -
X cuzinl. J X tăcu zi ni. A
 Y
- 35 —

AR
1. A).— De la acesta se începe ghenea-

IBR
loghia ce a arătat-o chir Saul.
17. B).— Pînă la acesta în ghenealoghia de
la chir Saul se numesc numai Valoa.

YL
18. C). — De la acesta încep a se numi
Valoa și Cantacuzino pînă la Ioan împă­
ratul. Apoi de la el în jos se numesc numai

SIT
Cantacuzini.
' 20. D). — în ghenealoghia de la Grăfina de
Odonel se arată că tatăl lui Ioan împăratul
ER
s'a chemat Gheorghe și nevastă-sa Hrisanta,
ce era fiica Contelui de Dugla.
NIV

21. E). — De la acesta nu s’aîi mai numit

Valoa, ci numai Cantacuzino, după arătarea
ghenealoghiei cei de la chir Saul.
LU

32. F). — Acesta s’a numit, după moșu-

său despre mamă, și Alois Blanc.
35. G). — Scrie Dimitrie Cantemir Voevod,
RA

ginerele lui Șerban Cantacuzino Voevod,

în Jurnalul lui Petru cel Mare, împăratul
NT

Rusiei, cum că pe tatăl lui Costandin Can­

tacuzino l-a omorît Sultanul Murat al III-lea,
CE

care Sultan se știe că a împărățit 21 ani

de la 1574 la 1595, deci, după socoteala anilor
fiu-său, se vede că Sultanul în cel după
I/

urmă an a omorît pe Andronic1.

AS

[Andronic Cantacuzino.]
Pentru Andronic Cantacuzino, scrie Di­
UI

mitrie Cantemir Voevod, ginerele lui Șer-

1 V. mal sus, p. 32.
BC
 Y
— 36 —

AR
ban Voevod, la Jurnalul lui Petru cel Mare,
împăratul Rusiei, la fata 291, cum că 1-a

IBR
omorît la Constantinopol Sultanul Murat al
Ill-lea, măcar că nu-I scrie numele, fără
numai zice că pe^ tatăl lui Cosfandin Pos­

YL
telnicul Cantacuzino l-a omorît Sultanul Mu­
rat al Ill-lea, și nici nu arată la ce an,

SIT
dară se știe că acest Sultan a împărățit ani
21, de la anul 1574 pînă la anul 1595.
Mihai Racoviță Voevod, ce mamă-sa ?
ER
fost fata Tomei Cantacuzino, fiul lui Ah-
dronic, adecă Andronic era strămoș de spre
NIV
mamă a lui Mihail Voevod,— pentru care spu­
nea că numitul strâmoșu-său Cantacuzino,
căzînd la Constantinopol în primejdie, nu
LU

putea a-și scăpa viața cu alt, fără numai să

se turcească. Pe care mult l-au silit să-și
schimbe legea, spre a-și scăpa viața—și, ne-
RA

vrînd aceasta a o face, l-au omorît. Și cum

că, copiii lui, ce erau cinci, cum mai jos vom
NT

arăta, temîndu-se de acea primejdie, i-au

ascuns creștinii, pană ce au găsit prilej, și,
puindu-i într’o corabie, i-au trimis Ta Crit,
CE

unde avea tatăl lor o soră măritată, — în c,are

vreme atunci insula Critului se stăpînia de
Venețieni. Și acolo au crescut acești copii,
I/

pănă ce au ajuns în vîrstă. Și, cu aceasta

AS

trecînd multă vreme la mijloc, și uitîndu­

se acea năpaste ce fusese asupra lor, după
UI

ce au venit în vîrstă, iară s’au întors la

Constantinopol.
BC
 Pag. 45 a.

Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
U NIV
R AL
NT
CE
I/
AS

-------------- —
* Ce s’a poreclit Pășcanu, după numele satului moșiei sale: Pășcanil.
UI

* * Ce s’a poreclit Deleanu, după numele satului moșiei; Delenii.

*** Dintr’acest Vasile n’a rămas seminție.
BC
 — 37

Y
AR
De acolo este știut cum că s’au despărțit
ei, și care unde s’au dus la anul 1633, cum

IBR
înjos se arată:
l-iu. Mihail, ce au fost cel mai mic, a ră­
mas în Constantinopole.

YL
Al 2-lea. Dimitrie, s’a dus la Crîm, de a
lăcuit, și s’a turcit.
Al 3-lea. Toma. moșul lui Mihail Racoviță

SIT
Voevod, a mers la Moldova.
’ Al 4-lea. Gheorgache, din care sînt Canta-
ER
cuzinii cei de la Moldova, a mers de a lăcuit
iară la Moldova h
Al 5-lea. Costandin, a mers de a lăcuit la
NIV

Țara-Romînească, din care se trag cei de

acolo Cantacuzini.
A cărora sirale înnainte, deosebite a fie­
LU

cărui, se arată cu a lor seminție, ce se trag

din fie-care pînă acum la anul 1787.
RA

1. Siraua lui Mihai, fiiul cel mai mic al

NT

lui Andronic Cantacuzino, ce a rămas

ÎN CONSTANTINOPOL LA ANUL 1633.
CE

Mihail, rămîind a lăcui în Constantinopol,

acolo s’a și însurat, și a născut cu femeia
sa numai acest fiu, anume Dumitrașcu sau
I/

Dimitrie, și, murind Mihail și soția lui, a

rămas fiul lor copil mic, sărac de părinți, în
AS

Constantinopol.
UI

1 V. Tanoviceanu, în Arch. soc. șt. și lit. din lași, III.

BC
 Y
— 38 —

AR
Cpstapdin Postelnicul, fratele lui Mihai],
ce lăcuise la Țara-Romînească, a trimis

IBR
de a luat pe nepotul său Dimitrie de la
Constantinopol, și, aducîndu-1 la Țara-Ro­
mînească în casa sa, l-a crescut împreună

YL
cu fiii săi pînă ce a venit în vîrstă.
La anul 1661, făcîndu-se Domn la Țara-

SIT
Romînească Grigorie Ghica Voevod, prin
ajutorul numitului Costandin Cantacuzino
Postelnicul, a făcut Ghica Voevod pe Di­
ER
mitrie Cantacuzino Vel Cămăraș, și, încă în
casa unchiului său lăcuind, s’a unit cu Vor­
NIV
nicul Stroe Leordeanul, la pîra ce Leor-
deanul a făcut-o asupra lui [la] Ghica Voevod,
pe numitul Costandin Postelnicul; pe care
LU

după a lor pîră l-au omorît în anul 1661

[1663], după cum mai pe larg înnainte la po­
vestirea vieții lui Costandin se va arăta.
RA

Dimitrie Cantacuzino a mai lăcuit în

Țara-Romînească pînă la anul 1665 b cînd
NT

Grigorie Ghica Voevod a fugit în Țara

Nemțească. Atunci, el ducîndu-se la Constan­
tinopol, s’a însurat acolo, și, intrînd în
CE

slujba lui Ștefan Petriceico Voevod, ce domnia

în Moldova, l-a făcut al lui capichehaia la
Constantinopol, în anul 1673.
I/

Iar în anul 1674, fugind din Moldova Ștefan

AS

Voevod _la Lehia, atunci Poarta a făcut

Domn Moldovei pe Dimitrie Cantacuzino,
UI

1 1664. V. lorga, Socotelile Brașovului, pp. 105-6.

BC
 Y
— 39 —

AR
în care vreme Turcii, deschizînd ostie (?)

IBR
cu Lehii, aii năpădit mulțime de Tătari în
Moldova, cu nume de paznici ai terii, cari,
iernînd acolo, au făcut nespuse jafuri terii,

YL
încă pe la unele locuri și robie de muieri,
fete și de copii: pe unii de față, pe alții în
ascuns.

SIT
Atunci a mers Sultanul Mehmed de a
bătut cetatea Cazacilor ce se numește Uma­
ER
nii, si alte ale lor cetăți, pe care din temelie
le-a risipit, ca să nu mai aibă Cazacii cuib h
După aceasta a mers Șișman Ibraim-Pașa,
NIV

Seraschierul, împreună cu Selim Gherei, Ha­

nul Tătarilor, împotriva Lehilor la Juravna, și,
între acestea încheindu-se între dînșii pacea,
U

la întoarcerea Seraschieruhu a scos din

AL

Domnie pe numitul Cantacuzino1 2.

în locul lui, la anul 1676 [1675], au pus Domn
Moldovei pe Antonie Voevod, și, în anul
R

1679, au pus, după Antonie Voevod, pe Duca

NT

Voevod Arnăutul, care a domnit ani cinci3.

Iar în anul 1684 Poarta iarăși a pus Domn
CE

Moldovei pe Dimitrie Cantacuzino Voevod ;

in a căruia vreme au fugit cîți-va boieri
moldoveni la Țara-Romînească, unde atunci
I/
AS

1 In 1674. Ibid., pp. 108-10. Dar Sultanul nu inerso

decît în expediția de la 1672 contra Polonilor (ibid.,
pp. 106-7).
UI

2 In 1675, dar expediția din Zurawna e din 1676

(ibid., p. no).
3 Schimbarea se face în 1678 (ibid., p. 112).
BC
 Y
— 40 —

AR
domnia Șerban Cantacuzino Voevod, fiul lui

IBR
Costandin Postelnicul, ce-1 omorîse Ghica
Voevod după pîra Vornicului Leurdeanu și
a numitului Dimitrie Cantacuzino Voevod.

YL
cum mai sus am arătat.
Șerban Voevod pentru aceasta pururea
căuta prilej să răsplătească vărului seu Di­

SIT
mitrie Cantacuzino Voevod; cu aceasta, gă­
sind acea vreme, a trimis pe acei boieri
ER
moldoveni cu jalbă la Soliman-Pașa, Vizi­
rul, ce atunci se afla cu ordia la Saccia.
între cari boieri era și Costandin Cantemir,
NIV

tatăl lui Antiohie și al lui Dimitrie, pe care

în taină ajutîndu-1 Șerban Voevod cu bani,
a scos Vizirul pe Dimitrie Cantacuzino din
LU

Domnia Moldovei, și în locul lui a pus Domn,

la anul 1685, pe Costandin Cantemir.
RA

Ecaterina, fata lui Dimitrie Cantacuzino

Voevod, s’a măritat cu doctorul Duchi, și
a născut un fiu anume Costandin Duchi.
NT

care, după moartea părinților săi, a murit

și el tînăr neînsurat, în vîrstă de ani 17.
CE

la anul 1733
Și cu acesta nimenea n’au mai rămas din
seminția acestui Mihail, fiu al lui Andronic
I/

Cantacuzino.
AS

1 Cf. Bixerica ortodoxii, XV, pp. 792-4.

UI
BC
 Y
— 41 —

AR
2. Siraua lui Dimitrie, fiul lui Andronic
Cantacuzino, care, în anul 1633,

IBR
a mers la Crimea.
Acesta, ieșind din Constantinopol cu frații

YL
săi, s’a dus la Crimeia cu femeia sa, ră-
mîind doi frați ai săi în Moldova, și unul
în Țara-Romănească, iar numitul Dimitrie,

SIT
așezîndu-se cu lăcuința la Crîm, a luat
legea mahomedană. Dintr’însul se trag și
ER
alții, pururea socotiți între cei de cinste
mîrzacl. Strănepoți din sireaua lui lăcuiau
în Basarabia, în vremea cînd la Țara-Ro-
NIV

mînească domnia Brîncoveanu, cel ce de

spre mamă se trăgea din Cantacuzini, unde
atunci trăia doi fii ai bătrînului Costan-
LU

din 1: au venit doi șerini Cantacuzini, ne­

poți de fiu ai numitului Dimitrie, din care
RA

unul, murind la București, s’au dus de l-aii

îngropat la Giurgiu, într’o geamie, iar celă­
lalt s’a întors la Crîm.
NT

încă pînă la începutul răzmeriții din anul

1769, ce au avut Turcii cu Rusia, trăiau în
CE

Basarabia doi șerini Cantacuzini, carii și

în pecetea lor întrebuințau zgripțorul, după
cum și ceilalți Cantacuzini, și deapururea
I/

aveau corespondență cu Cantacuzinil cei din

AS

Moldova; dară, de se mal prelungesc dintr’a-

ceastă sireauă încă și pînă acum, aceasta
nu o știu.
UI

• Constantin și Mihai.
BC
 Y
— 42 —

AR
La Crîm se află pînă astăzi, în anul 1787,
Memișa-beiu, ce se zice el că este din Can-

IBR
tacuzini; lăcuiește în ținutul Chefelii1, de
legea mahomedană. Tatăl său a fost Abdi-Iu-
cituiul-Pașa, moșul său Baca-Aga, strămoș li­

YL
sau Babașiu.

SIT
3. SlREAUA LUI TOMA, FIUL LUI
Andronic Cantacuzino, care, ÎN ANUL 1633,
a mers la Moldova cu fratele său
Gheorgache. ER
Toma fiul lui Andronic Cantacuzino.
NIV

Acesta, mergînd la Moldova și însurîn-

du-se, a lăcuit acolo. Copii, parte bărbă­
LU

tească, dintr’însul n'au rămas; fără numai o

fată, pe care a măritat-o după un boier
moldovean anume Racoviță, iară familia
RA

Cehan. S’au născut dintr’înșii Mihai Voe-

vod, ce s’a numit, după numele tătîni-său,
NT

Racoviță, și familia lui a rămas a se numi

Racovițești, iar nu, după familie, cum se
CE

numia, Cehani 2.
Acest Mihai Racoviță s’a însurat în patria
lui, și a născut două fete și patru fii, după
I/

cum mai în jos se arată. El a stătut Domn

în Moldova la anul 1704. A domnit și în
AS

Țara-Romînească în două rînduri, întîiu la

UI

1 Caffa.
2 V., pentru aceste lucruri, lorga, 1st. lit. rom., I,
p. 251 n. 4.
BC
 Y
— 43 —

AR
anul 1731, iar al doilea la anul 1741, ani 3.
După aceasta mazilindu-1, a mers la Cons-

IBR
tantinopol, și acolo a murit în vîrstă tre­
cută peste ani 90 l.
Fetele lui, una s’a măritat în Moldova după

YL
fiul lui Negel Vel Logofăt, de la care a ră­
mas o fată ce s’a măritat după Grecul a-

SIT
nume lordache lorgulescu (?), ce trăesc amîn-
doi fa Moldova. Iară altă fată s’a măritat
după Scarlat Ghica Voevod, ce a domnit
ER
odată la Moldova și de două ori la Țara-
Romănească. După moartea ei au remas lui
NIV

Scarlat Voevod trei copii de la dînsa: unul

anume Alexandru Ghica, ce a domnit după
tată-său la Țara-Romănească, în anul 1768,
LU

al doilea fiu Mihai și al treilea Nicolae.

Iară Scarlat Voevod, după moartea fetei
lui Mihai Voevod, s’a mai însurat încă în
RA

două rînduri. Acea de al treilea, ce a ră­

mas văduvă, după moartea lui Scarlat Voe­
NT

vod, anume Luxandra, fata lui Muruz, este

aceasta care a venit la Rusia cu trei fete
ale ei și cu trei copii, ce i-a născut cu
CE

soțul ei Scarlat Ghica Voevod.

I/

1 întâia din cele ne? Domnii ale lui Racoviță în

Moldova începe la 23 Septembre st. v. 1703 {ibid., p.
AS

358). Numirea-I în Țara-Romănească se face, după co­

respondența olandesă inedită (nimic în cea venețiană,
în Hurmuzaki, IX), în Novembre 1780. E scos în Oc-
UI

tombre 1731, spre sfîrșit. Ales în Septembre 1741, e

mazilit în 1744 (aceleași izvoare).
BC
 Y
AR
— 44 —

IBR
Fiii lut Mihai Răcorită Voevod, născuți din
soția lui, anume :

YL
Costandin, ce s’a numit după familie
Cehan, iar nu după numele moșu-său Raco-

SIT
viță, s’a însurat la Constantinopol cu fata
Slugerului lorgu, și a domnit la Moldova
în anul 1750x, iar la Țara-Romînească în
ER
două rînduri, la anul 1753 și la anul 176312,
și a murit în Țara-Romînească în Domnia
NIV
aceasta de a doua; de la care seminție n’a
rămas.
Ștefan Racoviță, al doilea fiu al lui Mihai
LU

Voevod, s’a însurat cu fata Hatmanului Cos-

tandin Ipsilant, și a domnit la Valahia în
anul 17643. A murit la Țarigrad, unde i-a
RA

rămas fii și fete.

Beizadea Joniță, al treilea fiu, s’a însurat
NT

cu Smaranda, fiica lui Costandin Mavro-

cordat Voevod ; a murit în Constantinopol.
CE

I-au rămas fii și fete acolo.

1 August 1749 (lenachi Kogălniceanu, p. 219). La 3

I/

Iulie 1753, ambasadorul olandes la Constantinopol

arată că, în urma plîngerilor de la Munteni, Matei
AS

Ghica a trecut în Moldova, iar în locul lui, Racoviță.

Suirea lui pe tron e arătată de ambasador în rapor­
tul din 4 Novembre 1749.
I

2 Mazilirea lui Constantin Mavrocordat în folosul

CU

lui Racoviță se notează în corespondența olandesă la

16 Mart 1763. Agentul primului, Arapachi, e arestat.
8 V. Documente privitoare la familia Callimachi, p. 21.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
Ecaterina,

YL
soția lui
Vasile Costache.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

* Ce s’a poreclit Pășcanu, după numele satului moșiei sale- Pftșcanil.

♦♦ Ce s’a poredlit Deleanu, după numele satului moșiei; Dele nil.
**♦ Dintr’acest Vasile n’a rămas seminție.
BC
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
Pag. 45 a.

IBR
AR
 40

Y
AR
Mihai, al patrulea fiu al lui Mihai Ra-
coviță Voevod, ce a stătut Dragoman la
Poartă. S’a însurat la Constantinopol cu

IBR
fata Spătarului Mihalachi Ruset, și a murit
el în dragomănie la anul 1773. Fii sau fete
nu i-au rămas.

YL
Iată toată familia ce se trage din fata lui
Toma, fiul lui Andronic Cantacuzino.

SIT
Pe Doamna lui Mihai Voevod a che­
mat-o Elisaveta, fată a lui Costandin Can-
temir Voevod1. ER
Mihail Racoviță Voevod a mai avut un
NIV
frate, anume Hatmanul Dumitrașcu, ce a avut
soție pe llinca, fata Spătarului Mihail Can­
tacuzino de la Țara-Romînească.
U

A avut Mihail Voevod și o soră, ce a

fost măritată în Moldova cu Logofătul lor-
AL

dachi Cantacuzino Deleanu.

R

4. SlREAUA Lui GhEORGACHE, FIUL LUI

NT

Andronic Cantacuzino, ce a mers la

Moldova, în anul 1633.
CE

Cel din care se trag toți Cantacuzinii,

ce pînă astăzi, în anul 1787, lăcuesc în Mol­
dova, și, a căruia familie înmulțindu-se, s’au
I/

făcut deosebiți copaci, după nașterea fiilor

lor, cum înnainte se arată:
AS

1 E întâia soție, care n’a fost Doamnă. A doua se

UI

chema Ana, și. era fata Dediulul. V. im. Iii. rom., tabla.
BC
 — 46 —

Y
AR
Dintre patru fii ai numitului Gheorgache.
fiul lui Andronic Cantacuzino, de la Vasilie

IBR
nu a rămas seminție; iar de la ceilalți
trei, rămîind dintr’înșii seminție, s’a des­
părțit în trei copaci arătarea familiei lor,

YL
cum înnainte se va vedea, însă:
l-iu. Gheorgache, fiul lui Gheorgache, din
care s’au numit Pășcanii, la fața..*.

SIT
Al 2-lea. Ioan, frate lui Gheorgache al doilea
și fiu lui Gheorgache celui d’intîiu, din care
ER
unii s’au numit DelenI; fața...
Al 3-lea. Ilie Vistierul, fiul lui Gheorgache
celui d’intîiu, la fața...
NIV

Â
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

1 Arborii genealogici fiind scoși în afară de text

nu se mal pot pune cifre, ca în manuscris.
BC
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
Pag. 47 a.
 Y
— 47 —

AR
Fetele lui lordache al treilea.

IBR
Ilinca, fiica lui al treilea lordache Can-
tacuzino Pășcanu, a născut cuVasile Negel,

YL
soțul ei, un fiu anume Grigorie, ce s’a în­
surat cu Maria, fata lui Costandin Canta-
cuzino, din sireaua Cantacuzinilor celor dela

SIT
Țara-Romînească. A avut și o fată, anume
Ecaterina, ce a măritat-o tată-său Negel

ER
după Alexandru Neculcea.
Safta, cu soțul ei Lupu Balș, a născut
șase fii, anume :
NIV
1) lordache, ce a ținut pe fiica lui Cos­
tandin Mavrocordat Voevod;
2) Teodor, ce a avut soție pe fiica lui
U

Pîrvu Cantacuzino, din sireaua Cantacuzi­

nilor celor din Țara-Romînească„ căruia i-a
AL

rămas un fiu anume Ștefan și o fată Elena.

3) Costandin.
R

4) Ioan.
NT

5) Nicolae, ce s’a însurat cu fata celui de

pe urmă Grigorie Ghica Voevod.
CE

6) Anastasia. A născut cu soțul ei Costan­

din Roset un fiu, anume lordache Manolache.
într’aceste familii s’au cuprins aceste trei
I/

fete ale lui lordache Cantacuzino Pășcanu,

cari toți lăcuesc în Moldova, și cari din-
AS

tr’înșii trăiesc pînă acum, în anul 1787.

UI
BC
 Y
— 48 —

AR
Fiii lui lordache al treilea, fiul lui lordache

IBR
al doilea.
Ioan, ce s’a călugărit. Dintr’însul n’a ră­

YL
mas seminție.
Costandin. S’a însurat cu Maria, fata lui
Grigorie Baron Vlasto, care Vlasto a fost

SIT
ginere lui Șerban Cantacuzino Voevod al
Țerii-Romînești.
lordache, al patrulea fiu al lui Costandin
ER
Cantacuzino, fiul lui lordache al treilea, s'a
însurat cu fata Postelnicului Venturii, și
NIV
trăiesc în Moldova pînă astăzi, la anul 1787.
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Pag 4$ tt*

Gheurghe.

Dimitri0,
Alexandru. s.
Grigori’ 9.

R Y
RA
Tonia-

LIB
Mari»*
Matci.
S ITY
ER
NIV
LU

Maria»
aotia
Feodor
Safta, Vlrtnu »«u.
RA

lon't* «pravul.
noția I»'
Costandin SpMarui-
lordache Cantacutino
NT

lonk* Sp&taruh din sireaua

BMașa, Vittie at Vai ahid*
.o\>a
CE

ATM»vh-
I/
IAS
U
BC

’loader,
Șerban, ce Mare-
eiLlug'Ant. Stolnic.
Copil nu iAali
lordache
T&mas.V I

Ioan, irate
cu Gheorgache,
fiul lui Gheorga-
cfiC Cantacu-
zino, hull»*
Andronik;

_____—•, ,„„„ .. 1.
 Y
— 49 —

AR
Arătare pentru acești ce se trag din Ioan

IBR
nepotul Iul Andronic,
Tordache Deleanul Vel Logofăt: soția lui

YL
a fost soră cu Mihail Racoviță Voevod.
loniță Vistierul: soția lui, Zoița, fata lui
Alexandru Ghica dragomanul, ce l-a tăiat

SIT
Poarta în anul 1740l.
Matei, fiul lui loniță : soția lui, fata lui
Grigorie Calimah Voevod, ce l-a tăiat
Poarta la anul 1770 2. ER
lordache, fratele lui loniță Vistierul: soția
NIV
lui Ruseteasă.
Toma, fiul său: a murit neînsurat.
Maria, sora Tomei: s’a măritat cu Cos-
LU

tache Comisul, fiul Hatmanului lorgulescu,

si nepot de soră lui Grigorie Ghica Voevod,
fiul lui Alexandru dragomanul, pe care Gri­
RA

gorie Voevod l-a tăiat Poarta la anul 17673.

Zoița, sora numitei Măriei: a murit ne­
NT

măritată.
Bălașa, fata Logofătului lordache Delea­
CE

nul, s’a măritat cu Aristarhie, de la care

a rămas un fiu, anume lordache Aristarh
Vistierul, ce s’a însurat cu sora lui Nico-
I/

1 Fratele lui Grigore Matei Ghica și tatăl lui Gri-

AS

gore-Vodă, tăiat în 1777.

2 E data falșă din lenachi Kogălniceanu. Cea bună
e 29 August st. v. 1769 (Doc. rel. la familia Callimachi,
UI

p. 37 n. 1).
3 Cetește : 1777.
BC

4
 Y
— 50 —

AR
lache Dracu1, ce a fost dragoman, și, murind
Aristarh, n’a rămas dintr'însul seminție.

IBR
Safta, sora Bălașei, s’a măritat cu Cos­
tandin Cantacuzino, din siraua Cantacuzini-
lor din Țara-Romînească, ce se arată la fa­

YL
milia lui Drăghici Spătarul; care Costandin
s’a mutat cu lăcuința în Moldova. De la

SIT
dînsul a rămas un fiu, anume Ioan Vistierul,
și fete ce lăcuesc în Moldova; iară numele
lor se arată la siraua de la Țara-Romînească.
ER
Teodor Vel Stolnic, fratele Logofătului
Io rd ache D elean u, și fiu al lui loan.
NIV

loniță Spătarul, fiul

Stolnicului Toader, cu
fiul său Toader Spătarul, trăiesc în Moldova.
LU

fiul Stolnicului Toader,

cu fiul său Costandin
RA
NT
CE
I/
AS
UI

1 Suțu. Pentru toți, v. tabla la 1st. Ut. rom.

BC
 Y
AR
Pag. 50 a.

IBR
YL
III) COPACIUL LUÎ 1LIE VISTIERUL,
NEPOTUL LUI ANDRONIC CANTACUZINO, ȘI
FRATE CU 1 ORD ACHE PĂSCANU SI CU lOAN,

SIT
ȘI AL TRE1J/EA Fit AL LUI GhEORGACHE,
FIUL LUI ANDRONIC.

ER
U NIV
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
— 51 —

AR
Numitul Ilie a avut numai pe această
tată, și a măritat-o după beizadea Ștefan,

IBR
fiul lui Costandin Vodă Brîncoveanul, Dom­
nul Țerii-Romînești, pe care l-a tăiat
Poarta la anul 1714.

YL
Maria, fiica lui beizadea Ștefan și a Bă-
lașei Cantacuzino, rămîind mică după moar­

SIT
tea părinților săi, a crescut-o moașă-sa,
Doamna văduva lui Costandin Brîncoveanu
Voevod, pînă ce a venit în vîrstă, și,vrînd
ER
să o mărite după un fiu al lui Mihai Raco-
viță Voevod, în vreme ce la Țara-Romî-
nească domniă Nicolae Mavrocordat Voe­
NIV

vod ; carele, zavistuind ca să nu se încus-

creze Brîncovenii cu Racovițeștii, a mă­
ritat-o cu sila după Clucerul Costandin
LU

Alexianu, cel ce era dintr’o mică familie,

între familiile cele mari ale Țerii-Romî-
RA

neștl, și, din pricina aceasta, numita Maria,

bolnăvindu-se de oftică, curînd a și murit,
în floarea tinerețelor, nerămîind de la dînsa
NT

nici o seminție.
Pînă aici merge familia Cantacuzinilor
CE

celor din Moldova.

5. De Aici ÎNNAINTE SE ÎNCEPE FAMILIA

I/

Cantacuzinilor celor din țara-

AS

Romînească.
Cei ce se trag din Postelnicul Costandin
UI

Cantacuzino, ce este al cincilea fiu al lui

Andronic, și frate cu Mihail, ce a rămas
BC
 Y
— 52 —

AR
la Constantinopol, cu Dumitru cel ce
mers la Crim, cu Toma și cu Gheorgac

IBR
cei ce au mers la Moldova, carii înnapoi
arătat.
Din numitul Costandin se trag toți

YL
din Țara-Roinînească Cantacuzini, ce tra'
dintr’înșii pînă acum la anul 1787.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
Pag. 52 a.
Gheor-

IBR
gache Spă­ Fată.
tarul.
Florica,
Matei
soacra lui
Aga.

YL
Șerban Bala-
sache.

Soția lui

SIT
Mihal
Pană Fiii-
Spătarul.
pescu
Spătarul.

ER
Soția

NIV
Costan-
Papii
din Stolni­
Brănco-
cul.
veanu

LU
RA
Șerban )
Voevod, Dom­ Soția
nul Vala- Catargu­
NT

. hiel. 7 lui.
CE

DrăghicI Soția Ba­

Costandin
nului Vin-
I/

Spătarul Postelnicul *),

tilă Cor-
fiul lui Andronic
beanul.
AS

Cantacu-
zino.
UI
BC

A venit la Valahia în anul 1632, și a perit în anul 1661 [1668].

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
53 -

AR
Costandin, fiul lui Andronic, a venit în

IBR
Țara-Romînească pe vremea cînd acolo era
Domnitor Matei Basarab Voevod, carele
a domnit ani 25* de la anul 16381 pînă la

YL
anul 1654, și, făcîndu-1 Vel Postelnic, l-a
însurat cu nepoată-sa Ilinca, fata lui Șerban
Basarab Voevod, ce se va vedea la siraua

SIT
Basarabilor.
Părerea unora este cum că Ilinca sau
Elena a fost mal avut o soră, anume Anca»
ER
ce a fost măritată după Pătrașcu, fiul lui
Mihal-Vodă, ce a domnit la Țara-Romî­
NIV

nească în anul 1595(1593], și cum că aceste două

surori, după ce a murit tatăl lor Șerban
Basarab Voevod în Țara Nemțească, în pri­
U

begie, întorcîndu-se ele la Țara-Romînească,

a măritat Matel-Vodă pe Elena dftpă Cos-
AL

tandin Cantacuzino,
Cum că aceste două femei au venit din
R

Țara Nemțească la Valahia, cînd domnia

NT

Matei Basarab Voevod, aceasta este ade­

vărat2. Dară Elena, fiica lui Șerban Voevod,
soția lui Cantacuzino, n’a fost soră cu
CE

Anca. Și încă nici Elena ce a venit din

Țara Nemțească n’a fost soră cu Anca, ci
I/

1 întărit în 1633; iea tronul în 1632.

AS

2 V. extrase din Socotelile Brașovului pentru întoar­

cerea în țară a Doamnei Ana, fiica lui Radu Șerban,—
în lorga, studii și documente, IV. Ea va fi adus cu sine
UI

pe Elena, care-I era soră mal mică. V. testamentul

lui Radu-Vodă în lorga, Socotelile Sibiiulul, pp. 20-1.
BC
 Y
— 54 —

AR
a fost fată Anchii, și ele erau rudă cu

IBR
Elena, soția lui Cantacuzino, după cum se
adeverează însuși din zapisul lor, ce și as­
tăzi se află la Casa Cantacuzinilor, întru

YL
care scrie așa :
«Adecă eu Elena, fata răposatului Pă-
«trașcu Voevod, nepoata lui Mihaiu Voevod,

SIT
«scriu și mărturisesc cu acest zapis al mieu
«ca să fle de bună credință la mîna dumnealui
«unchiul mieu jupîn Costandin Vel Pos-
ER
«telnic, precum să se știe, că, după ce
«m’a adus Dumnezeu din pribegie din
NIV

«Țara Nemțească, împreună cu maica-mea

«Doamna Anca, aici în Țara-Romînească,
«făcutu-mi-s’au judecata de la Măria Sa
LU

«Domnul nostru Io Mateiu Basarab Voevod

«și de la Sfatul Măriei Sale, cum să-mi ieu
«și eu ceva dela satele și moșiile ce se trag
RA

«de la răposatul moșu-mieu Mihail Voevod,

«pentru multa sărăcie și nevoie și lipsă ce
NT

«am tras în țeri streine și în pribegie, în

«atîta multă vreme; și am trimis pe la acele
CE

«sate, și am luat cîte cevaș bani, de ni-am

«plătit datoriile și cheltuielile ce le-am făcut
«în acele țări străine, și am făcut ce am
I/

«putut pe trebile și lucrurile noastre. Deci,

«pînă ce am fost șezînd la o casă cu dumnealui
AS

«unchiu-mieu, pan Costandin Vel Postelnic,

«doi, trei ani, nu mi-au zis dumnealui nimic.
UI

«Iar, după ce m’au adusDumnezeu de m’am că-

«să torit după dumnealui cinstitul soțul mieu
BC
 Y
— 55 —

AR
«pan Evstratie vtori Vistier, dumnealui un-
«chiu-mieu, gîndind în tot chipul și socotind

IBR
«cum ca să nu zică cinevaș mîne-poimîne că a
«avut și dumnealui amestec ceva cu banii ce
«am luat dela acele sate ale moșu-mieu Mi-

YL
«haiu-Vodă, sau cu alte lucruri ale noastre, și
«să nu care cumvaș să cază greață cevaș pen-

SIT
«tru aceste lucruri, au dumnealui sau în
«urma dumnealui, după ce se va trece din
«această lume, coconilor sau nepoților dum-
ER
«nealul, ci mi-au grăit și mi-au adus aceste
toate aminte, fiind aici de față și maica
«mea, Doamna Anca, și cinstit soțul mieu
NIV

«pan Evstratie vtori Vistier. De care lucru

«știind noi toți, nefiind dumnealui unchiu-
<mieu vătămat și neamestecat nimic, nici la
LU

«acel bani, nici la nimic de ale Casei noas-

«tre, — numai decît, cu toată bună voia
RA

«noastră, întărit-am adeverită și buna cre-

«dință a dumnealui în tot locul, cum, de se va
«ispiti cineva vre-odată cu pîră, au din ru-
NT

«dele mele ce se trag din partea tată-mieu

«Pătrașcu Voevod, au din alte neamuri, sau
CE

«ori-cine, să nu aibă nimenea treabă cu un-

«chiul mieu pan Costandin Vel Postelnic, nici
«cu coconii dumnealui, nici cu nepoții dum-
I/

«nealui, nici cu nimeni din cine se trage din

«sîngele dumnealui, nici să aibă a grăi sau a
AS

«răspunde înnainteaDivanului domnesc, sau a

«fie-căreia judecăți, nici dumnealui, nici ni-
UI

«menl din neamul dumnealui,ci noi singuri să

BC
 — 56 —

Y
AR
«avem a da răspunsul în tot locul la fie-ce ju-
«decată, cum vom putea și cum vom ști, de

IBR
«Casa noastră. Căci noi știm și mărturisim cu
«tot dinadinsul că dumnealui nu s’a amestecat
«nimic nici la acei bani, nici la nici un lucru

YL
«de al Casei noastre, măcar cît un păr din cap,
«— fără cît am șezut tot la o casă. Aceasta
«am scris și mărturisim, și mai vîrtos, pentru

SIT
«adeverită credință, pusu-ni-am toți pecețile
«și am iscălit, ca să se crează în tot locul.
«Eu Doamna Anca.
ER
«Eu Elenca fiica lui Pătrașcu Voevod.
«Eu Evstratie vtori Vistier.
NIV

«în București, anul Facerii 7152, iar dela

Hristos anul 1644, Iunie 25 k»
Deci, dintr’acest zapis aevea se vede că
LU

Elena a lui Cantacuzino era rudă cu aceste

două femei după Miliai-Vodă, fiind-că Șer-
RA

^ban Bașarab Voevod era ginere. „lui Miha.i-

Vodă, și această Doamnă Anca este soția lui
Petru Voevod, fratele lui Mihai Voevod,
NT

care Petru a domnit la Valahia, la anul

1583123 înnaintea Mihnei-Vodă, ce și el tot
CE

la acest an au domnit.

Din familia Basarabilor au domnit cinci­

I/

sprezece Domni la Valahia, vrednici de po-

AS

1 V., asupra Ilincăl acesteia și soțului ei,—Ilie Nicu-

lescu, Din genealogia Goleștilor, în Noua lievistă Romînă
pe 1 Nov. 1901.
UI

3 Evident că afirmația e falșă.

BC
 Y
57 -

AR
menire Și mal ales că toți Cantacuzinil cel de
la Valahia se trag din Cost andin Captacuzino

IBR
si din soția In! Doamna Elena. De aceia,
pină a nu intra încă în istoria numiților
CantacuzinI, arăt mal întîiâ pe scurt siraua

YL
acestor cincisprezece Domni BasarabI, a
căror istorie singură pogoară la Costandin

SIT
Cantacuzino Postelnicul și la viața fiilor lui.
După aceasta se începe siralele acelor șase
fii al lui Costandin și întâmplările lor la cei
ER
după vremi din alte neamuri Domni al Țeril-
Romîneștl, pină la cel după urmă din Valahia
NIV

CantacuzinI, cu a lor povestiri, pină la

anul 178>-r—
LU

b 'a m ilia Hana rabilor.

Zic unii cum că neamul acesta se trage
din Banul Barbu Basarab, care din Basa­
RA

rabia a trecut la Serbia, și de acolo a ve­

nit la Valahia, la Radu Negru-Vodă, carele
NT

a fost cel d’intiiu descălecător Domniei Țeril-

Romîneștl, la anul 1200, și cum că acest
CE

Domn a făcut pe nurnftuFBarbu Ban Craiovel

și stăpînitor peste cinci județe *.
Acest Banul Barbu a zidit mănăstirea Bis­
I/

triței, in poalele unul munte înnalt, în care

munte este o peșteră foarte ciudată. Are
AS

intr’însa trei gîrliciurl, și toate răzbat în-

UI

1 V. lorga, Manuscripte din bibi. străine, 1, p. 47; Studii și

documente, III, p. XLIV.
BC
 — 58 —

Y
AR
tr’o largă spărtură, în coastele muntelui,
la care loc se luminează peștera. Dară a

IBR
intra sau ieși pe la acea spărtură nu se
poate, pentru că în toate părțile, și în sus
și în jos, este rîpă, ca cum ar fi muntele

YL
într’adins tăiat, și împotriva spărturii este
alt munte rîpos, printre care munți curge
apa Bistriței: căzînd din piatră în piatră,

SIT
are o vedere frumoasă, și face un sunet
nostim. în maidanuTacei spărturi pot încăpea
ER
ca la șapte-zeci de oameni. Sînt două odăi
și două paraclise într’această peșteră, în
care, după ce Banul Barbu Basarab a îm-
NIV

bătrînit, s’a călugărit, și acolo a schim­

nicit pînă la moartea lui. El a adus și
moaștele Sfîiituluî Grigorie D ecapolitul,
LU

întreg, cu tot trupul, care și pînă astăzi

sînt în mănăstirea Bistriței, puse într’un
RA

frumos cosciug de argint.

La Analele Țerii1 scrie că descălecătoarea
Băniei este mult mai veche decît înte­
NT

meierea Domniei de Radu Negru-Vodă, dară

nu arată la ce an, fără numai zice cum că
CE

din coloniile Romanilor, cele aduse la Va-

lahia, care mai tîrziu au trecut în Misia,
s’au întors mal apoi iarăși o sumă de norod,
I/

carele, trecînd Dunărea încoaci, aii descă­

AS

lecat la TurnmSeverinului * *. și, cuprinzînd

1 Ale lui Stoica Ludescu, în Magazin, IV.
* Turnu-Severinulul a fost o mare culă, sau, să-I
UI

zicem, o mică cetățuie, zidită de Tiberie Chesarul, a

cărei aii rămas numai temelia și dărîmăturile.
BC
 Y
— 59 -

AR
tot locul din Dunăre pînă în munte și pînă

IBR
in apa Oltului, s’au sălășluit, și și-au ales
dintre boierii lor, ce-i aveau, povâțuitor pe
unul din neamul Ba^arabilor, pe care fă-

YL
cîndu-1 Căpitănie asupra tuturora, l-au numit
Ban, și pamîntul Banat. A căruia Banat,
Scaunul intîiu a fost la Tumu^everinului,

SIT
in județul Mehedinților, apoi l-au mutat la
Strihaia. tot în acel județ (unde acum este
numai o mănăstire, ce-i zic Strehaia). După
ER
aceasta, multă vreme trecînd, l-au mutat în
Craiova, unde acolo este o veche biserică
NIV

cu hramul Sfîntului Dimitrie, zidită mai

nainte de descălecătoarea Domniei, și se
numește Biserica Bănească. Și mai zice ana­
U

listul țerii, cum că, după ce a coborît la

Valahia Radu Negru-Vodă, cel ce atunci
AL

era herțeg pe Almaș și pe Făgăraș, a

intemeiat Domnia Țerii-Romînești, cuprin-
R

zînd din munții CarpațI pînă în Dunăre, și

NT

de la apa Oltului pînă la apa Șiretului, ce

era hotar cu Moldova. La care Domn s’a
CE

supus și Banul Craiovel, cu tot pămîntul lui,

I iu anul 1200 A.
La Viza n tină, scrie Nichita Honiat, că, la
I/

anul 1185, împărățind Isaachie Anghel, s’au

sculat doi frați valahi, anume Petru și
AS

Asanx cu oaste asupra împăratului, cari

UI

1 Explicația acestei legende copilărești o dati în

notele la ediția mea a Cronicii lui Constantin Că­
pitanul.
BC
 Y
— 60 —

AR
aceștia, avînd în Valahia o biserică zidită
întru slava Sfîntului Dimitrie, ziceau că lor

IBR
li ajută acest sfînt, și, luînd în ajutor Bul­
gari și Tătari, au trecut Dunărea, lovind la
Pirislavia fără veste oștile grecești ce le

YL
trimisese împăratul împotriva lor, supt po-
vățuirea archistrategului Ioan Chesar Can-

SIT
tacuzino, care avea soție pe Irina, sora
împăratului Angliei; pe care atîta 1-aiî biruit
Petru și Asan, încît abia cu trupul a scăpat
ER
Chesarul Cantacuzino. Iară ei, luînd toată
averea, s’au încălțat cu cizme roșii, îmbră-
NIV

cîndu-se cu hainele cele împărătești ale

Chesaruluî, și Petru, puindu-și coroană pe
cap, se fălia zicînd că Romînii apururea
LU

biruiesc pe împărații greci.

Cu toate acestea, ori-cum vor fi fost, nea­
mul Basarabilor s’a înnălțat la Domnia Țerii-
RA

Romînești de la anul 1339 x.

l-iu. Basarab-Vodă, ce pe Doamna lui o
NT

chema Chiajna. El întîiu a domnit la Va­

lahia în anul acesta, dară numele cel de botez
nu-1 scrie la anale. El, avînd războiu cu Carol
CE

Napoliteanul, Craiul 'Ungariei, s’a biruit

Craiul de numitul Domn (el este al cincilea
Domn după Radu-Vodă).
I/

2-lea. Vladislav Basarab Voevod. A domnit

AS

1 Această parte e făcută după Cronologia tabelară

(N. lorga, Operele, Iul Constantin Cantacuzino) și trebuie
UI

comparată cu altă operă a lui Mihal Cantacuzino, păs­

trată și în traducerea greacă ce s’a tipărit de Tunuslil.
BC
 Y
— 61

AR
la anul 1342 l: avînd războiri cu Ludovic
Craiul Ungariei, a rămas biruit Craiul la

IBR
Făgăraș în Transilvania. Iară, de la anul 1345
pînă la anul 1366, a încăput la Domnie din
alt neam, anume Alexandru-Vodă, și după

YL
el fiul sări Nicolae Vodă.
3-lea. Radu Basarab Voevod, fratele lui

SIT
Vladislav-Vodă, și tata lui Mircea-Vodă»
carele, după hrisovul Mircil-Vodă, ce l-a
dat la mănăstirea Tismana, arată că la acest
ER
an 1366 a domnit tată-său, și după el fra­
tele Mircii-Vodă.
NIV

4-lea. Dan - Vodă, cel de al doilea fiu al

Radului Basarab Voevod, și frate Mircel-
Vodă.
U

5-lea. Mircea Basarab Voevod, frate cu

Dan-Vodă. A domnit la anul 1383. El a
AL

zidit mănăstirea Coz ia în malul apel Oltu­

lui, la anul 1386, și el întîiu a făcut în Bu­
R

curești case domnești și a mutat acolo a

fi Scaunul domiiesc, cel ce mal nainte era
NT

în Tîrgoviste. iar mai din vechime, la Radu

Negru -Vodă, întîiu a fost Scaunul în Cîmpu-
CE

Lung, de acolo la Curtea de Argeș, apoi la

* Tîrgoyiște, iar de la Mircea-Vodă pînă as-
tăzl în București. Acest Domn ș’a supus
I/

întiiașl dată la Turci, legîndu-se a li plăti

AS

baraciu pe an 3.000 de bani roșii. După a-

ceasta, Turcii nestînd la al lor cuvînt, și
UI

1 1340, în cealaltă carte.

BC
 Y
— 62 —

AR
mai cerînd peste haraciu să le dea Țara pe
j an și cîte 500 de copii, și, nevrînd el să

IBR
dea, a venit asupra lui Sultan Murat, cu
care lovindu-se la satul Rovina, și, biruin-

YL
du-se Turcii, au fugit peste Dunăre.
La Vizantină scrie cum că, avînd Ungurii
oaștie cu Sultanul Baiazet, Mircea-Vodă era

SIT
povățuitor oștilor ungurești. De aceia peste
doi ani iar a venit Baiazet, și a intrat
cu oști în Valaliia, pe care lovindu-1 Mircea-
ER
Vodă, l-a biruit. Iar, după ce s’a pus în tron
X Sultanul Melimed, venind cu grele oștiri a-
NIV

supra Valahiei, Mircea-Vodă, temîndu-se,

a căzut la pace, legîndu-se să plătească
pe an haraciu. Care pace curînd s’a stricat
U

din pricina unui Mustafâ-Pașa, cel ce fă­

cuse zurbalîc asupra lui Sultan Mehmed, și,
AL

biruindu-se zurbagiul, a fugit la Valahia,

pe care cerîndu-1 Sultanul, și nevrînd a-1
R

da Mircea-Vodă, iar s’a înnoit oastea. In

NT

acea vreme murind Mircea-Vodă, la anul

X 1400, s’a pus Domn Vlad^Tepeluș-Vodă,
CE

din alt neam ; carele a domnit ani 22.

6-lea. Dan Basarab Voevod. A domnit la
anul 1422, pe care la Vizantină îl numește
I/

nepot al lui Mircea-Vodă, și zice că, aflîn-

du-se la Constantinopole un fiu din țiitoarea
AS

lui Mircea-Vodă, la al doilea an după fuga

lui, s’a dus la Valahia ca să iea tronul;
UI

pe care însă neprimindu-1 boerii, l-au omo-

rît și au ridicat sie-și Domn pe numitul Dan
BC
 Y
— 63 —

AR
la acest an. El a mers în ajutorul Turci­

IBR
lor cînd Sultanul Murat a încunjurat Cons-
tantinopolul. Apoi, părăsind pe Turci, a
fugit cu oastea sa la Greci, pe care după

YL
încunjurare l-au trimis împăratul Ioan Pa-
leologu la Valahia, și s’a împăcat el cu
Turcii, legîndu-se să plătească haraciu. Dar,

SIT
sculîndu-se asupra lui, cu o oaste, Dragul
fiul Mircii-Vodă, în care războiu pierind
Dan-Vodă, a luat Domnia Dragul-Vodă.
ER
7-lea. Dragul-Vodă Basarab, fiul lui Mircea,
la anul 1427. El a zidit mănăstirea cea veche
NIV

a Tîrșorului. Zice la Vizantină, cum că Sul­

tanul Murat a trimis cu oști ca să așeze
Domn pe un frate al lui Dan-Vodă. Cu care
LU

oști lovindu-se Dragul-Vodă, a biruit pe

Turci, în care războiu a pierit și acel frate
al lui Dan, ce-1 aducea Turcii să-l pue
RA

Domn. Iar la anul 1435 s’a dus Dragul-

Vodă la Brusa, și, împăcîndu-se cu Sultanul,
NT

s’a legat în războaie să dea ajutor Turcilor.

Și, în anul 1436 ridicîndu-se Turcii împo­
triva Ungurilor, a mers și Dragul-Vodă în
CE

ajutor. La care războiu biruindu-se Turcii,

au fugit. Avînd bănuiala Sultanul Murat
asupra lui Dragu-Vodă, cum că l-ar fi vi­
I/

clenit, s’a dus numitul Dragu-Vodă la a-

AS

nul 1438 să se îndrepteze, iar Sultanul l-a

pus la închisoare; el, căzînd cu rugăciune,
UI

a lăsat pe doi fii al lui zălog la Turci,

și, așa slobozindu-1, a venit la Domnia lui.
BC
 Y
64 —

AR
La anul 1439 a venit asupra lui Dragu-

IBR
Vodă Ioan Guvernatorul cu oaste ungurească,
de care temîndu-se Dragu-Vodă, a fugit. A-
tunci Ioan Corvinul, Guvernatorul Unguresc,

YL
a ridicat Domn pe unul anume Dan, din
alt neam. Acesta a poruncit să omoare pe
toți pe cari îi va putea prinde din neamul

SIT
Basarabilor. Cu Ungurii petrecea bine. Cu
Turcii s’a împăcat, legîndu-se să dea în
chip de haraciu 3.000 de saidace și 4.000
ER
de calcane. Dară la anul 1442 iară a luat
domnia Dragu Basarab-Vodă, așezîndu-se cu
NIV
Turcii să li dea haraciu, și cu Ungurii ca
să le fie supt a lor protecție. Și așa Turcii
i-a dat și pe toți Romînii, ce-i robise mai
LU

nainte.
Ungurii la anul 1444 au mers cu războiu
RA

la Varna asupra Turcilor, unde atunci Dragu-

Vodă, fiind ajutor Turcilor, s’a dat în partea
Ungurilor, și, făcînd multă stricăciune Turci­
NT

lor, s’a întors la țara sa. După aceasta Turcii

au biruit pe Unguri. în care războiu pierind
CE

și Vladislav, Craiul lor, s’a întors Ioan Gu­

vernatorul, ce era Voevod peste acea rămasă
oaste ungurească, prin Ț^ra-Romînească.
I/

Pre care Ioan l-a prins Dragu-Vodă și l-a

pus la închisoare, și, cerîndu-1 Ungurii, l-a
AS

slobozit. Dar el, îndată ce a mers la Țara

Ungurească, gătindu-se de războiu, a venit
UI

la Valahia, în anul 1445, și, lovindu-se cu

Romînii, au fost Ungurii biruitori, și, prin-
BC
 Y
— 65 —

AR
zînd pe Dragu-Vodă la Tîrșor, i-a tăiat

IBR
capul.
8-lea. Dan Basarab-Vodă, la anul 1445.
Acesta a fost fiu al lui Dan celui ce a

YL
domnit înnainte de Dragu. Scrie la Vizantină
că Ungurii l-au pus Domn în locul lui Dragu,
si că, la anul 1448, sculîndu-se Ungurii asupra

SIT
Turcilor, a mers și numitul Dan cu 8.000
de oaste întru ajutorul lor. Dară, văzînd el
că treaba Ungurilor merge spre rău, s’a dat
ER
în partea Turcilor, și Turcii, socotind-o
aceasta drept vicleșug, pe toți i-au omorît,
NIV

și la urmă aii biruit și pe Unguri.

9-lea. Vlad Basarab-Vodă; pentru care
scrie la Vizantină că a fost fiu al lui
LU

Dragu-Vodă și nepot al lui Mircea-Vodă,

și că, după ce Turcii aii biruit pe Unguri,
l-aii întărit în Domnie la anul [1456]. Acest
RA

Vlad, domnind, avea înnalte gînduri. El a

orînduit mari lefi căpitanilor și soldaților,
NT

dintre cari alegînd pe cea mal bună oaste

a țerii, o aii orînduit să-i slujească lui-șl ca
CE

gvardie domnească. Apoi a purces a omorî

pe mulțl dintre boierii cel mari, de cari a-
vea teamă că pot a se împotrivi scopului
I/

săli. După aceasta, a omorît și pe toți Un­

gurii, cîțl i-a găsit în Valahia, și într’as-
AS

ctins a început a se găti ca să năpădească

asupra Turcilor. Despre care aflînd Sulta­
UI

nul Mehmet, a trimis într’adins sol la dîn-

sul, ca să-l cheme la sine. Iară pe de altă
BC

5
 Y
— 66 —

AR
parte a trimis într’ascuns și pe Pașa de la

IBR
Diiu cu oaste ca să-1 pîndească să-1 prinză.
Pașa, mergînd și făcîndu-se că trece prin
Valahia, s’a ascuns într’o pădure, dară Vlad-

YL
Vodă, afiînd acestea toate, a pornit în grabă
pe solul Sultanului, și apoi, năpădind fără
veste asupra Pașii celui ascuns, l-a prins

SIT
împreună cu pe multi Turci, și, poruncind,
i-a pironit pe scînduri cu cuie de fier. De
care fapt înștiințîndu-se Sultanul, a trimis
ER
la Valahia asupra lui 25.00Q de oaste. Vlad-
Vodă a trimis în munți pe Doamna sa cu
NIV

copiii, cu averea și cu toate alte femei par­

ticulare (?!), iară el a împărțit oastea sa, o
parte trimițînd-o spre hotarul Moldovei,
LU

ca să apere de năpădirea Moldovenilor, și

el cu cealaltă oaste s’a dus împotriva Tur­
RA

cilor. Pe cari de multe ori bătîndu-I, s’au

întors Turcii. Atunci el s’a pornit asupra
Domnului Moldovei, în care vreme Domnul
NT

Moldovei se afla cu Sultanul Mehmet la în-

cunjurarea cetății Chiliei. în care vreme
CE

aflînd Sultanul și de venirea Ungurilor asu­

pra lui, s’a tras peste Dunăre, și, îndată
pornind o mare sumă de oaste asupra lui
I/

Vlad-Vodă, ca, biruindu-1, să întărească la

Domnia Valahiei pe Dragii, fiul lui Dragu-
AS

Vodă, ce era frate mai mic al numitului

Vlad-Vodă, și carele ținea parte Turcilor,—
UI

acest Dragii, mergînd cu oaste turcească

în Valahia, toți boierii țeril s’aiî dat în partea
BC
 Y
-67-

AR
lui, iar Vlad-Vodă, fratele său, văzîndu-se
părăsit, a fugit la Țara-Ungurească, unde

IBR
îndată, jăluind Ungurii asupra lui pentru
uciderea ce o făcuse Ungurilor în Țara-Ro-
mînească, l-au pus la închisoare în Bălgrad.

YL
Pînă la acest Domn scrie la Vizantină
toate întîmplările Domnilor Țerii-Romînești.

SIT
20-lea. Vladislav Basarab Voevod, anul
1451: după hrisovul său ce este dat la satul
Băi.șoara din Loviște, se vede că el domnia
ER
la acest an; care a domnit ani 5. Poate fi
el tot acela pe care la Vizantină îl numește
NIV

Vlad. După dînsul, la anul 1455, a domnit

Radu-Vodă cel Frumos, poate fi din Băsă-
răbeștl; într’a căruia vreme, la anul 1453.
LU

Maiii 29, au luat Turcii de la Greci Con-

stantinopolul.
jblea. Laiot Basarab Voevod, la anul
RA

1460. Acesta este carele cu totul s’a supus,

închinînd Țara-Romînească la Turci, cu a-
NT

ceastă tocmeală: să dea pe an haraciu gal­

beni 10.000 și în vreme de războiu să dea
ajutor. Iară zaherele, care, salahori, dînd
CE

în vremile războiului, să se ție în seama

haraciulul. Turci în țară să nu locuiască.
Case sau prăvălii să nu zidească, fără nu­
I/

mai pînă la vadurile Dunării să vie negu­

AS

țătorii turci să vînză și să cumpere marfă

cu rădicata. Geamii să nu zidească. Romînul
UI

ceva călători în Țara Turcească să nu plă­

tească haraciu. Și cel ce va merge la
BC
 Y
— 68 —

AR
Constantinopol, să-și poarte al său portJ,
să nu facă iasac2. Pe Domn să-1 aleagă

IBR
boierit și să fie pururea pravoslavnic. Boier
să nu se ridice din țară cu firman pentru
judecată, sau a-1 face surghiun. Turcul ce

YL
va avea judecată cu Romîn, să se judece
în țară la Divanul Domnesc. Care ca acestea

SIT
este firmanurile împărătești ce și pînă as­
tăzi .obicinuesc de se dau3. Așijderea în
ER
1 Ms. are: < port național» !
2 Poruncă de a purta o anume haină.
NIV
3 Cf. Tunusli, cap. XXXIX și capitolul V din Fo-
tino, partea VII, epoca IV.
în lucrarea tipărită de Tunuslil și care e forma
grecească a unei scrieri datorite tot lui Mihal Can-
LU

tacuzino, — aceste condiții, în altă formă decît cea

din Cronica noastră, se arată clar că sînt luate din
firmane următoare. într’un capitol precedent, vor-
RA

bindu-se de tratatul încheiat supt Mircea, nu se spune

mal mult decît că el cuprindea suma de 3.000 de
«■bani roșii» pentru tribut. Aceste puncte se mențio­
NT

nează pe scurt și la cronologia Domnilor, ce urmează.

La Fotino, se daă pentru tratatul cu Laiot aceleași
clause, pe cînd la Mircea nu mal e Un singur punct,
CE

ci un întreg act de învoială, cu o formă neadmisibilă,

din capul locului, căci în acest stil nu s’a scris nici
odată în cancelaria otomană. Fotino dă și date de
an, în socoteală turcească, și pentru tratatdl cu Mircea
I/

și locul, tot imposibil: Nicopol ! El adauge la urmă

că a scos amîndouă documentele dintr’o «cărticică* de
AS

la Alecu Văcărescu, care o avea de la Banul lenă-

chiță, tătăl săfi, ce le-ar fi copiat din «condicile îm­
părătești», fiind el la Constantinopol.
UI

Se știe însă că lenăchiță a scris o Istorie a împă-

paților otomani, și anume către sfîrșitul carierii sale,
BC
 Y
— 69 —

AR
vremi de războaie, să nu treacă Turcii os­

IBR
tași prin țară, ci să fie țara de tot slobodă,
cu legea si cu obiceiurile ei desăvîrșit,
deosebită de cealaltă stăpînire a țărilor

YL
turcești (din care legături, măcar că adesea
pînă astăzi le întăresc cu firmanuri. dară
cele mai multe nu le păzesc). Hotar a pus

SIT
să fie mijlocul Dunării, și ostroavele Dunării
cele de spre partea țerii să le stăpînească
ER
Romi nil. Atunci au dăruit pe Domn cu caf­
tan, cu cucă și cu un armăsar împodobit,
au dat sabie și buzdugan, semn de plină
NIV

stăpînire. Să aibă ca Pașii sangeac, două

tuiurl, 6 peicl1 și meterhanea, care pînă as-
U

după călătoriile și pribegiile lui la Turci. în această

AL

carte el cunoaște numai o întărire de privilegii supt

Mohammed al Il-lea (nu supt Baiazid, cala Fotino),
din care înseamnă două puncte privitoare la geamii și
R

renegați, și. ajungînd la tribut, nu știe nici de bani

NT

roșii, nici de cifra de mai sus, ci vorbește îndoielnic

de <talerl cincisprezece mii, precum am auzit*, și chiar
de șoimi. Urmează cel despre alegerea Domnului,
CE

care e întocmai ca la Cantacuzino și Fotino.

Conclusia e ușoară de tras. Fotino a căpătat de la
Văcărescu «cărticica» Tunusliilor, din care trage folos
și în partea istorică, și a crezut că face bine, înnă­
I/

dind familiile și date pe care el le dedusese. Ce se

află la dinsul, nu prețuiește mal mult decît ce se află
AS

în scrierile Banului Cantacuzino, adecă foarte puțin.

Pretinsele tratate sînt resumatul relațiilor vechi cu
UI

Poarta, așa cum se păstrase în mintea boierilor din-

tr’o epocă foarte tărzie.
‘ Ms. are: «taicl».
BC
 Y
— 70 —

AR
tăzî se dau. Și de atunci pînă astăzi a ră­

IBR
mas țara supusă la Poarta Turcească.
După moartea numitului Domn au încăput
la Domnie alte neamuri, ani 35. La anul

YL
1477, a domnit Vlad Țepe[lu]ș-Vodă. La 1493,
Radu cel Mare Voevod. După dînsul a dom­
nit fiul său, pe care-1 chema iară Radu, pe

SIT
la anul 1512. Atunci au trimis de la Poartă
Domn pe Mihnea-Vodă, pe care,neprimindu-l
ER
boierii, au ridicat Domn pe Vlăduță Voevod,
carele, împlinind un an în Domnie, a pierit
în războiul ce a avut cu Banul Craiovei,
NIV

la anul 1513.
J 2-1 ea. Neagoe Basarab Voevod, fiul lui
Laiot Voevod, și ginere al lui Cneaz Lazăr,
LU

Craiul Sîrbesc. Toată vremea Domniei sale

a petrecut-o cu pace, fără de războiu. Iară,
RA

asupra socrului său sculîndu-se Sultanul

Murat, La biruit; în care războiu a pierit
și Cneazul Lazăr, cu doi gineri ai săi, ce
NT

X erau Voevozi peste oști: anume Brancovici

și Mijoș Toplici. Iar fiii numiților Voevozi
CE

au venit la Valahia, la mătușa lor Doamna

luj_ Neagoe-Vodă. și, însurîndu-se, s’aîî sălăș­
luit în Valahia. Dintr’a cărora familii și pînă
I/

astăzi se prelungesc, însă din Brancovici

AS

se trag Brîncovenii, și dmTToplici Topli-

cenil*. Numitul Neagoe-Vodă a zidit, acea
mai frumoasă mănăstire ce este în toată
UI

1 Tradiții de familie, evident.

BC
 Y
— 71 —

AR
Valahia, care se numește Argeș. Toată este
zidită de piatră prea curată, ca o marmoră,

IBR
si cu foarte frumoase săpături; pe care a
zidit-o la anul 1518, iar la anul 15201 a zidit
Mitropolia din Tîrgoviște, ce este o prea

YL
mare zidire, în care după moartea sa acolo
s'a îngropat.* El a avut un fiu, anume Teo-

SIT
dosie, pe care l-a lăsat diadoh Domniei. Și,
Viind prea tînăr, i-a lăsat epitrop pe frate-
)său Preda, la anul 1521. Asupra cărora s’a
ER
sculat cu războiu un boier, anume Radu, de
la Buzău, și, biruindu-I, a pierit Preda în
NIV

razboiu. Iară Teodosie, scăpînd, a fugit la

Constantinopol, și acolo a murit. Tot într’a-
cel an s’a sculat asupra numitului Radu un
LU

Mehmet-Beiu de la Nicopoli, carele era

prieten al lui Neagoe-Vodă, și, biruind pe
răpitorul Domniei, Radu, s’a așezat el însuși
RA

în Domnie. în care vreme aflîndu-se la Cons­

tantinopol un boier, anume Stoica[n] Logofă­
NT

tul, și dînd jalbă la Poartă, a cerut Domn pe

Iiadu-Vodă de la Afumați, ce era ginere a
lui JȘeagu Basarab-Vodă. Pe care întărindu-1
CE

Poarta in Domnie, a tăiat pe toți Turcii,

ce-1 pusese Mehmet-Beiu subașl prin sate.
Pentru care, Mehmet-Beiu a venit cu grele
I/

oști asupra lui. Iară el atunci a fugit în Țara

AS

Piigurească, și apoi Poarta a rînduit Domn

pe tin Vladislav, la anul 1526; pe care, în anul
UI

Data nu e în cealaltă lucrare.

BC
 Y
AR
1528, venind Radu-Vodă de la Afumați cu

IBR
oaste ungurească, l-a gonit din Domnie, și
a rămas iarăși numitul Radu-Vodă în Scau­
nul socru-său, domnind ani 6. L-au omorîtbo­

YL
ierii, cei ce se sculase asupra lui cu răscoală.
X k După Radu-Vodă, ginerele lui Neagoe
I fîasarab-Vodă, a lipsit Domnia de la Casa

SIT
I Basarabilor aiiXJ72, și aii domnit alte nea-
lmuri într’acest timp. La anul 1529, a domnit
Moise fiul lui Vlădislav-Vodă. în anul 1530,
ER
Vlad-Vodă. în anul 1533,Vintilă-Vodă. în anul
1536, Călugărul Radu-Vodă,cel ce era egumen
NIV

la mănăstirea de Argeș, pe care pentru a

sa înțelepciune l-au ridicat boierii Domn. în
anul 1537x, Petru-Vodă. în anul 1544, Radu-
U

Vodă, fiul lui Radu-Vodă. în anul 1546. Mircea

Ciobanul-Vodă (între Domnia acestuia și
AL

între a lui Radu, fiul lui Radu, au luat Turcii

în stăpînire Brăila, Giurgiu și Turnu). în
R

anul 1553, Mircea-Vodă cel Tînăr. în anul

NT

1554, Pătrașco-Vodă cel Bun, care era tată

lui Petru Cercel-Vodă și a lui Mihai-Vodă
CE

cel Viteaz. în anul 1558, iară Mircea-Vodă

cel Tînăr. [în anul 1560, Petru-Vodă.] în
anul 1568, Alexandru Mircea-Vodă. în a-
I/

nul 1577, Milinea Alexandru-Vodă. în anul

1583, Petru Cercel-Vodă. în anul 1585,
AS

1 După notele pe care le-a avut la îndămînă Mihal,

UI

dar din care nu scoate decît, aici, această dată, care

e exactă.
BC
 Y
— 73 —

AR
iară Mihnea Alexandru-Vodă, carele, după
ce l-au scos din Domnie, s’a turcit. La anul

IBR
1591, Ștefan-Vodă Surdul. în anul 1592, A-
lexandru-Vodă. La anul 1593, Mihaî-Vodă *
cel Viteaz. El cu războiu a ieșit de supt

YL
stâpînirea turcească, a biruit pînă supt mun­
tele ce-I zic Balcanul, peste Dunăre, a stă-

SIT
pînit Moldova, a biruit pe Unguri, stăpînind
Bălgradul Unguresc, pe care apoi cu vicle­
șug l-a omorît un gheneral ce-I venise de la
ER
împăratul într’ajutor. în vremea Domniei
lui erau acel vestiți boieri viteji: Buzeștij.
NIV

(’alohireștil și Aga Farcaș, fiul Popei Stoica,

din care se trag în Valahia Fărcășanii.
După moartea lui, a venit Simion-Vodă,
LU

Domnul Moldovei, de a prădat Valahia. Și

după acesta iară s’a înnălțat în Scaunul
Domniei neamul Basarabilor.
RA

13-lea. Șerban Basarab Voevpd. Era ginere

a lin Mihaî-Vodă cel Viteaz. Boierii Bu-
NT

zeștl l-au ridicat în locul socrului său, la

anul 1601. Asupra lui a venit cu oaste Si-
mion Vdeyod, Domnul Moldovei, împreună
CE

cu Hanul Tătăresc, și intrînd în țară, i-a

biruit numitul Șerban-Vodă. După aceasta
s’a ridicat asupra lui Domnul Transilvaniei,
I/

Sechilmoj, care, venind în Valahia, și lovin-

AS

du-se cu Basarab-Vodă, s’au biruit Transil­

vănenii, în care războiu a căzut mort și
UI

Sechilmoj. Apoi, puindu-se stăpînitor al

Transilvaniei Sighismund Batori, fiul lui Se-
BC
 Y
— 74 —

AR
chilmoj J, de iznoavă a venit la Valahia cu

IBR
oști, fără veste ; în care vreme, fiind ostile
terii risipite, a fugit Șerban-Vodă prin
Moldova la Țara-Ungurească 2, domnind ani

YL
8. Cu acesta iară au intrat la Domnia Va-
lahiei alte neamuri. în anul 1609, a domnit
Radu-Vodă, fiul lui Mihnea-Vodă Turcul.

SIT
La anul 1614, Alexandru-Vodă, fiul lui Radu
Mihnea-Vodă. La anul 1618, iar Radu Mihnea-
Vodă, și, trecînd ani 4, a luat el Domnia
ER
Moldovei, și la Valahia a domnit iar fiul său
Alexandru, piuă la anul 1628 3. Atunci s’a
NIV

pus Domn alt Alexandru, Iliaș-Vodă. La anul

1630, Leon-Vodă, fiul lui Ștefan-Vodă Surdul,
ani [doi].
LU

y 14-lea. Matei Basarab-Vodă, fiul Vorni­

cului Danciu. La anul 1633, puindu-se el
RA

Domn, aii fugit boierii, cei ce țineau partea

lui Leon-Vodă, la Moldova; care, îndemnînd
pe Radu-Vodă, Domnul Moldovei, a venit
NT

cu oastea la Valahia asupra lui Matei-Vodă,

și s’au lovit la mănăstirea Plumbuita, ce
CE

este un ceas cale de la București, la apa

Colintinii, și, biruindu-se Radu-Vodă, a fugit
la Moldova, iar boierii lui Leon-Vodă s’au
I/

dus la Constantinopol ca să pîrască pe Ma-

AS

tel-Vodă. El, înțelegînd de aceasta, din voia

1 Poate greșală de copist, pentru «Batori Gabor,
UI

Craiul Ardealului», din cealaltă carte.

2 în ms. : «Muntenească».
3 «1629», tot greșit, dincolo.
BC
 Y
— 75 —

AR
sa s’a dus și el la Constantinopol, și, în-
dreptîndu-se la toate, cîte-1 pîrîseră acei

IBR
boieri, s’a întors iarăși în țară. După aceasta
a venit poruncă de la Poartă ca să meargă

YL
la Lehia să lovească Camenița. Carele, după
poruncă urmînd, dppă ce a mers și el cu
Turcii la Camenița, iar s’a întors în țară.

SIT
Atunci, viind asupra sa cu oaste Vasil ie- V*
Vodă. Domnul Moldovei, s’au lovit la Finta;
în care războiu cu multă vărsare de sînge
ER
birumdu-se Vasilie-Vodă, a fugit la Moldova,
și a început cu pîră la Poartă să strice pe
NIV

Matei-Vodă. Poarta, dînd crezămînt la ale

lui pîre, a trimis cu oaste pe un Sinan-
Pa.șa1. Matel-Vodă. înțelegînd venirea Pașii,
U

a trimis boieri spre întimpinarea Pașii, pe

care l-a primit la București cu mare cinste,
AL

ca un supus. Pașa, văzînd evghenia lui Ma-

tel-Vodă, și cunoscînd că mincinoasă a
R

fost pira, fără a-I face vre-o supărare Dom­

NT

nului. s’a întors la Constantinopol. După a-

ceasta, Vizirul a poruncit lui Matel-Vodă
CE

să meargă la Acherman, și, unde el era gata

a urma poruncii, a aflat că prin îndemnarea
lui Vasilie-Vodă pîndește Hanul și cu Pașa
I/

de la Saccea ca să-1 prinză. Din care pri­

cină n’a purces la Acherman, dînd în știre
AS

Ia Poartă pricina care l-a zăticnit. Iar, pe

UI

* Chenaan. <Sinan și în cealaltă carte. Acolo însă

lupta de la Finta e pusă unde trebuie.
BC
 Y
— 76 —

AR
de altă parte, ca să-și răsplătească, a luat
oaste în ajutor de la Racoți, Domnul Tran­

IBR
silvaniei, pe care împreunîndu-le cu ostile
sale și pornindu-le spre Moldova, a biruit
pe Vasilie-Vodă, a pus Matei-Vodă Domn

YL
Moldovei pe un Gheorghe Ștefan, Jar Va­
silie-Vodă, fugind, s’a duș^ la Timus Hat­

SIT
manul Căzăcesc, de la care luînd oaste întru
al său ajutor, cu care viind la Moldova, a
gonit pe Gheorghe Ștefan. După aceasta s’a
ER
pornit asupra lui Matei-Vodă și, întrîfid în
Valahia,s’a lovit cu numitul Domn; în care
NIV

războiu biruindu-se Moldovenii, a fugit la

Vasilie Voevod și Hatmanul Timus.
Matei Basarab Voevod a domnit ani 21.
U

A zidit din temelie și a înnoit multe mă­

năstiri, și anume mănăstirea Cîmpulung (ce
AL

era zidită de Radu Negru-Vodă, la anul 1215,

care a fost cel d’intîiu Domn al Valahiei),
R

care mănăstire, dărămîndu-se din temelie,

NT

a prefăcut-o. Asemenea și mănăstirea Slo­

bozia, mănăstirea Sadova. mănăstirea Din-
.tr’un lemn, mănăstirea Motru, mănăstirea
CE

Brîncoveni. mănăstireaNegoești, mănăstirea

Plătărești, mănăstirea Bjebu, mănăstirea
I/

Căldărusani, episcopia Buzăului, mănăstirea

Arnota, unde, murind, Talanul 1654, s’a în­
AS

gropat în această mănăstire. Și afară din

acestea și alte mai multe a preînnoit.
UI

în vremea Domniei sale venind! a Valahi a

acel d’intîiu Cantacuzino, Costandin fiul lui
BC
 Y
AR
Andronic, cum înnapoi am arătat, i-a dat
boierie Vel Postelnic, și l-a însurat cu ne-

IBR
poată-sa Elena, fiica lui Șerban Basarab-
Vodă, cel ce a domnit la anul 1601. Cu care >

YL
Elena a născut pe acei 6 fii, ce s’au arătat \
la siraua copaciulul a numitului Costandin:
din ai căruia fii se trag toți Cantacuzinii

SIT
cei de la Valahia.
Tot in zilele acestui Domn s’au încușcrit și
Brincovenil cu Basarabeștii, hiînd Preda
ER
Brîncoveanul, fiul lui David Brîncoveanul,,
pe o nepoată de soră a lui Matei Basarab-
NIV

Vodă.
15-lea. Costandin Basarab Voevod. A dom­
nit la anul 1654. El este fiu al lui Șerb an -
U

Vodă și frate cu Doamna Elena, soția lui

< andin Cantacuzino Postelnicul. El s’a
AL

împăcat cu Turcii^ cu Tătarii, cu Ungurii

și cu Moldovenii. A înjnicșorat birul lăcu-
R

itorilor țărani. A adaus lefile căpitanilor și

NT

a slujitorilor. Cu toate acestea, vrînd el să

strice tagma Seimenilor, ce era călărași,
care multe răutăți făceau prin țară, aceștia,
CE

fiind-că se incuscrase cu tagma dorobanților,

care era pedestrimea, și care nu mai puține
I/

jafuri și ucideri făcea (pe care tagmă a

vrut Matei-Vodă să o strice, și, grăbindu-1
AS

moartea, nu i-a dat vreme), s’au unit aceste

două tagme, și, sculîndu-se cu răscoală
UI

asupra numitului Domn, au călcat Vistieria

și au hfal multă sumă de bani, au omorît pe
BC
 Y
AR
boieri și li-au jefuit casele, au prădat mănăs­
tiri, au jăfuit sate, cărora neputîndu-li-se

IBR
împotrivi Costandin-Vodă, a fugit peste
Dunăre și a dat de știre la Poartă.

YL
Sultanul a orînduit pe Ștefan-Vodă, Domnul
Moldovei, și pe Racoți, Domnul Transilva­
niei, ca să fie într’ajutorul lui Costandin-

SIT
Vodă, care, împreunîndu-se cu toții, și lo­
vind pe Seimeni și pe dărăbanți, i-a stricat
foarte rău, și, așa liniștindu-se ei, s’au dus
ER
numiți! Domni la pămînturile lor. După
aceasta, rămășița dorobanților și a Seime­
NIV

nilor, avînd căpetenie pe Hrizea Spătarul,

iar s’a sculat asupra lui Costandin-Vodă1.
Acesta a orînduit pe Preda Brîncoveanul
U

cu lefeciii, cu saragelele și cu alte oștiri

ale țerii, și, biruindu-I, cu toate că pe mulțl
AL

a omorît, dar la cea după urmă iar s’a

sculat cu războiu. Deci Poarta, ca să se li­
R

niștească acestea, a lipsit din Domnie pe

NT

Basarab-Vodă. El s’a dus în Transilvania, și

apoi, în anul 1660, pe vremea cînd domnia în
CE

Valahia Gheorghe Ghica-Vodă (după cum mai

jos se arată), iar a venit în țară, și, nefolo­
sind nimic, s’a întors în Transilvania, unde
I/

acolo a și murit mîhnit, nerăinîind din-

tr’însul nici fii, nici fiice. Cu moartea lui s’a
AS

sfîrșit neamul Basarabilor din partea băr-

UI

1 Aceiași greșală ca și în cealaltă carte. Hrizea e.

în adevăr, învinsul de la Șoplea.
BC
 Y
— 79 —

AR
bătească, iar din fetele Basarabilor se trag

IBR
pana astăzi trei neamuri:
1. Cantacuzinil, cei din Țara-Romînească,
din cea mai sus arătată Elena, fiica lui Șer-

YL
ban-Vodă, și soră cu Costandin Basarab.
2. Filipeștii, boieri vechi alValahiei, din
fată de Basarab, din bătrinul Drăghici de

SIT
Mărgineni.
3. Brîncovenii, din fiica surorii lui Matei
Basarab Voevod, ce a fost măritată cu
ER
Preda Brîncoveanu, fiul lui David, care a
născut pe Papa Brîncoveanu.
NIV

Numitul Costandin Basarab-Vodă a zidit

Mitropolia din București.
U

Viața și întîmplările Postelnicului

AL

Costandin Cantacuzino, cel întîiît venit

în Țara-Romînească, și cel ce
R

ESTE AL CINCILEA Fit AL LUI ANDRONIC.

NT

El, viind în Țara-Romînească, după cum

am arătat, la Domnia lui Matei Basarab
CE

Voevod, și însurîndu-se cu Domnița Elena,

fata lui Șerban Basarab Voevod, a născut
cu dinsa șase fiii și șase fete, după cum.
I/

se arată înnapoi la fața..., la copaciul sira-

AS

lel sale, și în viața sa și-a măritat toate

fetele sale, cum mai jos se arată :
l-a. S’a măritat după Vel Banul Vintilă
UI

Corbeanul, al căruia neam s’a prelungit pînă

la Slugerul Costandin Corbeanu, cel ce a
BC
 — 80 —

Y
AR
fost însurat cu Maria, fata lui Brăiloiu, și
a murit la afiul 1748. Acesta a fost cel

IBR
după urmă din neamul Corbenilor din Va-
lahia, cu a căruia moarte s’a sfîrșit tot nea­
mul Corbenilor. Iar acești ce acum se nu­

YL
mesc Corbeni se trag din Maria, soția sa:
rămîind văduvă și fără copii, se numia după
bărbatul său Corbeanca, și, măritîndu-se ea

SIT
după un Grec de la Cuciuc-chioiu, care, nea-
vînd nume de familie, s’a numit după porecla
nevestei sale. ER
2-a... Aceasta s’a măritat după un boier,
anume Catargiu. Seminție dintr’însa n’a ră­
NIV

mas. Și, murind această Cantacuzină, s’a în­

surat acest Catargiu cu o Moldoveancă; din
LU

care se trag pînă astăzi Catargiii cel din Mol­

dova,precum și toți cei din Țara-Romînească.
3-a... S’a măritat după Papa Brînco-
RA

veanu (cel ce se trage din Brancovici, gi­

nerele lui Cneaz Lazăr, Craiul sîrbesc), și
a născut ea cu soțul său Papa, tata lui Con­
NT

stantin Brîncoveanu Voevod [pe Barbu și

pe acesta], a căruia strănepoți, anume Ni­
CE

colae și Manolache, Brîncovenii, trăiesc și

astăzi în Valahia, cei ce au și titlu de
Prințipi ai Imperiului.
I/

4-a... S’a măritat după Spătarul Pană Fi-

AS

lipescu, cel ce se trage din bătrînul Dră-

ghici de Mărgineni, carele se pogoară din
fratele Basarabilor. Din care Pană Spătarul
UI

se trage alt Pană, Vel Ban, cel ce trăiește

BC
 Y
— 81 -

AR
în Valahia, și are doi fii, anume Nicolae
și Costandin.

IBR
5. Florica, ce s’a măritat după . . .,
de la care a rămas o fată, pe care a mări­
tat-o în Valahia după . . . Balasache, și

YL
ea a avut doi copii, anume Costandin și
Radu Balasache, de la carii seminție n’a

SIT
rămas în Valahia. iar la Constantinopol sînt
Balasachi, din alt frate al acestui bătrîn
Balasache. ER
6. . . . S’a măritat după unul, ce după
familie se numia Costin; de la carele a
NIV

rămas Paharnicul Costandin Costin, care

s’a însurat cu văduva contesa lui Calnuchi,
cu care el copii n’a făcut, iar contesa avea
U

patru fii din cel d’intîiu soț al ei, contele

<’alnuchi, dintre cari, trei fii sînt ghenerali
AL

in slujba Imperiului, iar cel mai mic, anume

Iosif, a crescut în Valahia, care, în urmă,
R

mergînd la Viena, l-a făcut împărăteasa

NT

Maria-Terezia, camerier1.
Șase fii ai lui Costandin Postelnicul,
anume: Drăghici Spătarul, Șerban Voevod,
CE

Domnul Valahiei, Costandin Stolnicul, Mi­

hai Spătarul, Matei Aga și lordache Spă­
tarul, fiind-că se trag multe familii dintr’înșii,
I/

s’a făcut al fiește-căruia deosebit copaciu,

AS

cu a familiei lor povestire, cum înnainte se

UI

1 Cf. lorga, I»t. IU. rom., Tabla, p. 49.

BC

6
 Y
— 82 —

AR
va arăta. Iar aici intrăm în povestirea bă-

IBR
trînului Costandin Cantacuzino Postelnicul.
Numitul Costandin Postelnicul, de o parte

YL
cu clironomia de la socrul său și de la cum­
natul său Basarab Voevod, s’a îmbogățit,
de altă parte, s’a mărit a lui ipolipsis, nu

SIT
numai căci că era Cantacuzino și ginere de
Basarab, ci mai mult cu îngrădirea ce se
încuscrise cu douăsprezece familii din cele
ER
mai în stare ale Valahiei, prin mijlocirea în-
Isurăril fiilor săi și a măritișului fetelor sale.
NIV

După Costandin Basarab Voevod, la anul

1658, a domnit în Țara-Romînească Mihnea-
Vodă; în care vreme, hainindu-se Racoți,
LU

Domnul Transilvaniei, cel ce atunci era su­

pus Turcilor, a venit asupra lui cu oști Vi­
zirul Chiprilioglu. Atunci numitul Mihnea-
RA

Vodă a arătat boierilor că el s’a ajuns cu

Racoți și că va să se scoale împotriva Tur­
NT

cilor. Boierii, știind slăbiciunea oștilor lui, și

temîndu-se de Turci, au fugit supt munte la o
CE

mănăstire anume Șoplea. Mihnea-Vodă, te-

mîndu-se să nu descopere ei scopul său, au
pîrît pe boieri la Vizirul, cum că ei au fugit
I/

ca să se gătească de la acea mănăstire să

meargă la Racoți. Vizirul, ne mai cercetînd,
AS

a trimis Turci, și,prinzîndpeStolniculPîrvul,

peVistierul Istrate șipePredaBrîncoveanul1,
UI

1 în loc de Bîrsescu, ca în Ludescu. Cf. și An. Ac.

Bont., ser. 1, X2, p. 291.
BC
 Y
- 83 -

AR
li-aiî tăiat capetele. Iară Costandin Can-

IBR
tacuzino și ginerele său Spătarul Pană Fi­
ii pescu, scăpînd, au fugit la Moldova. De
acolo rîdicîndu-i un Capigibașa, i-a dus la

YL
Constantinopol, și, judecîndu-se cu capiche-
haia lui Mihnea-Vodâ, s’a îndreptat Can-

SIT
tacuzino și ginerele său Filipescu. Atunci
Mihnea-Vodă singur s’a descoperit, că, scu-
lîndu-se cu războiu, a tăiat pe toți Turcii,
ER
cîțl i-a găsit în Valahia.
După aceasta, aflînd el că Vizirul a biruit
pe Racoți, și temîndu-se să nu-1 dea Romî-
NIV

nil în mînile Turcilor, a fugit în Transil­

vania, în anul 1660. Și așa atunci s’a în­
LU

tors în țară Cantacuzino și cu ginerele său.

în acest an a pus Poarta Domn în Țara-
Romînească pe Gheorghe Ghica-Vodă, asupra
RA

căruia a venit cu oaste Costandin Basarab-

Vodă. Pe care biruindu-1 Ghica, a fugit Ba-
sarab la Țara-Ungnrească, unde acolo ași mu­
NT

rit. Atunci Ghica-Vodă a trimis pe Cantacu­

zino pentru trebile țeril la Odril, unde se
CE

afla atunci Vizirul Chiprulioglu de strîngea

oști ca să meargă asupra Nemților.
Vizirul, în taină, scrisese lui Mustafâ-Pașa
I/

de la Silistra ca săprinză pe Gheorghe Ghica-

AS

Vodă, avînd bănuială pe dînsul cum că va

să fugă la Nemți. Care Pașă, fără veste, nă­
UI

pădind la București, cu 40.000 de Turci1, și

* Numărul nu e dincolo.
BC
 Y
— 84 —

AR
prinzînd pe Gheorghe-Vodă, l-a băgat în fiare
și așa l-a trimis laConstantinopol. Iară Pașa

IBR
a rămas în București, ocîrmuind trebileDom­
niei. Boierii, speriindu-se să nu rămîie în țară
pașalîc, de grabă au înștiințat de toate la

YL
Odriiu pe Cantacuzino, care, prin prietenii
săi, și poate și cu dare de bani, a ridicat Vi­

SIT
zirul pe numitul Pașă din țară, poruncind să
facă Domn pe numitul Postelnic Costandin
Cantacuzino, sau pe cine el va cere.
ER
Grigorie Ghica, fiul lui Gheorghe-Vodă, a-
'flînd despre aceasta, a scris de lă Constan-
NIV

tinopole lui Cantacuzino, rugîndu-1 să-1 ceară

pe dînsul Domn, multe făgăduindu-i. Cos­
tali din'i-a dat răspuns să vie la Odrii. Care
U

viind și legîndu-se cu zapis la mîna lui Can­

tacuzino, 1-a_ cerut Cantu^uzinp de la Vizirul
AL

pedînsulDomn,făcîndu-se chezașTăfîtp^entru
el, cît și pentru banii ce rămăsese Gheorghe
R

Ghica-Vodă dator la mirie, și așa s'a făcut

NT

Domn Țerii-Romînești Grigorie Ghica-Vodă,

în anul _ 1660. Iată și copia zapisului lui Gri-
CE

gorie-Vodă la mîna lui Costandin Postel­

nicul, care și pînă astăzi este la Casa Can-
tacuzinilor, la strănepoții lui Drăghici:
I/

«Io Gligorașco Ghica-Vodă, dat-am cartea

«noastră la mîna cinstitului și credinciosului
AS

«boierului nostru, dumnealui jupan Costan-

«din Vel Postelnic, ca să fie într’aevea
UI

«înnaintea lui Dumnezeu și înnaintea oame­

nilor, cum, dacă mă va dărui Dumnezeu cu
BC
 Y
— 85 —

AR
«Domnia Țerii-Romînești, să nu am a ames-
«teca pe dumnealui la luatul banilor, și nici la

IBR
•chezășii să nu-1 puiu pentru bani; și,dacă
«mă va dărui Dumnezeu să merg în țară,
nici la boierie să nu-1 amestec, și nici o

YL
«bîntuială să n’aibă de Domnia Mea, ci să
«aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bă-

SIT
«trînă a noastră și a țerii, și nici la dări
«să n’aibă bîntuială, că l-am aflat credin-
* «cioasă slugă, și părintelui mieu, și noauă, și
ER
«țerii; și nu numai atîta, ci să am Domnia
«Mea a-1 milui cu ce va fi prilej peste an,
NIV

«să fie pentru hrana lui, fiind bătrîn și cre­

dincios; și nici să crez cuvintele cuivaș, de
«ar jHr£ ce ar pîrî, că Domnia Mea mă o-
LU

«dihnesc în credința lui. Iar, de mă voiii

«lepăda și voiiFcălca aceasta ce scriu mai
(«sus, Dumnezeu și pe mine să mă lepede și
RA

«să mă calce. într’această lume și în lumea

«ce va sâ fie. Și pentru încredințare am în­
NT

tărit cu iscălitura și cu pecetea mea. Anul

«1660.»
«Io Grigorie Ghica Voevod.»
CE

După aceasta, viind Grigorie-Vodă Ghica

Domn în țară, a rămas Cantacuzino capi-
chehaia pentru săvîrșirea trebilor. Care, mer­
I/

ging fa Constantinopol, a aflat că Poarta

AS

are scopos să orînduiască beglerbei la Țara-

Romînească, ca să rămîie desăvîrșit țară
UI

i turcească, după cum aceasta se dovedește

dintr’o scrisoare ce scrie Grigorie Ghica-
BC
 Y
86 —

AR
Vodă, răspuns lu£Cantacuzino, ce astăzi se
află la casa lui Drăghici Cantacuzino Spă­

IBR
tarul. Iată și copia acestei scrisori:
«Io Grigori e Gliica Voevod, scris-am la
«cinstiți! și credincioșii noștri boieri, dum-

YL
«neata Postelnice Costandine, și dumneata
«Apostole Căpitane. Poftim de la milostivul

SIT
«Dumnezeu să vă ție pre dumneavoastră
«sănătoși. Atîta facem știre dumneavoastră
«că pănă pre acum luat-am doauă părechi
ER
«de cărți de la dumneavoastră, trimise, una
«prin Osman, alta prin Portariul, și ni-a
NIV

«părut bine pentru sănătatea dumneavoa-

«stră, și de slujba ce ne faceți încă vă
«mulțămim dumneavoastră, și tot vă pof-
LU

«tim pre dumneavoastră, precum ați nevoit

«pînă pre acum, așa și de acum înnainte
«tot să siliți dumneavoastră, să nevoiți,
RA

«toate să le tocmiți, precum veți socoti

«dumneavoastră că va fi mai bine. îmlscri-
NT

II «eți dumneavoastră precum, că vor să.pue

«beglerbeila Țara-Romînească (acest lucru
CE

«să nu dea Dumnezeu să fle așa!), că atunci,

«de vor auzi celelalte țări precum că fac
«ei beglerbei în Țara-Romînească, atunci
I/

«toți se vor face una, și Moldovenii încă,

«fiind ei drepți, se vorface și ei haini, nu­
AS

mai cît se va afla acest cuvînt~cu beglerbei

«în Țara-Romînească. Zău că va vrea Vi-
UI

। «zirul sa-! așeze, și nu va putea! De aceasta

«am grăit și eu cu dumnealui Chiriță Pa-
BC
 Y
— 87 —

AR
naioti, de toate lucrurile pre amăruntul;
«și de aceasta l-am și pornit ca săvieaco-

IBR
lea. Deci și dumneavoastră veți grăi cu
dumnealui; deci, precum veți socoti că va

YL
ti mai bine, așa veți face, și, de altele ce
veți mai întreba de aicea, de toate vă va
face știre din gură jupan Panaiotache.

SIT
Dințară, nimeni nuni vine, dar așteptăm
(Să ni vie, și, de nu ni va veni îndată, vă
<voiu face știre. ER
«Dumneata Postelnice, mult îmi era dor
de dumneata să te văz, și nu lăsă Dum­
NIV

nezeu să fi venit, ca să fi vorbit două-trei

< cuvinte către dumneata. Ce voiu face? De
«cînd te-ai dus dumneata de la mine, am In
LU

rămas mut și surd, și făr’de om. Ci n’am

<ce face: în voia lui Dumnezeu să fie de
toate lucrurile; și ne caută a mulțămi lui
RA

Dumnezeii pentru toate. Stăpînul, cînd îl

supără sluga cea fără de minte, cu amar
NT

«lucru este; care știu pe dumneata că te

pricepi. Ci, tot precum le-am răbdat, voiu
răbda. Cu jupîn Panaiotache să grăești
CE

dumneata precum vei ști mai bine, că eu

aș fi grăit cu dumnealui deplin, ci, fiind
I/

dumneata acilea săvîrșit, dumneata vei

săvirși cu dumnealui; iar darul și alta
AS

despre nevoite, i-am zis eu dumnisale;

dumnealui s’au adeverit bine. Alta, și despre
UI

făgăduință, să socotești dumneata pre cît

vel socoti, într’ascuns, căce la lucruri mari,
BC
 Y
- 88 —

AR
«de va face cheltuială vre-o 50 de pungi în-

IBR
«tre toate darurile, iar de Vizirul și de îm-
«păratul nimica să nu li dăruiască, căcî că
«țara este în mîna hainilor. Iar, dacă se va

YL
«așeza, ce li va fi. voia, atîta vor lua, și cit
«vor cere, atîta li vom da, cum și astăzi ieau
«ei ce li este voia din aceste țări, și cu dă-

SIT
«ruială și fără dăruială. Ci eu scriu dumitale,
«iar dumneata, ca un destul înțelept, le vei
«socoti: precum va fi bine, așa să faci; și,
ER
«ce vel cunoaște, să faci, că de mine este
«făcut. Eu din cuyîntul dumitale nu voiu
NIV

«ieși, nicj de la mine să aștept! învățătură;

«că eu las asupra. dumitaleTde toate lucru-
«rile : cum vei socoti, așa să Jaci. Alta, pen-
LU

«tru banii dumitale, s’au împărțit: vei înțe-

«lege dumneata din cartea Armeagăi mai
RA

«pe larg; mie mi-ai prisosit dumneata cu

«talere 200 ; ci eu îți iert dumitale acele 200
«talere. Ni s’ar fi căzut să ți-i iertăm toți,
NT

«dar dumneata ești din destul înțelept, de

«vei primi și atîta ; iar Dumnezeu cel mi-
CE

«lostiv să se îndure spre noi, a ne milui după

«gîndul nostru, — atunci, cit îți va fi cu voia,
«atîta îți voiu da, și, cît vel vrea, atîta îți
I/

«vel lua, și, ce-ți va fi voia, așa vei face cu

«mine. Numai fii nevoitor de mă scoate din
AS

«gura neprietenilor mei. Iar ce voiu să mai

«zic mai mult către dumneata ? Că știi dum-
UI

«neata toată firea mea ce o am. Deci fi ne-

«voitor și iea pe Dumnezeu într’ajutor, și
BC
 Y
— 89 —

AR
«să silești să nu fie pre voia neprietenilor

IBR
«noștri. Alta, de cheltuiala de la mijloc, vi
«s’au trimis dumneavoastră talere 100, și,
«de va fi sănătate, iar vă vom mai trimite.

YL
< Acumatîta s’a întîmplat. Foarte să-ți_pui
«poalele ’n brîu și să te nevoiești, pentru
«mine și pentru dumneata, că noi amîndoi

SIT
«una sîntem. Aceasta vă facem știre. Să
«fiți dumneavoastră sănătoși. Septemvre,
anul 7168, iar de la Hristos 1660.
ER
«Io Grigorie Ghica Voevod x».
Iată și mulțămita și răsplătirea slujbelor
NIV

lui Costandin Cantacuzino Postelnicul de

către Grigorie Ghica-Vodă:
După ce numitul Cantacuzino a isprăvit
U

trebile lui Grigorie-Vodă, și după ce a scă-

pat prin ostenelile sale țara dintr’acea pri­
AL

mejdie ce era cu a se pune beglerbei (care

natura o dovedește că, de nu ar fi scăpat-o,
R

s’ar fi orînduit beglerbei la Valahia), după

NT

aceasta, a yenit Costandin Postelnicul la

București. Atunci, viind poruncă dela Viz>
CE

rul ca să meargă și Grigorie-Vodă cu ostile

sale într’ajutor Turcilor la Lehia, el a luat
cu dînsul pe doi cel mai mari fil ai lui
I/
AS

1 Aceste acte sînt numai menționate în cartea ti­

părită de Tunuslil. Bălcescu le-a scos din Genealy »
aceasta și le-a tipărit în Magasinul istoric I, p. 394
UI

și urm. Cf. I. Bianu, în Arch. soc. șt. și Ut. din lași,

II, pp. 439 și urm.
BC
 Y
— 92 —

AR
«Noi, cu mila lui Dumnezeu Gheorghe Ra-

IBR
«coți, Prințip pămîntului Transilvaniei, stă-
«pînitor a unei părți din Țara-Ungurească,
«Conte al Secuilor, ș. a., ș. a.

YL
«Cel ce lăcuiește la Valahia, în Filipești,
«dumnealui Postelnicul Coștandin Cantacu-
«zino,a cerut de la noi cu plecăciune, ca, la în-

SIT
«tîmplările cele de nevoie, să-I dăm lui, so-
«ției si fiilor lui, cu toate averile lor, să
«treacă în țara noastră. Care noi cu milos-
ER
«tivire am primit acea plecată a lui rugă-
«ciune, ca, ori-cînd va avea el trebuință, în
NIV

«vreme de răzmirîțiFaS^pace^să poată trece,

«cu toate cele ce se țin de casa lor, și cu
«averea lor, să se mute pentru odihna vie-
U

«ții lor. Pentru care poruncim cu milosti-

«vire și cu toată a noastră credință, ca, ori-
AL

«cînd mal sus numitul boier Costandin Can-

«tacuzino va pofti să-și trimită soția, copiii
R

«sau averea lui de la Valahia în țara noastră,

NT

«sau însuși va vrea să vie, să li se dea lor

«sau averilor lor volnicie slobodă și voie în
CE

«orașe. Și îl făgăduim noi, nici pe el, nici

«pe clironomil lui, nici averile lor, să nu-I
«gonesc, nici eu, nici al noștri clironomi
I/

«nici cum pe dînșii să nu-i gonească, si nici

AS

«cum să nu-I dea la ori-ce Prințip al Vala-

«hieî, fi indică se leagă a fi nouă și clirono-
«milor noștri cu cuviincioasa credință. Pen-
UI

«tru care spre încredințare am întărit acest

«hrisov cu a noastră pecete, și mai ales po-
BC
 Y
— 93 —

AR
runcim, fără nici un fel de îndoială, așa

IBR
să se urmeze. S’a dat în Scaunul nostru,
cetatea Bălgrad, sau, la cea ungurească :
Eeiervar; Fevruarie 28, anul 1655.

YL
«Gheorghe Racoți 1.»

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

1 Această diplomă s’a dat după o îndatorire luată

UI

<ie Constantin Postelnicul. Am găsit-o în Archivele

din Buda, și e tipărită acum în ale mele Studii tțidoc.,
IV, pp. 32-3, No. XLI.
BC
 Y
AR
— 94 —

IBR
Viața și întîmplările Spătarului
Drăghici Cantacuzino, ce a fost cel
D’lNTÎlt Fit AL LUI COSTANDIN POSTELNICUL,

YL
ȘI A familie! lui Drăghic!, ce se trag
dintr’însul pînă la anul 1787.

SIT
Drăghici a fost însurat cu Păuna fata Ma-
relui-Logofăt Diicu Buicescu de la Valahia 1
ER
și,încă trăind tată-său, s’a înnălțat la boieriile
cele mal mari ale Valahiei, fiind Mare-Spă-
tar2, la care, după scrisorile ce se văd scrise
NIV

către el, se vede că pe dînsul, pentru așa

vrednicie, îl prețuia mal mult decît pe cei­
U

lalți frați ai lui După cum se adeverează

și din scrisoarea ce-I scrie mumă-sa Doamna
AL

Elena, după moartea soțului ei Costandin

Postelnicul; a cărei scrisoare iată-i coprin-
R

derea aici, în copie:

NT

«Iubite fiul mieu Drăghici, și Șerbane, să-

«nătate vă poftesc de la Dumnezeu. Cu ve-
CE

«nirea copiilor nu mă putui ține a nu vă

1 E vestitul Diicu, pe rînd Agă și Spătar-Mare, din
I/

care Matel-Vodă voise a-șl face urmașul. La moartea

Voevodulul, el era la BuiceștI, unde-I era bolnav de
AS

moarte un fiii (v. lorga, Socotelile Brașovului, pp. 97-8).

Fata lui e pomenită ca fiind în Ardeal în 1655 (Hur-
muzaki, Frațjnieute, III, p. 222).
UI

2 în campania din 1663 în Ungaria, Drăghici era

Logofăt, și se știe că peste cîteva luni a fost ucis
bătrînul Cosntantin. V. Hurmuzaki, V1, p. 71. Spătar
BC

a fost pe urmă.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RAL
UNIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
— 95 —

AR
«scrie, cercetîndu-vă de sănătate, și mai

IBR
«ales venirea lor este, pentru că, ajungîndu-
«mă bătrînețele, și fiind slabă, gîndit-am să
«vă tocmesc și să vă așez după cum se cu-

YL
«vine părinților asupra fiilor, pînă sînt cu
«suflet, după cum am văzut și scrisoarea fe-
«ricitului al vostru părinte și al mieu soț, etc.

SIT
«Iară pe tine, Drăghici, te las să li fii tată,
«în locul tatălui vostru, după cum și dum-
«nealui te-au ales săli fii tată, așa și eu te
ER
«aleg. Deci, toți să aibă a te cunoaște ca
«pe un părinte. Știu că tu nu poftești rău
NIV

vre unuia. Și, care nu se va pricepe, tu-1

«învață și-1 îndreptează, după cum ți se
«cuvine.
U

«Iară, care nu te va asculta, blestemul

tată-său și al mieu să fie asupra aceluia, —
AL

«că eii poftesc pace între voi, după cum și

Dumnezeu voiește, că pînă atunci și Dum-
R

«mnezeu va fi între voi, ș. a.

NT

«A voastră mumă:
«Elena*
CE

Se mal vede pe numele lui Drăghici un

zapis, dat de Grigorie-Vodă Ghica, încă
I/

beizadeă fiind, cînd tată-său Gheorghe-Vodă

domnia la Moldova, din anul de la Facerea
AS

Lumii 7167, iar de la Hristos 1659, Aprilie

11, — după care se cunoaște că și el a fost
UI

fugit la Moldova, cu tată-său și cu cumnatu-

său Filipescu, în anul 1658, în vremea Dom-
BC
 Y
— 96 —

AR
niel de la Valahia a Mihnii-Vodă; al cărui
zapis noimă cuprinde, cum înnainte arată:

IBR
Zapisul Ghicii.
«Noi Grigorie Ghica-Vodă, fiul lui Gheor-

YL
«ghe-Vodă, dat-am această a noastră carte
«credinciosului dumnealui Spătarului Dră-
«ghici Cantacuzino, căruia întîmplîndu-se de

SIT
«au pribegit, și pentru scăparea lui au venit
«în țara noastră, ș. a., am poftit a-1 trage la
ER
«noi, adeverindu-1 printr’această scrisoare
«ca să fiu eu cu inimă curată, ș. a., și, de se
«va întîmpla vremea a ne despărți cu tru-
NIV

«pul, iar cu sufletul și cu credința să fim

«nedespărțiți unul de altul, ș. a.
Deosebit de aceste dovezi cum că el avea
U

ipolipsis încă din viața tată-său, și că era

AL

socotit între cei trebuincios! oameni, el după

moartea tată-său a rămas un stîlp al Valahi ei,
căpătînd mult ipolipsis de la toată obștea.
R

Pînă astăzi, dintre boierii cei vechi ai țerii

NT

tot cu laudă pomenesc numele lui, și mai

ales atît și-a cîștigat dragostea acelui prost
CE

norod al Valahiei, încît și pînă acum a

rămas părerea între ei. de zic cum că pe
dînsul bau omorît la Poartă, fiind-că Turcii
I/
AS

1 Pentru situația lui Grigore pe lingă tatăl său în

această Domnie moldovenească, v. Iorga,« SZudtZ și doc.,
IV, pp. 55-6, no. LII, partea corespunzătoare din
UI

Prefață și Ghibănescu, Grigore- Vodă, în Arh. /toc. șt. și

lit. din Iași pe 1901.
BC
 Y
— 97 —

AR
peste haraciu au cerut să se dea din țară și
cite o mare sumă de copii la împărăție, și

IBR
el, neîngăduind a se face acest obiceiu, l-au
dus la Constantinopol, și de viu l-au jupuit
de piele. Și așa, din om în om rămîind această

YL
basnă, așa crede norodul cel prost a fi a lui
moarte. Aceasta cu adevărat se știe că n’a
fost așa, dar destul că după această rămasă

SIT
auzire ce între norodul cel prost se obici-
nuește, și ei după povestire o cred drept
ER
adevărată, se cunoaște și se dovedește că no­
rodul Țerii-Romînești foarte l-a iubit, și
că l-a avut în multă evlavie, socotindu-1
NIV

ca pe un părinte al acelui de obște norod

al țerii.
Iar, cît pentru moartea lui, cum că a mu­
LU

rit la Constantinopol, este adevărat, dar nu

omorit, ci după cum înnainte se arată.
RA

La anul 1665, după fugirea lui Grigorie

Ghica Voevod la Țara Nemțească, a orîn-
duit Poarta Domn la Valahia pe Radu Strida
NT

Voevod, fiul lui Leon-Vodăl. El a adus mul­

țime de Greci cu sine, de la Constantinopol,
CE

pe cari, orînduindu-i, au cuprins toate boie­

riile și dregătoriile țerii, încît boierii pă-
mîntenî nu mai încăpeau nici la o chiverni­
I/

seală. Lingă aceasta, numitul a îngreuiat și

norodul cu multe biruri, pînă la atît, încît
AS

1 Grigore fuge încă în 1664; în Februar 1665 începe

UI

Domnia lui Radu (iorga, Soc. Brașovului p. 106).

BC
 Y
- 98 —

AR
nemai puțind norodul și boierimea suferi,

IBR
s’au sculat cu răscoală asupra Radului-Vodă.
El, știind cit ipolipsis are toată obștia la
Drăghici Cantacuzino, a căzut la el cu ru­

YL
găciune. Deci el, intrînd mijlocitor între
Domn și între obște, s’au împăcat cu așeză-
mînturi; una, ca să gonească Radu-Vodă pe

SIT
Greci (după cum i-a și gonit), și a doua,
ca să scază birurile ce le îngreuiase. După
aceasta, a pornit pe Drăghici Spătarul la
ER
Constantinopol, ca să întărească privileghiu-
rile terii de către Poartă, și pe Radu-Vodă
NIV

în Domnie. Care, mergînd și umblînd în

aceste trebi, s'a bolnăvit și a murit în Con-
stantinopol, de moarte de la Dumnezeu. Al
U

căruia trup, aducîndu-1 în țară, l-au îngropat

la Comana, ce este o mănăstire zidită de
AL

moșul lui Drăghici, adecă de Șerban Basa-

rab Voevod : tatăl Doamnei Elinei, mumei
R

lui Drăghici,—în anul 1667, Noemvrie 13 h

NT

Radu-Vodă și toată obștea foarte s’au în­

tristat de moartea lui. După cum se dove-
CE

1 Cf. Cronica lui Ludescu. în cronica dușmană

Cantacuzinilor, a lui Constantin Căpitanul, li se atri­
buie lor întețirea răscoalei. Din amîndouă se vede
I/

însă că Drăghici murise acum în timpul turburărilor.

AS

Căpitanul afirmă moartea de ciumă a celui mal mare

din fiii Postelnicului, pe cînd Ludescu vorbește de
otravă. Inscripția pietril de pe mormîntul lui Dră­
UI

ghici am tipărit-o în Cronicile tnuntene, p. 169. Data

morțil e, firește, greșită. Cf. documentul ce urmează
și cel din Magazin, I, p. 181.
BC
 Y
— 99 —

AR
dește din scrisoarea și din hrisovul Radului-

IBR
Vodă, ce și pînă astăzi se află la străne­
poții lui Drăghici.
Scrisoarea lui Radu Voevod:

YL
«Io Radu Leon Voevod, din mila lui Dum-
' «nezeu Domn a toată Țara-Romînească, scriu
«ție, de bun neam născute, Pîrvule Cantacu-

SIT
«zino, sănătate. Către aceasta, fătul mieu,
«de la Domnia Mea iubitul tatăl vostru aflîn-
«du-se în trebile țeril, cu toată nevoința și
ER
«dreptatea, din voia lui Dumnezeu întîl-
«nindu-1 năprasnica moarte, și lăsîndu-vă
NIV

«viață și părintească blagoslovenie, trecu

«către vecinica odihnă, pe noi părăsindu-ne
«întru multă voie rea și întristăciune, că
U

«de la noi în acest ceas nici o folosință nu

«putu a-I sosi, fără numai către Dumnezeu
AL

«rugăm să-I dăruiască împărăția Cerului. Iar

«ție, fătul mieu, și la toată casa voastră, pen-
R

«tru vrednicul tatăl tău și pentru dreapta

NT

«lui slujbă, întru care moartea l-a întîlnit,

«eă făgăduiesc, Domnia Mea, ca mila mea
CE

«să fie asupra voastră și asupra casei voastre,

«și, orl-cît mă va ținea Dumnezeu în locul
«acesta, să mă știți în locul răposatului pă-
I/

«rintelul vostru, purtîndu-vă de grijă. Și tu,

«ca un vrednic, fiul meu, iea urma tatălui
AS

«tăfi, că iată Domnia Mea te miluiesc cu

«slujba tatălui tău, să fie pe seama ta, dînd
UI

«poruncă la Căpitanul cel Mare și la cel-

«lalți la toți, ce trebl vor fi, sale caute, iar,
BC
 Y
— 100 —

AR
«ce va fi venitul, să-ți vie la mina ta, să
«nu se risipească fără ispravă: chiar veți

IBR
«cunoaște mila Domniei Mele. Atîta numai.
«Noemvrie 13, anul Facerii 7176, iar de la

YL
«Hristos 1667.
«Radul Voevod.»

SIT
Hrisovul lui Radu-Vodă :
«Io Radul Leon Voevod, din mila lui
«Dumnezeu Domn pămîntului Ungro-Vlahiei,
ER
«tuturor facem în știre cu acest cinstit hri-
«sov al Domniei Noastre, cărora li se cuvine
NIV

«a ști, cinstiților archierei, și prea cuvioșilor

«arhimandriți, egumenilor după la toate
«sfintele lavre, preoților și boierilor celor
LU

«mari și al doilea, și tuturor slujitorilor din

«toată țara Domniei Mele, ca să știe că, după
«ce ne dărui milostivul Dumnezeu pe Dom-
RA

«nia Noastră a fi Domn și biruitor al acestui

«cinstit Scaun a Domniei Țerii-Romînești,
NT

«iară boierul Domniei Mele răposatul Drăghici

«Cantacuzino, Mare-Spătar, aflîndu-se întru
«cinstea Domniei, împreună cu alți boieri ai
CE

«țerii, ca un bun și de bun neam ce a fost,

«fiind întemeiat cu frica lui Dumnezeu și
«poftitor de binele țerii, și pentru al Domniei
I/

«Noastre, întru nimic nu s’a cruțat a-și da

AS

«odihnă trupului, ca să se odihnească la casa

«lui,nici pentru toată viața lui, petrecîndprin
UI

«străinări, pe la Constantinopol și prin alte

«părți, tot pentru binele țerii și al Domniei,
BC
 Y
— 101 —

AR
«pînă ce și-au pierdut și viața la Constanti-

IBR
«nopol, fiind înstrăinat de casa sa și de copiii
«săi. Care nu se putu afla din boierii țerei, mă-
«car și mai dinainte vreme, protivnic în acest

YL
chip, de vreme ce, casa lui și coconii lui
«dărâmării lăsîndu-i, pustiitu-i-au pentru
binele și folosul țerii. Pentru care lucru,

SIT
văzînd și Domnia Mea că arată atîta poftă
«spre binele țerii, socotit-am, sfătuindu-ne
ER
«cu toți cinstiți! dregătorii Domniei Mele,
boierii cel mari și al doilea, că datoria
«creștinească, care au arătat către țară și
NIV

«către Domnia Mea, trebuește dară să se

arate bine casii și coconilor lui; care bine
«să se afle stătător și neclintit: să fie în
LU

pace coconii și toată casa lor de toate dă-

«rile și nevoile țerii: nici la un val sau la
«dări să nu fie amestecați; pînă ce vor crește
RA

«toți și se vor căsători, pînă atunci de nici

«unile val să nu aibă; ci să fie de toate dă­
NT

rile în pace, ca să se întărească și să se

«adauge, ca să poată fi și ei de treaba și de
CE

«folosul țerii. Acest bine arătăm Domnia

«Mea, dimpreună cu Sfatul Domniei Mele, ră­
posatului Drăghici Spătarul și a coconilor
I/

lui, Pirvu Cantacozino Postelnicul, Cos-

«tandin Cantacozino, Șerban Cantacozino
AS

«și Grigorașco Cantacozino, pentru dreptatea

«și credincioasa slujbă care au arătat pă­
UI

rintele lor către țară. Și, în urma Domniei

Noastre, pe care Domn îl va dărui Dumne-
BC
 Y
— 102 —

AR
«zeu a fi Domn și stăpînitor terii, să aibă

IBR
«a cinsti, a înnoi și a întări acest hrisov
«al Domniei Noastre, ca și ale Domniei Lui
«mile și drese să fie cinstite și în seamă

YL
«ținute, neclintite și nestricate în veac amin.
«La acest Sfat s’a aflat față următorii boieri:
«Gheorghe Vel Banul Craiovei, Mareș Vel

SIT
«Dvornic, Radul Vel Logofăt, lanache Vel
«Vistier, Șerban Cantacozino Vel Spătar,
ER
«Neagoe Vel Clucer, Mihaiu Cantacuzino Vel
«Postelnic, Gheorghe Vel Stolnic, Papa Vel
«Comis, Stoian Vel Pitar, Radu Năsturel
NIV

«vtori Logofăt, și eu Dumitrașco Logofătul

«scris-am. în Scaunul Domniei, București, s’aii
«scris aceasta, în anul curgător 7176, iar de
U

«la Hristos anul 1667.

AL

«Radu Leon Voevod.»

Țara-Romînească la toate vremile de răz-

R

miriță este supusă la grele năcazuri, la ro­

NT

bie încă și la morți. Pentru aceia acei vechi

boieri ai țerii cei mai mulți se ajungeau cu
CE

stăpînitorii cei după vremi din vecinătate,

luau privileghiuri, ca la vremi ca acestea să
poată scăpa casele lor și averea lor, tre-
I/

cînd-o în Transilvania, unde pînă astăzi scă­

parea pămînturilor Valahiei este Brașovul și
AS

Sibiiul, supt acoperemîntul împăratului.Deci

și numiturDrăghici Spătarul într’acea vreme,
UI

fiind Gheorghe Racoți Domn și stăpînitor

Transilvaniei, prin facere de slujbe a că-
BC
 Y
— 103 —

AR
pătat de la Racoți aceste hrisoave, ce, tăl-

IBR
măcindu-se, din limba latinească, romînește,
s’au scris aicea cum în jos se arată:

YL
Hrisovul Iul Racoți.
«Noi Gheorghe Racoți,cu mila lui Dumnezeu
Prințipe al Transilvaniei, stăpînitor a unii

SIT
părți a Ungariei, și Grof al Secuilor, dăm
știre tuturor ce li se cuvine a ști și ară­
tăm că, după rugăciunea unora dintre ai
ER
noștri svetnicl, și după a noastră prive-
ghiere, pentru credincioasa slujbă ce ni-au
NIV

arătat nouă acel nobil Traian Cantacozino

«din FilipeștI, boier al Domniei Valahiel,
<care ne-a făgăduit nouă, ca și de aci
U

innainte să ne slujească cu credință la toate

trebile ce i se vor încredința lui, și așa,
AL

cdupă a noastră milă și iubire de îndurări,

drept fericire socotind acestui mal sus nu­
R

mit Traian Cantacozino, și tuturor ce se

NT

vor trage dintr’însul, parte bărbătească și

femeiască, îl înnălțăm dintru starea cea
CE

mică a sa, în care a fost el pînă acum, și

<îl adăugim pe dînsul printr’acest hrisov în
suma celor adevărațl și mai vechi nobili
I/

al Prințipatulul nostru Transilvania, și a

părții ce din Țara Ungurească este supt a
AS

noastră stăpînire. Deci poruncim de la aceas­

tă vreme pe numitul Cantacozino, și pe toți
UI

cel ce se vor trage dintr’însul, să fie cu-

noscuțl de drepți și adevărațl nobili, și, în
BC
 Y
104

AR
«semn de a lui desăvîrșită nobilitate, dăm

IBR
«numitului Cantacozino și tuturor clirono-
«milor lui să aibă acest semn, adecă: calpac
«ostășesc albastru. în care se află coroană

YL
«împodobită cu multe feluri de pietre
«scumpe, din care coroană ese un leu cu

SIT
«limba scoasă, țiind în labă un paloș gol,
«în care este înfipt cap al neprietenului, și
«de-asupra coif ostășesc, iar de-asupra coifu-
ER
«lui coroană crăiască, împodobită cu pie-
«tre scumpe, care acest (adecă semn) este
«încunjurat cu multe feliuri de flori. Noi
NIV

«dăm lui voie să poarte acest semn de no-

«bilitate, după obiceiul celorlalți nobili,
U

«ce-1 întrebuințează pretutindenea, atît la

«oaste, cît și la jocurile de suliță, la ceartă,
AL

«la toate deprinderile1 ostășești, și la adună­

rile nobililor, la pecetie, la jale, la covoară,
R

«la inel, la calcan, la cort, la case și la mor-

«mînt. Așijderea, îi dăm voie să se folo-
NT

«sească cu toate proterimile și privileghiu-

«rile, după cum se folosesc și ceilalți tio-
CE

«bili ai Prințipatului nostru Transilvania, și

«acei din partea Țeril Ungurești, asemenea ale
«lor dreptăți și obiceiuri, ca ale celor vechi
I/

«nobili. Care, pentru adeverința și pururea

AS

«credință, îi dăm, lui și tuturor ce se vor

«trage dintr’însul, parte bărbătească și fe-
UI

«meiască, dintr’a noastră milosîrdie acest

1 în ms.: «exercițiile».
BC
 Y
— 105 —

AR
«hrisov, întărit cu a noastră pecetie și is­

IBR
călit cu mîna noastră. S’au dat în orașul
nostru Alba-Iulia (Bălgrad), la Septemvrie
«13, anul 1658».

YL
«Gheorghe Racoți.»

Alt hrisov, tot dela Racoți.

SIT
«Noi, cu mila lui Dumnezeu Gheorghe Ra-
«coțl, Prințipe al Transilvaniei, stăpînitor a
unii părți a Țeril Ungurești, ș. a., facem știre
ER
«printr’aceasta la tot norodul, că, după in­
trarea celui de înnălțat neam boier Can-
NIV

«tacuzino, Marele-Canțelar (Mare-Logofăt),

«supt a noastră prințipească stăpînire, după
«a lui rugăciune, după a lui pînă acum cu noi
LU

politipseală, și după a lui credință, cu care

«se leagă el și clironomil lui să înmulțască
«a lor plecată credință, am priimit noi aceasta
RA

«cu milostivire supt a noastră prințipească

pază și purtare de grijă. De aceia dăm
NT

«voie lui și soției lui2, așijderea și tuturor

CE

1 Dră ghici, atunci Logofăt, fusese în misiune la

Craiii în numele Domnului săO Mihnea al III-lea. La
16 August st. v., Voevodul încercă a prinde pe Con­
stantin Postelnicul și pe ginerele lui, Pană Filipescu,
I/

ce se aflati <la satele lor de la munte, pre apa Praovek.

El prinseră de veste și fugiră .în Ardeal, de unde
AS

vedem că nu se întorsese DrăghicI (Ludescu, în Afa-

gasin, IV, p. 349).
* Tatăl el, Diicul, se află între boierii etăiațl de
UI

Domn în August 1669 (cf. Ludescu, p. 351 și Soc. Bra­

șovului, p. 104).
BC
 Y
— 106 —

AR
«celor ce vor fi lor clironomi, și averilor
«lor, să treacă într’a noastră prințipească

IBR
«stăpînire. Și i-am făgăduit luî cum că, atîta
«noi, cum și ai noștri clironomi, nici în-

YL
«tr’un chip pe dînsul și pe ai lui clironomi
«la acest de acum Domn al Valahiei, sau
«la clironomi! lui, nici după cererea rude-

SIT
«niilor, nici după rugăciunile altora, pe
«dînsul din țara noastră nici cum să nu-1
«dăm, pînă cînd el și ai lui clironomi nu
ER
«vor fi încredințați și apărați. Așijderea, sau
«cînd ei vor pofti să meargă de la noi, atunci
NIV

«slobozi vor fi de către noi, cu toată averea

«lor, a-I lăsa pe dînșii.
«Pentru aceia poruncim noi tuturor cre-
U

«dincioșilor supușilor noștri, ca, după cetirea

«acestui manifest al nostru, să înțeleagă a
AL

«noastră către dumnealui Marele-Logofăt

«Drăghici Cantacozino milostivnica și buna
R

«voire, într'acest următor chip, și anume:

NT

«îndată ce el, soția lui, fiii lui și averea

dor se vor afla nevoiți a intra supt a noastră
CE

«stăpînire, atunci prin toate orașele și prin

«toate locurile, ori-unde el va pofti să tră-
«iască, să-l primească cu cinste, de vreme
I/

«ce el după a noastră voie și poruncă poate,

«acolo unde-I va plăcea, să locuiască; și,
AS

«măcar cu ori-ce fel de mijloc, nici după

«cererea acelui stăpînitor Domn al Valahiei,
UI

«nici după cererea clironomilor luî, nici de ar

cere pre rudenii sau pre alții dintr’ai lui,
BC
 Y
— 107 —

AR
«nimenea nici-un fel de turburare să nu-i
«facă, nici însuși lui, nici averea lui să nu o

IBR
«puie supt strejuire, nici să nu-1 dea din-
«tr’a noastră stăpînire; ci încă fie-care îm­

YL
potriva acestora are datorie a-1 păzi de
«toate strîmtorările. Și, cînd ei vor pofti a se
«întoarce la patria lor, să-i slobozească pre

SIT
dînșii cu toată averea lor. Pentru a căreia
încredințare, am întărit noi aceasta cu a
noastră prințipească pecetie, și cu mîna
ER
noastră am iscălit acest al nostru hrisov.
«S'aU dat în orașul nostru Alba-Iulia (Băl-
NIV

grad), Fevruarie 28, anul 1656.

«Gheorghe Racoți.»
LU

S’ar cuveni să intrăm în sfîrșitul poves­

tirii Radului Voevod și în istoria lui Șer­
ban Voevod Cantacuzino și a fraților lui,
RA

dară, ca să meargă a fieșcăruia șiră deose­

bită, din tată la fiu, cum urmează a lor is­
NT

torie, prelungim aici siraua lui Drăghicî,

cine se trag dintr’însul, și a lor povestire,
CE

pînă la anul 1787. Și, după aceasta, întor­

ci ndu-ne, vom arăta a lui Șerban Voevod;
apoi, pe rînd, . neșcăruia frate, deosebite,
I/

necunnîndu-le iară, pînă la anul 1787.

AS
UI
BC
 Y
— 108 —

AR
MAI ÎNTÎltJ ARĂT FETELE SPĂTARULUI

IBR
DrĂGHICI CaNTACUZINO, ȘI CINE SE TRAG
DINTR’ÎNSELE.

YL
1. Maria: s’a măritat după Izvoranux, șii-au
rămas doi fii, Pîrvul și Șerban. Din acest
din urmă n’a rămas seminție, iar din Pîr­

SIT
vul se trag Izvoranii ce lăcuiesc în Valahia.
Sanda, fata Marichii, s’a măritat după Ște­
fan Obedeanu: dintr’înșii a rămas Nicolae
ER
Obedeanu la anul 1787.
2. Calița: s’a măritat după Manta Cîmpi-
NIV

neanu. Ei au născut pe Pîrvu, ce s’a însu­

rat cu Chiajna Albească sau Grădișteanca.
De la dînșii a rămas o fată : Anița, ce s’a
U

măritat după Pană Filipescu, și cari aii doi

fii, anume Nicolae și Costandin, și trăiesc cu
AL

tatăl lor pînă acum, la anul 1787.

A avut Pîrvu Cîmpineanu și un fiu, anume
R

Pantazi. S’a însurat cu Maria, fata lui bei­

NT

zadea Costandin Cantemir, de la care a ră­

mas doi fii Cîmpineni, Scarlat și Costandin,
CE

cari trăiesc la Valahia 12.

3. Antița: s’a măritat după Mihălescu (după
I/

1 Se chema Radu și era în 1693 Stolnic în Divanul

AS

Brîncoveanulul (Soc. Sibiiulul, p. 18 nota).

2 De curînd a apărut o traducere romînească a bio­
grafiei lui Dimitrie Cantemir de Bantiș-Caminschi.
UI

La urmă, e o spiță a neamului, arătînd înrudirea ur­

mașilor lui cu familii românești.
BC
 Y
— 109 —

AR
familie, iară, după sat, Cîndescu1, și a năs­

IBR
cut pe Șerban Cîndescu, carele s’a însurat
cu 1 linca, fata lui lanache Văcărescu. De
la dînșii au rămas doi fii, anume Costandin

YL
Logofătul, carele întîiu s’a însurat cu fata
Bărbătescului, și, născînd o fată, a măritat-o
după Nicolae Lehliu, apoi, murind Bărbă­

SIT
teasca, s’a însurat Cîndescu cu fata lui lene
Slătineanul, și, murind el, i-a rămas un fiu,
ce trăiește la Valahia împreună cu mumă-sa.
ER
loniță Cîndescu, fiul lui Șerban și fratele
lui Costandin, s’a însurat cu Luxandra,
NIV

fata Tomii Guliano, iară mumă-sa era Can-

tacuzină, fata Spătarului lordache. Acest
loniță copii n’a făcut. Mihaleștii este neam
U

vechili al Valahiei; ei au și privileghiuri

vecjii de la-fmperatorii Austriei2.
AL

Flit SPĂTAJiULUt DrăghicI Cantacuzino.

R
NT

Costandin, care a fost al doilea fiu; Gri-

jrorie, care a fost cel mai mic fiu al lui
Drăghici Spătarul.
CE

Acești doi aiî murit în vîrstă tînără, neîn-

surați, de la care seminție n’a rămas, Ser-*
I/

ban s’a însurat întîiu cu Maria, care era fata

AS

1 Mihaicea Cîndescu, Mare-Pitar în 169^ fsoc. Ăi- \

bitului, l.cj. ->
2 lanache Văcărescu e cel sup< Brîncov.eanji; pep-”'
UI

tru un Guliano, v. memoriile lui Langeron, în* Aurmu-

zaki, Supt. I» p. 382 și notU 1-. .
BC
 Y
— 110 —

AR
Dvorniculuî Ghenciu Rustii de laValahia1,

IBR
cu care a născut numai o fată, și a murit
mică, pruncă; după care murind și numita
Maria, s’a însurat Șerban al doilea rînd cu

YL
Andreiana, fata Fălcoianului2, cu care n’a
născut nici un copil. Numitul Șerban în vre­
mea lui Costandin Brîncoveanu Voevod a

SIT
fost Mare-Dvornic și om prea strașnic și cu
minte. Cît a trăit el, nimenea n’a îndrăznit
să puie zavistie între Brîncoveanu și între
ER
Cantacuzini, fiind-că și unchii lui: Costan­
din Stolnicul și Mihai Spătarul nu ieșia
NIV

din cuvintele lui. Iară, după ce a murit

el, la anul curînd după aceasta a intrat
vrajba între Brîncoveanu și între Cantacu­
LU

zini. Acest Vornic Șerban a înnoit, prefăcînd

din temelie, mănăstirea strămoșului său, Co-
mana, după cum astăzi se vede, și, neavînd
RA

din trupul său clironomi, a înzestrat această

mănăstire cu multe moșii și vii; unde după
NT

moartea sa s’a îngropat lîngă tată-său Dră-

CE

1 Pentru o altă legătură de înrudire a Cantacuzi-

I/

nilor din ramura lui DrăghicI cu acest Rustea, v.

mal sus, p. 24.
AS

2 Probabil Marele-Vistier Matei, din 1717. Conti­

nuarea Memoriilor lui Radu Popescu, în lorga, Studii
și doc., III, p. 27.
UI
BC
 Y
— Ill —

AR
ghici Spătarull. A zidit și în București bi­
serica Sf. Nicolae din Șelari2.

IBR
Pîrvu, care a fost cel mal mare fiu al lui
Dr&ghicI, s’a însurat cu Ilinca, fata lui Mareș
Băjescu, Mare-Ban al Craiovel. El a fost

YL
dat cu totul la învățătura limbii și la carte
turcească. Unchiul său, Șerban Voevod, cînd

SIT
a fugit din Valahia, în domnia Ducliii
Voevod, la anul 1679, a luat și pe numitul
nepotu-său Pîrvu cu dînsul, cu care împreună
ER
mergînd la Constantinopol, tot la acest an3
a luat Domnia Șerban Voevod, iară pe Pîrvu
NIV

l-a făcut Mare-Logofăt, și, la anul 1684, fă-

cîndu-1 Mare-Stolnic, l-a trimis capiche-
haia la Constantinopol. Care, la moartea lui
LU

Șerban Voevod, a venit în țară, și, în cîtă

vreme a mal trăit, îl metahirisia Costandin
Brîncoveanu Voevod tot la trebile ce avea
RA

cu Turcii. Pe dînsul l-a trimis și la Hanul

tătăresc4, cînd a coborît Hanul la Valahia,
NT

și a venit cu oaste la Rîmnic, în vreme ce

și Nemții coborîse laTîrgoviște,la anul[1689].
CE

* Piatra mormîntală ce am publicat în Cronicile niun-

tene,p. 158, nu cuprinde decît numele lui Radu-Vodă,
I/

ale lui DrăghicI și lui Constantin Vel Păhamic, fiul

acestuia.
AS

’ Biserica e zidită de Șerban și de doi tîrgovetl.

V. lonnescu-Gion, ht. bucureștilor, p. 205.
’ în 1678 încă.
UI

♦ A venit numai locotenentul Hanului, Calga-Sul-

tanul ; Greceanu, în Magazin, III, p. 150.
BC
 Y
— 112 —

AR
Apoi, petrecînd el pe Han pînă la Galați, s’a
întors înnapoi la București. După a cărui în­

IBR
toarcere nu s’a prelungit a lui viață, ci cu-
rînd a murit, și s’a îngropat în mănăstirea
Horezul peste Olt, care mănăstire din te­

YL
melie este zidită de Costandin Brîncoveanu
Voevod : la a căreia zidire era ispravnic nu­

SIT
mitul Stolnicul Pîrvu, și acolo, bolnăvindu-
se, a murit1. El a zidit schitul Lespezii, în
județul Prahova, de sihastri, și schitul Bas-
ER
covul, în județul Argeș, de călugărițe.
Lui, după cum se arată la copaciul fa-
> miliei tată-său, lui Drăghici, i-au rămas după
NIV

hnoarte trei fii, anume Costandiru Matei, și

pe cel mai mic îl chema Pîrvu, ca și pe
U

tată-său. I-a rămas și o fată, anume Păuna;

carea, după moartea tată-său, în Domnia
AL

Brîncoveanului, s’a măritat după Barbu,

fratele Spătarului Șerban Greceanu, ce era
R

ginere Brîncoveanului. Și, măcar că Barbu,

NT

după familie, era Greceanu, dară a luat nume

de Petroianu, după moșie. La a lor nuntă
s’a întîmplat și doi serin! tătari Cantacu-
CE

zini, ce se trăgea din siraua a doua a lui

Dimitrie, fiul lui Andronic, pentru care am
I/
AS

1 Cf. Greceanu, p. 153 : «Ispravnic trimițînd pre

Pîrvul Gantacozino, Vel Stolnic, etc.»; moare în vara
anului 1690 (ibid.). «Nu puțin vrednic și înțelept în
UI

pămîntul acesta», scrie tot acolo Greceanu, «aîî stă­

tut si se pomenește.»
BC
 Y
— 113 —

AR
arătat la foaia 41, că, mergînd la Crîm, s’a
turcit k

IBR
Din Barbu Petroianu și din soția lui Păuna
Cantacuzino au rămas două fete: una, Sma-
randa, ce s’a măritat la anul 1729 după la-

YL
nache Vistierul, fratele Doamnei Smaranda
a lui Nicolae Mavrocordat Voevod de la

SIT
care seminție n’a rămas; iară altă fată,
anume llinca, s’a măritat după Grigorie
Brătășanu, de la care aii rămas copii Brătă-
ER
sani, ce lăcuiesc în Valahia.
NIV

Pentru fii! Stolnicului Pîrvu, fiul

luI Drăghicî.
U

Costandin, fiul Stolnicului Pîrvu, s’a în­

surat cu Ancuța, fata unui Tomara negu­
AL

țătorul, ce mai avea o fată măritată după

Spătarul Golescu 3. Care Costandin Cantacu­
R

zino a murit în Domnia Brîncoveanului, și

NT

i-a rămas numai un fiu, anume Șerban, pe

care l-a crescut unchiul său Pîrvu, și s’a
CE

1 Barbu era cumnatul lui Ștefan Cantacuzino Voe­

vod (Legrand, fipirtolairc grec, p. 147).
’ Căsătoria lui lenachi Vel Grămătic cu fiica lui
I/

Barbu s’a făcut la 16 Iulie 1727 (Greceanu, în Ma-

'tusin, V, p. 149).
AS

1 Radu. In 1699 era numai Comis (Soc. Sibiiulul, p.

K n. 1). Ajuns Spătar, el fu unul din partisanil Im­
perialilor supt Nicolae Mavrocordat (Radu Popescu, în
UI

Mfigazbi, IV, p. 35 si urm., 95; cf. Hurmuzaki, VI,

tabla numelor.
BC

8
 Y
— 114 —

AR
însurat cu Anastasia, fata lui Angheli Că­
pitanul. A murit numitul Șerban la anul

IBR
1756 ; de la care seminție n’a rămas.
Matei și Pîrvu, fiii Pîrvului. A lor viață
s’a prelungit. Cari abia au scăpat cu viața

YL
cînd a omorît Poarta pe Ștefan Voevod1 și
pe ceilalți Cantacuzini (după cum pe larg

SIT
se arată înnainte la foaia —). Iar alte pa­
timi destule au tras la anul 1716, în Domnia
cea d’intăiu a lui Nicolae Mavrocordat
ER
Voevod ; că, afară din cea ce venise Capigi-
bașa de Ji-a vîndut la mezat toată averea
NIV

cea mișcătoare, nu puțin i-a mai prădat și

Mavrocordat, mutîndu-i de la o închisoare
la alta, pînă ce, prin norocire, la anul 1717,
U

începînd Nemții războiu cu Turcii, au găsit

ei atunci prilej de au fugit de la închisoare,
AL

într’o noapte, la Nemți; pe cari gonacii cu

puțin au rămas a nu-i prinde. Atunci și ju-
R

pănesele lor, îmbrăcîndu-se în haine moji-

NT

cești, ca să nu le cunoască, și puindu-se

într’un car cu boi, au fugit la satul Măgu-
CE

renii2; și de acolo au trecut la Brașov, în

Transilvania. în acest războiu au luat Nemții
Craiova de la Turci.
I/

Pîrvu, fratele lui Matei, întăiu a fost în­

surat cu Păuna, fata Tigveanului, cu care
AS

1 în 1716.
UI

2 Satul fusese al Iul Șerban Cantacuzino ; Filipeș-

til eratî parte ai lui Constantin Stolnicul, parte al lui
Toma Spătarul (Radu Greceanu, partea inedită).
BC
 Y
— 115 —

AR
a născut o fată, anume Safta, și un fiu, anume

IBR
loan. Apoi, murindu-i jupîneasa, s’a însurat
cu Vitoria, ce era de la Moldova, și care
venise la Valahia cu fratele său Costandin

YL
Ruset Mare-Logofăt, în anul 1732, în vre­
mea cînd a măritai numitul Ruset pe fie-sa
Ecaterina după Costandin Mavrocordat Voe-

SIT
vod, ce atunci domniă cu a doua Domnie la
Valahia, cu careVitoriea mai născut Pîrvu
ER
un fiu, anume Ștefan, și două fete, anume
Ecaterina și Smaragda k
NIV

Fetele Pîrvuluî, fiul luI Pîrvu.

Safta, trăind tată-său, a măritat-o după
U

Mincu, fiul Păharnicului Mihai Bărbăteșcu,

AL

de la care au rămas fii și fete, ce lăcuiesc la

Valahia.
Ecaterina, după moartea tată-său, s’a mă­
R

ritat după Ioan Bălăceanu, ce a murit Mare-

NT

‘ Constantin Roset era fiul lui lordachi, vestitul fă­

CE

cător și răsturnător al Domnilor. Supt Dimitrie Can-

teinir el fu Vel Păharnic (N. Costin, în Letopisețe,
II, p. ini). Tot așa e și supt Mihal Racoviță a treia
I/

oară (Neculce, ibid., p. 360). Sora lui, Vitoria, se chema

astfel după soția lui Scarlatachi, fratele lui lordachi
AS

(v. 1st. Ut. rom., I, p. 370). Constantin era Mare-Vornic

supt Grigore Ghica, la căsătoria fiicil sale cu Constantin
Mavrocordat: 12 Novembre 1732 (Neculce, pp. 369-71).
UI

în 1738, ca Domn moldovean, Mavrocordat puse în

Divan nu mal puțin de patru RuseteștI (Neculce,
p. 376).
BC
 Y
— 116 —

AR
Paharnic, și a rămas un copil, ce trăiește
cu mumă-sa la Valahia1.

IBR
Smaranda, cea mai mică, pe care iar mu-
mă-sa a măritat-o după Clucerul loniță Slă-

YL
tineanu. Murind el, i-au rămas copiii ce lă-
cuiesc cu mumă-sa Smaranda la Valahia.

SIT
Fui Lui Pîrvu, fiul Stolnicului Pîrvu.
Ioan, trăind tatăl său, l-a însurat cu Ma-
ER
ria, fata Șătrarului Nicolae Bozianu, care,
trăind cu dînsa ani 3, a murit Ioan înnain-
tea tată-său. Căruia rămîindu-i doi copii,
NIV

anume Costandin și lordache, i-a crescut

moșu-său Pîrvu. Ioan a murit în anul 1749,
LU

iar tată-său Pîrvu a murit în anul 1751, de

dambla, trăind ani trei fără limbă, de nu pu­
tea vorbi un cuvînt. Boieria lui a ajuns iar
RA

pînă la Mare-Stolnic, și, cînd a murit, era

de ani 62. S’a îngropat la mănăstirea Măr­
ginenii. Ștefan, cel mai mic fiu al Pîrvului,
NT

de mic, din boală englezească, a rămas poz-

nit și paralitos de amîndouă picioarele, și
CE

pentru aceasta nu s’a însurat. Trăind așa, a

murit în vîrstă de ani 30.
I/

Ma_țgi, fratele Pîrvului și fiul celui d’intîiu

AS

Pîrvu. Stolnicul, a fost însurat cu Păuna, fata

lui Velisar, fiul Vornicului Ghencea Rustea,
UI

L Cf. arborele genealogic al Bălăcenilor, în Has-

deii, Magnum Etymologicum, II, p. 2984.
BC
 Y
— 117 —

AR
cu care a născut patru fii, anume: Costandin,

IBR
Pîrvu, Mihai, Radu, și o fată, anume Maria,
care, după moartea tată-său, în anul 1742,
s’a măritat după Șătrarul Șerban Fărcășanul;

YL
de la care a rămas o fată, anume Maricuța,
ce s’a măritat după Costandin, fiul Stolni­

SIT
cului Scarlat Hrisoscoleo. Maria trăiește îm­
preună cu soțul ei Costandin la Valahia.
l-aii rămas și doi fii, Fărcășani, unul, anume
ER
Matei, ce s’a căsătorit și ce încă trăiește
egumen la o mănăstire, iar alt fiu, Răducan,
ce s’a însurat cu o nepoată a Vlădichii Grigo-
NIV

rie,al Ungro-Vlahiel1. în Domnia a treia alui

Costandin MavrocordatVoevod, la anul 1735,
U

luind Turcii Craiova de la Nemți, și dînd-o

iar supt stăpînirea Țeril-Romîneștî, atunci
AL

numitul Domn a făcut Ban Craiovei pe

Matei Cantacuzino. fiul Stolnicului Pîrvu,
R

și, la încheierea păcii, în anul 174O23,puindu-se

la tractat să mai stăpînească Turcii în Me-
NT

hadia pînă în locul ce vor putea abate apa

Cernii, la care, orînduind Poarta pe Firiachi
CE

Vizirul, ce atunci era Capigibașa pentru

facerea șanțului ca să abată această apă,
I/

1 Pentru Matei biv Vel Șătrar și traducător, v.

AS

let. lit. rom., I, 504 și urm. Vlădica Grigore muri în

1767 (v. ibid., pp. 521-9). E și anul cînd s’a scris car­
tea aceasta.
UI

3 Pacea de la Belgrad se încheie în 18 Septembre

1739. Pentru luarea Craiovei de Turci, v. Daponte,
Efemeridele dace, ed. Legrand, pp. 41-2 (Dec. 1737).
BC
 Y
— 118 —

AR
orînduindu-i mai mult de 15.000 de salahori,

IBR
lucrători: Bulgari, Moldoveni și Romîni, a
poruncit Poarta lui Costandin Mavrocordat
Voevod să trimiță de la Valahia pe Banul

YL
Craiovei ajutor Capigibașii. Deci, atunci
Mare-Ban fiind numitul Matei, a mers, luînd
și alți multi Craioveni, boieri, cu dînsul, și

SIT
pînă la acel pus soroc isprăvindu-se această
abătătură de apă, a venit Banul Matei la
ER
București, bolnav; care, tot în acel an murind,
la Octomvrie, s’a îngropat la București, la
mînăstirea Sf. Ioan.
NIV

Fui Banului Mate! Cantacozino.

LU

JDostandjn, fiul Banului Matei, la anul

1733, cînd din Domnia a doua a mutat pe
RA

Costandin Mavrocordat Voevod la Moldoval,

atunci s’a dus și numitul Cantacuzino cu
dînsul la Moldova, și, cu voia tată-său însu-
NT

rîndu-se cu Safta, fiica lui lordache Canta­

cuzino, Logofăt al Moldovei 2, s’a sălășluit
CE

acolo, nemăi întorcîndu-se la Valahia pînă

ce a murit, în anul 1761.
I-a rămas un fiu anume Ion, ce s’a însurat
I/

cu Maria fata lui Balș, și carele a ajuns

AS

’ Un raport olandes din 2 Maiu 1733 arată schimba­

rea între dînșil a Domnilor. Se privia aceasta ca o
UI

«ruină» pentru Mavrocordat.

2 lordachi Cantacuzino Deleanul era atunci Mare-
Vornic de Țara-de-sus (Neculce, p. 376).
BC
 Y
— 119 —

AR
Mare-Vistier. Au rămas lui Constantin și trei

IBR
fete, ce s’au măritat tot la Moldova, și care
tot acolo lăcuiesc; și anume:
l-a, Maria, ce s’a măritat după Grigorie

YL
Costescu, iară pe poreclă Negel; care are
fii și fete;

SIT
II-a, Smaragda, ce s’a măritat după Botez ;
IH-a, Elena, ce s’a măritat după fiul Spă­
tarului Conache1. ER
PîrviiȚ—Mihui. și Bădncarij fiii Banului
> 1 atei Cantacuzino, ce sînt wai mic-i frați
ai lui Costandin, și cari după moartea ta­
NIV

tălui lor aii rămas a lăcui la Valahia, trăind

împreună, merge și povestirea vieții lor și
LU

a copiilor lor iară împreună amestecată, pînă

la anul 1787.
Pîrvu s’a însurat cu un anînnaintea morții
RA

tată-său, în anul 1739. A luat pe Maria, fata

Clucerului Androne Palida de la Valahia.
Trăind ea numai doi ani, a murit; de la
NT

care a răma's o fată ce o chiamă iară Maria.

Apoi s’a însurat cu o Greacă, anume Elena
CE

Hrisoscoleo, și, murind și aceasta, s’a însu­

rat cu o Moldoveancă,anume Smaranda, fata
lui Paladi Hatmanul2, iară mamă-sa era Dom­
I/

niță, fată a lui Antiohie Cantemir Voevod.

AS

1 Ileana Cantacuzino, căsătorită cu Manolachi, fiul

Spătarului Costachi Conachi, e mama poetului (Im.
UI

Ut. rom., II, pp. 495-7).

2 Probabil Toader, Vistiernic în 1741 (Neculce>
p. 416).
BC
 Y
— 120 -

AR
De la aceste două neveste după urmă n’a

IBR
rămas Pîrvului seminție.
După moartea Banului Matei rămîindu-i
casa supt grea datorie, din pricina celei mai

YL
sus arătate prăzi, n’a vrut Pîrvu să se a-
mestece în clironomia tată-său, avînd a sa
căpătată chiverniseală.

SIT
Mihai a rămas cHronom. într’acea vreme
domnia Mihai Racoviță Voevod, carele ma-
ER
zilindu-se la anul 1744 \ iară a domnit Cos-
tandin Mavrocordat Voevod, cu a patra
Domnie laValahia. Atunci a trimis el doi­
NIV

sprezece feciori de boieri la Veneția, pentru

învățătură; între cari unul era Răducan
Cantacuzino, cel mai mic fiu al Banului
LU

Matei. Acolo a șezut el trei ani, și la al

patrălea an, pîrînd Matei Voevod, ce era
RA

mazil la Constantinopol, pe Mavrocordat,

că și-a trimis cu acești coconi averea sa la
Veneția, a trimis de i-au adus pe toți înna-
NT

poî, și, la anul 1748, mutînd Poarta pe Ma­

vrocordat cu Domnia la Moldova, s’a dus cu
CE

dînsul și Răducan, fiul lui Matei, la Mol­

dova.
Mihal, pînă încet-încet plătind datoria ta­
I/

tă-său, a dat pe soră-sa Maria după Șerban

AS

Fărcășanu, cum mai în sus am arătat1 2. Apoi

UI

1 V. mal sus. p. 43, nota d.

2 V. p. 117.
BC
 Y
— 121 —

AR
la anul 1747 s’a însurat și el cu Elena- fata

IBR
I ,ogo fătului Costandin Văcărescu. iară nxu-
mă-sa, ce o chema Maria, era fată a Dvor-
. nicului lordache Crețulescu, ce avea soție

YL
pe Domnița Safta, fata lui Costandin Brîn-
coveanu Voevod1. Care rămînînd Elena de
mică orfană de părinți, a crescut-o numita

SIT
Doamnă Safta pînă la vîrsta de ani 15, și
a măritat-o după numitul Mihai Cantacuzino,
ER
fiul^ luj Matei. Cu care însurare el s’a foarte
îndestulat, fiind Elena, soția lui, bogată de
moșii, vii și de dobitoace.
NIV

Răducan, frate-său, la anul 1750, mazilin-

du-se Costandin Mavrocordat Voevod de la
Moldova, s’a dus cu dînsul la Constantinopol.
U

Să ne întoarcem iară la Valahia. La anul

AL

1748 a venit Domn Grigore Ghica Voevod.

Lntr’aceavreme avusese Pîrvu, fiul lui Matei,
cumpărată slujba oieritulul, încă de la Ma­
R

vrocordat, împreună cu alți cîțiva boieri și

NT

neguțători, pe cari năpăstuindu-i Grigorie

Voevod, i-a închis pe la grele închisori, pră-
CE

dîndu-I cu 70 de pungi de bani, la anul

1752. Murind Grigore-Vodă2, a fugit atunci
Pîrvu ca să dea jalbă. Dară—pînă a vrea el
I/
AS

1 Căsătorită la 12 Maiti 1700. V. lorga, Doc. priv. la

Contt.- Vodă Brtucoveanu, p. 168.Pentru Constantin Vă­
cărescu, tabla la I»i. Hi. rom.
UI

2 Moare la 26 August st. v. 1752. V. inscripția mor-

mîntulul în Al. G. Găleșescu, Eforia Spitalelor Civile,
București, 1900, p. 632. *
BC
 Y
— 122 —

AR
a sosi la Constantinopol, s’a făcut Domn

IBR
Matei Voevod, fiul lui Grigorie Voevod, și așa
Pîrvu deplin un an a umblat fugar, temîn-
du-se de Matei Voevod. La anul 1753, în ziua

YL
de Sf. Costandin, aflîndu-se Matei Voevod la
praznic la Mitropolie, în care vreme la Bu­
curești venise un Capigibașa să cerceteze

SIT
de jalba ce dedese un Ștefănache Medelni-
cerul la Poartă pentru Matei Voevod, au
ER
început boierii greci, miniștrii numitului
Domn, a se prigoni și a împuta boierilor
terii pentru jalba ce dedese acest Ștefănache.
NIV

Mitropolitul țerii, Neofit, țiind partea boie­

rilor romîni, de odată a poruncit să tragă
clopotele și, strîngîndu-se tot norodul Bu­
LU

cureștilor, a luat crucea în mînă și a stri­

gat: «Drmați-mi!». Toți boierii și norodul
RA

aii plecat după el, luînd cu dînsul și doi

boieri, anume Barbu Văcărescu Mare-Ban
și pe fratele său Ștefan Mare-Vistier,
NT

care numai acești doi țineau partea lui Ma­

tei Voevod, și de frică s’au dat înnaintea
CE

VlădichiL Și așa, cu toții mergînd la Capigi­

bașa, au adeverit jalba lui Ștefănache cum
că este cu știrea a toată țara. Capigibașa
I/

a dat știre la Poartă. Peste trei zile bol-

AS

năvindu-se Vlădica, și chemînd doftorul, au

mituit boierii greci pe acel doftor, și, dîn-
du-I tari doftorii, și-a eșit Vlădica din
UI

minți1. Grecii pe loc au dat în știre, cum câ

BC

Neofit era și el un Grec, din Creta.

 Y
— 123 —

AR
Vlădica, cînd a făcut aceasta, a fost nebun,

IBR
lua Constantinopol atunci afiîndu-se jupî-
neasa Dudescului1 și cu fiul său, dînd împo­
trivă jalbă, au cerut să aducă pe bărbatul

YL
său la Constantinopol, care pe atunci el era
cel mal bătrîn boier al țeril, ca să se ju­
dece cu dînșil. Boierii capichehaielele, te­

SIT
rn înd de a lui venire, s’au unit cu capiche­
haielele lui Costandin Voevod Gehan, ce
ER
atuncea domnia la Moldova, și prin multă
dare de bani aii făcut schimbare Domnii­
lor, orînduind pe Gehan să vie la Valahia,
NIV

si pe Ghica să meargă la Moldova; iar pe

Dudescu, după drum luîndu-1, l-au făcut sur­
ghiun la ostrovul Mitilenul, unde acolo la
U

surghiuniîc a trimis și pe jupîneasa Dudes-

AL

culnl, împreună cu fiu-său, cu Ștefănache.

La anul 1753, viind Costandin Gehan la Bu­
curești2, a scos din surghiunie pe Dudești
R

și pe Ștefănache, și i-a adus în țară. Nu­

NT

mitul Domn era fiul Iul Mihal Gehan Voe­

vod. ce mumă-sa era Cantacuzină, după cum
CE

am arătat la foaia 42. El avea lîngă dînsul

I/

1 E vorba de Vornicul Constantin Dudescu.

* Cf. raportul olandes din 3 Iulie 1763: «in urina
AS

plingerilor aduse de supușii din Țara-Romîneaseă,

auzindu-se raportul Capigibașel ce fusese trimis pen­
tru aceasta de această Curte acolo, a schimbat pe
UI

noul Domn Matel-Vodft, care acum ae duce în grabă

in Moldova, iar al Moldovei, Constantin-Vodă, merge
in Țara-Romînească.’
BC
 Y
— 124 —

AR
pe Ioan Cantacuzino Pășcanu x, pe care

IBR
foarte-1 iubia. L-a luat cu el de la Mol­
dova; prin ajutorul căruia a chemat Gehan
Voevod pe acești doi frați Cantacuzini al

YL
Valahiei, adecă pe Pîrvii și pe Mihai, fă-
cjnd pe PîrviL-Mare-Păharnic si pe Mihai
2^ Mare-Stolnic; cărora li-a făgăduit că curînd

SIT
îi va înnălța, așa de tineri, la cele mai mari
boierii ale terii, după cum a și făcut. Iată
ER
cum s’a urmat. La anul 1755, s’au unit Cos-
tandin Dudescu, cel bătrîn, cu Banul Barbu
Văcărescu (care ei nici-odată nu s’au avut
NIV

bine); acești doi boieri s’au unit cu Episco­

pul Rîmnicului Grigorie, care episcop, după
sfatul lor, a fugit cu toți boierii cei mari
LU

cunoscuțl ai Crai ovei la Odriiu, ca să

meargă la Constantinopol, să jăluiască de
RA

Gehan Voevod și de Grecii lui. De a cărui

fugă aflînd acest Domn, și chemînd pe toți
boierii cei mari ca să-i întrebe și ca să se
NT

sfătuiască, atunci Barbu Văcărescu, cel ce,

unit fiind cu ai lui neprieteni, nemai te-
CE

mîndu-se de nimeni dintre ceilalți boieri,

a spus drept de față, zicînd: «Episcopul
«Grigorie și boierii Craiovei au fugit cu
I/

«știrea noastră a tuturor, nemai putînd ni-

AS

«meni să sufere mîndria oamenilor Măriei

«Tale, mai ales a Postelnicului Geanet, ce-1
«al ministru». Gehan Voevod s’a foarte
UI

1 V. mal sus, p. 47.

BC
 Y
— 125 —

AR
speriat de acest răspuns, și a căzut cu

IBR
boierii la pace. De fuga Episcopului cei
mai mulți din boieri nu știau, dar Dudescu
si Văcărescu știau că, fiind ei una amîndol,

YL
nu pot ceilalți să le stea împotrivă și că
trebtfîe să urmeze voinții lor.
Pacea au legat-o cu aceste patru punturiT

SIT
ce mai jos se arată:
1. Să gonească Domnul din țară pe Pos­
ER
telnicul Geanet și pe alțl boieri ai lui, pe
cari anume i-au dat boierii țerii în scris.
2. Să puie capichehaia pe Stavrache Spă­
NIV

tarul, ce era iar Grec, cumnat cu Geanet,

pe care socru-său, Manolache Gealepul, ce
era cel d’intîiu sfetnic și capichehaia, îl go­
LU

nise la Valahia, ca un chip de surghiun1.

3. Să fie la Constantinopol între capiche-
haiele și doi boieri romînl, pe carii îi vor
RA

alege boierii țerii.

4. Afară de venitul Cămării, ce lăsa, să
NT

fie ale Domnului vama și ocnele de sare. Peste

aceasta, să mal dea țara 3.000 de pungi de bani
CE

pe an; și mai mult să nu se supere țara.

Făcînd aceste legături, a jurat Vodă că
le va păzi, Stavrache că le va urmă, și bo­
I/

ierii țerii că vor fi cu credință. Și, făgădu­

ind Gehan că va face mijlocul să scoață pe
AS

Mitropolitul țerii, ce atunci era Filaret, Grec,

UI

1 Se știe că asupra lui s’a seri» o poemă tipărită

in Veneția. V. tabla la ht. Ut. rom., după numele său.
BC
 Y
— 126 —

AR
și va pune în locul lui pe numitul Grigorie
Episcopul Râmnicului, ce fugise.

IBR
După ce cu aceste legături, cu jurămînt,
s’au împăcat, au ales boierii pe Serdarul Sandu

YL
Bucșănescu, dintre Romîni, să fie capiche-
haia și să-l trimiță numai pe el cu scrisoarea
lor, să întoarcă pe Episcopul și pe boierii

SIT
Craiovei din fugă. Costandin Gehan Voevod
a cerut ca să se trimiță și Stolnicul Mihai
Cantacuzino pentru întoarcerea fugiților
ER
boieri. A primit-o aceasta, mai ales fiind-că
era și nepotul Văcărescului, avînd soție,
NIV

cum mai sus am arătat, pe nepoata de frate

a Barbului Văcărescu. Și așa, mergînd acești
doi numiți boieri la Odriiu, au primit Episco­
LU

pul și Craiovenii de s’aîi întors în țară cu

Mihai Cantacuzino, iar Bucșănescu s'a dus
la Constantinopol capichehaia, mai trimi-
RA

țînd din țară și pe Șătrarul Ștefan Mănăilă

capichehaia.
NT

Pe numitul Miliai Cantacuzino l-a făcut

Gehan Voevod Mare-Vistier, avîndu-1 Gehan
CE

Voevod în mare dragoste. El printr’acest pri­

lej cu această boierie s’a foarte îndestulat,
adăugind a lui avere. Boierii ar fi petrecut
I/

bine, și pociu zice că și legăturile s’ar fi

păzit, fiind frică lui Manolache Gealepu a le
AS

călca. Dar, cu zavistia care a intrat între

boieri din pricina boieriei Spătăriei, curînd
UI

s’a stricat. Mare-Spătar era Costandin Brîn-

coveanu, nepotul lui Costandin Brîncoveanu
BC
 Y
— 127 —

AR
Voevod, pe care Gehan Voevod îl prea iubia.
A cerut Barbu Văcârescu să facă Vodă Spă­

IBR
tar pe frate-său Ștefan Văcărescu; pe care
l-a făcut și fără voia lui.
Numitul Brîncoveanu, mîniindu-se, a tras

YL
în partea lui o mare ceată de boieri împo­
triva Văcăreștilor, si a scris Brîncoveanu

SIT
în taină la Constantinopol lui Manolache
Gealepul: «cum că toate cele mai sus ur-
«mările-a făcut numai Văcărescu, fără știrea
ER
«celorlalți boieri, ca niște silnici, și că ei
«nu îngăduiesc pe Domnul să iea bani din
NIV

«țară, și cum că toți boierii gem supt jugul

«lor, și cum că ei nu pot să facă Domnu-
«lul nici o stricăciune, cerînd cu firman să-i
LU

«ridice din țară, luînd toate acestea asu-

«pra lui.»
Manolache de la Dumnezeu căuta acest
RA

prilej. îndată ce a luat această scrisoare (cu

dare de bani lesne se fac la Turci toate),
NT

a scos fermanurl, a făcut pe ginere-său Sta-

vrache surghiun la un ostrov, a băgat în
fiare pe Bucșănescu și pe Mănăilă, și i-a
CE

trimis în țară; a trimis ferman în țară cu

ceauș împărătesc să ridice pe Văcărești. Pe
cari Gehan Voevod, făcînd Spătar iarăși pe
I/

Brîncoveanu, i-a dat supt a lui strajă, pe

AS

acești doi frați Văcărești; cari, peste puține

zile, băgîndu-I în fiare, i-a trimis surghiun
la Chipru, în Cetatea Magusa1, puindu-i la o
UI

* Nicosia?
BC
 Y
— 128 —

AR
rea întunecoasa închisoare, unde acolo s’a

IBR
prăpădit bietul Barbu, iar pe Ștefan l-a
scos Costandin Mavrocordat Voevod, la anul
1757, într’a cincea Domnie a sa la Valahia.

YL
Atunci Gehan Voevod a făcut Mare-Logo-
făt pe Pîrvu Cantacuzino, iar Mihai a rămas
tot Vistier în toată Domnia lui Gehan.

SIT
La anul 1757 a venit Domn la Valahia
Costandin Mavrocordat Voevod h
La anul 1758 a domnit Scarlat Ghica
Voevod1
ER
2. La amîndoi acești Domni, acești
doi frați Cantacuzini nu au lipsit: Pîrvu
NIV

din Logofeție și Mihai din Vistierie.

Răducan Cantacuzino, fratele lor cel mai
mic, ce am arătat mai sus că s’a dus la
LU

anul 1750, de la Moldova la Constantinopol,

însurîndu-se acolo cu Ecaterina Domnița,
fata lui Ioan Mavrocordat Voevod, ce era
RA

frate cu Costandin Mavrocordat Voevod, vă-

zînd că nu poate socru-său să mai încapă
NT

la Domnie, și nemai putînd birui cu chel­

tuiala în străinătate, a venit în țară în vre-
CE

1 Raport olandes din 3 lanuar 1756: «După cîteva

zile, fostul Domn muntean, Constantin-Vodă, a căpătat
voie să se întoarcă aici din Chios, unde fusese sur-
I/

gunit cu cîteva luni în urmă».

AS

2 Numit în Moldova în 1757, e primit de Sultan la

22 Mart și era să plece la 7 April (raport olandes
din 2 April 1757). în Septembre 1758 trece în Țara-
UI

Romînească (Hurmuzaki, IX2, pp. 41-2, no xxxvni).

Un raport olandes din 16 August vorbește de ză­
bava plecării Dragomanului, numit Domn în Moldova.
BC
 Y
— 129 —

AR
mea Domniei lui Scarlat Voevod, pe care,

IBR
prin rugăciunile fraților lui, l-a făcut Mare
Clucer.
La anul 1761 a domnit la Valahia iar

YL
Costandin Mavrocordat Voevod, cu a șa­
sea Domnie, lăsînd pe acești trei frați
Cantacuzini tot la numitele boierii1. Bă-

SIT
trinul Costandin Dudescu, ce nici el nu
iubia pe Mavrocordat, nici Mavrocordat
ER
pe dînsul, avînd el pe fiu-său Nicolae Du­
descu la Constantinopol, căuta prilej să ma­
zilească din Domnie pe Mavrocordat. S’a
NIV

unit Dudescu cel bătrîn cu DumitracheGhica,

Mare-Spătar, ce era la Valahia, însurat cu
fata Banului Barbu Văcărescu, și care avea
U

la Constantinopol frate, pe Grigorie Voe­

AL

vod, Domn mazil al Moldovei, ca să facă

piră asupra lui Mavrocordat. Dudescu cu
R

scop că printr’aceasta va domni iar Gehan,

dar Ghica gîndind că va domni frate-său
NT

«ori cum va fi fost). Ei au trimis la Constan­

tinopol patru boieri din cel mai mic clas,
CE

cari, sosind acolo și împreunîndu-se cu Ni­

colae Dudescu, s’aiî sfătuit, și, nemai so­
cotind cele după urmă, au dat jalbă minci­
I/

noasă, cum că Mavrocordat a luat din țară

AS

în 16 luni 10.000 de pungi de bani. Capi-

chehaielele, prinzînd de veste, au făgăduit
Vizirului mulțl bani ca să pedepsească pe
UI

V. boc. prto. la familia Callimachi p. 17, n° V.

BC

<)
 Y
AR
- 130 —

acești patru boierași,și casă înnoiască Domnia

IBR
lui Mavrocordat (Turcii urmînd după obi­
ceiul lor, ce au și parimie, de zic, că ei go­
nesc iepurele cu carul, iar nu cu calul), a

YL
poruncit Sultanul Mustafă să prinză pe acești
boieri, și să-I trimită în fiare la Valahia,

SIT
dar să poruncească să nu-i pedepsească. De
altă parte,vrînd să se încredințeze mai bine de
această sumă de bani ce pîrîse ei, îmbrăcîndu-
ER
se tiptil, a adus, fără a ști ei, pe Nicolae Du-
descu de l-au cercetat. El a dat această mărtu­
NIV
rie, cum că este adevărată, și deosebit rău a
pîrît și pe Vistierul Mihai Cantacuzino. Sultan
Mustafă peste patru luni, la sorocul înnoirii
LU

Domniei, a trimis la Valahia pe Burgazle

Capigibașa, în față cum să trimiță caftan
de înnoirea Domniei lui Mavrocordat, iar
RA

în taină ca să-l prinză pe el și pe boierii

greci ai lui, să-i puie în fiare. Pe acest Ca-
NT

pigibașă Mavrocordat l-a primit cu mare

alaiu, socotind că aduce înnoirea Domniei.
CE

Care, suindu-se în Divan, unde așteptau toți

să auză ferman de Domnie, văd că scoate
Capigibașa un hatișerif iscălit însuși de mina
I/

împăratului, în care poruncia să bage ’n

fiare pe Costandin Mavrocordat Voevod și
AS

pe boierii greci, anume pe doi frați Mișogli1.

pe doi frați, fiii Logofătului Mihalache Mânu,
UI

1 V., pentru unul din el, Ștefan, care a luat pe fata

BC

lui Ioan Mavrocordat, 1st. Ut. rom., II, p. 76.

 Y
— 131 —

AR
pe doi frați, fiii Postelnicului Costandin
lorgulescu, și pe doftorul Fotache. După

IBR
citania acești! porunci, întrebînd care este
baș-boier (ce va să zică cel mai mare boier),

YL
arătînd pe Costandin Dudescu, care el era
atunci cel mal bătrîn și Mare-Ban, cea mai
mare boierie, l-a îmbrăcat cu caftan, făcîndu-1

SIT
Caimacam, să poarte grijațerilpînăce Poarta
va orîndui Domn.
A treia zi după aceasta, a venit și Da-
ER
găstagul Capigibașa, Nazîrul Brăilei, și doi
cădii, al Brăilei și al Giurgiului, și au în­
NIV

ceput să caute socoteala Vistieriei de cîți

bani a luat Mavrocordat într’acele 16 luni.
Vistierul Mihai a arătat toate catastișele
LU

de luat și de dat, care erau iscălite și ade­

verite cu iscăliturile tuturor boierilor celor
mari, și însuși cu iscălitura Banului Costandin
RA

Dudescu și cu a Spătarului Dumitrache Ghica.

Pe care socotindu-le Capigibașa și cu cadiil,
NT

a cuprins luat în 16 luni pungi 7.200, și, tăl-

măcindu-le si turcește așa pe toate, le-a
trimis pe toate la Poartă, împreună cu acei
CE

șapte boieri greci, iar pe Mavrocordat l-a sur­

ghiunit la ostrovul Mitilinul. Peste o lună,
I/

la anul 1763, a orînduit Poarta Domn pe

Costandin Gehan Voevod. El avea capiche-
AS

haia pe Bașa Mihalopolu k

UI

* Cf. pentru schimbare Doc. priv. la familia Callimachi,

pp. 20-1. în Bibi. Ac. Rom., se păstrează ordine de plată
către Vistier din acest an: Maia, Iulie și August (doc*
BC
 Y
— 132 —

AR
Viind Gehan în țară, pe toți boierii i-a

IBR
priimit bine. El a chemat pe Mihai Canta-
cuzino să-1 facă iar Vistier,, care, speriat
fiind de întîmplarea de la Costandin Ma-

YL
vrocordat Voevod, n’a priimit. Dar Gehan
Voevod, iubindu-1, n’a vrut să-1 lase fără
boierie, ci l-a făcut Mare-Logofăt, și Vistier

SIT
a făcut pe Badea Știrbei, ce-i zicea și
Drăgănescu, poruncindu-I nimica să nu facă
ER
fără știrea lui Mihai Marele-Logofăt. Iar
pe Pîrvu, frate-său, l-a făcut Mare-Vornic.
De cum s’au înnălțat la boieriile cele mari a-
NIV

cești doi frați Cantacuzinî, dela anul 1753,

cum mai în sus am arătat, n’au mai lipsit
la nici un Domn din boieri și din sfetnici. Mai
LU

ales pe Mihai îl iubia, nu numai pentru

dreptatea lui, ci mai mult că în toată viața
RA

lui nu s’a amestecat la a pîrî pe Domn.

Care cu aceasta se și zavistuia mai mult
de boierii cei de potriva lui. Zavistia nu
NT

doarme. Dudescu cel bătrîn, cu toate că

CE

122-5, 127-9, pach.XI), și pentru Schemni Aga schimbă­

rii. La 24 Maiu vedem pe Constantin Dudescu Vel Ban
și alțl boieri (documentul e rupt la iscălituri) dînd
un sinet pentru 5.000 de taleri, împrumutați pe șel-
I/

zecl și una de zile (a se da apoi «toți deplin si cu

AS

mulțămită») de la «dumnealui prea cinstitul Capigi-

basă Ali-Aga, Ibrail Nazără» (ibid., 94) XI). De v.
si Studiile mele asupra istoriei financiare și economice a pe­
UI

rilor noastre, unde se reproduc ordinele de plată și so­

coteli. încă din Mart 1763 era numit Racoviță Cf.
Hurmuzaki, IX-, p. 63, No. LIX.
BC
 Y
AR
— 133 —

era om prea înțelept, dar vrea el să fie la

IBR
toți Domnii cel d’intîiu sfetnic, și nu vrea
să o capete aceasta prin osteneală, ci să-1
aibă cam d’o frică, și pentru această ela-

YL
tomă1 pururea făcea ceartă și da pricină de
scandal. Așa și la această vreme: s’a unit

SIT
cu Dumitrașco Racoviță Dvornicul, cu Vistie­
rul Badea Drăgănescu, și a înștiințat pe Ge-
han Voevod, că, de va să se odihnească, să
ER
umble după pofta lor, dîndu-i și foaie anume
pe cine să boierească, de la boieria cea mai
NIV
mare pînă la cea mai mică. Cu care foaie
a mers la Vodă Racoviță, ce-i era văr pri­
mar. După aceasta, Cantacuzinil singuri s’au
LU

rugat la Vodă să-i lase fără boierii. Gehan,

năcăjindu-se atît de lepădarea lor cît și de
ceata Dudesculul, ce căuta să-I poruncească
RA

cum să domnească, a lăsat pe Cantacuzinl

fără boierii, dar n’a vrut să facă nici pe ca-
NT

ri-I cerea Dudescu, ci a făcut Vornic pe

Radu Văcărescu și Logofăt pe Costandin
Cîndescu. Cu aceasta împotrivitoril nu s’au
CE

mulțumit, pentru că scoposul lor nu era să

lipsească pe Cantacuzinl, ca să nu fie în
boierii, ci ca boieriile lor să li dea boierilor
I/

celor ce el li făgăduise și-i arătase în foaia

AS

lor. Și cu aceasta iar începuse ceata Du­

desculul mișcări de turburărl.
UI

într’acea vreme, din porunca împăratului,

1 Păcat :
BC
 Y
AR
— 134 —

lipsise Gehan Voevod din capichehailîc pe

IBR
Bașa Mihalopolu, și a orînduit pe Stavra-
che. Acest Stavrache s’a învrednicit mai
mult decît toți Grecii, de cînd este Con-

YL
stantinopolul în mîna Turcilor, dar cu to­
tul dat la răutăți. El a ajuns să fie sfetnic

SIT
iubit al lui Sultan Mustafă, căpătînd aceasta
tot pe sfaturi rele și prin răpire de bani,
ca unul ce acest Sultan era foarte iubitor
de argint. ER
Costandin Gehan Voevod, văzînd că nu
NIV
se poate odihni, pe de o parte ca să înșale
pe Dudescul, a făcut pe fiu-său 1 Mare-Vis-
tier, iar pe cel bătrîn, îmbrăcîndu-1 cu blană
LU

de samur, a dat poruncă ca nimic să nu se

urmeze fără sfatul lui, iar, pe de altă parte,
a scris lui Stavrache, lăsînd asupra lui cum
RA

să-l scape de turburările Dudescului. într’a-

cea vreme, acei șeapte boieri greci ai lui Cos­
NT

tandin Mavrocordat Voevod, ce se afla încă

la Turnuri2, după cazna ce li s’a făcut, văzînd
CE

împăratul că nu mai arată mai mult luat

decît 7.200 de pungi, și unde acești ticăloși
aveau nădejde de scăpare, s’a dus Stavrache
I/

la împăratul și i-a zis că el, nu numai că va

descoperi acele 3.000 pungi de bani, ce lip-
AS

siau pînă la 10.000, ce au arătat acei patru

boieri jăluitori, ci încă-i va și împlini, de va fi
UI

1 Nicolae.
BC

2 Cele șepte, din Constantinopol: temnița de Stat.

 Y
— 135 —

AR
ascultat. Sultanul a poruncit Vizirului să
împlinească toate ce va zice Stavrache. El

IBR
a arătat mai întîiu pe acești șeapte Greci să
nu-1 sloboază, a doua, pe Dagăstagăl, Nazîrul
Brăilei, fiind-că el s’a ajuns cu Rumîniî și

YL
cu acești Greci, să-1 pue la caznă, apoi, spe-
riindu-1 de moarte, tot însuși pe el să-1 tri-

SIT
meață la Valahia să închiză pe Dudescu și
pe boierii ce a arătat Costandin Gehan
Voevod, și așa se vor împlini acele 3.000
de pungi. ER
Vizirul toate aceste le-a făcut. După a-
NIV
ceastă, trimițînd pe numitul Nazîr la Vala­
hia, de-odată a închis pe toți boierii. Prea
puțini au rămas neînchișl. La cea după urmă,
LU

pe cîte unul slobozindu-I, a lăsat închiși

numai șeapte boieri: anume pe doi Dudești,
pe Racoviță, ce era văr lui Gehan Voevod
RA

(dar nu-1 iubia), pe Vistierul Drăgănescu, pe

Ștefănache, și doi Cantacuzini: pe Pîrvu
NT

și pe frate-său Mihal; a cărora închisoare

era în două odăi în Casele Domnești. Țiin-
du-1 așa cîtăva vreme, iar într’o zi ridi-
CE

cînd pe Dudești, pe Racoviță, pe Drăgă­

nescu și pe Ștefănache, i-a închis în tem­
niță cu hoții și cu ucigașii, fără așternut,
I/

băgindu-I în fiare de picioare și cu lanțuri

AS

de gît. Pe Pîrvu Cantacuzino l-a mutat la

odăile seimenilor, rămîind numai Mihal ’
UI

Cantacuzino închis tot unde era, dînd și

voie să vie rude și prieteni ziua-noaptea,
BC
 Y
— 136

AR
să-1 sindrofisească, pe ori-care el va vrea.
Noaptea da voie și frăține-său Pîrvu de

IBR
venia la el, de se împreuna. Aceasta s’a
prelungit așa, aproape de luni patru. într’o
seară a chemat Gehan Voevod pe_Mihai, zi-

YL
cîndu-i acestea r «Eu pe tine, după cum știi,
«te iubesc, și nici că te-aș fi închis, încă

SIT
«nici pe frate-tău, dar v’ain închis ca să nu
«bănuiască ceata Dudesculul pe voi, că doară
«eu pe sfatul vostru li-am făcut aceasta;
ER
«și scopul mieu este să vă aduc pe voi la
«mai bună stare de cît cea d’intîiu, și voiu
NIV
«desăvîrșit să vă scap de vrăjmașul vostru
«Dudescu, care turbură toată țara și strică
«odihna tuturor Domnilor; numai și vouă
LU

«acum este vremea, spre răsplătirea lui, să

«faceți o carte de jalbă către mine, arătînd
«faptele Dudeștilor, cum că ei sînt toate pri-
RA

«cinuirile turburărilor țerii. Care, cu aceasta,

«eu curînd vă voiu mîntui de dînsul, și veți
NT

«scăpa de toate nevoile». Nutritul Mihai,

auzind aceste cuvinte ale lui Gehan Voevod
și cunoscînd că scopul acestui Domn este
CE

să omoare pe Dudești, a zis : «Eu nu mă

*«rog Măriei Tale pentru mine, că știi că pu-
I/

«rurea ți-am slujit cu dreptate, ci te rog

«mărimea ta să o arăți către Dudești, cari,
AS

«ca niște oameni, gonind al lor interes, s’au

«arătat împotriva voii tale, iară nu împo-
UI

«triva căderii tale».

Gehan Voevod cu multe alte pilde s’a
BC
 Y
— 137 —

AR
silit a împila 1 pe Mihai la al său scop ;
pe care nearătîndu-I că s’a miniat, a zis :

IBR
«Mîine vom mai vorbi». A doua zi d’odată,
viind Capigibașa la Curte (care se cunoaște

YL
că de Gehan Voevod era poruncit), a rădicat
pe numitul Mihaî Cantacuzino și pe .frate- *4»
său Pîrvu la^ temniță, unde era și ceilalți

SIT
boerl, băgîndu-I asemenea în fiare și în lan- j
țuri. După aceasta peste cincisprezece zile,
fiind-că căzuse Gehan Voevod la boală de opt
ER
zile, s’a sculat tot norodul Bucureștilor asu­
pra Domnului, si, mergînd la temniță, a scos
NIV

si pe toți boierii'; pe cari văzîndu-i norodul

așa legați în lanțuri și în fiare, și mai mult
s’a invitat^ si a mers o parte de norod la
LU

Capigibașa cu jalbă, iar altă parte la Cur-

r tea DomneasFîT
Gehan Voevod, fiind bolnav, și de-o parte
RA

temîndu-se de aceste nedreptăți, care, mă­

car că el le făcea din porunca lui Stavra-
NT

che, dar cunoștea că nu vor să aibă sfîrșit

bun, de altă parte temînd și de puterea lui
CE

Stavrache, ca să nu arunce vina asupra lui,

a hotărît ca să se omoare. Carele bind în
căldura boalei ce se afla, vre-o trei-patru
I/

' sticle de apă melisa, peste șese ceasuri a mu­

rit 2. Atunci Capigibașa a sfătuit pe acești
AS

închiși boieri să șază la casele lor, pînă

UI

1 Imbia ?
3 La 28 lanuar 1764 (Biserica ortodoxă, XIV, p. 73).
Se zice însă că Domnul avea obiceiul beției.
BC
 Y
— 138 —

AR
vom vedea pe cine orînduește Poarta Domn,

IBR
căci că, după puterea lui Stavrache, poate
să se facă Domnia iar prin mina lui, și că,
de se vor arăta împotrivă, atunci sînt pie­

YL
riți, iar, de va da Dumnezeu să se facă
Domn altul, fără ajutorul lui Stavrache,
atunci, nu numai că vor fi scăpați, ci încă

SIT
vor putea să dea și jalbă împotriva lui Sta-
vrache, și li va da și însuși el ajutor și
ER
mărturie de patimile lor cele fără dreptate,
ce le-au tras de la acest tiran. Boierii au
urmat după al lui sfat.
NIV

în anul 1764, la Martie1, a luat Domnia Ște­

fan Racoyiță Voevod, fratele acestui mort
Costandin Gehan Voevod, iar prin mîna și
LU

prin puterea lui Stavrache; care, peste trei

săptămîni de la moartea frate-său, a scris
RA

la Valahia ca să vie la dînsul la Constanti-

nopol, dintr’acei închiși boeri, doi Dudești,
doi Cantacuzini, Racoviță și Drăgănescu.
NT

Toți aceștia au mers, fără numai, din Dudești,

Nicolae nici-cum n’a vrut să meargă, spu-
CE

ind și pricina, că se teme de moarte, după

pîra cea mincinoasă ce a dat de 10.000 de
pungi, și de pîra ce a pîrît pe Mihai Can-
I/

tacu%ipo la însuși împăratul. Deci, sosind

AS

numiți! boieri la Chiuciuchioiii, ce este un

sat cale de un ceas de la Constantinopol,
UI

1 La 22 st. n. îșl face «ieșirea». V. corespondența

olandesă în buc. privit, la fam. Callimachi, p. 21.
BC
 Y
— 139 -

AR
unde acolo se afla ieșit Ștefan Voevod și

IBR
Stavrache ; pe cari i-a primit bine, i-a pus
de au șezut și i-a cinstit cu cafea. După
aceasta, Ștefan Voevod a început să mus­

YL
tre pe Dudescu: «Pînă cînd nu te părăsești
«de a face amestecături țerii și de a tur-
«bura pe Domni ?». Apoi a început a zice lui

SIT
Racoviță : «Tu-mi ești văr primar: de ce să
«te alcătuiești cu Dudescu, de ce aî năcăjit pe
ER
«vărul tău, pe fratele mieu ?». Sfîrșind vorba,
i-a zis: «După faptele voastre ați tras cele
«ce vi s’au întîmplat». Atunci Mihai Can-
NIV

tacuzino i-a răspuns: «Bine, acestora pa-

«timile li-au fost după fapte, dar ale noas-.
«tre pentru ce? Fiind-că este știut că nici-
LU

«odată nu m’am amestecat la pîrile Domni­

lor, ci tuturor li-am slujit cu dreptate, după
RA

a mea datorie, în cît au fost în Scaun fie-

<care; așijderea și frate-tău i-am fost cu
toată credința». Stefan-Voevod, neavînd ce
NT

să-I răspunză, i-a zis: «Pe voi s’a năcă­

jit frate-mieu căci v’ați lepădat de boierii».
CE

Seara, chenund Stavrache pe Mihai, i-a zis

«cum că Vodă are bun scopos și cum că va să
te facă Mare-Vistier, si, dacă veți sili să iasă
I/

din țară la acest an d’ințîju 7.000 de pungi,

AS

«veți fi voi și toți ceilalți boieri scăpați de

<a nu vi se mal cere alte 3.000 de pungi; cari
acești bani împăratul îi cere de la toți boie-
UI

<ril;iar, cît că numai acești șeapte ați fost în-

«chișl, aceasta a fostpizma răposatului Gehan
BC
 Y
140 —

AR
pentru ac&le mai sus zise. Vistierul Mihai,

IBR
vorbind și cu ceilalți boieri, a făgăduit
că vor scoate la anul d’intîiu 7.000; măcar
că va fi cam cu greu, dară se vor sili a ieși

YL
această sumă, fără a nu se sparge țaraJSi,
așa, a doua zi au plecat cu Vodă la Țară.
Stavrache a fost scos într’ascuns ferinan ca

SIT
să omoare doi boieri, cu cari Ștefan Voevod,
la intrarea lui în București, ca să dea mai
ER
multă spaimă boierilor și norodului, la poarta
Curții, de-o parte, a spînzurat pe Ștefănaclie
—adevărul să zicem, el era om foarte ames-
NIV

tecător, nu numai Domnilor, și boierilor, ci

și răpitor de moșiile săracilor—, iar de altă
parte a tăiat capul lui lordache Băjescu,
U

om prea bun și fără nici o vină, numai ca

AL

să dea groază ispravnicilor după la județe,

fiind și el unul din cei șeaptesprezece is­
pravnici k
R

Așezîndu-se Ștefan Voevod în Scaun și

NT

făcînd boieriile, a făcut, pe Mpiai Mgre-

Vnstier, iar Dudescu cel bătrîn de voia lui
CE

1 Execuția se face la 26 April 1764. V. notele lui

Radu Zugravul, în Kogălniceanu, Colecție de ntodelurl
I/

de pictură religioasă ; Jiev. pentru istorie, archeologie fi fi­

lologie, I, p. 34. în raportul olandes din 11 April ci­
AS

tim : «Scriind acestea, sînt înștiințat că noul Domn

muntean, Ștefan Racoviță, din causa unei răscoale
între boieri și alții din acea țară, și-a întrerupt dru­
UI

mul din porunca Porții, și cu tot alaiul săiî se ține

într’un sat anume Chiuciuc-Chiol, care nu e departe
de această capitală».
BC
 Y
— 141 —

AR
s’a călugărit. Grecii lui Stavrache, văzînd
că pînă aproape de sfîrșitul anului au ieșit,

IBR
fără a nu se strica țara, 7.200 de pungi de
bani, au sfătuit pe Ștefan Voevod să silească
pe boierii țerii să scoată un bir pe țară, ca |

YL
să cuprinza la EObcT de pungi, numindu-1
fuma rit. Ștefan Voevod, chemînd pe toți '

SIT
boierii, li-a poruncit. Atunci Vistierul Mi­
hai a răspuns: «cum că noi ne-am silit
de am scos 200 de pungi mai mult peste ce
ER
«ne-am legat cu Stavrache, fără a nu se sparge
țara, și se poate pînă la împlinirea anului
NIV
cu acele‘obicinuite biruri să mal ieau încă
300; iar a scoate acel fel de bir neobicinuit,
si mai ales cu atîta sumă de bani, noi nu
U

«ne împotrivim, fără numai arătăm că țara

<se va sparge, și atunci voi să răspundeți
AL

să nu aruncați vina la noi». Cu aceasta

s’au zăticnit, bar acel sfetnici, oameni ai
R

Iul Stavrache, anume State Mare-Vistier, i

NT

Paharnicul Dumitrache, au scris lui Sta­

vrache că el mal puteau scoate 1000 de
pungi, și că tot boierii ce au fost închiși li
CE

se împotrivesc, că frate-său Nicolae (?) va

să fugă la Transilvania. Stavrache, cum a
văzut scrisoarea lor, a trimes cu ferman un
I/

zaim, care, viind la București, iar a închis

AS

pe acel șase boerl, și a mal închis încă patru,

anume: pe Pană Filipescu, pe Pantazi Cîm-
UI

pineanu, pe Grigorie Băleanu și pe Ioan

Bălăceanu, de cari el se temeau să nu facă
BC
 Y
— 142 —

AR
vre-o turburare pentru scoaterea acelor mai

IBR
sus numiți șase boieri. Ștefănache Voevod,
cînd a închis pe acești zece boieri, a chemat
dintre dînșii pe Vistierul Mihai, jurîndu-se

YL
el pe icoana lui »Hristos cum că numai pen­
tru ochii oamenilor îi pune la opreală, în
Casele Domnești, cu toată odihna lor, și că

SIT
în curînd va scrie lui Stavrache de-i va
scăpa (acestea le făcea căci se temea de
ER
norod, să nu se scoale asupră-I). Adevărul
să zicem, la această opreală era cu toată
odihna lor, în patru odăi bine așternute, cu
NIV

masă și cu bucate și cu cafea, cu dulcețuri tot

de la Curte, slujindu-li copiii din casă de
la Vodă, iar pentru a li așterne și a-i dez­
LU

brăca avea fieșcare cîte o slugă a lui. Tot

greu li era, că atît de tare erau străjuiți,
RA

încît, nu numai că nimeni din boieri nu

putea să vie la ei, ci încă nici de la casele
lor nimic nu putea să știe de soțiile și de
NT

copiii lor. Această țeremonie s’a prelungit

cinci luni. Prin țară și în București gemea no­
CE

rodul de acele grele biruri, silindu-I cu bătăi,

cu legături, cu patimi pentru luarea acelor
mulți bani, pînă la atîta, cît multi aii și
I/

murit din bătăi. Acei slobozi boeri totdea­

AS

una erau înfruntați și îngroziți, și petreceau

în tăcere.
Norodul, nemal putînd suferi, s’a strîns
UI

la Mitropolie și, trăgînd clopotele, s’au scu­

lat toți Bucureștii cu împotrivire, strigînd
BC
 Y
— 143 —

AR
să li sloboază pe boierii de la închisoare,

IBR
că, de cînd i-au închis pe dînșii, s’a prăpădit
țara de nedreptăți. Grecii lui Stavrache s’au
ascuns, iar Ștefan Voevod, încălecînd pe cal,

YL
s’a pornit asupra norodului, cu Arnăuți și
cu Turci; pe câți cu arme i-au risipit. Dintre
cari luînd doi, li-au tăiat capetele înnaintea

SIT
Curții Domnești.
Pe acei zece boieri închiși, i-au închis tot
ER
la Curte, întrh) întunecoasă pogribă, cu taX£
străjuite (ce va ti scris la Constantinopol
pentru el, Dumnezeu știe). De acest zur-
NIV

balîc aflînd Pașa de la Vidin, a scris la Vi­

zir așa:
«Stavrache a prăpădit Țara-Romînească,
LU

«ce este cheler împărăției, a omorît doi

«boieri, a închis pe boierii cei mari, cari chi-
RA

«vernisiau țara; au fugit 15.000 de oameni

«peste Dunăre, în ținutul pașalîcului mieu,
«și îndoită sumă în Țara Ungurească ; cei ră-
NT

«mașl, nemal putînd birui, adunîndu-se cu

«strigare pentru acestea și pentru a lor ne-
CE

«putință, fără arme, iar Ștefan Voevod, cu

«arme, i-a risipit, tăind și doi dintr’acești
«ticăloșii.
I/

Stavrache, aflînd aceasta, de grabă a

AS

trimis la Ștefan Voevod de a slobozit pe

boieri de la închisoare, făgăduindu-li și boie­
rii. Vizirul, ce atunci era Muzunoglu1, și ce
UI

1 întâiul lui Vizirat ține de la 30 Mart 1765 până

BC

la 7 /Vugust 1768 (tablele din Hammer).

 Y
— 144 -

AR
era foarte vrăjmaș cu Stavrache, căci în­

IBR
drăznise pînă la atît de închisese și pe Pa-
zarghideanul Sultanei, ce era soție numitului
Vizir, luînd această scrisoare a Pașei, a

YL
arătat-o lui Sultan Mustafă, mai ajutînd și
el cu pîră asupra lui Stavrache. Sultanul de­
odată, auzind acestea, a poruncit să pedep­

SIT
sească pe Stavrache. îndată ce a auzit cu-
vîntul Sultanului, ardicînd pe Stavrache
ER
la închisoare, într’acel minunt l-a zugrumat,
apoi, așa mort, l-a spînzurat de poarta casii
lui; care casă călcînd-o Vizirul, a găsit bani
NIV

gata ai Jui Stavrache 17.000 de pungi, afară

din scule și din zapise. Sultanul, peste două
ceasuri, a poruncit să sloboază pe Stavrache;
LU

căruia spuindu-i Vizirul că l-a spînzurat,

și de suma banilor ce s’a găsit, atunci, în-
RA

credințîndu-se că a fost hrăpitor, a lăsat în

voia Vizirului x. Și, pentru oamenii lui și pen­
tru Ștefan Racoviță Voevod, Vizirul a orîn-
NT

duit Domn pe Scarlat Ghica Voevod, la

anul 1766 12, fiind cel mai blind, pentru care
CE

nici o jalbă nu se dedese, nici în vre­

mea cînd a domnit la Moldova, nici în cea-
I/

1 Stavrachi a fost zugrumat la 28 August 1765 (1st.

AS

lit. rom., I, p. 468. Cf. Doc. priv. la familia Callimac/ii,p. 22).

2 Racoviță fusese întărit prin Februar 1765 (raport
olandes din 1-iti Februar). Scarlat Ghica era acum
UI

numit la 2 Septembre. Cf. Hurmuzaki, IX2, p. 65, No*

lxiii. Fusese «da Valachi istessi chiesto e acclamato».
BC
 Y
145 —

AR
I altă a lui Domnie, de la Valahia1. Pînă o
vrea a veni el la București, a orînduit Cai­

IBR
macam pe Ghica Spătarul, pe doi ('anta- X
cuzini, pe Racoviță și pe.alți boieri. La

YL
carii viind Ceauș împărătesc, li-au poruncit
să iea seama oamenilor lui Stavrache, de
cîți bani s’au luat în Domnia lui Ștefan

SIT
Voevod, unde s’au dat; și ce a rămas gata,
să se trimiță la Con stan.tinopol, atît catas-
tișele de bani gata, cit și pe Stati, cu Du-
ER
mitrache, băgați în fiare. La care socoteală
a venit și cadiul Giurgiului. Boierii, luînd
NIV

seamă, le-aii dat toate în mîna celui trimis

de la Poartă. Din toată luarea cea cu atîta
tiranie a lui Ștefan Voevod, abia s’au găsit
U

la el 150 pungi de bani. De la care luîn-

du-se, s’au trimis la Poartă, iar, pe el ră­
AL

dici ndu-1 un zaim, cu toată casa lui, l-au

dus surghiun la un ostrov. La ieșirea lui
R

din București, s’a strîns tot norodul, strigînd,

NT

injurîndu-1, blăstămîndu-1 și aruncînd în ca­

reta lui cu tină și cu balegă. Cu această
cinste a ieșit din București, și de tot sărac.
CE

Dar, încă pînă a nu purcede numitul Ștefan

Voevod din București, l-au tras la judecată
I/

acești șase și cei d’intîiu boieri închiși, înnain-

tea cadiulul, pentru un zapis ce în silă li luase
AS

(*1, speriindu-I că, de nu vor da acest zapis:

de talere 115.106, bani 80, cum că sînt ei
UI

• 17B7-8 și 1768-ei. V. mal sus, p. nota.

BC

10
 Y
— 146 —

AR
datori a-i plăti, va să-i omoare. Pentru care
el înnaintea cadiului a mărturisit că boierii

IBR
nici-un ban nu sînt datori, și că, orî-cînd
se va ivi acel zapis, să nu aibă ținere. Pen­
tru care, adeverind el aceste ziseși cu zapisul

YL
lui, la anul [1765],luna [Septembre], a adeverit
aceasta și cu ilamul cadiului, ca să nu se

SIT
ție acel zapis în samă. Iată, înnainte, arată
și cum a curs treaba acestor 3.000 de pungi.
Arătare de pricina celor 3.000 de pungi
ER
de bani, ce din pîra lui Nicolae Dudescu
s’a ațîțat în țară acest foc, și cum s’a curmat,
NIV
și cu ce pagubă însuși a Casii Dudescului
și a toată obștea boierească, afară din cea
mai sus prăpădenie a țerii din vremea lui
LU

Stavrache,—cum în jos se arată:

în vremea Domniei lui Gehan, afară de
alte pagube ce s’au pricinuit Dudescului, care
RA

el le va fi știind, și afară din 90 de pungi,

ce a pierdut Mihai Cantacuzino, a luat de
NT

la acești șase boieri, în socoteala banilor

ce cerea împărăția, 103 pungi de bani.
CE

Domnind Ștefan Racoviță Voevod, scrie

boierilor această carte:
1 qxuoTa-rot xat SDȚsv^araroc 'i-
I/

(lărepot xai rcpooytk&jtaTOt, ttjv suȚeveiav

eovoixtb^ TcpoaaȚopsoovTs*;, ao?:aCd[ie-
AS

6a, St7)T£ âv 7Ca5Ț| £07][JL£pia.

’Atco 7rpd)T7](; aov Geto
UI

7]ks^67][i£v zapa rwv zoXu^povhov auO£v-

tcov p.s tt]v aoOsvTeiav, â(ppovrfaap.£v dta
BC
 Y
— 147 —

AR
T/]V SlQpOcOGLV ITfi fjaOLĂLZTp iza'TT^ÎG)^

IBR
aor/jc orcoB etvat ^vwaxov sic tt|v sDȚsvstav
tt]C7 âoTO^aa6Y]țisv ort țis rqv avulav zrfi
aTraiT^ascoc aonjc» zpojevsixac {isyakiq f&a-

YL
6?] sic ti]V covajiv wv stsoSvjfiaTcov, zai
todto cpavspbv a.itb -ca siao87]țxara wo {ia-
zaprcon aSskcpoâ {iac, Sta wko strco-

SIT
|isv soO’jc xai SȚȚpaȚwc scpavspwoațisv, zai
8ia {1&5OD to6 7||isTăpoo ap/ovwc Sza6a-
pT] L-canpazT] srcapaxakcsajisv za-ca itpd)-
ER
rov TTjV TuavTskij x. [întrerupt.]
După această carte mergînd boierii la Con-
NIV

stantinopol, precum mai sus am arătat cele

ce s’au urmat, de unde ei se socotea scăpați,
după legătura ce făcuse cu Stavrache, împli­
LU

nind din țară la anul cel d’intîiu al lui Ște­

fan Voevod7.200 pungi de bani, văz de-odată
că vine acest mai jos arătat ferman către
RA

Turnagî-Bașa:
NT

1 Adecă : «Prea-cinstițI și prea-nobill boieri al noș­

tri, și prea-iubițl, cu bună-voință îndreptîndu-ne
CE

către Dumneavoastră, vă salutăm, să fiți sănătoși în

toată starea cea bună. Prin cea d’intîifi și cu ajuto­
rul lui Dumnezeii cînd am fost miluițl de stăpînl, ce
să trăiască întru mulțl ani, cu Domnia, ne-am gîndit
I/

la îndeplinirea cererii împărătești care vă e cunoscută

Dumneavoastră; am găsit că, cu prilejul cererii aces­
AS

tea, se aduce mare pagubă la strîngerea veniturilor,

și e vădit că de la veniturile răposatului meii frate,
și de aceia am spus limpede și am arătat și în scris
UI

și prin boierul nostru Spătarul Stavrache ne-am ru­

gat întîia pentru desăvîrșit...».
BC
 Y
— 148 —

AR
Ferman.

IBR
«Alesule dintre cei mari și de cinste, ce te
«aflila Valahia,SeidIbraim Turnagi-Bașa,pri-
«sosească mărimea ta, și tu, alesule dintre

YL
«Domnii din neamul Mesiei, ce acum te afli
<Domn Valahiei, Mihail-zade, Ștefan Voevod,
«sfîrșitul să-ți fie cu bine. Sosind înnalta po-

SIT
«runcă a împărăției Mele, înștiințați să fiți că
«cel mai dinainte Domn, Scarlat-zadfe Cos-
ER
«tandin Voevodx, pentru ale lui de mai nainte
«răutăți s’a dat jalbă la înnălțatul nostru
«prag; după care jalbă s’a orînduit dîntr’aceî
NIV

«lăudați Burgazi Mehmet și al Ibrăilei Aii,

«de au mers acești doi la Valahia, la acest
«Domn, și înnaintea oamenilor lui să iea so­
LU

coteala, pentru că în 20 de luni s’ar fi luat

«bani 8.000 de pungi, din cari 7.000 s’ar fi
RA

«cheltuit la uinurul Domniei lui, iar 1000,

«dintre oamenii lui și cu boierii țării i-au fost
«mîncat, rămîind asupra lor această sumă.
NT

«După cene-am înștiințat de această pricină

«cu adevărat, mai nainte de mazilia numi-
CE

«tului Domn, de la cel dintre boierii Valahiei

«baș-boier Dudescu, și de la alții dimpreună,
«ce ne-aîi înștiințat că în șaisprezece luni
I/

«cu hrăpire ar fi luat 10.000 pungi de bani

AS

«cu văcăritul, din care, după socoteala ce

«au făcut frate-tău Domnul cel mort și cu
UI

1 Constantin Mavrocordat «de Scarlatti», cum se

isc&lia el.
BC
 Y
— 149 —

AR
«nazîrul Brăilei, rămîind rămășiță 3.000 de

IBR
«pungi, dintr’această sumă, după milosîr-
«dia și îndurarea împărăției Mele, 2.000
«s’au iertat, iar la 1000 ce rămîne, să dea

YL
«dintr’această sumă boierii terii două părți,
«și o parte să o dea oamenii cei închiși

SIT
«al lui Mavrocordat, ca să împlinească suma.
«Acum iarăși, din mare milostivirea ce m’am
«îndemnat din inima împărăției Mele, din-
ER
«tr’acești numiți bani, pungi 1000, din bă-
«ierile inimii cei milostive a împărăției
«Mele s’au mai iertat 500, iar 500, ce mai ră-
NIV

«mîne, să dea oamenii Domnului o parte, și

«boierii țerii să dea două părți. Pentru aceas-
«ta, mai dinnainte s’a fost încunoștiințat
U

«de la împărăția Mea, și iată și acum că

AL

«de la boierii ce au fost pricinuitori turbu-

«rării, de la unii ca aceia s’au împlinit 103
R

«pungi si talere 60, cari bani să se scază

«dintr’acele două părți, din 500 de pungi, ce
NT

«este să dea boierii. Care acest fennan să-1

«citiți voi amîndoi, și să arătați indurarea
CE

«împărăției Mele pentru aceste 500 de pungi,

«din care pungi 333 și talere 166,banl 80,este
«partea boierilor, din care sumă s’a făcut
I/

«teslim cu mina Nazîruhii la haznaua împă­

AS

răției Mele pungi 103 și talere 60: scăzîn-

«du-se acești bani,mai rămîn pungi 230, talere
«106 și bani 80. Aceștia să se împlinească
UI

«de la aceia cei-au luat și au fost pricinuitori

«de turburare. Pentru care spre împlinire să
BC
 Y
AR
— 150 —

«puneți silință a se trimite Malimiri (?!), ca

IBR
«după înnalta mea poruncă următori și sili-
«tori să fiți. Anul 1176, luna Gemaziilahîr.»
Ștefan Voevod, nemai socotind că au

YL
[dat] mai multă sumă de bani decît împărăția
cerea prin acest ferman, pentru câ, afară

SIT
din 103 pungi, ce au dat acești șase boeri
prin mina Nazîrului, li mai luase și Gehan
Voevod, cu nume de împrumut, pungi 145
ER
și talere 54, cari bani Ștefan Voevod nu
i-a plătit, cu pricină că boierii sînt datori
NIV
la împărăție și tot pentru această pricină
a scos un bir pe cîrcimile și pe morile bo­
ierești și mănăstirești din toată țara, așij-
LU

derea a pus pe boieri și pe mănăstiri de au

plătit la anul d’intîiu (peste obiceiu) vinărit
și dijmărit (care, de cînd este Țara-Romî-
RA

nească, boierii și mănăstirile aceste dăjdii

n’aiî dat), tot cu nume că pentru banii ce
NT

cere împărăția de la boieri, a pus acești bani,

— care cu aceastea el a luat întreită sumă
decît cerea împărăția de la boieri, — acestea
CE

nepuindu-le în seamă, a închis pe numiți!

sase boieri, luîndu-li în silă și zapis, după
cum în sus am arătat.
I/

lată anume de la cine a luat acele pungi

AS

145, cum dovedește însuși a lui foaie pece­

tluită, precum : taleri 12.927 de la Dudescu
UI

cel bătrîn; 5.500 de la Racoviță ; 13.500 de

la doi frați Cantacuzini; 5.000 de la fiul
BC

Dudescului; 24.200 de la Drăgănescu ; 2.500

 Y
— 151 —

AR
de la Nicolae Paharnicul; 3,000 de la Ș

IBR
fan ache; 2.500 de la Gheorghe Stolnicul; 3.426
din Căimăcămie, de laDudescu și de la cei
cinci boieri. Toate acestea le-au trecut

YL
boierii cu tăcerea, pînă ce s’a mazilit Ște­
fan Voevod. Atunci, trăgîndu-1 boierii la
judecată înnaintea cadiului Giurgiului, și

SIT
el neputînd tăgădui acestea, le-a aruncat
asupra lui Stavrache, zicînd că și zapisul
ER
ce l-a luat de la numiți! boieri, la dînsul
l-a trimis; și, mărturisind că boierii nu sînt
nimic datori, l-a dat înnaintea cadiului,
NIV

acest mai jos arătat zapis, a căruia copie

este, iar originalul cel adevărat, iscălit de
dînsul, este la Dudescu:
LU

Zapisul lui Ștefan Racoviță Voevod:

«Pricina scrisorii acesteia este aceasta,
RA

«că, după cererea împărăției, de la boierii

«Țeril-Rumîneștl, ca să împlinească o sumă
«de bani, după porunca ce s’a fost trimis
NT

(pentru banii de la boieri, cari bani, pungi

230, mai nainte s’au fost trimis cu haznaua
CE

•la înnălțatul prag prin Spătarul lordache (și)

«Stavrache, ce a fost capichehaia, deplin,
s’a făcut teslim, și dintr’acești numiți bani,
I/

<ce a fost cererea împărăției, nîcl-un ban

AS

asupra boierilor n’a rămas, dar mai nainte,

pentru acești bani ce se luase de la boieri, [se
făcuse] un zapis iscălit și pecetluit. Acest nu­
UI

mit zapis, ori-cînd se va sfeti, să nu aibă nici

BC
 Y
- 152 -

AR
< o ținere, și să fie achiros b Pentru aceasta

IBR
«s’a scris și s’a pecetluit acest tacvil, care
«s’a dat la mina boierilor.
«Ștefan Voevod.»

YL
(Locul peceții. — întărită și de Osman, ca-
diul Giurgiului.)

SIT
Hamul Cadiului:
«Fac știre la înnălțatul prag, că, aflîndu-mă
ER
«eu la Valahia,în Scaunul Bucureștilor, unde
«s’a aflat acel orînduit Turnagiu pentru ni-
«zamul țerii, anume Seid-I.braim-Aga, și
NIV

«unde era de fată si mazîlul Domn al teriî,

«Ștefan Voevod, din care vr’o cîți-va din
«boierii teriî Valahiei, răspunzînd înnaintea
U

«feții noastre că, după cererea împărăției

AL

< a se face teslim de la boieri pungi 230,

«mărturisește Ștefan Voevod că, în vremea
«Domniei Lui, numiți! bani tocmai și deplin
R

«s’au făcut taxil și s’au trimis la înnaltaPoartă

NT

xprin Spătarul lordache capicliehaiaua, la

«care s’a făcut teslim; din care asupraboie-
CE

«rilor, dintr’aceștl bani, un ban sau o bolă 2

«n’au rămas. Dar, mai nainte vreme, pentru
«împlinirea acestor bani, luîndu-se un zapis
I/

«de la boieri, care zapis, iscălit și pecetluit,

AS

«s’a prăpădit, iar de astăzi înnainte acel nu-

«mit zapis, ori într’a cui mînă se va sfeti,
UI

****** VWjii» •
1 Grec : fără valoare.
2 Pecete.
BC
 Y
— 153 —

AR
«nici într’un chip în seamă să nu se ție.

IBR
«Și, pentru acești bani ce mai sus scrie, s’a
«dat un tahvil pecetluit și iscălit, cum că
«asupra boierilor nici-un ban rămășiță nu a

YL
«rămas, ci, acel zapis ce s’a prăpădit, unde
«se va găsi, să fie achiros, pentru că așa a
«mărturisit înnaintea adunării cel ce a dat

SIT
«exoflisis k Și pentru aceia scrindu-se acest
«ilam, s’a dat la mîna boierilor, ca, pentru
ER
«cererea milostivei și luminatei porunci,
«spre apărarea boierilor să fie. Și cum va fi
«porunca împărăției Tale. Anul 1178, luna
NIV

«Șehrirebiilevel.
«Osman, Cadiul Giurgiului.»
U

(Orighinalul cel adevărat al acestui ilam se

află la Vistierul Miliai Cantacuzino.)
AL

Cu aceste pagube, trude, patimi, abia,

R

după norocire, cu omorîrea lui Stavrache și

cu mazilia lui Ștefan Voevod, s’a stins fo­
NT

cul ce-l aprinsese Nicolae Dudescu asupra

lui, a tată-său și a celorlalți boieri, nu
CE

numai a celor închiși, ci și a toată obștea

boierească; care nu puține au răbdat toți și
toată țara în vremea lui Stavrache.
I/

După aceasta, viind Scarlat Ghica Voevod

AS

în Scaun, pe toți boierii i-a primit bine, fă-

cînd pe PtrviL Cantacuzino, Mare-Logofăt,
și pe frate-său Mihai Mare-Vistier, și, la
UI

* Liberare, chitanță.
BC
 Y
— 154 —

AR
anul 1767, murind Scarlat Voevod, în Domnie,

IBR
a făcut Poarta Domn în locul lui pe fiul
său Alexandru Ghica Voevod, carele să-
măna tată-său și la chip și la blîndeță. El

YL
a făcut pe Pîrvu Mare-Ban al Craiovei, iar
pe^ Mihai nu 1-âT bOlerlTT
într’acea vreme, cînd era vorba de răz-

SIT
boiîi, a venit pe la Valahia un ofițer al
Rusiei, Maior, ce se numea Carazin 2, ca un
ER
trecător, care, mergînd pină la.mănăstirea
Argeș, făcîndu-se că s’a bolnăvit, a rămas
acolo cîtăva vreme. într’o zi, după ce el,
NIV

după ce s’a împrietenit cu egumenul mă­

năstirii, anume Damaschin Arhimandritul, în
taină cu jurămînt s’a descoperit lui Da­
LU

maschin cum că Roșia va să deschiză oaste

cu Turcii pentru izbăvirea neamului crești­
RA

nesc celui de supt jugul turcesc, și cum că

venirea lui este ca în taină*să se ajungă, cu
care din boierii țerii va fi mai cu ipolips,
NT

și cu care acest Arhimandrit îl va sfătui,

numitul Arhimandrit i-a arătat că astă
CE

dată trei Case sînt dintre boerii cei mari

mai cu ipolips la obștea boierească și
la țară, anume: Spătarul Dumitrache Ghica,
I/

și doi frați Cantacuzini: Banul Pîrvul și

AS

1 Numirea se anunță de ambasadorul frances la 3

lanuar 1767 (Hurmuzaki, Supl. P, p. 741, no MLI1).
UI

Piatra mormîntală a lui Ghica se află la Sf. Spiridon

Noh. O dăm în anexe.
2 Nazarie Carazin.
BC
 Y
— 155 —

AR
Mihaî Vistierul, Dvornicul Nicolae Dudescu.

IBR
Iar de Ghica se temea a-1 sfătui, căci că este
rudă cu Ghica„Voevod, și, avînd interes, nu
va nemeri la al său scop. De Dudescu i-a

YL
zis, să se ferească, că e nestatornic. In cea
după urmă l-a sfătuit cu Banul Pîrvu să se
ajungă, și fără temere să se descopere la el.

SIT
înmulțindu-se vorbele răzmiriții, a trimis
Alexandru Voevod la egumenul Argeșeanub
ER
poruncindu-I să vie la București, împreună
cu numitul ofițer. Care, după ce a venit, l-a
chemat Domnul, și a sfătuit pe acest Maior
NIV

Carazin de grabă să fugă de la Valahia,.

pentru că Turcii vor să deșchiză curînd oaste
cu Roșia, și atunci este îndatorat a-1 prinde
LU

și a-1 trimite la Poartă.

Carazin, într’această noapte, mergînd la
RA

Banul Pîrvu, s’a descoperit, arătîndu-i că, de

va pofti să slujească Roșiei în taină, cu înști­
ințări de starea și de urmările Turcilor, și,
NT

mai pe urmă, după ce vor veni oștile rusești

la Valahia, de vor da ajutor cu cîți volon-
CE

tiri va putea, și cu zaherele, atunci să știe

că, nu numai el, ci toată a lui familie va că­
păta milă deosebită de la a Ei Mărire îm­
I/

părătească a Roșiei, și cum că tot gîndul îm­

AS

părătesei este a scoate Valahia de supt jugul

cel tirănesc al Turcilor.
Numitul Cantacuzino, fiind năcăjit de acele
UI

mal sus arătate patimi, de nedreptatea Porții,

de nestatornicia celor după vremi Domni,
BC
 Y
— 156 —

AR
și, acea mai după urmă, nădejdea scăpării

IBR
patriei, lesne s’a alcătuit, făgăduind că la
toate va fi silitor, va da aceste ajutoruri.
Căruia lăsîndu-i și cîte-va manifesturi tipă­

YL
rite, casă le risipească în taină peste Dunăre,
la Bulgaria și la Serbia (a cărora coprin-
dere mai jos vom arăta-o), într’acea noapte

SIT
a plecat Maiorul Carazin la Roșia. Curînd
după a lui întoarcere, s’a dat de știre de la
ER
Poartă prin ferman, la anul 1768, cum că
Turcii' au deschis oaste cu Roșia. Atunci Sultan
Mustafâ, făcînd Han Crîmului pe Crîm Ghe-
NIV

rei, pe care aducîndu-1 de la surghiunie pe

la Constantinopol pentru sfat, el între altele a
sfătuit să scoată pe Alexandru Ghica Voevod
LU

din Domnia Valahiei, fiind prea tînăr, și să

puie în locul lui pe Grigorie Ghica Voevod,
RA

ce era mazil, la Constantinopol. Deci, la anul

1768, în luna lui Aprilie, cu menzil a venit
numitul Grigorie Voevod1 la Valahia, și a
NT

făcut pe Pîrvu Cantacuzino Mare-Spătar,

și pe frate-săîî _ Mihai Mare-Vistier, iară
CE

Ban a făcut pe frate-său Dumîtrache Ghica.

Nu putem ști de ce a făcut această schimbare,
pentru ca să găsească Rușii pe frate-său Ban,
I/

care este cea mare boierie, sau căci că Spă­

AS

tăria, la vreme de războiu, este supusă la

UI

1 Mazilirea lui Alexandru în profitul lui Grigore

se face, nu în April, ci la 28 Octombre. V. Doc. priv.
la familia Calliniachi, pp. 30-1.
BC
 Y
— 157 —

AR
mai multe osteneli: să lăsăm, ori-cum va fi.

IBR
Numitul Grigorie Voevod avea în deosebi
ipolips bun pe Miliai Vistierul. Dar, cu toate
acestea, l-a încărcat cu grele slujbe, cu îm­

YL
plinirea și trimiterea zalierelii la orînduitele
locuri, spre a se săvîrși podul de peste Du­
năre la orînduit soroc, cînd, la venirea Vi­

SIT
zirului laSaccea,să fie de tot gata, cu facerea
de 24 șeici ; să fie gata tot la acea vreme.
ER
Toate aceste de primejdie lucruri, căci, la
Turci, una de nu se va împlini la vreme,
viața este în primejdie. Pentru aceasta a
NIV

fost îndatorat numitul Mihai a merge în

multe rînduri la Giurgiu, la Rușciuc, la Ga­
lați și la Saccea. La acele vremi, primej­
U

dioase călătorii erau acestea, și puțin a rămas

odată de nu 1-aîî omorît la Giurgiu.
AL

Tocmai în vremea ce necontenit trecea

Turcii prin București, atunci Carazin, al
R

căruia nume era Nazarie, îmbrăcîndu-se cu

NT

haine călugărești și cu potcapiu, a venit

prin munți, pe jos, și, mergînd iar la mănă­
CE

stirea Argeșului, a venit cu egumenul Ar-

geșeanul la București, și, împreunînd pe Pîrvu
Cantacuzino, ce atunci eraMare-Spătar, după
I/

cum mai sus am arătat, i-a dat o scrisoare

ce adusese el de la Ei Mărime împărăteasa
AS

Roșiei (care scrisoare acum este la frate-

săîî Mihai), a căreia cuprindere este aceasta
UI

ce în jos arăt1 :
*. Relativ la aceste lucruri, se mal află și alte co-
BC
 Y
— 158 —

AR
IBR
Scrisoarea M. S. Împărăteasa
a toată Roșia.

YL
Domnule Bane !
«Cu deosebită mulțumită ne-am înștiințat,

SIT
«în vremea în care mai nainte de aceasta
«a fost la locurile voastre aducătorul acestei
«scrisori, Maiorul Carazin, pentru a dumitale
ER
«vrednică de laudă rîvnă către pravoslav-
«nica creștineasca noastră lege și pentru sco-
NIV
«posul ce pentru aceasta ai, ca să vă folosiți
«din întîmplările acestei vremi a războiului
«dintr’a noastră împărăție cu Poarta Oto-
U

«mană, spre scăparea patriei voastre și a

«tuturor vecinilor ei creștini din cea hu-
AL

«lită turcească supunere. Cu adevărat este

«o întreprindere atît de folositoare pentru
R

«toată creștinătatea, și mai deosebit pentru

NT

«acel slavonesc norod, este o începere cu

«de cuviință întreprindere, care cu norocire
«se poate aduce la săvîrșire cu aceste de
CE

«acum războaie, cînd Poarta, dintr'acea fără

«dumnezeire a ei călcare de lege, pacea a
I/

«dezlegat-o, și puterile ei vor fi nevoite a

AS

respondențe în condica redactată de Banul Mihaî si

tipărită de Aricescu în Trompeta Carpaților pe 1868 și
UI

1869. Din ea vom reproduce în culegerea noastră bu-

•cățile ce privesc pe Cantacuzinl.
BC
 Y
— 159 —

AR
«se rădica asupra oștirilor noastre. Și așa, în-

IBR
«credințați fiind Noi, cum că și voi nu veți
«lipsi a întrebuința către aceasta din partea
voastră toate mijlocirile ce veți putea afla,

YL
«avînd între voi corespondenție cu archistra-
«teghii oștilor Noastre.
«Toți Slavonii ce se află sub stăpînirea

SIT
«Turciei, după cum de toți este știut, ticăită
«viață petrec; mai ales pravoslavia lor se
ER
«află în întristări și în primejdii. Deci dar
«nu este cu putință a avea cinevaș îndoială!
«cum că aceștia toți, sau măcar cei mai mulți, I
NIV

«se vor da cu bucurie supt povățuirea du-1

«mit ale.
«Cu acest fel de urmare, care aceste no-
U

«roade vor face, pe lîngă purtarea de grijă

AL

«a dumitale, care vei răspîndi-o la toate acele

«locuri ce vor putea sluji spre ușurința
«acestei folositoare și mare întreprindere
R

«cu din destulă întemeiere, se poate nădăjdui

NT

«cum că Domnul Dumnezeu va blagoslovi

«pe dumneata cu mari izbînzi, și că aceste
CE

«noroade îți vor rămînea îndatorate pentru a

«lor mîntuință.
«Noi dumitale îți dăm în știre,că, dupăosîr-
I/

«diaNoastră către pravoslavnica creștineasca

AS

«lege și pentru mîhnirea ce avem pentru cei

«tînguiți creștini, a căpătat cugetul său și
«ți-a înfățișat deosebit al Nostru monarhi-
UI

«cesc favor, și rugăm pe Domnul Dumnezeu

«ca să trimiță la silințele tale, cu care atît
BC
 Y
— 160 —

AR
«te nevoiești pentru apărarea sfintelor lui
«biserici, atît și pentru credință, acea pu­

IBR
ternică a lui blagoslovenie și ajutor. Dar,
«cu toate acestea, dacă lucrurile se vor în-

YL
«tîmpla împotrivă și dacă în patria dumitale
«nu vel putea sjl rămîi fără primejdie, la
«acest fel de întîmplare, dăm voie dumitale

SIT
«și neantului dumitale a avea al nostru acope-
«rămînt și răzîmare întru a Noastră împără-
«ție. După aceasta, iată trimitem dumitale,
ER
«spre semn de al Nostru împărătesc favor, al
«Nostru împărătesc chip, și la doi Archi-
NIV
«mandriți ai mănăstirilor muntenești, lui
«Sofronie 1 și lui Damaschin, pentru care ase-
«men ea ne-am înștiințat cum că și ei sînt
LU

«părtași scopului dumitale, și sînt dumitale

«de ajutor, fie-căruia trimitem cîte o cruce de
«aur, și le înmînăm dumitale, ca să le dai lor
RA

«și să-i încredințezi de a Noastră monarhi-

«cească milă.
NT

«Din Petreburg, anul 1769, Ianuarie 19.

(Cea adevărată, scrisă rusește, și iscălită
CE

însuși de mîna a El Mărire, așa:)

«Ecaterina.
«Către Pîrvu Cantacuzino, Banul munte-
I/

«nesc.»
AS

1 Foarte probabil vestitul agitator contra Unirii,

UI

care se știe că se adăpostise la Argeș. V. lorga, Stu­

dii și Doc., 4, IV, pp. 93-4, no. LXXXVII.
BC
 Y
— 161 —

AR
Tălmăcirea mai sus ziselor manifeste

IBR
tipărite :
«Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ecaterina a

YL
«dopa, împărăteasa și însăși Stăpînitoarea a
«toată Roșia, ș. c. 1., ș. c. 1.
«Arătăm și dăm în știre tuturor noroa-

SIT
«delor slavonești de legea pravoslavnică, ce |
«se află supt stăpînirea turcească, vrednice
«de jale fiind aceste noroade, ce în vremile |
ER
«vechi erau însemnate de iubitoare de lege
«și de a lor slavă, iar acum a lor stare se
NIV

«află supt acel înrăutățit jug al Turciei, cea

«din naștere a Turcilor răutate și alorne-
«suferință asupra legii creștinilor, ce acum
U

«sînt supuși lor, apururea li-a săpat pră-

«păstil, spre a-i impila, atît trupește, cît și
AL

«sufletește, pe acești ticăiți creștini ce lă-

«cuiesc în Moldova, în Cara-Valahia, în Țara-
R

«Muntenească, în Bulgaria, în Bosnia, Her-

NT

«țegovina,Machedonia, în Albania și prin alte

«ținuturi turcești.
«Pre voi toată lumea vă știe ca pe niște
CE

«creștini drept-credincioși, cari sînteți de

«nevoie supuși a răbda supt, stăpînire tur-
I/

«ceașcă: nenorociri, năpăști, nesuferite hara-

«ciurl, și multe feluri de strașnicii, obidă,
AS

«însărcinări adesea si fără nici un fel de

«vină, și moarte, înstrîmtorărL sf. Biserici,
UI

«lipsire de învățătura creștinească, și tre-

«cerea la legea muametană. Toate acestea
BC

11
 Y
— 162 —

AR
«împreunate, starea voastră însăși de sine

IBR
«arată, și după urmări sînt foarte de stri-
«căciune, și vă va aduce și la mai rele de-
«cît acestea.

YL
«Multe mii a vrut pînă acum să se depăr-
«teze de nesuferita răutate, ca să se îm-
«preune cu acea după natură sfințită lege,

SIT
«părăsindu-și neamul, patria și averea. Pe
«care de nevoie lăsîndu-le, se tăvălesc îm-
ER
«prăștiați prin toată lumea nenumărată mul-
«țime de creștini, și așa vecinie pot să fie
«întru înnădușire sfînta Biserică, și însuși Noi
NIV

«pentru dînsa. Care noi, nemai putînd suferi

«acea vicleană socotință și aceste grele pe-
«depse, ne^ rădicăm ca cujputere să surpăm
U

«din temelie muametana silnicie, și să în-

AL

«florim _ legea creștinească. Aceste noroade,

«din începutul lor, pentru a lor vitejie erau
«slăvite în toată lumea, iar acum s’au stins.
R

«Pentru aceia, cu cit este de lăudată aceia

NT

«d’intîiu, cu atît este de hulită cea după urmă.

«La acele două războaie după urmă ce au
CE

«fost între împărăția Rusească cu acea Tur-

«cească, în vremea acelui vrednic de pome-
«nire strămoșul Nostru Petru cel Mare, și
I/

«în vremea mătușii Noastre Anei Ivanovna,

AS

«epț scopul ca să jscoață pe aceste noroade

«de supt jugul turcesc; dar, prin oare-care
«întîmplări, n’a yppt atunci Dumnezeu. Deci
UI

«răstindem și JVoi acele de atunci scopuri,

«ca să se săvîrșească spre mîngîierea eres-
BC
 Y
— 168 —

AR
«tinească, ca să scape din nenorocirile și[

IBR
«patimile ce curg asupră-li de la Muame-\
«tani.
«Stăpînirea turcească, după cea obicinuită

YL
«a ei răutate asupra pravoslavnicei Noastre
«legi și Biserici, vedeți că Noi ne stăruim
«pentru credința și pentru legea noastră,

SIT
«carea se cunoaște după această adevărată
«începătură, după cum s’a fost întărit pa-
ER
«cea cu vechi legături la însuși acele pri-
«vileghiurî și proterime \pe care Lehiî după
«vremi le-au răpit, cărora cunerăbdare li-am
NIV

«răsplătit. Deci stăpînirea turcească, călcînd

«toată dreptatea noroadelor, și însuși ade-
«vărul, numai pentru a ei cea după urmă
U

«natură, călcare de lege, a dezlegat cu îm-

AL

«părăția Noastră pacea cea veclnică, fără

«nici un fel de dreptate. Și așa ne-a silit
R

«pre Noi ca să întrebuințăm asupra acestei

«stăpînirl puterea armelor de la Dumnezeu
NT

«dată Nouă.
«Drept aceia și voi, creștinilor ce pătimiți
CE

«supt jugul turcesc, care Noi, închipuindu-ni

«amărăciunea sfintei Biserici și a fiilor ei,
«vă poftim cu bucurie mîntuința, pe cît se
I/

«va putea prin ajutorul Nostru, rămîne darea

AS

«acum, [cînd] vom începe cu oștirileNoastrea

«rosti cu dînșil războiul, și voi singuri [să] vă
UI

1 Grec.: foloase.
BC
 Y
— 164 —

AR
«rădicați, să vă trudiți și să vă stârniți, tot
«de-odată cu Noi, a năpădi asupra lor.

IBR
«Pentru izbînda și biruința oștilor noastre,
«pentru scăparea și slobozenia creștinătății

YL
«prin a Noastră cea din fire obicinuită bu'
«nătate, punem desăvîrșită nădejde întru
«dreapta lui Dumnezeu judecată și întru vi-

SIT
«teaza noastră oaste. Drept aceia și voi,
«noroadelor ortodoxe, cînd vă veți închipui
«a voastră scăpare, pociu să nădăjduiesc că,
ER
«prin blagoslovenia lui Dumnezeu, multe
«mijlociri veți găsi a vă arăta a voastră
NIV
«vrednicie, osîrdie și rîvnă. Cînd veți socoti
«acea firească răutate și varvarie a Turcilor,
«atunci nu veți lipsi de a vă arăta împo-
U

«triva lor.
Acest fel de urmare va fi vrednică de
AL

«laudă înnaintea lui Dumnezeu și înnaintea

«lumii, și rădicarea desăvîrșită a noroadelor
R

«la cinste și la bună stare; care va fi vred-

NT

«nică de pomenit, fiind-că fiecare este da-

«tor a-și pune viața pentru a lui lege și
CE

«pentru a lui patrie.

«Noi, prin rîvna ce avem către pravoslav-
«nica Noastră creștinească lege, și pentru
I/

«jalea ce o avem la supunerea celor robiți

«de Turci, fiind noroade tot de o lege cu
AS

«Noi, care lăcuiesc în acele mai sus zise pă-

«mînturi, sfătuim pe toți aceștia, și pe fie-
UI

«care în deosebit, ca să întrebuințeze răz-

«boiul și să* se folosească de ajutor, ca să
BC
 Y
— 165 —

AR
«rămîie slobozi și nesupuși, după cum au fost

IBR
«dintru începutul lor, să puie silință, pe cît
«vor putea, ca să strice pe acel de obște
«vrăjmaș creștinesc.

YL
«Cînd ale Noastre armii, cele de la Dum-
«nezeu Nouă dăruite, cu ale lor arme vor
«birui locurile acestor noroade, nu vor lipsi

SIT
«de a întări ale noroadelor scopuri, și a-
«tunci cu milalui Dumnezeu vor stăpîni toate
ER
«aceste creștinești pămîntun, silindu-se spre
«a lor odihnă, nepricinuindu-li nici un fel
«de obidă. Deci, pentru aceia, cei ce vor
NIV

«avea să se unească cu Noi, trebuie să le

«ajute, găsindu-ni zaherea de cu vreme, și
«toate altele ce vor fi de trebuință, și să nu
LU

«socotească că prin venirea armelor Noastre

«se va face lăcuitorilor vre-o zăticnire la
RA

«lucrarea pămintulul, ci vor urmă în o-

«dihnă, ca și mai înnainte, și, ori-ce seva lua
«de oștirile Noastre, se va plăti cu bani.
NT

«Cu anevoie este a crede că din neamul

«creștinesc al Slavonilor, ce trăiesc în pă-
CE

«inîntul turcesc, a nu simți ei tot prețul și

«scumpătatea acestei mijlociri ce li se dă
«ca să rădice patria lor la vrednicia la care
I/

«mai înnainte a fost, și care acum se află

AS

«sfărîmată de nenorociri și patimi. Noi, din

«potrivă, gîndim că el trebuie să primească
«cu virtute, cu laudă și cu mulțămită a
UI

«Noastră cea prea cu milostivire purtarea

«de grijă, aducîndu-șl aminte de slava stră-
BC
 Y
— 166 —

AR
«moșilor lor, cari din Roșia s’a tras pe acolo;

IBR
«din care s’au făcut multe feluri de împă-
«rății, și care cu sunetul armelor lumea au
«speriat-o ; pentru care cu adevărat sînt și

YL
«numiți Slavoni. Cu aceasta vor arăta acum
«fieșcării zidiri că, cu toate a lor neputințe
«în care acum sînt cuprinși, iarăși n’au pă-

SIT
«răsit de tot acea după clironomie a lor
«vitejie, și acele mari socotințe. Și așa, fie-
ER
«care după a lui stare, silă și putere, de
«bună a lui voie și rîvnă, să întrebuințeze
«pe sineși la toate acelea ceva putea ajuta
NIV

«pe cea de obște norocire; ce printr’aceasta

«fiecare se poate folosi. A cărora putere și
«la viitoarea vreme va fi neclintită; mai
LU

«ales la încheierea păcii, cînd mîndrul vrăj-

«maș va fi silit ca să o ceară de la Noi,
RA

«negreșit vor vedea și vor simți cîtă strică-

«ciune li se va pricinui Turcilor din tr’aceasta.
«A noastră acea mare bucurie este a vedea
NT

«stăpînirile creștinești slobode din robia

«cea de ponos, și noroadele scăpate prin a
CE

«Noastră povățuire, urmînd după urmarea

«strămoșilor Noștri; care Noi și de acum
«înnainte nu ne vom lepăda a nu pofti această
I/

«izbăvire, dînd lor al Nostru acoperămînt

AS

«și a Noastră milostivire, arătîndu-o în toată

«lumea, mai ales celor ce prin a lor vitejie
«și vrednicie ne vor ajuta a birui pe acest
UI

«călcător de lege vrăjmaș.

«La acea de pe urmă, toți acei ce se vor
BC
 Y
— 167 —

AR
«deosebi dintre alții, arătînd a lor vrednicie

IBR
«și slujbă, sau cu ocîrmuire sau cu înțelepte
«sfaturi și cu silință, vor avea desăvîrșit a
«Noastră deosebită împărțire a împărăteștii

YL
«Noastre mill.
«S’au dat la gant-Petreburg, în 19 Ianu­
arie, anul 1769.

SIT
(Acest adevărat s’a iscălit însuși cu mîna
Măririi Ei, împărătesei, așa:)
ER
E CATERINA.»
NIV

După aceasta, numitul Ban Pîrvu sau Spă­

tarul Cantacuzino a început corespondenții,
mai întîiu cu Cneazul Galițin, apoi cu Feld-
U

marșalul Grof Romanțov și cu Gheneralul

Stofei, ce venise cu oști la Moldova, în Iași1,
AL

dîndu-li tot felul de înștiințări de mișcările

și scopurile Turcilor.
R

Nu este trebuință de a arăta aici pre a-

NT

mă run tul vitejiile și biruințile ce le-au făcut

oștirile rusești întru aceste două țeri asupra
Turcilor, căci că sînt știute de toată lumea ;
CE

și iar, cine de iznoavă va vrea să le mai

auză, le poate ceti la Jurnalul urmărilor
războaielor lui Grof Romanțov.
I/

Iar eu aici arăt numai cele ce se ating de

AS

povestirea a celor de la Valahia Cantacuzinî.

Grigorie Ghica Voevod,ce atunci domnia
UI

1 Iașii sînt ocupați de Ruși la 26 Septembre (7 Oc-

tombre) 176» (lorga, Acte și fragmente, II, p. 20).
BC
 Y
— 168

AR
la Valahia, după cum mai sus am arătat,

IBR
zic să se fi ajuns și cu Feldmarșalul prin
Vistierul loniță Cantacuzino, ce avea soție
pe sora acestui Ghica Voevod, dară vrea

YL
să se ție el cu mina de amîndouă funiile.
El a trimis în taină iscoade la Moldova
ca să se cerceteze și să se vază starea

SIT
oștilor rusești, și să dea știre Vizirului.
Deci, viindu-i acei trimiși, i-au spus că în
ER
toată Moldova nu este altă oaste rusească,
fără numai în Iași, lîugă Gheneralul Stofei,
2.000 de pedestrime, la Cernăuți, cu Cneazul
NIV

Prozoroschi, ca la 1.500, și la Focșani 2.000,

însă 1000 de Cazaci supt povățuirea lui Ca-
razin Polcovnicul, și 1.000 de vînători (e-
U

gheri), de supt a Polcovnicului Făbriceanu.

AL

Deci Ghica Voevod, luînd această înștiințare,

a scris la Vizirul, care încă nu venise pînă
R

atunci la Saccea, cerînd el de la Vizirul voie

ca să meargă cu a lui oaste asupra Rușilor,
NT

poruncind Vizirul lui Urfa-Valesi, ce era la

Galați cu 15.000 de Turci și 4.000 de la Brăila,
CE

ce avea și el încă pe atîta oaste, ca aceștia

împreună cu Grigorie Voevod să năpădească,
luînd asupra lui că cu acest mijloc va scoate
I/

pe Ruși din toată Moldova, și că va goni după

AS

dînșii încă și în Lehia. Avea și Grigorie-

Vodă, Arnăuți și cu Turci, peste 6.000; cari
cu totul se făcea aproape la 40.000.
UI

După ce Grigorie Voevod a scris aceasta

la Vizirul, apoi a spus Vistierului Mihai
BC
 Y
— 169 —

AR
Cantacuzino toate acestea, luîndu-și însuși

IBR
el a sa socotință, cum că cu aceasta el
va să facă izbîndă, și că vrea să capete
bun ipolipsis de la Vizirul, el și toți boierii

YL
Valahi ei. Cantacuzino i s’a împotrivit la
această a lui hotărîre? zicîndu-i: «Rău ai făcut
«de ai scris și te-ai legat cu Vizirul. Mai în-

SIT
«tîiu, că nu poate fi numai 5.000 de oaste
«rusească în Moldova ; a doua, că, de și va
ER
«fi fost cîndi-au văzut iscoadele numai atîția,
«de unde putem ști că peste o zi sau peste
«un ceas n’au nemerit pe urmă 10 sau 15.000
NIV

«de oaste? Pentru că acum este vară, și este

«știut că, atît oștirile rusești, cît și cele
«turcești, sînt spre pornire, și că, mergînd
LU

«noi cu Turcii să lovim laMoldova pe Ruși,

«dar de le sosește sau de le este oaste so-
RA

ssită? Și atunci, biruindu-se Turcii, și fugind,

«cum au fugit și de la Hotin, atunci vor să
«zică că i-ai înșelat, și vei rămînea și Măria
NT

«Ta și noi în-primejdie». Ghica Voevod, au­

zind acestea, a început a gîndi, și s’a căit căci
CE

a scris, dar, cu toate acestea, a zis că, de nu

va putea cîrpi cu vre-un fel de meșteșug
aceasta a o zăticni, trebuie să meargă, și că
I/

trebuie să fie bani la Vistierie, gata pentru

AS

cheltuială. Vistierul^ Mihal și la aceasta

i-a arătat că: «Bani gata nu al, din țară se
«string cu anevoie, mal ales că patru ju-
UI

«dețe sînt călcate de yolintirii ruși, și el nici

«un ban nu dau».
BC
 Y
— 170 —

AR
Mihai le-a spus toate acestea frate-său

IBR
Pîrvului, căutînd el să dea în știre la Feld-
marșalul de scopul lui Grigorie-Vodă. A
doua zi, s’a găsit singură de sine și bună

YL
mijlocire, care este aceasta : Grigorie-Vodă
a chemat pe toți boierii și li-a zis să scrie
la Polcovnicii Roșiei, ce erau la Focșani, ru-

SIT
gîndu-i ca să strîngă în Focșani pe volin-
tirii ce umblau prin țară, fiind-că sînt Ru-
mîni, și că Vizirul, auzind de umbletele lor,
ER
va să bănuiască că cu știrea boierilor umblă
ei jefuind, și că cu aceasta boierii vor să
NIV

cază în primejdie. Cu care carte a ales

Grigorie-Vodă să trimiță pe Serdarul Ștefan
Topliceanulx, ce era vechiu al Casii Ghicu-
U

leștilor, dar, de multe ori ajutîndu-se numi­

tul Topliceanu și de Cantacuzinii acești doiy
AL

s’a încredințat Spătarul Pîrvu, și a înștiin­

țat prin dînsul scopul lui Grigorie-Vodă’cel
R

mai sus zis. Topliceanu a plecat la Focșani:

NT

de față cu cartea boierilor la Polcovnici, și

în taină cu o înștiințare de la Spătarul
CE

Pîrvu. Si, mergînd pînă la Ialomița, a văzut

peste apă vre-o treizeci de volintiri, de
cari speriindu-se, s’a întors, alergînd la Bu­
I/

curești și spuind că oastea rusească vine să

năpădească la București. Toată noaptea aceia
AS

nimeni n’a dormit. A doua zi, viind oamenii

din partea locului, au spus că au fost vre-o
UI

1 Pentru ToplicenI, v. lorga, Studii și doc., IV, pp.

BC

66-5, No. LXI.

 Y
— 171 -

AR
treizeci de volintiri, cari îndată s’au întors.

IBR
Atunci Grigorie-Vodă, poruncind boierii să
trimită pe cine ei vor socoti, au ales Can-
tacuzinii pe Pitarul Dumitrache Varlaam,

YL
ce avea soție pe o vară primară a lor1, și
l-au pornit. Cu care au înștiințat cum că

SIT
Grigorie-Vodă, după porunca ce i-a venit de
la Vizirul, în săptămîna viitoare v& să vie să
lovească la Focșani pe numiții Polcovnici, în
ER
care zi este tot-de-odată să năpădească și
Pașa de la Brăila și Urfa-Valesi de la Ga­
lați; cari, izbind, au să se răstinză pănă unde
NIV

vor putea ajunge. Acest Dumitrache Var-

laam, mergînd, l-au ajuns volintiri!; care spu-
LU

ind că merge cu vești de la Cantacuzino la

Polcovnici, nu l-au supărat, ci l-au dus la
dînșii în Focșani: cărora li-a spus toată
RA

pricina. Numiții Polcovnici a doua zi, gătind

700 de volintiri rumîni și arnăuți, supt co­
manda unui 1 lie Moldoveanul^ li-au dat și 24
NT

de Cazaci și, împreună cu ei, au trimis și

pe ace*t Pitar Varlaam, și cu egumenul ar-
CE

geșeanul, ce nu de mult fusese la Focșani,—

poruncindu-li să meargă drept, să lovească
Bucureștii, zicîndu-li că și ei pleacă după
I/

dînșii. Pe de altă parte, numiții Polcovnici

AS

au înștiințat și pe Pîrvu Spătarul că s’a

UI

1 V. Zj»i. Ut. rom.^ la numele său. Se știe că el a

scris o cronică a evenimentelor războiului.
- Zis Lăpușneanu.
BC
 Y
— 172 —

AR
trimis oaste ca să lovească Bucureștii, că­

IBR
rora să li dea și el ajutor, neînștiințînd ce
fel de oaste. Egumenul argeșeanul, Pit a ru 1
Varlaam, unde așteaptă să-i ajungă ajutorul

YL
Polcovnicilor, după cum li zisese, văd că
le vine poruncă să meargă ei numai cu acei

SIT
volintiri, ne mai așteptînd alt ajutor. Lor
li era frică a se întoarce înnapoi, și așa, lu-
înd pe Dumnezeu în ajutor, au mers la Bu­
ER
curești, fără veste, noaptea, înștiințând nnmai
pe Pîrvu Cantacuzino. Ei luase două trîm-
bițe rumînești de la ispravnicul Focșanilor,
NIV

și două tobe. în loc de steaguri legase în

niște prăjini* vre-o patru-cinci mese sau cer-
LU

șafuri, și, așa, noaptea, pe la miezul nopții,

au năpădit în București, unde, pentru semn,
au aprins o colibă. Care semn văzîndu-1 Spă­
RA

tarul Pîrvu, a alergat în ajutorul lor cu

200 de Arnăuți, și, poruncind, au început a
trage clopotele la toate bisericile. Volin-
NT

tirii au strigat: «stupaiu, stupaiu» (ce nu­

mai aceste două cuvinte rusești învățase).
CE

Norodul Bucureștilor s’a rădicat, mic cu mare,

pînă și femeile, cu prăjini și cu cărămizi,
strigînd : «Muscalii, Muscalii au venit!» și
I/

năpădind asupra Turcilor, cari erau ca la

AS

5.000, dar risipiți pe la conace, după obi­

ceiul lor, dormind fără grijă. Se pomenesc
din somn într’această strigare sau, să-i zi­
UI

cem, într’un groaznic urlet de clopote, de

sloboziri de pistoale, de strigarea norodu-
BC
 Y
— 173 —

AR
lui: «Muscalii!» și de: «stupaiu!» Atît s’au I

IBR
speriat Turcii, încît care încotro au apucat
a fugi, care pe jos, care călare, fără șea și
fără frîu; care îmbrăcat, care despuiat,—atît

YL
doară vre-o 300, ce era lîngă a lor căpetenie,
s’au împotrivit cu arme dinnaintea portii
domnești, despre ziuă. Dar, văzînd că din

SIT
toate ferestrele caselor celor de la uliță se
slobod puști, pistoale și azvîrlituri de pietre
ER
într’înșii, s’au apărat și au fugit. Morți Turcii
au căzut vre-o 60, și vre-o 5-6 robi vii, iarl
ceilalți toți au fugit, mergînd la Giurgiu.*
NIV

S’au urmat la Noiemvre, anul 1760.

Grigorie Ghica Voevod a fugit de la Curte
și s'a ascuns în Hanul lui Șerban Voevod,
LU

într’o prăvălie lipscănească, iar volintirii,

călcînd Casele Domnești, n’au găsit nici pe
RA

el, nici de ale lui mai nimic, fiind-că el, ce

avusese galbeni și scule, de mult, puindu-le
într’un sipet pecetluit, îl dedese cumnatei
NT

sale Maria, fata Văcăresculul, ce era soția

fratelui său. Banului Dumitrache Ghica. Cum
CE

și banii de argint, pungi 200, le dedese

Stolnicului Gheorghe Cernovodeanul întru
păstrare. Și așa nimic n’au găsit volintirii ce
I/

să iea de ale lui. Iar pe oamenii lui i-au

AS

dezbrăcat, lăsîndu-I numai în cămăși. Li-au

luat și cîți bani s’au aflat pe lîngă ei, nepu-
tîndu-I Cantacuzino zăticni într’acele cea­
UI

suri, pentru că unii din volintirl se băteau

cu Turcii, iar alții umblau jăfuind case și
BC
 Y
— 174 -

AR
Curtea. într’acestea făcîndu-se ziuă, a tri­

IBR
mis Pîrvul Cantacuzino de au adus la dîn-
sul pe toți oamenii numitului, ce erau aceș­
tia: Matei Ghica, frate mai mic al lui Ghica

YL
Voevod, Alexandru beizadea Mavrocordat,
(ce el, aflîndu-se la soră-sa Domnița Ecate-
rina, soția Răducanului Cantacuzino, șeză­

SIT
tor, nimic nu i-au luat volintirii, după cum
nici de la o casă de Rumîn n’au luat, ci
ER
numai de la acei de la Curtea Domnească),
pe Ventura Postelnicul, pe doi doftori, a-
nume Panteli și pe doftorul Luciii, pe Pă-
NIV

harnicul Dumitrache, ce fusese unul din-

tr’acei doi sfetnici ai lui Stavrache, după
a căruia moarte se dedese la Ghica Voe-
LU

vod, și pe alți mai mici; pe cari, unora sco-

țîndu-le hainele de la volintirii ce s’au pu­
RA

tut afla, pe alții îmbrăcîndu-i cu de ale lui

Cantacuzino haine, i-a îmbrăcat pe toți,
dîndu-li odăi în mănăstirea Sfîntului Gheor­
NT

ghe, unde acolo ședeau toți boierii cu fami­

liile lor pentru apărare. Grigorie Voevod, de
CE

unde era ascuns, a chemat la sine pe fra-

te-său Dumitrache și pe Mihai Cantacuzino,
întrebîndu-I de sfatul ce poate să facă. I-a
I/

zis Mihai: «AI voie ce vei vrea. De vei vrea

AS

«să mergi la Turci, eu te voiu duce pînă ce

«te voiu scoate din volintiri; devei vrea la
«Ruși, te voiu duce la frate-mieu, și el, cu
UI

«cîți oameni dintr’ai tăi vei vrea, te'va tri-

«mite la Feldmarșalul Grof Romanțov». I-a
BC
 Y
— 175 —

AR
răspuns, că se teme a merge la Turci, că

IBR
poate îl vor omorî; la Ruși a merge de față,
iar se teme, să nu-1 afle Turcii; ci s’a ru­
gat să se facă fratele lui Mihai cum că l-a

YL
găsit și, prinzîndu-1, l-a trimis. Pîrvul i-a
împlinit toată voia. Pe care aducîndu-1 tot
în numita mănăstire, a conăcit la frate-său

SIT
Dumitrache, pe care peste trei-patru zile l-au
pornit la Groful Romanțov, cu oamenii ce
ER
el a poftit, însă: cu flul său, cu frate-său
Matei, cu Mavrocordat, cu Ventura și cu
doi doftori ai lui. Iar Dumitrache, ciracul
NIV

lui Stavrache, a rămas lîngă Cantacuzino.

Gheorghe Cernovodeanul a spus Pîrvului
Cantacuzino cum că Grigorie Voevod are la
U

el ascunse 200 de pungi și cum că i le cere.

AL

Dar Pîrvului, cu toate că-i trebuiau bani pen­

tru cumpărat iarbă, gloanțe și altele, și în
R

Vistierie un ban nu era, n’a vrut să-I o-

prească banii, ci a poruncit de i-au dat, și,
NT

incărcîndu-i în două care mocănești, i-au

amestecat în calabalîcurile suroră-sii Zoiții,
CE

soția lui loniță Cantacuzino-Deleanu. Și așa

cu toții împreună s’au dus la Iași.
Pîrvul, trebuindu-I bani pentru acele mai
I/

sus arătate trebuințe, a aruncat o sumă de

AS

bani pe neguțătorii ce aveau prăvălii și marfă,

ferindu-i de prăzile volintirilor. A luat și
din veniturile țeril oare-ce ce rămăsese pe
UI

la județe, și, de la cel ce țineau ocnele, ba­

nii ce rămăsese după trei luni: Octomvrie,
BC
 Y
— 176 —

AR
Noemvrie și Dechemvrie, neluați de Ghica
Voevod, taleri (sic), și de la Ștefan, ce ți­

IBR
nea vama, iar pe aceste trei luni taleri (sic)\
care s’aii făcut peste tot taleri (sic), pen­

YL
tru cheltuiala oștirii. Deci numitul Pîrvul,
fiind încărcat cu toată greutatea terii și a
oștirii, a dat treaba Spătăriei, adecă a boi­

SIT
eriei sale, asupra lui Ștefan Topliceanu (ce
mai pe urmă i-a întărit-o și Feldmarșalul
Treaba Agiei a dat-o lui Dumitrache Var­
ER
laam, și a Logofețiel-asupra lui Dumitrache
al lui Stavrache 12, h'evrînd nici unul din boi­
NIV
erii cei mari și de al doilea să stea în țară,
temîndu-se de Turci; cari cerînd voie de la
Pîrvu ca să se tragă din București, i-a slo­
U

bozit, ca să nu intre în păcatul lor cu vre-o

năpădire de Turci, — în vreme ce oaste ru-
AL

sască la București nu era. Și așa toți s’au

dus, care în Transilvania, la Brașov, care
R

în munte ; cu cari împreună s’a dus la Bra­

NT

șov și Răducan Cantacuzino, cu a lui fami­

lie, a fraților lui, a Pîrvului și a lui Mihai,
CE

înmiind înjiară numai Mihai Cantacuzino,

Nicolae Brîncoveanu, pe care Pîrvu i-a tri­
mis 3 ca deputați la Petreburg, împreună cu
I/

Grigorie, Mitropolitul țerii, și cu doi archi-

AS

1 Pentru Topliceanu, v. mai sus p. 170.

2 Era Păharnic. V. Condica tipărită de Kogălniceanu,.
UI

în Archiva liominească, ed. a Il-a, î, p. 214.

8 în ms. «priimit».
BC
 Y
AR
177 -

mândriți, anume Chesarie și Filaret1, cari aii

IBR
plecat din București la Noemvrie 30, anul
1769.
Pjpai Cantacu&ino a rămas numai cu acei

YL
trei boieri, anume Spătarul Topliceanu, Aga
Varlaam și Logofătul2 Dumitrache, și cîțiva

SIT
dintr’acel mici boieri ce țineau cei mai
mulți dintre ei de Casa Cantacuzinilor. Din
partea bisericească episcopul Buzăului, doi
ER
archimândriți, Damaschin și Sofronie3. Din
egumeni Dositei, ce era egumen la Sf.
Ioan. Din prostimea ce lăcuia în București
NIV

cea mai multă parte s’a dus în munți.

Tot în luna lui Noemvrie, lovind fără veste
Polcovnicul Fabriceanu și Polcovnicul Ca-
LU

razin la Galați pe Urfa Valesi, și biruin-

du-1, a fugit peste Dunăre. Atunci au prins
RA

ei pe Costandin Mavrocordat Voevod, Dom­

nul Moldovei, la Galați, care, bolnav fiind,
și trimițîndu-1 la Feldmarșalul, a murit Ma­
NT

vrocordat la Iași4.
CE

1 Unul, pe urmă episcop de Rîmnic, iar cellalt Mi­

tropolit, ca Filaret al 11-lea. V. 1st. Iii rom., mal ales :
I, pp. 524-5; II, pp. 44, 869 și articolul «Un Mitropo­
lit de altă dată», în Cotw. literare pe 1901.
I/

- înlocuitorul Logofătului.
AS

3 De Argeș și pribeagul din Ardeal.

4 Lupta cu Ali-Pașa Hasnedarul și Serascherul
Mehmed-Pașa se dă la 5 Novembre. Domnul prins
UI

moare la 4 Decembre (Hurmuzaki, Fragmente, V. pp.

no-1 ; lenachi Kogălniceanu, în Letopisețe, III, p. 264).
La Constantinopol, corespondența olandesă ni arată
BC

12
 Y
— 178 —

AR
După această biruință, Polcovnicul Fabri-

IBR
ceanu s’a întors la Focșani, iar Carazin a
venit la București cu 1000 de Cazaci. După el,
peste două-trel zile, a venit și Andreh Maiorul

YL
cu 300 de iagări și cu două tunuri. Erau la Bu­
curești 2.000 de Arnăuți și ca la 4.000 de volin-

SIT
tiri,dar după trebuință erau risipiți pe la dru­
murile cele de spre Dunăre ca să străjuiască
acea fără veste năpădire. Cu aceștia, și cu
ER
frica cea încuibată în inima Turcilor, s’a
păzit țara de a lor năpădire ca la patruzeci
de zile.' Carazin a purces asupra Giurgiului
NIV

cu Cazaci și cu vre-o 1000 de volintiri, pă­

zind drumul la mănăstirea Comana, avînd
U

cu el și două tunuri, ce le luase din București.

în București a rămas Pîrvu, cu 1000 de
AL

Arnăuți, și Andreh Maiorul, cu acei 300 de ia-

gări și două tunuri ale lor.Turcii, prin iscoade,
R

aflînd că numai atîta oaste este în toată

NT

Valahia, au purces de la Giurgiu vre-o 18.000;

cari, viind pîriă la Comana, și neputîndu-se
Carazin împotrivi la atîta sumă, s’a închis
CE

în Comana, ce este prea-tare mănăstire, —

de unde se apăra cu cele două tunuri pînă
seara. Atunci a scris el la Pîrvu și la An­
I/
AS

că știrea luării Bucureștilor și înfrîngeril celor o

mie de Arnăuți venise la 4 Decembre acum, iar aceia
că Mavrocordat «și zece dintre cel mal mari alțeril»
UI

aii fost prinși sosește pe la 18 ale lunii. Pe la 3 lanuar

se știa că vor sosi din Moldova 200 de «rebeli» mol­
doveni (aceiași corespondență).
BC
 Y
- 179 —

AR
dreh Maiorul, împutîndu-li că fac zef în

IBR
București, și pe el îl lasă în primejdie, ară-
tînd că nu sînt mai mult decît 3.000 de
Turci, și că, de vor veni într’ajutorul lui,

YL
vor birui pe Turci.
Pîrvu^și cu Andreii, de o parte au trimis

SIT
de olac pe Logofătul Dumitrache la Focșani,
la Gheneralul Zametin, ce venea la București
cu două polcuri de soldați pedeștri, ca să gră­
ER
bească a lui venire, iar pe de altă parte au
purces și ei asupra mănăstirii Comana, în-
tr’ajutorul lui Carazin; care mergînd, și cu­
NIV

prinzi ndu-I noaptea într’o pădure, în care

Turcii, afiînd de a lor venire, ÎI pîndeau lă-
LU

sînd la încunjurarea Comanel numai 4.000

de Turci, deci, cum a intrat oastea rusască
în mijlocul pădurii," de spre ziuă au în­
RA

ceput Turcii din toate părțile a da foc în-

tr’înșil, avînd meterez copacii. La care răz­
boia, cu toate că vitejește s’au bătut, încît
NT

au căzut morți la 4.000 de Turci, dar cu

toate acestea biruința a fost a Turcilor. Au
CE

căzut mort Andreii, toți ofițerii lui și toți

iagării, din cari numai doi au scăpat vil.
A căzut mort _Pîrvu Cantacuzinn. cu toți >
I/

oamenii sal, Amăuti moftl 750, scă-

AS

p î n d c u Tiiga num ai 250.

într^acestea a nemerit și Gheneralul Za­
metin la București, pe la vreme de chindie,
UI

cînd fapta se isprăvise, și cînd Turcii, afiînd

de a lui venire, luînd în sulițe toate cape-
BC
 Y
— 180 —

AR
tele morților, au părăsit încunjurarea Co-

IBR
manei, si, ducîndu-se la Giurgiu, au trimis
capul lui Cantacuzino și al lui Andreh Ma­
iorul la Vizirul, ce atunci sosise cu ordia

YL
la Saccia.
Pîrvu Cantacuzino, după cum am arătat,
avea numai o fată, pe Maria, pe care întîiu

SIT
a măritat-o după loniță Guliano, fiul Pă-
harnicului Tomei, fiul lui Palalogax, a cărui
ER
Tomă mumă-sa era Cantacuzină, fata Spă­
tarului lordaclie, fiul bătrînului Costandin
Postelnicul, si, murind lonită, nu au rămas
NIV

Măriei copii de la dînsul. Apoi a înăritat-o

tată-său Pîrvu după Moldovean, anume Tu-
dorache Balș, cu carele a născut un fiu,
U

anume Ștefan, și o fată, Elena; care la moar­

AL

tea socrului său el se afla la Brașov cu so­

ția lui și cu ai lor fii.
011 denntaț.i îm-
R

preună la L aticiov în Lehia, unde se afla la

NT

cvartir Graf Romanțov 2, atunci a aflat el de

moartea frate-său. De acolo purcezîndvaumers
CE

Ja Petrebur.^. unde acolo erau_ veaiți și depu-

I/

1 Un Palaloga e pomenit supt Brîncoveanu. El e

trimis, în Novembre 1705, ca Vel Postelnic, la Poartă
AS

(Greceanu, partea inedită).

Era cvartierul lui Galițin, după călătorul preot
Mihai Popovic! (v. Călătoriile în Rusia ale preotului bă­
UI

nățean Mihail Popovicl, 1770—1, publicate de N. lorga;

Arad, Tip. Trib. Poporului, 1901 ; p. 9). Exact c aici,
la Mihai Banul.
BC
 Y
AR
— 181 —

tații Moldovei : episcopul de Huși, doi Archi-

IBR
niandnți și Spătarul Milu; care împreunare
cu a Ei Mărire a fost tot de odată Rumîni
și Moldovenil. Țeremonia a fost așa : Pa­

YL
tru carate împărătești, cu cîte șase telegari, și
la fie-care carătă cîte doi lachei împără­

SIT
tești călări înnaintea căratei, și cîte doi pe
jos, ce stau dinapoia cărătei, au venit la casa
unde dedese deputaților conac, într’o Du­
ER
minecă. într’o carătă au întrat Archiereii,
fntr’a doua ArchimandrițiI, într’a treia a-
NIV

cești trei deputațl Boieri, și într’a patra

boierenașl al lor, anume: Grigorie Hrisos-
coleu, Balș, Nicolae tălmaciul, și un boiernaș
U

de la Moldova. Mergînd așa împreună la

Curte, și suindu-se la Curte. în odaia de adu­
AL

nare i-a primit Țeremonie-Meșter și li-a

dat scaune, de au șezut Archiereii și boierii
R

cei trei, iar ceilalți stau toți în picioare.

Acolo a venit la ei cel d’intîiu Ministru
NT

ce ținea loc de Canțelier, Conte Panin, și,

după ce a întrebat de sănătate, a porun­
CE

cit lui Hofmarșal de i-a dus la biserică,

puindu-I în față, ca să-I poată vedea îm­
părăteasa. După ce a ieșit împărăteasa de
I/
AS

1 în Mart sosesc Moldovenii: Inochentie de Huși,

Vartolomel Măzăreanu de la Solea, Benedict de Mol­
davia și lanacachi Milu biv Vel Spătar. Pe drum
UI

murise cellalt deputat, Ioan Paladi biv Vel Logofăt

(Arch, rom., I, pp. 152, 253), care e îngropat la Nijni-
Novgorod.
BC
 Y
AR
— 182 —

la biserică, mergînd în odaia unde este tro­

IBR
nul și coroana, unde primește și pe Miniș­
trii împăraților și ai Crailor, viind Hofmar-
șalul și Țeremonie-Meșter, i-au dus într’a-

YL
cea odaie. împărăteasa sta în picioare în
dreptul tronului, și aproape de a EI Mărire

SIT
sta Conte Panin, și Vice-Canțelier. Această
odaie este o mare sală, în care pe de o parte
stau toți miniștrii și alte cinuri pînă la bre-
ER
gadieri, iar pe de altă parte stau damele cele
mari și freerile (sic). iar mijlocul sălii era
NIV
de tot slobod. Intrînd deputății, au stat de
spre ușă: Moldovenii de o parte, și Rumînii de
alta; carii, mult plecîndu-se înnaintea împă­
U

rătesei, au început întîiu episcopul Moldo­

vei a face cuvîntare împărătesei, și, sfîr-
AL

șind el, a început cuvînt Mitropolitul Va-

lahiei. Noima acestor cuvinte era aceasta:
R

Lauda împărătesei, a puterilor oștilor Ei,

NT

mulțămită căci ne-au izbăvit din mînile

Turcilor, și rugăciune ca să nu ne pără­
sească, și ca să ne izbăvească de tot de
CE

supt jugul turcesc, să rămînem supt pro­

tecția Roșiei, care aceasta au poftit și
I/

pro-strămoșii noștrix.
După aceasta a ieșit în mijlocul sălii
AS

Vițe-Canțelierul și a cetit răspunsul de spre

partea împărătesei către deputății acestor
UI

1 Discursul lui Inochentie se află. în Arch, rovn., I, pp

BC

197—8; al lui Grigorie Mitropolitul, tâtâ.,pp. 199—200.

 Y
AR
— 183 —

două țări, a căruia noimă era aceasta : Cum

IBR
că primește solia lor, și cum că nădăj­
duiește la Dumnezeu pentru a lor scăpare
de supt jugul turcesc; la care va pune tot

YL
felini de silință, pentru a lor mîntuire1. Apoi,
mergînd,d’intîiu partea bisericească, apoi cea

SIT
mirenească,perind, și îngenunchind dinnain-
tea împărătesei de piciorul drept, i-au sărutat
mina. După ce s’a sfîrșit această țeremo-
ER
nie, au chemat pe Cantacozino aproape la
împărăteasa și pe Cruța (ce era tălmaciu
NIV

de la Inostranoi Colejie, rînduit de Panin

ia deputați), și a început împărăteasa a
zice aceste cuvinte:
LU

«Pentru moartea fratelui tău mi-a părut

foarte rău, atît Mie, cit și tuturor Miniș­
trilor Miel, dar întîmplările se spînzură de
RA

mina lui Dumnezeu; tu să nu socotești că

doară cu moartea frate-tău ai pierdut și
mila Noastră, ci încă să știi că cu aceasta
NT

<s’a îndoit mila Mea asupra neamului

«vostru, și începătura milei Noastre se va
CE

«începe întîiu însuși de la tine.»

Acestea tălmăcindu-le Cruța grecește lui
Cantacuzino, a mulțămit împărătesei, și,
I/

îngenunchind, iar a mai sărutat mina îm­

AS

părătesei. Apoi, trăgîndu-se cu toții, închi-

nîndu-se împărătesei, au ieșit în sala de
adunare; de acolo i-au dus la moștenitorul
UI

1 Tipărit ibid., p. 201.

BC
 Y
184 —

AR
tronului, Granduca (ce atunci era ca de trei­

IBR
sprezece ani) și, făcînd Archiereii cîte o mai
pe scurtă orație de lauda împărătesei și rugă­
ciune lui Dumnezeu de viața împărătesei și a

YL
Granduchii, i-au sărutat toți mina ; apoi
Granduca li-a zis aceste cuvinte : «Mă bu-
«cur de al vostru bun scopos și de buna

SIT
«primire cu care mumă-mea v’a primit, și,
«știind a Ei Mărime bunătate, vă făgăduiesc
ER
«că veți avea al Ei acoperămînt/>.
După aceasta ieșind deputății, s’au dus
la conacul lor, tot cu acea țeremonie, tot
NIV

după cum aii și venit la Curte. A doua zi,

au mers la Panin de i-au mulțămit, pe cari
i-a sfătuit Panin să meargă după datorie
LU

încă la șapte Miniștri, însă: la doi CernișiovI,

la Orlov, la Cniaz Bezenschi, la Hatmanul
RA

Razumovschi, la Vițe-Canțelariul, și la Feld-

marșalul Cniaz Galițin, și la Curte, la bise­
rică în toate Duminicele, și la toate balu­
NT

rile. Li-a rînduit loc la teatru și voie să

meargă la ori-cine vor vrea, să-și treacă
CE

vremea. Aceasta a fost la Aprilie, anul

1770.
Să ne întoarcem iar la povestirea întîm-
I/

plărilor celor de la Valahia. Răducan Can-

AS

tacuzino, ce se afla la Valahia, auzind de

moartea frate-său Pîrvu, a venit la Bucu­
rești, la Gheneralul Zametin, dimpreună cu
UI

Aga Manolache Vatațe, ginerele fratelui

său Mihai, și cu Clucerul Tudorache Balș,
BC
 Y
— 185 -

AR
ginerele frate-său Pîrvu, purtînd el grijă

IBR
de cele trebuincioase ale oasiei, împreună
cu Topliceanu, cu Varlaam și cu Dumitrache.
Apoi a venit și Clucerul Pană Filipescu.

YL
Și au început iarăși a se aduna boierii și
norodul în București, pînă la luna lui Main
în anul 1770. Atunci, pornindu-se Feldmarșa-

SIT
lul Grof Romanțov să meargă asupra Vi­
zirului, a poruncit lui Zametin să pără­
ER
sească Bucureștii și să vie cu oastea cea de
supt a lui comandă la Groful Romanțov.
După dînsul a urmat Răducan Cantacuzino,
NIV

Manolache Vatațe, Tudorache Balș, Dumi­

trache Logofătul și mult norod al Bucu­
reștilor. Care, mergînd după Zametin pînă
U

ce a trecut Șiretul, între cari era și epis­

AL

copul Buzăului, toți s’au dus la Iași,—fără

numai Răducan n’a mers. El, trăgînd o sumă
R

de volintiri, a mers în armie la Feldmarșa-

lul, supt comanda lui Cniaz Reipnin, și a
NT

fost cu al lui volintiri la războiu, cînd Groful

Romanțov a biruit pe Vizirul în Basarabia,
CE

la gura Cahuluhu b Pană Filipescu, cu alțî

boieri și cu o sumă de norod, după trage­
rea lui Zametin din București, s’au dus în
I/

munte. Bucureștii au rămas mai de tot fără

AS

oameni. Cu toate acestea, episcopul Buză­

ului, cu știrea Gheneralului Zametin, încă
UI

1 Sail lupta de la Cartai, l-iu August 1770 (Hurmu-

zaki, Fragnt., V, p. 331).
BC
 Y
— 186 —

AR
pînă a nu ieși din București, a scris lui

IBR
Manole Voevod1 că Rușii vor să se tragă
din București, și că să poftească cu a lui
venire la București, ca să apere țara, să

YL
nu o arză și să o robească Turcii. Care
așa a și urmat și el.
Acest Manole Voevod era unul din boierii

SIT
greci ai lui Grigorie Ghica Voevod, pe ca­
rele îl rînduise Caimacam Băniei la Cra­
ER
iova ; el, bine chivernisind, și petrecînd și
cu Turcii bine, după ce au luat volintirii
pe Ghica Voevod din București, de l-au
NIV

trimis la Feldmarșalul, a făcut Poarta Domn

pe numitul Manole-Vodă ; și domnia numai
LU

pe județele Craiovei, pînă în apa Oltului.

El, primind scrisoarea episcopului, a luat
citeva mii de Turci și a venit în Bucu­
RA

rești ; care, bine chivernisind, n’au făcut

Turcii nici-o răutate. La dînsul au venit
din Brașov Vornicul Radu Văcărescu, pe
NT

care La făcut Mare-Spătar, și alți cîțiva

boieri. Dar prea scurtă i-a fost stăpînirea,
CE

din pricinile ce mai jos se vor vedea.

f In vremea ce Groful Romanțov a biruit
/ pe Vizirul, atunci a venit siMihai Cantacu-
I/

i zino, cu Brîncoveanu, de la Petreburg la Iași.

AS

' Au venit și de la Brașov la Iași Vornicul

1 Nicolae Dudescu și Clucerul Pană Filipescu.
UI

’ Giani (Ruset), Domnul nou al Turcilor. V. mai

departe.
BC
 Y
— 187 —

AR
Feldmarșalul, după biruință viind la Iași, a

IBR
pornit oști la Valahia, pe Hlebov Gheneralul
să iea Brăila, și pe Gheneralul Gudovici^ă
ieaJBucureștii, poruncind boierilor rumîni

YL
să orînduiască un boier, să meargă cu Gu-
dovici, să fie pentru împlinirea celor tre­

SIT
buincioase ale armiei. Ei aii ales pe Manole
Vatațe, ginerele lui Mihai. Mergînd și lo­
vind GvidoviQ.i pe Tuicj U Coliutina \ i-a
ER
biruit. Și așa Manole Voevod a fugit iar
la Craiova. Feldm ar salul a orîpduit boieri
NIV

la Divanul Valahiei, ocîrmuitorl terii, dîn-

du-li și titlu de boieri, cu patentă, peMilial
Cantacuzi.no Mare-Ban, pe Pană Filipescu
LU

Mare-Ban, pe Nicolae Dudescu Mare-Vor-

nic, pe Pantazi Cîmpineanu Mare-Vornic,
pe Dumitrache Mare-Logofăt, pe Manolache
RA

Vatațe Mare-Vistier, pe Ștefan Topliceanu

Mare-Spătar, pe Varlaam Mare-Postelnic»
NT

pe Grigorie Băleanu și pe Ioan Bălăceanu

Mari-Cluceri, pe Tudorache Balș, ginerele
Pîrvulul Cantacozino, Mare-Agă. Cari toți
CE

s’au dus la București, ocîrmuindu-și țara și

trebile. Nicolae Brîncoveanu a cerut voie
să meargă la hotarul Transilvaniei, să-și
I/

vază jupîneasa. Cu astă înșălăciune a in­

AS

trat în Brașov. Răducanu Cantacuzino n’a

poftit să fie la Divan, ci s’a rugat de Mar-
UI

1 La 24 Novembre 1770. A doua zi, se ieati de Ruși

Bucureștii (Hurmuzaki, Fragnt., V, p. 336).
BC
 Y
— 188 -

AR
șalul să intre la slujba ostășească, și să i

IBR
se dea voie ca prin osteneala lui să-și
strîngă un polc de Rumîni, Moldoveni.
Pentru care scriind Groful Romanțov la

YL
împărăteasa, și făcîndu-1 Polcovnic, a strîns
el deplin polc de husari, din care erau tot
aleși tineri voinici : Rumîni, Moldoveni,

SIT
Ardeleni, numindu-se usarscat voloscoi polc;
cu care el la războaiele cu Turcii multe vi­
ER
tejii au arătat. însuși Feldmarșalul două pu­
blicații a făcut în toată Moldova, în Va-
lahia și în toată armia, de ale lui bune iz-
NIV

bîndiri; mai ales la vremea ce Feldmarșalul

încunjurase Silistra, cînd Turcii, năpădind la
o aripă din oastea rusească, ce era supt
U

ocîrmuirea Gheneralului Cacavinschi, înfiîn-

AL

gînd pe numitul Gheneral, l-au întors în fugă,

luînd și tunurile polcurilor de la acea Co­
mandă. Atunci numitul Cantacuzino, năpă­
R

dind într’o baterie ce aveau Turcii afară

NT

din cetate, au luat bateria, ce era cu douăspre­

zece tunuri. Atunci Turcii ce goniau după Ca­
CE

cavinschi, văzînd bateria luată, s’au speriat

și s’au întors înapoi. Asupra cărora năvă­
lind Cantacuzino, i-a gonit pînă ce au scă­
I/

pat în cetate; luînd de la dînșii toate tu­

AS

nurile ce ei le luase de la Cacavinschi. Care

toate acestea le poate vedea cineva mai
pe larg la Jurnalul Grofului Romanțov1.
UI

1 Lupta de la Silistra se dă la 1773.

BC
 Y
— 189 —

AR
Turcii de multe ori s’au ispitit de au ve­

IBR
nit la București ; tot biruit! s’au întors.
Brăila, Giurgiul le-au luat Rușii, și le-au dat
satele acestor ținuturi tot supt ocîrmuirea

YL
Divanului. Trecînd Gheneralul Patomchin
Oltul, au stăpînit Rușii și tot Banatul Cra-

SIT
iovei, unde au orînduit Feldmareșalul deo­
sebit al Craiovel Divan: pe Geanoglu Du-
mitrache x, pe Ștefan Prășcoveanu, cu titlul
ER
de Mare-Ban, pe Costandin Argintoianu
Mare-Logofăt, pe Stan Jianu Paharnic. Ră-
ducan Cantacozino, la anul 1774, primăvara,,
NIV

unde se gătia de la cvartirul ce avea la

județul Prahovei, ca să meargă la armie
U

cu polcul său, mergînd într’o zi la vînă-

toare, gonind după un iepure, i-a căzut ca-
AL

' Intre documentele prietenului mieă Al. Tzigara-

R

Samurcaș se află un izvod de «Bani ce s’aii cheltuit

la moartea dumnealui Banu [Dumitrache Geanoglu],
NT

cum arată ; Mal 26, 1773 : «...La praf i la hârtie pentru

husari ce ah dat cu puștile... La căptușitu tro­
nului... Pentru lucru nădragilor........ Pentru saia și
CE

pentru ciucurluc la nădragi... La răspitie lucru zu-

grafulul. ...La catana ce aii fost după calabalâc, de
s’aii scris. La părintele Chesarie... La 9 pol coț san­
I/

dal de Venețiia, pentru tron. La 22 coț gur. de Snoț-

ca iar pentru tron. La 6 basmale ce s’aii dat la boiari
AS

ce ah rădicat mortul... La 2 bogasil albe de ah slo­

bozit coșciug în grop[ă]... La 18 coț zăbranic negru»
ce s’aă dat la ofițiarl. .. La 4 coț șalin franțuzăsc
UI

pentru nădragi... La 9 coț guri cu fir la coșciug. ...La

dramuri ibrișim. ...La o basma ce s’aii dat [l]a
părintele Chesafrie]. ...La o păreache meș».
BC
 Y
— 190 —

AR
Iul cu el atît de tare, încît i s’a frînt

IBR
și sabia, și el a rămas ca un mort fără
simțire ; carele peste trei ceasuri a murit,
și l-au îngropat la mănăstirea pro-strămo-

YL
șului său, într’a lui însuși groapă, în mănăs­
tirea Mărginenilor; la Martie 20.

SIT
Răducanului după moarte i-a rămas, după
cum am arătat, o fată, anume Luxandra, și
doi fii în slujba Roșiei, unul: lancu sau
ER
Ioan, parucic la pihotă J, iar altul Nicolae
praporcic la polcul tată-său, la usarscoT
voloscot polc.
NIV

Am arătat că eu nu prelungesc întîmplă-

rile răzmiriții, ci numai cele ce se cuvin
LU

de povestirea Cantacuzinilor; de aceia nu

scriu nici ale congresurilor urmări 12.
Mihai Cantacuzino, ce numai el rămăsese
RA

îndatorat purtării de grijă a casii sale și

a fraților săi, cunoscîndu-se după aceste
două congresuri cele ce s’au urmat, cumcă
NT

Moldova și Valahia vor jsă rămîie iar supt

Turci,, și socotind cîi.jiu^ 0 să poată trăi
CE

familiile Jor în VaL ară ică și fără

primejdie, ă hotărît să meargă la Petre-
I/

1 Pentru care, v. Bălcescu, Spătarul Ioan Cantacuzino,

AS

în Magazinul istoric, I, p. 187 și urm. Era atunci în regi­

mentul 3 de grenadirl.
2 El a fost însuși trimis al terii la congresul din
UI

Focșani în 1772. V. lorga, Acte și fragmente, II, p. 68 și

n. 3. Cf. ibid., pp. 27—8 și biografia Banului Mihai,
în 1st. Ut. rom.
BC
 Y
— 191 —

AR
burg, să cerce de a lor norocire, și, cerînd de

IBR
la Grof Solticov (ce era comandir pe di-
visia cea de la Valahia) mărturie de ale
lor slujbe, i-a dat acest atestat, în care

YL
scrie cum în jos se arată.
Atestat de la Groful Solticov.

SIT
«Banului Cnezului Cantacuzino din Cnezia
«Țerii-MunteneștI, pe cum că, afară din ară-
«tata rîvnă în slujba împărăteștii Ei Mă-
ER
«riri, doi buni frați ai lui într’aceasta și-au
«sfîrșit a lor viață. Așa și însuși els’a jert-
NIV

«fit pe sine și a sa avere la multe întîm-

«plări, orl-unde era trebuință pentru folosi-
«rea oamenilor rusești. Care cunoscîndu-le
LU

«eu însumi, mai ales în vremea ce aici am

«coinănduit eu oastea, deci după dreptate
«cu aceasta adeverez. S’a dat în lagăr, în
RA

«Valahia, la mănăstirea Comana ; Maiu 24,

«anul 1774.
«Gheneral-an-șef: Grof Solticov.»
NT

Luînd acest atestat, a mers la Iași, la

Feldmarșalul, unde acolo mersese și Che-
CE

sarie, episcopul Rîmnicului*, cu care împre­

ună au mers la Groful, arătîndu-i Cantacu­
zino cum că el și ale lui familii, de se va
I/

întîmpla ori-cînd a se face pace, de va mai

AS

râmînea țara supt Turci, ei nu vor putea

rămînea a mai lăcui într’a lor patrie, și că
au hotărît mai de timpuriu, pînă a se în-
UI

1 De la 26 Decembre 1773 (Cipariu, Acte yi fragm,, p. 229).

BC
 Y
— 192 —

AR
tîmpla aceasta, că va să meargă la Petre-

IBR
burg, arătînd Grofului și niște vechi scri­
sori ale împăratului Leopold, de făgădu-
ințile acestui împărat pentru ajutorul slo­

YL
bozeniei acestor două țeri de supt jugul tur­
cesc, și spuindu-I că a lui mergere este ca
să facă rugăciune, însă: întîiu, de seva pu­

SIT
tea, să rămîie țerile supt stăpînirea Roșiei,
a doua, cînd aceasta nu se va putea, să ră­
ER
mîie slobode, supt protecția Roșiei, a Aus­
triei, a Prusiei, și să dea oare-ce haraciu și
la Poarta turcească ; atreia, cînd nici aceasta
NIV

nu se va putea, să rămîie supuși la împăratul.

Rugînd pe Grof să-i ajute la aceia care
dintru acestea se va putea, iar, cînd nici-
U

una nu se va putea, s’a rugat să-I recoman-

AL

deze la cine Graful va socoti, ca să le facă

împărăteasa o milă, ca să poată trăi în Ro­
șia cu ale lor familii. Groful Romanțov i-a
R

făcut recomendație printr’o scrisoare ce i-a

NT

dat către contele Panin, dîndu-i' și atesta­

tul ce mai jos se arată. I-a zis, sfătuind
CE

pe Cantacuzino, pentru toate să se desco­

pere contelui Panin. Acestea luîndu-le Can-
tacuzino de la Feldmareșalul, și-a luat și
I/

ziuă bună, și a venit cu Episcopul Chesarie

AS

la București, spuind Mitropolitului toate

acele mai sus arătate, cerînd de la Vlădica
și de la boieri o carte către a EI Mărire,
UI

cum că-1 trimit deputat, și o foaie iscălită

de obște pentru cererea acelor mai sus pun-
BC
 Y
— 193 -

AR
turi. Boierii, fiind între ei neuniți, într’o zi

IBR
făcînd o hotărîre, într’altă zi alta, l-au ză­
bovit cu purcederea pe Cantacuzino, încît
el, văzînd că tare se aude de pace, n’a mai

YL
așteptat, ci a plecat la Petreburg, luînd
cu el și pe Nicolae, fiul cel mai mic al fra-
te-său.

SIT
Atestat de la Feldmareșalul.
«Al împărăteștii Măriri, prea-milostivei
ER
«mele împărătese, Gheneral-Feldmareșal, în-
tîiul povățuitor al armiei, Gheneral-Guber-
«nator al cei Mici Roșii, President al Cole-
NIV

•< ghiu lui Rosiei-Mici, Cavaler de mai multe

«Ordine ale Imperiului Roșiei, al Sfîntului A-
postol Andrei, al marelui Mucenic și pur­
LU

tător de biruință Gheorghe cruce cea mare,

«si al Sfîntului Alexandru Nevschi și al Hol-
RA

«știnulul de Sfînta Ana cavaler. Eu mai jos is­

călitul, fiind încredințat1 de chiar adevărata
dreptate, dau această mărturie acelui din
NT

< Prințipatul Valahiei dumnealui Marelui-Ban

Cnezul Mihail Cantacuzino, că el cu frații săi
CE

cei buni, Banul și Spătarul Pîrvu Cantacu­

zino, care în războiu cu neprietenii la Co­
muna și-a răpus viața sa, și cu Răducanu
I/

Cantacuzino, cel în oastea împărăteștii

AS

Măriri Polcovnic la colosco't usarsco'î polc,

cu vrednică slujbă hrănind într’înșii cu
mare osîrdie la acele înnalte interesuri
UI

1 Jn ms.: «convins».
BC

13
 Y
AR
— 194 -

«ale Mărimii împărăției, protimia și cre-

IBR
«dința lor la multe întîmplări au arătat-o,
«după cum se cuvenia, cu deosebite slujbe,
«asemenea bune gînduri încuibînd și între

YL
«ceilalți ; așijderea și la trebile ocîrmui-
«rilor pămîntulul Valahiei aii purtat deose-

SIT
«bite trude, și, cu aceasta, după cum de la
«toți cei ce au fost mai nainte căpeteniile
«Valahiei și-au căpătat îmbunătățiri și laude,
ER
«asemenea și eu știind, pentru aceia îi dau
«lui acea dreptate ce i se cade, printr’a-
NIV

«ceastă scrisoare, de mîna mea iscălită și

«cu pecetea întărită. Dat în Iași, 1774, Mar-
«tie 23.
U

«Grof Romanțov.»
Cu zăbava, ce s’a urmat, a purcederii lui
AL

Cantacuzino, în vreme ce el era pe drum,

l-a ajuns pe drum Groful Mihail Roman­
R

țov, fiul Feldmareșalului, ce mergea curier

NT

la Petreburg cu vestea cum că tată-sâu a

biruit pe Vizirul la Cainargic, și cum că a
încheiat și pacea, la Iulie în 10, anul 1774.
CE

Sosind Cantacuzino la Petreburg cu două-

trei zile în urma vestirii păcii, aii mers în-
tîiu la Contele Panin, căruia nu i-a mal dat
I/

cărțile boierilor Valahiei. ci numai cartea

AS

de la Feldmareșalul. Panin i-a zis: «Te în­

credințez că a Ei Mărire împărăteasa toate
UI

ce vei pofti ți le va face». După aceasta

mergînd la Cnezul Patomchin, ce atunci
era Grof și sta în favorul împărătesil, l-a
BC
 Y
AR
— 195

primit prea bine, cunoscîndu-1 din vremea

IBR
ce Unezul Patomchin fusese la armie în
Valahia ; asemenea făgăduindu-i.

YL
Trecînd la mijloc cîteva zile, a chemat
Cnezul Patomchin pe Cantacuzino, l-a în­
trebat ce este al său scopos. El a zis: «De

SIT
«se va putea a putea fi fără frică, poftesc
«să lăcuiesc în patria-mea. în Valahia».
Cnezul i-a răspuns cum că Valahia a rămas
ER
la Turci, «a căror obiceiu și fire dumneata
«bine o știi, și că, dacă Turcii te vor omorî,
NIV

«noi pentru un om nu putem face războiu,

«și, și de am face, după moarte ce te mai
«poți folosi? Ci dar iea-ți seama și să aib
LU

«răspuns». Atunci Cantacuzino a hotărît să

vie cu totul să lăcuiască în Roșia, supt mila
împărătesei, prin ajutorul numitului Cnez
RA

Patomchin.
Deci acești doi Miniștri, spuind împără­
NT

tesei, a dat a Ei Mărire numitului Mihail

Cantacuzino prin patentă cin de Gheneral-
Maioț» dăruindu-i și sate la Rosia^ffcaTn^
CE

Gubernia Moghil ovulul, suflete 2.000, pe care

și hrisov împărătesc i-a dat, cum mai jos
se va vedea, zicîndu-I cum că, după ce vor
I/

veni și familiile fraților și ginerilor lui.

AS

atunci fie-care deosebit va avea mila îm­

părăteștii Măriri.
UI

La anul 1775, în luna Martie, a plecat Can­

tacuzino la Valahia, ca s^-și vînză moșiile si
BC
 Y
196 —

AR
averile ce le avea laALalahia. și, rînduindu-și

IBR
tap iii a, să vie cu totul la Roșia.
SoJ^JȚu^^lena, murise încă de la anul
1W; de la care i-au rămas patru fete, anume:

YL
l-a. Maria, ce a măritat-o tată-său la anul
1767 după mai sus numitul Manolache Va-
tațe, Mare-Vistier.

SIT
2-a. Păunica, ce o măritase la anul 1769
după Costandin Cantacuzino, din siraua lui
ER
Șerban Voevod; și, murind Păunica în Bra­
șov, s’a îngropat în biserică în Șchei, la
luna..., anul 1771, iar soțul ei Costandin a
NIV

murit la București, în anul 1772. S’a în­

gropat la Sfîntul Ion. De la dînșii a rămas
un fiu anume Pîrvu.
U

3-a. Zmaranda.
AL

4-a. Luxandra. Ce a măritat-o la Roșia,

după Alexe Petrovici Melisin1788. Deci,
șosind Cantacuzip? la București, a șezut
R

'de^iin un an,vpînă ce și-a vîndut a lui avere,

NT

sau, să zir, pînă și-a lepădat averea fără preț;

care nu puțină era. între celelalte, și șase case
CE

de piatră : două în București, una în Afu­

mați, una în Jilava, una^în Filipești și una
în Măgureni, și la toate și cîte o mare bi­
I/

serică de piatră,
AS

Maria, fata Banului Pîrvu Cantacuzino, so­

ția lui Tudorache Balș, murise cu cincî-șase
UI

1 Iu 1790 Melisino era maior și se afla în Moldova,

în oastea luT Potemchin (lorga, Acte Fragm., II,
BC

p. 300. no. 2).

 Y
— 197 -

AR
luni înnaintede întoarcerea unchiu-său la Bu­

IBR
curești, rămîindu-i un fiu, anume Ștefan, și o
fată, Elenca. Aga Balș asemenea a vîndut
moșiile socrului său de la Valahia, ca să

YL
vie și el cu fiii săi la Roșia.
Luxandra, fata Răducanulul Cantacuzino
Polcovnicului, hotărînd mumă-sa Domnița

SIT
Ecaterina ca să rămîie la Valahia, o logodi,
cu știrea Gheneralului Mihal, pe fie-sa după
Costache, fiul Banului Ghica; după care a
ER
si măritat-o.
în luna lui Maiu în 2, anul 1776, a ple­
NIV

cat Gheneralul Mihal din București, să vie

la Roșia, cu ginere-său Vatațe, cu soția lui
Maria și cu două copile, anume Smaranda
U

și Luxandra, și cu Pîrvuleț, prunc al fie-si

Păunica; hiînd Cantacuzino cu dînsul și pe
AL

nepoții săi de frate, fiii Polcovnicului Ră-

ducanu și al Domniți! Ecaterinel, anume
R

Ioan și Nicolae, cu cari împreună a plecat

NT

și nepotu-său Aga Teodorache Balș, cu co­

piii lui.
CE

MiliaL îutoe alte zidiri ce a avut la Va-

lalna. azidit în București două biserici; una la
Fin tina Boului, ce-a dat-o metoh la mănăs­
I/

tirea Sărindar, și alta Patruzeci de Mucenici,

ce a dat-o metoh Episcopiei Rîmnicului. Iar
AS

Banul Pîrvu, frate-săti. a zidit biserica, ce era

de lemn, a lui Șerban Voevod,și a dat-o, după
UI

moartea lui, ginere-săiî metoh la Mitropolie.

Sosind Cantacuzino la Iași, cu toți cei mai
BC
 Y
— 198 —

AR
sus a ratați, Logofătul Lupu Balș, tatăl Agilii
Teodorache, n'a vrut să lase pe fiul său

IBR
Teodorache să mearge la Roșia, ci l-a oprit
la Moldova cu fiul lui, iar ceilalți toți, îm­
preună cu Gheneralul Cantacuzino, au venit

YL
la Petreburg în Septemvrie, anul 1776, toc­
mai în ziua ce s’a , cununat Granduca Pa­

SIT
vel Petrovic! cu a doua Granducesă.
Viind în vîrstă nepoții Gheneralului Can­
tacuzino, Ioan și Nicolae, văzînd că nu au
ER
chiverniseala lor, au cerut voie să se în­
toarcă la a lor patrie. Cărora dîndu-li îm­
NIV

părăteasa 3.000 de ruble de cheltuiala drumu­

lui, în anul 1783 s’au dus la Valahia b Acolo
li-a dăruit unchiul lor, Gheneralul Cantacu­
U

zino, o moșie, Filipeștii de pădure, cu case de

piatră și 40 de pogoane de vie la Bucșani, iar
AL

cu case de piatră, ce-i rămăsese, în țară,

nevîndute.
R

Pe Vistierul Manolache Vatațe l-a făcut

NT

Împărăteasa Polcovnic, făcîndu-i și pensie

pe an, ruble 750; care, împreună cu soția sa
CE

Maria Cantacuzina, trăiesc la Roșia, cu fii!

lor, anume lancu, Costache, Grigorașcu, și
cu două fete, Safta și Luxandra.
I/

Pîrvuleț Cantacuzino, nepotul lui Mihai,

fiul Păunichiî și al lui Costandin, ce era
AS

Camerpaj la împărăteasa, a murit la Petre-

UI

1 Cf. Bălcescu, l. c. El se opresc în cale la contesa

O’Donnell, al cărei soț era atunci în Galiția (ibid.).
BC
 Y
— 199 —

AR
burg, în 4 Main, anul 1787, în vîrstă de ani
^șaptesprezece, și s’a îngropat în mănăsti­

IBR
rea Nevschi.
Gheneralul Mih^jpCantacnzin o. cu două fete |

YL
nemăritate, anume Smaranda și Luxandra, |
trăiesc în P eTreburg pînă acum, în anul, 1781.
La V al ahia felin Cantacuzini, dintr’această

SIT
șiră a lui Drăghici, pînă astăzi trăiesc doi
frați, anume lancu și Nicolae, fiii Polcovni­
cului Răducan, fratele lui Mihai.
ER
Iar la Moldova, tot din siraua aceasta,
trăiește loan, fiul lui Costandin, fratele lui
NIV

Mihai, și cu fiii lui.

Acestia sînt toți cari., trăiesc din fiji 1 uI
Matețrjar, din fiiI Pirvului, fratele lui Mi­
LU

hai, trăiesc la Valahia doi nepoți ai numi­

tului Pîrvu, anume Costandin și lordache,
fiii lui loan.
RA

Cele ce s’ar cuveni a mai scrie pentru

acești trei frați: Pîrvu, Mihai și Răducan,
NT

fiii lui Matei Cantacuzino, pe amănuntul

corespondentele- Pîrvului cu archistrateghii
armiei, cu scrisorile lui Miniștrii Roșiei,
CE

și însuși la li^^irateasa, asemenea lucrarea

deputaților la Pețjeburg, urmarea boierilor
I/

la congresul de la Focșani, și a Divanului,

in toată vremea ce Rușii au stăpînit Vala­
AS

hia, în cursul răzmiriții, între cari boieri

la toate întâmplările acestea era unul și
UI

Mihai, — acestea toate le lăsăm de nu le

seriem aici, ca să nu prelungim povestirea,
BC
 Y
- 200 —

AR
si mai ales că pentru toate acele întîmplări

IBR
sîntjtrei condici..^rise_pe limba rumînească
de Miliai Cantacuzino: din care condici aici
la povestirea acestei ghenealogil scriem nu­

YL
mai hrisovul și patenta ce a dat a Ei Mărire
împărăteasa Ecaterina a H-a lui Miliai Can­
tacuzino, arătînd și cuprinderea acelor

SIT
condici k
Întîia Condică cuprinde cartea împărătesei
către Pîrvu, al său răspuns și ale sale scri­
ER
sori către Miniștri, și corespondența cu ar-
chistrateghii Roșiei, lucrarea deputaților la
NIV

Petreburg și manifestul Măririi Ei împă­

rătești, ce l-a adus al țerii Mitropolit, Gri-
gorie deputatul, cătră toată obștea Valahiei,
LU

anaforalele ce s’au dat despre partea obște!

la congresul de la Focșani, scrisorile Mi­
tropolitului și ale boierilor cu a doua mer­
RA

gere la Petreburg a lui Miliai Cantacuzino,

punturile ce s’au pus la tractat pentru Va-
NT

lahia, la încheierea păcii, anaforaua ce a

dat Mitropolitul la Feldmareșalul pentru a-
CE

ceste punturi, asemenea și anaforalele ce

a dat Mihaî la Petreburg, la Miniștri, tot
pentru aceste punturi, și cele ce li-a fost
I/

dat în scris la anul 1770 Grigorie Ghica

Voevod, arătînd starea Valahiei și a Mol­
AS

dovei,—între care și între acele adevărate

a scris multe și neadevărate, ca să arate
UI

1 Din ele se vor da părți, în anexe saiî în altă parte.

BC
 Y
— 201 -

AR
^7

mărirea Domnilor și în micșorarea boierilor.

IBR
A doua Condică cuprinde ale lui Mihaî Can-
tacuzino urmări, anaforale la Feldmareșalul,
la Miniștri, la Cneazul Orlov, scrisori la Ghe­

YL
nerali în vremea răzmirițiî și răspunsurile
ce a luat, cum și la a doua mergere a lui
la Petreburg; în care vreme, viind veste de

SIT
încheierea păcii, anatoralele ce a dat pen­
tru a lui și a fraților lui familii la a Ei
ER
Mărire împărăteasa și la Miniștrii împărăției.
A treia Condică cuprinde urmările Divanu­
lui Țerii-Romînești, începînd de la venirea
NIV

lui Oliț an-șef-gheneralul, ce a fost trimis de

Eeldmaresalul Groful Romanțov cu armie
la București: punturi, manifesturi, scrisori
LU

și porunci ale numitului Feldmareșal către

Divan, răspunsurile și scrisorile Divanului
către Feldmareșalul. și alte ale Divanului
RA

urmări, pînă la încheiarea păcii, în anul 1774.

NT

1. Tălmăcirea ucazuluî ce a dat

A Sa Mărire Împărăteasa Ecaterina, slo­
CE

bozit CĂTRE SENAT.

Cu multă milostivire am miluit noi pe
acest de la Țara-Romînească Cniaz Mihail
I/

Cantacuzino pentru a lui către Noi la a-

AS

cest cu Turcii războiu credincioasă și cu

osîrdie slujbă, întru veclnică clironomie și
stăpînire în Gubernia Moghilovului, în pro-
UI
BC
 Y
— 202 —

AR
vinția Orșiansca și a Copischii, cu aceste

IBR
sate : Levchii, Vorovașiovscoi, Bolbazovscoi,
Cervinscoi, Anicovicescoi, Comorovscoi și
Poguleascoi, cu toată coprinderea lor. Ia­

YL
nuarie 1, anul 1775. Sant-Peterburg.
Ecaterina.

SIT
2. Hrisov-ce a dat M. S. Împărăteasa
PE ACESTE SATE.
ER
Cu a lui Dumnezeu voință și milă, Noi,
Ecaterina a Il-a, împărăteasă și singură
NIV

stăpînitoare a toată Roșia, Moscovia, Chio-

via, Vladimiruhu și Novgorodului împără­
teasă, a Sibirului Stăpînitoare, a Scovcăi
LU

Mare-Ducesă, a Smolenschii Ducesă, Est-

lianschii, Liflanschii, Cortschii, Tverschii,
Ghigorschii, Tverschii, Tviaschii, Bulgar-
RA

schil și altora Stăpînitoare; Mare-Ducesă a

Nupoleos, a Nizovschii, părnîntului Cerniov-
NT

schii, Udorvschii, Rezanschii, Rostovschii,

Neroslavschii, Bilozervschii, Udorvschii, Ob-
dorschii, Condinschii, și a toată partea Bo-
CE

reos Stăpînitoare, și stăpînă a părnîntului

Iverschii, a Cartaliei și a Bruznii împără­
I/

teasă, și a părnîntului Cabardiischii, a Cir-

caziei și a Ducatului Gorschii și a altor
AS

Diadohă și moștenitoare Stăpînă.

Arătăm tutulor cum că cu multă milosti­
UI

vire am miluit Noi pe Cniazul cel de la

Țara-Rumînească Mihail Cantacuzino, pen-
BC
 Y
— 203 —

AR
tru acea în vremea războiului cu Turcii a
lui către Noi cu bună și credincioasă slujbă,

IBR
întru vecinică stăpînire, și moștenitorilor
lui să stăpînească, în Gubernia Mogliilo-

YL
vului, în provinția Orșiansca și împreju­
rul Copiscoî Volosti, folvarce Levcliinscoir
Vorovașiovscoi, Bolbazovscoi, Cervinscoi,

SIT
Anicovicescoi, Comorovscoi și Poguleascoi,
cu toată cuprinderea.
La care, de vreme ce el nu va avea pen­
ER
tru aceste folovarci milostivnice cărți, de
aceia și Noi, cu a Noastră cratoricească și
NIV

împărătească voie, cu puterea acestei mi­

lostivnice cărți, acestui însuș Cniaz și moș­
tenitorilor lui, ori parte bărbătească sau
LU

femeiască, dăm aceste folvarci: Levchinscoi,

Vorovașiovscoi, Bolbazovscoi, Cervinscoi,
Anicovicescoi, Comorovscoi și Poguleascoi,
RA

cu toată cuprinderea și sălășluirile lor, și

cu tot slobodul pămînt, cu curțile și cu
NT

toate cătunele și casele și grădinile x*’-

yopd'f ia l, cîmpiile, livezile, fînețele, pădu­
rile, eleșteiele și toate, cîte astăzi sînt față,
CE

și cu toți oamenii, și cu toți cel fugiți, fără

a nu despărți nimica dintr’acestea din toate
cîte sînt ale acestor folvarci. Și de aici
I/

înnainte după orînduială are voie a mai

AS

cumpăra și altele, și să poată a le stăpîni

el si moștenitorii lui în veci. Cu multă mi-
UI

1 Și țarinile.
BC
 Y
— 204 —

AR
lostivire îi întărim acestui însuși Cniaz,
moștenitorilor lui și a le vinde și a le ză-

IBR
loji, și după pravilă să le întărească, voie
îi dăm, și, după cum și altele care sînt ale

YL
obștei dări acelei provinții, care plătesc
satele ale acelor boieri, să plătească. Aceasta
este arătată și acestui Cniaz și moștenito­

SIT
rilor lui, după cum mai sus scriem, într’a-
ceste folvarce, să-și aibă toată odihna, cu
milostivire îi dăm voie; și deosebit tuturor
ER
ispravnicilor Noștri, și la alți cari sînt la
aceste epistasii, cu întărire epihirosim 1 ca
NIV

să-și aibă toată odihna, să le stăpînească,

nefăcîndu-i nici o înstrîmtorare ; și, de i se
va întîmpla vre-o împotrivire, să fie dator
LU

ori-care a-1 apăra. Și, spre apărarea acestor

mai sus scrise, Noi dăm acest milostivnic
hrisov, care cu însuși a Noastră mină l-am
RA

iscălit, și cu a Noastră împărătească pe-

cetie am dat voie a-1 întări. S’a dat in Mos­
NT

cova, la anul 1775, Aprilie 16, într’al 13-lea

an al împărăției Noastre.
CE

Ecaterina.

Adeverit și scris la prea-îndreptătorul Senat.

I/

Vițe-Canțelariu: Grof Osterman.

AS
UI

1 Avem de gînd.
BC
 Y
— 205 —

AR
3. Al doilea Ucaz ce a dat a Ei Mărire

IBR
către Senat.

Poruncă către Senat.

Find-că acel de la Țara-Rumînească Mi­

YL
hai Cantacuzino, în trecutul războiu ce am
avut cu Turcii, a arătat către noi prin multe

SIT
cercări de jertfirea și osîrdia lui către Ro­
șia, de aceia și noi spre socotința aceasta cu
milostivire îl miluim cu al nostru cin de
ER
(tâaiscagi\ dtâstvitelnago) sovetnica. Sanct-Petre-
burg, Ianuarie 8, anul 1775.
NIV

Ecaterina.

4. Patentă.
LU

Cu mila lui Dumnezeu, Noi Ecaterina a

Il-a, împărăteasa și singură stăpînă a toată
Rusia, ș. a., ș. a.
RA

.Tutulor să li fie în știre că noi pe acel

de la Țara-Rumînească Cneaz Mihai Can-
NT

tacuzino după acea arătată a lui slujbă

care cu rîvnă și cu fierbințeală s’a ară­
CE

tat, cu cin de detstritelnago statscago sovetnica,

adecă: Adevărat Sfetnic de Stat, în orîn-
duială de Gheneral-Maior, la anul 1775, Ia­
I/

nuarie 8, cu toată a noastră milostivire l-am

cinstit și l-am orînduit. Și, de vreme ce noi
AS

il miluim și îl orînduim, să fie dar în știrea

tuturor supușilor noștri, cum că acest nu­
UI

mit din Valahia Cniaz Mihai Cantacuzino,.

al Nostru detetvitelnago statscago soretnic,
BC
 Y
— 206 —

AR
[e] în cinste de Gheneral-Maior ostășesc, și.

IBR
pentrn aceasta, după cum se cuvine să-l cu­
noașteți și să-1 cinstiți, fiind-că și noi nă­
dăjduim cum că într’această cinste, în care

YL
cu milostivire l-am înmilțat, se va purta
după cum se cuvine unui credincios supus
al nostru. Și, pentru mai multă încredințare,

SIT
ne-am iscălit cu însuși mîna noastră, și dintr’a
noastră poruncă ș’a pecetluit și s'a întărit
ER
aceasta cu împărăteasca Noastră pecetie.
S’a dat în Sanct-Petreburg, Ianuarie 8,
anul 1775.
NIV

Ecaterina.
U
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 *oti a

II. Familia lui Șehban Cantacuzino Voevod, ce este al doilea fiu

Y
AR
al LUI Constantin Postelnicul.

IBR
I’irvu sail
l’robu (!) ea­
rner- Pagid.

YL
SIT
Marin

ER
aoția lui
Nicolae lordache Cont andin.
Crețu-

NIV
leacu.

Matei
LU
Gheorgache Tom.
RA
Clucerul. Clucerul. șatrarul
NT
CE

Canandra, Maria,
Hinaranda Gheorghe IGIața
Domn na Iul •<>|ia
Dimit 11.' aoția Bolaadea, Ghe. toți* iul
UrdArea- neral»Maior al Grofului Baron
Cantetnlr Ioan
I/

nulul. Auatliel. VI.. io.

Voevod. IIAIAceanu.
AS
UI

Șerb.n
BC

i.o
Hugh le
Voevod.
 Y
— 207 —

AR
Viața și întîmplările lui Șerban Can-

IBR
TACUZ1NO VOEVOD, CEL CE A FOST AL DOILEA
FIU AL LUi COSTANDIN POSTELNICUL, ȘI FA­
MILIEI FIILOR LUI ȘI STRĂNEPOȚILOR LUl,

YL
PÎNĂ LA ANUL 1787.
După moartea lui Drăghici Spătarul, fra­

SIT
tele cel mai mare-al numitului Șerban Can-
tacuzino, Grecii iar au prohorisit1 în Valahia,
supt Domnia însuși a Radului-Vodă Strida,
ER
ajungîndu-se Paharnicul Balasache (ce era
unul din cei izgoniți Greci din țară) de Dvor-
NIV

nicul Stroe Leurdeanu. Și prin sfatul lui Ba­

lasache a început Radu-Vodă să facă răs­
plătiri unora din boierii terii, ce fuseseră
LU

pricinuitori izgonirii Grecilor din țară2.

Atunci, fugind cîțlva boieri pămînteni la
Țarigrad, și dînd jalbă, a mazilit Poarta
RA

pe numitul Radu Voevod și ei au ales Domn

pe Antonie Ruset Voevod, la anul 1669 3. A
NT

căruia Domnie prelungindu-se trei ani, și ne-

mulțămindu-se boierii de fiul acestui Domn4,
ce el stăpîniâ pe tată-său, fiind prea bătrîn,
CE

a fugit la Țarigrad Hrizea Vistierul Popescu,

Stoica Ludescu 5, Păharnicul Radu Știrbei și
Șerban Logofătul Cantacuzino.
I/

* Au înaintat.
AS

2 V. mal au», p. 98.

3 Cetește : 1668.
4 Neagoe-Vodă.
UI

5 Greșit, pentru Staico Bucșanul (Magazinul istoric,

V, p. 5). Mihal încurcă și cele două partide muntene
de atunci, puind lingă el pe Șerban Cantacuzino.
BC

Greșala e și în cealaltă cronică a lui Mihal.

 Y
— 208 —

AR
Intr’acea vreme Grigorie Voevod Ghica,
împăcîndu-se cu Vizirul, prin mijlocirea lui

IBR
Panaiotache dragoman, venise din pribegie
de la Veneția la Constantinopole.
Mergînd mai sus numiți! boieri la Vizirul

YL
cu jalbă împotriva lui Antonie Voevod, și ce-
rînd să li rînduiască alt Domn, Vizirul, ca­

SIT
rele iubia pe Antonie, foarte s’a turburat,
si, ne mai dîndu-li yoie să-și aleagă ei Domn,
fără veste aducînd la Divan pe Grigorie
ER
Ghica Voevod, l-a făcut Domn Valahiei, și, de
acolo prinzînd pe acești boieri, i-a băgat
NIV

în fiare, și i-a dat în mîna Ghichii Voevod,

să-i aducă în țară. Numai Șerban Cantacu-
zino, neîntîmplîndu-se la Divan, ascăpat, și,
U

auzind de întîmplarea celorlalți boieri, el

s’a ascuns la Solii (sic) la Stavrodrom.
AL

Grigorie Ghica Voevod mergînd la Bucu­

rești, la anul 1672, a pus la rea închisoare
R

pe acești boieri, și, împreună cu dînșii, avînd

NT

pizmă pe Cantacuzini, pentru fuga lui Șer­

ban Logofătul, și mai ales pe Stolnicul Cos-
tandin, pentru năcazurile ce i-a făcut, cînd
CE

Ghica Voevod a fost pribeag în Europa,—

prinzînd pe numitul Costandin Stolnicul, pe
I/

Mihal Spătarul și lordache Spătarul, pe Aga

Mihai, ce erau toți patru frați mai mici ai lui
AS

Șerban Cantacuzino, băgîndii-i în fiare, i-a

închis cu cei mai sus numiți, mai închizînd
UI
BC
 Y
AR
- 209 —

și pe Crețulescu ; pe carii în cîteva rînduri

IBR
i-a și bătut pe toțiV
Șerban Cantacuzino fiind la Constantino-
pol, și găsind prilej prin ajutorul prieteni­

YL
lor, după jalba ce a dat la Poartă, s’a orîn-
duit un Capigibașa cu ferman, ca să scoată

SIT
pe Cantacuzini de la închisoare. Care, mer-
gînd drept la casa Doamnii Elinii, a mumii
niimiților Cantacuzini, s’a dus cu dînsa unde
ER
erau boierii închiși, și, arătînd pe fiii săi, i-a
scos Capigibașa, și i-a dus la casa mumii
NIV

lor, unde acolo li-au venit soțiile și copiii

lor. Apoi Capigibașa, mergînd la Grigorie
Voevod, i-a arătat fermanul în care poruncia
U

ca pe toți frații Cantacuzini, cu muma lor,

cu soțiile și cu copiii lor, să-i ducă la Cons-
AL

tantinopol. Pe cari ducîndu-I și împreu-

nîndu-I cu Șerban Logofătul, au petrecut pu­
R

țină vreme în Țarigrad. Apoi de voia lor

NT

s’audus cn toții la ostrovul Critul, unde acolo

aveau rude din sora moșului lor, a lui An-
dronic Cantacuzino.
CE

Turcii avînd războiu cu Nemții, din po­

runcă a mers cu Vizirul și Grigorie Voevod
la Țara Ungurească. După ce s’a întors de
I/

acolo, deșchizînd Turcii oaste cu Lehii, a

AS

mers și Grigorie GhicaVoevod, și, biruindu-se

Turcii de Sobieschi, Craiul Lehiei, bănu-
UI

1 Mai pe larg decît în cealaltă cronică, și cu unele

știri ce nu-s, saii sînt altfel, în Ludescu.
BC

14
 Y
AR
— 210 —

ind Vizirul pe Gliica Voevod, l-a mazilit, și

IBR
de acolo a mers drept la Constantinopol,
la anul 1674 L în locul lui a tagut Domn pe
Duca Voevod: atunci au, venit si Cantacu-

YL
zinii de la (.Irit cu_toate familiile lor în
pămîntul lor, la Valahia. Pe Serbau, făcîn-

SIT
du-1 Vel Logofăt, l-a orînduit ispravnic la
zidirea Caselor Domnești din București,fiind­
că atunci Duca Voevod a înnădit acele vechi
ER
case, ce erau zidite de Mircea Basarab Voe­
vod, la anul 1383, făcîndu-le Duca Voevod
NIV

după cum astăzi se văd cele din față. într’a-

ceasta, din poruncă a mers Duca Voevod
la oaste, în Țara Leșească, la cunjurarea
U

cetății Zoratova1 2. Atunci a venit un cioho-

dar turc de la un meghistan al Porții cu
AL

o scrisoare _la Șerban Cantacuzino. înștiin-

țîndu-1 să vieJa Țarigrad, că acum îi este
R

vremea să-l facă Domn. Acel Trimis, după

NT

întîmplare, întîlnindu-se cu Vistierul Hrizea

Popescu, el pentru perierghie a întrebat pe
acel Turc de unde vine, și la ce? Turcul spu-
CE

ind că vine de la Țarigrad la Cantacuzino

pentru o treabă, Vistierul Hrizea i-a zis:
«Eu sînt Cantacuzino». Atunci Ciohodarul,lu-
I/

îndu-1 într’o parte și dîndu-i scrisoarea, i-a

AS

zis și din gură pricina. Vistierul Hrizea, mul-

UI

1 Cetește: 1673.
2 Sobotova, de si&ur. Campania e con*?r1f%ehri­
nului (Socotelile Brașovului, p. 112).
BC
 Y
AR
— 211 —

țămindu-i și bine dăruindu-1, l-a pornit pe

IBR
Turc înnapoi, și, scriind Duchii Voevod toată
pricina, i-a trimis și acea venită scrisoare.
Doamna Duchii Voevod. ce era ibovnică a

YL
luî Șerban Cantacuzino, aflînd această pri­
cină, a spus lui Cajntacuzino. El, speriindu-se,

SIT
numai'‘de cit s’a gătit, și, cum a înserat, a
fugit, luînd cu dînsul și pe nepotu-său Pîrvu,
fiul fratelui său Drăghici, și, trecînd apa
ER
Dîmboviții, s’a ascuns la Cotroceni, unde
atunci era o mare și deasă pădure. A șezut
trei zile, ca să nu-I poată găsi urma cei tri­
NIV

miși în toate părțile după el gonaci. Apoi,

aflînd de la casa lui că s’au întors gonacii,
LU

atunci iar noaptea, plecînd din pădure, a

doua zi dimineața a trecut Dunărea pe la
Giurgiu și s’a dus la Tarigrad. De la Le-
RA

hia, biruindu-se Turcii, s’a întors Duca Voe­

vod la București, și, apucînd cu strînsoare
pe frațil luî, a zis Costandin Stolnicul,
NT

cum că, «de ne vei da voie să trimitem la el

«pe lordache, fratele nostru cel mal mic, și
CE

«pe nepotul Costandin Brîncoveanul, nădăj-

«duim că aceștia îl vor putea aduce». Duca
Voevod, avînd în mîna lui pe ceilalți trei frați
I/

ai lui Șerban puși supt strajă, a dat voie

AS

acestor doi să meargă. Pînă la vremea ce

au sosit el la Constantinopol, Serban^si-a
isprăvit trebile: făcîndu-1 Poarta pe el Domn
UI
BC
 Y
— 212 —

AR
la Valahia, a mutat pe Duca Voevod la

IBR
Moldova L
Șerban Cantacuzino Voevod, domnind la
anul 1679, la Ianuarie 6, a făcut pe frate-

YL
său lordache Vel Spătar, și pe nepotul său
Brîncoyeanu Vel Agă, și i-a trimis înnainte

SIT
la Valahia. După cari curînd a purces și
el cu nepotu-său Pîrvu Cantacuzino, ce-1 fă­
cuse vtori Logofăt. Numitul Șerban Voe­
ER
vod era -pm strașnic^ si avea innalte cugete,
după cum din cele mai jos arătate fapte
ale lui se dovedește.
NIV

La anul 1683, din poruncă au mers Șerban

Ypevod^și Duca Voevod, cu un Serascher-
LU

Pașă, Jti Ungaria, și a făcut două mari ba­

terii de pămînt cu adinei șanțuri, unde a-
colo era și Apafi Mihai, Domnul Transil­
RA

vaniei, și Grof Telechi, cu oștiie lor, ce ei

țineau partea Turcilor. A venit acolo și în­
suși Sultan Mehmet, cu Hanul Tătăresc, și cu
NT

toată a lor ordie. De acolo mergînd la Beli-

gradul Sîrbesc, au tăbărît, și, de la Beligrad
CE

pornind pe Vizirul cu Hanul și cu toți mai

sus numiți! Domni, s’a dus Sultanul la Cons-
tantinopol, iar Vizirul, intrînd în pămîntu-
I/

rile împăratorului, a răzbit pînă la Viena,

AS

pe cartea avut-o încunjurată zi1 e 63, și pe

care ar fi și luat-o dacă Serban^ Voevod
UI

1 După tradiții de familie se află multe și folosi­

toare știri nouă în această povestire.
BC
 Y
AR
- 218 —

IBR
Panta cuzjno (ce se ajunsese cu împăratul
Leopold) n’ar fi ajutat, dînd Vizirului nă­
dejdi cum că are înștiințare că Nemții va

YL
să dea cetatea, și cu alte nădejdi ce da Vi­
zirului, cu azi, cu mîine, prelungindu-1 să nu
strice cetatea și să nu piarză în zădar oaste,

SIT
pîmLce afi sosit Lehii ajutor, cu Sobieschi,
Craiul lor. Cari, fără veste nemerind și nă­
pădind _asupra Turcilor, i-au biruit, și, fu­
ER
gind Turcii, a scăpat desăvîrșit Viena
din mîinile Turcilor. Dar cum că și Serbau
NIV

Voevod a fost un pricinuitor al scăpării

acestei cetăți, este dovadă cartea ce scrie
Ministrul împăratorului Groful de Valștein
LU

numitului S.exb_an Voevod. care mai în jos

la corespondenție se va vedea. După aceasta
a pus Șerban Voevod în gîndul său ca să
RA

se lepede prin mijloace da-arme dc supt

jugnj turcesc, și ca să rămîie Valaliia prin-
NT

țipat slobod, și a început a strînge pe fie­

care an zaherele. A adunat 20.000 de oaste
CE

cu leafă, afară de volintirii ce putea în vreme

să mai strîngă. A gătit 40 de tunuri. După
ce a gătit acestrîCfoate. a socotit de față
I/

să se arate împotrivitor Turcilor, dar mai

întîiu să se lege supt protecția împarațorului,
AS

ca să-î fie de ajutor țerii lui și familiei lui.

Și așa, la anul 1687, gătind, deputați, boieri
UI

al lui, pe cei mai credincioși, i-a trimis la

im părătorul Leopold cu scrisori si cu ru­
BC

gă ciuni de a.șezămînturI.
 Y
— 214 —

AR
IBR
CORESPONDENȚIA, PRIIMIREA
Împăratorului Leopold și ale lui Măriri
Împărătești făgăduințe si scrisori, cum

YL
ȘI ALE LUI lOSIF IMPĂRATORUL \ CĂTRE
Șerban Cantacuzino Voevod.

SIT
Scrisori pecetluite.
Numărul I-iU:

ER
Leopold, cu mila luî Dumnezeu al Roma-
nilor împărat, pururea strălucit.
Luminate, curat iubite ! Înțelegînd de la
NIV

învîrtejirea părintelui Demont*2 cele ce nu

de mult i-a fost poruncit Prinția Ta să ni
U

spuie, și prin scrisoare și din gură, și pri­

mind acea iscusită intenție și osîrdie, spre
AL

adăogirea respubliceî creștinești, cum și

spre izbăvirea osînditului acelui norod, ca­
R

rele supt jugul Turcilor gemea, lucrările oștii

în pornirea ei dintr’această primăvară așa
NT

am socotit ca multe altele îndemîni, ce nă­

dăjduim că ar fi fost, toate să le lăsăm vrăj­
CE

mașului, și numai pentru acest sfîrșit ne

împotrivim, ca, biruindu-1 pe dînsul, să putem
întinde mîna Noastră Prinției Tale, și, feri­
I/

cind Dumnezeu această a noastră socoteală^

AS

’ Era numai rege al Ungariei.

2 Del Monte, care precedă pe Antide Dunod. Știri
UI

mal multe asupra acestuia se pot găsi în Monument a

comitialia Transt/leauiae, pentru acest timp. Cf. și Iorgar
Cronicile munlene, pp. 127-9.
BC
 Y
AR
— 215 -

ce este după pofta Noastră, iată pe acest

IBR
arătător al acestei cărți, pe cinstitul și cre­
dinciosul iubitul nostru Antidie Dunod
iarăși îl trimetem la Prinția Ta: una, ca

YL
să-ți mărturisească de îndestularea Noastră
ce o avem de pomenita adeverință; a doua,

SIT
ca să pue dinaintea ochilor tăi poftitul
prilej ce se arată, ca să se aducă decla­
rația la efectul său, mai ales cînd, mai
ER
de tot risipind, cu norocire, pe vrăjmașul cel
de obște, oastea noastră este acum așe­
NIV

zată în vecinătatea acelor părți, de la care

sănătoasă nădejde va putea fi, avînd și po­
runcă. Pentru care pomenitul Dunod, la care
U

din voia noastră va vorbi cu Prinția Ta,

să aibi deplină credință de un lucru așa de
AL

sfînt si folositor, chemînd și pe alți prin-

țipi și noroade în soțietate; cu mîna să
R

te apuci, și mai vîrtos cu Gheneralul arme­

NT

lor noastre și al nostru dregător Prea-Se-

ninatul Duca de Lotaringhea, căruia de la
Noi deplin i s’a dat putere. De toate cu el
CE

să te coresponduluiești, iar acele d’intîiu ale

Noastre a ratări, pofti rea’după gînd pentru
binele al creștinătății sucțes și sfîrșit, Prin-
I/

ției Tale din inimă îl poftim. S’a dat în

AS

orașul Nostru Viena, la Septemvrie 1, anul

1G87, a Craii Noastre a Rîmului la ani 30,
UI

a Pngariei la ani 33, a Boemiei la ani 31.

BC
 Y
— 216 —

AR
(Cea adevărată scrisoare iscălită demînaa

IBR
Lui Mărire:)
Leopold L»
Către Șerban Cantacuzino este această

YL
scrisoare de față.

SIT
Numărul ii.

MANIFEST.
Noi Leopold, de la Dumnezeu vruta mi­
ER
lostivire ales al Romanilor împărat, puru­
rea Avgust, și al Ghermaniei, Ungariei, Bo-
NIV

emiei, Dalmației, Croației, Slavoniei ș. a.

Craiu, Arliiducă al Austriei, Herțeg Burgun-
diei, Stiriei, Carintiei, Carnioliei și al Vir-
U

tembergii, Grof Tirolului și Goriției.

Mărturisim și în cunoștință facem, pentru
AL

noi și pentru moștenii și sucțesorii noștri,

cu arătarea acestor scrisori, tuturor celor
R

ce se cuvine, că, după ce în tot chipul la

NT

noi înștiințări s’au adus cum că multe no-

roade ce sînt apăsate cu al Turcilor greii
CE

jug, suspină a cîștiga elefteria moșilor lor.

și noi, spre acea desăvîrșită căpătare, ca să
se cîștige tuturor starea noastră lîngă dînșii,
I/

1 încă din April Șerban-Vodă face oferte și Papei,

AS

în aceiași lună împăratul asigură pe Poloni că n’are

nicl-un amestec in negocierile începute de pribeagul
UI

ardelean Csăky cu Muntenii. La 16 April el trimite

înnapol, cu cererile sale, pe solul imperial. Cf. Hur-
muzaki, V, V2 și IX1, și Prefața la lorga, Studii oi
BC

doc., IV.
 Y
AR
— 217

de a li da ajutor cu milostivire poftim, și,

IBR
statul lucrurilor așa potrivit văzîndu-1, nu
va fi îndoială la a se urmă această poftă,
pe care prilejul va da-o de față (care Dum­

YL
nezeu apărător de cel firesc vrăjmaș al nu­
melui creștinesc, ce e foarte vătămător și

SIT
la acea după urmă puterilor slăbiciune aduce,
pentru binele și mîntuința sa a cuprinde va
vrea). Drept aceia dar și noi Prea-Lumina-
ER
• tulul Gheneralului și de oaste purtătorului
nostru, drept-iubitorului Șerban Cantacu-
NIV

zino, Prințipelui Țerii-Rumînești, cu deo­

sebită a noastră carte spre dînsul ne aduce
credință, i-am lăsat, și deplină putere i-am
LU

dat, cu ai lui vecini creștini, și cu toți alții

cu cari pentru binele creștinătății și a elef-
teriei ei, cu legile rescumpărării spre a-i
RA

aduce spre partea noastră, pofta ni este,

si la dînsul pentru lucrurile care i se va
NT

părea ca o povață părtaș pe cinstitul, cre­

dinciosul și nouă iubitul Antidie a isprăvi
îl trimitem, făgăduindu-I cu cuvîntul nostru
CE

cel împărătesc și Crăiesc, rutulor, fie-căruia

care vor veni spre părțile noastre, legile,
privileghiile, credința legii sale, și elefteriile
I/

apărate și întregi pururea să li fie, și îm­

AS

potrivă la fiecare milostiv scutindu-1. în-

tr’a căruia lucru credință, cu însuși mîna
UI

noastră am iscălit-o și cu pecetea noastră

cea împărătească și Crăiască a se întări
am poruncit. S’a dat în orașul nostru Viena,
BC
 Y
— 218 —

AR
Septemvrie 7, anul 1687, la a Crăiei noastre

IBR
a Romei în anul 30, a Ungariei la anul 33,
a Boemiei anul 31.
(Cea adevărată, ce față este, e iscălită

YL
însuși cu mîna a Lui Mărire, așa:)
Leopold.

SIT
numărul in.
Privileghiurile cele făgăduite
ER
de Leopold Împăratul lui Șerban Can-
TACUZINO VOEVOD, PRIN GROFUL CeACHI,
NIV

CARE SE GĂSESC NUMAI ALE LOR TĂLMĂCIRI

PE LIMBA RUMÎNEASCĂ, ÎNCĂ DIN VREMEA LUI
Șerban Voevod, iar cele adevărate,
LU

SCRISE ÎN LIMBA LĂTINEASCĂ, SE AFLĂ LA

STRĂNEPOȚII NUMITULUI ȘERBAN VOEVOD J
ANUL 1688.
RA

Cele ce primește împăratul Romanilor și

NT

Craiul Ungariei, ș. a., ș. a., făcute și îngă­

duite Prea-înnălțatului Șerban Cantacuzino,
Prințul Țerii-Romînești:
CE

1. Punt. Poftită atnamea care este spre

întărirea Prea-înnălțatului Domn și a fiului
său în stăpînirea Domniei, de amîndol cu
I/

deplină pururea adeverință despre partea

AS

Noastră se va da.
2. Toate cîte de la Turci se vor lua și
UI

se vor ști că din bătrîni au fost ale Țerii-

Rumînești, acelea toate la țară se vor în­
toarce, și țerii se vor uni.
BC
 Y
AR
— 219 —

3. Deplină volnicie și slobozenie va fi legii

IBR
grecești și catolicești, și nici o silnică stră­
mutare a legii nici odinioară nu va fi de spre
partea împăratului.

YL
4. Cînd va fi să se facă vre-o pace cu
Turcii, într’acea tocmeală a păcii se va

SIT
face așezare Țerii-Rumînești și Țerii Mol­
dovei, ca să nu mai rămîie supt stăpînirea
turcească. ER
5. Urmarea Domniei Țerii Moldovei și a
Țerii-Rumînești, Casei Cantacuzinești va
NIV

fi, pînă ori-cine dintr’înșii va trăi, și, care

dintr’acea stemă se va părea mai harnic,
cu voia și a celuia se va da.
LU

6. Titlu de Grof, fraților, nepoților, gine­

rilor a pomenitului Domn, și lui Șerban
Năsturel, feciorul Banuluix, cu obiceiurile și
RA

cu cinstele acelui tituluș, se dă, ș. a., ș. a.

7. Obiceiurile, care, mai înnainte de ce aiî
NT

supus Turcii țara, aii fost, pe deplin se vor

ținea, și acelea se vor îndrepta; cu toate
cîte prin stăpînirea turcească au fost căl­
CE

cate și stricate, să se rădice.

8. Așijderea dar în toți anii se va da
pungi 150 pe fie-care an, adecă lei 75.000;
I/

iar alt nimic nici-odată, vre-un fel de chel­

AS

tuială peste an. Se vor da dar Nouă și la

ai Noștri, cari vor fi pe urma Noastră, fără
UI

nici o apărare. Care a pomeniților bani

1 Radu. V. Sale ți preoți din Ardeal, p. 77 și nota 2.

BC
 Y
— 220 —

AR
sumă apoi se va hotărî pe ce vreme să se

IBR
dea ; iar, într’acest an si în anul viitor, se
va putea plăti de această sumă cu zaherea,
cu vite, cu cai, si cu ce va trebui împăra­

YL
tului pentru oaste.
9. Poftită primire în Sibiiu de pomenitul

SIT
Domn, ori în ce primejdie, și Domnului și
copiilor lui și rudeniilor se va da, și pentru
toți cuvenite gazde vor fi.
ER
10. Oastea ce va pofti pomenitul Domn în
toată primejdia trebuinții și pentru apă­
NIV
rarea lui, și pentru ca să fie fără grijă,
pînă la 6.000 de Unguri și Nemți i se va
da ; cărora li va da leafă, iernatic, mîncare,
LU

și alte trebuincioase pentru ținerea lor.

Care toate, și deosebi scrise, făgăduite, cu
■credință se vor împlini, și prin iscălitul și
RA

prin pecetluitul diplom se vor întări.

Mijlocind deplina împlinire a pomenite­
NT

lor pofte, ales hotărîrea a numărului oaste!

ce se va da. Iar poftitul de Prea-înnălțatul
Domn diplom în osebită formă se va face,
CE

și prin cinstitul Grof Ceachi se va da.

Numărul iv.
I/

Scrisori pecetluite aduse de

AS

Groful Ceachi.
Leopold, cu mila lui Dumnezeu împărat
UI

al Romanilor, pururea Avgust, ș. a., ș. a.

Prea-luminate Prințipe și mult iubite și
BC
 Y
- 221 —

AR
respectabile (sic/) Antonie Ștefan, Episcopul

IBR
Nicopolei, aducătorul acestora, ni-a înmî-
nat scrisoarea de la a Ta Ilicrinotită1 din 5
ale lunei luî Dechemvrie ale anului trecut,

YL
și ne-a făcut a cunoaște mai pe deplin,
prin cel fierbinte al lui glas, a ta bună și
statornică disposiție a lucra din toate ale

SIT
tale puteri spre binele de obște al crești­
nătății. Ideia, care noi o respectăm, o soco­
ER
tim atît, cît a Ta Ilicrinotită este vrednică.
Noi primim bucuros făgăduințile ce numitul
Episcop ni-a arătat de spre partea ta, și
NIV

Noi de iznoavă primim a ta bunăvoință în

sînul împărăteștii și Crăieștii Noastre pro­
tecții ; care a Ta Ilicrinotită mai pe larg o
LU

vei afla de la mai sus zisul Episcopul, și,

deosebit, de la Groful Ladislav Ceachi, ce
RA

Noi am găsit cu cale a-1 însoți cu Episco­

pul, trimițîndu-1 deputat către a Ta Ilicri-
notită. Ce o rugăm să puie credință la toate
NT

ce numitul Grof va făgădui despre partea

Noastră, poftind pe viitorime ca roadele
CE

Ilicrinotitel Tale, ce sînt atît de folositoare

pentru respublica creștinească, să fie curînd
împlinite; că, despre partea Noastră, nimic
I/

nu vom trece cu vederea a nu împlini. Și

Noi asemenea nădăjduim de la acea cunos­
AS

cută credință a Ilocrinititei Tale, spre care

Noi ațintăm toată a Noastră împărătească
UI

1 EiktXptVC«TT<, Sinceritate.
BC
 Y
— 222 —

AR
și Crăiască privegliiere. Scrisu-s’a în ora­

IBR
șul Nostru. Viena, Fevruarie 16, anul 1688,
la anii 30 ai împărăției Noastre de Romani,
la anii 33 ai Crăieî Ungariei, și la anii 32

YL
ai Boemiei.
(Cea adevărată iscălită, de însăși împără­

SIT
teasca sa mînă, așa 12:) Leopold.
Această scrisoare către Șerban Cantacu-
zino Voevod se află și acum în ființă.
ER
Numărul v.
NIV

Mulțămirea lui Șerban Cantacuzino

Voevod pentru acele maî sus lui-ș! în­
găduite PRIVILEGHIURI SCRISE ROMÎNEȘTE
LU

DIN VREMEA SA.

Răspunsurile gheneralice scrise la oblata -

RA

cea adusă în scrisoarea de la Sfînta împă­

rătească și Crăiască Mărire prin dumnealor
NT

solii Prea-Puternicului împărat, adecă cins­

titul dumnealui Grof Ceachi și Sfinția Sa
preotul Antidie Dunod, cari trimiși au ve­
CE

nit la Prea-înnălțatul Prințipe Șerban Can-

1 La 5 Decembre 1687 Șerban trimite la împăratul
I/

pe Episcopul de Nicopol, Antonie Stefani. Cf. Hurmu-

zaki, V1. în lanuar 1688, un raport venețian vorbește de
AS

ofertele lui de-a primi pe Unguri și a ataca pe Turci

și despre solia sa la Ducele de Lorena, în Innsbruck,
în Februar el dă știre despre Muscali și Poloni. Cf.
UI

(ibid., IX1). El ceruse în aceiași lună trupe germane

și ungurești pentru apărarea sa (ibid.).
2 Oferte.
BC
 Y
AR
— 223 —

tacuzino, Domnul Țerii-Rumînești, la anul

IBR
1688.
Pentru prea-milostivnica grație a Prea-
Sfintei împărăteștii și Crăieștii Măriri, ce

YL
aduce Prințipului, pentru întărirea în Dom­
nie, atît a Măriei Sale, cît și a fiului Măriei

SIT
Sale, pe urmă-i și în veci, mulțămește Măria
Sa cu plecăciune și cu nenumărate grații;
mărturisește Clemenția 1 Prea-Sfintei împă­
ER
răteștii și Crăieștii Măriri de atîtea faceri
de bine și de cinste. Roagă-se însă ca aceia
să se împlinească și cu făgăduita diplomă,
NIV

fără zăbavă, cu conclusie desăvîrșită Clemen-

ției împărăției Sale.
LU

Așijderea,pentru aceiași înnăscută clemență

a Prea-Sfintei împărătești și Crăieștii Mă­
riri și pentru nespusa bunătate a împărăției
RA

Sale, ce și către tot neamul cantacuzinesc,

și familia aceia și ramurile ei, în protecție
și în cinste a le păzi cu milostivire făgăduiește.
NT

După cum și acum cu titlul de Grof a îm­

podobit-o. împreună dar cu toți cîțl sînt
CE

dintr’acea familie, și cîți au înclinare cu

dînsa, prea plecați și la picioarele Sfintei
împărătești și Crăiești Măririi căzuți, ca
I/

unul ctitor, aștern, și, pentru cinstea ce la

AS

niște nevrednici ca aceia a arătat, mul-

țămesc foarte plecat, și nemuritoarea îm-
UI

1 în ms.: «demențialul».
BC
 Y
— 224 —

AR
părăteasca mînă o slăvesc. Așijderea, și toată

IBR
tara, toți lăcuitorii și fiecare, în ce condiție
s’ar afla într’însa, mulțămesc, și iar, plecîn-
du-se, mulțămesc de incomparabila și crești­

YL
nească a Sfintei împărăteștii și Crăieștiî
Măriri milostivă făgăduință, adecă pentru
deplina volnicie a ținerii Credinți! ortodoxe

SIT
dupre a Bisericii Răsăritului orînduieli, și
după al țerii vechiu obiceiu, nimic silind,
nimic zăticnind, într’aceia nici-odată (precum
ER
și catoliceasca are pe deplin a legii sale
slobozenie), despre partea împărăteștii și
NIV

Crăieștii Măriri și a sucțesorilor săi.

Pentru la cîte de păgîni s’au răpit locuri
si cetăți, și mai nainte au fost părți ale
U

țerii aceștia, ca, iarăși cîștigîndu-se, ei să i

se întoarcă, și cum aii fost ale ei mai din-
AL

nainte vreme, așa să fie și de atunci în-

nainte;
R

Așijderea și pentru toate obiceiurile care

NT

mai nainte de a supune Turcii țerile acestea

a avut și erau ale ei, iarăși acelea să i se
CE

întoarcă, și să le ție ; cîte au fost călcate și

stricate de tirănia turcească, acelea toate
să se ridice și să se reîntocmească ;
I/

Și, iarăși, pentru aceia ce nebiruitul Împă­

rat din mila împărăției Sale făgăduiește, caT
AS

de s’ar face vre-odată cu Turcii pace, țerile

acestea, adecă Moldova și Țara-kumînească,
UI

într’aceia nu se vor mal închide ca să mai

rămîie în stăpînirea și biruința turcească,
BC
 Y
— 225 —

AR
ci dezbinate de către aceia vor fi și vor

IBR
rămîne.
De acestea, nu numai într’o prea-plecată
cu o inimă și cu o gură toți mulțam esc și

YL
se roagă plecat ca Sfînta împărătească și
Crăiască Mărire cu sfînta sa apărare puru­

SIT
rea în neuitare să se afle, și în patima cea
veche și tirană aceste pedepsite țări să nu
le lase. ER
După aceste multe și nespuse cu plecă­
ciune mulțămite de la Măria Sa Prințipele,
de la toată boierimea, slujitorimea și toată
NIV

țara, ce Măririi împărătești aduce și măr­

turisește :
LU

Pentru poclonul ce a socotit împărăția

odată pe an să se dea din țară fără nici o
cerere alta pe an, ci numai la 75.000, cum
RA

au numit solii, adecă să se lege a se da

acestea și la acest împărat și la alți sucțe-
sori; care poclon la ce vreme să se dea
NT

mai pre urmă se va hotărî;

Aceasta încă cu toții priimit va fi după
CE

putință, pentru ca să cunoaștem noi și toată

țara pre împăratul protectorul nostru; numai
cu toții împreună ne rugăm Clemenției îm­
I/

părătești, ca unui milostiv, din întreaga

AS

sumă să mal scază 25.000, și să rămîie lei

50.000, pentru că la mare lipsă țara și toți
lăcuitorii ei au ajuns, și pentru cheltuieli și
UI

țerii a avea destule va fi, și la ostași, ca

să poată ținea și păzi și apăra această țară
BC

15
 Y
- 226 —

AR
de tot feliul de vrăjmași ai ei și ai împă­

IBR
ratului, cînd s’ar întîmpla mai vîrtos cu o
margine a rămîne.
Iară, pentrn cerșutul oștirilor împărătești

YL
ce Prea-înnălțatul Prințipe a poftit pen­
tru pază sau altă trebuință în vremea vre­
unei primejdii a sale și a țerii, împărăția

SIT
în toată vremea va fi gata de a-i trimite
Unguri sau Nemți pînă la 6.000. îi făgă­
ER
duiește însă, zicînd solii, hrana și lefile lor
să fie de la țară;
La aceasta încă mulțumim puternicului
NIV

împărat de împărăteasca și părinteasca grijă;

aceasta numai să fie, și pentru aceasta ne
rugăm, ca porunca să fie către Gheneralul
LU

acela, carele va fi orînduit de a trimite a-

ceastă oaste, cînd la întîmplări de primej­
RA

die am trimite să-1 chieme, sau acea oaste

întreagă sau mai puțină, după cum s’ar în­
tîmpla și cunoaște că cere neapărata tre­
NT

buință, fără zăbavă și altă prelungire să fie

pornirea lor, ca numai decît să ajungă cu
CE

mînă de ajutor.
Așijderea, mai zicem pentru hrana și leafa
lor, pe suma ceia ce vom cere, cît pentru
I/

hrană a li-o da, ne legăm, iar, cît pentru

AS

leafă, a li da, nouă cu neputință este, pen­

tru că și osebită altă oaste, lefecie, de ne­
voie este țerii să ție, după cum se și ține;
UI

care, încă de s’ar putea și mai multă a se

ținea, ar fi nevoia și mai tare, ci pentru lipsa
BC
 Y
— 227 —

AR
terii puțini ostași lefecii sînt; iar, de ar fi

IBR
putință a ținea cu lefile, în scurtă vreme
mai multe mii și mari sume de oști s’ar face
și s’ar aduna.

YL
Mai este și aceasta, că socotim că cu acea
oaste aici, care ajutor s’ar trimite din oș­
tite împărătești, în vremea primejdiei noas­

SIT
tre, că ar fi împlinirea făgăduinții Sfintei
împărătești Măriri, de protecția, de paza și
ER
de apărarea noastră de către vrăjmașii îm­
părătești și ai țerii.
NIV

Cele ce prin sol! a poftit Împăratul

Romanilor de la Șerban Voevod : se gă­
LU

sesc IARĂȘÎ NUMAI TĂLMĂCIRI VECHÎ PE LIMBA

ROMÎNEASCĂ ȘI RĂSPUNSURILE CE A DAT
Șerban Voevod la fie-care punct; pre­
RA

cum urmează:

Poftele Avgustului împărat al Romanilor

NT

și Craiu al Ungariei de la Prea-înnălțatul

Șerban Cantacuzino, Domnul Țeril-Romî-
nești, și răspunsurile scrise la Postulata, care
CE

în scrisoarea soliei Sfintei Măriri împărătești

și Crăiești, anume : prea-cinstitul dumnea­
lui Grof Vladislav Ceachi și Sfinția Sa Anti
I/

die Dunod preotul despre partea prea-puter-

AS

nicului al Romanilor împărat, aici trimis fiind

la Prea-înnălțatul Prințipe Șerban Cantacu­
UI

zino, Domnul Țerii-Romîneștl, la anul 1688.

BC
 Y
— 228 —

AR
Poftă.

IBR
1. Pomenitul Domn în cuvenită formă să-
și dea jurămîntul credinți! că va fi drept
prea-puternicului împărat, care este și Craiu

YL
Ungariei, și și altor Crai ce vor fi pe urmă,
însă acest jurămînt să-1 facă pentru sine,

SIT
pentru Statul său și pentru supușii săi,
și pentru acei ce vor fi pe urmă-i, și pen­
tru ostașii lui, ce sînt și vor fi, înnaintea
ER
solilor pomenitului împărat, trimiși pentru
această treabă; adecă înnaintea prea-cins-
NIV
titului Grof Vladislav Ceachi,Gheneralul îm­
părătesc, și dinnaintea lui Antidie Dunod
preotului, care jurămînt se cuvine să-1 facă
U

prea-înnălțatul Domn, de vreme ce Țara-

Romînească este o parte a Crăiei Ungu­
AL

rești, și Domnii cei mai dinnainte ai Țerii-

Rominești, ales aceia toți cari au fost din
R

neamul prea-înnălțatuluiacestui Domn,acești

NT

.jurămînt al credinți! au făcut Crailor celor

d’intîiîi ai Țerii Ungurești.
CE

Răspuns.
Incît este despre persoana domnească, și
I/

deosebit despre Casa și toată familia Măriei

Sale, la aceasta nu se tăgăduiește. Gata este,
AS

în dreapta inimii Măriei Sale credința ju-

rămîntului să o dea, iar de celelalte cete
UI

care mai sus deosebit s’au numit, pentru fe­

lurile minților omenești, și mai vîrtos căci
BC
 Y
AR
— 229 —

IBR
nu sînt puse la orînduială Staturile, drept
aceia încă de aceia îndoială avînd-o spîn-
zurată, se lasă pentru dînșii de a da Dom­

YL
nul jurămînt; cu această condiție încă, și Mă­
ria Sa despre partea Măriei Sale jurămînt
așa să se știe și să se înțeleagă, ca atunci

SIT
a se ținea și a se păzi acel jurămînt să în­
ceapă, cînd și arma împotriva vrăjmașului
celui de obște în mînă se va lua; căci atunci
ER
și de supt stăpînirea aceluiași va ti a se des­
face. Pentru că, de nu va fi atuncea nici o
NIV

lucrare aevea după cerere, și făcutul jură­

mînt nu se va putea ținea, măcar că nu se
va lipsi, nici în lene nu se va da, cît va fi
LU

putință, de nu tot va sluji și cu dreptate

va fi către Sfînta împărătească și Crăiască
Mărire, și, de cele ce vor fi și de treaba oș­
RA

tii împărătești se va da, precum și de unele

ce se primesc a se da de aici și a se găti
NT

cum mai înnainte scrie, se vor vedea.

CE

Poftă.
2. Oastea sa să o aibă de tot gătită pen­
tru oștirea ce vine, pentru treaba vremii,
I/

fără nici o mîntuială sau zăbavă, ca să se

AS

împreiine cu ostile împărătești, cînd va veni

porunca cea d’intîiu a împăratului sau a Ghe­
neralilor împărătești, și care Ghenerali ca
UI

aceia se vor alege, și mai mari se vor pune,

din Nemți și din Unguri, cari vor fi pre
BC

voia Măriei Sale Domnului, spre lucrările de

 Y
— 230 —

AR
oaste, de împăratul socotite, ajungîndu-se

IBR
întîiu Măria Sa Domnul pururea cu drepte
sfaturi, care de împăratul se vor hotărî;
către aceasta, anume să se adevereze nu­

YL
mărul oaste! cei pedestre și cei călărețe,
care oaste va putea avea ajutor cu singură

SIT
fapta de la oastea împărătească la primej­
dia trebuinții.

ER
Răspuns.
Oastea, cit despre gătirea ei, fără atîta
NIV

prea multă zăbavă se poate găti, mai vîr-

tos și mai curînd aceia ce este pe lîngă
Curte, cum sînt lefecii și alte cete, a lor
LU

orînduială fiind așa; iar, de vreme cînd s’ar

afla lîngă oastea împărătească, ca să se îm-
preune cu acele arme, din condiția care ca
RA

o apendix la sfîrșitul acestora ce se pune,

va fi aevea.
NT

Numărul încă a toatei oaste! mai mult de

șease mii va fi, dintre care două mii pe-
CE

destrime, iar cealaltă călărime.

Poftă.
I/

3. Așijderea anume va adeveri cîtă sumă

AS

de zaharea, și ce fel de zaharea va putea

da oastei împărătești, și la ce locuri fără
UI

de grijă se va putea strînge, și cu ce mij­

loace, și la care locuri se va putea duce:
cîte găletc de grîu, cîte de săcară, cîte de
BC
 Y
— 231 —

AR
ovăs, de mălaiu ș. a., care toate cum de cu-

IBR
rînd se vor putea măcina; cîte mii de oi,
de boi și alte bucate, de care vor trebui
pentru hrana oastei, cîte care pentru du­

YL
sul unora și altora, și în ce vreme, și în ce
locuri socotite. Aceste toate mai sus pome­
nite se vor putea da în prețul acelor 150 de

SIT
pungi de bani, socotind drept și de obște
prețul, să fie după cum s’a pomenit împă­
ratului de către același Domn, prin Prea-Cu-
ER
viosul episcop de la Nicopol, al lui acum
mai pe urmă sol trimis ; care sumă pentru
NIV

zaherea și alte pomenite trebuincioase chel­

tuieli Prea-Sfințitul împărat cu dragoste le
va priimi.
LU

Răspuns.
RA

Zaherele după putința acestei foarte slabe

țeri, de a se găti se va sili, pînă într’atîta
sumă, care, după lipsa țerii, cu mare nevoie
NT

încă se va strînge: adecă grîu obroace 10.000,

săcară obroace 4.000, mălaiu obroace 12.000,
CE

orz obroace 4.000 ; peste tot obroace 30.000.

însă această măsură ce se numește obroc,
se înțelege obrocul ce umblă într’această
I/

țară, și care este de ocă 22. Prețul acelei

AS

zăhărele, precum trecerea-i, este în curgă-

toarea vreme. Vite de mîncare atît se pot
găti : boi cu vaci amestecați 1000, oi 2.000,
UI

cai 2.000 și care 200. Al acestora preț ce

va fi, și al zaherelei, deosebit se va însemna.
BC
 Y
— 232 -

AR
Iar, la ce locuri unde să se strîngă aceia*
mai ales zahereaua, două locuri se însem­

IBR
nează peste Olt: însă unul la Craiova și altul
la Strihaia, pentru că spre aceste părți au­

YL
zim că va fi pornirea oștilor împărătești.
Deci, și pentru mai aproape și pentru mai
cu înlesnire acolo s’a socotit; de acolo să

SIT
se dea în mînile oamenilor împărătești, și.
unde vor vrea ei, să le ducă.
ER
Poftă.
4 Punct. Toate lemnele și toate altele
NIV

cîte vor trebui pentru facerea podului peste

Dunăre, unde și cînd lucrurile oaste! vor
pofti și va fi treaba, necurmat să se gătească,
LU

și gata să aibă ca să facă podul în vreme

la locul în care se va hotărî de către Ghe­
RA

neralul împărătesc, cu care Prea-înnălțatul

Domn pentru această treabă va avea înțe­
legere.
NT

Răspuns.
CE

Toate trebuințele de a face țara pod

peste Dunăre, mai ales într’această vreme,
I/

cu mare grijă este, și nici nu se va putea,

căci că, afară din lemne, aici alt nu este, ci
AS

de la alte țeri se aduce fierul și funiile și,

ce este mai în trebuință: dubasurile, pe
UI

care cei de aicea oameni nu le știu lucra,

neinai lucrîndu-le alte dăți.
BC
 Y
— 233 —

AR
Poftă.

IBR
5 Punct. Sfaturile și gîndurile vrăjma­
șilor împărătești, cu nevoință și de-a-pu-

YL
rurea prin credincioși și cu socoteală oa­
meni pretutindenea să izvodească, și, în-
țelegînd, cu dreptate și credință și fără

SIT
zăbavă Gheneralilor împărătești să se ves­
tească. Așijderea, să dea mijlociri și mo­
duri cu care s’ar putea strica acele sfa­
ER
turi și cu care s’ar putea lua cetățile vrăjma­
șilor, și cum s’ar putea apuca zahereaua și
NIV

alte bucate ale lor, și la ce loc s’ar strînge.

Răspuns.
LU

La acestea, ales însemnate, cît va ii prin

putință, cu toată nevoință și cu purtarea de
RA

grijă se va face, și, în toate părțile pururea

trimițîndu-se, se va priveghia, și, înțelegîn-
du-se ce va fi adevărul, nimic se va spune.
NT

ACI SE MAÎ ÎNSEMNEAZĂ ȘI CONDIȚIA SAtf

CE

APENDICEA.

Aceste însă toate, cite mai sus s’au po­

menit, s’au însemnat și s’au zis,—cu această
I/

condiție le zicem a fi, și ne obligăm a le

AS

ținea și a le păzi, pentru ca toate cîte sînt

poftite de către amîndouă părțile, adecă
despre partea Sfintei împărătești Măriri
UI

și despre partea acestor țeri supuși, la pof-

titul și folositul sfîrșit atunci să se aducă,
BC
 Y
— 284 —

AR
cînd obștescul vrășmaș de ajuns va fi înfrînt
și ne vom încredința că este într’atît rușinat,

IBR
încît să nu poată mai departe prăpădi și
pustii cu totul aceste mult asuprite teri,
pe care ei prea lesne le pot călca și stinge î

YL
mai ales Tătarii, despre ale cărora părți,
după starea țerilor de acum, avînd ei lat

SIT
cîmp și intrarea slobodă, fără nici o zătni-
cire, nicăirea,șisprea lor împiedecare, aceste
sărace și slabe țeri nu pot singure, mai
ER
ales cu mînă slabă, a se apăra, căci că
aevea este, și mai chiar decît lumina de
NIV
amiazăzi, căci nici prea-lățitele Crăii, nici
puternicile Domnii nu-i pot înfrîna, ci mai
în toate zilele cu foc, cu fier, cu robii pă-
LU

trunzînd piuă la Vistțerra x, pustiesc țerile

lor; dară încă aceste țeri, mai ales pe aceste
vremi, cînd tiranica stăpînire în mișel stat
RA

le-a adus, — ce pot face ? Unde dară,

precum mai sus s’a pomenit, pentru ca la
NT

prea-poftitul și prea-drăgăstosul, de mult

așteptatul sfîrșit să aducă gîndul, așa cît
CE

să fie spre mai mare slavă dumnezeiască,

din nemuritorul nume al Avgustului de
Mîntuitor, spre adăugire împărăției Ro­
I/

manilor și a Sfintei Case a Austriei, spre

folosul a toatei respublici creștinești și spre
AS

izbăvirea mai ales a cestor prea-supuse,

căznite neamuri și țeri.
UI

1 Ad viscera! Traducătorul a crezut că e un loc

BC
 Y
— 235 —

AR
Drept care lucru, pentru acele poftite de

IBR
Sfînta împărătească și Crăiască Mărire, să
se împlinească și ale noastre făgăduințe și
legături, ca să se puie în ecsecuțioanele

YL
ei operațioane; trebuie grijă și socoteală
mai alese să se facă, ca vrăjmașii, mai ales

SIT
despre Tătari (din cotro este mai mare
și mai grea grija tuturor acestor părți), ca
să zăticnească, că într’alt chip toate părțile
ER
de dincoace stau în mare primejdie și în
desăvîrșită pustiire. Pentru a cărora zăticnire
și smintMe, cu dumnealor cinstiții soli, adecă
NIV

cu dumnealui Groful Vladislav Ceachi și cu

Sființia’Sa părintele Dunod, s’a vorbit, și,
modurile ce ni s’au părut, și am cunoscut
LU

probabile careși cît pot fi, acestor cinstiți

soli s’au spus ; cărora am lăsat din gură șă
RA

spuie și să dezlege mai pe larg.

Șerban Cantacuzino Voevod.
NT

Cele ce a poruncit Șerban Voevod depută­

țiior să7, ce i-a trimis la Viena, după cum s'au
CE

găsit de atunc7, scrise rominește; sună așa:

Instrucția dată Sfinției Sale părintelui An­
I/

tonie Ștefan Episcopul de la Nicopoli și

dumnealor Gheorghie Brancovici și Vasilie
AS

Naghi, solilor trimiși la Prea-Sfințita a Ro­

manilor Curte, de Prea-înnălțatul Șerban
UI

Cantacuzino, Domnul Țerii-Romînesti, în

luna lui Main, anul 1688.
BC
 Y
— 236 —

AR
1. Pomenitul Sfinția Sa Episcopul și dum­

IBR
nealor ceilalți vor poftori cele ce au avut de
la noi poruncite în solia cea d’intîiu, vor arăta
curata noastră nevoință, care pururea am

YL
avut-o și o avem către a Sa împărătească și
Crăiască Mărire, și către Prea-Sfînta Casă
a Austriei, și, de se va da vre-un prilej a

SIT
arăta credința și dreptatea noastră către
Prea-Sfințita împărătească Mărire, din cei
mai dinnainte ani, pînă întru această zi (ne­
ER
pomenind slujba acelor mai dinnainte moși
ai noștri), și numai de la vremea osîndei a
NIV

Uivarului, și apoi mai pe urmă a Vienei,

pe rînd și cu număr, cui se va cuveni, cu
cinstea vor dovedi, și vor arăta credința, și
U

dreptatea noastră, și protecția după a noastră

putință, spre slujba ce s’a făcut Prea-Sfintel
AL

împărătești Măriri.
2. Pentru făgăduințile a demenții Mă­
R

ririi împărătești, care ni-au arătat nouă

NT

dumnealui cinstitul Grof Vladislav Ceachi

prin scrisoarea (a căreia copie s’a dat so­
CE

lilor noștri), cu prea-plecata, atît de spre

partea mea, cît și despre partea a toatei
familiei mele și a tutulor lăcuitorilor țerii,
I/

vor face căzută mulțămită.

AS

Așijderea, și pentru răspunsurile noastre

ce s’aii dat, acolo poftorite prin dumnealui
Groful, de spre partea Măririi împărătești,
UI

care sînt după putința noastră (a cărora

copii se dau acum în mina solilor noștri),
BC
 Y
— 237 —

AR
se vor ruga ca să se primească, așa că să

IBR
se poată împlini toate după obligația noastră,
fără nici o lipsă în vremea ce se va hotărî.
3. Pentru diploma a Clemenției împără­

YL
tești, care și pomenitul dumnealui, cinstitul
Grof Ceachi, în oblastii a făgăduit, po­
meniți! dumnealor solii se vor nevoi a o

SIT
scoate și a ni-o trimite cum mai curînd.
4. Pentru suplică, care întru purcesul dum­
ER
nealui Groful ni-a fost trimis-o noă, dumnea­
lor solii, cu ce mod mai bun și mai ales vor face
pomenirea Măririi împărătești șiPrea-înnăl-
NIV

țatului Sfat, că aceia nu numai pe noi, ci și

pe toți carii au oblicit de dînsa, foarte a
turburat, pentru neputința noastră și pentru
LU

silnica oare-cum cerere ce este într’acea

suplică scrisă, care, nepotrivindu-se cu mi-
RA

lostivnicile făgăduințe, cele de spre partea

Măririi împărătești, cari după făgăduințele,
și de mai înnainte, și de acum care le avem,
NT

nu putem da credință la acea suplică să fie

fost acelea ce s’au fost scris într’însa din
CE

porunca Măririi împărătești și a Prea-în-

nălțatului Sfat, că, de ne vom potrivi noi
acestei suplice, acum și noi și Țara aevea
I/

vom cădea în primejdie și de tot în supă­

rare, căci pururea foarte bine știm că dum­
AS

nezeiasca intenție a Măririi împărătești este

a scăpa țerile din grea robie și în pace a
UI

le ținea, iar nu a le pustii și pe nevinovății

creștini a-I pierde.
BC
 Y
— 238 —

AR
5. Pentru Părintele Dunod, acestea vor
putea arăta și dovedi, pentru că el însuși

IBR
din gura sa și din condeiul său avea să
cunoască, că aici mai mult a ispitit tur-

YL
burări între Domn și boieri, au mișcat și
a amestecat, de cît cevași cu temeiu vorbe.
Știm și aceasta că, fără îndoială, cîte a

SIT
scris la Prea-Sfințita împărătească Mărire
spre scăderea cinstii noastre; care nădăj­
duim că vremea toate le va arăta minci­
ER
noase, precum si aceasta ce zicem că noi
avem înțelegere cu Tătarii și că ei de zisa
NIV

noastră spînzură, și că mișcările lor din

sfatul nostru sînt; care, nu numai că este
minciună, ci încă nici poate dovedi; ale
LU

cărui scrisori trimitem pentru dovadă unele,

iar altele nu ; ce nici unui mirean nu s’ar
cuveni a le scrie, necum unui preot.
RA

Deci solii noștri să aibă a li spune aces­

tea unde ar cunoaște că se cuvine.
NT

6. Pentru poclonul ce noi am făgăduit să

se dea pe an, cîte lei 50.000, pentru prici­
CE

nile ce s’au scris în postulat, cu plecăciune se

vor ruga solii la Prea-Sfînta împărătească
Mărire ca să primească pe această sumă, de
I/

se va putea; care să se numească hăraciu,

și pe tot anul îl vom da la Statul împără­
AS

teștii și Crăieștii Măriri, ca să ni fie protec­

torul și apărătorul nostru, al neamului nos­
UI

tru și a toată țara ; și alt mai mult să nu

se ceară.
BC
 Y
— 239

AR
7. Solii vor pune silință ca să dea Sfînta Mă­

IBR
rire împărătească poruncă dumnealor Ardele­
nilor să se părăsească ane mai pîrî la vrăjmași
și la alții, precum pînă astăzi ne pîresc ; care

YL
lucru aevea se va dovedi, și ca de acum
înnainte să aibă curată vecinătate și cores­
pondență cu noi, și la vreme de primejdie

SIT
să ni dea loc și ajutor.
8. De va fi întrebare de împreunarea oș­
ER
tilor noastre cu puternica armie a Sfintei
Măriri împărărătești, solii să cerce să afle
la ce parte de loc va să fie pornirea spre
NIV

Turci, și, de va fi să meargă pe la părțile

ce hotăresc cu Valahia, prea curînd și oastea
noastră se va împreuna, ori la ce loc s’ar
LU

părea mai îndemînă, dar părțile cele de spre

Bugeac să se întărească cu puternica mînă,
RA

ca să poată apăra țara de primejdie, de iu-

țimea Tătarilor și de grabnica lor pradă.
9. Sfinția sa Episcopul și dumnealui Gheor­
NT

ghe Brancovici ar trebui să rămîie la Prea-

Sfînta Curte împărătească, pînă ce toate lu­
CE

crurile se vor alcătui în bună și folositoare

stare, atît ale noastre trebi, cit și ale acestei
osîndite țeri, dîndu-ni știre de toate cîte se
I/

vor lucra din porunca Sfintei împărății și din

AS

a Prea-înnălțatului Sfat, iar dumnealui Va-

sile Naghi, după audiența a Sfintei împără­
tești Măriri, și după ce vor vedea voia în-
UI

naltulul Sfat, va putea a se întoarce la noi.

10. în oblastie ce au dat cinstitul dumnealui
BC
 Y
— 240 —

AR
Grof Ceachi despre partea Sfintei împără­

IBR
teștii și Crăieștii Măriri, este scris și aceasta:
adecă, că de va fi vre-o tocmeală de pace cu
Turcii, într’acea tocmeală se va pune și

YL
aceste două teri, atît a Moldovei cit și a Va-
lahiei. Pentru aceasta foarte mare nevoință
vor face dumnealor solii ca, ori cu ce mod,

SIT
după făgăduința Sfintei împărătești și Cră-
iești Măriri, întîmplîndu-se tocmeală ca aceia
ER
(care milosîrdul Dumnezeu să nu dea a fi
acum), să se cuprinză și aceste două pome­
nite țeri; iar, nevrînd Dumnezeu a nu se
NIV

putea cuprinde într’această tocmeală, și de

nu se va putea după făgăduință a se scoate
din mînile Turcilor și a scăpa, măcar aceasta
U

să se facă, adecă : «Ca aceste două țeri să

AL

se stăpînească de Domni creștini, precum

pururea s’au stăpînit, și părțile cele, de la
o vreme încoace, ale acestor țeri, ce s’au
R

călcat în silă de Turci, după ahtinamelele,

NT

cele mai dinnainte, să se întoarcă iară țe-

rilor. Care lucru de mare folos va putea
CE

fi, și ca un antemural a toatei creștinătății

va fi ; așijderea, de vor pricepe solii urmări
de pace, să se silească la tocmeala păcii și
I/

pentru noi, căci că cu mare dreptate și cu­

AS

rată voie înnaintea lui Dumnezeu și înnaintea

lumii mărturisesc, cum că mai bine și cu
folositor norod, cu cinste, cu slujba și cu
UI

toată silința noastră vom nevoi după vechia

pururea a noastră credință și curată pro-
BC
 Y
— 241 —

AR
pensie, care pururea am avut-o și o avem

IBR
spre Sfînta Mărire împărătească, spre Sfînta
Casă a Austriei și spre toată Respublica
Creștinească.

YL
Mergînd numiți! sol! ai lui Serbau Voevod
cu aceste mai sus arătate și cu a lui scrisoare

SIT
către Sfînta împărătească și Crăiască Mărire,
în luna lui Maiu anul 1688, s’au întors la sfîr-
șitul lunii lui Iulie, tot în acest an, cu răs­
ER
punsurile ce în jos arată \
NIV

Numărul VI.
Scrisoarea Împăratului
LU

Leopold, ce au adus-o soliI, către Șerban

Cantacuzino Voevod.
RA

Leopold, cu mila lui Dumnezeu ales împă­

rat al Romanilor, pururea Avgust, ș. a., ș. a.
Prea-luminate Prințipe și mult iubite ! Am
NT

luat Noi ale Ilicrinotitei Tale scrisori, de

la Maiu 18, prin deputății ce i-ai trimes la
CE

Curtea Noastră; cari pe amăruntul Ni-au

arătat Nouă, atît prin scris, cît și din gură,
trebile cu care ei erau însărcinați; și Noi
I/

li-am dat scopurile prin scris, după cum Ili-

AS

crinotita Ta de la dînșiî mai pe larg Te vel

încredința; că Noi punem temeiu la aceasta,
UI

1 Cf. si scrisoarea imperială din 7 Septembre 1687,

în Magazinul istoric, V, pp. 80—3.
BC

16
 Y
— 242 —

AR
încredințînd de aici înnainte pe Ilicrinotita
Ta de toată a Noastră împărătească și

IBR
Crăiască priveghere. S’au dat în orașul
Nostru Viena, Iulie 31, anul 1688, la anii 31

YL
ai împărăției Noastre de Romani, la anii 34
ai Ungariei și la anii 32 ai Boemiei.
Leopold.

SIT
Enric, Conte de Stratman.
Ștefan-AndreI de Verdenburg.
ER
Numărul VII.
NIV

Scrisoare deschisă ce au
ADUS-0 TOT ACEȘTI NUMIȚÎ SOLI, PECETLUITĂ
CU PECETEA ÎMPĂRĂTEASCĂ, PRECUM SE
LU

ARATĂ MAI JOS.

Cu numele împărăteștii și Crăieștii Măriri

RA

a Archiducăi Austriei, ș., a. stăpînul nostru

milostiv, solilor Măriei Sale Domnului Țerii-
NT

Romînești, anume dumisale lui Antonie

Ștefan Episcopul de la Nicopoli, lui Gheorghe
Brancovici și lui Vasile Naghi, cu această
CE

scrisoare perbenignă se dă în știre pe larg:

mai sus numita Sfînta împărătească și Cră­
I/

iască Mărire a înțeles și din scrisoarea

acea de dumnealor dată, și din deschisa lor
AS

spunere, adeverința ce au făcut, în numele

pomenitului Prinț; la ale căruia adeverințe
UI

si mai dinnainte pofte și făgăduieli, Mărirea

împărătească a dat răspuns. Și, afară din ce
BC
 Y
— 243 —

AR
cu tot dinnadinsul și cu dragoste este primită

IBR
această solie, tot însuși acea nădejde și gînd
avea Mărirea împărătească cum că Măria
Sa Prințul, și cu datul d’intîiu răspuns, și

YL
făgăduita de dînsul poftire, milostivă a
împărăteștii protecție și făgăduitele mijloace
a ieșirii de supt jugul turcesc, folositoare

SIT
spre îndemîna Măriei Sale și a țerii, nu
numai cu ale sale, ci și cu toată țara, cu
ER
amîndouă mînile le vor îmbrățișa.
Dar, de vreme ce pomenitul Prințipe n’a
găsit cu cale a primi acestea mîntuitoare
NIV

sfaturi și adeverite! împărătești și Crăeștii

protecții, ca să se nevoiască el pentru a
păzi și a apăra de spre Turci răpirea mai
LU

ales, pustiirea țerii, stingerea caselor lor

și pierzarea norodului romînesc, mai ales
despre Tătari, la care sînt supuși în toate
RA

zilele a se teme; ; puind pricină cum că

ajutorul oștilor împărătești este depărtat
NT

(carele acum se află în Ardeal, din destul

de aproape), și pînă puterile a pomeniților
CE

varvari nu se vor zdrobi, pînă unde despre

dînșii nici o grijă să nu aibă. Cu toate
acestea, Mărirea împărătească și Crăiască,
I/

care, din părintească milă osîndiților și

apăsaților, va să li fie într’ajutor, și nu va
AS

să-I supuie la mai mare primejdie, nepotri-

vindu-se vorbei i părerii numitului Prințipe,
UI

dar, cît pentru ceruta diplomă, cu cele ce

atîrnă de dînsa, a socotit că a se da acum
BC
 Y
— 244 —

AR
este în zădar, fiind-că Prințipul nu se leagă

IBR
acum a împlini tocmelile, și această treabă
a socotit Mărirea împărătească ca să se ur­
meze pînă la sfîrșitul acestei campanii șipînă

YL
ce [vor fi] mai mari biruințe ale biruitoarelor
armii; care, după ce se vor mai slăbi pute­
rile varvarilor, mai fără grijă pe urmă se

SIT
pot face, cu îndestulările poftelor lor. Pre­
cum nici-odată împărăteasca Mărire Măriei
ER
Sale Prințipelui și neamului Țerii-Romînești
la pagubă și risipă nu gîndește a-I aduce,
ci mai mult a-i scoate din varvariceasca ti-
NIV

rănie și la creștineasca libertate a-i aduce

clementissime se nevoește.
însă și clementissime nădăjduiește și Mă­
LU

rirea împărătească de la Măria Sa Prinți-

pele și de la toată țara, cum că armelor
RA

împărătești, în vremea ce va încunjura Bel­

gradul, sau alte lucrări în părțile de aproape
s'ar lucra împotriva Turcilor, atunci tot fe­
NT

lul de ajutor, cu zaherele și cu altele ce vor

trebui, cu dreptate și cu nevoință, va da.
CE

Către aceasta, Mărirea împărătească nimica

nu va lăsa a nu cerceta la dumnealui Prin-
țipele și la Staturile Transilvaniei pentru
I/

acele pîrl, de care Măria Sa Prințipele se

AS

jăluiește cum că ei îl pîriau la Turci, și ca

să se părăsească; de aceia să aibă nădejde
că nici o ocasie împotrivă de la dînșii nu
UI

se va da.
Sfînta Mărire împărătească, și la acea
BC
 Y
AR
— 245 —

d’intîiu dată milostivnică declarație, că, de

IBR
se va face cu Turcii pace, se va închide și
Țara-Romînească și Țara Moldovei (însă
de va ști mai întîiu bine și pofta acelei țeri).

YL
Afară dintr’acestea, laudă Mărirea împă­
rătească făgăduiala Măriei Sale Prințipelui

SIT
pentru împreunarea oastei sale cu cea îm­
părătească, întîmplîndu-se a merge asupra
Turcilor prin Țara-Romînească, sau pe a-
ER
proape; de care lucru este să aibă milostiv­
nică reflecție, ca pomenita făgăduință la
vremea sa, după cum făgăduiește la Mărirea
NIV

împărătească, cu efect să o vădească.

Acea după urmă jalbă a dumnealor solilor
U

împotriva prezviterului Dunod, acele toate va

porunci Mărirea împărătească de se va face
AL

cercetare, și, dacă se va afla vinovat, va fi

certat. Ci nu este a se gîndi sau a se cu­
R

geta ca să iasă vre-un cuvînt strîmb de la

un preot, și de la un om întreg ca acesta,
NT

carele cu adevărat n’a fost cu acea inimă

ca să strice ori cu ce mod Măriei Sale Prin-
CE

țipelui; numai din singură voința lui s’a ne­

voit ca să slujească Măririi împărătești,
trebii creștinești și Măririi Sale Prințipelui.
I/

și, ca să-și aducă a lui nevoință la efect,

AS

după porunca ce a avut s’a nevoit, și pentru

aceia de nimeni nu este să fie bănuit.
Acestea sînt care Prea-Sfînta împărătească
UI

și Crăiască Mărire dumnealor solilor, și

prin scrisoare și din gură, cu clementisima
BC
 Y
AR
— 246 —

sa resoluție li-a dat a le înțelege; de care

IBR
spre Mărirea Sa Domnul și spre tot neamul
Țeril-Romînești mila împărătească și Cră­

YL
iască clementissime plecat rămîne. Iulie 29,
anul 1688.

SIT
(S’a pecetluit cu cea
mai de taină pecetie îm­
ER
părătească.)
NIV

Numărul VIII.
Cărți de la Iosif Craiul Ungariei Dia-
LU

și
doh al lui Leopold.
Iosif, cu mila lui Dumnezeu Craiu .al Un­
RA

gariei, Dalmației, Croației și Slavoniei, Ar-

chiducă al Austriei, ș. a., ș. a.
NT

Prea-luminate și mult iubite Prințipe!

Noi am luat scrisorile de la Ilicrinotita Ta,
CE

scrise de la 5 ale celui după urmă Dechem­

vrie, din trecutul an, prin deputatul Anto­
nie Stefani, Episcopul de la Nicopoli. Am
I/

cunoscut noi prin numitele scrisori, și mai

deplin prin cuvintele Episcopului, cît de
AS

mare este bucuria Ilicrinotitei Tale, pentru

înnălțarea noastră la tronul Ungariei, și a-
UI

ceste roade face a Ta Uicrinotită pentru a

noastră fericire. Noi nu voim printr’această
BC

scrisoare a-ți mărturisi cît ne-am bucurat de

 Y
AR
— 247 —

semnul acelui bun scopos și rîvnă a Ilicri-

IBR
notitei Tale; mai sus numitul Episcop (om
împodobit cu minunate calități), el te va
face să cunoști de-amăruntul ceia ce Noi

YL
lui am mărturisit pentru acest scopos, la o
audiență ce Noi i-am dat cu mare bucurie.

SIT
Noi poftim din adîncul inimii Noastre o
statornicie neclintită la ale Ilicrinotitei Tale
bune scoposuri pentru creștinătate, și tot
ER
feliul de fericire pentru folosul legii. Da-
tu-s’au în orașul Viena.
NIV

Fevruarie 21, anul 1688.

Iosif.
LU

Numărul IX.
Iosif, cu mila lui Dumnezeu Craiu al Un­
RA

gariei, Dalmației, Croației și Slavoniei, Ar-

chiducă al Austriei, ș. a., ș. a.
Prea-luminate și mult iubite Prințipe!
NT

AI tăi deputațl, nu numai că ni-au înmînat

scrisorile care llicrinotita Ta Nouă ni-ai în­
CE

semnat, la 18 ale trecutului Maiu, ci încă

și din gură ni-au spus prea pe larg toate
cele ce llicrinotita Ta lor li-ai încredințat:
I/

ascultîndu-I, cu dragoste și cu umilință am

făcut hotărîrile ce llicrinotita Ta le vei auzi
AS

de la dînșii. A Ta Ilicrinotită va cunoaște

de a Noastră Crăiască deosebită bună aple­
UI

care ce avem către llicrinotita Ta. Așijderea

și rîvna ce avem pentru tot neamul Țerii-
BC

Romîneștl, poftind din toată inima noastră

 Y
— 248 —

AR
acest neam să se vază curînd scăpat de

IBR
supt jugul varvarilor, și de iznoavă să se
ivească într’a lui cea d’intîiu strălucire. Da-
tus’au în Viena, la Avgust 5, anul 1688.

YL
Iosif.

SIT
Scrisori de la Miniștrii Curții VieneL
Numărul X.
ER
(în care se arată ajutorul lui Șerban Voe-
vod pentru scăparea încunjurării Vienei.)
Prințul Mieu! Mărirea Ta ai vrut prin scri­
NIV

soarea ce m’ai cinstit a-mi trimite, ca să

cercetezi pentru aplecarea și osîrdia ce o
am spre Mărirea Ta; această osîrdie nu-mi
LU

este particulară, ci este acea ce toți cei buni

creștini o au, încă de cînd noi am auzit de
RA

acele frumoase fapte ce Măria Ta ai făcut

în vremea încunjurării Vienei, de cînd ai
întors a lor slobozire. Măria Ta ești vred­
NT

nic de ai cîștigat dragostea de obște prin

lucrările ce ai și făcut pentru folosința
CE

creștinătății, prin bunele cugete ce hrănești

în inima ta. Am răzimat cît am putut pe acel
foarte-respectabil dumnealui Antonie Epis­
I/

copul de laNicopol, la Curtea Avgustului nos­

AS

tru împărat, după cum de la el te vei plirofo-

risi cu amăruntul. Eu sînt totdeauna gata
a aduce slujbe, așa de des, pe cît prilejul
UI

îmi va da, nepoftind nimic alt mai mult de

cît ca să pociu, ori-cum se va întîmpla, să
BC
 Y
249 —

AR
descopăr a mea osîrdie ce o am către Mă­

IBR
rirea Ta, pe care eu o puiu supt protecția
cerească. Eu poftesc Măriei Tale tot feliul
de norociri. Și sînt al Măriei Tale cel mai

YL
cu osîrdie slugă. în Viena, Fevruarie 29,
anul 1688.
Grof de Valștein.

SIT
Aceasta este în copie adeverită de la
Canțelarie; iar acea însuși adevărată, de
ER
numitul Grot iscălită, este la Casa lui Șer­
ban Voevod.
NIV

De la Duca de Lotaringhia
ASEMENEA DOUĂ COP11 ADEVERITE, CUM ÎN
LU

JOS SE ARATĂ.

1. Din Fevruarie 18, anul 1688, o scrisoare

RA

a lui Carol, Duca de Lorena: scrie către

Șerban Voevod, cum că a primit pe Sfinția
sa, Episcopul Antonie Ștefani, cu scrisorile
NT

și cu a lui solie ; laudă și adeverează pentru

încredințarea și rîvna ce o are numitul
CE

Domn către Chesarul.

2. Din Avgust 4, anul 1688, iarăși de la
acest Ducă, asemenea scriind lui Șerban
I/

Voevod, pentru împreunarea acelor trimiși

deputați.
AS

în anul 1689, vrînd numitul Serbau Voe­

UI

vod ca să se descopere aevea, sculîndu-se

cu războiu asupra Turcilor, a trimis îns-
BC
 Y
— 250 —

AR
ființare despre aceasta la împăratul Leo­

IBR
pold, prin fratele său cel mai mic, anume
Spătarul lordache Cantacuzino, și, unde aș­
tepta el venire cu răspuns a aceluiași, l-a

YL
prididit grabnica moarte, la Octomvrie 20,
anul 1689 L Pe care l-au îngropat în mănăs­

SIT
tirea Cotroceni, cea ce el o a zidit-o din
temelie, aproape de București o jumătate
de ceas.
ER
între frații lui Șerban Voevod, Aga Ma­
tei a murit mai înnainte decît dînsul. Șer­
ban Voevod, la moartea sa, a lăsat cuvînt
NIV

ca să ridice boierii Domn în locul lui pe

cel mai jpic fratș, lordache ; dar, aflîndu-se
LU

el atunci la Viena, cum mai sus se arată,

și socotind ceilalți doi frați Cantacuzini
că, pînă a veni fratele lor lordache de la
RA

Viena, poate, auzind Poarta de moartea lui

Șerban Voevod, să orînduiască alt Domn,
și cu aceasta să iasă Domnia din mîna lor,
NT

pentru una ca aceasta^au- ridicat ei Domn

pe Vel-Logofătul^ Cosțandin Brîncoveanu,
CE

ce era nepof de soră al numiților Cantacu­

zini, și prin dare de bani s’a și întărit a
lui Domnie de către Poartă.
I/

Teodosie Patriarhul Ierusalimului zice

AS

1 Greceanu, Magazinul istoric, II, p. 131, are data de

UI

29. Tot 29 e și în legătura cu Greceanu publicată în

Cronicile muntene, p. 18. -Soli la Viena eraii, cu lordachi,
Constantin Bălăceanu, Șerban fiul lui DrăghicI Can­
BC

tacuzino .și Șerban Vlădescu (ibid.).

 Y
AR
— 251 —

pentru Șerban Voevod, că, de s’ar fi născut el

IBR
la vre-un Prințipat de ale Evropei, de a fi
singur stăpîn, s’ar fi vestit numele lui în

YL
toată lumea x.
Lui Șerban Voevod, la moartea sa, i-a
rămas numai un fiu, anume Gheorghe Beiza­

SIT
dea, și patru fete, anume:
l-a. Casandra, ce a măritat-o, încă trăind
tată-său, după Dumitrașco Cantemir Voevod,
ER
Domnul Moldovei 1 2.
2-a. Smaranda.
NIV

3-a. Maria.
4-a. Bălașa.
Aceste trei fete la moartea tatălui lor nu
LU

erau măritate, ci le-a măritat mai pe urmă

mama lor, Doamna Maria ; la a căreia urmă­
toarea povestire va arăta după cine s’au mă­
RA

ritat, și cine pînă astăzi trăiesc din semin­

ția lor.
NT

Aci se cuvine a arăta cele ce a scris J)u-

mitrașcu Cantemir Voevod, pentru socrul
său Șerban Voevod, în Jurnalul lui Petru
CE

cel Mare, împărator al Roșiei, la foaia 291,

începînd de el a pomeni de la punctul al
treilea, cum în jos arată3:
I/
AS

1 Trebuie să se cetească: Dosoftel, în loc de Teo-

dosie.
2 Cu totul falș. Căsătoria s’a făcut la 9/19 Maiu 1699
UI

(lat. lit. rom., I, pp. 339—41).

3 în acest «Jurnal» se cuprind Evenimentele Cantacu-
zinilor și ale Brincoveanulul. Cf. traducerea românească
BC
 Y
— 252 —

AR
«3-lea Punct. Șerban Cantacuzino iubindu-

IBR
se cu Doamna Duchii Voevod (care această
faptă la Valahia nu puțină necinste este),
această paranomie, după ce s'a descoperit

YL
aievea, temîndu-se el de pedeapsă, a fugit
1 a Constantinopol, unde cu dare de ban11 a
Turci aluat DomniaValahiei la 7187, în luna

SIT
lui Ianuarie 6.
«4-a Punct. A început corespondență cu
ER
stăpînitorii Evropei, mai ales cu Chesarul,
cu Țarul și cu Craii Lehiei: în multe rînduri
s'a ispitit să iasă de supt stăpînirea turcească
NIV

și să adauge oastea sa cu acele creștinești

oștiri, dară totdeauna avea zăticneală de
către frații săi.
LU

«5-a Punct. După aceasta, strîngînd,la anul

7197, aproape 20.000 de oaste, făcînd și 40
RA

de tunuri mari, așijderea avînd și zaherea

gata, ce în cîțiva ani o strînsese, avea sco­
pos de față, la războiul creștinilor stăpînitorl
NT

să năpădească înpotriva-Turcilor; pentru

aceia a pregătit patru boieri mari credin­
CE

cioși ai săi, cu cari el se unise, și i-a trimis

la Leopold împăratorul, ca să-i vestească al
său scopos, unirea armiei și a sa supunere,
I/

ca să fie totdeauna supt protecția lui, în-

AS

tărindu-I a sa țară. Dar frații săi, anume

UI

din grecește în Operele Iul Dimitrie Cantemir, V. Aici

traducerea românească e făcută dea-dreptul după ru­
sește (textul romîn e pierdut).
BC
 Y
— 253 —

AR
Costandin Stolnicul i Mihai Spătarul, și ne-

IBR
potu-său Costandin Brîncoveanu, ce erau
totdeauna împotrivitori a-1 zăticni de la a-
ceastă faptă cuviincioasă, văzînd că cu cu­

YL
vintele și cu sfaturile lor nu-1 pot întoarce
dintr’această a lui hotărîre, au socotit și ei
să-1 omoare, și așa, peste puține zile, prin

SIT
mijlocirea unei slugi, l-au otrăvit (după cum
umblă vorba); care băutură dîndu-I, a murit
ER
într’acest mai sus numit an, în luna lui Oc-
tomvrie, la 20 de zile b
«6-a Punct. Eăcînd această ucidere de fratele
NIV

loricei mal mare, atunci Costandin Stolnicul

și cu Mihai Spătarul au ales Domn pe Cos­
tandin Brîncoveanu, care în față se arăta
LU

trist de moartea unchiului său, iar în taină

nu puțină bucurie a avut ca să iea scheptrul,
RA

și, răpind averea lui Șerban, și-a întărit a

sa Domnie de către Poartă. Pe văduva Doamnă
a lui Șerban Voevod, cu fiul său și cu trei
NT

fete ale ei, le-a pus la închisoare, ingrozind-o

că nu numai vrea să-I facă rău, ci că vrea
CE

să o prăpădească de tot, împreună cu copiii

ei, de nu va da 250.000 de lei. Cu acest cuvînt
zicînd, că el a cheltuit Ip Turci această sumă,
I/

ca să nu o trimiță_pe dînsa cu copiii ei la

Constantinopol, care, ea ticăloasa, în tot chi­
AS

pul o poftia aceasta.

UI

1 Greșala lui Mihal e deci luată de aici. V. mal sus,

p. 250, nota 1.
BC
 Y
— 254 —

AR
«7. într’această ticăloasă stare aflîndu-se

IBR
sărmana aceasta, a cerut de la Chesarul a-
jutor, și, după a ei rugăciune, Chesarul Leo­
pold a trimis pe Gheneralul Veteranie, cu 7.000

YL
de oaste; care, după cererea numitei Doamne,
a luat-o de unde era închisă cu copiii ei, în
mănăstirea Cotrocenii, și a dus-o la Tran­

SIT
silvania, supt acoperemîntul împăratorului.
«O, Dumnezeule îndelung răbdătoriule!
ER
însuși Brîncoveanul, prunc rămîind după
moartea părinților săi \ și pe care mai pe
urmă, în vremea ce Ghica Voevod a omorît
NIV

pe Costandin Cantacuzino, atunci a fost po­

runcit să spînzure și pe numitul Brînco-
veanu, și, scăpîndq-1 unchiul său Șerban, l-a
LU

ținut cu copiii lui, bine crescîndu-1, și la

vrednicie de Veî-Logofăt1 2 l-a adus; acesta
RA

a stătut să prăpădească pe văduva, hrăni-

toarea, acopentoarea și făcătoarea lui de
bine, pe Doamna lui Șerban Voevod.»
NT

Pînă aci scrie Cantemir la Jurnalul, pen­

tru Șerban Voevod.
CE
I/

1 Stanca, mumă-sa, a trăit însă și pe urmă: numai

tată-săfl, Papa, a fost ucis supt Constantin Șerban,
AS

iar bunicul,Preda, supt Mihnea al III-lea. De alt-fel,

afirmația că Brîncoveanu era orfan nu se află în
forma dată de Zaviras a scrierii lui Cantemir.
UI

2 La Zaviras-Sion : «Spătar».
BC
 Y
— 255 —

AR
Urmările văduvei Doamnei Măriei,

IBR
a
soției luî Șerban Voevod.

S’a arătat mai sus cum că răposatului

YL
Șerban Voevod i-au rămas după moarte patru
fete: una măritată și trei nemăritate ; pentru
care aici se arată cu cine s’au măritat aceste

SIT
fete și cine dintr’însele se trag, cum în jos
arată : ER
1. Casandra, ce s’a măritat, trăind încă
tatăl său, după Dumitrașco Cantemir Voe­
vod, ce a domnit la Moldova în anul 1710,
NIV

și care a mers la Roșia în anul 1711, îm­

preună cu numita Doamnă a sa și cu copiii
lor; căruia Petru cel Mare i-a dăruit multe
LU

sate, avîndu-1 în mare cinste.

Doamnei Casandrei i-a dăruit left cu al
RA

său portret. Numita Casandra s’a fost mă­

ritat la anul 1699x, și a murit la Moscova în
anul 1713, în vîrstă de ani 3212, rămîind de
NT

la dînsa lui Dimitrie Voevod Cantemir două

fete și patru feciori.
CE

l-a fată. Maria, ce a fost freieră 3 la Ana

împărăteasa, și nemăritată a murit, în vîr­
stă de ani 54, la anul 1754.
I/

2-a. Smaranda, ce a murit în floarea

AS

1 Deci nu în viața lui Șerban.

2 V. biografia lui Cantemir de Tyndal (și în urma
UI

1st. Imperiului otoman, ed. Academiei): 11 Maiă 1713.

3 Damă de onoare.
BC
 Y
— 256 —

AR
tinerețelor, în vîrstă de ani 19, în anul
1720 1.

IBR
l-iu. Matei, fiul lui Cantemir cel mai
mare, s’a însurat în Rusia și a murit la Mos­

YL
cova în anul 1771.
2-lea. Costandin. A murit în Roșia, la
anul 1747.

SIT
3-lea. Serghie. Acest de al treilea fiu al lui
a trăit ani 77: nici cum nu s’a însurat. Dar
dintr’o țiitoare i-a rămas o fată anume — ce
ER
s’a măritat după—; și a murit numitul Ser-
ghie în anu/1780 la Moscova, iar tatăl: Di­
NIV

mitrie Cantemir Voevod, a murit în anul

1755 *23.
' 5-lea. Antiohie, cel mai mic fiu și mai pro­
U

copsit și foarte învățat la cele mai multe

limbi; a murit în vîrstă de ani 36, la anul
AL

1744 3.
Nici din fiii lui Dimitrie, nici din fete n’a
R

mai rămas altă seminție, nici parte bărbă­

NT

tească, nici femeiască, afară decît numita

fată a lui Serghie Cantemir, care, nefiind năs­
CE

cută din cununie, n’a rămas clironoamă, ci

toate satele dăruite de Petru cel Mare nu-
I/

* După Tyndal, ea moare la 4 Iulie 1719.

2 La 21 August 1723 (Tyndal).
AS

3 La 31 Mart, avînd în adevăr, această vîrstă (ep.

Ghenadie al Kîmniculul, Principele Antioh Cantemir, în
Revista noult, II, p. 7). Alte știri despre Constantin
UI

fiul lui Dimitrie Cantemir și ginerele principelui Di­

mitrie Galițin, se daă în lorga, Acte și fragmente, I,
BC

pp. 341-2.
 Y
— 257 —

AR
mitului Dimitrie Cantemir Voevod au rămas
iar pe seama împărătească.

IBR
2. Smaranda, fata lui Șerban Voevod, s’a
măritat după Istrate Urdăreanu, cu care a

YL
născut numai un fiu, ce-1 chema iar Istrate :
s’a însurat întîiu cu Maria, fata lui lanache
Clucerul Văcărescu. Cu dînsa copii n’a făcut

SIT
și, despărțindu-se unul de altul, Maria Vă­
cărescu s’a măritat după un Grec, anume
Panait Cămărașul. ER
Iar Urdăreanu s’a însurat cu o fată de
boiernaș, cu care a făcut un fecior, care,
NIV

după moartea tată-său, curînd a murit, și

el tînăr și neînsurat. Și așa dintr’această
Smarandă Cantacuzino seminție n’a rămas.
LU

3. Maria. S’a măritat după Costandin Bă-

lăceanu, cărui împăratul Leopold i-a dat
titlul de Grof și l-a făcut Colonel, apoi în
RA

anul 16991 l-a făcut Gheneral-Maior,și a perit

în războiu în vremea ce au intrat Turcii cu
NT

Costandin Brîncoveanu Voevod în Ungaria,

la răzmirița ce au avut Turcii cu împăratul
Leopold, a cărei rezmirițe pacea s’a în­
CE

cheiat in anul 16992. Numitului Costandin

Bălăceanu i-a rămas un fiu anume Ioan, care
I/

s’a însurat la Craiova (în vremea ce Nemții

stăpîniau Craiova) cu Ilinca fata Postelni­
AS

cului Brezoianu, • ce avea soție pe—, și a

UI

’ Cetește: 1690.
- Pentru moartea lui, v. Socotelile Brașovului, p. 130.
BC

17
 Y
— 258 —

AR
născut numitul Ioan Bălăceanu cu soția lui
Uinca trei fete, anume Smaranda, Maria si

IBR
[Elena]. Pe numitul Ioan Bălăceanu l-au tăiat
Turcii la Cozia, cînd au lovit pe Nemți la

YL
această mănăstire, ce este pe apa Oltului,
în județul Vîlcii, la anul 1737, în vremea ce
au luat Craiova Turcii de la Nemți1; iar soția

SIT
lui Ilinca a murit la Sibiiu. Atunci, pe aceste
trei fete ale Bălăceanului le-a luat împără­
teasa Maria-Teresia la Curte la Viena și, după
ER
ce s’a încheiat pacea, la anul 1739, a venit
Smaranda la București și s’a măritat după
NIV

Mânu, fiul Staroste! Mânu. Amîndoi au murit

în Valahi^. Iar celelalte două surori nemă­
ritate au rămas la Viena cu leafă de la Curte,
U

din care peste cîțiva ani Maria a venit de

trăiește la București, iar sora lor a rămas la
AL

Viena, unde acolo trăiește pînă astăzi 2.

4. Bălașa, acea mai mică fată a lui Șerban
R

Voevod, s’a măritat la Craiova, în vremea ce

NT

se stăpînia de Nemți, după Grigorie Vlasto.

căruia împăratul Carol al VI-lea i-a dat
CE

prin hrisov, la anul 1733, titlul de Baron. El

a murit la Craiova, iar soția lui Domnița a
murit la Sibiu, în vremea răzmiriții din anul
I/

1740. De la dînșii a rămas o fată, anume Maria,

ce s’a măritat la Moldova cu Păharnicul Cos-
AS

1 V. mal sus, p. 117 și nota 2.

UI

2 Pentru Ioan Bălăceanu și fetele lui, v. lut. Ui. rom.,

la numele lor și lorga, Studii și Doc.., III, p. 60 și urm.
1 Sfîrșit în 1739 încă.
BC
 Y
— 259 —

AR
standin Cantacuzino Pășcanu, de la care a

IBR
rămas un fiu, anume lordache, ce lăcuiește în
Moldova, și este însurat cu fata Venturii,
după cum am arătat la siraua Cantacuzinilor

YL
celor din Moldova1. Doamna Maria, văduva
lui Șerban Voevod, pînălamoarteasa a lăcuit,
cu fiul ei Gheorghe Beizadea, la Sibiiu în

SIT
Transilvania, supt acoperemîntul și mila îm­
păratului Leopold, cum se dovedește din
ER
scrisorile împărăteștii Sale Măriri către nu­
mita Doamnă, cum în jos se arată:
NIV

Pașaport.
Leopold, cu mila lui Dumnezeu ales împă­
LU

rat al Romanilor, pururea Avgust, Craiul

Ungariei, Boemiei, ș. a., ș. a., poruncim,
după puterea acestor scrise, să se păzească
RA

de către cei ce se cuvine, căci că, de o vre­

me ce pe Prințipele și Statul (adecă cuprin­
NT

derea) Valahiei cu osîrdie am primit supt

acoperămîntul Chesariceștii și Crăieștii Noas­
tre Măriri, cu dragoste și cu milostivire,
CE

mai ales din deosebită dragoste pornind, și

din însuși a Noastre socotință și voință,
voim să dăm această a Noastră deosebita
I/

protecție către Prințipesa acelui mort Șer­

AS

ban Cantacuzino^ Prințul Țerii-Romînești,

ce a ajuns văduvă, ca această Prințipesă
UI

să capete pre din destul a Noastră spriji-

1 V. mal sus, p. 48.

BC
 Y
— 260 —

AR
nire, și de către nimenea să nu se supere,

IBR
nici ea în persoană, nici la ale ei averi, să
nu i se pricinuiască nici un fel de supărare,
nici nedreptate, nici pagubă, nici într’unchip;

YL
ci să fie slobodă de toate felurile de supă­
rări, de silnicii, și de înstrîmtorări, atît a ei
persoană, cît și a ei casnici, așij derea și averile

SIT
ei cele mișcătoare și nemișcătoare, atît cele
din Valahia, cît și cele din afară, să poată
sta în pămînturile Noastre, și să capete de­
ER
plină încredințare și a Noastră protecție ori
în ce loc; iar pe averile ei ce se află în Va­
NIV

lahia să le stăpînească cu slobozenie, să în­

trebuințeze și să-și iea veniturile fără nici
cîtuși de mică zăticnire.— Drept aceia po­
LU

runcim tuturor și fiecăruia dintr’ai Noștri

credincioși supuși, de ori-care orînduială,
treaptă, vrednicie și oficie, ce se află în­
RA

tru Valahia și afară din Valahia, ostășeștii

ofițeri, și într’adins poruncim ca
NT

numita Prințipesă, împreună și cu ai ei, nu

nu numai să capete a Noastră Chesaricească
CE

și Crăiască protecție negreșit și fără supă­

rare, ci încă și, ori în care loc din părțile
Noastre, să aibă voie fără zăticnire, slobod
I/

și fără prelungire, a merge și acolo să pe­

treacă, și să se întoarcă după a ei plăcere;
AS

și, dacă de ori-cine sau ori-cînd de către

cineva se va supăra, sau ea sau ai Casei
UI

ef, ori averile ei, după cum și mai sus am

zis, poruncim să i se dea tot felul de ajutor
BC
 Y
— 261 —

AR
și să-i împlinească ori-ce fel de pagubă i s’ar

IBR
întîmpla, ca să se săvîrșească cu osîrdie a
Noastră voință și poruncă, cu toate mijloacele.
Și, pentru acea mai mare întărire, aceste

YL
de apărare cărți cu mîna Noastră le-am
iscălit și cu a noastră Chesaricească pecetie
a se întări am poruncit. S’aii dat în orașul

SIT
Nostru Viena, Ianuarie 31, anul 1689, a îm­
părăției Noastre de Romani în anii 31, de
ER
Ungaria anii 34, și de Boemia anii 34.
NIV

Leopold.
LU

Enric Conte de Strat man.

RA

Din porunca Măririi Chesaricești șt Crăiești.

Stefan-Andreas de Verdemburg.
NT

Acesta este Pașaport deschis.

CE

ALTE SCRISORI PECETLUITE :

l-a. Eleonora Magdalina-Teresia, cu mila

I/

lui Dumnezeii Avtocratoră a Romanilor, ș.

a , ș. a.,
AS

Luminată Prințipesă și nouă cu umilință

iubită! Am luat scrisorile ce Ni-ai trimes
UI

Ilicrinotita Ta, care cuprind pentru clirono-

mia și moștenirea iubitului tău fiu, împreună
BC
 Y
— 262 —

AR
și pentru căpătarea Chesaricescuhu hrisov,

IBR
asemenea și pentru rîvna protecției Noas­
tre, și pentru banii ce s’au făcut făgăduințe
despre amîndouă părțile. între aceste pe

YL
larg ne-am pliroforisit de la Sfinția Sa Pater
Gavriil al Sfîntului Franțisc pentru acele
ale tale cu dreptate parapone de Brîncoveanu,

SIT
de vreme ce împotriva milostivnicei pros-
tasii a Avgustului soțului nostru se silește
să-și însușească toate, și, de vreme ce toate
ER
acestea le-am priimit supt a noastră pros-
tasie, și acum iarăși le priimim, și cu sta­
NIV

tornicie vă făgăduim pentru acestea pros-

tasia Chesariceștii și Crăieștiî Măriri, a Av­
gustului soțului Nostru, și avem protimie
U

la toate cîte ni-a spus numitul Pater Ga­

vriil, care Te va încredința pentru toate.
AL

Și cu sfîrșitul Te încredințăm în fiecare

vreme pentru a Noastră Chesaricească dra­
R

goste. S’au dat în Viena, Aprilie 30, anul 1690.

NT

A llicrinotitei Tale iubită

Eleonora Magdalina Teresia.
CE

2-a. Leopold, cu mila lui Dumnezeu ales

Împărat al Romanilor, ș. a., ș. a.
I/

Luminată Prințipesă și a Noastră iubită!

AS

Am auzit cu deosebită întristare a sufletu­

lui Nostru, și împreună pătimim la întris­
UI

tarea llicrinotitei Tale, și, ca să Te ușurăm

și să Te parigorisim, ca să arăt către Tine
a Noastră împreună-mîhnire și părintească
BC
 Y
— 263 —

AR
dragoste, la 19 ale lui Fevruarie, am po­

IBR
runcit la al Nostru Gheneral Aisler i, aflîndu-
se în Transilvania, ca să aibă purtare de
grijă, negreșit, și cu toată acea căzută cin­

YL
ste, să Te trimită la Curtea Noastră, împre­
ună cu familia, și cu familia Bălăceanului,
ca să te putem însuși parigorisi mai de te-

SIT
meiu, și să-ți arătăm toate acele împărătești
semne ale milostivirii noastre. Și, de vreme
ER
ce a o face aceasta pănă acum llicrinotita
Ta n’ai găsit-o cu cale, după cum ni scrie
numitul Gheneral, iată trimitem către dum­
NIV

neavoastră pe Antidie Dunod, de la care

mai pe larg vei înțelege acele milostivnice
scoposuri ale Chesariceștiî și Crăieștii Noas­
LU

tre Măriri purtări de grijă. Și vei da deplină

credință la cîte el din partea Noastră vă
RA

va spune ; după cum cu rîvnă poftim. Deci

dar aducem iar această a Noastră împără­
tească și crăiască evmenie și prostasie 2 și
NT

poruncă. S’aîî dat în orașul Nostru Viena,

Maiu 7, anul 1690, al Împărăției Noastre de
CE

Romani anii 32, de Ungaria anii 35, de Bo-

emia anii 35.
Leopold.
I/

Enric Conte de Stratman.

AS

3-a. Leopold, cu mila lui Dumnezeu ales

împărat al Romanilor, ș. a. Luminată Prin-
UI

1 Heissler.
2 Bună disposiție și îngrijire.
BC
 Y
— 264 —

AR
țipesă și a Noastră prea-iubită! Scrisorile

IBR
Ilicrinotitei Tale, scrise din 9 ale trecutei
luni, de la Sibiiu, ni-au venit, care ne dove­
desc atît a iubitului tău fiu acea deosebită

YL
către Noi și către Casa Noastră credință și
evlavie, cum și pentru credința care cu sfin­

SIT
țenie ni-ai făgăduit; la care nici-o îndoială
nu avem, și cu statornicie făgăduim, atît
Ilicrinotitei Tale, cît și iubitului Tău fiu,
ER
prostasia și evmenia Noastră.
Deci rugăm ca dreapta Celui din înnălțime
să întărească la noi ajutorul asupra varva-
NIV

rilor, la acest de acum peristasis, ca să că-

pătați acea împărătească prostasie, adeve­
LU

rind pe Ilicrinotita Ta în fie-care vrenje de a

Noastră împărătească și crăiască evmenie.
S’au dat în Viena, Avgust 27, anul 1690, la
RA

al împărăției Noastre de Romani anii 33,

de Ungaria anii 36, de Boemia anii 36.
NT

Leopold.
Henric Conte de Stratman.
CE

4-a. Eleonora Magdalina Teresia, cu mila lui'

Dumnezeu avtocratoră, împărăteasă a Ro­
manilor, Crăiasă a Ungariei și Boemiei, Ar-
I/

chiducesă de Austria, născută Palatină de

AS

Rin, ș. a.
Către luminataPrințipesă Ma-
UI

ria Cantacuzina, văduva a celui Titulul

mort Prințipe al Valahieî stktz- d’a supra.
pcvoc, aya^To;.
BC
 Y
- 265 —

AR
Luminată Prințipesă,cu umilință a Noastră

IBR
iubită! Din scrisorile de la 9 ale acestei
luni, ce ni-ai trimis, am înțeles cu jale în­
tristarea Ilicrinotitei Tale, și-ți poftim din

YL
toată inima Noastră grabnică mîngîiere de
la acea Prea-înnaltă Pronie, ce este izvor a
tuturor bunătăților, și Noi nu ne vom lenevi

SIT
pînă la acel mai mic lucru de spre partea
Noastră, ca să-ți fie spre mîngîiere. Deci
ER
nu am lipsit cu toată silința, încă și cu mij­
locirea de recomandație către împărăteasca
și Crăiască Mărire a Avgustului soțului Nos­
NIV

tru, ca acele ce se cuprind în hrisov să iea de

trjv cȚâT/jV ex6aatv,și cusfîrșitul încredințăm
pe Ilicrinotita Ta de al Nostru Chesaricesc
LU

dar si împărăteasca evmenie, în toată vremea

cînd trebuința o va cere. S’aii dat în Viena,
RA

Avgust 27, anul IttfQ.

Eleonora Magdalina Teresia.
NT

5-a. Eleonora Magdalina Teresia, cu mila

lui Dumnezeu avtocratoră, împărăteasă a
CE

Romanilor, ș. a., ș. a.
Luminată Prințipesă, umilita(!) Noastră iu­
bită! Am luat scrisorile Ilicrinotitei Tale,
I/

scrise de la 8 ale lui Septemvrie, din Sibiiu,

AS

prin care înștiințezi rîvna, împreună și eu a

iubitului tău fiu, cu care poftești ca să vă
UI

luați averile. Cu adevărat vrednică poftire

este, și încă la cei ce, nu numai către prea-
strălucita Noastră Casă, la turburări au a-
BC
 Y
— 266 —

AR
ratat toată credința lor, ci încă și la amestecă­
turile celor împăciuițî ani. Deci, fără zăbavă

IBR
se cuvine a căpăta roadele răsplătirii, și,
pentru aceasta, cum mai îngrab să puie la

YL
bun sfîrșit, și după a Noastră făgăduință
veți căpăta toată fericirea și odihna. Deci
dară, și către al Nostru soț totdeauna zicem

SIT
cele pentru cuviință, și te adeverim cu dra­
goste sufletească în toată vremea de a Noastră
Chesaricească și Crăiască evmenie. S’au dat
ER
în Viena, Octomvrie 15, anul 1691.
Acea iubită :
NIV

Kleonora Magdalina Teresia.

U

6-a. Leopold, cu mila lui Dumnezeu alesul

Împărat al Romanilor, ș. a., ș. a. Luminată
AL

Prințipesă și a Noastră prea-iubită! Trimisul

tău om către a Noastră Curte ni-a dat scri­
R

sorile Ilicrinotitei Tale, și din însuși a lui

gură Ni-a arătat mai pre larg cîte Ilicrinotita
NT

Ta i-ai încredințat; care Noi pe amăruntul

cercetîndu-le și socotind slujbele și meritele,
CE

adică toate acele vrednice de aducere aminte

ale soțului Tău, deci dară, atît pe a Ta
llicrinotită, cît și pe fiul Tău am încredințat
I/

iarăși și de multe ori cu toată nesminteala

AS

pentru a Noastră statornică xal Spaanx^v

sovotav xai 7tpooTaa(av,ca, de acum înnainte,
ori la ce cuviincios ocasion, să fie spre fo­
UI

losința voastră, după cum. mai pe larg vei

înțelege de la al vostru om, pe care l-am pli-
BC
 Y
— 267 —

AR
roforisit pentru acelealte; lîngă aceasta,

IBR
prin el însuși pe larg Te vel încredința de
a Noastră Ilicrinotită, de acea Chesaricească
și Crăiască evmenie a Noastră. S’au dat în

YL
Viena, Noiemvrie 17, anul 1691, a împărăției
Noastre de Romani la anii 34, a Crăiei de
Ungaria la anii 37, de Boemia la anii 37.

SIT
Leopold.
Henric Conte de Stratman.
ER
Ștefan-Andrei de Verde m burg.
NIV

7-a. Leopold, cu mila lui Dumnezeu ale­

sul împărat al Romanilor, ș. a., ș. a. Lumi­
nată Prințipesă, a Noastră prea-iubită! Ni-a
LU

înfățișat pe al Ilicrinotitei Tale fiu, pe Gheor­

ghe, tînăr foarte bun și plăcut și nouă iu­
bit, atît pentru de ale tată-său aduceri a-
RA

minte, cît însuși și de ale lui talente și

vrednice de laudă daruri sufletești și tru­
NT

pești. Asemenea, Ni-a parastisit al Nostru

Sfetnic și Camerier, Conte [Ceachi],scrisorile
Ilicrinotitei Tale, scrise de la 28 ale trecutului
CE

Dechemvrie, și ni-a pomenit pe larg toate

pricinile, care le-a încredințat; pe care Noi
înțelegîndu-le, iarăși îl trimitem, cu deplină
I/

putere, ca să arate mal deplin către Ilicrino-

AS

tita Ta al Nostru Chesaricesc și Crăiesc sco­

pos; către care poftim să dai deplină credință
UI

la toate cîte îți va zicedespre partea Noastră,

și negreșit adeverim pe Ilicrinotită Ta pentru
BC
 Y
— 268 —

AR
a Noastră Chesaricească și Crăiască evmenie

IBR
și prostasie. S’a dat aceasta în orașul Nos­
tru Viena, Martie 29, anul 1692, al împără­
ției Noastre de Romani la anii 34, a Crăiei

YL
de Ungaria 37, a Boemiei 37 x.
Leopold.
Henric Conte de Stratman.

SIT
Pașaport.
ER
Leopold, cu mila lui Dumnezeu ales îm­
părat al Romanilor, pururea Avgust, Craiul
Ungariei, Boemiei, Dalmației, Croației și
NIV

Slavoniei, Archiducă al Austriei, Ducă al

Burgundiei, Stirieî, Carintiei și Carnioliei,
U

Conte a Vitembergei, Tirolulul și Goriții,

ș. a., ș. a.
AL

Dăm știre către toți și fiecărui, lăcuito-

rilor dintr’ale Noastre împărătești și după
R

clironomie epicratii, adică partea biseri­

cească și mirenească, către Archiepiscopii,
NT

Episcopii, Conții, Baronii, evglieniștii și

boierii, cliivernisitorii orașelor, cetăților,
CE

satelor, și a fiecăror altor, către consulii

limioanelor (!), păzitorii podurilor și a tre­
cerilor, și acei de ajutor ai lor ofițeri,
I/

cum asemenea și către ostășimea, atît a că-

AS

lăreață, cît și cea pedeastră, și către toți

aceia către cari vor ajunge aceste ale Noas­
UI

tre cărți, ori de ce fel de orînduială, treaptă,

stare de dregătorie s’ar afla, dăm către
BC

1 Originalul latin, în Magapinul istoric, V, pp. 85-7.

 Y
— 269 —

AR
dînșii a Noastră împărătească și Crăiască

IBR
evmenie și darul sănătății și toate alte pof­
tite bunătăți. De vreme ce Prințipesa vă­
duvă a celui mort Șerban Cantacuzino Prin-

YL
țipele Valahiei, ca o cuprinsă de a Noastră
împărătească și Crăiască prostasie, avînd
scopos să treacă la multe locuri, poftim Noi

SIT
să capete cu adevărat tot fără de grijă
si deplin ajutor, împreună cu toată a ei
ER
tovărășie, pe la orice parte va fi a trece. Deci
dar, cerem de la toți și de la fiecare, ce nu
sînt dintre supușii Noștri, îndemnîndu-i să
NIV

conlucreze la scoposul Nostru. Iar supușilor

Noștri într’adins li poruncim ca să aibă a-
ceastă Prințipesă voie să treacă cu oame­
LU

nii săi și cu ale sale lucruri, ori ce fel de

mișcătoare, să treacă slobode și fără smin­
teală, fără prelungire de vreme și fără nici
RA

un fel de zăticni re sau supărare, și să lă-

cuiască sau să se întoarcă ori unde a Ei
NT

trebuință va fi. Și, dacă mai mult va avea

trebuință a cere, sau însuși cu gura sau prin
CE

scrisoare, să i se dea tot felul de ajutor,

fără altă greșală. Să i se dea călăuzi la
drumuri, cal, care, corăbii, ca să poată mai
I/

cu lesnire a-și săvîrși drumul său, dîndu-1

toate acele trebuincioase fără supărare.
AS

Asemenea și la toți casnicii El. Și, dacă

străinii se vor arăta către Noi primitori,
UI

Ne vor mulțumi, dar supușii Noștri să lu­

creze cu luare aminte această a Noastră
BC
 Y
— 270 —

AR
însuși poruncă și voie; ce s'a dat în orașul

IBR
Nostru Viena, Martie 29, anul 1692, al îm­
părăției Noastre de Romani la anii 34, ai
Crăiei Ungariei anii 37, ai Boemiei anii 37.

YL
SIT
Leopold.

ER
Din însuși porunca împărăteștii și Crăieș-
tii Noastre Măriri.
NIV

Henric Conte de Stratman.

Ștefan-Andrei de Verdemburg.
LU

Aceste scrisori împărătești se află pe nu­

mele Doamnei Măriei:
RA

Două scrisori de la MinjstriI

NT

ÎMPĂRĂTEȘTI CĂTRE DOAMNA MARIA.

Întîia scrisoare este de la Prințipele de

CE

Baden, din anul 1690, Octomvrie 31; care

scrie cum că vrăjmașii s'au gonit din țară,
I/

și cum că nu va mai fi nici un fel de temere

pentru dînșii, făgăduindu-i despre partea
AS

împăratului tot felul de evmenie.

A doua este de la Contele de Stratman,
UI

din 17 Noiemvrie anul 1691, care scrie cum

că a parastisit scrisorile numitei Doamne
BC
 Y
AR
la împăratul, și cum că hotărîrea împăra­

IBR
tului îi va fi Doamnei de mîngîiere h

Numita Doamnă Maria a răposatului Șer­

YL
ban Cantacuzino Voevod a murit în Tran­
silvania la anul —2.
Gheorghe Beizadeâ, fiul lui Șerban Voevod

SIT
și al Doamnei Măriei, a fost însurat cu Ca-
sandra, fata < lui Beizadeă, fiul lui Antonie
ER
’ Cf. și documentele tipărite în partea întăia din
Doc. priv. la Constantin- Vodă Hrtncoveanu.
NIV

2 în Protocollwn correspondeidiarum caesareo-regiae admi-

nistrationis Valachiae cisalntanae 172H; Bibi. Bruckenthal
din Sibiiă p. 23, se spune că «celsissima domina prin-
LU

cipissa Maria, quondam Serbani principis relicta vi­

dua ac praenominatae S. Exc. genitrix, in monasterio
monialum De un lemn diem suuin obiisset supremum»^
RA

Gheorghe era atunci la Craiova, iar sora mal mică

Bălașa cu această mamă a sa. După patru zile, vine
Gheorghe la îngropare și iea averea. El reclamă și
NT

ce ar fi luat Bălașa, și se face judecata la Craiova,

de față cu Episcopul, chemîndu-se starița și preoții
de acolo și starița din Surpatele. Se află că după
CE

moartea Mariel a venit sluga Bălașel «cum quibus-

dam clenodiis», ce ar fl fost «dotatio d. Balassae».
Doamna dăduse și unul preot «duo bisaccia aureis
plena». Mal ceruse și «quaedam manicae adamanti-
I/

bus exornatae , ce ar fl fost într’o ladă (11 Februar

1724). Cf. p. 36 și urm., unde și Maria Bălăceanu, «e-
AS

iusdem ac etiam commemoratae dominae Balasae ma­

ior natu soror», arată că nu e a Bălașel cingătoare,
nici a soțului. Maria ar fl spus «ista praecisa verba
UI

. . . quod scilicet omnes d. Balasae sororis suae ute-

rinae dotes exsolutae sint» (6 Fevruar 1725).
BC
 Y
— 272 —

AR
Roset Voevod, iar mumă-sa era fata acelui
bătrîn Grigorie Ghica Voevod Ă

IBR
în războiul din anul 1716, ce a fost între
Turci și între Nemți, în vremea ce la Va-
lahia domnia Nicolae Mavrocordat Voevod,

YL
pe care, coborînd oastea nemțească în țară,
l-a luat prijnir și l-a dus la Sibiiu în anul

SIT
1717, Poarta a orînduit Domn pe Ioan Ma­
vrocordat Voevod, fratele lui Nicolae Voe-
voe, iar în partea Craiovei erau coborîte
ER
oștile chesaricești; boierii țerii cei mai mulți
erau trași în Transilvania; deci aici boie­
NIV

rii au ales dintre ei deputați, pe cari i-au

trimis la Viena, la împăratul Carol al VI-lea,
ca să ceară Domn Țerii-Romînești pe Gheor­
LU

ghe Cantacuzino 12.

Iată și Senatului,
RA

răspunsul
ce s’a dat deputaților din partea Mă­
ririi Sale Împăratului Carol
NT

AL VI-LEA.

Din partea Sfintei Chesariceștel și Crăieștii

CE

Măriri a prea-milostivului nostru stăpîn, cu

dragoste sufletească arătăm către dumnealor
deputății ai Prințipatului Țerii-Romînești,
I/

adecă către Episcopul Râmnicului chir Da-

AS

1 Pentru nunta lui cu Ruxandra seă Casandra Ru-

set (1709), v. 1st. lit. rom., II, p. 619 n. 4.
UI

2 Cf. corespondența tipărită în Magazinul istoric, IV,

p. 179 si urm. și Hurmuzaki, VI.
BC
 Y
— 273 —

AR
maschin, de ritul grecesc, către Dvornicul

IBR
Șerban Bujoreanul, Serdar ui Drăghi ci Strîm-
beanu, Matei Crețulescu, Șătrarul Grigo-
rie Serdar și Nicolae de Porta Secretarial k

YL
Foarte mulțumitoare s’a arătat la Sfînta
Chesaricească și Crăiască Mărire această cre­
dincioasă stăruială, atît a părții bisericești,

SIT
cît și a celor mal mari boieri ai Țerii-Ro-
mînești, căci că cu multă silință au între­
buințat prilejul cel d’intîiu unde au început
ER
să capete oare-care răsuflare dintru acea
varvaricească înrăutățire a jugului cel hră­
NIV

nesc, și prin mijlocirea sfetnicului chesari-

cesc Arcliistrategul și corifeu al oștirilor Che-
saricești din Transilvania, dumnealui Ștefan
LU

Conte de Ștainvil. de grab a arăta al lor bun

proerisis 2, și acea evlavioasă a lor voință
către Creștinescul împărat, împreună și cu
RA

atîta fierbinte rugăciune a dumnealor tri­

mișilor mai mult a o dovedi.
NT

Deci dar, cu grabă au vrut să descopere

a lor protimie, îndată ce au luat prilej spre
CE

a arăta a lor scopos, pe care de multă vreme

îl hrăniau în sineși, și, de vreme ce Chesari-
ceasca și Crăiască Mărire, cu acea luminată
I/

și înrădăcinată a sa austriacească evmenie

AS

1 V. pentru el lat. Ut. rom., tabla.—D. G. Gr. Cantacu-

zino posedă interesantul testament al Crețulescu] ui,
cu mențiunea unul atlas adus de la Viena. Un memoriu
UI

al lui De Porta în lorga, Doc. geografice, I.

- «Disposiție.»
BC

18
 Y
— 274 —

AR
obicinuită, a priimit cererile și zisele lor.
fiind-că poftește cu toată fierbințeala ca lu­

IBR
crurile spre părțile Răsăritului să iea bună
stare, ca într’acest chip să poată negreșit și

YL
pe deplin a mulțămi ale lor cereri, și să do­
vedească către dînșii mai mult a sa Chesa-
ricească și împărătească evmenie, după cum

SIT
poftește, și, la vremea ce de astă dată tot
scopul și stăruiala lui caută la aceasta, ci
încă căci că pricina este pentru acea de
ER
obște mîntuință, ca pe acea multă sumă de
oaste varvaricească, și pe ale lor năpădiri,
NIV

departe gonindu-le și de tot biruindu-le, să

poată săvîrși o deplină netemere acestei
iubite țeri a Valahiei; către aceasta curînd
U

nădăjduim de la dumnezeiasca bunătate, prin

cele biruitoare chesaricești arme, să se facă
AL

desăvîrșită scăpare și curată despotire și

neturburată stăpînire a Țerii-Romînești, și
R

așa să se orînduiască acestui Prințipat ocîr-

NT

muirea și buna-orînduială a acelor de obște

lucrări, după cum dreptatea o cere, și după
CE

cum se cuvine, după cum lesne pot cunoaște

și însuși dumnealor deputați, să aștepte pu­
țintică vreme pînă ce se va face acea de­
I/

săvîrșită elefterie de supt jugul otomanicesc,

că să capete o deplină și desăvîrșită ocro­
AS

tire la ale lor desăvîrșite cereri și împliniri

la vremea cea de odihnă și potrivită a aces­
UI

tui Prințipat. Dar, însă între acestea, Sfînta

împărătească și Crăiască Mărire poruncește
BC
 Y
AR
— 275 —

mai înnainte dumnealor deputaților să capete

IBR
oare-care roade de la însuși a sa îndurare
și evmenie, după cum este îndemînă a-
cestel de acum vremi, ca să aducă la ai lor

YL
simpatrioțl vești de bucurie și statornice te­
melii a sistemei cei viitoare, și să-I încre­

SIT
dințeze pentru acea împărătească și Crăiască
evmenie și razim, ca să fie fără grijă, și de
aci înnainte să cunoască cît este de blîndă
ER
și bună stăpînirea Creștinilor 'împărați și
despărțirea din cea tirănească a Otomanilor
înrăutățire, și, lîngă aceasta bucurîndu-se,
NIV

să cunoască acele prea multe împărătești

șiCrăieștl daruri, după cum au poftit curîvnă
LU

a căpăta acea creștinească elefterie, scăpînd

dintr’acel rău jug. Iar cea ce se cuvine de
ponturile cererilor lor, urmează răspunsul ce
RA

în jos se vede:
l-iu. Sfînta împărătească și Crăiască Mă­
rire, ca să mulțămească cu îndurare acele
NT

fierbinți rugăciuni ale deputaților Țerii-Ro-

mîneștl, după acea obicinuită bună dispo-
CE

siție, îndată ce toată Valahia se va aduce

supt stăpînirea sa, a hotărît cu îndurare să
cinstească și să împodobească cu vrednicia de
I/

Voevod și de Prințipe pe cel de mare cu­

AS

viință Gheorghe Cantacuzino, pentru stră­

lucirea și acea cu rîvnă bărbătească cre­
dință ce a arătat cu multe semne, pentru
UI

înțelepciunea și multa lui bunătate, pentru

strălucirea neamului, împreună și pentru
BC
 Y
— 276 —

AR
dragostea ce are către a luî patrie. Și, cînd

IBR
îndemânarea trebuințil o va cere, pentru a-
legerea diadohului, va avea deosebită pur­
tare de grijă pentru familia Cantacuzinilor,

YL
și într’adins Șta tOD<; Și pentru rugă­
ciunile dumnealor boierilor și a celorlalte ale

SIT
pămîntului tagme.
2-lea. Va avea purtarea de grijă ca să se
păzească întregi și neatinse pronomiile boie­
ER
rilor pămîntului, adecă elefteria, dregători;»
și pronomiile a se urmă după Pravila pa­
triei și după obiceiu, cu Pravilă orîndnindu-se,
NIV

și nu va primi a orîndui Domnul asupra

vre-unuia judecată de moarte, sau a se urmă
LU

uciderea, pînă ce mai întîiu nu se va întări

acea judecată de către Sfînta Chesaricească
și împărătească Mărire; — însă după ce cu
RA

dreptate se va cerceta și după lege se va

.judeca după acea împărăteștii Sale evmenie
NT

și după acea Prea-înnaltă a lui stăpînire.

3-a. Să se păzească deplin și desăvîrșit a
legii elefterie, fiind-că este statornică și ne­
CE

clintită socotință și voie a Sfintei împără­

teștii și Crăieștii Măriri, ca să nu îndrăz­
nească nimenea în silă să turbure și să su­
I/

pere sfintele biserici ale credințil grecești,

AS

și pentru aceasta asemenea pricină cele

afierosite mănăstiri la sfînta rugăciune să
UI

fie nesupărate de cvartiruri, adecă de cona­

cele ostașilor, fără numai cînd trebuința
vremii sau a războaielor o va cere, ca să
BC
 Y
— 277 —

AR
se păzească oștirea ca în niște îngrădiri ce

IBR
sînt întărite la vre-o vreme de trebuință,
cînd se va întîmpla. Așijderea, cu îndurare
hotărîm ca să se păzească și curțile celor

YL
evmeniși boieri, cît va fi prin putință, și
nici-o greutate la nici-unul să nu se puie,
care să fie împotriva pronomiilor celor pînă

SIT
acum obicinuite obiceiuri.
4-a. Ceia ce se cuvine de moneda, ce este
ER
organul a acei de obște neguțătorii, se vor
întrebuința, nu numai banii cei ce se află
în cuprinderea hotarului, care poate nu va
NIV

fi de îndestul, ci încă se cuvine a se între­

buința și moneda vecinilor împărați, ce este
trebuincioasă pentru alișverișul neguțăto-
LU

riei. Deci Sfînta împărătească și Crăiască

Mărire va priveghia pururea pentru cea de
RA

obște folosință a pămîntului, a nu se face

nici cît de puțină schimbare, fără numai cu
voia tagmelor pămîntului, adecă cu a chi-
NT

vernisitorilor.
5-lea. De vreme ce mai sus zisa Sfîntă
CE

împărătească și Crăiască Mărire încă pînă

acum trebile împărăției Sale către părțile
Răsăritului nu le-a întărit după a sa poftă, .
I/

ca șă întemeieze orînduiala ocîrmuirii și

orînduirea dăjdiilor și vămilor cu hotărîre,
AS

dar, după ce Dumnezeu va voi, cu acele bi­

ruitoare ale sale arme, să dăuleze (sic) pe acel
UI

prea-sălbatec vrăjmaș al numelui creștinesc,

ca să poată să aducă și să întărească o stă-
BC
 Y
— 278 —

AR
pînire deplină la Valahia, cu odihnă si fără

IBR
temere,—atunci, nu numai că va înnălța, va
întemeia și va propovădui pe numitul lumina­
tul Gheorghe Cantacuzino Voevod și Domn

YL
Țerii-Romînești, ci încă și celelalte toate
cîte se cuvin de acea politicească bună
orînduială, și ostășească, și iconomicească a

SIT
terii: adunînd cu a sa evmenie cetele pămîn-
tului, va energhisi ca să alcătuiască și să
ER
întocmească toate cu toată dreapta mij­
locire și îndurare, însuși la acea vreme, după
pofta Prințipatului. între celelalte, va orîndui
NIV

cu îndurare un începător, adecă un gheneral,

din cea întîi treaptă ostășească, către care
vor năvăli, atît pentru acea obștească folo­
LU

sință, cît și pentru pricinile și interesurile

cele deosebite; care îi va ajuta pe dînșii cu
RA

toată puterea și stăpînirea, și va purta de

grijă cu silință, atît pentru cea din lăuntru
odihnă și norocire, cît încă va păzi pămîn-
NT

tul vitejește și de cele de afară primejdii.

6-lea. Asemenea, cu îndurare plinește Sfînta
CE

Împărătească și Crăiască Mărire cum că la

boieriile și la dregătoriile eparhiei, afară
din cei adevărați și pămînteni Roinîni, nici
I/

unul dintre străini să nu înnainteze la acea

AS

după urmă; cît pentru vămi și neguțătorii

și altele, ce vor putea înnălța veniturile și
cîștigurile unora, această împărătească și
UI

Crăiască Singură-Stăpînire va priveghea în

tot chipul a le înnălța și a le apăra, și, în
BC
 Y
AR
— 279 —

scurt, de vreme ce Sfînta împărătească și

IBR
Crăiască Mărire primește cu îndurare și si­
lință cererea veniților, adecă a dumnealor
deputaților, pentru folosul patriei lor, adeve-

YL
rează cu multă milosîrdie. atît către ei, cît și
către ceilalți boieri, bisericești și mirenești,

SIT
și la tot luminatul neam al Romînilor, în­
suși cu al său împărătesc și Crăiesc dar și
evmenie.
ER
NIV
LU

Din poruncă împărătească, de la Sfatul

Ostășesc, anul 1717, Maiu 80. din Luxemburg1-
RA

Antonie-Iosif [de Ottel].

S’a încheiat pacea acestei răzmirițe la Po-

NT

jarăviț, în anul 1718; după care a rămas

Craiova cu cinci județe pînă în apa Oltu­
CE

lui stăpînirea împăratului Carol al Vl-lea.

Acesta a făcut pe Gheorghe Cantacuzino Ban
I/

1 Cf. cu referatul Consiliului de Războia către îm­

AS

părat, ,25 April, în Jacubenz, Die cin-alulanixche Walachei

unter kaiwlicher Vencallung (1717—1739) ; extras din
Mitth. des Kriegs-Archivs»; p. 176 și urm. Ori­
UI

ginalul, latin, al actului nostru e la. Viena, Kriega-

archiv, H. K. R., 1717, Maia, 640 Exp. V. si Magazinul
i fitoric, V, pp. 87—88 (numirea lui Gheorghe ca Domn).
BC
 Y
— 280 —

AR
al Craiovei, prin această mai jos arătată

IBR
scrisoare a lui Conte Ștainvil:
Prea-înnălțatulul domnului Gheorghe Can-
tacuzino, cu aceasta prietenește i se face

YL
știre :
Hotărîta Sfînta împărătească și Crăiască
Mărire, Domnul nostru prea-milostivul, cu

SIT
virtutea decretului, care încă de la 22 ale
lunii lui Fevruarie a curgătorului an 1 s’a
ER
slobozit către mine cu milostivire, cum că
la prea-iubita sa Țară-Romînească, dincoace
de Olt, stăpînirea fără de mijlocire din neamul
NIV

rominesc cu titlul chiverniselii să se orîn-

duiască, și, după obiceiul care în părțile
acestea de dincoace de Olt, din prea vechi
U

vremuri, s’a ținut, Măria Ta, supt caracterul

AL

Banului Țerii-Romînești dincoace de Olt,

proedros și cap chiverniselii aceștia să te
R

numești; careChesaro-Crăiască hotărîre, fiind

că dintr'ale ei pricini și zăticniri nu s’a putut
NT

pînă acum să se vestească, sînt și alte nes-

careva pricini, care sfătuesc ca la această
CE

intrare, după aceasta să se adauge patru

sfetnici, cari să se orînduiască cît de curînd
în viitoarea vreme. Deci aceasta Măririi
I/

Sale domnului Banului, cu această carte,

AS

nu numai pentru osăbită înștiințarea Măririi

Sale se dă, ci și tuturor, și însuși celor ce
singuri li se cuvine, și pe carii cartea aceasta
UI

1 Hotărîrea la Jacubenz, p. 185 și urm.

BC
 Y
— 281 -

AR
îi va ajunge, mal ales dumnealor boierilor, tu­

IBR
turor, ori în ce treaptă, cinste, mărire sau
stat de oameni vor fi, cum și tot statului
bisericesc și mirenesc, se vestește, că pe mai

YL
sus numitul domn Gheorghe Cantacuzino la
mai sus numita cinste să-1 cunoașteți, căzuta
cinste și respect să i se dea; și ascultare la

SIT
toate poruncile lui, și la toate lucrurile lu­
mești, care sînt pentru slujba Avgustisimului
ER
și pentru binele de obște al Țerii, după
datorie să aibă.
Căror urmînd așa, mai sus-numita Sfînta
NIV

Chesaricească și Crăiască Mărire cu milele

sale gata va rămînea. Dat în Craiova, Sep­
temvrie 15, anul 1719.
LU

Ștefan, Conte de Ștainvil, Al Sfintei Chesariceștei

RA

șj Crăieștii Măriri sfetnic de taină, și al Curții

de oaste Mareșal-Gheneral, unui reghinient itn-
NT

pletoșațl cu fier Colonel, și in Transilvania și

Țara-Romi nească al Austriei Gheneral-Coman-
dant, și al lucrărilor romînești dincoace de Olt
CE

mare-indreptătoriu.

A fost numitul Beizadeâ Gheorghe Cantacu­

I/

zino într’această a Băniei slujbă pînă la anul

1726. Atunci cerîndu-șl slobozenie, i s’a dat,
AS

miluindu-1 a Lui Mărire Carol al Vl-lea cu

cin de Gheneral și cu leafă pe an 3.000 de
UI

galbeni în toată viața lui, prin cartea ce în

jos urmează :
BC
 Y
— 282

AR
Din partea Sfintei, împărăteștii și Crăieștii

IBR
Catolicești Măriri, al nostru eojisveoTaTQo
(X’jOsvwd, arătăm cu îndurare către domnul
Gheorghe Cantacuzino, că, de vreme ce la mai

YL
sus zisa împărătească Mărire nu este nici-un
lucru mai vechiu decît a îmbrățișa totdea­
una cu deosebit favor pe aceia cari au ară­

SIT
tat credincioase slujbe către a sa prea-lu-
minată Curte, asemenea și acum a vrut să
urmeze cu această însuși a sa dragoste că­
ER
tre acest domn Ban, fiind-că, nu numai că
familia lui la multe prilejuri a adeverit cu
NIV

fierbințeală și cu silință a ei rîvnă și ajutor

în Chesariceasca și Crăiască slujbă, ci încă
chiar și el însuși la aceia ce i s’a încredin­
U

țat lui mai înnainte de cîțiva ani ocîrmui-

rea Prințipatului Țeriî-Romînești de Tran­
AL

salpina, adecă a Craiovei, a dovedit a lui

credință, înțelepciune, ilicrinie, strălucirea
R

neamului său și dragostea către a sa patrie.

NT

Pentru aceasta dar, mai sus numita împă­

rătească și Crăiască Mărire a hotărît spre
CE

a lui plecată cerere ca să arate cu alt tro-

pos împărătescul și Crăiescul său dar și a
sa evmenie către acest domn Ban, după în­
I/

săși împlinita epistasie și povățuire a Ba­

AS

natului Valahiei, adecă cu boieria Băniei,

adecă, lîngă această dregătorie ce i s’a dat,
să fie și Gheneral-Maior,—cu deosebite chesa-
UI

riceștl talente, hotărăsc cu evmenie să iea

BC
 Y
— 283 —

AR
dar 3.000 de galbeni pe an din Vistieria

IBR
Transilvaniei în toată viața sa. Deci, prea-
milostiva Chesaricească și Crăiască hotărîre
se face printr’aceasta către dînsul, pentru

YL
pliroforia și economia sa. Către aceasta a-
deverează cu îndurare către însuși această
Chesaricească Mărire, la însuși împărătescul

SIT
și Crăiescul dar și îndurare.

ER
NIV

Din porunca împăratului, de la Sfatul Os­

LU

tășesc. Datu-s’a în Viena, Septemvrie 14,

anul 1726 L
RA

Ferdinand-Iosif de Rechkron2.
NT

într’acest chip, de la mai sus arătatul an,

a petrecut Beizadeâ Gheorghe viața sa în o-
CE

dihnă la Craiova, la casa și moșiile lui, pînă

la anul 1737, cînd împăratul Carol al VI-lea
a deschis al doilea războiu cu Turcii.
I/

La acest războiu s’a tras cu toată a lui

AS

1 Originalul în Viena, Knegwchiv, H. K. R., 1726

UI

Sept. 304, Reg.

1 V. FTurmuzaki, VI, p. 400 : «De Rech Chron.'.
BC
 Y
— 284 —

AR
familie la Sibiiu. Turcii năpădind la Craiova,
s’au tras Nemții la Mănăstirea Coziei, în ju­

IBR
dețul Vîlcei, asupra cărora mergînd Turcii,
i-au biruit atunci la Cozia. Au omorît Tur­

YL
cii și pe Groful Ioan Bălăceanu, fiul lui Cos-
tandin Bălăceanu și ginere al lui Șerban
Voevod; care Ioan era nepot de soră numi­

SIT
tului Gheorghe Cantacuzino L La încheierea
păcii, ce s’a urmat la Belgrad, în anul 1739,
a rămas Craiova iar supt stăpînirea Turcilor,
ER
și, dînd-o iar supt ocîrmuirea Domniei Țerii-
Romînești, după cum mai înnainte fusese,
NIV

atunci, fiind Domn Costandin Mavrocordat

Voevod, a făcut Ban Craiovei pe Matei
Cantacuzino, din siraua lui Drăghici Spăta­
U

rul, după cum am arătat la a lui povestire1 2.

Gheorghe Cantacuzino tot la anul 1739,
AL

pînă a nu se încheia pacea, a murit la

Sibiiu. Lui i-au rămas două fete și trei fii.
R

Marica, fata cea mai mare, era măritată

NT

după Toma, fiul călugărului Dositeiu Brăi-

loiul, cu care, de la Sibiiu, după încheierea
CE

păcii, s’a dus la Craiova. Au rămas de la

dînsa copii, fii și fete, cari pînă azi lăcuiesc
la Craiova3.
I/

1 V. lorga, Studii și doc., III, p. CO.

AS

2 V. mal sus, p. 117, nota 2.

3 Hîrtiile Brăiloilor aîi fost de curînd date, în parte,
UI

Academiei Romîne. lată, după originalul în posesia

d-lul Tzigara-Samurcaș, actul prin care se arată că
Dositeiiî a numit un epitrop fiului săti :
BC

«Adecă noi, care mal jos ne vom iscăli, mărturisăm cu

 Y
— 285 —

AR
Ilinca, a doua fată a lui Beizadeâ Gheorghe,

IBR
era măritata cu Asan Fălcoianu, cu carele
mergînd la Craiova, și murind bărbatu-său,
s’a măritat la București, după Serdarul E-

YL
nache Cîmpulungeanul; de la care Ilinca
[seminție] n’a rămas.

SIT
La anul 1740 Ruxandra sau Sanda, văduva
lui Beizadea Gheorghe, a scris lui Costandin
ER
sufletele noastre că,după ce aii venit răposatul părintele
Dosătheti Brăiloiul bolnav aida la Tismanași, temăn-
du-să de moarte, ne-aO chemat pă noi pe toți și cu mare
NIV

blestem aii lăsat păduin. Dumitrachi Gianoglu biv Vel

Stolnic ca să fie epitrop pă toată casa Sfințăi] Sale,
fiind și fiu-săG Toma Brăiloiul de față, zicând că nu
LU

e vreadnic flu-săă să ție casa, — măcar că dumnealui

Stolnicu nu vrea nici de cum să fie epitrop, numii
de multe blesteame ce blestema aii priimit, și i-atl dă­
ruit și un ceasornic de aură, care ceasornicul mal
RA

nainte l-aii fost lăsat, cu diiată ce aii fost făcut mal

nainte cu 3 ani, la dum. Costandin Obedeanu biv Vel
Păh.; dar, fiind necăjit pă dumnealui pentru nește
NT

bani, n’aii vrut să-I lasă atunci ceasornicul la dum.;

ci l-aii lăsat să-1 ia dum. Stolnic Dumitrachi ceasor­
nicul. Noi așa știm și așa mărturisăm precum am
CE

auzăt din gura mortului ; dar cine ar fi zăs că s’ati

pus dum. Stolnic Dumitrachi cu săla epitrop fără
știrea mortului, răii și făr dreptate aă zăs. De va fi
I/

vre-o trebuință la vre un Divan, noi și de față vom

merge și vom mărturisă precum am auzăt din gura
AS

mortului. Și pentru aceia am iscălit ca să-s crează,

puindu-ne și pecețăle.
Av. 7, 1764.
UI

Gherasimarh., igm. Tismeanil. Gavriil arhim. Streh.

Dionisie eclisiarh tij. Macarie igumenul Motrulul.
BC
 Y
— 286

AR
Voevod Mavrocordat ca să-I dea voie să vie

IBR
cu fiii ei în Țara-Romînească. El, scriind la
Poartă, i s’a dat voie. Și așa a venit nu­
mita văduvă la București, cu trei tineri fii

YL
ai ei, anume: lordache, Matei și Toma.
lordaclie, fiul lui Gheorghe Beizadea, s’aîn-
surat cu fata Serdarului Matei Mogoșescu :

SIT
cari, trăind cîțiva ani, au murit amîndoi la
București; de la carii seminție n’a rămas.
Matei, al doilea fiu, s’a însurat cu fata lui
ER
Costandin Dudescu, anume Zoița. Acest Du-
descu, mama lui a fost soră lui Ștefan Can-
NIV

tacuzino Voevod, iar soția lui, Maria, era

în aceiași colecție se află o judecată din «VădeanI»,

LU

21 Iulie 1725, în care se pomenește și «Sfințiia Sa pă­

rintele Dosihteil Brăiloiul». La 25 August 1730 un
Ghierghe Roman din DrăgoianI vinde o moșie «Sfinții
RA

Sale părintelui, cinstitului consiliiar Dositheii Brăi-

ioiul». La 16'Maiă 1732 se vinde o moșie lui Dositeiti.
LTn schimb cu Tismana în satul Orbi la 17 August
NT

1725, pomenindu-se și «părintele Vasilie monah Brăi­

loiul, fratele Sfinții Sale» și, ca și dînsul, fiul Banului
Cornea. Alt act de la «Vasilie monah snă Cornel
CE

Brăiloiul Vel Ban ot DrăgoianI», 17 Novembre 1704.

Altă vînzare a Iul Dositeiii, la 30 Maiă 1740. O a
treia la 23 Octombre 1729. Apoi la 24 Septembre 1722.
I/

în 1759 Toma Brăiloiti are un proces cu«Chirața, so-

țiia lui de a doaoa, cum că i-aă măncat mult, de ale
AS

casil Iul, și nu au căutat de dânsul, fiind bolnav, ci

l-aii năpustit de aii venit aici în București». E vorba
și de sora lui Toma, Stanca Obedeanu. Toma se afla
UI

la Tîrgu-Jiii, și averea-I era urmărită. Cherața, căreia

i se zicea «Greaca», era «fata răposatului Mihal Va­
meșul».
BC
 Y
— 287 —

AR
fată a lui Antiohie Cantimir Voevod1. A-

IBR
ceasta Zoiță, snția lui Mateî, era o femeie
foarte desfrînată; dar, în cît a trăit numitul
Mateî Cantacuzino, cel ce era om deosebit,

YL
frumos, cilibiu, blînd și înțelept el acoperea
greșalele eî, iar după moartea lui s’a des­
coperit firea el.

SIT
Doi fii, anume Costandin și Nicolae, au
rămas lui Matei, și o fată, anume Maria.
Muma lor, Zoița, pe furiș gătindu-se, ș’au
ER
năpustit copiii fără vîrstă la București, și
a fugit să meargă la Constantinopol, să pî-
NIV

rască pe frate-său Nicolae Dudescu. După

care trimițînd, au prins-o peste Dunăre la
Rusciuc, și au închis-o la Mănăstirea Mărgi­
LU

neni, stînd acolo mal bine de un an. Odată,

mergîndla mănăstirea aceasta Vistierul Mi­
hai Cantacuzino. din siraua lui DrăghicI,
RA

și avînd scop să logodească pe fiică-sa Pău-

nica cu Costandin fiul lui Matei Cantacu­
NT

zino și al Zoițel (care amîndol încă nu erau

în vîrstă), a legat vorbă cu Zoita. Pentru
CE

aceia rugîndu-se Mihai de Nicolae Dudescu,

au mers amîndol de au rugat pe Costandin
Voevod, și a slobozit-o de la închisoare.
I/

După aceasta, Mihai vrînd să ajute, ca soției

vărului său și a cuscru-său, a răposatului
AS

Matei, a mijlocit de a măritat cu a sa chel-

UI

• Căsătoria luî Radu Dudescu cu Maria Cantacuzino

s’a făcut înnainte de lanuar 1701 (lorga, Cronicile
munte ne, p. 120).
BC
 Y
- 288 -

AR
tuială pe Maria, fiica lui Matei și a Zoiței,
după lordaclie, fiul Comisului Radu Cre-

IBR
țulescu. Deci, după aceasta, Zoița, în taină,
s’a ajuns cu un prost Turc și cu un boier­
naș anume Matei Poienaru, și, părăsindu-șl

YL
copiii, a fugit cu acești doi numiți la Con-
tantinopol, mai luînd cu dînsa numai un

SIT
Țigan și o Țigancă; care, după ce au trecut
Dunărea, Turcul a omorît pe Poienaru, apoi
și pe Țigan, și, sosind el cu Zoița la un oraș,
ER
i-a zis Turcul cum că trebuie să meargă la
cadiu să iea dovadă cum că este soră lui
NIV
Nicolae Dudescu și cum că merge să se
jăluiască de frate-său pentru nedreptatea ce
i-a făcut la clironomie, și că, de vreme ce
LU

ea nu știe turcește, el va vorbi de spre partea

ei; fără numai ea, cînd va întreba-o Cadiul
de este așa, ea să zică că așa este și a ei
RA

voie. Și așa, mergînd Turcul cu dînsa la

cadiul, el a zis cadiului de spre partea ZoițiI
NT

cum ea se lapădă de legea creștinească, și

de voia ei se turcește, și se mărită cu nu­
CE

mitul Turc. Cadiul a întrebat pe Zoița de

este așa și cu voia ei. Ea, fără a înțelege
ce-I zice Turcul, și gîndind că a spus cea
I/

mai sus arătată jalbă, și că cu voia ei cere,

la acela ilam a răspuns cadiului, că așa
AS

este, cu voia ei. Turcul a luat ilam de ade­

verință, cum că Zoița s’a turcit și s’a mări­
UI

tat după el. Si așa, ticăloasa, fără voia ei,

a rămas Turcoaică și nevastă a acestui Turc,
BC
 Y
— 289 —

AR
numai din blestemăția ei. Și, mergînd la

IBR
Constantinopol, nimica n’a putut să strice
fratelui său. Și, petrecînd cîțiva ani în mare
sărăcie, a murit Turcoaică în Constantinopol1.

YL
La anul 1769, luna lui Noiemvre, Costandin
Cantacuzino, fiul lui Matei și al Zoițel, viind
în vîrstă de ani 19, s’a însurat cu a sa lo­

SIT
godnică Păunica, fiica lui Mihal Cantacuzino,
ce era de ani 14; în care vreme venise la
București volintiriî din partea oștilor rusești;
ER
și, purcezînd Mihai Cantacuzino la Petre-
burg deputat, cum s’a arătat înnapoi la aiul
NIV
povestire, atunci Costandin, fiul lui Matei
Cantacuzino,s’a dus laTransilvania, în Brașov,
cu toată familia socrului său, la anul 1770.
LU

A născut Păunica, soția lui Costandin Can­

tacuzino, un fiu, anume Pîrvuleț, la luna
lui August.
RA

La anul 1771, în luna lui Maiu, a murit

numita Păunica, și s’a îngropat la Brașov,
NT

la biserica grecească de la Șcheiu. La anul

1772, a murit și soțul Păunichil, Costandin
CE

Cantacuzino, fiul lui Matei, în luna lui Fe-

vruarie, și s’a îngropat la București, în mă­
năstirea Sfîntului loan.
I/

La anul 1775, Mihai Cantacuzino, mutîndu-

se cu toată familia sa din Valahia la Roșia,
AS

a luat cil dînsul și pe acest mic prunc, al

său nepot, pe Pîrvuleț, fiul lui Costandin
UI

1 Pentru Dudescu, v. mal sus, p. 1?2 și urm.

BC

1
 Y
— 290 —

AR
și al Păunichii, pe care, crescîndu-1, la anul
1781, l-a făcut a Sa Mărire Ecaterina a Il-a,

IBR
împărăteasa Roșiei, pagiu la a Sa Curte.
Iar, la anul 1783, l-a făcut Camer-Pagiu,
care mai trăind pînă la anul 1787, în luna

YL
lui Maiu în 4, a murit în floarea tinerețelor
sale, de ani 17 și luni 8, în Petreburg, și

SIT
s’a îngropat numitul Camer Pagiu Pîrvuleț
sau Pîrvu la Mănăstirea Nevschi *.
Nicolae Cantacuzino, al doilea fiu al lui
ER
Matei și al Zoiței; pe acesta l-au însurat
iar prin ajutorul lui Mihai Cantacuzino la
NIV
Moldova, cu fata lui Costandin Paladâ, și a
rămas numitul Nicolae a lăcui în Iași, mu-
tîndu-se de la Valahia.
U

Toma, al treilea fiii al lui Gheorghe Beizadea

Cantacuzino, și fratele mai mic al lui lor-
AL

dache și al lui Matei, s'a însurat la București

cu fata Vistierului Herii Brezoianul, care
R

în tînără vîrstă acolo a murit, și au rămas

NT

Măriei, soției lui, de la dînsul un fiu și o

fată, ce trăiesc astăzi la București.
CE

într’aceasta se cuprinde toată povestirea

lui Șerban Cantacuzino Voevod, și a celor
I/

ce dintr’însul se trag, dintr’a căruia seminție

din partea bărbătească pînă astăzi, la anul
AS

1787, numai două obraze trăiesc, după cum

mai sus am arătat: Nicolae Cantacuzino,
UI

V. și mal sus, pp. 198-9.

BC
 Y
— 291 —

AR
fiul lui Matei, la Iași, în Moldova, iar în Va-

IBR
lahia, la București, fiul Tomei Cantacuzino.
Șerban Cantacuzino Voevod a făcut întîiu
școală elineascăîn București, care pînă astăzi

YL
se ține cu cheltuială din Visterie. în zilele
lui s’a tălmăcit pe limba romînească Biblia
din limba elinească. în Domnia sa el a adus

SIT
întîiu în Țara-Romînească de a semănat
porumb, ce-i zic Moldoveni păpușoii!, cu care

ER
mare ajutor este țerii, atît spre hrana noro­
dului celui prost, cît și spre hrana dobi­
toacelor, și mai mult ajutor în vremea ne-
NIV
rodirii griului sau a mălaiului. Mult se a-
jută norodul cu această sămînță la vreme
de foamete ].
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

i V. și cealaltă lucrare a lui Matei, în Cronologie,

la Domnia lui Șerban.
BC
 Y
__ 292 —

AR
Viața și întîmplările Stolnicului

IBR
COSTANDIN CANTACUZINO, CE ESTE AL TRE­
ILEA FIU AL LUI COSTANDIN POSTELNICUL,

YL
ȘI POVESTIREA CELOR CE DTNTR’ÎNSUL SE TRAG
PÎNĂ ASTĂ-Zi, ÎN ANUL 1787.

Numitul Stolnicul Costandin Cantacuzino

SIT
din copilăria sa a fost dat cu totul asupra
învățăturii: la limba elinească, era un mare
ER
filosof. După ce a venit în vîrstă, s’a dus în
Evropa, iar pentru învățătură; la Roma a
învățat limba latinească și italinească, în
NIV

care limbă era desăvîrșit spudeu. El pentru

practică a petrecut cîțiva ani în Viena, în
Veneția. în Varșovia, și pe la alte Craii ale
U

Evropei.
AL

Nu era el iubitor de boierii. Acea mai

mare și mai după urmă a lui boierie a fost
R

Vel Stolnic al Valahiei. Viața și vremea

sa o petrecea pururea cu dascălii, cu spudeii
NT

și cu bărbații procopsiți. Cu toate acestea,

încă din Domnia frăține-său, a lui Șerban
CE

Voevod, i-a dat protocatedria, adecă rîndul

a ședea din susul tutulor boierilor; care pîriă
la moartea sa așa s’a urmat.
I/

Printr’însul urmă Șerban Voevod cores-

AS

pundințele cu Stăpînitorii Evropei, asemenea

și Costandin Brîncoveanu Voevod, cum și
la urmă fiul săli Ștefan Cantacuzino Voevod.
UI

El sintesea ale lor scrisori și corespondințe,

el scria și deosebite ale sale scrisori către
BC
111-a. Familia Stolxk tli i Costaxdix, al thkilka nr al POtfrsuncvLut
Costa si-is Caxtacvzixo.

Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
UNIV
RAL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
— 293 —

AR
împărați și lua răspunsuri pe numele său; la

IBR
casa sa erau mult mai multe scrisori de la
împărați și privileghiuri pentru neamul Can-
tacuzinilor, cum și dovezi din istoriile cele

YL
vechi pentru siraua familiei neamului Can-
tacuzinilor, ca unul ce era deplin istoricos.
Dar toateacestea s’au prăpădit întru acea

SIT
fără veste năpădire asupra Casei lui, cînd
l-a răpit fără veste Poarta Otomanicească
de l-a omorît, cum în jos se va arăta.
ER
El, împreună cu fratele său, Mihai Spătarul
erau cei d’întîiu sfetnici ai lui Costandin
NIV
Brîncoveanu Voevod; a cărui Domnie s’a
prelungit ani 24. Cu ale lui sfaturi povă-
țuindu-se țara, a venit la cea mai bună
LU

stare. Cu prilejul Domniei lui Brîncoveanu,

s’a prea slăvit și foarte s’a îmbogățit; nu
puțină slavă și bogăție a căpătat și toată
RA

familia Cantacuzinilor, lucru ce foarte lo­

vește la ochii Turcilor.
NT

Dintr’aceste două _p ricini căuta Poarta Să

stîngă aceste două neamuri: întîiu, ca să li
CE

răpească bogăția, și al doilea ca să împileze

țara mai mult supt al lor jug.
într’acestea, viind beizadelele lui Costan­
I/

din Brîncoveanu Voevod și fiii Stolnicului

Cantacuzino la vîrstă, a intrat zayisțy între
AS

dînșii (iar, cît a trăit Vornicul Șerban, fiul

lui Drăghici Cantacuzino, n’a putut proho-
UI

risi1 vrajba între aceste două neamuri); care

1 «înnainta.»
BC
 Y
— 294 —

AR
zavistie a băgat mare vrajbă și între pă­
rinți, pînă la atît, cît Costandin Voeyod

IBR
căuta prilej să omoare pe Costandin Can-
tacuzino, pe fratele lui, Mihai, si pe copiii lor,

YL
fiind-că de față, fără prilej, se temea de
a l°r îngrădire. Acestea cu adevărat aflîn-
0 , du-le Cantacuzinii, sfliindu-li frică să nu-I

SIT
L Năpădească la vre o vreme acea întîmplare,
^căutau să se apere; dar arme sau putere ei
nu aveau. Arma lor era a se sili în taină
ER
fyy * să mazilească pe Brîncoveanu din Domnie
care aceasta a fost prea lesne, fiind-că era
NIV

poftită de Turci. Și așa, ajungîndu-se cu

I Mihai Racoviță Voevod. ce era Domn ma-
( zii la Constantinopol, dînd el pîră asupra
U

’ Brîncoveanului, l-a mazilit Poarta la anul

1714; pe care ticălos l-a și omorît cu patru
AL

ai lui fii; lucru_ce Stolnicul Costandin Can-

tacuzino poate nu l-a jgîndit, dar
R

a Turcilor de mult era 7rpoSian6s[iăv7] la

NT

aceasta; nu numai ticălosul Brîncoveanu, ci

și însuși pentru acești doi Cantacuzinfr
CE

frați, și pentru ai lor fii, care n’a zăbovit a

se urmă și a lor moarte x.
Dimitrie g amtemir Voevod mult hulește
I/

pe ace ști doi rr a ți Cantacuzini, la Jurnalul

AS

1 Pentru Constantin Stolnicul v. lorga, 1st. Ut. rom.;

același, Operele Iul Constantin Cantacuzino ; Continuarea
UI

lui Radu Popescu, în Studii și documente, III; scriso­

rile lui în lorga, Documente priv. la Constantin Brînco­
veanu.
BC
 Y
AR
— 295 —

lui Petru cel Mare, împăratul Roșiei (to­

IBR
mul al 2-lea, foaia 291), mai ales pe Cos-
tandin Stolnicul, dar, luînd cinevașl seama
fără pizmă, însuși dintr’acele huli poate cu­

YL
noaște că Stolnicul Costandin avea mare
minte, drepte sfaturi și dreptate de a se

SIT
apăra.
Să lăsăm ceia ce zice cum că acești doi|
au otrăvit pe fratele lor, pe Șerban Voevod, I x

ER
căci cu aceasta, nu numai că nu e adevă-/
rat, ci însuși Cantemir zice că așa umblaj
vorba.
NIV
Iată celealte hule ce Cantemir le-a ară­
tat la pomenitul Jurnal, începînd de la punc­
LU

tul al 8-lea :
«8. La acea după urmă, Brîncoveanu, vrînd
să urmeze hu Șerban Voevod, a intrat în
RA

corespondență cu stăpînitorii creștini, dar

cu ce scop și cu ce inimă, urma va arăta.
«Iată în ce chip a luat el decret de Prin-
NT

țipe de la împăratul Leopold și cum a că­

pătat de la Petru cel Mare prieteșug:
CE

«9. La anul 1703, după pîra ce a făcut Ale­

xandru Mavrocordat la Vizirul Rami-Meh-
met-Pașa, a chemat pe Briuttoveanu la Cons-
I/

tantinopoi cu scop ca să-1 omoare; pe care

AS

l-ar fi și omorît, dacă nu l-ar fi scăpat Muftiul

Feizula-Aga Efendi prin multă dare de bani,
întorcîndu-se cu nume de vecinie Domn.
UI

«10. După frica ce se încuibase în inima

Brîncoveanului, a scris, prin mijlocirea Stol-
BC
 Y
— 296 —

AR
nicului Costandin Cantacuzino, la stăpîni-

IBR
torii Evropei, cum că a hotărît mai bine
să ceară milostenie o bucată de pîine la
împărații creștini, decît să mai fie supus

YL
la Turci.
«11. Cu aceasta trimis multă avere la
Brașov, la Viena și la Veneția, făcîndu-și

SIT
și case în Transilvania, la satul Sîmbăta.
«12. Capichehaielele de la Constantinopol
ER
aii scris Brîncoveanului cum că Turcii vor
să strice pacea cu Rușii pentru Craiul Sve-
ției; el a căzut la gînduri, cum ar putea ne-
NIV

meri mai bine: a se uni cu împăratul, ce mai

înnainte i se făgăduise, sau cu Petru cel
Mare, după legătura ce făcuse cu jurămînt
LU

prin David și prin Castriotul, ce-i trimesese

la Moscova, făgăduind că nu numai va fi
RA

împăratului ajutor, cu oastea ce o are, ci și

din destulă zaherea, ce o are gata, va da-o.
«13. Brîncoveanu a spus Stolnicului Cos-
NT

tandin Cantacuzino, cum că Turcii aiUn-

chis la Edicule pe Tolstoi Ministrul Roșiei?
CE

făgăduind Poarta să se scoale asupra Ro­

șiei în ajutorul Sveților, și că, la Moldova,
în locul lui Nicolae Mavrocordat Voevod, a
I/

pus Domn peDimif ri^J^antemir, poruncindu-I

AS

foarte să păzească lw.tayj^Lsă nu poată afla

Roșia nimic de la Turci, și să se facă și pod
UI

peste Dunăre.
«14. Costandin Cantacuzino, văzînd că Brîn­
coveanu are aplecare către Petru, împăra-
BC
 Y
AR
— 297 —

tul Roșiei, i-a zis : «Adevărat, bine este a se

IBR
lepăda jugul turcesc, dar mai întîiu trebuie
socotit cînd să se facă aceasta, adecă piuă
a nu trece oastea rusească peste Dunăre,

YL
sau după ce va trece; și ori mai bună no­
rocire vom putea avea cu Rușii decît cu

SIT
Nemții, și, de vom urmă aceasta, ori nu vom
simți mînia Sultanului, și nu care cumva
vom cădea în robia Tătarilor, cu toată țara
noastră?
ER
«15. Acestea auzindu-le Brîncoveanu, s’a
întors din socoteala sa, dar Cantacuzino l-a
NIV
sfătuit tot să nu în contenească corespon­
dența cu Roșia, după cum o avea prin Cas-
triotul. Măcar că acestea erau vicleșuguri,
LU

fiind-că fugise o seamă de boieri moldoveni

de la Nicolae Voevod, între cari era Hat­
RA

manul Dumitrache Racoviță, fratele lui Mi­

hai Voevod și ginere al lai Mihai SpătarulCan-
tacuzino, la Brașov, la carii scria toate sfa­
NT

turile Brîncoveanului, și el le trimetea la

fratele său Mihai Voevod, unde era închis,
CE

la Edicule, și Mihai Voevod le trimetea la

Vizirul, ce atunci era Numan-Pașa Chiupru-
lioglu. După dînsul făcînd Sultanul Vizir
I/

pe Mehmed-Pașa, acea d’iutiiii poruncă i-a

dat să prinză ffi^fîUGPveanu și să-1 trimită
AS

la Constantinopol, ca să se pedepsească.
«16. împăratul, stînd la sfat cu Hanul Dev-
I

let Gherei, i-a spus că va să deschiză oaste

CU

cu Rușii, spuindu-i și de hainlîcul Brînco-

 Y
— 298 —

AR
veanului. El l-a sfătuit să facă Domn Vala-

IBR
hiei &e Dimitrie Cantemir, și lui să se dea
poruncă să prinză pe Brîncoveanul.
«17. Cantemir s’a dus la Moldova, în anul

YL
1710, ș. c. 1.
«18. Brîncoveanu și Cantacuzinii pîriau pe
Cantemir la Petru cel Mare, cum că în taină

SIT
ține cu Turcii.
i «19. Petru nuli-a dat crezămînt, scriindu-li
ER
.amîndurora să se împace între dînșii.
«20. Brîncoveanul, vrînd să se arate prie­
ten, a trimis lui Cantemir pe Corbea (cel ce
NIV

acum lăcuiește la Chiov) fără scrisoare, ci

numai din gură să-1 heritisească pentru da­
LU

rea supt protecția lui Petru, arătînd cu ce

legături este Brîncoveanu, și poftind și el
să știe ale lui Cantemir legături.
RA

«21. Cantemir a spus, mai înștiințînd pe

Brîncoveanu de porunca celui i s’a dat de
către Sultanul, și ca să se păzească, că Turcii
NT

umblă să puie mîna pe el.

«22. Brîncoveanu toate acestea le-a scris
CE

la Carol Craiul Sveției, mai adăogînd și

aceasta cum că Cantemir umblă să dea pe
Sveți și pe Cazacii Mazepii, ce sînt în cvar-
I/

tir la Moldova, în mîna Rușilor.

AS

«23. Craiul a trimis această scrisoare la

Odriiu Vizirului, iar Sveților și Cazacilor
UI

li-a poruncit de grab să vie la Bender.

«24. A scris Brîncoveanu și Vizirului cum
că el nu poate împlini poruncile împără-
BC
 Y
AR
— 299 —

tești, fiind-că Cantemir a scos vorbă cum/

IBR
că el are poruncă să-1 prinză și în fiare șă-l(
trimită la Constantinopol, și că de la Poartă
el este de mult mazilit.

YL
«25 și 26. Vizirul a pus pe capichehaielile
lui Cantemir supt streajă, și a scris la Filigî-

SIT
Mehmet-Pașa, Seraschierul Benderului, ca,
viind Cantemir la Bender, să-1 bage în fiare,
și să-1 ție la închisoare pînă ce va veni Vizi­

ER
rul; iar lui Cantemir i-a scris, pînă la A-
prilie 23 să se afle la Bender.
«27. Brîncoveanu, după sfatul lui Canta-/
NIV
cuzino, s’a lăpădat de Petru împăratul, iar
la anul 1711 Petru a trimis la Cantemir pen­
tru apărarea Moldovei cîteva polcuri cu
LU

Cropotov Gheneralul, și fără zăbavă a venit

Șeremet Feldmareșalul cu oastea, apoi cu-
RA

rînd a venit și însuși Petru împăratul.

«28. Aflîndu-se Petru în lași, a venit Cas-
triotul, de la București trimis, spuind împă­
NT

ratului cum că Brîncoveanu și Cantacuzinil

stau la cuvîntul lor, dar astă dată nu pot
CE

trimite] zaherea, fiind Vizirul și Hanul a-

proape.
«29, 30, 31 și 32. La aceste punturi scrie
I/

de la Moldova pricini.
AS

«33. Costandin Cantacuzino Stolnicul scrie

împăratului Petru, că Turcii s’au apropiat
de Dunăre, și că a multor Turci va să li fie
UI

trecerea prin Țara-Romînească, și pentru

aceasta nu se poate a se trimite zaherea,
BC
 Y
— 300 —

AR
rugîndu-1 pe împăratul ca să trimită oaste

IBR
rusească la hotarul Valahiei, ca să poată
împlini. Asemenea sfat a dat și Castriotul
și Toma Cantacuzino1*3.

YL
«34. Petru împăratul a orînduit pe Ren
Gheneralul împreună cu Toma*Cantacuzino,
cu 5.000, ca să meargă să iea Brăila; la care

SIT
mergînd, au și luat-o.
«35. Pe Gheneralul lanoș, cu 7.000, l-a tri­
ER
mis la Fălciiu, să cuprinză loc de bătălie,
ș. c. 1.
«36. S’a lovit Vizirul cu împăratul Petru
NIV

la Stănilești.
«37. A patra zi, seara, a început a se arăta
pacea, trimițînd împăratul soli la Vizirul
LU

pe Vice-Canțelariul și Groful Mihail Șeremet.

«38. încheindu-se pacea, Petru cel Mare
RA

împăratul a mers la Lehia. Turcii, trecînd

Dunărea, a mers Vizirul cu ordia lui la O-
driu, ș. c. t.
NT

«39. Să ne întoarcem la urmarea cu Cos-

tandin Brîncoveanu Voevod, și a Stolnicului
CE

Cantacuzino, în vremea acei întîiu veniri a

împăratului Petru la Iași, după cum maî
sus am arătat.
I/

«Atunci Brîncoveanu, și cu Bucureștenii

AS

1 Toma Cantacuzino a fugit de la Valahia la îm­

UI

păratul Petru, pentru care, la povestirea tată-său, Aga

Matei, acolo se va arăta maî pe larg pricina pribe­
giei lui și mergerea la Roșia (Notă în Genealogie).
BC
 Y
AR
' sal, au purces spre Dunăre, scriind la Vizirul

IBR
cum că este gata a se porni asupra neprie­
tenilor.
Iar către împăratul Petru scria Brînco-

YL
veanu cum că așteaptă a lui apropiere, ca
să-i poată trimite zaherele x, muncindu-se
să înșele pe amîndouă părțile. "

SIT
«40. La acest punt nu se atinge povestirea
de Cantacuzini; de aceia nu s’a scris aici,

ER
pentru scurtare.
«41. Brîncoveanu și Cantacuzini! se pari-
gorisiau cum că cu mintea lor au înșelat
NIV
două puternice Monarhii; dar singuri în lan­
țurile lor g’au jirins, pentru că gîndul Sul-
tanului era să stingă toată familia Brînco-
LU

veanului și a Cantacuzinilor. Și după al săli

scopos Sultanul a început a intra în săvir-
șirea acestei trebi, mai întîiu dînd de obște
RA

poruncă, fetfaoa Muftiului prin ferman, că

cine de aciînnainte va numi pe Domnul Țerii-
NT

R o m înești ghiaur, acela să fie lepădat de

legea muamedană; care aceasta era pentru
CE

Brîncoveanu o înșelăciune, ca să se prinză

ca peștele în undiță.
«42. Ticălosul Brîncoveanu, fiind cuprins
I/

de mîndrie, a înghițit amărăciune.

«A început el a catafronisi*
1 și a necinsti, nu
AS

1 Brîncoveanu atunci a mers la Urlați, cu oastea

I

lui; de acolo a fugit Spătarul Toma Cantacuzino la

împăratul Petru (Notă în Genealogie)^
CU

1 «A desprețui.»
 Y
— 302 —

AR
numai pe străini, ci și pe cei mai de aproape

IBR
ai săi, pe Cantacuzini, în tot feliul ocărîndu-i
une ori, de amestecători vinuindu-I, de căl­
cători de credință, alte ori de necredincioși

YL
lui Dumnezeu, patriei, Sultanului și lui. Ară-
tîndu-li faptele, cu moartea îi îngrozia, zi-
cîndu-li în față aceste în jos arătate:

SIT
«Eu voiu face să cunoască toată lumea cine
«este Brîncoveanu și aiul familie. Asemenea
ER
«și cine sînt Cantacuzinil și a lor familie.
/«Voiu să fac în casele și în curțile voastre
«să umble oamenii prin sîngele Cantacuzi-
NIV

«nilorpînă la genunchi. Voi sînteți, voi, cari,

«pentru a mea prăpădire, ați trimis pe Toma
LU

«Cantacuzino la Roșia. Voi sînteți cei cari

«pe unchiul mieu Șerban Voevod, și al vostru
«frate, l-ați otrăvit. Voi, cari pe Duca Voe-
RA

«vod, cel ce a fost Domn întîiu la Moldova,

«apoi la Țara-Romînească, l-ați dat rob Le-
«hilor. Voi, cari și mie-mi întindeți lațuri
NT

«în toate zilele. Acum, toate-ale voastre în-

«vățături și amestecătoare scopuri îmi sînt
CE

«cunoscute, mie, lui Dumnezeu și Sultanu-

। «lui». Mai zicînd și alte multe îngroziri.
«43. Aceste groaznice cuvinte ale Brînco-
I/

veanului foarte au speriat pe Costandin Can-

AS

tacuzino și, sfătuindmse cu frate-său Mjhai

și cu copiii _lpr4 au socotit că mai bine este
UI

să apuce ei mai wuwiiMe a prăpădi pe Brîn­

coveanu, decît a-i prăpădi el pe dînșii.
BC
 Y
— 303 —

AR
«44. Și așa au început el a intra în fapta

IBR
prăpădeniei Brîncoveanului, întru acest
chip : în vremea ce Hatmanul Dumitrașcu
Racoviță, ginere al Spătarului Mihai și

YL
fratele lui Mihai Voevod, cum mai sus s’a
arătat, se afla la Brașov, care de la Mol­
dova venise la socrul său, și, fiind-că Brîn-

SIT
coveanu hotărîse să-1 omoare, căci că, în
vremea ce fusese Petru împăratul la Iași,

ER
se dusese și el acolo cu scrisoarea de la
Cantacuzini, fără știrea Brîncoveanului, de
aceia numitul Racoviță, ca să scape, fugise
NIV
la Transilvania; de acolo l-au pornit Canta-
cuzinil cu pîră asupra Brîncoveanului, ca să
facă prin mîna lui Mihal Voevod Racoviță,
LU

ce era închis la Edicule.

«45. Nu era cu greu lui Costandin Canta-
RA

cuzino a întinde lațurile Brîncoveanului,

pentru că toate copiile corespondențiilor
erau în mîna lui; iată și cu ce l-a pîrît:
NT

«a> Că tot urmează corespondința cu Petru

împăratul; *
CE

Că i-a dat împăratul Leopold, la anul

1695, Ianuarie 30, hrisov de Prințipe de
Imperiu, cu toți cei ce dintr’însul se vor
I/

trage.
<ic) Că a luat mul ți bani din țară și i-a
AS

trimis la Viena și la Veneția.

«d) Că sade vara în ^TÂxgQviște. ca să gă­
UI

sească prilej să fugă în Transilvania, unde

și case și-a făcut.
BC
 Y
— 301 —

AR
<e) Că este gata cu toată familia să fugă
la Viena.

IBR
Că pe Toma Cantacuzino l-a trimis la
Petru împăratul.
<g) Că și-a făcut trîmbițe de argint.

YL
<di) Că a făcut monedă fie bani de aur și
de argint cu chipul său.

SIT
«46. Brîncoveanu, vrînd să însoare pe fiul
săli Băducanu cu fata lui Antiohie Voevod,
fratele lui Dimitrie Cantemir Voevod, a
ER
scris la Vizirul să-I dea voie.
«47 și 48. Vizirul, socotind că Brîncoveanu
NIV
va trimite pe fiu cu multă avere pentru po­
doaba nunții, i-a dat voie, ș. c. 1.
«49. Vizirul, sfătuindu-se cu unul al casei
LU

sale, zicea că Brîncoveanul pe de o parte

se arată supus la porunci, și pe de altă parte
e rebel; pentru care trebuie adus să se pe­
RA

depsească.
«50. A pornit Vizirul pe Mustafâ-A.ga Ca-
NT

pigibașa, poruncindu-i ca, sosind în Valahia,

să urmeze după sfatul Stolnicului Costandin
Cantacuzino.
CE

«51. Un doftor grec,.anume Anton Corea,

aflînd sfatul Vjziridnîx^i gățirea purcederii
Capigibașii, a sc/|sAț|^go^e|ii|ului; el a spus
I/

aceasta lui Cantacuzino, cajre i-a răspuns așa:

AS

«Grecii sînt săraci, și ca să capete de la

«Măria Ta cevași, scornesc de aceste min­
UI

ciuni. Știi că nu de mult ai luat acel fel

BC
 Y
— 305 —

AR
de carte mîngîioasă de la Vizir; la aceia
«trebuie să pui temeiu.

IBR
«52. Sosind Capigibașa la București în
Martie 23, anul 1714, s’a făcut că este tre­
cător.

YL
«53. A doua zi, Capigibașa a trimis la Brîn-
coveanu spuindu-I că va să plece, și, după

SIT
prieteșugul ce-1 au, ar pofti să-1 vază, pe
care l-au și adus la Curte cu mare alaiu;
în vreme ce toți boierii erau strînși, a intrat
ER
Capigibașa cu doisprezece ciohodarl în casă
Ia Brîncoveanu, cel ce era într’ascuns toți
NIV
armați, ca, de nu se va suftune, să-1 omoare.
«54. După țeremonie, scoțînd totcalabalîcul
afară, atunci Capigibașa i-a zis : «N’aș fi
LU

poftit să-ți aduc acest fel de veste, dar nu

pociu face într’alt chip, fără numai să ur­
mez poruncii: iată ești lipsit din Domnie
RA

și supt streajă.
«5b. După aceasta a citit boerilor un de
NT

obște ferman, în care arată cum că, hainin-

du-se Brîncoveanu, este mnzîl și pus la o-
preală, ca să se trimiță la Constantinopol cu
CE

toată a lui familie și avere, și că, de se va

împotrivi cinevași la.acje^ștă poruncă, atunci
Poarta va trimiteri2jftoâ^le/oaste, și se va
I/

da toată tara siipi^ foș și^u^t sabie.

AS

«56. Toți, speriinâu-se, s’au cutremurat, nu­

mai Costandin Stolnicul, bucurîndu-se, a
UI

răspuns că nimeni nu se împotrivește po­

runcii.
BC

20
 Y
— 306 —

AR
«57. A doua zi a venit Ahmet Imbrihorul
ca să puie Domn și să pornească pe Brîn-

IBR
coveanu. în fermanul de Domnie era scris
numele lui Ștefan Cantacuzino.
«58 și 59. Au pornit pe Brîncoveanu cu

YL
Doamna lui, cu fiii, cu nurorile și cu un ne­
pot de fiu, și cu patru gineri; iar femeile

SIT
lor, fetele Brîncoveanului, au rămas în țară,
în Constantinopol viind veste de pornirea
Brîncoveanului, în ziua de Paști din bise­
ER
rică au luat pe fata Brîncoveanului și pe soțul
ei, pe care o trimisese tatăl său să aducă
NIV

pe fata lui Antiohie Cantimir să o mărite

cu fiul său Răducanu, și, luîndu-i toate po­
doabele, pe dînsa a închis-o la Bașceauș, iar
U

pe bărbatul său l-au închis la Bașbașiculi,

și toate averile ce s’au găsit la conacul lor
AL

s'au luat împărătești.

«60. Peste trei săptămîni sosind Brînco­
R

veanu la Constantinopol, l-au închis la Edi-

NT

cule, cu toată casa lui.

«61. Imbrihorul a ridicat de la Valahia toată
CE

averea Brîncoveanului acea mișcătoare, iar

cea nemișcătoare a luat-o în scris ; pe care,-
împreună cu lanache Văcărescu, le-a trimis
I/

la Constantinopol.
«62. Cele după urmă pîri ale lui Costandin
AS

Stolnicul și ale*lui Ștefan Voevod turbu-

rînd pe Sultanul, a pus la Furnus1 de a
UI

1 Fometta, închisoarea de supt pămînt.

BC
 Y
— 307 —

AR
căznit pe Brîncoveanu și pe fiul său cel mare,

IBR
pînă ce au mărturisit toată a lor vină și
averi.
«63. La Avgust 15 ducîndu-1 înnaintea Sul- 1

YL
tanului, au tăiat întîiu capetele acelor patru
fii ai lui, apoi al osînditulul Brîncoveanu și
al lui lanaclie Văcărescu (în care vreme îm- ’

SIT
părățiâ Sultanul Ahmet al IlI-lea).
«64. Ticăloasa Doamnă, ca să scape de la
închisoare și ca să scape viața acelui mic /
ER
Brîncovean, nepot al ei, a dat 500 de pungi I
de bani, dar, prin altă dare de bani de la )
NIV

Ștefan Voevod, au surghiunit-o cu ginerii,

cu nurorile și cu acest nepot la Chitaiu1; care I
peste trei ani s’a.întors la București.»_____
LU

Pină aici scrie la Jurnal de Domnia Brîn-l

coveanului.
Dar acele mai adevărate și însuși pricini
RA

a morții acestui ticălos Brîncoveanu, cu a

fiilor lui, nu s’au tras numai chiar din ener-
NT

ghiile 2 Stolnicului Cantacuzino, ci mai mult

s’aii tras și cu adevărat din aceste trei pri­
CE

cini ce în jos se arată, din care pricini a

fost și prăpădenia Cantacuzinilor.
1. Că încă de la anul 1660, din vremea ce
I/

împărăția Sultanul Mehemet al IV-lea, sco­

pul Porții era să alcătuiască Țara-Romî-
AS

nească cu acea de obște Turcie, după cum

UI

1 Chiutaie.
2 Lucrările.
BC
 Y
— 308 —

AR
se dovedește din scrisoarea luî Grigorie
Ghica Voevod, ce scrie către bătrînul Cos-

IBR
tandin Cantacuzino Postelnicul, ce se arată
înnapoi, la fața 86; și temerea de împă­

YL
rățiile creștinești au zăticnit aceasta.
2. Că acei după vreme Viziri pururea
căutau prilej să supuie la mai greu jug aceste

SIT
țeri, să li strice privileghiurile, să poată după
voia lor a pune și a scoate Domni fără te­
mere, de la cari să poată mai mulți bani
ER
mînca; și pentru una ca aceasta căutau să
prăpădească pe aceste două neamuri ale
NIV

Țerii-Romînești, pe care ei gîndia că cu

ale lor mijlociri li se pot împotrivi, după
cum însuși Cantemir arată în Jurnal, la puntul
U

41, cum că scopul Sultanului era să stîngă

familia Brîncoveanului și a Cantacuzinilor,
AL

Lși la puntul al 9-lea arată că Alexandru Dra­

gomanul, pîrînd pe Brîncoveanu, cu mare
R

sumă de bani abia a scăpat de moarte. De

NT

mult umbla acest Alexandru Mavrocordat

să prăpădească pe aceste două neamuri, ca
CE

să încapă familia lui la Domnia Țerii-Ro-

mînești ; care scop l-a și căpătat.
3. Pricina cea mai de temeiu și cea mai
I/

adevărată a fost, care și pînă astăzi este,

acelvarvar și tirănesc obiceiu, care, îndată
AS

ce simte Poarta de bogăție și de slavă, ori

de a căruia, nu numai creștin să fie, ci măcar
UI

și Turc, și nu numai Pașă sau căpetenie, ci

și pe cei de obște oameni și neguțători,
BC
 Y
AR
— 309 —

puindu-li cite o pricină, sau fără nici o pri­

IBR
cină, li taie capetele, și, nu numai că li
iea toată averea, ci încă-i pune la Furnus
de-i căznesc, și pe oamenii caselor lor, ca să

YL
mărturisească, să nu care cumva să scape
cevași neluat din averea lor; dintre cari ti­

SIT
căloși multi mor dintr’acele cazne, supt groaz­
nice chinuiri.
Bogăția, slava și numele cel mare al Brîn-|
ER
coveanulul și al Cantacuzinilor, acestea aii) *
fost prăpădenia lor.
Cu toate acestea, și cu toate că Brînco- |
NIV

veanu, de i se prelungia viața în Domnie, ne- I

greșit omoria pe unchiul lui, pe Costandin, I x
și pe frate-său, Mihai Cantacuzino, dar tot l
LU

poate cineva vinui pe Costandin Stolnicul: /

pentru că mai de hulit este fapta cea să- /
RA

vîrșită, decît cea ce se socotește că putea '

să se întîmple.
Iar, cît pentru celelalte huli, cu care-1 cata-
NT

trinisește1 Cantemir, cum că Stolnicul da rele

staturi Brîncoveanului și împotriva Roșiei,
CE

și cum că el a fost pricinuitor de a nu da

zaherea, — la aceasta este năpăstuit. Fiecine
poate judeca, băgînd seamă cu amăruntul
I/

însuși a acestor de Cantemir puse punturi,

AS

cum că bune sfaturi și drepte da, atît pentru

Costandin Brîncoveanu Voevod, cît și pentru
a lor patrie.
UI

1 «Apasă ?>
BC
 Y
— 310 —

AR
Nici-odată nu s'a întîmplat după războia

IBR
și după intrarea celor străine oștî în țară,
după a lor tragere a răsplăti Poarta de
obște, sau a da voie să se robească, măcar

YL
și dacă într’acea vreme se întîmpla a se
haini Domnii; cum și pildă avem, că, după

SIT
tragerea lui Petru cel Mare, după încheierea
păcii, cu toate că se hainise Cantemir, nici
o osîndă n’au făcut Turcii terii Moldovei.
ER
Iar, la vremile ce s’au hainit Domnii mai
înnainte, pînă a nu năpădi într’aceste țerl
oști străine, avem paradigme 1 că totdauna,
NIV

pînă unde au putut răzbi, le-au robit, atît

Turcii, cît și Tătarii.
LU

Pentru una ca aceasta, da Stolnicul Can-

tacuzino acel sfat de la puntul al 14-lea, ca
sănii se descopere Brîncoveanu mai înnainte
RA

pînă a nu trece oști rusești Dunărea, sau

pînă a nu veni în țară.
NT

Al doilea, ori nu avea el datoria a aduce

aminte Brîncoveanului de legătura ce mai
înnainte cu împăratul Leopold se legase, ca
CE

să-și iea singur seama, și ori nu se cuvenia

a se teme de acest împărat, cînd lucrurile
să vie împotrivă, după cum s’a și întîmplat ?
I/

Al treilea, că numitul Cantacuzino nu sfă­

AS

tuia pe Brîncoveanu să curme corespondința

*eu împăratul Petru, după cum și Cantemir
UI

arată la puntul al 15-lea (măcar că o zice

BC

«Exemple.»
 Y
AR
— 811 —

drept hulă); dar socoteala lui Cantacuzino

IBR
printr’aceasta era, cum ca, după ce ostile
Roșiei vor veni în țară sau vor trece Du­
nărea, atunci nu mai rămîne a se teme de

YL
robia țerilor, sau de turbarea lui Leopold,
și cu înlesnire putea să se descopere Brîn-

SIT
coveanu ajutor oștilor rusești și a împlini
toate făgăduielile.
Să venim și la făgăduința zaherelei. Este
ER
cunoscut că nici-odată nu poate trimite, nu
numai Țara-Romînească, ci nici o țară stă-
pînită zaherea împotrivitoruhil, măcar cît
NIV

de unită să fie; iar a găti mai înnainte za-

herele, ca să o găsească gata la venirea a-
celor aliați în țară, aceasta totdauna se
LU

poate, căci că o găsesc cu nume pentru în-

tîmplarea trebuinții oștilor turcești, și așa
RA

o pot avea gata la venirea prietenilor țeril.

Foarte aproape de cunoștință este că, afară
din serhaturile turcești, cu care Țara-Ro-
NT

mînească este îngrădită pe amîndouă părțile

Dunării, drumul Turcilor, în vremea cînd
CE

au războiu cu Roșia sau cu Lehia, li este

prin Țara-Romînească, luînd-o în lung, de
la Cerneți, din potriva Diului, și de la alte
I/

mai din jos serhaturi, pînă în Focșani, în

AS

hotarul Moldovei, trecînd neînconteniți, unii

înnainte, alții înnapoi.
Această zaherea nu este lucru de a-1 în­
UI

cărca pe un cal, să-1 trimiță în taină, ci cel

puțin a o încărca într’o sută de care, și să
BC
 Y
— 312 —

AR
facă drum cel mai puțin de la verste 150

IBR
pînă la 3.000, și mai bine. Oare, pornind
această zaherea, nu o luau Turcii, și nu pră-
pădiau pe cei ce o duceau și pe cei ce o tri­

YL
miteau? însuși Cantemir (măcar că spune
hulă), arată la puntul 33, cum că a scris

SIT
Stolnicul Cantacuzino la Petru împăratul.
rugîndu-1 să trimită oaste la hotarul țerii.
ca să-I poată trimite zaherea. Adevărat,
ER
atunci ar fi putut să trimită oare-care za­
herea pe supt cumpăt, de la satele cele de
pe lingă hotar, fără nu a băga Turcii seamă.
NIV

Iar într’alt chip, natura o dovedește că nici

cum nu putea, și că adevărul știa Cantacu-
LU

zino cele ce la puntul 28 le arată Cantemir

drept vicleșuguri.
Iar lui Cantemir îi da mina a-și descoperi
RA

a sa credință către împăratul Petru cel Mare

și a împlini făgăduințele, căci că de grabă
NT

l-a năpădit ajutorul oștilor rusești, și cu-

rînd după aceasta și însuși parusia1 împăratu­
lui, cum însuși arată la puntul 27, și încă este
CE

mirare, de ce Cantemir n’a avut din destulă^

zaherea gata.
Lăsînd acestea, orl-cum vor fi fost, să ne
I/

întoarcem la povestirea Cantacuzinilor, cîțl

AS

erau, și cine din ei au mal rămas ?

lordache Spătarul, cel mal mic frate al lui
UI

Costandin Stolnicul și al lui Mihal Spătarul;

BC

1 Grec. : «presența.»
 Y
AR
— 313 =

doi frați, nepoți de frate al lor, fii ai lui

IBR
Drăghici Spătarul, anume Pîrvu, Șerban, și
Costandin fiul Pîrvului, toți aceștia au mu­
rit în vremea Domniei lui Costandin Brîn-

YL
coveanu Voevod, mai înnainte de întîm-
plarea ticăloșiei lui.

SIT
Gheorghe Beizadea, fiul lui Șerban Voevod
după cum înnapoi am arătat, el după moartea
tată-său a rămas a lăcui în Transilvania cu
ER
mamă-sa și cu toată a lor familie.
Toma Spătarul, ce era iar nepot de frate
Stolnicului Costandin, fiu al Agăi Matei,
NIV

ducîndu-se cu Petru cel Mare, a rămas a

lăcui în Roșia. — Iar la Țara-Romînească au
rămas după Domnia Brîncoveanului acești
LU

mai jos arătați:

Costandin Cantacuzino Stolnicul, într’a
RA

căruia povestire ne aflăm, ce avea soție pe

Maria, de fel Moldoveancă.'!
Ștefan Voevod, ce s’a pus Domn după
NT

Brîncoveanu, și este cel mai mare fiu al Stol­

nicului Costandin, cu Doamna lui Păuna, so­
CE

ra Spătarului Șerban și a Logofătului Barbu,

și fată a lui Andronic Greceanu, și cu doi
fii tineri ai lui Ștefan Voevod, anume Ră-
I/

ducan și Constantin Beizadelele.

AS

Răducan Spătarul,frate mai mic al lui Ștefan

Voevod, cu jupîneasa lui, anume Stanca, fata
Postelnicului Brezoianu, și cu un copil al lor
UI

fără vîrstă, anume Costandin.

Mihai Spătarul, fratele lui Costandin Stol-
BC
 Y
— 314 —

AR
nicul, cu fiul său, ce-1 chema iar Mihai,

IBR
Comisul; ce era însurat1.
Doi frați tineri, anume Matei și Pîrvu,
feciorii Stolnicului Pîrvu, fiului lui DrăghicI,

YL
cel mai mare frate al Cantacuzinilor; cari
acești doi frați încă nu erau în vîrstă și
în stare de a intra în sfatul celor bătrîni

SIT
Cantacuzini.

Domnia lui Ștefan Cantacuzino Voevod.

ER
Firmanul de Domnie ce l-a adus Imbri-
horul Ahmet-Aga nu era pe numele lui Ște­
NIV

fan Voevod, după cum arată Cantemir la

puntul 57, ci era deschis lăsat loc de nume,
U

pentru că Mihai-Vodă Racoviță spusese la

Poartă că boierii pe el îl vor Domn, și încă
AL

între ciohodarii Imbrihorului era și Mano-

lache Chiurcibașa Ipsilant, boier al lui Mi­
R

hai Voevod, îmbrăcat în haine turcești, fiind

NT

încredințat Racoviță că pe el va să-1 ceară

Domn, ca să rămîie acest Ipsilant Caimacam
la București pînă la a lui venire2. Deci Im-
CE

brihorul, viind la Divan, unde erau Mitropo-,

litul, episcopii și toți boerii strînși, i-a
întrebat pe cine vor ei să pună Domn.
I/

Atunci toți cu o gură au cerut pe numitul

AS

Șt£fan..Cantacuzin,p ,Sp^aj:uJ^ul Stolnicului

Costandin. Și așa Imbrihorul/ scoțînd fir-
UI

1 V., asupra lui lorga, Studii și doc., IV, p. 86, n. 1.

2 Pentru aceasta v. lorga, 1st. Ut. rom., I, p. 179 și
BC

Doc. priv. la Coustautiii Hrîucoveaiiu.

 Y
— 315 —

AR
mânui, acolea față a scris numele lui Ștefan,

IBR
și, citindu-1, l-a îmbrăcat cu caftan și l-a pus
în Scaun Domn, la Martie 25, anul 1714.
Ștefan Voevod era prea bun om, drept la

YL
judecăți, nu era nifi£jubitor de argint. El
cu sobor și cu groaznică afurisanie a ar-
chiereilor, prin hrisov, a rădicat bjrul ce-1 pu­

SIT
sese Brîncoveanu, pe an ~odatăfce se numia
văcărit, de plătea de obște toți de o vită,
ER
adecă de un cal, bou sau vacă, parale 10;
dajdie foarte scîrnavă și de mare pagubă
țerii, prin care se împuținase vitele din
NIV

țară1. Așijderea a rădjcat- șl birul preoților

ca să nu mai plătească, și a tipărit copii
după acele hrisoave, de le-a împărțit pe la
LU

mănăstiri și pe la boieri 2.
El asemenea cu sfatul tată-său a urmat
RA

corespondența cu împăratul, ca unchiul său

Șerban Voevod și ca vărul său Costandin
Voevod Brîncoveanu, urmînd la toate ocîr-
NT

muirile după sfatul tată-săii.

Pe fratele său Răducan Cantacuzino l-a
CE

făcut Vel Spătar. El a fost mai norocit, că

a murit în Domnia frate-său, la anul 1715:
n’a trăit a se tîngui cu tatăl săli și cu fra­
I/

tele său Ștefan Voevod.

Scopul Porții, dup4 zcum mai sus am ară-
AS

1 Cf. hrisovul pentru desființarea văcăritulul, în

UI

Studii și Doc., III, pp. 94-6.

2 V. Memoriile lui Radu Popescu și Cronica sa ofi­
cială și Cron. nuintene, p. 106.
BC
 Y
— 316 —

AR
tat, era să prăpădească ne Canj-aciizinî. și

IBR
căuta orl-cît de mică pricină; care s’a și
urmat spre sfîrșitul anului 1715, prin în-
demnarea lui Nicolae Voevod Mavroco r d a t,

YL
Domnul Moldovei: unindu-se unii din boie­
rii Țerii-Romînești, au dat pîră la Poartă
asupra lui Ștefan Voevod cum că a tăinuit

SIT
oprind cea maijnultă sumă de pietre scumpe
din averea Brăncoveanulul, și cum că și el
ER
urmează corespondința cu împăratul și că
este hain.
Vizirul, ce atîta aștepta, a trimis un Ca-
NIV

pigibașa, care a sosit în București la Ghena-

rie 21 \ anul 1716, cu firman să mazilească pe
Ștefan Voevod; a cărui firman cuprindere
U

era aceasta :
AL

«Cum că destul îi este de cînd domnește,

«și că în locul lui la Țara-Romînească Domn
« rînduiește Poari i p e-Ni ae_AI;i y rocorda t
R

«Voevod, Domnul Moldovei, iar numitul Ște-

NT

«fan Voevod să meargă la Constantinopol.

«unde supt mila împărătească va petrece în
CE

«liniște».
Totîn această lună, în Ianuarie 25,l-au pornit
la Constantinopol, împreună cu Doamna lui
I/

Păuna, cu doi fii ai lor, anume Beizadea

AS

1 în Radu Popescu, Cronica raavrocordătească (Ma­

gazin,IV, p. ?5) data e : 9 lanuar. Tot așa și în Me­
UI

moriile aceluiași (lorga, Studii și doc., III, p. 24). Fir­

manul ce se dă, nu se află aiurea. în cronologia din
cealaltă lucrare a Banului Mihal, nu se dă nici o dată.
BC
 Y
- 317 -

AR
Răducanu și Costandin, și cu tată-său Cos-

IBR
tandin Stolnicul, ce era văduv: cari sosind
la Constantinopol, li-aii dat conac la Vlah-
Serai. Acolo lăcuiau slobozi, fără nici un fel

YL
de străjuire. La dînșil adesea veniau prie­
teni creștini și turci, cu cari își petreceau
din vreme, neștiind cum că scopul Vizirului

SIT
era să-1 omoare ; care Vizir, anume Ali-Pașa,
atunci se afla la Odriiu, de strîngea oaste să
meargă, ca să iea Morea, ce atunci se stă-
ER
pînia de Venețienl.
într'aceia Nicolae Mavrocordat Voevod,cel
NIV

ce venise în țară Domn, a trimis la Vizirul o

scrisoare,ce o prinseseră GheneraluIuiComan-
dirde Transilvania, ce era scrisă către Ștefan
LU

Voevod, răspuns la scrisorile ce-i trimisese

într’a lui mazilie, ca să trimiță oaste să-1
iea din mîna Capigibașil. Vizirul, cum a luat
RA

această scrisoarea, a trimis-o la Constantinopol

Caimacamului, dîndu-I porunca s’o arăte
NT

Sultanului; pe care văzînd-o Sultanul, a po­

runcit de au închis pe Ștefan Voevod și pe
tată-său, pe Stolnicul Costandin, la Bostan-
CE

gibașa, în Furnus, unde acolo, la Iunie 7, anul

1716 după ce i-au zugrumat pe amîndol,
I/

li-au tăiat capetele,__ și, jupuinduje, le-au

umplut cu bumbac și le-au trimis la Odriiu în
AS

1 In noaptea de 6 spre 7 Iunie. V. rapoarte olan-

UI

dese în Operele Iul Constantin Cantacuzino, pp. XXIX—

xxx, cu care trebuie să se apropie amănuntele din
(renealogia de față.
BC
 Y
— 318 —

AR
ordia Vizirului. Acolo erau aduși din Țara-
Romînească și Spătarul Miliai Cantacuzino,

IBR
unchiul lui Ștefan Voevod, împreună și cu
RaduDudescu,ceera cumnatnuinituluIDomn,
avînd el soție pe Maria Cantacuzino, fata

YL
Stolnicului Costandin; pe cari, în ziua ce
s’au dus în Odriiu capetele celor mai sus nu­

SIT
miți, a poruncit Vizirul de au zugrumat și
pe acesțjL doi, adecă pe Spătarul Miliai și
pe Dudescu; și apoi, tăindu-li capetele, le-au
ER
pus la ordie în pari lingă celelalte h
Doamna Păuna, cu fiul său Răducan și cu
NIV

Costandin, s’a ascuns la creștinii din Stavro-

drom, și ce s’a urmat cu dîiisa vom arăta
la urmă, după povestirea celor rămași Canta-
U

cuzini în Țara-Romînească.
Din familia Cantacuzinilor au rămas în
AL

Țara-Romînească Mihai Comisul, fiul lui Mi­

hai Spătarul, cu cinci surori ale lui; Stanca,
R

soția cea văduvă a Spătarului Răducan Canta­

NT

cuzino fratele lui Ștefan Voevod, cu un fiu

anume Costandin, și cu două fete, anume Safta
și Smaranda; doi frați, anume Matei și Pîrvu,
CE

fiii Stolnicului Pîrvu, fiul lui Drăghici Spăta­

rul, și Păuna, sora acestor doi frați, ce era
I/

măritată după Barbu GreceanusauPetroianu;

și două fete măritate ale Stolnicului Costan­
AS

din ; Dudeasca și Leordeanca.

Nicolae Mavrocordat Voevod, puindu-se
UI

In ziua de 9 Iunie (v. nota precedentă).

BC
 Y
— 319 —

AR
Domn, după Ștefan Voevod, cum maî sus
s’a arătat, în Ianuarie 1716, carele în Mol­

IBR
dova atît de bine s’a purtat cu boierii și cu
toată țara, încît Moldovenii îlnumiau Sfîntul

YL
Nicolae, el era înțelept și un mare filosof.
A^est înțelept om în Tara-Romînească s’a
purtat de tot rău și împotrivă: el m?I întîiu,

SIT
după prăpădenia acelor mai sus arătați bă-
trîni Cantacuzini, a adus Capigibașa și a
vîndut la mezat toate acele mișcătoare averi
ER
ale Comisului Mihai Cantacuzino, ale Spă-
tăresei Stanca, văduva Spătarului Răducan
NIV

Cantacuzino, ale acelor doi frați Cantacu­

zini, Matei și Pîrvu, și ale fiilor Dudescului,
mutîndu-I de la o închisoare la alta, și pe
LU

femeile lor și pe văduvele lor țiindu-le sub

strajă. După aceasta, fără Capigibașa, nu
puțin a mai prădat și pe ticăloasa văduvă,
RA

Doamna cea bătrînă a Brîncoveanului, și pe

ai ei gineri și, cea după urmă, deobște aprădat
NT

pe toți cei cunoscuți boieri ai țeril, — încă

și pe cei ce au ținut pe partea lui, de au fost
pîrîși Cantacuzinilor. Lîngă aceste răutăți
CE

împotriva privileghiurilor, a dat voie Turcilor

celor după la serhaturi, după marginea Du­
nării, ca să-și facă odăi în țară, să ție argați și
I/

vite; cu care a pricinuit multă pagubă boieri­

AS

lor și mănăstirilor, și multă stricăciune și

morți celui de obște norod. Acestea ne mai
UI

putînd a le suferi boierii, s’a ajuns Spătarul

Golescu cu Nemții, cari, trimițînd înnainte o
BC
 Y
— 320 —

AR
sumă de volontiri la București, supt comanda
unuî ce-î zicea Pivoda, el a lovit fără veste,

IBR
prin mijlocirea Golescului,Cartea Domnească
și, prinzînd pe Nicolae Voevod prinsonier,
l-a trimis în Transilvania, și l-au închis în

YL
cetatea Sibiiuluix.
Pînă a nu intra în prelungirea povestirii,

SIT
arătăm aici pentru două fete ale Stolnicului
Costandin Cantacuzino.
l-a. Maria, cea mai mare fată, era măritată
ER
după Radu Dudescu, pe care am arătat că
l-a omorît Vizirul la Odriiu. Lui i-a rămas
NIV

o fată, anume Maria, ce la urmă s’a măritat

în București după Costandin Notara; din
care seminție n’a rămas.
LU

I-au rămas și trei fii, anume Costandin Du­

descu, Ștefan și Ioan. De la acești doi mai
mici, seminție n’a rămas. Iar Costandin Du­
RA

descu s’a însurat cu Maria, fata lui Antiohie

C itemir Voevod, cu care a făcut un fiu
NT

* anume Nicolae, și o fată anume Zoița. Viața

numitului Costandin Dudescu s’a prelungit
CE

pînă la anul 1766, și povestirea întîmplărilor

lui și a fiului său Nicolae s’a arătat înnapor
la fața 129, în istorisirea Cantacuzinilor
I/

celor din siraua lui Drăghicî Cantacuzino.

Zoița, fiica Dudescului, s’amăritat după Ma­
AS

tei Cantacuzino, fiul lui Beizadea Gheorghe,

UI

1 Cf. Cronologia citată, cu un cuprins asămănător.

BC
 Y
- 321 -

AR
și în siraua lui Șerban Cantacuzino Voevod
s’au arătat urmările vieții numitei Zoița.

IBR
2-a. Acea mai mică fată a Stolnicului Can­
tacuzino a fost măritată după State, fiul Vor­

YL
nicului Stroe Leurdeanul. Li-a rămas un
tiu, anume Stefan, de la care seminție n’a
rămas.

SIT
A avut numitul State Leurdeanu și două
fete: una, anume Stanca, ce s’a măritat la
București după lene Slătineanu, de la care
ER
a rămas un fiu, anume Răducan, ce trăiește
la București, și o fată, ce s’a măritat după
NIV

Logofătul Costandin Cîndescu2.

A doua fată a lui State Leurdeanu, anume
Safta, s’a măritat după Comisul Răducan
LU

Crețulescu, fiul Vornicului lordache, ginere

al lui Costandin Brîncoveanu Voevod. Li-
a rămas un fiu, anume lordache Crețulescu.
RA

în anul 1717, a orînduit Poarta Domn Țerii-

Romînești, în locul lui Nicolae Voevod, pe
NT

fratele acestuia. Ioan Mavrocordat Voevod, j/

om plin de bunătate. In vremea Domniei lui,
erau în țară mari nenorociri, răzmiriță. robie
CE

de Tatar! și foamete.
El a adus firman ca să se sloboază robii
I/

de la Tatari. și a orînduit paznici pe la

podurile de la trecerea apelor și de la hotar,
AS

1 Căsătoria se face în Ianuarl701 (lorga, Cron, mun­

UI

te hc, pp. 119—20).

2 Mal sus, p. 138.
BC

21
 Y
— 322 —

AR
de a scos robii de la Tatar!; a trimis de a
cumpărat multă sumă de pline din Țara Le-

IBR
șască. și a scăpat norodul din foamete în anul
1718. La încheierea păcii Turcilor cu Nemții,
Craiova a rămas supt stăpînirea chesaricească,

YL
unde împăratul a orînduit Ban pe Beizadea
Gheorghe Cantacuzino, cum s’a arătat la fața

SIT
280, în siraua lui Șerban Voevod.
în anul 1719. bolnăvindu-se de moarte nu­
mitul Ioan Mayrocordat Voevod, cînd a murit,
ER
a chemat pe Vlădica și pe toți boierii, și de
față și-a luat iertăciune, zicîndu-li cum că
Poarta avea scop toată Țara-Romînească să
NIV

o dea Nemților la încheiarea acestei păci,

făgăduindu-i lui să silească cu aceasta să
U

încheie pacea, și să-1 facă pe el în toată

viața lui Domn Moldovei, și cum că el, iubind
AL

slava Domniei Valahiei și știind că nu nu­

mai Turcii poftesc și cu pagubă pacea, ci și
R

Nemții sînt siliți a o pofti, din pricina ce

NT

aveau cu Francesii, au încheiat pacea numai

cu Craiova, rămîind cealaltă țară,din pricina
lui, tot supt jugul turcesc.
CE

Lîngă aceasta li-a zis, cum că, după moartea

lui-, Poarta va să puie Domn iar pe fratele
său Nicolae Voevod, și cine dintre boieri va
I/

fi învrăjbit cu dînsul, li dă voie să fugă la

AS

Craiova, pînă a nu lua frate-său Domnia.

în anul 1719, murind. loan Poarta
UI

a pus Domn iar pe Nicolae ^Sfavrocordat

Voevod. Cîțiva din~J}oierii ce năcăjise pe
BC
 Y
— 323 —

AR
numitul Domn în vremea căderii lui, au fugit

IBR
la Craiova. Comisul Mihai Cantacuzino mu­
rise, iar cei doi frați, Matei și Pîrvu Canta-
cuzinil, nedînd nici o pricină, nu s’au strămu­

YL
tat din București. Adevărat și Nicolae Voevod
într’aceasta de a doua a lui Domnie numai o
răutate a făcut, iar afară dintr’aceasta s’a

SIT
purtat ca cum n'ar fi fost acel d’intîiu.
Boierii țeril, știindu-1 că i s’a încuibat
în inimă frica Nemților, au scos o vorbă
ER
fără veste cum că vin Nemții. El, speriindu-se,
fără a mai cerceta, îndată a fugit la Giurgiu;
NIV

care boierii o făcuse cu acest gînd ca, fugind

el, să ridice Domn pe Postelnicul Brezoianu,
Nicolae Voevod, aflînd aceasta, șivăzîndcă
LU

au fost minciuni despre cobo îrea Nemților,

s’aîntors la București. Boierii,aflînd de veni­
rea lui, i-au ieșit înnainte, întîmpinîndu-1 la
RA

fîntîna Radului-Vodă,ce este cale de ceasuri

două de la București. Acolo Nicolae Voevod
NT

a pdruncit de au tăiat capul acestui Brezoianu,

iar celorlalți nimic nu li-a făcut h
CE

Nicolae Mavrocordat Voevod a ținuttreî

muieri; acea de pe urmă, ce o chema Sma-
randa, avea un frate, anume lanache, ce era
I/

Vel Cămăraș, pe care l-a îrsurat cu Smaran-

da, fata Barbuhu Greceanu și a soției lui
AS

1 Această^^pțîjpplare, povestită în Memoriile lui

UI

Radu Popescu și în Del Chiaro mal ales : IHvolmioni

della Valachia, e Ynîă fttn întâia Domnie a lui Nicolae
Vodă, înnaintea prinderii lui de Nelftțl.
BC
 Y
— 824 —

AR
Păuna Cantacuzino, ce era soră cu Matei
și cu Pîrvu, și, boierindu-î, a făcut pe Gre-

IBR
ceanU-Vel Logofăt, pe Matei Cantacuzino
Vel-Arm aș și pe frate-său Pîrvu Vel Șatrar

YL
Viind copiii Spătăresei Stancăi, văduva
Spătarului Răducan Cantacuzino, în vîrstă,
a însurat Nicolae Voevod pe fiul său cei

SIT
mai mare, anume Costandin Mavrocordat, cu
Smaranda Cantacuzina, fiica numitei Spătă-
rese, și a boierit pe fiul ei, ce atunci era în
ER
vîrstă de ani 16, făcîndu-1 Logofăt al doilea ;
și a început a arăta multă dragoste către
NIV

familia Cantacuzinilor, pînă la moartea lui,

cu toate că din nenorocire, peste ani doi,
în anul 1729, a murit noră-sa Smaranda Can­
LU

tacuzina și fratele ei Costandin, fiii Spătă­

resei 2.
Safta Cantacuzino, ce era acea mai mare
RA

fată a numitei Stancăi Spătăresei, era mă­

ritată după Barbu, fiul Clucerului lanache
NT

Văcărescu; care tot atunci,peste puțină vreme,

s’a despărțit de el, în anul 1732; s’a însurat
CE

c’o Moldoveancă, anumeLuxandra Rusetoaia,

cu care a făcut o fată^ anume Maria, ce ar
măritat-o în anul 1748 după Dumitraclie
I/

Ghica 3.
AS

1 V. mal sus, p. 113 și nota 2 (unde trebuie cetit:

Radu Popescu, în Magasin, IV, p. 149).
2 Logodna s'a făcut în August 1727 (Radu Popescu,
UI

l. c., p. 149), sail în Iunie (același, p. 174).

3 V., pentru Barbu Văcărescu, lorga, ht. lit. ront.>
tabla. <•
BC
 Y
AR
- 325 —

Safta Cantacuzino. soția numitului Văcă-

IBR
rescu, avea de ladînsulo fată, care a murit
mică copilă. Safta s’a măritat în anul 1733
după fratele Logofătului Negel de laMoldova,

YL
și s’a mutat laValahia, care, peste ani doi,
murind el, a rămas Safta tînără văduvă și

SIT
fără copii, pînă la anul 1739.Atunci,prin sfatul
văru-său,Costandin Dudescu, s’a măritat pen­
tru bogăție după un Pantazi Paharnicul, om
ER
bătrîn, trecutpesteani 60; carepeste șase luni
a murit, și așa numita Safta a mai trăit vă­
duvă și fără copii pînă în anul 1753, și a
NIV

murit în vîrstă de ani 45.

Iar ticăloasa muină-saStanca,care a gustat
LU

atîteamorțl: a socru-său, a cumnatu-săă Ște­

fan Voevod, a^soțului ei RăduCanu, a fiilor
și ginerilor ei, tot i s’a mai prelungit viața
RA

pînă în anul 1756.

Doamna Păuna.
NT

Să ne întoarcem la întîmplările Doamnei

CE

Păunei a lui Ștefan Cantacuzino Voevod.

După ce-a omoriț ,Poarta pe_ soțul ei și pe
socru-său, împreună cu fiii ei, cu Beizadea
I/

Răducanu și cuCostandin,deundeera ascunsă

în Constantinopol la Stavrodrom, întrînd
AS

într’o corabie englezeasca. a fugit la Nicopol,

ce este în Grecia, aproape de orașul Axia.
UI

și de acolo a trccut-la. Vmieția; apoi s’a dus la

Roma, la Viena, la Petreburg, în vremea lui
BC

Petru "cel 5farK tot împreuiiă cu fiii ei. La

 Y
— 326 —

AR
acea după urmă, iar s’a întors la Viena, și

IBR
de acolo s’a despărțit de fiii ei. Costandin,
cel mai mic, s’a dus la Roșia și a intrat în
slujbă pe vremea Anei împărătesei. Radu-

YL
can a întrat în slujba împăratului Carol a 1
Vl-lea. Iar Doamna Păuna s’a dus de a lăcuit
în Transilvania și, trăind pînă la anul 1740,

SIT
a murit la Brașov h
ER
ÎNTÎMPLĂRILE FIILOR LUÎ ȘTEFAN CaNTACU-
ZINO VOEVOD ȘI ALE DOAMNEI LUÎ, PĂUNEI.
NIV

Beizadea Răducan Cantacuzino în slujba

chesariceascâ a ajuns Glieneral-Maior: s’a
însurat la Viena cu Evghenisa, jupîneasă
U

Leahă1 2, cu care a făcut un fiiu, anume —

si trei fete anume—,ce mai jos vom arăta:
AL

Familia neamului Cantacuzino are după

clironomie al săii Ordin, adecă Cavalerie,
R

dovedită cu bulile Papilor și cu cartea Pa­

NT

triarhului de Ierusalim, și la acea mai după

urmă dovedită și mărturisită de însuși îm­
CE

păratul Carol al VI-lea și întărită printr’a

lui, Maiestate! Sale, hrisov, ce astăzi se află
la Grăfina, fiica Răducanului sau Rodolf
I/

Cantacuzino, soția Grafului de Odonel. Iar

la Cnez Mihail Cantacuzino este copia a
AS

1 Testamentul el, în Xcnopol, 1st. rom., V, pp. 764-6.

UI

2 în 1746 el pretindea falș că soția lui ar fi <eine

Princessin von Hessen-Darmstadt» (Hurmuzaki, VI,
p. 584).
BC
 Y
AR
— 327 —

acestui hrisov, adeverită cu pecetie dela Can-

IBR
țelaria Vienei.
Acest Ordin este de cîteva clasuri, și se
numește cum în jos arată:

YL
«Sfințesc, îngeresc și poleit împărătesc Or­
din al sfîntului marelui mucenic Gheorghe».

SIT
Se poartă, ca și acelelalte împărătești
Cavalerii, de curmeziș, la umere, la gîi și
la piept, după clasuri, adecă: cel întîiu, de
ER
al doilea și de al treilea. Este carte tipă­
rită, în care arată toate acele vechi obice­
NIV

iuri ale acestei Cavalerii. Ordinul este după

obiceiu de canavăț verde, steaua este iar
de toate clasurile, cum și crucea ceia ce
LU

se spînzură de lentă ; este sgripțor de aur

și în mijloc Sf. Gheorghe.
Numitul Răducanu, Beizadeă și Gheneral,
RA

trăind multă vreme în străinătate, fără sate

și alte venituri, numai cu leafa împărătea­
scă a-și ținea casa și copiii, a ajuns la scă-
NT

pătăciune. Deci el prin anaforâ a dat ru­

găciune împăratului ca să i se dea voie să
CE

poată cinsti el cu această Cavalerie și pe

alții din alte neamuri; după cum dau stăpî-
nitorii Cavalerii pentru slujbe, să poată și
I/

el da aceasta după clironomie a Cantacu-

AS

zinilor Cavalerie, la oameni de cinste; prin

care mijlocire să se poată ajuta și el dela
dînșii. împăratul prin hrisov i-a dat această
UI

voie, a cărui copie este această în jos arătată:

«Noi, cu mila lui Dumnezeu, Carol al VI-lea
BC
 Y
AR
«împărat al Romanilor, ce pururea adauge

IBR
«împărăția, Craiul Ghermaniei, Ispaniei, Un-
’Igariei,^ Boemiei, Dalmației, Croației, Sla­
voniei și Serbiei, Erțog al Austriei, Prin-

YL
«țipe al Burgundiel, Stiriei, Carintiel, Car-
«nioliei, Virtembergei, Silesiei cei de sus si
«de jos, Conte al Absburgei, Tirolulul și

SIT
«Goriției, ș. a., ș. a.
«Tuturor și fieștecăruia ce va ceti acest
ER
«al Nostru sinhariticon hrisov, de la Noi
«milă și toată fericirea.
«După aceasta, cu multă îndurare înștiin­
NIV

țăm că acel luminat și înnălțat-născut, iu-

«bit al Nostru nepot și Prințipe Rudolf din
LU

«Țara-Romînească, Prințipele Cantacuzino,

«cu cale și nu cu puțină dreptate ni-a ară-
«tat cum că multe împotriviri fără dreptate
RA

«a suferit în pămînturile Noastre, ce ni

«sînt după clironomie, pînă la atîta, încît
NT

«a ajuns la o slăbiciune de a se folosi cu

«acea rămasă la dînsul după clironomie de la
«ai lui strămoși pronomie, a fi acel mai mare
CE

«Maistru al Ordinului Sfîntulul Gh e o rgh e,

«al tagmei ostășești^ a lui CostandiinJ
«Cu plecăciune Ni s’a rugat ca să-I dăm
I/

«lui al Nostru ajutor și acoperemînt, ca el,

AS

«fără nici-un fel de zăticnire, să poată pe

«acest ordin, ce lui i se cuvine, a-1 împărți
UI

«de față, mal ales la acele de neam obraze.

«Și, afară dintr’aceasta, fiind și de noi știut
«că această prea-veche familie a Cantacu-
BC
 Y
— 329 —

AR
«zinilor are a ei tragere din împărații Ro­

IBR
manilor celor de la Răsărit și de la Apus,
«și că această mărire de Maistru șl de mo-
«nument (sic) fură împotrivire se cuvine acâ-

YL
«lor ce se trag din siraua strănepoților, din
«sîngele acestui neam ;
«Deci, după a Noastră firească mărinimie

SIT
«și după cele cu rîvnă slujbe ce a arătat
«această prințipească familie la a Noastră
ER
«prea-strălucită Curte de Austria, din bună-
«voința Noastră și cu bun gînd și cu a
«noastră împărătească stăpînire, dăm voie
NIV

«și voim ca numitul Prințipe Cantacuzino

«Libden x, nu numai la acele ale Noastre
«după clironomie pămînturl, ci și în tot
LU

«Imperiul Roman, fără nicl-un fel de ză-

«ticnire, împotrivire, opreală, sau antilo-
RA

«gliie. din partea oricăruia, măcar cu orice

«fel de mijlocire vor fi, să aibă a se folosi
«cu pronomie de Maistru al acelui mai sus
NT

«zis Ordin, după pravilă și după orînduială ;

«după cum este știut și de mai nainte scris
CE

«la acele împărătești și păpeștl bule (adecă

«hrisoave). Și încă și acele obicinuite țere-
monii să se poătă săvîrși cu triamb, la bi-
I/

«serici,sau la paraclise, sau la litanii. Pentru

AS

«care poruncim tuturor și fiecăruia dintr’ai

«noștri și din Sfînta Romană Imperie su-
UI

i Libden este cuvînt nemțesc, li întrebuințează de-l

dau acest nume rudelor celor de aproape, adecă, ca
<un prea-iubit» (Notă în original).
BC
 Y
AR
— ;-53O —

«pușii: Prințipilor celor din partea biseri­

IBR
ceasca și mirenească, Grofilor, Baronilor, a-
«șijderea și tuturor Episcopilor, Egumenilor,
«Gubernatorilor și Vițe-Gubernatorilor din

YL
«toate eparhiile, comandanților și maghistra-
«turilor.sfetnicilor,burgmaistrilor și celorlalți

SIT
«judecători ai Staturilor și ai orașelor, inspec­
torilor cinurilor celor ostășești și celor po-
«liticeștî, la toate acele slobode orașe și la
ER
«cele de obște, la toți, la ori de care treaptă
«cine va fi, nu numai să cinstească și să
NIV

«mărturisească și să dea voie acestui prin-

«țipe Cantacuzino Libden,ca să se folosească
«cu triamb și cu acel însuși pronomion, ci
U

«încă, în vreme de trebuință, să i se dea lui

«de grab tot felini de mînă de ajutor.
AL

«Așijderea și tuturor celor ce au luat sau

«celor ce de acum înnainte vor lua acest Or-
R

«din, li dăm voie să se folosească cu toate

NT

«proterimele, privileghiurile și pronomiile

«într’acel chip, după cum și strămoșii lor
«se folosiau, supt acoperemîntul și ajutorul
CE

«prea-strălucitei Noastre Curți a Austriei.

«Cu umilință rugăm pe cei ce nu sînt ai
I/

«Noștri supuși, să urmeze după a Noastră

«pildă, care cu aceasta el ne vor face cu
AS

«adevărat lucru spre a Noastră plăcere.

«Iar celor ai Noștri supuși li poruncim
UI

«să săvîrșească fără sminteală a Noastră

«poruncă, după al Nostru scop și voință. Iar
BC
 Y
AR
- 331 —

«călcătorilor de poruncă li punem gloabă,

IBR
«să dea cîte 60 de maree de aur curat.
«Drept aceia, spre dovadă, acest al Nostru
«hrisov de ajutor Noi cu însuși a Noastră

YL
«mînă l-am iscălit și cu a Noastră împără-
«tească pecete a se întări am poruncit.

SIT
«Datu-s’a în al Nostru împărătesc Scaun
«în Viena, Fevruarie l-iu, anul 1735. Din
«împărăția Noastră, în tronul roman la anii
ER
«24, la acel de Ispania la anii 32, iar la cel
«de Ungaria și de Boemia la anii 24.»
NIV
LU

La cel adevărat iscălit așa :

RA

Carol.
Eughenius fon SavoL
NT

Din însăși porunca Sfintei Chesaricești și

Catolicești Măriri.
CE

1OAN GREFENȘTOC.

Numitul Beizadeâ Răducan printr’acest

I/

hrisov, nu numai că purta această Cavalerie,

AS

ca o podoabă ce o avea după clironomia

neamului său, ci încă avea voie de cinstia
UI

și pe alții, făcîndu-i Cavaleri de Sfete

Gheorghe de Constantinopol.
A.șijderea avea voie de da și titlul de
BC
 Y
— 332 —

AR
baroni. Al cărui Cantacuzino titlu era acest

IBR
ce în jos se arată :
«Seninatul și înnălțatul Domn, Domn, prin-
țipe Rodolf Cantacuzino, Marele-Maistru

YL
după clironomie al sfintelor ostășești Or­
dine de Constantinopol, al sfîntuhii marelui
mucenic Gheorghe, al închinătorilor sfintei

SIT
cetăți a Ierusalimului și a Palestinei; ce
era și al Tismanel, al știutului Nicodim și
ER
al Sfîntuhii Pavel din Valahia, al Valahiei,
al Moldovei și al Besarabiei Ducă, ș. a.
«învrednicește pe (cutare) și îl cinstește
NIV

cu titlul de baron al împărăției Dachiei,

în toată vremea și anii, cu toate titlurile
U

și cinstea și veniturile Sfîntuhii Apostol

Pavel la Lepand.
AL

«loan-Batișta Tedeschi de Roca m/p., al

Sfintelor Ordine Protosecretar1.»
R

Adevărul grăind, Beizadea Răducanu n’a

NT

întrebuințat această putere de Gran-Maistru

bine, fiind-că, după ce a luat această voie
prin mai sus numitul hrisov, de a împărți
CE

a lui Cavalerie la oameni evgheniștl, el a

început să facă Cavaleri și dintre cel de
obște oameni, dînd-o pe la neguțători și pe
I/

la alte obraze bogate (pentru al lui cîștig),

AS

căror nu li se cuvenia a fi Cavaleri, și cu

UI

1 Cf. lorga, 1st. IU. rom., I, p. 510 n. 1. în raportul

d-lul N. Densușianu (An. Ac. Horn., ser. II, t. II, secț.
I, p. 211) se dati și mal complect curioasele titluri
BC

ale Iul Radu.

 Y
— 333 —

AR
aceasta împăratul Franțisc, soțul împără­

IBR
tesei Mariei-Teresei, a rădicat,' nu numai
de a mai putea el să împarță această Ca­
valerie, ci încă a oprit și pe cei făcut! Ca­

YL
valeri de Răducan Cantacuzino să nu o mai
poarte nimenea din cei străini, afară decît
Cantacuzinii; care Cavalerie a purtat-o nu­

SIT
mitul Răducan pînă ce a murit. Asemenea
a purtat-o și fiul său, iar pînă ce a murit,
ER
nezăticniți, ca un lucru ce după clironomie-1
avea.
Răducan Beizadea și Gheneral s’a sculat
NIV

de la Viena cu soția lui, iar pe cei patru

fii ai săi nevîrstnici, ce-i avea : un fiu și cu
trei fete, pe fiul lui l-a făcut ofițer degvardie:
LU

purta și a sa proprie Cavalerie și era supt

favorul și mila Măririi împărătești, dar din
RA

nenorocire nu i s’a prelungit viața. El a

murit în vîrstă tînără, neînsurat, în anul
1771, fiind Căpitan de gvardie.
NT

Răducanu
CE

TREI FETE ALE LUl BEIZAgEÂ

Cantacuzino :
l-iu, anume s’a măritat după un En­
I/

glez, anume Enric Conte de Odonel, cel

ce era Gheneral-Maior, Camerier și Cava­
AS

ler de ostășescul Ordin al Mariei-Tereziei,

în slujba Curții de Austria, și lăcuitor supt
UI

chesariceasca stăpînire.
BC
 Y
— 834 —

AR
Fui lui Enric Conte de Odonel și ai

IBR
soției Lui, Cantacuzina.
Franțisc-Iosif, Consilier la Gubernia Ga-
liției și Camerier: văduv; a avut femeie iar

YL
din familia Contelui de Odonel. Ioan s’a
însurat cu Grafina Clari. O fată, anume

SIT
Iulia.
2 fată a Răducanului Beizadea, anume Ci-
ER
cilia, văduvă; ce a fost soție lui Graf Malza,
din familia de Moden, care a fost Leitenant-
Colonel, adecă Polcovnic.
NIV

3-a fată a Răducanului, ce a fost măritata

după un bogat baron Fornac.
Toate trele fetele acestea trăiesc cu copiii
U

lor supt stăpînirea Chesaricescului Imperiu,

AL

pînă astăzi, în anul 1787.

Iar muma lor, soția lui Beizadea Răducanu,
R

a murit în Lehia, în vremea războiului Ro­

șiei cu Turcii, puțin mai nainte de înche-
NT

iarea păcii din anul 1774.

CE

Costandin Beizadea, fratele Răducanului,

și cel mai mic fiu al lui Ștefan Cantacuzino'
Voevod, mergînd la Petreburg, a intrat în
I/

slujba Roșiei. în vremea Anei împărătriței

AS

era Gheneral-Maior. El s’a însurat cu [Ana],

fata lui Șeremet, cu care a născut doi fii,
anume [Avraam și Alexandru].
UI

în vremea războiului Anei împărătesei cu

Turcii, de la anul 1736, luîndu-se prisonier
BC
 Y
— 335 —

AR
laia-Pașa de la Vozia, l-au adus la Petre-

IBR
burg; cu care Beizadea Costandin a prins
mare prieteșug (ce s’a urmat dintr’acest
prieteșug, maî în jos se va vedea).

YL
După ce s’a încheiat pacea, în anul 1739,
Pașa s’a dus la Constantinopol, pe care Sul­
tanul l-a orînduit la cetatea Beligraduhri

SIT
ocîrmuitor și seraschier.
Beizadea Costandin, lăsîndu-se de slujba
Roșiei, și neavînd sate la Roșia, și-a luat
ER
soția și pe doi fii ai săi, și s’a dus întîiu
la Brașov, în Transilvania, să vază pe mu-
NIV

mă-sa, pe Doamna Păuna; pe care n’a apu-

cat’o în viață, fiind-că cu puțină vreme mai
nainte murise. De acolo s’a dus la orașul
LU

ZemonT, ce este în potrivă cetății Beligra-

dului, unde era laia-Pașa ocîrmuitor, și, ce-
rîndp-și voie de la Comandantul orașului, a
RA

trecut la Pașa pe ospăț la prînz; pe care l-a

primit Pașa cu multă dragoste, cu mare
NT

alaiu și cinste; seara s’a întors iar la orașul

Zemon. Mai trecînd cîteva zile (după cum
CE

soția lui spune) i-a venit o scrisoare de la

Pașa, care scrisoare, intrînd în mîna Coman­
dantului, întîiu el a cetit-o, apoi,pecetluind-o
I/

iar cum era, a trimis-o lui Beizadea. Ca să

nu prepue pe el Comandantul, n’a vrut să
AS

iea scrisoarea, ci s’a dus însuși la Coman­

dantul ca să o citească față înnaintea lui, și
UI

1 Zemon, Semlin.
BC
 Y
— 886 —

AR
așa acolo a cetit-o; a căreia cuprindere era

IBR
aceasta:
îl sinliertisia cum că i-a isprăvit toată
treaba de la Sultanul, după a lui poftă și

YL
după cum s’a făgăduit.
El a spus Comandantului cum că s’a fost
rugat de Pașa, încă din vremea ce a fost

SIT
acest Pașă rob la Roșia, să-i mijlocească
de la Poartă, cajăcuindel în Transihania,
să-și poată stăpîni moșiile, satele, viile și
ER
toată averea ce o avea rămasă dela părinți
în Țara-Romînească ; la care să-și orîndu-
NIV

iască ai lui ispravnici: strîngînd veniturile,

să i le trimită la Transivania.
De acolo sculîndu-se numitul Beizadea Cos-
U

tandin, a mers la Viena, ca să-și vază ne­

poții si ca să-și ceară voie să lăcuiască în
AL

Transilvania, și să poată trimite ai lui oameni

(fără bănuială de către împărăție), să-I strîngă
R

veniturile din averile dela Valahia; pe care

NT

împărăteasa Maria-Terezia prea bine l-a

primit. Deci, unde el căuta prilej ca să-și
CE

isprăvească a sa treabă, s’a pomenit într’o

noapte, în anul 1740, unde i-a încunjurat-
casa o sumă de soldați, și, ardicîndu-1 nu­
I/

mai pe el, l-a trimis de l-a închis la Graț

AS

în cetate; iar soției lui i-a spus cum că băr­

batul său, dovedindu-se a fi rebel al Impe­
riului, s’a închis pe toată viața lui, și, cît
UI

pentru dînsa, că are voie, sau în Viena să

lăcuiască cu fiii ei, cu leafă împărătească,
BC
 Y
- 337 —

AR
sau să-i dea de cheltuială să meargă în pa­

IBR
tria ei, la Roșia.
Vinovăția lui o zic, cum că Curtea l-a do­
vedit cum că ar fi umblat să ridice pe Sîrbii

YL
cei de supt stăpînirea Austriei cu împotri­
vire, și să ședea supt stăpînirea Turciei, și,
sculîndu-se Turcii cu oaste asupra împăra­

SIT
tului, să fie și Beizadea Cantacuzino cu toți
Sîrbii într’ajutor Turcilor asupra Imperiului.
ER
Iar soția lui, fiica lui Șeremet, zice că
soțul el Cantacuzino n’a fost vinovat, și că
Costandin Mavrocordat Voevod, ce atunci
NIV

era Domn Țerii-Romînești, afiînd de la Con-

stantinopol de treaba ce isprăvise lui Can­
tacuzino, soțului ei, laia-Pașa, ca să-și stă-
LU

pînească în Țara-Romînească satele, lăcuind

în Transilvania, și temînd ca nu după vremi,
RA

ca unul ce este pămîntean al Valahiel, poate

să iea și Domnia țerii, prin prieteni și prin
ajutorul Romînilor, de aceia a dat el această
NT

pîră asupra lui Cantacuzino, scriind la mi­

nistrul împărăției cum că numitul Beizadea
CE

s’a ajuns cu Turcii să-1 facă Domn Țerii-

Romînești și Serbiei, făgăduind el să ardice
împotriva Imperiului și pe Sîrbii cei de
I/

supt chesariceasca stăpînire, și că l-ar fi pî-

rît și mal sus numitul Comandant cum că
AS

a fost ajuns cu laia-Pașa, după bănuiala

acel acoperite scrisori ce-I venise de la acest
UI

Pașă (să lăsăm, ori-cum va fi fost, Dumne­

zeu știe). Soția numitului Cantacuzino, în-
BC

22
 Y
— 338 —

AR
dată ce a ridicat straja pe soțul ei, a dat

IBR
știre Ministrului Roșiei, ce era la Viena,
cerînd al lui ajutor ca să apere pe bărba­
tul său. Ministrul n’a vrut să se amestece,

YL
dînd răspuns cum că ei s’au lepădat de Ro­
șia și cu aceasta nu-I cunoaște drept Ruși.
Numita jupîneasă, văzîndu-se fără nici un

SIT
fel de nădejde de scăparea bărbatu-său, a
venit cu fiii ei la Roșia, și, dînd în multe
ER
rîndurî rugăciune la împărăteasa Elisaveta,
și mai pe urmă nimic nu a putut folosi.
în anul 1780, în vremea ce împăratul Io­
NIV

sif venise pentru vedere la împerătrița Eca-

terina a Il-a, la Petreburg, și, după ce s’a în­
tors la Viena1, făcînd de obște cercetare,
LU

după moartea mumei sale, a împărătesei

Mariei-Tereziei, pe la cetăți, pe la orașe,
RA

pentru cei de prin închisori și pentru ale

lor vinovății,—între alții a văzut pus și pe
acest Costandin Cantacuzino, închis la Graț:
NT

vina lui, suma anilor de cînd era la închi­

soare și tragerea lui de unde este, și, îndată
CE

poruncind, l-a slobozit de la închisoare,

dîndu-I și de cheltuială ca să vie la Roșia—'
la soția și la fiii lui.
I/

Și a scris a Lui împărătească Mărire către

AS

a Ei Mărire împărăteasa Roșiei pricina,

cum că, aflînd că numitul Cantacuzino a fost
UI

1 Călătoria lui Iosif al l[-lea în Rusia nu se făcu

decît în 1787.
BC
 Y
AR
— 339 —

odinioară în slujba Roșiei, și cum că este

IBR
însurat la Roșia, unde are soție și fii, l-a
iertat de la închisoare, dîndu-I și de chel­
tuială să vie la casa lui.

YL
în anul 1740 au închis pe numitul Costan-
din Beizadeă la cetatea de la Graț, în anul

SIT
1781 l-a slobozit împăratul Iosif al II-lea. A
stătut la închisoare ani 41, dar, după ce l-au
slobozit, n’a apucat să vie la Roșia, fiind-că,
ER
după slobozire trecînd două-trel săptămîni,
a murit în Țara Nemțească, în vîrstă trecută
NIV

peste ani 80 k
Fiul lui Costandin Cantacuzino acel mal
mic, anume Alexandru, era Maior la un polc
LU

de pedestrime în slujba Roșiei, și, fiind la

armie în vremea războiului Roșiei cu Turcii
a murit în Țara-Romînească, la orașul Bu­
RA

zău, de ciumă, la anul 1772, în vîrstă aprope

de ani 35, neînsurat.
NT

Cel mal mare fiu al lui Costandin Can­

tacuzino, anume Avraam, a fost iar în slujba
Roșiei, ofițer de gvardie, și a ieșit la ostafcă
CE

căpitan de gvardie, lăcuind împreună cu

mumă-sa la Moscova, neînsurat. A murit la
anul 1781, și cu acesta s’a sfîrșit familia
I/

numitului Beizadeă Costandin, fiul lui Ște­

AS

fan Voevod, nerămîind dintr’însul nici parte

bărbătească, nici femeiască.
UI

1 Pentru procesul și condamnarea beizadelei Con­

stantin V. lorga, în Literatură și artă romîna, IV, p. 17
BC

și urm. Cf. mal sus, p. 1, nota 1.

 Y
— 340 —

AR
Soția acestuia Beizadea Cantacuzino. fată
a lui Șeremet, avea leafă de la a EI Mărire

IBR
împărăteasa Ecaterina a Il-a pe an ruble
2.000 în toată viața ei, și a murit pe la anul
1781.

YL
într’acest chip s’au urmat întîmplările Stol­
nicului Costandin Cantacuzino, fiu al treilea

SIT
al lui Constandin Postelnicul, a fiilor, a ne­
poților și a strănepoților lui, pînă astăzi, în
anul 1787.
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Pa<) 340 a.

Y
AR
IBR
IV. Familia lv! Mihai Spâtaritl, al pathulka fiC al PomtmkktluI
(’OSTA NI»IX CAJTTACUZINO.

YL
SIT
ER
UNIV
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
— 341 —

AR
Viața și întîmplările Spătarului Mihai

IBR
Cantacuzino, al IV-lea fiu al lui
Costandin Postelnicul, a fiu-său Mihai
Comisul, si arătare de se­

YL
minția ce se trage din fetele luî
pînă în anul 1787.

SIT
După ce a venit Spătarul Mihai în vîrstă
și în starea socotinții, a petrecut toată
ER
viața lui împreună cu frate-său Costandin
Stolnicul si într’o înțelegere cu el la toate
sfaturile, la corespondenții cu stăpînitoril
NIV

Evropei, la toate urmările; și, la acea după

urmă, și sfîrșitul vieții li-a fost la amîndoi
tot un fel și tot de odată, cum am arătat la
LU

povestirea vieții frăține-său Costandin, și

de aceia nu este trebuință a le mai arăta
RA

și aici.
El era cunoscut de împărații Evropei și,
deosebi de cele împreună cu frații lui co­
NT

respondenții, scria și deosebite ale sale scri­

sori, și lua pe numele său răspunsuri de la
CE

împărați. Dar toate s’au prăpădit la vremea

răpirii și ucfderifMui. Din toate numai o
copie după o scrisoare ce i-a scris împă­
I/

ratul Petru cel Mare s’a găsit; care și a-

AS

ceasta s’a găsit la casa Herăștilor celor ce

lăcuiesc în Roșia,—a cării scrisoare cuprin­
dere mai în jos se va vedea.
UI

Deci, deosebit pentru dînsul nu este alt

ce să scriu, fără numai acestea :
BC
 Y
— 542 —

AR
După moartea tată-său, el s’a dus cu mu-

IBR
masa Doamna Elena pe la toate sfintele pă-
mînturi, adecă: la Ierusalim, la Sfîntul Mor-
mînt, prin toată Palestina, la Sfeta-Gora și

YL
la mănăstirea de la muntele Sinai T
în tinerețele lui a umblat pe la multe lo­
curi ale Evropei; acea multă rîvnă a lui era

SIT
dată la gheografie și la architectură. Și, lingă
acestea, el, fiind și mai bogat decît toți frații
lui, atît la moșii, cit și la bani, a întemeiat
ER
multe și frumoase zidiri în Țara-Romî-
nească : mănăstiri, case și bisejici.
NIV

în București a zidit mănăstirea Colțea,

în care a făcut și spitalul de bolnavi cu
rane, ce se cuprinde în 24 de paturi. A zi­
LU

dit în mănăstire casă pentru hirurg, spițe­

rie, școală, odăi pentru dascăli, casă pen­
tru epitropul și iconomul mănăstirii, casă
RA

pentru lăcuirea unui străin archiereu, două

paraclise, unul împotriva altuia, adecă unul
NT

între spitaluri, ca să auză bolnavii în toate

zilele sfînta slujbă, unul la casa archiereu-
CE

lui, iar cel de-al treilea paraclis l-a zidit, cu

a lui voie, nepotul sau Dvornicul Șerban, '
fiul lui Drăghici Spătarul, pentru școlari.
I/

Toate acestea, bine împodobite cu toate

AS

1 O notiță despre această călătorie se cuprinde în-

tr’un manuscript grecesc din Ierusalim. V. Papado-
UI

pulos Kerameus, 'IspOOOÂDJltTlXT]

II, p. 721.
BC
 Y
— 843 -

AR
cele trebuincioase bisericești podoabe. Fru­

IBR
moasă si prea înnaltă clopotniță cu ceasor­
nic și cu mari clopote. A înzestrat pe această
mănăstire cu bune moșii, dintr’al cărora

YL
venit se ține doctoriile spițeriei bolnavilor,
curate pentru ei așternuturi, plata de slugi
și de slujnice pentru bolnavi, plata hirurgu-

SIT
lui, plata dascălilor dela școală, a cîntăreți-
lor, a preoților, a diaconilor ce sînt datori
ER
a sluji sfînta liturghie, la toate aceste pa­
tru biserici ce se cuprind într’această mă­
năstire, în toate zilele. A orînduit leafă a-
NIV

celul străin archiereu ce șade în mănăstire;

care este dator la toate sărbătorile să slu­
jească sfînta liturghie. Care toate acestea
LU

pe deplin pînă în ziua de astăzi se păzesc

cu bună orînduinlă, și prin care i-a rămas
RA

veclnică și nemuritoare pomenire.

A mal zidit în orașul Rîmnicul o mănăs­
tire, ce se numește Rîmnicul, cu înnalte zi­
NT

duri și cu patru cule la patru colțuri ale

curții mănăstirii, cu mari case egumenești
CE

și cu chilii împrejurată ; în care, la vremi

de răzmirițe. la treceri de Turci și de Ta­
tar!, mult norod se apăra, fiind acest oraș
I/

la drumul cel mare ; pe care mănăstire, bine

AS

inzestrînd-o, a închinat-o metoh la Sinaia

cea mare. în munții Prahovei, în poalele
celui mal înnalt munte, ce se numește Bu-
UI

ceciu, a zidit o mică mănăstire, dar de fru- \

moașă architectură, cu înnalte ziduri încun-
BC
 Y
— 344 —

AR
jurată și cu chilii împrejurată, pe care a

IBR
iiumit-Q_.Sinaia (în pohida Sinaei cei mari,
episcopii de la Sineon-orusx), și a orînduit-o
a fi de sihastri, atît pentru cei ce lăcuiesc

YL
în mănăstire, cît și pentru cei ce schinnii-
cesc acolo în muntele Buceciului; bine în-
zestrînd pe numita mănăstire, pentru ca

SIT
să-și poată avea acești monahi hrana vieții.
Și iar a mai zidit o mănăstire peste Olt, la
ER
orașul Ocnelor; care mănăstire se numește
Titireciu ; mai zidind și multe biserici de
piatră mai pe la toate satele lui12.
NIV

Iată și cele ce se cuprind în scrisoarea

lui Petru cel Mare, ce o scrie către numitul
Spătarul Mihai Cantacuzino:
LU

«De prea-nobil neam născute

RA

Domnule!
Din înștiințarea ce Ni-a adus nepotul
NT

dumitale, Contele Toma Cantacuzino, cel ce

astăzi este în slujba Noastră, pentru a dum­
CE

neavoastră creștinească rîvnă și către Noi

neclintită credință, pe care Noi cu multă -
plăcere am înțeles-o, și pentru acest fel de
I/
AS

1 Muntele SinaL
2 O scrisoare a lui Toma pentru a i se trimite un
stucator din Brașov am tipărit-o în Literaturii și artă
UI

romînif, IV, p. 686.

Alte scrisori, ale lui Mihal, către preoții bisericii din
Șchel, în Stin^he, Docuui. privitoare la trecutul Romiailor
BC

din Șchel, I. pp. 39—Jl, 46—7.

 Y
— 345 —

AR
creștinească rîvnă și către Noi de bună voie

IBR
a dumneavoastră credință, nu numai la dum­
neavoastră înșivă, ci încă și la celalt neam
al dumneavoastră, Nouă credincios, totdea­

YL
una a Noastră milostivire cu vrednică na-
grajdenie 1 va fi. De altele, dintr’acea trimisă
scrisoare a Canțelariului Nostru, Contele Go­

SIT
lovin, vei înțelege a Noastră milostivnică
aplecare.
ER
[Iscălită cu a lui împărătească mînă așa :]
Din Sînt-Petersburg.
Petru 2.
NIV

Martie 25, anul 1712.

Comisul Mihal. Numai pe acest fiu parte
LU

bărbătească l-a avut Spătarul Mihal, care

și acesta era un prea prost om. Cu toate
acestea, tată-său îl însurase, și, la prăpădenia
RA

tatălui său, putem zice că aceasta a lui

prostie l-a scăpat de la moarte.
NT

După ornorîrea tată-său puțin s’a prelun­

git a lui viață3.
CE

El a murit la anul 1716, în cea d’intîiu

Domnie a lui Nicolae Mavrocordat Voevod;
de la care seminție n’a rămas. Clironoml
I/
AS

1 Milă safi dar. (In ms. Genealogiei.)

2 Alfe scrisori ale Țarului și miniștrilor săi către
CantacuzinI se află în traducere românească modernă
UI

în Archiva d-lul G. Gr Cantacuzino.

3 Pentru acest MihalComisul, v. lorga, Studii si doc.,
IV, p. 85 n. 1: el trăia încă în 1722.
BC
 Y
— 346 —

AR
Spătarului Mihaî i-au rămas fetele lui, des­
pre care mai în jos se arată: după cine s’au

IBR
măritat, a căror seminție s’a sfîrșit, a căror
s’a prelungit, și ce neamuri dintr’însele se
trag, și cine dintr’aceste neamuri trăiesc

YL
pînă azi la anul 1787.
l-a, ce s’a măritat după Teodorache Gu-

SIT
liano, și, murind ea, n’a rămas lui Tudorache
copii; care Tudorache la urmă s’a însurat cu
Zoița, fata Păianului, ce-i zic Tudorăchioaia.
ER
2-a, Ilinca, a fost măritată după Hatmanul
Dumitrașcu Racoviță, cel ce era frate lui
NIV

Mihai Voevod; a cărora mumă a fost iar

Cantacuzină, fata Tomei, fiul lui Andronic,
ce a mers la Moldova. Numita Ilinca a năs­
LU

cut cu soțul ei două fete și trei fii. Pe o

fată a măritat-o după lordache Balș, pe
alta după unul ce-i zicea lordache al Lu­
RA

pului, pe care l-a tăiat Grigore Ghica Voe­

vod, la anul 1727 1; n’a rămas seminție de
NT

la aceste două fete : iar de la fii a rămas cum

în jos se arată :
CE

a) Dvornicul Răducan Racoviță, ce a ră­

mas la Moldova, și, acolo însurîndu-se, i-au -
rămas după moarte trei fete.
I/

6) Dumitrașco Dvornicul, ce a lăcuit în

Valahia și s’a însurat cu Despa, fata Clu­
AS

cerului Andronache Paladă; a murit la Va­

lahia, și acolo li-a rămas un fiu, anume
UI

1 E vorba de lordachi Costachi, care a fost însă tăiat

BC

în 1730—1 (Neculce, p. 369).

 Y
- 347 —

AR
iar Dumitrașco, și o fata, ce a măritat-o

IBR
după Istratie, fiul Banului Costandin Cre-
țulescu. Trăiesc astăzi un fiu și o fată la
Valahia.

YL
c) Clucerul loniță Racoviță, iar la Valahia
a lăcuit; dar s’a însurat cu o Moldoveancă,
anume Elenița, sora Hatmanului Razu; și,

SIT
murind loniță, i-au rămas la Valahia doi
copii; iar soția lui, Elenița, s’a măritat după
Preda Prejbeanu, de o mică familie.
ER
3-a. Ancuța, fata lui Mihai Spătarul, s’a
măritat după Slugerul Chirca Rndeanu, la
NIV

Valahia. I-au rămas două fete și doi fii,

anume :
Intîia fată, Bălașa, ce s’a măritat întîiu
LU

după Bănică, feciorul Spătarului Șerban

Greceanu, apoi, văduvind, s’a măritat după
Costandin Lupoianu, și, murind ea, nu i-a
RA

rămas de la nici unul seminție.

A doua fată a Chirculesei, anume Ilinca,
NT

s’a măritat după Șătrarul Matei Călinescu;

de la care a rămas o fată, anume Stanca,
CE

ce s’a măritat după Sărdarul lanache, fiul

Zoitel Zărăfoaia, ce l-a omorît Turcii peste
Olt; căruia i-aii rămas feciori și fete ce
I/

trăiesc.
«) Barbu Rndeanu. fiul Chirculesei cel mai
AS

mare, s’a însurat cu Marica, fata lui Pătrașcu

Călinescu. Seminție de la ei n’a rămas.
UI

ă) Mihai, fratele Barbuluil s’a însurat cu

fata Tufeanulul, și a rămas de la el o fată,
BC
 Y
— 348 —

AR
ce s’a măritat după Scarlat, fiul lui Costân-
din Hiotul, ce lăcuiesc și trăiesc în Valahia.

IBR
4-a fată Spătarului Miliai s’a măritat după
Toma, fiul lui Hrisant Cămărașul; care, fiind

YL
Grec de la Hio, de necunoscută familie, s’a
numit Cozliceanu, după satul Cozliciu, ce
i-a dat socrul său de zestre. Dela dînșii au

SIT
rămas un fiu și o fată, copii mici. Murindu-li
tata și muma, i-a crescut mătușica Ilinca
Hătmăneasa, pînă ce au venit în vîrstă, a
ER
căror urmări în jos se arată:
Maria, fata Tomei Hrisant sau Cozliceanu,
NIV

s’a măritat după Logofătul Costandin Brîn-

coveanu ce este nepot de fiu al lui Costandin
Brîncoveanu Voevod, și Prinț de Imperiu, și
LU

care numai el a scăpat din neamul Brînco-

venilor cu viață la moartea moșu-său. De la
dînșii au rămas doi fii, ce astăzi trăiesc la
RA

Valahia, anume:
a) Nicolae Logofătul, ce întîiu a fost în­
NT

surat cu Maria fata Spătarului Ștefan Vă-

cărescu, de care, trăind, s’a despărțit, și ea
CE

nu s’a măritat, iar el s’a însurat cu Safta,

fata Radului Fălcoianu, ce era văduvă, la -
anul 1776, în care vreme la Valahia domnia
I/

Alexandru Ipsilant Voevod. Numitul Domn,

găsindu-I pricină cum că fără de lege s’a
AS

însurat, neavînd de la archiereu carte de

despărțirea acei d’întîiu a lui soție, l-a des­
UI

părțit de Safta,—dar toată pricina era ca să-1

însoare cu o rudă a lui; pe care l-a și cunu-
BC
 Y
— 349 —

AR
nat cu Elenița, văduva Aghii loniță Guliano,

IBR
ce era fată a lui Muruz, și vară-primară a
Doamnei lui Alexandru Voevod; și așa trăi­
esc astăzi cîte trei, una cu el și două des­

YL
părțite, și nici de la una copii nu are,numai
cu fata Văcărescului a avut un copil, și, după
ce s’a despărțit de soție, a murit și copilul.

SIT
b) Manolache Logofătul, doilea fiu al Brîn-
coveanului, s’a însurat c’o Moldoveancă,
ER
anume Zoița, fata Hatmanului Dumitrașcu
Sturza, ce era ginere lui Grigorie Voevod,
cel de al doilea Ghica ; cu care are cîțiva
NIV

copii și fete, și care d’impreunătoțl pînă astăzi

trăiesc în Valahia.
Toma, fiul Tomii Cozliceanu și frate Mariel
LU

Brîncovencei, s’a însurat cu Bălașa, fată a

Zătreanului, și văduvă a Barbului Otetelișanu,
RA

cu care a născut un copil, și, murind Toma și

Bălașa, l-a crescut mătușă-sa Brîncoveanca ;
pe care, viind în vîrstă,l-a însurat cu fata
NT

lui vtori Vistier Șerban Greceanu și care,

după ce a murit mătușa-sa Maria Brîn­
CE

coveanca și soțul eî Costandin Brîncoveanti,

a fugit acest tînăr însurat Cozlicean : pă-
răsindu-și soția, s’a dus la Țarigrad, și s’a
I/

turcit. Sultanul Mustafă, ce atunci împărăția,

AS

l-a făcut zaim (adecă Camar-Unchiur),numin-

du-1 Mehmet, Boiar-Zadfc, și acolo a mu­
rit ; copii n’a avut.
UI

5-a fată a Spătarului Mihai s’a măritat

după Serdarul Costandin Argintoianu, cu
BC
 Y
— 350 —

AR
care a născut un fiu, ce-1 chema iar Cos­

IBR
tandin ; ce s’a însurat cu fata lui Nico­
lae Slătineanu, și, amîndoi murind, n’a ră­
mas de la ei seminție.

YL
Maria, sora acestui Costandin Argintoianu,
s’a măritat după Răducanu Bengescu, de la
care au rămas fii și fete, ce lăcuiesc la

SIT
Craiova.
Spătarul Mihaî a ținut trei soții: acea
ER
d’întîiuMarga, fatalul—,șiceadea doua fata
lui—, și cea d'a treia sora Frangulii, ce era
de o mică familie.
NIV

Iată toată povestirea Spătarului Mihai

Cantacuzino, fiul cel de al patrulea al lui
Costandin Postelnicul, și neamurile ce se
LU

trag pînă astăzi, la anul 1787, din fetele

numitului Mihai Spătarul.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
— 351 —

IBR
V-a. Familia luI Aga Mate!,
AL CINCILEA FlC AI POSTELNICULUI
COSTANDIN CANTACUZINO.

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Aga Matei curînd a murit, după ce a

domnit frate-său Șerban Voevod, la anul
I/

1679. încă tînăr fiind, n’a apucat a intra în

AS

sfaturile și corespondințele ce fratele său

le începuse eu stăpînitoril creștini ai Ev-
ropei, și de aceia dar nu este alt a povesti
UI

despre viața Iul, pentru că el ca un tînăr

ce era, să spînzure de urmările și de povă-
BC
 Y
AR
țuirile fraților lui cei mai mari: întîiu de

IBR
Drăghici Spătarul, apoi de Șerban Voevod,
într’a căruia Domnie a și murit.
Toma, fiul numitului Matei, în Domnia lui

YL
Costandin Brîncoveanu Voevod, după ce a
murit unchiul său lordache Cantacu^ino, ce
era Spătar, atunci Brîncoveanu l-a făcut pe

SIT
el Spătar. Numitul Toma era om vesel, trăia
desfătat: se vede și după lăcuința lui. Ca­
ER
sele lui, ce avea : una la Filipeștii de pădure
si alta la București, erau mai mari si mai
desfătate decît toate casele celorlalți Can-
NIV

tacuzini.
El a zidit o frumoasă mănăstire, ce se nu­
mește Poiana, și ce este împotriva Cîmpinii,
LU

peste apă, în malul Prahovei; care biserică

a isprăvit-o, iar zidurile cele împrejurul
RA

curții mănăstirii, casele, clopotnița, numai

le-a început, lucrîndu-le pînă la un loc.
S’a întîmplat pribegie, cum în jos se va
NT

vedea, și dintr’aceia au rămas neisprăvite.

El s’a însurat la Valahia cu fata Cu-
CE

parului Duca de la Vai-de-ei, din județul

Prahovei ; care Duca era ginere Heres-
cului. Neamul Hereștilor se numește Năs­
I/

turel, și au și titlul de Grofi, dat de la îm­

AS

păratul Leopold pe numele lui Șerban Năs­

turel. Iar Hereștii se zic după satul Herești,
ce-1 au de zestre de la Matei Basarab Voe­
UI

vod (după cum multor neamuri în Valahia

nu li zic totdeauna după familie, ci mal
BC
 Y
- 353 —

AR
adesea le zic după sate). între acestea se

IBR
vede că și Cupariul Duca era tot dintr’o fa­
milie cu soția lui, cu Herasca sau Năsturel,
și după sat se numia de Val-de-el. Numitul

YL
Toma Spătarul a născut cu cocoana lui, cu
Herasca, un copil.
La anul 1711, în vremea ce avea Petru

SIT
cel Mare războiu cu Turcii, mergînd Cos-
tandin Brîncoveanu Voevod, din poruncă, în
ajutorul Turcilor, și' ajungînd pînă la Ur­
ER
lați, ce este un sat în țară, în județul Să-
cuienilor, a pus acolo ordia lui, și acolo, aș-
NIV

teptînd pînă, cu dare de bani, și-a isprăvit

a se întoarce la București, atunci Spătarul
Toma, cu cîțlva oameni al lui credincioși
LU

și cu Stoica Ceaușul Spătăresc, a fugit și

s’a dus la împăratul Petru, ce atunci se afla
cu lagărul la Prut.
RA

împăratul l-a primit în slujbă ca Gheneral-

Maior, dîndu-1 și un polc de călărime, ce se
NT

numia Tambulscoi-Dragonscoi-Polc; și, orîn-

duind 5.000 de soldați, împreună cu Ren Ghe­
CE

neralul și cu Toma Cantacuzino, li-a po­

runcit să meargă să iea cetatea Brăila ; la
care mergînd și încunjurînd-o, s’aîî speriat
I/

Turcii, și de bună voia lor au dat cetatea,

cu tocmeală să lase pe Turci Cu femeile și
AS

copiii lor să treacă peste Dunăre. Și așa

acești doi Ghenerali au intrat cu oastea
UI

lor, și au stăpînit Brăila. De la Brăila tot

atunci, la anul 1711, Toma Cantacuzino s’a
BC

23
 Y
— 854 —

AR
răpezit pînă la casa lui, la Filipeștii de
Pădure, unde acolo venind veste, la luna

IBR
lui Iulie, cum că s’a încheiat pacea Turci­
lor cu Roșia, și că împăratul Petru a pur­
ces spre Lehia, s’a temut numitul Cantacu-

YL
zino să meargă drept prin țară după împăra­
tul, fiindu-i frică să nu-1 prinză Turcii, ci a

SIT
trecut la Brașov în Transilvania, și s’a dus
la Petreburg tot într’acel an.
La anul 1717 s’a dus, cu știrea împăra­
ER
tului, la Transilvania, la Brașov, ca să facă
mijlocire sv-șl scoată cocoana și copilul din
NIV

Țara-Romînească, să o aducă la Roșia; pe

care a găsit-o la Brașov, izgonită de Cos-
tandin Brîncoveanu Voevod, unde împreună
LU

cu dînsa era și frate-său Matei Herescu,

fiul Cupariuluî Duca ; cu care împreună cu
toții au venit la Petreburg. La anul 1718
RA

a dat anaforâ la împăratul Petru cel Mare,

rugîndu-se să-l miluiască cu sate ; pe care
NT

l-a și miluit prin ucazul ce în jos s’arată:

Copia ucazului.
CE

«Din porunca împărăteștii Măriri către

dumnealui HatmanulScoropatschi.Nouă. Ma­
I/

relui împărat, și la a Noastră împărătească

Mărire cu plecăciune a cerut acel de Cava­
AS

lerie al Nostru Gheneral-Maior, Groful Toma

Cantacuzino, cum că. în trecutul an 1714,
UI

aflîndu-se el la Curtea Noastră, la Sanct-Pe-

treburg. după mila Măririi Noastre împă-
BC
 Y
— 355 —

AR
rătești s’a tost poruncit să se dea lui Grof

IBR
Cantacuzino, pentru hrana casei lui, în Ro­
șia Mică din satele hainilor, dar încă pînă
acuma nu i s’au dat, și, fiind că și venirea fa­

YL
miliei lui, pentru oare-care zăticniri, pînă
atunci nu sosise, de aceia și el din această
pricină, neavînd trebuință, s’a mulțămit cu

SIT
leafa împărăteștii Noastre Măriri. Dar acum,
după venirea familiei lui, are trebuință, nea­
ER
vînd nicăiri adăpostire, și aflînd cum că sînt
în Rosia-Mică sate d’ale hainilor, ale Miro-
vicilor, dintre cari și astăzi unul este pe
NIV

lingă Sveți, deci pentru aceia Noi, Marele

împărat, din a Noastră Mărire împărătească,
l-am dăruit pe dînsul, poruncind ca să i se
LU

dea lui aceste mal sus numite sate din Rosia-

Mică, ale Mirovicilor, pentru adăpostirea ca­
RA

sei, și încă mai ales pentru acei ce pot ră-

mînea pe urma lui. Si Noi, Marele împărat,
am dăruit, după însuși a Noastră împără­
NT

tească milostivire, pe acest al nostru Ghe-

neral-Maior Grof Cantacuzino, pentru a lui
CE

slujbă și pentru venirea din Valahia a fa­

miliei lui la dînsul, poruncind să i se dea
lui dintr’ale hainilor, ale Mirovicilor, la Pe-
I/

riaslov o casă, și la polcul Periaslovuhil.

AS

tot ale acestor Mirovici toată averea, cîtă o

țineau ei. Drept aceia poruncim ție, supu-
sule împărăteștii Noastre Măriri, Hatmanul
UI

oștirilor dintr’amîndouă întrunitele părți

ale Nistrului, Ivan IliovicI Scoropatschi, ca
BC
 Y
— 356 —

AR
să se dea acestui Grof Toma Cantacuzino
la Periaslov casa și averile Mirovicilor. Și

IBR
să urmezi după acea mai sus scrisă poruncă
a împărăteștii Noastre Măriri, și să dai pen­
tru aceasta știre la a Noastră Mărire. S’a

YL
scris în Moscva, Scaunul împărăteștii Noas­
tre Măriri, la anul 1718, Martie 20.

SIT
(Orighinalul este iscălit de însuși Mărirea
Sa împăratul:)
Petru.ER
Secretariu Petru Burbatov.
NIV

Luînd Toma Cantacuzino aceste sate întru

a sa stăpînire, a mai trăit arii trei, și a murit
LU

la anul 1721, tocmai în anul ce a încheiat

Roșia pacea cu Svețiax.
Fiul lui Toma Cantacuzino a murit încă
RA

trăind tată-său. Jupăneasa, soția numitului

Cantacuzino, a stăpînit aceste sate în toată
NT

viața ei: care murind la anul — și neavînd

de la soțul ei copii clironomi, au rămas satele
iar împărătești. Toma Cantacuzino a avut
CE

multă avere în Țara-Romînească: case, sate,

moșii, vii, munți, bălți, care toate acestea
I/

le-a stăpînit rudenia lui Cantacuzino, de la

pribegia lui, pînă la căderea Cantacuzinilor,
AS

— adecă pînă la anul 1716.

Atunci, domnind la Valahia Nicolae Ma-
UI

1 Cf. lorga, Doc. priv. la Constantin-Vodă Brfoicoveanu,

p. 51 ; Acte și fragm., I, p. 327.
BC
 Y
— 357 —

AR
vrocordat Voevod, le-a luat toate acestea

IBR
de la Cantacuzinî, cu cuvînt că nu se cuvine
pe hain să-1 clironomisească rudele, ci spre
pildă să se dea străinilor. Și așa, prin firman

YL
împărătesc, luîndu-le de la clironomî, le-a
dăruit cu ale lui hrisoave străinilor. Cele
maî multe le-a dat Dvornicului lordache

SIT
Crețulescu, ce acum le stăpînesc nepoții de
iii ai numitului Crețulescu. Multe a dat și
ER
Banului Manolache x, ce acum stăpînește mă­
năstirea Doamnei Bălașei, care Doamnă a
fost soție Banului Manolache, și care ea a
NIV

zidit această mănăstire. Așijderea, și Cos-

tandin Mavrocordat Voevod, urmînd tatălui
său Nicolae Voevod, a dăruit Brîncoveanuluî
LU

casele cele din București, A dăruit și la

mănăstirea Colții cîteva moșii, și rudele au
RA

rămas păgubașe.

Aci se cuvine a vorbi și de Matei He-

NT

rescu, de vreme ce el a fost cumnat numi­

tului Toma Cantacuzino. Acest al Hereștilor
CE

neam în vremea lui Șerban Cantacuzino

Voevod, cînd împăratul Leopold a cinstit, la
anul—,pe toată familia Cantacuzinilor cu titlul
I/

de Grofi, tot atunci a făcut Grof și pe Șerban

AS

Herescu. Numitul Matei Herescu s’a însurat

la Roșia cu —, și a născut cu dînsa copil.
UI

1 Lambrino. V. Soc. Brașovului, p. 153.

BC
 Y
— 358 =

AR
VI-A. Familia Spătarului

IBR
lORDACHE CaNTACUZINO, CE ESTE CEL DE AL
ȘASĂLEA FIU AL LUI COSTANDIN
Postelnicul.

YL
SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

Acest lordache Spătarul a fost cel mal

mic fiu al Postelnicului Costandin. A fost
I/

însurat cu —, de la care numai această fată,

AS

anume Maria, a rămas. lordache Spătarul

mult a umblat în părțile Evropel. Pe dînsul
foarte îl iubia Șerban Voevod, frate-său,
UI

și nu numai că era și el unit la ale lui

corespondenții, ci încă pe dînsul îl și tri-
BC
 Y
-- 359 —

AR
metea la împăratul Leopold, și era el

IBR
cunoscut de acest împărat. Șerban Voevod,
la a sa moarte, pe acest lordache l-a lăsat
_a fi diadoli Domniei lui. Dar, întîrnplîndu-se

YL
într’acea vreme el la Viena (după cum am
arătat pe larg la povestirea vieții lui Șer­
ban Voevod), atunci frații lui, Stolnicul

SIT
Costandin Cantacuzino și Spătarul Mihai,
aii rădicat Domn pe Costandin Brîncoveanu
ER
Voevod, și atunci, viind lordache de la Viena
la București, l-a făcut1 Costandin Voevod
Mare-Spătar. El a murit mai înnainte de
NIV

’anul, piuă a nu se deschide războiul Tur­

ci lor cu Roși a, și încă pînă a nu intra vrajba
'între Can tax-uzi ni cu Brîncoveanu.
U

Maria, fata lui lordache Spătarul, la Bu­

AL

curești s’a măritat după un Grec, anume

Paleologul, iar după familie Guliano 2, ce a
lăcuit în Valahia și care a murit în vremea
R

lui Ștefan Cantacuzino Voevod ; de la care

NT

i-a rămas ei un fiu, anume Toma. Maria, în

văduvia sa, în Domnia lui Nicolae Mavro-
CE

cordat Voevod, s’a învoit cu un boier grec

al lui Nicolae Voevod, anume Costandin
Zaguriano Vel Grămătic, ca să se mărite cu
I/

el. Dar Nicolae Voevod, ca unul ce și în-

AS

tr’acestea se amesteca, de nu lăsa nici cu­

nunia la voia învoiților, a zăticnit-o. Deci
Maria, vrînd să-1 iea pe acest Zaguriano, a
UI

’ L-a păstrat numai, se pare, în această boierie.

BC

2 V. mal sus, p nota 1.

 Y
— 360 —

AR
fugit cu dînsul, ca să se cunune peste Du­

IBR
năre ; după care trimițînd Nicolae Voevod.
i-au prins la Giurgiu, pînă a nu trece Du­
nărea, și, aducîndu-i la București, peZaguria-

YL
no l-a surgunit1 peste Dunăre, iar pe dînsa
a măritat-o fără voia ei după Vistierul Cos-
tandin Ramadan2, cu care Maria, măcar că

SIT
cu sila se măritase, dar cu toate acestea,
el fiind om bun, de cinste și de bun neam,
ER
a trăit ea cu dînsul prea bine; cu care a
născut și un fiu, anume Dumitrache, ce-i
zicea Bibică, și, murind Maria Cantacuzina
NIV

la anul 1731, a mai petrecut el văduv pînă

la anul 1735; atunci s’a însurat cu văduva
LU

Marelui-Logofăt CostandinVăcărescu, anume

Maria, ce ea avea de la Văcărescu numai
o fată, anume Ilinca, copilă de ani trei, și
RA

au trăit împreună pînă la anul 1738. Atunci,

intrînd ciuma fără veste, întîiu a murit
NT

fiu-său Dumitrache Bibică, care moarte, ne-

pricepînd-o părinții a fi ciumă, și neferin-
du-se, a murit și Vistierul Ramadan șr
CE

soția lui aceasta de a doua, Maria, ce era

fata Dvornicului lordache Crețulescu și a
soției lui, Doamnei Saftei, fetei lui Cos-
I/

tandin Voevod Brîncoveanu, scăpînd din

AS

ciumă numai acea mică copilă Ilinca. fata

Văcărescului; pe care a crescut-o moașă-sa
UI

1 In ms.: «exilat».
2 Vel Postelnic în Moldova, în a doua Domnie a
BC

lui Nicolae-Vodă (p. 341).

 Y
— 361 —

AR
Doamna Safta, pînă ce a venit în vîrstă la

IBR
anul 1748; atunci a măritat-o după Mihai
Cantacuzino, fiul Banului Matei, după cum
se arată înnapoi la viața lui Drăghici Can­

YL
tacuzino k
Să ne întoarcem iar la povestirea Casei
lui lordache Cantacuzino.

SIT
Toma Guliano: fiul cel mai mare al Măriei
Cantacuzino, ce-1 avea din Palaloga ; care
ER
Toma era împodobit cu frumuseță,'blind și
foarte gingaș: el s’a însurat la Valahia cu
Sanda, sora Păharnicului Nicolae Cernovo-
NIV

deanu, și a născut cu dînsa patru copii: doi

fii, anume loniță și Răducanu, și două fete,
anume Maria și Luxandra,
LU

Toma a murit la anul 1752, în Domnia lui

Matei Ghica Voevod.
loniță, fiul Tomei, la toate sămăna tată-
RA

său: s’a însurat la anul 1757 cu Maria, fata

Pîrvului, fiul Banului Matei Cantacuzino
NT

(după cum se arată la viața lui Drăgliici

Spătarul Cantacuzino) 1 2.
CE

A murit numitul loniță peste doi ani, la

anul 1759; de la care seminție n’a rămas.
Răducanu, fiul cel mai mic al Tomei, s’a
I/

însurat cu Maria, fata Vistierului lordache

Mavrodin, cu care are fii și fete, și cari as­
AS

tăzi trăiesc împreună la Valahia.

UI

1 P. 121, unde însă data e : 1747. Așa și mal jos.

2 Pp. 119, 180.
BC
 Y
— 362 —

AR
Maria, cea mai mare fată a Tomei, s’a

IBR
măritat după Paharnicul loniță Cîndescu.
Copii nu au. EI împreună lăcuiesc la Valahia.
Luxandra, a doua fată a Tomel, s’a mă­

YL
ritat iar la Țara-Romînească după fiul Ba­
nului Costandin Crețulescu, anume—, cu care
împreună trăiesc la Valahia.

SIT
lată toată povestirea Spătarului lordache
Cantacuzino, ce este al șasălea fiu al Pos­
telnicului Costandin, și a seminției ce pînă
ER
astăzi, la anul 1787, se trage din fie-sa Maria
Gulieneasa.
NIV

Cu aceasta aici se sfîrșește toată poves­

tirea întimplărilor Cantacuzinilor ce se trag
U

din Costandin Postelnicul, ce a venit la Va­

AL

lahia, și din soția lui, Doamna Elena, fiica

lui Șerban Basarab Voevod.
R

Așijderea și ghenealoghia fraților lui, a-

nume Mihai, ce a mers la Constantinopol, a
NT

lui Dimitrie, ce a mers la Crîm, și a lui lor-

dache, ce a mers la Moldova, — cu un cuvîntf
CE

toată ghenealoghia siralei Cantacuzinilor, ce

s’a prelungit a lor seminție din tată la fii
pînă astăzi, la anul 1787, și de aci înnainte
I/

cît va fi bunăvoința lui Dumnezeu.

AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
GhenealoghiI
ALE UNORA DINTRE FAMILIILE BOIEREȘTÎ CE

SIT
s’au rudit cu Cantacuzino CEÎ DE LA
Valahia, cum înnainte arată:

I.
ER
•
Familia Elenei, soția lui Mihai Cantacuzino,
NIV

fiul Banului Matei, ce tatăl ei a fost Văcăresc,

iar mumă-sa Crețulească: amîndouă aceste si nt
familii boierești însemnate de la Țara-Romi-
LU

nească.
Familia Văcărești lor.
RA

Neamul Văcăreștilor se trage din nobilii

de Transilvania, de la Făgăraș, încă din
NT

vremurile cele mai vechi. Neagoe Văcărescu,

fiul lui Dan Voevodul Făgărașului, și nepot
de soră a lui Radu Negru-Vodă, a fost cel
CE

d’intîiu care s’a coborît cu a sa familie în

Țara-Romînească, cu descălicarea Domniei
unchiului său la Cîmpulung1. Urmașii Văcă­
I/

rești pururea au fost socotiți în rîndul ce­

AS

lor d’intăiu boieri ai Țerii-Romînești, dar cu

UI

* V. dezvoltările ce a dat lenăchiță Văcărescu a-

cestel fabule (lorga. studii și doc., III, p. 76b fără a
vorbi de ale d-lul HasdeO, în Vodil.
BC
 Y
— 364 —

AR
toate acestea mai tîrziu ei și-au slăvit nea­

IBR
mul lor și mai mult prin vrednicii și pa-
triotismos.
lanache sau Ioan Văcărescu a fost unul

YL
dintr’acei cari și-au înălțat și și-au slăvit nu­
mele familiei sale. Acest lanache era frate
vitreg cu Doamna lui Costandin Brînco-

SIT
veanu Voevod, și sfetnic al lui, pe care d’in-
tăiu l-a făcut Mare-Agă, apoi Mare-Ohicer.
A fost el om bogat și cu mare ipolipsis. Pe
ER
dînsul l-a omorît Poarta la anul 1714, cînd
a omorît și pe Costandin Brîncoveanu
NIV

Voevod h
Numitul lanache Văcărescu a fost însurat
cu sora lui Bîrcă, Mare-Logofăt al Domniei
U

Valahiei12, și a născut cu soția sa patru fii

și patru fete.
AL

Fui Clucerului Ianache Vâcărescul.

R
NT

l-iu. Costandin Văcărescu, ce de tînăr

s’a înnălțat a fi Mare-Vistier, apoi Mare-Lo­
gofăt, în Domnia lui Nicolae Mavrocordat
CE

Voevod: om cinstit și cu bun ipolipsis; el

a fost însurat cu Maria, fata Marelui-Vornic
lordache Crețulescu (pentru a căruia fami­
I/

lie mai în jos se va cuvînta). El a murit la

AS

anul 1732 3, și i-a rămas o fată:

UI

1 Cf. 1st. Ut. rom., I, pp. 201-2. Așa e să se îndrepte

la p. 131 din vol. II? Cf. și Cron. muntene, p. 107 n. 4.
2 Diicul Rudeanu?
BC

8 V. 1st. Ut. rom., I, p. 200 și urm.

 Y
— 365 —

AR
Elena, fata lui Costandin Văcărescu și a

IBR
Măriei, soției lui, s’a măritat la anul 1747
cu Mihai Cantacuzino, fiul Banului Matei,
din siraua lui Drăghici Spătarul; cu care

YL
a născut patru fete, ce se arată anume, la
familia celor ce se trag din Spătarul Dră­
ghici Cantacuzino x.

SIT
2-lea. Barbu Văcărescu, ce a fost trecut
toate boieriile cele mari ale Valahiei: a fost
Mare-Vistier, Mare-Logofăt, Mare-Vornic și
ER
la cea după urmă Mare-Ban Craiovei 12.
El dintru întîiu a fost însurat cu Safta,
NIV

fata Spătarului Răducanu Cantucuzino, fra­

tele lui Ștefan Voevod, de care s’a des­
părțit încă trăind. Cu dînsa a avut o fată,
LU

ce a murit mică copilă, și, însurîndu-se de

al doilea cu Luxandra, Moldoveancă, sora
Marelui-Logofăt Costandin Roset, ce era
RA

tată Doamnei Ecaterinel a lui Costandin

Mavrocordat Voevod, a născut cu soția lui
NT

iar numai o fată.

Maria, fata Barbului Văcărescu, s’a mă­
CE

ritat la anul 1750 după Dumitrache Ghica,

ce a lăcuit la Valahia, și ce este fiii Dra­
gomanului Alexandru Ghica, pe care l-a o-
I/

morît Poarta (la familia Ghichii, se va arăta

și copiii numitului Dumitrache Ghica).
AS

Pe Barbu Văcărescu l-a surgunit3 Costan-

UI

1 V. mal sus, p. 196.

2 V. lat. IU. rom., I, p. 202 ; II, pp. 131-2.
3 In ms. «exilat».
BC
 Y
— 366 —

AR
din Gehan Voevod la Chipru, în anul 1755,
și, scoțîndu-1 din surgun '• Costandin Mavro-

IBR
cordat Voevod, la anul 1756,—viind pe drum,
a murit la Iconia, și, trimețînd jupîneasa lui,

YL
i-au adus trupul, și l-a îngropat în Valaliia,
la mănăstirea ce se numește Văcărești, ce
este zidită de București aproape.

SIT
3. Ștefan Văcărescu a fost Mare-Vistier
și Mare-Spătar. El a fost surgunit împreună
cu frate-său Barbu la Chipru, din care pri­
ER
cină pe larg se arată în povestirea Canta-
cuzinilor, la fața 128.
NIV

Numitul Ștefan a fost însurat cu Caterina,

fata lui Donea Vistierul. A murit la anul
1761, și i-a rămas o fată și un fiu, cum în
U

jos se arată 12:

AL

1 In ms.: «exilat>.
2 Pentru Donea dau aici un act, care are și însem­
R

nătatea de a lămuri mal bine genealogia lui Ioan

NT

Neculcea:
Bibi. Ac. 2tow».,87/LXXX. < Costandin Done biv Vel Șă-
trar, fiiu răp.Done biv Vel Vist, a Țăril-RumăneștI, adi-„
CE

verez cu aciastă adevărată scrisoare a me la măna dura,

vărului Alexandru Neculce, biv Vel Stol., fiiu dura. răp.
loan Neculce biv Vel Vornic, cl-aă fost frate maică-
me Sandii, să-s știe că moșiile cl-afi avut maică-me
I/

la țara Moldovii, rânduite cu izvod de îrapărțală în

parte maică-me din anul 7210, acele moșii nu s’au
AS

mai căutat din parte noastră de atunci și păn acum,

iar acmu, întămplăndu-să de am venit singur eă aici
la Moldova, de am făcut cercetare moșiilor, pentru
UI

alte moșii ce sănt arătate anume la izvodul de îm-

părțnlă. n’aîî rămas nici o pricină între noi, numai
BC

pentru un sat Călineștil la Ținut EșiI, care la izvo-

 Y
— 367 —

AR
Maria, fata lui Stefan, trăind tată-său, a

IBR
măritat-o după Nicolae, fiul lui Costandin
Brîncoveanu Mare-Logofăt, cu care a năs­
cut un fiu, și, la anul 1758, a despărțit-o

YL
bărbată-său, în care an, peste cîteva luni,
i-au murit și copilul; iar numita Maria tră­
iește la București, ne mai măritîndu-se după

SIT
altul.
Ioan, fiul lui Ștefan Văcărescu, de tînăr
a ajuns Mare-Vistier, ajutîndu-se după ru­
ER
denie, ce avea soție pe Elena, fata lui Ia­
NIV

dul de împărțală aii fost venit tot în parte maică-

mfc, dar să află scris tot într’acel izvod de împăr-
țală, să-s vănză acel sat pentru cheltuiala nunții
niaică-me, bez alt sat, Pohărlăuțil, la Ținutul Cernăuții,
LU

ce s’ah lăsat din mijloc să-s vănză, tij pentru zăstre

niaică-me, și, căt pentru cheltuiala răposatului nenil
Vornic Ioan, adiveriază la un izvod a lui Ștefan
RA

Luca, 3-ti logf., cl-aU fost ținut iar pe o soră a mai-

că-me, anume Maria, în care izvod arată că au cu­
prins cheltuiala nenil Vornicul cu zăstrea niaică-me
NT

șapte sute patruzăcl și opt lei, opt potronicl; pentru

care bani au rămas să-s vănză satul Călineștil, și nu
1-aă vândut pănă acum, și dumnealui vărul Alexandru
CE

mi-au dat voia să-I întorc banii dumnealui ce-s scris

mal sus, însi și mal glos, priimind să-I dau și să-mi
răscumpăr moșie, dar eii, neflind trebuitor la Moldova,
I/

nu mi-aîi. tribuit, si ni-am învoit și ni-am așăzat ca

să rămăi satul Călineștil a d. vărului Alixandru drept
AS

acel bani, care sănt mal sus scriș, și i-am dat și

toate scrisorile cele vechi .ale Călineștilor, însă
pentru un sat anume VaslăuțiI, la Ținutul Cernăuții,
UI

ce am înțăles că-1 țăne vărul Toma Luca Stolnic,

să-mi caut eu giudecata cu vărul meă Toma, pentru
acel sat, iar cu vărul Alexandru ci-ara avut între
BC
 Y
— 368 —

AR
covache Spătarul1, și soră cu Doamna lui
Grigorie Ghica Voevod cel după urmă; cu

IBR
care a născut un copil, ce trăiește cu tată-său
la București. Jupîneasa numitului Văcărescu

YL
a murit, și, însurîndu-se de al doilea cu
Domnița fata lui Calimah Voevod2, și, mu­
rind și aceasta, a luat, al treilea, pe Dom­

SIT
nița fata lui Carageâ Voevod; cu care as­
tăzi trăiește 3.
4. Radu Văcărescu, ce a fost Mare-Spătar
ER
noi toate li-am așăzat, nici i-ain rămas dum: dator
NIV

cu nimicii, nici dumnealui mie. Și aciasta așăzare

s’aii făcut de bună voia noastră, dinnainte și altor
boieri, ce sănt iscălit mal glos ; și pentru mal mare
credință ni-am dat scrisori unu la măna altuia, și am
U

iscălit. în laș, let 7269, Săptv. 18.

Costandin Done adeverez.
AL

Ion Bogdan Vel Logf., Mihail Sturzea Vornic, Di­

mitrie Paladi Vel Vornic, Vasilie Roset Hatman.
R

Lupul Balș Vel Vornic, Vasile Razul Hatman, lor-

dache Cantacozino biv Vel Păharnic, lordachi Balș
NT

Vornic, Vasile Costachi Stolnic, Vasile Buhăescu biv

Vel Păharnic, martur. Ștefan Buhăescu biv Vel Co­
mis martur.
CE

Adastă copie poslăduindu-să din cuvînt în cuvînt

cu cel adevărat zapis, ce să află la dumnealui Spă­
tar Ioan Neculcea, și fiind întocma, s’aă încredințat
I/

de cătră noi. 1813, Iulie 15.

Dimitrie Sturza Vel Logofăt.... Vel Vornic.»
AS

1 Rizu.
2 E fals. lenăchiță n’a luat nici o dată o Domniță
Calimah, ci pe o Elena Carageâ, înnainte de Dom­
UI

nița Ecaterina Carageâ. V. 1st. Iii. rom., II, p. 137.

3 Pentru biografia lui lenachi, v. ibid., în tablă.
BC
 Y
- 369 —

AR
și Mare-Vornic: întîiu a fost însurat cu

IBR
llinca fata Băleanulul, de la care i-a ră­
mas un fiu, anume Costandin, și, murind Bă-
leanca, s’a însurat Radu Văcărescu cu o

YL
Greacă, anume Venețiana, ce după muma
este Rusetoaie. Numitul Văcărescu a murit
la anul 1778 h

SIT
Fui luI Radu Văcărescu.
ER
Costandin, ce s’a însurat cu fata lui Cos­
tandin Crețulescu.
NIV
Ștefan | w ,r ,.
Barbu j nascuV (‘in Venețiana.
Maria, tot din Venețiana, măritată după
LU

fiul lui Costandin Filipescu.

Fetele Clucerului Ian ache Văcărescu.

RA

1. Maria, ce a fost măritată după Istrate

Urdăreanu, ce era nepot de fată lui Șerban
NT

Cantacuzino Voevod, și, despărțindu-se de

el, s’a măritat după un grec Iani[ni]ot, anume
Panait Cămărașul. Dintr’însa seminție n’a
CE

rămas.
2. llinca, s’a măritat după Clucerul Șer­
I/

ban Cîndescu, vechili neam de boieri ai Va-

lahiei, ce se numește Mihălești, iar Cîndescu
AS

îi zice după sat. Dintr’înșii se trag acei ce

trăiesc pînă astăzi Cîndești la Valahia 12.
UI

1 V. lat. Ut. rom., II, p. 132, n. 10.

2 Cf. lat. Ut. rom., I, p. 202.
BC

21
 Y
— 370 —

AR
3. Bălașa: s’a măritat după Barbu, fiul
Slugeruluî lorgu Grecul de[la] Constantino-

IBR
pol, ce s’a lăcuit înValahia; de la care a rămas
un fiu, anume Costandin, ce s’a numit după
sat Costescu, și o fată, anume Stanca, ce

YL
s’a măritat la Valahia cu Costandin Ca-
targiu.

SIT
4. Neacșa, s’a măritat după Șătrarul Mi­
hai Dedulescu; de la care seminție n’a rămas.
ER
U NIV
R AL
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
IL
Familia Crețuleștilor, din care după

SIT
MUMĂ SE TRAGE ELENA, SOȚIA LU1 M1HAÎ
Cantacuzino.
ER
Neamul Crețuleștilor este vechiu, și chiar
familie de baștină Romîni: nu sînt dintre
cele după vremi mai în urmă venite neamuri;
NIV

mulți, și la multe vremi, dintr’acest neam

une ori au stătut boieri mari, alte ori au
LU

scăzut, cum aceasta se întîmplă adesea ’n

lume, — încă și la acele vestite neamuri.
lordache Crețulescu, fiind încă scăpătat,
RA

tînăr și fără părinți, La luat Costandin

Brîncoveanu Voevod ginere (aceasta este
dovadă că era familia Crețuleștilor dintre
NT

neamurile cele mari ale Valahieî). îndată

ce Brîncoveanu a măritat pe fie-sa, Dom­
CE

nița Safta, cu numitul lordache Crețulescu b

întîiu l-a făcut Mare-Cămăraș, apoi Postel­
nic. La anul 1714, cînd a scos din Domnie
I/

pe socru-său, atunci cu dînsul aii dus la Con-

AS

stantinopol și pe toți ginerii lui, între cari

a dus și pe Crețulescu, și, după ce Poarta
UI

1 La 12 Maiu 1700 (lorga, Doc. priv. la Coi&tantin-

Vodă Brîncoveanu, p. 168).
BC
 Y
— 372 —

AR
a tăiat pe Brîncoveanu, atunci pe toți gi­
nerii, cu Doamna împreună, i-au surgunitia

IBR
Chitaiu, și s’au întors în țară după scoate­
rea din Domnie a lui Ștefan Cantacuzino
Voevod, cînd la Valahia domnia Nicolae

YL
Mavrocordat Voevod, în anul 1716.
Să prelungim oarece povestirea pentru

SIT
lordache Crețulescu, fiind-că a stătut un
deosebit cu deosebită norocire la toate,
La vederea lui se părea a fi prost, tăcut;
ER
prea puțin vorbia, și mai nici odată nu intra
< în glume; iubitor de biserică: vara, iarna,
NIV
ploae, zăpadă, ger, el trebuia să meargă la
biserică de la ortros în toate zilele; mită,
pentru ori-ce treabă ar fi putut face, nu lua ;
LU

lîngă aceasta prea scump la cheltuiala casei

era, și prost îmbrăcate slugile lui; bani îm­
prumut nici cum nu da, măcar cu întreit
RA

preț de zăloage.
Pe dînsul l-a făcut Nicolae Mavrocordat
NT

Voevod Mare-Vornic, în anul 1719, și a fost

neschimbat într’această boierie, și neconte­
nit la toți Domnii, pînă ce-a murit, la anul
CE

1746, în ziua de Sfînta Treime ; patruzeci

de ani a trăit cu soția sa Doamna Safta,
I/

care după moartea lui a murit și ea, la

anul 1747, Fevruarie 1.
AS

El nici o dată nu s’a amestecat a pîrî pe

vr’un Domn (avea a lui parimie, de zicea :
UI

«cine va fi rînduit de la Dumnezeu, să vie

BC
 Y
— 373 —

AR
sănătos ; pe care-1 va scoate, să umble să­
nătos»).

IBR
Era drept judecător, nefățarnic; nici în­
suși Domnilor nu le făcea colachii, ci tot­
deauna vorbia drept, fără sfială. Cu aces­

YL
tea și cu toată acea după vedere a lui pros­
time, toți Domnii, nu numai că nu stricau

SIT
judecățile cele hotărîte de dînsul, ci încă și
se temeau de el.
Toți boierii îl aveau în evlavie; puțini cari
ER
nu-1 iubiau, și aceia se rușinau de elcîndîl ve­
deau. La casa lui petrecea cu soția sa, cu fiii,
NIV
cu nurorile, și prea cu puțini dintr’acei mai
mici, deosebiți prieteni ai casei sale ; el nici
odată nu vorbia în casa sa de ori-ce din
LU

cele ce se întîmplau la Curte, sau de casele

altora; nici odată din București nu ieșia, să
meargă la satele lui. A trăit pănă și-a în­
RA

surat pe toți fiii săi, cum în jos s’arată.

Trupul lui s’a îngropat la Mitropolie în
NT

București, unde s’a adunat tot norodul Bu­

cureștilor, cu femeile și cu copiii lor; încă și
țeranii ce se întînjplase veniți de la sate,
CE

plîngîndu-1 toți cu glas mare, zicînd că a

murit tatăl lor și stîlpul Țerii-Romîneștl.
După moarte-I au rămas multe și scumpe
I/

scule, mulți bani, afară din multe milostenii

AS

și mari ce a orînduit pe la Ierusalim, la

Sfînta Gora, la Sinaia cea Mare, și saran-
dare la multe biserici în țară și milostenii.
UI

Au rămas și la patru fii al lui, la fiecare

BC
 Y
— 374 —

AR
cîte 160 pungi de bani, și soției sale ase­

IBR
menea o parte; care ea avea și deosebiți ai
ei 100 de pungi; ce după moarte-i i-au îm­
părțit iar acești patru fii.

YL
Fiii Vornicului Iordache Crețulescu și
AI SOȚIEÎ SALE, DOAMNEI SAFTEi.

SIT
1. Maria: a fost cea mai mare fată a lor,
pe care, încă trăind ei, au măritat-o după
ER
Logofătul Costandin Văcărescu, cum mai în
sus s’arată; cu care a născut numai o fată,
NIV
anume Elena. Numitul soțul ei, Văcărescu,
a murit în anul 1732, și s’a măritat Maria
a) doilea rînd cu Vistierul Costandin Ra­
LU

madan; cu care copii n’a făcut, și, încă tră­

ind tată-său Crețulescu și mumă-sa Doamna
Safta, a murit Maria, împreună cu soțul ei,
RA

de ciumă, în anul 1740, tot într’o săptămînă.

Elena sau Ilinca, fata Măriei Crețuleasca și
NT

a lui Costandin Văcărescu, fiind de ani trei,

la moartea mumei sale, a luat-o moașă-sa
Doamna Safta, și a crescut-o pînă ce a ve­
CE

nit în vîrstă de ani 15; atunci a măritat-o

după Vistierul Mihai Cantacuzino, fiul Ba­
I/

nului Matei; cu care a trăit ani 16, și a năs­

cut fii și fete 16, cari au murit mici, rămî-
AS

ind lui Cantacuzino de la dînsa, la moartea

ei, în anul 1763, dintr’acești copii numai patru
UI

fete, anume: Maria, Păuna, Smaranda și

Luxandra, mici copile, pe care le-a eres-
BC
 Y
— 375 —

AR
cut tatăl lor Cantacuzino, cum se arată la

IBR
siraua Spătarului Drăghici Cantacuzino1.
2. Radu Crețulescu, fiul Vornicului lor-
dache, și frate Mariel, a fost la Valahia Mare-

YL
Comis: s’a însurat cu Safta, fata Păharnicu-
lui State Leurdeanu, ce avea soție pe sora
lui Ștefan Cantacuzino Voevod; cu care a

SIT
născut un fiu, anume lordaclie Crețulescu,
rce s’a însurat cu Maria, fata lui Matei, ne­
pot lui Șerban Cantacuzino Voevod. A avut
ER
Radu Crețulescu și trei fete, anume:
l-a. Ilinca, ce s’a măritat după Stolnicul
NIV
Sandu Bucșănescu; de la care, murind amîn-
doi, n’a rămas de la ei seminție.
A doua fată s’a măritat după un Pantazi
LU

Bulgarul, ce s’a lăcuit în Valahia; de la

care asemenea copii n’au rămas.
A treia fată s’a măritat după Glogoveanu,
RA

boier de la Craiova, cari amîndoi trăiesc, și

au și copii.
NT

3. Costandin Crețulescu, Mare-Ban al Cra-

iovei: s’a însurat cu Smaranda, fata lui
Andronache Mare-Vistier, ce de feliul său
CE

era Hiot, și, însurîndu-se la Valahia, s’a nu­

mit Caliarh ; dar norodul i-a dat nume de
I/

Florescu, după familia soției lui. Murind Cos­

tandin Crețulescu, i-au rămas acești mai în
AS

jos arătați copii :

a) Costandin, ce s’a însurat cu Luxandra,
UI

1 V. p. 120 și urm.
BC
 Y
— 376 —

AR
fata Paharnicului Tomei Guliano, fiul Măriei
Paleoloagei Cantacuzino.

IBR
6) Manolache, ce s’a însurat cu fata Vor­
nicului Dumitrașcu Racoviță, a căreia mumă
era Ilinca, fata Spătarului Mihai Cantacuzino.

YL
c) O fată a Banului Crețulescu, ce s’a mă­
ritat după feciorul lui Bănică Brezoianu,

SIT
ce-i zicea pe poreclă Scumpici.
d) Altă fată s’a măritat după Costandin
Crețulescu (?).
ER
e) Istrate, iar fiu al Banului Costandin
Crețulescu.
NIV
4. Toma, fiul Vornicului lordache Crețu­
lescu, a fost Mare-Ban și însurat cu Mol­
doveancă, de familia Ruset, vară primară cu
LU

Doamna Ecaterina, soția lui Costandin Ma-

vrocordat Voevod. A avut Toma cu soția
sa acești copii ce în jos arată:
RA

Sultana, fata Tomei Crețulescu : a mări­

tat-o după Clucerul Radu Slătineanu.
NT

Altă fată a măritat-o după Costandin,

feciorul Stolnicului Dumitrache Geanoglu,
ce de fel era Grec, însurat la Craiova cu
CE

fata Clucerului Costandin Obedeanu.

Are Toma Crețulescu și un fiu anume —.
I/

5. Nicolae, cel mai mic fiu al Vornicului

Jordache Crețulescu, murind tînăr, n’a ajuns
AS

la boieriile cele mari.

El a fost însurat cu Bălașa, fata lui Tu-
UI

dorache Guliano și a soției lui Zoița, fata

Păianului (numita Bălașa a mai avut o soră,
BC
 Y
— 377

AR
anume Doamna Maria, ce a fost măritată
după Ioan Mavrocordat Voevod, fiul lui Ni­

IBR
colae Voevod.
Numitului Nicolae Crețulescu nu i-au ră­
mas copii, șijupîneasa lui Bălașa, văduvind,

YL
nu s’a mai măritat.
Mai este la Valaliia o familie de Crețu-

SIT
lești, ce pe poreclă li zic: Pădure. Unul
dintr’această familie, tot în vremea Vorni­
cului lordaclie Crețulescu, era Mare-Stolnic
ER
și însurat cu Zoița, fata lui Beizadea Matei
[Ruset], ce-i zicea Sărăcilă, fiu al lui Antonie
Ruset Voevod, ce a domnit la Moldova.
NIV

Acest Stolnicul Crețulescul sau Pădure

a avut un fiu și doue fete, anume :
LU

Matei Crețulescu Pădure; s’a însurat cu

fata Grădișteanului: au fii și fete, ce trăiesc
la București k
RA

1 Matei a avut un fiii și două fete : Fiu-său Cămi­

narul loniță Crețulescu a ținut pe fata Niculescului,
NT

și fetele, una pe Mihălescul, alta pe Brezoianu.

Căminarul loniță Crețulescu a avut doi fii : 1.
Stolnicul Costache Crețulescu, care s’a însurat, în
CE

anul 1908, Septembre 20, cu Smaranda, fata Clucerului

Ștefăn.ică Conduratu. 2. Comisul lordache Crețu­
lescu, mort fără de copii, în anul 1822.
I/

Stolnicul Costache Crețulescu, care a murit tînăr,

în anul 1814, Iunie 28: n’a lăsat decît o fată, Luxan-
AS

dra, care s’a măritat în anul 1830, la 8 Iunie, cu Ma-

rele-Vornic Grigorie Cantacuzino, mort la Viena, în
anul 1949, și singurul frate a lui Costache Cantacu­
UI

zino, fostul Caimacam al Țerii-Romînești în 1848 și

1819. (Adaus aflător în manuscript).
BC
 Y
— 378 —

AR
Safta, sora lui Matei, s’a măritat după

IBR
Stolnicul Mihaî Fălcoianu.
Zoița, sora Safteî și a lui Matei, s’a mă­
ritat după Costandin fiul Cămărașului Asan.

YL
Atîta este cuprinderea neamului Crețu-
leștilor.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
III.

SIT
Neamul lui Emanuil Vatațe,
soțul MarieI, fiicei lui Mihail Cantacu-
ER
zino, fiul Banului Matei
Cantacuzino.
NIV
Pentru familia Vataților scrie Carol Diu-
canj, ce a strîns familiile împăraților Ră­
săritului, de la Bizanț, la tomul XXI, cap.
LU

38, foaia 181 ; începîndu-se cum în jos s’a-

rată:
«Familia Vataților și familia Vranilor se
RA

trage de la Adrianopol. Schilițes, la foaia

704, scrie așa:
NT

«Cum că un Vatațe (fără a-I scrie numele)

s’a sălășluit cu toată familia lui la Curtea
lui Samuil, Craiul Bulgariei, în anul 1000,
CE

fiind-că aflase el cum că împăratul Vasilie

vrea să-1 închiză în temniță, prepuindu-1
cum că are el în taină corespondenție cu
I/

Craiul Bulgariei.
AS

«loan Vatațe: pentru acesta scrie la Isto­

rie că s’a unit cu Tornic, ce se făcuse tiran
în Constantinopol; pe carii prinzîndu-I Co-
UI

standin împăratul Monomahul, i-a orbit pe

amîndoi în anul 1048.
BC
 Y
— 380 —

AR
«Teodor Vatațe, ce s’a însurat cu sora îm­
păratului MânuiI Comnino, care după aceasta

IBR
se cunoaște că neamul Vataților era mare
neam.

YL
«Pe acest Vatațe numitul împărat la multe
războaie l-a trimis cu oștirile, ca archistra-
teg. A născut cu soția sa doi fii, anume

SIT
Andronic și Ioan, scrie Chinam.
«Andronic Vatațe, fiul lui Teodor, a murit
în războiu, fiind archistrateg împotriva Tur­
ER
cilor Capadocliiei, la anul 1175; scrie Nichi-
tas, cartea a Vl-a, număr 2.
NIV

«loan, fratele lui Andronic, s’a numit după

neamul mume-si Comnino, pe care împăratul
Manuil l-a făcut Mare-Domestic și Prefect
LU

la Trachia Asiei, și, fiind trimis ca căpetenie

oștilor grecești, la războiul împotriva Tur­
cilor, a făcut slăvită biruință. După aceasta,
RA

curînd s’a împotrivit lui Andronic, ce umbla

să se facă tiran. Numitul Ioan a murit la
NT

anul 1182. Scrie Nichitas, cartea Vl-a, nu­

mărul 7, cum că i-au rămas doi fii, anume:
CE

«Manuil și Alexe Vatațe, cari s’au numit

Comnini, ca și tatăl lor; pe cari Andronic
Tiranul i-a orbit pe amîndoi.
I/

«Pe Alexe Vatațe Comnino, cu toate că era

orb, l-a făcut împăratul Isaachie Anghel archi­
AS

strateg peste oștile ce le-a trimes împotriva

lui Isaachie Comnino, la ostrovul Chiprului;
UI

unde scrie Nichitas, cartea I, numărul 5, că,

biruind Comnino, a prins pe Alexe Vatațe.
BC
 Y
— 381 —

AR
«Altă familie din neamul Vataților.

IBR
«Leon Vatațe, în Domnia împăratului Ma-
nuil Comnino, era archistrateg poște ostile
grecești împotriva Ungurilor.

YL
«Vasile Vatațe, împreună cu Leon Vatațe,
scrie Nichitas cum că, cu toate că nu era
de mare familie, a luat mari stăpîniri, ru-

SIT
dindu-se și cu împăratul Isaachie. împăratul
Angliei a însurat pe numitul Vasile Vatațe
ER
cu vară-sa, ce era soră cu Costandin Anghel,
și a făcut pe cumnatu-său Vasile Vatațe
Mare-Domestic al Apusului și Ducă de
NIV
Trachia.
«El a biruit ceata lui Mangaf, ce era să
se facă tiran la Constantinopol. După a-
LU

ceasta a murit Vatațe la anul 1193, în răz­

boiul împotriva Bulgarilor.
RA

«loan Vatațe, ce era Protovistiarios, avea

soție pe Irina, fata împăratului Teodor Las­
car, ce, în vreme ce stăpîniau Latinii Cons-
NT

tantinopolul, atunci numitul Lascar împă­

răția în Asia, la Nichea. Numita Irină, cînd
CE

s’a măritat după Vatațe, era văduvă a lui

Andronic Paleologul.
«Acest Ioan Vatațe a rămas împărat după
I/

socru-său Lascar. Scrie Acropolitul și Pahi-

mere, cartea XI, cap. 15, cum că Ioan Va­
AS

tațe se trăgea din Didimotihul Trachiei;

după care se cunoaște că a fost tot dintPo
UI

familie cu Vatații cel de la Adrianopol.

BC
 Y
— 382 —

AR
«Pe acest Ioan, unii din istorici îl numesc
Ducas, care poate că strămoșii lor se ru-

IBR
dise cu familia Duchilor.
«Numitul Ioan Vatațe împăratul, murindu-I
împărăteasa sa Irina Lascaria, s’a însurat

YL
de al doilea cu Ana, fată din țiitoare a lui
Frideric al II-lea, împăratul Apusului, și

SIT
soră a lui Manfred, Craiul Sițilieî, la anul
1241. A împărățit Ioan Vatațe la Nichea ani
S3. în războaie a făcut mari izbînzi, și a
ER
murit în vîrstă de ani 60, la anul 1255.
«Teodor Vatațe, fiul lui loan și al Irinei,
NIV
care după mumă-sa s’a numit Lascaris, era
în vîrstă de ani 33; a rămas împărat după
tată-său și, împărățind ani 3, luni 10, a mu­
U

rit în anul 1259. El a fost însurat cu Elena,

fata lui Asan, Craiul Bulgariei.
AL

«Fui luI Teodor Vatațe

R

Lascar Împăratul si aî soție! lui,

NT

Elene! Asani!.
«Ioan Lascar, ce a fost în vîrstă de 6 ani
CE

cînd a murit tată-său (scrie Grigoras, car­

tea IlI-a, fața 45), că a fost lăsat supt epi-
tropia lui Muzalon, Proto-Vistieriul, om foarte
I/

înțelept ; pe care epitrop l-a omorît în bi­

AS

serică Mihail Paleologul, Marele-Domestic,

și după aceasta a răpit împărăția, și, orbind
pe Ioan, fiul împăratului, l-a surgunit1 într’o
UI

1 în ms. «exilat».
BC
 Y
— 383 —

AR
cetate în Vitinia, unde el a trăit pană la
vremea ce a împărățit Andronic Paleologul

IBR
cel bătrîn; care într’adins a mers la Asia,
ca să facă pe Ioan Lascar să paretisească
dreptul împărăției asupra lui.

YL
«Trina Lascara, fata lui Teodor împăratul,
era măritată după Costandin Tehui, Craiul

SIT
Bulgariei. Nichifor Grigoras, cartea a IV-a,
fața 66, pe această Irină o numește Teo­
dora, și zice că a fost măritată după Matei
ER
de Valencur. Istoricii Ispaniei scriu cum
că această Irină a avut o fată, pe Violanta,
ce a fost măritată după Petru de Aragon,
NIV

boier de Axerva, ce a fost nepot de fiu al

lui lacov celui d’intîiu, ce fost Craiu de
LU

Aragon ; dar Biserica i-a despărțit, căci că

acest Craiu (sic) era însurat cu Maria, fiica
Ferdinandii de Luna.
RA

«Maria Lascara, sora Irinei, scrie Acropo-

litul, cap. 49, că a fost măritată după Ni­
chifor Anghel Comnino, Despotul Etoliel; ce
NT

era fiul lui Mihail Despotul.

«Teodora Lascara, sora Măriei, scrie Gri­
CE

goras, cartea IV, fața 66, cum că Mihail

Paleologul, răpitorul împărăției, temîndu-se
ca nu cumva, măritîndu-se ea cu vre-un ev-
I/

ghenis, va căuta dreptul a se pune împărat,

AS

a măritat-o după un Francez ce venise la

Peloponis; cu această tocmeală, să o ducă
la patria lui. Pe acesta îl chema Matei de
UI
BC
 Y
— 384 —

AR
Valencur, născut în pămîntul Grofiei de Ha-
nonia.

IBR
«Evdoxia, sora Teodorei Lascara: tot atunci
acest răpitor Paleologul a măritat-o după

YL
Guliem, Grof de Liguria; ai căror fii au luat
nume de La scări.
«Scrie Ioan Mariana, cum că la Alfons al

SIT
XI-lea, Craiul Castiliei, se afla o fatăVatațină.
Dar, care să fi fost acea fată, nu se știe;
fără numai gîndim că această Evdoxie să
ER
ti fost la Curtea lui Alfos.
«Altă fată, soră vitregă cu aceste patru mai
NIV

sus arătate, ce era iar fiică a lui Teodor

împăratul, dintr’o țiitoare, a fost măritată
după Vințeslau, nobil al Bulgariei.
LU

Acel d’intîiu împărat Ioan Vatațe, gine­

rele lui Lascar, a mai avut un frate, anume
Isaachie, acest numit Ducas, și ce a fost Pro-
RA

tostrator.
«loan, fiul lui Isaachie Vatațe Ducas, și ne­
NT

potul împăratului, s’a însurat cu Evdoxia,

fata Despotului Ioan Anghel, și, murind jel
CE

tînăr, i-a rămas numai o fată, anume Teo­

dora ; pe care crescînd-o moșu-său, a mări­
tat-o după Mihail Paleologul, cel ce pe urmă
I/

a răpit împărăția de la acel tînăr Ioan Va­

tațe Lascar.
AS

«Din familia Vataților a fost și la vremea

Paleologhilor, după cum se dovedește din Is­
UI

toria împăratului Ioan Carrtacuzino, scriind •

pentru Ioan Vatațe, ce era Gubernator la
BC
 Y
— 385 —

AR
Dimotihu, și mare vînător și stratopedarch,
care a murit de mîna Turcilor].

IBR
«După aceștia a rămas la Constantinopol
familia ce se numesc Diplovatați, trăgîn-
du-se, atît după tată cît și după mumă, tot

YL
din neamul Vataților. Scrie Franțisc Filelful,
la cartea XII, puntul (!) 243, cum că, după ce

SIT
au luat Turcii Constantinopolul, atunci din
familia Vataților trei familii au trecut la
Italia.»
ER
Pînă aici scrie Carol Diucanj pentru Vatați.
NIV
Cei din urmă Vatați, ce se trag din
FAMILIA CELOR RĂMAȘÎ LA
Constantinopol.
LU

Evanghelinos Vatațe a avut doi fii, anume:

Grigorie și Vasile. Acest după urmă nu s’a
RA

însurat.
Grigorie Vatațe, născut în Constantino­
pol: acolo s’a însurat cu Smaranda, fata lui
NT

Emanuil Roset; a venit la Valahia, și a avut

boierie Mare-Stolnic. A îțiurit la anul 1756,
CE

cărui i-au rămas două fiice, care în jos se arată.

Costache Vatațe, fiul lui Grigorie, s’a în­
surat cu Smaranda Greaca, fata Paharnicu­
I/

lui Sculi. A murit Costache la anul 1767,

AS

căruia i-a rămas o fată, anume Elena, ce

trăiește la Constantinopol.
Emanuil Vatațe, al doilea fiu al lui Gri­
UI

gorie, s’a însurat la Țara-Romînească, în

BC

25
 Y
— 386 —

AR
anul 1767, cu Maria, fata lui Mihail Canta-
cuzino, fiul Banului Matei.

IBR
Numitul Manuil Vatațe a fost la Valahia
Mare-Agă. Apoi, la vremea răzmiriții, cînd
au avut Turcii oaste cu Rușii, la anul 1770,

YL
stăpînind oștirile Roșiei toată Valahia și
orînduind Groful Romanțov Feldmareșal

SIT
Divanul, ca să ocîrmuiască trebile terii,
între ceilalți orînduiți boieri, a orînduit și
pe numitul Manolache Vatațe, făcîndu-lMare-
ER
Vistier, iar, după încheierea păcii, a venit
ManolacheVatațe laRosia, cu soția sa Maria,
NIV
în anul 1776, împreună cu socru-său Mihail
Cantacuzino, pe care împărăteasa Ecaterina
l-a făcut Gheneral-Maior, iar pe Manolache
LU

Vatațe Polcovnic, și lăcuiește astăzi, la anul

1787, în Roșia, cu soția sa și cu fiii săi, ce
mai în jos se arată, anume :
RA

lancu sau Ioan ;

Safta sau Elisaveta ;
NT

Costandin ;
Luxandra;
Grigorie.
CE

Se mai află la Petreburg din alte fa­

milii, tot din neamul Vataților.
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
IV.
IV. Neamul Mavrocordaților,
DIN CARE SE TRAGE DOMNIȚA ECATERINA,

SIT
soția Polcovnicului Răducanu Can-
TACUZINO, FRATELE LUI MlHAI.

ER
Familia Mavrocordaților se trage dintre
nobilii ostrovului Hios, măcar că la Bizan­
NIV
tină, unde vine povestirea de Hios sau de
Hioți, nimica nu se vede pomenind despre
acest neam; dar, în aceste de pe urmă vremi,
LU

la Hios familia Mavrocordaților se socotește

între cele mai de neam ale acestui ostrov.
Alexandru Mavrocordat: de la acesta a în­
RA

ceput a se vesti în afară neamul lor. El a

fost cu totul dat spre învățătură, și, după
ce s’ă procopsit la învățătura elinească, a
NT

mers în Italia și a învățat meșteșugul dof-

toriei. După aceasta, mergînd la Constanti-
CE

nopol, a ajuns a fit Mare-Dragoman al Por­

ții, și nume de Exaporit lui s’a dat întîiu.
El a avut fiu, pe cel mai mare, ce-1 chema
I/

iar Alexandru, pe Nicolae, pe Ioan, și o fată,

AS

pe care a măritat-o după Beizadea Matei

Ghica, fiul lui Grigorie-Vodă cel d’intîiu, și
cine se trag dintr’însa, se arată la fami­
UI

lia Ghichilor.
Alexandru, cel mai mare fiu al lui Exa-
BC
 Y
— 388 —

AR
porit, însurat cu fata Brîncoveanuluî •; copii
n’a avut.

IBR
Nicolae Mavrocordat, fiul cel de al doilea
al lui Alexandru, întîiu a stătut Dragoman
Porții, după tată-său; apoi, în anul 1710, l-au

YL
făcut Domn Moldovei. A domnit și la Va-
lahia în două rînduri; întîiu în anul 1716, un

SIT
an; al doilea în anul 1719, ani 11, și a murit
într’această Domnie în anul 1730; pe care
l-au îngropat în mănăstirea Văcărești, ce de
ER
dînsul este zidită din temelie, aproape de
București.
NIV

El a ținut trei femei, și cu cîte trele a

avut copii; cum în jos se arată:
LU

Fui lui Nicolae Voevod :

Scarlat, ce a murit înnain-
tea tată-său, neînsurat.
RA

O fată, ce a măritat-o du­ din soția

pă Cămărașul lanache Ale- cea
NT

vră; a murit și aceasta fără d’intîiu.

copii înnaintea tată-său.
CE

Din a doua
soție, ce era
Costandin, ce a rămas sora Pahar­
I/

Domn după tată-său. nicului Cos­

Ioan.
AS

tandin Ciu-
chi.
UI

1 Nu Alexandru, ei Scarlatachi. V. 1st. Ut. roni., la

numele său și Doc. Brîncoveanu, p. 206 (nunta cu Dom­
nița Ilinca, la 5 Februar 1698).
BC
 Y
— 389 —

AR
IBR
Alexandru. din a treia soție, anume
Sultana, fată. Smaranda, sora Vistieru­
lui lanache.

YL
ÎN JOS SE ARATĂ CEI CE SE TRAG DIN FIII

SIT
ȘI DIN FETELE NUMITULUI NlCOLAE MaVRO-
CORDAT VOEVOD.

Costandin Mavrocordat Voevod a domnit

ER
în Valahia în șase rînduri, și la Moldova în
trei rînduri; întîiu, după tată-său a domnit
NIV
la Valahia, în anul 1731, numai luni șease;
la anul 1732 jumătate de an; la anul 1735
ani șease; la anul 1744 ani patru; la anul
LU

1756 ani doi; la anul 1761 ani doi. Aceste

perioade tot la Valahia. Iar la Moldova, la
anul 1733 ani doi; la anul 1748 ani doi; la
RA

anul 1768 un an L La Domnia cea după urmă

la Moldova, ce era în vremea cînd avea
NT

Turcii oaste cu Rușii, l-au prins Rușii priso-

nier la Galați și, trimițîndu-1 la Feldmare-
CE

șalul Grof Romanțov, mergînd pînă la Iași

1 întâia Domnie a lui Constantin ține cîteva săp-

I/

tămînl (Septembre-Novembre 1730); a doua începe în

Octombre 1731 (mal sus, p. 43 nota 1), și prin MaiU 1733
AS

el schimba, după raportul olandes din 2, cu Domnul

Moldovei; numit a treia oară în 1735, el stăpîni pănă în
Septembre 1741 (p. citată). Din 1744 domnește pănă la
UI

1748. Apoi, din Mart 1756 la 1757. în fine 1761-3 (v.

Doc. Callimachi). Domniile moldovene sînt în legătură
cu acestea, iar pentru ultima v. Doc. Callimachi.
BC
 Y
— 390 —

AR
și, bolnăvindu-se, a murit în Iași, la începu­

IBR
tul (sic) anului 1769.
El a ținut două femei. Cea d’intîiu a fost
Smaranda, fata Spătarului Răducanu Can-

YL
tacuzino, ce fusese frate lui Ștefan Voevod;
cu care copii n’a avut, murind ea peste un
an ; iar el, după moartea tată-său Nicolae

SIT
Voevod, s’a însurat al doilea, la anul 1782,
cu fata lui Costandin Roset, Mare-Logofăt
ER
al Moldovei, anume Ecaterina ; cu care
a făcut trei fii și două fete, anume:
1. Ioan sau lancu Mavrocordat: s’a însurat
NIV

cu fata lui Papazoglu, Greacă țarigrădeancă.

Copii nu au. Trăiesc la Constantinopol.
2. Alexandru, ce a fost Domn la Moldova
U

în anul 1785, și ce este însurat cu fata lui

AL

lui Ioan Calimah Voevod; trăiește cu Doamna

lui la Constantinopol.
R

3. Dimitrie, cel mai mic fiu al lui Costan­

din Mavrocordat Voevod, s’a însurat la Mol­
NT

dova cu fata Hatmanului Dumitrașcu Sturza,

ginerele lui Grigorie Ghica Voevod al doi­
CE

lea, și s’a lăcuit la Moldova.

1. Smaragda, cea mai mare fată a lui Cos­
tandin Mavrocordat Voevod, s’a măritat după
I/

Beizadea Ioan, fiul lui Mihai Racoviță Vo­

AS

evod. Amîndoi au murit, și li-au rămas copii,

ce trăiesc la Constantinopol.
2. Sora Smaragdei [Ecaterina]: s’a măritat
UI

la Moldova după Vistierul lordache, fiul Lo-

BC
 Y
— 391 —

AR
gofătului Lupu Balș ; care Domniță a mu­

IBR
rit, și a rămas soțului ei, lui Balș, de la
dînsa o fată.
Acest Costandin Voevod, la a treia Dom­

YL
nie a sa de la Valahia, a tălmăcit pe limba
romînească toate cărțile bisericești, căci mai
înnainte era numai Evanghelia și Apostolul,

SIT
iar celelalte erau slavonești; la rari mănă­
stiri, grecești.

ER
Ioan Voevod, fiul lui Nicolae Voevod, și
frate lui Costandin Mavrocordat Voevod,
a fost însurat cu Maria, de la Valahia, fata
NIV
Stolnicului Tudorache Guliano și a soției
lui, Zoiței Păiancăi. El a domnit la Mol­
dova în anul 1746, ani doix; după aceasta,
LU

scoțîndu-1 din Domnie, a mers la Constanti-

nopol. Acolo i-a murit soția, Doamna Maria,
RA

de la care i-au rămas un fecior și trei fete;

apoi numitul Ioan Voevod s’a însurat al
doilea cu Sultana, văduva Postelnicului Du-
NT

mitrașcu Ramadan, și la anul — murind

Ioan Voevod, n’a rămas Sultanei de la el
CE

copii, iar cu Ramadan avea o fată, măritată

după fiul Banului lanache Hrisoscoleu, și
doi iii, din cari unul, mergînd la Roșia, a
I/

murit la anul 1784 12.

AS

1 La 3 Iulie 1743 ambasadorul olanele? anunță nu­

mirea Iul loan-Vodă pentru 400.000 de taleri ; în cel
UI

de la 6 Maid 1747 se spune că Ioan a fost chemat la

Poartă. V. și p. 399 n. 1
2 V. Legrand, Genealogie des Maurocordato, p. 5.
BC
 Y
— 392 —

AR
Fui luiIoan Mavrocordat Voevod,

IBR
fiul lui Nicolae Voevod, și ai soției lui,
Doamnei Maria.
1. [Sultuna] Domnița, ce a fost măritată la

YL
Constantinopol după Gheorgache Carageâ,
care a fost Mare-Dragoman, și a murit în

SIT
anul —; căruia i-au rămas un copil și o fată,
ce trăiesc la Constantinopol.
2. Ecaterina Domnița, ce s’a măritat la
ER
Valahia după Răducan Cantacuzino, fiul Ba­
nului Matei; care Cantacuzino, în războiul
NIV
din anul 1768, ce a fost între Turcia și Roșia,
a intrat Răducan Cantacuzino în slujba
Roșiei, făcîndu-1 Polcovnic la polcul ce se
LU

numea Voloscol-Usarscol-Polc, și, murind el

în anul 1774, a rămas soției lui de la dîn-
sul doi fii și o fată; ce a măritat-o la Va­
RA

lahia după Costache Ghica, fiul lui Duini-

trache Ghica; iar anume s’a arătat la foaia
NT

19, la familia Cantacuzinilor, în siraua lui

Drăghici Spătarul.
3. [Ruxanda] Domnița, ce a fost măritătă
CE

după Ștefan Mișoglu Spătarul, ce de felul său

este Arnăut de la Zagora. Copil cu dînsul
nu a făcut. Amîndoi trăiesc la Constantinopol.
I/

4. Alexandru Beizadea, fiul lur Ioan Voe­

AS

vod, a venit la Valahia cu Grigorie Ghica

Voevod al 3-lea și, luînd oastea rusească Bu­
UI

cureștii în anul 1769, a prins pe Ghica

Voevod prisonier, și l-a trimis la Petre-
BC

burg; cu care împreună mergînd și Beizadea

 Y
— 393 —

AR
Mavrocordat, a intrat cu șederea pentru în­

IBR
vățătură la un dascăl francez anume Oier,
și, îndrăgindu-se cu fata acestuia Francez,
s’a cununat cu dînsa. Și, după ce s’a făcut

YL
pace, s’a dus cu dînsa la Moldova; acolo a
murit ea, iar el, mergînd la Constantinopol,
s’a însurat cu fata lui Nicolae Carageâ, ce

SIT
era Mare-Dragoman; pe care, la anul [1782]
făcîndu-1 Poarta Domn la Valahia, a rămas

ER
în locul lui Dragoman Alexandru Mavro­
cordat pînă la anul [1785]; atunci l-a făcut
Domn la Moldova. Domnind ani [doi], l-a
NIV
mazilit, șî, gătindu-se să meargă la Cons­
tantinopol, a fugit numitul Mavrocordat la
Roșia singur, iar Doamna, soția lui, s’a dus
LU

la Constantinopol L
Beizadeâ Alexandru, fiul lui Nicolae Ma­
RA

vrocordat Voevod. din Doamna Smaranda,

a treia soție a lui Nicolae Voevod, s’a în­
NT

surat cu sora Postelnicului Costaudin lorgu-

lescu la Constantinopol; cu care a născut pa­
CE

tru fii. La cea după urmă, el, din multa temere

ce își temea femeia lui, și-a ieșit din minți,
și, așa trăind fără minți cițiva ani, a murit.
I/

Sultana, Domnița lui Nicolae Mavrocor­

dat Voevod, sora lui Alexandru, s’a măritat
AS

după Spătarul Dumitrașcu Moruz, și, murind

el, au rămas Sultanei de la el doi fii și două
UI

fete, anume:
1 Cf. pentru prima soție a lui Mavrocordat și a
BC

doua, Zamfira, — Ut. rom., II, pp. 21, 76-7.

 Y
— 394 —

AR
Fui Domnițe! Suldanei și ai lui
Muruz.

IBR
Costache Moruz, ce a domnit la Moldova
la anul 1777; el este însurat cu o nepoată

YL
de soră a lui Grigorie Ghica al treilea, fata
Hatmanului Alexandru lorgulescu, ce a fost
însurat cu fata Logofătului Patrierșiei Cos-

SIT
tandin Suțu, ce pe poreclă îl zicea Dracii;
lăsîndu-și nevasta, s’a turcit, însurîndu-se
cu o roabă a sa, cu care a născut o fată;
ER
și în vremea războiului a fugit el cu fie-
sa la Triest, și iar s’a creștinat; care acum
NIV

trăiește la Transilvania, iar fie-sa se află în

Roșia la Curtea împărătească h
Luxandra, fata cea mai mare a Domni­
LU

ței Sultanei, s’a măritat după Alexandru

Ipsilant, fiul lui Aga lanache. Acest Alexan­
RA

dru a ajuns Domn la Valahia în anul 1774,

domnind ani [opt], iar acum de la anul 1787
domnește la Moldova.
NT

Cea mai mică fată a Sultanei, s’a mări­

tat după Cămărașul Costache, fiul lui Ralet.
CE

Ioan Mavrocordat Voevod, fiul lui Alexan­

dru Exaporitul și frate lui Nicolae Voevod,
I/

a domnit la Valahia în anul 1717, după Dom­

nia frate-său cea d’intîiu, și la anul 1719 a
AS

murit numitul Ioan Voevod, și s’a îngropat

UI

1 Se pare că e o confusie cu Alexandru, fratele lui

Constantin-Vodă. V. lorga, Acte și fragm., II, p.
BC

157 n. 8.
 Y
— 395 —

AR
în București, la Mitropolie, și după el a luat

IBR
Domnia iar frate-său Nicolae Voevod.
Lui Ioan Voevod i-a rămas un fiu [Alexan­
dru], ce a murit neînsurat, și o fată, ce s’a

YL
măritat după Mihai Beizadea, ce a fost Mare-
Dragoman și fiu al lui Mihai Voevod Kaco-
viță. Murind Mihai Dragomanul și soția lui,

SIT
copii nu le-au rămas.
Acestea sînt familiile ce se trag din Ale­

ER
xandru Mavrocordat Exaporitul. Mai sînt
din neamul Mavrocordaților, din alte familii,
ce se rudesc cu cei mai sus numiți Mavro-
NIV
cordați, și lăcuiescla Hios; din care familie
este unul la Constantinopol, anume Scarlat,
ce era berat, numindu-se dragoman al Mi­
LU

nistrului Engliterei, ce este la Constanti­

nopol.
RA

Atîta este coprinderea neamului Mavro­

cordaților pînă în anul 1787.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
V.

SIT
Familia Ghichilor, din care se
TRAGE COSTACHE GhICA, GINERELE POLCOV­
ER
NICULUI Răducanul Cantacuzino, cum
ÎN JOS SE ARATĂ:
NIV
Familia Gliica se trage din Arnăuți, de la
lanina, din Zagora.
Gheorghe Ghica: de la acesta s’a vestit nea­
LU

mul lor. El este de la Zagora: era om bo­

gat, care pentru a lui neguțătorie s’a dus
la Moldova în anul 16 4, în vreme ce acolo
RA

domnia Vasile Voevod, ce de felul său era

iar Arnăut, și îi zicea Arbănaș. Numitul Domn
NT

primindu-1 cu dragoste, ca pe un simpatriot.

l-a făcut Mai e-Postelnic, apoi l-a orînduit
a fi al său Capichehaia la Constantinopol,
CE

Pe acest Ghica din Capichehaia l-a făcut

Poarta Domn Moldovei în anul 1658, iar în
I/

anul 16601-a făcut Domn la Valahia, și, peste

un an, prepuind Poarta pe el a se fi ajuns
AS

cu Nemții, a orînduit fără veste pe Pașa de

la Silistra; carele, viind la București și prin-
UI

zînd pe numitul Gheorghe Ghica Voevod, l-a

băgat în fiare și l-a trimis la Constantino-
BC
 Y
— 397 —

AR
pol. Acolo, peste cîtăva vreme, a murit. La

IBR
ce an — nu se știe.
Grigorie Ghica Voevod, fiul lui Gheorghe
Voevod, prin mijlocirea și ajutorul Postel­

YL
nicului Costandin Cantacuzino s’a făcut
Domn la Valahia, în anul 1661. El a zidit mă­
năstirea Sfîntului Ioan de la Focșanii Vala-

SIT
hiei. Domnind pînă în anul 1665 [1664], a fugit
în Țara Leșească; de acolo a mers la Viena,

ER
la Roma, apoi la Veneția. De acolo împă-
cîndu-se cu Poarta, prin mijlocirea lui Pa-
naiotache 1 Dragomanul, a mers la Constan-
NIV
tinopol, în anul 1672, și iar l-au pus Domn
Valahiei; dar, peste ani doi mazilindu-1, s’a
dus la Constantinopol, și acolo a murit.
LU

Fui lui Grigorie Ghica Voevod.

RA

O fată, pe al căreia nume nu-1 știm, a

măritat-o după Beizadeâ Matei (ce-i zicea
NT

Sărăcilă), fiu al lui Antonie Ruset Voevod.

A născut ea cu soțul ei Ruset doi fii și
CE

două fete, anume:

Matei Ruset Vistier, lăcuitor în Valahia:
seminție nu i-a rămas.
I/

Dumitrache Ruset, iar la Valahia; ce-I zi­

AS

cea Carabatache : s’a însurat cu Safta, fata

Starostel Șerban. Au un copil, Ruset după
neam.
UI

1 Nikussios.
BC
 Y
— 398 —

AR
Luxandra, ce a fost măritată după Bei­
zadea Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Șerban

IBR
Voevod: la siraua lui pe larg se arată1.
Zoița: a fost măritată după Matei Cre-

YL
țulescu, ce-i zicea pe poreclă Pădure; se
arată la siraua Crețuleștilor.
Beizadeă Matei, fiul lui Grigorie Ghica

SIT
Voevod, și nepot al lui Gheorghe Voevod, a
fost însurat cu fata lui Alexandru Exaporitul
Mavrocordat și sora lui Nicolae Voevod; cu
ER
care a născut doi fii și o fată. Această fată
s’a măritat după unul, ce-i zicea Aga Orbii
NIV

Marnona, și a născut ea cu Mamona două

fete. Una, ce s’a măritat după Aga lanache
Ipsilant, ce a fost tată lui Alexandru Voe­
LU

vod ; și pe altă fată a măritat-o după Banul

lanache Hrisoscoleu.
Grigorie Ghica Voevod, al doilea fiu al
RA

lui Beizadea Matei și nepot al lui Grigorie

Voevod cel d’intîiu, a fost Mare-Dragoman
NT

Porții. După aceasta a domnit la Moldova

în două rînduri: la Moldova întîiu la anul
CE

1727, ani șease, al doilea la anul 1735. A

domnit și la Valahia de două ori: întîiu la
anul 1733, ani doi, al doilea la anul 1748;
I/

și a murit într’această după urmă Domnie

AS

în Valahia, la anul 1752; și l-au îngropat la

mănăstirea Sfîntului Pantelimon, ce el a
zidit-o aproape de București, cale de două
UI

1 V. mal sus, pp. 271-2.

BC
II

Y
— 399 —

AR
• ceasuri. Unde a mai zidit aproape un schit, cu

IBR
spital de ciumați ce se ține cu cheltuiala
mănăstirii, hrana bolnavilor de ciumă și a
celor smereduiți, cum și a celor sculați din

YL
boală, pe cari-i pune la osebit loc, pînă ce
* trec zile 40, apoi ies. Mare pomenire și-a
făcut cu aceasta x.

SIT
El a ținut două neveste. Cu cea d’intîiu a
avut numai o fată, pe care a măritat-o după

ER
Spătarul Arapache, și copii nu a născut.
Cea de a doua soție a acestui Grigorie
Ghica Voevod era Zoița, pe care a luat-o
NIV
văduvă, și avea ea un fiu cu soțul ei cel
d’intîiu, anume—, ce-i zicea Cilibache, și avea
boierie la Valahia Mare-Paharnic. El era
LU

însurat cu Zoița, fata doftorului Mihalache

Mânu. A rămas acestui Celibache fii și fete.
RA

Grigorie Ghica Voevod al doilea a născut

cu această a sa a doua soție, Doamna
Zoița, pe acești mai în jos arătați copii; însă
NT

doi fii și o fată :

Scarlat Ghica Voevod, cel mai mare fiu
CE

1 Cf. și mal sus, p. 121, nota 2. Schimbarea din

1733, ruinătoare pentru Domnul muntean, se anunță
I/

de ambasadorul olandes la 2 Maitt. La 6 Maiă 1747

ambasadorul scrie că cîn săptămîna trecută Poarta a
AS

făcut să se aducă din locu-I de surgun, în insula

Tenedos, pe principele Grigore Ghica, frate al răpo­
satului Dragoman decapitat al Porții, și i-a dat Dom­
UI

nia Moldovei... Așteptîndu-se aici Domnul mazil, loan

de Scarlati Mavrocordat, pentru a da samă la Poartă
de purtarea lui rea»^
BC
 Y
— 400 —

AR
al lui Grigorie Ghica al doilea Voevod.

IBR
Numitul Scarlat Voevod a domnit la Mol­
dova în anul 1757 apoi la anul 1758 l-au
mutat la Valahia, unde a domnit ani trei;

YL
și iar a mai domnit la Valahia în anul 1766,
în care Domnie a murit, la anul 17671 2, și s’a

SIT
îngropat în București, la mănăstirea Sf. Spi­
ridon cel Nou ; care mănăstire din temelie
de dînsul este zidită3. El a ținut trei neveste,
ER
și de la toate trele i-au rămas copii, cum în
jos se arată:
NIV
Alexandru, cel ce a dom­ Din soția
nit la Valahia, după tată-său, lui cea d'in-
de la 1767, numai unul și ju­ tîiu, ce era
LU

mătate an4. A fost însurat cu fata lui Mi­

fata lui lacovache Rizu și a hail Racoviță
murit în anul —. Voevod.
RA
NT
CE

1 V. raportul olandes diu 2 April 1757 : «Cel mal

mare fid al lui Grigore Ghica, numit Scarlat, a fost
ales de Poartă Domn al Moldovei, și la 22 ale lunii
trecute și-a avut întâia audiență la Sultan; Joia
I/

viitoare, va face cu pompă ieșirea sa din Constanti-

AS

nopol, și îndată va pleca spre Scaunul său». Iar la

15 April: «Noul Domn al Moldovei va face ieșirea-I
solemnă Luni, și în paisprezece zile va pleca spre
UI

reședința sa». Cf. Doc. Calliniachilor, pp. 16-7.

2 V. mal sus, p. 156.
3 V. mal sus, p. 154 și n. 1.
BC

4 V. mal sus, p. 153 n. 1.

 Y
AR
— 401 —

IBR
Mihai, Nicolae, [Elena],
care s’a măritat după Ale­ soție, ce o
xandru, fiul lui Ioan Călim ah chema Efro-

YL
Voevod, și carele acum, în sina,nepoata
anul 1787, este Mare-Drago- de soră a lui
Ciuchi.

SIT
man al Porții k

Dintr’a

ER
treia soție, a-
nume Luxan-
dra, fata Ba­
NIV
nului Cos-
tandin Mu-
ruz, ce a avut
LU

Grigorie.
lordache, care a murit în soție pe fata
Roșia. Hatmanului
RA

Smaranda. Costandin
Zoița, care s’a măritat la Ipsilant. Nu-
mitaDoamnă
NT

Roșia după Marchizul Măruț,

cel ce este de fel Iani[ni]ot. Luxandra a
Elena. venit la Ro­
CE

șia cu acești
trei fii și trei
fiice ai ei, în
I/

anul 1774, in-

trînd băiații
AS

în slujba Ro­
șiei.
UI

* V. Xenopol, I»t. Și genealogia Cinei Callimachi, p. 17

BC

9 fi
 Y
— 402 —

AR
Matei Voevod, fratele lui Scarlat Voevod

IBR
și mai mic fiu al lui Grigorie Ghica Voevod:
el, întîmplîndu-se a fi Mare-Dragoman, l-au
pus Domn la Valahia după moartea tată-

YL
său, la anul 1752, un an, și la anul 1753 l-au
mutat a fi Domn Moldovei, unde, domnind
ani trei, l-au mazilit1, și a murit la anul—.

SIT
El era însurat cu fata Spătarului Mihalache
Bașa Mihalopulo. Au rămas numitului Matei
ER
Voevod fii și fete la Constantinopol.
Pînă aici cuprinde familia lui Grigorie
Ghica al doilea Voevod, fiul lui Beizadea
NIV

Matei Ghica.
Alexandru Ghica, fratele lui Grigorie Ghica
al doilea Voevod și mai mic fiu al lui Bei­
LU

zadea Matei Ghica. El a fost Mare-Drago-

man, și, după ce au încheiat Turcii pacea
RA

cu Nemții la Belgrad, în anul 1740, atunci,

prepuind Poarta pe el că ar fi făcut înșe­
lăciune, i-au tăiat capul la Constantinopol2.
NT

I-au rămas lui cinci fete și trei fii, cum în

jos se arată:
CE

1. Cea mai mare fată, s’a măritat după

1 Cf. mal sus, p. 44 n. 1, p. 123 n. 2. Raportul olan-

I/

des din l-iii Mart 1756 cuprinde: «Constantin-Vodă

[Racoviță] e numit în locul predecesorului său ca
AS

nod Domn al Moldovei...».

2 Aceasta se face numai 'în 1741 (v. și Hurmuzaki,
Fragmente, V, p. 108). La 3 April din acest an, amba­
UI

sadorul olandes arată că nu e nicl*o vinovăție a deca­

pitatului. încă de la 7 Mart, după aceiași corespon­
BC

dență, se numise un vice-Dragoman.

 Y
403 —

AR
Hatmanul, fiul Slugerului lorgu, cu care a

IBR
născut doi fii: unul anume lordache, ce s’a
însurat la Moldova cu fata Domniți!, fiicei
lui Racoviță Voevod. Altul, Costache, ce a

YL
luat nume de Ghica, și s’a însurat la Mol­
dova cu fata lui lordache Deleanu Can-
tacuzino. A avut Hatmanul lorgulescu și o

SIT
fată, ce a măritat-o după Costache Muruz,
ce a domnit la Moldova în anul [1777].

ER
2-a. — Fiică a lui Alexandru Ghica, s’a mă­
ritat după Celebi Lucache x, și i-au rămas
un fiu și o fată, ce a măritat-o la Moldova
NIV
după lordache, fiul Logofătului Lupu Balș.
3-a. Zoița, fiica Ghichii, s’a măritat la Mol­
dova după Vistierul loniță Deleanu Canta-
LU

cuzino; ce au un fiu, anume Matei.

4-a.—Fată, soră cu aceste mai sus arătate.
RA

S’a măritat după Postelnicul Razu ; de la

care seminție n’a rămas.
5-a. Ralița, ce este cea mai mică fată a
NT

Dragomanului Alexandru Ghica: s’a măritat

după Postelnicul Manolache Geanet, carele
CE

murind, ea s’a măritat după Costache Ca-

rageă. Nici cu unul ea fii n’a născut.
Trei fiî ai Dragomanului
I/

Alexandru Ghica și frațî cu aceste mai

AS

SUS CINCI SURORI.

1. Grigorie Ghica al treilea Voevod a fost
UI

întîiu Dragoman, apoi în anul [1764] Domn

1 Pentru Lucachi della Rocca, v. 1st. lit. rom., la
BC

numele săii.
 Y
— 404 —

AR
în Moldova, ani [trei]1. A fost Domn și la Va-
lahia, în anul 1768, și, tot într’acest an, viind

IBR
ostile rusești la București, l-au luat priso-
nier, și l-au trimis la Petreburg2. Dar, după
ce s’a încheiat pacea, la anul 1774, prin aju­

YL
torul Curții Rusești și Prusienești, l-au orîn-
duit Domn la Moldova, și în anul 1777 i-a

SIT
tăiat capul un Capigibașa în Iași, și l-a
trimis la Constantinopol.
Numitul Ghica a fost însurat cu fata Spă­
ER
tarului lacovache Rizu Grecul. I-au rămas
de la soțul ei doi fii și două fete.
NIV
O fată a măritat-o la Moldova după fiul
Logofătului Lupu Balș, anume —.
Altă fată a măritat-o iar la Moldova, după
LU

fiul lui Filip Catargiu.

Doi fii ai lui Grigorie Ghica al treilea
Voevod s’au dus cu muma lor la Constan­
RA

tinopol.
2-lea. Dumitrache Ghica, frate al doilea al
NT

lui Grigorie Voevod al treilea, s’a însurat

la Valahia, în anul 1751, cu Maria, fata Ba­
CE

nului Barbu Văcărescu; cu care a născut

opt fii: trei băiați și cinci fete.
I/

Fui Banului Dumitrache Ghica.

AS

1. Costache, ce s’a însurat cu Luxandra,

fata Polcovnicului Răducan Cantacuzino,
UI

fiul Banului Matei.

1 V. Doc. Callimachi, pp. 3—4, 22, 26-8.
BC

2 V. mal sus, p. 156 și urm. .

 Y
— 405 —

AR
2. Scarlat, ce s’a însurat cu fata Dvorni-

IBR
cului Nicolae Dudescu, ce este și Grof de
Austria.
3. Anume [Grigore].

YL
Cinci fete ale Banului Dumitrache
Ghica, măritate unele la Valahia.

SIT
1. Elena, măritată după Moruz, fratele
Doamnei Luxandrei a lui Scarlat Ghica
ER
Voevod, ce s’a alăcuit la Valahia.
2. Ecaterina, măritată după Scarlat Gre-
NIV
ceanu, fiul lui Drăghicean, ce era fecior al
Spătarului Șerban Greceanu, ginere lui Cos-
tandin Brîncoveanu Voevod, și frate cu
LU

Doamna Păuna a lui Ștefan Cantacuzino

Voevod.
3. Zoița, măritată după Costandin, fiul Ba­
RA

nului Pană Filipescu.

4. Anița.
NT

5. Anastasia.

Matei Ghica, fratele lui Grigorie Voevod

CE

a] treilea și al Banului Dumitrache, și cel

mai mic fiu al Dragomanului Alexandru
Ghica, s’a însurat la Moldova cu Ecaterina,
I/

fata lui Balș și văduva Logofătului Cos­

AS

tandin Paladi; cu care viețuind un an, a lă-

sat-o, și s’a dus la Constantinopol; de la care
UI

copii n’au rămas.

într’aceste familii se cuprinde tot neamul
Ghicirilor, din început piuă astăzi, la anul 1787.
BC
 Y
AR
IBR
YL
VI.

SIT
Neamul Brîncovenilor, ce s’au
ÎNCUSCRAT, ATÎT CU BASARABII, CÎT ȘI CU
Cantacuzinii; ER
se arată.
cum în jos
NIV
Acest neam se numește Brancovicî, și din
stricarea limbii s’a numit de Romînl Brîn-
coveni.
LU

Familia aceasta se trage din Craii Bul­

gariei. Brîncovenii, ce astăzi trăiesc în Va-
lahia, se trag din Vîlcu Brancovicî, ce era
RA

ginere lui Cneaz Lazăr, asupra căruia seu-

lîndu-se cu oaste Turcii, în vremea cînd
NT

împărăția Sultan Murat, în anul [1389], întru

acel războiu a pierit Cneazul Lazăr și dpi
gineri ai lui, ce erau Voevozi peste oștiri:
CE

unul Vîlcu Brancovicî (clin care se tragBrîn-

covenii) și Milos Toplici (din care se trag
I/

cei de la Valahia Topliceni).

Numitul (sic) Cniaz Lazăr mai avea o fată,
AS

măritată dupăNeagoeBasarab Voevod, Dom­

nul Valahiei, de la anul 1513 b Atunci, fiul lui
UI

Brancovicî și al lui Toplici aii venit la Doamna

BC

1 Cf. lorga, Studii și doc., III, p. XLV.

 Y
— 407 —

AR
lui Neagoe Voevod, ce li era mătușă, și, lă-
cuindu-se în Valahia, s’au însurat, și din-

IBR
tr’înșii se prelungesc la Valahia aceste două
neamuri pînă astăzi; dar nu se știe siraua
lor din tată la fiu, și tîrziu începe în ana­

YL
lele Țeriî-Romînești a se pomeni de Brîn-
coveni, cum în jos se vede :

SIT
David Brîncoveanu, ce trăia pînă la anul
1640 i.
Preda Brîncoveanu, fiul lui David, era
ER
Mare-Dvornic la Costandin Basarab Voe­
vod, în anul 1654; a trăit pînă la anul 1658,
NIV

în vremea Mihnei-Vodă; atunci numitul

Domn, pîrînd pe boieri la Chinan-Pașa Vizi­
rul, care venise cu oaste asupra lui Racoți,
LU

a trimis, și, prinzînd cîțiva din boieri, între

cari era și Preda Brîncoveanu. li-au tăiat
capetele la mănăstirea Șoplii, și le-au dus la
RA

Ordie 12. Acest Preda Brîncoveanu a fost în­

surat cu o nepoată de soră a lui Matei Ba­
NT

sarab Voevod 3, și printr’această însurare au

1 înnainte de el e a se pune Danciul Vornicul, căsă­

CE

torit cu o Stanca și mort «în Țara Ungurească», fiind

îngropat de Doamna lui Mihal Viteazul «la biserică
în Belgrad», (v. Arch. Statului, Schitul de un lemn, pach.
I/

18, 1). Supt Radu Șerban, la 1603, 28 Decembre, trăia

Calea din BrîncovenI, fiica lui Danciu, căreia i se
AS

confirmă moșia părintească Piruea (în Mehedinți; ibid.,

no. 2).
2 Preda a fost ucis, după cronicile terii, la Tîrgo-
UI

viște: că era o mănăstire la Șoplea, spune și cronica­

rul ardelean Kraus (v. Socotelile Brașovului, p. 190).
3 Dar și acesta e «din BrîncovenI».
BC
 — 408 —

Y
AR
luat și Brîncoveniî nume de Basarabi, cu
toate că neamul lor este mai vechili, și pot

IBR
zice și mai mare decît al Basarabilor.
Papa Brîncoveanu, fiul Predei, s’a însurat
cu fata Postelnicului Costandin Cantacuzino,

YL
ce trăia la unul 1660. Se zice că Far fi o-
morît la o revoluție dorobanții h
Costandin Brîncoveanu Voevod, fiul Papii

SIT
Brîncoveanu, a domnit la Valahia, în anul
1689 12, ani 25. Iar la anul 1714, mazilindu-1,
ER
l-au dus la Constantinopol cu patru fii ai lui,
și i-au tăiat, atît capul lui, cît și ale acestor
4 fii; ce în jos pe anume se arată:
NIV

Fui LUI COSTANPIN BRÎNCOVEANU VOEVOD.

LU

1. Costandin, ce era însurat cu cocoana

Anica, Moldoveancă, soră cu Logofătul Lupu
RA

Balș 3 ; de la care a rămas un fiu, ce-1 chema

Cosțandhi, pentru care mal în jos vom vorbi.
2-lea. Ștefan, ce era însurat iar cu Mol­
NT

doveancă, anume Bălașa, fata Vistierului Iliș

Cantacuzino 4; de la care a rămas o fată, a-
CE

nume Maria, ce s’a măritat după Costandin

Alixan; de la care seminție n’a rămas.
3-lea. Răducan. carele era logodit cu fata
I/
AS

1 E ucis în 1656 de Seimeni (lorga, studii si doc.,

IV, p. CCLXII; An. Ac. Horn., Seria 1, X2, p. 291).
2 Cetește : 1688.
UI

3 La 20 lanuar 1706 {Doc. Brîncoveanu, p. 170 n. 1).

4 La 20 Februar 1709 (ibid.).
BC
 Y
— 409 —

AR
lui Antiohie Cantimir Voevod, și n’a apucat
să se însoare h

IBR
4-lea. Matei, cel mai mic.

YL
Fetele numitului Costandin Brîn-
coveanu Voevod.

SIT
l-a. Stanca, ce era măritată12 după Beizadea
Răducan, fiul lui Ilie Voevod, carele a fost
Domn Moldovei, la anul 1667: din care se­
ER
minție n’a rămas.
2-a. Maria, ce era măritată3 după Beizadea
Costandin, fiul lui Costandin Duculeț Voe­
NIV

vod [= Gheorghe Duca], carele a domnit la

Moldova, în anul 1701[1700].FiI nu i-au rămas.
U

3-a. Ilinca, ce fusese măritată (și murise)

după Alexandru Mavrocordat, fiul lui Ale­
AL

xandru Exaporitul; de la care seminție n’a

rămas 4.
R

4-a. Safta, ce era măritată5 după^Dvorni-

cul lordache Crețulescula Țara-Romînească■;
NT

din care se trag cei de la Valahia Cre-

țulești.
CE

5-a. Ancuța, ce era iar în Țara-Romî-

nească, măritată după Marele-Logofăt Ni-
I/
AS

1 V. Del Chiaro, la descrierea căderii Domnului.

2 La 1-itt Novembre 1692 (Doc. Brincoreanu, p. 167).
3 La 6 Februar 1698 (ibid,).
UI

4 V. mal sus, la Gen. Mavrocordaților.

5 La 13 Octombre 1693 (ibid.).
BC
 Y
— 410 —

AR
colae Roset, de naștere Moldovean 1; de la
care seminție n’a rămas.

IBR
6 a. Bălașa, ce era măritată2 după Banul
Manolache Lambrino Grecul, ce s’a lăcuit în
Țara-Romînească. Copii nu li-au rămas.

YL
7-a. Smaranda, ce era măritată la Valahia
după Comisul Costandin Băleanu 3; de la care

SIT
copii n’au rămas.
Marele-Logofăt Costandin Brîncoveanu
la Valahia, ce a murit la anul 1757, a fost
ER
fiu lui Beizadea Costandin, celui mai mare
fiu al lui Costandin Voevod. El a fost în­
NIV
surat eu Maria, fata Cămărașului Torni! Hri-
sant, ce-i zic Cozliceanu, și carele era gi­
nere Spătarului Mihai Cantacuzino ; care
LU

Marie a murit în anul 1755, și au rămas de

la ea doi fii, anume Nicolae și Manolache.
Nicolae, fiul cel m^ji mare al Logofătului
RA

Costandin Brîncoveanu și al soției lui Ma-

ria, s’a însurat la anul 1759 cn Maria, fata
NT

lui Ștefan Văcărescu, cu care a născut un

fiu, ce a murit la anul 1770, cînd s’a des­
părțit numitul Nicolae de soția sa Maria,
CE

și la anul — s’a însurat cu Safta, fata Ra­

dului Fălcoianu și văduvă a unui Grec, anume
I/

lanache; de care Saftă l-a despărțit Ale­

xandru Ipsilant Voevod, și tot într’acel an
AS

s’a însurat cu Elena, fata lui Muruz și vă-

UI

1 La 2 Iunie 1704 (Doc. Brîncoveanu, l. c.).

3 30 Octombre 1708 (ibid.).
3 8 Iunie 1712 (ibid.).
BC
 Y
— 411 —

AR
duvă a lui Ioan Guliano; și astăzi trăiesc
cîte trele, lăcuind el cu cea după urmă. De

IBR
la nici-una nu are copii.
Manolache, frate mai mic al lui Nicolae,

YL
îusurat cu Zoița, fata lui Dumitrașco Sturza,
ginerele lui Grigori e Ghica Voevod al doilea.
Trăiește numitul Manolache cu soția lui

SIT
Zoița la București; au fii și fete h
Familia aceasta a Brîncovenilor sînt Pri-
țipi de Imperiu. Acest titlu prin hrisov l-a
ER
dat Leopold împăratul lui Costandin Brîn-
coveanu Voevod, în anul 1695, la Ianuarie
NIV

30; și merge la al lor neam cu moștenire,

1 Iată o petiție a amîndurora, pe care mi-o comu­

U

nică d. prof. G. AlexicI din Pesta, din Archiva Țeril

de acolo :
AL

<Excellentissiine ac Illustrissime Regie Gubernator!

Domine, Domine Nob's Colendissime !
Ex relationibus Spectabilis Domini Samueli Enyedi,
R

Inclity Comitatus Fogarasiensis Regii Perceptoris, ac-

cepimus Altissimarum vigore Ordinationum Sacra-
NT

tissimae Suae Caesareo-Regiae Maiestatis Excelsum

Regium Gubernium mandavisse ut quaevis monas-
CE

teria et eremitoria ad marginea sita irremissibiliter

diruerentur ; quapropter oficiosissime repraesentan-
dum necessario duximus pro simplici ecclesiola nos­
tra Siombatfalviensi, non procul a pago nostro e-
I/

xiatente, quam, ut intelleximus, etiam involvere Ex­

cels! Regii Gubernii videtur, quasi monasterium
AS

esset: nara imprimis ea a maioribus nostris minime

eiusmodi intentione aedificata est, ut circa illam do-
micilium quodpiam monasticum esset, sed unice ut
UI

peculiari eorum devotioni successorumque, rebus ita

ferentibus, cum praesentes essent, cum vero abeasent
populi etiam aubditi, serviret. Noa quoque nunquam
BC
 Y
— 412 —

AR
la fiul cel mai bătrîn cu naștere, pînă ce
trăiește, și, după moarte, neavînd fii, merge

IBR
la frate, urmîndu-se așa în veci. Iar cei­
lalți fii sau frați Brîncoveni sînt Grofi.
Atîta este pînă astăzi coprinderea vio-

YL
grafiei neamului Brîncovenilor.

SIT
ER
NIV

circa eam monasterium quodpiam agnovimus, cum

U

nulla eiusmodi fundatio cum proventibus, seu a nobis,

seu a maioribus nostris alendis monachis facta sit:
quorum si aliqui eo concesserunt, absque scitu et vo-
AL

luntate nostra id contigit, eosque ipsi quoque ex

mandato Excelsi R. Gubernii arceri et prohiberi de-
R

sideramus, provisuri deinceps ut solum saecularis

sacerdos rei divinae ministraturus adsit. Rogamus
NT

igitur Excelsum R. Gubernium, ut ipsam quoque

hanc simplicem ecclesiolam nostram, qua tăiem ag-
noscere dignetur, ac ne aediftcium eius diruatur be­
CE

nigne mandare, quo ex gratia Excelsi R. Gubernii

avitis nostris iuribus posthac etiam perpetuo grati
frui valeamus. Qui in reliquo debito cum veneratio-
I/

nis cultu manemus Excellentiae Vestrae, Excelsi item

Regii Gubernii, obligatissimi servi :
AS

Nicolaus B. P. de Brancovan m. p.
Em. Bas. d’Brancovan m. p.
Bukuresti, die 10. Septerabris 1785.»
UI

Se hotfirește: cBrevi mânu der milder Stiftung hi-

niiber gegeben. Eszterhâzy m. p.»
BC
 Y
AR
IBR
YL
VII.
între neamurile boierilor pămînteni de

SIT
Țara-Romînească, afară de neamurile ce
înnapoi s’au arătat ale lor ghenealoghii, și
ER
din alte neamuri ce se trag din Greci, din
familiile cele vechi din vremea împăraților
de Constantinopol, care după vremi au venit
NIV

de s’a lăcuit în Valahia, mai sînt de ale

pămîntului Valahiei și alte multe neamuri
vechi, între care, nepomenind de neamurile
U

ce nu s’a prelungit a lor seminție tocmai

AL

pînă astăzi, și vorbind numai de neamurile

ce încă din vechime se prelungesc a lor
familie și pînă astăzi—, după auzire, mi se
R

pare a fi mai vechi aceste mai jos arătate

NT

neamuri, însă :
1. Filipeștii, cari se trag din bătrînul
CE

Drăghici din Mărgineni, despre mumă din

neamul Basarabilor.
2. Năstureii, ce sînt din vechime veniți
I/

de la Italia, și carii după sat se numesc

AS

Herăști, și au titlu de Grofi de la anul —,

dat de Leopold împăratul.
3. Mihălești, cari după sat se numesc
UI

Cîndești.
BC
 — 414 —

Y
AR
4. Bălenii, cari din vechime se văd că au
stătut tot boieri mari.

IBR
Mai sînt, cum am zis, și alte multe neamuri
mari, cum: Bălăcenii, Dudeștii, ce sînt încă
și Grofi de Imperiul Roman, și Popeștii, ce

YL
sînt tot dintr’o familie cu Dudeștii, Grecenii,
și alte neamuri de pămînt. Și Moldoveni,
cum Racovițeștii. încă și spre partea Cra-

SIT
iovei multe neamuri vechi, ohavnice, pă-
mîntene sînt; pe care, neștiindu-le ale lor
ER
începuturi, nu-I pot prelungi. Cu toate a-
cestea, aceste patru neamuri zic a fi prea
vechi, socotindu-se între cei ce s’au prelungit
NIV

pînă acum.
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
VIII.
Familia Cantemirilor, din care se

SIT
trage Dimitrie Cantemir Voevod, gine­
rele lui Șerban Cantacuzino
Voevod.
ER
Beer1, Profesorul de la Academia învă-
NIV

țaților din Petreburg, scrie la Istoria vieții

lui Costandin Cantemir Voevod (și care
mai pe urmă s’a tipărit în anul 1783 2), cum
LU

că izvorîrea familiei lor se trage din Tă­

tari, și zice că la Tătari sînt două graduri
de familii mari sau nobilitate ; cea d’intîiu
RA

numită Gherei sau turcește Șerin: dintr’a-

ceștia sînt patru obraze, care cîrmuiesc în­
NT

tru toate. Dintr’aceste familii se aleg și

Hanii, dar în vechime Hanii nu puteau face
nimica fără consfătuirea Ghereilor. După
CE

ce i-au supus Turcii, pe încet încet a$ îm­

puținat puterea Ghereilor.
I/

A doua nobilitate, numită Mîrzi sau Mîr-

zaci, cari, după Gherei, nu sînt și ei mai
AS

puțin slăviți. Fetele lor nu se pot mărita

UI

1 Bayer.
2 Istoria Uniaia Konslantina Kanteniira, Moscova, 1783.
BC
 — 416 —

Y
AR
după alții, afară de Mîrzaci, iar, Mirzacii
de se vor însura cu fată proastă sau cu

IBR
roabă, copiii lor se socotesc Mîrzaci ca și
ceilalți: dar familii de Mîrzaci acum au
rămas numai ca la o sută.

YL
Cantemirii se trag din Tamerlan, birui-
toriul Asiei cei de sus.
Unul dintr’această familie, mergînd la Mol­

SIT
dova, s’a făcut creștin, și acolo s’a sălășluit,
numindu-se Teodor. Teodor Cantemir, că­
ER
ruia dăruindu-I Ștefan, Domnul Moldovei,
un sat în Ținutul Fălciului, s’a numit după
sat Siliștean, și a rămas socotit între fami­
NIV

liile cele nobile ale Moldovei, a fost ispravnic

la Chilia și la Ismail, apoi Căpitan de Codru.
Grigorie, fiul lui Teodor, — ce boierie să
U

fi avut, nu se știe.
AL

Ioan, fiul lui Grigorie, asemenea nu se

știe a lui boierie.
R

Vasilie, fiul lui Ioan, Căpitan de Codru.

Nestor, fiul lui Vasilie, Căpitan de Codru.
NT

Teodor, fiul lui Nestor, în războiul ce au

avut Moldovenii cu Crămălîii, rînindu-se a
CE

murit. A fost de două ori însurat, și i-au

rămas copii.
I/

Fui luI Teodor Cantemir, fiul

AS

luI Nestor.

Macrina, a murit fată la anul 1677.

UI

Costandin Voevod, ce a domnit la Mol­

dova în anul 1685, era născut la anul 1627
BC
 Y
— 417 —

AR
și a murit în anul 1693. Întîiu a fost însurat
cu Anastasia, nepoata Ghichii Voevod, a

IBR
doua cu Luxandra din familia Garesie, a
treia oară s’a însurat cu Ana din familia
Banteșa, din care i-au rămas doi copii și

YL
o fată.
Nestor s’a născut în anul 1635, și a murit

SIT
la Moldova la anul 1683.

ER
Firi lui Costandin Cantemir Voevod.
Roxana a fost măritată după Spătarul
NIV

Lupu (mai pe urmă a fost Hatman).

Antiohie Voevod, ce a fost Domn la Mol­
dova în două rînduri, în anul 1696 și în
U

anul 1705. A murit în anul —; a fost în­

surat cu fata Ducăl Voevod, Domnul Mol­
AL

dovei.
Dimitrie Voevod, Domnul Moldovei, s’a
R

născut în anul 1673, a venit la Rusia în a-

NT

nul 1711: Gheneral-an-Șef și Senator. A

fost însurat cu Casandra, fata lui Șerban
Voevod Cantacuzino, Domnul Valahiei, și,
CE

murindu-I soția, în anul [1713], s’a însurat al

doilea cu Cneghina Anastasia Ivanovna, fata
I/

Feld-Mareșalului Cniaz Trubescoi.

Eli save ta : a fost măritată după Mihai
AS

Racoviță Voevod.
De aici despărțim familia Cantemirilor
UI

în două sirale, a doi fii ai lui Costandin

Voevod.
BC

27
 — 418 —

Y
AR
Familia lui Antiohie Voevod.

IBR
Cneaz Costandin, Gheneral-Parucic, a mu­
rit în anul 1776 la Roșia. A fost însurat în-
tîiu cu Maria, fata Uincăi Bălșoii, la Bucu­

YL
rești ; al doilea, s’a însurat cu Natalia Iva­
novna Golovina; a treia lui soție: Sofia
Bogdanovna Pasicova.

SIT
Cneaz Dimitrie, Secund-Maior, a murit la*
Moscva, în anul 1758, neînsurat.
ER
Ioan : s’a însurat în Moldova; acolo a și
murit; de ]a care copii n’au rămas1.
Antiohie Voevod a avut și două fete,
NIV

anume Maria și Ana; pentru care înnainte

se arată.
LU

Fui lui Cniaz Costandin Cantemir,

fiul lui Antiohie.
RA

Maria, din soția lui cea d'intîiu, din Maria

fata Bălșoaii, s’a măritat după Pantazi Cîm-
NT

pineanu, boer al Valahiei, și a născut doi

fii, anume Scarlat și Costandin 2.
Dimitrie, născut dintr’a treia settle a lui.
CE

Sofia Bogdanovna.
I/

1 La Academia Romînă se află un act de moșii al

lui Ioan, care pune în josul scrisorii sale pecetea
AS

domnească latină a lui Antioh-Vodă, tatăl său: mi-1

semnalează d. luliu Tuducescu.
2 Cf. Ditfiitrie Cantemir, Domnul Moldovei, tradus din
UI

rusește de Victor Gervescu; București, Carol Gdbl,

1902.
BC
 Y
— 419 —

AR
Familiile fetelor lui Antiohie Voevod

IBR
ȘI SURORI ALE Lui COSTANDIN
Dimitrie Voevod.

YL
Maria: s’a măritat la Valahia după Cos-
tandin Dudescu, Banul Craiovei și Grof de
Imperiu; cu care a născut pe Dvornicul Ni­

SIT
colae Dudescu și o fată, anume Zoița, ce s’a
măritat după Matei Cantacuzino, nepotul
lui Șerban Voevod, ce a fost Domn la Va­
ER
lahia.
Ana: s’a măritat la Moldova după Hat­
NIV

manul Palade, cu care a născut un fiu anume

Costandin Palade, și trei fete, anume :
l-a. Zoița, ce s’a măritat după un Ruset, de
LU

care s’a despărțit. Are o fată.

2-a. Smaragda, ce întîiu s’a măritat după
Postelnicul Scarlat, și, văduvind, s’a măritat
RA

după Spătarul Pîrvu Cantacuzino, în anul

1767; de la nici-unul copii nu i-au rămas.
NT

3-a. Maria: s’a măritat la Moldova după un

Grec, anume Arghirie Bostangioglu, ce s’a
CE

lăcuit la Moldova ; apoi, viind el la Roșia,

în anul 1774, l-au făcut Brigadier, și în anul
1782 a murit la Roșia; iar soția lui trăiește
I/

la Moldova.
AS
UI
BC
 — 420 —

Y
AR
Familia lui Dimitrie Cantemir

IBR
VOEVOD, FRATE AL LUÎ ANTIOHIE VOEVOD
ȘI FIU LUÎ COSTANDIN VOEVOD.

Firi lui Dimitrie :

YL
Maria, care a fost freieră; a murit nemă­
ritată la Roșia, în anul 1757.

SIT
Smaragda: a murit fată, în anul 1720, iar
la Roșia.
ER
Matei, Parucic de Gvardie, a murit în anul
1771; a fost însurat cu Grofina lanova.
Costandin, Căpitan de Gvardă, a murit în
NIV

anul 1747 : soția lui a fost Anastasia Dimi-

trovna, Cnegliina Galițină.
Serghie Brigadierul, a murit neînsurat, în
U

anul 1780; iar, dintr’o țiitoare, are o fată, a-

AL

nume —, măritată după Antiohie, Gheneral-

Parucic. A murit neînsurat în anul 1774.
Petru : a murit copil în anul 1711.
R

Ioan : a murit copil în anul 1712 ].

NT

Aceștia toți au fost născut! din Casandra

Cantacuzino, și nici de la unul seminție nu
CE

a rămas. Toți în Roșia au murit.

Smaragda, iar, după numele din botez,
Ecaterina, fata lu! Dimitrie Cantemir Voe-
I/

vod din soția lui cea de a doua, s’a măritat

AS

după Cneaz Dimitrie Mihailovici Galițin, și

UI

1 Unele date se înfățișează altfel în Lobanov-Ros-

tovschi, reprodus în Gervescu, l, c.
BC
 Y
— 421 —

AR
a murit ea în anul 1761, și copii de la dînsa
n’au rămas x.

IBR
Din tot neamul Cantemirilor, de partea
bărbătească a rămas numai Dimitrie, fiul

YL
lui Costandin, fiii al lui Antiohie; cu a cărui
moarte de tot se sfîrșește neamul Cantemi­

SIT
rilor de partea bărbătească. Iar din fete se
trag aceste mai în jos arătate neamuri:
Din Maria, fiica lui Antiohie Voevod, ce
ER
s’a măritat după Costandin Dudescu, a ră­
mas lor un fiu, Nicolae Dudescu, și o fată,
NIV

anume Zoița, soția lui Matei, nepot al lui

Șerban Cantacuzino, Voevod; de la care aii
rămas doi fii și o fată, anume
U

Costandin Cantacuzino, ce s’a însurat la

Valahia cu Păuna, fata lui Mihai Cantacu­
AL

zino. și, murind amîndoi, li-a rămas un fiu.

anume Pîrvu, ce a mers cu moșul său Mi­
R

hai Cantacuzino la Roșia, și acolo a murit

NT

în vîrstă de ani 17, Camăr-Pagiu ; în anul

1787, Maiu în 41 2.
Nicolae, fratele lui Costandin, însurat la
CE

Moldova cu fata Logofătului Costandin Balș.

Maria Cantacuzina, fata lui Matei, s’a mă­
ritat la Valahia după lordache fiul lui Radu
I/

Crețulescu. Apoi, despărțindu-se, s’a măritat

AS

ea după Zamfirache Cernovodeanu, fiul Pă-

1 V. mal sus, p. 255. Un chip al el în «Catalogue no.
UI

816 Jacques Rosenthal, Miinchen, no. 30, Adels-Por­

traits».
2 V. mal sus, pp. 198-9.
BC
 Y
— 422 —

AR
harnicului Nicolae, și, murind Zamfirache,
i-au rămas de la dînsul două fete.

IBR
Din Ana, fata lui Antiohie Voevod, ce s’a
măritat la Moldova după Hatmanul Palade,
au rămas acești ce în jos se arată:

YL
Costandin Palade, ce este însurat la Mol­
dova.

SIT
Zoița, sora lui Costandin, s’a măritat la
Iași după un Carageâ. Smaranda, soră-sa,
s’a măritat întîiiî după un Lascarache Gre­
ER
cul, apoi, văduvind, s’a măritat după Spă­
tarul Pîrvu Cantacuzino la Valahia. Nici cu
NIV

unul fii n’a născut.

Maria: s’a măritat după un Grec, anume
Arghirie, la Iași. Ea a rămas la Moldova.
U

El, viind la Roșia, a fost Brigadier, și a mu­

rit în anul 1782. Copii n’au născut.
AL

Din Maria, fata lui Costandin Cantemir,

fiul lui Antiohie: cînd a venit tată-său la
R

Roșia, în anul 1740, fiind copilă mică, și

NT

murise mumă-sa, a rămas la moașă-sa în

București, la Ilinca Bălșoaia, și, viind -în
vîrstă, a măritat-o moașă-sa în Țara-Ro-
CE

mînească după Clucerul Pantazi Cîmpineanu.

De la care au rămas doi fii Cîmpineni, anume
I/

Scarlat și Costandin; ce s’au însurat în Va­

lahia, și acolo trăiesc.
AS

Intr’aceasta se încheie toată familia Can-

temirilor pînă astăzi, în anul 1787.
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
EXTRASE

din Condica intăiu a hu Mihai Banul.

SIT
— Traducere din grecește —

1. ER
Epistolă a Împărătesei
NIV

Ecaterina către Spătarul Pîrvu

Cantacuzino.
Cu osebită mulțumire ne-am încredințat,
U

cînd, înnainte de aceasta, în țara dumnea­

AL

voastră era aducătorul acestei epistole, ma­

iorul Carazin, despre a dumneavoastră vred­
R

nică de laudă rîvnă în ortodoxa și crești­

neasca noastră credință și despre scopul ce
NT

printr’însa ați avut, ca să vă folosiți de îm­

prejurările de față, de lupta dintre împă­
CE

răția noastră cu Poarta Otomanicească, spre

mîntuirea patriei voastre și a tuturor creș­
tinilor vecini de la robia turcească. în ade­
I/

văr, o întreprindere atît de folositoare pen­

AS

tru toată creștinătatea, și în parte pentru

popoarele slovenești, începe după cum se
cuvine, și cu fericire poate ajunge la un
UI

bun sfîrșit în timpul războiului de față; este

BC
 Y
— 421 —

AR
că, în nelegiuirile de supt nevinovăția ei,
a rupt pacea, și puterile împărăției lor vor

IBR
fi silite a se îndeletnici și a se luptă împo­
triva oștirii noastre. Și așa sîntem siguri
că și voi nu veți lipsi de-a întrebuința spre

YL
acest scop din parte-vă ori ce mijloc veți
putea afla, avînd întru acestea și înțelegere

SIT
cu comandantul oștirii noastre.
Toți Slovenii ce se află sub stăpînirea
turcească, cum este învederat, petrec o ne­
ER
norocită viață: mai cu seamă evlavia lor se
află în nevoie și primejdie. Cu anevoie dară
NIV

este a se învoi cineva, că ei toți, sau cei

mai mulți, să nu se dea nouă de bună voie
ca îndreptători și poruncitori ailor. Pentru
LU

astfel de orîndueli, ce aceste popoare vor

face, și pentru îngrijirea ce v’ați întinde în
toate părțile pentru ori-ce lucru, ce poate
RA

să slujească spre ușurarea acestor folosi­

toare și mari întreprinderi, cu destulă sigu­
NT

ranță poate cineva nădăjdui, că Domnul

Dumnezeu vă va binecuvînta ca norociri
și fericite izbînde și că aceste popoare vă
CE

vor fi îndatorate pentru mîntuirea lor. Noi

vă dăm de știre că, pentru bunăvoința noas­
tră și simpatia către ortodoxa și crești­
I/

neasca credință, ce avem față de creștinii

AS

apăsați, scopul vostru v’a întîmpinat și v’a

pricinuit deosebită îndurarea noastră mo-
UI

narchicească; și ne rugăm lui Dumnezeu ca

să vă trimită în luptele voastre ce atît vă
BC
 Y
— 425 —

AR
luptați pentru ocrotirea ortodoxiei și a sfin­
tei biserici, cit și pentru credință, prea-

IBR
puternica lui binecuvîntare și ajutor. Iară,
dacă în toate mijloacele ce veți face din
parte-vă, lucrurile nu vor merge după do­

YL
rință și în patrie nu veți putea rămînea,la
asemenea întîmplare vă îngăduim, și pentru

SIT
voi, cu tot neamul vostru, și vă făgăduim
ocrotirea noastră, adăpostindu-vă în împă­
răția noastră. ER
Și pe viitor vă trimitem, către acestea,
spre semn de a noastră părtenire, împără­
NIV

tescul nostru portret, și Archimandriților

celor două mănăstiri muntene, Sofronie și
Damaschin, pentru carii asemenea ne-am în­
LU

științat că și ei împărtășesc scopul vostru

și că sînt conlucrătorii voștri: fiecăruia îi
trimitem cîte o cruce de aur. Și vi le în­
RA

credințăm ca să le dați și să-i asigurați

despre mila noastră monarchicească.
(S’a iscălit cu însăși mîna ei Măria Sa îm­
NT

părătească ast-fel:) Ecaterina. în Petreburg,

la 19 Ianuarie 1769 k
CE

2.
I/

Răspunsul Spătarului Pîrvu la

SCRISOAREA DE MA1 ÎNNAINTE.
AS

Prea-seninată, prea-puternică și prea-cre-

dincioasă Crăiasă și împărăteasă a tuturor
UI

1 Cf. mal sus, pp. 158-60.

BC
 Y
— 426 —

AR
Rușilor ! Prea-plecat și cu multă supunere
mă închin Măriei Tale, rugîndu-mă din a-

IBR
dîncul sufletului lui Dumnezeu pentru feri­
cita sănătate, îndelunga viețuire, biruință,
putere și trofee asupra necredincioșilor var-

YL
vari, vrăjmași ai popoarelor.
Nu sînt vrednic, prea-îndurătoare stăpînă,
să slăvesc prea-sfîntul nume al prea-puter-

SIT
nicului Dumnezeu, care prin a sa nespusă
Pronie Dumnezeiască toate le îmbină spre
ER
folosul drept-credinciosului său popor, pen­
tru marea vrednicie cu care m’ați cinstit
de-a mă numi între cei ce se bucură de
NIV

darul îndurării împărătești, cum a binevoit

Măria Voastră împărătească de-a-mi trimite
mie, prea-smeritului slugă, prin cinstitul o-
LU

fițer împărătesc, d. maior Carazin; care,

sosind aici la 7 ale lunii, mi-a dat prea-lu-
RA

minata scrisoare împărătească, însoțită de

slăvitele daruri împărătești, împreună și cu
îmbucurătoarele manifeste împărătești pen­
NT

tru creștinătate, pe care cu adîncă slăbi­

ciune și plecată supunere le-am primit și,
CE

lăcrămînd de bucurie, m’am rugat din tot

sufletul, și neîncetat mă rog prea-îndurăto-
rului Dumnezeu pentru apărarea și prelun­
I/

girea vieții, întărirea sănătății și a puterni­

AS

cii împărății, cu prea-iubitul și de Dumne­

zeu ocrotitul său moștenitor, și pentru a
dărui putere și tărie mai mult credincioasei
UI

și vitezei oștiri asupra vrăjmașilor varvari.

BC
 Y
— 427 —

AR
Din cetirea scrisorii împărătești, m’am încre­
dințat de ajuns despre grija ce poartă Mă­

IBR
ria Ta pentru slobozirea popoarelor creștine,
care pe nedreptate sufăr gemînd supt tiră-
nescul jug al varvarilor, și nu sîntem vred­

YL
nici a mulțămi după toată cuviința pentru
nemărgenita mulțămire ce a binevoit să

SIT
arăte pentru creștini, ajutîndu-i cu prea-
înnalta sa înțelepciune și economie împără­
tească, decît numai alergînd, după Dumnezeu,
ER
și căzînd la puternica ocrotire și apărare
a Măriei Voastre împărătești; care aceasta
NIV

a fost dintru început dorința și a străbu­

nilor noștri. Pentru aceasta cu multă stă­
ruință m’am silit a mă închina cu totul
LU

ocrotirii și supunerii împărătești, precum va

ti arătat pomenitul ofițer Măririi Voastre
cîte am vorbit împreună la întîia sa venire
RA

aici; iară acum am scris, pe cît m’au iertat

puterile, despre starea tuturor lucrurilor,
NT

după datoria unui plecat supus, precum mi

s’a poruncit de către înnălțimea Sa Feld-
mareșalul. Prințul Alexandru Galițin.
CE

Rugînd pe Dumnezeu a vă lungi anii întru

fericire și împlinirea tuturor dorințelor, sînt
al Măriei Voastre împărătești prea-plecat
I/

și credincios slugă : Pirvul Cantacuzino. 1769,

AS

Mai 19, din București.

UI
BC
 Y
— 428 —

AR
3.

IBR
Către Prințul Galițin, mareșalul
OȘTIRli ÎMPĂRĂTEȘTI.

După înnaltele porunci ale Măriei Sale

YL
împărăteasa tuturor Rușilor, vin să arăt
după putere înnălțimil Tale, prin deosebit

SIT
raport, starea Otomanilor, întreprinderile lor,
scopurile și puterile lor, și toate cîte am
putut afla despre interesele lor din năuntru.
ER
înnălțimea Ta va alege, prin înțelepciunea
cu care a înzestrat-o Dumnezeu, acelea care
i se vor părea mai cuviincioase pentru in­
NIV

teresul și fericita izbutire a armelor împă­

rătești ale bine-credincioaselor oștiri ru­
U

sești. Iară eu, recomandîndu-mă înnălțimil

Tale de credincios plecat al puternicii îm­
AL

părății a Roșiei și, urîndu-vă ani mulți și

fericiți de la Dumnezeu, rămîn al înnălțimil
R

Voastre prea-plecat și îndatorat slugă :

NT

PÎRVUL CANTACUZINO.
CE

Arătare.
Ordia se află în sbrîmtorare, precum măr­
I/

turisesc înșiși fugarii turci și alții: este

AS

lipsă de zahereâ, atît la ordia cea mare,

adecă la Bender, unde este Vizirul, cît și
UI

la Hotin. EI silesc încă cu mare strășnicie

ca să le sosească mai curînd zaherelele din
BC
 Y
— 429 —

AR
Țara-Romînească, din Moldova, din Bugeac;
dară anevoie li vor sosi. Scopul este de-a

IBR
intra în Polonia Mehmet-Pașa al Rumeliei,
Serascherul Hotinului să intre în Camenița,
cu optzeci de mii de oșteni și cu patruzeci

YL
de tunuri, iară Ghiul-Mehmet-Pașa, care s’a
numit Serascher la Bender, împreună cu

SIT
Hanul Tătarilor, să intre în Noua-Serbie;
și Vizirul să rămîie cu rămășița oștirii la
Bender, pînă cînd se va vedea isprava aces­
ER
tor doi Serascheri. Se zicea cum că și Vi­
zirul însuși să fie poruncit să intre; dară
NIV

acum s’a auzit că el ar fi rămas, și vor să

intre numai cei doi Serascheri. Oaste tur­
cească este, și tot mai vine; multi însă
U

și fug; ast-fel că, cei cîți au venit iarna, toți

au fugit; ba încă, chiar și din cei veniți pe
AL

vară, se duc și fug. Din care această pri­

cină nici nu se poate ști numărul oștirii;
R

se zice însă că la ordia Vizirului se dau

NT

merticuri pînă la una sută de mii: iară

cealaltă oștire mînîncă dintr’al său. Unii
îșl închipuiesc că numărul oștirii n’ar trece
CE

peste 200.000; iară tunuri poate să aibă

pănă la 150, și are 20 de tunuri mari, trase
de bivoli. Căpeteniile oștirii sînt ținute de
I/

rău de către ostași, și toți sînt foarte în-

AS

grijați și cu frică pentru dînșii, mai cu

seamă Vizirul, despre care a început a se
UI

vorbi împotrivă chiar și printre cei mai

mari. Ba încă se zice că și însuși Hanul
BC
 Y
- 430 —

AR
Tătarilor îl ține de rău și cum că la întîl-
nirea de la Bender l-ar fi și dojenit, și că

IBR
el, spre a se îndrepta, a aruncat vina asu­
pra capului Agăi Ienicerilor, pe carele l-a
și scos cu urgie și l-a înlocuit cu altul. Către

YL
aceasta, atît cei mai mari, cît și ostașii de
rînd, au mare temere și sfială de războiul

SIT
acesta, pentru că prea mult s’au speriat la
cele două încăierări ce s’au făcut: una la
Hotin și cea din urmă de ceia parte a Du­
ER
nării. Care aceasta a și mărit numărul fu­
garilor, pe cari umblă să-i poprească și să
NIV

întoarcă pe fugari la urmele lor; astfel

că, la Isaccea, paznicii podului se zice că ar
fi tras cu tunurile «asupra fugarilor și că ar
LU

fi omorît mai multi dintre ei; asemenea

a dat poruncă și la Brăila de a li se împo­
trivi și a-i popri negreșit de a se întoarce
RA

înnapol.
Și la Focșani s’a orînduit Moldovangi-
NT

Pașa, ce era Serascher la Bender, ca să

stea să poprească pe fugari, cu vre-o două -
trei mii de oameni; din pricina acestei în-
CE

turnări sau fugi de supt steaguri, multi oa­

meni dintre boieri presupun ca de bună
samă se vor naște între dînșii niscaiva miș­
I/

cări de răscoală, sau schimbarea Vizirului.

AS

In înștiințarea d’intîiu, arătam și gîndul ce

domnește că și Capudan-Pașa era să meargă
UI

cu flota spre Marea-Albă și cum că unii

din Anatolia n’au voit să facă această oș-
BC
 Y
— 431 —

AR
tire, dar, aflînd în urmă că acest Capudan-
Pașa a venit la Marea-Neagră și că acolo

IBR
s’a orînduit un beiu ca socotitor în locul
lui, și că numai cei din Anatolia nu voiau

YL
să meargă, prin rugăciuni și daruri s’au
înduplecat să vie. Asemenea și prin al doi­
lea trimis n’am lipsit a vă arăta și despre

SIT
acestea oarecare împotriviri, dar, mijlocind
unele împrejurări, s’au poprit, căci, bolnă-
vindu-se trămisul, n’a apucat să vie, și nu
ER
s’a încrezut a le trimite prin altul. Și de a-
ceia n’am lipsit a vă face acum cunos­
NIV

cut, că toate acestea le arăt așa precum

le am auzit. Ceia ce văd însă, și despre
care m’am înștiințat mai de mult, este că
U

ei sînt așa de mult cuprinși de frică, cum n’ail

mai tost nici odată. Noi însă încercăm multe
AL

năcazuri, avînd înnaintea ochilor primejdia

vieții, văzînd atîtea omoruri ce se săvîrșesc
R

de ostașii trecători, cari jăfuiesc și răpesc

NT

tot pe unde trec, arzînd mănăstiri, tîrguri,

case boierești și de ale săracilor; și, ceia
ce este și mai rău, omorînd fără milă pe
CE

ori-cine întîlnesc înnaintea lor.

Pe lîngă acestea toate, ne mai vedem
încă siliți și din partea înnaltei Porțî cu
I/

cereri care este cu neputință a se împlini

AS

în starea la care ne aflăm ajunși; și astfel

vedem primejdia cu ochii. De aceia, toate
UI

nădejdile noastre, -după Dumnezeu, le avem

la mila prea-milostivei noastre împărătese
BC
 Y
— 432 —

AR
și în buna cîrmuire a înnălțimii Voastre,
ca prin puternica oștire a Roșiei să ne ve­

IBR
dem mîntuiți de atîtea rele și de primejdia
care ne amenință de față.
Pentru numele lui Dumnezeu, mă rog

YL
Măriei Tale, să ne întîmpinațî, și să vă fie
milă de noi, pănă să nu ajungă ultima peire

SIT
a țerii și a noastră; care neîncetat rugăm
pe atotputernicul Dumnezeu pentru sănă­
tatea și viața împărătesei și pentru întă­
ER
rirea înnălțimii Voastre, spre biruința oștiri­
lor creștine asupra vrăjmașilor credințiî
NIV

noastre.

5.
LU

Răspunsul Prințului Galițin

LA CELE DE SUS.
RA

Cu aducătorul celei de față, am primit

luminata voastră scrisoare, dată din 16 ale
lunii acesteia, și vă mulțrmesc foarte pen­
NT

tru știrile despre dușmanul nostru al tutu­

rora. Vă rog ca și pe viitor să nu mă lipsiți
CE

de știrile trebuincioase, cîte Luminăția Voa­

stră poate afla despre dușman și pe care crede
că este de trebuință să le știu: aceasta vă
I/

rog să aveți în grijă pentru creștinii orto­

AS

dox!, și pentru care vă încredințez că veți

dobîndi o deosebită milă din partea prea-
puternicii noastre împărătese. Dumnezeu
UI

să vă întărească și să vă ție ani lungi și

fericiți. 17G9, Iulie 10. Din lagărul Hotinului.
BC
 Y
— 433 —

AR
6.

IBR
Alta scrisoare a Prințului
CĂTRE ACELAȘI.

YL
Cu o mare plăcere reînnoiesc astăzi co­
respondența prietenească, întreruptă pînă
acum, cu Luminăția Voastră, și mai cu seamă

SIT
în timpul de față. Vă dau, nu numai știrile
ce trebuie, dar încă și înveselitoarea veste,
ER
că, pe cît în ziua de astăzi ne mîhnim că
cetatea dată în sama mea de prea-puter-
nica împărăteasă a tuturor Rușilor, cu toate
NIV

păsurile (din felurite împrejurări), și chiar

cu cele peste putință, nu se putea dobîndi
scopul dorit, pe care-1 alesese pentru bi­
LU

nele celor de o credință ortodocși și pentru

ușurarea poporului de supt jugul nelegiuu
RA

ților Turci, cu atîta trebuie să mulțămim

lui Dumnezeu pentru ajutorul vederat al
prea-puternicului său braț. Căci, nu numai
NT

toate oștirile vrăjmașului, alcătuite din Turci

și din Tatari, împreună și cu Moldovangi-
CE

Pașa și cu Hanul Crîmului Devlet-Gherei,

au suferit nenumărate și crunte loviri și
învingeri din partea vitejilor ostași ai mo­
I/

narhiei rusești, dar încă s’au văzut și ne-

voiți a fugi spre a se mîntui în pămîntul
AS

lor, și, lăsînd cheia Moldovei, adecă trebuin­

cioasa cetate a Hotinului, ea s’a supus birui­
UI

toarelor arme ale marii și puternicei noas­

tre împărătese. Această este pricina care
BC

28
 Y
— 434 —

AR
m'a silit să vă înștiințez ; și nu stau la în­
doială că toți cei de o lege ortodocși, fiind

IBR
supuși la aceiași soartă, se vor bucura, nu
numai de alungarea vrăjmașului obștesc,
care, cuprins de desăvîrșită spaimă și nedu­

YL
merire, fuge, trecînd prin Moldova și Țara-
Ilomînească, spre locurile sale, ci că veți

SIT
împlini și toată fapta aceia despre care fă-
cuseți cunoscut și Măriei Sale împărătesei
noastre, drept semn al supunerii de cre­
ER
dință. Astfel că, împlinind Luminăția Voastră
încredințarea și făgăduială dată, eu cred că
NIV

acum este timpul cel mai priincios, încît

înșivă, cu toți locuitorii Moldovei, nu nu­
mai pomenita rîvnă pentru credința orto­
LU

doxă și către puternica împărăție să arătațl,

dar încă și fericirea țerii să o întemeiați,
prin scăparea de supt jugul varvar, dînd a-
RA

jutor în partea noastră, acum cînd puter­

nica noastră oștire, pentru o mai lesnicioasă
NT

mișcare împotriva vrăjmașului de obște,

intră din nou în Moldova, unde se va orîn-
CE

dui în parte. în sfîrșit, vă mai asigur prin

aceasta că veți dobîndi mila și ocrotirea în­
durătoarei noastre stăpîne. Și, pentru mai
I/

multă încredințare, iată că trimit cu aceasta,

spre a vă înțelege prin viu graiu, pe dum­
AS

nealui Polcovnicul Carazin, cu care aștept

toate cererile voastre și răspuns la aceasta,
UI

Kămîind pentru totdeauna...

De la lagărul Hotinului, 10 Septemvrie 1769.
BC
 Y
— 435 —

AR
7.

IBR
Răspunsul Banului Pîrvu
Cantacuzino către Prințul, și Pjtac.

împrejurările timpului și întîmplările ce

YL
au venit m’au oprit pînă acum, de n’am pu­
tut să răspund și la a doua scrisoare a în-

SIT
nălțimii Voastre, pre care mi-a adus-o dom­
nul Ieronim. Iar acum, cînd Dumnezeu ne-a
bucurat cu strălucita și slăvită biruință cîș-
ER
tigată de bine-credincioasa oștire a împă­
rătesei supt înțeleaptă cîrmuire a înnălțimii
NIV

Voastre împotriva vrășmașului nelegiuit și

tiran, alungat ca vai de el, luai puțină o-
dihnă spre a-mi împlini cu supunere ne­
U

apărata datorie. Și, mai întîiu de toate, vă

heritisesc din toată inima pentru o atît de
AL

slăvită biruință, urîndu-ți și pe viitor al­

tele mai multe triamvuri asupra vrăjmașilor.
R

Se bucură asemenea, împreună cu mine, și

NT

toate inimile ortodocșilor cari gem supt ju­

gul tiranului. Al doilea, aș fi dorit să-ți
înșir și toate cîte le-am aflat despre vrăj­
CE

maș, dar nu stau nici cum la îndoială că

trebuie să aibi toate știrile de la Moldo­
veni, fiind-că de bună samă ei vor fi cunos-
I/

cind lucrurile mai cu de-amănuntul, pentru

AS

că ordia dușmanilor a fost pe pămîntul

lor. Atît numai pot zice, cu deplină încre­
UI

dințare, că frica de care s’a cuprins vrăj­

mașul dintru început, s’a înrădăcinat cu a
BC
 — 436 —

Y
AR
doua biruință în inima lui; din care această
frică se presupune că el se va chibzui, ca

IBR
prin ori-ce mijloc să dobîndească pacea. Cu
toate că, din pricina dihoniei dintre căpe­
tenii și ostași, sînt semne de răscoală pen­

YL
tru scoaterea din Scaun a împăratului1; la
care aceasta voiu fi cu băgare de samă spre
a vă împărtăși tot ce voiu putea să aflu.

SIT
Rog pe înnălțimea Voastră să binevoiască
a însoți cu înnalta ei recomandație către
ER
Avgusta împărăteasă alăturata scrisoare a
archiereilor, spre a li se asculta rugăciunea
pentru turma lor ce sufere; și, pentru orice
NIV

milă împărătească vom fi recunoscători în-

nălțimii Tale. Aștept cu multă nerăbdare,
pe lîngă altele, și îmbucurătoarea știre des­
LU

pre grabnica slobozire a noastră din robie,

căci chinurile și suferințile nenorociților
RA

creștini sînt nespiise ; din care nădăjduim

a ne vedea scăpați. Și [ne reigăm] puternicii
împărății, prin mijlocirea înnălțimii Tale.
NT

Eu, prea-supusul, nu îmi pociu crede, nici

aștepta mîntuirea de aiurea; căci, dacă aș
CE

veni singur, primejduiesc pe frații mei și

neamul mieii; pe cari de s’ar putea să-i aduc
cu mine, prevăd peirea țerii mele. Deci,
I/

aștept mîntuirea mea, împreună și cu a ce­

AS

lorlalți creștini lăcuitori în această țară. De

care [mîntuire] să ne învrednicească Dum­
nezeu prin puterea prea-credincioasei oștiri
UI

1 Cu scopul de a-1 scoate.

BC
 Y
— 437

AR
împărătești, supt înțeleaptă comandă a în-

IBR
nă țimii Tale. Pentru a căreia îndelungată
viață și slavă prin multe triamvuri, ne ru­
găm neîncetat prea-înnaltului Ziditor.

YL
8.

SIT
Arătare.
Și, fiind-că prea-bunul Dumnezeu a bine­
ER
voit a face să se apropie de noi oștirile
împărătești, credem că este mult mai les­
nicioasă luarea și supunerea Brăilei supt
NIV

puterea Avgustei noastre Impărătese, ca o

cheie a Țerii-Romîneștl, apoi, trimițînd și
U

în Țara-Romînească la 20 sau 30.000 de oaste

regulată, ea va fi însoțită și de mulți vo-
AL

lintiri, cari vor păzi margenile Dunării, spre

a nu fi călcate de Turcii megiași (dincoace
R

fiind numai Giurgiul [și] care se zice și

Culă1); cari nici că vor aștepta să vadă oș­
NT

tirea rusească. Către aceasta ne rugăm, cît

mai curînd să ne bucurați cu mîntuirea de
CE

supt jugul varvar, mal cu seamă cînd vom

da și zaherelele ce ni se cer cu strășnicie.
La Brăila s’a întins frică mare, încît au fu­
I/

git femeile și copiii; acum de va putea

AS

să-I mai întărească ceva Vizirul de la Isac-

cea ! într’alt chip, după frica ce aveau, nici
n’așteptau armele împărătești. Astăzi a ve-
UI

1 Turnu.
BC
 Y
— 438 —

AR
nit aici poruncă de la Vizir ca să arate pe

IBR
ce cale au trecut oștirile la Brăila în vre­
mea lui Petru-cel-Mare, și dacă este mijloc
să se închidă drumul acela.

YL
9.

SIT
Scrisoarea Înnălțimiî Sale
Feldmaresalul Petru AlexandrovicI
Romanțov către Banul Pîrvu.
ER
încă pănă a nu veni în aceste locuri,
eram înștiințat de virtutea și supunerea
NIV

Domniei Tale pentru slujba Avgustei mele

stăpîne. Cinstita dumitale scrisoare din 22
ale trecutei luni m’a încredințat și mai mult
LU

în părerea ce aveam și despre virtutea

Luminăției Tale, cum și despre multa rîvnă
RA

pentru folosul Măriei Sale împărătești.

Te rog pe Luminăția Ta să fii bine în­
credințat că nu vei fi lipsit de cuvenitele
NT

răsplătiri. îți mulțămesc foarte pentru ști­

rile ce mi-ai trimis; și, cu toate că Lumi­
CE

năția Ta poate urmă corespondența cu

mine, precum a urmat și cu cine a fost
înnaintea mea; însă, pentru mai multă în­
I/

lesnire a binelui de obște, o vei putea

urmă și cu gheneralul Ștofei, care este tri­
AS

mis de mine pentru comanda prea-întă-

ritel oștiri din Moldova. într’acestea eu
UI

nădăjduiesc că Luminăția Voastră nu se

va depărta nici odată de rîvna ce are
BC
 Y
- 439 —

AR
către o Curte, care este cunoscută pentru
slujbele sale, după împrejurări. Sfîrșesc

IBR
rugîndu-te a mă privi ca pe o slugă spre
a-ți fi folositor; pentru care mă voia și sili
neîncetat a te sluji în tot timpul. Rămîn

YL
cu toată plecăciunea și rîvna al dumitale
prea plecată slugă :

SIT
10 Noiemvrie 1769. Conte Romanțov.

10. ER
Scrisoarea Archiereilor către
' Avgusta Împărăteasă.
NIV

Ale noastre cele de-a pururea necontenite

patime înțelegînd că sînt cunoscute la mă­
U

rirea împărăției Tale, și cugetul cel bun

și plin de milostivire ce are împărăția Ta
AL

pentru izbăvirea pătimașilor creștini, desă-

vîrșirea lucrurilor ce s’au văzut și vestit
R

în toată lumea, vrednice fiind de pomenire,

NT

și mai ales și din prea-milostivul împărătesc

manifest și din cartea împărătească cea
către sufletescul vostru fiu patriot și îm- —
CE

preună-pătimaș, umplînd de bucurie, pentru

priveghiarea și purtarea de grijă ce are
împărăția; pentru care, nefiind vrednici cu
I/

altă cuvîntare a aduce laude de mulțumită,

AS

cu un cuget am căzut către marele Dum­

nezeu, rugîndu-1 ca să trimită împărăției.
UI

Tale îndelungare vieții întru mulțime de

ani cu sănătate, împreună-și Prea-înnaltului
BC
 Y
— 410 —

AR
diadoh, fiului împărăției Tale, și să adauge
cu ajutorul lui Dumnezeu puterea biruinți-

IBR
lor a creștinilor ostași, întinzîndu-se, după
cugetul cel de Dumnezeu luminat al împă­
răției Tale, a o izbăvi și a ne mîntui și pre

YL
noi ticăloșii ce pătimim supt jugul tirănesc
al robiei. Care, însărcinîndu-se cu atîta
greutate, îmmulțindu-se fără de asămănare

SIT
răutățile păgînești, adus-au tot ticălosul su­
flet la o greutate și spaimă, în cît a ajuns
ER
la deznădăjduire; și pentru una ca aceasta,
și noi smeriții archierei am fost luat în­
drăzneală și am scris la Mărirea împărăției
NIV

Tale încă de la luna lui Ghenarie, trimițîn-

du-se din Varșovia la înnălțatul prinț Repnin»
ce, poate din depărtarea locului, sau alte
LU

întîmplări, să se fi răpus.
Acum dar că, de vreme ce, cu mila lui
RA

Dumnezeu, puternicele creștineștile oștiri,

bune biruințe făcînd și pe păgînl îngrozind,
i-au depărtat, am luat îndrăzneală a face
NT

rugăciune a mai aduce aminte și de ticăj

loșia noastră, care se adaugă cu necontenite
CE

și peste putință cereri și jafuri; de care

nu vom putea afla răsuflare pînă nu ne va cu­
prinde acoperirea împărăției Tale, ce de la
I/

Dumnezeu și de la împărăția Ta o așteptăm

AS

cu multă pohtă, cu dragoste și bucurie, să

o dobîndim; și, nu numai noi, cei ce lă-
cuim într’acest pămînt; ci și alte neamuri
UI

ale pătimitorilor creștini: Bulgarii, Sîrbil,

BC
 Y
— 441 —

AR
încă și din Albania, Machedonia, Trația,
Grechia, mult norod se va sălășlui într’acest

IBR
loc, măcar că este mic și, după greutatea
păgînesculuî jug, rău chivernisindu-se, nu
poate fi în nume de vre-o laudă. Dar,

YL
fiind că tot cuprinsul ei este loc prea bun
de lăcuință, de hrană a se umplea, mulțime

SIT
de oameni se vor strînge, și cu îndestulare
de hrana lor; încît peste puțin îi va fi
lăudat numele între alte locuri ale Evropei.
ER
Și, fiind-că pe toți păgînii i-a prins mare
frică, gîndim că poate vor cerca multe mijlo­
NIV

ciri pentru pace ; și ei, fiind-că cu pierderea

acestei țeri pierd și mulțime de oameni și
celelalte locuri de peste Dunăre, se vor
LU

munci ca să li rămîie această țară. Dară

noi întărim nădejdea noastră, după Dum­
nezeu, la împărăția Ta, și aducem toate a-
RA

minte; și, cum aicea de la Dumnezeu lu­

minată cugetare a împărăției Tale va bine
NT

voi, să dobîndim izbăvire din robie.

11.
CE

Scrisori ale Gheneralului

Rusesc de Ștofel către Banul Pîrvu
I/

Cantacuzino.
AS

Am avut cinste a dobîndi cele mult pre­

țuite scrisori ale dumitale, date de la 20
UI

ale lunii, și-ți sînt nemărgenit de îdatorit, ru-

gîndu-te a nu lipsi în viitor a mă înștiința
BC
 Y
— 442 —

AR
despre toate cîte se vor întîmpla pe la
dumneavoastră. Eu cred că în acest ceas

IBR
oștirile vor fi ajuns în țara dumneavoastră1
cărora fără îndoială li va urmă un corp de
oaste mal mare: care, fără întîrziere, va

YL
sosi, cu tunuri foarte mari, în cît fiecare
dintr’însele se trage de douăzeci de cai. Și,

SIT
fiind-că tot odată și eu nu voiu lipsi în
scurt timp a sosi acolo, voiu avea cinste a
te încredința, atît pe dumneata, cît și pe
ER
toți simpatrioții dumitale, prin viu grain, de
buna părere ce am despre dumneavoastră și
NIV

dorința ce hrănesc de a vă păzi mai tare

împotriva dușmanului nostru al tuturora,
Turcul. Așa dară, așteptînd noi știri de la
U

dumneavoastră, nu lipsesc, cu cea mai mare

plecăciune, a mă zice plecat prieten și slugă:
AL

1769, Noiemvrie 27, Iași.

Fon Ștofel.
R
NT

12.
Scrisoarea aceluiași către Banul
CE

Pîrvu Cantacuzino.
Prea-scumpe prietene,
Am avut cinste a primi prețuita dumi­
I/

tale scrisoare de la 22 ale lunii, și foarte-ți

AS

mulțămesc pentru toate cîte-mi face cu­

noscute; din care înțeleg prea ticăloasa stare
UI

a Turcilor, și nădăjduiesc, cu ajutorul lui

Dumnezeu, să ajungă în desăvîrșită peire,
BC
 Y
— 443 —

AR
pentru slobozirea acestui creștinesc popor,

IBR
care pană într’acest ceas este supus jugu­
lui tiraniei. Dumneata vei fi înțeles din cea
d’intăiu a mea scrisoare, că un mare corp

YL
de oștiri a pornit într’acolo spre siguranța
pămîntului dumneavoastră; dar, fiind-că dru­
murile sînt prea grele și nu pot să gră­

SIT
bească sosirea lor după grabnica și dreapta
trebuință, de aceia te sfătuiesc să îndupleci
pe toți simpatrioții dumitale a înnarma oa­
ER
meni, cît va fi prin putință mai mulți, ca
să ocrotească scumpa dumneavoastră patrie ;
NIV

dacă și necredinciosul dușman ar face vre-o

neașteptată mișcare ca să intre mai înnainte
de oștile de supt comanda noastră, ce sînt
LU

a sosi acolo.
întăresc iar cele ce ți-am scris în cea
d’intăiu scrisoare despre cele trebuincioase:
RA

să fie pregătite provianturi pentru oștiri:

adecă fîn, orz, făină, îndestule pentru o sumă
NT

de 30.000 de oameni. De aceia te rog, prea-

scumpul mieu stăpîn, a nu lipsi și pe viitor
CE

a-mi da dese științe, pe cît este cu putință.

Și să fii încredințat că rîvna și bunele du­
mitale aplecări sînt cunoscute la prea-pu-
I/

ternica împărăteasă și prea-milosțiva noa­

stră Doamnă. într’acestea, te rog a supune
AS

închinăciunea noastră prea-sfințitulul Mitro­

polit, închinîndu-te din partea noastră celor
UI

de prea-bun neam boieri și încredințîndu-I

BC
 Y
— 444 —

AR
despre părtenirea și dragostea ce am către
dumnealor. Cu care mă iscălesc:

IBR
Al dumitale credincios prieten și slugă :
Iași, 1769, Noiemvrie 30.

YL
Fon Ștofel.

13.

SIT
Altă scrisoare a aceluia către acela.

Prea-scumpe prietene,
ER
Cu toate că poruncisem siniorului Loco-
NIV

tenent-Colonel Nazarie Carazin, ca să por­

nească de la București a veni aici spre a
mă înțelege cu dînsul despre însemnate
LU

trebuințe pentru scumpa dumneavoastră

patrie ; și, în urmă, mai înnainte de-a primi
scrisoarea dumitale, i-am poruncit a rămînea
RA

la București pînă la sosirea mea acolo, care

peste puțin va fi ; dar, încredințîndu-mă din
NT

scrisoarea dumitale că ființa dumisale acolo

este prea trebuincioasă, iată că-i întăresc -
porunca de-a rămînea pe loc și a se sili
CE

a te mulțămi, în toate cîte dumneata al

cere de la dinsul, făcîndu-mi cu aceasta
I/

cinste a fi inulțămit. Siniorul Gheneral Za-

metin s’a trimis de către mine cu un mare
AS

corp regulat de oștire pe jos ; și, cînd va

sosi acolo, dumneata vei avea bunătatea a-1
UI

întîmpina, pentru că i-am recomandat eu a

vă ajuta la toate nevoile și trebuințile. Te
BC
 Y
— 445 —

AR
rog, pe lîngă acestea, a urma corespondența
dumitale cu mine, fiind totdeauna încre­

IBR
dințat că voiu fi în toată clipa cu aceiași
plecăciune, cu care nu lipsesc a mă iscăli

YL
Al dumitale din inimă prieten și slugă:
1769, Dechembrie 4, Iași.

SIT
Fon Ștofel.

14. ER
Scrisoarea Banului Pîrvu Cantacuzino
CĂTRE FELDMAREȘALUL.
NIV

Despre apelația Colonelului, cutez a arăta

înnălțimii Voastre, că, precum bine știe în-
LU

nălțimea Voastră, el s’a trimis de Prințipebă

Galițin de-adreptul către mine, pentru înțe­
legerea dintre noi. Eu, și pentru binele pa­
RA

triei mele, și ca să nu se vateme și să se de­

faime, și așa nu fără primejdie lucrul v’am
NT

arătat. Ci am lăsat pe numitul, și cu acest

mijloc se strîngeau volintirii; și pe dînsul
l-au cunoscut de cap; iar, și fiind la Foc­
CE

șani, însuși s’a dus și a lovit Galații,

în același timp însă, a trimis de a lovit și
Bucureștii; cînd, fiind o încurcătură desă-
I/

vîrșită și o adunătură de felurite neamuri și

AS

clase, și chiar de femei, s’a făcut o pradă

obștească fără deosebire; care, și prin îm­
UI

părăteasca putere, în împărătesc loc, este

cu neputință a nu se alege, cu neputință a
BC
 Y
— 446 —

AR
nu se îndreptăți cei nepăstuiți, precum se
nădăjduiește la dreptatea împărăției. Dar

IBR
acum, fiind timpul prielnic și îl întrebuințăm
tot, și mici și mari, spre apărarea și păs­
trarea țerii și a margenilor dunărene, a-

YL
ceastă cercetare nu este la timpul său. Tot
așa este și plîngerea ce pornește Grigorie-

SIT
Vodă, zicînd că l-au prădat volintirii și de
bani și de lucruri. Și, cît pentru prădarea
lucrurilor, într’acea dimineață a năvălirii
ER
s’au strîns, precum știe înnălțimea Voastră,
mulțime de felurite clase și stări, și, intrînd
NIV

în Curte, n’au pierdut timpul; și chiar slu­

gile Domnului și ale boierilor s’au folosit
din acea zăpăceală, și au răpit cu mult mai
U

înnainte lucrurile, ce a putut fiecare. A că­

rora cercetare, cu toate că se poate face și
AL

se pot afla, cu anevoință și cu vremea, vino­

vății, cu toate acestea astăzi asemenea în­
R

cercare este cu totul nepotrivită, precum

NT

este nevoie de apărarea țerii, fiind-că în

aceasta urmează a fi amestecați mulți dintre,
cei vinovațl. Iară, pentru suma banilor ce
CE

zice înnălțimea Sa că a pierdut, noi ceia

ce știm este aceasta : totdeauna înnălțimea
Sa ni făcea jurămînt că bani n’are, iară
I/

mai ales că, cu două zile înnainte de această

AS

năvală, fiind a ieși cu oștirea rusească, ni-a

vorbit și ni-a făcut jurămînt într’un chip
UI

solemn, față cu noi toți, silindu-ne a-I găsi

bani de cheltuială din rămășițe, pentru trimi-
BC
 Y
— 447 —

AR
ferea sa. Noi, fiind și strimtorați de înnălțimea

IBR
Sa ca să facem înscris pentru cincisprezece
pungi de bani, ne împrumutarăm și le a-
veam gata să i le dăm, dacă nu se întîmpla

YL
acea prădare. Iară, după această întîmplare,
avea optzeci și cinci de pungi la un oare-care
Mihalache Vameșul, și aceștia cu jurămînt

SIT
ni-a spus că erau banii surorii sale; pe cari i-a
și luat. Acum, judece înnălțimea Voastră cum
poate a nu fi împotrivnic cel d’intîiu al său
ER
jurămînt celei din urmă a sa plîngere.
Deputății noștri, și mai cu samă frate-mieu,
NIV

vă vor povesti mai pe larg cele arătate mai

sus, și ori-care va fi liotărîrea Innălțimii
Tale.’
U

Și, la prinderea Domnului Grigorie-Vodă,

s’a făcut cuviincioasă economie de toți cîți
AL

au credință și rîvnă a sluji împărăția, ca să

se păzască și cuviința, ca la un Domn ce a
R

domnit în țară: am luat îndrăzneală a scrie

NT

în folosul Innălțimii Sale. Dar, fiind-că auzii

că, ajungînd la Iași, și pretutindeni, ori-unde
s’a dus, se plînge numai de prada volinti-
CE

rilor,— de aceia am cutezat a scrie cele mai

de sus, arătând pe cît pot fi el într’adevăr
I/

vinovați. Și precum se va încredința înnăl­

țimea Ta.
AS
UI
BC
 Y
— 448 —

AR
15.
Corespondența diplomatică intre boierit din

IBR
Țara-Românească cu guvernele austriac și rusesc
intre anii 1770—1790.

YL
Cînd s’au dus deputății din partea țerii
la Petreburg: Mitropolitul, archimandritul
de atunci Chesarie, cel de atunci Vistier

SIT
Mihail Cantacuzino, Logofătul N. Brînco-
veanu, am găsit pe Feldmareșalul la Laticev;
și li-au făcut următoarele întrebări:
ER
La întrebare a prea-înnălțatului Feld-
mareșal:
NIV

Pe cine ar alege Preasfințitul Mitropolit

și cei doi boieri ca să cîrmuiască pămîntul
Țerii-Romînești ?
U

Răspunsul deputaților:
Pe doi din Crețulești, pe Vistierul Racoviță,
AL

pe Banul Ghica, pe Vornicul Dudescu, pe

Vornicul Văcărescu, pe Vistierul Văcărescu,
R

pe Vistierul Drăgănescu, pe Clucerul Pan-

NT

tazi, pe Clucerul Răducan Cantacuzino, pe

Clucerul Filipescu și pe Paharnicul Băleanib.
CE

Feldmareșalul a zis a se face decret către

cei de mai sus boieri, ca ei s’aleagă dintre
dînșii patru, cari să iea asupră-li greutatea
I/

și cîrma tuturor trebilor țerii și a venitu­

rilor, și a zaherelelor pentru oștiri, dîndu-și
AS

însă sprijinul și ceilalți, și ascultînd de povă-

țuirea acestor patru. Și, fiind-că pănă acum
UI

Stolnicul Topliceanu se află în trebile Spă­

tăriei și Dimitrache Păharnicul într’ale can-
BC
 Y
— 449 —

AR
țelariel, fiind iscusiți în orice lucrare și
mișcare a răposatului Spătar Pîrvu Canta-

IBR
cuzino, să li se facă lor poruncă să păstreze
aceleași dregătorii în care îi orînduise răpo­
satul Spătarul și să le împlinească cu mai

YL
multă silință, ajutorînd pe cei patru boieri
aleși. Către aceasta, să se scrie și ghene­
ralului de acolo ca să privegheze cu toată

SIT
rivna a se face această alegere de către
boieri, și să înceapă a îndeplini trebile țerii,
ER
atît cei patru, cît și cei trei, fiecare îngri­
jind de dregătoria sa.
NIV

Cum se poate cîrmui țara mai bine și cu

mai mult folos, mai cu seamă în timpurile
U

de față ?
Răspuns.
AL

Să se dea putere celor patru boieri de a

judeca și hotărî; răvașele lor să aibă tărie,
R

supuindu-se ispravnicii județelor și toată

NT

țara la tot ce ei vor porunci. Asemenea și

gheneralul să aibă a porunci acestor boieri
CE

tot ce va cere trebuința, avînd putere de a

opri încălcările.
I/

A TREIA ÎNTREBARE.
AS

Ce venituri a avut pănă acum țara, și

cam ce venituri ar putea să aibă în viitor?
Ce cîtime de roduri dă, și de ce fel? Ce
UI

vămi are și ce mademuri scoate ?

BC

29
 — 450 —

Y
AR
Răspuns.

IBR
Domnii terii luau pană acum patru mii de
pungi pe an, și uneori și 4.500 de pungi,
care se urcă și se coboară pe fiecare an.

YL
Acești bani se luau :
De pe oieritul, care începe să se
strîngă de la Octomvrie 1, cîte 16 bani

SIT
de fiecare cap ; și se face la un loc
pănă la pungi.......................................... 500.
Din dijmărit, începînd a-1 strînge
ER
de la sfîrșitul lui Iulie, și anume de
la miere și de la porcii sătenilor, cîte
NIV

bani 13, lăsîndu-se de o parte boierii

și mănăstirile, după vechile lor drep­
tăți; banii de pe acest dijmărit se
U

urcau pănă la........................................... 100.

De pe vinăriciul ce se adună de la
AL

sfîrșitul lui Septemvrie, numai din vi­

nurile țăranilor, Cîte 5 bani vadra,
R

scutindu-se viile mănăstirești; cele cu­

NT

venite Vistieriei se urcau și pănă la

suma de pungi........................................... 100.
CE

De la ocne, adecă cele de sare, în

număr de trei, care se vind la l-iu Ia­
nuarie și care dau pînă la suma de
I/

pungi........................ 280.
De la vămi, care se vînd asemenea
AS

la l-iu Ianuarie, cu act Domnesc, și

se urcă pănă la pungi............................. 180.
UI

De toate, pungi. . . 1.160.

BC
 Y
AR
Iară rămășița pănă la îndeplinirea sumei
de 4.000, sau și 4.500, se pune în biruri sau

IBR
dări asupra țerii, numite șferturi simple și
îndoite; dar cu mare strîmtoare a celor să­

YL
raci împliniau suma de mai sus.
Din aceste venituri Domnul da cele obici­
nuite dregătoriilor lefuri și mile, cheltuieli

SIT
locale, haraciul, și pentru alte porunci împă­
rătești.
Mademurile ce dă pămîntul țerii sînt: 1)
ER
aurul, pe care-1 adună zlătarii sau rudarii,
țiganii domnești, din trei gîrle curgătoare,
NIV

adecă : Oltul, Argeșul și Topologul, scoțîn-

du-1 din nisipul apel și dînd la Domni o
cîtime de cinci litre; 2) arama, ce ieșia din­
U

colo de Olt, dar care s’a închis acum și nu

se mai lucrează de vre-o cincizeci de ani;
AL

3) iară productele pămîntului și vitele țerii

sînt: ol, boi, rîmători, unt, său, cașcaval,
R

lina oilor, miere, sare, vin, grîu, meiu, orz.

NT

ovăs, porumb, pești, cînepă, in, păcură, tu­

tun, saftianuri, cherestea de vase plutitoare
pe Dunăre, rachiu din poame; din care a-
CE

cestea toate iese o înseninătoare sumă, iar,

cît pentru veniturile din viitor, vom hotărî
după cum ne vor povățui împrejurările.
I/

Fiind-că țara se află pănă acum în turbu-

AS

rări necontenite, ce vin din nedreptățile stă-

pînirii turcești, din care această pricină ju­
UI

mătate din lăcuitorii cel de spre munte

au trecut în Țara Ungurească, iară cei de
BC
 Y
— 452 —

AR
pe margenile Dunării au intrat în serhatu-
rile turcești, este de nădăjduit că, dacă cu

IBR
ajutorul lui Dumnezeu lucrurile vor lua cu­
venita orînduire, toți acești fugari se vor
înturna cu sete în patria lor, și pe lîngă

YL
dînșii vor mai alerga și multi alții de aceiași
lege, ca să scape de jugul tirăniei Turcului,

SIT
spre a găsi o stăpînire dreaptă și bine în­
tocmită. Cu modul acesta înmulțindu-se lă-
cuitorii terii, urmează a se înmulți și toate
ER
veniturile el.
NIV

Întrebarea a patra.
Cam ce număr de ostași ar putea țara să
dea spre ajutor, și cam ce număr ar putea
U

să ție cu de-ale mîncării ?

AL

Răspuns.
R

După numărul volintirilor ce am lăsat noi,

NT

de s'ar da și o poruncă pe la toate satele

țerii ca să dea oameni de oaste, precum am
văzut în Moldova, poate să se urce pănă la
CE

zece mii de oameni, împreună cu volintiril

ce am lăsat noi; și, întărindu-se țara în li­
I/

niște, atunci de la sine-și se va înmulți.

Iară, cît pentru numărul ce ar putea să ție
AS

cu hrana, după starea întru care am lăsat

lucrurile, ar putea să ție pănă la 20.000, a-
UI

decă 15.000 de infanterie și 5.000 de cava­

lerie, oaste regulată, cu pîne, carne, orz,
BC
 Y
— 453 —

AR
fîn, în curs de cinci luni, cu zahereă noua.

IBR
Luîndu-se însă cu ajutorul lui Dumnezeu
Brăila și Giurgiul, atunci poate să ție și
40.000; iară, după seceriș, adecă de la Iulie

YL
înnainte, strîngîndu-se de pe atunci zahe-
reaua, poate să țină și 60 și 70.000, rămă-
nînd de ajuns și pentru îndestularea lăcui-

SIT
torilor.

Întrebarea a cincea.
ER
Cunoaște Mitropolitul și boierii pe vre unii
cari să nu fie cu credință curată către Mus­
NIV

cali, ci, lingușind pe Turci, ]i păzesc lor

mai multă credință ?
U

Răspuns.
AL

Cînd eram în București, am văzut pe toți

boierii de clasa întîiu, a doua și a treia cu
R

multă rîvnă și credință către Muscali; fă-

NT

cîndu-se însă poruncă și către boierii de

acolo spre a cerceta.
CE

Întrebarea a șeasea.

Care sînt locurile ce trebuie să stăpînească

I/

oastea rusească, pentru apărarea țăreî ?

AS

Răspuns.
UI

Nevoia cere a se păzi margenile Dunării

dincolo,.la serhaturi; a se lua Brăila, Giur-
BC
 Y
- 454 —

AR
giul și Turnul, pentru că acestea sînt locuri

IBR
ale Țerii-Romînești lăcuite de Turci, avînd
și cetățui sau mici întăriri pe ele. Și, după
ce se vor lua acestea, pot fi lăcuite, fără

YL
temere de oștire, și a avea și îndestulare
de zahereâ. Să se orînduiască de ceia parter
la Silistra, o samă de oaste pentru paza

SIT
margenii; iară, neluîndu-se cele mai sus zise
cetățui, pentru deocamdată, să se întărească
Bucureștii și Focșanii: Bucureștii cel puțin
ER
cu 15.000, ca să fie de ajuns a sări spre în­
tâmpinare, ori-unde va cere trebuința; iară
NIV

Focșanii cu 10.000. Acest număr de oaste

însă, numai pentru cele douăsprezece județe;
iară pentru cele cinci de peste Olt trebuiește
U

altă oaste, mai bine de 10.000, pentru că vine

în față și Vidinul.
R AL

Întrebarea a șaptea.
NT

Au Turcii multă oaste ? Cine este Serasche-

rul; ce planuri au ei, și în ce parte de loc
CE

se află oștirea ?

Răspuns.
I/

>
Ordia cu Vizirul se zice că ar fi la Baba-
AS

dag, care este la o depărtare de douăspre'-

zece ceasuri de Brăila; oastea ce Vizirul
UI

are pe lîngă dînsul, este ca la 12.000 de oa­

meni, după înștiințările ce am de la capi-
BC
 Y
AR
— 455 —

chehaiele; cîțî lăcuitorl vor fi avînd serhatul,

IBR
nu putem zice, că nu am văzut casă știm;
precum asemenea nici despre numărul lor
nu vorbim ca niște cunoscători, ci, presupuind,

YL
zicem, că, în timp de pace, prin toate orașele
așezate pe margenea Dunării, ne dăm cu pă­

SIT
rerea că în Brăila, care este pămînt romî-
nesc, să fie oșteni și lăcuitorl pănă la 6—7
mii cu totul. Măcinul este în dreptul Brăi­
ER
lei, în trecerea Dunării; și un orășel, a-
proape ca un sat, Hîrșova, este mai în jos
de Măcin, și este tot ca Măcinul. Rașova
NIV

cade, asemenea, și mai în jos.

Silistra are o mică cetate, și este oraș
mare; numărul lăcuitorilor și al oștenilor
U

poate să fie pănă la 10.000 de toți. Giur­

AL

giu!, parte a Țerii-RomîneștI, al căruia nu­

măr, cu lăcuitori, cu oșteni, este pănă la
5.000. Rusciucul, mare oraș ca Silistra; Turnu,
R

ai cărui lăcuitorl sînt cea mai mare parte

NT

creștini; Siștovul tot ca Silistra ; Nicopole

are cetate și oaste, pănă la șase mii și mai
CE

bine, împreună cu lăcuitorii. Stăpînirea Pa-

șei din Vidin se întinde de la Siștov pănă
la Beligrad. Marele ținut Ozu-Valesi 1 se
I/

întinde de la Silistra pănă aproape de Cons-

tantinopol. Dară stăpîniile Pașilor sînt a-
AS

mestecate și fără nici o regulă ; întinzîn-

UI

1 Pasalîcul de Ozu, Vozia, Oceacov; cu care era

unită și Silistra.
BC
 Y
— 456 —

AR
du-se puterea lor după împrejurări. Se vede

IBR
însă că Brăila și Giurgiul, dacă nu și Tur­
nul, să fi fost ajutate de către alte tîrguri
și orașe, din Dobrogea și Teleorman, pen­

YL
tru că nici odată nu se poate să iasă din
lăcuitorii Brăilei oaste de 10.000 de oameni,
și de la Giurgiu de 6.000.

SIT
Întrebarea a opta.
ER
Care sînt rugăciunile ce aveți să faceți
împărătesei ?
NIV

Răspuns.
Fiind-că, din manifestele drept-credin-
LU

cioasei împărătese, noi ne-am încredințat de

rîvna pentru lege care o însuflețește pen­
RA

tru neamul creștinilor ortodocși, ne-am por­

nit cu toată silința și ne-am împotrivit ne­
credincioșilor: din care aceasta nici că a
NT

mai rămas vre-o nădejde pentru noi de-a

ne mai putea îndreptăți către dînșii, — ne
CE

vom ruga fierbinte prea-puternicei împără­

tese de-a nu se trage oștile care au venit
pe pămînturile noastre; ci, din potrivă, să
I/

se înmulțească și întărească, ca nu cumva,

AS

folosindu-se Turcii de vre-un prilej, să ro­

bească țara. Și nici chiar în timp de pace
să nu se mai lase de acum supt stăpînirea
UI

Turcilor sau altor neamuri străine, ci să

rămînem supt stăpînirea Roșiei. Și, bucu-
BC
 Y
— 457 —

AR
rîndu-ne de deplina noastră slobozenie, să

IBR
nu fim lipsiți de mila ce aveam supt stă-
pînirea turcească, ci încă să ni se mai înmul­
țească din îndurarea sa împărătească1. Iară

YL
rugăciunile noastre în deosebi sînt:
1) Fiind-că, îndată ce ni s’au arătat nouă
strălucitele manifeste împărătești, pline de

SIT
îndurare, toți boierii, de la mic pănă la
mare, nesocotindu-și întru nimic viața, au
uneltit tot felul de atacuri împotriva duș­
ER
manului, s’au rădicat asupra lui și, în cele
de pe urmă, lăcuitorii l-au alungat din pă-
NIV

mîntul lor; din care pricină toată țara a

rămas în vecinica ură a Turcilor. Gîndin-
du-se la aceasta, Măria Sa credem că, cu
U

înnalta Sa înțelepciune, va găsi de cuviință

a se întări locurile arătate ale patriei noas­
AL

tre, ca nu cumva să cadă supt vre o robie

a vrăjmașilor, din care ar ieși întreaga peire
R

a țerii.
NT

2-a. Să se întărească și recunoască stăpî-

nirea celor patru boieri, fiind foarte de nevoie
CE

spre a nu se face greșeli și necuviințe, pre­

cum am mai răspuns și laîntrebarea a doua.
3-a. Fiind-că ne-am înștiințat că parte din
I/

volintiri nu dau mînă de ajutor la războiu,

nesupunîndu-se poruncilor, și ocolesc, mai
AS
UI

1 Pănă aici s’a tipărit, într’o veche formă româ­

nească, de Kogălniceanu, în Archiva ronihieascti, ed. a
Il-a, I, pp. 210-19.
BC
 Y
- 458 —

AR
cu seamă după moartea Spătarului, răspîn-

IBR
diți și fără căpătîiu, numai cu scop de ja­
furi și de răzbunări,—ne rugăm a se porunci
gheneralului ca, făcîndu-se unii ca aceștia

YL
cunoscuți Innălțimii Sale, ori de către boierii
din București, sau din ispravnicii județelor,
Innălțimea Sa să-i prinză și să-I pedepsească,

SIT
poruncind ispravnicilor de-a fi cu privi-
ghere și de a nu lăsa pe niște asemenea
oămeni a prăda țara. Și, pentru că mulțl și
ER
din căpitanii volintirilor urmează tot ase­
menea, să-i mărgenească și pe dînșii de-o
NIV

potrivă cu ceilalți, și, într’un cuvînț, fără

îngăduire scrisă a gheneralului să nu aibă
voie nici căpitani, nici volintiri, a se mai
LU

primbla prin țară.

4-a. Este cunoscut Innălțimii Sale că în
fiecare țară nu lipsesc oameni vicleni; din
RA

care aceasta urmează că unii să fie ocro­

tiți și alții prigoniți; se mai întîmplă încă
NT

și piedece la împlinirea slujbelor de nevoie

și a poruncilor împărătești. Prin urmare, în
CE

țara noastră să nu fie primiți niște aseme­

nea printre oșteni sau alți dregători la
trebile țerii, să se dea ascultare numai
I/

boierilor aleși, propunînd trebuințele ghe­

neralului de-a dreptul. Iară gheneralul la
AS

ori-ce trebuință va avea să poruncească

boierilor, și aceștia să-i îndeplinească ce­
UI

rerea, fără a se opri de cei vicleni, spre

a face ei ceia ce li se va părea lor. Și, ca
BC
 Y
— 459 —

AR
să se poată înștiința bine gheneralul despre

IBR
ori-ce nevoie a țerii, să aibă în slujba sa pe
Paharnicul Dumitrache, — fiind om foarte
încercat, căruia să se și poruncească a se

YL
afla pe lîngă gheneralul, spre a-î supune
ori-ce nevoie și trebuință a țerii.
5-a. în corespondențele noastre cu împă­

SIT
răteasa, spre a-î face cunosct dorința și aple­
carea țeriî, ne-au slujit doi Archimandrițl,
ER
Argeșeanul și Vieroșanul, cari au dobîndit
și decorații împărătești; fiind însă că nu­
miți! nu-șî păzesc demnitatea de clerici, ci
NIV

se coboară cu desăvîrșire în fapte cu totul

necuviincioase, strîngînd volintiri, întinzînd
steaguri ale lor și slujindu-se cu ele pentru
U

ale lor interese particulare, răzbunîndu-șl

cu învierșunare, săvîrșind nedreptăți tâlhă­
AL

rești și jăfuind, spre mare hulă și rușine a

chemării lor călugărești,— pentru aceasta să
R

iea gheneralul din mîinile lor veri-ce putere

NT

politicească, spre a putea ei îngriji de mă­

năstirile lor. Iar, la întîmplare de-a nu se
CE

supune, să-i rădice Episcopul de Buzău la

Mitropolie, ca pe unii a cărora purtare nu
corespunde chemării preoțești.
I/

6-a. La plecarea noastră din București, se

dăduse poruncă de-a se strînge oieritul, cite
AS

10 bani de oaie; asemenea se făcuse și pen­

tru rămășița vinăriciuluî, ce este pentru tre-
UI

buințile țerii și ostășești neapărate. Ne

rugăm, prin urmare, ca cei patru boieri să
BC
 Y
— 460 —

AR
orînduiască un Vistier spre a se strînge
acești bani, dîndu-li-se voie de-a putea să-i

IBR
întrebuințeze la neapărate trebuințe, fiind
datoria de seamă a gheneralului de-acolo,
sau înnălțimii Sale, fiind-că țara cere multe

YL
și felurite cheltuieli, mai ales în împreju­
rările de acum.

SIT
7-a. După obiceiul țevii, ocnele și vămile
se vînd la l-iu Ianuarie, și în timp de pace
se prinde, din aceste două, destulă cătățime
ER
de bani, precum am arătat; trebuie însă să
afle înnălțimea Sa că o parte din sarea oc­
NIV

nelor se vinde și se consumă în țară, iar

celelalte trei părți se vînd, prin porturile
Dunării, în Turcia. Acum însă, fiind-că cum­
LU

părătorii încearcă mari anevoințe cu ducerea

sării la porturi, și, chiar voind s’o vîndă,
nu găsesc cui să o dea, și găsindu-se vre-un
RA

cumpărător, va da un preț foarte neînsemnat,

supt privegherea de oameni împărătești.
NT

Cheltuielile lor s’ar putea urca pînă la

20.000 de lei.
CE

Prin urmare, atît pentru ocne, cît și pen­

tru vămi, cum va voi și va porunci ghene­
ralul, ca să nu rămînă nelucrate.
I/

16 .
AS

Întrebările ce a făcut Contele Panin

DEPUTAȚILOR, ȘI RĂSPUNSURILE ACESTORA^
UI

' l-a Întrebare.

în ce stare se afla țara pînă acum?
BC
 Y
461 —

AR
Răspuns.

IBR
Din multele nedreptăți ale Turcilor, pre­
cum hrăpirf și desele schimbări de Domni,

YL
în așa mare neorînduială ajunsese țara, in­
cit nu mal era cu putință de-a se păstra
nici vechile obiceiuri, nici acele care sealcă-

SIT
tuiseră ca la vre-o cincizeci de ani în urmă.
Și, din pricina unei asemenea înspăimîntă-
toare neorînduiell și dărăpănărl, nu numai
ER
că nu venia nicl-unul din megiașl în țară,
dar chiar și din al noștri se împuținau, fu­
NIV

gind pe toată ziua. Domnii țeril luau pe

an cite două milioane de lei, socotit leul
cite 120 de bani; și venitul acesta se urcă pînă
LU

la 2.500.000: din acești bani plătiau Domnii

haraciul, pretențiile Turcilor și obicinuitele
cheltuieli ale locului. Iar această sumă ieșia
RA

din Ocnele țeril, de la vămi, de la oierit, de la

dijmăritul stupilor și al porcilor, de la vi-
NT

năriciu. Care fac la un loc pînă la 50 sau

60 de mii de lei pe an ; iară restul banilor
CE

îl luau Domnii, aruncîndu-I pe sate fără

nicl-o rînduială. 35.000 de chile de grîu, cîte
240 de oca chila, se duc din țară prin poruncă
I/

împărătească la Brăila, care grîu se plătia

după nart. Și obiceiul acesta se făcuse nu
AS

mal de vre-o 14 sau 15 ani încoace. 70.000 de

ol le cumpăra un Turc, ce se zicea împu­
UI

ternicit din partea lui Casapbașa, cu firman

împărătesc.
BC
 Y
— 462 —

AR
în această ticăloasă stare ne aflăm pe-
trecînd de cincizeci de ani încoace, cari

IBR
mai înnainte vreme asemenea supărări din
partea Turcilor nu se făceau, și era țara
fericită, plină de oameni, avînd și pînă la

YL
20.000 de oșteni. De atunci încoace, din zi
în zi, s’au stricat toate; abia au rămas

SIT
vre-o 6.000 de slujitori nearmați pentru
trebile locului, iară dincolo peste Olt se
mai află, încă, ca la vre-o 15.000 de voinici
ER
cu arme.
NIV

A 2-a Întrebare.
Cam ce ajutor ar putea sădea armatelor
împărătești țara în starea în care se află
U

astăzi?
AL

Răspuns.
R

Noi sîntem cu toată rîvna supuși și da­

NT

tori să dăm ajutor la toate trebuințile ce

ni se vor porunci; dară cîtă zaliereâ s’ar
putea găsi deocamdată, nu putem ști din
CE

pricina împrejurărilor. Cu toate astea, spre

a vă da o ideie, Vă arătăm că în anul tre­
I/

cut am dat Turcilor 40 de mii de chile de

grîu și 40 de mii de orz, care erau din recolta
AS

din an-țărț; iară din grîul cel din anul tre­

cut, n’am apucat să dăm, ci am dus pe la
UI

șchelele Dunării parte dintr’însele, fără

să știm dacă li-au luat ai noștri sau Turcii.
BC
 Y
— 463 —

AR
Cît pentru zahereaua de est timp, s’au tă­
cut sămănăturl de ajuns, care se seceră pe

IBR
la luna lui Iulie ; și dacă, cu ajutorul lui
Dumnezeu, țara nu va avea a se teme de
Turci, și oamenii își vor putea strînge bu­

YL
catele la timpul lor, cu liniște și fără să
tie bîntuiți de nimic sau supurați de vo-

SIT
lintiri, nădăjduim să se facă bucate, încît
săfiezahereâ de ajuns pentru 3.000 de oștire
și mai bine. Orz poate să se facă mai pu­
ER
țin, pentru că se seamănă primăvara pe la
luna lui Martie și, lumea fiind fugită spre
NIV

munte, au făcut sămănături prea puține, saii

nici de cum.
Cît pentru volintiri, nu putem cunoaște
LU

pînă la ce număr pot să fie; știm numai că

se făcuseră mulți și, dacă vor trece oștirile
peste Olt, numărul lor se va îndoi; cu toate
RA

că acum toată țara, cu mic cu mare, se

află în picioare împotriva vrăjmașului,
dacă prin mila dumnezeiască și bunăvoința
NT

împărătesei ni se va da ajutor.
Escelenție! Noi, împreună cu tot poporul,
CE

sîntem hotărîți ca și toate sămănăturile și

vitele să le dăm spre împlinirea poruncilor
și- întreținerea oștirilor; numai țara să ni
I/

se slobozeâscă de Turci pînă la Dunăre :

AS

una, pentru ca să nu cădem supt robia lor

și, al doilea, pentru ca să-și poată lucra
oamenii pămînturile lor; căci în aceste luni
UI

stă toată nădejdea, atît pentru zaherelele

BC
 Y
— 464 —

AR
oștirilor împărătești, cum și pentru hrana
tuturor lăcuitorilor terii, adecă de la Martie

IBR
și pînă la sfîrșitul lui Septemvrie.

A 3-a Întrebare.

YL
Făcîndu-se pace, cam ce folos ar putea
trage împărăția din Țara-Romînească, cam

SIT
ce sumă de zaherea ar ieși atunci din țară,
și cîtă oștire poate face pentru paza sa ?
ER
Răspuns.
NIV

Mare anevoință încerca țara înnainte cu

darea de 2.250.000 de lei, precum am arătat la
capul I; acum însă, după pace, cu buna
LU

regulă ce are să se facă, fără îndoială, nu

numai că ai noștri au să intre iarăși în țară,
dar încă vor mai alerga și creștinii cei de
RA

pe lîngă Dunăre, cari și mai înnainte doriau

să vină, dar se temeau de nestatornicia lu­
NT

crurilor în țară. Cu modul acesta nădăjduim

să mai iase și peste soma arătată ; iară,
prin dreaptă întocmire a prea-puternicei îm­
CE

părătesc, nădăjduim că nu după mult timp

să se și îndoiască. Este însă trebuință ca să
I/

fie om care să stăruiască la căutarea ma-

demurilor, pentru că sînt trei gîrle, care
AS

scot aur în nisipul lor, pe care-1 adună ți­

ganii domnești și dau o cîtime oare-care
UI

de aur la Curte. Mai ieșia încă și aramă,

care se lucra, dar sînt vre-o cinci-zeci de
BC
 Y
— 465 —

AR
ani de cînd s’a închis aceasta, din pricina
Turcilor. Se mai pot găsi și alte mademuri,

IBR
pe care noi nu le-am știut.

Despre Zaherele.

YL
în vreme de pace, după ce lumea își
avea cu prisos îndestularea trebuincioasă,

SIT
mai da și la Constantinopol soma de 35.000
de chile; se mai hrăniau încă și toți
Turcii din Brăila, din Giurgiu și de la Turnu,
ER
și li mai și prisosia încă zahereâ și pentru
negoț; ba încă și alți negustori cumpărau
de la țeranii romîni pentru vînzare.
NIV

Despre oștire.
Și noi ne rugăm asemenea ca din veni­
U

turile de mai sus să se facă o oștire de

AL

20.000 de oaste pămînteană, spre a se afla

totdeauna întru apărarea pămîntului nostru.
R

17.
NT

Cererea ce Atr dat deputății teri!

Contelui Panin.
CE

Ducerea lui Grigorie-Vodă, punîndu-ne la

felurite gînduri, noi, ca plecați credincioși
ar Măriei Sale împărătești și ca niște aju­
I/

tători ai patriei noastre, împlinind aceste

AS

datorii, cutezăm a face cunoscute următoa­

rele împrejurări :
1. Că Măria Sa a domnit în țară un an,
UI

și. după modul oblăduirii sale, mulți din

30
BC
 Y
— 466 —

AR
lăcuitori aii rămas nemulțămiți, pentru că
a stăpînit cam cu asprime, poate și din

IBR
vina împrejurărilor.
2. Acum, găsind ca un fel de pricină,
pentru că volintirii l-au scos din Scaun și

YL
l-au adus prins, luîndu-i și tot ce s’a aflat
pe lîngă dînsul și cari acești volintiri aii

SIT
fost tot Romînl cei de prin prejurul lui.
3. Acești Romîni l-au lipsit de Domnie,
de slava stăpînirii unei țeri; a pierdut și
ER
banii, cîți ar fi putut să iea, dacă i s’ar mai
fi prelungit încă timpul Domniei.
Noi socotim, Escelență, de și îl știm de
NIV

om înțelept, că el, ca un om, fiind-că s’a

jignit de întîmplările ce am vestit, este de
U

bănuit că el se va sili prin toate chipurile

să-și răzbune, ori prin clevetiri, *ori prin
AL

pîre și cîrtiri în de obște, sau în parte;

din care se poate întîmpla să aducă pe
R

vre-unul din noi în primejdie, sau să se si­

NT

lească prin vre-un mijloc să răcească inima

Avgustei Noastre împărătese și a Escelen-
ților Miniștri în potriva noastră. Pentru a-
CE

ceasta ne rugăm ca, prin înțelepciunea Es-

celenții Voastre, să hotărîți aceste toate,
ca să putem trăi slobozi de orl-ce asemenea
I/

bănuială.
AS

Afară de aceasta, fiind-că avem o pildă

veche, ne mai temem și de altă întîmplare,
UI

pe care o vom arăta asemene. Pe la 1719 [1718],

domnind în țară lon-Vodă Mavrocordat, au
BC
 Y
— 467 —

AR
avut Turcii războiu cu Cliesarul și> fiind

IBR
Turcii înfricoșați și biruiți de Nemți, a
dat Sultanul poruncă lui Ion-Vodă să
meargă la Pojorovița, ca să facă pace cu

YL
Nemții, îndrituindu-1 să dea toată Țara-
Komînească Nemților, numai să-și pună
toată silința ca să facă pace. Iară el, avînd

SIT
oarecare corespondență cu Nemții, mai știind
poate și cîteva taine despre starea Nemți­
ER
lor, cum și ce aveau ei de gînd, și urmă­
rind și interesul său, a tăinuit Nemților
aplecarea Turcilor, de a li da toată țara :
NIV

ci li-au arătat numai cu politică cum că

va mijloci el către Turci, ca să li dea Craiova
cu cinci județe, iară Bucureștii cu celelalte
LU

douăsprezece județe au rămas de atunci

și pănă acum supt jugul Turcilor. Această
RA

nenorocire dar ne face să bănuim și să ne

temem acum și de Grigorie-Vodă ; mai cu
seamă că și familia lui se află la Constan­
NT

tin op ol și nici-odată nu i-ar veni la îndă-

mînă și nici va putea să se arate protivnic
CE

Turcilor, ci, din potrivă, ca să zic mai bine,

pregătindu-și mîntuirea, se silește a le arăta
vre-o slujbă. Prin urmare, fiind-că am auzit
I/

chiar și din gura lui cum că trimiterea sa

este ca să se afle acolo mai aproape cînd
AS

va fi să se încheie tractatele de pace, după

credința ce sîntem datori a păzi, am arătat
UI

pilda Pojoroviței, spre a vă chibzui in înțe­

lepciunea voastră, ca să se aducă și la a-
BC
 Y
— 468 —

AR
ceasta vre-o tămăduire, încît să rămînem
și despre aceasta fără nici-o temere și bă­

IBR
nuială. Pentru că, cît despre starea terii
noastre și despre slujbele ce datorim, sîn-

YL
tem gata a da ascultare la tot ce ni se va
porunci și a lucra, fiind devotați îngrijirii
Avgustei noastre stăpîne și glorioșilor sâl

SIT
miniștri.

18.
ER
Ce răspunsuri am
DAT NOI LA ÎNTREBĂRILE CE NI-A FĂCUT
NIV

Contele Panin despre starea

ȚINUTURILOR.
U

Toată Țara-Romînească se cuprinde în 17

ținuturi, adecă în 17 voevodaturi: cele de
AL

spre partea de sus a muntelui se lovesc în •

hotare cu Transilvania, iar cele de jos se
R

hotăresc cu Turcia, avînd de hotar Dunărea,

NT

— precum aici arătăm.

Rîmnicul-Sărat: se întinde de la munte și
CE

merge și pănă la Dunăre : spre partea de

sus se hotărește cu Transilvania, în laturi
cu Moldova, și în partea de jos cu Brăila;
I/

care pămînt al Brăilei era tot al acestui

județ. Locul din ținutul Brăilei pe care-1
AS

stăpînesc Turcii, are o întindere ca de șase

ceasuri în lat și ca de douăsprezece ceasuri în
UI

lung. Orașe mai însemnate are Focșanii și

Rîmnicul; în Transilvania nu are șchele, nici
BC
 Y
— 469 —

AR
în Turcia, ci numai în Moldova și la Brăila.

IBR
Productul locului, de spre partea de sus stă
în vii și roade, iară în partea de jos, în
sămănături, adecă zaherele.

YL
Partea de jos a Dunării.

SIT
Ialomița: nu este departe de Bîmnic, și
se întinde din mijlocul terii pănă la Du­
năre: are tîrg care se numește Oraș și schelă,
ER
cu trecere în Turcia, aflîndu-se în dreptul
cetăților de pe margenea Dunării, Hîrșovel și
NIV

a Silistrei, unde lăcuiesc multi Turci,—fiind

oraș mare ; și numai cîmpie. Cea mai mare
parte din producte, adecă zaherele, din care
LU

se hrănește țara, se face în județul acesta,

cum și cel mai însemnat negoț cu grînele.
Ilfovul'. în județul acesta este și cetatea
RA

de Scaun, adecă Bucureștii; și se întinde

din mijlocul țerii pănă la Dunăre. Partea
NT

de sus este păduroasă și produce porum-

buri și legume multe; mai scoate și che­
restea pentru vase și pentru alte trebuințe
CE

de clădiri. Iar partea de jos este cîmpie.

unde ~se fac bucate ca și în Ialomița. Schelă
sau port are la Oltenița, care are în drept,
I/

de ceia parte a Dunării, orășelul turcesc nu­

AS

mit Turtucaia, mai mic decît Silistra.

Vlașca: cea mai mare parte din acest ju­
deț este îmbrăcată cu pădure, și cel mal
UI

însemnat negoț se face cu lemne de che-

BC
 Y
— 470 —

AR
resteâ pentru clădiri, pe care le vinde la
București și la Giurgiu; se mai face ase­

IBR
menea și mult porumb și legume, pe care
le desface tot în aceleași orașe. Și acest ju­
deț se întinde pînă la Dunăre, unde are

YL
însă mai puțin loc, pentru că în acest județ
Giurgiul este de spre partea Dunării, și, pă-
mîntul Giurgiului fiind lîngă Dunăre, se

SIT
hotărește acest județ Vlașca cu pămîntul
Giurgiului: șchelă la Dunăre nu are decît
ER
numai la Giurgiu. Iar locul turcesc în ținu­
tul Giurgiului are o întindere ca de două
ceasuri lățime și ca de șase ceasuri lun­
NIV

gime.
Teleorman: și acest județ se întinde ase­
LU

menea din mijlocul țerii și pană la Dunăre;

are de capitală orașul Rușii de Vede ; șchelă
pe Dunăre, are Zimnicea, în dreptul orașului
RA

turcesc Siștov, de cealaltă parte a Dunării.

Jumătate din acest județ este păduroasă;
produce legume, pometuri, iară partea zisă
NT

de jos face bucate sau zaherele.

Oltul: județul Oltului se întinde pînă în
CE

Dunăre și are mai mult pămînt șes pentru

arături; iară în partea de la Dunăre este mai
puțin, pentru că este Turnul, cetățuia tur­
I/

cească, ca și Giurgiul, dară cu tîrg ceva mai

AS

mic. în lung se hotărește cu apa Oltului.

Partea de sus care se lovește cu hotarul Tran­
UI

silvaniei se începe de la Rîmnic și din mij­

locul țerii și merge pînă la zisele hotare,
BC
 Y
-- 471 —

AR
avînd pe o parte a întinderii sale munți,
iară pe celelalte două cîmp. Despre munte

IBR
sînt pometuri multe și vii, iară la cîmp bu­
cate, adecă zaherele; orașul de căpetenie se
numește Buzău, unde este și Episcopia.

YL
Săcuienw: se începe asemenea din mijlocul
terii și merge pînă la hotarul Transilvaniei,

SIT
avînd o parte de cîmp și două părți mun­
toase, unde sînt vii și poame multe, și de
unde Ardelenii cumpără cel mai bun vin.
ER
Orașul de căpetenie se numește Văleni, care
este și șclielă, [la] un drum mare ce merge
NIV
în Transilvania; mai este și un alt tîrg,
anume Găiseni (?), și o ocnă de sare, anume
Slănic.
LU

Prahova: se întinde din mijlocul țerii pînă

în Transilvania, avînd o parte, cu munți și
două cu loc șes, pe alocurea cu păduri și
RA

pe alocurea cu cîmpii netede. Oraș de că­

petenie are Ploieștii, unde se face cea mai
NT

însemnată vînzare din produsurile țerii; mai

este și alt tîrg, numit Filipeștii, și altul cu
numele de Cîmpina, pe unde este și șchela
CE

cate duce în Transilvania; și, de și nu este

drum mare împărătesc, ca să poată umbla
cu care pe el, ci numai cu cai — fiind în
I/

dreptul Brașovului, care este oraș și cetate

AS

a Transilvaniei —, cu toate astea drumul

acesta lucrează mai mult decît ori-care altă
UI

cale. în județul acesta sînt vii, se fac foarte

multe poame și legume, cea mai mare cî-
BC
 Y
— 472 —

AR
time de brînză; în grîu și orz se face mai
puțin. Tot în cuprinsul acestui ținut se află

IBR
și ocna cea maî însemnată, de unde iese
sarea cea mai curată, și se chiamă Telega.
Dîmbovița: și acest județ se întinde ase­

YL
menea din mijlocul țerii pînă la hotarele
Transilvaniei, avînd în partea cea de sus

SIT
dealuri, cu multe vii și porumburi, iară în
cea de jos, cum este Prahova, păduri pen­
tru cherestele. în acest județ este și Tîrgo-
ER
viștea, vechiul Scaun al Domnilor, înnaintea
Bucureștilor. Are și fabrică de sticlă și
NIV
cale spre Transilvania.
Muscel: pămîntul acestui județ este mun­
tos, și îndeletnicirea de căpetenie a lăcui-
LU

torilor săi stă mal mult în cărăușie, adecă

în a căra cu chirie mărfuri la Constanti-
nopol, la Adrianopol, în Țara Nemțească,
RA

Nijna1, ș. c. 1. Are pe alocurea și vii; iar

semănături și grîne, cam puține. Are ase­
NT

menea și cale, pe unde trec cu care în

Transilvania, spre Sibiiu, anume Dragos-
CE

la^vele; are și tîrg, numit Cîmpuhing, unde

se face bîlciu odată pe an și unde veniau
de la Viena, de la Lipsea și de prin alte
I/

părți ale Evropei, cum și de prin Turcia,'și

se făcea multă desfacere de mărfuri; dar.
AS

de multe rele ale Turcilor, s’a închis acest

bîlciu de sînt acum aproape 25 de ani.
UI

1 Novgovod.
BC
 Y
— 473 —

AR
Argeșul: se întinde din mijlocul țevii și
pînă în hotarele Transilvaniei, avînd loc

IBR
mai mult muntos ; are și vii și produce
poame și legume de ajuns. Din bucate face
mai mult porumb; iară grîu și orz mai pu­

YL
țin. Orașul de căpetenie se numește Pitești,
și are drum mare, numit Cîineni, care duce la
Sibiiu. Acest județ are în capul hotarului

SIT
său în lung apa Oltului. Și care desăvîrșește,
împreună cu Bucureștii, cele 12 județe de
ER
la hotarul Moldovei și pînă la Olt.

Spre a se păzi locul acesta astfel în cît

NIV

să poată să meargă lumea în liniște și fără

nici-o temere sau frică și primejdie din
partea Turcilor, trebuința cere a se lua
LU

Brăila, Turnul și Giurgiu!, să se facă și o

cetățuie sau întărire de pămînt în dreptul
RA

Silistrei, în județul laloiniței, — pentru că

din Brăila și pînă la Giurgiu sînt 25 la
40 de ceasuri —, încît să nu mai rămînă
NT

mijloc Turcilor din Silistra de-a mai intra

în Tara-Romînească; fiind-că noi ne-am în­
CE

științat că Turcii Silistrei, trecînd despre

această parte, pe pămîntul nostru, făceau
multă stricăciune, atît lăcuitorilor din ju­
I/

dețul lalomiței, cît și celor din județul Il­

fovului ; iară, de se va face cetățuia sau un
AS

castelaș în partea aceasta, se apără și se pă­

zesc amîndouă județele: Ialomița și Ilfovul,
UI

poprindu-se tot odată și intrarea Turcilor.

BC
 Y
— 474 -

AR
Asemenea mai trebuiește a se face un mic
castel și între Giurgiu și Turnu, la Zimnicea

IBR
în ținutul Teleorman, pentru că este așezată
în dreptul orașului turcesc Siștovul; și depăr­
tarea de la Giurgiu pînă la Turnu este de 25

YL
de ceasuri și mai bine. Și noi ne-am înștiințat
că Turcii, avînd prilej de-a intra și pe a-

SIT
ceastă parte cu înlesnire, făceau multă stri­
căciune lăcuitorilor țerii.
Fiind-că toate productele țerii sînt mai
ER
mult în județele părții de jos, de spre Du­
năre, cum și înlesnirea Turcilor de-a trece
NIV
ori-cînd pe pămîntul țerii, — pentru aceasta
ne rugăm cu stăruință a se lua și statornici
aceste locuri, ori cu supunerea ziselor ce­
LU

tăți, sau cu întărirea arătatelor locuri, în-

cît să se poată ara și lucra de țară fără frică
și fără primejdie, și a se împlini astfel
RA

fără nici o împiedecare nevoile și datoriile

împărătești.
NT

Despre cele cinci județe ale Craioveî,

CE

DE PESTE APA OLTULUi.

Romanați: se întinde din mijlocul țerii

pînă la Dunăre, și este cîmpie, ca și Ialo­
I/

mița ; iară pe partea de sus are și pămînt

AS

mai îmbrăcat cu păduri. Scaunul lui se nu­

mește Caracăl; are și șchelă la Dunăre, care
UI

este în dreptul orășelului turcesc de peste

Dunăre numit Rahova. în acest județ, se
BC
 Y
AR
face grîu, orz și meiu mult, și se desparte
de județul Oltului prin rîul Olt.

IBR
Dolj: se întinde asemenea din mijlocul
terii pînă în Dunăre, și are în fața sa de
cealaltă parte a Dunării două mici orășele

YL
turcești, Triben și Palanca. Jumătate din pă-
mîntul acestui județ este păduros, iară cea­
laltă jumătate cîmp șes, producînd bucate

SIT
multe și întinzîndu-se pînă în Mehedinți.
Scaunul acestui județ este Craiova, oraș
ER
mare și Scaun al Băniei.
Vilcea: se întinde din mijlocul țerii spre
Romanațl și, mergînd în spre munte pînă
NIV

la hotarul Transilvaniei, se desparte de ju­

dețul Argeș prin apa Oltului. Are drtim
mare la Cîineni, care este și al Argeșului.
LU

Parte din acest județ este muntos, și parte

cu păduri ; are și vil, precum și pometuri
RA

și legume nu puține ; iară bucate, grîu și

orz, mai rar. Orașul capitală este Rîmnicul,
unde se află Scaunul Episcopiei. Are ase­
NT

menea și ocnă de sare.

Gorjul: este între Vilcea și Mehedinți, loc
CE

pentru negoț, precum este Prahova, avînd

'oraș de căpetenie Tîrgul-Jiu, precum și drum
mare de chervanurl din Transilvania. Vil,
I/

pometuri și legume produce de-ajuns, iară

bucate pentru zaherele mai puține. în județul
AS

acesta deschisese Nemții și lucru de fier.

Mehedinții: merge alături cu Dunărea, în-
UI

cepînd de la Dolj și Gorj și pînă în munții

BC
 — 476 —

Y
AR
Transilvaniei, avînd o parte din locul său
muntoasă și două de cîmp, unde se fac bu­

IBR
cate multe pentru zalierele ca și în Ialomița;
partea cîmpului se liotărește cu Dunărea și
se învecinește de cealaltă parte a Turciei

YL
cu Vidinul, cetate mare ca și Hotinul, și mai
înainte cu Fetislamul Serbiei supusă la Turci;
iară mai în sus de Orșova sau Rușava, care

SIT
era cetate nemțească și s’a luat de Turci
pe cînd au luat și Beligradul. Despre munte
ER
se hotărește cu Transilvania, adecă cu Me-
hadia, avînă și drumul mare de trecere în
Țara Nemțească; se zice și Banat, fiind lă­
NIV

cuită de Sîrbi supuși Chesarului Austriei. In

județul acesta era și madem de aramă, care
LU

nu mai lucrează acum. Orașe mai însemnate

are: Cerneuții și Baia de aramă, iară șchelă
pentru Turci la Vidin și la Fetislam. Spre
RA

partea muntelui, are și trecătoare în Tran­

silvania.
NT

Despre producția terii atît

CE

PENTRU TREBUINȚA SA, CIT ȘI PENTRU

NEGOȚUL DIN AFARĂ.

Grîu, orz, meiu, porumb, miere, unt, său,

I/

brînzeturi, păstramă, legume, pometuri și

AS

alte felurite, pecum cherestea pentru vase

de Dunăre și de Mare, toate acestea iese din
UI

țară cu prisos, și se duc în Turcia, pentru că

în Țara Nemțească erau oprite de Turci.
BC
 Y
— 477 —

AR
Mai vin asemenea cumpărători și din Bos­
nia, și cumpără mulțime de cai.

IBR
Mai vin încă și de pe margenile Dună­
rii turcești, pentru cumpărătoarea de boi
și vaci, cu numele de cirezi, pe care le țin

YL
spre pășunare pe pămîntul Țerii-Romînești,
și, din care, parte le taie în țară, iară
parte dincolo de Dunăre pentru zahereă la

SIT
Constantinopol: asemenea mai cumpără și
multe oi,totpentru zahereăla Constantinopol.
ER
In Țara Nemțească trec fără nici o o-
prire saftianuri, teletinurl, piei de oi și de
capre, neargăsite, lînă, ceară, porci, se duc
NIV

destule în Țara-Romînească. Din aceste pro­

ducte se mai duc și la Viena și la Lipsea.
Mare parte din vinurile țeriî trece în
LU

Ungaria.
RA

Ce lucrurI se aduc din alte

PĂRȚI ÎN ȚARĂ.
NT

Din Turcia se aduc mătăsării de Con­

stantinopol și Chio, bogasiile, mătasă, bum-
CE

bacuri,fier, aramă și lucruri de-ale băcăniei.

- Din Roșia sau Moscovia se aduc blănării,
parte din care se desface în țară, iar parte
I/

trece la Constantinopol.
De la Viena, Lipsea, Veneția și Graț,
AS

mătăsării cu fir, și alte feluri din aceste

vestite țeri.
UI

Din Lechie sau Polonia, se aduce holerca

adecă numai rachiu.
BC
 — 478 —

Y
AR
Iară vămile sau venitul ce se adună din
acestea, se vînd pe suma de lei turcești

IBR
nouăzeci de mii; însă catastifurile vămilor
sînt neregulate, pecum și, dacă se va în­
drepta, poate să se urce soma vămilor, spre

YL
a se ușura birurile lăcuitorilor.
Din ocne se poate scoate multă sare,
însă contracciii sau cumpărătorii ocnelor scot

SIT
sare numai cîtă se poate desface prin vîn-
zare, și ast-fel se scoate pe fie-care an pînă
ER
la 17 milioane ocale de sare, cîte trei funți
ocaua; din care această sumă se desface în
țară pînă la 4—5 milioane de ocale, iară res­
NIV

tul, de 12,13 milioane ocale, se vinde în Tur­

cia : pe la lăcuitorii țerii se vinde ocaua
de sare cîte doi bani, iară în Turcia se vinde
LU

mai scump. Contracciii ocnelor le cumpără

de la Domnie pe prețul de 140 de mii de lei;
RA

iar, de se va urca vînzarea și se va face

în părțile Turciei prețul de cîte șease bani
ocaua, atunci venitul ocnelor ar putea să
NT

prinză peste 500 de mii de lei; și cu aceasta

iarăși se mai ușurează țara.
CE

Fabrică de postav gros a fost și este în

Țara-Rumînească, fiind lînă de ajuns; sînt
vre-o patru ani de cînd s’a deschis fabrică
I/

și pentru postavuri mai supțiri.

AS

Mătasă se face asemenea, dar puțină,

pentru că nu se dă silință ; iară, dîndu-se,
s’ar putea face cît de multă.
UI

A fost și lucru de aramă, dar s’a în-

BC
 — 479 —

Y
AR
chis de vre-o cincizeci de ani, din pricina
Turcilor.

IBR
Asemenea s’a fost deschis de Nemți și lucru \
de fier, dar a încetat de a mai lucra și acela.
Aur, precum am arătat, se scoate din ni­

YL
sipul a trei gîrle, însă’ puțin, pentru că lip­
sește meșteșugul.
Fabrică de hîrtie sînt doi ani de cînd —]

SIT
s’a făcut și lucrează.
Este și silitră, și mai este și un fel de bu­
ER
ruiană, numită căprița, pe care o strînge si
o usucă. Cenușa acestei buruieni se împie­
trește după ardere, și vin cumpărători de o
NIV

ridică, atît de prin Țara Nemțească, cît și

din Turcia, slujindu-se cu dînsa la văpsitul
postavurilor, ș. c. 1.
LU

Are țara și ape minerale pentru băi, dar

nu s’au încercat, nici cercetat, dacă sînt
sau nu folositoare pentru vre-o lucrare, sau
RA

dacă sînt numai niște simpli aburi al vre­

unei mine.
NT

Este și fabrică pentru sticlă, dar, nefiind lu­

crători sau meșteri iscusiți,nu se face bună.
CE

19.
Rugăciunea Îndreptată Contelui
I/

Panin, ca să facă manifestul, precum

MA1 JOS SE VEDE.
AS

Noi cei mai jos, cu respect prea-plecate

slugi, silite de nevoie, luăm îndrăzneala a
UI

ruga pe Escelența Voastră, ca întăiul-mi-

BC
 — 480 —

Y
AR
nistru al împărăției Rusești, că, în numele
Avgusteî împărătese, să se facă cunoscut

IBR
în toată Țara - Romînească, atît clerului,
cit și boierilor și cîrmuirii, cum și po­
porului întreg, cum că noi, cei prea-ple-

YL
cați, am oferit strălucitului tron al Mă­
riei Sale împărătești adînca noastră închi­
nare și supunere, și că ne-am învrednicit

SIT
de prea-înnalta îndurare cu prea-solemna
mîngîiere și încredințare că Măria sa îm­
ER
părătească prin deosebită putere împără­
tească și bunăvoință către poporul Țerii-
Romînești a primit supunerea și jurămîntul
NIV

de credință a cestor lăcuitori în de obște, și

a fiecăruia în parte, ca a unor de aceiași
lege creștini, asigurîndu-li cu multă mi­
LU

lostenie, toate privileghiurile și drepturile

lor și ca o mult îndurătoare stăpînă se în­
RA

crede că numiți! se vor sili în tot timpul

a se bucura de ocrotirea și de părtenirea
schiptrului său împărătesc, împlinindu-și ju­
NT

rămîntul cu îndatoritoare rîvnă de credință,

și ajutînd prin toată puterea și mijloacele
CE

lor armele împărătești spre învingerea ob­

ștescului dușman al împărăției și al tuturor
creștinilor. Și aceia cari au slujit pînă a-
I/

cum și cari vor mai sluji și în viitor cu

AS

deosebită rîvnă și credință Măriei Sale îm­

părătești nu vor rămînea neîmpărtășiți de
UI

răsplată și cinste și, pe lîngă toate, de cea

mai înnaltă recunoștință a stăpînirii tale. Că-
BC
 Y
— 481

AR
tre aceasta mai luăm voia a arăta Esce-
lenții Voastre nedreptățile și stricăciunile

IBR
ce volintirii pricinuiesc nenorocitului popor
al Țerii-Romînești, ajungînd aproape a co-
vîrși relele vrăjmașilor păgîni; despre care

YL
aceasta ne scriu și boierii țerii,—și prin ur­
mare ne rugăm fierbinte a se înfrîna răutatea
lor. Asemenea ne mai rugăm, ca niște credin­

SIT
cioși supuși ai prea-bine-credincioasei îm­
părătesc, să se bucure și ei de fericire în
ER
viață, ca, binecuvîntînd veacul de aur și
prea-dorita împărăție a Avgustei noastre
Doamne, pentru totdeauna și pentru urmașii
NIV

neamului nostru.

20.
LU

Răspunsurile ce am dat no! în scris

CNEAZULUI VEZEMSCHl, OBER-PROCUROR, LA
RA

ÎNTREBĂRILE CE NI-A FĂCUT, PRE­

CUM MAI JOS SE vede:
NT

Cum se urmă mai înainte vreme cu bi­

rurile și cu veniturile Țerii-Romînești ?
CE

Se da un oierit pentru oi, un dijmărit pentru

stupi de miere, un vinăriciu pentru vinuri,
—plătind fiecine lucrul ce avea, după obiceiu.
I/

Bir se da Sultanului de la săteni, de două

ori pe an.
AS

Cheltuielile mărunte se cisluiau asemenea

de două ori pe an.
UI

Ce sumă de bani se prindea, nu pot să

31
BC
 — 482 —

Y
AR
știu; dară că se ținea și 20.000 de oaste din
aceste venituri, aceasta o știu bine. Așa a

IBR
ținut obiceiul pînă la războiul ce s'a făcut
la Prut cu răposatul întru fericire împărat
Petru cel Mare.

YL
Pe cînd era Domn Nicolae-Vodă, se urmau
veniturile de mai sus, numindu-se unul: pe-
ceți (pecetluiture) și celalalt: văcărit. Pecețile

SIT
erau pitacuri, care se împărțiau pe la săteni,
plătind fiecare după nartul ce se hotăria.
ER
Iar văcăritul era: ori-cine avea cal, bou
sau vacă, plătia de fiecare vită după taxa
ce se punea de la Domnie.
NIV

Acest Domn a stricat oștirea, și astfel a în­

ceput să strice, și țara. Ceilalți Domni, cari au
venit în urma lui Nicolae-Vodă, au ținut
LU

toți același obiceiu, pînă la războiul lui

Munnich1. Acești Domni sînt: Costandin Ma-
RA

vrocordat, Mihal-Vodă Racoviță, iară Mavro-

cordat, Grigorie-Vodă Ghica, iară Mavro-
cordat.
NT

Iar, făcîndu-se pace în urma războiului

lui Munnich și domnind în Scaun Costan-
CE

din-Vodă Mavrocordat, a stricat și vechiul

obiceiu și pe al lui Nicolae-Vodă, tatălui său;
și a urmat astfel:
I/

A ridicat să nu mai fie văcăritul, nici

AS

pecetluiturile ;
A ridicat cisla birului (haraciului) și a
UI

1 Din 1739.
BC
 Y
— 483 —

AR
celorlalte cheltuieli mărunte, lăsînd din cele
vechi numai dijmăritul, vinăriciul, oieritul,

IBR
ocnele și vămile, și a hotărît ca fiecare
să dea pe an lei zece, în patru rînduri, nu-
mindu-le șferturi; care aceste șferturi prin­

YL
deau pe an 1.200.000. Iar în total toate
veniturile terii se însumau pînă la 1.800.000.

SIT
Schimbîndu-se după aceasta Domnia, Dom­
nii cari au venit în urmă, sînt aceștia :
Mihai-Vodă Racoviță ; iară Costandin Ma-
ER
vrocordat; Grigorie-Vodă Ghica (unchiul
Domnului de acum); Matei-Vodă, fiul aces­
NIV
tuia; Gehan-Vodă, fiul lui Mihai-Vodă; iară
Costandin Mavrocordat; Scarlat-Vodă, tot fiu
al lui Grigorie-Vodă ; iară Costandin Mavro­
U

cordat; iară Costandin Gehan; Dan (?) sau

Ștefan-Vodă, fratele lui Gehan; iară Scarlat-
AL

Vodă, fiul lui Grigorie-Vodă; Alexandru-

Vodă, fiul lui Scarlat-Vodă și, în sfîrșit, cel
R

de acum, Grigorie-Vodă Ghica ;

NT

Toți acești Domni au păzit numai numele

dărilor șfertului, n’au ținut însă obiceiul
de-a scoate patru șferturi, ci scoteau cu mult
CE

mai multe. Și, pe cît și seoteau, cu atît

lumea se trăgea din țară afară; iară ei, ca
să scoată aceiași bani, înmulțiau șferturile,
I/

pînă la numărul de 20. Care, împreună cu

AS

dările de mai sus, adecă cu dijmăritul, oie­

ritul și vinăriciul, ocnele și vămile, se în­
UI

semna pînă la lei: 2.250.000 pe an

Vrînd Dumnezeu a se încheia o pace
BC
 Y
— 484 —

AR
bună, nu numai pămîntenii fugiți se vor în-
turna în pămîntul lor, dar încă și din a-

IBR
mîndouă vecinătățile poate să alerge o mul­
țime de oameni să lăcuiască în țară.
Vămile pot să se urce. Ocnele le vindeau

YL
Domnii cu prețul de 140.000 de lei pe an, și
scoteau numai șaptesprezece milioane de o-

SIT
cale de sare, pentru că atît putea să se pe­
treacă într’un an, cu Țara-Romînească și cu
partea Turciei de pe lîngă Dunăre, vîn-
ER
zîndu-se pe prețul de doi bani ocaua; iar,
dacă se va face ocaua cu bani, atunci poate
NIV
să prinză și peste 500.000 de lei pe an.
Fabrică de postav supțire s’a făcut în
țară, cu lînă de-a noastră; iar postavul cel
LU

gros se lucrează de mai mulți ani. Aseme­

nea mai sînt și fabrică de sticlă și fabrică
de hîrtie; se mai face și puțină mătasă. Aiî
RA

fost încă și lucru de aramă și lucru de fier,

dar au încetat din pricina Turcilor. Aur se
NT

scoate din trei gîrle de țiganii domnești.

Productele țeril sînt: grîu, orz, ovăs,
meiu, porumb, miere, unt, său, brînză, pas-
CE

tramă, saftianurl și teletinuri, lînă, ceară,

legume, pometuri, in, cînepă, vinuri, lemne
de cherestea pentru vase de plutire. Iar
I/

negoțul ei se face cu vite mici și mari, pre­

AS

cum și cu cai, pe cari-î vinde în Turcia și

în Țara Nemțească.
UI
BC
 Y
— 485 —

AR
Din ce țară vine marfă în țară și ce

IBR
FEL DE MARFĂ?

De la Constantinopol, de la Chios și din

toate părțile Turciei vin mătăsării, fir, ar­

YL
ticole de băcănie, fier, bumbacuri și alte feluri.
Din Roșia blănării, din Lehia rachiuri, iar:
de la Viena

SIT
de la Lipsea
de la Veneția se aduc tot felul de
mărfuri.
de la Graț
de la Brașov
ER
NIV

21.
Jalba care s’a dat ambasadorilor Roșiei, *
Austrie! și Prusiei, și mai întiilt
U

către al Roșiei.
AL

Cu nespusă bucurie ne-am văzut însărci­

nați a heretisi pe Escelența Voastră în
R

numele stăpînirii întregi pentru fericita so­

NT

sire în țară, fiind a se asigura viitoarea

soartă a unui popor.
Noi vedem, Escelență, cea mai mare
CE

probă de priință din partea Măriei Sale în

alegerea ce a făcut în ființa Escelenții
Voastre, încredințîndu-vă grija de-a pune
I/

capăt suferinților printr’o pace, care va fi,

AS

negreșit, glorioasă în urma atîtor izbînzi

pe care le-am văzut petreeîndu-se supt chiar
UI

ochii noștri.
Făgăduințile Avgustei noastre Stăpîne,
BC
 — 486 —

Y
AR
isprava armelor sale, înnaltele însușiri și
înnalta dibăcie a negoțiațiilor cu Escelența

IBR
Voastră ni dovedesc în destul mîna dum­
nezeiască la toate acestea și ne fac să ne
mirăm de cărările prin care Ființa de Sus

YL
face să nască din suferințile noastre un nes­
leit izvor de fericire. Dar, ori și cît de
mare este încrederea noastră, ori și cît de

SIT
dulci și măgulitoare pot fi nădejdile noastre,
tot nu putem fi mai puțin lipsiți de frică
ER
și a nu ne cutremura numai la gîndul cum-
plirilor de care se vor sluji tiranii și apăsă­
torii noștri și în potriva noastră, la întîm-
NIV

plare de aii da iară în stăpînire această țară.

Familiile cele mai bune vor fi în primejdie
LU

de-a se pierde și a se prăpădi cu desăvîrșire,

poporul va fi călcat și apăsat, iar goanele
și chinurile cele mai grele se vor săvîrși și
RA

privi de ei ca niște răzbunări cuvenite pen­

tru că nu am izbutit a scutura jugul lor
NT

cel prea uricios.

Binevoiți, Escelență, binevoiți a vă gîndi
o clipă la mijloacele de-a cruța acest punct
CE

de nenorocire și de ocrotire, în potriva duș­

manilor jurați ai prea-sfintei noastre religii.
Escelență! Tot poporul vă roagă, și noi vă
I/

rugăm pentru dînșii, ca pe acela care sînteți

AS

tată al celor nenorociți și mîhniți.

Voi sînteți îndreptătorul slobozeniei noas­
UI

tre și înnoitorul vechilor noastre privile-

ghiuri.
BC
 Y
— 487 —

AR
Primiți, Escelență, venerația și adînca
plecare, cu care ne iscălim ai Escelenții

IBR
Voastre plecate slugi:
Grigorie al Ungro-Vlahiei; Cozma, Epis­
copul Buzăului; Chesarie Archimandrit; Ni­

YL
colae Dudescu; Mihail Cantacuzino; Pană
Filipescu; Pantazi Cîmpineanu; Grigorie

SIT
Băleanu; Dumitrache Logofăt; Ștefan Topli-
ceanu; loniță Bălăceanu.

Către
22.
elciul
ER
Austrie!.
NIV
însemnata întrebare ce a adus pe Es-
celența Voastră în această țară, este una
dintre acelea care ating compătimirea; ea
LU

îndeamnă acum luarea-aminte a tot emis-

ferului nostru, doritor de-a vedea ce are să
se hotărească între slobozenia și robia unei
RA

însemnate părți a creștinătății.

Noi sîntem însărcinați, Escelență, din par­
NT

tea țerii întregi de-a vă heretisi pentru fe­

ricita sosire și a vă ruga să întrebuințați
toată puterea voastră spre a ne păstra în
CE

vechile noastre drepturi împotriva încălcării

vrăjmașilor Credinți!.
I/

Prințipatele moldo-romîne au stătut tot­

deauna slobode supt Domnii lor pămîntenl,
AS

uniți cu Ungaria și cu Transilvania, de unde

au primit totdeauna ajutoare spre a se luptă
UI

împotriva deselor opintiri ce făceau Turcii,

pentru a-i supune. în cele de pe urmă, ne-
BC
 Y
— 488 —

AR
voia a silit pe părinții noștri a se preda
supt mari condiții, folositoare și însemnate,

IBR
pe care însă tiranii întîiu au început a le
restrînge, stricînd cu tot chipul oștirea țe-
rii, și prin impunerea unei nenumărate mul­

YL
țimi de dări nouă. Acum, buna înțelegere și
interesul comun al cabinetelor Vienei și Pe-

SIT
treburgului a înnoit în inima noastră dorința
de-a scutura pentru totdeauna vrednicul de
plîngere jug, supt care am gemut atîta timp.
ER
Binevoiți dar, Escelență, a ajuta prin pove­
țele și mijlocirea voastră la adevărata fe­
NIV
ricire a unui popor nenorocit și împilat; care
aceasta va rămînea ca un veșnic monument de
mărire pentru Escelență Voastră, iară pen­
LU

tru noi o îndatorire de-a fi cu un neclintit

devotament și închinăciune prea-plecate și
credincioase slugi...
RA

23.
NT

A DOUA RUGĂCIUNE CĂTRE ACELAȘI ELCIU

al Austrie!.
CE

Escelență,
In actele pe care le-am arătat Escelențil
Voastre în copie credincioasă, al căror ori-
I/

ghinale se află în mînile Escelențil Sale Cnea­

zului Cantacuzin, se vede lămurit că stră­
AS

lucita Casă a Austriei totdeauna a stătut

ocrotitoare celor nenorociți. Prinții eșițl din
UI

sînul ei au avut de cea mai mare plăcere

a lor de-a apăra și păstra slobozenia creș-
BC
 Y
— 489 —

AR
tiâilor și de-a mîntui pe aceia cari se aflau
pană acum supt jugul păgînesc al vrăj­

IBR
mașilor jurați ai numelui creștinesc. încre­
dințarea întru care ne aflăm, că și cei ve-
niți de la Liova vor păzi aceleași idei de

YL
părtenire către patria noastră, ne face să
privim împrejurările de acum ca foarte priin-

SIT
cioase pentru a cere din nou vechile noas­
tre drepturi și a ne pune într’o stare de
neatîrnare, către care tind toți aceia ce
ER
au apucat a-I gusta odată dulceața. Nă­
dejdile noastre ni se par cu atît mai înte­
NIV
meiate, cu cît avem dovada înaintea ochi­
lor noștri, văzînd două puternice împărății
unite spre a pune un capăt turburărilor care
LU

sfîșie Statul Poloniei: măgulitoarea credință

că Măria Sa împărăteasa și Crăiasa Av­
gusta noastră Doamnă, nu va primi ca o
RA

mai mică slavă de-a lucra cu noi la ferici­

rea noastră, apărîndu-ne de prigonirile și de
NT

batjocurile tiranilor noștri, decît aceia ce

a dobindit oprind pe vecinii noștri de-a
lucra în contra lor înșile, silindu-I a ajunge
CE

fără voie fericiți și a urmă adevăratelor

lor interese, în potriva cărora-I întunecase
I/

cu desăvîrșire un entusiasm orb, și spiritul

de partide.
AS

Noi ne lingușim că Escelența Voastră

este acum cu priință și că înfocatele noas­
UI

tre rugăciuni și dureroasa înșirare a suferin-

ților noastre v’a atins în destul inima, în-
BC
 Y
— 490 —

AR
cît să vă îndemne a ni făgădui ajutorul
vostru. Dar să ni fie îngăduit a vă spune

IBR
că leacul de otravă nu trebuie să se amîne
la o întîmplare așa grabnică și, prin ur­
mare, vă rugăm să binevoiți și a ne ajuta

YL
cu povețile voastre despre purtarea ce tre­
buie să avem și dacă nu mi s’ar da voia

SIT
a trimite pe cineva din parte-ni la Viena,
ca să arăte dreptele noastre temeri și să
provoace vestirea Măriilor lor împărătești.
ER
Care, cu atît mai mult credeam că ni se
va da, pe cît slobozenia acestei țeri nici­
NIV
odată nu poate să introducă mărfuri pe
continentul Evropei, decît cu folosul ve­
cinilor noștri, cari prin acest singur mijloc
LU

numai vor lipsi pe păgîni de un isvor nes­

leit în timp de râzboiu, oprind ca o piedecă
de-a nu te întîlni cu dînșii.
RA

Avem cinste de-a ne iscăli ai Escelen-

ției Voastre prea-plecate și rîvnitoare slugi.
NT

(Cei iscăliți și în petiția ambasadoru­

lui rus.)
CE

24.
Către elciul Prusiei.
I/

Cei mai în jos iscăliți, în numele țerii

întregi, ni luăm voia a întrerupe îndelet­
AS

nicirile Escelenții Voastre, care n’au alt

scop decît fericirea popoarelor și statorni­
UI

cia din nou a păcii. Noi sîntem datori a vă

încredința, Escelență, de cea mai adevărată
BC
 Y
— 491 —

AR
bucurie, de care s’au umplut inimile tutu­
rora la cea d’intăiu veste a alegerii Dom­

IBR
niei Tale ca represintant la congresul ce
are să fie, și toate temerile venite din a-
propierea unei clipe așa nehotărîte, în care

YL
are să se hotărească despre soarta noastră,
s’au risipit și au perit cu totul înnaintea

SIT
unui chip a căreia aplecare la compătimire
ni este îndestul de cunoscută. Iar noi, din
parte-ni, ne măgulim cu nădejdea unui
ER
sfîrșit fericit la toate neodihnele noastre,
cunoscînd că Domnul Nostru, cel între Crai
NIV
mai luminat și mai mare, s’a declarat ca
mijlocitor la o pace care nădăjduim că va
avea de izbîndă desăvîrșita mîntuire a pa­
LU

triei noastre. •
Bărbați ca Escelența Voastră nu au nici
cum trebuință de îndemnuri pentru a lucra
RA

binele, și o zugrăvire din cele mai vii a

pedepselor, trudelor și a desăvîrșiteî neno­
NT

rociri ar vorbi mai puțin în folosul nostru,

decît chiar simțirile inimii dumneavoastre
mărinimoase și darnice.
CE

_ Primiți, Escelență, adîncul respect, cu care

sîntem ai Escelenții Voastre prea-plecați
I/

slugi:
Din Golești, 24 Iulie 1772.
AS

(Iscălitura tot aceiași.)

UI
BC
 Y
— 492 —

AR
25.

IBR
Altă cerere dată numaî Escelențh
Sale Contelui Orlof.

YL
Escelență,
Nu îndemnați de dorința de a cunoaște

SIT
lucrurile despre care se tractează, ci că-
pătînd încredere din credincioasa aplecare
a inimii noastre, ni luăm voie a îndrepta
ER
către dumneata rugăciunile noastre, chiar
și de s’ar supăra Escelență Voastră.
NIV
Urmașii străbunilor noștri, Escelență, cari
au legat ocrotirea țerii noastre de Poarta
Otomanicească, cunoșteau foarte bine mo­
LU

dul cu care s’a dat patria noastră. Cu toate

acestea, în fiecare neam din urmă, se vede
nerecunoașterea acelor vechi învoieli și, țara
RA

gemînd, nu cutează nici să crîcnească spre

a-și cere vechile sale drepturi; încît, vă-
NT

zînd cei înnainte de noi că cu timpul re­

lele se măresc astfel, că nici averea, nici
cinstea, nici viața fiecăruia nu mai erau su­
CE

puse vre-unei asigurări de legi, ci că atîr-

nau de la o mișcare numai și de o prigo­
nire, și deznădăjduiți de-a vedea îndreptare,
I/

supt jug fiind, cercați de la Dumnezeu ca

AS

să miște vre-o mînă creștinească, ce să-i

tragă din prăpastia suferinților. Pentru ru­
UI

găciunile lor poate, și pentru mărimea re­

lelor întru care ne cufundaserăm noi și
mai mult, milostivindu-se Dumnezeu, am că-
BC
 Y
— 493 —

AR
lăuzit slobozenia noastră la cel mai dorit

IBR
liman al lumii. Prea-blînda noastră avgusta
stăpînă, cunoscînd prin multa sa înțelep­
ciune cîtă rîvnă hrănește un popor de-a se

YL
cîrmui de o stăpînire de aceiași credință
cu a sa, și setoasă, ca o îndurătoare, de-a
alia toate suferințile noastre, plină de mă­

SIT
rinimie de mai mult timp, prin manifest și
în urmă, cu înnalta-i carte pentru deputăție,
ER
ni-a făgăduit a scutura jugul care apasă
patria noastră.
îndemnați de așa frumoase făgăduieli,
NIV

noi ne-am purtat către dușmani ca unii

cari aveam să trăim supt nemijlocita stăpî­
nire a împărăției Rusești; această nădejde
U

și mai mult s’a întărit, învrednicindu-ne a

AL

vedea că sfîrșitul lucrurilor se tractează de

înnălțimeaVoastrăcurivnacea știută de toți,
R

ce aveți pentru creștinătate. Această firească

rîvnă, care vă îndeamnă de la sine, noi, stă-
NT

pîniți de umilința noastră, voim să o ațîțâin,

plecat rugîndu-vă să dațl nemurire nume­
CE

lui vostru prin o asemenea lucrare, încît să

rămînă mîntuitoare și pentru urmașii noștri.
Iar, dacă vre-o pricină neconuscută nouă
I/

ne oprește de-a gusta fericirea acestei do­

AS

rite și nemijlocite supuneri la prea-puter-

nica împărăție a Roșiei, și dacă mai este
iertat apăsătorilor noștri de mai înnainte a
UI

ridica glasul pentru a mai cere ceva de la

noi, atunci noi, ca dintr’un singur glas al
BC
 Y
— 494 —

AR
tuturor, vă arătăm deznădejdea de-a mai
trăi în patria noastră, numai gîndindu-ne

IBR
Ja tirăneasca lor stăpînire.
La aceasta dar cerem hotărîrea înnaltei
dumitale înțelepciuni: de-a economisi adecă

YL
acele cîte ne privesc spre a rămînea slobozi
să ni să dea milostivirea și privileghiul de-a

SIT
dobîndi, de la înnalta dreptate a împărăției
Rusești, Domn de aceiași credință cu noi
si să fim asigurați supt ocrotirea celor mari
ER
trei avtocrați: al Roșiei, al Austriei și al
Prusiei mulțămindu-ne a da ceia ce se va
NIV
găsi cu dreptate, ca un semn al recunoș-
tinții noastre. Și, pentru ca să rămînă Poarta
Otomanicească fără nici un cuvînt, ne avînd
LU

a mai găsi cuvînt că i se face hotărîtă pa­

gubă, noi primim a-i da suma din vechime.
Asemenea, și pentru ca să nu mai creazu
RA

că mai are nici cea mai mică umbră de pu­

tere în țară și pentru ca să i se ridice ori
NT

ce cuvînt de-a mai scrie țerii, sau măcar

de-a mai călca Turc pe pămînt romînesc.
CE

să aibă să primească acești bani de la solii

ocrotitorilor noștri la Costandinopole.
Cînd noi ni închipuim împărăția Roșiei
I/

ca biruitoare, sîntem nevoiți a o crede și

puternică de-a ne avea sub nemijlocita ei
AS

stăpînire. Iar, cînd ne vom gîndi cel puțin

la pricinile pe care nu le cunoaștem, atunci
UI

nădăjduim la omenia sa, că prin înțelep­

ciunea el va economisi modul cel de al
BC
 Y
— 495 —

AR
doilea. Și aceesta credem că se va face așa
de lesne, în cît nici mai voim a Vă supăra

IBR
mai mult auzul, încredințați fiind că pute­
rea dumneavoastră, cumpănind aceasta cu

YL
judecată, o va face ca un lucru foarte pu-
tincios și foarte legiuit.
Doamna noastră, protectorița străinilor

SIT
din Roșia, binevoiește a face să te cunoască
și patria noastră de asemenea; care este
înstrăinată de ori-care alt ajutor. Facă-se
ER
mila ta asupra noastră, precum noi am nă­
dăjduit în faima Innălțimii Tale. 6 Avgust
NIV
1772.
AI înnălțimii Voastre, prea-plecate slugi:
Grigorie al Ungrovlahiei, Cozma Episcop
U

Buzeului, Chesarie Archimandritul, Nicolae

Dudescu, Mihail Cantacuzino, Dumitru Lo­
AL

gofăt.
R

Actele ce s’Atr dat contelui Orlof la

NT

Congresul din Focșani, în 30

August 1772, în care se arata :
CE

L Supunerea Țerii-Romînești la Turc.

Prințipatul Țerii-Romînești era de nime
I/

stătător și avtonom, pînă în zilele lui Mir-

cea-Vodâ, care a Domnit pe la anii 1383.
AS

Prințipatul se cuprinde din 18 județe,

adică 13 dincoace de apa Oltului, împreună
UI

cu Brăila, și 5 dincolo de Olt. în timpurile

acelea, fiind-că Prințipatele erau adese ori
BC
 Y
— 496 —

AR
bîntuite de vecinii de prin prejur, Mircea-
Vodă a închinat țara Turcului, care era

IBR
pe-atunci mai tare decît ceilalți vecini. Și,
pentru că stăpînise tot pămîntul Tătarilor

YL
și margenile Dunării, făgăduindu-I haraciu,
supt cuvînt de supunere, 3.000 de bani roșii,
pentru singura numai apărare, fără ca să

SIT
aibă un amestec sau drept de stăpînire în
țară. însă Turcii nu s’au ținut de învoială,
ci au cerut cinci sute de băieți și zece mii de
ER
galbeni (precum se vede în Vizantida);
deci, după doi ani, a stricat și Domnul în­
NIV

voiala supunerii. Sultanul Murat al Il-leafsă;)

de-atunci a trimis pe un Seraschier ca să
bată pe Mircea-Vodă, și s’a biruit Seraschie-
LU

rul la Cirolași din Ilfov. După trei luni ve­

nind și Sultanul însuși, a pornit războiul la
RA

Rovine de pe Ialomița, unde, nu numai că

s’a biruit, ci a fost și alungat pînă la ho­
tarele Adrianopolei în anul 1386.
NT

De atunci țara a rămas iară slobodă și

avtonomă în curs de 77 de ani, pînă în zilele
CE

lui Laiotă Vodă Basarabă, poreclit cel Mare.

Toate aceste împrejurări despre războiu și
alungarea Turcilor, se văd într’un hrisov al
I/

mănăstirii Tismana.
AS

A II-A SUPUNERE SAU ÎNCHINARE.

UI

Pe la anul 1460, în cursul Domniei lui

Laiotă-Vodă, la 1462, a cerut Sultanul Meh­
BC

met al II-lea acei cinci sute de băieți dela acest

 Y
— 497 —

AR
Domn și haraciul pe fiecare an, de zece mii de
galbeni, Domnul i-a răspuns că, atîta cît pen­

IBR
tru haraciul de zece mii de galbeni, este gata
să-1 dea, dar, cît pentru băieți, nu poate să-I
dea, precum nici a se duce să se ’nchine,

YL
precum îi scrie. îndată atunci tiranul s’a
învierșunat și a trimis pe unul din stăpîni-

SIT
torii săi, împreună și cu un secretarii!, ce-
rînd să i se dea tributul și zicînd că pentru
celelalte se va mai gîndi. îndată ce trimișii
ER
le-au făcut acestea cunoscute Domnului,
Domnul i-a pus în țapă, și a străbătut pă-
NIV
mînturile Silistrei cu putere mare, și a luat
gloată multă și, întorcîndu-se în Țara-Ro-
mînească, i-a pedepsit pe toți cu moarte.
LU

Iară unul din căpitanii tiranului, vrînd să

arăte vitejie, a trecut pe pămîntul romînesc
cu o mie de Turci și, lovindu-se Domnul
RA

țerii cu dînsul, pe mulți i-a omorît, iar, pe

cîți i-a prins vii, și pe aceia i-a omorît ase­
NT

menea, împreună și cu Hamza căpitanul lor.

După aceasta, văzind că Turcii se întăresc,
însuși Domnul, din a lui voință, a închinat
CE

țara și s’a învoit să plătească haraciul în

locul supunerii către Poartă: zece mii de
I/

galbeni; iar băieții să nu se dea nici de

cum; încheind încă și tractatele următoare:
AS

«Turcii să nu aibă nici o parte sau ames­

tec la stăpînirea țerii, nici să intre de fel
UI

pe pămînt romînesc.
«Să vie numai un singur Turc ca să pri-
BC

32
 Y
— 498 —

AR
mească tributul, și acela cu voia Domnească,
și însoțit de un om Domnesc, de la marge-

IBR
nea Dunării și pînă la Scaun.
«Țara să fie avtonomă și volnică de a porni
războiu în potriva vecinilor, ori cînd va voi,

YL
precum și de-a încheia pace; asemenea are
deplină putere de viață și de moarte asu­

SIT
pra supușilor.
Cîțî creștini se vor fi turcit pe pămîntul
turcesc și, viind iarăși după aceia în Țară,
ER
se vor întoarce la credința lor părintească,
să fie slobozi a o face fără nici o pri­
NIV
mejdie.
«Romînii cari vor trece în Turcia pentru
trebuințile lor, să fie nesupărați, atît de
LU

haraciu, cum și pentru ori-ce fel de haine

ar purta.
«Domnii să fie credincioși pămîntenl, aleși
RA

de Mitropolitul, de episcopii și de boierii țeril.

«Dacă vre-un Turc va avea judecată cu
NT

un Romîn, să se judece la județele locului,

după legile țeril; și hotărîrea dată să-și aibă
tăria.
CE

«Turcii, cari vin în țară pentru negoț să

intre cu voie anume și cu dovadă din ce
I/

parte de loc sînt; fără mai multă zăbavă,

cumpărînd și vînzînd marfă cu ridicata, nu­
AS

mai pe la bîlciuri, iar nici cum prin alte

locuri, și plecînd numai decît din țară.
UI

«Negustorii aceia n’aveau voie a lua din­

colo nici argat, nici femeie romîncă, precum
BC
 Y
— 499 —

AR
asemenea nici de-a avea în țară deosebit

IBR
loc de închinăciune.
«Nici-un pămîntean nu poate face igzar

1 (apel) cu jalbă la Constantinopol, nici în altă

YL
•parte a Turciei.»
Toate acestea se pot vedea chiar și în fir­
manele ce se făceau și pănă în cei de pe

SIT
urmă ani.

26.
Firmanele care întăria#
ER
privileghiurjle
NIV
Țeriî.
Firmane care totdeauna numiau pămîn-
tul romînesc avtonom și de sine stătător,
LU

dintru început și în deosebi cinstit cu av-

tonomia.
Firmane pentru a face negoțul Turcii la
RA

bîlciurile țeril, iar nu prin alte tîrgurl; vîn-

zînd și cumpărînd cu ridicata în puține zile
NT

și în număr hotărît, iar nu cîți voiau el

să vină.
CE

Firmane ce opriau jalbele Turcilor împo-

triva_Romînilor pentru omoruri și răzbunări.
Firmane prin care se poruncește în toate
I/

părțile Turciei de-a nu fi Romînii supărați,

nici pentru bir, nici pentru ori ce altă dare,
AS

sau pentru ori ce fel de haine vor purta.

Firmane care opresc trecerea prin țară,
UI

nu numai a Turcilor de rînd, dară chiar și

a Pașilor celor mari.
BC
 Y
— 500 -

AR
Firmane care opresc igzarul (apelul) pă-
mîntenilor, de-a nu fi trași prin judecăți

IBR
afară din Țara-Romînească, adecă în cea
Turcească, ș. a.
«Firmane care îndreptățiau pe Domni

YL
de-a căuta pricinile de judecată între Turci
și Romîni.

SIT
Firmane care arătau cum alegerea Dom­
nului se făcea de Romînii pămîntului: pen­
tru că firmanele de acum, care se dau Dom­
ER
nilor celor noi, porunciau boierilor de-a se
purta cu supunere către Domni, precum a-
NIV
semenea se poruncește și Domnului de-a se
purta și dînsul cu cruțare către boieri și a
săvîrși ori-ce pricină a țerii după părerea
LU

tuturor.
Toate acestea s’au păzit pînă la Domnia
) lui Ștefan-Vodă Cantacuzino, adecă pînă la
RA

anul 1714.
Pînă atunci țara avea destulă oaste, pre­
NT

cum se vede din războaiele ce avea, și pînă

atunci alegerea Domnilor se făcea de că­
CE

tre pămînteni, recunoscîndu-se și de Sultani.

27.
I/

Stricăciunea privileghhlor și ruinarea

AS

Țeriî-Romîneștî.
De două ori Țara-Romînească a fost în
UI

primejdie de-a ajunge pașalîc. întăiu, la anii

7036, Mehmet-Pașa al Nicopolei, vrînd să
BC
 Y
— 501 —

AR
sprijinească pe Preda-Vodă, la o încăierare,
a căzut Preda. în același timp a murit și

IBR
fiul său Teodosie la Constantinopol. Deci
Mehmet-Pașa, făcînd Porții cunoscut că bo­

YL
ierii îl vor pe dînsul, s’a orînduit el Domn
al Țeriî-Romînești; pe care l-a alungat din
țară Radu de la Afumați, după mai multe

SIT
războaie. Al doilea, la anii 7169, cînd Chiu-
priuliul Vizirul a mazilit pe Ghica-Vodă, supt
cuvînt că nu-și plătia haraciul și a orînduit
ER
Pașă pe ginere-seu Mustafă-Pașa al Silistrel,
ca să vină să se așeze în Scaun la București
NIV
cu 4.000 de Turci. Atunci Postelnicul Cons­
tantin Cantacuzino, aflîndu-se la Constan­
tinopol, a izbutit a face să se orînduiască
LU

Domn Grigore, fiul Ghicăi-Vodă.

După moartea lui Ștefan Cantacuzino a
făcut îndată Domn pe Nicolae-Vodă Mavro-
RA

cordat în anul 1716; și de-atunci făcea pe

cine voiâ.
NT

Acest Domn a găsit la venirea sa 18.000

de ostași, dar i-a stricat pe toți, supunîndu-I
CE

la bir. și lăsînd cîțiva dintr’înșii neînnar-

mațl, pentru slujba orașelor. Și, ca să se
arăte întru toate plăcut Turcilor, nu s’a
I/

mărgenit de ni-a stricat numai cele ostă­

șești, dar și pe boierii și pe lăcuitorii toți
AS

i-a sărăcit.
A dat voie Turcilor de prin prejur ca
UI

să intre în țară și să facă ciftiiicurl fără

nicl-un fel de poprire.
BC
 Y
— 502 -

AR
îndată atunci Turcii au luat din deose­
bitele mărfuri ale terii, astfel în cît ajun­

IBR
seseră a lua cu sila și rodurile care nu erau
de vînzare, făcîndu-se mai ca niște stăpîni
desăvîrșiți ai moșiilor boierești și ai sate­

YL
lor întregi.
De-atunci se făcea trecerea Turcilor în

SIT
țară fără nici o piedecă și în chipul cel mai
umilitor ; din care această țară suferia multe
rele.
ER
Ei se făceau de sine judecători în pă-
mîntul romînesc, pîrîși și învinuitori.
NIV
Jăfuiau de față pe sătenii romîni, luau
femei romînce și copii botezați creștinește,
zicînd că i-au făcut cu dînsele ; luau slugi
LU

romîni și-i treceau în Turcia.

în timp de războiu, cînd lăcuitoril pă-
mîntului li dau cu ascultare zaherele și ori
RA

ce li se cerea, — Turcii, în loc de a-I apăra

și a-I ocroti ca pe niște supuși, ei, din po­
NT

trivă, îi robiau fără îndurare.

Cînd a venit la Scaunul Țerii
CE

Domn acest Nicolae-Vodă, haraciul

țerii întregi, împreună cu cele cinci
județe de peste Olt, era de lei . . 150.000
I/

El a scos și darea numită mu-

carel, adecă reînnoirea Domniei
AS

sale la fiecare trei ani, pentru care

se da lei........................................... 50.000
UI

El a început să mai dea Turcilor

BC
 Y
— 503 —

AR
și alte venituri, cu deosebite nu­

IBR
miri, adecă :
Darea numită giaigfe: banii ce se
dau la noua Cămară împărătească ;

YL
Darea numită ODțiTCOtms'Cta, ubu-
darurile ce se dau la regeale:
Cudumiile ce se

SIT
dau la schimbarea regealelor:
Ramazanurile :
ER
Bairam-peșcheș...........................
Lam-pehasi................................
75.000
13.613
Balci-Bașlîcul Hanului....
NIV

Cheltuielile pe lună, ce arătau

capuchechaielele, care, fiind întim-
plătoare, se adunau, cînd mai mult,
LU

cînd mai puțin................................ 36.000

După luarea Craiovei de Nemți,
RA

haraciul nu s’a scăzut, cî a rămas

tot ca înnainte................................ 150.000
După moartea lui Nicolae-Vodă,
NT

venind la Domnie fiu-său Constan-

tin-Vodă a înmulțit dările, schim-
CE

bînd și tot felul ocîrmuirii.

*Supt Domnia acestuia, luînd
înnapoi Turcii Craiova de la Nemți,
I/

au mai adăugit la haraciu . . . 100.000

AS

în urma acestuia, Mihai-Vodă

Racoviță a mai adăugit la haraciu
incă lei.............................................. 57.500
UI

Pentru mucarel, adecă pentru

BC
 Y
— 504 -

AR
k
înnoirea Domniei, a hotărît suma
pe an de lei.................................... 250.000

IBR
După Mihai-Vodă Racoviță, în-
torcîndu-se la Scaunul Domniei
iar Constantin Mavrocordat, a dat

YL
o deosebită dare la Cămara împă­
rătească supt numele de giaigeă, lei. 500.000

SIT
Asemenea a mai dat și Vizirului
supt același nume soma de lei . . 125.000
Asemenea și celorlalți Pași sau
regeale, după analoghie. ER
A mai mărit și darurile către
NIV
Pașii și agalele de prin prejur,
pînă chiar și către cel mal mic
Turc, — cînd mai mult, cînd mai
LU

puțin ; adecă :
Hanului și Pașilor....................... 56.500
Turcilor de prin prejur, și ace­
RA

lora cari veniau în București, da­

ruri de la Cămară........................... 84.000
NT

Acelorași, deosebit de daruri în

bani.................................................. 19.000
CE

Pentru mesele mosafirilor turci 6.000

Daruri acelora cari veniau să
oprească trecerea Turcilor făcă­
I/

tori de rele.................................... 13.000

Lefile beșlegilor....................... 40.000
AS

Ramazanlîcuri și Bai răniiîcurl,

care se dădeau și mosafirilor . . 6.500
UI

Cadiilor, pentru ilarnurl (cărți)

BC
 Y
— 505 —

AR
de omoruri și alte rele, ce făceau
Turcii în țară.................................... 8.000

IBR
Ștefan-VodăRacovițăamai adău­
git la liaraciu.................................... 2.000

YL
Din adaosele haraciului și darurilor, a
mucarelelor și celorlalalte, adăugite de fie­
care, precum s’a arătat, s’a stricat țara,

SIT
pentru că s’au înmulțit dările.
Din pricina acestor mari adause pentru
dobîndirea Domniei și celelalte, au ajuns
ER
a se vinde Domniile ca la mezat, și acela
care da mai mult, acela lua și Domnia.
NIV

28.
LU

Despre zahereaua de toamnă și de

PRIMĂVARĂ.

în timpul de pace, țara nu era datoare

RA

să dea nici-un fel de zahereă la Constanti-

nopole, ci veniau reizî la șchele și cumpă­
NT

rau cu bani. Iar de la anul — s’a făcut

firman ca să ducă țara la șchelea Brăilei
CE

35.000 de chile de Brăila și să le vînză cu

prețul hotărît.
îndărătnicii reizi, ca să mînînce zahe­
I/

reaua, găsesc felurite pricini; une ori că nu

găsiau corăbiile spre a o încărca, alte ori
AS

că nu erau bucatele bune; și astfel neno-

rociții săteni, ca să nu șadă acolo să piară,
UI

și el, și vitele lor, aruncau zahereaua în

hambare,din care parte putrezia acolo, parte
BC
 Y
— 506 —

AR
se vindea pe prețul ce se milostiviau să
dea reizii.

IBR
Cu vînzarea de la hambare nu ieșiau nici
banii cărăușiei sau chiria, încît sărmanii

YL
săteni, și zahereaua și-o perdeau, și de banii
chiriei rămîneau adese ori păgubași.
Iar Domnii, ca să scape țara de aseme­

SIT
nea nedreptăți, se dregeau cu nazirul Bră­
ilei, dînd banii și luînd sineturi și Hamuri
cum că au dus la șchelă zahereaua pierdută,
ER
iar pentru acești bani, dați ca o geremeâ;
puneau alte dări asupra țerii, plătind na-
NIV

zirilor Brăilei pentru sineturi de grîne, une

ori pînă la suma de 60.000 lei, precum a-
semenea mai plătiau și cadiilor pentru Ha­
LU

muri pînă la suma de lei 6.000.

Încheiere.
RA

Pentru toate aceste întîmplărl, cînd boi­

erii cutezau vre-odată să se arăte cu plîn-
NT

gere, pe unii îi surguniau, pe alții îi arun­

cau la închisoare, luîndu-li și ce bruma mai
CE

aveau; iar pe unii din ei îi și omoriau, —

încît nimeni nu mai îndrăznia să deschidă
gura ca să pornească o carte sau jalbă de
I/

tînguire.
AS

Despre cetâțî.
Brăila era județ al eparhiei episcopiei de
UI

Buzău, precum se vede într’un hrisov care

se află la Episcopia Buzeului.
BC
 Y
— 507 —

AR
Giurgiul era parte din județul Vlașca,

IBR
precum se vede din hrisoave.
Turnul făcea asemenea parte din județul
Oltul, —dovedit și aceasta tot prin hrisoave.

YL
Și, fiind-că în aceste trei locuri erau ce­
tăți vechi ale țerii, Turcii, înnaintînd prin
putere cu încălcările, le-au rupt de la Țara-

SIT
Romînească de vre-o două sute de ani în-
napoi, precum se vede într’o hotărnicie a
lui Mircea-Vodă, din anul 1512.
ER
Hotarul țerii dinspre Turci era pînă în •
mijlocul Dunării, precum se vede dintr’un
NIV
firman făcut acum de vre-o opt ani, supt
Domnia lui Ștefan-Vodă Racoviță.
LU

Sumar.
Cel d’intîiu peșcheș al țerii era
RA

delei .......... . 150.000

Adausul făcut de Constantin-Vodă
NT

Mavrocordat..................................... 100.000
Asemenea de Mihail-Vodă Raco­
viță .............................................. 57.500
CE

Asemenea de Ștefan-Vodă Ra­

coviță ............................ 2.000
I/

Soma haraciului....................... 309.500

Giaigele. . . . . 500.000
AS

Mutpac-acuzasi . 15.000
Mucarelele. . . . 250.000
UI

Bairam-peșcheș . . 75.000 840.000

1.149.500
BC
 Y
— 508 —

AR
La Constantinopol.

IBR
Giaizeaua Vizirului. 125.000 1
Lam-pehasi. . . . 13.613 j
La capuchehaiele . 360.000 J 498.613

YL
Cheltuieli făcute în țară . . . 1.648.113;
Pentru musafiri, Hani, Pași,

SIT
agale, și beșli-agale....................... 224.000
1.872.113
Cheltuieli pentru zaherele, . 66.000
ER
Soma întreagă............................ 1.938.113;
care fac 3.876 pungi de bani, afară de
NIV
dările cu numire de: cuntumiele, ubudeturf,
ramazanlîcuri; pe care nu le știm.
LU

29.
Cartea ce s’a dat EscelențjI Sale
RA

PARUCiNIC-GHENERAL OBRESCOV,
ministrul Roșiei la congresul făcut în
NT

București.
1778, Ianuarie 15,
CE

înnălțimea Ta. Noi care sîntem în numele

întregului nostru neam, și cari de mai multe
I/

ori am cutezat să arătăm EscelențiI Voastre

dorințile și poftele noastre, pe care, atît
AS

legea, cît și patria părea a le cere dela noi

cu stăruință, noi aceștia, îndemnați de aceste
UI

cuvinte, luăm voie a vâ da astăzi și această

a noastră numită cerere și a vă face și
BC
 Y
— 509 —

AR
printr’însa aceleași rugăciuni pe care le-am

IBR
mai făcut, nu de puține ori, și în trecut; și,
în adevăr, toate înfățișările la care, ori ne
aruncăm privirile, ori ne gîndim cu oare­

YL
care adîncime la ele, se par că lucrează a
ne încredința despre tot aceia ce noi și po­
porul nostru putem dori după toată drep­

SIT
tatea. Manifestele Măriei Sale împărătești,
care vestiau slobozenia la toate popoarele
creștine și pe care noi le-am văzut cu mult
ER
mai înnainte, pănă a nu vedea încă bine­
făcătorii vulturi ai Roșiei; făgăduielile și
NIV
încredințările, pe care tot Măria Sa împără­
tească a binevoit să ni le dea, atît în scris,
cît și prin viu grain; adevărurile cu care
U

Escelența Sa mareșalul conte Romanțof

ne-a mîngîiat de mai multe ori și pe care
AL

Escelența Voastră ați binevoit ani le spune

asemenea în mai multe rînduri; strălucirea
R

și iubirea de omenire intru care sfințitul

NT

schiptru împărătesc al Roșiei covîrșește as­

tăzi mai pe toate celelalte schiptruri ale
CE

Evropei;—toate aceste, și multe alte cuvinte

de preț, pe care le trecem cu tăcerea, ne
întăresc, precum vedem, în dreptele noastre
I/

nădăjduiri, ba încă se par a ni striga în

gura mare : «Mărinimoase popoare creștine,
AS

nu vă temeți întru nimic; prea-făcătorul de

bine și mîntuitorul Vultur al Roșiei vă are
UI

supt umbrirea sa; voi sînteți slobode !>. Și

cu toate acestea inima omului este foarte
BC
 Y
— 510 —

AR
lesne supusă îndoielii. Cînd ne aducem a-
minte de nespusele suferințe ce am încer­

IBR
cat supt tiranicescul jug al stăpînirii oto-
manicești și cînd vedem mult-duioasele tîn-
guiri și rugăciunile tuturor rudelor și a ce­

YL
lor nenorociți din compatrioții noștri, cari,
ori supt sabie' aîi trecut, ori că gem ca

SIT
prinși, atunci simțim inima noastră zdro-
bindu-se și cerînd împuternicirea. Și ea
crede că această împuternicire nu o poate
ER
aștepta de aiurea, decît numai de la multa
iubire de omenire a Escelenții Voastre creș­
NIV
tine. Fie ca Escelența Voastră să binevoiți
a arunca o căutătură de compătimire asu­
pra atîtor nenorociți, cari gem supt o mult-
LU

cumplită și neomenoasă robie, și pentru a

căror slobozire noi, ca îndatoriți oare-cum
prin legăturile noastre către dînșii, nu pu­
RA

tem fără a nu chema mila voastră asupra

unei nenumărate mulțimi de familii, care,
NT

pentru că și-au arătat prea fățiș rîvna lor

pentru puternica împărăție'a Roșiei, se tem
CE

ca nu cumva să ajungă la desăvîrșita lor

peire. într’un cuvînt, asupra întregului nos­
tru popor, care, prăpădit de dureroasele
I/

urmări ale războiului, nu poate avea altă

mîngîere decît dulcea nădejde de a se mîn-
AS

tui pentru totdeauna de nesuferitul jug al

stăpînirii otomanicești și a se vedea supt fe­
UI

ricita cîrmuire a Roșiei, supt a căreia pu­

tere numai ea își va putea păstra dreapta
BC
 Y
— 511 —

AR
sa credință și pe Dumnezeul său. Este oare
cu putință, prea îndurate Domnule, să nu

IBR
ne ajute Ea, care, dintr’o mișcare de îndu­
rare și de bunătate, se coboară singură a

YL
primi din cînd în cînd mult-plecata noastră
înfățișare și care este cinstită de noi toți,
și prin noi de tot neamul nostru, ca un ob­

SIT
ștesc părinte iubitor, și de la care toți noi
așteptăm mîngîierea noastră? Toți în de
obște s’au învoit și cu statornicie neîncetat
ER
cred ca ceasul acestui războiu este, netă­
găduit, ceasul cel atît de dorit și așteptat
NIV
de străbunii noștri, și că Măria Sa împără­
tească Ecaterina cea Mare este Crăiasa cea
aleasă, pe al căreia de-a pururea biruitor
U

și binefăcător braț l-a sortit Pronia cerească

pentru a mîntui atîtea popoare drept-cre-
AL

dincioase, care toate își întind către ea

mînile rugătoare, chemînd omenia sa.
R

în sfîrșit, toți noi, cari înfățișăm astăzi

NT

trupul neamului nostru, cu cea mai adîncă

închinăciune o rugăm a ne ierta pentru
CE

multa cutezare ce-am avut; și sîntem:

Ai Escelenții Voastre către Dumnezeu
călduroșî rugători și slugi umilite;
I/

Grigorie al Ungro-Vlahiei; Cozma, epis­

cop al Buzăului și slugă recunoscătoare;
AS

Damaschin Archimandrit Argeșului; Dosof-

tei Archimandrit al Sf. Ioan ; Timofteî Mi-
UI

haliotul; Doroftei Sărindâreanul; Dosoftei

Archimandritul Cîmpulungului; Sofronie, e-
BC
 Y
— 512 —

AR
gumenul Vieroșului; Partenie Bălanu; Ni­
colae conte Dudescul; Mihai Cantacuzino;

IBR
Pană Filipescul; Dimitrie Bălăceanu; Dimi­
trie Panaiotache; Nicolae Știrbei Logofă­
tul ; Stefan Topliceanu; Teodor Bals; Ni­

YL
colae Vătașul; Scarlat Greceanu ; Dimitrie
Varlaam ; Ștefan Vistier Prejbeanu ; Cons­

SIT
tantin Clucer Argintoianu ; Grigore Băleanu;
Ion Cîndescul; Ștefan Clucer Bibescu ; Ma­
tei Crețulescul; Hagi Stan Jianul, Pahar­
ER
nic ; Fotea Paharnic Vlădoianu; Radu Slu-
gerul; Nicolae Filipescu; lenachi Lehliu
NIV
Serdar; Constantin Filipescu; Constantin
Cocorăscu Sluger; Constantin Hrisoscoleu;
Dimitrie Medelnicerul; Dimitrie Cioran; A-
LU

lexe Niculescu; Scarlat Slugerul; Iosif Ni-

culescu; Mihai Greceanu.
RA

30.
O DEOSEBITĂ PROPUNERE CĂTRE
NT

DOMNUL OBRESCOF.

Sîntem încredințați, Escelență, de crești­

neasca rîvnă și de iubirea de lege de care
CE

este însuflețită Măria Sa împărătească și

toată apărata de Dumnezeu Curte, precum
asemenea și Escelență Voastră mai cu pri­
I/

sos, pentru slobozirea tuturor celor de o

AS

lege creștini, și mai ales a acestor două

țeri, Țara-Romînească și Moldova. Pentru
UI

aceasta și noi imputăm toate piedecile care

au mijlocit pănă acum, întîiu păcatelor
BC
 Y
— 513 —

AR
noastre și, al doilea, împrejurărilor. Oare
nu s’ar putea găsi un mijloc, încît, cu mul­

IBR
țumirea obștească a celor ce se împotrivesc
slobozirii creștinilor, să se stîrpească aceste
piedece? Oare Țara-Romînească și Moldova

YL
si ori-ce alta, adăogîndu-se pe lîngă Lehia cu
privi leghii și scutiri, așa precum sînt astăzi

SIT
ale Curlandei, nu ar fi o precumpănire în­
destulătoare a celor ce s’au rupt și se vor
mai rupe din Lehia? Cu modul acesta este de
ER
crezut că, nu numai lucrurile Lehiei s’ar liniști,
dar încă, în curs de cincisprezece la două­
NIV
zeci și cinci de ani, și cheltuielile Roșiei
s’ar plăti, împreună și cu dobînzile lor.
Iar, de se va întîmpina greutate la a-
LU

ceasta, dacă aceste teri vor plăti o soma

oarecare pe an vecinilor și, spre a tutu­
ror mulțămire și împăciuire de pizmă, chiar
RA

și Craiului Prusiei, supt nume de protecție

saiî și de negoț, avînd ca temeiu chizeșia Ro­
NT

șiei, oare n’ar fi în stare aceste țeri și

cheltuielile Roșiei să le plătească cu înce­
tul și protectorilor toți să li fie plăcută și
CE

să slujească tot odată și ea ca hotar între

toți, fiind ocrotită de toți, ca să lipsească
I/

cu desăvîrșire ori-ce scandal întîmplător ?

în scurt, la ori-ce nevoie și trebuință a
AS

noastră, noi chemăm ocrotirea EscelențiI

Voastre, cerîndu-vă cea împreună lucrare,
UI

și prin vorbă, și prin faptă, și prin sfaturi.

Și, fiind-că vă îndepărtați de la noi, ne-
BC

33
 Y
— 514 —

AR
avînd mijloace de-a vă aduce la cunoștință
acum îndată nevoile ce ar putea să-mi vie

IBR
asupra-mi, orînduim ca aghent al nostru pe
lingă Escelența Voastră pe cei cu desăvîr-
șire plecați și credincioși puternicei împă­

YL
rății, fiind întru toate încredințați de rîvna
lor înfocată, — rugîndu-vă să bine-voiți a-I

SIT
asculta cu îndurare, la cîte vor voi să aducă
înnainte pentru noi, sau ca din partea noastră.
ER
31.
Scrisorile ce s’au trimis Împărătesei,
NIV

Contelui Panin și Mareșalului

Conte Romanțof.
Martie 30, 1774.
LU

Prea-puternică, prea-blîndă, mult vrednică de

închinăciune și prea-îndurătoare avgustă stupină.
RA

Aplecarea firească a oamenilor către

viața de sine și rîvna ce toți poartă pentru
NT

fericirea lor erau de ajuns a ne îndemna

să fericim în totdeauna popoarele Roșiei,
care se bucură de slobozenia lor, dobîndind
CE

și urmările ei: virtutea, dreptatea legilor și

fericirea. însă lipsa acestor bunătăți era cu
atît mai simțită la noi, cu cît, jugul tira­
I/

nului ajungînd din ce în ce mai greu, ne

AS

apasă mai tare. Cu toate acestea, vrînd-ne-

vrînd, am răbdat această tirănie, așteptînd
UI

vre-o împrejurare trimeasă prin vre-o econo­

mie a Proniei dumnezeiești. Asemenea im-
BC
 Y
— 515 —

AR
prej urare am recunoscut declarația războiu­

IBR
lui de față și, nădăjduind în dreptatea Măriei
Sale și în drepturile noastre, îndată după
primirea manifestului împărătesc, am făcut

YL
pricină înpreună și ne-am hotărît pentru
împărăția Sa, pe cînd încă Brăila și Giur-
giul se aflau tot în mînile tiranului nostru;

SIT
ceia ce, cu însăși a noastră peire, a adus
deznădejdea în scopurile tiranului, chiar de
la sfîrșitul celei d’intîiu campanii. Dar, cu
ER
toate că sîntem pînă acum neîncetat apă­
rați și ocrotiți de biruitoarele oștiri împă­
NIV
rătești (chiar și după a doua lor intrare pe
pămîntul nostru, pe la sfîrșitul campaniei a
doua), prin vitejia și înțelepciunea coman­
LU

doului de căpetenie, contele de Romanțof,

însă întinderea și starea țerii noastre, și deo­
sebitele războaie ce după vremi s’aiî făcut
RA

aici, au făcut ca acest pămînt al nostru să

sufere multe rele din pricina învierșunăril
NT

tiranului.
în toată aceasta s’a dovedit slujba și cre­
CE

dința ce a arătat țara noastră către oștirile

sale împărătești, atît la campanii, cît și la
cvartiruri, dînd bucatele țerii și tot felul
I/

de care pentru dusul zaherelelor și tunurilor ;

și,într’un cuvînt, toți noi lucrînd,la un loc, cu
AS

averea și cu ființa noastră, am ajutat intere­

sele oștirilor împărătești și, slavă Domnului,
UI

nu s’a găsit între noi nici-un trădător, care

să aducă cea mai mică vătămare interese-
BC
 Y
_ 516 —

AR
lor sale, în vreme ce tiranul a avut de tră­
dători pe toți aceia pe care el i-a crezut că-i

IBR
are de supuși'.
La cele două congrese care s’au făcut
pentru patria noastră, ori și cînd am rugat

YL
pe miniștrii săi plenipotențiari, nici odată
ei nu ni-au tăiat nădejdea fericirii noastre;

SIT
însă forma și liotărîrea ultimatului dat de
congresul al doilea ne-a aruncat într’o pră­
pastie de mîhnire și de deznădejde, văzînd
ER
înnapoiarea terii noastre făcîndu-se din nou
în mînile tiranului.
NIV

Noi, prea-îndurătoare și avgustă Doamna,

sîntem mulțămiți de binefacerile ce ați re­
vărsat asupră-ni pînă acum, și nici că sîn­
LU

tem vrednici a cerceta pricinile nenoro­

cirii noastre sau să ni arătăm drepturile
prin cuvinte, fiind cu neputință chiar și de-
RA

cît nedreptatea tiranului nostru, care în ni­

micirea sa a putut să ne aducă iarăși sub
NT

domnia sa, ci plîngem și ne tînguim de

soarta noastră, că n’am putut avea fericirea
CE

de-a se socoti și slobozenia noastră ca unul

din multele interese ale împărăției.
Dar, fiind-că cu începerea iarăși a răz­
I/

boiului ne mai întorc oare-cum la nădejdile

noastre, am crezut de cuviință a arăta cu
AS

lacrimi durerea noastră prin această umilă

carte către împărăteasca Sa Putere, plecat
I

rugîndu-ne a nu trece cu uitare manifestele

CU

dinnaintea războiuluișisolemna făgăduială și

 Y
-- 517 —

AR
încredințare prin graiu dată deputăției noas­

IBR
tre, cum și înscrisa adeverire ceni-a adus Prea
Sfinția Sa Mitropolitul, venind înnapoi de la
Petreburg și grabnica declarație făcută în­

YL
dată de noi în partea împărăției și foloa­
sele venite din aceasta în interesele oștirii,
precum paguba și întristarea vrăjmașului, ne­

SIT
despărțita aplecare ce este între jurămîntul
nostru de supunere cu chemarea glasului îm­
ER
părătesc, robia, jaful, focurile ce a suferit
patria noastră de la tirani, slujba ce am
făcut oștirii împărătești cu averea și cu
NIV

ființa noastră; ci a se îndura, pentru toate

acestea, a ne pune pentru totdeauna în rîn-
dul numeroaselor popoare supuse schiptrului
LU

său, slobozindu-ne de dreptele temeri de-a

nu mai cădea iarăși în mînile tiranului. Te­
RA

merea noastră nu este că ne vom pierde

numai privileghiile, ci că mulți dintre noi ni
vom pierde și viața, ci este mai mult pentru
NT

sfînta noastră lege străbună, pentru că ti­

ranul, pățit din cele trecute, va schimba
CE

chipul cîrmuirii noastre în pașalîcsupt cuvînt

că nu avem Domn de atîția ani acum, și va sili
poporul a-și schimba legea, spre a-și asi­
I/

gura tiranul hotarele cu însăși a lui cre­

AS

dință, și nici-un fel de învoială sau tractat

nu-1 va putea face să le păzească, călcarea
lor fiind legiuită și ca un articol de lege pen­
UI

tru dînsul. Deci, dacă nu pentru alt ceva, cel

puțin pentru pierzania sufletească, să nu su-
BC
 Y
— 518 —

AR
fere îndurarea împărătească de-a pune în
primejdie și a cădea atîta norod în prăpas­

IBR
tia mahometanismului, și să lase urmașilor
faima că a mîntuit pe colonii Romanilor, ade-

YL
vărațl închinători ai Mîntuitorului Nostru»

32.

SIT
Scrisoarea ce s’a trimis Escelenții
Sale Contelui Panin.
ER
Multe și numeroase foloase au adus îm­
părăției Roșiei pricinile acestui războiu și
NIV

războiul însuși, de care aceste foloase aju-

tîndu-se bine înnalta sa înțelepciune, poate
să pregătească o statornică slăvită pace, atît
LU

în lăuntrul împărăției, cît și în legăturile

din afară între prieteni și neprieteni.
între aceste foloase este unul îndestul de
RA

însemnat și al țeril noastre, Principatul Țe-

ril-Romînești, pe care pricinile războiului
NT

l-au îndemnat a se apropia de Roșia, din

însăși a sa mișcare și voință, pentru slo­
CE

bozenie și ortodoxie, cele două mal scumpe

lucruri în viața omului; precum războiul a
dovedit-o acestei împărății. Nu este vorbă
I/

dacă grabnica hotărîre și declarație a țeril

noastre pentru Roșia n’a ajutat foarte mult
AS

la interesele ei și la vătămarea dușmanu­

lui, precum nu este îndoială că neconte­
I

nita și credincioasa lucrare a țeril noastre,

CU

plină de lucru, cu averile și cu oamenii sel,

 Y
— 519 —

AR
să nu fi ajutat cu izbîndă la aceasta în chi­

IBR
pul cel mai desăvîrșit.
Prin urmare, încredințați că, pe cînd, după
trecutele mari și puternice slujbe ale țerii, ar

YL
ti vrednică de luarea-aminte a împărăției
Roșiei asupra slobozeniei sale, aflăm că vrăj­
mașul a izbutit prin intrigi la negocierile

SIT
celui din urmă congres a face să ne iea din
nou supt ascultarea sa; ceia ce ne-a adus
în cea mai nemărgenită deznădejde. Pentru
ER
aceasta ni-am și luat voia de-a scrie această
carte Măriei Sale împărătești, rugind pe
NIV

Escelența Voastră să aveți compătimire de

țara noastră, care a fost de așa mare fo­
los împărăției, și, pentru slava și marile in­
LU

terese adevărate ale Roșiei, s’o ocrotească

spre a se asigura slobozenia și a nu mai
cădea din nou în mînile tiranului nostru.
RA

Nădăjduim că înnalta Voastră înțelepciune

și dragostea ce aveți pentru interesele pa­
NT

triei voastre vă vor îndemna să le su­

puneți acestea înnaintea Scaunului împără­
CE

tesc, că un interes de căpetenie și adevărat;

și patria noastră vă va rămînea îndatorită,
scriindu-vă numele ca al mîntuitorulul și
I/

binefăcătorului ei, pentru toată veșnicia.

AS

33.
Către Escelența Sa Feldmareșalul.
UI

Fiecare bun patriot al unui Stat înflo­

rind se întrece pentru strălucirea, îmbnnă-
BC
 Y
— 520 —

AR
tățirea și înnălțarea lui; iar acela care os­

IBR
tenește și aduce vre-un folos de căpetenie,
acela se interesează mai mult pentru binele
patriei sale, prin care se aduce această slavă.

YL
Marturi ai acestor vorbe, atîți străluciți
căpitani al Grecilor și ai Romanilor, cari,
adăugind ținuturi și crăii întregi la patria

SIT
lor, au ajuns zeii tuturor acelor State,
primind și numirea lor de la dînsele.
Și oare care alt bun patriot al strălucitei
ER
împărății a Roșiei a ostenit mai mult și s’a
pus mai mult la primejdie pentru ele de cît
NIV

Escelența Voastră? Căci, aflîndu-vă de față

în mijlocul puterilor dușmanului, la o obș­
tească și vrednică de pomenire încăierare,
LU

ați izbutit a-1 bate și, învingîndu-1 cu de-

săvîrșire, a da prilej celorlalți ghenerali
de a-1 combate cu despreț; apoi, unind cu
RA

împărăția toată Dachia faimoasă, cea în'

timpuri strașnică și biruitoare, a Romani­
NT

lor, Vizantinilor și Turcilor, și căutînd dra­

gostea tuturor lăcuitorilor, cu mult mai
CE

drept titlu decît ori care alt Gheneral ve-

chiu, puteți fi vrednic de porecla de Dochic.
Și, într’adevăr, care altul ar putea să simță
I/

mai multă durere pentru scăpătata Dachie?

Și care altul ar putea să o și ajute, afară
AS

de EscelențaVoastră ? Căci voi numai, iubind

și voind binele și slava patriei voastre, căreia
UI

i-ați făcut atîta bine, nu puteți uita intere-

BC
 Y
— 521 -

AR
sele Dachiei, a căreia mîntuire este fapta

IBR
și rodul ostenelilor Escelenții Voastre.
La un asemenea binefăcător, mîntuitor,
apărător și al nostru Zeu ocrotitor, venim

YL
și noi, plecat rugîjidu-vă să binevoiți a lua
în băgare de seamă această umilă a noas­
tră carte, scrisă Măriei Sale împărătești,

SIT
pentru dreptele temeri ce avem de înnapo-
iarea țerii noastre în mînile tiranului nos­
tru, și, dacă veți găsi de cuviință a se tri­
ER
mite, vă rugăm a o și însoți de înnalta re-
comandație, după cum vă va spune favoarea
NIV

și interesul de mîntuitor al țerii noastre,

fără de care această recomandație toate
drepturile noastre, arătate cu dovezi mate-
LU

mati cești, rămîn ca o țesetură de păiangen.

Cei mai depărtați urmași și strănepoți al
noștri vor cunoaște o așa de însemnată bine­
RA

facere, care va veșnici și atîtea altele, cîte

am mai dobîndit dela mărinimoasele voastre
NT

simțiri și de la însușirile cavalerești ce vă

deosebesc.
CE

34.
Către Escelența Sa Feldmarșalul,
I/

PENTRU VOIA DE-A SE TRIMITE DIN ȚARĂ

DEPUTĂȚIE LA PETREBURG.
AS

1774, Maiu.
Interesul ce iea înnălțimea Voastră pen­
UI

tru fericirea țerii noastre, după atîtea bine­

faceri ce ați aratat, și în de obște, și în parte
BC
 Y
— 522 —

AR
către noi, ne îndeamnă a vă propune cu
plecare prin cea de față umilă carte, dacă

IBR
înalta-Vă înțelepciune crede că este în in­
teresul țerii noastre de-a trimite două-trei
chipuri din boieri și vre-unul din ai cle­

YL
rului ca deputați la tronul împărătesc, ca
să propunem și să cerem simpla noastră

SIT
rugăciune și dorință : întărirea slobozeniei
noastre supt înțeleaptă cîrmă și puternica
ocrotire a Măriei Sale împărătești: să ni
ER
dați voie a face o asemenea alegere între
noi, și, pregătindu-se, să vie la înnălțimea
NIV

Voastră ca să li dați scrisorile de nevoie;

în care, îndemnat de bună-voința ce vă deo­
sebește, să recomandați țara noastră și cre­
LU

dincioasa slujbă ce cu supunere a făcut în­

vingătoarelor oștiri împărătești, căci noi,
printr’o asemenea încredințare din partea
RA

înnălțimii Voastre, nădăjduim a dobîndi în­

deplinirea dorinților noastre. Deci, nădăj­
NT

duim cu desăvîrșire în nobila voastră sim­

țire de orrienie și ne lăsăm cu totul înnaltei
CE

Voastre înțelepciuni, precum asemenea și

tot ceia ce poate fi spre folosul patriei noas­
tre, rugîndu-vă cu toată plecarea să bine­
I/

voiți a ne povățui înnălținea Voastră, ca un

părinte; pe care patria noastră vă privește
AS

de mîntuitorul și binefăcătorul ei.

UI
BC
 Y
— 523 —

AR
35.

IBR
Răspunsul Feldmarșaluluî, prin care
SE DĂ VOIE A SE TRIMITE DEPUTĂȚIA
LA PETREBURG.

YL
Prea-sfinte arcliiepiscop și Mitropolit al
Țeril-Romînești, cu toți prea-cinstiți mem­

SIT
bri bisericești și mirenești din toate trep­
tele prințipatului Valahiei :
ER
Cu mulțumire am primit scrisoarea voastră
prin Preasfinția Sa episcopul de Buzău și
prea-cuviosul părinte Archimandrit Dosoftei,
NIV

și am văzut într’însa dovezi desprebuna aple-

carece-mi purtați și la care vă răspund cu de­
plină bucurie și plăcere. Precum pănă acum
LU

în tot timpul v’ain dat dovezi de o temei­

nică încredere din inimă dreaptă și curată,
RA

asemenea și acum vă zic că, după atîtea

dovezi de bună-voință și de îndurare din
partea Măriei Sale împărătești a Avgustei
NT

mele stăpîne către patria voastră, trebuie să

vă întemeiați fără nici o îndoială nădejdile
CE

în puternica ocrotire a Măriei Sale și să aș­

teptați întărirea acestei binefaceri către voi
de la a Sa mărinimoasă apărare, fără a vă
I/

mai munci de temeri, care poate să vă mîh-

nească în zadar, turburîndu-vă liniștea, pe
AS

care obșteștii noștri voitori de rău și cei

asemenea lor o jertfesc pentru a sluji pe
UI

dușmanul nostru. Cît pentru ceia ce se atinge

de alegerea deputaților între voi și trimi-
BC
 Y
— 524 —

AR
terea lor la strălucitul tron al Măriei Sale

IBR
împărătești, aceasta o las la însăși a Voastră
voință, asigurîndu-vă din parte-mi nădejdea,
că cu deosebită silință mă lupt de-a ajuta

YL
la folosul și la binele vostru.
Sînt, cu tot adevărul și cu toată plecă­
ciunea, al vostru plecat slugă :

SIT
P. Romanțof.
1774, Maiu 18.
ER
36.
NIV

Cartea ce s’a scris Împărătesei, cu

ducerea Banului Cantacuzino.
Prea-îndurătoare stăpînă,
LU

Mîntuitorul nostru, încredințîndu-ne, prin

negreșita sa gură, în sînul Evangheliei, cum
RA

că el știe ceia ce ni trebuiește, nu oprește,

ci poruncește cererea și îngăduie rugăciunea,
zicînd: «Cereți și vi se va da vouă, bateți și
NT

vi se va deschide». După pilda dară a acestui

împărat al împăraților și mult-îndurător
CE

Dumnezeu și părinte, domnind și Măria

Voastră, prea-milostivă mamă a toată creș­
tinătatea, și a noastră, cei prea plecați su­
I/

puși, știe, negreșit, ceia ce ni trebuește; și

AS

cum că înmpărăteasca Sa Mărire a sortit

mîntuirea noastră, precum ne-am încredințat
din chiar manifestele împărăției Sale și ne­
UI

am înștiințat prin împărăteștile scrisori din

urmă că neadormitul Vostru ochiu prevede
BC
 Y
525 —

AR
pentru slobozenia tuturor creștinilor și a

IBR
noastră, după chiar adeveririle vitejilor ghe­
nerali ai Măriei Voastre, cari cunosc aple­
cările stăpînii lor; nu ne îndoim nici de

YL
cum despre aceste toate. Cu toate acestea,
noi avem de datorie a cere necontenit în­
durarea Puterniciei Voastre și sîntem împinși

SIT
de nevoie să batem fără preget la ușa în­
durării Voastre.
ER
Pentru aceasta și acum, folosindu-ne de
prielnicul prilej al prea-cinstitului boier,
Banul Mihai Cantacuzino, care vine spre
NIV

plecata închinare înnaintea Puterniciei Voas­

tre, însărcinat și cu a noastră prea-supusă
plecăciune, luăm îndrăzneală a cădea în­
LU

naintea puternicului tron al Măriei Voastre

și cu lacrimi fierbinți ne rugăm să împliniți
împărăteasca făgăduință, economisind mîn-
RA

tuirea noastră și scăpîndu-ne de supt jugul

tirăniei, spre a se mări de toată nația noastră
NT

prea-strălucitul nume al împărăției Voastre

în toată veșnicia.
CE

Iscălită de Mitropolitul țerii și alți cîțiva.

în Iunie 1774.
I/
AS
UI
BC
 Y
— 526 —

AR
37.

IBR
Cărțile rugătoare pentru
ȚARĂ CĂTRE ESCELENȚA LOR FELDMARE-
SALUL ROMANTOF, CĂTRE ObRESCOF SI PANIN,

YL
CÎND S’A RĂSPÎNDIT FAIMA BIRUINȚELOR Șl
CĂ TURCli CEREAt PACE.

SIT
Mulțămită lui Dumnezeu că, după dorința
prea-puternicei noastre stăpîne, spre răsplă­
tirea dreptății Sale, biruindu-se cu desă-
ER
vîrșire vrăjmașul neamului omenesc, cere
umilit pacea, precum a voit împărăția Sa,
NIV
toată țara noastră, acoperită de o nes­
pusă bucurie pentru asemenea fericită iz-
bîndă, nu nădăjduiește mai puțin decît fe­
LU

ricirea și asigurarea sa. Pentru aceasta

alergăm și noi la Escelența Voastră, rugîn-
du-vă ca pe un ministru al binefacerilor
RA

prea-puternicei noastre stăpîne, în această

slăvită epohă a împărăției Sale, să luați parte
NT

și voi, după bunătatea Escelenții Voastre, la

întărirea slobozeniei neamului nostru; și nu
vom lipsi de-a vă înscrie în recunoștința
CE

noastră, ca pe un mîntuitor și binefăcător,

în toată veșnicia.
I/

7774, Iulie 10 ; București.

AS

38.
Prea-înnălțate Feldmareșale,
UI

Mila Domnului că războiul au izbutit,

după dorința obștească, și că izbînda feri-
BC
 Y
— 527 —

AR
cită este că înnălțimea Voastră aveți partea

IBR
cea mai frumoasă, atît întru ale războiului, cît
și la negoțiarea păcii. Și, cît despre aceasta,
țara noastră și-a așezat toată nădejdea în

YL
voi, care, ca unul care ați apărat-o și ați
slobozit-o pînă acum cu vitejie și mărinimie,
avînd și acum încă încunjurată puterea Sul­

SIT
tanului, veți întemeia slobozenia și feri­
cirea ei în chipul și în gradul cel mai fo­
ER
lositor. Pentru care și toți în de obște
chiamă îndurarea înnălțimii Voastre ca să
faceți ceia ce toți nădăjduim. Iar eu, sme­
NIV

ritul lor păstor, nu lipsesc a-mi îndoi

rugăciunile pentru turma mea, trimițînd
înnadins către înnălțimea Voastră pe fiul
U

mieu întru Hristos Archimandritul Filaret,

AL

cu care bine-voind a intra în vorbă și a-1

asculta cu îndurare, vă rog plecat să mă
povățuiți, ca un părinte și binefăcător al
R

Țerii-Romînești, la tot ce atîrnă de la mine

NT

și de la turma mea pentru dobîndirea feri­

cirii sale. Căci nădejdile tuturor, atît ale
CE

mele, cît și ale turmii ce păstoresc, sînt

că înnălțimea Voastră va face tot ce este
în folosul țerii noastre și că va vorbi tot
I/

ce ajută la fericirea ei, potrivit cu bunele

aplecări ce aveți către Țara-Romînească,
AS

pentru a căreia slobozenie și apărare ați

luptat și ați ostenit așa de mult. Iar în­
UI

tărirea slobozeniei sale va rămînea ca un

scump și neperitor monument ridicat în
BC
 Y
— 528 —

AR
inimile tuturor lăcuiturilor Țerii-Romînești
pentru totdeauna.

IBR
Domnul Dumnezeu să păzească pe înnăl-
țimea Voastră în desăvîrșită fericire.

YL
39.
Către Gheneralul Obrescof.

SIT
Prea-fericita izbîndă a războiului și pri-
ința Escelenției Voastre îmi dau cele mai
ER
sigure nădejdi despre neapărata fericire a
țerii noastre. Deci, împreună cu obșteștile ru­
NIV

găciuni, ce prin umilă scrisoare se îndreaptă

Escelenției Voastre, nu lipsesc și eu, ca unsme-
rit al lor păstor, a vă scrie în parte această
LU

plecată a mea carte, trimițînd pe fiul mieii

întru Hristos, Archimandritul Filaret, și
rugîndu-vă să-I dați o îndurătoare ascul­
RA

tare și crezămînt, la cîte vă va spune din

parte-mi despre turma ce păstoresc. Nu
NT

sînt nici cum la îndoială, că, după fericitele

împrejurări de acum, fericirea patriei mele
CE

va fi foarte statornicită; și, plin de această

nădejde, Vă rog ca, prin îndurarea și bu­
nătatea Voastră, să lucrați pentru binele
I/

unui neam întreg, așezîndu-I fericirea în

modul cel mai folositor. Și, afară de ceia ce
AS

atîrnă de la Escelenția Voastră și despre

care sînt sigur că veți face, Vă mai rog
UI

că, dacă credeți că se mai cere și alt ceva

din parte-mi sau din partea turmiî mele, să
BC
 Y
— 529 —

AR
ne povățuiți, ca să o facem. Iar, pentru bi­

IBR
nele ce veți face turmei și patriei mele
Dumnezeu să vă dăruiască drept răsplată
toate fericirile din această viață și din cea

YL
viitoare.

40.

SIT
Către Contele Panin.
Prea-înnălțate Domnule, ER
Cu venirea Banului Mihaî Cantacuzino
în Scaunul împărătesc, nu lipsim de-a oferi
NIV

prin cea de față a noastră umilă carte cu­

venitele închinăciuni Înnălțimiî Voastre și
a Vă supune cu plecăciune umilele rugăciuni
U

din partea neamului întreg pentru întărirea

AL

slobozeniei țeril noastre*

Nu sîntem la îndoială călnnălțimea Voas­
tră, ca un credincios îndeplinitor al marilor
R

si mîntuitoarelor scopuri ale avgustel noas­

NT

tre stăpîne, pentru neamul creștinesc, nu

sîntem la îndoială, zic, că îngrijiți cu nea­
CE

dormite pentru în de obște folositoare, și

în parte pentru țara noastră, care s’a arătat
ascultătoare numai la glasul manifestului
I/

împărătesc și a slujit și a folosit după pu­

tere, și pe cît i-au îngăduit împrejurările
AS

războiului. Deci, supuindu-ne cu multă nă­

dejde și recunoștință înnaltel cumințenil și
UI

înțelepciuni, cum și nemărginitei bunătăți

a Excelențil Voastre, toți în de obște, mici
BC

34
 Y
— 530 —

AR
și mari, ne rugăm ca să fie neîntrerupte

IBR
interesele, legate, ale micului nostru popor
cu strălucita și puternica împărăție a Roșiei,
cu care este legată prin sfîntul legămînt al

YL
legii, prin ascultare, credință și slujbă și
prin priincioasa așezare a țerii spre peirea
vrăjmașului.

SIT
Rugind pe atotputernicul Dumnezeu de-a
vă păstra în desăvîrșită sănătate și viață
îndelungată, cu toate fericirile, sîntem cu
ER
cea mai plecată supunere
Ale înnălțimii Voastre plecate slugi: tot
NIV

aceiași.
1774) Iunie 3; București.
LU

41.
Către Gheneralul Potemchin.
RA

Escelență,
Adevărata priință și bunăvoință a Esce-
NT

lenții Voastre pentru fericirea și înflorirea

țerii noastre ne îndatorează a vă fi recu­
CE

noscători, și tot odată ne și îndeamnă a vă

ruga plecat, toți în deobște, cu venirea
dumisale Banului Cantacuzino, pentru slo­
I/

bozenia și fericirea terii noastre ; la care

aceasta, cu atît mai mult nădăjduim, pe cit
AS

înrîurirea și priința Escelenții Voastre a

crescut pe lîngă cea mai mărinimoasă și
UI

mai bună decît toți avtocrațil. Pentru a-

ceasta, toți, cu mici, cu mari, plini de încre-
BC
 Y
AR
— 531 —
♦
dere în puternicul vostru ajutor, rugăm pe

IBR
atotputernicul Ziditor să vă păzească în de­
plină sănătate și fericire, ca pe un doritor
și făcător de bine al patriei noastre; rămînînd

YL
cu cea mai plecată supunere....
1774, Iunie 1; București.

SIT
42.
Către Prințipele Orlof.
înnălțimea Ta, ER
Folosindu-ne de prilejul venirii într’acolo
NIV
a Banului Cantacuzino, nu lipsim de-a în­
fățișa înnălțimii Voastre, prin cea de față
plecată carte, cuvenitele închinăciuni din
LU

parte-ni și să mărturisim recunoștința ce

Vă datorează țara noastră pentru priința și
bunăvoința ce ați arătat către dînsa la fe­
RA

lurite prilejuri, și mai cu seamă cînd a

avut norocirea de-a vă avea în sînul său.
NT

Pentru aceasta, ca față de un vechiu bine­

făcător, cădem la înnălțimea Voastră și ple­
cat Vă rugăm ca, precum ați fost pînă acum,
CE

asemenea să fiți și pe viitor puternicul mij­

locitor pe lîngă tronul împărătesc pentru
slobozirea și fericirea patriei noastre. Și,
I/

fiind despre aceasta foarte siguri în nădej­

AS

dile noastre, rugăm pe înnaltul Ziditor pen­

tru păstrarea vieții Voastre în desăvîrșita
UI

sănătate și fericire, rămînînd cu cea mal

plecată supunere...
București, 3 Iunie 1774,
BC
 Y
— 532 —

AR
43.

IBR
Către contele Cernișef.
Prea înnălțate Domnule,

YL
Interesul ce dintru început ați luat pen­
tru binele și fericirea terii noastre ne în-
datorește și ne îndeamnă a Vă supăra și

SIT
acum cu venirea Banului Cantacuzino, ru-
gîndu-vă pentru întărirea slobozeniei terii
ER
noastre, ca o faptă vrednică de îndurarea
Avgustei noastre împărătese. Nu sîntem la
îndoială că înnălțimea Voastră seva cuprinde
NIV

de rîvna de a ridica un neperitor trofeu al

slobozeniei noastre în chiar locul unde oștirile
împărătești au învins de atîtea ori și în ca­
LU

pul cărora stă cu atîta înțelepciune înnălți­

mea Voastră. Deci, plini de recunoștință și
RA

de nădejde, mai spunînd odată plecatele

noastre rugăciuni, rugăm pe înnaltul Ziditor
a Vă prelungi viața în desăvîrșită sănătate
NT

și fericire, rămînînd cu toată supunerea și

cu cel mai adînc respect....
CE

București, 3 Iunie 1774.

44.
I/

O ALTĂ PROPUNERE CĂTRE CONTELE

AS

Romanțof.
UI

Este cunoscut prea-puternicei și prea-slă-

vitei împărății Rusești, și mai ales Esce-
lențil Voastre, înfocata noastră rîvnă pen-
BC
 Y
AR
— 533 —

IBR
tru Roșia și nemărgenita aplecare și dorință
ce toți lăcuitorii Țerii-Romînești avem de-a
viețui, atît cei de-acum, cît și urmașii noș­

YL
tri!, supt nemijlocita cîrmuire a ortodoxei și
prea-puternicei împărății a Roșiei. Iar, dacă,
din împrejurări necunoscute nouă, ar întîm-

SIT
pina vre-o împiedecare (ferească Dumnezeii)
izbîndirea acestei dorințe, nu s’ar putea găsi
vre-un mijloc, încît cu mulțămirea obștească
ER
a celor vrăjmași slobozirii creștinilor să se
poată tămădui piedecile, — oare Țara-Romî-
NIV
nească și Moldova, și oare-ce alta, adăogîn-
du-se la Lehia cu privileghii și scutiri, pre­
cum sînt acum ale Curlandei, nu ar fi o îm-
LU

deplinire îndestulătoare pentru cîte s’au

despărțit și mai pot fi încă despărțite de Le­
hia? Printr’un asemenea chip de bună seamă
RA

ni se pare că, nu numai lucrurile Lehiei s’ar

liniști, dar încă, într’un curs de cincispre­
NT

zece sau douăzeci de ani, se plătesc și

cheltuielile Roșiei, împreună și cu dobîn-
zile lor. Iară dacă și la aceasta se va în-
CE

tîmpina vre-o greutate, de vor plăti aceste

țeri o somă pe an vecinilor, ba încă, spre
I/

mulțămirea tuturor și spre împuținarea

pizmașilor, și regelui Prusiei, supt nume
AS

de ocrotire sau nesroț, întemeindu-se pe chi-

zeșia Roșiei,—oare n’arfi ele în stare, și chel­
UI

tuielile Roșiei să le plătească pe încetul, și

cuvenita mulțumire să facă, și pe toți ocro­
BC

titorii lor să-I mulțămească, și ast-fel să shi-

 Y
— 534 —

AR
jească drept un hotar între toți, fiind apa­

IBR
rate și ocrotite de toți,— ca să piară cu de-
săvîrșire toate scandatele ce s’ar putea în-
tîmpla ? Sau, în sfîrșit, dacă nu se vor pu­

YL
tea îndeplini celelalte, să urmeze ca Repu­
blica Ragusei, fără a se mai amesteca în

SIT
țara noastră împilarea tiranului, apărîndu-
ne după vechiul nostru privileghiu, precum
se dovedește avtonomia patriei noastre chiar
ER
și pînă în cete dinnaintea acestui războiii
hatișerifuri șifirmanuri? într’un cuvînt, noi
NIV
chemăm ocrotirea înnălțimii Voastre la ori-ce
trebuință și nevoie a noastră, cerînd ajutor
prin fapte și prin povețe și întemeind această
LU

cutezanță pe chiar făgăduiala Voastră prin

grain, că pretutindeni v’ați sîrguit a lăsa
veșnic nume bun, încredințați fiind încă și
RA

mai mult și prin împărăteștile făgăduieli

date nouă în scris, și, acum de curînd, prin
NT

chiar gura înnălțimii Voastre, cum că și

voința Avgustei noastre Doamne este să fim
noi fericiți. Pentru aceste toate arătăm cete
CE

de mai sus mijloace adîncei voastre jude­

căți, de și sîntem încredințați că neasămă-
nata voastră înțelepciune poate să născo­
I/

cească altele mai folositoare, pe care slăbi­

AS

ciunea minții noastre nu te poate nici în­

țelege, și că va întrebuința în tot chipul în-
UI

nalta sa înțelepciune spre a încununa nume­

roasele lupte și ostenele cheltuite pentru
BC
 Y
AR
— 535 —

aceste doue teri ca o veșnică fericire, spre

IBR
nemuritoarea slavă a numelui Vostru.
Pentru aceasta, după Dumnezeu, ne lăsăm
cu totul către a Voastră omenească îngri­

YL
jire, rămînînd prea-plecați și prea-supuși
slugi....

SIT
1775, Iunie 13.

45.
ER
Către Împărăteasă.
NIV
O, ce slavă pentru un popor tinăr e a se
înfățișa înnaintea unei stăpîne nouă ! însă
noi, depărtați în patria noastră, numărînd
LU

și minunîndu-ne de minunile săvîrșite în

toate zilele de către neînvinsele oștiri, răpiți
către aceasta de bucuria celor văzute și a
RA

celor așteptate supt puternicia Măririi îm­

părătești, am întîrziat pe nesimțite cu împli­
NT

nirea datoriei unui supus.

Avgustă Doamnă ! Pe cît supusul Vostru
își pleacă mai mult capul pentru mărirea
CE

Voastră, cu atît își înalță mai mult ochii

către brațele Voastre de maică. Eu, înfăți-
șîndu-mă ca din partea Țerii-Rumînești în­
I/

tregi înnaintea tronului împărătesc, nu cutez

AS

a vorbi multe, pentru că înnalta Voastră

înțelepciune cunoaște bine dorința unei țeri
pe care Pronia Cerească a pus-o supt ocro­
UI

tirea Voastră.
Mă mărgenesc dar numai a spune tare
BC
 Y
AR
— 536 —

că Țara-Romînească îșî sleiește toate pute­

IBR
rile spre a-și arăta cele mai vii semne de
recunoștință, pentru renașterea și îndrep­
tarea ce puternicul Vostru braț a adus stă­

YL
rii sale.

SIT
46.
Către Moștenitorul.
ER
Nemărgenita bucurie ce a simțit țara
noastră era un cuvînt îndestul de puternic,
NIV
și cu totul afară din datoria unui supus, spre
a mă strămuta de la margenile patriei mele
și a mă aduce ca să vă arăt mulțămirile ce
LU

toți îndreptăm către Pronia Cerească, că v’a

ales pe voi de ajutor și tovarăș, potrivit cu
duhul și cu trupul pentru faptele eroice.
RA

Noi credem că o iconomie dumnezeiască

a lucrat pentru slobozenia noastră printr’o
NT

maică omenească, care ne-a pregătit pentru

un moștenitor de aceleași simțiri și gînduri.
CE

Și iată că ea însăși ne veselește acum, dîn-

du-ne unei moșteniri asemenea ei, spre a ne
bucura de binele ce ne așteaptă în viitor.
I/

Mulțămim Ție, împărate ceresc, pentru ne­

mărgenita Ta bunătate și îngrijire către noi.
AS

Prea-plecații....
UI
BC
 Y
— 537 —

AR
47.

IBR
Anaforaua Mitropolitului terii
Șl A CELORLALȚI BOIERI PENTRU PRIVILE-
GHli CĂTRE CONTELE ROMANȚOF DUPĂ

YL
ÎNCHEIEREA PĂCII ; 1774, IULIE 22.
Fiind-că Escelența Voastră ați binevoit

SIT
a ni spune prin grain, că în tractatul de
pace de curînd încheiat s’a pus ca temeiu
ER
de fericire a terii noastre starea în care se
afla ea în zilele lui Sultan Mehmet al IV-lea,
plecat ne rugăm Escelenții Voastre a se
NIV

face prin deosebit articol o descriere a

acestei stări, în cît să nu mai poată fi pri­
mitoare de deosebite tălmăciri.
LU

Deci, mai înnainte de toate,.cel d’intăiu

privileghiu al nostru, era :
RA

I. Alegerea -Domnilor noștri în ființa unul

pămînteqn, întărit de Poartă, prin cererea cu
anaforaua noastră, pe toată viața ; dovadă
NT

la aceasta aducem pe Domnii cari au domnit

în zilele pomenitului Sultan Mehmet al IV-lea,
CE

și anume :
Matei Basarabă, care a domnit 21 de ani,
și a murit în Scaun.
I/

Constantin Cîrnul, în urma lui, la 1653.

Grigore Ghica, la 1661.
AS

Radu Leon, la 1664.

Antonie-Vodă, la 1669.
UI

Șerban Cantacuzino, la 1679.

Aceasta ne rugăm să se facă și acum: a
BC
 Y
— 538 —

AR
se alege adecă Domnul terii din pămînteni,

IBR
• — acesta fiind temeiul privileghiilor.
II. Plătindu-se haraciul, Domnul să ră-
mînă nesupărat în stăpînirea și adminis­

YL
trarea țerii noastre, fără_jj—4?e amesteca
> nimeni la aceasta, precum erau Domnii în
timpurii e~ de mai înnainte, și dovadă că erau

SIT
de sine stăpînitorl sînt războaiele ce au avut
Domnii în timpul lui Sultan Mehemet al
ER
IV-lea cu Moldova, cu Ardealul, cu Lehia, și
în numele lor, și ca aliați.
* III. Fiind-că haraciul a fost de lei 125.000,
NIV

să se lămurească și aceasta, și să se hotă­

rască această somă, fără a se mai cere vre-o
altă dare, precum era și mai înnainte.
LU

IV. La pricaz de judecată, atît țivilă, cît

și criminală, dintre creștini cu Turci, și Turci
RA

și creștini, hotărîrea Domnilor se face în

țară fără apel (adecă rămîne desăvîrșită), și
nici odată nu puteau să ridice pe vre-unul
NT

spre a-j. judeca aiurea, ba încă se înlăturase

și prețul sîngelui, ce se. cerea pentru Turcii
CE

omorîți în țară.
V. Țara-Romînească fiind {iXou'f s£o5k'
xakdp, loc de adăpost, nici unul din acei cari
I/

veniau de prin alte locuri nu se mai cereau de

AS

nimic. Iar Romînii cari se înstrăinau în Tur­

cia, se bucurau de drepturile neamului lor,
nefiind datori a-și schimba nici portul.
UI

VI. Negustorii turci veniau în țară cu do-

veziscrise din partea Pașilor de prin prejur și,
BC
 Y
— 539 —

AR
ori vindeau, ori cumpărau marfă, cu ridicata,

IBR
numai pe la bîlciuri, și se înturnau îndată.
VII. Negustorii și alți Turci nu aveau
voie să iea slugi romîni, femeie sau bărbat,

YL
precum nu puteau asemenea nici casă, nici
prăvălie, nici vite, sau stăpînire de moșii
să dobîndească în Țara-Romînească, sau a

SIT
găsi casă de închinăciune, sau geamie.
VIII. Nimeni nu era slobod să treacă prin
ER
Țara-Romînească, nici Pașă, nici altul; pen­
tru care aceasta sînt și firmane date anume.
IX. Țara-Romînească avea în trecut șchelă
NIV

vechiul oraș numit Oraș de Floci. Cerem

dar ca și acum să se facă aceiași șchelă în
același loc, pentru înlesnirea negoțului țerii.
LU

, X. Să fie slobozi pămîntenii a merge prin

alte țeri pentru învățătură, precum nu erau
RA

nici întrecut mărgeniți numai în patria lor.

Aceste mai sus arătate au fost vechile
privileghii ale țerii noastre, care, fiind ade­
NT

verite în tractatul de-acum, ne rugăm a li

se mai face și o deosebită desfășurare, pre­
CE

cum mai sus am arătat, spre a nu se mai

amesteca și călca prin catachrisuri. Ne mai
rugăm către acesta a se orîndui Consul
I/

la București si un vițe-consul la Craiova,

cum și pe la toate orașele de pe margenea
AS

Dunării, cari să corespundă cu cel din Bu­

curești. Asemenea ne mai rugăm ca, fiind
UI

obiceiu de-a avea Domnii țerii aghent la

Varșovia, să se urmeze orinduirea lui ca mai
BC
 Y
— 540 —

AR
înnainte, dacă nu este cu putință de-a se

IBR
orîndui de-adreptul la Petreburg.
48.

YL
Alte trei ponturi adăogite în
ANAFORALELE CĂTRE MĂRIA Sa ÎMPĂRĂ­
TEASCĂ SI CĂTRE CONTELE PANIN,

SIT
DATE PRIN PRINȚUL POTEMCHIN.

I XI. Să se slobozească toți Romînil, băr­

ER
bați, femei și copii, cari s’au robit din țară
și se află în mînile Turcilor.
NIV
XII. Pe lîngă capuchehaielele Constanti-
nopolei, să fie și unul pămîntean romîn.
XIII. Elciul Măriei Sale, ce se va afla
LU

după vremi la Constantinopol, să fie ascul­

tat și slobod a apăra și sprijini drepturile
țerii noastre după tractate. Toate aceste
RA

să se întărească prin firmane, spre a se da

în păstrare la Archiva Mitropoliei din țară b
NT

49.
[Anexă.]
CE

f Știut este de toți că Țara-Rumînească de ,

la o vreme să oblăduia fără de nici o re­
I/

gulă, ci toate să urmă după părere, după

AS

1 v Trompeta Carpaților», anii 1868 și 1866. Traducere

după o condică perdută. Originalul grec a fost co­
municat lui Cesar Bolliac de Aricescu ; iar traduce­
UI

rea s’a făcut de P. Georgescu. Am înlocuit neolo­

gismele, une-orl ridicule și totdeauna nepotrivite,
de care traducerea era plină, cu cuvintele corespun­
BC

zătoare în limba acestui timp.

 Y
AR
— 541 —

putință și voință; însă obiceiurile cele vechi

IBR
să păzea sau în scris, sau în ținere de minte
ce să mărturisea de toți tot într’un chip.
Deci, fiind-că prea-puternica Poartă aiî ră-

YL
vărsat milele sale și au așăzat oblăduirea
Țării-Rumănești după starea cea veche, la

SIT
care Măriia Ta ai binevoit a ne vesti; deci,
încredințînd[u]-ne noi cu totul la aceste te­
meinice așăzămănturi și mulțămind pentru
ER
mijlocirea ce ai făcutu Măriia Ta a ni să
preaînnoi așăzămînturile cele vechi ale țării,,
cădem iarăș la bunătatea cea creștinească
NIV

a Mării Tale ca să binevoiască să o facă

și energhiia acestoru așăzămănturi: însă cele
LU

ce săntu înscris să vor arăta însuși scrisorile

unde să coprind, iar cele ce să țin minte
dupe paradosis, puind cinstea noastră în-
RA

naintea Domnii Mării Tale, cu simfonie de

obște vom da supt iscălitură; la care, și de
Dumnezeu temăndu-ne și cinstea noastră fe-
NT

rindu-o, nu vom strămuta adevărul în ce

chip s’au urmat. Deci acum, fiind-că este
CE

cererea în ce chip s’au obicinuit a lucra

clacă cei ce șădea pe moșăile mănăstirești
și boierești,—boierii din vechime la oameni
I/

ce șădea pe moșăile dumnealor avea toată

AS

plirexusiotita, și le lucra ori-ce lucru vrea

pentru trebuința dumnealor, carele aclasta
nu era hotărâtă în căte zile să să facă, ci
UI

rămânea la buna creștinească proeresie a

stăpânului. Iar de la o vreme încoace s’au
BC
 Y
— 542 —

AR
hotărătu ca să fie datori cei ce șădu pe

IBR
moșăi streine să lucreze într’un anu zile 24,
iar așăzămăntul de zile 12 să urmase acuma,
cănd țara căzuse cu totul în catahrisis. Noi

YL
însuși simțim că lăcuitorii în trecutele vremi
au căzut la multe prăpăstii; pentru carele
bine socotind împărățiia, le-au hărăzit asi-

SIT
dosiia. Deci și noi într’aciastă vreme din
singatavasis săntem mulțămiți la obiceiul
ER
cel ce s’au păzit, de zile 24. La care și ne
rugăm Prea-înnălțimei Tale, văzând cu o-
chiu blîndu stricările lăcașurilor noastre, go­
NIV

liciunea podoabei cinstii noastre, carele noi

am suferit-o mai multu pentru paza și ocro­
tirea acelor muncitori, să nu ne lipsească
LU

de ajutorul ce-1 așteptăm din lucrurile mâi­

nilor sale, că noi, bani de l[a] dănșăî nece-
RA

răndu-le, nici o supărare nu facem ; cerând

numai ajutorul cel ce poate face numai cu
mâinile sale. Și vom rămânea p[u]r[u]rea
NT

făcând rugăciuni pentru bună întărirea în-

nălțimei Tale
CE
I/
AS
UI
BC

1 Bibi. Ac. Rom., doc. 332/1.

 Y
AR
IBR
YL
TABLA CUPRINSULUI

SIT
Pag.
Lista Marilor Măiestri al Ordinului Constan-
tinian, din familia Cantacuzinilor, după, ma­ ER
nuscriptul lui Radu Beizadea.......................... 1.
Mărturiile istoricilor: Donat Frankel, Marc
NIV

Havana, Bernard Frankel, Paul Buchard, Ca­

rol Sever, pentru origina familiei Cantacuzino,
adunate de Radu sau după note ale lui Mihal
LU

Banul Cantacuzino.............................................. 2.
Traducerea capitolului privitor la CantacuzinI
din Hisloria byzantina a lui Ducange .... 4.
Mihal Banul expune în ce chip și-a alcătuit
RA

în 1787, lucrarea sa genealogică și istorică asu­

pra neamului său......................... 24.
Paralelă între descendența arătată în manus­
NT

criptele lui Radu Cantacuzino și acea stabilită

de boierul grec Saul......................................... 29.
Viața lui Andronic Cantacuzino, fiul lui Mi­
CE

hail Șzaitanoglu....................................................... * 35.

Descendența lui Mihal, fiul lui Andronic ... 37.
Descendența lui Dimitrie, alt fiă al lui Andronic 41.
Descendența altul frate, Toma.................................... 42.
I/

Descendența lui lordachi, fiul lui Andronic . 45.

AS

Descendența lui Constantin Postelnicul Canta­

cuzino, fratele luilordachi................................ 51.
Dinastia Basarabilor, cu care se înrudește el
UI

prin căsătorie.............................................................. 57.

Barbu Basarab................................................................. 57.
Radu Negru, descălecătorul ......................................... 58.
BC
 Y
— 541 —

AR
Pag.
Basarab-Vodă........................................................... 60.

IBR
Vladislav, fiul lui............................................................. 60.
Radu-Vodă, Dan-Vodă, Mircea.................................... 61.
Dan al H-lea................................................. 62.

YL
«Dragul-Vodă Basarab».............................................. 63.
Dan al IH-lea, Vlad-Țepeș......................................... 65.
Vladislav Laiot................................................................. 66.

SIT
[Notă asupra pretinselor tratate de supunere a
Țeril-Romăneștî].............................................. 68 n.3.
Neagoe-Vodă și Radu de la Afumați.......................... 70.
Urmașii lor din «alte neamuri».................................. 72.
ER
Radu-Vodă Șerban,.................................................
Urmașii lui din «alte neamuri».................................. 74.
73.

Matei Basarab........................................................... 74.

NIV

Constantin Basarab................................................. 77.

Urmașii lui................................................................. 78.
Familiile încuscrite cu Basarabii............................... 79.
LU

Fetele lui Constantin Postelnicul Cantacuzino. 79.

Rolul lui în împrejurările de după Constantin
Basarab.................................................................. 82.
* Declarația din 1660 a lui Grigore-Vodă Ghica,
RA

prin care se îndatorește ca, ajungînd Domn

muntean, să nu turbure viața pașnică a lui
Constantin Postelnicul Cantacuzino .... 84.
NT

* Scrisoarea din Septembre 1660 a lui Grigore-

Vodă Ghica, prin care face recomandațil pen­
CE

tru .a-I căpăta Domnia, lui Constantin Postel­

nicul Cantacuzino și Căpitanului Apostol . . 86.
Prigonirea și uciderea Postelnicului Constantin 89?
* Diploma din 28 Februar 1655, prin care al doilea
I/

Răkoczy asigură adăpostul în Ardeal lui Cons­

tantin Cantacuzino.............................................. 92.
AS

Biografia lui DrăghicI Cantacuzino.................... 94.

* Scrisoarea prin care Domnița Elena, soția lui
Constantin Postelnicul, recunoaște în Dră­
UI

ghicI capul familiei......................................... 94.

♦ Zapis al lui Grigore Ghica prin care făgă-
BC
 Y
— 545 —

AR
Pag-
duiește cruțare și prietenie Postelnicului Can-

IBR
tacuzino...................................................................... 96.
Moartea lui DrăghicI Cantacuzino.................... 97.
* Scrisoarea, din 13 Novembre 1667,prin care Radu

YL
Leon răsplătește pe fiii lui DrăghicI pentru
slujbele aduse de tatăl lor............................... 99.
* Hrisovul, din 1667, al aceluiași pentru același

SIT
scop........................................................................ 100.
* Diploma, din 13 Septembre 1658, prin care Râ-
koczy cuprinde pe DrăghicI în nobilimea ar­
deleană .................................................................. ......
* Diploma, din 28 Februar 1666, prin care Ră-
koczy asigură lui DrăghicI un adăpost în
ER
Ardeal. ... *............................................. ......
NIV
Fetele lui DrăghicI Cantacuzino.............................. 108.
Fiii aceluiași : Constantin și Grigore .... 109.
Fiul Șerban................................................................ ......
LU

Fiul Pîrvu..................................................................... 111.

Fiii lui Pîrvu Cantacuzino, fiul lui DrăghicI. . 113.
Fetele lui Pîrvu a II-lea Cantacuzino, fiul lui
Pîrvu I-iti al lui DrăghicI............................... 115.
RA

Fiii aceluiași Pîrvu al 11-lea Cantacuzino . . no.

Fiii Banului Matei Cantacuzino, fiul lui Pîrvu
1-itt al lui DrăghicI................................................ 118.
NT

Căsătoriile lui Pîrvu al IH-lea, fiul lui Matei al

lui DrăghicI............................................................. 119.
învățătura la Veneția a lui Răducan, fratele lui
CE

Pîrvu al IlI-lea .................................................. 120.

Călătoria lui Mihal, fratele lui Pîrvu al 1 II-lea,
*cu Elena Văcărescu............................................... 120.
I/

Frații Cantacuzino supt Domnia din urmă a lui

Grigore Ghica....................................................... 121.
AS

Aceiași supt Domnia lui Matei Ghica .... 12».

Aceiași supt Domnia întâia a lui Costantin Ra-
coviță...................................................................... 123.
UI

înțelegerea Domnului cu partida Dudescu-Vă-

................. ............................................. 125.
BC

36
 Y
— 546 —

AR
Pag.

IBR
Constantin Brîncoveanu Spătarul lucrează îm­
potriva acelei partide și o învinge .... 126.
Frații Cantacuzino supt a cincea Domnie a lui
Constantin Mavroeordat................................... 128.

YL
Aceiași supt Scarlat Ghica....................................... 128.
Aceiași supt a șesea Domnie a lui Constantin
Mavrocordat............................................................ 129.

SIT
Aceiași supt a doua Domnie a lui Constantin
Racoviță.................................................................132.
închiderea boierilor de acesta.................................. 135.
Moartea Domnului...................................................... 137.
ER
Frații Cantacuzino supt Domnia lui Ștefan Ra­
coviță ......................................................................138.
NIV
Certele Domnului cu boierii, închiderea aces­
tora, răscoala....................................................... HO.
Moartea lui Stavrachi................................................. 143.
Frații Cantacuzino supt Domnia a doua a lui
LU

Scarlat Ghica....................................................... 144.

* Declarația lui Ștefan Racoviță pentru cererea
din partea Turcilor a banilor strînșl de Cons­
RA

tantin Mavrocordat............................................. 146.

* Ordinul Sultanului către Turnagi-Bașa și către
Ștefan-Vodă Racoviță pentru împlinirea a-
NT

cestor bani........................................................... 148.

* Declarația lui Ștefan Racoviță, prin care des­
ființează alt zapis al săă în afacerea banilor
CE

pomeniți ................................................................ 151.

* Declarația analogă de la Osman, cadiul din
Giurgiu............................................................ . 1'52.
Numirea lui Alexandru Ghica în Domnie . . 153.
I/

Intrigile emisariulul rus Carazin în Țara-Ro-

mănească.................................................................... 154.
AS

* Scrisoarea, din 19 lanuar 1769, a împărătesei

Ecaterina către Banul Pîrvu Cantacuzino, mul-
UI

țămindu-I pentru sprijinul dat lui Carazin .și

anunțîndu-I planurile el de eliberare a creș­
tinilor ......................................................................159*
BC
 Y
— 547 —

AR
Pas'.

IBR
Manifestul, cu aceiași dată, al împărătesei . . 161.
Legăturile Cantacuzinilor și ale Domnului mun­
tean Grigore Alexandru Ghica cu itușil . . 167.
Intrarea Rușilor în București................................... 173.

YL
Administrația țeril de Pîrvu Cantacuzino . . 175.
Prinderea de Ruși a Domnului Moldovei, Cons­
tantin Mavrocordat................................................

SIT
Moartea lui Pîrvu Cantacuzino.............................. 178.
Fata lui Pîrvu............................................................ ......
Călătoria în Rusia a lui Mihal Cantacuzino, fra­
tele lui Pîrvu și autorul «Genealogiei»
Plecarea din București a familiei și rudelor lui ER . . ^180.

Mihal................................................................................. 184.
NIV
Domnia de la Turci a lui Manole-Vodă Geani. 186.
întoarcerea biruitoare a Rușilor și noua cîr-
muire munteană.................................................... 186.
Răducanu Cantacuzino și polcul săîi de Romînl
LU

în serviciul împărătesei..................................... 187.

Moartea, la vînat, a lui Răducanu Cantacuzino 189.
* Atestat, din 24 Maiă 1774, al generalului Solti-
RA

cov pentru slujbele Cantacuzinilor .... 191.

întoarcerea lui Mihal Cantacuzino în țară . . 191.
* Atestat, din 23 Mart 1774, dat de feldmare-
șalul Romanțov lui Mihal Cantacuzino . . 193.
NT

Audiențele lui Mihal Cantacuzino la Petersburg

în privința soartel sale..............................................194.
CE

Ultima călătorie în țară a lui Mihal .... 195.

Familia lui în 1776 ............................................. 196.
Plecarea lui Mihal în Rusia și orînduirea a-
veril lui . . *........................................................ ^*197.
I/

Viața familiei în Rusia............................................. 198.

Condicile de corespondență politică ale familiei 199.
AS

• Ucazul, din 1-itt Iftnuar 1775, al împărătesei

Ecaterina, dăruind moșii lui Mihal Cantacuzino 201.
Hrisov din 16 April 1775, al aceleiași pentru
UI

aceste sate ...«•••» ........................ 2°2.

Alt ucaz, din 8 lanuar 1775, al aceleiași, pentru
BC
 Y
— 548 —

AR
Pag.
numirea lui Mihal Cantacuzino ca sfetnic de

IBR
taină........................................................................... 205.
* Patentă, cu aceiași dată, a aceleiași, pentru
această numire.................................................. 205.

YL
Descendența lui Șerban Cantacuzino .... 207.
Numirea lui Antonie-Vodă din Popești ca Domn 207.
Noua Domnie a lui Grigore Ghica.................... 208.
Prigonirea Cantacuzinilor de Ghica .... 208.

SIT
Numirea lui Duca-Vodă în Țara-Romănească . 210.
Șerban Cantacuzino înlocuiește pe Duca . . 210.
Expediția de la Viena................................................. 212.
ER
Corespondența lui Șerban-Vodă cu Nemții . . 214.
* Scrisoarea, din 1-iă Septembre 1687, a împăra­
tului Leopold, recomandînd pe Antide Dunod,
NIV

ce vine cu răspunsul la propunerile Domnului 214.

* «Manifest», din 7 Septembre 1687, al aceluiași
pentru autorisarea lui Șerban-Vodă de a ne­
gocia cu vecinii pentru răscoală..................... 216.
LU

* Punctele făgăduite lui Șerban-Vodă, prin La-

dislas Csăky............................................................ 218.
* Scrisoare, din 16 Februar 1688, a împăratului
RA

Leopold, răspunzînd la cererile transmise prin

Anton Stefani, episcop latin de Nicopol . . 220.
v * Scrisoare, fără dată, a lui Șerban-Vodă, ară-
NT

tînd dorințile sale împăratului Leopold. . . 222.

* Cererile împărătești și răspunsurile lui Șer­
ban-Vodă ............................................................ 227.
CE

* Instrucția dată de Șerban-Vodă solilor săi la

Viena, Anton Stefani, Gheorghe BrancovicI
și Vasile Nagy.................................................. 235.
* Scrisoarea, din 31 Iulie 1688, a împăratului
I/

Leopold către Șerban-Vodă, adeverind primi­

AS

rea unei alteia............................................ . 241.

* Răspunsul, din 29 Iulie 1688, al împăratului
Leopold la propunerile de alianță ale lui Șer­
UI

ban-Vodă......................... 242.
* Răspunsul, din 21 Februar 1688, al regelui Ro-
BC
 Y
— 549 —

AR
Pag.
manilor Iosif la scrisorile Iul Șerban-Vodă

IBR
trimise prin Anton Stefani.............................. 246.
* Răspunsul, din 5 August 1688, al aceluiași la
alte scrisori ale aceluiași................................ 247.

YL
* Răspuns, din 29 Februar 1688, al ministrului im­
perial conte de Walstein la scrisoarea lui Șer­
ban-Vodă, trimisă prin Anton Ștefani . . . 248.
* Resumat a două scrisori analoge, de la Ducele

SIT
de Lotaringia : 18 Februar și 4 August 1688. 248.
Negocierile și moartea lui lordachi Cantacuzino 250.
Moartea lui Matei Cantacuzino......................... 250.
Alegerea lui Constantin Brîncoveanu, la moar­ER
tea lui Șerban-Vodă.............................................. 250.
Copiii lăsați de Șerban-Vodă.................................... 251.
NIV
Extras din povestirea lui Dimitrie Cantemir re­
lativă la Domnia lui Șerban-Vodă .... 251.
Casandra Cantemir, fiica lui Șerban-Vodă . . 255.
Smaranda Urdăreanu, fiica lui Șerban-Vodă . 257.
LU

Maria Bălăceanu, fiica lui Șerban-Vodă . . . 257.

Bălașa Vlasto, fiica lui Șerban-Vodă .... 258.
* Pașaport, din 31 lanuar 1689, al împăratului
RA

Leopold pentru Doamna Maria, văduva lui

Șerban-Vodă :......................... 259.
* Răspuns, din 30 April 1690, al împărătesei Eleo­
NT

nora la plîngerile contra lui Brîncoveanu ale

Doamnei Maria Cantacuzino....................................261.
* Scrisoare, din 7 Maiu 1690, a împăratului Leo­
CE

pold către aceiași, anunțîndu-I că-I trimite pe

Dunod cu sfaturi................................................... 262.
* Răspuns, din 27 August 1690, al aceluiași, la
ofertele de serviciu din partea Doamnei Mariel
I/

și fiului el, Gheorghe.......................... 264.

* Scrisoare de mîngîiere, din aceiași zi, a împă­
AS

rătesei Eleonora către aceiași......................... 264.

* Răspuns, din 15 Octombre 1691, al aceleiași că­
tre aceiași, care doria să-și iea averile. . . 265.
UI

* Răspuns, din 17 Novembre 1691, al împăratului

BC
 Y
— 550 —

AR
Pag.

IBR
Leopold către aceiași, pentru unele cereri
ale el.............................. •....................................... 266.
* Scrisoare, din 29 Mart 1692, a aceluiași către
aceiași, anunțînd că-I răspunde prin Csăky . 267.

YL
* Pașaport, din 29 Mart 1692, al aceluiași, pentru
Doamna Maria Cantacuzino......................... 268.
* Resumatul scrisorilor principelui de Baden și

SIT
contelui de Stratmann către aceiași, asigu-
rînd-o de bunăvoința împărătească: 31 Octom-
bre 1690 și 17 Novembre 1691 ......................... 270.
Căsătoria Iul Gheorghe Cantacuzino .... 271.ER
Prinderea de Nemți a Iul Nicolae Mavrocordat 272.
* Răspunsul dat, la 30 Maiu 1717, de Consiliul de
Războiu din Viena deputaților emigrației
NIV

muntene................................................................. 272.
* Numirea, din 16 Septembre 1719, a lui Gheorghe
Cantacuzino ca Ban al Olteniei austriace. . 280.
LU

* Demiterea din funcțiunea de Ban, la 14 Sep­

tembre 1726, a lui Gheorghe Cantacuzino. . 281.
Ultimele împrejurări din viața lui Gheorghe
RA

Cantacuzino....................................................... 283.
Cele două fete ale lui............................................... 284.
* Mărturie, din 7 August 1754, a egumenilor de
NT

Tismana, Strehaia și Motru și a Iul Dionisie

eclesiarhul de Rîmnic, că Dosoftei monahul
Brăiloiul a făcut pe Dumitrachi Geanoglu
CE

epitrop al fiului săă nedestoinic Toma, ce a

luat apoi pe o fată a Iul Gheorghe Cantacu­
zino ..................................................................... 284 n. 3.
întoarcerea în țară a văduvei lui Gheorghe Ba­
I/

nul Cantacuzino...................................................... 285.

Fiii lui Gheorghe Cantacuzino: lordachi și Matei 286.
AS

Copiii lui Matei, fiul lui Gheorghe Cantacuzino 287.

Descendența lui Constantin, fiul lui Matei al
lui Gheorghe Cantacuzino............................... 289.
UI

Meritele pentru țară ale lui 4Șerban-Vod& Can­

tacuzino .................................... •............................. 291.
BC
 Y
AR
Descendența lui Constantin Cantacuzino Stolnicul 292.

IBR
învățăturile lui în străinătate.............................. 292.
Înrîurirea lui supt Domnia lui Brîncoveanu . 293.
Începutul dușmăniei cu acest Domn . t . . 293.

YL
învinuirile ce se aduc lui Constantin Cantacu­
zino de Dimitrie Cantemir.................................... 295.
Apărarea lui Constantin de aceste învinuiri . 307.
Cantacuzinii rămași în țară după peirea Brîn-

SIT
coveanului.................................................................... 312.
Domnia lui Ștefan-Vodă Cantacuzino .... 314.
Măsurile lui de administrație.................................... 315.
ER
Moartea lui Răducan, fratele lui Ștefan-Vodă. 315.
Mazilia și uciderea lui Ștefan-Vodă, a tatălui
său Stolnicul Constantin, a unchiului, Mihal,
NIV
și a lui Radu Dudescu...............................................315.
Cei rămași în viață după 1716 dintre Canta-
cuzini..................................... 818.
Prigonirea familiei Cantacuzino de Nicolae-
U

Vodă Mavrocordat.................................................... 318.

Maria Dudescu, fiica Stolnicului Constantin Can­
AL

tacuzino ......................................................................... 32°*

Ilinca lui Constantin Stolnicul, măritată cu Stroe
Leui'deanu, și familia el.......................................... 321.
R

Domnia lui Ioan-Vodă Mavrocordat.......................... 321.

NT

Domnia a doua a lui Nicolae-Vodă Mavrocordat 322.

Soțiile lui Nicolae-Vodă........................................ 323.
Nicolae-Vodă căsătorește pe fiul săă Constantin
CE

cu Smaranda fiica lui Răducanu al lui Cons­

tantin Stolnicul Cantacuzino...................... 324.
Safta Cantacuzino, fiica lui Răducanu, soție a
lui lanache Văcărescu Clucerul..................... 324.
I/

Moartea văduvei lui Răducanu Cantacuzino . 325.

Doamna Păuna a lui Ștefan-Vodă Cantacuzino 325-
AS

Fiul ei Răducanu............................................................. 32e-

Ordinul Constantinian.................... ..... ,327.
* Diploma, din 1-iă Februar 1735, a împăratului
UI

Carol al Vl-lea, prin care se îngăduie lui Radu

BC
 Y
— 552 —

AR
Pag.
Cantacuzino a-și exercita funcțiunile de Mare-

IBR
Maestru al Ordinului Constantinian .... 327.
Titlul lui Radu Cantacuzino și o diplomă de
cavaler al Ordinului săiî.............................. 332.

YL
Fiul lui Radu Cantacuzino ........ 333.
Cele trei fete ale lui Radu, măritate în străi­
nătate ...................................................................... 333.
Constantin Cantacuzino, fiul lui Ștefan-Vodă . 334.

SIT
Conspirația, procesul, întemnițarea lui ... 335.
Moartea lui................................................................ 339.
Alexandru Cantacuzino, fiul lui beizadea Cons­
tantin ER
.................................................................. 339.
Avraain Cantacuzino, fiul lui beizadea Cons­
tantin ...................................................................... 339.
NIV

Văduva principesă Ana a lui Constantin bei­

zadea ...................................................................... 340.
Descendența lui Mihai Cantacuzino Spătarul . 341.
LU

Călătoriile lui în Europa și aceia la Locurile-

Sflnte.......................................................................... 342.
Clădirea mănăstirii și spitalului Colțea . . . 342.
Mănăstirea din Rîmnic a lui Mihai Cantacuzino
RA

și Sinaia................................................................. 343.
* Scrisoare, din 25 Mart 1712, a Țarului Petru că­
tre Mihai Spătarul Cantacuzino, cu asigurări
NT

de favoare............................................................ 344.
Comisul Mihai, fiu al Spătarului......................... 345.
Fetele lui Mihai Spătarul.................................. 346.
CE

Soțiile Spătarului...................................................... 350.

Siraua lui Matei Cantacuzino.................................. 351.
Toma, fiul lui Matei Cantacuzino.................... 352.
I/

Clădirile lui Toma................................................. 352.

Căsătoria lui................................................................ 352.
AS

Trădarea lui Toma la Ruși și așezarea lui în

Rusia............................................................................... 3Ă3.
* Ucaz, din 20 Maiu 1718, prin care se dau sate
UI

în Rusia lui Toma.................. 354.

Fiul lui Toma Spătarul............................................ 356.
BC
 Y
— 553 —

AR
Pag.
Confiscarea averii iul Toma, de Nicolae Ma-

IBR
vrocordat.............................................................. 357,
Matei Herescu, cumnatul lui Toma.................... 857.
Descendența lui lordachi Cantacuzino .... 85w.
Viața lui....................................................................... 358.

YL
Fata lui lordachi Cantacuzino.............................. 358.
Fiul ei: Toma Guliano și urmașii lui .... 361.
Genealogii de familii înrudite cu Cantacuzinil

SIT
munteni: I. Văcărești!........................................ 363.
Originea....................................................................... 368.
lanachi l-iu Văcărescu .............................. . . 364.

» »
ER
Fiii lui lanachi : Constantin.............................. 364.
» Barbu........................................ 365.
» » » Ștefan........................................ 866.
NIV
lenăchiță Văcărescu, fiul lui Ștefan .... 367.
Radu Văcărescu, fiul lui lanachi........................ 368.
Fetele lui lanachi I-iti Văcărescu .... 36».
II. Crețuleștii............................................................ 371.
LU

lordachi Crețulescu, ginerele lui Constantin-

Vodă Brîncoveanu....................................................... 371.
Copiii lui lordachi.................................................. 374.
Crețuleștii-Pădure .................................................... 377.
RA

Descendența acestora pănă la 1830 .................... 377.

III. Familia Vatațe : extras din Ducange des­
pre Batatzii bizantini.............................................37».
NT

Alți Batatzi, nepomeniți de Ducange . . . . 385.

Manuil Vatațe Aga, ginerele generalului Mihal
Cantacuzino.............................. 386.
CE

IV. MavrocordațiI .................................................... 387;

Alexandru Exaporitul . . . v.............................. 387.
Fiul lui Alexandru....................................................... 387-
I/

Nicolae-Vodă Mavrocordat................................... 888.

Constantin-Vodă Mavrocordat................................... 38».
AS

Fiii lui Constantin-Vodă ............................................. 3»o.

Ioan Nicolae-Vodă Mavrocordat.............................. 391.
Fiii lui loan-Vodă............................................................ fl9X
UI

Sultana Doamna Moi uzi. fiica lui Nicolae Mav-

BC
 Y
— 554 —

AR
Pag.
vrocordat................................................................ 394.

IBR
Ioan Alexandru-Vodă Mavrocordaț .... 394.
V.Ghiculeștil........................................................... 396.
Gheorghe-Vodă Ghica.............................. ’ . • 396.

YL
Grigore-Vodă I-iu Ghica........................ 397.
Fiii lui Grigore-Vodă *....................................... 397.
Grigore-Vodă al II-lea, nepotul celuid’intăiă . 398.
Soțiile și fiii lui................................................. 399.

SIT
Scarlat-Vodă Ghica........................................... 399.
Alexandru Scarlat-Vodă Ghica..................... 400.
Alți fii al lui Scarlat Ghica.......................... 401.
ER
Matel-Vodă Ghica........................................... 402.
Alexandru Matei Ghica Dragomanul.... 402.
Fetele Dragomanului Alexandru .................... 402.
NIV

Fiii Dragomanului Alexandru........................ 403.

Grigore Alexandru-Vodă Ghica................... 403.
Banul Dumitrachi Ghica, fratele precedentului 404.
Fetele Banului Dumitrachi............................. 405.
LU

Matei Ghica, fratele Banului........................ 405.

VI. Brîncovenil. Origina neamului.............. 406.
David, Preda, Papa Brîncoveanu.............. 406.
RA

Constantin-Vodă Brîncoveanu și fiii săi . . . 408.

Fetele lui Constantin-Vodă............................. 409.
Logofătul Constantin Brîncoveanu, nepot de fiă
NT

al lui Constantin-Vodă.................................... 410.

Fiii săi Nicolae și Manolache.......................... 410.
* Petiția lui Nicolae și Manolache Brîncoveanu
CE

către guvernatorul Ardealului, pentru biserica

lor din satul Sîmbăta............................ p. 411, n. 1.
Neamuri vechi ale Țerii-RomăneștI: FilipeștI,
I/

Năsturel, MihăleștI, BălenI............................... 413.

VIII. Cantemiril........................................................... ,415.
AS

Originea lor, după învățatul rus Bayer . . . 416.

Constantin-Vodă Cantemir și copiii săi . . . 416.
Antioh Constantin-Vodă Cantemir și urmașii săi 418.
UI

Dimitrie-Vodă Cantemir și urmașii săi . . . 420.

Represintanțil în viață al familief Cantemir . 421.
BC
 Y
— 555 —

AR
_£.ag.
* Extrase din condica de corespondență a lui Mi­

IBR
hai Banul Cantacuzino ......................................
* 19 lanuar 1769. împărăteasa Ecaterina către
Pîrvu Cantacuzino, adresîndu-I mulțămirl și

YL
comunicîndu-i planurile el politice .... 42.3.
* 19 Maiu 1769. Pîrvu Cantacuzino către împă­
răteasa Ecaterina, cu mulțămirl pentru scri­
soarea precedentă............................................... 425,

SIT
* Fără dată. Același către feldmareșalul Galițin,
întovărășind cu cîteva rîndurl știri despre
Turci.......................................................................... 428.
ER
* Știri comunicate de Pîrvu Cantacuzino feid-
mareșalului Galițin............................................... 428.
* 10 Iulie 1769. Feldmareșalul Galițin către Pîrvu
NIV
Cantacuzino, cu mulțămirl pentru știri trimise 432.
* 10 Septembre 1769. Același către același, despre
cucerirea Hotinului .......................................... 433.
* Fără dată. Pîrvu Cantacuzino către feldmare­
LU

șalul Galițin, ca răspuns, se pare, la prece­

denta ; cu știri și o cerere a clerului muntean 435.
X- Știri dela același către același, despre războiu 437.
RA

* 10 Novembre 1769. Feldmareșalul Romanțov că­

tre Pîryu Cantacuzino, mulțămind pentru știri 438.
* Fără dată. Rugăciune a clerului muntean către
NT

împărăteasa Ecaterina, ca el și vecinii lor

ortodox! să fie cuceriți mal răpede .... 439
* 27 Novembre 1769. Generalul von Stoffel către
CE

Pîrvu Cantacuzino, despre apropiata sa venire 441

* 30 Novembre 1769. Același către același, despre
apropiarea oștirii rusești și nevoia de pro-
.v 442
visii, ce are ..............................................................
I/

* 4 Decembre 1769. Același către același, despre

trimiterea generalului Zametin...................... 444
AS

* 1769. Pîrvu Cantacuzino către [teldmareșalul

Romanțov], despre plîngerile izvorîte din lua­
rea Bucureștilor de Ruși • •............................... 44 ’
UI

* 1769. Expunerea, făcută la Latyczew ieldrnare-

BC
 Y
— 556 -

AR
Pag.
șalului Romanțov, de deputății munteni, între

IBR
cari Mihal Cantacuzino ................................... 448.
* * 1770. Expunerea făcută la Petersburg minis­
trului conte Panin de aceiași deputațl. 460, 465, 468.

YL
* 1770. Deputății munteni către contele Panin,
cerînd a se întări privilegiile țeril lor și a se
înfrîna «volintiril»............................................... 479.

SIT
* 1770. Lămuriri date de deputății munteni pro­
curatorului cneaz Viazemschi............................... 481.
* 1772. Boierii și clerul muntean către ambasado­
rul Rusiei, cerînd a nu fi părăsiți în voia răz­
ER
bunării Turcilor.............................................. 485.
* 1772. Aceiași către internunciu, cerînd, cu ace­
lași prilej, să fie ajutați............................... 487.
NIV

* 1772. Aceiași către același, despre dorințele ce

au, mal ales a libertății negoțului .... 488.
* 24 Iulie 1772. Aceiași către ambasadorul pru­
LU

sian la congres, cerînd a li se avea în vedere

țara în negocierile de pace.......................... 490.
* 6 August 1772. Aceiași către ambasadorul ru­
sesc la congres, despre drepturile vechi ale
RA

Țeril-RomăneștI................................................. 492.
* 30 August 1772. Memoriu dat în această pri­
vință aceluiași.................................................. 495.
NT

* «Firmanele care întăriau privileghiurile țeril» 499.

* «Stricăciunea privileghiilor și ruinarea Țeril-
Romîneștl»............................................................ 500.
CE

* «Despre zahereaua de toamnă și de primăvară» 505.

* < Despre cetăți»..................................................... 506.
* 15 lanuar 1773. Boierii și clerul Țeril-Romă-
I/

neștlcătre ambasadorul rusesc la congresul de

pace, generalul Obrescov, cerînd a nu fi uitați
AS

la negocieri........................................................ 508.
* C. 1773. Propunere a acelorași către același,
pentru a se da principatele, Poloniei . . . 512.
UI

30 Mart 1774. Aceiași către împărăteasa Ecate-

rina, cerînd a nu fi uitați ............................... 514.
BC
 Y
- 557 —

AR
Pag.
C. aceiași dată. Aceiași către aceiași, cu același

IBR
scop.............................................................................518.
C. aceiași dată. Aceiași către Romanțov, cu a-
celași scop................................................................... 519.
Maiu 1774. Aceiași către același, cerînd voia de

YL
a se trimite o nouă deputăție la Petersburg 520.
18 Maiu 1774. Răspunsul lui Romanțov, încu-
viințînd deputăția............................................. 620.

SIT
Iunie 1774. Creditivă din partea boierilor și cle­
rului muntean pentru Mihal Cantacuzino . . 524.
10 Iulie 1774. Aceiași către Romanțov, Obrescov
și Panin, pentru a nu uitați la paceER . . 526.
C. aceiași dată. Mitropolitul muntean Grigore
către același, cu același scop.................... 526.
C. aceiași dată. Același către Obrescov, cu ace­
NIV

lași scop............................................................ 528.

3 Iunie 1774. Boierul și clerul muntean către
Panin, cu același scop................................... 529.
LU

l-iu Iunie 1774. Aceiași către Potemchin, reco-

mandînd pe Mihal Cantacuzino.................... 631.
3 Iunie 1774. Aceiași către principele Orlov, ru-
gîndu-se a fi ajutați............................................. 531.
RA

Aceiași dată. Aceiași către contele Cernișev, cu

același scop......................... 532.
13 Iunie 1775. Propunere către Romanțov pen­
NT

tru. alipirea țerilor noastre la Polonia . . . 532.

1774. Discursuri ținute de deputății munteni
înnaintea împărătesei și Marelul-Duce . 635, 533.
CE

22 Iulie 1774. Boierii și clerul muntean arată

lui Romanțov vechile drepturi ale patriei lor 537.
Adause la precedenta............................................ 640.
I/

C. 1775. Răspunsul boierilor și clerului muntean

la întrebarea lui Alexandru-Vodă Ipsilanti,
AS

despre clacă....................................................... 540.

UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
TABLA NUMELOR DE FAMILII

SIT
Albescu. V. Grădișteanu.
Alevră, 388.
Alexianu, 51, 408.
ER
Angheli, 114.
NIV

Argintoianu, 189, 349-50, 512.

Aristarchi, 49.
Asan, 378.
LU

B
Băjescu, 102, 111, 140.
RA

Bălăceanu, 115, 141, 187, 250 n. 1, 257-8, 203, 284,

414, 487, 512.
Balasachi, 81, 207.
NT

Băleanu, 78, 141, 187, 369, 410, 414, 448, 487, 512.
Balș, 47, 118, 180-1, 184-5, 187, 196-8, 346, 368 n. 1,
390-1, 403-5, 408, 418, 421-2, 512.
CE

Bantăș, 417.
Bărbătescu, 109, 115.
Bengescu, 350.
Bibescu, 512.
I/

Bibică, 360.
AS

Bogdan, 368 n., 417.

Bostangioglu, 419, 422.
Botez, 119.
UI

Bozianu, 116.
Brăiloiul, 284 și n. 3.
BC
 Y
— 560 —

AR
BrancovicI, 28.
Brătășanu, 113.

IBR
Brezoianu, 257, 290, 313, 323, 376-7 n. 1.
Brîncoveanu, 41, 51, 79, 80, 83, 102, 110-1, 121, 126-7
J76, 186-7, 211-2, 250, 253-4, 258, 262, 293 și urm.
298, 315, 321, 348-9, 352-3, 354, 359-60, 364, 371, 388

YL
405 și urip., 448.
Bucșănescu, 126-7, 375.
Bucșanul, 207.

SIT
Buhăescu, 368 n.
Buicescu, 94, 105 n. 2.
Bujoreanu, 273.
ER
c
NIV

Caliarh, 375.
Călinescu, 347.
Callimachi, 49, 368, 390, 401.
LU

Cantemir, 35-6, 40, 45, 108, 119, 251 și urm., 255-7, 287
294 și unn., 320, 409, 415 și urm.
Carageă, 368 și n. 2, 392-3, 403, 422.
Catargiu, 80, 370, 404.
RA

Cernovodeanu, 173, 175, 361, 421-2.

Cilibidachi, 399.
Cîmpineanu, 108, 141, 187, 418, 422, 448, 487.
NT

Cîmpulungeanul, 285.
Cîndescu, 109, 321, 362, 369, 413, 512.
Cioran, 512.
CE

Ciuchi, 388. Ari./

Cocorescu, 513.
Cojescu, 364.
I/

Conachi, 119.
Conduratu, 377 n. 1.
AS

Corbea, 298.
Corbeanul, 79, 80.
Costachi, 43, 47, 119, 325, 346, 368 n. 1.
UI

Costescu, 370.
BC
 — 563 —

Y
AR
148, 174-5, 177, 271, 285-6, 296, 308, 316-9, 321-2, 324,
356-7, 359-60, 372, 376-7, 387 și urm., 392-3, 398-9 n. 1,
409, 465-6, 482-3, 502-4.

IBR
Mavrodin, 361.
Măzăreanu, 181 n. 1.
Melissino, 196.

YL
Mihălescu, 377 n. 1. V. Cîndescu.
Mihalopulo (Bașa—), 131, 134, 402.
Miilo, 181.
Mișoglu, 130, 392.

SIT
Mogoșescu, 286.
Moruzi, 43, 349, 393-4, 401, 403, 405, 410.

N ER
Năsturel, 102, 219, 341, 352-4, 357, 413.
NIV
Neculcea, 47, 366 n. 2.
Niculescu, 377 n. 1, 512.
Nikussios, 86-7, 208, 397.
Notara, 320.
U

O
AL

Obedeanu, 108, 376.

O’Donell, 26.
R

Oteteleșanu, 349.
NT

Păianu, 346, 376, 391.

CE

Paladă, 119, 290.

Paladi, 119, 181 n. 1, 346, 368 11., 419, 422.
palaloga, 180, 359, 361.
I/

Panaiotachi, 512.
Papazoglu, 390.
AS

Pașcani (Cantacuzinî), 46 - 7, 124, 259.

Pasicov, 418.
Petriceico, 38.
UI

Petroianu. V. Greceanu.
BC
 Y
AR
Poienaru, 288.

IBR
Popescu, 207—8, 210—1, 414.
Prășcoveanu, 189.
Prejbeanu, 347, 512.

YL
R
Racoviță, 36-7, 42-5, 49, 51, 120, 123 și urm , 131 și

SIT
urm., 294, 297, 303, 314, 346-7, 365-6, 376, 390, 395, 400,
402 n. 1, 403, 417, 448, 482-3, 503-5, 507.
Ralet, 394.
Ramadan, 360, 374, 391.
Razu, 347, 368 n., 403.
ER
Rizu, 368, 400, 404.
Rocca (della), 403.
NIV

Rudeanu, 347.
Ruset, 39, 45, 47, 49, 115, 271-2, 324, 365, 368 n., 369,
376-7, 385, 390, 397, 409-10, 419.
U

Rustea, 110, 116, 117.

AL

s
Saul, 25, 31, 33, 35.
Sculi, 385.
R

Secuianu, 102.
NT

Slătineanu, 116, 321, 350, 376.

Socoteanu, 124.
știrbei,'132-3, 135, 138, 150, 207, 448, 512.
CE

Strîjnbeanu, 273.
Sturdza, 349, 368 n., 390, 411.
Sulgeropol, 403.
Sutu, 394.
I/
AS

T
Tigveanu, 114.
Tomara, 113.
UI

Topliceanu, 170, 176-7, 185, 187, ^06-7, 448, 487, 512.

Trubețcol, 417.
Tufcanu, 347.
BC
 Y
— 565 —

AR
U

IBR
Urdăreanu, 257, 369.

YL
V
Văcărescu, 109, 121-2, 124-7, 129, 133, 173, 186, 196, 257,
306-7, 324-5, 348, 360, 363 și urm., 404,1148.

SIT
Varlaam, 171-2, 176-7, 185, 187, 448, 512. ,
Vatate, 184-5, 187, 19G-8, 371 și urm.
Ventura, 48, 174-5, 259.
Vlădescu, 250 n. 1.
Vlădoianu, 512.
ER
Vlasto, 44 n. 2, 48, 258-9, 273, 399.
NIV

z
Zaguriano, 141, 145, 359-6.0.
LU

Zătreanu, 349.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
SIT
DOCUMENTE
ER
PRIVITOARE LA
NIV

FAMILIA CANTACUZINILOR
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
DOCUMENTE

IBR
PRIVITOARE LA

FAMILIA CANTACUZINO

YL
SCOASE ÎN CEA MAÎ MARE

SIT
PARTE DIN ARCH1VA

ER
D-LUl G. GR. CANTACUZINO
NIV
ȘI PUBLICATE

DE
LU

N. 1ORG/X
RA
NT
CE
I/

București
AS

Institutul de Arte Grafice și Editură «Minerva*

1902
UI
BC
CU
I AS
I/
CE
NT
RA
LU
;2FN^”

HI ^SQ
NIV

I
ER
. |
’ SLj
1956j
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I.

SIT
a) Dogele către guvernul Candiel. «Ad ins-
tantiam ser Theodori Spandui de Constan-
tinopoli, ad presei» habitatoris Mothoni»,
ER
ce reclamă contra lui Manoli Curuna. Se
aduce ca probă scrisoarea, din 1452, a unui
NIV
Civrano. Scriu pentru aceasta «Alexander
Marcello, castellanus Mothoni et consiliarii
sui». 15 August 1453. Primită la Februar
U

1454.
b) Scrisoarea hu Francisc Civrano, Cons-
AL

tantinopol, Novembre 1452. A cerut, pen­

tru Spandoni, banii lui Manoli Curuna. «El
R

qual volentiera haveria fato la so volentâ, ma

NT

dubitando i caxi occoreno oni zorno, el non

me hă volutoprometer alguna cossa, digando
chel non vol dar i suo denari al presente».
CE

OpoXovw 8ta vty; irapoucijc srqo/st-

poc țxoo azoSs’Jswc gtl esDjițJcSvypav p.£Ta
too auOevTou dcfteXcpGU too xup0eo8<b-
I/

pot> LzavToW] ott arco ta orcsprcipa ta oo

AS

oțoXsi coaosp lla-ka IlapaxnCstC sic

7’jptotia toăv xatăpȚor/.
UI

[Veneția, Archirio di Candia, Ducali e leftere

ricevute, Q. 26.]
BC
 Y
AR
IL

IBR
Nos Batista Griti, pro Illnstrissimo du-
cali Veneciarum dominio vice-baiulus in

YL
Constantinopoli, Pere et in toto imperio Ro­
mânie, universis et singulis pfaesentes paten-
tes litteras inspecturis: potestatibus, Castel­

SIT
lanis, baiulis, consulibus, vicariis, rectoribus,
capitaneis et officialibus in quibuscumquevis
mundi partes constitutes salutem, et specia-
ER
liter galearum capitaneis notum facimus et
aperte testamus quemadmodum nobilis Mi-
NIV
cael Catacoxino, Copstantinopolitanus, fuit
noster homo bone reputactionis, fame; et erga
nos et servicia Nostre Dominationis et sub-
LU

ditos semper fuit totaliter promptus, para-

tus et favorabilis, in omnibus utilis, et spe-
cialiter in adversitatibus eorum pie et hu- t
RA

mane se adoperaverit; pro quibus, conclu-

dendo, sumus totaliter valde obligati. Ideo-
NT

que quantum possumus ipsos in omnibus

eorum spectantibus recommissos, ut iustum,
CE

conveniens et debitam est; in quarum om­

nium (idem has nostras patentes litteras
fieri et registrari iussimus in actis nostre
I/

Cancelarie nostreque dominationis sigilii

impressione muni ri. Datum Pere, die xv
AS

Maii 1454 L
I
CU

1 ibid.
 — 3 —

Y
AR
III.

IBR
Magnifici fratres. Litteris nostris presenti-
bus mittimus introclusum manuscriptum Mag-
nificenciis Vestris, scriptum mânu ser Fran-

YL
cisci Sanguenacio de Rethimo contra d. Ni-
colaum ; per quem aparet debitor d. Alexii
Catacuxino et Hemanuelis Thiassiti de Con­

SIT
stantinopoli de mitris tribus millibus vini ret-
timiensis, pro quibus est plegium Davi San-
guenatio, frater dicti d. Francisci, quem da-
ER
bitis, si placebit Magnificenciis Vestris, d.
Alexandro Rali, procuratori eorum, ut faci-
NIV
at voluntatem suam. Nec aliud. Bene vaiete
Ex Constantinopoli, die 11 Junii 1490. R.
die xv lunii 1490. Omphredus lustinianus,
LU

baiulus in Constantinopoli.

IV.
RA

Ihesus, 1489, adî 29 lugio, in Constantino­

NT

poli. Io Francesco Sangenazo quondam Ni­

colo prometto a ser Manoli Chiassiti et a ser
Alexio Catacuxin vini mosa de Rethimo mitri
CE

miile th re; prometto darii perquesta muda de

1’inverno et prometo farli al dito mitri doa
miile vini travaso(?) di boni de Rethimo, et
I/

prometo darii sina ai 15 de Mazo, prometto

AS

soto dano interesse; et pro pieza et pagador

di soprascritti vini di in. Antonio Sangui-
nazo, mio fraf; et in presentia di testimonij
UI
BC
 Y
— 4 —

AR
infrascritti et per li vini mi chiamo eser

IBR
pagar et satis far intriegalmente.
Io Francisco Sanguenazo quondam Nicolo.
Ioane Sangenazo mi confermo esser piega

YL
et pagador per li soprascriti vini, ciofe metri
tre milla, come di sopra se contien. Io Fran-
ciesco Grane son testimonio del p. Io Con­

SIT
stantin Longo son testimonio come de sopra
se contien et scrissi mann propria. Io To-
doro Rali son testimonio come de sopra se
ER
contien, et scrisi con la mia man propria k
NIV
y.
Magnifici fratres honorandi. A queste
LU

incluse mandemo lo presente scripto facto

per mano de serFrancisco Sangonacio, perei
qual confessa esser debitor ad uno ludeo
RA

de ducati 261, qual ducati 261 ser Manoli '

Spandonin li hă pagati de quî, come ne hă
NT

confessa il Judeo creditor deli dicti, e questo,

perchk dicto ser Manoli era stă pie$o per li
dicti; piachi adonche a Vostre Magnificiencie
CE

dario a m. Alexio Catacusino, suo comisso,

e ministrarli ragion, secondo usan$a de
Vostre Magnificiencie, a le qual me reco-
I/

mando. Bene valeat. Ex Constantinopoli; die

AS

xxvi Februarii 1490.

Rta die 8 Aprilis 1491.
UI

1 Ibid., 36.
BC
 Y
AR
Omphredus lust ini amis, baylus in Constan­
tin op oli.

IBR
VI.
Yhesus,489, adi 31 lujo, in Constantinopoli.

YL
Confess© io Francesco Sagonazo quondam
m. Nicolo a dover dar e pagar arbi Au-

SIT
racha Caloran quondam rebi Mosi ducati
d’oro venecianide justo pexo: ducati ducento
zinquantasete, e per mamaia stiraj ducati

ER
quatro; sumano ducati duxento sesantauno,
qual prometo darii da md mexej,proxime per
pl. e pagador de m. Manuel Spanduni et
NIV
ser Nicolo Sagonazo, mio cugnado, in pre-
sencia dej testimony infrascriti.
Eyo MavoooX 6 SiravToovi^ ide zip Av-
LU

toviod tov SzavTdvt orspȚo Ta avoOev.

Evawo (cVST’)O?) 7CS7rXspO7]C Ta
RA

avoOsv Sonz. St;-az'5o?]a eSvjvTa eva.

Io Nicolo Sangona^o, Iio de m. Lucio son
pieco et pagador deli soprascriti ducati
NT

261, zoe duxento sesanta uno.

CE

VII.
Magnifici fratres honorandi. A queste in­
cluse mandemo lo presente scripto, facto
I/

per mano de ser Francesco Sangonacio, per

AS

il qual confessa esser debitor a doi Zudei

as. xvijm ; i qual aspri xvijm. ser Manoli
UI

Chiasiti et ser Manoli Chatacusino, plecii, li

BC
 Y
— 6 —

AR
hano pagati de quî, come hano confessâ che
li ditti Iudei, aj quali ho dâ sacramente,—

IBR
piachi advocar a Vostre Magnificentie, darii
a ser Alexio Catacusino, che se transferisse

YL
alhora de li, et si b portador de queste. Al
qual iuxta el consueto ministrareti raxon.
Bene vaiete. Ex Constantinopoli, die 27 Fe-

SIT
bruarii 1491. — R. die 8 Aprilis 1491.
Omphredus lustinianus, baylus in Constan­
tinopoli k
ER
VIII.
NIV
Yhesus, 1489, adi 29 Inzo, in Constantino­
poli.— Confeso io Francesco Sagona^o quon­
dam m. Nicolo a dover dar e pagar arbi
LU

Isaia Serioti e Tarobosi... orchi Cuiriaco

Calomiti de.odiman (?) soltam Bajasiti, aspri
RA

XVm, e per mamaia stirai aspri doa miliaî ,

i qual prometo darii de mo mexi nove pro­
ximi, et per pe$o et pagador de ser Hk Chia-
NT

siti et ser Manoli Catacusino cadaun per tuto,

i quali son piece con la mia voluntâ; i quali
CE

sono per lettera...cossedovemoa fareinsieme

in presentia dei testimony infrascritti.
Io Francesco Sagona^o scrissi de ma (sic)
I/

man propra.
AS

look. x6'.
’(OfiokoȚO) sțo 6 KaraxooC^voc j-te
xrp Mavok?) ATjaavjtT]... sraSsc jiera xnptoo
UI

* Ibid., 67.
BC
 Y
AR
4>paTCeaxo... ăozpa t£, £xTa §sxaTa X^X'/ja-
Ssc;, t?<; ott/js^ ocptkc... Mdos<; too pszt A-
^pa^a tov Tjov too XTepxtvov...

IBR
IX.

YL
«Pan Dragomir Velichi Dvornicu» dă carte
lui Vlaicul Păh. ot Cotesti, pentru «o parte
de vecini și vin arici din dealul Ștefăne.ști-

SIT
lor», pentru care se tocmise «cu egumenul de
la sfânta mănăstire din Arghiș», «înnaintea
răposatului Mircea Voevod», cînd era egu­
ER
men Serafim. Iunie 12. Pecete ruptă. Slavon.
Sec. XVI.
NIV
[PeVo:] Pentru Ștefănești, pențru vin[ă]-
rici, au dat jup[ă]niței Nedealea când aii
hăr[ă]zit viile ei ot Ștef[ă]nești h —
U
AL

25 Decembre 7143, și «anul Domnului 1634 .

«Matei-Vodă, nepotul de fiu al marelui și
R

prea-bunului răposatului Io Basaraba Voe­

NT

vod», dă lui Costandin Mare-Postealnic și fii­

lor cîți îi va dărui Dumnezeu» «ocina în sat
CE

în Sărata, în județul Buz[ău]>, «toată partea

jupaniței Maria, fata lui Staico Postealnic din
Bucov, și fetelor ei, Elina, jupanița lui laniu
I/

Spăt.», cu deal de vie, cu vecinii Oana. Ba­

tura. în Domnia lui cele done femei zălogise
AS

i Bibi. Ac. Rom , 267 XXIX.

UI
BC
 Y
— 8 —

AR
lui Constantin «două sate, anume Comarnicul
și Căscioarele», pentru 150 de ughi. El mai

IBR
dă 150 de ughi pentru Sărata. Vede și «za-
pisul» (sic) lor, cu acești boieri ca marturi:
«pan Radul vtori Vistiiar, și din Filipești Du-

YL
mitrașco Clucer, și Nedelco Păh , și Socol
Păh., si Bunea Logofăt, și Gheorghe Logof.,

SIT
și alții. Hrizea Vel Ban de Craiova, Ivașco
Vel Vornic, Grigorie Vel Logofăt, Dumitru
Vel Vistier, Mihaiu Vel Spat., Vasilie Vel
ER
Stolnic, Vucina Vel Păh., Buzinca Vel Corn.,
Drăgușin și Costandin, «vtorii preadstateli».
Redactat de Grigore Vel Log. și scris de
NIV

«Stoica spudei Șărbanovici» [Ludescu]. Mo­

nogramă. Pecete mică. — Colecția d. G. Gr.
LU

Cantacuzino.
XI.
RA

Matei-Vodă dă mănăstirii Vieroșul («Vi-

răș»), unde e egumen Nifon, jumătate din
satul Bezdedu, care «fost-au mai denainte
NT

vreame a lui Șărban Post, de Coianl și a

măne-sa jup[ă]neasei Ancăi Băneasei, de
CE

moșie, încă de mai nainte vreame, iar dup[ă]

aceaia, căndu au fost în zilele răposatului
Alixandru-Vodă cel Bătrân, snă Miicei Voe-
I/

vod, vă leat 7031, iar Șerban Post, de înpre-

AS

un[ă] cu mumă-sa, jup[ă]neasa Anca Băneasa,

ei au fost dat și miluit sfănta măn[ă]stire
Virășul cu ciastă jumătate de sat den. Bez-
I

deadu, încă căndu s’auînceputsfăntainăn[ă]s-

CU
 — 9 —

Y
AR
■ pire a se zidi». Dar supt Gavril Movilă
Rumânii. din sat, «plasa măn[ă]stirii».se roagă

IBR
l«la Stoichița Post, ot Văc[ă]reșt[i] sila ju-
păneasa lui Elina, fiind ei pre acea vream [e]
titori la mănăstirea Virășul», cerînd a fi li­

YL
berați: să fie «judeci».Primește, dar cu condi­
ție a-i lua mănăstirii alt sat bun, în a propiere;
ceia ce nu fac. Dau Striheaia, în Mehedinți,

SIT
care e prea departe. Acum se face judecată
înnaintea lui loanichie patriarh de Antiohia
și a Vlădicăl Teofil. și se restituie lucrurile
ER
ca din vechime. Sm’ie Soare Logofăt, în Tîr-
goviște, 10 Iulie 7154 (1G46). — Pergament.—
NIV
Bibi. Ac. Rom.

XII.
LU

/ 23 Februar 7168(1660). «Jupăneasa Elinca,

fata Doamnii Ancuții», dă zapis «vară-mia
RA

Ancuții, jupăneasa lui Stoian Vistiar», că :

«cănd au fost acum, în zilele Mării Sal[e]
Domnu nostru Io Gheorghie Ghica Voevod,
NT

iar eu, fiind o jup[ă]neas-î rămasă de soție

si făr feciori», îi dă ocina din Ștefănești
CE

în Muscel și cu «via făcută» Pietroasa, «în

dealul Ștefăneștilor». îi erau «de la mă-
tuș[a] mie jup[ă]neasa Nedealia, nepoata
I/

Părviilul Log. ot Cotești». Semnează: <ieu

AS

Dinka fata lui Pâtrasco-Vodâ». Pecetea cu

vulturul sus și vulturul cu cruce în stemă.
Mărturii: «Str-oe Vel Logofăt, Chirca Vel
UI
BC
 — 10 —

Y
AR
Stolnic, az Radul Logf. Crețulescul, Mareș
Logf., Șărban Păli. (?), llsTpo; Bopvrfxo;

IBR
txapT^psi». — Bibi. Ac. Rom., 23/LI.

XIII.

YL
27 Februar 7167 (1659). Neagul Logofătul
din Bănești, fiul lui Vasilie Vornicul, dă un

SIT
zapis lui Mareș Logofătul, cedîndu-i o moșie
pentru o datorie de bani. Marturi: Radu
Logofăt Crețulescul și alții. — Bibi. Ac.
Rom., 208/XXIX. ER
NIV
XIV.
29 Main 71$7(1659). «Eu Hriza Vel Vistiiar,
denpreun[ă] cu jup[ă]neas[a] mea Maria și
LU

cu coconii noștri, căț Dumnezeu ne va dă­

rui», dă zapis stariței de la Ostrov, pentru
RA

moșie la Pieptești (Teleorman). O cumpărase

de la Gligorie Șătrar, fiul Bunii Vistier.
Semnează ambii. Peceți: pecetea lui Hrizea
NT

are literele «XP».

«Monahia Anastasia stariță» se declară
CE

«trepădătoare și ostenitoare și îndemnă-

toare». — Bibi. Ac. Rom., 120/LX1X.
I/
AS
I
CU
 11

Y
AR
XV.
IB Mart 7168 (1660). Gheorghe Ghica con­

IBR
firmă lui «Șărban Cantacoz[i]no vtorag lo­
gofăt și feciorilor lui, căț Dumnezeu i va dă­
rui», niște Țigani. Erau ai Papei Post., «fe­

YL
ciorul Buzincăi Cluceriul», care-i vinde cu
1'30 de ughi. Mânui Vel Ban, Preda Vel
Vor., Stroe Vel Log., Paan[ă] Filipescul

SIT
Vel Vist., lordachi Vel Cluc., Chiro Stol., Col-
țea Com., Drăghici Catacozino Vel Păh.,

ER
Badea Vel Post., Stroe Log., Dumitru Log.
«Cartea Ghicăi-Vodă pe niște Țigani, ot
Papa Buzincăi.»—Bibi. Ac. Rom., 54/XLIV.
NIV

XVI.
U

Davat gvsdmi sie povealenie gvsdmi

pocitennomu bolearin gvsdmi Drăghici Vel
AL

Peh. și cu feciorii lui, căț Dumnezeii i

va da, ca să-I fie lui ocină și un Rumăn în
R

Topora ot sud Vlașca, anumfe] Vișan, cu

NT

feci[o]rii lui, anumfe] Stan i Stoian, și cu

tot! feci[o]rii lui, și cu toat[ă] partea lui de
moșie den Topora, însă stănjănfi] 50 de
CE

preste tot hotarul, ori căt să va aleagfe],

pentru că acest om, Vișan, fost-au judec
cu moșia lui den Topora încă mai denainte
I/

vream e, iar dupfă] aceaia el singur s’au

AS

sculat de s’au văndut Rumăn jup[ă]nului

Drăghici Vel Peh., cu toț feci[o]rii lui și cu
toatfă] partea- lui de moșie. stânjAn[I] 60
UI
BC
 Y
— 12 —

AR
pre bani gata as. 6.200, și am văzut Domnia
Mea și zapisul de vănzare, vl 7165.

IBR
t Și iar să fie boiar[i]ului Domnii Mealfe]
jup[ă]nul Drăghici Vel Peh. un Rumăn a-
numfe] Radul, feci[o]rul Radului Vrăncea-

YL
nul ot Grăbaci, și cu toț feci[o]rii lui, pen­
tru că el săngur s’au văndut Rumăn lui

SIT
Drăghici Peh., și fiiu-său Radomir și cu alalți
fecifojri, pre banfi] gatfa], as. 3.200, ca-s șază
în sat în Bald[o]vineșt[I], pre moșia boe-
ER
rească, sud Tlm., și am văzut Domnia Mea
și zapisul lui de vănzare, vl 7159.
NIV
t Și iar să fie boiar[i]nului Domnii Meal[e]
Drăghici Vl Peh. un Rumăn anumfe] Stan­
dul, snă Vlad Răiosul ot Baldovinești, și c[u]
LU

toț feci[o]rii lui, pentru că s’au văndut el

săngur Rumăn cu toatfă] partea lui de mo­
șie, din Baldovinești, derept as. 4.000, cu
RA

zapis de vănzare ; vl 7164.

•j- Și iar să fie lui Drăghici Vel Peh. Ru-
NT

m[ă]ni în Baldovinești, anumfe] Cordun i

Stoica, frații Standului, cu toți feci[o]rii lor,
pentru că s’au văndut ei sănguri, derept as.
CE

4.000, și cu zapis de vănzare, vl 7168.

[Șters:] Și iar să fie lui Drăghici Vl Peh.
un Rumăn în Baldovinești, anumfe] Băra
I/

snă Badenii, și cu toți feci[o]rii lui.

AS

t Și iar să fie lui Drăghici Vel Peh. [o;

șters] un Rumăn anumfe] Băra snă Badenie,
I

și cu un fecior anumfe] Barbul, și cu toatfă]

CU

partea lui de moșie din Chiliianfi] sud Tlm.,

 — 13 —

Y
AR
vere-căt[ă] să va aleage, pentru că s’aiî vân­
dut de bun[ă] voe a lui, cum scrie mai sus,

IBR
derept aspri 3.000, cu zapis de vânzare; vi.
7164. Șe-s șază pă ocina boerească ot Bal-
dovinești.

YL
j- Și iar să fie lui Drăghici VI Peh. ocina
satului Brătuleștii, carea iaste pre din josul
hotarului Baldovineștilor, moșie aleas[ă] și

SIT
împietrită, însă stănjăni 300, cu totul hota­
rul, veri căt să va aleage, pentru că au cum­
părat Drăghici VqI Peh. stănjăni 280 de la
ER
Leață și de la frații lui, și de la Stan cu
văr[u]-său Danciul, derept bani gat[a] as.
NIV
11.200, iar stănjăni 30 i-au cumpărat de la
nepoții Papei Log., anum[e] Papa sluj., Cos-
tandin Log. i Mihai post., za as. 600, cu
LU

zapise de vânzare, vl 7169.

-j- Și iar să fie lui Drăghici V1 Peh. satul
Curteștii, care iaste alăturea cu hotarul Bră-
RA

tuleștilor, pre din jos, însă stănjăni 1.078, cu

tot hotarul din cin păn în cin, veri cât se
NT

va aleage ; pentru că au cumpărat Drăghici

Vl Peh. acest sat Curteștii de la jup[ă]neasa
Sava, și de la Bunea cu fămeaia lui Dana,
CE

fata Radului den CurăteștI, și de la suro­

rile] Danii, Stoică!, Guțea, derept ban[I] gata
as. 26.400 și cu zapisul lor de vânzare, vl
I/

7169.
AS

Aici să se facă o carte domneasca.

f Și iar să fie boiar[i]nului Domnii! Mealfe]
UI

Drăghici Peh. satul Crăngeanii ot sud. Olt,

BC
 Y
— 14 —

AR
însă tot satul, cu toți Rum[ă]nil, și cu tot ho­

IBR
tarul, și cu tot venitul, veri căt să va aleage;
pentru că acest sat Crăngeanii fost-au Ru-
m[ă]nl ai Diicului Spat. Buicescul; deci,

YL
cănd au vrut Dumnezeu de ș’au căsătorit
pre fiie-sa jup[ă]neasa Păuna dup[ă] boia-
r[i]nul Domnii Meal[e] Drăghici Vel Peh.,

SIT
atuncîa el au dat fie-sa zeastre acest ce
scrie mai sus, sat Crăngenii, cu toți Ru-
m[ă]nii și cu tot hotarul, precum am văzut
ER
Domniia Mea toate zapis[e]le Rum[ă]nilor,
de vânzare, și cărțil[e] domnești la măna
NIV
lui Drăghici Vel Peh.
Pre acest sat să-s fac[ă] o carte.
-{- Și iar să lie boiarenului Dom[nii Meale
LU

Dră] ghici Peh. ocină și Rum [ă] ni în Mo-

reani pre Cricov, ot sud Prah., în[să din
par]tea lui Gherghie Post. fecl[o]rul lui
RA

Udriște Peh. ot Cămpina, din apa Cricfovu-

lui pană] în Pățcov, de preste tot hotarul,
NT

veri căt să va aleage, însă Ru[măni] anum[e]:

Stroe cu fiiu-suu Stoica, și Radul cu fiiu-săii
CE

Bogdan i [...fecior]ii lor; pentru-că o au cum­

părat Drăghici Peh. de la Gherghe Post.
o[t Cămpi]na za bani gata as. 14.0(H) cin
I/

ug. 70. și cu zapis, It. 7168.

t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
AS

în M[o]reani, însă din partea lui PătraȘco

frate[e] lui Gherghe Post. jum[ă]tate și [un
UI

Rujmăn, anumfe] Stanciurși cu fiu său Du-

m[i]tru și cu toț fecl[o]ril [...d]e la Pătrașco
BC
 Y
— 15 —

AR
feci[o]rul lui Udriște Peh. ot Cămpina, za
as 7... e, cu zapis, lt 7168.

IBR
+ Și iar au cumpărat Drăghici P[eh. de
la] Pătrașco ot Cămpina [...Rumânii den
Drăg[ă]nești anum[e] ... și cu frate-său...

YL
Dum[i]tru, nepoții popei... ot Mărginean!, za
aspri 5.200, lt 7169.

SIT
t Și iar să fie lui Drăghici Peh. [Rum]ăni
anum[e] Mihai cu iiiu-său Ivan ot Breb[ul] și
cu toți feci[o]r[ii lui], pentru că s’au vândut
ER
ei singuri Rum[ă]ni cu toatfă] partea lor.
za ug. 5 [Breb[ul] za as. 2600, cu zapisul
NIV
lor, lt 7169].
•f Si iar să fie lui Drăghici Peh. ocină și
Rum[ă]ni în Călug[ă]reanl [sus: i Cămpi-
U

neani închinăciune] pre dâmbul sud. Prah.,

însă toatfă] partea lui Paan[ă] Peh. snă Cos-
AL

tândin ot Stăncești, căt[ă] iaste de moșie și

de cumpărătoare de la moa.ș[ă]-sea Zarea,
R

din cămpu, din pădure, din apă, cu Rum[ă]-

nii, și den dealul cu viil[e] de preste tot ho­
NT

tarul, veri căt să va aleage, și Rum[ă]nil pre

rium[e] Mareș cu feci[o]rii lui, Voicil[ă] i
CE

Pavul, Ion i Baico și loachim cu feci[o]rii

lui, și frate-său Oprea și cu toț fecl[o]rii hii,
căț Dumnezeu le va da, pentru că aciastfâ]
I/

ce scrie mai sus moșie și cu Rum[ă]nil

cumpăratu-i-au Drăghici Peh. de la Paan[a]
AS

Peh. pre bani gata as 21.000, cin ug. 105.

Si iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină în
UI

Călug[ă]reanl, insă dentr’a 4 parte să aib[â]

BC
 Y
16 —

AR
a ținea feciorii unchiiașul Vladului a 6 parte;
tot hotarul Cămpineanilor, a [o părți] [sus:

IBR
seau ere și mai mult, iar a 4 parte, au
cumpă...], veri cat să va aleage, pentru că o
au cumpărat de la Drag[o]mir snă Fărlii ot

YL
Făulești și de la Vasilie cu văru-său Necula
de acolo și de la Năvrat cu văr[u]-său Nea-

SIT
goe din Gățcani, pre bani gat[a] as. 5.500,
care moșie au fost a lor, de cumpărătoare]
de la Dragul Post, feciorul Port[ar]ului ot
ER
Slătioare, și cu zapisul lui, vl 7171.
-j- Si iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
NIV
în Călugăream, însă toată partea a Nechi-
forii călug[ă]riții, carea au fost fămeaia lui
Stroe ot Călug[ă]reani, den partea moș[u]-
LU

său lui Stan a treaia parte, de preste tot

hotarul, veri căt să va aleag[e], za as. 600
cu zapis, 1. 7171, carea au fost și lor de
RA

cumpărătoare de la Istratie și de l[a] Du­

mitru snă jupăneasii Ancăi ot Călug[ă]reani.
NT

t Și iar ocină în Slămireasca și în Stro-

iasca de lăngă satul Lileștii pre Dămbu,
însă den 10 funi ce sănt în hotarul Slămi-
CE

rescu funi 3 și den 5 funi ce sănt în hota­

rul Stroescu fune 1, de preste tot hotar[ul],
I/

den cin păn în cin, veri căt să va aleage,

pentru că au cumpărat Drăghici Spat, de
AS

la Ghica al lui Mihil ot Călinești za ug. 62

pl și cu zapisul lui.
UI

f Și iar aii cumpărat DAăghici Vel Peh.

ocină în Voivodeștfi], însă stănjăni 200, de
BC
 — 17 —

Y
AR
preste tot hotarul, veri-căt se va aleage
de la Calot[ă] Căpitfan] snă Stanciul Post,

IBR
ot Cocorăști, i pre bani gata as. 6.000, cu
zapis, vl 7169.
t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină

YL
în Voivodești, de preste tot hotarul stăn.
20, însă toat[ă] partea Ghiormei feci[o]rul
lui Calot[ă] Post, ot Cocorăști, veri-căt[ă]

SIT
să va aleage, pentru că o au cumpărat de la
jup[ă]neasa Paraschiva și de la fiiu-său
Ghiorma, derept bani gata as. 9.600, și cu
zapis, vl 7170. ER
-j- Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
NIV
în sat în Floreșt[I], care ocină iaste aleas[ă]
și hot[ă]răt[ă] cu 12 boiari, den josul Floreșt[i]-
lor, pre lăngă ocina lui Vasilfie] Viiar, însă
LU

sej [scris înnainte: stăn.] 295, de preste tot

hotarul, veri-căt să va aleage, pentru că o
au cumpărat de la Fătul și de la Ghica și
RA

de la Dușca, feci[o]riî lu Miriț ot Câlinești,

si de la Cherana fămeaia Vladu[hii] [șters:]
NT

ot tam, cu fiiu-său Vasil[ie] ot tam, za as.

17. 100, și [cu z]apisel[e] lor, vl 7166.
Păn aici o... carte.
CE

-J- Și iar să fie lui Drăghici Peh. moșie și

Rum[ă]ni în sat în Lălești pre dâmbul,sud
Prah., însă o jum[ă]tate de sat, toat[ă] partea
I/

Rudeanilor, din cămpu,din pădure, din ap[ă],

AS

din șăzutul satului, și din dealul cu viile, de

preste tot hotarul, ori căt să va aleage, și
Rum[ă]ni, anumfe] : Radul i Toader i Șer-
UI

2
BC
 18 -

Y
AR
ban i Stoica i Lupul brat eg Radul [feciorii
Stoi.; șters], frații Stoical, și Stan și Ilie cu

IBR
frate-sâu, și cu tot feci[o]rii lor, și cu alți
Rum[ă]ni, căț să vor mai afla de acol[o] de
de moșie, pentru că doao părți dentr’această

YL
jum[ă]tate de sat, și cu Rum[ă]nii, cumpăra-
tu-i-au Drăghici Log. de la Radul Post, fe-
ci[o]rul Vladului Log. Rudeanul, pre ban[i|

SIT
gat[a] as. 18.000, cin ug. 290fînsă o parte au
fost a Radului de moșie, iar alt[ă] parte
S) i-au fost de cumpărătoare de la nepot|u|-său
r ER
Dumitrașco Spat., feci[o]rul lui Andrei Spat.
Rudeanul, precum am văzut Domnia Mea
NIV
și zapisul Radului de vănzare, v1 7165; iar
a treia parte dintr’aciast|ă] jum[ă]tate de
sat o au cumpărat Drăghici Peh. de la Vladul
LU

Peh., fratele Radului Post., za as. 20,000, ci11

ug. 100, cu zapisul lui, U 7165.
t Și iar au cumpărat Drăghici Peh.... în ,
RA

Lălești, din ceaialalt|ă| jum|ă|tate de sat a

treaia parte, de peste tot hotarul, veri-căt
NT

să va aleage, de la Apostol feci[o]rul Dea-

diului Vat. den Călinești, za as. gat[a] 3.000,
CE

cu zapisul lui, lt 7170.

t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
în Băicoi lăngă Lăleștfi], însă din partea
I/

mog|o]șască, a treaia parte de preste tot ho­

tarul cat să va aleage, pentru că o au cum­
AS

părat de la Udrea ot Scăianî za as. got. 3.000.

cu zapisul lui, lt 7168.
UI

t Și iar au cumpărat Drtfghici Peh. ocină

BC
 Y
— 19 —

AR
și Rum|ăn]i în Scorțeani, anum|e| Stan i
Cărste i Șteful i Ghinea, feci[o]rii lui Stan

IBR
Dămbeanul,și cu dealnița lor, de preste tot
hotarul, de la jup[ă]neasa Mariia a lui Pana
Parepa ot Stăncești, și delafie-sa Ana, pre

YL
ban[i] gat|a] as. 5.600, cu zapisul lor, 1.
7171.
-j- Și iar să fie boiar[i|nului Domnii Meale

SIT
Drăghici Vel. Peh. ocină și Rumă[ni| în sat
în Drag[o]mirești pre apa Dămboviții, ot
ER
sud Elh., însă toat|ă] partea lui Aron, fe-
ci[o]rul Stoicăi Pali., însă stănjăn|I| 500, den
cămpu, den pădure, den ap|ă|, cu vaduri de
NIV

moarfă], den șăzutul satului, cu Rum[ă]nii, și

de preste tot hotarul, oare-căt să va aleage;
însă Rum[ă|nii pre num|e]: Ivan cu fecr[o|riî
LU

lui Calin i Șaico i Manea snă Negoiț[ă], cu

feci[o|rii lui, anum|e| Barbul i Drag[o|mir;
pentru că au cumpărat Drăghici Peh. acias-
RA

t[ă] moșie și Rum|ă|ni de la Aron feci[o]-

rul Stoicăi Peh., derept bani gat|a| as. 40.000.
NT

cin ug. 200, și cu zapis de la mana lui, de

vânzare.
CE

f Și iar au cumpărat Drăghici Peh. un

Rumăn den Făntăneale, sud Elh., anum|e|
Ivan, cu feci[o|rii lui: Udrea i Fătul i Stan,
I/

pentru că se-au vândut Rumă[n|T de bun|ă|

voe a lor, ca-s șază pre moșia Drag[o|mi-
AS

reștilor derept ban[il gat[a) as. 7.000, cu za­

pis de vânzare, vi 7165.
UI

f Și iar un Rumăn, anum|e| Lazar [și cu

BC
 Y
— 20 —

AR
feciori] lui anum[ej Bogdan i Dobre, pentru
că s’au vândut lui Drăghici Vel Peh. Ru-

IBR
m[ă]nu de b|ună voe|, ca-s șază în Drago­
mirești, derept as. 5.200, cu zapisullor lt 7166.
Și iar să fie lui Drăghici Vl Peh. ocină

YL
în Petrești, den sus den Dragomirești, însă
stănjăn|i| 100, toat|ă] partea lui Dumitru Lo-

SIT
g|o|fătul cu nepotlu]-său Radul Log., cât
au avut de la tatăl lor Mihai Log[o]fătul
Gănescul, din cămpu, și den ap|ă|, cu vad de
ER
moar|ă], care o au ținut Mihai Log]ojfătul,
și de preste tot hotarul, veri-căt să va aleage;
NIV
pentru că au cumpărat Drăghici V1 Peh. de
la Dumitru Log., și de la nepot[u]-său Rad(u|,
derept as. 4.000, precum am văzut Domnia
LU

Mea și zapisul lor și cartea lui Matei-Vod[ă|,

vl 7160.
t Și iar să fie lui Drăghici VI, Pali, ocină
RA

în sat, în Cocani sud. Elh., carea iaste a-

leas[ă] și împietriți, însă stănjăn[i] 180, de
NT

preste tot hotarul, și în lunca Dragomireș-

t[i]lor, în căp]a|tăiul hotarului Cocanelor,
stănjăn[i] 20, și cu un vad de moar[ă| în apa
CE

Dămboviții, în căpfajtăiul zăgazului morilor

dumnealui; pentru că au cumpărat Drăghici
Vl Peh. de la Aron. feci[o|rul Stoicăi Peh.
I/

ot Dragomirești, derept ban[I] gat[a] as.

AS

8.000, și cu zapis de vânzare, vl 7171.

t Și iar să fie lui Drăghici Vl Peh. ocină
UI

și Rum|ă|ni în VlădomireștLsud. Elh., însă

toat|ă] partea Florescului snă Socol Cliucl.,
BC
 Y
— 21

AR
ot Cornățeani, dentru o jum]ă]tate de sat
a patra parte, de preste tot hotarul, și Ru-

IBR
mfă]nii, anumfe]: Andreiu cu feci[o]rii lui
Cărstea i Penteleiu, i Stan și nepoții lui An­
dreiu, anumfe] Coman i Bobe, și Badea cu

YL
fiiu-său Stan; pentru c’au cumpărat de la
Florescul cap., derept ug. 80, și cu zapis.

SIT
Păn aici să-s facfă] to... carte domnească.
Și iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină
și Rum[ă]ni în sat în Rădulești sud. Elh.,
ER
însă stănjănfi] 150, den cămpu, de în pă­
dure, den apă, den șăzutul satului, de preste
tot hotarul, veri-căt să va aleage; însă
NIV

Rumfăjnii pre nume : Costandin Horilcariul

cu 1 fecior anum[e| iar Costandin, i Mușat
al lui Stan, i Drăghici snă Drăgan, i Stoi-
LU

can cu 1 fecior anumfe] Călin, i Andronie

braț Stoican, cu 2 feciori, anumfe] Vișan i
RA

Stănimir, i Dabija cui fecior anum|e] Stan,

i Neagiil snă Crăstiian, cu feciorii lui, i Dra­
gomir al Băicii, cu feciorii fui, i Albul cu
NT

feciorii lui anumfe] Drăgoiu, i Ciago, i Ilieș.

i Mihalcia, i Barbul, i Stoica Berceanul cu 1
CE

fecior anumfe] Gherghe, i Ilie al lui Malin cu

feciorii lui, anumfe] Ilie i Dumenic, i Coman
cu feciorii lui Stoian i Tanasie, i Stanciul snă
I/

Stoian, cu frații lui, anum|e| Stoian i Daan,

și cu toți feciorii lor, pentru că au fost
AS

cumpărat Drăghici Vel Peh. împreunfă] cu

cumnatu-său Pană Filipescul ocină făr de
UI

Rum[ă]ni, încla în Rădulești sej 2.100 de la

BC
 Y
— 22 —

AR
Stanciul Post, ot Boziiani și de la frații lui
și de la toat[ă] ceata lor, rudele Predii

IBR
sluj, snă Buzincăi Coni., pre bani gata, ug.
840, iar megiiașii, câți era într’acest sat,
se-au vândut lui Drăghici Peh. i cumnatu-său

YL
Pan[â] Spat, cănd foametea cea mare, care
se-au întâmplat de la Dumnezeu în zilel[e]

SIT
Domnii Meal[e]; ca să hie Rum[ă]ni cu
toț feciorii lor, precum am văzut Domniia
Mea și zapisul acelor boiari de vânzarea
ER
moșiii ot Rădulești și zapisul Rum [ă] nil or
pre vânzarea lor, cărei [e] căț bani au luoat:
NIV
care moșie să vine în partea lui Drăghici
Vel Peh. să ție jum[ă]tate, stănjănp] 1500,
derept ug. 420, iar Rum[ă]nii încă i-au îm­
LU

părțit cu nepoții lui, Matei și Costandin,

feci[o]rii lui Paan[ă] Spat.; carie s’au venit
în partea lui aceștiea carii scriu mai sus,
RA

precum am văzut Domnia Miea și foiț[a]

lor de împărțeal[ă].
NT

f Și iar au cumpărat săngur Drăghici

Vel Peh. un Rumăn în Rădulești, anum[e]
Voi co, cu fiiu-său Radul, carii s’au vândut
CE

ei sănguri, cănd foam[e]tea, de bun|ă| voe a

lor, derept bani gata as. 5.000, cu zapisul
I/

lui de vânzare. Vlt. 7169.

t Și iar să fie lui Drăghici VI Peh. locul
AS

cas[e|lor den oraș den București, cu toat|ă]

curtea, căt[ă| ține împrejur, în lung și în
UI

lat. verî-cât|ă| să va aleage? care loc iaste

BC
 Y
AR
pre malul Dămboviții, den josul măn[ă]stirii
hramul ei Sti. Ioan Crăstitelu, den Dămbo-

IBR
viț[ă], cum mearge în sus, pan în Ulița cea
Mare, și în jos pan în cas|e]le frăț|i |ne-său
lui Șărban vt Log.; pentru că au cumpărat

YL
acest loc Drăghici Vl Peli. de la Șărban
Post., feci|o]rul Radului Log. Stăicu..., de

SIT
l[a] jup[ă]neasa lui Catalina, fata lui Vasi-
lache Banul, derept bani g[ata] 11.000, și de la
Bordea aprodul și de la muiar|ea] lui llina
ER
din Dobroței, derept as. 3.000, cu zapi|se]le
lor de vânzare, v1 7168, și de la lania Ceau­
NIV
șul cu fvmeaia lui Stanca; ce iaste dena-
intea Curții, între Udrea și între Ghioca, za
ug. 4, cu zapis.
U

Și iar au cumpărat 1 loc de casă, însă în

lat: den casel[e] lui Drăghici Spat, pan în
AL

c[ur]tea mănăstirii Sti Ion Crăstitel, și în

lungu: din apa Dămboviții păn în Ulița cea
R

Mare, de la featel[e] Ghiucăi Șătrar ot Cio-

rogărlă, anum[e] Păuna și Arsina, za ug. 50
NT

cu zapisul lor.
Nu se-a scris.
CE

Și iar să hie lui Drăghici VI Peh. ocină

în satul Călineștil ot Mostișt|e| ot sud Elh.,
toat|ă) partea lui Dumitrașco Căp., snâ Ghior-
I/

mei Ban, însă stănjăn|I) în lat 800. cu hă-

AS

leșteaele și cu tot venitul, de preste tot ho­

tarul, oare-căt să va aleage; pentru că o au
cumpărat de la Dumitrașco, cap., derept bani
UI

gat|a| aspri 4.000, cu zapisul de vânzare.

BC
 Y
- 24 —

AR
Și iar să hie luî Drăghici Vel Peh. ocină
și Rum[ă]ni în sat în Crăciani ot sud lalm.,

IBR
însă toat|ă] partea lui Ivașco fecî[o]rul lui
Gherghe Dvor. Băleanul, den cămpu, den

YL
pădure, den apă, den șăzutul satului, den
baltă, cu tot Rum|ă|nii, cu tot venitul, de
preste tot hotarul, veri-căt să va aleage?

SIT
pentru că aciast|ă| moșie și cu Rum|ă]nii
den Crăceani, partea luî Ivașco al lui Gher-
ghie Vor., și cu partea unchiu-său, lui Pătru
ER
Căpit|an |, fost-au a lor, însă și o parte den
cuinpăr|ă|toare de la Ivașco Vor. Mujescul
NIV
cu cemetia lui. iar altă parte iaste-le de
dăruial|ă| de la Preda Banul Buzescul; și tot
o au ținut cu bun|ă] pac|e|, iar, cănd au
LU

fost acum în zilel|e| Domnii Meal|e|, fiind

Gherghe Vor. căzut în robie la Crăm, și
vrănd fiiu-său Ivașco să-1 răscumpere de la
RA

Tătari, sculatu-se-au de au văndut toat[ă|

partea lor de moșie și cu Rum|ă|nii den
NT

Crăceani, cu scrisoarea tătăne-său lui Gher­

ghe Vor., pre ban|I] gat|a] as. 40.000, pre­
CE

cum am văzut Domnia Miea și zapisul lui

de vânzare vlt 7170.
Insă să să știe și Rum[ă]nii partea lui Gher­
I/

ghe Vor., care se-au împărțit de cătră ne­

pot) u]-său Mateiu, feclfo)rul lui Pătru Căpit.:
AS

anum[e| Stan Bărloag|ă] cu feci[o]rii lui:

lane, Radul, Mușat, Mihil i Florea, i braț
UI

eg Stoian, i vnuc eg NovaJ, și cu feci|o|-

rii lor, i Dobrin i brat eg Nedelco, cu fe-
BC
 Y
— 25 —

AR
ci[o]ril lor, i Radul cu fiiu-său Costea, i Ion
i brat eg Standul, i snă eg Albul, i Sti-

IBR
riian i brat eg Vasilie cu feciorii lor, i
Mircea i brat eg Dumitrașco, cu feci[o]rii
lor, i Leontie, i Nedelco snă Voico cu fe-

YL
cifojriî lor, i Dobrin cufeci|o|rii lui, i Mircea
vnuc Bărloag|ă| i să sni eg, i Dima cu

SIT
frații lui, Negril{ă| i Costea, cu feci|o|rii
lui; i Savul cu feci|o|rii lui, Stan i Mușat,
i Radul cu feci[o]rii lui, i Dobre snă Buzii
ER
cu feci[o]rii lui; acestea s’au venit în partea
lui Drăghici V|e|l Peh., precum am văzut
Domnia Mea și foiț|a] de împărțeal|ă|.
NIV

[Ște?'s:] Si iar să hie lui Drăghici VI Peh.

1 roat[ă| și jum[ă]tate de moar[ă| pajiște
U

în apa Buzăului, în vadul Poenariuluî, cel

de jos, și ocină Poenărească, stănjăni 60 do...
AL

'f Și iar să hie lui Drăghici VI Peh. ocină

satul Glodeanul ot sud Sac., însă stănjăni
R

216, preste tot hotarul, veri căt să va aleage;

pentru că o au cumpărat Drăghici VI Peh.
NT

de la Sava și de la frat[e]-său Lupul Vlă-

sănescul, și de la Vlăsan, feci|o]rul lui Dan
CE

ot Gherghiț|ă|, derept ban(I| gat|a] 5.400, și

cu zapis de vănzare, vl 7170.
-j- Și iar ocină în Glodeanul, ce-s chiamă
I/

Oați, însă stănjăn|I] 80, pentru că o au cum­

AS

părat Drăghici Vi Peh., de la Fiera snă An­

gliei Ar. ot Măcești și de la Near.șui ot
Bișoar|ă|, za as. 2.000, și cu zapis, vi 7170.
UI

-j- Și iar ocină în Oați, însă stănjăni l| 70

BC
 Y
26 —

AR
den partea ce-s chiam[ă] Bălească, de preste
tot hotarul, veri-căt să va aleage, pentru

IBR
că o au cumpărat Drăghici Vi Peh. de la
NeaCșul brat Costandin Vănă ot Bălișoar[ă]>

YL
za as. 1.750, și cu zapis; v1 7170.
Și iar să hie hu Drăghici Vi Peh. ocină
seliștea Cărlig|u|lui sud Sac., den partea de

SIT
sus, însă stăn. 80, de preste tot hotarul, veri-
căt să va aleage, pentru că o au cumpărat
de la Radul al lui Drăjan ot Bălișoar|a], za
ER
as. 3.200, și cu zapis ; vi 7170.
t Și iar ocină în Cârligul, den partea de
NIV
sus, însă stănjăn|T| 60, de preste tot hotarul,
veri căt să va aleage, pentru că o au cum­
părat Drăghici V- Peh. de la Dobre Cio-
LU

roiul ot Cârligul, za as. 2.400, și cu zapis;

vl 7170.
T Și iar ocină în Cârligul, den partea de
RA

sus, stăn. 20, de preste tot hotarul, veri-căt

să va aleage, pentru că o au cumpărat Dră­
NT

ghici Vl Peh. de la Radul feci[o]rul Vla-

dului ot Crăligul, za as. 70, și cu zapis;
CE

vl 7170.
7 Și iar ocină în Cârligul, den partea de
sus, sej. 12, de preste tot hotarul, pentru
I/

că o au cumpărat Drăghici Vl Peh. de la

Mariia fămeaia lui Seodot (sic) și de la fiiu-
AS

sâu Ion, za as. 480, și cu zapis, vl 7170.

[Șters:] Și iar ocină în sat în Bălișoar|ă]
UI

ot sud Buz.
Și iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină
BC
 Y
— 27

AR
și Rum[ă]ni în sat în Sărata ot sud Buz.,
toată partea lui Mihaiu Com. ot Sărata, însă

IBR
stănj.475, den cămpu, den pădure, den apă,
den dealul cu viil[e], de preste tot hotarul, și
Rum[ă]nii pre nuin[e]: Ion cu fecl[o|ril lui,

YL
și Lade cu feci| o |rii lui, pentru că i-au cum­
părat Drăghici Vel Peh. de la Stoichița

SIT
Spat., feci[o|rul lui Mihaiu Corn, ot Sărata,
pre ban[I] gat|a| as. 66.250, și cu zapis de
vânzare de la măn|a] lui.
ER
7 Și iar au cumpărat Drăghici VI Peh.
ocină în Băișoar[a| sud Buz., însă sej. 25
din partea gonțească, de preste tot hotarul,
NIV

de la Șteful den Bălișoara, za as. 1.000, și

cu zapis; vl 7170.
-j- Și iar ocină în Băișoar|a|, den partea
U

gonțească, sej. 8, de preste tothotar|ul |, de la

AL

Stâna fâmeaia lui Patru Post, ot Bălișoar|a],

za as. 820, și cu zapis; vl 7170.
Care aciasta nu e-au făcut carte dom­
R

nească. Nu au fost avut nimic.

NT

[Șters:] Si iar au cumpărat Drăghici Vel

Spăt. ocină în Bălișoara, însă stănj. 40?
CE

de preste tot hotarul, veri-căt sâ va aleage

de la laniu iuz., feciorul jupăneasil Neagă!
ot Tâtulești ot sud Prah., derept bani gata
I/

as. 1.200, care moșie i-au fostu si lui de

zeastre de la socru-său Antonie câp. ot Vai-
AS

deei, cumpărat de la — ot Bălișoara, și am

văzut Domnia Miea și zâpisul lu laniu iuz.;
UI
BC
 Y
— 28 —

AR
de vânzare și al socru-său Antonie de cum­
părătoare, la mana lui Drăghici Vel Spat.

IBR
j- Și iar să hie lui Drăghici Vel Peh. ocină
în Poenari ot sud Buz., însă stănj.60, și cu
o roat|ă| și jum|ă|tate de moar|ă| pajăște,

YL
în vadul Poenarilor cel de jos, de preste
tot hotarul, oare-căt să va aleage, pentru

SIT
că o au cumpărat Drăghici Peh. de la Lef­
ter cap. ot Vernești; însă moara za ug. 25
și moșia za ug. 22, și cu zapisul v1 7169.
ER
j- Și iar să fie lui Drăghici V1 Peh. 1
roatfă] de moar|ă| în apa Buzăului, în Poe-
NIV
narii de sus, și cu 30 de sej. za ocină, de
preste tot hotarul, veri-căt să va aleag|e|,
pentru că acest vad de moar|ă| și cu acias-
LU

t|ă| moșie fostu-o-au cumpărat jupan Cos-

tandin biv V1 Post, de la Gavrilașco Spat.,
feciorul Mărzii. Iar acum o au dăruit fiiu-
RA

său lui Drăghici V1 Peh. de bun[ă] voe a'

dumnealui.
NT

t Și iar să fie lui Drăghici Vi Peh. moșie

în sat Zorești, și în Dedulești sud Buz..
însă din partea Buzincăi Corn. jum[ă]tate,
CE

și de în vaduril[e] de moar[ă], iar jum[ă]-

tate, cătă moșie au avut Buzinca Corn, de
I/

moșie și de cumpărătoare, precum scrie și

în cartea lui Alexandru-Vod[ă], ver[i]-căt[ă]
AS

să va aleage, și cu 6 pl pogoane de vie în

dealul Zoreșt[i]lor; pentru că aciastă moșie
UI

și cu mori, cu vii, den ZcTești, căt[ă] au ți­

nut Buzinca Corn., cumpăratu-le-au toate
BC
 Y
— 29 —

AR
boiar[i]nul Domnii Mealfe] Drăghici VI Peh.
împreun[â] cu cumnat[u]-său Paan[â] Spat.

IBR
Filipescul de la jup[ă]neasa Grăjdana a Bu-
zincăi Com., pre bani gata as. 30.000, cu za-
pisul ei de vânzare, la mana amănduror; vl

YL
7170. Deci să aib[ă] a ținea Drăghici Vl Peh.
dintr’aceste moșii și mori și vii și vaduri
de moarfă], jum[ă]tate, precum scrie mai sus,

SIT
iar ceaialalt[ă] jum[ă]tate, să o ție feci|o|rii
lui Paan[ă] Spăt.
ER
f Și iar au cumpărat Drăghici Vl Peh. 1
roatfă] de moar[ă] pajiște în apa Buzăului,
în hotar Creț[uleștilor, însă den partea bră-
NIV
gească. și cu loc căt vor sta carăl[e] împre­
jurul morilor, de la Sima neguțtorul ot Cre-
țești, derept as. 7.100, și cu zapis, vl i7169.
U

f Și iar aii cumpărat Drăghici Vel Peh.

tot într’acest vad al Crețueștilor o ced-
AL

vărtie de roat[ă] de moar[ă], cu loc căt vor

sta carăle, de la pop[a] Arion ot Puțentei
R

și de la Neaga preuteasa popei Dincăi și

NT

de la fiiu-său Gherghe, za as. 550, cu zapis,

vl 7169.
CE

f Și iar au cumpărat Drăghici Peh. tot

într’acest vad al Crețueștilor o jum[ă]tat[e-
de roat[ă] și o cedvărtie și cu ocină în Cre-
I/

țuești, sej. 25, de preste tot hotarul, de la

Simion și de la Drag[o]mir sni Stoican ot
AS

Căpfă]țineaști,za as. 2.500 și cu zapis, vl 7169.

f Și iar au cumpărat Drăghici Peh. iar
UI

într’acest vad a-Crețueștilor o roat|ă| de

BC
 — 30 —

Y
AR
moar|ă], și o cedvărtie, și cu 10 stănjăn[i|
de moșie din parte[a| brăgească, și iar cu

IBR
6 sej. den partea lu Crăiț, de preste tot
hotarul, de la Vasilita și de la fiiu-său Mi-
haiu și de la nepot[u|-său laniu și de la so-

YL
ru-sa Ana, fata lui Brag din Cloceț, za as.
2.300, cu zapis; vl 716S.
j- Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină

SIT
în sat Crețueștii, însă sej. 4 de preste tot
hotarul de la Vasilie snă Popei Giurgiu, za

ER
as. 160, cu zapis, vl 7169.
t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. 1
roat|ă] de moar[ă| la Mălureani, în apa Bu­
NIV
zăului, și cu loc căt vor sta cârje|le împre­
jur, de la Crăiț și de l[a] Radul, ot Neagul.
ot Mălini, sni Standului ot Focșenei, za as.
LU

2.400, cu zapis, vl 7171.

t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
RA

în Tătulești, alăturea cu Barbul și cu Du­

mitru Bărdan, însă stăn. 12, cum mergu și
alte moșii, den vărhul câmpului păn în matca
NT

cea veache a Buzăului, și cu vad de moarfăj

ce-s va veni pre acești sej., ce scriu mai
CE

sus, za as. 960, cu zapis, vl 7171.

t Și iar au cumpărat Drăghici Peh. ocină
în Tă|tu]lești, însă sej. 20, cum mergu și alte
I/

moșii, den vărhul câmpului păn în matca

AS

Buzăului cea veache, și cu vad de moar[ă],

căt să va veni pre acești sej., însă vadul unde
au vândut și Dumitru B^rdanâ, ot Barbul
UI

de Focșenei, za as. 1.300, cu zapis, vl 7171.

BC
 — 31 —

Y
AR
Nu se-au scris.
f Și iar au cumpărat Drăghici Vel Spat,

IBR
ocină în sat în Puțintel pre apa Buzăului, însă
stănjăni 30, de preste tot hotar|ul|, de la ju-
p[ă]neasa Dumitra a Simei cupțu, și de la

YL
feciorii ei, anum|e] Sima i laniu, za as. 60,
cu zapisul lor.
f Și iar să fie lui Drăghici Vel Peh. ocină

SIT
în sat în Obidiți ot sud Siam Rimnic, însă din
partea vălcănească sej. 600, și cu toate fun-
duril|e| moșiilor,care sănt despre Măciucești,
ER
și cu 2 roate de moar|ă| în apa Râmnicu­
lui, și cu 12 pogoane de vie în dealul Jă-
NIV
deanilor; și iar moșie acol|o], sej. 100, care
au fost cumpărat lanio cap. de la feci|o|-
rul lu Mușat otObidiț; și iar ocină acol|o]
U

sej. 100, car|e) au fost cumpăraț iar de

laniu capt. de la Stoian vnuc Ciopleg ot
AL

Frăsinet.
Și iar acol[o| sej. 65, care au fost cum­
R

păraț iar de laniu câpt. de la Udrea fe-

NT

ci|o|rul Crețiujlui, den cămpu, den ap|ă.|, de

preste tot hotarul, veri-căt să va aleage,
pentru că au cumpărat Drâghici Peh. adas­
CE

tă moșie de Obidiț, și mori, și vii de la ju-

pjălneasa Grăjdana, carea au fost a lui laniu
I/

cap. ot Băbeani ot sud Vlăci., și de la fiiu-

său Dumitrașco, derept bani gata as. 52.400,
AS

și cu zapis, vlt. 7171.

f Pocitennom bolearin gvsdmi Drâghici
UI

Vel Spat, i să sni eg, eliț bogu daroval, ca să-I

BC
 — 82 -

Y
AR
hie lui un codru de loc pre apa Colintinii,
unde s’au făcut un hălășteu și mori, însă

IBR
den vadul lui Plăcintă în jos păn în moșia
arhimandritului, și la deal păn în hotarul
orașului Buc[u]reștii, în lung și în lat, veri-

YL
căt să va aleage, pentru că acest |lo-e] l-au
cumpărat Drăghici Vel Spat, de la Colțea
Clinei., ot Doicești ot lalm., za ug. 20, și cu

SIT
zapis|ul| lui de vânzare, care loc l-au fost
cumpărat și el de la pop|a| Vladul ot Bu-

ER
c|u|rești și de la rudele lui.
Sud Prah.
Siiu povelenie gvsdmi. Cinstitului boiari-
NIV
nului Domnii Meal[e] pan Drăghici Cantaco-
zind Vel Peh. și cu feci[o]rii lui, căț Dum­
nezeul va da, ocină în satul Măgureanii de.
LU

pre apa Praoviții, ot sud Prah., însă toatfă]

partea lui Gherghe Spat., feci[o]rul Lupului
RA

băiv VI Log. și a jup[ă]neasii lui Neacsii.

3^ den cămpu, den pădure, den ap[ă], den j-
zutul satului, cu toate dealnițel[e] boerești,
NT

și căte au fost pre seaama Rum[ă]nilor, și

cu pometuri, cu toate livezil[e], și lazurilfe],
CE

și cu toate viil[e] boerești, și cu vin[ă]riciul

den deal, și cu vaduri de moar[ă] în apa
Praovei; și iar să fie lui în deal la Măgu-
I/

reani moșie și vii alease de cătră alalț

AS

megiaș [sus: fie opos și de cătră] în hota­

rul de jos, de cătră Prahoviț[a], pren gar­
durile] viilor în sus, păn în vranița Catan-
UI

căi, deci de acol[o] pre vale în sus păn în

BC
 — 33 —

Y
AR
viia Catancăi de acol[o] pan în vrăfu, deci
pogoarfă] la Roșioara, pan în garduril[e]

IBR
viilor, și cu tot venitul de preste tot hota­
rul, oare-căt să va aleage, toat[ă] partea lui
Gherghe Spat, și a jup[ă]neasii lui Neacșii,

YL
căt au avut ei de moșie și de cumpără­
toare, precum scriu cărțilfe] domnești ceale
bătrăne, pentru că aciast[e] ce scrie mai sus

SIT
moșie și vii din Măgureani fost-aiî ale lui
Gherghie Log. și ale jup[ă]nesii lui Neacșii
de moșie și de cumpăr[ă]toare încă mai de
ER
nainte vreame, den zilel[e] altor bătrâni
Domni, și tot le-au ținut cu bun[ă] pac[e|,
NIV
iar, după ce s’au întâmplat de la D[u]m-
n[e]zeu de s’au pristăvit Gherghe Log. și
rămăind aceaste moșii pre seaam[a] jup[ă]-
LU

neasii lui Neacșii, precum au fost și lăsat

săngur Gherghe Log. la moartea lui, deci,
ai’mgăndu-o vreame de bătrăneaț[e] și de
RA

shtbi'biune și neavănd coconi de trupul ei,

au cugetat cătră Dumnezeu și au închinat
NT

aceaste moșii toate la Sfanțul Mormânt al

Domnului Nostru Isus Hristos de la cetatea
[erfujsalimului și au făcut și zapis de la
CE

măna ei la măna părintelui Paisie Patriiar-

hul, întărit cu mare blestem, ca-s fie de po-
mean[ă] lor și părinților lor în veaci. Și tot
I/

o au ținut sf[ă]nta epatrierșie cu bun[ă]

AS

pac[e], iar dup[ă] aceaia, cănd au fost cursul

anilor de la Adarn 7168, iar cinstitul și prea
sfințitul părintelțe] Paisie patriarhul, în-
UI

3
BC
 Y
— 84 —

AR
preun[ă] cu tot săborul al sfanțului Ier[u]-
s[a]lim, văzând că n’are sf[ă]nta epatriarșie

IBR
nici un folos de aciast[ă] moșie de la Mă-
g[u]rean[i] și, den cătu-și fusese venitul ei,
nu mai adăogea, ce-s mai scădea și rămânea

YL
aceaste moșii pustii; deci, știind Sfinția Lui
părintel[e] patriiarhul cum că iaste casă

SIT
jup[ă]nului Constandin băiv V1 Post., tatăl
lui Drăghici Vel Peh., într’acea parte de loc
și fiind împrejurul acestui sat Măg[u]rea-
ER
rel[e] încunjurat de moșiil[e] lor, îndemnat-
au Sf[i]nția Lui pre Costandin Post, ca-s
NIV
zică fiiu-său lui Drăghici Peh., ca să fac[ă]
tocmealfă] Și schimbu cu sf[ă]nta patrierșie,
să-i dea alte moșii, dentr’alt ă] parte, și el
LU

să ție aceaste moșii den Măg[u]reani, încă

puindu-s[ă] ei și preț derept ug. 200, pre­
cum am văzut Domnia Mea săngur cartea
RA

părintelui Paisie patriiarhul, carea au fost

trimis la Costandin Post., scrise precum
NT

iaste mai sus zis. Deci boiarinul Domnii

Meal[e] Drăghici Peh. de ’ndemnul al [Preo-
sfi]nții Sal[e] părintelui patriiarhului nu s’au
CE

apărat, ce au făcut tocmealfă] și... cu Sfinția

Lui și cu tot săborul, de au dat sf[i]ntel
patrierșiî satu Călineștii de pre Moștiște
I/

ot sud. Elh., tot satul, cu tot hotarul și

AS

cu hăleșteaele, și cu tot venitul, verl-căt se

va aleage, care sat au fost și lui de cum­
UI

părătoare] de la Dumitjașco snă Ghiormei

Banul, za ug. 200, iar Sf[i]nția Sa părin-
BC
 — 35 —

Y
AR
tel[e] Patriiarhul încă au dat lui Drăghici
Vi Peh. aceste moșii den Măg[u]reani, cu

IBR
tot venitul el, cum scrie mai sus, să fie moșie
pentru moșie. Și au făcut aciast[ă] tocmeal[ă]
și schimbu de bun[ă] voe a lor, ca să-ș ție

YL
fieș[te]-care a sa moșie cu bun[ă] pac[e],
precum am văzut Domnia Mea și 2 zapise
ale părintelui pătriiarhului de schimbu, unul

SIT
grecescu, actul rum[ă]nescu, la măna lui
Drăghici Peh., întărite cu mar[e] blestem
și afurisanie; așijderea am văzut Domnia
ER
Mea și zapisul lui Drăghici Peh., la sf[ă|nta
patrierșie, de schimbu, precum scrie mai
NIV
sus. Derept aceaia și Domnia Mea încă ...
am dat [pe m^rg.: j- Și toate cărțil[e] ceal[e]
bătrâne, câte au fost ale aceștii casă|.
LU

Păn aici să hie 1 carte.

-f Siio povealeniiu gvsdmi boiar|i|nuhii
Domnii Mealje] Drăghici VI Peh. i să sn[o]vi
RA

ih, elițij bogu dast, ca să-i fie ocină în sat

în MăgureanI, însă din MăguraCoc[o|răștilor,
NT

den margine în sus, păn la Chiiae, căt au ți­

nut Dușca și soru-sa Neacșa, veri-căt să va
CE

aleage, pentru că o au cumpărat de la Ivan

din Mag[u|reani za as. 2.000, și cu zapisde
vănzar[e|; vl 7269.
I/

f Și iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 laz

de făn în gura Sării, care iaste alăturea cu
AS

lazul boirescu și cu moșia ce au cumpărat

de la Ivan; în lungu iaste den apa Prăhoviții
UI

păn în pădure, și cu tot pometul, căt să va

BC
 — 36 —

Y
AR
afla pe acel laz, de laMihil și de la fiiu-săîî
Boica za as. 1.000, și cu zapis, vl 7171.

IBR
Și iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 po-
ian|ă]de făn în fața Sărai lăngă Miroslavla],
de la Leca Postelnicel ot Măgureani, za as.

YL
800, și cu zapis; vl 7.169.
f Și iar au cumpărat Drăghici Peh. 1 ru­
mân în Măg[u]reani, anum[e| Stoica Buhoiîî

SIT
cu toț feci|o|rii lui, anum[e] Barbul i
Stoian i Necula, pentru că s’au vândut ei...

ER
rum[ă]ni za as. 4.800, cu zapisul lor.
Și iar au cumpărat Drăghici Peh. rum|ă|ni
în Măg[u]ream, anum[e| Manea cu feci|o|ril
NIV
lui, anum|e| Vladul i Stan i Oancia i Mar-
darie, Stoica, pentru că s’au vândut ei singuri
rum|ă|ni, cu toț feci[o|rii lor, pre bani gata
LU

as. 8.400, cu zapisul lor; vl 7169.

Și iar aii cumpărat Drăghici Peh. neșt[e]
RA

rum[ă]ni, anum|e| Radul cu frat[e]-său Du;

mitrașco, fecl[o]rii lui Gorgan, și cu fecilo]rii
lor, pentru că i-au cumpărat de la Vasil[e|
NT

feci|o]rul lui Star Vasil|e]ot Căl|i|nești, za

as. 4.000, cin ug. 20, cu zapisul lui.
CE

J- Și iar au cumpărat de la popa Oprea

călug|ă|rul snă pop Drăgan ot Măglu|reanl,
1 părticea de ocină ce se chiiam|ă| Iaz, deal-
I/

nița Șeabeiceștilor, și cu 1 pământ de în jos

AS

de Miclăuș și alt pământ pre malul luncii

drept gorganul Piturea, i za as. 1000; cu zapis.
t Și iar au cumpărat de la Ivașco ot Vlă-
UI

deani și de la frate-său Costandin, și de la

BC
 Y
— 37 —

AR
soră-sa Florica, feciorii lui Costandin, 1 vie
în dealul Măgureanilor, care iasteîn poalil[e]

IBR
viii lui Drăghici Spat., și cu 1 laz ce iaste
tot acol|ol, za as. 1000, cu zapis.
f Să-m mai va (?) aceal. .. coaie mici.

YL
Siiu povealenie gvsdmi bolearin gvsdmi
pan Drăghici VI Peh. și cu feci[o]rii lui,
căț Dumnezeu i va da, ca să-i fie satul Valea

SIT
Lungă de pre Cricov ot sud. Prah., tot satul
și cu tot rum[ă]nii, și cu tot venitul, den
ER
cămpu, den pădur[e], den ap[ă], cu vad[u]ri
de moar[ă], de preste tot hotarul, den ho­
tar pan în hotar, veri-căt să va aleage, pre
NIV

seamne și pre hotar[ă]le ceale bătrâne; însă

rum[ă]nii anum[e] : Stoica Pârcălabul cu
tot feci|o|rii lui, Radul braț Stoică! Păr.,
U

Crăciun al Goii, Neagoe braț Crăciun, Bra­

țul braț Crăciun i tar (sic) Barbu cu frații
AL

lui Lep|ă]dat i Stănil[ă| i Dragomir, sni

Mircii cel Bătrân, și cu toț feci[o]rii lor; i
R

Stan al Moldoveanului i Oprea braț Stan ;

NT

i Radul Tărăț braț Stan, i Crăciun al lui

Șărban, i Vladul braț Crăciun, i Crăciun să­
CE

racul, i Stoica braț Crăciun, i Mircișorul,

cu feci|o]rii lui, Simion i Crăciun, i Drăgoî
snă Brațul, i Radul braț Drăgoiu, i Vasilie al
I/

lui Drag|o|mir, i Romcia cel Negru, i VJad

Burchi, i Băjan snă ...cil Pârcălab, i Vladul
AS

al hi Crăciun cu frații lui, anum|e| Radul i

Șărban, i S|t|ănil|ă|, i Man Mircea, și cu toți
UI

feciorii lor, i Crăciun Firicel să sni eg Șăr-

BC
 Y
— 38 —

AR
ban i Vladul brat Crăciun, i Oprea al Stoi-
chișii cu frații lui anum|e] Șărbu i Crăciun

IBR
i Stoica, i Radul săs vsi sni ill, i Mardarie
al lui Sărboteaiu, și alt Mardarie, săracul, i
Stan vnuc Crăciun săracul, Brațul nepotul

YL
lui Reapede, Oprea feci|o|rul lui Reapede,
biv Părcălab, Goia braț Oprea i Drag[o]mir

SIT
Burchi, braț Vladul lu .Burche, și cu tot
feci[o|rii lor și toat[ă] seminția lor, căț să
vor ridi[ca| dintr’ănșii, și cu alalț rum[ă]ni,
ER
căț să vor afla că sănt de moșie dintr’acest
sat. Pentru că acest ce scrie mai sus sat și
NIV
cu rum[ă]nii den Valea-Lungă fost-au ai
lui Stroe Clinei, ot Stăncești, feci[o]rul lui
Antonie Sluj, și al jup|ă|nesii lui Maria, de
LU

moșie, căștigaț de părinții lui încă mai de

nainte vream|e| și tot i-au ținut cu bun[ă]
pac[e].
RA

Iar dup[ă| aceia, cănd au fost acum în zi-,

lelfe] Domnii Meal[e], iar Stroe Clinei, s’au
NT

sculat de au văndut acest sat Valea-Lung[ă]

cu toți rum[ă]nii și cu tot hotarul boie-
r[i]nului Domnii Meal[e] Draghici V1 Peh.,
CE

pre bani gata, as. 140.000, cin ug. 700; și am

văzut Domnia Mea și zapisul lui de vânzare,
vl 7170.
I/

Și iar să fie lui Dragh[ici| VI Peh. ocină

AS

și rnm|ă]ni în Valea-Lungă și în Șărbănești

și în Bezdead și în Mâgureani, însă toat|ăl
UI

partea jup|â|neasii llini». și a fiiu-său lui

lordacheVor. ot Cozlean[I|, și seamnel[ej
BC
 — 39 —

Y
AR
hotar[e]lor de cătră Șărbănești și de cătră
Bezdead să-s știe: din Valea Bisearicilor,

IBR
pre Cricov în sus, pană în Valea Cosiți!, și
pre vale în sus păn în curtea Ancăi, păn
în obărșiia Văii-Reale, pre Valea Rea în

YL
jos păn în hotarul Glodeanilor, pre Piscul
lui Voico în sus, păn în biserică; și Rum[ă]-
niî pre num[e]: Romcia cu feci[o]rii lui și

SIT
cu frații lui, anumfe] Tudor i Voislav; Ra­
dul, cu tot feci[o]rii lor, i Lefter, i Rom­
cia feci[o]rii Chirului, i să sni ih, i Stan,
ER
i Vladul, i Mardarie, fecî[o]rii lui Țig[ă]naș,
și cu toț feci[o]rii lor. Pentru că aciastă
NIV
moșie și rum[ă]ni ce scrie mai sus, cum-
păratu-o-aîî Drăghici Peh. de la nepoții lui,
lordache Vor. ot Cozleani, anum[e] lorda-
U

che i Mihai, pre bani gata, as. 36.000, cin ug.

160; și am văzut Domnia Mea și zapisul lor
AL

de vănzare, vi 7170.
Și iar aiî cumpărat Drăghici Peh. ru-
R

m|ă|niî în Valea-Lung|ă|, anum[e| Neagoe

NT

cu feci|o|rii lui, i Martin braț Neagoe, cu

feci|o|rii lui, și iar moșie și rum|ă]ni în
Bordean|I| i Scorțeani, anum|e) Stan, i
CE

Cărstea, i Șteful, i Ghinea feci[o|rii lui

Stan Dămbeanul, și cu toat|ă] dealnița lor;
I/

pentru că aceșt|I] ce scriu mai sus Ru-

in|ă|nidin Valea-Lungă și den Bordeani cum-
AS

păratu-i-au Drăghici Pah. de la jup|ă|neasa

Mariia a lui Paan|ă] Paripa ot Stăncești și
UI
BC
 Y
— 40 —

AR
de la fie-sa Ana, pre ban|I| gat[a], as. 15.400,
cin ng. 77, cu zapis ei; v1 7171.

IBR
Pan aici să-s fac[ă] o carte.
f Și iar să hie boiarenului Domnii Meal[e]
Drăghici Vel Peh. ocină și rum[ă]ni în sat

YL
în Florești și Voivodești de pre apa Pra-
hovii, însă toat[ă] plasa Vladului Peh. Ru­

SIT
deanul, din cămpu, din pădure, din ap[ă],
cu vaduri de moar[ă], de preste tot hotarul,
veri-căt se va aleage, și rum[ă]nii anum[e],
ER
Neanciul cu fecl|o]rii hu i Lăp[ă]dat braț
Neanciul, i Goia snă Lăp[ă]dat, i Moldovea­
NIV
nul cu nepot[u]-său anumfe] ... i Goe ne­
potul lu Gănscă și doi feciori i... losii anum[e]
...i Stan .. . râtul, cu verii lui anum[e] Moș
LU

i Mitrea. i Florea, în locul Lucăi, Avram i

Balea i Radul, feci[o]rii lui Drăgan, și cu
tot feci[o]rii lui, și cu toat|ă] seminția lor,
RA

ce-s va trage dintr’ănșii. și alți rum[ă]nl căț

să vor mai afla de moșie dentru aciast|ă|
plas|ă|. Pentru că aciast[ă| moșie și ru-
NT

m|ă |nl ce scriu mai sus, cumpăratu-i-au Dră­

ghici Peh. de la Vladul Peh. Rudeanul de-
CE

rept bani gat[a| as. 100.000, cin eg. 500, și

cu zapisul lui de vânzare; vl 7169.
t Și iar să fie lui Drăghici Peh. ocină și
I/

rum|ă|ni, în Florești și în Voivodești, însă

AS

toat[ă| plasa jup|ă|neasei Ilinei, carea iaste

jup|ă|neas|ă | Radului Spat. Rudeanul ot
UI

Curtișoar|ă|, nepoat|a| lui.Calot|ă| căpita­

nul ot Coc|o|răști, din cămpu, din pădure,
BC
 — 41 —

Y
AR
din ap|ă], cu moar|ă] gat) a J, de preste tot
hotarul, veri-căt să va aleage, și rum[ă]ni

IBR
anum|e] Văsii cu frații lui, anum|e] Gorghin
i Stan i Stoica snă Gorghel Călug|ă]rul, i
Drăgan cu frații lui Stoica i Frății) ăl i

YL
Goia, i Căndea snă Lăp|ă|dat, i Roman braț
Căndii, i Lăp|ă]dat i Stan i Brațul, feci)o|-
rii Căndii, i Stan Păc|u|rariul, i Radul cu

SIT
feci[olrii lui anum|e| Brațul i Danciul i
Radul i Stan i Neacșul nepotul Radului, i
Irimiia cu feci|o)ril lui Florea i Radul, i
ER
Oana i Stan snă Căndii Murari, și cu to
feci|o|rii lor, și cu toat|ă) seminția lor, caț
NIV
să vor trage dentr’ănșii, și cu alalț rum|ă|ni.
căț să vor trage dentr’această plas|ă|. pen­
tru că aciast|a] ce scrie mai sus moșie și
LU

rum|ă]ni fost-au a jup|ălneasii Ilinii ne­

poata lui Calot|ă| capt., și tot i-au ținut cu
pac|e|. Iar, dupre ce o au adus Dumnezeu de
RA

se-au căsătorit dup)ă| Radul Spat. feci)o)-

rul Chircăl biv Vi Ban ot Curtișoar)a], fiind
NT

lor acest sat preste măn(ă|, și neavănd nici

un folos despre dânsul, deci știund pre Dră-
CE

ghici Peh. că are și el într’acest sat în

Floreșt)!] și în Voivodești ocină și ru-
m|ă|ni..., dânșii împreună puse-au de 1-aiî
I/

întrâbat să va vrea să ia aciast|ă| plas|â|

a lor de acol|o|, să le dea alt)ă| moșie, unde
AS

le va fi mai îndemăn(ă) și mal de folos.

Deci Drâgkiefl’eh., nesuferind să încapă
UI

alții, făcut-au la. mijlocul lor tocmeal|ă| și

BC
 — 42 —

Y
AR
schimbu, de i-au dat Radul Spat. șijup|ă]-
neasa lui Ilina toat[a] partea lor de Flo-

IBR
reșt[i] și den Voivodești și cu rum|a]nif, și
cu mori gata în Prahova, și cu tot venitul;
iarDrăghici Peh. încă au dat lor o jum|ă]-

YL
tate de sat, din Părvulești ot sud Dăm.,
și din ceaialalt[ă] jum[ă]tate a șasa parte
cu tot rum|a]nii căț vor fi, și cu mori gata

SIT
în apa Dămboviții, și cu tot venitul veri-
căt să va aleage, care sat și nimfă |ni au

ER
fost ai lui Drăghici Peh. de cumpăr[ă]toare
de la Chirca Banul Rudeanul ot Curtișoar|ă];
și așa se-au tocmit și au schimbat de bun]ă|
NIV

voe a lor ca-s fie moșie pentru moșie, și

rum|ă]ni pentru rum|ă|ni, precum am vă­
zut Domnia Mea și zapise][e] lor de toc­
LU

meală], vl 7171.
Originalul în Colecția d-lui G. Gr. Can-
RA

tacuzino.

XVII.
NT

Eu Elena, carea am fost jupăneasă răpo­

satului Costandin Cantacuzino biv Vel Pos­
CE

telnic, fata răposatului Io Șerban-Vodă,

nepoată jupăneseî Marii, strănepoata jupă-
nesei Ancăi ot Coiani, așijderea și despre
I/

maica mea, răposata Doamna Elena, nepoată

lui Udriște Vistiiar, strănepoata lui Dră­
AS

ghici Dvornic ot Mărgineni, adeverez cu

acest catastih al mieu, cum am ales și am
UI

dat fiiu-mieu lui Costandin, parte din toate

BC
 — 43 —

Y
AR
satele si moșiile mele cate am avut de
moșie de la moșii și de la strămoșii miei, și

IBR
cate am avut de cumpărătoare denpreună și
cu soțul mieu mai sus numitul, să aibă a le
ținea el singur și să le oblăduiască coconii și

YL
nepoții cu bună pace, precum i-au venit
sorții la împărțeală cu alți frați; care s’a
făcut înnaintea mia și cu voia mea, pre­

SIT
cum mai nainte toate sănt scrise pre nume.
Și pentru mai adeverită credință, întărit-am
și cu a mea pecete, și fieștecarele den coconii
ER
miei cu ale lor măini numele lor au iscălit. Și
eu bătrână slugă a dumnealor, Stoica Ludes-
NIV
cul Logofăt, am scris cu porunca a bunei
stăpăne, dumneaei Elena, starapostelniceasa,
în satul dumneaei ot Gormăgeanii Prahova.
LU

Msța Septemvrie 18 dnăi, vălt. 7176.

Satele și moșiele ot sud. Prahova: Ot
Filipeștl pol selo, ot Gonnăgeani ot \ad
RA

Prahova pol selo, ot dol-Mărgineai^ pol

selo. Moșie la CălineștI stănjănl 48. Moșie
NT

la BăltațI, hotărâtă și împietrită.

Aceastea toate să aibă a le ținea 4 frați:
CE

Costandin, Mihaiu, Mateiu, lordache; însă

inoșiia să le fie de obște, să-și facă case
fieștecarele unde-I va plăcea, iaț pimnița,
I/

cu casele, cu grădina, ot Prahova, sa fie nu­

mai ale lui lordache, căci este părsle. La
AS

câmp, de vor vrea să-ș are, au să-ș cosească,

să împarță cu funea, la pădure să fie neose-
UI

bițl, iar hotar să nu fie, ce toți, ocolu, să

BC
 Y
— 44 —

AR
ție, și cămp, și pădure, și deal, și pretutin-
denea, precum au ținut și cei bătrâni, încă

IBR
den descălecata satelor pănă acum. Așijde-
rea și pentru vitele ce să află pre aceste
liotară de la noi gata. La Bălțați viile toate,

YL
la Călinești viile toate, la Filipești viile
toate, la dol-Mărginenii viile toate.

SIT
Acestea toate să aibă a le ținea numai
acești 4 frați, ce sînt mai sus scrișT, fiește-
carele a lui vie, precum i să va veni parte
ER
la împărțeală; iară carele va mai pofti să-ș
mai facă vie, să fie volnic să-și facă, însă
NIV
cu voia tuturor fraților, pre căt îi va veni
funea, iar mai mult să nu să întinză. pre­
cum iaste obiceiul dreptății. Iar pentru rân­
LU

dul rumânilor, împărțindu-să denaintea noas­

tră, ce s’au ales plasa fiiu-mieu Costandin,
iată aici mai jos pre nume- s’au scris :
RA

Ot gor. Mărgineam, rumâni: Cost.

Comarnicul pol selo să să împarță cu
NT

frate-său Mihaiu în doao; însă partea lui

Costandin rumânii, anume :
Stoian snă Mușului al Huei cu un fecior,
CE

anume Neagoe;
Drăgan, braț Stoian, cu un fecior anume Cos­
tandin și cu un frate mai mic anume Părvul ;
I/

Stan Bărlă al Goraicii, cu doi feciori* mai

AS

mici, anume Bucur, Ion ;

Stan pac snă Bărlă cu un fecior anume Ion ;
UI

Dragomir pac snă Bărlă, cu un fecior a-

nume Costea;
BC
 — 45 —

Y
AR
Toader snă Stan al Goraicii, cu doi feciori,
anume Stan și Ion, și cu un nepot, anume

IBR
Mihai snă Stan ;
Doi fecior! ai Radului Drămbinoiul, anume
Udriște i Neagul:

YL
Oprea snă Stan bivolar cu 3 feciori: Dră-
goiu, Vasilie i Radul;
Stanciul pac snă Stanciul bivolar, cu un

SIT
fecior anume Radul;
Radul snă Baicosii, doi sni : Udriște i Stan
și cu un nepot anume Stan ;
ER
Radul Săcuiul cu un nepot anume Tudosie;
Mătea snă Stan Chitău cu 6 feciori: Manea,
NIV
Oprea, Mătea, Mușul i Bucur i Agapie ;
Petru snă Marin Bășul, cu doi feciori a-
nume : Bărlea i Tudor;
U

Stanciul sin Stau bivolar, cu doi feciori

anume : Manea i Ion ;
AL

Radu Covaci snă Ciusea, cu doi feciori

anume : .Vladul i Dumitru ;
R

Stoian snă Faici cu 2 feciori anume : Bucur

NT

i Ion ;
Dobre al Foii cu 5 feciori anume: Ion i
CE

Foia, Dobre, Drăgan, Marin;

Ion snă Ursul al Stăngăi cu 2 feciori:
Ion Vladul, cu un nepot: Ion snă Stan;
I/

Drăgoiu snă Mihilă Chițul, cu doi feciori,

anume: Nan i Manea ;
AS

Stan al Posii, cu doi feciori, anume: Marin

i Stoian ;
UI
BC
 — 46 —

Y
AR
Stan al Bordii cu 3 feciori, anume: Stan,
Bucur i Crăciun ;

IBR
Ion snă Baico cu 3 feciori, anume: [Stan],
Drăgan, Oprea, Radu ;
Oprea snă Tăbeî, cu doi feciori, anume :

YL
Stanciul i Stoica ;
Manea al Lolii sin Tăvăl al Văt[ă]șălului,
cu doi feciori ; Ion i Stan, și cu un nepot,

SIT
anume Ion snă Bucur ;
Manea snă Ion al Drămbicoiului;

ER
f Mihail snă Vasii cu 2 feciori, anume :
Stoian, i Mihil și cu un frate, anume Marin ;
Radul snă Văndelac cu un frate, anume:
NIV
Marin ;
2 feciori ai Stoică! Cimpoitoriul, anume :
Bucur i Dragomir;
LU

Stan sin Mușhertescul;

3 feciori ai Badei snă Ion Chitău, anume
RA

Manea, i Voico, i Capotă;

Vlad snă Stan Chitău, cu doi feciori anume
Vlad, i Badea ;
NT

Măntea sin Ion Chitău, cu 1 fecior: Radul;

Oprea sin Ursoae cu un frate, anume:
CE

Cazan ;
Mihnea al lui Burbescă, nepot Mendrii, cu
2 feciori: Manea i Stan ;
I/

Stan sin Udriște Ciohanu, Șerban snă

AS

Udriște, Gorgan al Oprii, Orcănescul cu 2

feciori, anume: Radul i Dumitru;
Bucur al lui Țăuș cu 4 feciori: Vlad,
UI

Mihil, Balea i Ion ;

BC
 — 47 -

Y
AR
Tudor sin Bădoiul, cu doi feciori: Gher-
ghe i Balea;

IBR
Ursul al Domiroaei ;
Dăncilă sin Mușhertescul, cu un fecior,
anume Ion ;

YL
Mihăilă sin Mihilâ al Goraicii cu un fe­
cior, Radul ;
Radul al lui Orcan, cu un fecior, Radul;

SIT
Dobre iar al lui Orcan cu un fecior, Necula;
Stan iar al lui Orcan, slugă la Șărban
iaste ;
ER
Stanciul sin Mihil Chițul, cu un fecior,
Petru;
NIV
Rumânii fugiți ot tam.
Dumitru snă Stroe Ciohanu, cu 3 feciori,
Stan, Foia, Vlad.
U

Gligore snă Ion al lui Câtău, cu un fecior:

Radul.
AL

Stan Bedoicul cu 3 feciori: Mihil i Dan­

ciul i Tudorache. Acesta iaste de mijloc,
R

neîmpărțit.
NT

Aici semne de răndul stănilor și de șăsul

CE

Prahovei.
Stănile căte să vor afla pre munți, au fie
pre hotarul Secăriei, au pre hotarul Comar­
I/

nicului, au pre hotarul Breazil.

Și poenele cu fănețile, căte se vor afla pe
AS

șăsul Prahovei, den toate ținem noi jumă­

tate; de pre această jumătate să fie toți
UI

frații: Drăghiclr Șerban, Matei, Costandin,

BC
 Y
— 48 —

AR
Mihaitî, lordache, veri ce ar fi venitul lor :
mult, puțin, să fie al tuturor dinpreună.

IBR
Rumânii noștriî den satul Pitrosița ot sud.
lalom. și cu toate părțile de moșie, căte
au acolo, să ție numai fiiu-mieu Costandin

YL
singur, iar alți frați să nu aibă treabă. însă
și rumânii să-i știe anume: Radul Țeapă

SIT
cu 6 feciori, anume: Pandazi, braț Radul
Țeapă, cu B feciori, anume—; Naan al Fierăi
cu feciorii lui.
ER
Coianii ot sud. Vlașca, tot satul cu toți
rumânii, cu casile, cu pimniță de piiatră,
NIV
cu morile din apa Argeșului, dintr’amăndoao
malurile, să le ție toate 3 frați: Drâghici,
Costandin, lordache. însă din rumânii ce
LU

s’au căzut în partea lui Costandin scriu aici

mai jos pre nume :
Oprea sin Vișan. cu un fecior Dobre, și
RA

cu un copil al lui Fiera, și cu 2 nepoți/

Dobre i Oprea ;
NT

Drăgan braț Nan, meșterul, cu 2 feciori:

Fiera i Radul: acă este ot Vladomirești, iar
eu am zis de i-au pus aici ;
CE

Stoian, pac braț Nan, cu 3 feciori: Stoian

Stoica, Limber: acesta iar iaste ca cel
I/

din sus.
Rusii sin Oprea Cocălnea, cu un fecior
AS

Oprea și un frate Vișan.

Maria sin Sintion, nepot lui Rusii, și cu un
UI

fecior anume -
BC
 Y
— 49 —

AR
Stan sin Neagul Chelar cu un fecior:

IBR
Șărban;
Nan meșterul. Radul sin Baciu; acești
doi sănt la mijloc, neîmpărțiți.

YL
4 feciori ai Mănicii: Ștefan, Dobrotă,
Șărbu i Radul ; aceștia șăd la laș în Mol­
dova, la Andoca Zlătar.

SIT
Sănt neîmpărțiț la mijloc:
Coman sin Stan Zagara.
Radovanul, tot satul sud Elhov.
ER
Căscioarele ot Căluiu, sud Elhov.
Aceste sate să le ție trei frați. însă mo­
NIV
șiile cu toate hotarăle lor, și cu toate viele
boerești, și cu tot venitul ce va fi, mult pu­
țin, să fie pre acești 3 frați: Drăghici, Cos-
LU

tandin, lordache. Iar împărțeala rumînilor

ce s’au ales plasa lui Costandin să semnă
aici mai jos pre nume :
RA

Nedelcu băiv diacon ot Căscioare, cu 3

feciori: Teodor și Mihul i Ioan;
NT

Bran snă Radul Călugărul ot Rodvan,

cu 2 feciori: Cernica, Drăgoi ot tam ;
Turcul cu un fecior anume Crăstea și cu
CE

un nepot, Vlad sin Crăstil;

Bran snă Dobre al Călciului ot Radova­
nul cu 2 feciori anume : Chixar i Dobre,
I/

și cu 1 frate anume Voico ;

AS

Radul snă Șerban al lui Dobre, cu 2 fe­

ciori : Teodor i -- ot Radovanul;
UI

Stoica pac snă Șărban ot tam, cu un fe-

BC

4
 Y
— 50 —

AR
clor Toma și cu 2 frați mai mici: Nedelco

IBR
i Voico;
Manea Temoiu ot Rădovan, cu 1 fecior
anume Manea, cu un copil al lui anume

YL
Sinmedriul;
Chițan sin Cernicăi ot Radovan cu 1 fe­
cior: Drăguleț, și cu 2 frați, anume Stan-

SIT
ciul i Albul;
Neacșu snă Stoian Răspopul ot Cășcioare ;
Opriș snă Opriș ot Radovanul, cu 2 fe­
ciori : Radul i —; ER
Dragomir snă Berii, cu 3 feciori, anume :
NIV
Ion, Filip, Băiat ;
Radul Hatmanul ot Cășcioare cu 2feciori:
Dragomir, Balea;
LU

Paraschiva sin Radu Hatmanul, ot tam,

cu 1 fecior anume: Stoica;
Q tan, fratele Cernicăi, cu 1 fecior Căr-
RA

stea t Radovanul;
Rumânii fugiți de la aceste sate:
NT

Dobre snă Oprișan Radovan, cu 1 fecior

anume iar Dobre;
CE

Badiul snă Stoian Răspopul ot Căscioare ;

Neagoe sin Radului al lui Dobre ot Ra­
dovan ;
I/

Staicul Bez sin Tudor Moldoveanul ot tam.;

Agapie ot Cășcioare.
AS

Și, iar neajungăndu-să cisla rumânilor,

datu-i-am din Izvoară 4 suflete de rumăni,
UI

ca să fie întocmai cu ceilalți frați.

BC
 Y
— 51 —

AR
Vlaciul snă Manii, nepot Radului Popei, - _ ;

IBR
cu 1 fecior, anume Stan ot Izvoare;
Pădure, fratele Vlaciului, cu 1 fecior,
anume Micul;

YL
însă și pămîntul de la satul Izvoarăle să
aibă a ținea tot acești 3 frați obște, cu 100
rumâni de la aceste 3 sate, [ce] sănt alese

SIT
și sănt plăsuite ca să ție fieștecarele cum sănt
scriș la catastihul lui, iar pământul să-1 ție
toți împreună, neosăbit, cum s’au ținut și
mai nainte. ER
Prundul ot sud Vlașca, tot satul cu toți
NIV
rumânii, cu toate bălțile, cu toate viile
boerești, cu vinăriciul rumănesc, cu tot ve­
nitul, despre tot hotariul, să-1 ție 4 frați:
U

Drăghici, Costandin, Mihai, lordache. însă

din rumânii ce s’au ales parte lui O' stan-
AL

din, să-i știe aici pre nume :

Neâgoe Mănzală cu 5 feciori, și ariume :
R

Crăstea, Smilea, Dragomir, Stoica, Costan-

NT

din, și cu un nepot anume Stroe;

Măican sin Dobroș, cu 3 feciori: Costan-
din, Goia, Mihnia ;
CE

Mihul Mustea sin Marciul, cu un fecior Stan;

Stan sin Vâsiiu, nepot Albului, cu un fe­
cior anume Ivan ;
I/

Vladul Curteanul sin Tetiul;

AS

Balotă sin Voinii, cu 2 feciori, anume :

Petre i Drăgan ;
UI

Zlat pac sin Voinii, cu 2 feciori, anume :

Nedelco i —;
BC
 Y
— 52 —

AR
Neagoe al lui Bobesei, cu fecior Stan, cu
un copil al lui Stoica, și cu un nepot, Radu

IBR
fecioru lui Sîn-Jorzu;
Bara, nepot lui Tănase al Paraschivii;

YL
Voinea Boncea cu 1 fecior i Marin ;
Vlaico snă Becăi;
Măican snă Micul;

SIT
Albul snă Opriș cu un fecior Măciul;
2 feciori ai lui Stan Lăcusteanul: Bobe
i Ivan ;
ER
Stanciul snă Stanciul al Podarului;
Zlat snă Radul al Podarului;
NIV
Șărbu braț Nedelco Pilan ;
Șărban Gram snă Pop Stoian, de mijloc,
neîmpărțit.
LU

Cătunul de lăngă Gropeni din Gura Ve-

zii, tot satul, cu tot rumânii, cu tot ve­
nitul, să-l ție 2 frați: Costandin cu lor-
RA

dache, însă den rumânii ce s’au ales partea

lui Costandin, să-s știe aici pre nume:
NT

Voicul snă Stanciul. cu 2 feciori: Radul

i Voico, și cu un frate: Neacșul;
CE

Drumea snă Coman, cu 1 fecior anume Si-

medru și cu 1 frate anume Marin ;
Moga snă Nan, cu un fecior, anume iar Nan;
I/

Morușan cu 3 feciori: Crăciun i Toader

i Morușan.
AS

Aceștiia sânt neîmpărțiți, de mijloc.

Viișoara ot sud Teleorman, tot satul, cu
UI

toț rumânii, cu balta, cuf viile boerești, cu

moșiia Pietril, de la cămpu, cu tot venitul, x
BC
 Y
— 53 —

AR
sale tie 2 fraț: Costandin și lordache. însă
den rumânii ce s’aft ales partea lui Cos-

IBR
tandin, să se știe aci anume:
Stan, sluga, snă Cozmei, cu 2 feciori:

YL
Smeadul, Neagul, și cu un nepot, anume
Gocea snă Gocii;
Drăgan snă Simion, cu 1 fecior Stan, și

SIT
ou 2 frați: Ivan i Preda;
Tudor nepotul lui Stan al Cozmei;
Bunea, cu 4 feciori: Dobre, Voico, Ma­
rin, Neacșul; ER
Petco, pac snă Bunii, cu 2 feciori, anume:
NIV
Bunea, Dobre;
Tatul, braț Bunei, cu un fecior, anume
Pascul Diiaconul ;
LU

Ion, pac snă Tatul, cu 2 feciori, anume

Costandin i Crăciun ;
3 feciori Andrișcului: Marin, Stan și Călin;
RA

Stan Boușor snă Dobrei, cu un fecior,

anume Tatul;
NT

Stan snă Stan Boușor, cu 1 fecior: Ivan;

Dobrin snă Martin, cu 1 fecior, Obedenie •
2 feciori ai Mihnii: Dobre și Mihnea;
CE

Balea, nepot Neagului Domochin ;

2 feciori ai Balii, lui Mitocan, anume:
Bunea i Marin ;
I/

Ivan snă Costi nepot Tatului, cu 1 fe­

AS

cior Raico și cu 2 frați: Tatul, Duminecă;

Călin snă Cărstiian ;
Oprea snă Toader al Cărstel Mezechii;
UI
BC
 Y
— 54 —

AR
Rumânii fugiți:

IBR
Crăciun, braț Mihnii, al Cărstei ot Cucea,
cu 1 fecior: Stan.
Bunea, braț Stan Boușorului, cu 4 feciori:

YL
Costandin, Petco, Dobre, Oana. Acesta
iaste de mijloc, neîmpărțit.
Obidiți! sud lalm., i Curdecăinenii, și 8

SIT
roate de moară, într’amăndoao malurile den
apa lalom., și cu moșiia de la Mircești, i

ER
Ofileani, și satul Cetățelele, de la cămpu.
Aceste sate și moșii, cu morile, cu toți
rumâni! și cu tot venitul, să aibă a le ținea
NIV
4 frați: Costandin, Mihaiu, Matei, lordache.
Insă din rumâni s’au ales partea lui Cos­
tandin să să știe aici pre nume :
LU

Ot Cetățeale, rumâni:
Vladul snă Neagoe Chișavul ot Cetățeale,
RA

cu 5 feciori: Gavriil, Hărsu, Stroe, Vlaicul,

Ion;
Stoian snă Neagoe Roșu, cu 3 feciori:
NT

Neagoe, Stanciul, Grozea ot tam;

Tudor snă Marin al Lăutarului, cu 2 fe­
CE

ciori : Paraschiva, larciul, și cu un frate

anume larciul ot tam ;
Rumânii fugiți ot Cetâțele :
I/

Radul snă Neagoe Roșul;

4 feciori ai lui Șerbu: Stan, Florea, Voico
AS

Dumitru ;
Oancea al lui Purcel.
UI

2 feciori ai lui Crăciun : Toader i —.

Aceștiia sânt neîmpărțițî, de mijloc.
BC
 Y
— 55 —

AR
Și iar mai sănt Rumâni den Obidiți!, ne-
împărțit! pre acești 4 frați: Costandin, Mihai,

IBR
Matei, lordache, anume :
Șărbul snă Manii Surul, cu 2 feciori:
Gherghe i Stanciul, și cu 2 frați, anume :

YL
Tatul i Ursul ;
Gavril snă Bobea stfs sni eg;

SIT
Stoica snă —, sas sni eg.
Pentru acești rumâni ce scrie mai sus,
toți au fost pre seama acești! case, rumâni,
ER
țiindu-i cu bună pace încă de mai de nainte
vreme. Iar, cănd au fost în zilile răposatu­
lui Mateiu-Vodă, sculatu-s’au Socol Clucerul
NIV

ot Cornățeani, zicând că sănt ai lui încă

den legătura lui Mihaiu-Vodă, și aii stătut în
pară cu răposatul Costandin Cant[acuzino]
LU

biv vel Post.,înnaintea părintelui Theofil Mi­

tropolitul, și i-au judecat cu Socol Clucerul,
RA

sau să jure el singur, sau să ia carte de

afurisanie cum sănt acești rumâni ai lui, nu
sănt ai lui Costandin Post. Iar el nici aii
NT

vrut să jure, nici au vrut să ia carte de a-

furisanie; numai ce s’au sculat măniios și s’au
CE

dus la casa lui. Pentru care lucru de să

va mai scula cineva din sămânța lui Socol
Clucerul pentru acești Rumâni, eu Stoica
I/

Ijog[ofăt] mărturisesc cu sufletul mieii, că

numai eu eram acolo cu dumnealor de față : și
AS

precum am văzut și am auzit, așa mărturi-

sescu ; iar, de să vor scoate niscareva cărți
UI

domnești făcuteîntr’alt chip, să nu să crează;

BC
 Y
— 56 —

AR
și pre mărturia mea, si poatășijura fiește-
cine, — că pre dreptate am scris aici.

IBR
Berteștii ot sud lalm.;
Gurguiații ot sud Siam Râmnic;

YL
Cășcioarile ot tam;
Scrofeanii ot tam;
Zăvoaile ot tam.

SIT
Dentr’aceste sate ce scrie mai sus ținem
noi 3 părți. Și iar:
Moșie la Nicicoteni, stănj, 100;
ER
Și iar moșie la Chiliiani;
Moșie la Săpățeni ;
NIV
Moșie la* Dălbanul;
Moșie la Pecineaga.
Aceste scriu mai sus : sate și moșii, cu
LU

toate bălțile lor, cu tot uscatul și cu toți

rumânii, cu tot venitul, să aibă a le ținea
toți frații: Drăghici, Șărban, Costandin,
RA

Mihaiu, Matei, lordache. Iar rumânii câți'

s’au venit în partea lui Costandin, să-s știe
NT

aici pre num[e] :

Rumânii ot Bertești:
Marco snă Badinii, cu 3 feciori: Petre, i
CE

Radina, i Stoian;
Botă snă Radului Hacii, cu un fecior
I/

anume Stan ;
Micul snă Petco braț Lepădat, cu 1 fecior,
AS

Drăgan.
Silea snă Radul Hacii, cu 1 fecior: Stan;
UI

Șărbu braț Țigan, cu ‘1 fecior, anume

Șărban ;
BC
 Y
— 57 —

AR
Stan Coinan.
Și iar rumânii adunați dintr’aceste 4 sate :

IBR
ot Gurguieți, ot Căscioare, ot Scrofeni, ot
Zăvoae, căți au căzut în partea lui Cos-
tandin : 3 feciori ai Manii Pelii, anume Ni-

YL
colita, i DrăghicI, i Stan ot Zăvoae.
Voico snă Crăciun, cu un fecior: Dragomir
ot Zăvoae;

SIT
2 feciori ai Draghii, anume Petco i Stan-
ciul ot Zăvoae ;

ER
Nistor snă Gherghe Mogăldea, ot Căs­
cioare.
Rumânii fugiți:
NIV
Băra snă Mușat ot GurguiațI;
Staicul snă Vitan ot Căscioare ;
2 feciori ai Manii Stângaciul: Stroe i
U

Standul ot Zăvoae.
AL

Satele și moșiile de la cămp ot sud

Buzău :
R

Căpreștii, tot satul;

NT

Dudeștii, tot satul;

Rușațul ot Călmățuiu, jum[ă]tate de sat:
CE

La CăldăreștI, stănjăni 1000;

La Largul stănjăni 425 ;
La Opentiți stănjăni 168;
I/

La Futuți stănjăni 115;

La Ciorăștii ot vod Buzău, stănj. 200 ;
AS

La Stoineștii de la Cămpu, stănj. 710;

Toate aceste sate și moșii ce scrie mai
UI

sus cu tot venitul lor să aibă a le ținea

BC
 Y
— 58 —

AR
toți frații împreună: Drăghici, Șărban, Cos-
tandin, Mihaiu, Mateiu, lordache.

IBR
Vadurile de moară de pre apa Buzăului.
Să să știe și aciasta că am avut pre apa

YL
Buzăului, vaduri de moară de 12 roate, ce
le-am împărțit pre 6 frați, și le-am dat ca

SIT
să ție fieștecarele căte 2 roate pren vadu­
rile lor, unde i s’au venit partia.

Sărata od sud Buzău. ER

Intr’acest sat avem noi dentr’o jumătate
NIV
de sat 3 părți; să aibă a le ținea 5 frați:
Șărban, Costandin, Mihaiu, Mateiu, Tordache.
însă la deal să-ș ție fieștecarele a lui vie,
LU

iar cămpul și pădurea să le fie de obște;

numai fii-mieu Drăghici să n'aibă treabă
într’acesta, ci să-ș ție cumpărătoarea lui,
RA

cu viile lui, cu pimnița lui, pentru că l-am

lăsat de ș’au cump[ărat] acea parte, el singur
NT

cu bună voia mea. Iar rumânii ce s’au

venit în plasa lui Costandin, să s[ă] știe aici
pre nume : —.
CE

Afumați!, cu tot satul; moșiia de la Ro-

teni, hotărâtă, ot sud Elhv.
Acest sat și moșie, cu viile boerești, cu
I/

heleșteul, cu rumânii, cu tot venitul, să aibă

AS

a le ținea 2 frați: Drăghici, Costandin. însă

din rumâni s'au ales partea lui Costandin,
UI

aici pre anume: —. >

Bezdeadul ot sud Dîmb însă jumâtat[e]
BC
 Y
— 59 —

AR
de sat, cu toții rum[ă]nii, și cu toți munții,
și cu tot venitul, de spre tot hotariul.

IBR
Acest sat să aibă a-1 ținea toț frații îm­
preună: Drăghici, Șărban, Costandin, Mi-
haiu, Mateiu, lordaclie. însă den rumăni

YL
s’au ales partea lui Costandin, ca să-s știe
plasa lui pre nume aici mai jos x.
Runcul den Jaleș ot sud Gorju, tot satul.

SIT
Dobrița ot lalm., tot satul.
Băltișoara ot tam, tot satul.

ER
Aceste sate întregi, cu toți rumănii, cu
viile boerești, cu morile boerești, cu da­
turile, cu gălețile, cu vinăriciul rumănescu,
NIV
și cu tot venitul, să aibă a-1 ținea toț frații
împreună: Drăghici, Șărban, Costandin, Mi-
haiu, Mateiu, lordache.
U

însă din rumănii ce s’au venit partea

lui Costandin să să știe pre nume: —.
AL

Loc de casă la Tărgoviște avem lăngâ

metohul Gorgotii, loc de case cu pimnița
R

de piiatră, cu tot locul împrejur, căt ține

NT

curtea, cu toată grădina, ca să aibă aținea

toț frații de obște: Drăghici, Șărban, Cos­
CE

tandin, Mihai, Matei, lordache.

1 în ediția din Bucium acest loc e astfel: Răzva-
dul ot sud Dîmbfovița].
I/

însă jumătate de șat cu toți rumănii și cu toți

munții și cu tot satul de pre hotar.
AS

Acest sat să aibă a-1 ținea toți frații împreună : Dră­

ghici, Șerban, Co'tnidin, Mihaifi, Mateifi, lordache.
însă din rumănii ce s’ati ales partea lui Costandin,
UI

ca să știe plasa lui pre nume aici mal jos.»

BC
 Y
— 60 —

AR
Loc de casă în București, carele iaste în

IBR
capul podului Celibiului lăngă mănăstirea
Tărnovul, hram Sti Petre i Pavel, să-1 ție
Costandin i lordache. — Ms. al Ac. Rom.

YL
XVIII.

SIT
28 lanuar 7169 (1661). «Feciorii lui Arvat
Spat., anume Tudor Păh. și Drăghici Spăt. i
Papa Post, ot Siliște», în Teleorman, vînd
ER
lui Costandin Postelnicul Cantacuzino o vie
la ȘtefăneștI, «de la dialul Piteștilor», pen­
tru 450 de aspri. Semnează și «Radul Log.
NIV

Crețulescul», «Mareș VI Vistiiar» și Marele-

Spătar. — Bibi. Ac. Rom., 206/XXIX.
LU

XIX.
4 Decembre 7171 (1662). Grigore Ghica
RA

lui «Costandin Catacozind băiv Vi Post.» și

fiilor, pentru cumpărăturile lor în ȘtefăneștI,
NT

cu «ug. 50, cin bani zeace mie». Boieri: Gher-

ghe Băleanul Ban, Stroe Vornic, Radul Cre­
CE

țulescul Logofăt, Mareș Vistier, Toader Spă­

tar, Badea Clucer, Preda Stolnic, Costandin
Comis, Drăghici Păharnic, Costea Postelnic.
I/

— Bibi. Ac. Rom., 200,XXIX.

AS

XX.
23 lanuar 7171 (1663). «Unchieșul Sima,
UI

fratele jupanului Milei neguțătoriul», vinde

«dumnelui jupan Costandin cel bătrân Ca-
BC
 Y
— 61 —

AR
tacozino» partea sa «den satul din Poianari»
pentru 500 de taleri. — Bibi. Ac. Rom.

IBR
94/XLIV.

XXI.

YL
20 Iulie 7172 (1664). Tudor Roș și fiul, Moise
din Buzeu, fac o carte «dumneaei giupăi-

SIT
neasei Ilinîi, Mare-Postelniceas[ ă], carele
iaste a răposatului Costandin Postelnicului»,
pentru o vînzare de moșie «pre gărla Jă-
ER
panului». — Bibi. Ac. Rom., 106/XLIV.
NIV
XXII.
7173 (1664-5). PatriarchuldeConstantinopol
întărește regulamentul călugăriei făcut de
LU

RaduLeon: «ceale obiceaiuri bune ce era

pierdute și precupite de streini». Și pentru
RA

alegerea egumenului: cel străin, «om de fo­

los», «să nu să pue egumen numai decît, ci
să sază multă vreame să se dea locului;
NT

după aceaia, de va fi voia soborului și să

va făgădui cu jurămînt că va ținea cu so­
CE

borul mănăstirii în dreptate și va lăcui pănă

la moarte fără de nici o hiclenie, atuncea
să-1 pue soborul egumen. laru, de nu să va
I/

afla frate destoinic a egumeniși din mănăs­

tire, atuncea să caute soborul sfintei mă­
AS

năstiri, cu voia tuturora, din lavra Coziel

și a Bistriții, să-1 pue egumen». Poate fi
UI

scos, «de va fi-egumenul viclean si va hi-

BC
 Y
— 62 —

AR
cepe a lăcui răzvrătit și va fi de zminteală

IBR
fraților». Judecata să fie de egumen sauDomn,
după «pravilă împărătească». Slugile să fie
cu credință. — Confirmare pentru Cozia. Să

YL
nu i se vîndă averea de călugări străini.
Blestem. «Msța căd (sic)».

SIT
Rupt începutul. Urmează copia din sec. al
XVIII-lea a actului pentru Vlădica Sîrghie al
lui Alexandru-Vodă (v. Col. I. Traian, 1874,

ER
pp. 236-8). — Bibi. Ac. Rom., 178/XLVI1I.
XXIII.
NIV
15 Septembre 7173(1664). Mai multi fac vîn-
zare «dumneaei Doamnii Elincăi ce au fost
jupăneasă răposatului jupan Costandin Can-
LU

tacuzin, biv Vel Postelnic». «Dumnealor aii

cugiiat pentru Dumnezeu de ne-au ertat de
RA

rumănie, cu toate moșiile noastre, ca să fie

dumnealor pomeana și părinților dumnealor,
însă lăngă ertăciune și aciasta au pus cum, să
NT

ne vom ispiti carea cumva vre-odinioară,

noi, au feciorii noștri, au cine se va trage
CE

den neamul nostru, ca să ne vindem la alți

boiari, sa fim rumâni, sau moșiile noastre,
atunce să fie dumnealor volnici să ne iâ iar
I/

rumâni făr nici un ,ban, să fim cum am

AS

fost și mai nainte.» Erau din «Poinaril ot

sud Muscel». — Bibi. Ac. Rom., 107/XLIV.
UI

XXIV.
8 lanuar 7174 (1666). Radu Leon dă lui
BC

Radul Crețulescul Vel Lognfât și Pădure

 Y
— 63 —

AR
Postelnic, fiii lui Standul Logofăt din Cre-
țulești, Leurdenil și Săruleștii. Divanul:

IBR
Gherghe Ban, Mareș Vornic,—Vistier, Dră-
ghici Spătar, Negoe Clucer, Dumitrașcu
Vel Stolnic, Gherghe Comis, Necula Pahar­

YL
nic, Șerban Cantacuzino Postelnic, Radu
Năsturel, al doilea Logofăt.

SIT
Copie din secolul al XIX-lea.— Bibi. Ac.
Rom., 20/LXXV1.

XXV.
ER
28 Mart 7174 (1666). Zapis pentru vânzare,
NIV
«la mana dumnealui jupanului Stroe biv Vel
Vornicii»: «o jumătate dea dialniț[ă] și un
ciricu dîn dealul Ștefăneștilor». — Bibi. Ac.
U

Rom., 252/XX1X.
AL

XXVI.
R

București, 3 April 7174 (1666). Radu Leon

către «jupan Drăghici Mărgineanul Velichii
NT

Spătar» și fiii ce va fi să aibă, pentru Drago-

mirești (Ilfov) și «toată partea Florescuhn
CE

Post, snă Socol Cluci. ot CornâțeanI», etc. O

parte o cumpărase el «împreună cu cumnatu-
său Paan[ă] Spatar Filipescul». «Iar megiiașil,
I/

câți era într’acest sat, ei singuri se-au vân­

AS

dut rumâni lui Draghiqi Spat, și cumnatu-

său, lui Paan[ă| Spatar, când foametea cea
mare den zilele lui Gligorie Ghica Voevod:
UI

văleatul era 7169» (în RâduleștI). «Iar ruină-

BC
 Y
— 64 —

AR
nil încă i-au împărțit cu nepoții lui, anume
Mateiu și Costandin, feciorii lui Paan|ă]

IBR
Spătar», cu «foiță de ’npărțeală».
Boieri: Gherghe Ban, Mareș Vornic, Ra­

YL
dul Log., lanache Vist., Neagoe Clucer,
Gherghe Comis., Nicola Păh., Șărban Post.
Semnează Radu Crețulescul Log.

SIT
Pe margine înseamnă «Părvul strenepotu

ER
lui Drăghici Spătar», că a scos o moșie, dată
mănăstirii Văcăreștilor în schimb. — BibL
Ac. Rom., 137/XLV.
NIV

XXVII.
LU

23 April 7174 (1666). Radu Leon către Cozia.

«Văzînd dumnealui Mihail Voevod că au încă­
put sfintele mănăstiri niște obiceiuri carele nu
RA

sănt de tocmeala sfintei pravili, pentru egume­

nii ce încap la egumenie, cu mită, fără voia
NT

soborului, sau oameni străini din alte teri,

fără nici o milă la sfănta casă, — pentru aceia
CE

la multă răsipă și sărăcie ajunseră sfintele

mănăstiri; de care lucru văzănd răposatul
Mihai Voevod sfintele și dumnezeeștile mă­
I/

năstiri căzând în multă slăbiciune, strîns-au

sobor și au socotit împreună cu cinstitul
AS

Mitropolit chir Eftimie și cu amândoi epis­

copii, chir Theofil Rămniceanu i chir Luca
UI

Buzevschi, și cu toți egumenii, preoții și

călugării, și cu tot sfatul dumnealor, și au dat
BC
 Y
— 65 —

AR
tuturor sfintelor mănăstiri ca să aibă pace
și repaos, nimeni din boiari sau Vlădică,

IBR
sau episcop, sau fieștecine din dregători,
să n’aibă voie a lua cu bani, au veri-ce din

YL
mănăstire, nici a pune egumeni, nici a scoate;
fără însuși soboru să puie pe cine vor pohti
și să aibă a-I lua seama și de venit și de

SIT
cheltuială, iar altu, nimeni, nici patriarh,
nici Vlădică, nici episcop, nici dregătoriu,
nici alt boiar într’aceasta să nu se amestice.
ER
Și, de ar cădea fieșicare călugăr în vre-o
greșală, să-1 judece egumenul cu soborul,
NIV
după greșala lui; iar, de va fi în greșală
mare, care nu i se cade egumenului cu so­
borul a-1 judeca, să fie dus la Domnie, să
LU

se judece după fapta lui.»/ Se ieau măsuri

contra unor călugări ce risipiau averea mă­
năstirii acolo. Gherghe Ban, Mareș Vornic,
RA

Radu Mare-Logofăt, lanachie Vistier, Dra­

ghi ci Spătar, Gheorghie GhiațăMare-Stolnic,
Gheorghie Comis, Neagoe Clucer, Șerban
NT

Postelnic, Necula Păharnic, Badea Sluger,

Stoia Pitar, Radu Năsturel ispravnic. Co­
CE

pie, __ Bibi. Ac. Rom., 16/LI1I.

XXVIII.
I/
AS

Noi Stefan, cu mila lui Dumnezeu arhie­

piscop i mitropolit a toată Țeara-Rumă-
nească, împreună cu ai noștri sufletești și
UI

dentru Duhul Sfînt împreună-slujitori frați,

5
BC
 Y
— 66 —

AR
Ignatie episcopul Rîmnicului, Serafim epis­

IBR
copul Buzăului, și cu toți năstavnicii sfin­
telor lavre ce se chiamă tot soborul; așij-
derea și noi toți boiarii țării, mari și mici,

YL
carii de la Dumnezeu într’această ună dată
aflămu-ne cu viață și numele noastre să
află supt această scrisoare iscălite cu măi-

SIT
nele noastre întru adeverită credință. Dat­
am această a noastră sobornicească carte

ER
întru mâinile celor de bună-rudă, feciorii
răposatului Costandin Cantacuzino biv Vel
Postelnic, anume Drăgliici Spătar, i Șerban
NIV
Post., i Costandin Post., i Mihai, i Matei,
i lordache, și a tot neamul lor, ca să le
fie de mare credință înnaintea tuturor pra­
LU

voslavnicilor Domni și întru tot locul, pen­

tru că răposatul Costandin Postelnicul Can­
RA

tacuzino, de cănd s’au moștenit acești! țări,

sănt trecuți ani 50 și mai bine, încă din
zilele Radului Voevod, au fost lăcuitoriu
NT

și pătimaș și neapărat la toate nevoile

țării; carele noi cu toții l-am adevărat de
CE

creștin bun și cu frica lui Dumnezeu, și tu­

tor Domnilor au slujit cu bună dereptate și
cu credință, cum și feciorii lui: și răposa­
I/

tului Matei Voevod, ani 23, și altora tuturor,

AS

câți mai nainte de dânsul și de atunce în­

coace, și nici unuia spre scădenia slujbei nu
s’au aflat, nici Domnilor^ nici țării, — pănâ
UI

ce au venit Grigorie Voevod, feciorul Ghicâi

Voevod, domnind aici în țeară pănă la 3 ani.
BC
 Y
— 67 —

AR
Iar? deacă s’au umplut 3 ani, viindu-i po­
runcă de la împărăție, mers-au la oaste la

IBR
Uivar, in ȚearaNemțească ; mers-au și din
feciorii răposatului Costandin Postelnicul

YL
3 feciori, împreună cu altă țară, anume
Drăghici, fiind Păharnic-Mare, și Șerban,
fiind Logofăt al doilea, și Costandin, al doi­

SIT
lea Postelnic. Tară Costandin Postelnicul
bătrânul rămas-au în țeară la casa lui, ne-
avăndu nici o dregătorie. Iar, pănă au vrut
ER
a veni Gligorie-Vodă în țeară, și deaca au
și venit, iară diavolul, pizmașul sufletelor
NIV
oamenilor, întră în inimile unora de le puse
găndu de vânzare sângelui celui cinstit
creștin Costandin Postelnicul, ca singurii
U

adevărat Iuda, vânzătorul lui Hristos.

Deci-1 văndu la Gligorie-Vodă spre moarte,
AL

luăndu sângele lui asupra lor, și a fecio­

rilor lor; și fără de nici o judecată și fără
R

de nici o întrebare luară-1 noaptea de la

casa lui și-1 duseră de-1 omorără în taină
NT

la mănăstire la Sneagov (Dumnezeu să-1

iarte). Iar preste puține zile căzu Gligorie-
CE

Vodă la mare căință pentru moartea lui,

căci cunoscu pre vânzătorii aceia, că nu
pentru alta fu a lor vânzare, a-1 omoră, fără
I/

numai ca să poată jăcui țeara și pre dân­

AS

sul a-1 fura.

Și veni înnaintea Smereniei Vlădiciei Noas­
tre, îngenucliind înnaintea Sfintei Icoane /
UI

mărturisind cu iacrămi pentru moartea lui,

BC
 Y
— 68 —

AR
cum că nu i-au fost nimic vinovat, ci fără de

IBR
nici o vină l-au omorăt, nedăndu-I răsuflu
acei răi îndemnători, ca să-și ducă pohtile
lor ceale reale în săvârșit. Iar dup’aceia și

YL
aiave înnaintea tuturor au mărturisit, bles­
temând pre unii ca aceia ce l-au adus la
acea cale. Pentru care și noi știindu, și mai

SIT
vârtos adeverindu den singura gura lui, pre­
cum mai sus scrie, n’am putut îngădui să să

ER
acopere nevinovatul lui sănge și a să bu­
cura vânzătorii ca aceia, ascunzăndu-și di-
reptatea; precum și Sfânta Scriptură zice
NIV
că : sângele nevinovat nencetat strigă nain-
tea lui Dumnezeu. Dereptu aceia am dat
adastă a noastră săbornicească carte de
LU

mărturiseală tuturor - cui să cuvine a știr

mai vârtos aleșilor și pravoslavnicilor Domni,
RA

și tuturor lăcuitorilor aceștii țeară, ca să

poată ști cu credință nevinovata moarte a
răposatului Costandin Postelnicul, și di-
NT

reapta lui slujbă și a feciorilor lui, ca să

le fie lor de bună credință înnaintea tutu­
CE

ror; întărind-o suptu adeveritele noastre

peceți și iscălituri. I napisah az Dumitrașco
Logofătu, București, Aprilie 14 zile, veleat
I/

7174.
AS

Ștefan Mitropolitul Țerii-Rumănești (pe­

cete). Ignatie, episcopul Râmnicului. Se­
rafim, episcopul Buzevsqjii. (de
UI

Vidin?) p.dpT7]c. Vasilie, arhimandrit Tis-

meanil. Teodor monah, egumenul Argeșului.
BC
 Y
AR
— 69

Iermonahul Dionisie *, egumenul mănăstirii

IBR
Dealu. Gher. egumen ot Snagov. Ieromo­
nah Vasilie ot Dolgopol. loanichie egume­
nul ot Căldărușani. Ioan eg. ot Arnota.

YL
Gheorghe Băleanul Vel Ban mărturisesc.
Stroe Vornic mărturisesc. Mareș Vel Vor­
nic mărturisesc. Radul Popescul biv Vel

SIT
Ban. Radu Crețulescu. Badea Clucer Bălă-
ceanu mărturisesc.Stoica ArmasuotBerelești.
ER
Gheorghe Vel Stolnic martur. Nicolae biv
Vel Sluger. Colțea Clucer Doicescu martur.
Hrizea Spătar. Stoian Vel Pitar. Costandin
NIV
Vel Șătrar. Preda Peh. mărturie. Gheorghe
Comisul mărturisesc, NixdXa^ 11a-
yapvixoc; p.dpT7]pa<;. Șerban Căpitanul. Ne­
U

goi Clucer. Vălcu Logofăt mărturie i2.

AL

XXIX.
R

Catastif de toate moșiile și satele de îm­

NT

părțeală ce au rămas de la moșii miei, însă

partea tătăni-mieu, cumu arată înlăuntru a-
nume, scos din catastiful cel vechiu de îm­
CE

părțeală pe 6 fraț, de la anul 7176, Sept. 1

d. . . . Pre acesta l-au ertat de rumănie
singură dumneaei jupăneasa Ilina, stara
I/

Postelniceasă, moașă-mea.» — Bibi. Ac.

AS

Rom., 124/XLIV.
i loanichie, în Magazin.
UI

2 După Buciumul ș\.~Magazi)tul istorie, I, Oii-zinalul se

află la Căpitanul Constantin Cantacuzino.
BC
 Y
AR
— 70 —

IBR
XXX.
Milostieiu bojieiu Io Radul Leon Voevod,
gospodar zemli vlahiscoi. Adeverim și bine

YL
încredințăm pentru moartea fericitului ră­
posatului Costandin Cantacuzino Vel Pos­

SIT
telnic, care i s’au făcut fără vreme de Gli-
gorie Ghica Voevod; însă pentru mare și în­
drăcită pără ce l-au fost părătu pre ascunsu
ER
o seamă de boiari rumăni cu o seamă de
Greci amestecați, și el, neștiind nimic, fără
NIV
veaste de grab l-au luoat de la casa lui,
ducăndu-1 noaptea la sfănta mănăstire ot
Sneagov.
LU

Acolo 1-au omorăt fără judecată, fără direp-

tate, și încă fără de aceasta mai făcutu-i-au
și alte 2 nedreptăți mari: una, au mai vărsat
RA

sănge de la unul din feciorii lui, alta i-aîî

prădat casa cu bani gata talere 24.500,
NT

pungi 49. După aciasta feciorii lui Drăghici,

Șerban, Costandin, Mihai, Matei, lordache,
știind că s’au omorăt tatăl lor de părele unor
CE

răi îndrăciți, și fiind dirept, nu s’au putut

suferi, ci au umblat cercănd de unii ca aceia,
I/

să-I afle cine sănt. De care lucru, direptul

ochiu al lui Dumnezeu, judecătoriul cel bun,
AS

văzăndu că strigă săngele direptului la ceriu,

ca și săngele lui Avei căndu îl ucise frate-său
UI

Cain, numai de căt arătă-și marea și minu­

nata ciudă, de se iviră niște răvășale ale
BC

răului bătrân Stroe Dvornicul ot Leur-

 Y
— 71

AR
deanî, scrise cu măna lui la spurcatul vănză-

IBR
toriu ca să omoare pre Costandin Postelnicul.
După aceia feciorii lui încă nici pre aceia
nu s’au lăsat, ci au trimis la Gligorie-Vodă,

YL
fii n du pribeag la Beciă, rugăndu-1 să le i-
vească ucigașii părintelui lor, cine au fostă.
El încă le-au scris o carte blestemăndu-1 pre

SIT
acel rău Stroe și pre Dumitrașco Vistierul
Grecul, că el l-au împins spre această faptă
rea și spurcată, și el singur mărturiseaște
ER
pentru Costandin Postelnicul că nu i-aă fost
vinovată nimic, ci 1-aă omorît dirept; și
NIV
singur Stroe încă-1 mărturiseaște într’o carte
a boiarilor Țării-Rumănești cu a lui iscă­
litură mai jos pusă, cum aă fost direptă
LU

Costandin Postelnicul. Iară răvașul lui și

qartea lui Gligorie-Vodă îl vădeaște că el
singur a fostă ucigașul, precum și Domnia
RA

Mea în multe rânduri am cetit, și le-am

văzut și le-am cunoscut că s’aă făcut mare
NT

strămbătate lui Costandin Postelnicul. Di-

reptu aceia și Domnia Mea, văzând una ca
aceasta, dat-am la măna feciorilor lui: Dră-
CE

ghicl, Șerban, Costandin, Mihai, Matei, lor-

dache, această scrisoare a mea, să fie de mare
credință ca. veri la ce judecătoriă s’ar arăta
I/

unele ca aceaste ce am văzut și noi, să|-s]

AS

crează și să să prinză în seamă, ca să fie

răul Stroe Vornicul arătat de toți și sem­
nat ca și Cain, —căci aă eșit afară din leagea
UI

creștină și s’au făcut ucigaș de oameni și

BC
 Y
— 72 -

AR
pustiitor de case. Așijderea mărturisescu și

IBR
de feciorii lui Costandin Postelnicul, că au
slujit Domnii Mele cat am fost în Domnie
cu mare direptate și cu bună credință pre­

YL
cum să cade. Aceasta am scris, și pentru
mai marea credință întărit-am cu pecetea și
cu iscălitura noastră mai jos. I saam răhom

SIT
gospodstvami. Pis București, Septemvrie 8
dni, veleat 7176.
Io Radu Leon Voevod.
ER
NIV
XXXI.
Milostio bojiio Io Radu Leon Voevod i
LU

gospodin vsoe zemli zaplaninscoi. Davat

gospodstvo mi sie poveleanie gospodstva
mi cinstitei jupănesei Elenei Postelniceasa.
RA

nepoata răposatului Udriște Vistierul, feclo- •

rul bătrânului Drăghici Dvornicul ot Măr­
gineni, și este nepoata jupănesei Măriei, fata
NT

jupănesei Anchel ot CoianI, și cu feciorii ei:

Drăghici Spăt[arul], Șerban Postelnicul|,
CE

Costandin, Mihai, Matei, lordache, și cu ai

lor feciori, cățl Dumnezeu le va dărui, ca să
le fie lor toate satele, moșiile și rumânii și
I/

țiganii, cate să trag de la moșii lor : Udriște

AS

Vist) ierul), Drăghici Dvornicul ot Mărgineni,

însă anume: ot Mărgineni pol selo, i otFi-
lipeștl pol, i or Comarnic .pol, i ot Secă-
UI

rie pol, cu tot Prislopul, i ot Comarnic

pol, i ot Brănești pol, i ot Poiana pol, i ot
BC
 Y
— 73 —

AR
ladera pol, i ot Moreani pol, i ot Bertești

IBR
pol, i ot Gurguiați pol, i ot Căscioare pol,
i ot Scrofeani, i ot Zăvoaia pol, i ot Cetă-
țeale pol, i ot Căprești cu Dudești, ot Buzău,

YL
tot satul, i ot Sărata a patra parte ; și iară
satele, moșiile, rumânii, țiganii, căte să trag
de la moașa lor jupăneasa Anca ot Coiani.

SIT
însă pre nume, satul Coiani văt., i Prundul
văt., i Izvoarele văt?, i Radovanul văt., i Căs­
cioarele ot Cătlui văt., i Dobreanii vii, i
ER
Vărăștii vii, i ot Vladimirești pol, i ot Bez-
deadi pol, i ot Florești i ot Răstoaca pol,
NIV
i Căcănăul văt., i Viișoara via, i Făntănelele
via, i Runcul ot Jaleș văt., i ot Mehedinți,
satul Predești, ot Obedeani văt., i Sopotul
U

văt., i Băcleșiul văt., i Punghina via, i ot

Meri pol, i ot Gruia pol, i ot RisipițiI pol,
AL

i ot Stirbeiu pol,— pentru că aceste sate, mo­

șii, rumăni, țigani, cari sănt mai sus scrise,
R

toate sănt ale jupănesei Elina Postelniceasa

NT

si ale feciorilor ei, de moșie, de strămoșie,

câștigate de la bătrânii moșii lor, încă din
descălicata țărăî, și tot le-au ținut jupăneasa
CE

Elina împreună cu soru-sa Doamna Ancuța,

cu bună pace. Iară, după aceia, cănd au fost
acum în zilele Domniei Mele, întămplatu-s’a
I/

de la Dumnezeu de au murit Doamna An­

AS

cuța și cu fie-sa jupăneasa Elinca. Deci, ne-

rămăind alți feciori din trupul lor, numai
UI

decăt am trimis Domnia Mea de am luat de

la casa lor tot ce au avut: scule, haine,
BC
 Y
— 74 —

AR
chelciug, dobitoace, mult-puțin, ce s’au aflat

IBR
al lor; așișdere și moșiile cate s’au tras
de spre Doamna Stanca, Doamna lui Mihaiu
Voevod,moșia jupănesei Elini, fata Doamnei

YL
Anchei, și cate s’au aflat de la bărbatul ei,
Istratie Vistierul, acelea toate le-am luat
Domnia Mea pre seama domnească, măcar

SIT
că s’au căzut ca el să oblăduiască toată ago­
niseala Doamnei Ancuți, și a fie-sa Ilinchi,
ER
soru-sajupăneasaElinaPostelniceasa,—că au
fost amăndoă surori bune, născute dintr’un
tată și dintr’o mumă; iară, nerămăind feciori
NIV

din trupul lor, am luat Domnia Mea tot ce

au avut, pre seama domnească. Iar pentru
aceste sate și moșii, și rumăni, și țigani, cate
LU

sănt mai sus scrise, socotit-am Domnia Mea

împreună cu toți cinstiți! dregătorii Dom­
RA

niei Mele, și foarte bine am adevărat cum

sănt toate ale jupănesei Eline Postelniceasa,
de moșie, de strămoșie, de la cei de demult
NT

bătrâni moși, strămoși, precum am văzut sin­

guri ă| Domnia Mea și am cetit multe hrisoave
CE

și cărți bătrâne de la toți cei de bună cinste

răposați Domni, cari au fost înnaintea noas­
tră, toate la mâna jupănesei Ilinel și a coconi­
I/

lor ei, întărite una pre alta, ca să stăpânească

AS

aceste sate, și moșii, și țigani cu bună pace.

Drept aceia și Domnia Mea încă am înnoit
și am întărit cu această» carte a Domniei
UI

Mele, și am dat jupănesei Eline Postelnice-

sel și coconilor ei, DrăghicI, Șerban, Cos-
BC
 Y
— 75 -

AR
tandin, Mihaiu, Mateiu, lordache, ca să le

IBR
fie aceste sate toate întregi, cu toți rumânii
și cu toți țiganii, de moșie, ohabnice, lor și
feciorilor lor, și nepoților, și strănepoților

YL
lor, i ne oteogojo nepocolebimo na drecenia
gospodstva mi; se je ubo i svedeteli posta-
vilom gospodstva mi: jupan Gheorghe Bă-

SIT
leanul Vel Ban Cralevschii, i jupan Mareș Bă-
jescu Vel Dvornic, i jupan Radul Crețulescu,
pervi slovopolojnic, i jupan lanachi Vel Vis­
ER
tier, i jupan Neagoe Săcuianu Vel Clucier,
i Gheorghe Vel Stolnic, i Papa Vel Comis.
NIV
1 ispravnic Radu Năsturel Fierăscu, ftori lo­
gofăt- 1 napisah az Stoica Ludescu, grad
București. Mesița Fevruarie 7 zile, i ot
LU

Adama do dnestecenia, îieto 7176, ot vă-

plastenia Isusa Hriste 1668.
Io Radu Leon Voevod, cu mila lui Dum­
RA

nezeu Domn.
[Pecetea domnească.]
NT

XXXII.
CE

Teodosie milostiiu bojieiu Arhiepisc|o]p,

Mitropolit vsoe zemli ungro vlahi is coi. Dum­
neavoastră tuturor boiarilor, mari și mici,
I/

fieștecarele după a lui vârstă,— dămu-vă tutu­

ror in știrepentrunedreaptamoarte ces’aiî fă­
AS

cut fericitului Costandin Postelnicul în zilele

lui Grigorie-Vodă; care moarte încă din urma
UI

aceia avea datorie feciorii Iui să-și caute

vănzătoriul și ucigașul părintelui lor. pre-
BC
 Y
— 76 —

AR
cum poruncește sfânta și dumnezeiasca Bi­

IBR
serică. Iar, tămplăndu-să toți biruitorii țării
Domni străini, nu putură descoperi săngele
părintelui lor, de vreame ce unii ca aceia mai

YL
multe strămbități făcea decăt dereptăți.
Acum dară, Dumnezău miluindu-ne cu stă­

SIT
pânii și Domnii pământean, și cunoscătoriu di-
reptății, după bună făgăduință a direptului ju­
deț, Măria Sa Ioan Antonie Voevod, iată că
ER
veniră feciorii răposatului Costandin Pos­
telnicul, stănd înnainte Măriei Sale Domnul
NIV
Nostru în Divanul cel mare, cerșăndu direapta
și nefățarnica judecată asupra celui ce ar
fi vănzătoriul sângelui părintelui lor. Care în­
LU

fricoșat lucru este a acoperi neștine sângele

direptului, de vreame ce la judecata de apoi,
de la judecătoriu judecata va cere Hristos,
RA

de vreame ce săngele nevinovatului strigă

naintea lui Dumnezeu, nencetat cerșăndu ju­
NT

decată. Direptu aceaia, feții mei, carii dentru

acea vreame se-ar afla la acest Divan, după
știința ce ar ști, să mărturisească după cum
CE

va ști; deci care va mărturisi dereptu, să fie

blagoslovit de Vlădica Hristos și de Smerenia
Noastră, iar care va tăgădui, a să astupa săn­
I/

gele dereptului, și va strica dereptul județ

AS

a sfintei pravile, să fie afurisit și blestemat

de Vlădica Hristos și de Smerenia Noastră.
UI

Aceasta întărim pecetluit. *

Aprilie 21, anul 7177.
Vlădica Teodosie.
BC
 Y
— 77 —

AR
XXXIII.

IBR
Măi Io Antonie Voevod, bojiio milostiiu
gospodar zemle ungrovlahiscoi.

YL
Dat-am Domnia Noastră această prea-ade-
vărată și credincioasă carte a Domniei Noas­
tre la mănile celor de bun neam, dumneaei

SIT
jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fe­
ricitului răposatului Costandin Cantacuzino
biv Vel Postelnic și a feciorilor dumneaei
ER
Șerban Vel Spătar, i Costandin Postelnicul]>
i Mihai Post[elnicul], i Mateiu Cuparul, i lor-
NIV
dache Post[elnicul], și cu nepoții lor : Părvul
Postelnicul, cu frații lui, feciorii răposatului
Drăghici Spătarul, ca să se știe pentru o
LU

minune și slăvită ciudă ce au făcut prea-pu-

ternicul Dumnezeu cu acel fericit Costan­
din Post[elnicul], tatăl acestor boiari ce sărit
RA

mai sus scriși: că, de căndu l-a câștigat Dum­

nezeu a fi lăcuitoriu și moșnean aici în Țara-
NT

Rumănească, aflatu-s’au de’nceput mare cre­

dincios și dirept slujitoriu la toți Domnii, și
au stătut pentru țeară, împreună cu toți alalți
CE

credincioși boiari, și la bine și la rău, întru

nimic zmintindu-să, pană ce s’au umplut mai
bine de 50 de ani. Iară după aceia, căndu au
I/

fostuînzilelelui Gligorie Voevod, sin Ghichei

AS

Voevod, fiindu Domnii Țării-Rumănești, a-

tunce acel Costandin Postelnicul încă și mal
UI

în desăvârșită slujbă s’au aflat, întărindu-1 cu

Domnia și cu multe fapte bune, pănă s’au um-
BC
 Y
— 78

AR
pint ani 3. Iar după aceia răul vrăjmașă, și

IBR
necuratul, pizmașul neamului omenescă.diia-
volul, neiubitoriul direptății, văzănd pre
acestă Costandin Postelnicul că se sporește

YL
tot spre fapte bune și neputăndă să-I stea
împotrivă cu ceva a-1 căștiga, atunci gă-
situ-s’aă un vas rău și spurcat, de ș’au

SIT
făcut lăcașiă într’ănsul, la un boiarin ru-
mănă, anume Stroe Vornicul din Leurdeani
ER
ot sud Mușcel. Acesta să făcu soție cu diia-
volul, cum s’au făcut și luda; acesta să
făcu ucigaș frățini-săă, cum și Cain ; acest
NIV

spurcat Stroe Vornicul, încă din tinerea-

țele lui, tot au fost lăcuit bine cu Costan­
din Postelnicul, și l-au ținut ca pre un frate,
LU

și pentru răutățile lui în multe răndure au

stătut să piară, iară Costandin Postelnicul, ca
RA

un creștin bun, din toate l-au scos. Iar el,

fiind vasul dracului, nimic de acelea n’au bă­
gat în seamă, ci în loc de bine au rădicat spre
NT

dânsul pizmă, nefiindu-I nimic greșit, și au

început cu deadinsul a-1 pără și a-1 mozaviri
CE

pre ascunsă la acel Domnă Grigorie Voevod,

aruncăndu-i asupră multe prihăni spurcate și
nedreapte,pănă 1-aă prilăstit ca un diiavol. Și,
I/

așa de năprasnă, neștiind Costandin Postel­

AS

nicul nimic, aă trimis noaptea de l-au luat de

la casa lui den București, de 1-aă dus la sfănta
mănăstire Sneagovul, și rcolo 1-aă omorăt, în
UI

zioa de Sfetii Ignatie bogoslovul, mesița De­

chemvrie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș’aă
BC
 Y
— 79 —

AR
sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin
bun; a căruia pomenire să fie în veaci, amin.

IBR
Iară, după ce l-au omorât fără de nici o vina,
pus-au de i-aiî și prădat casa; însă, afară den
32 de pungi de bani ce i-au luat, care au zis

YL
Grigorie Voevod că-i esteCostandin Postelni­
cul datoriu, dat-auprela dobânzile acelor bani

SIT
și pre la închisorile fecioriloru lui, și multe
daruri pre la boiari greci și moldoveni: pană
ce au scăpat den nevoe și den urgie, cheltui-

ER
tu-s’au pungi 18. Deci feciorii răposatului Cos-
tandin Postelnicul], ce săntu mai sus scriși,
știind pre tatăl lor că nu au fostu nimic vino­
NIV
vat, precum scrie și o carte sobornicească a
părintelui Ștefan Mitropolitul, împreună cu
episcopii și egumenii și cu toți boi arii țărăi, de
LU

mare mărturie a direptății lui,—atunce apu-

catu-s’au de Stroe Vornicul, zicăndu că el aii
RA

părăt pre tatăl lor la Gligorie Voevod, și prin

îndemnul și pre gura lui l-au omorăt. Și nu­
mai de căt l-au tras la Divan înnaintea
NT

Domniei Mele și a fiului Domniei Mele

Io Neagul Voevod, în Divanul cel Mare,
CE

Hindu cu noi împreună cinstitul prea-sfințitul

părinte Teodosie Mitropolitul, și ainăndoi
episcopii, și toți egumenii, și toți boiari i Țărăi,
I/

din mare și pănă la cel mic, și fiind și străn-

soare de norodu multu, în sărbătorile sfintelor
AS

Paști, meseța Aprilie 20 zile, leat 7177. Iară

Stroe V ornicul el au prins băha, cum că nu
UI

știe de acea știre nimic. Deci acești boeri

BC
 Y
AR
— 80 —

eî iar mai scoaseră o carte a lui Gligorie

IBR
Voevod, carele îl da și îl mărturisia că el
l-au îndemnat și i-au zis să-1 omoare pre
Costandin Postelnicul,—încă puindu-i și bles­

YL
tem mare, căci l-au adus la acea cale rea.
Iară Stroe Vornicul iar prinse băha și dă

SIT
aceia, zicăndu că-î este volnic el să scrie ce-i
va fi voia. După aceaia, acești boiari încă
mai scoaseră 3 răvășăle scrise cu singură
ER
măna lui la Costandin Comisul Vărzariul,
în care răvașă scria tocma deplin vănzeare
NIV
și îndemnare a nu-1 lăsa viii, ci a-1 omoră.
Atuncia el singur să cunoscu și să vădi
aiave că este Iuda vănzătoriul acelui sănge
LU

direptu și nevinovat, și Domnia Mea, cu

tot săborul și cu toată Țeara, am cunoscut
aiave că el au fost Cain, ucigașul sângelui
RA

celui nevinovat, și, scoțăndu-să sfânta și

dumnezeiasca pravilă înnaintea Divanului
NT

și căutăndu ce i s’ar cădea să pață pentru

vina lui, adevărat alesu-i-s’au să ia plată
după fapta lui, moarte pentru moarte, și
CE

pradă pentru pradă. Deci și Domnia Mea,

cu tot săborul dinpreună, datu-l-au dăn Di­
I/

van, scoțăndu-1 afară cu mare rușine, precum

i s’au și căzut după adevărata faptă a lui,
AS

ca să piară ca un vinovat ce a fost. Deci,

Stroe Vornicul fiindu asupra morții, că-
UI

zut-au cu multă rugăciune la jupăneasa

Elina Postelniceasca și la feciorii el, ca
BC

sâ-î ierte capul și să-I dea zile de la dânșii,

 Y
— 81 —

AR
și să le plătească toată paguba ce li s’au
făcut pre limba lui.

IBR
Deci jupăneasa Elina, cu feciorii ei, ca
niște creștini buni și temători de Dumnezeu,
nu s’au potrivit faptelor lui celor reale, ci

YL
i-au iertat capul; așijderea și den cele
18 pungi, ce au păgubit den casa lor,

SIT
ertatu-i-au pungi 5, și au rămas să le dea
pungi 13, cin tal[ere] 6.500, afară den banii
ce s’au dat lui Gligorie Voevod, pungi 32,

ER
precum am văzut Domnia Mea și zapisul lui
Stroe Vornicul la măna jupăneasii Elina și a
feciorilor dumneaei, de ertăciune și de
NIV
plată. Dereptu aceaia și Domnia Mea, cu tot
săborul sfintei bisearici și cu toți boi arii
țărei, dat-am această cinstită carte a Dom­
LU

niei Noastre la măna acestor boiari cărei

scriu mai sus, ca să le fie de mare credință
RA

și de pomenire lor și coconilor lor, și ne­

poților, și strănepoților în veaci. Așijderea și
pre cine aru câștiga Dumnezeu în urma
NT

noastră a fi biruitoriu și Domnii Țărăi-Ru-

mănești, sau Mitropolit sau Episcop! sau
CE

egumeni sau boiari, încă să aibă a întări și

adăoga de pomenirea acestui sânge nevi­
novat, și semențiia lui sâ fie priimită în cinste
I/

si în credință, ca un neam bun; iară pentru

neamul lui Stroe Vornicul, întărim cu mare
AS

blestem ca să fie apărat și izgonit afară dan

Sfatul țărăi, ca pre un neam răii; iar cine-I
UI

va priimi și-I va trage spre boeriî, au la sfat,

6
BC
 Y
— 82 —

AR
au veri la ce trebi ale țărăi, unii ca aceia,

IBR
cu îndemnătorii lor denpreuna, să fie bles­
temați de singur Domnul și Măntuitoriul
Nostru Isus Hristos, și proclet!, și anatema,

YL
și afurisiți de 318 sfinți părinți ot Nicheia,
și de toata Sfănta Bisearică a Răsăritului, și
să lăcuiască cu Iuda și cu Arie la un loc; amin.

SIT
(în slavonește:) Și de nimenea să nu fie călcată
această poruncă a Domniei Mele; și acești
ER
martori pune Domnia Mea: MareșVel Ban Cra-
iovei, Gheorghe Băleanul biv Vel Ban, Radu
Popescul Vel Vornic, Radul Crețulescul Vel
NIV

Logofăt,Hriza Vel Vistier, GhețeaVel Clucer,

Gheorghe Vel Păharnic, Paan[ă] Vel Stolnic.
Papa Vel Comis, Vîlcu Vel Sluger, Tudoran
LU

Vel Pitar. Ispravnicul Radu Năsturel ftorago

Logofăt; i Dumitrașco logofătul am scris, vă
RA

nastol u București, mesița Iunie 18 zile, i otu

Adamu do dnestecenia lieto văleat 7177, at ot
văplăștenia sinobojna Isus Cristos leat 1669.
NT

Io Antonie Voevod, cu mila lui Dumnezeu

Domn. — După Buciumul romîn, I și Maga­
CE

zinul istoric, I.
[Pecetea.]
I/

XXXIII.
AS

Teodosie milostieiu bojieiu arhiepiscop i

mitropolit vsoe zemli vlahiscoi, împreună
cu aleșii de Dumnezeu .iubiți! mei frați și
UI

denpreuna slujitori chir Serafim episcopul

Râmnicului, chir Grigorie episcopul Buzău-
BC
 Y
— 83 —

AR
lui, și părinții egumeni de pre la sfințitele
mănăstiri, și cu noi, cu toți hoiarii țărăi,

IBR
mari și mici, împreună cu toții.
[ca no XXXIII.]’
Teodosie Mitropolitul. Smearennăi epis­

YL
cop Serafim Rămnicischil. Gligorie epis­
cop Buzăvscliii. Arhimandritul Tismeanii.

SIT
Teodor egumen ot Cozia, Gherasim iero­
monah, egumen ot Bistrița. Efrem Ieromo­
nah—. loan Ieromonah ot A moța Ieromonah

ER
Dionisie egumen Dealu. Ieromonah Gheor-
ghie, egumen ot Dolgopol. Varlaam Iero­
monah, egumen Glavaciocschii. — egumen
NIV
ot Snagov, Ioan egumen Govori. loanichie
egumen ot Căldărușani. [Semnează gre­
cește:] Damaschin, egumen de Sf. Treime,
LU

Arhimandritul din Ierusalim și egumen al

Sf. Gheorghe. Egumenul Doamnei, Dionisie.
RA

Egumenul de la Gruia, Leontie. Leontie e-

gumen. Leontie egumen la Sf. Treime,
Mislea. Egumenul de la Sărindariu. Mitrofan
NT

Ieromonahul. Egumenul mănăstirii Mihai-

Vodă.
CE

XXXIV.
Copia scoasă din cuvînt în cuvînt după
catastihul dieții al dumneaei răposatei
I/

Elenii, soția răposatului Costandin Canta-

AS

cuzino, fost Mare-Postelnic, fiica răposatei

Doamne Elena, după cum înnăuntru se cu­
prinde.
UI

17 Martie 1776.
BC
 Y
— 84 —

AR
De asupra catastihului celui vechili scrie

IBR
aceasta, adică: catastih pentru satele și
moșiile casei, care s’au făcut pentru împăr­
țeala pe șease frați.

YL
1 Septemvrie 7176 [1667].

SIT
Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că
este copia întocmai, în numele Tatălui și a
Fiului și a Sfanțului Duh, treime nedes­
părțită ; amin. ER
NIV

Adeverez eu, mult păcătoasa roaba lut

Dumnezeu Elena, care am fost jupăneasa
răposatului Costandin Cantacuzino fost Mare-
LU

Postelnic, fata Doamnei Elenii din Mărgi­

neni, nepoata jupănesei Măriei din Coieni,
RA

pentru toată tocmeala și așezămîntul casei

mele, care mi-au dăruit Dumnezeu; mal vîr-
tos ajungînd acum la vreme de bătrînețe
NT

și de mare neputință, cugetat-am în inima

mea încă mai înnainte, pană nu mă petrec
CE

din lumea aceasta, de am tocmit și am așe­

zat pe șease feciori ai mei, anume: Dră-
ghicl, Șerban, Costandin, Mihaiu, Mateiu și
I/

lordache, pre aceștia dăruindu-mi-i Dumne­

AS

zeu din păcatele mele, cu unul de la mila

sa dat mie soț, mai sus pomenitul Cos­
tandin Postelnicul; șișezuț-am cu ei cu toți
UI

împreună, numai fiu-meu Costandin lipsind,

căci aii fost de la noi către partea Romei
BC
 Y
— 85 —

AR
dus, pentru învățătura și cunoștința știin­

IBR
țelor; iar cu cei cinci înțelesu-m’am cu o
gură, fiind voia tuturor, și le-am împărțit
toate satele și moșiile și rumânii, căți am

YL
avut în Țara-Rumănească, și de moștenire
și de cumpărătoare, și partea mea, și partea
aurorei mele Doamnei Ancuții ; însă această

SIT
parte să aibă a o ținea nepoata mea Elina,
ca să se hrănească cît va avea viață ; iar,
după moartea ei, să aibă a o ținea feciorii
ER
mei, precum s’au împărțit și s’au așezat în
acest catastih, — căci alți feciori din trupul
NIV
ei n’au născut.
Deci așa am dat și am așezat pe drep­
tate, să-si ție fie-care a sa parte cu bună
LU

pace, pentru că s’au învoit ei toți d’innaintea

mea, și au fost toți la un cuvînt și la o
dragoste, de a lor bună voie ; pentru care
RA

rog pe Dumnezeu ca și de acum înnainte

să-i ție tot la acea dragoste frățească și
să-i adauge spor spre ei și toată seminția
NT

lor în veci, amin; iar, de se va ispiti în urma

mea vre unul din frați ca să calce și să strice
CE

această tocmeală, care este întărită supt pe­

cetea mea, și supt iscăliturile mele, pre unul
ca acela îl las supt blestemul mieu cel pă­
I/

rintesc ; iar care va ținea și va cinsti, sa

AS

aibă blagoslovenie și de la Dumnezeii și de

la noi în veci, amin.
'[Pecetea.]
UI

L Elena.
BC
 Y
AR
— 86 —

IBR
Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că
este copie întocmai.
Septemvrie 1, anul 7176 11667].

YL
împărțeala satelor pe șease frați.
Județul Prahova.

SIT
De sus din Mărgineni, jumătate sat, ve­
cini 100. De jos din Mărgineni, jumătate
sat, vecini 148. Din Filipești jumătate sat,
ER
cu vecini 122. Moșia de la Călinești stîn-
jini 48, și viile din piscul Grindului și cu
NIV
vecini 36; fac peste tot 406 oameni.
Toate viile din Bălțați, cu pivnița de pia­
tră, și cu toată moșia, cîtă este aleasă și
LU

hotărîtă, cum merge la vale, cu livedea, cu

pometul, cum merge în lung pînă în apa
Prahovei.
RA

Aceste toate cîte serie mai sus să aibă

a le ținea cei patru frați, Costandin, Mi-
NT

haiu, Mateiu și lordache; iar Drăghici să

ție numai via și cu pivnița pe care au fă­
CE

cut-o el pe hotarul Bălțaților, din vîrf pînă

în Roșioara ; iar Șerban să ție via cu piv­
nița ce au făcut el pe moșia ce se chiamă
I/

Căzăneasca, însă : din vîrful Grindului pînă

în Roșioara.
AS

[Pecetea.]
Drăghici Cantacuzino.
UI

Șerban Cantacuzino.
Mihaiu Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino.
BC

lordache Cantacuzino.
 Y
— 87 —

AR
Al Ungro-Vlachiei adeverez că este copia

IBR
întocmai.
Din Breaza jumătate sat, cu vecini 240:
să le tie Șerban și Mateiu.

YL
Din Comarnic jumătate sat, cu vecinii
262 ; să le ție Costandin și Mihaiu.
Din Secăria jumătate sat, cu vecini 200.

SIT
Din Bănești jumătate sat cu vecini 8. Pris-
lopu cu Riulețu Lăcătu și vecinii 8. Aceste
toate să le ție Drăghici și lordaclie. Iar
ER
pentru munții acestor sate ce scriu mal sus
să aibă a le ținea toți frații, partea noastră
NIV
jumătate, cu stînele, cu tot venitul, să îm­
partă pe 6 frați.
[Pecetea.]
LU

Drăghici Cant acuzi no.

Șerban Cantacuzino.
RA

Mihaiu Cantacuzino.
Mateiu Cantacuzino.
NT

lordache Cantacuzino.
CE

Din Poiana jumătate sat, vecini 30; să

le ție Șerban și Mateiu.
Din Edera jumătate sat vecini 14; să le
I/

ție Drăghici singur.

Din Mărinea jumătate sat vecini 23, să
AS

le tie Mihaiu și Mateiu.

Moșia din Pietroșița, județul Ialomița, ve­
UI

cini 12, să o ție Costandin singur.

BC
 Y
AR
— 88 —

Moșia din Cucueți, stînjeni 422; să o ție

IBR
lordache singur.
[ Pecetea. |

YL
Drăghici Cantacuzino.
Șerban Cantacuzino.
Mihaiu Cantacuzino.

SIT
Mateiu Cantacuzino.
lordache Cantacuzino.

ER
Al Ungro-Vlachiei Grigori e adeverez că
este copie întocmai.
Tot satul Dobrenii, cu vecini 78, cu mo­
NIV

rile, cu casele.
Tot satul Vărăsti, cu vecini 80.
44.
LU

V ladimireștii, jumătate sat. cu vecini —-

Aceste toate să le ție Șerban, Mihaiu și
Mateiu.
RA

Clincenii din Săbar, tot satul, cu ve­

cini 26: acestea toate să le ție lordache
NT

singur, dăruindu-se lui de toți frații, pen­

tru că au fost mai mic.
CE

Afumați!, cu viile și heleșteul, fără rumâni,

și cu moșia de la Roteni, stinjinî 420 ; acestea
toate să le ție Drăghici.
I/

Reei-Maică (?!) să ție Costandin Rădovan

tot satul, cu vecini 48. Căscioarele de la
AS

Cătălui, satul cu vecinii 48. Să le ție Dră­

ghici, Costandin, lordache.
UI

[Pecetea.)
Drăghici Cantacuzino.
BC

Șerban Cantacuzino.
 Y
— 89 —

AR
Mateiu Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino.

IBR
lordaclie Cantacuzino.
Moșia de la Cucueți, stinjini 422, să tie
lordache singur.

YL
[Pecetea.]
Drăghici Cantacuzino.

SIT
Șerban Cantacuzino.
Mateiu Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino.
lordache Cantacuzino.

ER
Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că
este copie întocmai.
NIV
Județul Vlașca.
Coenii, tot satul, cu casele, cu pivnița de
piatră, cu morile din amîndouă malurile, cu
LU

vecinii 58. Izvorul, tot satul, cu vecinii 52.

Toți vecinii 110. Acestea toate să le ție
Drăghici, Costandin și lordache.
RA

Prundul cu Balta și tot satul, cu toate viile

boierești, vecini 160; acestea să le ție
Drăghici, Costandin, Mihaiu și lordache.
NT

Pietrile, partea noastră toată, cu toate

viile boierești, cu vecini 80; acestea să le
CE

ție Șerban și Mateiu. Ganjenii, tot satul,

cu vecini 76; acestea să le ție Mihaiu și
Mateiu. v
I/

[Pecetea.]
AS

Drăghici Cantacuzino.
Șerban Cantacuzino.
Mihaiu Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino.
UI

lordache Cantacuzino.
BC
 Y
AR
— 90 —

Al Ungro-Vlachiei G rigori e adeverez că

IBR
este copie întocmai.
Județul Teleorman.

YL
Pietroșanii, tot satul, cu vecini 34.
Cîinenii, tot satul, cu viile și cu dijma din
Baltă, cu vecini 62 (96).

SIT
Acestea Șerban și Drăghici.
Viișoara, tot satul, cu viile și cu parte
din baltă, cu vecini 96.
ER
Cătunul, tot satul, cu balta și cu moșia, din
Gropeni, cu vecini 23 (119).
NIV
Acestea să le ție Costandin și lordache.
Cioara, tot satul, cu vii, vecinii 38; acestea
să le ție Mihaiu și Mateiu.
LU

[Pecetea.]
Draghici Cantacuzino. Mateiu Cantacuzino.
RA

Șerban Cantacuzino.
Mihaiu Cantacuzino.
NT

lordache Cantacuzino.
CE

Al Ungro-Vlachiei adeverez că este copie

întocmai.
Județul Olt.
I/

Vîrețul, tot satul, cu heleșteu și vil, ve­

AS

cinii 30, să le ție Drăghici și Șerban.

La satul Răchițelele, în județul Argeș
UI

moșie cu vecini 64.

La satul Cocul, moșie în județul Argeș,
cu vecinii.
BC
 Y
— 91 —

AR
La Ștefănești, delnițe șease, și cu toate

IBR
viile boerești, cu vecinii, — fac peste tot
100. Acestea toate să le ție Drăghici și
Șerban.

YL
Satul Run cui și Dobrița și Păltișoara, din
județul Gorgiii, cu viile boierești, cu tot ve­
nitul și cu toți rumîniî, acestea să le ție

SIT
toți frații : Drăghici, Serbau, Costandin, Mi-
haiu, Mateiu și lordache.

ER
[Pecetea.]
Drăghici Cantacuzino. Șerban Cantacuzino.
NIV
Mihaiu Cantacuzino.
Mateiu Cantacuzino.
lordache Cantacuzino.
LU

Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că

este copie întocmai.
RA

Satul Bîcleșul din județul Mehedinți, tot,

cu veciniî 80; acesta să-l ție singur Șerban.
NT

Din Gruiu, jumătate satul, din mori ju­

mătate satul.
Din Risipiți jumătate satul, județul Mehe­
CE

dinți, cu vecini 40.

Acestea să le ție Drăghici singur.
I/

Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că

AS

este copie adevărată.

Obediții din județul Ialomița, tot satul, cu
toate morile de pe amîndouă malurile, cu ve­
UI

cini 36
BC
 Y
— 92 —

AR
Moșia de la Mirești stînjini —.

IBR
Cetățelul de la cîmp, jumătate sat, cu ve­
cini 24.
Toate acestea să le ție Costandin, Mihaiu

YL
și lordache.
Berteștii din județul Ialomița și județul

SIT
Siam Rîmnic și Brăila, satul Gurguețiî, și
satul Căscioarele, și Crețenii, Zăvoaiele și, la
Nișcoteni, moșie stînjini 100, și iar moșie
ER
la Călieni, la Săpățeni, la Dălpanul, la Pe-
cineaga.
NIV
Acestea toate, și cu toate bălțile, și cu tot
venitul lor, și cu toți rumîniî, cari se află
din toate satele, să aibă a le ținea toți frații
LU

Mihaiu, Mateiu, lordache, Drăghici, Șerban.

Costandin.
| Pecetea. |
RA

Mihaiu Cantacuzino. Drăghici Cantacuzino.

Șerban Cantacuzino.
NT

Mateiu Cantacuzino. lordache Cantacuzino.

Al Ungro-Vlachiei, Grigorie adeverez că

CE

ese copie adevărată.

Căpreștii, tot satul, fără vecini.
Dudeștii, tot satul, fără vecini.
I/

La Ciorăști........................ stînjeni 200

AS

La Căldărești................... 1000
La Gagul............................. 425
La Opitiți....................... t 168
UI

La Futuțl........................ . » 115
La Stoeneștii din cimp 710
BC

Suma . . 2.618
 Y
— 93 —

AR
La Rușeț, jumătate din sat.
Acestea toate să le ție toți frații: Dră­

IBR
ghici, Șerban, Costandin, Mihaiu’, Mateiu
și lordache.

YL
[Pecetea.]
Drăghici Cantacuzino. Mihaiu Cantacuzino.
Șerban Cantacuzino.

SIT
Mateiu Cantacuzino.
lordache Cantacuzino.

ER
Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că
este copie întocmai.
NIV
La rîul Buzău să aibă a ținea toți frații
două roate de moară, la vadurile lor, ce sînt
cumpărate de noi.
LU

La Sărata, din jumătatea de sat, trei părți

de moșie să aibă a ținea cinci frați: Șerban,
Mihaiu, Mateiu și lordache.
RA

Fieșicare cu a sa vie, iar lordache să ție

singur viile noastre cele vechi, împreună cu
acelea ce am cumpărat de la Pătrașcu Res-
NT

popa și cu viile ce le ține nepoată-mea

Ilinca și pivnița de piatră ; iar rumânii să-I
CE

împartă.
Drăghici să ție cumpărătoarea sa singur,
cu viile și cu pivnița lui.
I/

[Pecetea.]
AS

Drăghici Cantacuzino.
Mihaiu Cantacuzino.
Șerban Cantacuzino.
UI

Mateiu Cantacuzino. lordache Cantacuzino.

BC
 Y
— 94 —

AR
Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că
este copie întocmai.

IBR
Viile din dealul Tîrgoviște!, și cu pivnița
de piatră, acestea să le ție lordache singur.

YL
Pivnița de piatră cu locul el, ce sînt în
ulița cea mare, lîngă Biserica Sfîntul Nicolae
din Tîrgoviște, să aibă a o ținea Tot lor­

SIT
dache singur.
Locul caselor, cu pivnița de piatră ce este
lîngă metohul Golgotei din Tîrgoviște, să le
ER
ție toți frații: Drăghici, Șerban, Costandin,
Mihaiu, Mateiu și lordache.
NIV
[Pecetea. |
Drăghici Cantacuzino.
Costandin Cantacuzino.
LU

Șerban Cantacuzino
Mateiu Cantacuzino. lordache Cantacuzino.
RA

Al Ungro-Vlachiei Grigorie adeverez că

este copie întocmai.
NT

Locul caselor din București, ce este la mar­

ginea podului, ai Cilipoului, lîngă mănăstirea
Tîrnova, să-l ție Costandin și lordache.
CE

Asemenea locul din București, de la Aga

Neagu, carele este în fața curții lui Dră
ghici si Șerban, acestea să le ție Mihaiu
I/

și Mateiu.
AS

(Pecetea.]
Drăghici Cantacuzino.
I

Mihaiu Cantacuzino.
CU

Șerban Cantacuzino.
Mateiu Cantacuzino. lordache Cantacuzino.
 Y
— 95 —

AR
Din porunca dumneaei prea-cinstitei și
de bun neam și mie prea-bună stăpînă, jupă-

IBR
neasa Ilinca Postelniceasa, am pus și eu, bă-
trînul, plecat slugă al dumnealor, Stoica

YL
Ludescul Logofăt, puțină osteneală, pînă am
scris această împărțeală asupra coconilor
dumneaei, cu voie și cu știrea tuturor, ca

SIT
să le fie dumnealor neclintită; amin.
1 Septemvrie, anul 717G [1667].

ER
Și am scris aceasta din poruncă, eu Si-
mion Logofăt.
Această copie, cum că este întocmai după
NIV

diată, întărim și noi spre încredințare.

Aprilie 15, 1776.
LU

Toma Crețulescu Mare-Ban. Dimitrie Ra-

coviță Mare-Vistier.—Badea Știrbeiu Mare-
Vornic.—Ioan Mare-Logo făt.—Dimitrie Ra-
RA

coviță Mare-Logofăt. — lanache Văcărescu

Mare-Vistier. — Copie comunicată de d. G.
Gr. Cantacuzino.
NT

XXXV.
CE

7179 (1670-1). Radu Postelnicul Dudescu

dă un zapis surorel sale. Ilinca. — Bibi.
Ac. Rom., 149 XLIV.
I/

XXXVI.
AS

25 Iunie 7180 (1672). «Elina ce am fostu ju­

pi ă|neas[ă| răposatului Costandin Cantacu­
I

zino biv Vel Post.,tnpreun|ă| cu feciorii miei,

CU

Costandin, Mihaiiî. Mateiii, lordache», dă

 Y
— 96 —

AR
un zapis lui Radu Știrbeiu, că i-a vîndut
satul Căcănăul. Pe margine : «Acest zapis,

IBR
dăndu-i-se baniî lui Știrbeaiu, se-au luoat
de la el, și nu iaste nici de o treabă».

YL
Semnează: Elina Post., Costandin C., Mihai
C., Matei C., lordache C., Vintilă Vel Ban,
Neagoe Săcuianul Vel Vornic, Ivașco Vel

SIT
Logofăt, Hriza Vel Vistier, Curuia Vel Pa­
harnic, Radul zeat Urăil Vel Serdar, Radu
Cocorăscul Vel Medelnicer, Vlăcul biv Pa­
ER
harnic, Preda Vel Stolnic, Mateiu Vel Comis,
Golescul, Papa Vel Sluj., Vel Pitar, Matei
NIV
vt. Post. Filipescul, Costandin Paharnic
Brăncoveanul, Pătrașco Vel Căpitan Bucșa-
nul, Dumitrașco Vel Agă, Papa Vistier,
LU

Vintilă Armaș.
LVo :] Acest zapis pentru Căcăneu sud.
Telm., cănd l-au văndut Rad|u|lui Știr­
RA

beaiu, iar apoi l-au răscumpărat jup[ă|neasa

Elina și cu coconii dumneaei, și au luoat
NT

și acest zapis de la el. — Bibi. Ac. Rom ,

157/XLIV.
CE

XXXVII.
Ms to rcapov p.oo olxst'r/sipov ăiaXaji-
I/

pdvst otc 6 âxXajxzpoTaTâc jioo aoOcVTTjc xo-

ptoc xopioc SepPavdc KavTaxooCqvdc Bos-
AS

povăa? rcdaTjc O’rfzpopXa/îac (ioo sxapa-

8<oxs 8to osrcâTia p.s zpaaara, i^ppaȚto-
I

[tsva s£a>6sv p.s ttjv aoOsvTtXTjv too oypa-

CU

718a, Ta OTtoîa syco stc tb Oîtijri [ioo ăia

 Y
— 97 —

AR
<p»ika$tv' oOev £t<; Siqkcmtv s&oxa to zapov
rfl aoToo lxkaji.7rpdT7)Tt.

IBR
q,y7C\(|> cpsopooaploo.
O țiSȚa<; Xo^oOeTT^ t^c Ak^ak’^ ’ExxXtj-

YL
ata<;: ’kodvvTjc x. — Bibi. Ac. Rom., 30/XLV-

XXXVIII.

SIT
12 Octombre 7181 (1672). «Eu Ilina Post, a
răposatului Costandin Post. Catacozino, în-
ER
preună cu feciorii miel Costandin, Mihaiu,
Mateiu, lordache», dă zapis «oamenilor dan
NIV
Bezdead», foști «rumăni».Supt«Mihnea-Vodă,
feciorul lu Alecsandru-Vod[ă]», 7097, «căndu
s’au zidit mănăstirea Vieroșul de boeril de
LU

Golești, cărei au fost din Craiovești și, fiindu

sănge jupăneasa Mariia fata jupăneasii An­
că! de Coiani, muma lui Șărban Păh.,» dă
RA

satul către mănăstire. Stroe se scoală supt

Matei, în 7159, «fiindu titor la acea mă­
NT

năstire de spre jupăneasa lui, Vișa de Go­

lești!]». Dă voie de răscumpărare. Ea face
proces. «Și înnaintea Radulul-Vodă, leatu
CE

7175.» Se decide pentru ea. «Iar, căndu au

1 «Cu această scrisoare scrisă cu însăși mina mea, se
I/

arată că prea-strălucitul mieă Domn, Șerhan Canta-

cuzino Voevod a toată Ungrovlachia, mi-a dat două
AS

sipete cu lucruri, pecetluite pe din afară cu pecetia

lui domnească ; pe care le am acasă la mine, pentru
a le păstra; deci spre dovadă am dat Strălucirii Lui
UI

aceasta. 1680, Februar. Marele-Logofăt a! Maril-Bi-

sericl: Ioan [Cat iofll].»
BC

7
 Y
— 98 —

AR
fost ac[um], în zilile Măriei Sal[e| Domnul

IBR
nostru Grigorie-Vodă, trebuindu-n[i] bani
la nevoia noastră, dat-am voe acestui sat,
ce scrie mai sus, de s’au răscumpărat, cu

YL
moșie cu tot, dereptu bani gata ug. 1200.»
Notă: «Răvaș de porăncial|ă]: să aduc|ă|
bani al dumneaei Domnii Uincăi, Iul. 7 dn.

SIT
văl 7180. Răvaș de datul banilor ti. 236, Sept.
1 dn., 1. 7181». — Bibi. Ac. Rom., 1/XLV.

ER
XXXIX.
13 Iunie 7185 (1677). Vînzare către Radu
NIV

Căpitan Dudescul. Semnează Hrizea Vel Vis­

tier, Vintilă salarul ot București și «Preda
LU

părcălab ot Văc[ă]rești». — Bibi. Ac. Rom.,

24/XLV.
RA

XL.
15 Iunie 7185 (1677). Eu Vlaicul, feciorul
NT

popei Baciului den Cămpulungu», dă zapis

«părintelui monah Selevestru, ce-i zicfe] pre
nume mirenescu Stroe Vornicul», pentru o
CE

dealniță la Ștefănești. Marturi lanachie

2. Vist., lorga cojocarul. — Bibi. Ac. Rom.,
243/XXIX.
I/
AS

XLI.
22 Maiu 7187 (1679). yînzare la Pieptea
UI

«Mării Sale Doamnei Marii». Semnează: Teo-

dosie Mitropolit, Badea Vel Vornic, Radu Cre-
BC
 Y
— 99 —

AR
țulescu, Logofăt, Hrizea Vel Vistier, «Curua
V1 Cluci», Barbul Vel Spătar, Costandin

IBR
Brîncoveanu Vel Agă, Șărban vtori Logofăt,
Mihai Drosul Vel Jicniciar, Tudur Vel Șe-
trar, — Annas. — Bibi. Ac. Rom., 182/LXXV.

YL
XLII.

SIT
23 Main 7187 (1679). Gligorie Șâtrariul dă
un zapis lui «Hrize Vel Vist.», pentru moșia
Pintea (Teleorman). Semnează și «Vlăcul
ER
biv Vornic» și un slujitor. — Bibi. Ac. Rom.,
181/LXXV.
NIV

XLIII.
9 August 7187(1679). «Badea Băl|ă|ceanul
LU

Vel Dvornic i Radul Creț|u|lescul Vel Logo­

făt i Hrizea Vel Vistier i Costandin Brănco-
veanul Vel Agă, ispravnicii Scaunului Bu­
RA

ci ujreștilor», dau ordin unul Vtori Portar

pentru a aduna «meșterii dup|ă| apa Dămbo-
NT

viții, și din sus și din jos», spre a vedea

morile lui Radu Căpitan Dudescu și ale
CE

mănăstirii Radulul-Vodâ. Semnăturile lor.—

Bibi. Ac. Rom.
I/

XLIV.
Căpt. Radul za Vist, și Roao iuzbaș ot
AS

Elhov, din zupisul cari sănteț dator|I|, banflj,

să daț la noi din haracl și din birul oștii,
UI

să daț la Mustaf[ă| Celibî Boșneagu), pentru

BC
 Y
100 —

AR
'4 blani de samur ce i s’au luat, tl 385(385);

IBR
și răvașul va fi de seam[ă]. — Ghen. 14, K
7188.
Hrizea Vel Vor.

YL
[Vo :] I Dintr’acestea s’au dat la Mustafâ
Boșneag tl 251.
| Apoi socoteli de bani primiți de la Neacșa

SIT
Dudeasca.] — Bibi. Ac. Rom., 29/XLI.

XLV.
ER
21 Maiu7188(1680). «Jup[a]neaas[a] Neacșa,
a răpăusatului Radului Căp[i]taanului Dudes-
NIV

cul, denpreună cu coconii miei, anum[e] Radu

i Gheorghie», dă zapis lui Duca starostele
LU

pentru un împrumut. Zălog: «9 prăv[ă]lii de

aici den București, cu locul lor, pănă la
gardul Mătușă! Neagăi». Martur Radul Log.
RA

— Ei trei pun degetele. — Bibi. Ac. Rom.,

33/XLV.
NT

XLVI.
4 Novembre 7188 (1680). Fiul unui preot din
CE

Cîmpulung dă lui Matei Comis, nepotul

lui Stroe, o moșie la Ștefănești. — Bibi. Ac.
Rom., 241/XXiX.
I/

XLVII J.
AS

Eoțiezr] xat y ptoiaoTaTs sv ap/oot xoptcp

xopfcp KooTavrjjvs KaTaxoofive tiiya aroX-
UI

1 «Nobile și mult-priinciosule între boieri, Mare-

Stolnice, la Domnia Ta cu îngrijire și supunere, după
BC
 Y
— 101 —

AR
vixtp, T7]v a^OevTijav inpifos y^X oookcxoc;

IBR
T7]V țJJTpSTCODOa TZpOOXDVto.
Asv skvjtpa to or/vov vd ttjv rcipdCo xai
vd ttjv svo/ko* 8ta to dmov ttjv zapaxako

YL
ex 6d6oo<; xapSlac va |ilv 6ap7]6r vf]v syOe^
l'ka(3a TVjjudv ttjc Țpdți’ia xai, dvaȚvdaac, £7-
vdpcoa Ta ȚeȚpațiâva, xai ekaoa yapâv 'f ave-

SIT
pdvovTd^ p.on ttjv xakvjv Tijs vjlav xai 8id
tov XarCfj Mr/dkv] tîJ evspȚiOc xai rcpârcc
vd r/Tto :
ER
oivSpopAv tt;c xai xakoaivi ttj;
vjve aaerpov xai Oopo to zoc 8tjvi|18 a$ioc
vd so'/apnTt^o, »i’T= vd dvT^țiitpo ttJkots
NIV
dzoTdaiv xakoaivTjv xai 01v8p0p.1v, p.6vov za-
paxako tov STrobpdvTjov 6sov vd rZ ^ to dvTTj-
LU

cuviință, mă închin. Adesea n’am lipsit să te încerc

și să te supăr, pentru care te rog din adîncul inimii
RA

să nu fii supărat; ieri am primit cinstita-țl scrisoare

și, cetind-o, am aflat cele scrise și m’am bucurat, în-
fățișîndu-ml buna-țl sănătate ; și pentru Hagi-Mihail
[Cantacuzino], ce face, și ce trebuie să mal spun? Aju­
NT

torul dumitale și bunătatea dumitale sînt fără de

margenl, și caut cum pot fi vrednic a-țl mulțămi: nici
nil sînt în stare a răspunde cu ceva la atîta bunătate
CE

și ajutoare: numai mă rog la Dumnezei din cer să-ți

răsplătească în împărăția Cerului. Și, la sfîrșit, Dom­
nul Dumnezeii să te păzească și să dea mulțl ani prea-
I/

strălucitulul Domn, domnul Șerban, pe tronul săă,

în pace, sănătate și fericire, și Domniei Tale; amin.
AS

1682, Mart 26, Veneția.

Al Domniei Tale rob supus: Mihu al lui Dimu. Prea­
cinstitului și prea-bunulul între boieri, Marele-Stoi-
I

nic, dumnealui Constantin Cantacuzino, să i se dea

CU

cu sănătate la București.»
 Y
AR
102 —

jiâfpT] etc BaatXvjav too tt]v sTroopdt-

IBR
vtov, xat ’is to tsXoc xoptoc 6 6eoc va ox£irt xat
va zoXvj/povt tov sxXapjrpGTaTOV ao6ăvT7]v
xoptov Ssppcdvov etc TdvOpovov tooIv slp'qv'Jh

YL
Yftav xat eoT^yiav, xat ttjv Eoyevtav ooo*
dpjv.

SIT
1682, MapTTjoo xc\ etc Bevenja.
Tvjc EoȚev/jav ooo Taxvjvo âooXoc My/oc
Atpioo. ER
T(j) T7||itOTaTO xat ‘/ptstjiOTaTO ev ap-
NIV
/ooat {157a GToXvtxo xopup xopkp KooTav-
TTjVO KaTaXOO^VO YflOC SV/LptoO^.
Ele MftODXODp^OTT). — Bibi. Ac. Rom.r
LU

42/XLV.
RA

XLVIII.
Milostio bojiio Io Șerban Voevod, gospo-
NT

din vsoe zemle ungrovlahiscol, vnuc veli-

cago lo Șerban Basarab Voevod. Davat
gospodstvomi sia cniga gospodstvami sfin­
CE

tei și dumnezeeștii mănăstiri ce să chiamă

Mănăstirea de un Lemn, care este sfîntul
hram Nașterea prea-cinstitel și de Dumne­
I/

zeu născătoarei și pururea-fecioară Maria,

AS

și tuturor maicelor călugărițelor, care se vor

aHa lâcuitoare într’acest sfănt locaș, ca să fie
UI

sfintei mănăstiri milă de la Domnia Mea, să

aibă a luare svănta mănăstire în toți anii de
la Clucerii de jigniță, din rănduiala găleții
BC
 Y
— 103 —

AR
ot sud Vâlcea, obroace de grâu de 22 oca.

IBR
Și iar să fie svintei mănăstiri mertic de sare
de la Ocna cea mare, bolovani 50, să aibă
a luare călugărițele această sare pre an, la

YL
vreme cănd vor lua și alte mănăstiri, să
și-o ridice de la gura ocnei, fără de nici o
opreaiă, și să ș’o ducă, să o vănză fără de

SIT
vamă și fără de ghiumruc, și de alte chel-
tueli ce are sarea,—de toate să aibă pace.
Pentru că, ștind Domnia Mea această svăntă
ER
mănăstire fiind despre partea muntelui, la
loc fără de nici o hrană și fură de nici un
NIV
venit, și de multe lipsită, nici alte mill de
la alți pravoslavnici și răposați Domni mai
dinnainte vreme n’au avut, iară, după ce ne-au
LU

dăruit Dumnezeu și pre Domnia Mea cu

Domnia Țurăi-Rumănești, la cinstitul Scau­
nul răposatului moșul Domniei Mele Io Șer­
RA

ban Basarab Voevod, si aducăndu-mi Dom­

nia Mea aminte de această svăntă mănăstire,
NT

de neputința și lipsa ei, cum și de alte

sfinte mănăstiri, între care se plinesc dum-
nezeeștile taine, Domnia Mea m’am milos­
CE

tivit de am făcut această milă și danii care

sânt mai sus scrise, ca să ia sfânta mănăs­
tire în toți anii, să fie sfintei mănăstiri de
I/

întărire, și maicilor călugărițelor de hrană

AS

și de îmbrăcăminte, iară Domniei Mele și

răposatilor părinților și moșilor Domniei
Mele veșnica pomenire. Așișderea rugăm și
UI

pe alți pravoslavnici Domni, cari ar fi în urma

BC
 Y
— 104 —

AR
Domniei Noastre, să înnoiască și să întărească

IBR
această milă a sfintei mănăstiri ca să do­
bândească și Domnia Lui mila de la Domnul
Nostru Isus Hristos, și ajutoriu de la prea­

YL
curata maica Svinției Sale cu ertăciune de
toate păcatele lui; și ca și ale lui mile și
direase să să afle cinstite și în seamă ținute.

SIT
Seje ubo isvedeteli postavilom gospodstvami.
Radu Năsturel Vel Ban, Badea Vel Vornic,
Vladul Cocorăscul Vel Logofăt, Barbul Vel
ER
Vistier, Mihai Cantacozino Vel Spătar, Stoica
Vel Clucer, Ghincea Vel Postelnic, Dumi-
NIV
trașcu Vel Paharnic, Alexandru Vel Stolnic,
Papa Vel Comis. Vel Logofăt napisah, vă
stolni niom (?) u București, mesița Noemvrie
LU

6 dni, ot Adam vă leat 7189.

Io Șerban Voevod.
RA

[Pecetea domnească.]
Vlad Cocorăscul vel Logofăt l.
NT

XLIX.
Eu Elina, fata răposatului Șerban Voevod
CE

și a Doamnii Elina, carea am fost jupăneasă

răposatului Costandin Cantacuzino băiv Vel
Post[elnic], adeverez cu aciastă scrisoare a
I/

mia pentru că, ajungând eu la vărstabătrănea-

AS

ților, cugitat-ain în inima mia cătră prea-

bunul Dumnezeu ca să călătorescu cătră Ie­
I

rusalim, să mă închin acolo sfanțului loc unde

CU

1 Buciumul, I, p. g5i.
 Y
- 105 —

AR
au fost îngropat prea-curatul trup al Sfinții!
Sale, să plăngu mulțimea păcatelor mele, după

IBR
cum au zis: că n’am venit să chiem direpții,
ce păcătoșii spre pocaianie și, iar: cine va
veni cătră mine, nu-1 gonescîî afară. Derept

YL
aceaia Hindu eu gata asupra purcesului, aciiș
am chemat pre toț cei de la inemă a miei

SIT
iubiți coconi, Costandin, i Mihaiu, i Ma-
teiu, i lordache, dăndu-le poruncă și în­
vățătură precum să cade tut[u]ror celor ce
ER
iubescu fiei lor. poruncindu-le a păzi toate
căte sănt scrise aici mai jos: Intăiu, fiei
NIV
mei, să vă îmbrăcaț cu frica lui Dumnezeu
și aceluia unuia să slujiți, și lui să vă în­
chinați, și să iubiț unul pre altul, lăcuind
LU

întru o dragoste frățească, după cum iaste

zis, că: unde vor fi frați adunați în numele
mieu, acolo sănt eu pren mijlocul lor. Și
RA

iar : cine va lăcui în dragoste, în mine va

lăcui și eu într’ănsul; că, unde iaste dragos­
NT

tea, acolo iaste și pacea. Derept aceaia, fiei

miei, să lăcuiți toți împreună, ca cum aț fi
într’un suflet, să nu se dăsparță unul de
CE

altul nici căt, ce să cinstească cel mai mic

pre cel mai mare, cum să cade; așijderea
și cel mai mare să iubească pre cel mai
I/

mic, după cum iaste zis.

AS

Iată acum, ce iaste mai bine și mai fru­

mos decăt a lăcui frații împreună cu pace ?
După aciasta, dragii miei fii, iată că aleg
UI

den mijlocul vostru pre fiiul mieu Costandin,

BC
 Y
— 106 -

AR
supuindu-1 a fi în locul mieu ispravnic, adecă

IBR
să aibă el voe a căuta casa mia, și de toate
satele și moșiile și țiganii miei, veri cate vor
fi, au de moșie, sau de cumpărătoare.numai el

YL
singur să aibă a porunci tuturor căți să vor
afla supt oblastiia casii meale, și să ia seama
pârcălabilor și dă dansul să asculte toți. Așij-

SIT
derea și ce ar fi venitul casii, adecă de la
sate, moșii, țigani, mult-puțin, ce ar fi, el să
strângă și dintr’acel venit să aibă a plăti
ER
datoriile căte au mai rămas, însă ceale făcute
pentru casa noastră, și, plătindu-să, tot ce
NIV
ar mai rămânea, să să strângă tot la un
loc, puindu-se cu socoteală bună până ce aru
da Dumnezeu să mă în vârtej esciî den calea
LU

ce am purces: atunce iar cu socoteală se vor

face toate, precum se cade. Pentru aceastea
toate poruncesc voao, iubiților miei fii
RA

Mihaiu, Mateiu, Iordache,legăndu-vă cu mare

numele lui Dumnezeu, ca de acum înnainte
NT

să aveți a asculta toți de al vostru frate

mai mare Costandin, să-1 cinstiți și să vă
CE

plecați învățăturii lui cei bune, și toate toc-

mealele ce am lăsat asupra lui, să le țineți
cu deadinsul, neîndoițl și nescliimbațl, pre­
I/

cum se cuvine; pentru că fiiu-mieu Costandin,

în urma nevoei carea am tras pren zilele lui
AS

Gligorie-Vodă, strîngîndu-ne toți, care dupre

unde am fostizgoniți, și fiindu-ne casa rămasă
UI

de toate și căzută la mare datorie, atunce

am ales și am pus pre dînsul de aii căutat de
BC
 Y
— 107 —

AR
toate nevoile casii, mai vrătos în zilele Du-

IBR
căi-Vodă, cănd am căzut la a doao nevoe,
încă fiindu Domniia la Cocorăștil dă Grind:
atunce o seamă de coconi au scăpat la Ar­

YL
deal, iară Costandin au rămas aici la mare
grijă, supuindu-se cu toate trebile casii în
tot feliul; de au ținut moșiile și au plătit dato­

SIT
riile; și multă folosință am cunoscut pentru
dînsul,de au slujit casii și fraților lui cu drep­
tate de atunce pănă acum ; așijderea și de
ER
acum înnainte încă l-am pus și l-am lăsat ca
să caute de aceastea de toate, cate scriu aici
NIV
mai sus. Iară, de mi se va tîmpla de la Dum­
nezeii moarte, în calea ce mergu, — carea
iaste de opște tuturor, — atunce voi, acești 4
LU

frați și cu nepoții miei, feciorii lui Drăghici

Spat.,cu mare înțelepciune să vă strângeți toți
la un loc de taină, să aleagițl din oamenii
RA

casii noastre, sau din priiatenii noștri, unul

sau doi, să fie oameni buni și cu frica lui
NT

Dumnezeu, să vă facă împărțeală satelor,

moșiilor, țiganilor; însă 5 părți mari, veri
căte vor fi, multe-puține. însă, osebi den
CE

Scaunul caselor mărginescu, împreună cu Fi-

lipeștii, și cu moșiia și viile de la Băltați, și
I/

de la Călinești, și de la Cucleș, — aceastea

toate să aibă a le ținea numai 4 frați: Cos­
AS

tandin, Mihaiu, Mateiu, lordache: iar 2

frați ce aii fost mai mari: Drăghici i Șer­
UI

ban, să nu aibă nimic treabă acolo; pentru

că, fiind ei mal mari și ajungîndu noi vremi
BC
 Y
- 108 —

AR
bune și norocite, făcutu-le-a soțul mieu câș­

IBR
tig bun, cu care câștig și-au făcut lor os^ebi
sate, moșii, țigani și case de piatră: unul la
Măgureani, altul la Drăgănești. Și, așa Hindu

YL
ei întemeiați de la soțul mieu, socotit-au
dumnealui, cu mine împreună, încădintr’aceia
vreame de i-am osebit dentr’aceaste sate

SIT
ce scriu mai sus, ca să n’aibă ei nimic
treabă, fără numai acești 4 frați, pentru că
ei aii rămas mici și necăutați dă noi, căce
ER
am căzut la vremi greale și nenorocite, supt
multe paterne și nevoi și grele prăzi. Așij-
NIV
derea semnez ca să se știe și pentru partea
fiu-mieu lui ȘerbanVoevod că, ducîndu-lDum-
nezău afi DomnuȚărăi-Romănești,socotit-am
LU

eu singură, ca să nu ție parte pren toate

satele împreună cu ceștealalți, ce am ales
den toate moșiile meale niște sate întregi,
RA

care săntu scrise la altă carte a mia, și li-

am potrivit să fie tocma cu ce i-aru fi ve­
NT

nit partea lui de spre toate satele, să aibă a

le da cocoanelor lui și mie nepoate, zeastre,
CE

să le moștenească iale cu bună pace ; iar în-

tr’alte sate, moșii, să n’aibă treabă. Iar, osebi
de aceaste sate și de scaunul mărginenescu,
I/

căte vor rămînia, să aibă a le ținia mimai

ceialalți 5 frați, precum scrie mai sus. pen­
AS

tru că eu singurfa] așa am tocmit de bună

voia mia, mai vârtos luărdu izvod de la
UI

moașe-mia, răposata jupăneasa Mariia ot

Coiani, care au făcut și au tocmit pren zi-
BC
 Y
— 109 —

AR
lele tătăne-mieii, răposatul Șerban-Vod|ă], și
de la alți bătrîni moși și strămoși ai noștri.

IBR
Iar, pentru țiganii, căți sănt a cash meale,
au de moșie, au de cumpărătoare, să aibă
a să împărți pre 6 frați, tocma unul ca și

YL
altul: să-ș ție fieștecarele a lui parte deplin.
Așijderea, feții mei, vă mai adaog o în­

SIT
vățătură den ceale ce știu că v’au învă­
țat și tatăl vostru și v’au legat cu blestem;
acum dar și eu aceaia urmez, și vă leg supt
ER
blestemul lui Dumnezeu și supt blestemul
mieu cel părintescu, ca să nu vă plecați
NIV
urechile voastre supt ascultarea cuvintelor
jupîneasilor voastre, însă de ceale proaste
și vrăjbitoare, care fac fraților neviață, nici
LU

să se meastece iale în vorba voastră, cănd

veți avea între voi: au pentru moșii, au
pentru alte trebi; ce să-și păzească fiește-
RA

carea treaba ei. Iar, dă veți avea carea

cumva la mijlocul vostru ceva bănuială, ca
niște oameni, iar voi singuri în taină
NT

să vă tocmiți și să vă împăcați; precum

știți că și noi v’ain păzit și v’am ținut pre
CE

toți la un loc neosebiți, așa și voi să în­

găduiți unul altuia, ca nu carea cum-va
să stricați numele cel bun al neamului vos­
I/

tru, și veți cădea în ponosul oamenilor,

AS

luundu pildă de la ceia ce au făcut așa,cum

procopsesc. Acum, fieî miei, după aceastea
toate întărescu și blestem mare, cum, de veți
UI

ținea adastă tocmeală și învățătură ce am

BC
 Y
no —

AR
făcut eu, iar voi să fiți blagosloviți de
Dumnezeu și de noi, și să fiți fericiți și pro­

IBR
copsiți în toate; iar carele nu să va ținia, ce
să va ispiti carea cumva să strice și să calce
aciastă tocmeală a mea. acela să fie bles­

YL
temat de singur Domnul Nostru Isus Hristos,
și de singură Maica Preacista să fie pîrît

SIT
la vreamea judecății, așijderea și de noi; și
să fie de 3 ori procliat și afurisit de 318
sfinți părinți din Nichieia, și să lăcuiască cu
ER
Iuda și Ariia. Și am scris eu bătrânul sluga
dumnealor Stoica Liudescul Log., însă cu
NIV
învățătura bunii stăpânii meale, jupăneasa
Elina, stara Postelniciasa, în satul dumneaei
gor-Mârgineani ot vod. Prah., msța Sep-
LU

tevrie 1 d. Văliat ot sătvorenie mirii 7190.—

După copia contemporană, în colecția d-lul
G. Gr. Cantacuzino și după original, în Bu­
RA

cium^ I, pp. 351, 363. — Cf. Xenopol, IV,

pp. 657-9.
NT

L.
12 Februar 7192 (1684). Pentru un proces
CE

al Neacșăi Dudeasca. Semnează:

Erapoocac... Mavonc... 2t... Nrf/.oo, Prodan
Abagiul. E o judecată de plată. — Bibi.
I/

Ac. Rom., 57/XLIV.

AS

LI.
8 Mart 7192(1684). «Badea Bălăceanul Vel
UI

Vornic, Barbul Bădeanu?Vel Log., Statie Vel

Vistiiar, Costandin Brăncoveanul Vel Spă-
BC
 — Ill -

Y
AR
tar», dau carte lui Radu Postelnic Golescul,
fiul lui Matei Comisul, nepotul lui Stroe

IBR
Vornicul, pentru o moșie în dealul Goleș-
tilor (Muscel). Elina a lui lanachi Vistier
ținuse întăiu pe Radu Postelnic, fiul lui

YL
Stroe. irar/jc —Bibi. Ac. Rom.,
278/XXIX.
LII.

SIT
15 Maitî 7195 (1687). Vînzare de vie către
«Neacșa Dudeasca șă fii-său Răducan».—
Bibi. Ac. Rom., 63/XLV. ER
NIV
LIII.
25 Mart 7196 (1688). Șerban Cantacuzino
pentru Radul Post. Golescul, fiul lui «Mateiu
LU

Comis, nepotul lui Stroe Vornicul», pentru

viile din «dealulu Goleștilor», cumpărate de
la «jupăneasa Elina fata Banului Pavlachie,
RA

de căndu au fostu cu voia boiarinulfui] ei cel

dintâiu, cu Radulu Post.,snă Stroe Vornicul ,
NT

Boieri: Vintilă Corbeanul Ban, Ghincea

Văleanul Vornic, C. Brîncoveanu Logofăt,
CE

lordachie Cantacuzino Spăt., Cărstea Po­

pescul Vist., Alixandru Alexeianul Vel Clucer,
Barbul Urdăreanul Vel Paharnic, Cărstea—
I/

(sic) Vel Post., Diicul Șerbănescul Vel Stol.,

Șârban Pîrvulovici Vel Comis, Bunea vtori
AS

Log., fiul Nicăi biv Vel Sluger. Scrie și

Radul Șufariul, fiul lui Gherghe Șufariul. —
UI

Bibi. Ac. Rom., 103/XL.

BC
 Y
— 112 —

AR
LIV.

IBR
l-iu Maiu 7196 (1688). Constantin-Vodă
cătră «Mihalcea Sluj, ot Căndești». Pentru
jalba Despei Clucereasa ot Căndești privi­

YL
toare la un vad de moară pe Buzău. «Te
scoli tu cu un zapis al măine-ta ca să o
scoți dintr’acel vad.» — Bibi. Ac. Rom.,

SIT
180/LXXL
LV.
ER
Eu, Stefan ieromonahul, adeverez cu a-
ceastă carte a mea, că fericita Doamna Elina
NIV
Postelniceasa, fiind aproape de moarte și
slabă de tot, m’a chemat pre mine de am scris
o carte pentru niște sate, cum să le iea
LU

Măria Sa Vodă, adică din satele Domniei Ei,

care am scris eu cu mina mea, și acea carte
o țin frații Măriei Sale, și mărturie puiu pe
RA

Domnul Nostru Isus Hristos cum că Doamna

cu gura ei m’a învățat să scriu. Iară încă
NT

aproape n’am fost ca să înțeleg ales ce zice,

fără numai domnialui Costandin Spătariul
Brîncoveanul, vorbia cu Domnia Ei și pe
CE

urmă venia la mine și-mi zicea: zice Doamna

să scrii cutare și cutare, și eu, ca un prost,
scriam ceia ce-mi zicea domnialui. Iară,
I/

pentru pecetie, nu putea Domnia Ei să pe­

AS

cetluiască, nici putea să o dea la altul, ci

domnialui Spătariul o au luat și au pecet­
UI

luit. Ci, de vreme ce a aflat Măria Sa Vodă

de acea carte, m’a chemat pre mine și m’a
BC
 Y
— 113 —

AR
pus la greu jurămînt, ca să spuiu cu drep­
tate. Deci eu, văzînd înfricoșatul jurămînt;

IBR
și mai vîrtos văzînd că vine lucrul la scan­
dal și le zic și adeverez cu această carte
că scrisoarea care am făcut, s’a scris pre­

YL
cum adeverez mai sus, cum că domnialui
Spătariul m’au învățat și am scris.
Stefan ieromonahul mărturisesc precum

SIT
scriu mai sus.
LVI.
ER
Către prea-cucernicul, prea-strălucitul,
prea-înțeleptul și prea-seninul nostru stăpîn
NIV
și Domn, domnitor a toată Ungro-Vlachia,
domnul Io Șerban-Vodă, noi cu toții, Sme­
ritele sale slugi, egumenii, proegumenii, sta­
LU

reții și bătrînii cuvioaselor mănăstiri din

Șfîntul Munte Atos, arătăm supusa noastră
închinăciune, dorindu-i toate cele ce sînt
RA

spre bine și mîntuire.

Prea-strălucite stâpîne ! Venerabila scri­
NT

soare trimisă de înnălțimea Ta, prin iero­

monahul Ivirean, primindu-se după umilința
CE

noastră cu închinăciune și evlavie și ca un

lucru trimis de Dumnezeu, am îndreptat
binecuvîntări de mulțâmire și la a tot bu­
I/

nul Dumnezeu și la stâpîna noastră, Năs­

cătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară,
AS

rugîndu ne pentru un așa de călduros rîv-

nitor întru cele dumnezeiești și după Dum­
UI

nezeu sprijlnitoriu și din nou întemeietorii! al

8
BC
 — 114 —

Y
AR
sfintelor noastre mănăstiri, care ni-a fost dă­
ruit în aceste din urmă vremi, și neîncetat

IBR
rugăm pe Domnul Dumnezeu ca prin mijlo­
cirile Maicei Născătoare de Dumnezeu, și ale
tuturor sfinților să se dăruiască Strălucirii

YL
Tale toate bogățiile cerești și pămîntești, ce
se vor dori de ea. Deci, potrivit cu porunca
Strălucirii Tale, am ales dintre noi înnaintea

SIT
soborului tuturor sfintelor mănăstiri pe prea-
cuvioșii proegumeni de față și frații noștri
ER
întru Hristos, adecă pe proegumenul prea-
marei Lavre împărătești, chir Natanail, și
pe proegumenul mănăstirii împărătești â
NIV

Ivirilor, chir Paisie, pe cari-I trimitem Prea-

Strălucirii Tale, împuternicindu-i și noi, în
numele lui Hristos, a se învoi la toate ce­
LU

rerile ce s’ar face de Strălucirea Ta, spre

folosul și regula amînduror părților, îndato-
RA

rindu-ne pentru noi și pentru urmașii noștri

a primi acele cereri într’un chip nestrămu­
tat și veșnic. însă mulțumim și prea mul-
NT

țămim înnaltel și prea-credincioasel tale

Domnii, pentru că ți-a plăcut a te pleca la
CE

smerenia noastră, mihiind și câutînd cu atîta

milostivire și dumnezeiască rîvnă acestesfinte
și sărace mănăstiri din Atos, sau, mal bine,
I/

împăcîndu-te cu Dumnezeu prin a ta pămîn-

AS

tească și bogată milă, prin lucrul dumne­

zeiesc ce cu bun scop ai început și mal bine
ai săvîrșit. Iară binele ce ai făcut cn un scop
UI

încă mai bun, cu voia' lui Dumnezeu ai voit

BC
 — 115 —

Y
AR
a-1 statornici, urmînd după pilda acelor cu­
cernici și de-a-pururea pomeniți împărați și

IBR
domnitori, din ale căror neamuri și moșteni­
tori este și prea-cucernica ta Strălucire și
cu care cu multă evlavie și milostivire bo­

YL
gat au miluit și întărit sfintele aceste mănăs­
tiri; drept care, împreună cu ei, vei dobîndi
veșnica pomenire pe lingă toate mănăstirile,

SIT
și vei fi învrednicit a clironomisi împărăția
Cerurilor, prin mijlocirea Maicei Născătoare

ER
de Dumnezeu, și a tuturor sfinților ; ale căror
rugăciuni să le primească Domnul Dumne­
zeu, dăruind și în viața aceasta Strălucirii
NIV
Tale ani prea mulțl, îndelungați și norociți;
amin.
Egumenii și stareții întru Hristos ai sfin­
LU

telor mănăstiri și metoace ce alcătuiesc prea-

marele sobor al sfîntulul Munte L
RA

LVII.
NT

Prea-strălucite, prea-înnălțate, prea-cucer-

nice, prea-înțelepte și prea-creștine Doamne
si stâpînitor a toată Ungro- Vlachia, Io Șerban
CE

Voevod, prea-milostive și prea-îndurătorule

binefăcător al neamului bine-credincioșilor,
a cărui cucernicie este o moștenire de la stră­
I/

moșii prea-nobili și prea-cinstiți și care

AS

i Traducere oficială de la Ministerul de Externe,

făcută în 1862, după cererea «principelui Constantin
UI

Cantacuzino»; în Huciumul, 1, p. 871.

BC
 Y
— 116 —

AR
ești prea-seninul sprijinitor al robilor tăi jos
iscăliți, ne închinăm cu umilință la a ta mărită

IBR
și vrednică de a fi pizmuită Strălucire, săru-
tîndu-ți poalele veștmintelor tale, noi cu toți,
smeriții robi și binecuvîntătoriităi: egumeni,

YL
proegumeni și stareți ai tuturor sfintelor și ve­
nerabilelor mănăstiri ale acestui Sfînt Munte

SIT
Atos, precum și bătrînil marelui Sobor; che-
mînd Pronia de sus și bunătatea cerească
a întări Prea Strălucirea Ta la al tău prea-
ER
înnalt și prea cinstit Scaun, a-ți dărui zile
îndelungate, bucurie neîncetată și veselie
NIV
din ce în ce mai mare, a-ți păstra mărirea
nebiruită, statornică și veselă, punînd supt
picioarele tale pe tot vrăjmașul și protiv-
LU

nicul, spre întărirea neamului drept-credin-

cioșilor și spre sufleteasca plăcere și stator­
nică odihnă a acestor umili robi ai tăi. De
RA

datoria noastră este, prea-senine și prea-

cucernice stăpîne, a-ți mulțămi cu grăbire și
NT

a te slăvi pentru marile binefaceri ale slă-

vitei Tale înnălțimi, care și în față și în
taină se răspîndesc cu bogăție și îmbiel-
CE

șugare asupra celor săraci și nevoiași, și în

deosebi în sînul acestor nenorocite și vene­
rabile mănăstiri ale Sfîntului Munte, căror
I/

nici în vechime nu li-au lipsit ajutorul și bine­

AS

facerile străluciților și vestiților tăi stră­

moși. însă pe toți aceștia, fie vechi, fie noi,
UI

cari sînt de-a pururea pomeniți ctitori și

după Dumnezeu binefăcătorii mănăstirilor
BC
 Y
— 117 —

AR
noastre, i-ai întrecut, așa zicînd, ca un

IBR
mărgăritar foarte de preț, respectînd în cel
mal mare grad pe mărgăritarul neprețuit,
Domnul Nostru Isus Hristos și pe împără­

YL
teasa întregii lumi, care a născut și neîntre­
rupt mijlocește către Domnul și poate săvîrși
toate cele ce voiește, ca născătoare a Tot-

SIT
puternicului. Și, fiind-că ai chemat mijloci­
rile, și ajutorul și paza aceleia, ca un prea-
cucernic și prea - creștinesc Domn, acea
ER
Preacurată te-a apărat, păzind și întărind
strălucita și cucernica Ta înnălțime. Deci,
NIV
spre recunoștința dumnezeestilor sale danii
și binefaceri, ca un rîvnitor călduros, cu în­
voirea dumnezeeștei sale puteri la planul
LU

cel bun ce l-ai făcut de a sluji un lucru dum­

nezeiesc și priincios și cu conlucrarea puterii
dumnezeiești ți-ai împlinit dorința, săvîrșind
RA

lucrul acela și mai bine; și, cugetînd cu cea

mai mare înțelepciune, 1-ai închinat, după
NT

cuviință, cu ajutorul acelei atotputernice îm­

părătesc, care în adevăr este apărătorul și
CE

îngrijitorul sfintelor și venerabilelor sale mă­

năstiri din acest Munte, pe care le ocrotește
și și-a făcut din el o grădină, unde acei ce
I/

voiesc a trăi după căință scot apele Mîntuiril.

Deci, recunoscînd marele ajutor și binefa­
AS

cerea ei, am slăvit prea-sfîntul său nume; și,

fiindcă din dragostea ei a plăcut și Prea-Stră-
UI

lucirii Tale a săvîrși mila cea mare spre su­

fletească mîntuire, întărind lucrul tău în toată
BC
 Y
— 118 —

AR
întinderea ei, împreună cu acei doi ai noștri,

IBR
cari s’au dus către mărita și înnalta ta Mărire,
ne-am bucurat cu toții din tot sufletul. Au
venit și proegumenii noștri, cari ni-au vestit

YL
de marile tale îndurări și binefaceri, precum
și de întemeiarea venerabilei și sfintei mă­
năstiri, adăugind că, săvîrșindu-se lucrul,

SIT
Prea-Strălucirea Ta ai ales spre îngrijirea lui
pe prea-cuviosul și prea-sfințitul egumen chir
ER
io chir Partenie, care a fost mai înnainte în
sfînta mănăstire a Ivirilor. Aceasta ni-a pri­
cinuit și mai mare bucurie,pentru că-1 cunoaș­
NIV

tem de gospodar credincios și prea destoinic

de a prevedea toate, mai ales fiind deprins cu
orînduiala și cu obiceiurile țerii: alegerea
LU

lui a fost pentru al nostru mai bun folos.

Astăzi îi trimitem și alaiul alcătuit, după
RA

cuviință, din cinstițil ieromonachi, din iero-

diaconi, din prea-cuvioșii bătrîni și din tot
personalul soborului, și rugăm pe înnalta
NT

ta Mărie ca aceștia să fie supt paza aripilor

tale de aur, ca unii ce nu sînt deprinși cu
CE

țara, pentru ca să dobîndești într’un grad

mai întins recunoștința umililor ce iscălesc
mai jos ; iar dreapta a tot puternicului să
I/

păstreze puterea ta nebiruită de vrăjmașii

AS

văzuți și nevăzuți, și să fie anii Prea-Stră-

lucitei tale Măriri mulți, îndelungați și cu
bucurie ; amin.
UI

Egumenii, stareții, proegumenii și alții, ai

sfintelor monăstiri și metoace alcătuind prea-
BC
 Y
— 119 —

AR
marele sobor al sfîntului Munte și robi al

IBR
prea-strălucitei tale Măriri1.

LVIII.

YL
Din testamentul Spătarului lordachi Can-
tacuzino |Cf. Studii șZ doc., V, p. 45, n® 211]:

SIT
f Ce, din ce mi-au fost prilejul, i-am făcut
parteciâ, să ție și ia pre urma mia, nu
mult, ce puțin, din căt mi-au fost prilejul.
ER
I-am dat satul Cucuteni, cu casă cu tot,
carele une părți îm sintu mie danie de la
Moimăscul, iar altele îm sintu mie cumpă­
NIV

rături, depreună cu dănsa; și a treia parte

de Cogești, cu hălășteul cel mari, iară la
Ținutul Cărligăturii; iară osăliște ce-s chiamî
LU

Bălțații, ce s’au luat de la călugării de

Moldoviță, să-s dia înnapoi. Iar, de va tre­
RA

bui ei să să hrăniască, să o ție, și să dia

călugărilor de a dzeacia. Așăjderia și păr­
țile den Băbăciani de la Ținutul Dor|o]hoiu-
NT

lui, căte am cumpărat eu, să fie toate a eb

Așijderia și un rădvan cu 6 cai și o cuhne
CE

cu 4 cai, — care cal îl vor plăcia el, să fie a

ei. Hainele ce i-am făcut, să nu le dodeiască
nime, căte sintu |fe]miești, — să fie toate a
I/

ei. Din odoarî un lanțuh de aur ce i l-am...

făcut a emu și n’am apucat să-1 istovăscu,
AS

să fie a ei, și un inel... gur cu diiamante,

carele i-a plăcia din căte am; o păriachi
UI

i Ibid., p. 379.
BC
 Y
— 120 —

AR
de brățări cu mărgăritare, ce-s făcute la

IBR
Brașău; așăjderia patru șăraguri de măr­
găritar! de cel mare, să-i fie la grumadzi.
Aciaste sintu de la mine, iar deosăbi a ei

YL
niște mărgăritar ce i-au dat mama, ia va
ști, să n’o dodeiască nime; și au avut și de la
tată-său nește mărgăritar mai mănunt, ș’au

SIT
cumpărat un inel de aur, cu zamfir albastru,
în Țara Munteniască, în 80 lei, pre banii ei;
ER
și au cumpărat un inel cu zmarand viarde,
prinsu în unghi, în 35 lei, iară pre banii ei,
și i-au datu mama un inel cu zmarandu viarde,
NIV

și soru-mia Safta o păriache de brățări di

Danțca; și ș’au mai cumpărat trei șăraguri
de mărgăritar mare de la Tălmăcioae, în
LU

80 lei, iar pre banii ei: cu aciaste n’are

nime nici o triabî, că sint a ei. Așijderea
RA

și din bucate să-i facă și ei parte: din vaci

și din oiță, din căte s’or afla, din toate, că
nu-s multe; iar nește stupi ce sint la Sâr­
NT

bești, la Bahnî, săntu a ei. Din argintu să-i

dia 6 piuliți poleite și o năstrapă mare un-
CE

guriască, iar altă ci-a rămănifc, să văndză, și

odoarăle și arginturile, să plătiască dato-
riilfe] datornicilor, — să hie bucuroș bieții
I/

cuconi să-ș ție căte o ocinî și căte o moșie

AS

ci-a rămănia; iar pre dansa să n’o amestece

la nemica. Pentru aciasta mă rog mamii
și Catrinii și lui Vas[i]lJchi, ginere-mieu:
UI

aciaste greutăți ale miale să nevoiț să staț,

să plătit datornicilor din ce să află pre
BC
 Y
— 121 —

AR
urma mia : din odoare să nevoiț, doar le

IBR
vor lua datornicii cu preț. Așijdere mă rog
dumisal|e] Vornicului Gavriliț|ă] și ginere-
mieu lui Vas[i]lie, pentru sîngele lui Dum-

YL
n[ejdzău, să nevoiț dumneavoastră, să-m
scoateț banii cl-am cheltuit la Visterie in
dzilele Mării Sale lui Vodî, care bani i-am

SIT
luat împrumut de la Filip și de pre aiurie cu
dobăndî, și am pus zăloage de am cheltuit
la Visterie, precum ar arăta izvoadele. A-
ER
șijdiria și pentru cătăva rămășiță ci-au
rămas și la unii și la alții, care bani au
NIV
fost orănduiț de la Dumitrașco-Vodî, pre­
cum știe și Ștefan de Visterie: ...izvod la
dansul, și n’au apucat să istovască Măr...
LU

Sale lui Vod[ă], să-ș facăpomanî pentru Dum-

nțejdzău să-ș plă... banii, cine-i datoriu, să
mi să mai iușuriadze casa din robie, să mi
RA

să iușureadze datoriile ; pre Alexandra nime

să nu o dodeiască din casăle ei pănă vor fi
NT

aciaste răscoale, și la toate pamințile miale

să nu lipsască, ce să șadî ori aicia, ori la
Sârbești-, ori unde-I va plăciă, și-s o asculte
CE

țăranii întru tot, ca și cum aș hi eu ; cu-

conil miei să n’o dodeiască, nici altu nime.
Un satu ce mi-au pus Stărcia zălog, anume
I/

Popenil, la Hărlău, giumătaate de satu, să fie

AS

a Stărcil, iar giumătaate de saț dăruescu

Anisii, cucoanil Stărcil, care iaste la dum­
UI

nealui Vornicul Balșu, deosăbl de parte

tătăne-său, ce i s’a vini de la tată-său. A-
BC
 Y
— 122 —

AR
ciasta dau pentru banii miei: pentru fiiul

IBR
mieu Vas[i|lașco, din cat mi-au fost prilejul,
l-am așădzat și l-am îndzăstrat; la altă, să
n’aibă triabî, numai din satele de la Hotin

YL
și de la Soroca, fiindu țara neașădzată, nu
i-am făcutu parte; iar, după ce să va așădza
țara,să-i facă parte și de acolia, dintr’acialia

SIT
sate; iar dintr’alte sate de suptu munte
i-am dat și l-am așădzat; așijdiria casă
ER
n’am apucatu să fac, ci-ain socotit să-i dau
cramel[ej ciale mari de la Cotnari, cu vii
cu tot, cate sin tu acolo într’acel dial; așij-
NIV

dire și nește vii ci-am cumpărat laLăsteni

de la lolășoae, 9 fălci și gium[ă]tate, să fie
Alexandrii. Alta, sintu datori lui Stoian Co­
LU

misului, cumnatului lui Șărban-Vodă, cu

240 de lei de pre nește postav, și sint dator
RA

lui lordachi fratele lui Șărban-Vodă cu 110

lei; care fac peste tot 350 lei, cu banii lui
Stoian. Deci,căndu am fostu în Țara Mun-
NT

teniască, am fostu dat nește blani de sobol

lui Șărban-Vodî; deci o samă de bani mi-au
CE

dat, iar cu acește au rămas Măriia Sa și au

dzis că va plăti acestor... și nu i-au mai
plătit, și-m scrie Măriia Sa să-I... zapisul,
I/

să-m dea bani; pre martor mi-i dumnea...

AS

n’am zapis, că n’am făcut, ci-am avut vo-

roavă numai... guri; ce mă rog pentru
Dumn|e|dzău să plătiaseă acelor boiari.
UI

Alta, pentru nește oi, li-am dat pre măna

lui Hurmuz, căndu răscoalele, patru, sute și
BC
 Y
- 128 —

AR
cindzăci; daca s’au așădzat vriame, au dat

IBR
samă Hurmuz c’aîi rămas numai 170, carele
li-au priimit el de bună voia sa: oaia cate
1 ug., și au datu samă, c’au rămas 40 de

YL
cârlani, însă acestora nu s’aii socotit cate
căt preț va fi; deci dentr’aciasta am luatu
105 lei de la Pisoschii și 70 lei de la Ba-

SIT
șot, și 20 lei mi-au dat Hurmuz, căndu am
pornit pre Ioniț[ă] la Obluciță.
Deci, ce va fi rămas dintr’aciaști bani să-I
ER
dia la Alexandra, că aciaste oi au fostu din
dzestrile $1 și a ei sint banii; de va fi
NIV
mai dat ceva la Ioniț[ă], eu nu știu; el va
ști. Așijderia, i-am dat Alexandrii un inel
de aur cu diiamantu în mijlocu și cu noaî mai
LU

mănunțele înpregiur, și altu inel, cu zamfir

âlbastru, ci-am cumpărat în 35 lei; iar pen­
tru vecinii de Cucutiani, căndu am cumpărat
RA

satul acolo, vecinii n’au fostu, ce i-am adus

de printr’alte sate ale miali; cărei s’au
NT

rășchirata din satu, acmu pentru nevoi; iar,

după ce să va așădza vriamia,să fie volnică
Alexandra să-I ia, să-I duci la urmă; pre
CE

aceia cărei aii fostu, șădzâtorl acolo la

Cucutiani, or hie de pin ce sat or hi. —
Bibi. Ac. Rom., 206/LXXXVI.
I/
AS

LIX.
Theodosie cu mila lui D|u]mn[e]zeu arhie­
UI

piscop i Mitropolit a toată Țara-Rumănească

și exarh peste plaiuri.
BC
 Y
— 124 —

AR
-j-Dat-am cartea Vlădicii! Meale adevărată

IBR
mărturiseală lamăna dumnealor fiilor noștri
celor sufletești, dumnealui Costandin biv
Vel Stol, și fraților dumnealui, Mihai Vl

YL
Spat, i lordachie biv Vel Spăt., feciorii ră­
posatii Doamnii Ilincăi, și nepotului dum­

SIT
nealor Tomii feciorul Agăi lui Matei, pentru
ca să-s știe că încă mai denainte vreame,
în viața dumneaei Doamnii Ilincăi, trăind
ER
într'o casă și la un loc cu feciorii dum­
neaei acești! 4, cari se-a zis mai sus, fiind
aceștea cei mai mici, fiind dumneaei stă­
NIV

până a toată casa, stăpânind toate casele

și moșiile și toț țiganii, fiind ale dumneaei
LU

moșii de baștină de la părinți și de la noi,

de la strămoș, deci pururea și în toată
vreamea, în viața dumneaei, ca cătră un du­
RA

hovnic și cu mila lui Dumnezeu Mitropolit

ce ni-arn aflat Țărăl-Rumănești, spuindu-ne
de toate pe amăruntul, pentru toate pati­
NT

mile casii dumneaei, ce s’au întâmplat, și

la bine și la rău: întâi dară zicând, că după
CE

moartea răposatului soțului dumneaei, Cos­

tandin Cantacuzind biv Vel Post, când au
fost în zilele Radului-Vod[ă] Leon, pre acea
I/

vreame ducăndu-să fiiu-său Costandin la

AS

Vinețiia, pentru învățătura cărții și fiind

Mihai și Matei și lordachie coconi mici,
UI

iar feciorii dumneaei cel‘mai mari, Dră-

ghici Spătariul i Șârban-Vod|ă|, atunce fiind
Drăghici Spătar-Mare și Șărban-Vod|ă] Post.
BC
 Y
— 125 —

AR
Mare, și fiind însurat de multă vreame, a-
vănd și coconi și eșind den casa părinților,

IBR
încă mai denainte vreame au fost făcut
împărțeală, de au împărțit satele și moșiile
și toț Țiganii, făcând părți pe 6 fraț, însă

YL
afară den Scaunul mărginenescu, împreună
cu Filipeștii și cu viile de la Bălțaț și de

SIT
la Călinești, și cu CleșiT: într’aceastia nu s’au
amestecat, știind că sănt lăsate celoralalți
4 fraț mai mici ce să zic mai sus, încă mai
ER
denainte vreame, în viața părintelui dum­
nealor Costandin Post., cu care câștiguri ș’au
făcut sate,moșii, Țigani,și casede piatră,uuul
NIV

la Mâgureani și altul la DrăgăneștI, și altele

multe, tocma ca și casa dumnealor ; iar Qeștia
LU

4 fraț fiind mai mici și ajungând vremi

greale, supt multe patime și nevoi și greaie
prăzi, cu atâta li-au ales, să ție osebit de
RA

cătră cei 2 fraț mal mari; iar cealialalte,

multe, puține, câte s’au aflat, li-au împărțit
pe 6 fraț; și pe acealia împărțeale făcuse
NT

dumnealor și catastișe; iar n’au stăpânit nici

odată nimic, ce tot pe seama dumneaei aii
CE

fost, de le stăpăniia, cum li-au stăpânit. Deci,

când au fost în zilele lui Gligorie-Vod[ă|,
când au venit Domn aici în țară, la a dooa
I/

Domnie, fiind cu mare vrăjmășie asupra

AS

Casii dumneaei, ca și mal denainte vreame,

ca să o sărăcească, dănd pricina tot pentru
Șerban-Vodă, fiiul dumneaei, apucănd-o cu
UI

mare strănsoare, prădatu-i-au casa dumneaei

BC
 Y
— 126 —

AR
cu multă sumă de bani, vănzănd den sate,
den moșii, den Țigani, și au răscumpărat

IBR
multi rumănl, de au dat la acea pradă. Și
au rămas înpărțeala cea de’ntăi să nu fie
întru nimic, căzând casa dumneaei la pradă

YL
și la mare datorie, rămăind asupra dum­
neaei Doamnii llincăi, precum va chivernisi

SIT
dumneaei, ați în viață, au la moarte, să
facă altă împărțeală feciorilor, fiind satele
și moșiile ale dumneaei, de la părinți și de
ER
la moș de la strămoș. însă dumneaei Doamna
Ilinca, fiind încă mai denainte vreame de
NIV
demult făgăduită lui Dumnezeu, avănd bun
găndu gătindu-să a mearge la sfântul Ie­
rusalim ca să se închine dătătoriului de
LU

viață Sfântului Mormânt a Domnului și

Dumnezeului nostru Isus Hristos; și, fiind
dumneaei bătrână și slabă și călătoriia de­
RA

parte, temăndu-se de moarte și de multe

primejdii, încă pănă a nu purceade în cale,
NT

tocmindu-ș și așezându-ș toate lucrurile casii

dumneaei, denaintea a tot neamul dumneaei,
chiemănd și pre Vlădiciia Mea și pre duhov­
CE

nicul dumneaei popa Ștefan egumenul de

la Arhimandritul, mărturisind înnaintea noas­
tră pentru partea lui Șerban-Vod[â] fecio­
I/

rul dumneaei cum, deaca vreame ce au ajuns

AS

și la Domnie, nu-1 va putea face părtaș cu

ceialalțl frați, ca să aityâ parte pen toate
I

satele și ocinele, căci iată Domnii acești!

CU

țăr[I], cu răul obiciaiu ce s’au făcut, deaca

 Y
— 127 —

AR
lipsescu den Domnie, să lipsescu den țară și
de moșiile lor, și nu numai el, ce încă și

IBR
feciorii lor, care sănt feți, și care Domn
vine în urma Iul, caută partea domnească
să o stăpânească,—arătăndu-ne dumneaei so­

YL
coteala cea de folos și pilde ce au lucrat
și Domnii cei bătrâni, care au fost iară de

SIT
neamul dumneaei: Neagoe Vod[ă] Băsărab
și răposatul Șerban-Vod[ă] cel bătrân, pă­
rintele dumneaei, și alții, fiind Domni pă­
ER
mântean! și știind rănduialele țărăi aceștiia
la ce să află mai pe urmă, cu căt dară acei
răposaț Domni bătrâni satele și moșiile lor
NIV

ceale de baștină, au chivernisit de li-au dat

neamului lor, cu așezată tocmire, de li-au
stăpânit, și alți Domni nu s’au amestecat,
LU

cu atăta dară și dumneaei Doamna Ilinca,

măcar că să mărturisiia dumneai de mai
RA

zicea cu suspini, și multe lacrăme vărsând,

înnaintea Vlădiciei noastre, că nici o drep­
tate n’ar avea fiiul dumneaei Șerban-Vodfă]
NT

să iâ parte cu ceialalțl fraț, știind dumneaei

și toată țara că mare pricină a prăzii și a
CE

sărăciei Casil dumneaei, ce s’au făcut de

Gligorie-Vod|ă|. aii fost fiiu-său Șerban-
Vod[â|, și pentru pizma lui au făcut acea
I/

nevoe Casii dumneaei, iară încăș, ca o maică

AS

cu milă, neîndurăndu-să, mal vârtos pentru

nepoatele dumneaei, featele lui Șerban-
Vod|â|, au făcut socoteală, den moșiile dum­
UI

neaei de au făcut parte și fiiu-săă lui Șer-

BC
 Y
— 128 —

AR
ban-Vod[ă], mai mult ca sâ-1 fie pentru
zeastre, să-ș dea featelor, nepoatelor dum­

IBR
neaei, alegând parte potrivită den sate, den
moșii, den Țigani, ca și celoralalți feciori,—
doară și mai mult, pentru aceaia ca să nu

YL
aibă amestecătură pen toate satele și ocinele
cu ceialalți fraț. Care aceastia toate cu în­
vățătura dumneaei s’au făcut diată, cu slova

SIT
Stoică! Log. cel Bătrîn Ludescul, sluga cea
credincioasă a Casii dumnealor den copi-
ER
lăriia lui, cu legătură și cu mare blestem.
| Pentru] care diiată și Vlădiciia Mea, îm­
preună cu duhovnicul popa Stefan, egume­
NIV

nul de la Arhimandritul și cu neamul dum­

neaei am iscălit și săntem mărturii. Deci,
mergând dumneaei Doamna Ilinca la sfân­
LU

tul Ierusalim și aducăndu-o Dumnezeu cu

bine și cu sănătate la casa și la feciorii
RA

dumneaei, dupre aceaia întămplăndu-i-să

dumneaei boala cea grea de moarte, de a-ș
datoriia cea de obște, și fiind dumneaei în
NT

mintea cea bună, cu limbă și în toată firia,

iară au chiemat pre Vlădiciia Mea, și fiind
CE

și popa Stefan duhovnicul dumneaei și tot

neamul dumneaei: întâi Măriia Sa Domnu
nostru Io Costandin Voevod, nepotul dum­
I/

neaei, și dumnealui Vintilă Vel Ban, ginerii] e |

AS

dumneaei, și featele dumneaei ceale mari,

jupăneasa Marica Log|o]feteasa și dumneaei
jupăneasa Stanca Brăncoveanca și dumneaei
UI

jupăneasa Ilinca Băneasa, și alții toț den

BC
 Y
— 129 —

AR
rodul dumneaei, cu mărturiseală înnaintea

IBR
VlădicieiMeale și înnaintea duhovnicului po­
pe! Ștefan și a neamului dumneaei, tuturor
care era acolo de față, întemeiatu-ș’au dum­

YL
neaei diiata ce iaste mai sus scrisă, care au fă­
cut la măna feciorilor dumneaei celor 4 mai
mici, cănd au fost purcegătoare la Ierusalim,

SIT
și acum, la moarte, tot pe acea socoteală au lă­
sat să stea așezată și neclătită în veaci, făcând

ER
dumneaei la moarte și altă scrisoare pentru
partia Aiului dumneaei Șerban-Vodă,alegând
parte potrivită ca și celoralalți feciori, precum
NIV
s’au zis mai sus, iar, după moartea răposatei
Doamniillincăi,sculatu-s’au răposatulȘărban-
Vodă, feciorul dumneaei, asupra fraților cu
LU

groază, cerând de la dumnealor catastișele de

împărțeală, care era la măna maicii dumnea­
RA

lor, ce-ș făcuse în zilele Radului-Vod[ă] Leon,

și mai vârtos cerând diiatele maicii sale, care
au făcut cănd vrea să meargă la Ierusalim și
NT

care făcuse la moarte, și i-au apucat cu strân-

soare și cu mare laudă, că, nedăndu-le, le va
CE

face mare rău, și dumnealor, și oamenilor ca­

selor dumnealor, ales Stoicăl Log. celui Bă­
trân, zicând că cu rea moarte va să-1 omoarea,
I/

și dumnealor și alalți, tot vor petreace mare

nevoe, de nu să vor da scrisorile acealia cum
AS

le ceria, Aind silnic și putiarnic; și, neavănd

cum face în alt chip, au dat dumnealor toate
UI

catastișele și diiatele, precum au pohtit, și a-

tunce, hind VlădiciiaMea la opreală și întăm-
BC

9
 Y
— 130 —

AR
plăndu-se Dosoftei patriarhul de la Ierusalim
aici în București, au trimis pre nepotu-său, ar-

IBR
hidiaconul lui, Hrisanth,cu un izvod, zicăndu-
mi să fac o scrisoare la Șerban-Vod[ă], după
cum m’au învățat, că, de nu o voiu face așa, să

YL
scapă, nu numai cu alte ocăr[i] și pedepse mă
va pedepsi, ce tocma și moarte să va ispiti

SIT
a-m|i] face. Deci, fiind lanevoe și la scârbă ca
aceia, am făcut dupreizvodul acela; care scri­
soare, cănd s’ar afla vre-odată la cineva de
ER
spre partea lui Șerban-Vod[ă|, ca să-ș facă
vre-o îndreptare cu dânsa împotriva fraților,
NIV
acea scrisoare să nu să ție nici într’o seamă,
că de mare nevoeși de frică am făcut, precum
au pohtit,cum știe adevărul Dumnezeu știuto-
U

riul tuturor. Care tocmeale șiașezămănturi ce

au lăsat cu învățătura și cu diiata dumneaei
AL

Domnii Ilincăi nu iaste nici poate cu drepta­

te a o strica nimenilea, nici Domnii, nici pa­
R

triarhii, nici altu arhiereu, pentru că singur

Vlădiciia Meamărturisescu de toate aceastia,
NT

că li-am auzit den gura dumneaei Doamnii

Ilincăi, ci cum că de mult și la toate nă-
CE

păstuiaște casa dumneaei și pe frații cești

mai mici, încă mai de nainte vreame, și de
multă vreame în viață și în sănătatia dum­
I/

neaei, vărsând multe lacrămi, să jeluia în-

AS

naintea Vlădiciei Noastre și, și la vreame

de moartea dumneaei tot aceastia zicăndu-le
și înnaintea noastră, și înnaintea altora
UI

multora. Și așa și Vlădiciia Noastră rnărtu-

risescu înnaintia veaciniculru și nefățarni-
BC
 Y
— 131 —

AR
cuini Dumnezeu, că sănt toate adevărate.

IBR
Drept aceaia dară dăm adastă carte de
bună și adevărată mărturiseala Vlădiciei
Meale, la mana dumnealor acestor 4 frați

YL
care să zic mai sus, ca să fie de credință
și de adeverință înnaintea tuturor unde să
va arăta aciastă scrisoare a noastră, intă-

SIT
rindu-o cu iscălitura și cu pecetia noastră,
ca să se crează. Și am scris eu, Nicola Log
ot Mitropolie. Vlădica Teodosie.
ER
[Pecetea.]
NIV

LX.
f Eu popa Stefan egumenul de la sta mă­
năstire Arhiemandritul, unde să prăznuiaște
U

hramul snților vărhovnici Apostoli Sti Petru

AL

i Pavăl, cară m’amu aflat duhovnicul răpo­

satei Doamnii Ilincăi, fata răposatului Șăr-
ban-Vodă cel bătrăn, dat-am aciasta a mea
R

scrisoare la mana fiilor noștri celor sufle­

NT

tești Costandin Stolnicul și fraților dum­

nealui Mihai Spăt. i lordache Spat., Canta-
CE

cuzinii, și nepotului dumnealor Tomei, fe­

ciorul răposatului Matei Agăî, feciorii ră­
posatului Costandin Cantacuzind biv Vel
I/

Post., așijderea și nepoților domnealor, Păr-

vului Stolnicul i Șărban Căpt., feciorii ră­
AS

posatului Drăghici Spăt. Cantacuzind, fra­

telui celui mai mare den toți, ca să fie
UI

aciastă scrisoare a mea de mare mărturi-

seal|ă] pentru că, aflăndum[ă| duhovnic
BC
 Y
— 182

AR
răposatii Doamnil Ilincăi, maică! domnealor,

IBR
în viața domneaei, și la sănătate și la boalfăj,
păn la pristăvirea domneaei cea de moarte,
păntru ca să să știe că, ajungăndu feciorul

YL
dumneaei la Domnie, Șărban-Vodă Canta-
cuzino, și în zilele Domniei lui, gătindu-să
Doamna Ilinca, maica domnealor, a călători

SIT
la Sntul Ierusalim ca să să închine sntu-
lui și dătătoriului de viaț|ă] Mormântul
ER
Domnului și Măntuitoriului nostru lisus Hris­
tos, fiind făgăduită încă mai denainte vreame
de demultu, de căndu trăia înpreună cu so­
NIV

țul dumneaei răposatul Costandin Post.;

deci, fiindu călătorie departe, temăndu-se
domneaei de multe primejdii, mal vârtos
LU

de moarte, fiind bătrănă, tocmitu-ș’au și ș’aîî

așăzat toată casa domneaei, ca să nu fie
nici o bănuialfă] den fraț după moartea
RA

domneaei,— chemăndu pre Sfinția Sa părin­

tele ] Vlăd[i]ca Theodosie, Mitropolitul Ț[ă]-
NT

răi-Rumănești, aflăndu-mă și Duhovniciia

Mea și alții din neamul domneaei de faț[ă]
CE

făcând diiată cu mare blestem, care s’au

cetit dinaintea noastră, a tuturor căț eram
acolo, ș’am iscălit ca niște mărturii ce ne-am
I/

aflat adevărate și, dup[âj ce au făcut dom­

neaei călătoriia aciasta, aducăndu-o iar
AS

Dumnezeu la casa sa și la feciorii domneaei,

și fiindu stăpână a toată casa, cum și mai
UI

nainte vream|e], au stăpânit toate satele

și ocinile și Țiganii, fiind ale domneaei de
BC
 Y
AR
— 133 —

la părinți și de la moș, de la strămoș. Deci,

IBR
ajungăndu-o pre răposata Doamnă Ilinca
boala cea grea de moarte, care iaste tutu­
rora de obște, a ne da fieștecare datoriia

YL
dupre lumea aciasta, și fiind domneaei în
toată firea, cu limbă năsmintită, în mințile

SIT
ceale bune și ’nțeleapte, care le-au avut
den tinereațe pănă la bătrăneațe, chemat-au
iarăș pre Sfinția Sa părintele Theodosie Mi­
ER
tropolitul, fiind și Duhovniciia Mea de față,
și aflăndu-se la slăbiciunea domneaei cea
NIV
de moarte și featele-i și feciorii și ginerii
și nepoții și toată rudeniia domneaei, cu
mărturiseala domneaei înnaintea noastră a
LU

tuturora. întămăiatu-ș’au diiata, care făcuse

mal nainte vreame la purcesul sntulul Ie­
rusalim, lăsănd tot pre acea socoteal[ă| să
RA

stea așăzată, și neclătită în veaci, și făcăndu

ș’altă scrisoare, la moartea domneaei, iar
cu legătură și cu mare blestem, pentru par­
NT

tea lui Șărban-Vod|ă], feciorul domneaei.

alegăndu-i parte osebită și potrivită ca și
CE

a celoralalți fraț, ca să-ș dea zeastre fea-

telor, nepoatelor domneaei; măcaru că să
mărturisiia domneaei cu lacrăme, zăcăndu
I/

și mai nainte în viață, și acum la moarte,

AS

zicănd că mare strănbătate au feciorii dom­

neaei cel mai mici, de cătră fiiu-său Șărban-
Vod[ă|, fratel[e] lor cel mal mare, — că nu
UI

iaste cu nici o cale și cu nici o dreptate,

ca să ia parte den casa domneaei, ameste-
BC
 Y
134 -

AR
căndu-se a-ș luoa parte în multe moșii și

IBR
ocine cu alalți, căci că, fiindu eșit din casa
părinților de multă vreame, întemeiat de
părinți-ș cu de toate încă dăn boeriia lui,

YL
și mai cu puteare de cum iaste toată casa
domneaei, și acum, ajungăndu și la Domnie,

SIT
la mai mare puteare; și mai mărturisii»
domneaei de zicea suspinând cu lacreme
că și sărăcii» și prada casai domneaei, ce
ER
s’au prădat la Gligorie-Vodă și ’ncliisorile,
și multă groază, și greale patime aii tras frații
lui acești mai mici atuncea, fiind toată pri­
NIV

cina pentru fiiu-său Șărban-Vodă ; precum

și Gligorie-Vodă singur cu gura lui au zis
înnaintea multora și cu scrisori au arătat
U

că pentru Șărban, fratele lor, pătimia ei

AL

acealea. Iar încăș, ca o maică cu milă, nu

s’au uitat la acealea, mai multu pentru ne­
R

poatele] domneaei, featel|e] fiiu-său lui

Șărban-Vod[â|, ca să le înzestieaze; ce au
NT

făcut și fiiu-său lui Șărban-Vodfă] parte

potrivită, din sate și din moșii, alegăndu-se
CE

cu partea lui osibită de către toț frații, ca

să nu aibă amestecătură pen sate și ocini
cu alalți frați, de vreame ce au ajunsu și
I/

la Domnie, știindu domneaei și răul obiceai

AS

acești! țâră că, deaca să lipsescu Domnii

den Domnie, să lipsescu și de țară și de
moșiile lor, încă și feciorii lor să lipsescu,
UI

carii săntu feț'; și care vjne Domnu caută

partea domnească să o stăpânească, — măcar
BC
 Y
AR
- 135 —

că domneael au făcut mare socoteaal|ă| de-ii

IBR
dat parte lui Șărban-Vodă ca să-ș dea
zeastre fetelor Domnii lui, precum și alți
Domnî pămănteani, dăn neamul domneael,

YL
cu înțelepciune și cu chiverniseaală ca a-
ciasta au dat moșiile lor featelor și neamu­

SIT
lui lor de au stăpânit. Deci cu buna așăzare
și tocmirea domneael au așezat toate, chi-
vernisindu-le mai multu, ca, dupre moartea
ER
dumneaei, ca să nu-i pizmuiască și să-i za-
vistuiască fratele lor cel mai mare, Șărban-
NIV
Vodă, și ca să trăiască cu dragoste frățească,
și fieștecare să ție cui ce-au lăsat. La care
diiată ci-au făcut, și, mai pă urmă, la moar­
U

tea domneael, ne-am aflat mărturie. Iar după

moartea răposatei Doamnii llincăi, rădi-
AL

catu-s’au Șărban-Vodă asupra fraților acestor

mai mici cu mare vrajbă și cu rea manie,
R

nevrăndu să lase după tocmirea și așăzarea

NT

Doamnii llincăi, maicii sale, și far de nici

o judecată sau pravilă creștinească, ci nu­
mai în putearea sa, ca unul ce stăpăniia
CE

atunce pe toț, le-au luoat de la frații aman-

doao diiatile, cu mare silă : și care făcuse
în viață la purcesul sntului Ierusalim, și
I/

care aii făcut și la moarte, amestecăndu-se

AS

în sate și în moșii, unde au vrut și aii

• pohtit, și, avăndu și pre Duhovniciia Mea
UI

manie și rea pizmă, căci m’aii aflat măr­

turie la amăndoao diiatele, lăudăndu-se câ,
de nu-i voi face o scrisoare de la mâna
BC
 Y
AR
— 136 —

IBR
mea după izvodul ce-m va trimite, ca să nu
fie aceale diiate întru nimic, nu va căuta,
nici să va uita căci i-am fostu duhovnic și

YL
Domnii Lui, ci tocma și cu ocna mă va pe­
depsi. Deci, teinăndu-mă de urgie și de silă
năprasnică, ca să nu încăpu la vre-o pe­

SIT
deapsă, după izvodul ce au trimis, i-amu
făcut scrisoare precum au vrut și au pohtit;
care scrisoare a mea căndu s’ar ivi vre-o
ER
dată la vreunii de-ai lui Șărban-Vodă, ca
să-ș facă cu dînsa vre-o îndreptare, acea
NIV

scrisoare să nu să ție nici întru o seaamă,

că de mare nevoe și de groaz[ă] o am făcut,
precumu mărturisescu și înnaintea lui Dum­
U

nezeu văzătoriul tuturor și înnaintea oame­

nilor lumii aceștiia, cum mărturisescu și
AL

adevărul și dreptatea care iaste într’amăn-

doao diiatele răposatii Doamnii Ilincăi unde
R

ne aflămu iscăliți împreună cu Sfințiia Sa

NT

părintel[e| Vlădica Theodosie Mitropolitul

și cu alții dăn neamul dumneaei, cum că
CE

aceale diiate săntu dreapte și adevărate,

cu învățătura maicii sale, tocmite și așă-
zate părinteaște, și mai înnainte în viață
I/

și la vreamea morții; care diiate ale dom-

neaei nu să pot strica, nici de patriiarșl,
AS

nici de Mitropoliți, nici de alți arhirei, nici

de Domni drepți, nici de nimeni. Pre care
UI

diiate iar mărturisescu că de mare nevoe

și rea groază o am făcut, iar adevărul și
BC

dreptatea iaste precum și mai sus am măr-

 Y
AR
— 137 —

turisitu: cu diiatele ce au dat Doamna Ilinca

IBR
fiilor domneael celor mai mici sunt adevă­
rate și drăpte, că aflăndu-mă duhovnic ră­
posați! Doamni! Ilincăi, și la săn[ă]tate și

YL
la boală, tocina pănă la clasul cel de apoi,
de pristăvire, aceastea toate cu amăruntul

SIT
carele mărturisescuDuhovniciia Mea, le-amu
auzit den rostul domneaei; deci dară, pentru
mai adevărată credință, amu întărit mărtu­
ER
risea] [a] Doamnei Ilincăi, maica dumnealor,
cu pecetea și cu iscălitura Duhovnicii Meale,
NIV

ca-s crează. Pecete: Srscpavoo tepou.ovd/oo

Ni.
-j- Ștefan iermonah ot Arhimandrit.
LU

LXI.
RA

Dosoftei patriarh de Ierusalim și a toată

Pălestina.
NT

[Pecetea.]
| Smerenia Noastră arată prin cea de
CE

față scrisoare a noastră patriarhicească că.

aflîndu-ne noi în Tara-Rumînească prin
anul de la Mîntuire 1680, răposata Doamnă
I/

Elina, soția răposatului Postelnic Costandin

AS

Cantacuzinul, s’a rugat de noi adesea pen­

tru această pricină : voia să împartă răpo­
UI

sata, și după părerea ei chiar, și după în­

demnul răposatului ei soț, dar și cu învoi­
rea fiilor ei, tot ce avea în casa ei, cele
BC
 Y
AR
— 138 —

mișcătoare și cele nemișcătoare, la cei șese

IBR
fii ai ei : Drăghici, Șerban, Costandin, Mi­
hai, Matei și lordachi, dar pe urmă, de
oare ce s’au întîmplat două lucruri : întăiu

YL
că, domnind Grigore Voevod, i-a vînat (sic)
casa ei toată, căci pe unii din feciorii ei

SIT
i-a închis și i-a chinuit (sSaadvtos), iar pe alții
i-a gonit, și pe alții i-a făcut surgun și, pe
lîngă acestea, a luat atîtea pungi de bani;
ER
care nevoia aceia mare a mișcat-o și a dat
și ea ce-și mai avea ale ei, și bani și lu­
cruri, și a vîndut unele moșii din acele
NIV

ce aveau să se împartă și era drept să se

facă din capăt altă împărțeală. Al doilea,
LU

că hal ei Șerban a domnit în Țara-Rumî-

nească și este acolo, în țară, obiceiul (cu
toate că fără socoteală), cînd vre-un Domn
RA

cade de la Domnie, să iea Domnul ce vine

după dînsul averea lui, adecă a mazilului.
Deci acea răposată Doamnă văduvă, Elina,
NT

gîndindu-se că, de nu se va face o a doua

împărțeală, urmează să fie nedreptățiți unii
CE

dintre fiii ei, adecă aceia, cărora li s’au

vîndut moșiile, de oare ce, la acea împăr­
țeală ce se făcuse, nu luase fiecare din fiii
I/

ei moșii deosebite în moștenire, ci la cele

AS

mai multe erau tovarăși și părtași împreună,

și temîndu-se ca nu cumva, stricîndu-se
Domnia fiului ei Șerban Voevod, Domnii
UI

de după el, vrînd să iea moșiile lui, să iea

și partea fraților lui, și să fie Domnia scan-
BC
 Y
— 139 —

AR
delă și pedeapsă pentru toată casa lor, de

IBR
oare ce, nedreptățindu-sefiii ei de către Dom­
nii de pe vremuri, urmează peirea Casei
ei, — pentru acestea deci s’a gîndit să se

YL
facă îndreptare cu Dumnezeu ce va fi, să
se săvîrșească o a doua împărțeală, pentru

SIT
ca aceia cîtora li se vînduse la acea nevoie
moșiile lor, să iea tot atîta parte din mo­
șiile fraților lor, și Șerban Voevod să iea
ER
în partea sa unele moșii, fără să fie la un
loc cu vre unul din frații săi; care moșii
să fie de atîta preț, cît ar fi și partea fie­
NIV

cărui dintre frații lui, și ceilalți fii ai ei.

Și orfanii celui adormit răposatului ei fiu
LU

Drăghiceanu Spătarul s’au mulțămit cu orîn-

duiala aceasta; numai Șerban Voevod, voind
să fie statornică întâia împărțeală, și neîn-
RA

voindu-se la această îngrijire și chiverni­

seală a mamei lui, a cerut de la noi adesea
acea răposată ca să vorbim cu acela, ce
NT

domnia atunci, ca acea împărțire, ce s’a

spus, care se făcuse pentru cele ce erau
CE

atunci ale casei lor, să rămîie în toate ne­

atinsă în celelalte, numai moșiile să se îm­
partă din nou; apoi ca Șerban Voevod să
I/

nu iea parte din moșii, la care să fie la un

AS

loc cu vre unii dintre frații săi, ci să iea

pe unele din moșii, să le aibă el singur cu
totul, și să le dea de zestre fetelor lui; care
UI

să fie de atîta preț, cît ar fi și partea ce ar

fi fost s’o aibă în moșiile cele împreună cu
BC
 Y
AR
— 140 —

frații și altfel în tot chipul să rămîie casa

IBR
lor de obște netulburată de Domnii de pe
vremuri, și vre unul din fiii el să nu fie
nedreptățit pentru moșiile ce s’au vîndut

YL
la nevoile de obște ale Casei el. Așa dar,
rugîndu-mi-se ea adesea să spunem aceluia,

SIT
răposatului, și spuindu-I noi adesea, și cu
îngrijire, să se învoiască cu dreptatea și
cererea mamei lui și cu voia ei, — el nici nu s’a
ER
înduplecat, nici n’a voit, ci, mai vîrtos căl-
cînd fățiș îngrijirea și hotărîrea el, ca
unul ce stăpînia și era puternic, ne-a tri­
NIV

mis îndărăt la dînsa. ca să cerem și să

luăm toate câtastișele, și de față toate hîr-
LU

tiile împărțelii de atunci, ca să le aibă el

spre întemeiarea și statornicirea acelei îm­
părțeli. Iar ea, dacă am venit noi și am
RA

spus o astfel de poruncă, a răspuns că nu

dă nici catastișele, nici scrisorile ce cu­
prind cele atunci orînduite și împărțite, și
NT

mai ales nu vrea să aibă nici o putere

acea împărțeală, ci, pentru pricinile ce s’au
CE

spus mai sus, să fie acea împărțeală fără

valoare și în tot chipul și locul, și la toată
nevoia și împrejurarea, neîntemeiată, fără
I/

putere și întru nimic socotită ; iară cea de

AS

a doua împărțeală să fie fără nici o vorbă

și fără nici un pretext, în chipul cum mai
sus s’a spus curat și pe larg. Pentru care,
UI

spre asigurare despre lucrurile ce le-am

mijlocit atunci la Șerban Voevod și la mama
BC
 Y
— 141 —

AR
lui, și spre ajutorul părerii celei adevărate

IBR
și de pe urmă a răposatei aceleia pentru
cele ce le avea ea și fiii el, am scris cea
de față și am dat-o prea-nobililor frați ai

YL
lui Șerban Voevod pentru ajutorul dreptății
și adevărului. 1691, luna Mart; Constanti-
nopol.

SIT
Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh
al Ierusalimului, mărturisesc.
ER
LXII.
NIV

Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh

al Ierusalimului și a toată Palestina.
[Pecetea.]
LU

[Ca și ni precedent, afară de deosebirile

RA

ce urmează].
Smerenia noastră arată prin cea de față
a noastră scrisoare patriarhicească, cum că,
NT

aflîndu-ne în Țara-Rumînească prin anul

Mîntuirii 1680... Și părerea silnică și tiranică
CE

și, mai bine zicînd, hotărîrea foarte necu­

viincioasă a unor Domni ce fusese de curînd,,
a ajuns la o răutate (xazoTpoztav) ca aceia
I/

încît au hotărît că, atunci cînd un Domn

cade din Domnie, Domnul ce vine după el
AS

să iea toate averile lui și să le ție spre fo­

losul lui, sau să le dea cui i s’ar părea lui,
UI

să le stăpînească și să culeagă venitul de

la ele... Așa fiind lucrurile, a plecat acea
BC
 Y
— 142 -

AR
răposată Doamnă văduvă Elena pentru în­

IBR
chinăciunea dumnezeiescului Mormînt și ce­
lorlalte sfinte locuri de închinare și, întor-
cîndu-se, adormi somnul cel de pe urmă în

YL
casa ei. Și după aceia, adecă la anul 1686,
întîmplîndu-ne noi acolo, ni-au adus prea-
nobilii boieri, fiii el, o diată a ei, ca s’o

SIT
întărim, care s'a scris în anul de la Facerea
Lumii 7190, în luna Septemvrie 1, în care
ER
a orînduit pentru casa ei și copiii ei, cum
să-și împartă averea ei și a răposatului lor
tată, căci, după cum s’a spus, pe cea d’in-
NIV

tăiu împărțeală ce o făcuse, pentru prici­

nile arătate, o stricase cu totul și a judecat-o
a fi fără putere în tot chipul; puind ca su­
U

praveghetor și cîrmuitor și administrator

AL

și epitrop cunoscut (^wp'-Ov) și la toate în

locul ei, între toți copiii ei, pe prea-nobilul
R

și prea-învățatul (aowraTOv) boier Stol­

nic, dumnealui Costandin, pentru multe și
NT

neapărate pricini. Dar, între acestea, aflînd

răposatul Șerban Voevod de la vre-un pî-
CE

rîtor (tsa/îvoc) despre diată, n’a făcut lu­

crul ce era legiuit, cu iubire față de pă­
rinți și de frați, ci ceia ce era silnic și
I/

cutezător: căci întăiu a amenințat că va

AS

face cele mari rele unora dintre frații lui,

ca unii ce apără diata aceasta. Al doilea,
a vrut să surgunească pe Preosfințitul Mi­
UI

tropolit al Ungro-VlahieJ chir Teodosie,

fiindcă era iscălit ca martur în josul diatei.
BC
 Y
AR
— 143 —

Și, al treilea, a căutat și a luat cu sila diata

IBR
în mîna lui. Iară noi i-am spus să facă
Divan de arhierei și de boieri și să vă­
dească diata și să se judece cu frații lui,

YL
făcîndu-se cercetare legiuită și creștinească,
și, de se va găsi diata adevărată, să n’o

SIT
calce, pentru pricinele de nevoie pe care
le-am spus mai sus; iar, de se va dovedi
sau mincinoasă sau îndoielnică, s’o strice.
ER
Iar acela, fiind om mînios și silnic, poftia
să fie toate după părerea lui; pentru care
NIV
a cerut de la Mitropolit, și i-a și dat scri­
soarea, și a luat-o precum i-a fost voia ; și
tot așa de la duhovnicul Ștefan, și a arătat
LU

și o scrisoare a răposatului Dionisie, care

a fost patriarh al Constantinopolei, care
scrisoare spune că, mergînd la Ierusalim
RA

răposata Doamnă Elena, a întovărășit-o Preo-

sfinția Sa pănă la moșia Dobreni, și i-a
NT

spus lui acolo că împărțeala care a făcut-o

între copiii ei să fie statornică și neschim­
bată, și o a doua să nu se facă. Deci a ce­
CE

rut de la noi Șerban Voevod scrisori de ’ntărire

pentru cărțile Mitropolitului, ale lui popa
Ștefan și ale lui chir Dionisie, și, văzîndu-1
I/

pe dînsul răsuflînd mănie și amenințare îm­

AS

potriva celor de un neam cu dînsul și îm­

potriva Mitropolitului, lucrînd cu chibzuială,
UI

i-am dat două scrisori, așa cum a voit el;

în care, neavînd ce nevoie să spunem, am
spus unele lucruri din legea împărătească,
BC
 Y
— 144 —

AR
care acolo în Vlahobogdania nu e cu pu­

IBR
tință să se păzească în toate, de oare ce
Domnii sînt, cei mai multi dintre dînșii, sil­
nici și puternici, și o diată după legiuita

YL
precisie e grea, dar adese ori și puțini mar­
tori sînt de mărturie, și un duhovnic vrednic
de cinste și singur se primește spre măr­

SIT
turie, și diatele olografe se scriu fără mar­
tori și se întăresc. Astfel deci am dat scri­
ER
sorile noastre pentru nimicirea diatei; de
oare ce însă pe acea diată au întărit-o, pă-
rîndu-li-se adevărată, cei doi foști patriarhi
NIV

de Constantinopol ce se găsiau în țară,

Dionisie și lacov, și, fiind și noi la Cons­
tantinopol, a fost primită și întărită sino-
LU

dicește, și acea răposată doamnă Elina ni-a

spus adesea cele cuprinse în diată, și nouă
RA

și la alții mulți, cum s’a arătat mai sus, și,

pe lîngă acestea viind noi acolo în anul
acesta, ni-a spus Preaosfințitul Mitropolit că
NT

acelea ce le scrie diata le-a auzit adesea

și din gura doamnei Elina, care și fiului ei
CE

Șerban Voevod adese ori i le spunea și-1

îndemna spre ele, și cu cuvîntul și în scris;
și, ceia ce este de căpetenie, că, de oare ce
I/

Șerban Voevod n’a vrut să se cerceteze

AS

diata de față, a dat să se creadă că se

temea de adevărul cuprins în diată, pen­
tru care a și amenințat și era și în stare
UI

(âxiv86vet>o&) a face multe rele, pănă ce a

luat-o, și, pe lîngă acestea am văzut seri-
BC
 — 145 —

Y
AR
soarea răposatului patriarch chir Dionisie,
scrisă în anul 1693, în luna lui Iulie, care

IBR
scrisoare scrie că, mergînd la Ierusalim
Doamna Elina, a dus-o Sfinția Sa pană la
moșia Dobreni, unde i-a spus ea să fie cea

YL
de-a doua a ei împărțeală pentru averea el,
și cea d’intăiu, care a făcut-o, să fie fără
putere; dar, pentru că Șerban Voevod a

SIT
amenințat să facă multe rele către cei de
un neam cu dînsul, Preasfinția Sa cu soco­
ER
teală a scris o carte și a dat-o lui Șerban
Voevod, ca și cum Doamna Elina i-ar fi
spus să rămîie împărțeala ce a făcut-o nes­
NIV

trămutată și alta să nu mai fie. Pentru

toate acestea deci, Smerenia Noastră, cu-
rățind-o de batjocură și dojană, și despre-
LU

țuind cele făcute împotriva legilor, căci

cele săvîrșite în ascuns și în întunerec
sînt fără de lege, și, mai bine zicînd, după
RA

Marele Vasilie, se chiamă furt și răpire de

cele sfinte, — se dovedește că cele două
NT

scrisori pe care le-am dat lui Șerban Voe­

vod pentru întărirea scrisorilor de atunci
CE

ale Mitropolitului, lui popa Ștefan și lui

chir Dionisie, și pentru nimicirea diatei, să
fie fără valoare, fără preț și întru nimic
I/

socotite, în tot chipul, în tot timpul și în

tot județul, bisericesc și mirenesc fiind; su­
AS

pus afurisaniel nedezlegate și anatemei veș­

nice cel ce ar voi, fie Domn, fie archiereu,
UI

fie boier, fie dregător bisericesc sau mire-

10
BC
 Y
— 146 —

AR
nesc, să le iea acestea pentru schimbarea
sau întărirea acelora ce s’ar scrie, ci, de

IBR
acum și în veci, să fie fără putere și, cum
s’a zis, întru nimic socotite. Pentru care
spre întărire s’a dat această scrisoare a

YL
noastră. în București, anul de la Mîntuire
1702, luna Mart.

SIT
Dosoftei, cu mila lui Dumnezeu patriarh
al Ierusalimului și a toată Palestina.

ER
LXIII.
NIV
f Smerenia Noastră prin cea de față scri­
soare către toți arată că, în Curtea (KoopTT])
domnească a Ungrovlachiei găsindu-ne noi,
LU

amîndoi patriachii, pentru a vedea pe Măria

Sa Domnul Domn Io Costandin Basarab
Voevod, Domnul a toată Ungrovlachia, fiul
RA

nostru sufletesc iubit și dorit de noi, și a

petrece cu dînsul, au venit înnaintea tu­
NT

turora cei doi prea-nobili frați, boierul

Stolnic Constantin și boierul Mare-Spătar
dumnealui Mihail, Cantacuzinii, și s’au ru­
CE

gat de noi, ca, făcîndu-se cercetarea după

Dumnezeu a diatei pe care în vremuri a
făcut-o răposata întru fericire mama lor,
I/

Măria Sa Doamna Elena, plecînd la Ieru­

AS

salim, și iar, după întoarcerea ei de acolo,

întemeiată, și întărită, și asigurată de dînsa,
UI

prin pecetea ce avea la dînsa, și cu marturi

oameni vrednici de a fi numiți, în vorbe
BC
 Y
— 147

AR
adecă și în fapte, cu scrisul și fără scris, —
să se întărească și de către noi prin cartea

IBR
cea de față, această diată, și să se confirme,
ca în toate lipsită de minciună și adevărată,
pentru trainica și veșnica ei siguranță. Pri­

YL
mind cererea lor, ca una ce e cuminte și
dreaptă, am discutat pentru dînsa cu în­

SIT
grijire și cu înțelepciune, și astfel, pentru
nimicirea a toată părtenirea furișată și pen­
tru vădirea întregului adevăr, pronunțîn-
ER
du-se de către noi afurisania nedezlegată
de la Dumnezeu, — s’a mărturisit și de Măria
Sa Constantin Basarab Voevod, Domn a toată
NIV

Ungrovlachia, fiul sufletesc iubit și dorit al

Smereniei Noastre, și de prea-sfințitul Mi­
U

tropolitul Ungrovlachiei, Domnul Teodosie, și

părintele sufletesc al acelei răposate Doamna
AL

Elena, ieromonachul și archimandritul popa

Ștefan și boierul Mare-Ban Vintilă, că acea
R

diată ce a fost a răposatei Doamna Elena,

mama acestor doi frați Cantacuzinl: Cons­
NT

tantin și Mihail, e în adevăr a ei însăși, si­

gură, și nebănuielnică, și nestrămutată; căci
CE

ei spun că răposata, de bună voia ei, și din

al ei singur îndemn, și fără vre-o nevoie
sau silă și înrîurire violentă, a făcut acea
I/

diată și a întărit-o cu însăși a el pecete, și

AS

cu blestemuri, și marturi, cum i s’a părut

ei; deci nu e, precum s’a scornit cuvînt după
moartea el, supt alt frate, mort înnainte,
UI

al acestor frați, răposatul Șerban Voevod,

BC
 Y
AR
148 —

și alți cîțiva cari-i făceau lui pe plac, —

IBR
nu e, deci, acea diată, schimbată și stricară.
Pe lingă aceasta, cunoaștem și copie întă­

YL
rită de prea-fericitul și prea-înțeleptul pa­
triarh al Ierusalimului, domnul Dosoftei,
cel întru Duhul Sfînt iubit și prea-dorit

SIT
frate și tovarăș de slujbă al Smereniei
Noastre, care cuprinde aceia : că e o copie
asemenea și în toate neschimbată și nepre­
ER
făcută cu desăvîrșire, după acea diată ge
nerală a răposatei Doamne Elena, mam
NIV
acestor boieri și frați Cantacuzini. Căci s'<*
întîmplat, pentru că au fost siliți acei boie
de fratele lor răposat, Șerban Voevod, fiin
U

Domn, după moartea mamei lor, răposai

Elena, cerînd acea diată prin silă și putei
AL

domnească, că ei au scos copie după dîn$

și au dat-o pe aceia, adecă originalul, cai
R

și pănă astăzi, pentru întâmplările timpulu

NT

venite una după alta, e luată și nu s’a ma

înfățișat ; care copie, cum am spus, s’a îi
tărit și acum față cu noi, ca asemenea c
CE

acea diată originală, și adevărată, și nc

schimbată, cu afurisenie nedezlegată, sup
I/

mărturia celor de mai sus mari și vestit»

și nepărtenitoare vrednice fețe. Pentru a
AS

ceia scriind și noi prin aceasta, și întărind

și confirmînd acea diată a răposatei Doamn
UI

Elena, după spusa copie neschimbată a ei

arătăm că să aibă adevăr, siguranță, nes
BC

chimbare, neprefacere, trăinicie și neclin

 Y
— 149 —

AR
tire față de ori-cine și, în scurt, tăria și
ppterea în tot veacul. Iar cine va pune la

IBR
îndoială această copie a diatei originale, și
va vorbi împotriva ei, și i se va opune cu
gînd și aplecare sucite, ca un urmaș al

YL
minciunii, și prieten al nedreptății, și duș­
man al adevărului, — să rămîie în toate fără
putere, și neîndreptățit, și neascultat de vre-o

SIT
față sau judecată. Pentru care, spre ară­
tarea și întărirea adevărului și dreptății,
ER
s’a scris cea de față carte a Smereniei
^Noastre, și s’a întărit cu iscălitura fiecărui
.dintre noi și s’a dat acelor ziși boieri, frații
NIV

Cantacuzini, Constantin și Mihai; 1691, Ia­

nuarie.
. J(- Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost pa­
LU

triarh al Constantinopolei, cu mîna mea

jm scris și întăresc.
RA

-J- lacov, cu mila lui Dumnezeu, archie-

piscop al Romei Nouă, Constantinopolei,
cu mîna mea am scris și întăresc.
NT

După originalul grec în Archiva d-hil G.

Gr. Cantacuzino.
CE

€ LXIV.
I/

Dionisie, cu mila lui Dumnezeu fost ar­

AS

hiepiscop al Constantinopolei și patriarh

ecumenic.
Să nu judecati după părere, ci să jude­
UI

cați judecată dreaptă, ni poruncește în

BC
 Y
— 150 —

AR
Evanghelie Domnul, și aiurea, prin Prooroc:

IBR
cel ce iubește nedreptatea, își urește însuși
al lui suflet. De oare ce, deci, și Smerenia
Noastră s’a întîmplat să fim chemați odi­

YL
nioară de răposata Doamnă Elena, fiica celui
în trecut vrednic de pomenire Șerban Voe-
vod, și soția răposatului întru fericire boier

SIT
Marele-Postelnic Constantin Cantacuzino, la
moșia ce se zice Dobreni găsindu-se ea, pe
ER
care timp se gătia acea răposată a merge
la Ierusalim, ca să se închine la acele sfinte
locuri, și auzind noi de la dînsa, pe lîngă
NIV

alte taine ale ei și gînduri mai ascunse și

mai de nevoie pentru toată casa ei, pe care
ni le-a spus duhovnicește, a simțit nevoia,
LU

și în privința așezării și cîrmuirii tuturor

moșiilor ei, făcută după socoteala ei, a o
RA

arăta și pe aceasta în mărturisire dreaptă,

și pentru înlăturarea oricărei bănuieli,
pentru ca nu cumva, trecînd supt tăcere
NT

dreptatea, să sufere vre-o primejdie sufle­

tească; căci de o potrivă se pedepsesc: cel
CE

ce a pregătit minciuna și cel ce a trecut

la timpul său supt tăcere adevărul; și acesta
iubește nedreptatea și-și urește însuși su­
I/

fletul său. Răposata Doamnă aceia, Elena,

AS

fiind totdeauna ca un bun prevăzător și

cîrmuitor al averilor ei, mișcătoare și ne­
mișcătoare, și gîndindu-se cu grijă, înțelep-
UI

țește, la starea lor pe urmă, ni-a descoperit

lucrurile, spuind așa: «Fiul mieii Șerban
BC
 Y
— lol —

AR
Voevod, ca unul ce a fost înnălțat în Sc^fe,
nul Domniei, daca după moartea mea va"

IBR
moșteni împreună cu ceilalți fii ai miei,
să-și iea părticica ce i se cuvine Măriei Sale

YL
din fiecare moșie ce mi-a dat-o Dumnezeu,—
urmează că se vor amesteca ale mele cu
cele domnești, și, cînd va fi să ajungă ele

SIT
de la cei de față la cei ce au să fie, nu
vor avea pace cîndva fiii și urmașii mei,
de oare-ce mîna domnească are putere mare
ER
și apucă fără frică cele de departe; care
pentru ca să nu fie, cum se poate, căci de
NIV

cele mai multe ori se întîmplă a fi nestă­

tător lucru Domnia, am crezut că e cu­
minte și am hotărît ca pentru Măria Sa,
LU

din toate moșiile mele una întreagă, care

să poată împlini toate părticelele, cîte
avea să le iea dînsul cu bucata din
RA

toate, și dîndu-i-o pe aceia supt a lui

deosebită putere și stăpînire, arăt ca nu­
NT

mai pe aceia singură să și-o iea, iar de

toate celelalte moșii ale mele să nu se
atingă, și să fie și să se zică singur, fără
CE

împărtășire cu ceilalți; și așez în acelea

ca singuri domni și stăpîni pe ceilalți fii
al miei, cari să și le împartă între sine, cum
I/

e obiceiul la frați și tovarăși de moștenire.

AS

Această a mea împărțire și orînduială, pe

care am luat-o numai din a mea voie, fă-
UI

cînd-o. stăpîne prea-sfinte, în averile mele,

supun blestemelor pe cine va judeca alt-
BC
 Y
— 152 —

AR
fel și va voi cîndva să schimbe ceva din

IBR
hotărîre. Și te învrednicesc și pe Sfinția Ta,
ca să arăți aceasta fiului mieu Șerban Voe-
vod, ca să-i fie în desăvîrșită știință și pen­

YL
tru a sfărîma ori-ce nehotărîre». Și astfel,
după însăși misiunea răposatei aceleia
Doamna Elena, am vestit și Smerenia Noas­

SIT
tră acest gînd la acea vreme răposatului
fiu ai ei Șerban Voevod. Ci scriu și acum
ER
și încredințez prin cartea de față că acea
diată pentru moșiile, cum am spus, ale ră­
posatei Doamnei Elena e adevărată, sigură
NIV

și fără bănuială. Și în același chip știm,

tot astfel, că apoi, după întoarcerea ei de
la Ierusalim, ni-a dat diata s’o cetim, iscă­
LU

lită, pecetluită, și cu marturi, întărind a-

cestea asemenea, și nestricată. Pe care ră­
RA

posatul ei fiu acela, Șerban Voevod, cu sila

și cu puterea ce o avea, și cu amenințarea
domnească, cercetînd-o și luînd-o de la frații
NT

lui, a oprit-o și a luat-o cu totul de la dînșii

(xal •țjpev sx |1gGod aoTTjv oXorskâx;), ră-
CE

mîind la dînșii numai o copie a ei; cum și

multor altora li e știut aceasta, și noi știm
bine, și urmașilor li mărturisim, și spunem
I/

tot adevărul. Pentru că, dacă și scrisori pa-

AS

triarhicești poate, și domnești, și altele, ori­

care ar fi, s’ar fi pregătit împotriva diatei
de acel Șerban Voevod, nimicind cumva și
UI

schimbînd mai sus scrisa diată a răposatei

lui mame, Doamna Elena, de oare ce nu s’a
BC
 Y
— 153 —

AR
arătat diata originala, — prin sila lui, ce
am spus,—le sfărîmăm și le facem cu totul

IBR
fără putere, ca unele ce sînt plăzmuite și
pline de minciuni și se depărtează mult de
adevăr, făcute numai pentru al lui scop.

YL
Iar copia acelei diate generale a mamei lui,
Doamnei Elena, care copie se păstrează la

SIT
prea-nobilii boieri fiii ei rămași în viață,
care se mărturisește și prin iscăliturile unor
oameni vrednici de credință; pe care și a-
ER
dese ori o am văzut și o am cetit, ca una ce
e adevărată și neîndoielnică are autoritatea
NIV

și puterea și siguranța ce e tot de o valoare

cu diata. Pentru care, și pentru mărturia în­
tregului adevăr, în numele lui Dumnezeu, s’a
U

făcut această de față scrisoare a Smereniei

Noastre, și s’a dat în mîna prea-nobililor
AL

boieri, fiilor acelei răposate Doamne Elena,

si ai noștri fii sufletești iubiți. 1691.
R

în luna Iulie, indicția a V-a (?).

NT

LXV.
CE

7200 (1691-2). «Eu jup|ă|neasa Stanca de

la Ogrezeani, fata lui Pavlache Banul», dă
zapis lui «Șerban biv Vel Post., snă Părvul
I/

Vistiiariul Vlădescul», pentru vînzarela Ogră-

AS

zeanl (Vlașca). Are de la tată: «Pavlache

Banul». «Iar, cănd au fost acum în zilil|e|
Mării Sal|e| Domnii nostru Io Costandin Voe-
UI

voda, mărgând eu la dumnealui Mihai Can-

BC
 Y
154 —

AR
tacuzino VI Spat., făcând tocmeală cu dum­

IBR
nealui de i-am văndut aciastă moșie den
Ogrăzeani», «apoi dumnealui Șerban..., mai
căzăndu-i-să dumisale,și fiind dumnealui mai

YL
volnic a cumpăra, căce, fiind aciastă moșie
...lipită de moșiia dumisalfe] de la Prisăceani,
care iaste supt păreatea casei dumisale și

SIT
nesuferind pre alții striini să între acolea
în moșiia Ogrăzeanii», ea nu vrea. El, «te-
ER
măndu-să... să nu umblu eu cu nescare danii,
făcîndu-le cu alte meșteșuguri, ca să bag
pre alții în moșie», se plînge la Divan, care
NIV

decide a fi el preferat. Are nevoie de bani

și vinde. «Fără de rumăni.» Pecete cu «S.
P.». Semnați: «Eu jupăneasa Stanca fata lui
LU

Pavlachie Banu», «Vintilă Vel Ban mărtu­

rie», «Ghinea Rustea Vel Dvornic mărturie»,
RA

«Cornea Vel Păh.», «Costandin Știrbeai» și

«Cernica Știrbeai», Vel Comis și Vel Armaș,
Alixandru V. Log., Matei Ciorogîrleanu, Vel
NT

Vistier, Barbul Izvoreanul biv Vel Spăt.,

Radul Izvoreanul Vel Pitar, Koioravrivo*;
CE

^koorCaptc, Radoul Golescul V. Agă, Șer­

ban vt. Log., Balea Log. — Bibi. Ac. Rom.,.
176/LXXIV.
I/
AS

LXVI.
Socoteala Mihalcii Vel Pit., ci-au avut
UI

cu Radul Spat. Dudescul păntru o datorie

ce-au fost dator Radul Spatar lui Vel Pitar,
BC
 Y
— 155 —

AR
cu zapisul tătăne-său, ce le-am făcut soc[o|-
teal[ă| cu porunca Mării Sal[e] lui Vodă:

IBR
Ap. 17 dnă, 1. 7200. Menționate «măhrămi
za sărm|ă]». — Semnătura: Vel Clucer și un
Grec. — Bibi. Ac. Rom., 82/XLV.

YL
LXVII.

SIT
30 Maiu 7200 (1692). Pentru o reclamație a
lui Radul Spăt. Dudescul. — Bibi. Ac. Rom.,
83/XLV. ER
LXVIII.
NIV

Mlstiiu bjiiu Io Costandin Basarab Voe-

vod i gsdnu vsoe zemle ungrovlahiiscoe, da-
U

vat gvsdmi siiu povelenie Vladului Logofă­

tul ot FilipeștI, și cu feciorii lui, căț Dum-
AL

nezeu-I va da, ca să le fie lor ocină în mo-

săia Măgureanilor ot sud Praah./însă toată
R

partea Clipii și frăține-său Radic...f pentru

NT

că aceaste moșăi fostu-lea-au cumpărat stră-

moșăi Vladului Log., anume Radul și Tiha,
drept ban[i| gata aspri 14.000, încă den
CE

zilel[e] lui Alixandru-Vodă cel bătrăn, snă

Mircii Vodă..., și... partea |unch|iu-său Vla-
dulul Po£t. cel Bătrăn, care au cumpărat
I/

unchiul Vladului Logt. de la verii lui, Lazăr,

AS

și Stroe, și Neagoe, și Oprea, feciorii lui

Mihăilă den Bălțați.., drept 13.000 bani gata,
cu zapis de la măna lor și cu mărturii încă
UI

den zilelfe) răposatului Matel-Vodă, B 7147;

BC
 Y
— 156 —

AR
care moșăe le-au fost și lor d6 cumpără­
toare de la Voica den Măgureani și de la

IBR
fata lui Nich[i|for ot tam, și le-au cumpă­
rat Vladul Log. adastă parte de moșăe de

YL
la nepotu-său Toader Libăr, feciorul vară-
sa Ilinil, fata Vladului Port., drept bani gata
13.700... Și iar să fie Vladului Log. 1 [la|zu

SIT
de făn și cu pomăt în Roșăoara, care l-au
fost cumpărat Cătăniță, tată-său, de la Savin
călugărul și de la fiiu-său Ivan de Măgu­
ER
reani, drept bani gata 400. [Hotar și cu
«metoful călugărilor».] Și iar să fie Vladu­
NIV
lui Log. un lazu de făn în moșăia Măg|u|-
reanilor, care l-au cumpărat iar tată-său
Cătăniță de la Mihai cel bătrăn și de la
LU

fiiu-său Boico den Măgureani drept bani

gata 500, care iaste lăturea cu un laz al
Vladului Log., de la stremoșăi lui, în poiana
RA

Drăgănesei. [Hotar și cu «poiana Mihălceș-

tilor».| Lazul lui, care l-au fost cumpărat
NT

unchiu-său Vladul Portarul cel Bătrăn...

Care vil și ocină au fost iar de la Drăghicl,
moșul Vladului Log... Să fie Vladului Logt.
CE

un lazu de făn cu pomet, care l-au cumpă­

rat de la văru-său Mihalcea și de la frate-
săii Stoica, feciorii Mihalcei Logt. ot Mă­
I/

gureani..., cu zapis de la măna lor, 7188... Și

AS

lazurile de făn ceale bătrâne în Măgureani,

care sânt cumpărate de spre moșii lui, a-
UI

nume Radul și Tiha și Lazăr. [Le țin] tot

cu bună pace pună acum, în zilele Domnii
BC
 Y
— 157 —

AR
Meal[e|, la It 7it)8, iar, după aceaia, cănd au
fost mai pre urmă... dus Șerban Cantacozino

IBR
Vornicul, Vornic-Mare, și... adin Log., Hindu
și ei moșneani în sat în Măgureani, au pus
mare pizmă și urgie asupra Vladului Logt., de

YL
i-au luat toate moșăile, cu livezii) e] și viile
ce au avut pe moșăia Măgureanilor în sila
lui, nefiindu... toriu, nici vinovat, și băgăn-

SIT
du-1 și la închisoare și în lanțu, pănă ce
i-au luat și trei hrisoave ce au avut pe a-
ER
ceaste moșăi, ca să nu să mai pomeneaască
nimeni moșnean den Măgureani, nici să
mai ție Vladul Logt. moșăi den Măgureani;
NIV

ci să fie toate ale lui. Deci și Vladul Log.,

neavănd ce face, fiind Șerban Vor. Canta­
cozino putearnic și silnic, nu s’au putut
U

pune împotrivă-I, ci au lăsat de au stăpânit

AL

Șărban V... toate lazuril)e] și ocinile lui și

viile în silă, pănă la moartea lui. Iar, după
moartea lui Șerban Vor. Cantacuzino, cău-
R

tăndu-ș Vladul Log. dreptatea și neîngă-

NT

duind, n’au lăsat ca să-I împresoare moșăile

lui cel[e|... înnaintea cinstitului și credin­
CE

ciosului boiarinului Domnii Meal[e] pan

Ștefan Cantacozino Vel Spat., de s’ad în­
trebat de pără (?) cu Costandin Post. Can­
I/

tacozino și cu frații lui, Matei Cantacozino

i... no, nepoții lui Șerban Vor. Cantacozino,
AS

pentru aceastea moșăi ale Vladului Log.,

care le-aii fostu împresurat Șerban Vor.
UI

Cantacozino ; și, scoțând Vladul Log. cărțile,

BC
 Y
— 158 —

AR
ce au mai avut pre aceaste moșăi ce scriu...

IBR
|sco|s și nepoții lui Șărban Vor. Cantaco­
zino cărții!e| lor ce au avut pe moșăia Mă-
gureanilor, de s’au cetit toate pre rând, și

YL
unele și altele, și nu s’au aflat în cărțile lui
Șerban Vor. Cantacozino nimic... Vladului
Log., nici de el, nici de neamul lui, boiari-

SIT
lor den Măgureani, nici altor boiari, care
au stăpânit Măgureanii mai nainte; ci le-au
ER
fost împresurat Șerban Vor. Cantacuzino în
silă și fără de nici o drepftatej... Costandin
Post. Cantacozino; ci după bună adeverință
NIV

au dat Vladului Log. toate moșăile, viile,

lazuri! [e], curăturil|e], căte au avut în sat
în Măgureani... Și au făcut și Costandin
LU

Post. Cantacozino, cu frații lui, Matei Can­

tacozino i Părvul Cantacozino, scrisoarea
RA

lor la măna Vladului Log., dennaintea boia-

rinului Domnii Meal[e] Ștefan Cantacozino
Vel Spat. Mart 31, 7220.
NT

| Semnătura Domnului și a lui Costandin

Conțescul vt. Log. — Archiva d-lui G. Gr.
CE

Cantacuzino.]

LXIX.
I/
AS

Dionisie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepis­

cop al Constantinopolei, Roma Nouă, și pa­
triarh ecumenic.
UI

Ceia ce e neorînduit e pretutindeni su­

părător, a spus glasul cel dumnezeiesc. Și
BC
 Y
— 159 —

AR
ce zic eu: supărător, cînd neorînduiala e
în toate lucrurile pricina a toată peirea ?!

IBR
Căci, prin neorînduiala, nu numai casele și
orașele, dar și popoare și neamuri auperit;

YL
de unde se și spune, că prin orînduială s’au
și alcătuit toate. Nu numai atît, ci pănă și
cereștile cercuri și puteri duhovnicești por­

SIT
nesc prin orînduială. De aici legile, canoa­
nele și rîndurile așează rînduiala cea de viață
dătătoare și înlătură neorînduiala cea pri­
ER
cinuitoare a peirii. Ce am de gînd cu această
introducere însă? Decît că răposata întru
NIV

fericire Doamna Ilina (Jl/^va),cunoscînd ce

este neorînduiala aceasta, și-a așezat lucru­
rile în orînduială, și, nu numai după gîndul
U

omenesc, ci, mult mai mult, după dumneze­

iasca poruncă, a făcut diată pentru toate
AL

moșiile ei, și ale soțului ei, pentru ca după

moartea ei copiii, ce avea, să împartă toate
R

acestea de o potrivă; și astfel s’a păstrat

NT

această orînduială pănă acum. Apoi, ca dintr’o

tulburare, adecă răutate, pentru a timpului
neorînduială, și pentru feluritele și multele
CE

întîmplărî. au ajuns moșiile de aiî decăzut

și au ajuns la desăvîrșita pustiire și nimicire.
Pe urmă insă a domnit și răposatul Șerban
I/

Voevod; și el, văzînd asemenea lucruri că

AS

s’au întîinplat, și această neorînduială foarte

rea, care înnainta, s’a sirguit ca să aducă in
UI

bună rinduială lucrurile ei. De unde, cu în­

suși a ei voie și hotărîre, a stricat cea d’in-
BC
 Y
AR
160 —

tăiu a ei diată și a făcut-o pe aceasta fără

IBR
autoritate și putere; și, din însuși al ei îndemn,
zic, a scrie altă diată, care împarte aceste
moșii, cum a voit ea. Și atunci, fiind Sme­

YL
renia Noastră, nu numai de vre-o două-trei
ori, ci adese ori la București, și chiar la

SIT
Dobreni (aXka xal etc Nropjcpavt), cînd a
pornit în călătorie spre sfînta cetate a Ie­
rusalimului, s’a rugat de noi zisa Doamnă,
ER
ca să facem știut răposatului Șerban Voevod
acel gînd al ei, și să mijlocim ca să aibă și
NIV
la el putere și siguranță a doua diată a ei,
ca fiind înțeleaptă și legiuită. Și, povestin-
du-i lui acestea, s’a umplut tot de furie și
LU

de mînie mare, și, amenințînd, a căutat

să iea cu puterea și cu sila acea diată. Po­
runcind și pornind către paguba și pedeapsa
RA

fraților lui, a cerut și de la noi scrisoare

ca să stricăm diata cea de a doua a ei și
NT

să-I luăm puterea. Din care pricină Smerenia

Noastră, voind pacea unora către alții, pen­
tru cîrmuire, am dat scrisoare, cu economie,
CE

după cererea și voia acelui răposat. Ci,

scriind cele de acuma, mărturisim că acea
scrisoare dată de noi să fie fără valoare
I/

și putere, și întru nimic să nu se socoată;

AS

căci bunul nu este bun, dacă nu se face

bine. Si acea de a doua a ei diată să aibă
UI

putere și siguranță, ca una ce este înțeleaptă

și legiuită. Iar cine mai pe urmă se va arăta
în această dreaptă hotărîre a noastră pri-
BC
 Y
161 —

AR
cinuitor de neorînduială, să tie afurisit și

IBR
neiertat și nedezlegat după moarte și... (?).
Și pentru siguranță și întărire s’a făcut scri­
soarea noastră și li s’a dat lor. 1693.

YL
în luna Iulie, indicția l-a.
După originalul grecesc în Arcliiva d-lui
G. Gr. Cantacuzino.

SIT
LXX.
ER
[Testament al lui Constantin Filipescu j.
Catastișăl de partea ce am datu fiiu-mieu
NIV

lu Șărban ca să ție den sate, den vii și den

alte moșii, păcum sămnează în lăuntru; ce
s’au făcut la Avt. 7 d. 1., 7204. I
LU

Satul Săcăriia, toată partea mea și cu tot

hotarul, și rumănil, anume: Radul Bohna,
Lep[ă]dat fiiu-său, Dobre fiiu-său, Petru fiiu-
RA

său, Ion fiiu-său, Lep[ă]dat, Dumitru fra-

telle| lu Șărban, Ion fiiu-său, Petru fiiu-său,
NT

Vișan Pepelea, Stoica fiiu-său, Stoian fiiu-

său, Stoian al lu Toc, Stanciul fiiu-său,
Neagoe fiiu-său, Radul fratel|e] lui Ion,
CE

Radul fiiu-său, Drăgan fiiu-său, Pătru fecio­

rul Radului Rădan, Bărla al Oiței, Oancea
I/

fiiu-său, Radul fiiu-său, Stan fiiu-său, Oprea

Rădan, Petru fiiu-său, Brațul fiiu-său, Bă-
AS

diccan fiiu-său, și alt copil iar al lui, Nea­

goe fratel[e| lui Stroe, Oancea fiiu-său, Stan
UI

fiiu-său, Petru nepotu-săiî, Petru a Neagăi,

Ion frate-său, Radul frate-său, Neagul fra­
BC

il
 Y
AR
— 162 -

telle] lui Stănil[ă], Radul fiiu-său, Neagul

IBR
fiiu-său, Stan Svista, Costea nepotu-său,
Vlad Botoroag[ă], Oprea fiiu-său, Stoian tra­
tei! e] lu Vlad, Neacșul frate-său, Stan al

YL
Drăganii, Ion frate-său, Micul frate-său, Ion
fratel[e] Standului, Ion fiiu-său, Neagoe

SIT
fiiu-său, Dan fratelfe] lui Petru, Oprea fra-
tel[e] lui Dobrin a lu Ciocor, Oprea fiiu-său,
Stoica fiiu-său, Stănilfă] fratelfe] lui Stroe,
ER
Ion fiiu-său, Petru fiiu-său, Radul fratel|e]
Manei, Ion fiiu-său, Stan frate-său, Radul
NIV
fratel|e] lu Stănișor, Șărban frate-său, Stroe
Zlota, Neagul fiiu-său, Manea fiiu-său, Stroe
fiiu-său, Dan nepotul lu Stroe, Ion al Dai-
LU

căi, Voico fiiu-său, lonițlă] fiiu-său, ISIihil

al lu Istrea, Radul fiiu-său, Pascul Gaținri,
Stroe fiiu-său, Manea fiiu-său, Vișan al Bâr­
RA

nei, Manea al lui Neagoe, Petru feciorul

lu Crăciun ciob., Radul fiiu-său, Stoica fe­
NT

ciorul Radului, Radul fiiu-său, Stan fiiu-său,

Stoian fiiu-său, Dragomir fiiu-său, Radul al
Pascului Roșcăi, Neagoe frate-său, Manea al
CE

Roșcăi, Stan Frunză și un copil al lui,

Cărstea al Buzii, Cărstea fiiu-său, Oancea
a lui Voico Blajul, Voico al lui Bontoș, Stroe
I/

frate-său, Mihăil[ă| al Cărstinii, Drăgan fra-

AS

tel[e] Svijei, Petru feciorul Buzii, Radul

frate-său, Vișan frate-său, Vălsan al lui
UI

Neguț Ciocăneas.
j- Voico, fratele Standului. Cărstea frate-
său, cu feciorii lui. Șărban Mahoe, cu fe-
BC
 Y
— 163 -

AR
ciorii lui, Lâp[ă]dat al lui Goloșăl cu fe­

IBR
ciorii lui, Radul Botoroag[ă| cu feciorii
lui, Vlad al lui Placotă cu feciorii lui, Nea-
niul al lui Mihăilă cu feciorii lui, Stanciul

YL
Mile cu feciorii lui, Manea Chiromilea cu
feciorii lui.
f Curteanil ot fam: Ligul, Radul Fuio-

SIT
rea, Petru fiiu-său, Băilea fratel[e] lui Șăr-
ban, Ion, nepotul lui.
ER
Satul Măgureanil, toat[ă| partea, și cu tot
hotarul, și rumânii, anumțe]: Radul Bordo-
șăl, Dumitru fiiu-său, Mușat fiiu-său, Ștefan
NIV

fiiu-său, Stan Căprea, Vlad Viorariul, Ganea

fiiu-său, Neagul fiiu-său, Petru fiiu-său, Ion
feciorul lui Pătru, Șărban fiiu-său, Dan fe­
U

ciorul lui Calin, Ioniț|ă| fiiu-său, Calin fiiu-

său, Oprea fiiu-său, Vlad fiiu-său, Stan fiiu-
AL

său, Tofan cu feciorii lui, Mihil cu feciorii

lui, Neagoe cu feciorii lui.
R

Y Brăbul, toată partea mea, cu tot hotarul

NT

și cu tot rumănil și toate cumpărătorile

mealedelaScăianl, cu vii cu tot, și cu partea
CE

măni-sa și partea mea de moșie de [la] Tă-

tărăi, și moșiia Brăgăreștilor, afar[ă| dentr’o
100 de stănj. al măni-sa, și Buciumeanil,
I/

partea mea, și moșiia de la PlăseanI; a-

ceaste părți ale meale, toate, cu toți ru­
AS

mânii acestor moșii și cu viile de la Văs-

peștl, împreună să le stăpânească fiul mieii
UI

Șărban.
Iar, pentru ceastelalte moșii ce sâmneză
BC
 Y
AR
— 164 —

înnainte,să-s împartă cu stănjănul, și să-s toc­

IBR
mească fieștecare moșie cu care ar fi de
potriva eî; așijderea și rumânii ce s’ar afla
ai acestor moșii, încă să-s facă între ei părți,

YL
și așa să-s împartă pă fraț[i]; păcum și
viile de la Sărata și moșiia și rumânii; însă

SIT
să-s facă în trei părți, și așa să ție fiește-
carele păcum le-m dat eu.
Moșiile anume: Rușățul, Căldăreștii, Căș-
ER
cioarele, Săpățeanii, Gurguiații, Galbenul,
Pleșcoii, Ciorăștii, Drăgăneștii, Largul, Ză­
voarele, Pișcoteanii, Scrofeanii, Bărteștii,
NIV

Piepteștii, Rătezații, Dărâșții, Vătășanii,

Vărtopul, și alte nume de moșii ce ar mai
LU

fl și nu sînt aici semnate, încă să aibă a le

împărți tot frăteste. Pecete cu literele:
K. 4>.
RA

Semnează : Barbu Brăt[ă]șanul, mărturie.

R. Golescul, mărturie.
Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.
NT
CE

LXXI.
t Pis mța Ian. 9, It. 7205.
Dupre orănduială și opșteas^a datorie,
I/

carea la toți va să să găsească, aAicăndu-mi

AS

aminte de moarte, și fiindu-mi frică, am so­

cotit cu al mieu suflet pentru rândul casei
mele, ca să stăpânească copilul dupre moartea
UI

mea, cu pace, ce s’ar găsi ale casei noastre :

și moșii, sate, case, vii, rumâni, țigani, să
BC
 Y
165 —

AR
să împartă tot în doao, și partea mea să o
ție fiiu-mieu Matei, iar ce judecător nu va

IBR
face adastă direptate, anafima săhie,pentru
cu că multă sudoare și cu multă datorie

YL
me-am scos toate; pentru că au fost toate
vândute la nevoia cea mare, la Gligore-
Vod[ă|, și toate le-am răscumpărat cu mult

SIT
necaziî, precum le voi arăta mai jos, datoriile
unde am plătit. Intăiu:
f La Radul Golescu, U 220.
ER
f LaNeculacelMictl 700, afară de în tl 110,
care ne-au rânduit Necula de i-am plătit
NIV

la lane Chefala.
f La părintele Parftenie. egumenul ot
Radul-Vod[ă], tl 180.
LU

7 La cumnatul Costandin, tl 220.

• j- La cumnata Marica Fil|i]peasca, însă la
feciorul dumneaei, tl 220.
RA

- f La Cocorasca, iar s’au găsit datorie, și

rn’au rânduit de am plătit, la egumenul ot
NT

Radu-Vod|ă|, anume Parftenie, tl 300.

• J- La Păhărniciasa a lui Staico, tl 150.
t Să-s știe și ale jupăueasel meale Doi-
CE

chiței, cu ce au vinit în casa noastră ale ei»

când ne-am împreunat: adus-a ban|I| gata
tal. 200.
I/

t Și iar mai pe urmă trimisu-i-au frate-

AS

său Costandin iarban|i| al ei tl 200; acești

bani aiî fost daț de la soțiia ei ci de întâi,
UI

când au eșit den casa socru-saiî; did eu

pentru acești ban|I| aijupăneasei mele, ce
BC
 Y
- 168 -

AR
trimitem și vre un cal bun. De aceasta vei

IBR
ști, că de această dată cal ca acela nu ni se
întîmplă, căci și caii țării s’au sfârșit acum,
de nici noi n’avem de treabă, ca să umblăm

YL
pre dînșii, și să ne fie de trebuință, ci tot
pre cai turcești umblăm ; iară vom avea de
grijă și vom trămite dumitale. Așijderea

SIT
ne mai scrii dumneata și te rogi ca să-ți
trimitem și ceva de cheltuială; de care vei
ER
ști că noi îți trimitem zloți 100, ce-i vei lua
dumneata. în cealaltă carte, încă, ce ne scrii
dumneata, am înțeles: pentru arginturile
NIV

dumneavoastră, de carii am fost scris ca să

trimiți un om al dumitale să i le dăm în
mînă; la care răspunzi dumneata că, neavănd
LU

om să trămiți, de aceia n’ai trimes, căci

căți sănt pre lăngă dumneata sănt cu sim­
RA

brie, iar cei ce au fost m’au lăsat toți și s’au

risipit, credemu că așa va fi, căci așa este
țara noastră; de care n’avem ce face. însă
NT

noi am socotit de le trimitem cu Radul Mo­

canul ; și așa să știi că la noi cine le-au adus,
CE

atâtea i-au adus precum vei vedea dumneata

foaia, iară, de au fost mai multe la cei ce le-ați
fost dat, de la aceia le veți căuta dumnea­
I/

voastră. Cine ni le-aiî adus, atătea au adus;

și vel ști că n’au fost lîngă noi, ci într’altă
AS

parte, încă în pază, precum v’o spune și

Radu din gură. Și să știi că dintr’îhsele
UI

nimic nu este lipsă, dar, căt am luat, din-

tr’însele, de au fost de treaba mesii noastre,
BC
 Y
169 —

AR
care puindu-le și stricîndu-se, am trimis de
le-au preînnoit și iară le-am pus la loc, de

IBR
unde și dintâi erau luate. Le-am fi trimis
și mai dinnainte, numai, fiind-că erai mai
tînăr și socotind că încă nu le vei putea

YL
stăpâni, pentru aceia nu le-am trimis ; iar
acum, din mila lui Dumnezeu viind la vîrstă

SIT
ca aceia, ca să le poți chivernisi cele pă­
rintești, iată le trimitem. De care încă știm
că dumneata le vei putea chivernisi, iară
ER
încă, cât partea dumnevoastră, zicem că
dumneata să le păstrezi, — că lăudat lucru
NIV

este a păzi cinevași sculele părintești, de­

cât a le răpune și a le risipi. Și, cu aceasta
sfirșind, mila lui Dumnezeu cea bogată pu­
U

rurea să păzească pre dumneata.

Noemvrie 19 zile, 7207 (1698).
AL

Al dumitale văr și frate :

Io CONSTANDIN VOEVOD.
R

Buciumul, p. 379.
NT

LXX1V.
CE

Calinic, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop

al Constantinopolel, Romei Nouă și patriarh
ecumenic.
I/

între cele de sus dăruite Bisericii Mari

AS

a lui Hristos, a noastră, privilegii canonice,

a fost și acesta, care nu e mai mic între
celelalte, folositor și vrednic de rîvnă: a
UI

întări adecă totdeauna și a împuternici, cum

BC
 Y
— 170 —

AR
se cuvine, cele ce ni se aduc de pretutin­

IBR
deni, în toate zilele, din partea celor evla­
vios!, Culmii și Măririi Noastre patriarhi-
cești, prin scrisori patriarhicești și sobor­

YL
nicești, cîte de către dînșil s’au făcut și
orînduit în pricini înțelepte. Și aceasta pen­
tru mai marea putere a unora ca acestea

SIT
și pentru siguranța care să li rămîie tot­
deauna. Căci toate cele mai de nevoie, din
ER
partea celei maî bune și mai desăvîrșite
autorități luînd putere, se întăresc și mai
tare, și fără meșteșugire rămîn neclintite ;
NIV

căci multe știe să le înțeleagă pentru cei

ce sînt într’un timp, și care li ajută a fi și
a fi bine ; a căror fire și aplecare împotri-
LU

vindu-se neapărat, cum e și natural, nu-I

lasă(?!) De unde și acum ni s’au adus nouă,
RA

cînd presidam în sinod, două scrisori: una

în limba slavonească, care e o copie după
originalul ce a fost de la veșnic-pomenita
NT

aceia Doamnă Elena, fata celui de odini­

oară Șerban Voevod, al Țerii-Rumănești și
CE

soție a răposatului boier Mare-Postelnic al

aceleiași Țeri, dumnealui Costandin Canta-
cuzino ; care se zice că a fost săvîrșită de
I/

dînsa pe cînd era încă în viață, în vremea ce

AS

se gătia a merge la Ierusalim pentru în­

chinăciune ; orînduind averea ei în ce chip
a cunoscut ea că e folositor și drept, cu
UI

voia și judecata amîndurora, adecă a ei

și celui ce i-a fost soț, pomenitul boier
BC
 Y
- 171 —

AR
Cantacuzino. Și a împărțit moșiile lor cîte
le-au avut de la străbuni și cîte. cumpărîn-

IBR
du-le cu bani, le-au cîștigat ei, între cei
patru fii ai lor: Costandin, și Miliai, și Ma­

YL
tei, și Gheorghe: locuri, și moșii, și țigani,
și ce altă avere mai avea. în care toate a
așezat ca îngrijitor și cîrmuitor pe fiul ei,

SIT
ce s’a zis, Costandin, pentru multe pricini
binecuvîntate, pe care le înșiră anume în
diată chiar. Poruncise și, cum se cuvine, ca,
ER
după încetarea el din viață, să se împartă
în cinci părți toată averea lor și să se facă
NIV

parte din ele celor patru fii ai lor și urma­

șilor lor, adecă copiii fiului lor mort mai
dennainte, Drăghicean Spătarul; afară de
LU

locuința caselor din Mărgineni, cu Filipeștii,

și cu moșiile, și viile din Bălțați și din Că-
lineștl și din Cucleș; căci acestea se orîn-
RA

duiește să le ’iea numai zișii patru fii ai lor:

Costandin, Mihai, Matei și Gheorghe, iar
NT

copiii lui Drăghicean, și răposatul Șerban

Voevod, fiul lor, să nu se împărtășească din
acele moșii, pentru pricină binecuvîntată,—
CE

cum se spune limpede în diată chiar; orîn-

duind că, pentru aceste pricini, și soțul el»
încă fiind în viață, a judecat, împreună cu
I/

dînsa, într’acea vreme, și i-a îndepărtat pe

AS

dînșii de la acele moșii. «Și, pe lingă aces­

tea», spune ea, «poruncesc dennainte, ca să
UI

fie știut, și pentru partea fiului mieu Șer­

ban Voevod, că, fiind ridicat el, din voia
BC
 Y
172

AR
dumnezeiască, la vrednicia Domniei Ungro-

IBR
vlachieî, am judecat să nu se împărtășească
si el de o parte, cu amestec în toate locu­
rile, cu ceilalți frați, ci am ales din toate

YL
moșiile noastre, una din moșii, neamestecată
și întreagă, care e scrisă în amîndouă ale
mele scrisori, cercetînd cu de-amănuntul în

SIT
alăturare acestea, ca să fie de o potrivă și
de același preț cu cea d’intăiu parte a lui,
ER
adecă aceia ce se alcătuia din celelalte
părți ale fiecărei moșii, — ca să o dea zestre
fetelor lui». Și arată cu unele cuvinte cît fo­
NIV

los a economisit aceasta pentru împrejură­

rile vremii ce a venit: socotind că e măi
sigur să nu se afle amestecate moșiile lui
LU

cu ale fraților lui, ci deosebite cu totul.

«Iar, pentru Țiganii casei noastre», zice,
RA

«cîțl sînt, fie părintești, fie din cumpărătură,

să se împartă la șese frați, deopotrivă sau
asemenea.» Iar cealaltă din scrisorile ce ni
NT

s’au înfățișat, arată a fi o întăritură a

dietei aceleia, din partea celor doi, aflători
CE

atunci acolo, prea-sfințl patriarhi, ce aii

fost ai Constantinopolei înnainte de noi,
domnul Dionisie și domnul lacov, cei întru
I/

Duhul Sfînt al noștri frați și tovarăși ai

AS

Smereniei Noastre ; cuprinzînd cum că s’a

făcut cercetare în această privință de către
prea-nobilii fii ai acelei jupănese, în stră­
UI

lucita presență a Măriei Sale Domnului Io

Constantin Basarab Voevod a toată Ungro-
BC
 Y
— 173 —

AR
Vlahia, tiu sufletesc iubit al Smereniei Noas­

IBR
tre, și a pomeniților amînduror patriarchilor,
și a vrednicii adunări a prea-cinstiților bo­
ieri ai Domniei Lui; că a fost, cu amănuntul,

YL
cercetare sigură pentru acea diată, cum s’a
făcut ea atunci și pentru ce s’a întors (?);
și ast-fel, pronunțîndu-se, spun ei, afurisania

SIT
pentru nepărtenitoarea mărturie și credință
despre aceasta, pentru că nu aveau ei în
mînă originalul acela al diatei, luată în-
ER
nainte din mijloc, pentru împrejurările
vremii; — pentru care, în acea scrisoare a
NIV

prea-sfințiților patriarchl, se cuprinde mal

limpede, — s’au înștiințat, spun, pentru acea
copie a diatei, care e întărită prin iscăli­
U

tura prea-fericitulul și prea-înțeleptului pa­

triarch al Ierusalimului, domnul Dosoftei,
AL

în Duhul Sfînt iubit și prea-dorit frate și

tovarăș al Smereniei Noastre (care este a-
R

celașl ce stă și acum înnaintea noastră), și

NT

mal ales prin mărturiile vrednice de cre­

dință ale celui ce stăpînește țara, Măria Sa
Domnul Io Constantin Basarab Voevod, și
CE

a prea-sfințitulul Mitropolit al Ungrovla-

chiel, domnul Teodosie, și a duhovnicului
I/

jupănesel Elenei, popa chir Ștefan și Ar­

chimandrite și a boierului Mare-Ban Vintilă,
AS

care mărturisesc fără fățărie cum că zisa

diată aceia, a răposatei Doamna Elena, fata
UI

Domnului de odinioară Șerban Voevod, și

soția răposatului boier Postelnic, dumnea-
BC
 Y
— 174 —

AR
lui Costandin Cantacuzino, e adevărată a

IBR
ei. și proprie, și nebănuielnică. Căci de bună
voie, spun ei, ea, și nesilită, fără de ori ce
silă și înrîurire violentă, a orînduit și a

YL
făcut acea diată și a întărit-o cu însăși a
ei pecete, și cu blestemuri și cu marturi,
bărbați vrednici de credință, cu scrisul și

SIT
fără scris, cum i s’a părut ei; și cum că
această copie ce se arată e tocmai după
ER
acea diată. Pentru care ne-au învrednicit
și pe noi a pune o întărire sobornicească
pe dînsa și o confirmare. Deci, după obi­
NIV

ceiul canonic al Scaunului patriarhicesc si

apostolicesc ecumenic al nostru, ca unii ce
ne-am înștiințat din mărturiile vrednice ce
LU

s’aiî adus, și din scrisoarea de întărire a zi­

șilor doi patriarch!,—scriem și mărturisim
RA

sinodicește, împreună cu prea-fericitul și

prea-înțeleptul patriarh al Ierusalimului,
domnul Dosoftei, și cei de pe lîngă noi
NT

prea-sfințiții arhierei și prea-cinstiți, cei

întru Duhul sfînt iubiți frați și tovarăși ai
CE

noștri, pentru ca acea diată a răposatei

jupănesei, Doamna (Sd(iva<;) Elena, fata ce­
lui de odinioară Șerban Voevod și soția
I/

răposatului boier Postelnic domnul Constan­

tin Cantacuzino, după cea cu mărturie ne­
AS

schimbată copie a ei, să aibă putere și au­

toritate de la cel al nostru patriarhicesc și
UI

ecumenicesc tribunal și să rămîie întru tot

sigură și neschimbată, trainică și neprefăcută
BC
 Y
— 175 —

AR
și întru toate neclintită și netulburată, de
ori și cine; nimeni neavînd voie să tulbure,

IBR
să nimicească și să calce ceva din cele în
el scrise; ci să se păzească toate, după cum
aceia le-a pus la locul și chipul lor, și, dacă,

YL
supt vre-un pretext, cineva mai târziu și-ar
pune în gînd să o întoarcă și să strice a­

SIT
ceastă diată, cu voie rea, sau cu patimă, sau
cu lăcomie, sau cu mijloace de silă, saiî cu
alte încercări,—să fie afurisiți de Dumnezeu
ER
Domnul... și blestemați, și neiertați... după
moarte : piatra și fierul se vor dezlega, iar
NIV

ei nu... Și, pentru dovadă și siguranță adecă,

această scrisoare de întărire; 1691.
Dionisie, cu mila lacov, cu mila lui
U

lui Dumnezeu fost Dumnezeu fost ar­

arhiepiscop al Cons- hiepiscop al Cons-
AL

tantinopolei și pa­ tantinopolei și pa­

triarh ecumenic. triarh ecumenic.
R

După originalul grec în Archiva d-hii G.

NT

Gr. Cantacuzino.
CE

LXXV.
«Mlstiiu bjieiu Io Ștefan Cantacuzino Voe-
I/

vod i gspdru vsoe zemle ugrovlahiiscoi, da-

AS

vat gspdvmi siio povealeniu gspdvmi slugii

Domnii Meale, lui Costandin log. za taină,
UI

snă Vladul logf. ot FilipeștI, și feciorilor

lui, câți Dumnezeu îl va da», pentru Măgu-
BC
 Y
AR
— 176 —

reni. Urmează ca privilegiul pentru Vlad.

IBR
5 Main 7223 (1715).
Semnează Domnul. Radul Golescul Vel

YL
Log. și Const. Conțescul vt. Log.
Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

SIT
LXXVI.

ER
10 August 7223 (1715). Safta Crețulescu dă
zapis că a împrumutat lui Radu Dudescul
VI. Spat., «neanea», cănd au mersu la Ța-
NIV

rigrad, bani vechi U 500 și bani noi, făr baș.

t1 500; care fac pești tot bani noi t1 1500».
A dat și restul. — Bibi. Ac. Rom., doc.
LU

192/XIL
RA

LXXVII.
NT

14 Iulie 1717. Pașaport imperial pentru

«unser und dess Reichs lieber getreiie
Constantin Dudesco Graff Cantacuzenus»,
CE

care- «zu Abhandlung sowohl seiner Ge-

schăfften, alss auch zu Beforderung unseres
Diensts und Interesse in unser Konigreich
I/

Hungarn und Sibenbiirgen, auch andere un-

AS

sere Erb-Lande..., zu verraissen Willens

sey». Menționează pașapoartele lui ante­
UI

rioare din 12 Mart 1711 și 27 Mart 1712.—

Originalul în Archiva d-lui G. Gr. Canta-
cuzino.
BC
 Y
— 177 —

AR
LXXVIIL

IBR
14 Iulie 1717. Pașaport pentru «comes
[Constantinus], Dudesco Cantacuzenus», ce

YL
vrea să meargă, «non tantum ad tractanda
sua negotia, sed etiam ad promovendum
interesse et servitium nostrum in regnum

SIT
nostrum Hungariae et Transylvaniam alias-
que nostras provincias haereditarias, pro
negotiorum suorum exigentia^. Menționat
ER
pașaportul anterior din 12 Mart 1711. —
Originalul în Archiva d-lul G. Gr. Canta-
NIV

cuzino.

LXXIX.
LU

Sat’ta a răposatului Costantin Stolnicul.

RA

• Iun. 29 d., It 7227 [1719].

f Văzăndu slăbiciunea bătrăneațelor și
NT

aclastfă] boal(ă] de la Dumnezeu trimeasă

asupra norodului, înfricoșăndu-mă de sfâr­
șit, mă rog tuturor, și celor mai mari și
CE

celor mai mici, ca să aibu de la toț ertă-

ciune și mă rog, fie-mea Stanco, să-ț fie
mil|ă] de sufletul mieu cel greșit, daca n’am
I/

avut parte nici de soție, nici de feciori, ca să

AS

caute de sufletul mieu, ci la voi îm iaste

n&deajdea sufletului; să porțl grija, să și dai
UI

de ceale ce mi-au rămas căte ceva nepoțe­

lului Dinului, să-I dai inelul ce-1 iaste pus
BC

12
 Y
AR
178 —

zălog, doar să va putea scoate; Săfticăi cu­

IBR
nuna ; Măndicăi știi unde am dat cei puținei
galbeni mari la București ; de vor scăpa, să
cumperi cunună frumoasă, să-s pomenească,

YL
și pă moșă-său, și pă mene. Și, de căndu știu,
știu că s’au dat galbenii, s’au luat din toț

SIT
șii (?) galbeni 30, și, ce vor mai rămânea, și
doar vei mai câștiga de pă moșii, să cum­
pere mărgâritariu, să le faci iișoare încre­
ER
țite, la amăndoao. Iar inelul cel mare să-1
ții, păn doar va da Dumnezău dă să vor în-
NIV
vărteji copii fie-metî Ștefan, Dumnezeu îl
pomeneaască: atuncea vă veț socoti și pen­
tru banii cei de la Țeca; cum va fi mai
LU

bine și cu direptate, așa să faceți. La fi­

nul Anghelichi sănt t1 700; ci cinci sute să
dai să mi să fac[ ă] sărindare pă la besearici,
RA

pă unde de va îndrepta Dumnezeu. Iar tl 200

să să dea pentru alte trebi ce să vor că­
NT

dea. Ci știi că au fost bani mai multi, ci

s’au dat tl 300, de s’au scos sculele copiilor
fii-mea Ilincâi; ci, daca să vor nălța copii,
CE

va da finul Anghelichi sculele, că banii sânt

de la mene. Și mă rog, fata mia, să silești
pentru cartea ci au făcut de afurisanie ju-
I/

pâneasa Manuluî, să să dăzleage, să nu ră­

AS

mânem cu acel păcat asupra noastră. Ne­

potului Costandin să i să dea iișoara cea cu
UI

mărgâritariu, ci iaste în rădița cea cu hainele

de moarte, și o părăchiță de brățăruș, ceale
cu zale, care le știi. Un ineluș, ce iaste cu
BC
 Y
- 179 —

AR
zmaragdu și pă de laturi cu diiamănțel|e|,

IBR
să-1 dai Mariuții. Și-m pare că mai săntu
doao ineluș[e|: dintr’acealea, care vei socoti
mai frumoasfe], să l|ej dai lu Ioniț|ă|. Bră-

YL
țările ceale ce s’au scos de la Sibiiu, acea-
lea să le dai lu Mateiaș, că știi că s’au
crescut dă mititel. De vei avea vreame, să-l

SIT
dai, să să facă trei părechi de brățăruș, să
să dea cestoralalțl nepoți, Stancăi, lu Ște-
fănică și Săfticăi, să ne pomeneaască și ei.
ER
Iar în șcatulca ci iaste la mene sănt 38 de
galbeni: aceaștea să-i dai Marii, ca să-m
NIV

fac[ă| și ia ce va ști, pentru sufletul mieii.

Unde sănt galbenii acestea, au fost și doao
legături cu bani de argint; ci o legătură
LU

s’au luat de s’au chieltuit la ce au trebuit,

iar într’altă legătură săntu ti 100. Dintr’acea
sută de tl, să dai ia un arhiereu să-m fac[ă]
RA

un sărindariu, cat să va putea; iar, ce va

mal rămănea, să cumpere bogasie păntru
NT

cizme, ce să va putea. Și, daca vel avea

vreame și vel putea să străngi de pă vi­
CE

nuri, să dai să ni-s fac[ă| la arhierei doao

sărindare, să fie cu acesta: trei, și scrie și pă
soțiia mia și pă ceialalțl. Marii meale și
I/

nepotului Costandin mă rog să-I fie milă de

sufletul mieu, dacă am fost rănduită de am
AS

rămas la atâta striinătaate, că cu mult|ă|

jale a inimii scrirt aceaste puțineale rân­
UI

duri. Șcatulca, cu sculele copiilor fie-mea

Ilincăl, nu știu ști-vel că o au dat Măriia
BC
 Y
AR
— 180 —

Mea la jupanul Mogoș, la Brașov; ci să-ț

IBR
fie amestec ca să nu le piiară sculele. Și iar
la jupanul Mogoș sănt doao sipeate ale meale,
cu mărunțișuri; ci care vor fi mai bunișoare*

YL
mai frumoase, mease, peșcliire, șervete, le
vei da nepoatelor, cate cat li să vor veni,

SIT
șearvete, iar mease, peșchire, cate o părea-
che; iar, care vor fi mai groase, le vei da
la mănăstiri, care vor mai rămănia; și pu-
ER
ținic|ă| pănză ce iaste mai groas|ă|, o vei
împărți; iar cea supțirică să fie de treaba
NIV
cocoanele; sănt și niște iișoare ce le veți
da unde veți socoti. Iaste la Brașov o lă-
dișoar|ă] cu lăcățel[e]: într’acea lădișoarjă]
LU

iaste năstrapa care știi, cea de argint. Ci

aceaia să să strice să-s fac|ăj cu ținte, lin­
guri, de va ajunge, să să dea nepoatei Săf-
RA

ticăi a fie-mea Ilincăl. Iar o hatai ci iaste

cu flori de fir, să o dai Săfticăi; iar un atlaz,
NT

ci iaste, să-l dai Dinicului. Și, pă banii ce vei

fi văndut vinurile de la Olt, să cumperi și Zmă-
răndiții o hatai, să nu-s întristeaze. într’acea
CE

lad|ă] iaste și o tăvșoarfa] de argint; ci gan-

diim că vor veni și ceialalți nepoț, să li-o dai
lor; ci, daca s’au întâmplat de s’au depărtat, va
I/

fi iar a Dinicului. Pentru moșiia ce s’au scris

AS

Păunii, doar să va găsi să-s cumpere, să-I

dai surori-sa cei mal mici, să-i faci roche,
UI

au dă dimie, au de hatai de Sacăz, și zăbun

iar de dimie. Și-I vei da și ie, brâu, ce știe
că trebue, călțuni, năfram|ă]; și să zici lu
BC
 Y
181 —

AR
Dumitrașco să fac[ă] bine să-l fie aminte,

IBR
doar o ar mărita-o și pă aceaia. Pentru biia-
tele slugi ci sănt pă lăngă mene, mă rog,
cum iaste baba Ioana, că mi-au slujit mult,

YL
măcar la o chilie, tot să-ț fie milă dă dănsa;
și de bieții copii de rumâni să-ț fie milă;
și biiatele copile să le grijăști cum li s’ar

SIT
cădea.
Și să silești, fata mia, doar ar putea face
un răndu de haine să să dea dumnealui; că
ER
știi că nu i s’au dat, fiind vremile așa. Ci mă
rog, featele meale, să* vă fie milă de sufle­
NIV

tele noastre.
Nepotului Răducanului și nepotului Cos-
tandin, pă Dumnezeu cel milostiv, rog să-I
U

blagosloveaască și să-i sporească.

Nepotului Dinul tot acel Milostiv să-l bla­
AL

goslovească și să-l sporească.

împreun|ă| așijdirea și nepoțealelor, Dum­
R

nezeu să le blagoslovească cu zile și cu no­

NT

rocire.
într’acestaș chip și nepotului Costandin»
CE

Dumnezeii să-1 blagoslovească și să-1 spo­

rească, împreun(ă| cu nepotului Ștefan, și
nepotului Ioniț|ă], și nepoatei Mariuții; Dum­
I/

nezeu cel puternic să-i blagoslovească și

să-I dăruiască cu zile, cu norocire.
AS

Nepotului Ștefan și nepoțelului Mateiaj,

și nepoțealelor tot pre acel Milostivu rog să-i
UI

dăruiască cu zile și cu norocire. Dumnezeii

cel puternicii și cu Maica Preacista să vă dea
BC
 Y
AR
— 182 —

ca să trâiți întru unire și cu dragoste unul

IBR
spre altul. A voastră mumă: Safta. Și aciasta
iaste scrisă de popa Sava. — Bibi. Ac Rom.,
doc. 190/XII.

YL
LXXX.

SIT
Omnibus et singulis ad quos spectat, prae-
sentes visuris et lecturis, notum facio ac
ER
manifestum volo me infrascrip turn, infir-
mitatibus circumventum, adeoque longiori
NIV
itineri capessendo imparem, pro negotismeiis
penes Augustissimam Caesaream Aulam
Viennae sollicitandis, tractandis et perfi-
LU

ciendis, in meum privatum et publicum pro-

curatorem Excellentissimum medicum doc-
torem Michaelem Schendum Vanderbeck
RA

elegisse ac constituisse, eidem praetitulato

d. doctori plenariam facultatem impertiendo,
NT

meo nomine subscribendi, libellos supplices

porrigendi, meam caussam et iura demons­
trând!, adversus debitores meos agendi, eos-
CE

dem per viam iuris compellendi, obvias di-

ticultates explanandi, concludendi. Quicquid
I/

enim d. doctor, meus constitutus plenipoten-

tiarius, sollicitaverit, concluserit, tractaverit,
AS

ratum ac firmum a me habendum spondeo,

omniaque mea personalia iura in ipsum pie­
UI

lărie traducens (praesenti quam efficacissi-

mam esse ita volo, acsi quibuscumque ter-
BC

minis et forensibus formulis concepta esset),

 Y
183 —

AR
plenipotentia eundem d. doctorem munire ac

IBR
munitum pronuncio, declaro meisque stem-
matis insignibus ac propria subscriptione
coram publico inclytae istius civitatis no-

YL
tario confirmo.
Actum Coronae, anno 1720, die 10 lulii.
| Pecete. ] Co : Michael Cantacuzenus.

SIT
Praesentem plenipotentiam coram nobis
hie infrascriptis testibus et notario exara-
ER
tam ac Illustrissimi domini comitis subscrip­
tione et sigillo gentilitio corroboratam pro­
indeque validam, genuinam et legitimam pa-
NIV

riterque omni iuris solemnitate emanatam

et protocollo nostro insertam esse fide
nostra Christiana testamur Coronae, die li­
U

ma mensis iulii a. 1720.

Simon Scheiprer. Martinus Schnee-
AL

Senator 1. rq. ci­ veis, iuratus ac no-

vitatis coronensis in tarius 1. |raeq. civi­
R

Transylvania m. p. tatis coronensis in

NT

Transylvania, m. p.
Christoph. Neidel r.
CE

liberaeque civitatis
coron. secretarius,
m. p.
I/

Archiva d-lul G. Gr. Cantacuzino.

AS

LXXXI.
Do pro memoria per praesentes, quibus
UI

expedit, universis, quod, postquam a quin­

que annis extra meam patriam hie Coronae
BC
 Y
AR
184 —

iverim peregrinus atque pro ratione sus-

IBR
tentationis vitae ac aliis necessitatibus in­
diguerim pecuniis, a domino Pantazi Pri-
miker, amico nostro charissimo, levavi mutuo

YL
miile taleros leonigeros — tall. 1000 — cum
iusto interesse. decern pro cento, quod facit

SIT
per singulos annos singulos centum taleros.
Et, dum hoc tempore in patriam ineam re-
dire cogitavi, dominus Pantazi Primikir ad
ER
solutionem debiti me adigere voluit; cum
autem hac vice tantam facultatem qua Suam
NIV
Dominationem contentare possim non ha-
beam, pagum meum Reese in districtu terrae
Fogaras existentem, cum omnibus subețitis,
LU

terris foenilibus,, agris, sylvis glandiferis;

similiter etiam portiones meas possessiona­
rias trans Alutam in Valachia existentes
RA

domino Pantazi Primikir impignoravi, ut

omnia iJla mea bona Sua Dominatio pos-
NT

sideat tanquam sibi propria usque ad ple-

nariam contentationem super miile taleris,
cum solito interesse decern pro cento sicuti
CE

specificație propria mea manu subscripta et

sigillo obsignata illorum bonorum notitiam
exhibebit. Super quibus praesentes literas
I/

sigillo et subscriptione mea obsignatas in

AS

maiorem rei fidem et firmitatem domino

Pantazi Primikir extradedi. Datum Coronae,
UI

5-a iunii a. 7228 per calendarium vetus,

iuxta novum autem 1-a iulii a. 1720.
Co: Michael Cantacuzenus.
BC
 Y
— 185 —

AR
Coram me Georgio Csernatfalusi, iur.

IBR
secretario coron. manu propria.
Originalul în Archiva d-hu G. Gr. Can-
tacuzino.

YL
LXXXIL

SIT
loannes Rudolphus, princeps Cantacuze-
nus, Angelus, Flavius, Comnenus, Dei gratia
et haereditario hire sanguinis, uti a magno
ER
Constantino, a loanne V Cantacuzeno; aliis
romanis, moxque constantinopolitanis, im-
NIV

peratoribus legitime descendens, in roma-

num orientale imperium caeteraque olim
subiecta regna et dominia successor, necnon
LU

Vallachiae, Moldaviae et Bessarabiae dux,

despota Peloponesi, princeps Thessalliae,
Macedoniae et Sacri Romani Imperii, utri-
RA

usque Imperii, comes Epidauiei, Corinthi et

Apostolici regni Hungariae, marchio in Hyl-
NT

phow, Romanatz, Thelleorman, Succzyawa ;

Galatz. Ialomicae, Prahowae et Dombrovicae
CE

dinasta ac dominus Alhutae et Mehedintiae,

hospodar in Hotthin et Ghiurghiew, necnon
salinarum Theleghae citra et ultra ripas
I/

Danubii; baro in Mohylov, Zoennaghae, Af-

fumatz, utriusque Fillipesth, coeterorum-
AS

que territoriorum, feudonim, locorum et

possessionum Serenissimae Domus Cantacu-
UI

zenae, per Ucraniam et Transilvaniam, per­

petuus haeres ac dominus, Sacrae Augustae,
BC
 Y
AR
— 186 —

angelicae, aureatae constantinianae militiae

IBR
de Spe dictae, sub patrocinio Sancti magni
m arty ri s Georgii, in honorem quinque vul-
nerum lesu Christi Salvatoris Noștri, sub ti-

YL
tulo Sancti Sepulchri, ab Augustssimo Ro-
manorum Imperatore loanne V Cantacuzeno

SIT
reformatae, necnon eiusdem filialis Sacri
militaris Ordinis peregrinorum, scilicet ad
defendenda et invisenda sacra Hyerusalem
ER
et Palestinae loca institute iure sanguinis
haereditario magnus magister.
NIV
Licet, propter humanas vicissitudines, au-
gusti Orientalis Imperii solium barbarorum
tyrannide oppressum, cuius longam annorum
U

in seriem successive legitimoquehaereditatis

et sanguinis iure praedecessores noștri do­
AL

minium detinuerunt, usurpato ab Infidelibus,

Deo sic permittente, imperio, ad nos minime
R

pervenerit; munificum tamen Deus, augustus

NT

splendor, sublimis principis dignitas, necnon

proerogativarum omnium, et maxime Magni
Magisterii Sacrae angelicae aureatae cons­
CE

tantinianae militiae de Spe dictae in hono­

rem quinque vulnerum Ihesu Christi, Sal­
I/

vatoris noștri, institutae sub titulo Sancti

magni martyris Georgii eiusdemque filialis,
AS

sacri militaris Ordinis Peregrinorum ad de-

fendenda et invisenda sancta Hyerusalem
UI

et Palestinae loca, scilicet eodem iure san­

guinis legitima et haereditaria successio, non
BC

modo non erepta, sed nobis ac stirpi nostra e

 Y
- 187 —

AR
in perpetuum divina miseratione citra om-

IBR
nem controversiam reservata fuerunt. Ad
nos igitur, tanquam huius summi principatus
haeredes, eorumdem augustissimorum Caesa-

YL
rum gloriosae semper memoriae sublimibus
facinoribus vestigiaque terere spectat, qui
maxima cura omnique studio et conatu or-

SIT
thodoxam fidem Deique Ecclesiam semper
propagaverunt, ut ex tot celebrium hysto-
ricorum scriptis orbi universo constat, et
ER
ipsa Romana Apostolica Sedes bullis au-
gustissimique austriaci imperatores diplo-
NIV

matibus per tempora successive nobis maiori-

busque nostris concessis et traditis testantur,
recognoscunt et manifestant. Ne igitur ab
U

eorum pie factis ac institutis degeneres si-

mus, totis nostris viribus omnibusque modis
AL

enitendum nobis est ut aeterni numinis glo-

riam sustineamus, extendamus, defendamus
R

et ampliemus verisque virtutum actibus ve-

NT

rata Christi fidem comprobemus. Constans

ergo huiuscemodi desiderium incensaque vo­
CE

luntas animum nostrum impulit ad exau-

diendas humillimas praeces a te, nobis sin­
cere dilecto, loanne Augustino, libero barone
I/

de Abscliatz et de Wallstadt, porrectas?

quibus effiagitasti ut te in praefata nostra
AS

angelica aureata constantiniana militia ad-

mitti dignaremur; et, quamvis in vetusta
UI

illustri tua prosapia (ut publica fama re-

sonat) neclevissimum quidem impedimentum
BC
 Y
AR
— 188 —

apparent quod gratiam expetitam impedire

IBR
valeat, tamen ne noștri magni magisterii
tempore divi Constantini Magni Imperatoris,
menti, ipsum insignem Ordinem instituentis,

YL
et divi Ioannis Cantacuzeni Imperatoris,
eumdem reformantis, bullae aureae, legibus

SIT
sacris, constitutionibus et statutis, nec in levi
contraveniatur, antequam tuis votibus annu-
eremus, iussimus qud per supremam nos­
ER
trorum Sacrorum Ordinum Cancellariam in­
el itumque capitulum attente, accurate ac
NIV
legaliter tua originalia et authentica austri-
acorum Caesarum privilegia et certificatio-
nes, necnon alia multa legalia documenta
LU

examinarentur; ex quibus, iuxta relationem

nobis factam, evidenter apparet equestre
stemma baronum de Abschatz duodeciin
RA

saecula et ultra inter Polloniae magnates

adscriptum fuisse; cuius aliqui, Albertus sci­
NT

licet et Garinus, anno 1311 sub Boleslao et

Vlasdislao ducibus lignicensibus primaria et
confidentioram officia exercuerunt, quae ser-
CE

vitia,tam politicis,quam militaribus,ablllus-

tribus huius antiquissimae familiae successo-
I/

ribus per tempora interrupte, ipsis ducibus,

non solum continuata, verum etiam lăudabili
AS

fidelitate aucta : anno 1407 dux Bolcho fra­

tribus loanni, Stephano, Alberto et Nicolao,
UI

baronibus de Abschatz, indicium suum altum

in bonuin Oberschiittlau cum omnibus pro-
BC

ventibus et iuribus concessit; et, quia etiam

 Y
— 189 —

AR
successoribus, lignicensibus ducibus, tam

IBR
pacis tempore, quam belli, praefata eximia
facinora perpetuavere, Vladislaus rex Cas-
parum baronem de Abschatz eiusque fra-

YL
tres feudis et dominiis de Zapplau et Schut-
tlau, anno 1490, in perpetuam ditavit; quae
onnia pari zelo a subsequentibus de Ab­

SIT
schatz continuata, anno 1587 Casparus, se-
cundus baro de Abschatz, a Caesare Cons-
ER
tantinopolim Magnus Legatus missus, sic,
et Reipublicae Christainae, et ipsius Cae-
saris negotia in meliorem statum reduxit,
NIV

ut aeternam sui et suae legationis memoriam

reliquerit. Quae generosa et summe lauda-
bilia servitia et res gestae per tempora suc-
LU

cessiva ad nostra usque continuatae et tot

militaribus Ordinibus, Militensi scilicet, aliis-
que quam plurimis, quibus Illustres tui an-
RA

tecessores fuerunt condecorati, illustratae,

ita oculis nostris luce meridiana clarius ex-
NT

ponunt, quod in praefata tua nobilissima

genealogia nulla sit nec minimi obicis umbra,
CE

quae gratiam impedire val eat, ut omnis vel

legitima suspicio vana et superflua videre-
tur. Et quia praefatis etiam accedunt exi-
I/

miae tuae personales virtutes animique tui

praeclarissimae dotes, necnon maxima ilia
AS

et exemplarissima devotio, qua, nt ais, a

teneris tuis annis erga insignem nostrum
UI

sacrum Ordinem fragras; quae, ut praevia

et matura Capituli noștri deliberatione et
BC
 Y
AR
— 190 —

consensu, de plenitudine potestatis, anno et

IBR
die novitiatus dispensato, te illustrem virum
loannem Augustinum, liberum baronem de

YL
Abschatz et Wallstadt, praecedente tuo so­
lemni iuramento, observaturum omnia et sin­
gula ad bullam auream, leges sacras, constitu-

SIT
tiones et regulas praefati Sacri Ordinis
spectantia, hodie, die prima mensis septem-
bris.megaloschymum staurophorum seu equi-
ER
tem torquatum Sacrae angelicae aureatae
constantinianae miliciae de Spe dictae in ho-
NIV
norem quinque vulnerum lesu Christi, Salva-
toris noștri, institutae,subtituloSancti Magni
Martyris Georgii, cum commenda Sanctae
LU

Mariae Olympii, dictae de Platamonas, in

Albania, inter missarum solemnia a nostro
oratorio, coram inclito capitulo, assistentibus
RA

pro patrinis Serenissimo loanne Georgio

principe Cantacuzeno, nostro carissimo filio,
NT

et equite de Cugniazzo, te declaramus ac

omni solemniori ritu insignis et habitu mu-
nitum creamus et armamus charactherique
CE

tuo et dignitati omnes praerogativas,honores,

privilegia, immunitates, exemptiones, ad ma-
I/

iores commendas optationem et iura omnia

quibus caeteri, qui in eadem dignitate sunt
AS

constituti, fruuntur, potiuntur et gaudent,

coniungimus et annectimur. Mandamus prae-
UI

terea omnibus et singulis charissimis nostris

fratribus, magnis Prioribus, supremis prae-
BC

fectis, praepositis, provincialibus, official!-

 Y
AR
bus, universisque capitulis et equitum om­

IBR
nium, tarn superioris, quam inferioris clas-
sis, caetui, cuiuscumque dignitatis et con-
ditionis, qui in sacro nostro consortio su-

YL
perstant, ut te qua talem recognoscant et
acceptent, ac membrum et fratrem noștri
augusti consortii recipiant et venerentur, et

SIT
ut talem equitem torquatum sen magnam
crucem, debita praecedentia servata, in ca­
pitulis generalibus, in convocationibus or-
ER
dinariis et extraordinariis, et in omni quo-
cumque actu et functione, te recipiant et
NIV

admittant, si indignationem nostram, censuras

omnes et poenas contra discolos et inobe-
dientes in sacris constitutionibus expressas
U

et ipso facto incurrendas evitare cupiunt. In

quorum omnium fidem praesens magiste-
AL

teriale breve propria manu nostra subscrip-

tum et maiori sigillo in cera rubra pendente
R

munitum ac per nostrorum sacrorum ordi-

NT

num megisterialem secretarium referen-

datum, expediri iussimus. Datum Viennae
CE

Austriae, die prima mensis septembris, anno

a Nativitate Domini millesimo septingente-
simo quadragesimo tertio, magisterii vero
I/

noștri vigesimo septimo.

Rodulphus m. p.
AS

Prefectus Vl[adislaus| a Malaesco.

Ad mandatum serenissimi et Celsis-
UI

simi Magni Magistri proprium.

BC
 Y
AR
192 —

Eq. Tedeschi de Rocca, Sac. Ord. se-

IBR
crett|ariu|s.
Arch, d-lui G. Gr. Cantacuzino.

YL
LXXXIII.

SIT
Noi Ridolfo e Costantino, principi Can-
tacuzeni Bassarabba e di Vallachia, conti
del Sagro Romano Impero e della Ungaria.
ER
Faciamo noto a tutti communemente per le
presenti nostre lettere, e singolarmente ad
NIV
ogn’ uno, di qualvisia conditione, grado e di-
gnită, a chiunque s’aspetterâ di vedere, leg-
gere ed ascoltare, qualmente abbiamo di
LU

propria nostra volontâ costituito per nostro

attuale agente presso la Serenissima Rep-
pubblica di Venezia il signor Panajotti di
RA

Poppa per tutti gli affari et interessi noștri

in quella Dominante, che sono e che sa-
NT

ranno in avenire, dandogli piena facoltâ e

autoritâ, in virtu delle presenti, d’aggire,
operare e decidere ogni e qualunque cosa
CE

che aspettasse a noi et alii noștri interessi

corispondersi in tutte le occasion! edincon-
tri che si presentassero. Per cid dunque
I/

preghiarno tutti gli Eccellendissimi magis­

AS

trate tribunalidi cotesta SerenissimaRepub-

blica di riconoscerlo ed accettarlo per tale
UI

pari di altri agenti e persone caratterizzate

di principi, permettendogli tutta la libertă
che s’aspetta a questo carattere; avendolo
BC
 Y
193 —

AR
noi per tale eletto, costituito, riconosciuto

IBR
ed affermato. In fede di cid abbiamo sotto-
scritte le present! lettere patenti di nostro
proprio pugno, munite col solito nostro si-

YL
gillo. Dato nella cittă cesarea di Vienna,
il 1 di gennajo del 1725.
Ridolfo Cano di Vallachia m. p.

SIT
Costantino Canto di Vallachia.
[Pecete cu vulturii și:] Baasa-
ER
r[aba| Kantakvzeno.
Nicolo Maria Cursi, segrettario.
[Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.)
NIV

LXXXIV.
U

Augustus secundus, Dei gratia rex Polo-

AL

niae, magnus dux Lithuaniae, etc. serenis-

simo, etc. principi Aloiso Mocenigo, duci
Venetiarum, etc. Dominam principem vi-
R

duam Valachiae Cantacusenam, quae turn

NT

in regia residentia nostra varsaviensi, turn

in hac civitate aliquod temporis spatium
CE

commoravit statuitque nunc Venetias pro-

ticisci, ibique diutius consistere atque in
tidem, non modo Serenitatis Vestrae, sed
I/

istius etiam inclytae Reipublicae se commit-

tere, pro nostro in eandem studio et bene-
AS

volentia Serenitati Vestrae diligenter com-

mendare opportunum duximus atque ab ipsa
UI

petere ut eandem principem eiusque rem

dignitatemque tueri non gravetur, et ita
BC

13
 Y
— 194 —

AR
tractet, ut intelligat commendationem nos-

IBR
tram apud Serenitatem Vestram aliquid
ponderis habuisse. Erit id nobis profecto
gratissimum maximeque sibi nos inde de-

YL
vinciet Serenitas Vestra. Cui, etc. Datum
Dresdae, die 26 mensis Augusti, anno Do­
mini mdccxxvh, regni vero noștri anno xxx.

SIT
[Arcliiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.)

ER
LXXXV.
NIV

Von der Rom. Kays., auch zu Hispanien,

Hungern und Boheimb Konigl. Cathol. Ma-
j estăt, Ertzherzogen zu Osterreich, etc., mi­
LU

sers allergnădigsten Herrns, wegen, durcli

die N.—O. Regierung dem Herrn Rectori et
RA

Consistorio der allhiesigen Universitet an-

zuzaigen :
Ess haben Allerhochst besagte Ihro Kays.
NT

Maj estăt, auf deren Herren Rudolph und

Constantin, beeden Fiirsten von Cantacu-
CE

zeno. gehorsambst beschehenes Anlangen

untern 23 Marții inlebenden Jahrs gnădigst
verordnet das denenselben bey alien Stel-
I/

len der gebiihrend fiirstliche Titul gegeben

AS

werden solie.
Alas mann ihne rectorem et consistorium
dessen hiemit zur Nachricht erindereri wol-
UI

len. Actum Wien, den 21. August, anno 1734.

Joh. Jacob Oberpaner m. p.
BC
 Y
— 195 —

AR
Expeditor.

IBR
Dises intimatum Dem Herrn Rec­
bey der Canzley auf- tori et Consistorio

YL
zubehalten undt, der alhiesigen U-
praestitis praestan- niversitet zuzustel-
dis, hierauf gebtih- len ; praes. 7 Septbr.

SIT
rend zu reflectiren. 1734.
Ex consistorio, 7 Sept. 1774.
[Arch, de Stat din Viena, fasc. Ill (Par-
ER
teisachen), lit. C., no. 54; după o copie ofi­
cială autentificată de Arneth; în col. D-lui
NIV

G. Gr. Cantacuzino.]

LXXXVI.
U

Wir Carl, von Gottes Gnaden erwăhlter

AL

Rbm. Kayser, etc. Was Gestalten der durch-

leuchtig,hochgebohrene, unser lieberOheimb
R

und Furst Rudolph Fiirst Cantacuzenus,

NT

von der Wallachey, uns, sowohl billig als

nothgedrungen, gehors. vorgestellet wie dass
CE

er viel widriges, wider alle Gerechtigkeit,

in unseren Erb-Landen zu verschiedenen
Zeiten erlitten, als zwar dass er sein Recht,
I/

so hier durch seine Vor-Eltern zum Erbtheil,

als des hohen magisterii und Orden der
AS

H. Georgii Constantinianischen Miliz hin-

derlassen worden, zu vertiben nicht ver-
UI

mflge. Als hat er uns gehorsamst angeflehet

ihme unseren kayserl. und kbnigl. Schutz
BC
 Y
— 196 —

AR
und Schirm angedeyhen zu lassen, auf dass
er ohne einiger Beschwer- oder Verhinder-

IBR
nuss solchen seinen Orden offentlich, und,
inbesonders, denen adelichen Personen ver-

YL
theilen moge. Wie uns denn ohnedeme wohl
bekannt ist, dass die Cantacuzenische uralte
Familia von denen Kbm. Kăyseren in Orient

SIT
und Occident herstammet und dass de­
nen Nachkbmmlingen unwidersprechlich aus
Recht des Gebliits dieser Vorzug und Monu-
ER
mentum gebiihre, als haben wir, aus ange-
bohrner Clemenz und in Betrachtung der
NIV
treu und eyfrigen Diensten, so seine hohe
furstl. Familia unscrem Durchleuchtigsten
Ertzhaus von Oesterreich geleistet, aus ei-
LU

gener Bewegnuss und wohl bedachten Ge-

muth gănzliche Freyheit, nicht nur allein
in unseren Erb-Landen, sondern auch in den
RA

gantzen Rom. Reich, aus unserer kays. Macht

angedeyhen lassen wollen, und zwar der-
NT

gestalten, das gedachter Furst Cantacuzenus

Liebdenohneainiger Beschwăr- oder Verhin-
CE

dernuss, Gegensatz oder Widerred, von wem

oder auf was Weis es immer seyn moge,
das Recht des magisterii, nach denen Cons-
I/

titutionen und Institutionen des gedachten

Orden, veriiben kbnne und moge, gleich wie
AS

es durch die kayserl. und pabstliche Uni-

versal-Bulen erklăret und vorgeschrieben
UI

worden, und kdnnen die gewbhnlichen Ce-

remonien offentlich, in denen Kirchen, so-
BC
 Y
197 —

AR
lemniter, wie auch in besonderen Capellen,
sive in oratorio private, begangen werden;

IBR
dannenhero befehlen wir alien und jeden
unseren und des Heil. Reich Vasallen, Fiirs-
ten, geistlichen und weltlichen, Grafen,

YL
Freyherren, absonderlich alien Bischbffen,
Praelaten, in alien Diocesen, etc., ihne nicht

SIT
nur allein in der Verfallung unserer kayser.
und kbnig. Ungnad zu ehren, anzunehmen
und gedachten Fttrsten Cantacuzenus Lieb-
ER
den die Cbung dessen auf das Freyeste zu
gestatten, sondern auch, im Fall sie ersn-
NIV
chet werden, jhme auf das Schleunigste ihre
Hilff und Beystand zu leisten. Allen denen
ienigen aber, so diesen Orden angenohmen
U

haben oder in das Kiinfftige annehmen

werden, verleyhen wir und wollen dass sie
AL

alles Vorzugs, aller Freyheiten, Exemptionen

und Privilegien geniessen sollen, gleich wie
R

dessen Vorfahrer, unter den Schutz und

Schirin unseres durchl. Ertzhaus von Oester-
NT

reich genossen haben ; jene, welche uns nicht

unterthan seynd, ersuchen wir, sie wollen
CE

unseren Beyspiel nachfolgen, versichernd

dass sie uns eine hdchst angenehme S'ach
erzeigen; die hingegen, so uns unterthan
I/

seyn, sollen unseren kayserl. und kdnigli-

AS

chen ernstlichen Befeel, Willen und Mei-

nung als gewiss gehorsanien, und in Widri-
gen denen Ubertrettern sechzig Marek fein
UI

Gold Straff gesetzt seyn solie. Urkund dessen

BC
 Y
— 198 —

AR
haben wir gegenwărtig unseren Schutz-

IBR
Briefe eigenhăndig unterschrieben, und mit
unseren kays. und konigl. Insigl zu be-
krăfftigen befehlen. Geben in unserer Kay­

YL
seri. Residenz-Stadt Wienn, den ersten Fe-
bruarii, ein tausend siben hundert funff und

SIT
dreyssigsten Jahr, unserer Reiche: des Ro-
mischen in vier und zwantzigsten, des His-
panischen in zwey und dreyssigsten, deren
ER
hungarischen und boheimbischen aber in
den vier und zwantzigisten Jahr.
NIV
Eugenio von Savoy.
Ad mandatum Sacrae Caesareae Regiaeque
Catholicae Maiestatis proprium.
LU

Ig. lose. Hefenstokh.

fArchiva d-lui G. Gr. Cantacuzino].
RA

LXXXVII.
039?.
NT

©avdroo ypTpYjjieDst iv
De vreamfe] ce toate dăsfătăciunil[e] vie­
CE

ții sănt împărtășăte întristăciunii și nici

o slav[ă] lumească n’au stătut nestrămu­
tată], ce numai o clipă, șă aceastea toate
I/

moartea le dobăndeaște, la toate deșărtăciu-

AS

nil[e| aceastea, uităndu-mă și eu păcătosul,

îngrozit fiindu de multa urgia-dumnezeiască
ce lăcuește de cățva ani într’acest ticălos
UI

pămănt, pentru mulțimea păcatelor noastre,

șă văzănd că, nu numai ‘cu robii, flămânzii,
BC
 Y
— 199 —

AR
călcări de oști, seaceț păgubitoare, pribegii,

IBR
ci, peste toate aceastea, cu îngrozirea ciu­
mei săntem izgonit den loc în loc, căt, pe
la lăcașurile noastre, nu e cine să s[ă]lăș-

YL
luiască, ci, spăimăntăndu-s[e] ticălos sufletul
mieu, șă neștiind clasul privegherii sfărșă-
tului mieu, să cănd furul îm va sosi, pentru

SIT
aceaia nu poci lăsa ca-s nu fac rănduial[a]
celora ce vor rămânea șă dup[ă] mine,
or|i| iubită soția mea, or|i| dintru dragi fiii
ER
și fiicel|e| meal[e], or|i] dintru bunu nea­
mul mieu, al Crețuleștilor; or[i] din ceal[e]
NIV
ce mi-au rămas de la părințiimiei, ori din-
tr’altel[e| ce mi le-au încredințat mătușă-
mea Marica, ori dintru al mieu prea-puțin
LU

câștig. Cu sufletul mieu pentru aceastea

toate ce l|e] știu că sânt adăvărate șă cu­
vioasei, șă ca-s nu dau seama dedănsel[ej
RA

înnaintea judecătorului Hristos, iat[ă] că

las aclastâ a mea diiată. rânduită și așă-
NT

zat|ă] cu tot adâvărul, pecum arată în jos,

cu ce socoteai) ă| șă cui pe nume le dau, din
CE

toat(ă] inima, ca-s le fie celora ce-i voi arăta

cu numire mai jos veacinice șă stătătoare,
șă noao neuitare dâspre dănșăi șă dăspre
I/

ceia ce D|u|mn|e|zeu le va dărui să fie ur­

mători după dănșăi pe la sfintel[e| rugi;
AS

pentru ce îi șă rugăm, ca-s fim neuitaț, ca

I )| u |mn| e (zeii... stră ca-s înmulțească acest pu­
UI

țin dar al nostru spre plucerea Sfinții Sal|e]

și spre buna chiverniseal|a| dumnealor.
BC
 Y
— ‘200 —

AR
însă socoteal[a| dietii meal[e] iaste acia-

IBR
sta, cum însemnez în jos :
Intăi, cu slujniciasca-m evlavie șă multă
plecăciune, mă rog prea-înnălțatului nostru

YL
Domnii Io Nicolai Alexandru Voevodu, ca
să-m dea stăpăneasca-i ertăciune șă blagos-
lovenie, iertăndu-mă de ceal[e] ce n’oi fi

SIT
odihnit în deregătoriia mea pe Măria S[a],
ca șă Domnul Hristos să erte pe Măria S|a|
șă să-i înmulțească anii vieții în fericire.
ER
Șă, pecum în viaț[a] mea l-am cunoscut pă­
rinte șă stăpân milostiv, șă după petrecania
NIV

mea mă rog demenții Sal|e] să fie oix-

T^pjUOV op^avot? |JLOD, să-f rniluiască, să-i
măngăie la lipsel|e| lor, ca un creștin, căci
LU

eu asupra înțelepciunii Mării Sal|e] orăn-

duescu toate rămășățele meal[e] a alerga să-i
RA

SiaoO&VTsnaească, șă nu mă îndoescu că nu
vor afla limanul mântuire! șă al măngăerii.
Mă rog Mării Sal[e| să priimeasc-ă de l[a]
NT

nehărnicia mea un atlanta^ care l-am fost

cumpărat cănd am fostu la Viena, drept
CE

zloț nemțești 48; îl hărăzescu Mării Sal|e|

ca un semnu de multa plecăciune a mea șă
evlavie, șă ca-s nu fiu uitat de Măria Sa, eu
I/

să ramășățel[e] meale.
Păntru păcătoasel[e] meal|e) oase, cu
AS

evlavie șă cu omilință mă rog Preasfințitu-

lui nostru Mitropolit chiriu chir Mitrofan,
UI

duhovnicului mieu, ca să-m fac[ă| acest mare

bine, pentru dragostea și evlavia ce am
BC
 — 201 —

Y
AR
avut în toată viața mea, să-m[i] prnmească
oasele în Stă Mitropolie, să le astruce în

IBR
groap[a| soții mel[e] Tudoscăi; iar, de i s’ar
întâmpla șă Sfinții Sal|e] petrecanie șă s’ar
fac|e| alt arhiereu, șă aceluia mă rog pen­

YL
tru numel[e] Domnului Hristos, să-m[i| fac| ă ]
acest mare bine, ce din răvnă sufletească
l-am pohtit; șă las la sfânta Mitropolie pen­

SIT
tru pomenirea noastră Țigan[I], suflete 10;
iar, de cumva mi s’ar întâmpla» să mi-s pe­
ER
treacă iar copilașii, să-s astruc|e] și oasel|e]
lor într’o groap[ă] cu mine; șă, măcar unde
aș fi îngropat, pentru întâmplarea ce mi
NIV

s’ar întâmpla, iar la anul mă rog tot să mă

dăzgroap|e|, șă pe mine, șă pe copii, șă să
mă ducă unde scriu mai sus.
U

Pentru pomeane șă câte trebuescu mor­

AL

tului să-s pomenească, păn la anul, șă pan

la al treilea an, las să mi-s vănză toate
viile meale den Scăen|i], care-m sânt dar
R

de la mătușă-mea Marica; șă, neajungăn-

NT

du-mi-s banții], să mi-s mai vănză povod-

nici, care s’qr socoti c’ar fac[e] preț, șă
CE

dintr’alte galantarii șă haine ce mi s’ar afla;

să să mă pomenească făr de bulzi (așa las
cu sufletul mieii rămășățelor mealfe]), să nu
I/

mi-s fac[ă] alt, făr numai colivi înfrumuse­

țate dup|a] putință, liturghii cu arhiereu,
AS

șă la 9 d., șă la 20 d., șă la 40 d., și la ju­

mătate] de an, șă la anul, să-m împarță fă­
UI

clii la toate parastasele aceastea, șă pă la

BC
 Y
AR
— 202 -

închisorii] șă po t1 10 milostenie în fiește-

IBR
care zi de-aceastea la săraci, șă alți t1 10
să-m împartă la 40 de bisearecfi], să-m slu-
jască stă liturghie într’acealfe] zil[e|, căndu

YL
vor sluji arhierei, șă să dea po bani 33 la
fieștecare bisearic[ă], în măna efimeriului;

SIT
șă să pomenească Matei, Manuil șă Marica,
cu părinții lor. Șă, afar[ă] dintr’aceastea, mă
rog, păn la al treilea an să-m mai dea să­
ER
rindare 10: 2 la Sta Mitropolie, unul la sat
la Crețulești, ca să-m pomenească șă bieții
NIV
părinții cu colivă în toate zilelfe), să mi-o
citească pe mormântul taicăi, șă să pome­
nească : Pădure, Doichița, Matei, Marica,
LU

Zamfira, Costandin, Radul, Manuil ; șă să-m

citească preotul în toate zilel[e], in genunchi
cu evlavie, molitfa cea mare de ertăciune,
RA

care iaste scris[ă] în moliteavnic; șă să i să

dea tl 12 pentru osteneal[ă]. Altul la Sinaia
NT

la mănăstire, altul la Mănăstire dintr’un

Lemnu, altul la mănăstire la Focșan]!] — ș’a-
colo să-m pomenească și socrii: lordache,
CE

Hristina ; altul la Sărindar, altul la bisearica

Doamnei, unde iaste părintele Climent Vlă­
dica Odrianul, opștescul nostru părinte, măn-
I/

găitor în scărbe șă măngăitorul tuturor

AS

scărbiților; altul la Sti Sava, altul la mănăs­

tire la Fedeleșcioi; acolo iar să-s pome­
UI

nească șă socrii : lordache, Hristina, cu

fiii lor.
Aceastea mă rog pentru stu numel[e] Dom-
BC
 Y
— 203 —

AR
nului Hristos să mi-s faclă] deplin pănă la

IBR
la al treilea an, măcar ș’ alt ceva să mi s[ă]
mai vănză dintr’al|e] meal[e] numai să nu
rămăe nefăcute ; să la al treilea an, să mă

YL
caote, șă iar un arhiereu să slujască litur­
ghie, și să-m cinstească la mormânt molit-
fel(e], dup|ă] obiceai, cu xai:av7]£ic.

SIT
Iar, pentru datorie, sănt dator tl —,care
unii au șă zapise, iar alții n’au; dar în ca­
tastihul mieu sănt toț pă nume; ci pentru
ER
acești ban[i] să mi-s vănză tot locul Hanu­
lui de lângă Sti. Gheorghe, cu pimnița cea
NIV
de l[a] uliță; care aceastea sînt iar de l[a]
mătușă-mea Marica Dări; șă să mi-s mai
vănză șă moșăia mea de 1]a] Băncești ot sud
U

Buz|ău], șă cea de cas[ă], șă cea de l[a]

Calotă, toat|ă], cu 2 vadur[i] de moar[ă], în
AL

apa Buzăului, — care să văz zapisel[e], că

să va apropia la stăjn. 500.
R

Mai sănt dator la Nițul Coj[o]carul B 240

NT

fâr dobândă, dup|ă] marfa ce-am luat la Vis­

tierie în Domnia d’intăiu a Mării Sal[e] lui
Vod[ă]; șă la un abagiu iar sănt dator dup|â]
CE

marfa ce-am luat la Vistierie, în zioa de Joi

Marje], de-am împărțit la săraci duplă] o-
biceal;iar în Domnia d’ântăi a Mării Salfe]
I/

lui Vodă, tot într’acea lună, za t1 80, șă

AS

rănduial[ă| nu mi s’aiî dat atunci dintr’acea

lună, t1 1.300, șă mi s’au luat atunci șă ca­
UI

tastihul cel socotit de boer|i|, șă pecetlui­

turile; șâ nu mi le-au mai dat, iar cheltuial[a]
BC
 Y
AR
— 204 —

acelui catastih mi-au fost într’acea lun]ă] a

IBR
lui Martie t1 4.060 pl; ci pentru această da-
tone mă rog Mării Sal[e| lui Vodă să-s mi-
lostivească cu săracii miei, cum îl va îndura

YL
Dumnezeu, ca-s nu mi-s prade căscioara, că
va ti păcat; că ajungă că am mai plătit

SIT
del|a 1 mine la chir Zamfir Căm[ăjrașul tot
dintr’acea lună atățea bani, șă la alții; ci va
fi păcat să mă mai prad|e| șă cu acești tl
ER
320, del [a] cojocar șă del| a] abagiu.
Ancuții, fiicii meal[e], care mi-au logodit
NIV
Măria S[a] răposatul șă prea-bunul Io Ioan
AJexandru-Vodă Mavrocordat dup|al Pă-
tfașco Post. Bălăceanul, îi las întâi blagos-
LU

lovenia lui Dumnezeu, șă a meanedăstoinicu-

lui, șă dintr’al|e] mealfe] îi lastoatfă] partea
mea de moșăe din Buclmean[i] dă lăngăMo-
RA

goșoaia, cu hâleșteul acolea în Colintina,

șă la Sărata din viile de cas[ă] pogoane 60
NT

și suflete de Țigan[i] șă alte scule, haine

vite, precum să vor vedea în foia iei de
zestre, cea iscălită de mine; i-am dat moșăe
CE

lângă Crețulești, socotind, daca mi-s va prinde

mie șă Zoiței sfărșăt, să rămăe ia celora
săraci de copii sprijinitoare, măngăitoare
I/

șă în loc de părinte; de care nu măîndoescu

AS

că nu le va fi ca o maică duioas[ă], aducăn-

du-ș aminte cu cătă dragoste o au crescut
UI

Joița șă cum i-au grijăt toate, ca singură

maică-sa, d’ar fi trăit. Cununa de aur cu ro-
binuri să cu diamanturi; tocmai ca ceaia ce
BC
 Y
— 205 -

AR
i-au dăruit leal]ea] Manda, mătușă-sa, numi
s’au dat de socri; așâjderea nici o ie cu

IBR
mărgărita r[e] nu i-o au fărșăt soacră-mea;
ce pentru aceastțe] să aibă a l|e] ceare de
l[a] dum. neanea Mihai Corbeanul, unchi-

YL
său, șă, măcar că apucând dum: foaia măsii
de zeastre, au scris cu măna dum : ca-s dea

SIT
numai ti 80, dar aceaia să nu-s prinză în
seam|ă], că n’au făcut cu voia nimărui, șă
țiganii iar nu mi s’au dat toț căț scriu în
ER
foia măne-sa. Iar, pentru o salbă, o poh-
tescu să nu supere pe bieții copil, au pe alt
NIV
cineva, că o am cheltui it] eu la îngropatul
maică-sa șă la pomenelfej căte i s’au făcut,
că, d’aș fi trăit, șă aceaia o aș fi împlinit, iar
LU

bieții săraci n’au vărstă de a o câștiga.

Marii, fiicii meal]e], îi rog de l[a] Hristos
Domnul înțeleaptă creaștere, și dintr’alțe]
RA

mealje] îi dau satul Cămineștii, toat[ă] par­

tea mea de peste toatfe] hotarăle, cu heleș­
teul diii Călniștea, cu toț rumânii, cel îm­
NT

părțit șă cel neîmpârțiț, iar sâ-s împarță: șă

lu unchiașul Ion, care iaste pârcălab la ne­
CE

potul Costandin Văc(ărescu], șă alții, car[i]

s’ar mai găsi, să-s împarță, șă să fie tot al
iei; îl mal dau șă la Sărata pogoane de vii
I/

10, șă Țigan(I] suflete 10, șă alte căte în-

AS

semneaz|ă] în diata Zoițel : haine i scule, șă

din vitel|e| ce mi s’or afla.
Săfticâi,fie-mea,dup]â| blagoslovenia Dom.
UI

nulul Hristos șă a maicii Sfinției Sal[e] ce-I

BC
 Y
— 206 —

AR
rog să aibă, îi las dintr’al[e] meal|e] toatfă]

IBR
inoșăiamea Ciupercenii,de peste tot hotarul,
căt au stăpânit părinții noștri șă eu păn în
zioa de astăz ; îi las șă vii la Sărata, din

YL
ceel[e] de cas[ă]; pogoane 10, șă-I las țigan[I]
suflete 10 șă altel[e] căte răvășaște Zoița în
diata iei, haine, scule, șă din vitel[e] ce mi

SIT
s’or afla.
Iar iubiților miei copilaș : lordăchiță și
Mateiaș, dup[ă] mila șă darul cerescului îm­
ER
părat, ce-1 rog să aibă, șă după molitfa șă
blagoslovenia cea părintească care înteme-
NIV

ieaz|ă] casa feciorilor, îi las cu toate al[e]

meal[e] ce-mi mai rămăn nedate nimărui:
sate, moșăl, vii, robi, mori, xat axt-
LU

V7]Ta xr/jpara, și» peste dănșăi, șă peste

toate al[e | meal[e] las singură samovolnică,
ca altul ieu, să le împarță amândurora, pe-
RA

cum o va lumină Hristos, atăta moșă[i], vii,

robi, mori, vite, haine, căt și cărțile de în­
NT

vățătură, care le am în catastih, tot pea

nume scrise: cărți 124, filosofești, gramati-
CE

cești, politicești, bisericești, istor[i jcești, la­

tinești, italienești, iproci, proci; care mai
multe dintr’aceastea le-am cumpărat cănd
I/

am fost la Vienna, pentru treaba acestor 2

copilaș, ca înveaț[e] greceaște, iar mai
AS

vârtos latineaște șă italienește; decarii mă

rog Zoițel, au ori-care copilă ne-ar scăpa cu
UI

viaț|ă|, să fac|ă] acesta mare bine ce-1 doresc

din tot sufletul mieu ,ca-s-mu înveațe co-
BC
 — 207 —

Y
AR
pilașăi, șăsă-I și striineazfe] pentru carte, de
să va putea, ca-s să pedepsească mai bine:

IBR
așa mă rog pentru mare numel[e] Domnului
Hristos; șă să mi-i pedepsească mai vărtos
la letinească șă la italienească; șă, de mă

YL
veț asculta, iubiților miei fii, ca-s vă ghim-
nasiț la învățătura cărții, șă al științii acestor
3 limbi, șă de veț metahirisi știința voastră

SIT
spre nevătămarea bietului suflet, de vream[e|
ce începătura înțelepciunii iaste frica Dom­
nului,— veț căștiga mila dumnezeiască în ca-
ER
sel|e] voastre, șă acel prea puțin aj vostru
să va prea înmulți, șă numelfe] vostru va
NIV

fi cinstit șă prea-slăvit la Curțile celor mari;

numai, la or cine veț slujă, vă rog pentru
mare numel[e] Domnului Hristos, șă așa să-m
LU

aveț molitfa șă blagosloveniia, să slujăț cu

tot adăvărul șă dereptatea, cu care mai văr­
tos veț împila șă veț supune pe toț vrăj-
RA

mașăi voștri.
însă moșăile care le orănduescu copila­
NT

șilor, aceastea sănt anume : Crețuleștii, ce

să zic|e| șă Dălza, toată parte mea de sat,
CE

Birtenii de peste tot hotarul, cu hăleșteul

în Crevedia păn în Mocani; Perișul tot ho­
tarul; Zaițeștii care să zic șă Ghizdaveți,
I/

tot hotarul; Popeștii, care să zic șă Ge-

nești, tot hotarul, cu 8 roate de moară în
AS

apa Dîmboviței; Vienii, car[e| săzice, pestrea

tot hotarul; Bărbulețul satul, toată partea
UI

mea, cu rumânii, căt să vor veni în partea

BC
 Y
- 208 —

AR
mea; Fienii dup[ă] Dămbov., toată partea

IBR
mea; Voineștii iar în Dămbov., cu rumâ­
nii ot tam, toată partea mea; viile meal[e]
toate din dealul Moțeștilor, cate vor ră­

YL
mânea din zestri, cu toat[ă] moșăia viilor,,
partea mea, dup[ă] cum scriu hrisoavel[ejr
rumâni neelefterosiț, toț țiganii, afară dăn

SIT
cei ce-am orânduit, cai, vite, stupi șă or
cea mi s'ar afla la casa m&, — le las aceastea
ER
toate în mâna Zoiței, soții meal[e], să l[ej
stăpânească, șă, când va cunoaște ia vrea-
m[e|, să li le împarță, cum va vrea ia. șă să fie
NIV

volnică dintr’aceastea când ar avea fr’o grab

(sic) de niscai datornici, să șă zălojască den-
tr’ănsel|e] păn s’ar plăti, șă, ca-s scurtez vo-
LU

rova, pe dânsa o las grijnică, șă de ticălos

sufletul mieu, șă stăpănitoare tuturor părin­
RA

teștilor meal|ej. Iar pentru că bogat fii să

izbescu nesilnici șă nesupuș părinților, pen­
tru aceaia, șă pentru viațfa] cea bună ce-
NT

am lăcuitu, șă pentru multă căutarea ce am

avut de 1 [a] dânsa la toate boalel[e | meal[e],—
CE

care toat|ă] țara noastră știe chiverniseal|aj

el cea bun[ă] și înțeleaptă, căt lipsită au
fost șă de lipsă nu s’au tănguitu, neodihnită
I/

șă chinuită au fost pentru învechită boalța]

AS

mea, șă de neodihnâ nu s’au obidit, șă alte

multe ajutoare au avut casa mea del[a]
dânsa, care, pentru supărarea ascultătorilor,,
UI

nu [lej poci înșâra, ci dar pentru această

bun[ă| lâcuial|ă| și îngăduiai|â| cea am avut
BC
 Y
209 —

AR
între noi, îi las... cu 4 roate de moară în
apa Dâmboviței șă cu cel vadu din cela mal,

IBR
șă adastă moșăe toată îl las, din hotarul
Cosobei pan în cămpu despre Popești, din
jos de mori, unde sadea Brațul. Șă iar îi

YL
mai las vii den viile de cas|ă], pogoane 12,
șă țigani, sufleate 6, din care sălașă îi va fi

SIT
ei voia, din cei de castă]; aceastea toate
să șă |le| stăpânească cu pac|e] șă dup[ă]
petrecania ei, să fie volnic, să-l de cui îi va
ER
fi voia ei. Șă iar sâ fie Zoița volnică să-ș
ia 2 copii de rumăni din partea mea dela Băr-
bulești, șă iar să șă-i stăpânească cu pace, să
NIV

fac|ă] ce-i va fi voia cu iei. Barbului Brea-

zian, văru-meu, l-am crescut șă mi-au slu-
jăt ca un frate, ci-I las un cal șă un con-
U

teș albastru de mahut englezesc cu gai-

AL

tan|e| de fir, cu tabinet căpt. văt., șă o

dulam[ă] de fringhie sâtit (sic), albastră, cu
R

nasturi de argint polit, șă un brâu roșu cu

velgl de fir, șă o păreache de nădragi ai
NT

miei din lăzi; luGheorghe, logofețelul mieu,

care l-am crescut eu șă l-am învățat carte,
CE

îi las conteșul mieu cel roșu, șă un cal;

lui Ion Sfețul. care m’au odihnit în călăto­
ria Beciului, îi las un cal și conteșul mieu
I/

cecemeniu; lu Voico Pitarul îl las un cal șă

AS

conteșul mieu cel vânăt făr spinări i|; lu Ale­

xandru lăcătușul să-I să dfe o vac[ă] cu vițel,
căci l-am bătut, nefiind vinovat; jupanului
UI

Marin să-i dee Zoița șă dumnealui din bor-

14
BC
 Y
210

AR
f’el[e| ineal[ej ci-ar socoti, că iaste sărac. Iar,

IBR
întămplăndu-mi-se pacoste, să-m piar[ă] șă co-
pilașăi, las cumnaților miei Mateiaș șă Du-
mitrache Roset toat[ă] moșia mea ot Ciu-

YL
perceni, dă peste tot hotarul, cum o am stă­
pânit șă noi, socotindu-i ca pe niște iubiți
fii, dă vreamfe] ce i-am crescut; ci mai vâr­

SIT
tos le dau aciasta, că știu că vor dori de
sufietelfe] noastre șă de rămășățăl[e| meal[e],
ci ne-or pomeni ca niște sdțsvixoI ce
ER
sănt, șă Dumnezeu să-l[e] înmulțască acest
puțin dar al mieu cu mare spor. Vama
NIV

Grecii cea stolnicîască o am vândut iu

XTjptcCT) lanache Zaraf za Cămară, za ti. 880 :
ot siiu mi-au dat tl. 240, iar ceialalți am
LU

avut soroc cu dumnealui să mi-i dea la

Sfinți Apostolii]: ci iar Măria S|a] Vodă
să-s milostivească șă poruncească să mi-i
RA

dea, să-m ușorez datoria. La care toate a-

ceste al[e] mel[e| neavănd un alt mai dragii
NT

a răzima, năzuescu iar la dragostea dumnea­

lui nepotului lordache Creț:, V[e]l Spăt., de
CE

vreame ce l-am cunoscut, din neamul mieu,

bun frate, șă ca un părinte duios spre casa
mea, șă pe Măria S[a| Doam|na| Săftica,
I/

bun[ă| stăpână și ca o sor,—îl rog cu onii-

lite lacrămi. să nu-s îndure de orcine ar ră­
AS

mânea din noi, ci să-I apere, să-i caote,

să-1 împărțească al[e] mealfe], cum le-am
UI

orănduitu toate deplin. Iar. petrecăndu-mi-

s[e] (ferească Dumnezeii) toț ai miei, să
BC
 Y
— 211 -

AR
dea Ciuperceniî unde iaste rănduitu, iar

IBR
ceal|e]lalte toate le las coconilor dumnealui;
numai atuncia să-m dea la Mitropolie Câ-
mineștiî, și vii pogoane 20, șă țiganii care am

YL
zis; iar ceal|e|lalte vaci viind (sic), dă-m va
plati datoria ; șă rog sâ mă pomenească, ca
niște fraț buni ce i-am avut. Doamnei Săf-

SIT
ticăi mă rog să nu-s îndure de sufletul
mieu, căci știe Măria S[a| în vreame urgii
ce slugi ă) i-am fost șă, căt aș fl trăit, așa
ER
le-aș fi fost. Iar cine ar îndrăzni, or din
neamul mieu, or din alții striini, pentru vre o
NIV
lăcomie sau îndemnare de neprieteni, ca-s
strice adastă diată a mea, unul ca acela să
fie afurisit de Dumnezeu șă neertat în
LU

veaci, să aibă parte cu vânzătorul Iuda.

Aceastea sănt din tot bun cugetul mieii orân­
duite șă cu a mea..., șă iscălite șă pecetluite
RA

ca-s să creaz|ă|. La Balotești. Ghen. 15

dn. 7227.
NT

Matei Crețlujlescu Vel Stol.

Pecetea cu : M. K.
CE

Lu Iordăchiț|ă| flu-mieu îi las lanțul cel

de auru cu moneda, chipul împăratului neni-
I/

țescu, Carol al șaselea Chesar; care mi l-au

dat acest împărat când am fost la Viena.
AS

pentru trebil|e| țării nooastre.

Originalul în archiva d-lui G. 'Gr. Can-
UI

tacuzino.
BC
 Y
AR
— 212 —

IBR
LXXXVIII.

Adevărata scrisoare noastră la măna dum­

YL
neaei nepoată-mea Zmarăgdiții Balăcianca,
ca să fie de bună credință precum să-s știe
că i-am văndut dumneaei munții noștri după

SIT
Praova, însă muntele Floreiul, ce să chiamă
Stăna Doamnii, muntele ce-i zic Unghia
Ursului, și o jumătate de munte ce-I zic
ER
Răzoarele, și cu poenile lor după Praova,
și a patra parte din satul Comarnicul ; și
NIV

m’am tocmit cu dumneaei în tl 1.300, și am

luat acești bani toți deplin în măinele noas­
tre, și dumneaei să aibă a stăpăni munții
LU

cu poianele lor, și cu ce s’au zis mai sus,

adecă Comarnicul, plasa noastră, cu bună
pace de cătră noi și de cătră toț,— pentru
RA

că [le]-am văndut dumneaei de a noastră

bună voe, nesilită de nimenea. Și pentru
NT

mai adevărată credință am întărit adastă

scrisoare cu iscăliturile și cu pecețile noas­
CE

tre, să-s creaază. Av. 28 dni, K 7254.

Stanca Spat. Safta Cant, [două peceți cu
vulturul și coroana.) Costandin Dudescul
I/

martur.
lordachi Cantacuzino mărt.
AS

Matei Cant, martur.

Toma Cant, martur. a
UI

loan Cantacuzino martur,

în Arch, d-lui G. Gr. Cantacuzino.
BC
 Y
— 213 —

AR
LXXXIX.

IBR
Adecă eu Șărban Post. Cantacuzino, fiiul
răposatului Costandin Post. Cant., împreună

YL
cu jupăneasa lui Nastasiia, am dat aciastă
a mea adevărată scrisoare la măna dumnea­
lui vără-mieu Mihai Cantacozino Vel Vist.,

SIT
fiiul răposatului nnchi-mieu Matei Cantaco­
zino biv Vel Ban, precum să să știe că
moșiia Măgurenilor după apa Prăovițiî ot
ER
sud Prahova, ce merge latul din — pănă în
apa Prahovei, și lungul despre Prăhoviță
NIV

din — pănă In — și despre Prahova din —

pănă în moșiia Călineștilor, fiindu-ne cliro-
nomie de la strămoșul nostru Drăghici biv
U

Vel Spat., care rămăind la părinții noștri,

ce au fost trei frați, adecă răposatul unchi-
AL

mieu Banul Matei o parte, i răposatul unchi-

mieu Părvul biv Vel Stolnic o parte și ră­
R

posatul tată-mieu altă parte, care după

NT

moartea răposaților părinților noștri, ne-am

stăpănit fieștecarele partea părinților cu
CE

bună pace unul de spre altul, iar, căndu aii

fost acum, văzându-mă eu că am purces spre
bătrăneațe, și nedăndu-ne Dumnezeu nici
I/

clironom fiiu din trupul nostru, și aflăn-

du-mă și scăpătat și din toate rudeale, vă-
AS

zăndu de la dum. mai sus numitul vără-

mieă Vel Vist, și căutare și ajutoriu la ne-
UI

putințile noastre, așa am socotit de a noas­

tră bună voe, nesiliți dă nimini, și am văn-
BC
 Y
AR
214 —

IBR
dut adastă moșie dumnealui, tocmindu-mă
în tl cinci sute, care bani mi i-au dat tot
deplin în mana mea; însă numai moșiia Mă-

YL
gurenilor, căt ține hotarul, din cămpu, din
apă, cu podgoriia căt ține, cu livezile de
pomi și de făn, cu siliștea satului, dă peste

SIT
tot hotarul, din hotar pănă în hotar, după
cum au stăpănit-o și părinții noștri, afără
din alte moșii ce avem iarăș pe 3 părți de
ER
la părinții noștri împrejurul aceștil moșii,
adecă moșia Edera, i Puturosul, i Valea-
NIV

Lungă, și afară din moșiile de peste Pra­

hova; care acestea nu le-am văndut, ci le-am
oprit ca să-mi fie pentru hrana vieții meale.
LU

Și să aibu a-m stăpîni și în moșiia Măgu-

renilor viia ce o am de la părinți, înfundată,
cu livedea ei, din poalele vii; iar ceialaltă
RA

moșie toată să o stăpânească cu bună pace

dumnealui și coconii dumnealui căț Dum­
NT

nezeu îi va dărui, toată partea mea de

moșie din Măgurenl. Și pentru credința
CE

ne-am iscălit, fiind și alte mărturii care mai

jos să vor iscăli, ca să să crează Fev. 7 d.,
1760. Șărban Post. Cant, vănzătoriu, Nas-
I/

tasiia jupăneasa Post Șărban vânzătoare.

Costandin Dudescul Vel Vor. Cost. Năs­
AS

turel biv Vel Ban martur. Costandin Co...

biv Vel Ban. Vitoriia Stolniceasa a răpo­
UI

satului Părvul Cant, mărturie. Catrina Stol­

niceasa Bălăceanca mărturie. Costandin
BC

Brâncoveanu Vel Logf. ’mart. I IțoD’ISVO?

 Y
AR
— 215

t.oo'd’ytoo koavvoo XpocavTOC țidpTT)?. lorga,

IBR
<1... h mart. rsdjpYtoc xkontC. r/jc apta?
țidpwc. Ton Vel Pit. mart. Și am scris eu

YL
Stoian Log. cu învățătura dumnealor.
Din Arch, d-lul G. Gr. Cantacuzino.

SIT
XC.

O OuYYpopkayiat; rpT^wpiGc £7ct6e6atot.

ER
Y Adeverez cu scrisoarea mea la mana
dumneaei nepoată-mii Maricăl, fiica soruri-
NIV
mii Mariuții, i la măna boerului dumneaei
Costandin Hrisosculeu, precum să să știe că
dup[ă] încheerea păcii aceștii trecute răz-
U

mirițe, după legăturile tractaturilor ce s’au

dat voe a să muta ori care va vrea din-
AL

tr’aciastă țară unde va pohti, mutăndu-mă

și eu la Rusiia, venit-am iarăș aici la Țara-
R

Rumănească, cu știrea luminatii Curți a

Rusii și cu știrea luminatii Porți Otomă-
NT

nești, ca să-m vănzu ale mele ce am în

Țara-Rumănească, mișcătoare și nemișcă­
CE

toare. între alte ale mele averi avănd și

moșiia Măgureni ot sud Prahova, împreună
cu dumneaei mătuși-mea Vitoriia, în tot
I/

hotarul moșii: eu doaoă părți și dumneaei

AS

o parte, iar casile din Măgureni, cele de

piiatră, atât cele de jos, căt și cele de asu­
pra, jumătate ale mele și jumătate ale dum­
UI

neaei, și mai' avăndu în moșiia Puturosul

ot sud Dămboviță, de peste tot hotarul el»
BC
 Y
AR
216

IBR
a treia parte, așijderea și în moșiia Valea-
Lungă a mea iarăș a treia parte, iar mătușă-
mea Vitoriia într’aceste doaoâ moșii are o

YL
parte și jumătate, iar o jumătate de parte,
ce vine într’aceste moșii, iaste a copiilor
frăține-mieu Răducan, date de la mine, și

SIT
iar mai avănd eu în MăgurenI o vie deo­
sebită a mea, pogoane —, cum și o moară
iarăș a mea, cu doaoă roate, în abătătura
ER
Prahov[ei|, tot în moșiia MăgurenI, și iar
mai având deosebiți Țigani ai miei, de
NIV

vatră, suflete 20, adecă doaozeci, care cu

deosebită foae să vor arăta, cu un cuvânt
toate acestea ale mele ce arată mai sus,
LU

fiindu-mi de vânzare, ca să nu între alții

streini în căminul părintescu și între ru-
deniia mătușă-mii și a fiilor dumneaei, am
RA

protimisit toate acestea a le da și a le vinde

mai sus numitii nepoată-mil Maricăi și a
NT

boerului dumneaei Costandin Hrisoscoleu.

carele lea-am și tocmit și le-am vândut dum­
CE

nealor în tl 7.500, adică în tl șapte mie cinci

sute și, neavând dumnealor bani gata ca să
mi-i numere, și încă mai ales ca să să îm-
I/

părtășască muniții nepoți de ajutor de la

mine cu a să ajutora la plătitul banilor
AS

cu aceste moșii și vii, s’au legat cu zapis

ca rânduri și cu soroace să aibă a-m plăti
UI

dumnealor acești bani. Drept aceia întări-

t-am adastă vânzare dumnealor cu acest al
BC

mieii zapis, ca să aibă dumnealor a ținea

 Y
217 —

AR
și a stăpâni aceste mai sus numite moșii,

IBR
în fieștecare hotar partea mea, după cum
să arată mai sus, din cămpu, din pădure,
■din siliștea satului, din deaal cu otaștina

YL
viilor. Așijderea să aibă a stăpăni și viia
și moara și Țiganii, după foaia ce i s’au
dat, cu bună pace, de către vericine, ca

SIT
unora ce dumnealor li să cade, fiind rudă
mai de aproape, și ca unora ce cu voia mea
lea-am vândut; fără numai să nu aibă vol-
ER
nicie a vinde, a zăloji, a schimba, a dărui
nici una dintr’acestea păn nu-m va plăti
NIV
bani dupe soroacile ce s’au pus cu zapisul
dumnealor și vor avea ecsoflisis de la mine
sau de la clironomii miei; iar atunci volnici
U

să fie sau a le ținea sau a le da ori cui

vor vrea. Și pentru mai adevărata credință
AL

m’am iscălit mai jos, întărindu și cu pecetea

mea, iscălindu și alți boieri mărturie, ca să
R

să crează. Dichem. 20, B 1775 (cifre arabe]*

NT

(Pecete cu vulturul bicefal.| Mihai Can-

tacozino adeverez. Mavokdxrj
CE

țiapTDC. Mapia RavraxonCivig.

[încă o semnătură grecească și una ro­
mânească.] R: Vel Dvor. Pană Filipescu
I/

Vel Logf. mart. Șt. Prăș : Vel Log. mart.

Vie: Cantacuzino (??) mart. — în Archiva
AS

d-lui G. Gr. Cantacuzino.

UI
BC
 Y
AR
— 218 -

IBR
XCI.
Io Alexandru Costandin Muruz Voevod,
g[os]p|o|d|a]r zem|li| vlah|i|scoe. Dat-am

YL
domnescul nostru hrisov credincios boerilor
Domniei Mele Costand[in| biv velSărdar i lor-

SIT
dache biv Vel Sărdar, frații MăgurenI, ca să
aibă a ținea și a stăpâni cu bună pace toate
moșiile, viile și acareturile care mai jos să
ER
arată; anume, adică: a treia parte din moșiia
Măgureni! din sud, Prah|o]v[a]i giumătate,
NIV
din moșiia Floreștii, sud. Prah[ojv|a|, i giu­
mătate din moșiia Dămbu, ce-i zice și Buda,
sud. Prah|o|v|a|, i moșiia Edera, sud Pra-
LU

h|o]v[aj, o moară cu doă roate in apa Pra­

hovei, țiganii de vatră, una mie stănj.
moșie la Sărata sud. Buz., treizeci și trei
RA

pogoane vie cu case în sud. Buzău, o moșie

ce să numește Marginea, dă zestre a soții
NT

Sărdarului Costandin, giumătate moșiia Bră-

găreasca ot sud. Saac, șapte pogoane vie în
dealul Bozienilor ot sud. Saac, giumătate
CE

din moșiia Vale-Lungă ot sud. Dâmboviță.

Pentru că la Domniia Mea au dat jalbă maisus
numiți! boerl, cum că aceste moșii, vii și eca-
I/

returi au fost și sânt bune și drepte ale dum-

AS

nialor,strămoșăști și părintești, cum și zestre

ale soții dumnealor; pe care le-au și stăpânit
UI

cu bună pace până în răzmirița ceastă după

urmă, în Domniialui Mavrogheni, cănd atunci,
nemai putând suferi silniciile și nevoile ce
BC
 Y
— 219 —

AR
pătimii a de la Mavrogheni, au fost siliți dă

IBR
mare nevoe a să dăparta din patrie-ș în
țară streină ; care depărtare a dumnealor po-
nosluindu-o Mavrogheni în nume de hain-

YL
lăc, făr dă nici o vină, le-au luat toate a-
ceste moșii, vii și acareturi, și țigani, ce le
avea aici în țară, și le-aii închinat danie la

SIT
biserica ot Zoodoh Pighi. Zicând boeriî Mă-
gureni că, de vreme- ce aceste moșii, vii și
acareturi, nici le-aii vândut pe bani lui Ma­
ER
vrogheni, nici le-aii dat păciuiri de boerie,
nici au fost datori lui Mavrogheni sau Vis­
NIV

tierii Țării vre un ban, să nu să istori­

sească dă dreptele dumnealor acareturi pă­
rintești si zestri ale soții dumnealor. Că­
LU

rora jalbă după prea-înnaltă poruncă împă­

rătească ce ne-au fost venit, pentru prieina
moșiilor, și acareturilor, ce în feluri dă pri­
RA

cini s’aîi luat și s’aîî stăpânit de Mavro­

gheni. ca să cercetăm pentru toate cu amă­
NT

nuntul. am orânduit cu domnescul nostru

pitacpă Prea-Sfințiia Sa părintele Mitropoli­
CE

tul și pă toți dumnealor cinstiții și credin­

cios boeriî Divanului Domniei Mele, haliia
și mazăli, ca să facă cercetare cu toată
I/

scumpătatea și băgarea de seamă, s’o do­

vedească întru adevăr pricina cu care li s’au
AS

luat aceste acareturi, și sâ-m arate. De unde

ne-au venit anaforâ. scrisă dă la Iulie 29,
UI

Jt 1793. cu iscăliturile părinților arhierei și

a tuturor dumnealor boerilor, intru care
BC
 Y
— 220 —

AR
scrie cu, înfățișând la judecată pe numiți!

IBR
boer! Măgureni cu Dionisie epitropul bise­
ricii Zoodoh Pighi, unde Mavrogheni aii
fost afierosit aceste moșii și acareturi, aii

YL
cerut de la numitul epitrop răspunsul ce
are împotrivă a da la jalba MăgureniJor;
și alt răspunsu și altă provlimă n’au avut, făr

SIT
de numai au arătat carte a lui Mavrogheni,
în care scrie că pentru căci au lipsit Mă-
ER
gurenii din patriea-ș, pribegind in țară streină,
numindu-i haini, au făcut lucrurile si averile
lor domnești și le-au afierosit toate la bise­
NIV

rica sa de acolo, de la Zoodoh Pighi; care

aciastă carte au zis numitul Dionisie că i
LU

s’au dat de Mavrogheni la măinile lui, iar

mai mult nu știe. Iar, pentru ponosluirea ce
li se face printr’acea carte, de haini, toată
RA

obștea, parte bisericească și mirenească,

cu o gură ne mărturisesc prin numita ana-
fora, că cea adevărată și dreaptă pricină a
NT

lipsirii și a depărtării dumnealor din pa-

trie-ș au fost siluirile și prăzile lui Mavro­
CE

gheni, de care, îngrijiți fiind și ne mai pu-

tîndu-le suferi, siliți au fost la mare nevoe
a să depărta ca să scape de primejdie. Și
I/

au cerut dă la Domnia Mea numiți! boeri

AS

Măgureni mila și milostivirea aceia ce s’au

învrednicit țara a cîștiga după încheerea
păcii, din bunătățile și nemărginirile milos­
UI

tiviri ale prea-puternicului nostru împărat,

care prin luminat și vrednic’de închinăciune
BC
 Y
— 221 —

AR
hatișirif împărătesc li s’au vestit spre a să
întoarce toți cei răsipiți și împrăștiați la

IBR
pământurile sale și spre a ti toți ertați de
greșelile vremii războiului. Deci, de vreme

YL
ce prin amăruntă cercetare s’au dovedit că
aceste moșii și acareturi nici vîndute n’au
fost, nici amanet, nici date pentru cinuri de

SIT
boeri, nici datori au fostVisterii țării vre­
un ban, ce numai pentru căci s’au fost tras
atunci din țară, din adevărată pricină a sil­
ER
niciilor lui Mavrogheni; a cărora strămu­
tare și împrăștiere fiind-că prea-puternicul
NIV
nostru împărat (Domnul Dumnezeu să-i în­
mulțească puterea și biruința) din fireasca
milostivire de obște la toți au ertat-o;
U

după care înnaltă poruncă sănt și dum­

nealor ertați, — iată dar după puterea prea-
AL

înnaltei porunci care ni s’au dat spre a

cerceta cele adevărate pricini ale acestor
R

fel dă acareturi și spre a da domneștile

NT

noastre hrisoave celor ce să cuvine, de a li

să întoarce lucrurile ce li s’au luat, ca să
și le stăpânească, dăm la mâinile numiților
CE

boeri Măgureani domnescul nostru acesta

hrisov, cu care să aibă a stăpâni toate a-
ceste moșii, vil, acareturi și lucruri, mișcă­
I/

toare și nemișcătoare, cu bună pace, ca să

AS

sâ roage p[u]r[u]rea lui Dumnezeu pentru

scumpă viiața prea-puterniculul împărat și
UI

să păzească și de acum înnainte dreapta

credință și supunere către stăpânirea îm-
BC
 Y
— 222 —

AR
părății Sale, care varsă și hărăzește acest

IBR
fel dă milostivire supușilor săi. și către
Domnii și oblăduitorii țării aceștiia. Și am
întărit hrisovul acesta cu domneasca noas­

YL
tră iscălitură și pecete și cu credința pren-
iubiților Domnii Mel[e] fii: Costandin Voe-
vod, Dumitrașco Voevod, Nicolae Voevod,

SIT
marturi fiind și dumnealor cinstiți! și cre­
dincioșii boeri veliț ai Divanului Domnii
Mele: pan Nicolae Brăncoveanu Vel Vistier,
ER
pan Dumitrașco Racoviță Vel Ban, pan le-
nache Văcărescul Vel Spatar, pan lonache
NIV

Moruz Vel Vornic de Țara de sus, pan Ma-

nolache Brăncoveanu Vel Vornic de Țara
de jos* pan Manolache Crețulescu Vel Vor­
LU

nic, pan Nicolae Filipescul Vel Vornic, pan

Costache Ghica Vel Logt. de Țara de sus,
pan Scarlat Ghica Vel Log. de Țara de jos.
RA

pan Nicolae Hangearlă Vel Hat., pan Di­

mitrie Manu Vel Post., pan Isaac Ralet Vel
NT

Clucer, pan Dimitrie Sehina Vel Com., pan

Nicolae Racoviță Vel Paharnic, pan lorda-
CE

che Palada Vel Stolnic, pan Vel Sluger,

pan Vel Pitar, și ispravnic pan Scarlat Ghica
Vel Logt., scriindu-se hrisovul acesta aici
I/

în orașul Domnii Mele Bucureștii, la leatul

1793, Septemvrie în patrusprezece zile, de
AS

Gheorghe Log. za taină.

Monogramă, semnătura, pecetea Dom­
UI

nească și semnătura Logofătuhil-Mare.

BC
 Y
— 223 —

AR
XCII.

IBR
20 August 1793. Se presintă la Domn «Me-
delnicerul Costandin Hrisoscoleo» «prin ve­
chil gineri-său Alexandru biv vt. Logt»,«zi­

YL
când că nu poate primi de a-ș lua Cantaco-
zineștii la un loc acea a treia parte unde o

SIT
cer, dă spre partea ce le sănt ca cale, căci
cu acest mijloc rămăne la dumnealui într’a-
cele doă părți ce are, numai loc neroditor
ER
și pădure, și ceru ca să o împartă cu analo-
ghie, din fieșcare stare». Decide ca întăiu
să se tragă moșia, ca să se vadă din ce părți
NIV

se alcătuiește. — Urmează anaforaua din 29

Iunie 1793. Procesul era cu «dumnealui biv
U

Vel Sărdar Costantin Cantacozino» : Hrisos-

coleu căuta deosebirea, fiind-că dase moșia
AL

de zestre. Pretinde «că dumnealui Sărdaru

cu acea a treia parte ce are, stăpânește mai
R

mult decât dumnealui, căci are dooă părți».

Constantin arată, și pentru fratele său, câ
NT

moșia, «fiind strămoșăscu cămin al neamu­

lui dumnealor, este sumă de ani de cănd
CE

din vechime tot așa de avalma le-aii fost

stăpânirea până acum, în care cu osteneală
și cti rnultă cheltuială ș’au făcut mori, ș’aii
I/

sădit vil și pomi și ș’au curățit livezi de

AS

făn, tăind mărăcini și scoțând rădăcini»:

e alcătuită din tot felul de pămînt și nu se
poate împărți după analoghie: «adică și din
UI

bună și din proastă, precum să cuvine după

BC
 Y
— 224 —

AR
dreptate». Se răspunde că supt acest cuvînt

IBR
a fost încălcat: vrea «să contenească odată
prigonirile și gălcevurile care apururea și
necontenit sănt între dumnealor» ; e gata

YL
a li da a treia parte «veri unde și veri
dăspre care parte le va plăcea». Constantin

SIT
primește a fi «dăspre partea pe unde este
siliștea satului dumnealor și pe unde le sănt
și casile». Să se trimeată deci «un boer cu
pracsis». ER
NIV
XCIIL

24 Iunie 1804. Se presintă la Domn «Me-

LU

delnicerul Costandin Hrisoscoleu cu Cos-

tandin Călinescu biv treti Log.» Se consi­
deră că pentru vînzarea averii generalului
RA

Cantacuzino a fost termen de un an și că

plata lui Hrisoscoleu a durat șepte ani.
«Precum am zis, vânzarea acareturilor ghe­
NT

neralului Mihaiu, fiind urmată și făcută prin

poruncă împărătească, nu i să poate face
CE

întru nimic cătuș dă puțină strămutare, pre­

cum de aceasta aveam pildă multe aseme­
nea pricini ce s’au întâmplat la Moldova ;
I/

căci după încheerea păcii acești! din urmă

AS

răzmiriță a Rușilor, pentru căți din boerii

și alți pământeni ai Moldovei au voit de
UI

s’au mutat cu sălășluința lor la Rosiar

fiind asemenea împărătească poruncă dată
cu soroc spre a-ș vinde cel nemișcător avut
BC
 Y
AR
al lor din Moldova, cat și diiastima acelui

IBR
soroc s’au arătat cu davale asupra acelora
s’au cercetat, iar căț s’au arătat după îm­
plinirea sorocului, nici unii n’au fost ascul­

YL
tați». Ce proces s’a făcut, dîndu-se jurămînt
lui Călinescu, a fost deci în zădar. «Căci,
și dă să va fi făcut vre-o veche asuprire

SIT
moșilor Călinescului dă către cei de atunci
Cantacuzinești, dar acei asupritori aii a da
ER
seama la Dumnezeu.» Deci toate vor fi după
actul de vînzare din 20 Decembre 1775. —
Urmează anaforaua din 22 Iunie 1803. Se
NIV

adusese un act din 1794 pentru judecata

lui Călinescu cu Hrisoscoleu și «răp. Cos-
tandin Paharnic și Paharnicul lordache, frați
U

Cantacozinești», altul «de ani 82, iscălit dă

trei răposați boeri Cantacozinești, ce au
AL

dat-o la mana Vladuhu Log., strămoșul Că-

linescului, cu coprindere că răp. Șărban
R

Vornic, unchiul acestor boeri Cantacozinești,

NT

cu nedreptate împresurând moșiia Călines­

cului, luîndu-i și trei hrisoave, dumnealor
CE

n’au suferit a să încărca cu blestem, ci cu

scrisoarea aceia îi dă partea de moșie i vii
i lazuri i pometuri, numindu-le și anume».
I/

După care confirmă Constantin Brînco-

veanu și Ștefan Cantacuzino. Călinescu mai
AS

obiectează că tată-său, de și n’a stăpânit,

a n’au tăcut, ci ș’aiî căutat». «Au arătat o
UI

carte de judecată iscălită de un Părvul

Stolnic, cănd s’au judecat Drăghicean Log.,
BC
 Y
— 226 —

AR
tatul Călinescului, cu răposat Sârdarul Păr-

IBR
vul Cantacuzino.» «Iar pentru că n’au stă­
pânit Călinescu, au arătat că au fost în-
streinat în țara leșască», venind numai în

YL
prima Domnie a lui Alexandru Ipsilanti. I
se promisese înnapoiarea fără judecată, de
Paharnicul Costandin Cantacuzino, apoi con­

SIT
tinuă procesul, și Costandin nu primește a
jura. Se caută prescripția, «a doaă răzmi-
ER
rițe după pravilă nesocotindu-să în rândul
anilor de paragrafî». Mențiune de acte : acel
de la Alexandru Moruzi, 1794: «în nooă
NIV

luni, căt au fost Măriia Sa cu Domniia aici».

în Arch, d-lui G. Gr. Cantacuzino.
LU

XCIV.
RA

20 Iulie 1804. «loniță [sin Toma Post.) Ra-

cotă, nerăinăind odihnit la anaforao dum­
nealor veliților boeri, s’au înfățișat și la
NT

Divan înnaintea Domnii Mele cu Palie. lor-

dache Cantacozino și cu Răducan Fărcășanu.
CE

vechilii Medelnicerului Constandin Hrisos-

coleu.» Cere a treia parte din Măgureni.
I se obiectează că nici el, nici tată-său n’au
I/

avut atîta. «Și mai vârtos că vânzarea ghi­

AS

nărarului Mihaiu Cantacozino de dooă părți

dintr’acest hotar Măgureni la Medelnicerul
Hrisoscoleii fiind urmată prin poruncă îm­
UI

părătească, nu i să poate face cătuș de pu­

țină strămutare; în vremea*căriia vânzări, mă-
BC
 Y
AR
car și mort de va fi fost tatul lui Racotă,

IBR
precum el zise, nu să ajutorează cu acîasta
întru nimic.» Racotă mai spunea că Hri-
sosculeu s’a întins peste cumpărătoare.

YL
«Cat de mulți stănjăni să fi ie în trupul a-
ceștii moșii MăgurenI, Hrisoscoleu are a

SIT
stăpâni doaă părți, și Cantacozineștil a treia
parte.» Două acte de stapînire ce aduce, sînt
.«vechi, trecute peste 170 dă ani», și «acest
ER
fel dă sineturi n’aiî nici o putere». Nici
Domnul nu dă deci lui Racotă decît «acele
locuri înfundate». De s’a făcut o încălcare
NIV

de hotar, se va constata. — Urmează anafo-

raua, din 23 Iunie. Racotă obiectează că
LU

siliștile dovedesc, prin numele lor, preten­

țiile lui, și, «moșia nefiind hotărâtă, au stă­
pânit neamul lui d’avalma cu neamul boe-
RA

rilor cantacuzinești până la o vreme; apoi,

scăzând neamul lui și adăogăndu-și neamul
mai sus numiților boeri, au hrăpit câtăva
NT

parte din stăpânirea ce avea neamul său,

lăsând de ținea tată său numai a patra parte,
CE

iar ceilaltă m<*șie toată, înpărțindu-să între

dumnealor, au luat tatul numiților boeri o
parte și dooă părți le-aii luat răposatul ghi-
I/

năralul MihaiuCantacuzino,și, în câtă vreame

AS

ari fost ghenăralnl aici in țară, s’aii stăpâ­

nit tot d’avalma cu tatul boerilor cantaco-
zinești și cu tatul jăluitorului, până in anul
UI

d’intăl al Domnii cei d’intâi a Mării Sale

părintelui înnălțimil Tale: iar atunci, vân-
BC
 Y
— 228 —

AR
zăndu-să cu mezat părțile gheneralului Can-

IBR
tacozino.pe care le-au cumpărat Medelniceful
Hrisoscoleiî, și întămplăndu-să de aii murit
și tată-său, și el, cu alți trei frați ai lui, au

YL
rămas nevărsnici, mai vârtos jăluitorul s’aii
și înstrăinat în țara Moldovii, cu Clucerul

SIT
Bițu, într’aciastă vreme au găsit muniții
boeri părlej de au coprins din partea tătâne-
său căt le-au fost voia, încă și siliștea le-au
ER
luat-o.... Iar, cănd au venit jăluitorul din
streinătate, în Domniia cea de a doao a Mării
NIV
Sale părintelui Innălțimii Tale, au auzit că s’aiî
făcut hotărnicie moșii.» Se judecă numai pe
la ispravnici, «unde nu s’au putut afla drep­
LU

tatea», și nu la Divan. Chiar din locurile cu­

fundate s’au dat de hotărnicii din 1793 și lui
Costandin Călinescu. Acusă pe «Clucerul
RA

Costandin fratele Paharnicului lordache»,

că atunci «au trecut vălceaoa aceia și au
NT

pus sfoara din sus de o livede ce să numește

Bărcanu, unde este deosebită stăpânire a
lui și a Călinescului». I se opresc locuri, «cu
CE

cuvânt că au fost curaturi ale oamenilor

dumnealor». De la un om al său nu poate
lua «clacă și dijmă», fiind dat drept scutelnic
I/

de vecini. Arată un «senet» de la Gavril

AS

Movilă, 7128, «prin care dă stăpânire unui

Ghinea Racotă, biv Vel Armaș, pă niște cum­
UI

părători din moșiia Măgureni»; altul, din

7137, de la Alexandru Ilias, prin care «dă
unul Lecăi Spătarului, fratele Ghinii Armaș
BC
 Y
— 229 — •

AR
Racotă, să stăpânească jumătate din toată

IBR
moșiia Tatuluî Logofăt»; al treilea, din 1630
1 cifre arabice], de la Leon-Vodă, care «dă
Lecăi Spătarul să stăpânească moșie la Mă-

YL
gureni, partea lui Ivașco și a frățini-său
Spinclului jumătate», etc.; al patrulea, din
7167, de la Rada, fata Brațului Fertescul»,

SIT
și a nepotului ei, vînzînd «Fierii Post, sin
Lecăi Racotă toată partea tatuluî lor din
ER
Măgureni» ; al cincilea, din 7261, de la «Gri­
gore pârcălab», ce vinde lui Toma, tatăl tân­
guitorului, niște vii. Paharnicul Cantacuzino
NIV

arată că din vechiu s’au ținut două părți de

generalul Cantacuzino «și o parte dumnea­
lor». «Și cum că avut dumnealor și zapise de
LU

cumpărătoare, și, în vremea trecutii răzmi-

rițe a Nemților, fiind puse în păstrare la
mănăstirea Poiana, dinpreună și cu ale altor
RA

boeri. s’au răpus, și cum că, la lfc 93, asupra

prigonirii ce avea Medelnicerul Aleco, gine­
NT

rele Medeliiiceruhu Hrisoscoleu, dă zestre».

s*a făcut hotărîtură, fiind de față și Pîrvul
CE

Racotă, «fratele jâluitorulub. Racotă aduce

dovadă că tatăl său a reclamat locurile
în 1750, de la «Stolnicul Părvul, adecă mo­
I/

șul Cantacoziniștilor»: i s’ar fi luat «din an

în an..., până în căt într’acel timp nu l-au
AS

îngăduit ca să să întinză, să ia măcar un

paiu de grîu sau de făn». în archiva d-lul
UI

G. Gr. Cantacuzino.
BC
 Y
- 230 —

AR
IBR
De la întîiul Divan și comitet al prinți-
patului Valahii.
Către cinstita chesarocrăiască Aghenție.

YL
Fiindcă un fiiu al răposatului Clucerului lor-
dache Cantacozino, anume Costache, să afiă

SIT
trimis la Beciu spre învățătură, și dumneaei
Clucereasa voește acum a trimite acolo și pă
alt fiiu al dumnei, anume Grigorie, spre a
ER
ti dar cunoscuți dă evgheniști vechi ai patrii
dumnealor și că să trag dă spre tată din
neamul dumnealor boerilor cantacozinești,
NIV

iar de spre mumă din neamul răposatului

Dvornicului Ștefan Prășcoveanul, precum
LU

este știința și cinstitei Aghenții, cu dragoste

pohtește Divanul pă cinstita Aghenție a le
face și din parte-ș un atestat pe chipul
RA

amândurora numiților fii ai dumneei Cluce-

resii, arătător neamului din care să tragu :
NT

care acel atestat să binevoiască cinstita

Aghenție a ni-1 și trimite la Divan, ca să-s
dea dumneei Cluceresii. 1809, Apr. 11.—
CE

Șepte semnături. în archiva d-lui G. Gr.

Cantacuzino.
I/

XCVI.
AS

De la întâiul Divan și comitet al prinți-

patului Valahii.
UI

Costache și Grigore, fii răposatului lor-

dache Cantacuzind și a iumnei Cluceresi
BC
 Y
— 231 —

AR
Maricuții, ce să află trimiși la Viena spre

IBR
învățătură, fiindcă să trag din neam bun și
vechili al patrii dumnealor, adecă de spre
tată din neamul dumnealor boerilor canta-

YL
cuzinești, iar de spre mumă din neamul ră­
posatului Vornicului Ștefan Prășcoveanu,
precum tuturor ne iaste știut, drept dovadă

SIT
dar și mărturie s’au dat la mâinile dum­
nealor această carte a Divanului, ca să fie
cunoscuți ori-unde va face trebuința, că
ER
sănt pogorăți din neamurile ce s’au zis mai
sus, și vechi evgheniști al patrii. 180$), Apr. 11.
NIV

D|osofteil al Ug| rovlahiei |.

Iosif Arg[eș|. Costandie Buz[ău|. M. Ban.
Costandin Vist. Ștefan Văcărescu. Isac Ba­
LU

let. Barbu Văc.

|în față:] Vom Divan des Fiirstenthums
Wallachey. Herr Constantin und H. Grdgore
RA

sirid naturliche und rechtsmăssige Sohne

des H. Kliutcher Jordaky Kantakuzino und
NT

der Frâu Klutcherin Marikutza Kantakuzino,

geborne Prischkowan. Sie sind vom ihren
Aeltern nach Wien in Oestreich, uni sich
CE

in den Wissenschaften zu unterrichten, ge-

schickt worden. Sie sind adelich, und zwar
von einem alten Adel in ihrem Vaterlander
I/

da sie văterlicherseits von dem alten Saamen

AS

der Kantakuzino und mfttterlichersetts von

dem g. Dvornik Stephan Prischkowan her-
UI

kommen. Zur Bestăttigung dessen hat ilinen

der Divan diess Zeugniss gegeben; Urkun-
BC
 Y
— 232 —

AR
de dessen sie als solche liberali anerkannt

IBR
seyn sollen.
Den 11-ten April 1809.
Buk arest.

YL
Dositheus der Erzbischoff.
Josephus Bischoff von Argesch.

SIT
Constantius Bischoff von Buzeu.
Manolaky Kretzulesku Ban.
ER
Constantin Pbilippesku Vister.
Isaak Ralet.
Barbu Wakaresku.
NIV

| Pecete cu județele.
Dedesupt: | Dass vorstehende Unterfer-
LU

tigungen derer lobl. hiesigen ersten Landes-

Stande und Divans-Mitglieder ihre eigen-
hăndige sind. wird damit von Amtwegen
RA

bestattiget.
P. K. K. Agenzie-Kanzley.
Bukurest, den 30 Juny 1810.
NT

Von der Rennen,

Cancelliere.
CE

Răducan Filitis. Radukan Philites.

Dass jenseitige Unterschrift des k. k. A-

I/

genzie-Cancelliere Herrn von der Rennen

AS

seine eigenhandige seye, welche in und aus-

ser Gericht Glauben beyzuinessen ist, wird
UI

anmit bestattiget.
Sig. Bukarest, den 30-ten Juny 810.
Ihro Oestereichisch k. k. Apostolischen
BC
 Y
— 233 —

AR
Majestăt wirklicher Agent in dem Fiirs-

IBR
tenthume der Wallachey:
Fleischhackl.
Pecetea Agenției.

YL
în Arch, d-lul G. Gr. Cantacuzino.

SIT
XCVI1.
Copie după înscrisul de împărțeală făcută
ER
între dmnealor frații Costachi Cantacuzino
și Grigore Cantacuzino, din anul 1824, De­
chemvrie 19.
NIV

Fiind-că după petrecerea răposaților pă­

rinților noștri, lordache Cantacuzino și Ma­
ria Cantacuzino, rămîind noi cei mai jos
LU

iscăliți doi frați, cari am și venit în vîrstă,

înșine noi de a noastră bună voie învoin-
RA

du-ne între noi ămîndoi, am și împărțit toata

periusia părintească, cu chipul ce să arată
mai jos. însă: partea mea, fratelui celui mare,
NT

Costachi Cantacuzino:
Moșia Măgureni din sud Prahova, din
CE

hotar pănă în hotar, cu casele i alte acare­

turi ce să află pă dînsa, și cu două roate de
moară, după cum s’au stăpănit și de răposați
I/

părinți noștri.
Pentru diaforaaoa ce avem cu Rechi (Ra-
AS

cotă?) pentru moșia Măgureni, de se va-în-

tîmpla să se piarză judecata, să fie dator
UI

frate-mieu Grigore să mă despăgubească

pă jumătate.
BC
 Y
— 234 —

AR
Moșia Edera, tot din sud Prahova, din

IBR
hotar în hotar, cu toate ce să află pe dînsa.
Moșia Sărata din sud Buzău, din hotar
pănă în hotar, cu toată via părintească, i

YL
casele, și altele ce să află pă dînsa.
Moșioara din sud Buzău, ce-î zice Muscel.
Via Nistasoaea, tot din Măgurenî.

SIT
Moșia Pietroșani din sud Teleorman, din
hotar pănă în hotar.
ER
Moșia Grozăvoae din sud Sa ac, ce s’au pier­
dut de părinți noștri judecata, ramîne să
mă judec eu cu cheltuiala mea, și, de voiu
NIV

câștiga judecata, să fie pă seama mea, iar.

de voiu pierde, asemenea.
Pentru țigani lăeți, adică zlătari și un­
LU

gureni, cît și pentru Țigani de vatră, ce

sânt șezători la moșia Măgurenî, i pentru
RA

cei ce slujesc în Curte la noi, cum și pentru

cîți băeți de Țigani sînt dați pe la mește­
șuguri, de vreme ce nu este făcută catagrafie,
NT

ca să se știe cîtă sumă de suflete sînt, —

de aceia dar ne-am învoit între noi ca mai
CE

întăiu să se facă catagrafie anume și apoi să

avem a înpărți pe din două, frățește, iar,
pînă îi vom lua fieșicare în stăpînire, să
I/

impărțim venitu lor pe din doă, după cum

AS

l-am împărțit și pănă acum.

Grigore Cantacuzino. — Costandin Bălă-
ceanu biv Vornic.—Mihail Ghica martor.—
UI

Grigore Ralet biv vel Vornic. — Ioan Cos-

tescu biv vel Postelnic, mlrtor.
BC
 Y
- 235 —

AR
Partea fratelui celui mic, Grigore

IBR
Cantacuzino.
Moșia Florești din sud Prahova, cu trei

YL
roate de moară, și încă jumătate de Ia Flo-
rești.
Moșia Găgeni, i Lilieștii, și cârciuma de

SIT
la Buda, după cum s’au stăpănit de părinții
noștri.
ER
Moșia Cătunu din sud Prahova, din ho­
tar până în hotar.
Moșia Valea-Lungâ, din sud Dîmbovița,
NIV

împreună cu cumpărătoarea maicii noastre,

cum și cumpărăturile ce am luat eu cu banii
miei', Costache Cantacuzino, din hotar până
LU

în hotar.
Moșia Negrașii din sud Vlașca, cu cum­
părătoarea ce au făcut părinții noștri, din
RA

hotar până în hotar, după cum s’au stăpânit

de părinții noștri.
NT

Locul de la Tîrgoviște, să am să mă ju­

dec cu Grigore Cantacuzino («ir), și orl-ce se
CE

va întîmpla, să fie pă seama mea.

Via părintească de la BălțațJ, să am lingă
ia să mai curăț încă douăzeci pogoane, să-mi
I/

fac vie.
Doi munți din sud Prahova, adică Za­
AS

mora și Vornicii, cu circiuma din poalele

Livezi.
UI

Toate aceste moșii le-am primit în stă-

pinirea mea, cu toate cărțile, i sineturile,
BC
 Y
— 23(5 —

AR
i alte cărți dă hrisov, ce au avut părinții

IBR
noștri după vremi. Drept aceia dar. învoin-
du-ne și împărțindu-ne între noi, cu chipul
ce să arată mai sus, spre a-și avea întocmi*

YL
tura sa, spre încredințare ne-am iscălit mai
jos, rugînd și pe alte obraze boeri de s’aiî

SIT
iscălit martori.
Iar pentru diaforâ ce avem cu romînii
. . .., întîmplîndu-se vre-o judecată sau vre-o
ER
cheltuială perttru moșia cea părintească, să
fie dator fratele mieu Costa che să mă des­
NIV
păgubească pe jumătate.
Grigore Cantacuzino.
1824, Dechemvrie 11.
LU

După o copie, în arch, d-lui G. Gr. Can­

tacuzino.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV

NOUĂ DOCUMEN’fE<PĂSTRATE
ÎN
LU

COLECȚIA D-LUÎ G. GR. CANTACUZINO

ȘI
RA

ÎN ARCH. STATULUI, FONDUL COTROCENl

NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I.

SIT
18 April 7039 (1531). Vlad Voevod, pen­
tru Drăghici Vel Vornic și fiiii, ce au moșia
la Calea Baiului. Traducere de dascălul
ER
Lupp, 7250 și original, pe pergament.
Arch. Statului.
NIV

II.
4 Maiu 7165 (1657). «Neacșa Bănensa» da
LU

zapis către fiii săi, «Dumitrașco Spat, i Ale­

xandru Post.», pentru că «aii avut dumnea­
RA

lor la mine niștfe] țigance, și am avut si

eti la dumnealor. Se face schimb : «2 co­
pile de țigan» pentru un țigan, etc. «Fost-au
NT

amestecat; deci noi ne-am tocmit și i-am

asăzat, si am făcut schimba, cum iaste le-
CE

agea... Și, când ni-am tocmit, fost-au la mij­

locul nostru dumnealui Moisi cap. za Roșăi>.
Scrie «Paraschiva snă Vasilie Log. ot Bră-
I/

tiiani».
«Eu jup|â|neas|a] Neacșa Băneas[a| or
AS

Măgureani.»
Pecete cu vultur bicefal și: «f Neacșa
UI

Logofeteasa». — Col. d lui G. Gr. Canta-

cuzino.
BC
 Y
240 —

AR
HI.

IBR
1-iu August 7168 (1660). «Radul Spat, fecio­
rul lu Udriște Logofătul Năsturel ot Fierăștî»

YL
dă zapis «dumisale Costandin Catacuzind biv
Post.» că «au fost cumpărat Doamna Iu Ma-

SIT
tei-Vodă, Doamna Elina, mătușă-mea, satul
Pietrile ot sud —, cu tot venitul și cu toț ru-
mînii, încă fiind dumneaei în Domnie, și tot
ER
au fost în seama domnească; iar dup’aceaiar
fiind Doamna Elina încă vie și în sănătatea
ei, chemat-au pre dumnealui tată-mieu de
NIV

i-au dat și l-au miluit cu acestu sat Pietrile...

Iar, dup|ă| ce se-au petrecut Doamna Elina
LU

și au murit și Mateiu-Vod[ă], stătut-au de au

fost Domnii Costandin-Vod[ă]; deci, luondu
toate alalte moșii câte fură ale Doamnii
RA

Elinei, călcă și legătura rnilel aceștiia, de

ne lud și satul Pietrile, de au fost pre seama
domnească; și de atunce încoace tot s'au
NT

premenit den Domnu în Domnii până ce

au venit vreame de au fost și pre seama
CE

Mării Sale Domnu nostru Io Ghiorghie Ghica.

Deci, cănd au fost acum în zilel|e| Mării Sale,
văzând Măriia Sa slujba ce au slujăt dum­
I/

nealui Costandin Post. Mării Sal[e| și țărăi.

AS

cu atăta trudă neodihnită și c.i multă, os­

teneală pre la cinstita Poartă și prentr’alțe
UI

părți, unde au fost treabele Domniei și ale

țurăl, — întrebatu-l-au Măriia Sa, cu ce ar
pohti să-1 dăruiască și să-l miluiască. în-
BC
 Y
— 241

AR
tr’aceaia domnealui, văzând că acest sat iaste

IBR
între moșăile dumisal[e] și aproape de casa
dumnealui, rugatu-se-aîi și au pohtit Mărie
Sal[e] să-I dea acestu sat...»; ceia ce se face..

YL
Constantin află pe vechiul proprietariu, și
dă lui Radu 400 de «talere». După semnă­
tură : «Ban[i] carii i-am luat, talere 400,

SIT
însum eu am pus scrisoarea mai sus la sum[ă],
cu măna mea». Mai semnează : «Radul Log.
Șerban», «Vintilă Logf. Corbeanul». — Cotro-
ceni, III, 3. ER
NIV

IV

l-iu August 7168 (1660). Gheorghe Ghica dă

LU

lui Constantin Cantacuzino Postelnicul satul

Pietrile. «Cănd au fost acum în zilelfe]
Domnia Meal[e], dup[ă] ce m’au dăruit Dom­
RA

nul Dumnezîu cu Domnia și cinstitul îm­

părat cu steagul a ținea Ț[a]ra-Rum[ă|nească,
NT

văzut-am Domnia Mea pre cinstitul boia-

r|i|nul Domnii Meal[e], jupan Costandin băiv
Vel Post., că au fost slug[ă] bunî, direaptă
CE

și credincioas[ă|, cunoscundu-1 Domniia Mea

cu mare adevereciune, mai vârtos dentr’aale
lui fapte bune, nevoindu-se a sluji Domnii
I/

Meale și țărăi pre la cinstita Poartă îm-

AS

pîr|ă]tească, și aicia în țari, și prin toate

părțil|e], neavănd răpaos nici în zi, nici în
noapte, tocma nici sîngele lui necruțindu-1
UI

a-1 vărsa pentru folosul Domnii Mialfe] și

BC

16
 Y
- 242 —

AR
pentru binelle] țărăi. Pentru care lucru vă-

IBR
zăndu Domnia Mea atăta direptate și vread-
nică slujbă necontenindu-se de la el nici
cat», îî dă satul, cu Divanul și Mitropolitul

YL
Ștefan ; «căci l-au dobândit de cătră Dom­
nia Mea ca o slug[ă| buni și credincioas[a],
cu*mult[ă] osteneaal[ă] și sudori vărsate».

SIT
Boieri : Mânui Vel Ban, Preda Bucșanul
Vel Vor., Stroe Leurdeanul Vel Log., Paan|ă|
Filipescul Vel Vist., Cliirca Rudeanul Vel
ER
Stol., Badea Vel Post., Colțea Vel Comis.
Scrie «Goran Stanciol[o]vicl Log.» (sic). —
NIV

Cotroceni, III, 4.
V.
LU

lanuar 7169 (1661). Grigore Ghica, pentru

«Costandin Cantacuzino biv V1 Post.» și fiii
lui. ÎI confirmă satul Pietrile, «pentru dreapta
RA

și credincioasa slujbă ce au făcut pren zi­

lele părintelui Domnii Meale, și a emu pren
NT

zilele Domnii Meale». Boieri: Preda Vel

Ban, Stroe Leurdeanul Vel Vor., Chirca Vel
Log., — Vel Vist., Mihai Vel Stolnic, — Vel
CE

Post., Costandin Vel Comis. Scrie Radul

Ghiorghievici din Tîrgoviște, «u seadaliște
I/

Caracal». — Cotroceni, III, 5.

AS

VI.
București, 30 Novembre 7174 (1665). Radu
UI

Leon, pentru Ilinca lui Constantin Postelnicul,

întărindu-I satul Pietrile.*—Cotroceni, III, 6.
BC
 Y
— 243 —

AR
VIL

IBR
26 Februar 7174(1666). Vînzare către «Șăr-
ban Vel Postelnic»: un loc de casă «în potriva
bisearicei Grecilor, în fața uliței». Semnează

YL
și Radul Vi Log. Crețulescul, rscbpȚtoțOTd-
pcoorac țiapTbprtG, Ghidul părcălab, Gher­
ghina județul. Pecetea orașului. — Cotro-

SIT
ceni, XXV, 13.— Și act din 27, de la «Gher­
ghina județul, împreun[ă| cu 12 părgari»
ER
(14). — La 10 August 7176 (1668), i se vinde și
«un loc de prăvălie aici în București, lungă
pimnița dumnealui» (no 16). — Cf. și no. 17
NIV

(aceiași dată), no. 18 (25 August).—La 7177

(1669), Iunie, i se mai vîndu «un loc dă pră-
v[ăl]iî aici în oraș în București, în tărgul
LU

dă sus, în ulița Zlătarilor» (no. 19). — Cf. și

no. 20 (15 Iunie).
RA

VIII .
10 Maiu 7177 (1669). Antonie-Vodă. Ca și
NT

următoarea. «Pre un Jocu ce l-au dat și l-au

miluit cinstitul și de bun neam boiarinul
CE

Domniei Meal[e] Radul Năsturel vt Log.,

ce i-au fost de cumpărătoare, de la Stroe
Vornicul den Golești, za ug. o sută; întru
I/

carii să hie cu putință», etc. Boieri: Mareș

AS

Vel Ban, Neagoe V. Vor., Radul V. Log.

Crețulescul, Hriza V. Vist., Șerban Canta-
cozino V. Spat., Ghețea V. Cluc., Mihaiu
UI

V. Post. Cantacozino, Gheorghie V. Peh.,

BC
 Y
— 244 —

AR
Paanță] V. Stol., Papa V. Comis, Radu

IBR
Năsturel vt Log. Scrie Dumitrașco Log.
Pergament. — Cotroceni, LXXXIX, 1.

YL
IX.
7 August 7177 (1669). Antonie-Vodă către

SIT
Șerban Cantacuzino Vel Spătar și alții, pen­
tru «muntele ce se chiamfă] Buceaciul». Per­
gament. — Cotroceni, XIX, 5.
ER
X.
NIV

20 Februar 7178 (1670). «Eu jup[ă]neasa

Elina Părdeasca, a jup[ă]nului Paan[ă] Vel
Stolnic», dă zapis lui «pan Șerban Cantaco-
LU

zind Vel Spat.», că, supt Antonie-Vodă, i-a

vîndut Hereștii. — Cotroceni, VI, 16.
RA

XI.
28 Mart 7178 (1670). Antonie-Vodă. «Vă-
NT

zăndu Domnia Mea pămăntianii Țărăi-Ru-

m[ă]nești fiindu lipsiți de o bunătate ca aceaia»
CE

carea bunătate iaste preste toate bun[â]tâțile,

tară care nu iaste putință omului a-ș chivernisi
nici ceale trupești, precum se cuvine, nici
I/

ceale sufletești, nici înțelepciunea a dobândi,

AS

nici pre Dumnezeu a-1 cunoaște, făcătoriul

său, deci Domnia Mea socotiiu și găndiiu
întru inema Domnii Meal|e], și făcuiu Dom­
UI

nia Mea casă de învățătură, adec[â] școală],

în orașul Câmpul lungii; întru care să hie cu
BC
 Y
AR
— 245 —

IBR
putință și bogaților și săracilor a-șu darea
feci[o]rii să se înțelepțească de bună învă-
ț[ă]tură dentru Sf|î]nta Scripturi ă|, precum

YL
scrie Sfîntul Pavel Apostolu către Temotee...
Și, dup[ă] ce făcuiu Domnia Mea aciast[ă|
școal[ă]»,îi dă «milă domnească»:jumătatedin

SIT
«vama Rucărului i Dragoslavele», «să hie de
plat[ă] dascălilor și de hrana copielor». ÎI
dă «ispravnic și purtătoriu de grijiâ]», pe
ER
Mitropolit, «care va hi». Boieri: Mareș Vel
Ban, Radul Popescul Vel Vor., Radul Cre-
NIV

țulescul V. Log., Șerban Cantacozino Vel

Spat., Papa Vel Vist., Ghețea Vel Cluc.,
Mihai Vel Post., Gheorghie Vel Peh., Paană
LU

Vel Stol., Ivașco Vel Corn. Radu Năsturel

vt Log. Scrie Dumitrașco Log. Pergament.—
Cotroceni, LXXX1X, 2.
RA

XII.
NT

6 August 7178 (1670). Antonie-Vodă către

«Șărban Cantacuzinu», Mare-Spătar, pentru
CE

«un codru de loc, ce iaste den susul orașului

Domnii Meale Bucureștii, însă înpotriva
mănăstirii lui Mihaiu Voevod, den sus. de
I/

unde se coteaște Dămbovița, care codru de

AS

loc iaste și se trage den livadea domnească.

Deci RaduLVodă Leon, văzăndu pre cinstit
UI

dreg[ă]toriul Domnii Meale, ce scrie mal

sus, făcăndu multă și dreaptă slujbă dorn-
nealul și țărăl, cu toată inema și cu totn
BC
 Y
AR
— 246 —

IBR
mijlocul, și aici în țeară, și pre unde l-au
trimis, la Țarigrad, la Odriiu: la împărăție,
pentru multe trebi ale Domniei Lui și ale

YL
țărăi, și nefiindu nimic, nimic lipsi tu de lăngă
Domniia Lui, nevoitu-se-au întru toate po-
runcele cu slujbă dreaptă a le plini, nimic

SIT
cruțăndu-se a-și vărsa sângele». Astfel că­
pătă Șerban locul, la 7175 (1666-7). El admite
«ca să-ș mai. lărgească locul de cătră liva-
ER
dea domnească, pentru căci se află și pre
lăngă Domniia Mea gata în toată vreamea cu
NIV

slujbă dreaptă și curată, și se nevoiaște cu

totu sufletul, necruțăndu-și viiața, de slu-
jaște Domnii Meale și ț|ă]răi, precum se
LU

cade, desăvârșita». Boiari: Mareș Vel Ban,

Gheorghie Vel Dvor., Radul Crețulescul Vel
Log., Papa Vel Vist., Mihai Vel Post., Văl­
RA

eni Vel Păh., Ivașco Vel Stol., Stoian Vel

Corn. Scrie «Radul Log., snă Ghergheșf» (sic).
NT

— Cotroceni, XXVII, 2.
CE

XIII.
20 Novembre 7179 (1670). «Mareș VI Ban
cralevschii, ispravnicul Scaunului Bucureș­
I/

tilor», «ție Șerbane ot Țig[ă]nești» pentru

un împrumut. — Cotroceni, LX, 7.
AS

XIV.
UI

Main 7180(1672). «Eu Elina, ce am fostu

jup[ă|neas[â] răposatului Costandin băiv V1
BC

Post.», cu fiii cei patru mai mici, dă zapis lui

 Y
AR
— 247 —

Radul Năsturel Vel Sărdariu, că-i vinde satul

IBR
Pietrile, «acum în zilele Mărie Sal|e] Domnu
nostru Io Gligorie Ghica Voevod». Pentru
prețul de cumpărătură, «cu cărei ne-ain ră­

YL
dicat nevoile și păsul nostru». Mai semnează
«Gheorghie Băleanul», «Hriza Vel Vist.»,

SIT
Badea Vel Cluci.», «Vlăcul biv Vel Păh.»,
Vintilă Arm. — Cotroceni, III, 8 — La 10
Maiu, ea se îndatorește a da și cărțile, între
ER
care una a lui Antonie-Vodă.
NIV

XV.
17 Maiu 7187 (1679). «Radul biv Vel Ban, fe­
LU

ciorul lui Udriște Logf. Năsturel den Fierești»,

vinde Pietrile lui Șerban-Vodă. «Deci atunce,
întămplăndu-s[e] de au căzut Casa dumnea­
RA

lor la nevoe, și frații Măriei Sal|e] la în­

chisoare], fără de nici o vină, făcut-au cestu
sat ce scrie mai sus vănzătoriiî.» «Atuncea
NT

întru aceia vreame Măriia Sa Domnu nos­

tru fi in du pribeagă într’alte țară, iar, dup|ă|
CE

ce au venit den pribegie de la Crit aici în

țeară, la Domnia Măriei Sal|e| Ducăl Voe­
vod, nu s’au îndurat de acestu sat a-1 lăsa­
I/

rea, ci mi-ail lepădat banii înnapoi, și eu

AS

încă dă atunce am fost bucuros și am prii-

mit ca să iau banii; iar apoi nepriiatenil
si pizmuitorii, carii nu pohtescu binel[e| și
UI

dragostea nimărul, au stătut înpotriv[ă| și

m’afi făcut dă am-ținut fără voia mea, și nu
BC
 Y
AR
— 248 —

m’au lăsat să-ni[i| iau banii; iar acum, după

IBR
ce l-au dăruit Dumnezeu cu Domniia, cu-
noscăndu eu că nu mi se cade a ținearea sa­
tul far dereptate, fiind mai volnic a răs­

YL
cumpăra Măriia Sa moșiia fraților, și știundu
că încă de’ntăiu am fostu bucuros și am

SIT
priimit să-m iau banii îndărăt, eu de bun[ă]
voe mea am venit la Măriia Sa de mi-am
cerut banii». — Marturi multi boieri. — Co-
ER
troceni, III, 10. — în 7188 (1680), Maiu, se
dă moșia Cotrocenilor.
NIV

XVI.
20 Mart 7189 (16^1). «Eu Tudor Șetrariul ot
LU

Greci» dă zapis lui Șerban-Vodă pentru niște

Țigani. Semnează : «Tudor Șăt. Greceanul
RA

(pecete cu vultur bicefal), «az Radul Logft.

snă Tudor Șet. ot Greci», «Matei vi Ag.
Filipescul». — Cotroceni, XXXIV, 5.
NT

XVII.
CE

10 Octombre 7194 (1685). Vînzarea moșiei

Glodeanul către Doamna Maria. — Cotro­
ceni, XII, 3.
I/
AS

XVIII.
23 Decembre 7191 (1687). «Safta Hăbă-
UI

șasca» vinde Țigani Cotrocenilor. Semnează

și «az Niculai Hăb[ă]șescul» si «Costantin Ct.
BC

Post., mărturie». — Cotroceni, XXXIV, 20.

 Y
AR
— 249 —

XIX.

IBR
22 April 7205 (1697). Zapis, pentru vînzare
de opt pogoane «In dealul Bozienilor»—• «du-

YL
misale Logf. Răducanului Cantacozino». Mar-
turi: «Mănăilă VI Șăt., Pătrașco Brez|o]ia-
nulbiv VI Șut. Ventil[ă] Logft.».—Cotroceni,

SIT
LIII, 2.
XX.
ER
29 Novembre 7208 (1699). Vînzare către
«Toma Cantacuzino biv vt Log», în Beri-
NIV

leasca. Semnează și «Radul Post. Dudescul».

— Cotroceni, XX, 3.
LU

XXI.
18 Decembre 7215 (1706). Vînzare a unui
«scutealnic» din Prahova către «dumnealui
RA

Radul Cantacozino biv vt Logf.», pentru două

pogoane de vie «în dealul Boziianilor ot sud
NT

Saac.», «fiind viile alăturea cu ale dumnea­

lui, de zeastre, de la dumnealui Pătrașco
Breazoianul biv VI Șătrar». Marturi: «Mă­
CE

năilă VI Șătrar. Vintil[ă] Logft. Bucșan».—

Cotroceni, LIII, 1.
I/

XXII.
AS

8 Iunie 7218(1709). <Eu jupăneasa Mariia,

fata răposatului lordache Cantacuzino biv Vel
UI

Spăt.», dă Cotrocenilor, unde-I e îngropat

tatăl, «și întămplăndu-să de s'au pristăvit
BC
 Y
— 250 —

AR
și soru-mea Casandra Cantacuzini și s’au

IBR
îngropat iar într’aciastă sfântă măn[ă]stire»,
7 V2 pogoane «în dealul Sărați!». Pecete
cu vulturul bicefal, coroană și «M. C.» Sem­

YL
nează: «Mariia Cantacuzini, Costandin Can-
tacuzino Stol., mart.», «Mihai Cantacuzind

SIT
Spat., mărturie», «Toma CantacuzinpVelSpat.
mărturie», «Ștefa^Cantacuzino V1 Post.,măr­
turie». —s Cotroceni, LV, 56.
ER
XXIII.
NIV

l-iii lanuar 7220(1712). Zapis al lui «Vintilă

Logofătul [Bucșanul] za Vistirie» către «Ra­
dul Cantacuzind V! Corn.», pentru un loc în
LU

dealul Bozienilor, de la «dumnealui cumnatul

Mănăilă VI Șătrar». — Cotroceni, LIII, 8.
RA

XXIV.
NT

16 Iunie 7223 (1715). «Stanca, care am fost

jupăneasă răposatului Radului Cantacuzind
Vel Spat., denpreună cu fiiu-mieu Costandin
CE

Cantacuzind», dă Cotrocenilor, «pentru că

odihnindu-să oasele răposatului boiarinului
mieii, ce mai sus să numeaște, în sfănta mă­
I/

năstire Cotroceanii», etc., 16 pogoane de vie

AS

la Bozieni. Semnează: «Stanca Spătreaasa»

(pecete cu vultur bicefal, coroană și St. C.)
UI

și «Costandin snă Radul Cantacuzino Vel

Spat.» (Pecete tot așa, cp C d. C t.) —
Cotroceni, LIII, 4.
BC
 Y
AR
— 251 —

IBR
24 lanuar 7228 (1720). Nicolae Mavro-
cordat dăruiește lui lordachi Crețulescu

YL
Vel Logofăt părțile din Breaza ce avuseră
Gheorghe Beizadeă și Toma Spătarul, cari,
«făcîndu-se ei haini și hicleani de către pu­

SIT
ternica împărăție, s’au dat din porunca îm­
părătească toate satele și moșiile lor pre
seama domnească >.—Copie în colecția d-lui
ER
G. Gr. Cantacuzino.
NIV

XXVI.
l-iu Mart 7239 (1731). Ancuța Cantacuzini,
Mateiu Cantacuzino biv Vel Agă, Pîrvu Can­
LU

tacuzino Postelnic iscălesc supt un act pri­

vitor la mănăstirea Mărgineni. — Traducere
RA

din grecește, în colecția d-lui G. Gr. Can­

tacuzino.
NT

XXVII.
l-iu Maiu7245(1737).«Costandin Cluceariul,
CE

snă Dumitrache RămâdanuVel Spatar, dinpre-

ună cu fiii miei Toma Postealniculu și Du­
mitrache, care am avutu soții pe Mariia
I/

Cantacozinî, fiica răposatului dumnealui

AS

socru-mieu lordachie Cantacozino Vel Spat.»,

dă Cotrocenilor «moșiia Prundul ot sud
Vlașuca și moșiia Focușăneanii ot sud Buz.,
UI

ce are și vad de moară lângă târgul Bu­

zăului». Semnează și «Toma G. vt Post »,
BC
 Y
AR
— 252 —

«Dumitrache Ram.», «Stanca Spat.», «Safta

IBR
Cantacuzini». Ambele peceți cu vultur,
coroană și: «Rudolphus C. Cantacvsinvs

YL
dlang (?!), 169..» «c0 2taopoîrdksot)<; Icoav-
ViZto?». — Cotroceni, XXXII, 1.

SIT
XXVIII.
25 Iunie 7245 (1737) «Costandin beizadia
ER
Cantemir» dă o Țigancă la Cotroceni. Sem­
nează : «Cost. Cantemir». Pecete cu bourul
NIV
și inițiale. — Cotroceni, LII, 17.
Și alt act, cu aceiași dată, al lui, pentru
un «copil de Țigan» (no. 18).
LU

XXIX.
RA

5 Mart 1751. Șerban Cantacuzino și soția

Anastasia vîud «vărului» Mihai Cantacuzino
Vistierul șease munți.—Traducere din gre­
NT

cește în colecția d-lui G. Gr. Cantacuzino.—

Și altă vînzar ecătre el, din 7 Iulie 1752. Ibid.
CE
I/

4 Main 1753. «lordachie Cantacozino biv

Vi Pah., împreună cu frații miel, anume
AS

dumnealui Matei Cantacozino biv VI Pah.,

dumnealui Toma Cantacozino biv VI Șăt..
UI

feciorii răpoosatului Gheorghie beizadea, să-

in fericitului intru pomenire Șărban Can-
BC

tacozino Basarabii Voevod», dă Cotroceni-

 Y
— 253 —

AR
lor, «ca să fie de bună adeverință și de în­

IBR
tărire că răpoosata maica noastră Roxanda
încă mai nainte de pristăvirea dumneaei
făcăndu-ș așăzămăntu prin diiatâ, încă fiindu

YL
dumneaei sănătoasă, și răndnindu ca să i să
îngroape trupul la acea sf[ă]ntă mănăstire
a răpoosatului socrului dumneaei, dupre cum

SIT
s’au și căzută a să îngropa acold», îi dăruiește
partea ei «din moșiia ce-I zicu Rușii lui
Șărban-Vodă, din sud Saac, însă stînjîni —»,
ER
și pentru a se pomeni «de-a pururea pome­
nitul soțu al dumneaei și al nostru dulce
NIV

și bun părinte, Măria Sa Gheorghie beiza­

dea Cantacozind». Semnează ei, puind pe­
cetea tatălui, cu coroana, vulturul bizantin
LU

și L\ K.j ș. a. — Cotroceni, XXXI, 1.

XXXI.
RA

13 lanuar 1762. Vistierul Mihai Cantacu-

NT

zino cumpără moșie în Comarnic.— Tradu­

cere, din grecește, în colecția d-lui G. Gr.
Cantacuzino.
CE

XXXII.
I/

Adică eu Gheneral-Maior Mihai Canta-

cuzino încredințez prin acest zapis al mieii
AS

la rnîna . . . \ precum să să știe că, după

încheiarea păcii în urma războiului trecut,
UI

1 Spațiu alb.
BC
 Y
— 254 —

AR
potrivit legăturilor din tractate, prin care
s’a dat fiecăruia voie de a se strămuta, dacă

IBR
va voi, din această țară, veri-unde îi va
plăcea; strămutîndu-mă și eu în Roșia, am

YL
venit aici în Țara-Romănească ca să-mi vînd
propriile mele lucruri, mișcătoare și ne­
mișcătoare, atît de la părinții miei moște­

SIT
nite, cum și de mine însumi cumpărate,-ce
le avem aici în Țara-Romînească Drept aceia
m’am învoit cu ... și i-am vîndut de a
ER
mea bună voe treisprezece munți și jumă­
tate din județul Prahova, adecă: Valen-Rea,
NIV

Furciturile, Gîlmee, Secăria, M anole și cu o

a treia parte din satul Secăria ; pe care le
avem părintești; și muntele Gurguiata, Sme-
LU

uritul, Petriceaoa, Fața, Dosul, Peleile, Po­

durile din Comarnic și Floreiul, pe jumătate,
și a patra parte din satul Comarnicul, pe care
RA

le-am fost cumpărat de la răposatul Antim

episcopul de Buzău; și iar am mai vîndut mun­
NT

tele Gagul, ce l-am avut cumpărat de la Cră­

ciun copil de casă [la 7 Iulie 1752]; care toate
CE

se adună și fac treisprezece și jumătate.

Toți dar acești de mai sus ziși munți
m’am tocmit de bună voia mea cu . . .2
I/

pe bani gata taleri 15.000 tocmai, pe care

bani mi i-a și dat pe toți deplin în mî-
AS

nile mele. Drept aceia am dat și eu toate

zapisele cele vechi, atît pe cele părintești,
UI

J-2 Spațiu alb.

BC
 Y
- 255 -

AR
cît și pe cele de cumpărători în mînile . . . \

IBR
în puterea cărora numitul ... 2 să aibă a
ținea și a stăpîni acești numiți munți cu
pace și nesupărat de nime, cum și din partea

YL
a tot neamului mieu. Și spre mai adevărată
credință am adeverit zapisul acesta cu is­
călitura și cu pecetea mea, mai iscălind și

SIT
alți boieri ca marturi, spre încredințare. De­
chemvrie 20, 1775.
Mihai Cantacuzino adeverez.
ER
Teodor Balș, mărturie
-J- Cozma episcopul Buzăului, martor.
NIV

•J- Chesarie episcopul RîmniculuT, mart.

Manolache Vătaf, martor.
Maria Cantacuzino.
LU

Toma Crețulescu, V. Ban, Dimitrie Ghica,

Dimitrie Racoviță, Nicolae Dudescul V. Vor­
nic, Pană Filipescu V. Log., lanache Văcă-
RA

rescu V. Vist., Radu Slătineanu, Scarlat Gre-

ceanu, Constantin Hrisoscoleu Medelnicer,
NT

Victoria Măgureanca Stolniceasa, Ecaterina

Bălăceanu Stolniceasa. — Cf. no. xc, p. 215
și urm.
CE

XXXIII.
I/

28 Iunie 1775. Vitoria Măgureanca și Cons­

tantin Cantacuzino, cu fiul celei d’intîiiî,
AS

Ștefănică, și nepoții ei, Constantin și lor-

dache, fiii răposatului fiului meu loniță/,
UI

Spațiu alb.
BC
 Y
— 256 —

AR
se înțeleg cu «nepotul» Mihai pentru șese
munți ce avea «de la strămoșii răposatului

IBR
soțului mieu Pîrvu Cantacuzino». Menționați
cumnații ce murise: Constantin Postelnicul și
Matei Banul. Constantin avuse pe Bănică.

YL
Vînzare și la Săcărie. Mărturii: Dumitrașco
Racoviță Vist., Radu Văcărescu Vel Vor.,

SIT
Pană Filipescu V. Log., Dumitrașco Varlam.
Traducere din grecește, în colecția d-lui G.
Gr. Cantacuzino.
ER
XXXIV.
NIV

Ce am dăruit eu în Țara-Romînească la
copiii răposatului mieu frate Răducanu, cum
LU

mai jos se arată :

Moșia Floreștii, partea mea, și jumătate
din partea vărului mieu Bănică, și cu 26 stîn-
RA

jeni ce i-am cumpărat eu, deosebit de la-

nachi Alexie : toate acelea le-am dăruit ne­
NT

poatei mele Mărioriței, fetei fratelui mieu

Răducanu.
Valea-Lungă, jumătatea lui Bănică, și Pu­
CE

turosul, iar jumătatea lui Bănică, acelea

le-am dat celor doi nepoți ai miei, fiii fra­
telui mieu Răducanu.
I/

Pe Păuna Țiganca și pe Constantin bu­

AS

cătarul cu soția lui și copiii lui, i-am dat

Mărioriței, fata fratelui mieu Răducanu.
UI

Casa din București e cumpărată cu banii

miei și ai fratelui mieu, ai Pîrvului, dar
BC
 Y
AR
noi am rupt zapisele fratelui Radu Canta­
cuzino, și am dat-o copiilor lui.

IBR
Moșia Băicoiu o am dăruit-o frăține-mieu
ăducanu, ca s’o dea zestre fetei lui, Ru-
andei.

YL
Via de la Bălțați am dat-o nepotului mieu
ane, fiul fratelui mieu Răducan. Pentru

SIT
care, spre mărturie și siguranță m’am is­
călit.—1776, 20 lanuar.
Cneaz Mihail Cantacuzino.
ER
Copie greacă, din 1820 în colecția d-lui
G. Gr. Cantacuzino.
NIV

XXXV.
LU

13 Februar 1776. Judecată între Rumînii

din Comarnic și vechilul generalului Can­
tacuzino și al boierilor: Nicolae Dudescu
RA

Vornic și Pană Filipescu Vel Logofăt și

epitropul Mănăstirii Colțea. Cei d’intîiu
NT

spun că n’au fost nici odată ai nimănuia.

Parte din acte pierdute «în vremea de răz­
CE

boia». Boierii arătau actul, din 7048, al lui

Radu-Vodă, care dă muntele Floreiul lui
Mihnea Vistierul; actul din 7098al lui Mihnea-
I/

Vodă, dînd Comarnicul lui Udriște Banul

și Stoica Postelnicul. Și împărțeala Doamnei
AS

Elina din 7176. Se constată numai răscum­

părarea capetelor.—Traducere modernă din
UI

grecește în col. d-lui G. Gr. Cantacuzino.

BC
 Y
— 258 —

AR
XXXVI.

IBR
18 Ferbuar 1778. Sătenii din Comarnic,
cumpărați de Alexandru-Vodă Ipsilanti de

YL
la generalul Cantacuzino,asigură că nu fu­
sese nici o dată ai celui d’intîiu. — Tradu­
cere din grecește în colecția d-lui G. Gr.

SIT
Cantacuzino.

ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
DOCUMENTE STRĂINE RELATIVE
NIV

LA FAMILIA CANTACUZINO,

MAI ALES DIN ARCHIVA DE RĂZBOIU

LU

DIN VIENA. ---- DUPĂ COPIILE

DIN ARCHIVA
RA

D-LUI G. GR. CANTACUZINO.

NT
CE
I/
AS
UI
BC
CU
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I.

SIT
Extractus articuli XXII, in comitiis alben-
sibus, ad diem 27mensismaii anni 1670 in-
dictis et celebratis, ratione incorporationis
ER
in nobiles transylvanos inclytae familiae can-
tacuzenae editi; qui sic sunt:
NIV
Ad mentem gratiosae propositionis Ves-
trae Celsitudinis Principalis recognoscentes
quod moderni Celsissimi Vaivodae Serbani
LU

Cantacuzeni familia, abantiquo,tarn ergahanc

provinciam, quam Vestram Celsitudinem in­
tegram fidem praestiterit, eapropter filium
RA

Suae Celsitudinis voivodalis, Georgium Can­

tacuzenum Voivodam, insimul fratres ipsius
NT

couterinos (nempe dominos Constantinum

Cantacuzenum, simul cum fiJiis Stephano et
Rudolfo, dominum Michaelem Cantacuze­
CE

num cum filio Georgio, tertium Mathaeum

Cantacuzenum cum filio Thoma, quartum
I/

GeorgiumCantacuzenum), tamipsosmetprae-
nomiiiatos, cum prolibus modernis et futuris,
AS

ex consensu gratioso Vestrae Celsitudinis,

cum vera et integra praerogativa nobilitatjs
I

huius provinciae in noștri censum accepta-

CU

mus, nobis annumeramus et irtcorporainus

 Y
AR
— 262 —

IBR
in perpetuam, tarn semeț ipsos, quam poste-
ritates utriusque sexus. — Copie în colecția
d-lui G. Gr. Cantacuzino

YL
II.

SIT
Scrisoare a Canțelariului Golovchin către
Mihai Cantacuzino.
ER
Prea-nobilul mieu domn și coleg,
NIV

Find-că sîntem în destul înștiințați, din

partea domnului Corbea, despre rîvna și in­
LU

tențiile dumneavoastră binefăcătoare către

Monarhul nostru prea-grațios; pentru care,
spre semn de dragoste și prietenie din
RA

parte-ni către dumneavoastră, am socotit de

cuviință a nu lăsa un asemenea prilej priin-
cios de a răspunde Nobleței Voastre, prin
NT

scrisoarea noastră. Așa dar binevoiți a avea

tare încredințare că scrisorile Domniei Voa­
CE

stre ce ni veți trimite, vor fi primite din

parte-ni cu toată dragostea creștinească.
Intre altele, rămîiu al dumneavoastră ne­
I/

însemnat coleg
AS

Gavriil Golovchin.
I

Din Jolcva, anul 1707, luna April 30 de zile.

CU
 Y
263 —

AR
III.

IBR
Către Toma Cantacuzino.
[Originalul este scris în cifre,]

YL
Strălucitul și nobilul mieu domn,
Scrisoarea Slăvirii Voastre de la 15 Main

SIT
am primit-o, pentru care Vă mulțămesc,
dorind ca, și pe viitor, să binevoiți a ni
scrie despre aceia ce merită încunoștiin-
ER
țarea noastră; și mai cu seamă acuma, puneți
stăruința dumneavoastră spre slujba Monar­
NIV
hului nostru, după făgăduiala sa în scris;
care slujbe ale Nobleței Dumneavoastră,
precum și ale celorlalți, nu vor fi uitate.
LU

Intre altele, neprelungind această scri­

soare, rămîn al dumneavoastră neschimbat
coleg
RA

Gavril Golovchin.
Din Lublin, anul 1707, Iulie 30 de zile.
NT

Ambele în copie în Archiva d-hii G. Gr.

Cantacuzino.
CE

IV.
Mart 1711. Constantinus Cantacuzenus,
I/

Minister des Fiirsten in der Wallachey,

bittet bei diesen obschwebenden Kriegs-
AS

Troublen, wo er in der Wallachey sicher

zu stehen zweifelt, urn ein Schutz-Pâ-
I

tent und Pass, weilen er im vorigen Tiir-

CU

ken-Krieg dem Erzhaus von Osterreich

 Y
AR
— 264 —

erpriessliche Dienste geleistet.— Copie din

IBR
1838, după originalul în «Hofkriegsrathlicher
Expeditions-Protocoll d. a. 1711, Mărz, No.
411» ; în archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

YL
V.

SIT
Viena, 12 Mart 1711. «Protectionales», a-
dresate mai ales dregătorilor din Brașov,
pentru a fi primit «der hoch- und wohlge-
ER
borene, unser und des Reyches lieber ge-
treuer Constantin Graf Cantacuzeno...., in
NIV
Falii dessen Convenienz seye, oder er umb
ziistossender Gefahr Willen gemiissiget
werden mbchte iiber Kurz oder Lang in
LU

unser Fiirstentliumb Siebenburgen sich zu

reteriren». Poate trece și «ultra», cu toți
ai săi. Ibid.— în aceiași formă, se dă, la 27
RA

Mart, către autoritățile militare. Ibid.

VI.
NT

Copie după scrisoarea împăratului Petru

cel Mare către Cneazul Mihail Cantacuzino.
CE

Nobilul mieu domn!

încredințarea adusă Nouă acum de ne­
I/

potul dumneavoastră, Contele Cantacuzino.

AS

cel ce se află în slujba Noastră, despre

creștineasca rîvnă și despre deosebita cre­
dință ce arătați către Noi, despre care cu
I

mulțămire am aflat și Noi, — pentru o ase­

CU

menea a dumneavoastră /îvnă creștinească,

bună gîndire și credință către Noi, nu nu-
 Y
— 265 —

AR
mai către dumneavoastră, dar și către cei­

IBR
lalți ai neamului dumneavoastră, Nouă cre­
dincioși, a Noastră îndurare și cuvenită răs­
plată o păstrăm.

YL
întru celelalte vă trimitem la scrisoa­
rea Canțelariului Nostru, Contele Golovchin,
și rămînem cu încredințarea îndurării Noas­

SIT
tre către dumneavoastră. Petru.
Din Sanct-Petersburg, 1712, Martie 25.

ER
Traducere în archiva d-lui G. Gr. Can-
tacuzino. — Cf. Genealogia, pp. 344-5.
NIV
VII.
Strălucitul și nobilul mieii domn și prieten
LU

Fiind-că Măria Sa împărătească prea-îndu-

rătorul mi eu stăpîn, prin cele arătate de
alții și de nepotul dumneavoastră domnul
RA

Conte Toma Cantacuzino, în destul s’a în­

credințat despre rîvna creștinească și des­
pre a dumneavoastră neschimbăcioasă și
NT

credincioasă slujbă către Măria Sa; de aceia

mi-a poruncit a mulțămi pentru aceasta
CE

Cinstii Voastre și a vă asigura despre

înnalta Sa îndurare și cuvenita răsplată,
nu numai către persoana dumneavoastră,
I/

dar și către celelalte rude ale dumnea­

AS

voastră, cari se află credincioși Măriei Sale

împărătești. Și, fiind-că îndurarea Voastră
ne înștiințați despre ura poporului ortodox
I

ce se află supt dominația turcească și a Cliesa-

CU

rulul, ce o are'asupra dușmanului tuturor

 Y
— 266 —

AR
Sultanul Turcesc, și mai cu seamă că co­

IBR
lonelul sîrj)esc Vulin are oștire pregătită
pănă la douăzeci de mii, și că acest colonel
Vulin, și cu dînsul alții, Tuchelin și Hagiu, au

YL
trimis acum din parte-li Măriei Sale împără­
tești pe un locotenent, cu arătare, căsînt gata
a sluji Măriei Sale cu o oștire de zece mii

SIT
de oameni, și cer, întru aceasta, încuviin­
țarea Măriei Sale împărătești, și instrucții
de urmare, și, pentru că inimicul întregei
ER
creștinătăți, Sultanul Turcesc, a hotărît să
verse răutatea sa asupra drept-credincio-
NIV
șilor creștini, și, neluînd în samă purtarea
noastră cea pașpică încă din anul trecut
și îndeplinirea tutulor condițiilor după trac­
LU

tate din partea Măriei Sale împărătești,

vrea, cu perfidie, să calce acea pace și
să reînceapă ostilitățile în contra bine-cre-
RA

dinciosului nostru Monarh, și, nu numai a

făcut a se spune aceasta pe față, dar și
NT

poruncile le-a dat pentru adunarea oștirilor

la granițile noastre, gătindu-se și însuși
CE

a merge în această campanie, — de aceia

Măria Sa împărătească, lăsînd acea perfidie
a Sultanului și acel cu nedreptate din partea
I/

Turcilor reînceput războiu pe seama ju­

decății lui Dumnezeu, reiea dreptele sale
AS

arme și, nădăjduind în dreptatea și în ajutorul

prea-milostivului Dumnezeu, — din mila
I

sa mi-a poruncit să scriu Cinstii Voastre

CU

ca, după rîvna dumneavoastră creștinească,

 Y
— 267 —

AR
și cunoscuta-vă credință către Măria Sa,
să binevoiți a scrie acestor coloneii sîr-

IBR
bești, lui Tuchelin, Vulin și lui Hagi; și,
după cunoscuta-vă încercare întru aceasta,
să-i faceți întru adevăr ca și dînșii, cu acea

YL
oștire de zece mii de oameni, sau și mai
mulți, după cum ei singuri au arătat, — cu

SIT
cai buni și cu oameni bine înnarmați, să vie
în slujba Măriei Sale, împotriva obștescu­
lui dușman a toată creștinătatea, și să se

ER
silească, cît va fi cu putință mai în grabă,
să se întrunească la granițele Rusiei cu oș­
tirile rusești; pentru care li se vor da lefile
NIV
de la Măria Sa împărătească. Iar, cînd e
să plece acești coloneii în campanie, și cu
ce mulțime de oștire, să ni facă mal d’innainte
LU

cunoscut despre aceasta prin dumneavoas­

tră, și prin anume trimișii lor, către nepo­
RA

tul dumneavoastră Gheneral-Maior Contele

Toma. carele se află la Chiev în armia Mă­
riei Sale împărătești; fiind-că această ope­
NT

rație, după porunca Măriei Sale, s’a încre­

dințat dumisale, și despre aceasta, în acele
CE

părți, nimănui altuia nu i s’a scris decît

dumneavoastră. Și, cînd vor pleca în această
campanie, să se silească, în mersul lor,
I/

prin ori-ce chip să arză așezămintele tur­

cești de magazinurl. Asemenea binevoiți
AS

și pe alți creștini ce se află supt stăpînirea

turcească a-I îndemna și a-I întărită ca să
I

ridice armele împotriva acestui dușman al

CU
 Y
— 268 —

AR
tuturora, făgăduindu-li pentru aceste slujbe,

IBR
din partea^Măriei Sale împărătești, milă și
răsplată. Și tot ce se va face întru aceasta,
precum și despre mișcările și gîndurile duș­

YL
manului, pe cît se va putea cunoaște, bine­
voiți a ne înștiința. Cînd însă se va aduna
această oștire, și vă veți încredința în destul

SIT
că merge spre slujba împărătească, și se va
afla chiar în mers, de va avea trebuință
ER
de bani mai înnainte de a veni spre gra­
nițele noastre, atunci binevoiți Cinstea
Voastră, din casa dumneavoastră, sau să
NIV

luați de la alții, și să dați fiecărui om cîte

un taler; care se ya plăti Cinstii Voastre
cu prisos; ceia ce vă rog să credeți. Iar, cînd
LU

vor veni să se întrunească cu armia împă­

rătească, atunci li se va da întreaga leafă,
RA

iar colonelilor deosebită milă și răsplată.

Cu aceasta rămîn neînsemnatul vostru coleg
Gavriil Golovchin.
NT

Din Sanct-Petersburg,
25 Martie 1712.
CE

Către Mihail Cantacuzino.

Traducere în Archiva d-lui G. Gr. Can­
tacuzino.
I/
AS

VIII.
Domnul mieu !
I

Scrisoarea Cinstii Voastre din Moscova,

CU

de la 26 Fevruarie, am primit-o, și am în-

 Y
— 269 —

AR
țeles cuprinderea ei. După aceia a fost aici
Sîrbul Dimitrie Semenov, triniis.ul din Con-

IBR
stantmopole, cu scrisori în trebile noastre,
carele asemenea a fost pe la rudele dum­

YL
neavoastră din București, la domnii Mihail
și Constantin Cantacuzinii, și de la cel din
urmă mi-a adus o scrisoare. Și, fiind-că Sul­

SIT
tanul Turcesc, dușmanul întregii creștinătăți,
iară s’a hotărît să înceapă ostilitățile îm­
potriva Măriei Sale împărătești, și carele
ER
pentru aceasta, acum, nu numai de față a
se declara a poruncit, dar și poruncile le-a
NIV
dat pentru adunarea oștilor la granițile
noastre, și apoi și însuși se gătește a merge
în acea campanie; de aceia, după porunca
LU

Măriei Sale împărătești, am scris prin a-

cest Sîrb unchiului dumneavoastră, domnu­
lui Mihail Cantacuzino, ca să scrie și dum­
RA

nealui — după rîvna sa creștinească și cre­

dința către Măria Sa — colonelilor sîrbești,
NT

lui Tuchelin, Vulin și lui Hagi (de la cari

asemenea se află trimis locotenentul lor la
domnul Feldmareșal, cu propunere că și
CE

dînșii se află gata spre slujba Măriei Sale

împărătești, cu zece mii de oameni, și că
așteaptă numai porunci întru aceasta), și
I/

să-i facă, prin încercarea sa întru aceasta,

AS

ca să vie în adevăr și dînșii, cu acele oștiri

de zece mii de oameni, sau fie și cu mal
I

mulți, cu cal buni, și cu oameni bine înar­

CU

mați, spre slujba Măriei Sale, împotriva celui

 Y
— 270 —

AR
de obște dușman a toată creștinătatea ; după
care scrisoare a mea vi se alătură aici copie,

IBR
pentru a vă sluji ca de o orighinală infor­
mație. Asemenea mi-a poruncit Măria Sa să
scriu și Nobleței Voastre, ca să scrieți despre

YL
aceasta și dumneavoastră, din parte-vă, a-
cestor coloneii sîrbești, prin unchiul dum­

SIT
neavoastră domnul Mihail, chemîndu-I să
vie cu acea oștire de zece mii de oameni,
sau și mai multi, spre slujba Măriei Sale
ER
împărătești.
Pe lîngă aceia, veți binevoi a-i încre­
NIV

dința despre înnalta îndurare ce o aveți de

la Măria Sa împărătească și cum că Cins­
tea Voastră vă aflați în cin de Gheneral-
LU

Maior și aveți în adevăr comanda asupra

armiei Măriei Sale, și că ei pot sluji supt co­
manda Domniei Voastre, precum și că li se
RA

va da și leafă din partea Măriei Sale. Ase­

menea binevoiți a scrie și altor creștini, ce
NT

se află sub cîrmui rea turcească, întărîtîndu-I

și îndemnîndu-i la aceasta; făgăduindu-li.
din partea Măriei Sale, milă și răsplată.
CE

Asemenea veți binevoi Cinstea Voastră să

țineți corespondenție cu unchiul dumnea­
I/

voastră domnul Mihail, ca să putem avea

știri adevărate despre toate ; precum și cu
AS

domnul Constantin Cantacuzino se cuvine

să fiți în corespondenție, fiind el destul de
UI

tare în politică; fiindcă și* dumnealui mi-a

scris acum prin numitul Sîrb, care e ase-
BC
 Y
— 271

AR
menea un bun politic ; și la care i-am răs­
puns — a cărei scrisori copie asemenea v’o

IBR
alătur. Iar, ori-ce scrisori veți binevoi a tri­
mite acum prin acest Sîrb, binevoiți Cins­
tea Voastră în urmă a le trimite, tot cu a-

YL
semenea cuprindere, prin trimisul locote­
nent din partea colonelilor, ca, de nu vor

SIT
putea merge unele, din pricina vre unei pie-
deci, să poată ajunge altele la adresa lor. în
sfîrșit, acestea toate Măria Sa împărătească
ER
mi-a poruncit să le las asupra dumnea­
voastră, ca unul carele aveți încercare și
NIV
cunoștință de afacerile de acolo, binevoind
a îndrepta această operație în cel mai bun
chip, după a Domniei Voastre găsire cu
U

cale și cercetare, scriindu-mi adesea și mie

despre aceasta. Iar, că va avea această ar­
AL

mie leafă, să n’aveți nici-o îndoială, fiind-că

sînt și pregătiți banii spre a li se da, cînd
R

vor veni acolo.

Pe lîngă acestea, se alătură Cinstii Voas­
NT

tre instrucțiile după care veți binevoi a

depune rîvna dumneavoastră de a lucra.
CE

Rămîn gata spre slujba dumneavoastră :

Contele Golovchin.
Din Sanct-Petersburg,
I/

1712, Martie 25.

AS

Binevoiți a crede această alăturată ins­

trucție, scrisă cu acele țifre pe care Cinstea
UI

Voastră le întrebuințați cu domnul Ragu-

BC
 Y
— 272 —

AR
zinschi [ v. N. Costin, p. 110; Neculce, p. 312], și

IBR
dacă, pe viitor, veți binevoi a ni scrie nis-
careva taine, vă poftesc a întrebuința acele
țifre, fiindcă și noi le avem pe acelea.

YL
Fiind-că aici în Canțelaria noastră nu se
află acele țifre de corespondență ce se în­
trebuințează la aceasta cu unchiul dumnea­

SIT
voastră Mihail și Constantin Cantacozino,
de aceia binevoiți Cinstea Voastră că acele
ER
scrisori scrise către dînșii în rusește să
puneți la cale a se scrie cu țifre, în acea
limbă și cu acele țifre ce le veți socoti
NIV
Cinstea Voastră de cuviință a se între­
buința, de Andrei Vasiliev, translatorul can-
țelariei ambasadei noastre, carele a fost
LU

pe lîngă domnul Feldmareșal Contele Șe-

remetov; căruia i s’a zis, cînd a fost la Mos­
RA

cova, să meargă la Chiev anume pentru a-

ceasta. De va fi pe la dumneavoastră Fe­
dor Corbea, apoi va putea și el să vă scrie
NT

acele scrisori. Vi se alătură aici și două scri­

sori, una către gubernatorul de la Chiev,
CE

iar cealaltă către Gheneral-Maior Obers-

ter-Comisar Ciricov, ca să dea toate aju­
toarele — mai cu seamă în cai — pentru
I/

expeduirea acelor curieri; și, cui se va cu­

AS

veni a se da asemenea scrisoare, îi veți

trimite-o. De va fi trebuincios, le veți da și
pe amindouă, urmînd după a dumneavoastră
UI

găsire cu cale.
Către contele Toina Cantacozino.
BC
 Y
AR
[Notă a traducătorului: Menționata epistolii,

IBR
către Constantin Cantacuzino nu s’a găsit.)
Traducere din rusește în Archiva d-lul
G. Gr. Cantacuzino.

YL
IX.
Domnul mieii!

SIT
Find-că am primit acum înștiințare cum
că Sultanul Turcesc, — pentru mergerea sa
ER
în campania de astăzi, împotriva Măriei
Sale împărătești, — pleacă din Constanti-
nopole la Adrianopol, iar unele din oști­
NIV

rile turcești s’au și arătat la Dunăre; de

aceia, Cinstea Voastră, ca un credincios al
Măriei Sale împărătești, veți binevoi a ținea
LU

corespondenție cu rudele dumneavoastră din

Țara-Romănească, și cu alți binevoitori ai
Măriei Sale împărătești, ca să putem avea,
RA

printr’înșii, știri sigure despre întreprin­

derile și mișcările de acolo. Și, cînd veți
NT

dobîndi Cinstea Voastră oare-care știri,

binevoiți totdeauna a mă împărtăși de ele,
CE

pentru că așa a binevoit despre aceasta

Măria Sa să vă scriu.
Al Domniei Voastre
I/

Gavriil Golovchin.
AS

Către Contele Tom a Cantacuzino.

Din Sanct-Petersburg. 1712, Aprilie în 26.
UI

Traducere din rusește în Archiva d-lul

G. Gr. Cantacuzino.
BC

18
 Y
— 274 —

AR
IBR
Viena [1712]. Mihai Apaffy și soția Eca-
terina Bethlen dau sinet luî «Celsissimus

YL
Sacri Romani Imperii ac terrarum Valachiae
Transalpinae princeps, d.d. Brancovan Bas­
saraba», că au primit de la el, pentru nevoi

SIT
în războiu, pe doi ani 50.000 de florini, cu
6 °/0; puind zălog domeniul Ebesfalva, adecă
satele «Hondorf et Szas-Ernye, iude Kiikulo,
ER
item Szasvifalu et Szudalii». — Copie în
Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.
NIV

XI.
Excellentissime domine,
LU

domine mihi colendissime !

Nisi aequissimi iuris mei sufflaminatio,
RA

nataque exinde iniuria, simul et firma spes

patrocinio Vestrae Excellentiae meum con-
NT

sequendi urgerent et animarent, non prae-

sumerem publicas Vestrae Excellentiae aures
CE

interpellare. Cum autem probe mihi constet

et velle et posse Vestram Excellentiam laesis
succurrere, sequentia eidem sub fiducia re­
I/

medii, condigno cum respecta, expono :

Illustrissimus Dominus Comes Michael
AS

Mikes, superioribus annis natale solum ver-

tendo, in Moldavia exul dum ageret, pro
UI

uberiori subsistentia in animum suum in-

duxerat certa mea bona in Valachia exis-
BC
 Y
— 275 —

AR
tentia cambiandi, postque varias sollicitu-

IBR
dines factum ut consentirem bonaque Suae
Illustrissimae Dominationis Bodolaiana, in
Transylvania, Coronae vicina, vi contractus

YL
(uti sub A) pro iisdem iure perennali, et qui-
dem sub evictionis cautela (uti sub B) obtine-
rem ; simul cum Illustrissimae Dominae Co-

SIT
mitissae assecurationibus,si, fors, pro ratione
status tunc vigentis Illustrissimo Domino
Comiți bonis transylvanicis, fisco vindica-
ER
tis, carere contingeret, bona Dominae Co-
mitissae, legibus transylvanicis oh mariti
NIV
poenam fisco non obnoxia, vicem bonorum
Bodalaiensium subirent. mihique cederent
(quod C ostendit). Quibus ita inter nos ce-
LU

lebratis, legitimisque superinde instrumen-

tis eQnfectis et mutuatis, mox et de facto
per manus Dominus Comes mea bona con-
RA

secutus. cum universis fructibus et animali-

bus pro tunc ibidem repertis, ab inde sine
NT

contradiction© ad hodiernum usque gaudet

omnique iure et emolument© fruitur. Afflu­
ent© tandem amnistiali Augustissimae Ma-
CE

iestatis erga Hungaros et Transylvanos ex-

torres gratia, redeunteque inpatriam Domino
Comite Mikes, cum nihil nisi liquidissimi
I/

mei iuris consequutionem et pro praestitis

AS

erga Suam Illustrissimam Dominationem be-

neficiis (quae iactare nolo, conscientiae Suae
UI

Illustrissimae Dominationis et testimonio

coexulum relinquo) grates sperarem, con-
BC
 Y
— 276 —

AR
trarium reportavi; express! enim, eofinead
Suam Illustrissimam Dominationem mei, sae-

IBR
pius expediti, nonnisi speciosis verbis et
praetextuosis excusationibus onerati rediere:

YL
scilicet, vereri suspiCionem sibi inuri apud
AuguStam Aulam, si mihi qua Transalpinensi-
bona sua conferret, Excelsam Cameram Au-

SIT
licamobstare consummation! contractus inter
nos celebrati, et similibus. Quasi vero nobili
transy Ivano, quorum privilegiis et praero-
ER
gativis familia nostra cantacuzena vi ar-
ticuli XXII, in comitiis albensibus anno
NIV
1679 editi, nomin^nter (quemadmodum sub
D videre est) gaudemus, si levidensia aliqua
bona concilient, vel suspicionem facessent,
LU

vel Excelsae Camerae praeiudicent! Elusus

itaque iure meo hactenus, bonisque, tarn
hie, quam ibi existentibus, per Dominum Co­
RA

mitem Mikes actu posessis, destitutus, Ves­

tram Excellentiam enixe rogandam duxi, si-
NT

quidem cameratica quoque directioni Ves-

trae Excellentiae subesse intellexerim, fu-
CE

catas Illustrissimi Domini Comitis rationes,

quibus Excelsae Camerae remoram obtendit
expedire iurisque mei consolation! pondus
I/

seu apud Augustam Aulam, sen Inclytam

Deputationem Transylvanicam, qua dicas-
AS

terium cui iustitalia transylvanica sint com-

missa, addere non dedignetur.
UI

I? actura rem Vestra Excellentia iuribus

naturae et gentium legibusque transylva-
BC
 Y
— 277 —

AR
nicis conformem, a me vero obsequiose

IBR
remerendara. Cuius favoribus praesentium
quoque exhibitorem, Illustrissimum domi-
num Demetriuin Rakovicz, generum meum,

YL
qui oretenus pluribus, de meliori recom-
inendo; et permaneo semper
Excellentiae Vestrae

SIT
devotissimus et obligatissimus servus :
Michael Cantacuzenus.
ER
Bukarest, die 28-va iunii 1712. |Cf. N.
Costin, p. 77.]
NIV

Copie în Archiva d-lui G. Gr. Canta-

cuzino.
LU

XII.
Alba-Iulia, 4 Iulie 1712. Stainville către
Consiliul de Războiu. <\Es hat dieser Tăgen
RA

der Herr Fiirst in Wallachey mir durch

seinen eigens herausgeschickten Secreta-
NT

rium zu vernemben geben lassen, dass von

ihme der Herr Reichsfiirst Michael Apaffi....
ein Anlehen von ftinfzig tausend Gulden
CE

rhein. suchete; wessentwegen ich, weilen

er... Fiirst nicht geme gefăhret sein wollte,
meine Mainung dartiber erklăren mftchte»:
I/

că trebuie să-și întrebe superiorii. Oferă

AS

Apaffi în schimb castelul Ebesfalva, în mij­

locul țeril, neîntărit, cu cîteva sate. Dom­
UI

nul pare a fi bucuros de aceasta, cweilen

er, ein erlebter Herr, seine nach dem Todt
BC
 Y
— 278 —

AR
zuriicklassende grosse Familie (velche von

IBR
beiden Provinzen, Wallachey und Moldaw,
sonsten naclier Constantinopel gleichsamb
gefanglich abgefiihret zu werden pflegen),

YL
anderstwo ein Unterkombens finden konnte,
wie dann vernembe, dass er... auch in Pohlen

SIT
dergleiclien Gutter zu obigen Ende erkauft
haben solie».—Copie în Archiva d-lui G. Gr.
Cantacuzino.
ER
XIII.
NIV

Nos inclyti Regni Transylvaniae Nobiles,

LU

loannes Bethlen de eadem,et Franciscus Lu­

gosi de Ungarico Peterd, et Samuel Biro de
Homorod Szent-Marton, in nobili Sede Ud-
RA

varhely personae nobiles, et in re infra ex-

ponenda regii indices, memoriae commen-
damns omnibus quorum interest, praesenti-
NT

bus et futuris, tenore praesentium, quod in

hoc anno 1710, die 6-a mensis novembris,
CE

dum essemus in Transalpina Valachia, sig-

nanter in pago Illustrissimi Domini Comitis
Michaelis Cantacuzeni, Sztilp recitato, prae-
I/

sente etiam Illustrissimo Domino Comite Mi-

AS

chaele Mikes de Zabola, pepigerunt in prae-

sentia noștri tale irrevocabile concambium
UI

intra sese praefati Illustrișsimi Domini Co­

mites: utpote Illustrissimus Dominus Comes
Michael Mikes de Zabola dedit et concessit
BC
 Y
— 279 —

AR
in Transylvania, in Inclyt. Comitatu Albensi,

IBR
superioris processus, in pago Bodol exis-
tentia sua bona omnia, quae et quanta habuit,
utpote curiam, ad eandem spectantibus tarn

YL
internis, quam externis appertinentiis, spe­
cifice autem modo ibi cohabit antibus et re-
pertis iobbagionibus, eorundemque posterita-

SIT
tibus, cessionibus, internis et externis apperti-
nentiis, terris arabilibus, fenisecis, pecoribus,
sylvis, piscinis, alpibus et omnibus usui com-
ER
modis pratis, — tali nimirum declaratione,
quod in Boza locum Hadrivas dictum et por-
NIV

tionem in Dobion habitam eodem iure, quo

Illustrissimus Dominus Comes Mikes ipse-
met possedit hereditario perennalique iure
LU

Illustrissimo Domino Comiți Michaeli Can-

tacuzeno ac utri usque sexus posteritatibus
sub onere et cautela evictionis decreti con-
RA

ditionibusque infra specificatis:

1-mo. Siquidem Illustrissimus Dominus •
NT

Comes Michael Cantacuzenus pro praeno-

tatis bonis Illustrissimo Domino Comiți Mi­
chaeli Mikes dedit in Transalpina Vala-
CE

chia, in Ribnikiensi Csinut existentem, su-

periorem suum pagum nomine Kosztin,
una cum curia, piscinis ruribusque feni­
I/

secis, sylvis, terris arabilibus, vineis; insuper

AS

in Bozensi Cinut existentes. Szinestiensem,

Gettestiensem et Radolostienses pagorum
UI

fundos, una cum vineis, sylvis eorundemque

integris territori is, prout circumcirca terri-
BC
 Y
— 280 —

AR
torium situationes metantur: verbo ea om­

IBR
nia, quaecumque Illustrissimus Dominus Mi­
chael Cantacuzenus possedit; similiter terri-
torium, moderni anni fructus dedit et con­

YL
cessit hereditario iure perpetuo Illustrissimo
Domino Comiți Mikes, thorali, Gratissimae
Dominae Comitissae Drusiannae Bethlen, ac

SIT
utriusque sexus posteritatibus; evictioniscau-
tela se obligatum obstrinxit Illustrissimus
ER
Dominus Cantacuzenus Michael, una cum
utriusque sexus futuris suis posteritatibus,
contra omnes illegitimos impetitores, in dic-
NIV

tis bonis toties praefatum Illustrissimum

Dominum Comitem, Illustrissimam Comitis-
samet posteritates defensurum. Proin, quoad-
LU

usque amodo deinceps Illustrissimus Do­

minus Comes Michael Mikes praefata sua
RA

bonaBodolaiensia pro statu moderno vigenti,

seu penes specificationem,seu vi armorum, re­
cuperare nequiverit, eousque praefata Kosz-
NT

tinensia, Szinestiensia.Rodolostiensia et Got-

tostiensia territoria, cum fructibus, libere,
CE

pacifice et absolute possideat, una cum suis

requisitis toties specificatis, neque exturbe-
tur quovis praetextu ex eorum dominio:
I/

hoc tamen addito, quod Illustrissimus Do­

AS

minus Comes Michael Cantacuzenus totis vi-

ribus et mediis allaboret, ut a Germanis pro­
prio conatu Bodlaiensia bona II lustri ssimi
I

Domini Comitis Michaelis Mikes sibi recu­

CU

perare queat. Etiamsi propter aliquem ge-

 Y
— 281 —

AR
neralem vel particulars ministros amitteret,

IBR
-expost Illustrissimus Dominus Comes Mi­
chael Mikes ultra ne incommodetur, ne­
que obligetur recuperationis onus in se re-

YL
cipere.
2-do. Si alterutra pars eo se resolveret,
vel redigeretur ut venum exponeret aut im-

SIT
pignorare vellet praefata bona, obligatus
esto utraque pars prae et ante alios pristino
possessor! offere, neque licitum esto, inscio
ER
altero, nec in toto, nec in parte, cuidam
impignorare, aut venumdare.
NIV

3-tio. Quantum frumenti.de praesenti repe-

ritur in Kosztin, in cavernis ad bona Illus-
trissimi Domini Comitis Michaelis Cantacu-
LU

zeni spectantia, omnia intacte mox et de

facto in mantis lllustrissimi Domini Comitis
Mikes consignentur.
RA

4-to. In Podgora teneatur Illustrissimus

Dominus Comes Michael Cantacuzenus pari
NT

iure perpetuo quatuordecim vulgo pogon

vinearum dare, in proinont.orio Szkeienensi
aut Czernedestiensi, et horum decern pogon
CE

moderni anni fructum quoque in vino II-

lustrissimo Domino Comiți Michaeli Mikes
consignare.
I/

5-to. Quoniam in bonis Bodolaiensibus mo-

AS

lendinos quoque dat Illustrissimus Dominus

Comes Michael Mikes, in Kosztin autem
nulla dantur, neque in praenotatis territoriis
UI

proinde teneatur etiam Illustrissimus Domi-

BC
 Y
- 282 —

AR
nus Comes Michael Cantacuzenus per fluvium

IBR
ribnikiensem bonum et paratum molendi-
nom dare vel curare.
6-to. Unus iobbagio, nomine Petrus Pais,

YL
in Bodloa habitans, cum omnibus suis apper-
tinentiis, tarn internis quam externis, relin-
quatur Domino Comiți Mikes iure perpetuo

SIT
et successione, prout hactenus extitit.
7-mo. Contingere potuit, quosdam ex iob-
ER
bagionibus.Bodolaiensibus lllustrissimi Do­
mini Comitis Mikes auffugisse; super quibus
tali consensu sublata est emergens diffi-
NIV

cultas, quod nimirum, si qui iobbagionum

ex dictis bonis hactenus, vel transpositi, vel
ad alia lllustrissimi Domini Comitis Mikes
LU

existentia bona transmigrarunt, illi iidem

vita durante ibi maneant; illi autem qui in
RA

bonis aliorum ubivis locorum in Transyl­

vania commorandi locum nacti sunt, iuxta
iura et consuetudines Regni, ab Illustris-
NT

simo Domino Comite Michaele Cantacuzeno

reducantur iureque perpetuo possideantur.
CE

Quae quidem res, per et medio noștri

taliter peracta, nos quoque fide nostra con-
signantes, subscriptionibus et sigillorum ap-
I/

pensionibus corroboravimus, imo, firmioris

AS

testimonii causa, saepius praefatorum Ulus-

trissimorum Dominorum Comitum nomina
scriptotenus ac sigilii apptensione consign
I

nata sunt.
CU
 Y
— 283 —

AR
Actum anno, die locoque ut in praenotatis.

IBR
lidem qui supra:
Michael Mikes.
Correcta per eosdem.

YL
ICANNES BeTHLEN.
Franciscus Lugosi.
Samuel Biro.

SIT
Quod praesens copia ex hungarico ori­
ginali in latinum idioma fideliter translata
ER
et descripta, turn, post diligentem et accu-
ratam eiusdem collationem autographo, quo­
NIV
ad sensum, in omnibus conformis inventa sit,
tide Deo debita attestamur ac civitatis Coro­
nensis sigilii munimine roboramus.
LU

Actum Coronae, in Transylvania, a. 1712,

die 6 iulii.
Ex. Senatus Coronensis com-
RA

missione signavit.
NT

Martinus Seewald m/p.,

civitatis coronensis iuratus
ac notaries L
CE

Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacu-

zino, după originalul în Arch, din Viena.
I/

1 Urinează și alte două asigurări scrise, de la Mi­

kes și soția lui.— La 18 Iulie 1717, Stainville arată că
AS

i s’a plîns Cantacuzino, dar că n’a putut face pe

contele maghiar «seiner parolla einigennassen ein
Ger.iigen laisten». E «fașt zu keiner Raison zu brin-
UI

gen, von lauter Ănderungen und Ausfliichten, auch

im Ybrigen von einer solch wunderlichen AuflFUh-
BC
 Y
— 284 —

AR
XIV.

IBR
București, 3 Decembre 1715. Ștefan-Vodă
Cantacuzino presintă felicitări de Crăciun
și Anul Nou împăratului, vorbind de «innata

YL
avitaque mea erga Sacratissimam Maiesta-
tem Vestram humillima devotio et obliga-

SIT
tissima servitus». — Tot așa și lui Eugeniu
de Savoia. — Copie în Arcliiva d-lui G. Gr.
Cantacuzino.
ER
XV.
NIV

24 Iunie 1716. Raport al lui Eugeniu de

Savoia. Zvon că ar fi în Ardeal averi de
ale lui Ștefan-Vodă Cantacuzino : Stainville
LU

cere instrucții, după ce «solche zu Crons-

tatt in einem Gewelb entdeckhet» și le-a
RA

inventoriat, cu doi membri ai Sfatului, du-

cîndu-le apoi la Alba-Iulia. «Welche Effek-
ten in Gold, etwelchen Geschmuck und an-
NT

dern verschiedenen Mobilienbestehenthuen»,

dar, «umb anfănglich desto mindern Bruit
CE

rung, die ich vormalen nicht geglaubet». întâia

știre o dăduse el la 17 April: Mikes făcuse schimbul,
I/

«als er sich noch unter der rakoczischen Protection

und in Wallachey befunden», așa că averile-I erau
AS

confiscate. Mihal reclamă, răzimîndu-se și pe «seine

dafiir verpfăndete Kavaliersparole». Stainville a ză­
bovit lucrurile pănă la răspunsul din Viena; «gleich-
UI

wie ich aber unterrichtet bin das’s der Kays. Hof aus
seinen Ursachen eine solche Vermischung allerdings
nicht gern sehete». Ibid.
BC
 Y
— 285 —

AR
in der dasigen Nachbarschaft von der Sache

IBR
zu machen, er... nicht Alles, und in specie
dass vorhandene Gold nicht eroffnen las-
sen»; i s’a cerut un inventaria exact. «Es ist

YL
doch vorleuffig zu muthmassen, dass das
darunter befindliche baare Gold in zwanzig
bis vier und zwanzig Tausend species Du-

SIT
katen, mithin ohngefehr in einmahl hundert
taussent Gulden, bestehen mbge». Crede
că e de făcut cu această avere, ca și cu a
ER
lui Brîncoveanu: «wo. nehmlichen Euer k.
u. k. Majestăt iure superioritatis teritorialis,
NIV
et exinde resultantis iuris fisei, die in ge-
dachtem Fiirstenthumb Siebenbiirgen sich
befundene bassarabische Habschaft.tanquam
LU

bona vacantia, apprehendiren und einziehen,

folglichen ad publicas necessitates», iar moș­
tenitorilor legitimi, «ex fundis transylva-
RA

nicis die Bezahlung leisten lassen wollten».

Să se întrebuințeze la zidiri de fortărețe
NT

în Ardeal și la Seghedin și Arad (Arrath),

unde e mare primejdie de spre Turci, dacă
nu se lucrează îndată. «Allerhbchste Reso­
CE

lution : placet in toto. Cari, m. p.» — Copie

în Archiva d-lul G. Gr. Cantacuzino.
I/

XVI.
AS

29 Septembre 1716. Papa intervine pen­

UI

tru Păuna Doamna care, cu fiii el, «prin-

cipibus Valachiae», «nuper ad almam hanc
BC
 Y
— 286 —

AR
urbem nostram profecta, iter isthuc pro-
pediem aggredi constituit, ut angustias,

IBR
quibus premitur, ibi explicet praevalidum-
que suum patrocinium ac opem praesens
imploret». Ajutînd-o, îl va mulțămi și pe

YL
Papă, «qui in eorum calamitate magnopere
commovemur».— Copie în Arcliiva d-lui G.

SIT
Gr. Cantacuzino.

ER
XVII.
1717. Păuna Doamna Cantacuzino către îm­
NIV
părat. «Innotescit Sac. Caes. M. V. ferven-
tissimus zelus, devotio et fidelitas, quae
versus Sac. C. M. V. eiusque Ser. Archidu-
LU

calem Dornum et socer et maritus mens in

corde semper foverunt; quorum certe ma-
iora adhuc dedissent specimina, nisi multi-
RA

fariae contra eos susceptae suspiciones in

tragicum illos theatrum Constantinopoli ad-
NT

duxissent, ubi uterque ab immani Turcarum

barbarie, non modo bonis omnibus exutus,
sed et ipsa adeo vita privatus fuit; quod
CE

et mihi et duobus fîliis meis certo certius

pariter evenisset, nisi, summa praepotentis
I/

numinis gratia, super navi angla salutem

in fuga quaerere licuisset, quae nos etiam
AS

secundis avibus in Siciliam, et hinc Neapolim

conduxi[sse]t; ubi a prorege ibidem adiuti,
I

Romae advenimus. Romae autem Sum mus

CU

Pontifex summo pariter charitatis affectu

 Y
— 287 —

AR
adstitit, ita ut viam nostram per Italiam
usque hue Viennam prosequi potuerimus.

IBR
Cum itaque hie... advenerim, ut Sac. C.
M. V. utpote supremum et legitimum do-
minum meum recognoscere mihique cum

YL
illis [filiis] vitam pro fidelissimis eiusdem
servitiis sacrificare liceat»,— cere «ut tain

SIT
sub augustissima Sac. C. M. V. protectione
praesentibus hisce temporum calamitatibus
nobis tranquille vivere liceat, quam etiam
ER
in hoc misero statu nostro de necessaria
vitae sustentatione clementissime nobis pro-
videre placeat». «Pagona vidua princeps
NIV

Vallachiae.» — Copie în Archiva d-lui G.

Gr. Cantacuzino.
LU

XVIII.
25 April 1717. Eugeniu de Savoia către
RA

împărat. Acesta trimisese Consiliului de Răz-

boiu, «unter andern vorherigen, auch das
einliegende Original..., welches des lezteren...
NT

Hospodars Stephani Cantacuceni... Wittib

iiberreichet und... gebetten... damit ihrem
CE

bey sich habenden ălteren Sohn Rudolpho

die Verwaltung des Filrstenthumbs Wal-
lachey... anverthrauet werden mochtc, wie
I/

sie den in denen vorigen Bittschriften E. K.

M. allerh. Schuz und Assistenz angeflehet,
AS

sie auch in dem nebenliegenden brevi apos-

tolico.... nachdrticklichen anrecommandirt
UI

worden... Die Supplicantin thiit eine Ent-

BC
 Y
— 288 —

AR
schlussung uber seinen angebrachten Ge-
such sehr eyffrig urgiren, hat auch derent-

IBR
wegen mir... verschiedene Memorialien zues-
tellen lassen...». Crede «dass sie..., nebst ihren
Kindern, daneben nicht ausser alien Con­

YL
sideration zu lassen ware, weillen ihr ver-
storbener G em ahi zu E. K. M... Interesse

SIT
eine besondere Naigung erwiesen,mit dem
Grafen von Steinville in stetter Correspon-
denz gestanden, auch die in des Grossve-
ER
ziers Zelt nach der Schlacht bey Peterwar-
dein gefundene Brieffschaften; sodan zaigetr
NIV
dass einige wichtige von ihme heriiber zu
ertheillen vermainte Nachrichten aufgefan-
gen, nachem Constantinople geschickhet, und
LU

ihme dariiber der bekhante Process gema-

chet worden. Welches unter Andern die
Ursach ware, dass man, unter Euer Kays.
RA

May : anhoffend allerh. Genembhaltung, vor-

lauffig an den erstgedachten Conte de
NT

Steinville verordnet dass er ihro, cantacu-

cenischen Wittib, an den Genuss des in
Siebenburgen habenden aigenthumblichen
CE

Guths kheine Hinternuss machen, die von

gedacht ihrem Gemahl... dahin geflehete
mobilia, nach vorhergehend genugsamber Le-
I/

gimation, abfolgen, in der Wallachey selbst

AS

aber all den Schiiz, welchen die Umb-

stănde... immer ziigeben, angedeyhen las­
UI

sen soite...». Pentru Domnia lui Radu însâr

«ist solches eine der Zeit, anss alien Umb-
BC
 — 289 —

Y
AR
stănden, unthtinliche Sache, indem E. K. M.7
nach mehreren Enthalt eines untereinsten

IBR
iiber den wallachischen Deputirten gestelltes
Gesiich, allerunterth, abgestatten anderwer-
tigen Referat, vermuthlich die khunfftige

YL
Verleihung der Stelle eines wallachischen
Hospodars dem Georgio Cantacucen allergn.
versicheren werden ; und anbey der obbe-

SIT
riihrte Rudolphus... annoch den 20-ten Jahr
nicht erreicnet und er also etwan nur in genere,
bey Uberkhomb- und Einrichtung sothaner
ER
Provinz, einer besonderen Consideration ver-
trbstet werden khunte.
NIV

Ubrigens, thiit sie... ihren Nothstand, und

dass sie hey Hinrichtung ihres Gemahls...
alien Mittlen beraubet worden, allerunterth.
LU

vorztellen, und zugleich flechentlich an-

langen, damit selber zu ihr und ihrer Kinder
nbthiger Subsistenz und Education von I.
RA

K. M. mit einer Beihilf... assistiret werden

mochte.r Să considere dacă se poate ca
NT

«eine Pension biss zu Erlangung ihrer Gut­

ter in der Wallachey aussgeworffen... und...
CE

ob sie... alhier, oder in Siebenburgen (wo-

rinnen man dissorths der Zeit gleithgiiltig
wăre, sich aufzuhalten habe».— Copie în
I/

Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino.

AS

XIX.
14 Iulie 1717. Consiliul de Războiti către
UI

împărat. Păuna Doamna a arătat «wie selbe

19
BC
 — 290 —

Y
AR
ihren ălteren Sohn Rudolphum, nachdeme
er einen grossen Thaill von Wălschland

IBR
durchreiset, ebenfalls in das Romische Reich,
Niderund Holland (sic), zu Ersehung auss-
wendiger Lander und Sitten abzuschicken

YL
gemeinet», și cere un pas. Cred că se poate
da, «weillen sie... in ders. allerh. Schutz ge-
nohmen und einer Pension versehen und ihnen

SIT
alhier-oder anderweithig zu verbleiben ges-
tattet worden».—Copieîn Archiva d-lui G. Gr.
ER
Cantacuzino.—Ea se adresează și Consiliului,
arătîndcă «mein ăltester Sohn Rudolphus mit
mir einen guten Theill von Wăschlandt durch-
NIV

gereiset, ich ihm nun umb das Reich Hol-

landt und Niederlandt ein wenig zu be-
sehen gern schicken mbgte.» Ibid.
LU
RA

1718. Rudolf Cantacuzino către împărat.

cSeguendo le vestigie de’mie antenati, che
NT

sin’agli ultimi periodi della loro lagrime-

vole e horridamente tragica scena, ebbero la
CE

gloria di distinguersi con ossequio fidelis-

simo verso la M. V. e l’Augustissima Casa,
superstite io, umilmo supplicante, a si deplo­
I/

rabile calamitâ, sottratto per divina Provi-

AS

denza dall’ottomana barbarie, doppo l’uliimo

giro de paesi, ne’quali per maggiore qua-
lificazione hă fatto il corJo», cere grație im­
I

perială, «dalia quale dipende il riparo delf

CU
 — 291 —

Y
AR
abbattuti interessi della mia fauiiglia»: crede
că-i va privi cu compătimire «l’immense

IBR
afflizioni,nelle quali mi trovo immerso». «De-
sidero di sacrificarmi nell’augusto servizio di
V. M.; gliene umilio tutta 1’ estensione dell’

YL
abilita mia, in qualche impiego militare, o in
cioche si compiacerâ la Maiestă Vostradi dis-
porre della mia rassegnatissima persona».

SIT
Adauge și dorința de «qualche convenevole
aggiuto,mentre li proprii mezzi mi mancano,
per l’esseguimento dell’ idee e fidelissime in-
ER
tenzioni che nutro per l’augmento di mag-
giori vantaggi d’augusto suo servizio». —
NIV

Copie în Archiva d-luî G. Gr. Cantacuzino.

XXL
LU

3 Septembre 1718. Extras dintr’o cerere

a deputaților munteni. «Secondo. Mentre,
RA

nel tempo che li barbari ci dominavano,

sopra questi cinque distretti dell’ Olt, non
NT

potendo il Vaivoda governare tutto, costi-

tuiva un principal bojaro, ciofe secondo
doppo il medesimo, con titolo di Gran-Bano,
CE

con tutta l’autoritâ in detto luogo, tanto

nel civile, quanto nel criminale et econo­
mico, et in ogni altra amministrazione,—cosi
I/

ed ora umilimamente supplichiamo in vezze

AS

di detto Bano costituire il Giorgio Canta-

cuzeno con titolo di Voivoda. per maggior
UI

gloria e meglior servigio della Maiestâ

BC
 Y
292 _

AR
Caes. e Cattolica; acciochfe non sia inferior
la Valachia cristiana della Valachia tur-

IBR
chesca; qual Georgio Cantacuzeno tutti co-
munemente desideriamo e richiediamo, per

YL
esser meglior degl’ altri e vechio e fidelis-
simo servo della M. Caes. Catta; sicome
1’istessa imperial clemenza, col decreto cae-

SIT
sareo dell’anno scorso, ci hâ esauditi, e ce
lo hă destinato. E detto nostro Vojvoda
abbia tutta l’autorită secondo la nostra
ER
antica consuetudine, etc., et abbia bojari
nelli necessarii ufficii, primi e secondi, per
NIV
serviggio cesareo,» etc.— Copie în Archita
d-lui G. Gr. Cantacuzino.
LU

XXII.
Laxenburg, 26 Main 1724. împăratul, po­
RA

menind de drepturile Cantacuzinilor, cari

au pierdut Constantinopolul, Peloponesul
NT

și ducatul Basarabiei (sic), iea supt protecția

sa pe Păuna Doamna și pe fiii ei. — Copie
CE

în Archiva d-lul G. Gr. Cantacuzino.

XXIII.
I/

1726. Frații Radu și Constantin Cantacu­

AS

zino către împărat. îngreuiați de datorii,

aleargă la mila lui, cerînțl a li se îndeplini
I

făgăduielile date, ca niște «poveri e sfor-

CU

tunati orfani, benemeritti dell’ Augustissima

 Y
— 293 —

AR
Casa». Vorbesc și de «forse la vergogna

IBR
d’essere strascinati per i tribunal!». — Copie
în Arcliiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

YL
XXIV.
Celsissime ac Serenissime Princeps,

SIT
Domine mihi Gratiosissime!
Cum ad meas Suae Serenitati nuper hu-
ER
millime exhibitas supplices gratiosam re-
solutionem obținere hactenus non poteram,
bine reiteratis vicibus ad amplissimam Suae
NIV

Serenitatis gratiam denuo confugio. Prae-

ter enim id, quod merita mei parentis fra-
trumque ipsius eorumque prolium tantam
LU

fidelitatem prae se tulerint erga caesarenm

interesse, ut etiam sanguinem suum promte
effundere nulii dubitaverint, Suae Sereni­
RA

tati spero satis notum esse, fidelissimo-

rum servitiorum manifestum prostat signum
NT

de patre meo ante portas viennenses, ut

est sub lit A. Non minus, sicuti ab Impe-
CE

ratore Leopoldo, gloriosissimae memoriae,

omnis dementia, in sempiternum laudanda,
tanquam fideli servo, concessa est, ita etiam
I/

sub Suae Sacratissimae Maiestatis praesidio,

in perpetuam cantacuzenae familiae firmi-
AS

tatem, ne ab inimicis pessumdetur, gloriari

possum, sub lift. B. lam modo auditur, cum
I

summo terrore meo, quod sim ab officio,

CU

hactenus pro posse rite functo, deponendus:

 Y
— 294 —

AR
nullius me culpae reuni aut conscium esse

IBR
apud Serenitatem Vestrain humilime profi­
teer. Sed notum et cognitum est probe Ves-
trae Serenitati, quod antea per 33 annos in

YL
Transylvania vixerim cum omni fidelitate
erga Caesaream Maiestatem, exinde in Ban­
num promotus Caesareae Valachiae, et iam,

SIT
sine omni causa ac merito, iterum inopinate
removendus ab ilia functione, quantum de-
ER
decus esset mihi, hactenus tarn sollicito,
atque fideli, imo quanta nostrae familiae
esset ilia p rosti tutio ? Mollem me accusant
NIV

inimici; imo verb non sum mollis aut ni-

mium indulgens, sed observo mandata Suae
Sacratissimae Maiestatis strictissime. Uni-
LU

cum in iudicandis votum saltern habeo, uti

quilibet consiliariorum, cumque tria vota
RA

rem aliquam conficiunt, debeo coacte hoc

modo sequi. Receptus quidem et bonus per
plurima vota iudicandi ordo est, sed pro
NT

plebe et natione vallachica minus commo-

dum esse videtur, sicuti iam a nonnullis
CE

apud Suam Sacratissimam Maiestatem pe-

tituin est sub litt. C. Concedant mihi illam
auctoritatem, et suasum iudicandi et di-
I/

cendi ordinem, mox experientur facile, an

AS

mollis sim ad iudicandum lenisve ad pera-

gendum quae mihi incumbunt in officio.
Prorecto Vallachia, ita extra mores suos
I

degens, perpetuas rixas litesque seminabit;

CU

tollant hune offensionis lapidem, nullas tam

 Y
— 295 —

AR
frequentes habebunt molestias et quaere-

IBR
las apud S. Sacratissimae Maiestatis Aulam
Clementissimam.
Itaque supplex rogo atque obsecro Se-

YL
renitatem Vestram, protegat, imo et confir-
met me, fidelem erga Suam Maiestatem Sa-
cratissimam servum, cum tota familia can-

SIT
tacuzena, in officio a Sua Sacratissima Ma­
iestate clementissime concesso omnique hac-
tenus fide, circumspectione atque cura per
ER
me functo, digneturque gratiosam super
humillime petita resolutionem exhibere;
NIV
quam gratiam omni conatu et viribus meis,
imo precibus et devotione apud Deum per
omnem vitam demereri non intermittens,
LU

perseverabo Serenitatis Vestrae devotissi-

mus et obedientissimus servus:
Georgius Cantacuzenus.
RA

Copie în Archiva d-lul G. Gr. Cantacuzino.

NT

23 Februar 1726. Raportul Consiliului de

CE

Războiu pentru schimbarea administrației

oltene. «...Wegen des Banni Georgii Can-
tacuzeni aber gegenwartig vorzustellen hat,
I/

dass zwar auch diesen abzuftnderen nicht

AS

allein khein Bedenkhen, sondern allerdings

nbttig, umb die durch sein : und obbe-
I

riihrter Consiliariorum bissherig schlechte

CU

Administration schon so weith eingeschli-

 Y
— 296 —

AR
chene Unordnungen corrigieren,und mittelst

IBR
khunfftig bestellend besseren Verwaltung
das Land widerumben in Ordnung, Empor-und
besseren Aufnahmb bringen zue khbnnen;

YL
dieweilen jedoch zugleich in billiche Con­
sideration khommet, dass dieser Mann gleich-
wohlen von Euer Kays. Mayt: durchleuch-

SIT
tigsten Erzhauss wolil meritiret seye, anbei
in dem Reichs-Grafen Stand erhoben, an-

ER
sehentliche Giitter und Praerogativen auf
der anderen Seithen verlohren, und bey
solcher Abănderung mit seiner zahlreichen
NIV
Familie khummerlich zu leben haben wurde,
so ware man der allerunterthanigsten Giit-
tmainung, dass Ihme auss besonderer An-
LU

sehung dessl. Famille-Verdiensten, tarn in

honorifico, quam utili, einige Convenienz
RA

zu machen. Und zwar respectu honorific!

(weillen selbsten mit einer politischen
Charge, alss des von dem Grafen von Kb-
NT

nigsegg vermainten gehaimben Raths, oder

derley, werde zu begleithen, praescindendo
CE

ab aliis rationibus, haubtsachlichen auch

dessl. profitierende schismatische Religion
in Weeg stunde), thatte ich, Kriegs-Pră-
I/

sident, allerunterthănigst glauben dass Euer

AS

Kayl: Mayt: ihme Grafen Georgio Canta-

cuzeno einen militair Charakter, und be-
nenntlichen den General-Wachtmeisters Titi
I

ad honores, allergnădigst beyzulegen ge-

CU

ruhen khbnnten. Dahingegen, ratione utilis

 Y
AR
— 297 —

beeden gehorsambsten Hof-Mittlen (?) Giita-

IBR
chten dahin gienge, demselben von der bis-
shero quaBanus ăsechs Tausend Gulden jahr-
lich genossenen Gage zu seinen khiinfftigen

YL
Unterhalt drey Tausend Gulden per mo-
dum pensionis ad dies vitae beyzulassen,

SIT
wormit er sicii zu begntigen. Und, umb
ihme alle Adhărenz, oder besorgliche In-
triguen mit der wallacliischen Nation ab-
ER
zuschneiden, pro futuro seinen bestăndigen
Aufenthalt in Siebenbtirgen zu nehmen hiitte.
Und dieses ist, so viel die abănderende
NIV

Administration angehet.
Betreffend aber quoad secundum, die neue
Bestellung, ware man allerseiths der ein-
LU

stimbigen Opinion, dass, umb Willen von

einem wallacliischen national Subiecto nim-
RA

mermehr eine giitte Landverwaltung zu

hoffen stunde, pro capite, sub nomine prae-
sidis administrationis, ein Teutscher, und
NT

inilitaris, constituieret werden mftchte...».

Se propune contele de Trautsohn. — Copie
CE

în Archiva d-lul G. Gr. Cantacuzino.

XXVI.
I/

Viena, 23 Iulie 1726. Radu și Constantin

AS

Cantacuzino către Eugeniu de Savoia. Au

cerut de cîteva luni a li se urca pensia la
I

5.000 fl. Au căpătat promisif imperiale. «La

CU

somma di miile talleri b di si poca considera-

 Y
— 298 —

AR
zione, massime per un si gran monarca»r

IBR
pentru Casa căruia s’a vărsat și singe can-
tacuzinesc. «Non solamente per dovunque
siamo passati e vissuti (abenche privi d’o-

YL
gni merito), ma neanche dove ci trovavimo in
pericolo della vita, abbiamo trovato angustie

SIT
tale e privazione del bisognevole ; giacche
qua il tutto e caro : le case, il vito, la ser­
vita, lo vestire ed il proprio, ed ogni altro
ER
necessario. Oltre di die, non puotiamo di
piu, come per il passato, caminare a piedi,
non essendo a cio accostumati; nemmeno 6
NIV

decore del nostro sovrano, sotto gli di cui

auspici ci troviamo; ne puotendo almeno
LU

qualche giorno di festa avere una carozza

da nolo per potergli fare nostra Corte, come
gli altri... Sarebbe un gran torto che ne’ fe-
RA

licissimi giorni d’un si clemente e pio mo-

narca,noi soli fossimo aggravati (quantunque
benemeriti) da tali miserie ed angustie. Ne
NT

altro manca che d’essere da creditori stras-

cinați per i tribunali, ciocchfe non pud alia
CE

fine mancare, se potressimo piu sopportare

si infelice vita, — tanto piu che sarebbe
gran peccato di perdere infruttuosamente il
I/

tempo delle piu belle staggione della nostra

AS

etă.» Il roagă, ca «unico nostro padrone e

protettore», a interveni.—Copie in colecția
I

d-lul G. Gr. Cantacuzino. *

CU
 Y
AR
— 299 —

XXVII.

IBR
31 Iulie 1726. Consiliul de Războiu către
împărat. Fiii lui Ștefan-Vodă Cantacuzino

YL
arătase «ihren aiissersten Nothstand und
dass selbe aus Unzuelănglichkeit deren
Mittlen von ihren Creditoren bey denen Ge-

SIT
richtern herumbgezohen zu werden in stetten
Sorgen stunden; bitteten also... umb sowohl
ihre Schulden abzufiihren, alss auch, wo
ER
nicht standmăssig, doch ehrlich zu leben,
die ohnedem auss allerh. Clemenz geniessen-
NIV
de 3.500 G. mit 1.500 G. zu vermehren».
De atunci tot stăruie, ceia ce aduce între­
barea de față. «Sich der Kriegsrath mit der
LU

Kammer weyters zu vernehmen und mir

nacher dass Weytere vorzustellen.»—Copie
în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.
RA

XXVIII.
NT

14 Septembre 1726. împăratul arată că

are o deosebită încredere («besonderen Ver-
CE

trauen») în Gheorghe Cantacuzino, fostul

Ban, «in Ansehung, sowohl dessen umb un-
ser Durchl. Ertzhauss in vielfăltigen Be-
I/

gebenheiten besonders verdienten Familie,

alss auch seiner eigenen bishero, zwahr seit
AS

Eroberung vorbesagt unser disseithig Wal-

lachey qua Banus dasiger Administration fur
I

unser hOchstes Interesse bezaigten ohner-

CU

miideten Sorgfalt, nun aber zu unseren

 Y
AR
— 300 —

Kriegsdiensten hegenden nehmlichen Ey-

IBR
fers, beynebst auch in militaribus mittler-
weyll eingezogenen Erfahrenheit». — Copie
in Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

YL
XXIX.

SIT
Februar 1727. Se casează creșterea pen­
siei fraților Cantacuzino. — Copie în Ar­
chiva d-luT G. Gr. Cantacuzino.

XXX.
ER
NIV
Main 1727. «Niederost. geheime Hofkanz-
lei erinnert dass die niederost. Regierung,
vermog inliegenden Gesuches denen bei-
LU

den wallachischen Fiirsten Rudolphi und

Constantini Cantacuzeni mit Extradirung
dem Traepaezentio deren in einen eisernen
RA

Truchen befindlichen, und vorhin dem tiir-

kischen Handelsmann Demetrio Parasko-
NT

wicz in Verwahrung gegebenen, nochma-

hlen aber auf Anordnung des hiesigen
Stadt-Gerichts abgenommenen und verwah-
CE

ten Schrifften und Privilegien, in specie des

privilegii paleologiani, nicht unwillig zu-
riickhaltet, und die fernere kaiserliche Re­
I/

solution erwarte.» — Copie în Archiva d-lui

AS

G. Gr. Cantacuzino.
I

XXXI. •
CU

Viena, 31 August 1733. Către Hof-Cam-

mer-Rath, baron de Rebentisch. Din mo-
 Y
— 301 —

AR
șiile stăpînite de Gheorghe Cantacuzino și

IBR
pe care le reclamă frații Radu și Constantin,
li revine în adevăr numai a șesea parte,
adecă : Runcu, Dobrița și Băltișoara, ce li

YL
se pot da. — Copie în Archiva d-lui G. Gr.
Cantacuzino.

SIT
XXXII.
Vortrag.
ER
Allergnădigster Kayser, Konig und Herr,
Herr!
NIV
Euer Kaiserliche Majestăt ist seithero,
als man dem Obristen von Heldorf die
Errichtung des lllirischen-National-Husaren-
LU

Regiments, deren diessfalls an fanglichen von

sich gegebenen, hernachmahls aber nicht
zu erfullen vermogten Verheissungen halber
RA

abgenohmen, und sothanes Werk auszufiih-

ren dem Razischen Erzbischoffen und Me-
NT

tropoliten Joannovich,auf dero allerhochsten

Befehl, committiret, von dem gehorsambsten
Hof - Kriegs - Rath der alleruntertanigste
CE

Vortrag beschehen, dass erwahntem Re­

giment der Ober-Capitaine deren Servischen
I/

Nazional-Offiziere, Nahmens Vuk, als Obris-

ter vorgestellet werden konnte, und so­
AS

thanes Regiment mit einem derlei charak-

terisirten Offizier zu versehen, ohnumgăE-
I

glich nbttig ware, umb selbes, da es bei

CU

seiner Formirung ohne Disziplin gewesen,

 Y
— 302 —

AR
in die behbrige Mannszucht zu bringen,

IBR
und dabei zu erhalten. Inzwischen hat der
wallachische Fiirst Cantacuzenus, besag des
nebenfindigen, an Euer Kayserlichfc Mayes-

YL
tăt' gestellten unterthanigsten Memorial,
umb die nembliche Anstellung bey ange-
fiihrten Regiment, nebst Verleihung des

SIT
Obrist-Feld-Wachtmeister>Charakters, ange-
halten, damit er sich und seiner desolir-

ER
ten Familie einiges Stabiliment erwărbe;
anbey aber gebethen dass allerhochst die-
selbe, fahls sie ihme diessialls zu gratifi-
NIV
ziren nicht fiir gut befindete, demselben
bloss die Obrist-Feld-Wachtmeister Befbr-
derung anzugedeihen, und die Erlaubnus
LU

zu ertheilen geruhen mdchten, sich an-

derwărtigshin zu retiriren, und durch die
RA

gdttliche Providenz sein besseres Gliick

siichen zu dorfen. Nachdeme nun Eur Kay-
serliche Mayestăt aus politischen Ursachen
NT

nicht unbilliges Bedenken tragen diirfen,

beriihrten Fiirsten von Cantacucenus von
CE

hinnen zu entlassen, inmassen selbiger sich

ohnfehlbar in moskovitische Dienste be-
geben wiirde, in diesen aber ohnediess
I/

sich allschon ein Bruder von ihme befindet,

AS

nicht minder Euer Kayserliche Mayestăt

auch benebenst allergnădigst beywohnend
ist, was fiir einen Credit vlrberuhrter Fiirst,
I

seiner grossen Herkunft halber, in der

CU

gesambten Wallachey habe, folglich heut

 Y
— 303 —

AR
Oder morgen dessen Entfernung aus Teut-
schland unter der wallachischen Nazion

IBR
eine unbeliebsame Suite nach sich ziehen
kbnnte, und uber all dieses selbiger von
der gesambten Illirischen Nazion, vermog

YL
des anderten beyverwahrten Anschlusses, zu
wiederhohlten Regiment als Obrister verlan-

SIT
get und angesuchet wirdet; — da nun uber
obangedeuten des gehorsambsten Hofkrieg-
ratlis Vortrag dero allergnădigste Reso-
ER
luzion noch nicht erfolget, als hat man
erdeutes Fiirsten Cantacuzeni Gesinnen
mit alien dabey unterwaltenden Umbstăn-
NIV

den allerhbchst deroselben ebenfalls anmit

allerunterthănigst iiberreicht, und Euer
Kayserliche Mayestât allererleuchtigsten
LU

Entschliessung lediglich anheimb lassen wol-

len, ob dieselbe zu Dero allerhochsten
RA

Dienste nicht etwo vortăglich anzusehen

geruhen dorfen, wiederhohlten Fiirsten
von Cantacuzenum als Obristen dem Illi­
NT

rischen Husaren - Regiment, jedoch ohne

dermahliger Graduazion zum Obrist-Feld-
CE

Wachtmeister, vorzustellen, sich anbey zu

kayserlichen Hulden und beharrlichen Gna-
den allerunterthănigst erlassend.
I/

Wien, den 9 Aug. 1736.

AllerhOchste Resolution.
AS

Placet. Carl m p.
Ilg zu Koenigseg -m/p.
I

Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

CU
 Y
— 304 —

AR
XXXIII.

IBR
20 Septembre 1736. [Radu] Cantacuzino
e numit «Obrist zu Pferdt». I se dase «das

YL
lllyrische Hussaren-Regiment», destinat a
luptă în Italia. — Copie în Archiva d-lui
G. Gr. Cantacuzino.

SIT
XXXIV.

ER
îndurătorul mieu domn Petre Ivanovici,
Trecînd de aici Mitropolitul Țerii-Romă-
NIV
nești, și cu cellalt deputat, cari au fost aici
la Curte, m’au rugat ca să-i recomand dum­
neavoastră. Eu, în puterea prieteniei noastre,
LU

n’am putut a li refusa aceasta; de aceia,

vă rog, ca pe un iubit coleg, să binevoiți
a-I ajutora la nevoile lor, dîndu-li. la în-
RA

tîmplare, și ocrotirea dumneavoastră,fiind-că

mi s’au părut a fi niște oameni prea cum se
NT

*vede, și cari merită să-i iubească ori-care.

Aflîndu-ne toți sănătoși la expediarea aces­
tei scrisori, dorim din toată inima să fiți
CE

și dumneavoastră sănătoși, și rămîn cu cu­

venitul respect,
I/

Al dumneavoastră confrate
și supusă slugă,
AS

Prințul Alexandru ViazemscoL

Fevruarie 22 zile. Anul 1771.
I

Traducere din rusește în Archiva d-lui

CU

G. Gr. Cantacuzino.
 Y
— 305 —

AR
XXXV.

IBR
Preaosfinției Sale domnului archiepiscop
și Mitropolit- a toata Țara-Romănească.

YL
Archipăstorul mieu,
Preaosfinția Voastră, binevoind, veți ve­

SIT
dea din adresa mea către Divan, în ce chip
se silesc de o potrivă-cugetătorii cu duș­
manul nostru obștesc, foștii odinioară dre­
ER
gători în țara dumneavoastră, cari lăcu-
iesc acum în Constantinopol și în alte
NIV
locuri, ca, prin monștrii cu cari se asamănă
și cari se află ascunși în popor, să înșele
poporul cu născociri neplăcute și neadevă­
LU

rate, și să-l tragă în desăvîrșita peire; pre­

cum și în ce chip unii cari au crezut în a-
măgirile lor, și-au luat acum cuvenita pe­
RA

deapsă pentru trădările lor.

Asemenea am arătat acolo și ce cer eu
NT

în de obște de la tot poporul. Nădăjduiesc

dar că și Preaosfinția Voastră vă veți sîrgui
mai cu deosebire din parte-vă, ca un păstor
CE

bun, de Dumnezeu dat acestui popor—, a po-

vățui turma-vă, cu mîntuitoarele poveți, pe
calea adevărului; precum și a-i arăta, cît e
I/

de strîns legată călcarea credinți! către

AS

Măria Sa împărătească cu trădarea chiar a

sfintei noastre credințe și cu nimicirea pro­
I

priei lor fericiri; precum cît e și înlăturată (?)

CU

veșnica osîndă și pedeapsă pentru aceia cari

20
 Y
— 306 —

AR
se leagă împreună cu barbarii și cu cei de

IBR
o potrivă cu dînșii setoși cugetători în rele,
ce lucrează numai pentru ale lor foloase
deosebite. Asemenea nădăjduiesc că Preao-

YL
sfinția Voastră ne veți înștiința mai înnainte
decît alții, cît mal fără zăbavă, ca acel mai
cu precădere, despre ori-care ar fi rău cuge­

SIT
tător intereselor noastre obștești, necru-
țînd pe nimenea; și, nepierzînd timpul, îmi
veți face cunoscut pe aceia, îndemnînd la
ER
aceasta și pe alții din cinul duhovnicesc;
încredințați fiind, cum că cu aceasta, nu
NIV
numai vă veți îtnmulți deosebita bunăvoință
și milă a prea-îndurătoarei mele suverane,
dar veți avea și veșnica răsplată de la Atot­
LU

puternicul, pentru curățirea creștinătății de

o astfel de vătămătoare pleavă. între altele,
recomandîndu-mă rugăciunilor Voastre ar-
RA

chipăstorale, rămîn cu cuvenitul respect al

Preaosfinției Voastre :
NT

24 Iunie, anul 1771.

Rumianțov.
CE

Traducere din rusește în Archiva d-hil

G. Gr. Cantacuzino.
I/

XXXVI.
AS

Cinstiților și aleșilor domni de cinul civil

și duhovnicesc din Țara-Romănească.
I

Dînd pe scurt gîndirilor dumneavoastră

CU

liniștitoarele asigurări, în potriva minciu-

 Y
— 307 —

AR
noaselor noutăți răspîndite, prin care se

IBR
sîrguiește dușmanul nostru, lipsit de alte
mijloace, ca să bage spaimă în oamenii cu
puțină inimă; și despre care socotesc că

YL
v’am dat destulă încredințare în cel din
urmă manifest al mieu, precum și prin deo­
sebita epistolă ce v’am adresat-o, — însă,

SIT
dobîndind acum scrisoarea dumneavoastră
de la 9 Avgust, plină de prejudecăți și
de întîmplărl neadevărate, mă văd silit
ER
iarăși a vă lămuri: cu ce ușurință se amă­
gește crezarea dumneavoastră de niște te­
NIV
meri neadevărate și deșerte. De veți urmă
luminatei dovediri, veți putea — ca să zic
așa — pipăi cu degetul învederată minciună
LU

în noutățile ce vă vin. Oare ar fi suferit

dușmanul, cînd ar fi avut adevăratid cu­
get ca să intre în țară, să vă arate d’in-
RA

nainte și puterile sale, și drumul, și chiar

locul pe unde are să treacă rîul? Cu a-
NT

ceasta ni-ar fi dat armă împotriva sa, adecă

ar fi arătat cum și unde l-ar fi putut în-
tîmpina oștirile noastre. înfricoșările le răs-
CE

pîndesc obișnuit oamenii răi, fără putere,

iar hotărîrile oștenești totdeauna se fac fără
a se prevesti partea protivnică; și așa ar
I/

fi jalnic peutru un om încercat în meșteșugul

AS

ostășesc a primi astfel de prevestiri, cu

care mă înștiințați dumneavoastră, nepre-
I

țuind împrejurările care depărtează de la

CU

dumneavoastră ori-ce rău. Spuneți-ml ce vă

 Y
— 308 —

AR
poate turbura, sau vă poate micșora nă­

IBR
dejdea în privința armiei purtătoare de bi­
ruință a Măriei Sale împărătești ? Și apoi
și operația de la Giurgiu, întru ce vi se pare

YL
neprincioasă ? Priviți-o însă fără temere, și
veți vedea cît trebuie să vă îmbărbăteze
aceia, iar nu să deznădăjduiască. Oștirile

SIT
noastre s’aii pornit într’acolo ca să sfărîme
pe dușmanul îngrădit cu ziduri și cu apă;

ER
și, dacă izbînda în încercarea d’intyu n’a
corespuns dorinții noastre, cu toate acestea
noi nu vom părăsi întreprinderea noastră,
NIV
însuși dușmanul nostru o simte aceasta mai
bine decît dumneavoastră. Și cum nu pu­
teți înțelege spaima sa, dacă el nu cutează
LU

nicăiri să iasă din întăririle sale împotriva

oștirilor noastre?Domnul Manolachi,neavînd
RA

unde să-și plece capul, socotește a se folosi

cu minciunile sale, și să vă prinză în cursele
sale; căci de unde poate el să aducă atîta
NT

oștire, cîtă nici Pașii turcești nu o au a-

cuma ? Eu văd că chiar dumneavoastră
CE

puțin crezămînt ați dat acestor noutăți,

dacă, aflîndu-le la 3 ale lunii, îmi scrieți
despre dînsele tocmai la 9, adecă în urma
I/

operației de la Giurgiu, care v’a pricinuit

AS

atît de departe închipuiri. Fiți dar lini­

știți și încredințați că armia prea-milosti-
vei noastre suverane vi nimici puterea de
I

sute de mii a îngîmfatului Vizir, nesocotind

CU

întru nimic nici oștirea lui Muhzunoglu-

 Y
AR
— 309 —

Pașa, nici a rătăcitului Domn Manolachi; cu

IBR
toate că nici unul nici altul n’are atîta
sumă de oștire, precum ne-ați înștiințat
dumneavoastră, nici că se gîndesc a se a-

YL
răta în acele părți unde au cuprins armiile
noastre.
In sfîrșit, vă aduc aminte, ca acelor de că­

SIT
petenie ai țerii voastre, cît sînteți datori
să dați pildă întregului popor de mal bune
ER
nădejdi, de cuminție și de tărie de suflet;
și, nefărîmîndu-vă cu îndoielnice gînduri,fiți
sigur încredințați, că demnitatea armiei
NIV

rusești, ce vă apără, nu va îngădui nici­

odată ca să fiți măcar atinși de dușmanul
vostru, fără puternică împotrivire, și că
LU

oștirile de mine călăuzite nicăiri nu slă­

besc în puterile lor în potriva dușmanului.
Binevoiți a crede aceasta fără nici-o bă­
RA

nuială, întru cît se atinge și de bunul nume

al dregătoriei mele. 13 Avgust, anul 1771.
NT

întru celelalte rămîiu

Al dumneavoastră binevoitor-si slugă
CE

Rumtanțov.
Traducere a lui Peșacov după o copie;
în posesia d-lui G. Gr. Cantacuzino
I/

XXXVII.
AS

Raport al Feldmareșalului baron Cristiani

de Rail; Brașov, 24 Februar 1788.
I

...Eben sind die in der beigehenden Spe-

CU

zifikazion enthaltenen Bojern und andere

 Y
AR
— 310 —

Unterthanen der Wallachey bei mir gewe-

IBR
sen ; diese wollen in Cronstad verbleiben,
ausser dem Prinzen Cantacuzeny, Grand­
Spatar, und dem Constantin Cantacuzeny,

YL
Grand-Sardar, welche nach Hermanstad ge-
hen wollen. | Turcii s’au retras din Ploiești. |

SIT
Der Prinz Johann Cantacuzeny versichert
mich dass die 200 Arnauten, welche im
Dienste des Fiirsten stehen und welche
ER
sein Bruder kommandiret, gewiss in unsere
Dienste herubertretten, sobaid wir von den
NIV
Praower Distrikt standhaften Besitz neh-
men werden. Ubrigen, haben sich diese
Herrn vorgenommen einem hohen General-
LU

Kommando selbsten zu schreiben und die

Lage der Sachen vorzustellen, Getreide und
Korner von verschiedener Gattung, welche
RA

diesen Bojern zugehoren, sollen des Ehes-

tens einlangen....
NT

Copie în Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

CE

XXXVIII.
Bericht.
Ohngefăhr um 8 Uhr friih, den 21 Fe­
I/

bruar, kam ich mit dem Rekognoszirungs-

AS

Kommando bei der ersten Maut, nach hin-

terlegter engen Passage vor Kommarnik
I

an, wo die Pojeren Constantin Cantacuzini,

CU

Constanti Lupini, Constantin Lupo lanos

und der Wotof Mihaladi, insgesambt mit
 Y
— 311 —

AR
ohngefahr 60 Plajasen und Bedienten, alle

IBR
gut bewaffnet, an, und wobey der Bojer
Constantin Cantacuzini eine Anrede, welche
hauptsăchlich dahin ging, dass sie Gott

YL
nicht genug danken konnten, nun einmahl
sich als wahre Unterthanen unsers Monar­
chen zu ^eigen ; wobey er sich selbsten am

SIT
Gliicklichsten schătzte, der erste Unter-
than zu seyn. Ich ermahnte sie zur Treue,
ER
und versicherte sie der allerhochsten Gnade
unsers allergnădigsten Monarchen : sie mach-
ten darauf mit ihren Leuten gleichsam eine
NIV
zweyte Avant-Garde, patrouillirten sehr weit
voraus, versicherten mich, dass nirgends Ge-
fahr ware; die Pojaren kamen niemals von
LU

meiner Seite ; ich avancirte gegen Kimpina

ganz langsam fort, da es wegen des Flusses
Breava fur die Infanterie viele Defileen gab.
RA

Am 11 Uhr Mittags traf ich bei dem Dorfe

Prasfa, nahe an Kimpina, eine Menge uriserer
NT

Unterthanen mitWăgen und Packpferden an,

die mich alle versicherten nur der Wataf Mi-
haladihătte durch seine Anstalten verhindert,
CE

dass sie nicht nach Bukarest in die Skla-

verei gefiihrt worden wăren. Diess liess mich
I/

mehr Zutrauen in Alle setzen, so dass ich

meine Rekognoszirung verfolgte, aus dem
AS

ferneren Umstand, da mich alle versicherten,

tes wăren noch mehrere k. k. I'm**rthanen
I

in Kimpina. Ich muss zum Lob dieser Po­

CU

jaren und des Wataf Mihaladi sagen dass

 Y
— 312 -

AR
nach und nach bis 300 armirte Manner

IBR
herumpatrouillirten, die mich versichern.
sie wiirden alle Strassen besetzen,—ich solite
ihnen nur bis Plojest folgen. Ebenmăssig

YL
haben sie die besten Pferde ausgesucht.
um den Georg Armas, so unsere Untertha-
nen so geschunden, einzuhohlen; es war

SIT
aber nicht moglich. Der Wataf versprach
mir, gleich alle Vedeten auf eine ganze
Stunde zu besetzen; und die Folge hat ge-
ER
zeigt, dass ers redlich gemeint hat. Da ich
meine Retrăite wieder zu nehmen hatte,
NIV
und ich mich ohngefăhr von 1 Uhr Nach-
mittags bis 7 Uhr Abends aufgehalten hatte,
gesambten Ort aber avisirt, dass ich Befehl
LU

hătte, mich in das Defile zu ziehen, so

packten viele zusammen, und kamen mir
nach: bis dato kann ich aber Niemanden, als
RA

den Constantin Cantacuzini und den Wataf

nennen, die, sammt mit ihren Frauen, und
NT

was solche zusammen packen konnten, sich

hier befinden. So wie ich die ganze Gegend
CE

rekognoszirt, so kann mann das Ort Kim-

pina, um Plojest und die Ebene vorwărts
zu observiren, mit ein Bataillon und einer
I/

Eskadron Kavallerie und gehorigen Kano-

nen hinreichend decken, wenn vorhero von
AS

dem Pass Tomhs bis Prasfa die Gegend

mit einer Division gesichert wird. Nachdeme
UI

ich alle diesseitigen Unterthanen in Sicher-

heit gesetzt, und abgehend gemacht, nahm
BC
 Y
AR
— 313 —

ich meinen Riickzug Abends um 7 Uhr;

IBR
es ist mir niclit die geringste Hindernuss
aufgestossen.
Die Mannschaft war, wegen des starken

YL
Marsches von sechs Stunden.zwar abgemattet,
doch, da solche in Kimpina Fleisch bekom-
men, und die Kavallerie mit der erforder-

SIT
lichen Prăkauzion abfiitterte, so langte ich
Nachts um 2 Uhr, den 22, fiir den Gorge
ER
bei dem Mauthhause an, liess die Kavallerie
defiliren, die Infanterie aber Feuer machen,
und bis 6 Uhr friih rasten. Ausser einem
NIV

Casquet, so ins Wasser gefallen, ist gar

nichts verloren gegangen. Eben kommen von
Plojest 3 Pojeren, als Constant[in| Kimpi-
LU

niano und zwey Cantacutzy, welche aussag-

ten dass, als sie gestern gehbrt, dass ich
RA

zu Kimpina einrticken wiirde, die Tiir-

ken davon gelauffen wăren, folglich hat-
ten sie Luft bekommen ; um also die an-
NT

kommenden Wallachen und Pojeren zu un-

terstiitzen, werde einen Pass zu Valle al
CE

Poyden halten, so auch vorwărts patrouil-

liren kann; denn die Pojaren furchteten
sich, dass man ihre Bagage nicht anhero
I/

lassen mbchte. Szinaj, den 22 Febr. 1783.

Von Cyntznyo. — Dupâ original in Arch, din
AS

Viena, copie in Archiva d-hil G. Gr. Canta-

cuzino.
UI
BC
 Y
— 314 —

AR
XXXIX.

IBR
Monsieur,
Je suplie V. A. de vouloir bien me donner
1’occasion d’employer au service de notre

YL
auguste maître S. M. Fempereur le zMe
que ma familie a toujours montre pour les

SIT
interets de sa Maison. Les deux polks de
Mavrodin et de Dely-Bascha n’ont point de
chefs communs. J’ose prier V. A. de vou­
ER
loir bien m’en donner le commandement,
avec le titre de pod-polkownik... Mon but
NIV
etant seulement de servir S. M. I’empereur
contre les infidels, je m’en remettrai entie-
rement â la paix â ce que mes services
LU

auront meriter de ses bontees et de celles

du souverain, sans pretendre le rang de pod-
polkownick; trop heureux și V. A. veut bien
RA

m’accorder cette grace, et agreer, etc.

P. Cantacuzeno.
NT

Bucarest, ce janvier 1790. — Copie în

Archiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.
CE

XL.
1790. Um denen vielen Streittigkeiten,
I/

welche wegen Excessen der Arnauten auf

AS

denen Giittern der hiesig^n Bojarn und

Landes-Insassen, auszuweichen, und derlei
UI

Gegenstănde gleich auf der Stelle von

einem Landeskundigen beheben zu lassen,
BC
 Y
— 315 —

AR
wird befunden den H. Bojarn Cantacu-

IBR
zene mit dem Titel eines Kais. Obrist-Li-
eutenants denen gesammten Arnauten vor-
zusetzen ; der also, nicht nur in der milita-

YL
risch Dienst-Ordnung liber sie zu befehlen,
in alien feindlichen Gelegenheiten beizu-
wohnen, sondern alle derley Stritt-Sachen

SIT
auszumachen und beyzulegen haben wird.
Diesen Arnauten-Obristlieutenant werden
von 1 futuri permonath. Gage 129 fr., 59
ER
cm., dann fiir 6 Brod, 7 fl., und, fiir 10 Pferd,
30 fl., zusammen in Allen, in Geld 155 fl., 59
NIV
cm. angewisen; die er aber alle Monath
besonders gegen seine Quittung aus der
hiesigen Kriegs-Cassa, aus dem Wallachi-
LU

schen Fond zu empfangen haben, mithin

bey denen Arnauten nicht in Stand und
Gebiihr, sondern nur als von der hiesigen
RA

Land-Miliz zufiihren seyn wird. Der (?) kann

selben daher in dieser Eigenschaft bey
NT

denen Arnauten vorstellen zu lassen».— E

numit, se spune în altă parte, «in Riick-
sicht dessen ansehnlich, und selbst bei
CE

dem Kays. Hof bekannte, Famillie, und in

Anbetracht dessen eigenen guten Eigen-
I/

schaften». Va asculta de comandantul co-

lonel-conte Nemes.— Copie în Archiva d-lui
AS

G. Gr. Cantacuzino.
UI
BC
 Y
— 816 -

AR
XLI.

IBR
Durchlauchtigster Fiirst!
Von der weltbekandten Gute und der

YL
beriihmten Holdseeligkeit Euer Durch-
laucht aufgemuntert, wage ich eine erge-

SIT
benste Bitte zu thun. Meine Vor-Eltern aus
dem Cantacuzenischen Hause, besonders
aber mein Gross-Vater Georg Cantacuzenus,
ER
ehemaliger Ban in der ost. Wallachey, und
nachherigen k: k; General-Major, haben,
NIV
unter dem Schuz des Allerdurchl: ost. Hau­
ses, viele Gnaden, und nicht unbedeutende
Wohlthaten genossen, wie solches die in
LU

den Archiven befindliche Urkunden erwei-

sen werden. Diese meinen Vor-Eltern er-
zeigte Gnaden haben in mir den Wunsch
RA

erregt, meine Wittwentăge in der Ost:

Monarchic, und besonders in Wien, nebst
NT

meinen Kinde, ruhig zuzubringen, und mein

Leben daselbst zu beschliessen, wofern ich
der Allh. Gnade theilhaftig werde gemacht,
CE

und Seine Majestăt allergnădigst geruhen

wollen, mir und meinem Kinde diejenigen
Vorzlige und Vorrechte zufliessen zu las-
I/

sen, die ehedem meine Vor-Eltern zu ge-

AS

niessen die hbchste Gnade gehabt haben.

Da ich nun versichert bin, dass ich die Ge-
UI

wtthrung meines Wunsches nicht sicherer

erhalten werde, als wenn E. D.bei Seiner Ma-
BC
 Y
— 317 —

AR
jestăt sicii vorwortlich fur mich verwen-

IBR
den, so bitte ich ergebenst E. D. wollen
meine diessfăllige Bitte dem Allerg. Mo-
narchen vortragen, uud solche huldreichst

YL
unterstiizen, auch durch meine schriftliche
Empfehlung an die kommandirende Genera-
len in der Wallachey es dahin bringen,

SIT
womit meine Angelegenheiten daselbst auf
das Schleunigste berichtigt werden mOgen :
diess wird fiir mich die httchste Gnade
ER
und Wohlthat seyn, die ich ewig dankbar
erkennen werde.
NIV
Euer Durchlaucht ergebenste:
Marie, Tochter des Mathaeus
Cantacuzenus k
U

Hermannstadt, den 25 May 1791.

AL

* I se răspunde de Kaunitz la 18 Iunie 1791, și se cer

lămuriri asupra afacerilor de care ea vorbește.
Ea răspunde că dorește a se vinde fără zăbavă mo­
R

șiile el din țară, pentru a nu fi apoi confiscate de

Turci (f Roman in der Moldau, der 27 lulius 1731»).—
NT

La io August, generalul-comandant din București,

Mitrovvski, arată că Divanul s'a opus cu argumente
CE

ce nu se pot răsturna. Se observă la Viena chiar că

după art. 8 din pace voia vinzăril o aii numai aceia
C3 posedă moșii de ambe părțile și art luat calitatea
de AustriacI înnaintea încheierii tratatului: totuși s’aîi
I/

cerut informații la Internunciu.—Răspunsul Divanului

e din 2fl Iulie. Din el se vede că Maria Ciucereasa
AS

avea moșia Băneasa cu «cumnatul el Marele-Logofăt

Damaris». Soțul el se chemase Zamfirachi Damaris,
biv Vel Clucer. Ea lăsase ca vechil pe Clucerul loniță
UI

Brezoianu, și erart zece luni de la plecarea el. Moșiile

nu sînt ale el, ci ale fetei, în vristă de cinci ani, ce
BC
 Y
AR
XLII.

IBR
Monsieur,

C’est un bonheur que la lettre du louable

YL
Divan est datt6e du 23 juillet de 1’annee
courante, un jour avant la conclusion de la
paix; d’ailleurs, ce seroit un exemple affreux

SIT
pour tons les habitans de la Valachie qui
esperent une protection de la Cour Impe­
riale et Royale, voyant que moi, au lieu
ER
d’etre assistee, je viens d’etre depouillee de
tons mes biens et de ceux de mafiile, con­
NIV
tre le I-er et le 8-me article du trăite de la
paix, par lesquels la Cour Imperiale et
Royale promet gracieusement 1’assistance la
LU

are. «Durch das unniitze Reisen in entlegene Lăn-

RA

dern sie inehrere Gelder ohne Ursache abgeziehleL .

Trebuie a se da un epitrop fetei și a i se încredința
acestuia și averea mobilă ce a lăsat ea în țară. Lo­
NT

gofătul se arată gata a face aceasta fără plată. Avea

moșiile în județele Buzău, SecuienI, Teleorman și
Ilfov. loniță Damaris se adresează și el lui Kaunitz.
CE

Are tutela fetei, pentru că: < gedachte Frâu ihre

eigene Tochter, wenn sie bei ihr auferzogen und
in Zeiten von der Mutter nicht abgesondert wiirde,
I/

auf eben solche Gedanken und Fusstappen die sie,

wie allgemein bekannt, bisshero betreten, zu bringen
AS

und ohne Zweifel zu verleiten suchen wird».—Și Mi-

trowski presintă, la 25 August, lui Tige pe Damaris,
ca pe un <gut denkender Mann».
UI
BC
 Y
— 319 —

AR
plus efficace â ceux qui seront opprimes
dans leurs pais, et un asile dans les Etats

IBR
Imperiaux et Royaut, apr&s avoir vendu li-
brement tons les biens situds dans les pays
turques. Selon les conseils que Son Altesse

YL
SSrenissime Monseigneur le Prince de Kau-
nitz et Son Excellence Monsieur le Baron

SIT
de Herbert ont bien voulu me donner, j’ai
eu la hardiesse de vous communiquer ma
pensSe, et en meme temps vous prier de
ER
vouloir bien faire vendre tons mes biens;
mais, comme 1’affaire vient de prendre une
autre tournure, je tâcherai de venir â mon
NIV

but par d’autre voies, et, jusqu’â ce que je

serai mise en possession de mes biens, 1’au-
LU

teur de cette resolution rSpondra de tonte

la perte qui pourra m’en arriver.
Il est bien triste pour tons ceux qui se
RA

trouvent dans la meme situation que moi,

que les boyars de la Valachie trouvent
toujours un ascendant sur les chefs stran­
NT

gers, pour continuer leurs ruses, chicanes,

et injustices, dont ils sont accoutumes de
CE

la domination turque, mais qui ne leur rSus-

sira pas â mon Sgard.
Je me repens d’avoir eu tant de confiance
I/

en Votre Excellence, qui en a reellement

AS

abusS, et je m’en plaindrai partout, si la

Cour Imperiale et Royale ne daignera pas
gracieusement rSparer cette faute.
UI
BC
 — 820 —

Y
AR
Je me proteste, au reste, avec la venera­
tion due ă son rang et â ses merites,
de Votre Excellence.

IBR
la tres-hunible et tres-obeis-
sante servante:

YL
Marie Cantacuzeno, m/p.
Jassy, le 19 aofit 1791.
Copie în Arcliiva d-lui G. Gr. Cantacuzino.

SIT
H
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

I
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
DIN RAPORTURILE TRIMISULUI
NIV
BAVA RES LA VIENA, STOYBERER,

CATRE ELECTOR !
LU

SOLIILE LUI ȘERBAN-VODĂ CANTA-

RA

CUZINO LA IMPERIALI.
NT
CE
I/
AS
UI
BC

21
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I.

SIT
Viena, 6 Main 1686. Diser Tagen ist der
Ungarische Groff Cziackj, welcher vor einer
geraumen Zeit an die moldaw- und vval-
ER
lachische Fiirsten abgeschickht worden ist,
von dannen rearrivirt, und hat, sovil man
NIV
in genere vemimbt, dem Kayl: Hoffe nichts
widriges mit sich gebraeht: die Particulari-
taten aber werden als dan erst zu horen
LU

seyn. nach dem Ihro Kayl: Maytt: zuvor

die Relation von seiner Verrichtung wird
gesehen seyn1.— Miinchen, Ktaaix-Archir, K.
RA

Schw. 11/16, fo. 128.

NT

II.
Viena, 4 Mart 1688. In dessen hat man von
CE

des eine zeitlang alhie subsistirenden Walla-

chischen Bischoffs in aller Stille gehaltenen
Negotiation aniezo sovil erfahren, dass selbi-
I/

ger Fiirst an dem Kayl. Hoffe verlangt habe

AS

damit die in seinem Fiirstenthumb befin-

dliche Plaze gegen der Donaw besezet, und
UI

» Altă copie, fo. 130.

BC
 — 824 —

Y
AR
das Landtweiler aller1 feindtlichen Einbruch
gesicheret werden mochte. Es geben auch

IBR
die iiingstere auss 7-burgen eingeloffene
Schreiben, dass der General Caraffa zu Be-
werckstelligung solcher Precaution albereits

YL
die Disposition niachet. — Fo. 66 V°.

III.

SIT
Viena, 15 Iulie 1688. Von den Wallachis-
chen Fursten und sei bigen Stăndten ist der
ER
Nicopolitanische Bischoff alss Primus Minis­
ter, nebenst den deneraln uber selbige Landt-
NIV
miliz, mit einem Gefolg von 20 Personen,
alhie ankhommen. Welche in der Leopold-
Statt logirt seind, und dieser Tagen bey den
LU

Grafen Carl von Waldstein, Hirer Mayt: der

Rom: Kayserin Obristen-Hoifmeister, alss
der mit disen Gesandten,in Zeit seiner von
RA

wegen Hirer Kayl: Mayst: an den Konigl.

Polnischen Hoffe obgehabten Ambasciada
NT

in Bekanntschafft khomen were, Audienz

gehabt. Und, obzwar deren Negotiation an­
CE

il och in Geheimb gehalten wird, so ver-

muethet man doch, dass es nichts anderes
hetreffen werde,dan dass disesFiirstenthumb
I/

gleich 7-biirgen, sich in Kayl. Devotion zu

ergeben inclinire; so sich mit Negsten flus-
AS

seren wird. — Fo. 206 V0.?

UI

1 Allen (f° «9).

BC
 Y
— 325 —

AR
IV.

IBR
Viena, lift August 1688. Alhie th net der
Kayl: Hoffe mit denen anweesenden Wal-
lachischen Deputirten die Conferenzien an-

YL
noch continuiren, und hoffet man, dass mit
selbigen etwas favorables fiii- die Christen*

SIT
lieit khbnne geschlossen werden. — Fo. 224.

V.
ER
Viena, 8 August 1688. Nach dem numehr
die Wallachische Deputirte ven dem Kayl:
NIV
Hoffe ihre Expedition erlangt haben, stehen
selbige aniezo in procinctu von hinnen ihren
Ruckweeg naclier deren Lande zu nehmen.
LU

ausser dass einer von selbigen noch eine

Zeitlang alhie verblieben, und die fernere
Ordre seines Principalns erwarthen wird :
RA

man hultet aber annoch in secreto, was

mit selbigen tractirt und geschlossen wor-
NT

den ist. — Fo. 227 V°.

CE

VI.
Viena, 7 Octombre 1688. Dupâ scrisori
din Belgrad, Veterani ar fi fost chemat
I/

de Archiepiscopul de Sofia. — Fo. 262.

AS

VIL
UI

Viena, 12 Decembre 1688. Vorgestern ist

von denen Fiirsten und Stitndten auss der
BC
 Y
— 326 -

AR
Wallacliey eine Gesandschafft mit einem

IBR
zimblich grossen Gefolg, von 130 Personen
und gegen 250 Pferdten, alhie angelangt,
welche in commissis hat, mit dem Kayl.

YL
Hoffe derWinter-Quartiere und anderer, so
gemeiner, alss particular Angelegenheiten
halber, zu tractiren: dergleichen Gesandt-

SIT
schatfft auch auss der Moldaw erwarthet
wird L — Fo. 331.
ER
VIII.
NIV
Viena, 30 Decembre 1688. Die Conferen-
tien mit denen anwesenden Wallachischen
Gesandten werden annoch continuiret 12.—
LU

Fo. 351.

IX.
RA

Viena, 6 Februar 1689. Die alhie anwe-

sende Wallachische Gesandte haben numehr
NT

die Abfertigung zu ihrem vnd des Hofs

contento erhalten ; dise werden aniezo von
CE

denen Ministris tractiret und mit Fleiss

so lang aufgezogen hiss man sehen wird.
was der turckhischen Gesandten, welche auf
I/

negst kiinfftigen Dienstag zur kayl. Audienz

AS

gelangen werden, Proposition seyn mdchte,

damit man dan pro re nota mit ihnen
UI

1 Aceiasî, f° 333.
2 Și fo 353.
BC
 Y
— 327 —

AR
Wallachen die fernere Nothdurfft abreden

IBR
konne. Weil auch eben dise Gesandte in
Vorschlag gebracht, wie dass an einem in
ihren Coiifinien angezeigten gewissen Orth

YL
zu Hirer Kayl. Mayt. sondern Vortl eine real
Vestung anzulegen, mithin die Wallachey
von kiinfftiger tiirckischen Invasion zuver-

SIT
sichert were,—also hat es der Kayl. Hoffe
sovil lieber gehbit, in deme hierdurch auch
ihnen Wallachen seibest auf alien Fall die
ER
Correspondenz mit denen Tiirckhen abges-
chnidten were.—Ibid., 11/18, fo. 37 V°.
NIV
LU

Viena, 13 Februar 1689. Die Wallachische

Gesandte befinden sich annoch alhie, umb
zu erwarthen, was 1 das oberwehnte nego-
RA

tiuin pacificationis fur ein Ansehen machen

werde2, vmb nach selbigen ginige Mesures
NT

nehmen zu kbnnen.— Fo. 44.

CE

XI.

Viena, 24 Februar 1689. Die Wallachische

I/

Gesandte seindnumehr vdllig bey Hofe ab-

gefertiget, welche dan hernegst ihre Abreiss
AS

von hinnen nehmen werden ; wie man redet,

UI

1 Wie, în versiunea de pe fo. 67.

- Sich anlassen mochte.
BC
 Y
— 328 —

AR
solie einige teutsche Miliz in selbigem Fiir-

IBR
stenthumb ruckhen, vmb auf alien Fall, da
der Frid mit der Porten nicht erfolgen
inochte, sich mit selbigen national Volckhern

YL
zu coniungiren und zugleich wider den al-
Igemeinen Feindt agiren zu kbnnen.— Fo.
52 V°.

SIT
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
SIT
ER
NIV
INSCRIPȚII MORMÎNTALE
CANTACUZINEȘTl
LU

ÎN BISERICA DE LA COTROCENI
RA
NT
CE
I/
AS
I
CU
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I.

SIT
t Suptu aciastă marmură zace țărână lui
Mateiîî b[i]v V[e]l Agă, feciorulu bătrânului
Costandin Cantacuzino b|i|v V|e]l Post, și
ER
al Elinii, featei bătrânului Șerban Basarab
Voevod; precarele încă în floarea vărtutei
NIV
și a bărbății lui cruda moarte l-au stins,
și nu puține lacrăm|i|, nu mică jale tot
rodului lui și la toți câți l-au conoscut au
LU

lăsat; căci știut, blăndii, milosărd și pu­

rurea cu frica lui] D[u]mnezeu, toți anii lui
37, ce au avut, i-au trecut; și s’au săvârșit
RA

‘n al șaptelea an al Domnii frăține-săiî

Șerban Voevod; na Dechemvrii 23, leat mira
NT

7194, 1090 (sic).

II.
CE

Supt aciastă marmură odihnesc oasele a

luminatului buu creștin Io Șerban Canta­
I/

cuzino Voevodii, nepotul răposatului Șăr-

AS

ban Basarabii Voevodu, pre carele miluin-

du-1 Dumnezeu cu Domniia acești! țărăi,
de au domnit 10 ai și aii chivernisiți! țeara
I

bine și vredniceaște cu totu cinstit neamul

CU

lui, apârăndu-o de toți vrăjmașii; întru

 Y
— 832 —

AR
careaiară de la D[ujmn[e|zeu ne (!) i se-au
săvărsit viiața cu cinste aici, la Scaunul

IBR
Domnii lui, lăsăndu-ș țeara iară la cinstit
și bun cliivernisitori, neamul lui, întreagă

YL
și cu pace bună. A căruia i-au fostu viiața
de ani 54l, și așa s’au pristăvit întru Hs.
la Octom. 29, It. 7197; 1689.

SIT
III.

ER
Supt aciastă marmură zace țerina lui ju­
pan lordachie Cantacozino Vel Spatariu,
feciorul bătrânului iCostandin Cantacuzino
NIV

biv Vel. Postelnic, carele cu cinste, cu bune

faceri și cu toate ceale căzute, ce unul bl [a |-
gorodi. și de mare neam ca aceluia s’au
U

cuvenit, toată viiața lui au trăit. Deci, sosin-

AL

du-i clasul, s’au plătit și el datoriia cea de

obște la anul de la Spăseniia Lumii 1692
R

Iun. 8, umplând vârstă de ani 41, și răpăo-

sănd în zilele nepotul său de soră Io Cos-
NT

tandin Băsârabă Voevodu; aice, la mănăs­

tirea Cotrocenilor aducăndu-se, s’au astru-
CE

catu la anul de la Zidirea Lumii 7200, mea-

seța Iunie 8.
I/

* Această vrîstă nu s’ar potrivi cu data ce am a-

tribuit în «Despre Cantacuzinl>, p. LX, căsătoriei lui
AS

Constantin Cantacuzino. Un mal puternic argument

pentru coborîrea el cu cîtva în treaut ar fi acesta :
Stanca Brîncoveanu, mama Iul Constantin-Vodă, era
UI

fiica Postelnicului Cantacuzino, si Constantin avea

la suirea sa pe tron vre-o 34 de ani, deci era născut
pe la 1650. V. Del (’biaro, p. 147.
BC
 Y
- 383 -

AR
IV.

IBR
Fev. 25, 7223. Radul Spătariul, părăsind lu­
mea cea trecătoare, în floarea vărstii, ș’au
ales partea vecuitoare, pre sotnecul cel

YL
lăudatu, avănd firescu părinte pre Costandin
Cantacuzino, bogatu întru minte. Multă în­

SIT
tristare au adus a lui jalnica moarte lui
Ștefan-Vod(ă|, frăține-său, celui deplin în
toate, care aici l-au astrucat cu cinste fru­

ER
moasă, cu pompă mare l-au adus domnilor;
cuvioasă jale soții lui lăsîndu și tăngueli
nespuse. Pre Dumnezeu dar sâ-1 rugăm în
NIV
veaci să-l odihnească și, la împărăția sa
vi in du, să-1 pomenească.
LU

V.
în floarea tinereaților, în vărsta voiniciei
RA

cumplita moarte au răpit din cinstea boe-

riel pre tinerel Costandin, odrasla cea a-
NT

leasă a Radului biv Vel Spătar. Oh jale

tenguioasă! Din rodul cantacuzin eseu tră-
găndu-ș nemurirea, aici cu cinste astrucat,
CE

ca pentru pomenire; doă zeci și doi de ai

fi indii; pre-a lui maică aii lăsat pătimindu ;
leatul cel de la Hristos o mie șapte sute
I/

trei întregi și doao zeci; lăsând suspinuri

AS

multe neamului săli și maică-sa întristă-

ciune mare și lăcrăml de-a pururea, fără
UI

de încetare. Hristoase Dumnezeule, varsă-ți

milostivirea de-i odihneaște sufletul, dendu-i
tu mântuirea; 1729.
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
TABLA CUPRINSULUI.

SIT
Pag.
15 August 1453. Dogele Veneției către ducele
Cretei, despre o reclamație bănească a lui

ER
Teodor Spandoni Cantacuzino............... 1.
Novembre 1452. Bailul Venetian laConstanti-
nopol, Francisc Civrano, către același, pen­
NIV
tru aceiași reclamație.................................. 1.
15 Maifl 1454. Atestat de servicirt dat de bai­
lul venețian la Constantinopol, Baptist Grit-
ti, lui Mihal Cantacuzino......................... 2.
LU

11 Iunie 1490. Bailul venețian la Constantino-

pol, Oinfred Giustiniani, către guvernul
cretan, trimițînd un act relativ la o recla­
RA

mație a lui Alexe Cantacuzino................... 3.

29 Iulie 1489. Evreul Francisc Sanguinazzo
dă un sinet lui Alexe Cantacuzino .... 3.
NT

26 Februar 1490. Sinet al aceluiași Francisc,

în care pune între chizeșl și pe Alexe Can­
tacuzino .......................................................... 4.
CE

31 Iulie 1489. Sinet al aceluiași, punînd chi-

zeș pe Manuil Spandoni Cantacuzino ... 5.
27 Februar 1491. Bailul venețian la Constan­
tinopol către guvernul cretan, pentru că lui
I/

Sanguinazzo i s a plătit o datorie de Can­

tacuzino și Chiassiti.................................. o.
AS

29 Iulie 1489. Francisc Sanguinazzo se înda-

torește a înnapoia o sumă împrumutată de
la doi Evrei. . . . .'.............................. 6.
UI

Sec. al XVI-lea. Marele-Vornic Dragomir dă

un zapis pentru niște vil la Ștefăne.stl . . 7.
BC
 Y
— 336 —

AR
Pag.

IBR
* 25 Decembre 1634. Matei-Vodă întărește lui
Constantin Postelnicul Cantacuzino satul
Sărata............................................. 7.
10 Iulie 1646. Același Domn întărește mănăs­

YL
tirii Vieroșul satul Bezdead, ce fusese al fa­
miliei din care se coboară Elina lui Cons­
tantin Cantacuzino......................................... 8.

SIT
27 Februar 1659. Neagul Bănescu dă o moșie
lui Mareș Băjescu......................................... 10.
29 Maiîi 1659. Hriza Băleanul (Popescul) dă
mănăstirii Ostrovului moșie la Pieptești . 10.
23 Februar 1660. Elinca, fiica Ancuții și ne­ ER
poata de soră a Ilinei Cantacuzino, dă verei
sale, tot Ancuța) Vistiereasa, partea ce are
NIV

în viile de la Ștefănești............................... 9.
13 Mart 1660. Gheorghe Ghica întărește lui
Șerban Cantacuzino niște Țigani .... 11.
LU

28 lanuar 1661. Vînzare de vie lui Constantin

Cantacuzino, din partea fiilor lui Arvat
Spătarul............................................................ 60.
4 Decembre 1662. Grigore Ghica întărește lui
RA

Constantin Cantacuzino cumpărăturile-i la

Ștefănești............................................................ 60.
Pe la 1663. Formă pregătitoare a hrisovului
NT

domnesc ce e să se dea lui Drăghici Canta­

cuzino pentru toate moșiile lui................ 11.
CE

23 lanuar 1663. Un «unchiaș» vinde aceluiași

boier moșia sa la Poienari.......................... 60.
20 Iulie 1664. Un Buzoian vinde Elinei Canta­
cuzino o moșie........................................... 61.
I/

15 Septembre 1664. Vînzare către Elina Dom­

nita Cantacuzino, la Poienari..................... 62.
AS

1664-5. Patriarchul de Constantinopol întărește

regulamentul călugăriei făcut de Radu Leon
supt presiunea partidei conduse de Canta-
UI

cuzinl................................. '............................... 61.

8 lanuar 1666. Radu Leon face o întărire Cre-
BC
 Y
- 337 —

AR
Pag.
țulestilor, dintre cari Radu e ginerele lui

IBR
Constantin Cantacuzino . . ............................ 63
28 Mart 1666. Vînzare la ȘtefăneștI lui Stroe
Leurdeanul, dușmanul aceluiași Constantin
Cantacuzino.................... 63.

YL
3 April 1666. Radu Leon întărește lui Dră-
ghicl Cantacuzino satul DragomireștI, ș. a. 63.
14 April 1666. Ștefan, Mitropolitul Țeril-Ro-

SIT
măneștl, arată nevinovăția lui Constantin
Postelnicul Cantacuzino............................... 65.
24 April 1666. Radu Leon dă un hrisov de
privilegii Coziel, în sensul cerut de boierii
de țară..............................
Mențiune, într’un catastif de moșii, a împăr­
ER 46.
NIV
țelii făcute între fiii el de Elina Cantacu­
zino la l-iți Septembre 1667.......................... 69.
l-iii Septembre 1667. împărțire de moșii fă­
cută de Elina Cantacuzino între fiii el . . 83.
LU

8 Septembre 1667. Radu Leon declară nevino­

văția lui Constantin Postelnicul Cantacu­
zino ...................................................................... 70.
RA

18 Septembre 1667. împărțirea de averi teri­

toriale, făcută fiilor el de Elina Cantacu­
zino .................................................................. 42.
7 Februar 1668. Radu Leon întărește Canta-
NT

cuzinilor moșiile lor.................................... 72.

21 April 1669. Teodosie Mitropolitul Țeril-Ro-
CE

măneștl dă carte de blestem pentru a se

mărturisi vinovății de omorul lui Constan­
tin Postelnicul Cantacuzino..................... 75.
18 Iunie 1669. Antonie-Vodă îșl dă hotărîrea
I/

în privința acestui omor............................... 77.

18 Iunie 1669. Același act, dat din partea
AS

boierilor ................... ......................................... 82,

1670-1. Zapis al lui Radu Dudescu către
sora sa..................... _ . . . ..................... 96,
I
CU

22
 Y
— 338 —

AR
Pag.
25 Iunie 1672. Elina Cantacuzino face o vîn-

IBR
zare către Radu Știrbei............................... 95.
12 Octombre 1672. Elina Cantacuzino dă za-
pisul de răscumpărare Romînilor din Bez-
dead....................................................................... 97.

YL
13 Iunie 1677. Vînzare către Radu Dudescul . 98.
15 Iunie 1677. Vînzare lui Stroe Leurdeanul,
devenit călugărulSilivestru........................ 98.

SIT
22 Maid 1679. Vînzare Doamnei Maria Canta­
cuzino ................................................................. 98.
23 Maiă 1679. Vînzaie luiHrizea Popescu. . 99.
9 August 1679. Ordin al ispravnicilor de Scaun
ER
din București................................................... 99.
14 lanuar 1680. Neacșa Dudescu dă un sinet. 100.
NIV
Februar 1680. loan Cariofil, Mare-Logofăt al
Bisericii din Constantinopol, arată că a pri­
mit în deposit două sipete de la Șerban-
Vodă. .... ............................................................. 96.
LU

4 Novembre 1680. Vînzare către nepotul de

fiii al lui Stroe Leurdeanul.......................... 100.
6 Novembre 1680. Șerban-Vodă face o milă
RA

domnească Mănăstirii de un Lemn .... 102.

* 1-ifi Septembre 1681. Diata Elinei Postelni-
cesel Cantacuzino............................................. 104.
NT

26 Mart 1682. Mihu al lui Dinu către Cons­

tantin Cantacuzino Stolnicul, cu mulțămirl
și urări.................................................................. 100.
CE

12 Februar 1684. Proces al Neacșăl Dudeasca. 110.

8 Mart 1684. Mărturie pentru o cumpărătură a
lui Radu Golescu, cu mențiune de Bălă-
cenl, Brîncovenl și LeurdenI.................... 110.
I/

15 Maiu 1687. Vînzare de vie a Neacșăl Du­

deasca ............................... ‘................................ 111.
AS

25 Mart 1688. Șerban-Vodă întărește lui Radu

Golescu viile de la Golește..................... 111.
înnainte de 1688. Călugării de la Atos mulță-
UI

mesc lui Șerban-Vodă pentru Cotrocenl. . 113.

BC
 Y
— 339 —

AR
Pag.

IBR
Alt act asemenea................................................ 115.
Innain-te de 1688. Din testamentul Spătaru­
lui moldovean lordachi Cantacuzino ... lift.
* După 1688. Declarație a lui Teodosie Mitro­

YL
politul Ungrovlachiel în privința diatei Eli­
nei Cantacuzino............................................ 123.
♦ După 1688. Ștefan, duhovnicul Elinei Canta­

SIT
cuzino, face o declarație în privința diatei
acesteia.......................................................... 131.
1-iO Maid 1689. Constantin-Vodă Brîncoveanu
face o întărire lui Mihalcea Cîndescu. . . 112.
* De la 1689. Ștefan, duhovnicul Elinei Canta­
cuzino, declară în ce împrejurări a presin-
tat ca falșă diata Elinei Cantacuzino. . . 112.
ER
NIV
* 1601. Declarație a lui Calinic, patriarch de
Constantinopol, în privința diatei Elinei
Cantacuzino..................................................... 169.
LU

♦ lanuar 1691. Dionisie, patriarch de Constan­

tinopol, face și el o declarație în privința
diatei Doamnei Elina.................................. 146.
♦ Mart 1691. Dosoftel, patriarch de Ierusalim,
RA

face o declarație în aceiași privință . . . 137.

♦ Iulie —. Altă declarație a lui Dionisie . . 149.
1691—2. Stanca din OgrăzenI, fiica lui Pavla-
NT

chi Banul, vinde lui Șerban Vlădescu ocina

el din OgrăzenI, pe care o înstrăinase în­
tâii!, împotriva obiceiului, față de Mihal
CE

Cantacuzino......................................................... 153.
17 April 1692 Socoteală între Mihalcea Vel
Pitar și Radu Dudescu . . ........................ 154.
I/

• Iulie 1693. Declarație a lui Dionisie, patriarch

de Constantinopol, în privința diatei Elinei
AS

Cantacuzino...................................................... 158.
• 7 August 1696. Testament al lui Constantin
Căpitanul Filipescu, cuprinzînd și ocine
UI

cantacuzineștl. • . .................................. 161.

* 9 lanuar 1697. Testamentul lui Radu Pitar
BC
 — 340 —

Y
AR
Pag:
Crețulescu, pomenind și pe Marica Filipeasca,

IBR
înrudită cu Constantin Postelnicul Canta­
cuzino ..................................................................... 164.
19 Novembre 1698. Constantin Brîncoveanu
răspunde la niște cereri de avere și venituri

YL
ale vărului său Beizadea Gheorghe. . . . 167.
* Mart 1702. Altă declarație a patriarchulul
Dosoftel............................................................ 141.

SIT
31 Mart 1712. Constantin Brîncoveanu întă­
rește lui Vlad Filipescu moșia din Măgu-
renl, ce-I fusese încălcată de Șerban Vorni­
ER
cul Cantacuzino și pe care o stăpînise apoi
cel trei fii al lui Pîrvu, fratele lui Șerban. 155.
* 5 Maiii 1715. Ștefan-Vodă Cantacuzino întă­
NIV
rește lui Constantin Filipescu moșia de la
MăgurenI, ce o are de la tatăl săîi Vlad. . 175.
io August 1715. Safta Crețulescu arată că Radu
Dudescu și-a plătit datoria ce avea față de
LU

dînsa................................................................. 176.
* 14 Iulie 1717. Pașaport imperial pentru «con­
tele Constantin Dudescu Cantacuzino», fiul
RA

pribeag al Mariel Dudescu, fiica lui Con­

stantin Stolnicul............................................. 176.
* 14 Iulie 1717. Forma latină a aceluiași . . 177.
NT

* 15 lanuar 1719. Testamentul lui Matei Cre­

țulescu.................................................................. 198.
29 Iunie 1719. Testamentul Saftel, văduva lui
CE

Constantin Stolnicul Cantacuzino .... 177.

* 1-itt Iulie 1720. Mihal, fiul Spătarului Mihal
Cantacuzino, împrumută o mie de taleri de
la Pantazi Primicherul.............................. 183.
I/

* 10 Iulie 1720. Mihal, fiul Spătarului Mihal

Cantacuzino, numește ca procurator al său
AS

la Curtea din Viena pe doctorul Mihal Schen-

dos Vanderbeck............... I........................... 182.
* 1-ift lanuar 1725. Radu și Constantin, fiii lui
UI

Ștefan-Vodă Cantacuzino, numesc ca procu-

BC
 Y
- 341 —

AR
Pag.

IBR
rator al lor în Veneția pe un Panaioti «di
Poppa»................................................................... 192.
* 26 August 1729. Regele August al Poloniei
recomandă dogelui Veneției pe Doamna

YL
Păuna Cantacuzino....................................... 194.
* 21 August 1734. împăratul recunoaște titlul
de principi fraților Radu și Constantin Can­

SIT
tacuzino .......................................................... 194.
* 1-itt Februar 1735. împăratul permite lui Radu
Beizadea Cantacuzino a funcționa ca Mare
Măiestru al Ordinului Constantinian . . . 195.
* 1-itt Septembre 1743. Radu Cantacuzino, fiul
lui Ștefan-Vodă, face cavaler al Ordinului
ER
Constantinian pe baronul Augustin de Ab-
NIV
schatz . . . .................... 185.
* 28 August 1746. Stanca, văduva lui Radu Can­
tacuzino, fiul Stolnicului,vinde nepoatei sale
LU

Sinărăndița Bălăceanu munții Floreiul, Un­

ghia Ursului și, în parte, Răzoarele, precum
și satul Comarnicul....................................... 212.
* 7 Februar 1760. Șerban Cantacuzino, fiul lui
RA

Constantin Postelnicul, vinde lui Mihal Vis­

tierul, vărul sătt, Măgurenil.................... 213.
* 20 Decembre 1775. Mihal Cantacuzino vinde
NT

părți de moșie Maricăl, nepoatei sale și so­

ția lui Constantin Hrisoscolefi ..... 215.
* 14 Septembre 1793. Alexandru-Vodă Moruz
CE

hotărește a se restitui lui Constantin și lor-

dachi, Cantacuzinil din Măgurenf, moșiile ce
li se luase de Nicolae-Vodă Mavrogheni și
se dăduse bisericii Zoodochos Pyg£ . , . 218.
I/

* 21 August 1793. Hotărîre domnească de a se

AS

măsură moșia Măgurenf, unde Hrisoscolefi

are pretenții asupra Cantacuzinilor . . . 223.
* 24 Iunie 1804. DomnuL hotărește contra Iul
UI

Constantin Călinescu, care făcuse proces

fraților CantacuzinI tot pentru Măgurenf . 224.
BC
 Y
— 342 —

AR
Pag-
* 20 Iulie 1804. Domnul hotărește în procesul

IBR
lui loniță Racotă cu aceiași, pentru părți
din numita moșie ................... ..................... 226.
* 11 April 1809. Divanul muntean cere Agen­

YL
ției Austriace să dea un atestat de origine
lui Grigore Cantacuzino, ce merge pentru
învățături la Viena, unde i se află fratele
Costachi............................................................ 230.

SIT
* 11 April 1809. Mărturisirea Divanului mun­
tean, tradusă și întărită de Agenție . . . 230.
* 19 Decembre 1824. împărțire a averilor părin­
ER
tești între frații Costachi și Grigore Can­
tacuzino ............................................................. 233.
Nouă documente, păstrate in Colecția d-lul G. Gr.
NIV

Cantacuzino și in Arch. Statului, fondul Cotrocenî. 237.

18 April 1531. întărire a lui Vlad Voevod că­
tre DrăghicI Vel Vornic și fiii, ce au moșie
la Calea Baiului............................................. . 2&9.
LU

* 4 Main 1657. Neacșa Băneasa din MăgurenI

face o învoială pentru niște Țigani cu fiii el. 239.
l-iii August 1660. Radu Năsturel cedează, din
RA

parte-I, lui Constantin Postelnicul Canta­

cuzino moșia Pietrile.................................... 240.
l-iii August i860. Gheorghe-Vodă Ghica dă
NT

lui Constantin Postelnicul Cantacuzino a-

ceiașl moșie........................................................ 241.
lanuar 1661. Grigore-Vodă Ghica întărește sa­
CE

tul Pietrile lui Constantin Cantacuzino . . 242.

30 Novembre 1665. Radu-Vodă Leon întărește
Elinei Cantacuzino acest sat ................ 242.
26 Februar 1666. Vînzare de loc de ca»ă în
I/

București către Șerban Cantacuzino . . . 243.

AS

10 MaiG 1669. Antonie-Vodă dă un hrisov pen­

tru școala din Cîmpulung-,............................ 243.
7 August 1639. Același întărește lui Șerban
UI

Cantacuzino muntele Buceaciul................ 244.

20 Februar 1670. Ilina Părdeasca mărturisește
BC
 Y
— 348 -

AR
Pag-

IBR
că a vîndut satul Hereștil lui Șerban Can­
tacuzino .............................................................. 244.
28 Mart 1670. Antonie-Vodă dă un hrisov pen­
tru școala din Cîmpulung......................... 244.

YL
« August 1670. Antonie-Vodă întărește un loc
din București lui Șerban Cantacuzino . . 245.
20 Novembre 1670. Banul Mareș către un lo­

SIT
cuitor din Țigănești, pentru o afacere . . 246.
Maid 1672. Elina Cantacuzino vinde satul Pie
trile lui Radu Năsturel.............................. 246.
17 Maia 1679. Radu Năsturel trece satul Pie-

20 Mart 1681. Tudor Greceanu se înțelege pen­

ER
trile lui Șerban Cantacuzino.................... 247

tru niște Țigani cu Șerban-Vodă .... 248.

NIV
23 Decembre 1682. Safta Hăbășescu vinde
niște Țigani Cotrocenilor........................ ț 248.
10 Octombre 1685. Vînzare a moșiei Glodea-
nul către Maria Doamna a lui Șerban-Vodă. 248.
LU

22 April 1679. Vînzare la BozienI lui Radu

Cantacuzino..................................................... 249.
29 Novembre 1699. Vînzare în Berileasca, lui
RA

Toma Cantacuzino....................................... 249.

18 Decembre 1706. Vînzare la BozienI către
Radu Cantacuzino............................. . . 249.
NT

8 Iunie 1709. Mana lui lordachi Cantacuzino

face o danie la Sărata, Cotrocenilor . . . 249.
1-itt lanuar 1712. Vinzare la BozienI, din par­
CE

tea lui Vintilă Bucșanul, către Radu Can­

tacuzino . .... .................... 250.
16 Iunie 1715. Stanca, văduva lui Radu Can­
tacuzino, face danie, la BozienI, Cotroceni-
I/

lor.................... 250.
AS

24 lanuar 1720. Nicolae Mavrocordat dăruiește

lui lordachi Crețulescu partea din Breaza a
Cantacuzinilor haini: Gheorghe beizadea și
UI

Toma............................................................... 251.
BC
 Y
— 344 —

AR
Pag.
1-itt Mart 1731. Act relativ la mănăstirea Măr­

IBR
gineni, cu trei mărturii de Cantacuzinl. . 251.
l-iii Maiii 1737. Constantin Ramadan, soțul
Mariel Cantacuzino, dă două moșii Cotro-

YL
cenilor.................................................................. 251.
25 Iunie 1737. Constantin Antioh Cantemir dă
o Țigancă la Cotroceni............................... 252.
5 Mart 1751. Vînzare de munți, din partea lui

SIT
Șerban Cantacuzino, către văru-său Mihai. 252.
4 Maiii 1753. lordachi Cantacuzino și alțl fii
ai lui beizadea Gheorghe dau moșia Rusii

* 13 lanuar 1762. Vistierul Mihal Cantacuzino

ER
către mănăstirea Cotroceni.......................... 252.

cumpără moșie la Comarnic..................... 253.

NIV
* 20 Decembre 1775. Generalul Mihal Cantacu­
zino vinde munți și moșii unei persoane ne­
cunoscute. ....,*............................... 253.
* 28 Iunie 1775. Victoria Cantacuzino, cu fa­
LU

milia el, se înțeleg pentru niște munți cu

generalul Mihal.............................................. 255.
* 13 Februar 1776. Judecată între sătenii din
RA

Comarnic și vechilul generalului Cantacu­

zino ...................................................................... 257.
* 18 Februar 1778. Urmare a procesului. . . 258.
NT

Documente străine, relative la familia Cantacuzino,

mal ales din Archiva de războia din Viena . . 259.
* 27 Maiă 1670. Articol din hotărîrile unei
CE

diete ardelene : pentru primirea Cantacu-

zinilor între nobilii principatului .... 261.
* 30 April 1707. Cancelariul Golovchin către
Mihal Cantacuzino, cu laude pentru credință. 262.
I/

* 30 Iulie 1707. Același către Toma Cantacu­

AS

zino, cerîndu-I știri de pe la noi .... 263.

♦ Mart 1711. Constantin StolniculjCantacuzino
cere un pas imperial . . . .... ................ 263.
UI

* 12 Mart 1711. Pas imperial pentru Constan­

tin Stolnicul................................................... 264.
BC
 Y
- 345 —

AR
Pag.

IBR
* 25 Mart 1712. Țarul Petru către Mihal Can­
tacuzino, mulțămindu-I pentru rîvna de a-1
servi.................................................................... 265.
* 25 Mart 1712. Golovchin către același, cerîn-

YL
du-1 să ajute răscoala creștinilor de peste
Dunăre........................................... • . . . 265.
* 25 Mart 1712. Același către Toma Cantacu-

SIT
zino, cu același scop.................................. 268.
* 17 April 1712. Raport al generalului Stain-
ville în privința averilor reclamate de Mi­
ER
hal Cantacuzino de la contele Mihai Mikes. 283 n.l.
* 26 April 1712. Golovchin către Mihal, Cantacu-
zino, invitîndu-1 a corespunde cu rudele sale
din Țara-Romănească în vederea războiului
NIV

viitor............................................................... 273.
* 1712. Sinet al lui Mihal Apaffy al II-lea, r
pentru un împrumut către Constantin-Vodă
LU

Brincoveanu...................................................... 274.
* 28 Iunie 1712. Mihal Spătarul Cantacuzino
către generalul comandant al Ardealului,
pentru reclamația de moșii ce are față de
RA

contele Mihal Mikes....................................... 274.

* 4 Iulie 1712. Generalul comandant al Ardea­
lului, Stainville, către Consiliul de Războiti,
NT

în afacerea împrumutului lui Apaffy . . . 277.

* 6 Iulie 1712. Trei nobili ardeleni dati măr­
turie, ca Judecători regali, în afacerea mo­
CE

șiilor lui Mikes . . . ................................ 278.

* 18 Iulie 1712. Raport al lui Stainville în a-
ceastă afacere................................................. 283 n.l.
I/

* 3 Decembre 1715. Ștefan-Vodă Cantacuzino

felicită pe împăratul și pe Eugenia de Sa­
AS

voia la serbătorl............................................ 284.

* 24 Iunie 1716. Eugeniu de Savoia raportează
împăratului în privința măsurilor ce tre­
UI

buie luate în afacerea moștenirii ardelene

a lui Ștefan Cantacuzino.............................. 284.
BC
 Y
— 346 —

AR
Pag.
* 28 Saptembre 1716. Intervenția Papei pe lingă

IBR
împăratul pentru Doamna Păuna, văduva
lui Ștefan-Vodă ........... 285.
1 1717. Petiție către împărat a Doamnei

YL
Păuna, care cere a fi ajutată..................... 286.
* 25 April 1717. Eugeniu de Savoia rapor­
tează împăratului în privința cererii făcute
de Păuna ca Domnia munteană să se dea

SIT
fiului el Radu................................................... 287.
14 Iulie 1717. Consiliul de Războiu rapor­
tează împăratului în privința cererilor

* 1718. Radu Cantacuzino, fiul lui Ștefan-

ER
Păunei..................................................................... 289.

Vodă, către împărat, arătînd dorința lui de

NIV
a servi Casa de Austria............................... 290.
* 3 Septembre 1718. Extras din cererea către
împărat a boierilor munteni pribegi, cari
doresc ca Domn pe beizadea Gheorghe Can­
LU

tacuzino ............................................................. 291.

* 26 Haiti 1724. împăratul german iea supt o-
crotirea sa familia lui Ștefan-Vodă . . . 292.
RA

* 1726. Fiii lui Ștefan-Vodă Cantacuzino cer

împăratului a li se mal mări pensia . . . 292.
* C. 1726. Gheorghe Banul Cantacuzino se
NT

roagă împăratului a nu fi scos din demni­

tatea sa............................................................. 293.
* 23 Februar 1726. Consiliul de Războiu arată
CE

împăratului ce trebuie făcut cu Gheorghe

Cantacuzino la schimbarea administrației
oltene.................................................................. 295.
I/

* 23 Iulie 1726. Fiii lui Ștefan-Vodă Cantacu­

zino cer de la Eugeniu de Savoia creșterea
AS

pensiei lor............................................................ 297.

’ 31 Iulie 1726. Consiliul de Războia face ra­
port împăratului în privința cererii fiilor
UI

lui Ștefan-Vodă Cantacuzio..................... 299.

* 14 Septembre 1726. împăratul acordă o si-
BC
 Y
AR
— 347 -

Pag-

IBR
tuație militară Banului Gheorghe Cantacu­
zino ....................................................................... 299.
* Februar 1727. împăratul casează creșterea
pensiei fraților Cantacuzino.................... 300.

YL
♦ Maiti 1727. Hotărîre a Cancelariei Austriel-
de-jos în afacerea unor acte luate de la fra­
ții Cantacuzino............................................ 300.

SIT
* 31 August 1733. Raport către un consilier de
Curte, asupra unor moșii reclamate de frații
Cantacuzino..................................................... 301.
* 9 August 1736. Raport al Consiliului de Răz­
boia în privința cererii lui Radu Cantacu­
ER
zino de a fi numit cap al regimentului iliric. 301.
NIV
* 20 Septembre 1736. Numirea în această ca­
litate a lui Radu............................................ 304.
♦ 22 Februar 1771. Prințul Alexandru Viazem-
scol către un Petru Ivano vid, recoman-
LU

dîndu-I pe cel doi trimiși al Țeril-Romă-

neștl.................................................................... 304.
* 24 Iunie 1771. Feldmareșalul Romanțov că­
RA

tre Mitropolitul muntean, cu plîngerl pen­

tru intrigi ale voitorilor de răQ și îndem­
nuri de credință............................................ 305.
NT

* 13 August 1771. Același către boierii mun­

teni, arătîndu-li că n’ati de ce să se teamă
din partea Turcilor........................................ 306.
CE

* 24 Februar 1788. Raport al baronului de Rail,

despre sosirea la el, în Ardeal, de pribegi
munteni și starea războiului la hotare . . 309.
* 22 Februar 1788. Raportul, anexat la prece­
I/

denta, al comandantului corpului austriac

ce a pătruns în Țara-Romănească, sprijinit
AS

de Constantin Cantacuzino și alțl boieri

munteni ...................................... ..................... 310.
* lanuar 1790. Ioan' Cantacuzino cere Impe­
UI

rialilor a fi numit comandant peste ArnăuțT. 314.

* 1790. Raport asupra acestei cereri .... 314
BC
 Y
— 348 —

AR
Pag.
1791. Maria Cantacuzino, văduva lui Zam-

IBR
firachi Damaris, fiica lui Matei fiul lui lor-
dachi Beizadea, cere Imperialilor voia de
a se așeza la dînșil............................................. 316.
* 1791. Rapoarte și cereri în această privință. 317.

YL
* 19 August 1791. Maria Cantacuzino Damaris
se plînge generalului comandant Mitrow-
ski că el i-ar fi sprijinind dușmanii . . . 318.

SIT
Din raporturile Trimisului bavares la Viena, Stoy-
berer, către Elector : soliile Iul Serbau- Vodă Can-
tacuzino la Imperiali................................................ 321.

ER
6 Maiu 1686 : despre sosirea lui Ladislas Csăky
din Țara-Romănească.................................... 323.
4 Mart 1688 : despre propunerile aduse de la
NIV
Șerban-Vodă de Anton Ștefani, episcop latin
de Nicopol................ ,.................................. 324.
15 Iulie 1688 : despre noua sosire a lui Ste­
fani, cu un boier muntean.......................... 324.
LU

1-iă August 1688 : despre negocierile ce se ur­

mează cu Trimișii munteni.......................... 325.
8 August 16S8 : despre apropiata plecare a Tri­
RA

mișilor munteni.............................................. 325.

7 Octombre 1688 : despre chemarea de către
Stefani, a generalului Veterani, în Țara-Ro­
NT

mănească ............................................. * . . . 325.

12 Decembre 1688 : despre sosirea unei noi
solii muntene................................................... 325.
CE

30 Decembre 1688 : despre negocierile cu

această solie................................................... 326.
6 Februar 1689: despre apropiata el întoarcere 327.
13 Februar 1689 : despre solii munteni, ce n’au
I/

plecat încă........................................................ 327.

24 Februar 1689 : despre siguranța plecării
AS

apropiate a solilor......................................... 327.

Inscripții mormintale cantacuzineqtl rn biserica de
329.
UI

la Cotrocenl.............................................................
23 Decembre 16S5. Inscripția de pe raormin-
BC
 Y
— 349 —

AR
Pag-

IBR
tul Iul Matei Cantacuzino 331.
29 Octombre 168R. Inscripția de pe mormîn-
tul lui Șerban-Vodă..................................... 332.
8 Iunie 1692. Inscripția de pe mormîntul lui

YL
lordachi Cantacuzino................................ 332.
25 Februar 1715. Inscripția de pe mormîntul
lui Radu Cantacuzino................................ 333.

SIT
1729. Inscripția de pe mormîntul lui Constan­
tin, fiul precedentului................................. 333.

ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
INDICE DE FAMILII ȘI PERSOANE

SIT
A
Adrianopol (Clement, ar- Ancuța, fiica lui Radu
chiepiscop de), 202.
Alexandru-VodA- Mircea,
ER
Șerban, 9-10.
Andoca, 49.
166. Antiochia (patriarch
NIV
Alexianu, 111. . de), 9.
Arvat, 60.
LU

B
Fădeanul, 110. Brezeanu, 209.
BAjescu, 10, 60, 64-6, 69, Brezoianu, 249, 317 n. 1.
RA

76,82, 243, 245-6. Brîncoveanu, 60, 76, 82,

BAlAceanu, 69, 99,110, 212, 96.^9, 110-1, 128, 146-7,
214, 234, 256. 153-4, 166-9, 172-3, 210,
NT

BAleanu, 8, 24, 60, 63-5, 214,222,225,242,274,285.

69, 75, 82, 245-7. Bucoveanu, 7.
Balș, 121, 255. Bucșanu, 96, 242, 219-50.
CE

BAnescu, 10. Buicescu, 14.

BașotA, 123. BuzAtt (episcop de), 64,
Berelescu, 69. 66, 82-3, 254-5.
Bițu, 228. Buzescu, 24.
I/

Brâiloiu, 154. Buzinca, 8, 11, 22, 28.

BrAtAșanu, 164.
AS

c
UI

CAlinescu, 218. Cartofii, 96-7.

{’antemir, 252. Chefala, 165.
BC
 Y
- 352 —

AR
Cîmpineanu, 313. Cornățeanu, 8, 20-1, 55,93.
Ciorogîrleanu, 23, 154. Costachi, 121.
Cocorescu, 96, 104, 165. Costescu, 234.

IBR
Colțea, 11. Cozleanu, 38-9.
Constantinopol (patri- CraioveștI, 97.
archl de), 33-5, 145, 149 Crețulescu, 10, 60, 62-5,

YL
si urm., 158 și urm., 169 69, 75, 82, 95, 98-9, 166,
și urm., 172, 175. 176, 198 și urm., 222, 232,
Conțescu, 176. 243, 245-6, 255-6.

SIT
Corbeanu, 96, 111, 147,
154, 173, 205, 241.

D
Damaris, 316-7 și n. 1.
Darie, 203.
ER Duca, 248.
Dudescu, 95, 98-100, no-1,
Doicescu, 32, 69. 154-5, 166, 175-7, 212,
NIV
Dragomir Vornicul, 7. 249, 255, 257.
Drosul, 99.

F
LU

Fărcășanu, 226. urm., 161 și urm., 217,

Fertescul, 229. 222, 232, 242-5, 248, 255-7.
RA

Filipescu, 8, 11, 21-2, 29, Florescu, 20-1, 63.

44, 63, 72, 82, 96, 155 și

G
NT

Gănescu, 20. Golescu, 96-7, 111, 154,

Ghica, 65, 222, 234, 241-2, 164-5, 176.
CE

247, 255. Grădișteanu, 10-1, 60, 65,

Ghețea, 65, 82, 122. 98, 104, 111, 246-7.
Ghiorma, 23, 34. Greceanu, 13, 244-6, 248,
Giani, 309. 255.
I/

Guliano, 251-2.
AS

H
Hăbășescu, 248. Hrisoscoleti, 215 și urm.,
UI

Hangerli, 222. 223 și urm., 255.

Hurmuz, 122-3.
BC
 Y
— 353 —

AR
IBR
Ierusalim (patriarch! de), lolăș, 122.
129, 137 și urm., 145-6, Ipsilanti, 226 și urm., 258.
148, 151-a, 170, 173. Izvoranu, 154.

YL
L

SIT
Leurdeanu, 11, 60, 63, 69 Ludescu, 55-6, 75, 95, 128.
și urm., 77 și urm., 98,
111, 129, 242-4.

M ER
Mălăescu, 191. Mitropolit! munteni, 9,
NIV

Mânu, 11, 178, 222, 242. 65, 64-9, 88, 200, 215, 231,
Mavrocordat,200,204,251. 304.'
Mavrogheni, 218-9. Moimăscul, 119.
LU

Merișanu, 165. Moruzi, 218 și urm., 226.

Mihalcea, 154-6. Movilă, 9, 228.
Mîrzea, 28. Mujescul, 24.
RA

N
Năsturel, 63, 65, 75, 82, Notara, 129-30.
NT

96, 104, 240-1, 243-8.

P
CE

Paladă, 222. Poienaru, 25.

Pftrdescu, 244. Popescu, 10, 69, 82, 96,
PărvuleștI, 42. 98-100, 111, 243-7.
I/

Pavlachi banul, 163-4. Prășcoveanu, 217, 230-1.

Philitis, 232. Primicheriul (Pantazi),.
AS

Pisoschi, 123. 184.

R
UI

Racotă, 226 și urm., 233. Ralet, 222, 231, 234.

Racoviță, 96,222,255-6,277. Ramadan, 251-2.
BC

23
 Y
— 354 —

AR
Rîmnic (episcop! de), 64, Ruset, 210.

IBR
66, 82-3,255. Rustea, 154.
Rudeanu, 9,10,18, 24, 40-2.

YL
Schina, 222. Stăncescu, 38.
Secuianu, 68-5, 75, 96, 243. Ștefan (duhovnicul Elinei

SIT
Șerb&nescu; 11. V. Ru­ Cantacuzino), 145, 173.
deanu. Știrbei, 95-6, 128, lf4.
Slătineanu, 255. Stîrcea, 121.
Sofialîul, 63-5, 69. Șufariul, 111.
Spandoni, 1, 4, 5, 6. ER
NIV
T
Tălmacii!, 120. și urm., 82-3, 98, 123 și
Teodosie (Mitropolit), 75 urm., 132, 136, 142, 147.
LU

Trapezuntios, 300.

u
RA

Udriște Banul, 257. Urdăreanu, 111.

NT

V
Văcărescu, 95, 205, 222, Vărzariul, 80.
CE

231, 255-6. Vatațe, 217.

Văleanu, 104, 111. Vernescu, 28.
Vanderbek, 182-3. Vidin (episcopul de), 68.
Varlam, 256. Vlădescu, 111, 153-4.
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
IBR
YL
INDICE DE MOȘII, SATE ȘI ALTE

SIT
LOCALITĂȚI
<

Afumați, 88.
A
ER
Arnota, 69, 83.
NIV
Argeș, 17, 68, 231.

B
LU

BăbăcianI, 119. Bișoara, 25.

BăbeanI, 31. Bistrița, 61-2, 8?.
BăicoiO, 257. BordeanI, 39.
RA

BaldovineștI. 12. Bozienî, 22, 218, 219-50.

Bălișoara, 26-7. BrăgăreștI, 163, 218.
BaloteștI, 211. BrăneștI, 72.
NT

B&lțațr, 43-4, 86, 119, 125, Brașov, 180, 182-4, 284, 310.
155, 171, 267. BrătianI, 289.
B&ltișoara, 59, 301. BrătuleștI, 18.
CE

BănceștI, 208. Breaza, 87, 251.

Băneasa, 817 n. 1. Brebul, 15, 163.
Bănești, 87. Buceaciul, 244.
BărbuleștI, 209. BuciumenI, 163, 204.
I/

Bărbulețul, 207-8. București, 22-3, 32, 60, 34,

Bărcanul, 228. 38, 110, 129, 146, 160,
AS

BArteștI, 56, 73, 92. 164. 166, 178, 203, 219-20, 222,
Beriieasca, 249. 243-6. (Colțea), 257.
UI

BerteștI, 56. Buda, 218.

Bezdead, 38-9, 58, 73. ButenI, 207.
Bîcleș. 78, 91. Buzăfi, 61, 231.
BC
 Y
— 356 —

AR
c

IBR
Căcănăul, 73. Ciupercenl, 206, 210-1.
Căldăreștl, 57, 92, 164. Cleșl, 125.
Căldărușanl, 69, 83. Clinceni, 88.

YL
Calea Baiului, 239. Clociți, 30.
Călienl,, 92. Cocani, 20.
Călineștl, 16-8, 23, 34, 36, Cocoreștl, 17, 35, 40.

SIT
44, 86, 125, 171, 213. Cogeștl, 119.
Călineștl, 205. Coianl, 8, 9, 42, 48, 72-3,
Călugărenl, 15-6. 84, 89, 97.
CămineștI, 205.
Căpățînleștl, 29. ER Comarnic, 8, 44, 47, 72,
87, 212, 253-4, 257-8.
Căpreșt, 57, 73, 92. Cosoba, 209.
NIV
Caracal, 242. Costin, 279-80.
Cârligul, 26. Cotnari, 122.
Căscioare, 8, 49, 50, 56-7, Cotrocenl, 237 și urm.
73, 88, 92, 164. Cozia, 61-2, 64-5, 83.
LU

Cătunul, 90, 235. Crăcianl, 24.

Căzăneasca, 86. Crețenl. 92.
Cernăteștî, 281. Crețeștl, 29.
RA

Cetățeale, 54, 73, 92. Crețuleștî, 207.

Chilieni, 12-3, 56. Crevedia, 207.
Cîinenl, 90. Crîngenl, 13-4.
NT

Cîmpina, 14-5, 311, 313. Cucleș, 171.

Cîmpulung, 69, 83, 98, Cucuiețl, 88-9.
100, 24r. Cucutenî, 119, 123.
CE

Cîndeștî, 112. Curteștl, 13.

Ciocul, 90. Curdecăinenl, 54.
Cioara, 90. Curtișoara, 54.
Ciorăștl, 57, 92, 164.
I/
AS

D
UI

Dalban (Dălpan), 56, 92. Dealu, 69, 83.

Dălza, 207. Deduleștl, 28.
DărăștI, 164. Dîmbu, 218.
BC
 Y
AR
— 357 —

Dobrenl, 73, 88, 143, 145, Drăg&neștI, 125, 164.

IBR
150, 160. Dragomireștî, 19, 63.
Dobrița, 59, 91,301. Dragoslavele, 245.
Dobrotel, 23. Dudeștî, 57, 73, 92.
Dosul, 254.

YL
E

SIT
Edera, 78, 87, 214, 234.

F ER
Fața, 254. Floreiul, 212, 254, 267.
NIV
FăuleștI, 16. FloreștI, 17, 40, 42, 73,
FedeleșoI, 208. 218, 235, 256.
FienI, 208. Focșani, 202.
Filipeștl, 43, 72, 86, 171, Focșănel, 30, 251.
LU

175-6. Frăsinet, 31.

Fîntînele, 73. Furcituri, 254.
RA

G
NT

GăgenI, 235. Gorgota, 59,94.

Gagul, 92, 236. Govora, 83.
Galbenul, 164. GrăbacI, 12. ®
CE

GanjenT, 89. Grind, 86.

Gătești, 279-80. GropenI, 90.
Gherghița, 25. Grozăvoae, 234.
Gîlniee, 254. Gruia, 73, 83, 91.
I/

<; lira ni. 16. GurguiațI, 56-7, 73, 92,

Glavacioc, 83. 164, 254.
AS

Glodcanul, 26, 39, 248.

UI

H
HereștI, 244. Hotin, 122.
BC
 Y
— 358 -

AR
IBR
1
Iași, 49. Izvoare, 51, 73.
Isaccea V. Oblucița.

YL
J
JădeanI, 31.

SIT
L
LăleștI (Lilești, LilieștI),
16-8, 235. ER
LăstenI, 122.
Leurdeni, 63.
Largul, 57, 164.
NIV

M
MăceștI, 25. Mărgineni, 15, 42-4, 63,
LU

MăciuceștI, 31. 72, 86, 171, 239, 251.

MăgurenI, 32-7, 43, 125, Mărinea, 87.
155-6, 163, 175-6, 213 și Meri, 73.
urm., 214, 223-4 și urm., MirceștI, 54.
RA

233-4, 239. MireștI, 92.

MălurenI, 30. Mislea, 83.
Mănăstirea dintr’un Mocani, 207.
NT

lemn, 102-4, 202. Moldovița, 119.

Manole, 254. MoreanI, 14, 73.
CE

Marginea, 218. MoteștI, 208.

Musul, 224.

N
I/

NegreșI, 235. Nișcote-I (Niclcotenl),

AS

56, 92.
UI

O
OațI, 25-6. Obidiți (ObedițI, OpitițI,
BC

ObedenI, 73. Opintiți), 31, 55,57, 91-2.

-^5u_ O
 Y
AR
— 359 -

Oblucița, 125. OgrezeanY, 153-4.

IBR
Ocna, 103. Olt, 180.
Oflleanî, 54. Ostrov, 20.

YL
P
Păltisoara, 91. Ploiești, 810, 312.
Peceneaga, 5«, 92. Poduri, 254.

SIT
Peleile, 25-4. Poiana, 72, 87, 229.
Periș, 207. PoienarI, 28, oi-2.
Peptea, 98. PopenI, 121.
PiepteștI, 10, 164.
Pietre, 240 și urm., 247.
ER
Popești, 166, 207, 209.
PredeștI, 78.
Pietroșanî, 90, 234. PrisăcenI, 154.
NIV
Pietroșița, 48, 87. Prundul, 51, 73, 89, 251.
Pintea, 99. Punghina, 73.
PiscotenI, 164. Puțintel, 29, 31.
PlăsanI, 163. Puturosul, 214-5.
LU

Pleșcol, 164.

R
RA

Răchițele, 90. Rei-Maicăl, 88.

Radovanul, 49-50, 73, 88. Risipiți, 73, 91.
NT

Radu-Vodă (mănăstire), Roșioara, 86, 156.

165. RotenI, 58, 88.
RăduleștI, 21-2. Rucăr, 245.
CE

Răstoaca, 73. Runcul, 59, 73, 91, 301.

RătezațI, 164. Rușăț, 57, 92. 164.
Răzoare, 212. Ruși, 263.
I/

Rece, 184.
AS

S
SăpățenT, 56, 92, 164. SăruleștI, 63.
UI

Sărata, 7, 27, 58 Scăianî, 18, 163, 201.

164, 204, 218, 234. Șcheia, 281.
Sărea, 36. ScorțeanI, 19.
BC
 Y
AR
— <360 —

Scrofenl, 56-7, 73, 164. Snagov, 67, 69, 83. j

IBR
Secăria, 47, 72, 87, 161, Sopot, 73. 4
254, 256. Soroca, 122.
ȘerbăneștI, 38-9. StănceștI, 15, 19, 3*

YL
Sinaia, 202,313. ȘtefftneștI, 7, 60, 63,
SineștI, 279-80. Stîlp, 278.
Slămireasca, 16. StoeneștI, 57, 92.
Slătioare, 16. Striheaia, 9.

SIT
Smeuritul, 254. Stroiasca, 16.

T
Tătărel, 163.
ER
Tîrgoviște, 59, 9
TătuleștI, 27-8, 30. 235, 242.
NIV
Țigănești, 246-7. Tismana, 62, 68, 83.
Topora, 11-2.
LU

u
Unghia Ursului, 212.
RA

V
Văcărești, 64, 98. VienI, 207.
NT

VaideeI, 27. Vieroș, 8-9, 52-3, 73, 90, 97.

Valea-Lungă, 37-9, 214, Vîrețul, 90.
216, 218, 235, 256.
CE

VladimireștI, 48, 73, 88.

Valea-Rea, 254. VoineștI, 208.
VărăștI, 73, 88. VoivodeștI, 16-7, 40, 42.
Vărtop, 164. Vornicul, 235.
I/

VătășanI, 164.
AS

z
ZaițeștI, 207. Zăvorie, 56-7, 73, 92, 164,
UI

Zamora, 235. Zorești, 28.

nu
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
 BC
UI
AS
I/

PREȚUL 4 LEI
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y
P'
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
SIT
YL
IBR
AR
Y