BC

li 30^/
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
I

IT
RS
VE
IOAN ELIAD RÂDULESCU
NI
LU

CA GRAMATIC ȘI FILOLOG
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS

IOAN ELIAD RĂDULESCU

IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
 LAZÂR ȘĂINENU I /

Y
AR
I

IBR
IOAN ELIAD RĂDULESCU

YL
CA GRAMATIC $1 FILOLOG

IT
Trcbuc a se tnvița și a sc cerceta

RS
limba rotnânescă și geniul el și pentru
ac6sta este destul o băgare de iernii
luminată și fără prejudecăți și un pa­
VE
ralelism al limbclor, ce aii relație cu
dinsa.
Eliad, Gramatica, pief. XXX.
NI
LU

CONFERINȚĂ ȚINUTĂ IN ATENEUL DIN BUCURESCl

RA

(23 Aprilie, 1892)

NT
CE
I/
IAS

BUCURESCl
STABILIMENTUL GRAFIC I. V. SOCECC
U

1892.
BC
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA

1^1777,
LU

Qttmihui I4I
NI
VE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
YL
Domnelor și Domnilor,

IT
RS
In aurora civilisațiunil unul popor apar
adesea individualități, înzestrate c’o putere de
VE
voință și de acțiune, cari pun în uimire gene-
rațiunile viitdre. Intr’o epocă, cănd totul este
NI

de creat, acești uriași intelectuali îșl multiplică

LU

puterile și se avîntă în direcțiunile cele mal

opuse. Și întocmai ca uriașii din povești, el
RA

par a sorbi o viață nouă la fiesce-care nouă opin­

tire și, în loc de a se înspâimînta de perspec­
NT

tiva imensă a sciinței, generosul lor entusiasm

îl face să vatjă pretutindenea, în orizontul di­
CE

naintea ochilor lor, marginile universului. Di-

visiunea muncel este necunoscută acestor ini­
I/

țiatori al unei culturi născânde. O acțiune con­

IAS

tinuă, repede și variată, nu dă timp reflexiunil

să devie matură, și dorul și graba de a per-
curge întrâga carieră până la ținta el nu mal
U

lasă muncitorului răgaz să se întrebe, dacă calea

BC

r
 4

Y
bătută va fi sad nu conformă cu resultatele

AR
progresului ulterior. Fapte, fapte și Iarăși fapte,

IBR
fie și cu riscul ideilor temeinice, Iată deviza
unul timp de mari inițiative și unei atarl acțiuni
binefăcătdre și fecunde îl datoresc popdrele ger­

YL
menii vieții lor intelectuali.
Ioan Eliad Rădulescu a fost una din aceste

IT
naturi enciclopedice. Nimic din ceea ce con-

RS
stitue începutul unei mișcări literare și științifice
n’a rămas străin activității sale. Când percurgl
VE
lista nesfîrșită a operelor sale, rămâi surprins,
nu atât de varietatea preocupărilor, cât mal
NI

ales de împreunarea bizară a materiilor celor

LU

mal diverse, fin cariera-I îndelungată de peste

o jumătate de secol, silit fiind a întîmpina
RA

\ nevoile cele mal urgente ale instrucțiunii unei

/ generațiunl întregi, el ne apare succesiv ca das­
NT

căl, ca poet, ca traducător, ca publicist, ca cri­

tic, ca filolog, ca cugetător, ca organizator de
CE

instituțiunl culturale, pentru a nu mal vorbi

de rolul său ca bărbat de stat și ca revoluționar.
I/

Eliad nu s’a mulțumit numai a continua opera

IAS

civilisătdre inaugurată de Gheorghie Lazăr, măr-

ginindu-se între zidurile șcdlel, ci — natură mal
expansivă, mal energică și mal entusiastă — el
U

a dorit, a luptat și a lucrat, ca un întreg

BC
 5

Y
popor să beneficieze de rădele culturel mo­

AR
derne.

IBR
De aci caracterul multiform al publicațiu-
nilor sale, cari încep cu cărțile didactice cele
mai elementare, de la Abecedare și Aritmetici,

YL
spre a se ridica la cele mal înalte concepțiunl
poetice și filosofice, la Lamartine și Lord

IT
Byron, la Dante și la Biblicele sfinte.

RS
Negreșit, puțin, puțin de valore reală, ră­
mâne astă-^i dintr’o muncă atât de îndelungată
VE
și de spornică. Nu trebue uitat însă, că cele
mal multe din aceste publicațiunl ati fost folo-
NI

sitore în epoca lor și ati ținut încordată aten­

LU

țiunea contimporanilor. Din acăstă multiplă acti­

vitate se degajăză figura ilustrului bărbat ca
RA

unul din acei factori culturali, cari se impun ,

viitorimii mal mult prin intensitatea de cât prin
NT

durabilitatea opintirilor lor.

Afară de acestă fisionomie proteică a acti­
CE

vității lui Eliad, el însuși ne apare subt un

aspect cu totul deosebit în cele două epoce
I/

caracteristice ale vieții sale. Câtre anii 40, un

IAS

proces radical se săvîrșesce în modul săd de a

vedea în privința limbel române și acăstă schim­
bare totală a părerilor sale anteriăre se înti-
U

păresce în tote producțiunile de maî târ^id,

BC
 6

Y
chiar și mai ales în cele poetice. Până la acea

AR
5 dată, Eliad se servă, în scrierile sale, de o limbă

IBR
vigurdsă și plină de originalitate, de un stil
incisiv și ndoș românesc, care constituia o par­
ticularitate a talentului s6u literar. In urmă el

YL
se lasă în voia unor chimere filologice, căutând
a săvîrși o apropiere din ce în ce mai mare, care

IT
■ merge adesea până la identificare, între limba

RS
română și cea italiană.
P6te că ocupațiunea cu poeții italieni, in
VE
special cu Tasso, va fi sugerat autorului prima
idee a unei atari comparațiunî. In realitate,
NI

tendența italienistă a lui Eliad nu formeză de

LU

cât un episod al procesului de latinizare a lim-

beî, care, inaugurat în Transilvania câtre sfîrșitul
RA

secolului trecut, s’a perpetuat la noi până mai

de-ună-(Ji. Stabilind o legătură intimă între am­
NT

bele aceste tendențe, ele se limpezesc și se

completdză reciproc, așa că părerea italienistă,
CE

la prima vedere subită și inexplicabilă, apare

ca un fragment dintr’o cugetare sistematică,
I/

care pdte fi urmărită de la prima ei încolțire

IAS

până la ultimul el refugiu.

U
BC
 7

Y
AR
I

Să venim la prima periddă a evoluțiunil

IBR
sale literare, când Eliad abordeză, cu un entu-
siasm juvenil și c’o mare competență, subiec­

YL
tele cele mal variate, lăsând pretutindenea urma
unul talent însemnat de scriitor. Să cercetăm,

IT
cari sînt în acest răstimp părerile sale despre"

RS
natura, desvoltarea și perfecționarea limbel
române. VE
Eliad și-a concentrat părerile filologice în (j
prefața Gramaticei scdsă la lumină în 1828 !).fj
NI

Acesta prefață de 34 de pagini formdză o mo­

LU

nografie de o adevfirată importanță literară și

pote da o idee, cu ce talent și pricepere auto­
RA

rul tracta și resolva chestiunile cele mal deli­

cate de limbă* 2). Spre a putea apreția cu de-l
NT

plină dreptate val6rea însemnată a acestei lu-/

crărl, se cuvine a transporta pe gramatic în
CE

mediul s6ti și a cerceta împrejurările, cari aii

dat nascere operei sale.
I/

După ce între aml 1816—1822 doctorul în

IAS

teologie și în drept Gheorghie Lazăr șl-a îm-

’) Gramatica românescă de I. Eliad, dată la tipar cu chel­

U

tuiala D. Cuconulul Scarlat Roset. Sibil, 1827 (XXXIV, 136).

2) VețJI Anexa I.
BC
 8

Y
plinit sfinta-1 misiune întru deșteptarea nemulul

AR
\ românesc, profesând pentru prima dră sciințele
în limba patriei, Eliad, ca școlarul săh cel mal

IBR
talentat, se hotărâ' a păși înainte pe calea
—bătută de marele sbO dascăl. Neținănd semă de

YL
disprețul pe atuncea încă general pentru limba
română și pentru cel ce o cultivau, renunțând

IT
bucuros la o carieră avantagldsă, la care îl în-

RS
dreptățlatt talentele și relațiunile sale, junele
Eliad, în vîrsta cea mal entusiastă a vieții,
IVE
la asupră-șl nobila sarcină de a deveni, la rîn-
dul săti, apostolul luminării națiunii sale. Exem­
UN

plul nenorocit al maestrului săti Lazăr, adevărat

martir al sciințel române, care, • după ce s’a
L

străduit un număr de ani să semene pe acest

RA

pămînt „grâul cel curat și fără de neghină",

s’a întors în patria sa sleit de puteri și adânc
NT

mâhnit de risipa ilusiunilor sale —un asemenea

exemplu nu era de loc menit a-1 încuraja la
CE

noue sacrificii. Dar fără de margini este devo­

tamentul acelora, ce simt în inima lor focul
I/

sacru al unei înalte misiuni. Pentru naturele

IAS

alese, presentul cu pedicele-I neînvinse dispare

în zarea viitorului, care singur se înfățișăză
iluminat de scântea speranței și a entusiasmulul.
U

Dar să lăsăm pe Eliad să ne povestăscă

BC
 d 9

Y
• vi
însuși, într’o limbă de orb implitate sublimă,

AR
acele jertfe generdse, aceiț )ildă de rară abne-
gațiune, ce caracteriza pe’ )ărbațil din vîrsta

IBR
eroică a sciinței române.. I
„Ca să nu-mi rămâ1' f^crarea neroditdre

YL
— e vorbă de cercetării^*e-Jile
_ de limbă, <JLice
el într’o scrisdre din 27 Iulie 1836 adresată lui

IT
C. Negruzzi —ca să m6 pot folosi dintr’însa, cu­

RS
getând mal de multe ori asupra unul obiect cele
ce am cugetat odată, m’arn făcut apostat din
VE
casa părintdscă, care îmi propunea protecție,
slujbe, chiverniseli și m’am pus, în mijlocul
NI

zidurilor celor sfărâmate din Sf. Sava, un biet

LU

dăscălaș cu 50 lei pe lună, înconjurat de câțl-va

școlari săraci, hotărâțl și fanatici în hotărârea
RA

lor și, în prieteșugul med, am împărțit lâfa

mea între dînșil și am început lecțiile mele de
NT

la gramatică, până când am sfîrșit cu dînșil un

curs de matematică și de filosofie în limba na­
CE

țională, în vreme de 6 ani, fără să m6 întrebe

cine-va ce fac, fără să vie cine-va să încurajeze
I/

pe școlari. Venea Iarna, lemne de nicăieri;

IAS

fie-care școlar aducea câte un lemn, după unde

găsea, care abia era în stare să incăl$dscă
prdjma unei sobe sparte, ce umplea casa de
U

fum, și să topdscă fulgii de zăpadă, ce vijelia

BC
10

Y
îl repedea pe ferestrele cele sparte. Tremurând

AR
cu mâna pe compas și pe cretă, ne făceam lec­

IBR
ție și Dumnezeu a bine-cuvîntat ostenelele nb-
stre, ce erați nisce minuni ale dragostei și ale
hotărârii. “

YL
In acea șcblă, în care se preda românesce
filosofia și dreptul, matematica și geografia,

IT
istoria și limba română, Eliad a ocupat alter­

RS
nativ sati simultan tote aceste catedre, publi­
când și cărțile didactice trebuincldse. Ca fruct
IVE
al învățămîntulul șed asupra limbel naționali se
pdte considera Gramatica Iul românescă. Ca
UN

prima carte metodică de acest fel la noi în

țară, de-6re-ce lucrarea analdgă a Iul Văcărescu
L

este mal mult un șir de „observații sad băgări

RA

de sdmă“ asupra gramaticei românesc! de cât

o operă sistematică, ea are o deosebită însem­
NT

nătate și a servit de model tuturor gramati­

celor ulteribre.
CE

Autorul e în curent cu tot ce s’a scris

înaintea sa asupra acestei materii și pome-
I/

nesce cu laudă mal ales pe ilustrul s6u pre­

IAS

decesor (p. XXX și XXXIII): „Marele Ban

Ioan Văcărescu a stătut cel dîntâiu în Țara
Românâscă, ce a deschis drumul Românilor
U

spre cultura limbel și pe urmă a lăsat ca o

BC
 11

Y
datorie fiilor și nepoților sel cercetarea și în­

AR
dreptarea limbel. Scumpă trebue să fie pome­
nirea lui la toți Românii!../

IBR
El citeză în trăcăt și pe gramaticii șcălel
ardelene, dar influența lor asupra Iul Eliad ■-----

YL
cade într’o epocă posteridră publicării Grama­
ticei sale.

IT
' A

RS
Prima întrebare, ce ni se presintă, este
originea și caracterul de înrudire al limbel ro-\
IVE
mâne. Dacă ne aducem aminte, cu câtă stăruință
s’a contestat, aprdpe până la mijlocul secolului
UN

actual și mal ales de către învățații din apusul

Europei caracterul romanic al limbel năstre,
L

vom înțelege insistența autorului de a accentua

RA

în repetate rîndurî adevărata stare a lucrurilor.

Și putem (Jice, că nimeni n’a afirmat într’un
NT

mod mal eloquent ca Eliad romanitatea limbel ------

năstre:
CE

„De la creștetul capului până în tălpile pi-

ciărelor, de la părul capului până la sângele, ce
I/

circulă prin vinele năstre, tăte părțile corpului /

IAS

nostru sînt de element roman; sufletul, inima

e romană și până dincolo de viață, în umbrele
morțil, ne ducem ca Romani, suspinul din urmă
U

este roman.... Tdte simțirile și facultățile năstre

BC
 12

Y
AR
tot ce se află in casa și curtea părintdscă,
numele părințiel, tot ce este în domeniul celor

IBR
3 regnuri ale naturel, de la D-^eU până la pul­
bere, tot e roman în limba, ce ne ati vorbit
mamele ndstre1)/

YL
Una din chestiunile, ce atl preocupat pe
■ primii noștri gramatici, chestiune, căreia și

IT
Eliad îl acdrdă cuvenita atențiune, este pro­

RS
blema complicată a ortografiei, in haosul căreia
fie-care s’a încercat zadarnic a introduce dre-
VE
carl norme. Chiar și astft-țjl problema e de­
parte de a fi resolvată și publicațiunilor ro­
NI

mâne moderne li se pot aplica din punct în

LU

punct vorbele autorului (p. XVII): „S’aducem

înainte tdte edițiile cărților și vom vedea, că
RA

nicl-una nu se asdmănă cu cea-l-altă in orto-

• grafie, ci din potrivă că fiesce-cine a scris, după
NT

cum îl s’a părut fără nici o regulă și fără

nici un obiceiti (tradițiune ortografică).u
CE

Ceea ce contribuia încă la acest haos orto­

grafic, era un numdr de caractere duble, cari
I/

serveau in mare parte numai a îngreuna vechiul

IAS

alfabet cirilic. Eliad a încercat cel dintâiti o

’) Cwrs dePoeeie generală. BucurescI, 1868, voi. I, p. XLIV.

U

Numai forma e anticipată, dar idea romanității apare din

primele publicațiunl ale lui Eliad.
BC
 13

Y
reformă, ortografică în acest sens, eliminând

AR
caracterele superflue și reducând alfabetul la
strictul necesar. Acăstă reformă timidă, care

IBR
servi de normă ortografică după publicațiunea
Gramaticei, pare a nu se fi săvîrșit fără o

YL
crâncenă oposițiune. Ortografia a pasionat spi­
ritele în t(5te timpurile și Eliad se v6(Ju nevoit

IT
a întrebuința în contra adversarilor sel arma

RS
eficace a ironiei, ce scia s’o mânuiască cu atâta
dibăcie. Protivnicil orl-cărel reforme ortografice
VE
recurgeau într’adevăr une-orl la argumente de
natură puțin filologică. Cine s’ar aștepta, bună-
NI

oră, de a vedea asociată religiunea cu orto­

LU

grafia ? Cine ar putea crede, ca un preot să se

facă vinovat de ateism, fiind-că a distribuit alfa­
RA

betul cirilic alminterea de cât în ordinea tradi­

țională ? Și cu tdte acestea așa ceva s’a in-
NT

tîmplat părintelui Nicolae Maniti, teolog abso­

lut și protopop, care, tipărind în 1826 o orto­
CE

epie latină - română-nemțăscă și ungur&scă, în

care disposițiunea literelor e făcută după înlesni­
I/

rea pronunțării, fu desfăimat cu numele de ra­

IAS

ționalist și de ateii, de-6re-ce a stricat rîndul

slovelor. După cuvintele Evanghelistului: „Eti
sînt alfa și omega", adică începutul și sfârșitul,
U

părintele Maniti, dacă era creștin adevărat, ar fi

BC
14

Y
trebuit să puie pe alfa in capul slovelor și pe

AR
omega la sfîrșit. . .

IBR
Fenomenul nu este isolat. In tăte țările
obscurantismul bănuesce un spirit de revoltă în
transformările cele mai simple. E curios, că în

YL
același timp și intr’o țară vecină, în Serbia,
același adversari al progresului făcură dintr’o

IT
problemă ortografică o chestiune de înaltă tră­

RS
dare. Marele reformator al ortografiei și al limbel
literare sărbescl, Vuk Stefanovic Karagic (1787—
VE
1864), a întîmpinat aceeași oposițiune și încer­
cările sale de reformă fură denunțate ca o ade­
NI

vărată crimă. A răsturna regulele ortografiei

LU

însemna în ochii adversarilor sel a ataca tradi-

țiunea ortodoxă. Împrumutarea din alfabetul
RA

latin a literei j era denunțată ca o trădare na­

țională și autorul fu acusat a se fi vindut Ca­
NT

tolicismului.1)
Când dar până și raționalismul se amesteca
CE

*) Principele Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae,

I/

p. 152), relatând tradițiunea despre usul literelor latine până la

Conciliul florentin, observă, că Mitropolitul Moldovei Teoctist,
IAS

Bulgar de origine, a sfătuit pe Alexandru cel Bun să scdță

literele latine din tote scrierile și cărțile, înlocuindu-le cu
caractere slavone: spre a stîrpi în acest mod fermenta Lati-
U

norum în biserica Moldovendscă și a răpi tinerilor ocasiunea

de a citi sofismele Latinilor. D. Xenopol (Istoria Rom. I, 452)
BC
 15

Y
în ortografie, Eliad avea totă dreptatea să în­

AR
capă prefața Gramaticei sale cu aceste ironice

IBR
cuvinte:
„El, dar ce fel de carte e asta? Uită-te
minune! Aci lipsesc o grămadă de slove! Ăștia

YL
vor să ne lase săraci! Aci fălosul și purtătorul
de ortografie h (ije) lipsesce, mărețul și îngâm­

IT
fatul w (ot) asemenea, oy (uku) cel bogat în loc

RS
nu se vede! In loc de *k (ea) unde și unde se
vede ea... Val de mine, ce grosime și mojicie!
IVE
Ia te uită, că ăștia și pe delicatul și plinul de
dulcâță H (ftita) 1-ati scos! Nu, ăștia sînt
UN

Români groși, bădărani de la țară, nu vor să

albă cât de puțină evghenie pe dînșil. Dar ce
L

v6(J? El, în loc de â (ksi) pun kc, în loc de 4' (psi)

RA

ne! Sînt vrednici de rîs într’adev6r. Vedeți lucruri

copilăresc!, vedeți eresuri, vedeți nesocotințl!
NT

T6tă lumea se silesce din ce mal are să mal

adaoge și să se mal îmbogățlască; dar el, la
CE

se miri de acăstă alungare a alfabetului latin spro a împe-

I/

dica lățirea credinței catolice și se întrebă: „Dar dacă s’ar fi

urmat înainte a se predica eresiile catolice și prin mijlocirea
IAS

alfabetului cirillc?" Lucru cu neputință! Cirilica era nu numai

simbolul, dar unicul interpret al ortodoxiei, indisolubil legată
de tradițiunea r6sărit6nă. Tote încercările de proselitism din
U

partea Occidentului au debutat cu Introducerea caracterelor

latine, organul esclusiv al Catolicismului.
BC
 1(5

Y
ultați-vă, că și din ce mal avem, vor să mal

AR
lepede... Alt! s’a stricat! s’aaa duuus acum

IBR
și limba! Ei ati lepădat și oxiile și psili și
dasia! O drăguțele, ca de ele de nimic nu-mi
pare așa de rdti, că par’că erați nisce floricele!

YL
Omenilor fără gust, fără ldc de ortografie ! Dar,
cine v’a pus pe voi să vd arătațl mal iscusiți

IT
de căt atâția înțelepți bdtrânî! Voi v’ațl găsit

RS
să stricați aceea ce ati găsit cu cale atâția inși
și nu ca voi, ci alt-fel de învdțațl! Și apoi? Nu
IVE
sciți voi, că obiceiul este bdtrân și că trebue
să purtațl cinste și sfială către dînsul. Pdcat
UN

de D-^eU să se ducă atâtea slove!*

In asemenea cas ironia produce o con­
L

vingere mal repede și mal generală de cât ^eciml

RA

de argumente științifice. In lupta-1 neobosită în

favdrea ideilor progresiste, Eliad • a recurs nu o
NT

dată la aedstă armă, dinaintea căreia piereau

ca o nălucă prejudiciile trecutului. Avut-a el
CE

însă tot-d’a-una dreptate ca în cașul de față?

Iată ceea ce nu cutezăm a afirma, de-6re-ce
I/

subiectivismul, când n’are alt temeiti de cât

IAS

temperamentul personal, este, față cu ideile

tradiționali, nu mal puțin expus rătăcirii.
U
BC
 17

Y
AR
II

IBR
Romanitatea limbel ndstre pusă, mal presus
de orl-ce îndoială, rgmăneati încă dou6 che­

YL
stiuni, cari au preocupat pe Eliad în diferite
rîndurl și cărora se încdrcă a le da o nouă

IT
formulare în prefața Gramaticei și într’o altă
prefață, nu mal puțin importantă, ce precede

RS
Vocabularul de vorbe străine., Aceste dou6 che­
VE
stiuni, în privința cărora timpul nostru tinde
la o soluțiune definitivă, dacă cum-va n’a rea-
NI

lisat-o, sînt: nomenclatura științifică, ca ele­

ment de îmbogățire a vocabularului, și pro­
LU

blema purismului, ca un mijloc de perfecțio­

nare a limbel.
RA

— Pe la sfirșitul secolului trecut învățatul

NT

profesor bănățen Paul IorgovicI a publicat la

Buda o cărticică „Observații la limba romă-
CE

nescă“, exclusiv consacrată mijldcelor, cum s’ar

putea îmbogăți limba din fondul latin pentru
I/

crearea unei limbi literare și a unei nomen­

claturi științifice. Pe lăngă lucruri contesta­
IAS

bile și eronate, inevitabile pentru acea epocă,

lucrarea lui IorgovicI e plină de observațiunl
U

interesante și sugestive, de vederi sănătdse

BC

Ioan Eliad Eădulescu. — 3^057 • 2

 18

Y
AR
pentru înavuțirea vocabularului românesc. Pă­
rerea sa se reduce la acdsta: spre a putea în­

IBR
zestra limba cu expresiunl noue corespun<J6t6re
nouelor trebuințe, n’avem de cât a recurge la

YL
^vorbele latine ca la un prototip de derivațiune.
Ast-fel, posedând deja în limbă vorba atingere,

IT
n’avem de cât a trage din același izvor den-
vațiunile literare contingent, contact, contagios

RS
. etc. Achstă procedere lexicală, care a ajuns
astă-^1 un adevSr banal, era o reformă îndrăz-
IVE
ndță pentru contimporanii Iul IorgovicI și dînsul
presimte, că încercarea-i de a crea o limbă li­
UN

terară va întîmpina oposițiune din partea mul­

tora, dar speră, că viitorimea va sci să se folo-
L

s6scă de indicațiunile sale. „Să nu gânddscă

RA

cine-va — observă judicios autorul (p. 7.2) — că

eti umblu să lepăd din limba nbstră cuvintele
NT

cele străine; căci mie bine este cunoscut, că

nici o limbă nu e să nu fie amestecată cu
CE

cuvinte străine. Eu am perceput, că limba nos-

tră este forte scurtă de cuvinte. Deci eti * do­
I/

resc a înmulți limba ndstră cu cuvinte luate din

IAS

vorbe de rădăcină (radicale) a limbel nbstre

și așezate după regulele și proprietățile din
însăși limba ndstră trase... Dacă nu vor plăcea
U
BC

/
 19

Y
AR
Românilor de acuma, am nădejde, că se vor
afla între următorii noștri"1).

IBR
încercarea de a realiza o nomenclatură
științifică era în acel timp de o însemnătate

YL
capitală și de dînsa depindea desvoltarea in­
telectuală a ntinulul nostru. Intr’adevSr, una
din credințele cele mal generale la începutul

IT
secolului actual, credință împărtășită și de către

RS
boierii cel mai patrioțl, era pretinsa incapacitate
a limbei române pentru materii științifice.
VE
Nu susținea ore încă Mitropolitul Iacob
NI
Stamate, în raportul săti despre starea învăță-
mîntulul din Moldova (1792—1803), că „...dască­
LU

lul epistimurelor (științelor) se cere a fi Elin...?"

Și nu se tângula Vornicul Alecu Beldiman, în
RA

prefața la Istoria lui Numa Pompilie (1820), că

după „glasul obștel este cu neputință a scrie
NT

ceva într’o limbă necanonisită și lipsită de

tot meșteșugul gramaticesc... ?"
CE

Și acâsta era oblecțiunea cea mai seriosă,

cu care țara a întimpinat la început generdsa
I/

inițiativă a lui Gheorghie Lazăr.

IAS

După ani de muncă neobosită spre „a croi

Muselor haine românești și a invSța matematica
și filosofia în limba patriei", după o experiență
U
BC

*) VetJI Anexa II.

' 2*
 2<>

Y
AR
profesională de 6 ani, nemuritorul dascăl con­
stată cu o durerbsă satisfacțiune triumful ideilor

IBR
sale și respinge cu o nobilă indignare pe ca-
lumniatoril nămulul romănesc. „Ati ddră nu

YL
xputem avea și noi doctori români, ca să ne
lumineze ochii din vrerea inimel, Iar nu din in­

IT
teres? Aii nu putem avea și noi filosofi, ca să
ne învețe filosofia in limba română? T6te putem

RS
a le dobândi, că și noi sîntem născuțl ca și
IVE
alte nămurl și nouă ne-a dat D-^Leti acele da­
ruri. Cine pote (Jice, că fiii Românilor nu vor
putea învăța tăte învățăturile în limba patriei?
UN

Eii văd acum, ce putere și vrere ati fiii Româ­

nilor la învățătură/1)
L

Unul dintre scriitorii din epoca de rena-

RA

scere a literaturel năstre, contimporan cu Lazăr

și cu Eliad, poetul_Momulănu agită aceeași pro­
NT

blemă în interesanta prefață, ce însoțesce „Ca-

racterurile“ sale (p. 58): „Să ridicăm voalul de
CE

pe ochii noștri, să vedem folosul, ce aii că­

pătat cele-l-alte nămurl prin cultivarea limbelor
I/

lor. Nimic să nu ne poprăscă sărăcia limbel

IAS

’) Poenar, G. Lazăr în „Analele Ac. Rom." voi. IV, p.

116. A se vedea alte dou6 mărturii contimporane despre greu-
' tățile, ce întîmpina Introducerea limbel naționali, ca organ al
U

științelor înalte, la d. G. Dem. Tedorescu, Viața și operile Iul

BC

Eufrosin Poteca. București. 1883, p. 17 și 18.

 21

Y
AR
nbstre, căci maica el latina este izvorul, de
unde se adapă tdte limbele Europei; și ori­

IBR
ce idei și (Jicerl ne ar lipsi, nici să ne rușinăm
a o lua, nici să ne sfiim, «Jicând că nu-I rumă-
nescă, că vremea le va face cunoscute de obște

YL
în ndm, precum s’ati făcut multe grecescl
și slavonescl în tOte cancelariile nbstre... Să

IT
îmbrățișăm pe latina, maica ndstră... Să lucrăm

RS
limba nbstră cea vorbitbre și să luăm numai
acele (Jicerl, ce ne vor fi de lipsă de la Greci
IVE
și de la Latini; Iar cele slavonescl vorbe și
(Jicerl, căte sînt dulci la auțjul nostru și căte
UN

sînt prea de obște in norod, să le întrebuințăm,

Iar câte sînt numai în gurile celor învSțațl și
L

căte sînt aspre de fărâmă limba și dinții noștri,

RA

să le lăsăm..."
Dând însuși exemplul, poetul caută a mo­
NT

tiva introducerea unor noi termeni (despre cari

alcătuesce o listă alfabetică) într’o limbă ne­
CE

formată încă și săracă în idei abstracte (p. 65):

„Mulțl din cel ce sciti ceva imputându-li se de
I/

alții, că nu ostenesc pentru ndm, s6 indrept&ză

IAS

cu sărăcia limbel; alții Iar se căznesc să arate

tot c’o (Jicere romăndscă mal multe idei, lucru
ce nu se pbte, Iar nu cum n’avem o (Jicere,
U

s’o luâm latindscă saO grecăscă, ci vrem să fim

BC
 2°

Y
AR
noi mal presus de cat Franțezil. Nu vedem,
că dicționarul lor e plin de cuvinte grecesc!,

IBR
• și înțeleg fdrte bine: că scriitorii nu scriii pen­
tru lumină rari și croitori neînvățațl, ci scriii pen­

YL
tru cel ce iubesc citirea. D’aceea și eti am
întrebuințat multe cuvinte străine și sciti, că

IT
mulțl o să facă dispote și o să m6 defaime,
dar facă și imputâză-ml; dar sînt mulți, cărora

RS
le va plăcea și părerea mea. Și de m6 rătăcesc
eti, m6 mulțumesc a m6 rătăci cu Văcărescul,
VE
întâiul ndmulul gramatic: pentru că de ne vom
NI
ținea tot de aceste prejudecăți, tot-d’a-una mai
r60 vom fi rătăciți și limba nu se va mal lucra
LU

în vec, și atunci în zadar ne mai putem numi,

că sîntem și ndm...“
RA

Ast-fel stând lucrurile, ne putem explica

, interesul, cu care Eliad revine mereti asupra
NT

chestiunii, căutând prin cuvînt și prin faptă a

prepara terenul pentru deplina realizare a unei
CE

nomenclaturi sciințifice.
Să urmărim dar ideile emise de dînsul, in
I/

diferite ocasiunl, asupra importantei probleme a

IAS

neologismelor.
In prefața Gramaticei, autorul exprimă deja
idei fdrte judicibse în acest sens. Ca și Iorgo-
U

_ viei, el recomandă recurgerea la limba latină

BC
 23

Y
și la limbile surori, de la caii putem împru­

AR
muta cu încredere numirile și termenii de sciință.
Dar — și in acâsta putem recunbsce inteli­

IBR
gența deșteptă a gramaticului nostru — Eliad
nu uită a releva și abusul creațiunilor artifi­

YL
ciale printr’un fel de exces de zel în materie
de purism și a face câte-va indicațiunl rațio­

IT
nale pentru românizarea normală a termenilor

RS
technicl. Se scie, intr’adevSr, până la ce exage-
rațiunl împinse mal tânjit! Pumnul și adepțil
VE
sel acostă substituire a neologismelor prin for­
mațiuni proprii din fondul existent: filosofia
NI

devine „sciemînt", logica „cugetămînt“, psico-

LU

logia „sufletămînt", gramatica „limbămînt", isto­

ria „tîmplătură", istoricul „tîmplăturist“ etc.
RA

Pumnul scrise chiar un manual de filosofie popu­

lară, fără a întrebuința un singur neologism;
NT

dar culmea naivității era credința autorului,

„că și cel mal de pe urmă țSran necult va
CE

fi în stare să pricâpă și să înțelăgă“ acea gali-

matie de vorbe bizare și inaccesibile chiar spe­
I/

cialistului.1) Eliad ne dă sfaturi folositdre, cum

IAS

să ne ferim de asemenea rătăciri:

„Trebue să ne împrumutăm, (Jice dînsul
U

*) Sblera, Armie Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății

lui. Cernăuți, 1889, p. 383.
BC
 24

Y
AR
(p. XXVII), dar trebue fdrte bine să băgăm
de s6mă să nu pătimim ca neguțătorii aceia,

IBR
cari nu-șl lati bine mSsurile și rSmân bancruțl.
Trebue să luăm numai acelea ce ne trebue și

YL
de acolo de unde trebue și cum trebue. Unii
nu volesc nici de cum să se împrumute și

IT
fac vorbe noi romănescl: Cuvîntelnic pentru
Dicționar, Cuvintelnică pentru. Logică, ...ne împărțit

RS
pentru atom, individ, asupră-grăit pentru pre­
dicat, amecță-ăiese pentru meridian șcl. Alții îm­
VE
prumută, de unde le vine și cum le vine: de lati
NI
o vorbă grecâscă, o pun întregă grecdscă, precum
patriotismos, entusiasmos, cliros șcl'.; de Iau
LU

de la FranțezI, o pun întrdgă franțuzdscă, pre­

cum națion, ocasion, comision șcl.; de lati de
RA

la latinesce, le pun întregi latinescl, precum

privilegium, collegium, centrum, punctum șcl.;
NT

de Iau de la Italieni asemenea, precum societa,

liberta, qualita șcl.“
CE

Vorbele străine trebue dar să se înfățișeze

în haine romănescl, și precum Romanii, Italienii
I/

și Francesil ati modificat cuvintele străine po­

IAS

trivit cu geniul limbilor lor, tot așa și noi, vrOnd

a româniza expresiunile de mal sus, va trebui
să $icem: patriotism, entusiasm, cler, nație,
U
BC
 25

Y
AR
ocasie, centru, societate, privilegiu — după
geniul și natura limbel ndstre.

IBR
Eliad se ridică, cu acăstă ocasiune, în con­
tra antipatiei publicului pentru introducerea i-
nomenclaturel radicale, antipatie naturală pentru

YL
orl-ce inovațiune în materie de limbă. „Noi când
auijim câte una din vorbele degenerate grecescl,

IT
pe cari chiar Grecii le urăsc, precum catadixesc,

RS
metahirisesc, pliroforisesc, plixis, stenahorie, sin­
drofie, ipolipsis, arhonda, keramu, ipokimen șcl.,
IVE
ni se pare că curge miere, mirdse omul acela
a simțitor și a politicos; Iar când au^im fras,
UN

problemă, emblemă, abis, enigmă, sistemă, haos,

atom, fas, eclips șcl., cari sînt asemenea grecescl
L

și trebuinclose, ni se par străine și neînțelese

RA

și (Jicem, că sînt anoste’/

In modul naiv, cu care se releyeză o dife­
NT

rență de impresiune atât de firăscă ca aceea

ce există între vorbe familiare și între cu­
CE

vinte neologice prdspăt Introduse, nu se prea

recunosce autorul atâtor judiciose observațiunl.
I/

O dificultate și mal mare, în privința

IAS

romanizării, oferea forma verbelor străine, cari

îmbrăcau tot atâtea aspecte, câte sînt și pro­
vinciile române. Ast-fel unul și același verb,
U

de pildă public, suna în gura dmenilor culțl din

BC
 26

Y
AR
; acea vreme, când ca publicarisesc, publicuesc,
publicăluesc, când ca publiez sau publicez, după

IBR
1 cum predomina elementul grecesc, unguresc sati
frances. Eliad recomandă a se respecta și aci

YL
geniul limbel: „Tot în materie pentru împrumu­
tare intră și acest paradox. Noi când luâm

IT
câte un verb din latinesce sau de alt unde va
să-l conjugăm, fiesce-care loc și țară are câte o

RS
stravaganță după vecinii și conlocuitorii sel.
VE
Românii din Țara Romândscă având până acum
a face cu Grecii, ne ati invâțat să sisiim și să
NI

pipăriim; Românii din Transilvania, Banat și

Bucovina, aiujind Iar tot-d’a-una limbi mai tari
LU

și mal aspre, s’au învâțat să ururuiască și

uluiască.... u
RA

Intr’un articol „despre limba românâșcă“,

posterior Gramaticei sale, Eliad relevâză din nou
NT

importanța unei limbi literare și necesitatea de a

CE

x recurge la limba-mamă, ca la un izvor de îm­

bogățire a vocabularului:
„Noi până astățll atâtea «Jiceil sati numiri
I/

avem în limba ndstră câte meșteșuguri sati

IAS

sciințe ne erați cunoscute și cu cât se vor în­

mulți și cunoscințele ndstre, cu atât și limba
U

va îmbogăți. Regulamentul organic a introdus

BC

mulțime de lucruri, și prin urmare Românii

 27

Y
cunosc și numirile și yicerile, cu cari se numesc

AR
ele. Miliția asemenea ’șl are termenii sati Zice­

IBR
rile sale. Asemenea sciințele și meșteșugurile se
vor introduce tote intre noi dimpreună cu ter­
menii lor... Acăsta nu se întîmplă numai la noi,

YL
ci și la tdte națiile. Alta este limba copiilor și
alta este a omenilor mari; alta este limba poporului

IT
și alta este a celor invățațl; nu că ddră se deo-

RS
sibesce la sunet, la glăsuire, sati că învățațil
numesc alt-fel lucrurile cele cunoscute de obște,
VE
ci numai că el pot să vorbdscă de mal multe
lucruri, ce alții nu le cunosc și limba lor este
NI

mal bogată in (Jicerî.

LU

„Noi vorbim o limbă, ce este o fiică a

Latinei. Cănd am vrut să numim capul, ochiul
RA

șcl., le am numit după limba latină; dar când

vom vrea să vorbim pentru lucrurile, ce nu
NT

sînt cunoscute tuturor, acelea nu-și ah numele

lor în limba, din care se trage a nostrîl și din
CE

care ne-a rămas să numim tote cele trebuincidse

ale ndstre ? Acolo dar să alergăm, cum am
I/

alergat și la început, sau acel drept să-l ținem,

IAS

care l-am avut și din originea ndstră../1)

In scrisdrea către C. Negruzzi, el revine
U

’) VețJI Din scrierile lui Eliad, în prosA și poesie. Bucu-

BC

rescl, 1836.
28

Y
AR
asupra materiei, expunând criteriile, după cari
s’a condus în alcătuirea unei limbi literare și

IBR
sciințifice. In privința acestei din urmă el a pro­
cedat într’un mod analitic, inițiându-se treptat

YL
în diferitele sciințe și familiarizându-se cu ter­
minologia respectivă. Căt de solide erau ideile

IT
sale și în acăstă privință, ne dovedesc următorele
cuvinte, cari ar putea constitui argumentul cel

RS
mal puternic în contra tendențelor ulteridre ale
VE
lui Eliad în materie de inovațiune linguistică:
„Am vrut să-mi fac termenii, ce-mi trebulati
NI
și nu am întreprins un Dicționar, căci scopul
meu nu era, ca să viu nechemat de nimeni si să
LU

mtfjlac. legiuitor, după al meu capris, cd unei

limbi, pe care nu o cunosceam de cât în general
RA

de la părinții mei, cari o învățase și m’au în­

vățat și pe mine mecanicesce.“
NT

„Am vrut să-mi fac — continuă dînsul

— vocabularul termenilor technicl și, ca să pot
CE

să daiî peste dînșil, m’am apucat a traduce din

sciințe. Am început întâi de la Gramatică și nu
I/

Iară, ca să m# fac legiuitorul limbei, ci ca să am

IAS

prilej a trece prin tipii limbei și ca să-mi puiti

pe vocabularul meu termenii cel noi gramatical,
și să-mi formez limba Gramaticei. Pe urmă am
U
BC

făcut sad am cules o Geografie politică și mate-

 29

Y
AR
matică, am tradus cursul de Matematică a lui
Francoeur, Logica lui Condillac, căte-va lecții

IBR
de literatură sad de poetică și retorică ș. c. 1.
Prin urmare eu am trebuit, vrând și nevrând, a
trece prin toți termenii trebuincloșl în acele sciințl

YL
sau arte, a I boteza într’un fel bine sad râu
și a-ml îmbogăți vocabularul/4

IT
Nu cu mal puțină prevedere și pricepere

RS
a pășit Eliad la perfecționarea dicțiunii poetice,
ce o numesce așa de bine limba inimel și a jj
VE
sentimentului. Dacă el însuși ar fi râmas credin­
NI
cios acestor principii atăt de sănătdse și de rațio­
nale, apoi generațiunea următdre ar fi fost
LU

scutită de multe rătăciri și abateri. —»

Din nenorocire, a doua jumâtate a carierei
RA

sale este în perpetuă contrazicere cu trecutul,

și exemplul și autoritatea marelui bărbat deteră
NT

mal târziu un fel de sancțiune temporară teoriilor

celor mal paradoxale.
CE

Dar Iată cum a procedat Eliad la realizarea

acestei ultime părți a misiunii sale literare :
I/

„Fără să es din sistema, ce ml-am propus,

IAS

din tipii, ce mi-I orîndulam în Gramatică, fără

să mâ abat din drumul literaturel cel sfinte și
bisericescl, în care se exprimă așa de frumos
U

și așa de înțeles prin cele mal multe tonuri

BC
 30

Y
AR
simțămintele cele mal înalte și mal tinere, entu-
siasmul cel mal viu și patimele cele mai dure-

IBR
rdse....; fără să mă abat din tăte acestea,_ fără
să stric limba cea legiuită odată de moșii noștri,

YL
ci numai după drumul și metodul lor să înde­
plinim lipsele, ce n’ati avut vreme a îndeplini^

IT
adică întru aceea ce atingea de limba științelor, a
literaturel cel nouă și a ideilor, ce lumea a do­

RS
bândit de atunci încăce; ml-am propus înainte
VE
a traduce ce va din autorii cel mai vestiți noi,
mi-am ales după a mea aplicare pe Lamartine și
NI
Byron; am vrut să văd, pe cât se mlădia limba
și cât este destoinică să exprime acele idei așa
LU

\ de frumdse, înalte și pline de patimă. Limba

am aflat-o destoinică, căci ea mi-a fost învățătorul
RA

și ea singură m’a povățuit, cum trebue să o mâiu;

și tine o va asculta, cine nu va eși din regulele
NT

prescrise ale naturei el, va ajunge departe...

Vorbele îl lipsesc și frasele; urzirea sau sche­
CE

letul el este mare, e elegant, e nobil. Energia

nu-1 lipsesce, armonia se simte pretutindeni și
I/

când va să fi zugrav, ve$l însăși natura.“

IAS

Acestea sînt cuvinte memorabile, dacă ne

aducem aminte, că ele au fost rostite în 1836,
într’o epocă, când adevărata limbă literară'~era
U

încă pe cale de a se forma. Din programa ex-

BC
 31

Y
celentâ, ce Eliad ’șl trase pentru cultivarea limbel,

AR
nu lipsesce de cât un singur element, dar cel mal

IBR
important pdte, când e vorba de constituirea_de­
finitivă a limbel naționali, elementul popular,
care ce-1 drept pe acea vreme abia începuse a

YL
apare chiar și în occidentul Europei. Dacă Eliad
ar fi putut cundsce atunci și acea comdră ne­

IT
secată, care se numesce literatura populară, și

RS
a întrevedea nemăsurata el importanță, pdte
că nestematele geniului popular l-ar fi fermecat
IVE
în coprinsul lor și .l-ar fi oprit din calea rătă­
cirii. Din nenorocire, când lucrul devenise cu
UN

putință, când Alexandri scosese la lumină como­

rile îndelung tăinuite, Eliad rupsese deja firul tre­
L

cutului și apucase pe o cale, ce era să devie

RA

fatală sieși și limbeî române.

Cu mult înainte, intr’o scrisdre către Ne-
NT

gruzzi, el pare a fi presimțit sdrtea, ce aștepta

limba națională, menită fiind a cădea prada
CE

sistemelor filologice celor mai arbitrare, și prezi­

sese în cuvinte profetice deplina sterilitate a
I/

unor transformări radicale, cari făceau tabula

IAS

rasa și de trecut și de present și se înfățișați

ca o pretinsă anticipațiune a viitorului: „Să fi
început de la un Dicționar, după a mea părere, nu
U

era bine ; căci era să se adune câțl-va neîn-

BC
32

Y
AR
cercați in limbă și să pună nisce pravill, cari
cel-lalți să le păzăscă cu paguba lor, Iar legiui­

IBR
torii după o mal lungă experiență să se căescă
de ce a făcut, să schimbe Dicționarul, după ce

YL
lumea l-a învățat odată răii, adică după ce a
stricat pe biata tinerime cu legiuirea lor cea

IT
eșită dintr’un cap fără judecată și experiență".
Inc’odată, aceste cuvinte fură rostite în 1836.

RS
Aii trebuit peste 4 decenie de opintiri demne
IVE
de o causă mal bună, pentru ca prezicerea lui
Eliad să devie fapt și — ironie a sdrtel! — ca
însuși autorul lor să contribue la o mal grabnică
UN

realizare a temerilor sale. O ultimă expresiune

și-au găsit ele în Dicționariul și în Glosariul Aca­
L

demiei ndstre, opere, cari, prin tendența lor de

RA

a impune o limbă ideală, s’ati condamnat prin

însuși excesul opintirilor lor și au murit de propriă
NT

inanițiune.
CE

A fost necesară o experiență atăt de durerosă

spre a reveni la punctul de plecare: a cultiva
limba, nu pe calea teoriei, ci în elementul el
I/

vital, prin studiul monumentelor trecutului și

IAS

prin exploatarea minei nesecate a sufletului po­

pular. Și a fost o idee fericită a se încredința
U

o sarcină atât de uriașă d-lul Hasdeti, bărbatului,

BC

care întrunesce în sine sciința presentulul cu

 33

Y
capitalul de experiențe trecute și care nu s’a

AR
mulțumit numai a scruta și ilumina vicisitudi­

IBR
nile vlețel exteriore a națiunii ndstre, ci încă a
pdtruns ca nici un altul în colțurile cele mal
adânci ale sufletului sdti. Ceea ce în cugetul

YL
teoreticianilor era o simplă pipăitură și o încercare
în afară de curentul sciințel europene, a devenit,

IT
in mâinile marelui maestru al Cuvîntulul româ­

RS
nesc, o operă tot așa de trainică ca și temeliile
pe cari se ridică — istoria și limba națională!
IVE
III
UN

In timpul acesta, adică câtre anii 1840,

L

cade și tendența Iul Eliad de a da liinbel ro­

RA

mâne o formă cât se pdte mal asemdnată cu cea

italiană. In anul al IlI-lea al Curierului de ambe-
NT

sexe1), apare un Paralelism între limba română

CE

și cea italiană, întâiul manifest al autorului în

acdstă direcțiune, prin care Eliad tinde a stabili
că „aceste doud limbi saQ mal bine dialecte
I/

sînt una și n’au altă deosebire de cât aceea ce a

IAS

’) Iu numărul 53 al Curierului românesc din 1839, se

U

află un dialog într’un țăran român și italian, în care se agită

deja identitatea celor două limbi romanice.
BC

Ioan Eliad Rlfdulescu. — 360Jf. 3

 84

Y
AR
putut face cultura în cea italiană prin autorii
sel...“ •

IBR
Cu alte cuvinte, singura diferență într’aceste
dou6 limbi, alminterea d’aprdpe înrudite, e pur

YL
și simplu, că una posedă o literatură, iar cea-laltă
nu; și prin urmare, n’avem de cât a face un pas

IT
înainte și a ne însuși prin imitațiune acdstă li­
teratură.

RS
Dar atunci, ce să facem pe de o parte cu
IVE
insuficiența vocabularului românesc, Iar pe de
alta cu ingredientele străine, cari o îndepărtdză
de la o completă apropiere cu cea italiană?
UN

Nimic mal simplu, după părerea autorului:

să căutăm a reproduce într’o fidelă calchiare
L

forma literară italiană, Iar străinismele de tot

RA

felul să le înlocuim numai de cât cu echivalente

de origine latină.
NT

Și ca să dea exemplul, Eliad se pune a tra­

duce succesiv pe representanțil de frunte ai
CE

geniului italian, pe Dante, Tasso etc. într’o

ast-fel de limbă perfecționată, așa de perfecțio­
I/

nată, în cât autorul însuși recundsce necesitatea

IAS

imperidsă a unor vocabulare explicative. Ast-fel,

anul al V-lea al Curierului conține traducerea
unul cântec din Gerusaleme liberata cu inevi­
U

tabilul vocabular, în care se explică cititorului

BC
 35

Y
vorbele prdspSt introduse în românesce ca:

AR
adorare, afidare, aggirare, albergo, altiero,
arnese etc.

IBR
Același ultim an (1844) al Curierului,contrast
interesant cu anii precedențl, care începe cu

YL
vorbele „câți din domni literați vor bine-voi a-și
publica vr’un articol prin acâstă fde, îl va scrie

IT
cu litere romane conține și un „Vocabular de

RS
vorbe de origine romană și necesarii la curățirea
și cultura limbei române. “
VE
Spre a da o idee de modul, cum Eliad
înțelegea în acea epocă italianizarea limbei, fie-ne
NI

permis a reproduce primele două versuri din

LU

sonetul lui Pindemonte asupra mormintului lui

Petrarca (Curier III, 85):
RA

Quando rimbomberâ l’ultima tromba,

Che i piu chiusi sepolcri investa e sferra..
NT

adică: „Când va r6suna trimbița de apoi, care

izbesce și deschide cele mai închise morminte...“
CE

sint ast-fel traduse pe românesce:

Quând va rfesbumba ultima trumbă, [desferră...
I/

Quare quele mal Închise morminte investe și

IAS

Prin publicarea Paralelismului1) autorul nu

9 Paralelismul intre dialectele Român Italian, sau Forma

U

ori Gramatica acestor doue dialecte (cu litere latine). Bucurescl,

BC

3*
 36

Y
volesce numai a arăta, că româna și italiana au

AR
aceeași gramatică — ceea ce n’are nevoe a fi
demonstrat — dar că ambele se completdză reci­

IBR
proc. Eliad atribue anume limbel române un
caracter maf arhaic, mai primitiv de cât cea

YL
italiană: „Pentru că nici Românul nu-și va
cundsce limba bine, de nu va cundsce par­

IT
ticularitățile itallaneî, nici Italianul va fi în stare

RS
a cunosce nici limba antică a Italiei, nici poeții
s61, de nu va cundsce tipii acestor autori, cari
IVE
se păstrdză mal bine în dialectul nostru/* 1)
Principiile, pe cari se basa o ast-fel de asi­
UN

milare a limbel ndstre cu cea italiană, erau

L

1841. In partea I a Paralelismului, Eliad expune materia, adică

RA

reproduce un mic vocabular de cuvinte de întâia necesitate;

Iar într’a II se mulțumesce a înșira elementele gramaticale
a celor douâ limbi. Interesant este a constata că, cam în același
NT

timp cu Eliad, Italianul Carlo Cattaneo’șl scrise disertațiunea:

Del nessofra la lingua valaca e Vitaliana (Alcuni scritti del dr. C.
Cattaneo. Milano, 1846).—Analogiile fonetice, gramaticale și lexi­
CE

cale între cele douâ idiome le relevâză cu metodă și cu sciință

d. Frollo, în opusculul „Eimba română și dialectele italiene".
Brăila, 1869.
I/

l) Eliad s’a ocupat mult și în timpul exilului sSii cu studii

IAS

.comparative de limbă, ajungând însă la resultate cu totul

curiose. Ast-fel într’o scrisore din 18 August 1852, adresată
din Chio lui Grigorie Grădiștânu pe atunci la Paris, relatâză
U

despre „marile descoperiri", ce a făcut printr’un studiu

comparativ al limbilor română, elenică și latină, observând :
BC
 37

Y
AR
atât de puțin științifice; modul de a le pune
în aplicațiune atât de arbitrar, în cât, pentru

IBR
fericirea autorului, tendența italienistă se pierdu
în haosul de sisteme filologice ale timpului, spre

YL
a serba, treizeci de ani mal târcJiU, o renascere
efemeră sub pana unul profesor italian din

IT
București.
La concursul publicat în 1869 de Socie­

RS
tatea academică pentru o gramatică română, pe
lângă lucrările r&posaților Cipariu și Circa, se
IVE
presentâ și’ un concurent, Spinazzola, care pro­
puse o mustră de limbă literară românbscă, ca
UN

să fie acceptată de Români. Acestă mustră

merită a fi reprodusă ca un epilog la tendența
L

de itallanizare a limbel și ca o dovadă până la

RA

ce consecințe absurde pdte conduce o părere

neîntemeiată:
NT

„Lu studiu de le literature Greca e Latina

CE

facilitandu-ne lu studiu de la literatura Italica,

Gallica, Ispanica, ne avea incoratu a collaborare,
cu le noștri pauci facultati, a la elevațiune de
I/
IAS

„Nu-țl poți închipui, până unJe limba Românilor e cheia limbi­

lor Europei și însuși a elenicel; tote rădăcinile limbel elenice
le conservă numai româna.... “Restul scrisorii e consacrat de­
U

monstrării acestui paradox. Cf. Scrisori din exil cu note de

N. B. Locustenu. Bucuresci, 1891, p. 188.
BC
 38

Y
AR
lu edificiu literariu de la Remania et medita-
vamu supra lu modu de incepere le lucubrațiuni

IBR
nostre primordiali, per indicare a li Romani lu
mediu meliore de purificare et amplificare la

YL
lingua Romanica../1)
Iată, Demnelor și Domnilor, la ce ar fi

IT
condus principii extreme în materie de purism!

RS
Tot purificând-o și mereu purificând-o, n’ar mai
fi r6mas din biata limbă romândscă, spre des­
IVE
fătarea pedanților, de cât un șir de petece, o
adunătură de sdrențe, în loc de mândra haină,
UN

cu care a împodobit-o geniul poporului nostru.

Curios este, că în comisiunea academică
L

pentru cercetarea manuscriptelor figura și Eliad,

RA

promotorul ideii italieniste, iar raportorul Maxim

aprețiază ast-fel mustra profesorului Spinazzola:
NT

„Veri cât să ținem la originele nostre romane

și italice, tot și nu putem nici avem voia și
CE

competența de a face pe poporul român să re­

nunțe la individualitatea sa caracterisată mal
I/

vîrtos prin limba sa“.

IAS

Și acestea erau (Jise în ajun de a se comite

un atentat fără semăn asupra limbel naționali,
U

l) Analele Academiei llomâne. Seria I, tom. I (1869), p. 160.

BC
 Y
înlocuind-o într’un mod sistematic c’un soit! de

AR
limbă fictivă, c’un fel de utopie pedantescă,
care, mulțumită bunului simț al poporului român,

IBR
a rămas pentru tot-d’a-una înmormîntată în
catacomba, menită a o scdte la lumină.

YL
IV

IT
RS
Mal rămase încă o problemă, care s’a agitat
și se agită încă la noi: chestiunea purismului i
IVE
in materie de limbă1).
In principii, păte fi o limbă reformată,
UN

îndreptată, purificată?
S’a cretjut mult timp în posibilitatea lu­
crului. La Italieni și la FrancesI, Academiile
L

luară asupră-șl dreptul și responsabilitatea de

RA

a legifera în domeniul limbel. Dar e destul a

NT

spune, că cele două mal bogate și mal energice

limbi ale Europei, englesa și germana, n’ati pur­
CE

tat nici o-dată jugul unei Academii. Falmăsa

Academie francesă aduse incontestabil câte-va
bune servicii limbel naționali în privința finețel
I/

și regularității, dar ea îl răpi energia și sponta­

IAS

neitatea. Și căt de severe și de pedantice erați

’) A se vedea interesanta conferință a d-lul G. Ionescu
U

Gion, Cum vorbim. BucurescI, 1891-

BC
40

Y
AR
uneori decisiunile sale, pbte arăta faptul, că unul
din membri sel, doctrinarul Royer-Collard, a

IBR
amenințat cu demisiunea, dacă Academia va
admite în Dicționarul săli vorba baser...

YL
Reflexiunea jdcă un rol atât de secundar,
pentru a nu (Jice nul, în desvoltarea limbei, în
cât Parlamente sau Constituante n’ati ce căuta

IT
în domeniul ei. O limbă nu se pbte reforma

RS
ca o Constituțiune. Inconștiența și spontaneitatea
fiind condițiunile esențiale ale unei limbi fru-
VE
mbse și bogate, o limbă reformată și fasonată
NI
va ti din contră caracterisată printr’o lipsă de
mlădiere, printr’o construcțiune greble și con-
LU

fusă.
Dar scriitorii cel mari al națiunii, nu pot
RA

avea ore nici dînșil o acțiune decisivă asupra

limbei? Să se observe, că acești mari scriitori
NT

nu inventâză substanța graiului, care aparține

poporului, ci dau numai limbei fixitatea, sime­
CE

tria și demnitatea: inspirându - se din geniul

limbei, el o întipăresc cu geniul lor. Dar, în de­
I/

finitiv, acțiunea marilor talente e neînsemnată

IAS

în raport cu acțiunea colectivă a poporului. Și

fiind-că graiul e reflexul societății întregi, el va
suferi tdte schimbările și transformările socie­
U

tății însăși.
BC
 41

Y
AR
In limbă s’a depus succesiv tot ce a agitat
șiruri întregi de generațiunl. In diferitele el

IBR
stratificări s’a cristalizat ecoul vicisitudinilor
externe ale poporului, răsunetul marilor desastre
ca și al marilor victorii, contactul etnic și urmă­

YL
rile-! inevitabile, jugul secular și influențele
străine, gemetele trecutului și speranțele viito­

IT
rului. A face pe terenul limbel o deosebire ne­

RS
cesară între elemente romane și elemente străine,
este tot așa de puțin legitim ca și aplicațiunea
IVE
unul atare criteriu în domeniul social. Ambele
elemente au fost primite într’un mod incon­
UN

știent și cele străine ati încetat a fi ast-fel, din

momentul ce s’au incorporat vocabularului na­
L

țional, din momentul ce ati prins rădăcină in

RA

spiritul poporului. Și cănd acele pretinse străi- )

nisme numără o existență seculară, ele devin •
NT

mărturii prețidse, documente culturale, pagine

istorice din viața națională. A te lepăda de
CE

dînsele este a rupe tot atâtea file din istoria

nămulul tău, este a smulge din sufletul popo­
I/

rului tău ceea ce a devenit o proprietate inalie­

IAS

nabilă a ființei sale. A crede în posibilitatea

unei alungări grabnice și forțate, după sfaturile
cărturarilor, a unor elemente, ce trăiesc de se-
U
BC
 42

Y
AR
cole în mintea Românului, este a nu cunOsce
desvoltarea naturală a graiului.

IBR
Negreșit, multe din vorbele vechi și străine
ati fost înlocuite, de la regenerarea ndstră na­

YL
țională, cu echivalente moderne de o circulațiune
din ce în ce mal generală; dar acăstă trans­

IT
formare n’a fost opera gramaticilor sari a pe-
danților, ci consecința inevitabilă a progresului,

RS
procesul fatal al timpului, care, odată cu modi­
ficarea condițiunilor sociale, a imprimat și limbel
IVE
pecetea revoluțiunilor sale.
Prin urmare, sforțările cărturarilor și ale
UN

pendanților de a purifica o limbă după vederi

subiective este o întreprindere avortată din
L

capul locului. Voința individuală rămâne para-

RA

lisată, acolo unde decisiunea nu pote emana de

cât de la popor, de la întrăga societate. Indivi­
NT

dul — fie acela și un Cesar — trebue să dispară

înaintea voinței suverane a națiunii, înaintea
CE

acestui Protefi. cu sutimi de mii de capete,

care procede intr’un mod instinctiv și nimeresce,
I/

prin chiar acăstă spontaneitate colectivă, pe ade­

IAS

vărata cale a evoluțiunii sale normale.

De aceea problema delicată a purificării
limbel reclamă o pricepere, o lărgime de ve­
U

deri și un tact rar, tot atâtea calități, ce mal

BC
 43

Y
AR
tot-d’a-una ati lipsit puriștilor. O precipitare pe
un teren atât de alunecos nu pbte duce de cât

IBR
la o completă ignorare a condițiunilor psicolo-
gice și istorice, subt a căror înrîurire se să-

YL
vîrșesce desvoltarea treptată a limbilor.
In prima peribdă a carierei sale, Eliad

IT
procedase și dînsul într’un mod instinctiv și
conform bunului sbtt simț, fără țese a priori

RS
și fără tendențe reformătbre. De aceea activitatea
sa literară dintre anii 1828 — 40 fu spornică
IVE
și folositbre. Către sfîrșitul acestei peribde încep
să încol^escă în mintea sa idei preconcepute
UN

din ce în ce mal autoritare de reformă lin-

guistică, care ’șî află întruparea lor în reveria
L

italienistă, pendant la curentul latinoman, pe

RA

atunci încă isolat în Transilvania.

Simptoma italienistă trase după sine ten-
NT

dența purismului, care căpătă un aspect din ce

în ce mal neînduplecat. Spre a putea procede
CE

la o alungare în massă a vorbelor vechi de

origine străină, trebuia mal întâi s’avem altele
I/

în locul lor de origine latină și pentru acest

IAS

scop, adică pentru a face cunoscute tinerel genera -

țiunl acele echivalente, Eliad publică un Vocabular.1)
U

’) Vocabular de vorbe străine in limba română adică slavone,

BC

unguresci, turcescl, nemțești, grecescl etc. BueurescI, 1847.

44

Y
AR
în prefața căruia, adresânduse tinerimii, se în­
cerca a motiva legitimitatea procederil sale (p.

IBR
XXVII): „Vouă, copii, v6 fac cunoscute vorbele
străine și e al vostru de a le face să nu se mai

YL
au$ă nici în scrierile văstre, nici în gurele văstre,
nici în casele vdstre, cănd veți fi odată bărbați

IT
și tați de familie....u

RS
Argumentele sale sînt de natură pur su­
biectivă și nu arare-orl ironia servă drept unicul
VE
mijloc de convingere. Din cănd în când mal
întrevezi pe judiciosul aprețiator de odiniără,
NI

când, în loc de a legifera, se mărginesce la o

LU

simplă constatare a firii lucrurilor.

Ast-fel, de pildă, când observă resultatele
progresului social, care merge mână în mână
RA

cu perfecționarea limbel (p. XXI); „Mal sînt

NT

încă unele vorbe, cari deși se mal aud în gura

Românilor, însă le lati locul și mal cu energie
CE

și mal cu demnitate altele, cari, deși erați necu­

noscute acum vr’o 15 ani — autorul scriea în
1847 — însă sînt de aceeași origine cu întregul
I/

cel nobil al limbel năstre. Toți sciu astăzi, ce

IAS

este public și pot scăpa de veștejită și uscata

obște; fie-care înțelege, ce va să (Jică relație și
U

Precuvîntarea fdrte importantă are singură 48 de pagini, Iar

BC

Vocabularul 50. Ve<JI ac6stă precuvîntare în Anexa III.

 45

Y
daravere, ca să pdtă trăi și fără alisveriș-, ori­

AR
cine pronunță astă-(Jl vorba libertate, simte a
se deștepta în inima* Iul nisce sentimente rege-

IBR
nerătdre, ce n’a putut nici odată să le producă
vorba slobozenie.11

YL
Tot astfel în orația funebră a slavonis-
mulul sad a găscănăriei din 1848: „Când au

IT
uitat Românii gloria, cugetați 6re, că n’or să

RS
uite și slava? — Ba o să-l mdrgă fumul.. —
Când ati uitat el libertatea,. n’or să uite și slo­
VE
bozenia cu tot ndmul el și cu tdte urmările ei?
Or să uite, fraților, că așa-i lumea asta, rotundă
NI

ca o cizmă, când pintenată, când scâlciată; o să

LU

se scâlcie odată și slobozenia, că prea se

rățoesce fățăindu-se și nu mal vedem nici o
RA

mană după urma el. Iar o să mal vațlă poste­

ritatea ndstră pe Români, revestițl cu onore,
NT

înconjurați de glorie și gustând în înțelepciune

și în pace fructele unei divine și bine înțelese
CE

liber tătiu.
Dar, ce-1 de făcut cu vorbele vechi, cari au
I/

prins rădăcină adâncă în limba populară? Eliad

IAS

crede a putea tăia nodul gordian prin simpla

lor eliminare și înlocuire.
„Ce se folosesce Românul — se întrdbă el
U

— daca va (Jice cinste și nu ondre ?“

BC
46

Y
AR
S’ar putea răspunde, că una — cmstea —
răsună de secole la auijul Românului, că a pătruns

IBR
adânc în firea sa, că a lăsat urme neșterse în
producțiunile spiritului popular; pe când cea-laltă
— ondrea — este așa de prăspăta, intrată de Ieri,

YL
de alaltăieri, așa de prdspătă, în cât, isolată în
coprinsul orașelor, ea n’a îndrăznit încă a se

IT
furișa în cătunul sătănulul, în coliba țăranului.

RS
Dar nici măcar în poesia cultă, acest ultim
refugiu al limbel arhaice și populare, ondrea n’a
VE
cutezat încă a lua locul cinstei și a o face ast-fel
NI
superfluă.
Apoi cinstea nu-1 isolată în limbă, ci se
LU

bucură de o mare familie, ce-1 face într’adevăr

multă onore: cinstesc, cinstit, cinstire...
RA

Cine ar cuteza să conteste nobleță cuvîn-

tului în: Cinstesce pe părinții tel, ca să trălescl
NT

ani mulți pe pămînt... sari in :

CE

Urmașilor mei VăcărescI,

Las voub moștenire
Crescerea limbel românesci
I/

Și a patriei cinstire !
IAS

C’un cuvînt, cinstea oglindesce in sine un

trecut îndelungat, ea are un traiu de văcurl și
fu adesea pentru generațiunile trecute o puternică
U

îmboldire, un îndemn generos spre a-șl împlini

BC
 47

Y
cu sfințenie datoria câtre țara și nămul lor;

AR
pe când ottdrea este încă așa de aristocrată, așa

IBR
de plăpândă, așa de anemică, în cât avem
nevoe de multă îngrijire, ca să nu se volatiliseze.
Nu s’a <Jis dre, că de când a venit onorea,

YL
adică vorba, s’a dus cinstea, adică sentimentul
profund și nobil, care — s’o sperăm — va inspira

IT
tot-d’a-una cugetele și faptele poporului nostru.

RS
Resultă bre de aci, că „ondrea sati onest'’
ca și „onorat sad onorabil" nu sînt românescl
VE
și nu vor rămânea definitiv în limbă? Nici de
cum! Onorea pdte să troneze alăturea cu cinste
NI

și să-și dea mâna una alteia, sărbătorind înfră­

LU

țirea sinceră și leală a orășenulul și a sătănulul.

Dacă una este o consecință necesară a progre­
RA

sului social, cea-laltă pdte fi menținută într’o

existență consacrată de secole.
NT

Și aceste considerațiunl pot fi aplicate la

o categorie întrăgă de asemenea sinonime slavo-
CE

latine. Ele vor putea trăi frățesce laolaltă în

graiul românesc, până ce una va triumfa definitiv
I/

asupra celel-lalte sati — ceea ce-I mal probabil

IAS

— până ce o diferențiare gradată se va stabili |

într’ambele noțiuni.
Eliad nu aruncă o condamnare generală
U

asupra tuturor vorbelor vechi străine, el face

BC
 48

Y
AR
excepțiune în favorea celor ce exprimă o da­
tină, o dregătorie, „vorbe, ce aduc aminte un

IBR
loc, o țară, o epohă“, dar e neîndurător pentru
vorbe ca slavă, cinste, slobozenie, milă etc.,
cari, <Jice dînsul (XLI), ne degrada....1)

YL
,■ O confusiune â vorbelor străine din diferite
epoce — iată defectul principal al procederii re­

IT
formatorului nostru. In zelul său de a purifica

RS
limba, el trece cu vedere vorbele de mult iden­
tificate cu geniul limbel, confundându-le cu îm­
IVE
prumuturi recente și de o existență provisorie.
In fond, chestiunea se reduce la menținerea
UN

exclusivă a vorbelor de origine romană. Tot ce

nu trădeză o asemene origine, trebue alungat,
L

înlocuit.
RA

Dar în ce mod?
Iată căte-va specimene:
NT

basma: năsariu, muciniu, linteu; (de șters)

sudări u; (de gât) strofiu;
CE

biciu, flustru;
chior, uniochih;
I/
IAS

*) Bariț în Transilvania VI (1873), p. 21: „Cuvintele

ungurescl și turcesc!, câte au pătruns în limba nostră, sînt
tot atâtea înfierâturl (stigmate) pentru individualitatea și ca­
U

racterul nostru național!“ Acestea le declară venerabilul aca­

BC

demician cu ocasiunea reproducerii Vocabularului lui Eliad.

 49

Y
AR
chel, poriginos;
clopot, cam pan a ;

IBR
lapocită, gericidid;
logodnă, sposalițiti;
mândra, superb, fier, altier etc.

YL
Să arătâm printr’un exemplu sati două
caracterul artificial și arbitrar al acestor echi­

IT
valente:

RS
„Gâdea muntenesc și călăul moldovenesc,
precum a lipsit dintre noi, ar putea lipsi și
IVE
dintre Moldoveni, și când se va mal vorbi de
dînsul, îl s’ar putea <Jice, după cum (Jice și psal-
UN

mistul „omul sânglurilor" sati și carnefice, că

nu e nici un păcat, pentru că aceea și face —
L

ucigă-1 tbca — îl dâ dreptatea omenescă dmenil

RA

lui Dumnedeti și el face la carne dintr’inșil!“

Lăsând la o parte expresiunea poetică „omul
NT

sânglurilor", avem pentru latinul carnifex două

vorbe năoș românescl de cea mal înaltă impor­
CE

tanță culturală: dacă n’am sci, că Țiganii făceau la

noi acăstă tristă meserie, vorba caM ne ar spune-o;
I/

ea nu-I de căt numele național al Țiganului și

IAS

resumă ast-fel o pagină din istoria civilisațiunil

nostre. Cât pentru gâde, el rămâne de o cam
dată o enigmă a vocabularului nostru și reservă
U

probabil viitorului cercetător o nouă revelațiune

BC

Ioan Eliad Rădultscu. —3^051- 4

 50

Y
AR
istorică. Va să <Jică, ni se cere a sacrifica două
mărturii prețidse ale trecutului, două documente

IBR
culturale — în favdrea cui? — pentru latinismul
„carnefice*, vorbă cudesăvîrșire străină poporului,

YL
numai și numai fiind-că este „progenitură de
origine romană“.

IT
Sub vorba beteg: „Noi* «Jicem bolnav și

RS
dincolo de Carpați beteg. Ca să nu (Jicem unul
una și altul alta, și unul să înțelegă alta de ceea
VE
ce înțelege altul, putem să ne dăm mâna și să
(Jicern cu toții: infirm, invalid, amalat, morbid,-
NI

morbos...“
LU

Cu alte cuvinte, în loc de două vorbe po­

pulare și înțelese fie-care măcar într’o singură
provincie, să adoptăm 5 vorbe necunoscute și
RA

neînțelese nicăirea de popor... Și acăsta ca un

NT

mijloc de a evita confusiunea imaginară a pro-

vincialismelor!
CE

Sub vorba vrăjmaș: „Cum să se împace

Românii? Noi (Jicem mai ales vrăjmaș slav,
I/

Moldovenii mai adesea dușman turcesce, Bănă­

țenii <Jic(?) inimic. Pe unul l-a întrebat odată,
IAS

când vroia, ca să-l omore: ce vrei mai bine,

să te spânzure sau să te puie în țepă? Și el,
U

scărpinându-se in cap și mai stând nițel, a răs­

BC

puns: sciî ce? Eu mai bine ași mănca cașcaval!

 51

Y
De m’ar întreba pe mine cine-va: ce vrei mal

AR
bine, vrăjmaș satt dușman? EU răspund: mal
bine inimic, cu tdte că nu prea sămănă cu

IBR
cașcavalul, însă câți inimici ne șed la masă mal
des de cât cașcavalulu.

YL
Nota umoristică caracteriză mal multe din
articolele Vocabularului. In unele dintr’însele t.

IT
ironia ține locul argumentelor și în cașul acesta (j

RS
discuțiunea devine superfluă; în câte-va însă
umorul se jocă pe un fond de adevăr și atunci
VE
efectul este iresistibil.
Așa este, bună-dră, comentarul satiric rela­
NI

tiv la jupânesa: „Nu cretj, că nici o ddmnă

LU

mai va să fie jupânăsă; nici un colonel, nici

un maior mal va să fie jupân, și însuși de le
RA

ar fi numele cât de slavone; Iar dacă or vrea, "

fie-le de bine, că eu sint un om cu educație,
NT

om plin de respect către cel mal mari, regalist

în tdtă puterea cuvîntulul: feciorilor de regi le
CE

oiu <Jice cu tdtă plecăciunea prinți, Iar nu crăișorl;

dămnelor le oiu (Jice ddmne, Iar nu jupânese;
I/

colonelilor, maiorilor, le oiu <Jice domnii maiori,

IAS

Iar nu jupânl. Vedeți, domnilor, sărtea vorbelor

străine, cum se tocesc și se învechesc și se
parodiază în gura adevăraților Români!“
U
BC

4*
 Y
AR
Domnelor §i Domnilor,

IBR
In acest mod chestiunile cele mal importante
din domeniul limbel române — originea-I romană,

YL
problema ortografiei, îmbogățirea materialului
lexical, formarea unei limbi literare și științifice,

IT
purificarea graiului — ab fost îmbrățișate de

RS
mintea ageră și harnică a Iul Eliad. Dacă n’a
nemerit totdeuna pe adevărata cale, a sciut
VE
însă să întipărăscă fie-cărela din aceste chestiuni
originalitatea spiritului sătt. In unele dintr’însele
NI

acțiunea sa a fost durabilă și fecundă, în altele

LU

variabilă și trecătbre, dar neobosită, dar bine-

făcătdre. Eliad a împlinit rolul adevăratului ini­
RA

țiator intr’o periddă decisivă a istoriei ndstre

contimporane. Activitatea-! fără preget, entu-
NT

siasmul vocațiunii sale, suferințele-1 din timpul

exilului,1) infocata-î Iubire de patrie, în serviciul
CE

căreia a pus sciința și talentele sale, tdte acestea

fac dintr’însul una din figurile cele mal iinpu-
I/

*) Ne mulțumim a releva numai un singur pasaj din

IAS

ale sale Scrisori din exil, publicate de curînd de către un

vechili amic al lui Eliad (ed. Locustdnu, 1891, p. 53). Iată ce
scrie dînsul In 7 Dec. 1850 din Paris lui Gr. Zossima: „Ml-am
uscat ochii tjiua și noptea, ml-am obosit pieptul pe masă, n’am
U

cunoscut plăceri, dar nici ulițele Parisului. Am fost adesea

BC

fără luminare și fără foc. Cămășile, ce am luat de acasă, mi

 53

Y
AR
nâtdre din epoca renasceril ndstre. Până și ră­
tăcirile sale, cari îl înstrăinară mal târcjiti de

IBR
aspirațiunile nouel generațiunl, până și dinsele
contribue a ni-1 face simpatic și a ne inspira
o profundă recunoștință pentru memoria bărba­

YL
tului, care a pus întâia temelie și care a con­
sacrat apoi o întrdgă viață spre a lucra la desă-

IT
vîrșirea edificiului culturel române. Dacă Eliad

RS
nu este părintele literaturel române, cum a plă­
cut câtor-va entusiaștl să-l numdscă, apoi el
VE
merită un titlu mal serios și mal legitim: de a
fi fost inițiatorul și factorul de căpetenie în opera
NI

de regenerare a societății ndstre. A contribui

LU

la lepădarea definitivă a cirilismulul și a face

din limba națională un interpret demn al civili-
RA

sațiunii, a accentua ast-fel originea romană și

a iniția clasele culte în comorile literare ale
NT

Apusului — lată aspirațiunile și țelul necurmat

al opintirilor sale. A fi reușit a transforma
CE

aceste năzuințe generdse în fapte — lată titlul

de glorie al Iul Eliad înaintea posterității!
I/
IAS

s’au rupt și irtcă n’am fâcut altele; hainele, ce am luat de a

casă, le am desgrășat și le am prefăcut fără să fac altele...;
banii, ce ml-ațl trimis, l-am întrebuințat pe toți în causă și
încă mal mult de jumbtate din ce ml-a trimis soția. Aste oste-
U

nele, aste cheltuieli eșite la lumină au făcut lumea a vorbi

BC

de Români și a-I cundsce..."

BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
 Y
AR
IBR
ANEXA I

YL
Prefața Gramaticei lui Eliad
EI! dar ce fel de carte e asta?! ultă-te minune! aci

IT
lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Aci
fălosul și purtătorul de ortografie h lipsesce;. mărețul și în­

RS
gâmfatul asemenea; ey cel bogat în loc nu se mal vede!
In loc de i, unde și unde se vede u! în loc de 18! Val de
mine,, ce grosime și mojicie! Ea te uită, că ăștia și pe deli­
IVE
catul și plinul de dulcăță H l-au scos! nu, (Jăii, ăștia sînt Ru­
mâni groși, bădărani de la țără, nu vor să albă cât de puțină
evghenie pe dînșil! Dar ce văd! EI în loc de .1 pun kc; in loc de
UN

4', nc! Sînt vrednici de rîs într’adevăr! Vedeți lucruri copi­

lăresc! 1 vedeți eresuri! vedeți nesocotințl! Totă lumea se si-
lesce din ce mal are să mal adauge și să se mal îmbogățăscă;
L

dar el! Ia ultați-vă, că și din ce mal avem, vor să mal lepede!...

RA

Alt! s’a stricat!! s’aaa-duuus acum și limba!! el au lepădat

și ocsiile! și psili! și! și dasia!! O! drăguțele, ca de ele de
nimic nu-mi pare așa de răii, că parcă era nisce floricele!
NT

Omenilor fără gust, fără 16c de ortografie! Dar cine v’a pus pe
voi, ca să vă arătațl mal iscusiți de cât atâția înțelepți bătrâni?
CE

Voi v’ațl găsit să stricați aceea ce au găsit cu cale atâția

inși, și nu ca voi, ci alt fel de învățațl 1 și apoi? Nu scițl voi,
că obiceiul este bătrân și că trebue să purtațl cinste și sfială
către dînsul. Păcat de Dumnezeu, să se ducă atâtea slove I!
I/

— Așa, Domnule, s’au dus și acuma dumnăta să fii sănătos:

IAS

ele s’au dus și nu se vor mal întdrce, căci le-a gonit o socie­
tate întregă, le-a gonit însuși dreptul cuvînt. Și dunmăta,
domnule, mal stîmpără-țl furia puțin și gândesce mal bine, ce
va să tfică o societate și ce au făcut societățile în lume, ca
U

să sci către cine iți indreptezl cuvîntul; și după ce vel începe

BC
 56

Y
AR
a cundsce, ce va să dică unul și ce va să tfică o societate,
ascultă glasul el cel serios, liniștit și fără atâtea strigări și
mirări lungi; învață, că glasul societății este glasul norodului

IBR
și că ea pdrtă Și înfățoșază persona obștii.
Nevoia a făcut pe omonl să-și afle cele ce le era de tre­
buință. Când omenii au aflat mal întâi slovele, au băgat de

YL
sântă, câte sunete și câte glasuri sînt în limba lor, și așa au
hotărî t pentru fiesce-care sunet și pentru fiesce-care glas câto
un semn, adică câte o slovă. Așa au făcut tote nâmurile, când

IT
au vrut să scape de semnele ieroglifice, și așa au făcut pe
urmă după dînsele și Grecii.... *) Ast-fel după dînșil aii făcut și

RS
Latinii, priimind numai celo ce le-au trebuit; ast-fel, și încă și
mal înțelepțesce, Italienii; ast-fel și tote națiile cele-ințelepto
VE
și gânditore într’acdstă pricină, ce au umblat numai după ce
le-a trebuit; ast-fel a trebuit fireșce. șă__urmâm și noi. Dar
fiind-că, când am început a ne întrebuința cu slovele cele sla‘
NI

vonescl, a fost tocmai în vremea când turburările, neodihnile,

fugile și războlele, ce aveam cu vrășmașii noștri, nu ne da pas
LU

să ne gândim de alte lucruri mal interesătore, necum de

acest bagatel; de aceea până maldeună (JI, câte slove au avut
ȘJavil, noi le grămădeam cu loc fără loc prin cărțile nostre; ni
RA

se părea, că tot una pote să fie ortografia slava cu ortografia

nostră, și că printr’însa dâm o strălucire limbel nostre, puindu-I
NT

o năpaste în spinare.
Apoi, când am început a învăța și grecesce și am vătjut,
cu cât sîntein noi mal pre sus de cât mulțimea, când seim
CE

unde să scriem o, unde o; unde «, v, ei, oi; unde e, unde

«/, și când scriem pe p~ cu dasia; și a ne îngâmfa între noi
și a rîde de cel ce nu sciu să scrie ca noi și a gândi, că-I
I/

întrecem noi cu mult printr’acâstă mărginită sciință a nostră,

de atunci cu d’a sila am început a subjuga nenorocita nostră
IAS

a limbă să se îmbrace în nisce haine de arlechen și cu totul

străine și nepotrivite cu firea el.
Noi nu cunoscem, ce va să <jicâ o și i lung și scurt; noi de
U

’) Sa omis aci 2 pagini despre istoricul alfabetului grec, care nu

presint.1 nici un interes.
BC
 57

Y
vom scrie om. sau așa sau alt-fel wm, tot om va să <jică; de

AR
vom scrie ființă sau așa, sau Ifaiiui, tot ființă va să <Jică, și așa
fără nici un cuvînt facem pe nevinovata tinerime vremea, în

IBR
care pdte să învețe alte lucruri folositdre, să o pârtjă, învățând
aceea ce capricia nostră a găsit cu cale fără nici un cuvînt de
săvîrșit. Iată trâbă și facere de bine!

YL
Pentru 8, noi unul cundscem în limba nostră, și și pe acesta
trebue să-l cundscem de o singură slovă, Iar nu de diftong,
căutând însuși la firea lui, Iar nu ca aceea cum îl scriu Grecii.

IT
Pe k totă lumea îl scie, că este un diftong, că diftongurile
sînt din două vocale sau glasnice și că vocalile, din care ea

RS
stă, sînt e și a; apoi? ce greșală face cine-va, de va pune în
loc de k, ea, care prețuosce tot cât dînsul; cine pdte să pro-
VE
nunțieze pe ea alt fel de cât cum este, sciindu-l mal vîrtos că
este și diftong?
NI
In cât pentru diftongul iu, care până acum so scria io (cu
totul împrotivă după cum se citesce), pentru dînsul cerceteză
LU

m& rog pronunția și ea ații va arăta, că dmenil, cari vor să

scrie după cum vorbesc, nu fac nici de cum ast-fel de greșale,
cenușă învolesc cu dreptul cuvînt; sau dacă, din nenorocire,
RA

prejudicățile, care din mica copilărie țl-au fost stăpâne, nu te

lasă să judicl sănătos și bărbătesce, Ia un copil, care nici
de cum să nu cunoscă slovele, și invață-1 să cunoscă numai glasni-
NT

cile și neglasnicile, fără a amesteca și diftongii; tfi-I să scrie

iu, și vel vedea cum se gândesce și cum îșl mișcă buzele cele
tinere, alăturând și despărțind în gândul s&u glasnicile,
CE

până când în sfîrșit îl vel vedea, că-șl ridică capul și-ți caută
în ochi, arătându-țl ceea ce a făcut, și așa pote atunci te vei
rușina, cunoscând că scie să se gânddscă mal bine de cât
I/

dumnâta, sau dacă nu, îl vel vedea, că scrie u în loc de iu,

IAS

Iar io nici odată.

Volescl să subțiezl pe Români și să-I faci delicațl prin H
cel vestit de atâta vreme prin cărțile românescl. Pentru acesta
învață, că limba și omenii nu se subțiază prin pelticimea lim-
U

bel. EI au trebuință de idei, de cunoscințl și de experiență,

BC
58

Y
AR
ca să se subțieze. In țdță limba nostră nu găsim o (licere, care
să coprințlă pe acest 0, că încă deși avem în limba nostră
vre-o vorbă împrumutată dela Greci, care să albă în sine pe

IBR
0, Românii nu-1 citesc ae cât ca pe T, sau cari volesc să se
pocdscă, acela îl citesc ft. Românul <Jice Toader sau Tudor și Toma,
Iar nu 0«oa<>p și 0o«4; și așa <Jic și tote nemurile Europei.

YL
Acdstă slovă sau glăsuire 0 este născută în brațele căldur-il
și moliciunii Asiei și Africel, unde omenii vorbesc din gât mal
mult și din vîrful limbel cel lățite de căldură: d’acolo au ve­

IT
nit și Grecii în Grecia și de acolo aii și adus-o. In tot locul,
unde omenii sînt sănătoși și tote organele vorbirel șl le au

RS
întregi, desăvîrșite și sănătose, acolo o acest fel de glăsuire
ca 0 nu este socotită de cât ca un defect sau o greșală a na­
VE
turii. Un acest fel de om, ce pronunțiază așa, trebue să albă
felurimi do adjective spre batjocură, precum: peltic, gângav
și altele; așa dară, cum poți dumneta să gândescl, că pote
NI

nația nostră să se nobileze prin defecturile și greșalele naturii?

In cât pentru $ și 4', am vorbit, că dmenil cel înțelepți nici
LU

odată nu se încarcă nici nu se îngreuiază cu acelea, ce nu le

trebue și nu le aduce nici o înlesnire și nici un folos. Noi
prea bine putem să scrim în locul lui $ pe cs Și locul lui
RA

4' pe ps, fără nici o schimbare a pronunției. Dar Iată nevoia!

că dumneta (jicl, că „când putem să scrim cu o slovă, pentru
NT

ce să scrim cu dou6?“ Și eu țlic Iară că, când putem cu mal

puține slove să ne slujim, pentru ce să ne îngreunăm cu mal
multe și să încărcăm alfabetul nostru? Ce minune! veijl, cum
CE

ne potrivim la vorbe? Atâta numai, p&cat că nu ne înțelegem;

și ca să ne putem desluși, să luâm vorba dumitalo, să-l facem
analisul, ca să vedem, ce folos săli ce înlesnire pote să 6să
I/

dintr’însa. Să $icem, că proposiția săli regula dumitale este

IAS

drdptă, generală și pdte fi cuviinclosă la tdte întîmplările

asemenea; apoi atunci, precum este.bine în locul lui cs să
scrim pe^, și în locul lui ps pe 4', este asemenea bine și
tot cu același cuvint și în locul lui st să aflăm alt semn; în
U

locul lui cr, cl, dr, bl, str, ser . . . alte semne asemenea, ca să
BC

scrim mal bine, în loc do dou& sau trei slove cu una. Și Iară
 59

Y
mergând tot cu acest cuvînt în locul silabelor, mal bine ar fi

AR
să se afle câte un semn singur și deosebit; și ca să prescur­
tam și mal mult, în loc de doub sau trei semne, care însem-

IBR
nâză silabe, să scrim unul, adică în locul fie^ce-cărela «Jicerl
să avem câte un semn sau o slovă, precum sînt nuinerile
arăbescl și semnele zodiacului, unde în loc de unu, doi, trei,

YL
patru .... scrim 1, 2, 3, 4... . și în loc de Cumpănă scrim
lqj, în loc de Gemeni scrim )< ș. c. 1. Așa atuncea ne-am face
Chinesl și câte (Jicerl ar fi în limba nostră, atâtea și slove ar

IT
trebui să avem, și să ne trebuiască tdtă viața nostră, ca să le
învâțâm. Apoi, mergând treptat și mal ’nainte cu prescurtarea,

RS
ar trebui în loc de mal multe «Jicerl, cari fac un cuvînt, să
avem numai un semn, până când ne vom băga în întunecimea
labirintului ierogliftcilor Egiptului, desprețuind și nesocotind
IVE
ingeniosul meșteșug al scrierii. Și, în sfîrșit, ca să fie lucru de
tot lesne șl cum se cade, să aflăm mal bine în locul unei
limbi întregi un semn să-l învâțâm pe acela și să scăjîâm
UN

odată de a tot învâța și a tot scrie atâtea slove și atâtea

țlicerl. Și lată folosul cel mare, ce ese din proposiția dumitale-
Acuma gândesc, că ne-am înțeles.
L

Dar bine, dacă ați hotărît să lepădațl pentru înlesnire slo­

RA

vele, care au tot un glas și tot un sunet, pentru ce n’ațl le­

pădat și pe i/, care are tot un glas cu i? — Aci al dreptate,
NT

domnule, și prea filosoflcesce al *vorbit. Acesta a fost și cu-

vîntul și hotărîrea societății; dar fiind-că acâstă Gramatică a
fost prescrisă mal ’nainte de hotărîrea societății, a râmas de
CE

o cam dată așa; însă pentru acâsta ’țl făgăduesc cinstit, că

de va avea gramatica norocirea de a se mal da încă odată în
tipar, vel vedea-o curățită și de dînsul, ca să semene întru
I/

tote cu cea Itallenâscă, buna el soră.

Dar pentru tonuri? ce o să mal țjicl? cum o să mal învețe
IAS

copii să citâs<ă? și cum o să învețe străinii limba nostră? —

Ast-fel cum învață și pe a latinâscă, nemțâscă, itallenăscă ș.
c. 1. Limba grecâscă, cu tote tonurile ce are, nici de cum nu
U

o învâțâm noi mal lesne de cât pe cea latinăscă, nemțâscă ș.

c. 1. Nu ne fac tonurile să pronunțăm bine, ci deprinderea și
BC
GO

Y
AR
sciința, care avem într’o limbă. Pune dumndta doi înșl să
citescă grecesce, unul să cunoscă limba și altul nu, ci numai
să scie să citdscă și ascultă la dînșil. Cel dintâiu va pronunța

IBR
bine și frumos, nu pentru că limba este scrisă cu tonuri pe
d’asupra, ci pentru că o a înv&țat, și pentru dînsul tonurile
sînt indiferente; ar putea să lipsdscă și el tot așa să citdscă.

YL
Pe cel d’al doilea îl vel vedea, că se căznesce și, cu tdte sem­
nele prosodiel ce sînt pe d’asupra, să scoță nisce sunete urîte,
și limba să sufere în gura lui. Limba cea vie, care o învață

IT
fiii doi a părinți, n’are trebuință de tonuri. N’au făcut semnele

RS
prosodiel limba, ci limba a dat pricină omenilor să afle aceste
semne, când au vGțlut, că cade și-și pierde pronunția.
Meșteșugul scrierii este aflat, ca să ne înțelegem și cu cel
IVE
ce nu sînt de față cu noi. De multe ori însă scrierea cea ne-
desăvîrșit.ă a pricinuit confusie și neînțeleg re, care a stat cea
dintâi pricină de a se pune regulile ortografiei: tot ce aduce
UN

neînțelegere, trebuesce lămurit. Și acdsta a făcut să se nască

atâtea semne ale prosodiel și ale punctuației. Dar fiesce-ce limbă
îșî are ortografia sa și aceea a stătut mal norocită, care s’a
L

supus la mal puține reguli. Punctuația numai a stătut și este

RA

tot aceea la tdte limbile; pentru că omenii tot într’un fel se

gândesc, și mișcările și opririle lor în vorbire sînt tot acelea.
Cel mai delicat și cu gândire lucru în ortografie și care face
NT

cinste duhului omenesc este punctuația: ea desparte și face

chiar judecățile ndstre, arată șirul și relația lor și ne face și
CE

să înțelegem și să ne facem înțelepți în scrierile nostre; și

ea singură împlinesce sfîrșitul pentru, care s’aii aflat regulile
ortografiei, mal vîrtos în limbile cele vil. Tdte cele-lalte nu
sînt de cât o pedanterie și o lipsă în gândul și duhul ome­
I/

nesc, adică un semn de necunoscință a folosului și sfîrșitului

IAS

ortografiei. Frații noștri Italieni forte înțelepți și gânditori

au cunoscut, ce le este de lipsă și cari sînt rddele pedantis­
mului într’acestă materie. Pe dînșil și drumul pășirii întru
cunoscințl al duhului omenesc trebue să urmam și noi. Aci
U

îndrăznesc a vorbi pentru frații noștri din Transilvania și

BC

Banat, cari sînt vrednici de tdtă lauda pentru ostenelile și

 C^' 61

Y
și silința, ce pun pentru literatura românescă. Pentru orto­

AR
grafia însă, care volesc să o introducă, scriind nu literile lati­
nesc!, bine ar fi fost să urineze duhului italienesc, adică a

IBR
scrie după cum vorbim, Și să nu se Ia după ortografia fran-
cesă și englesdscă, care păzesce derivația Zicerilor, care este
născută în văcurile sholasticismulul și do care chiar singuri

YL
acum ar voi să se scuture. Un meșteșug, care volesc să rOmâle
păstrat numai pentru cel ce vor avea norocire să scie lati-
nesce și fără nici un folos așa de mare, în cât să stea în

IT
cumpOnă cu greutatea și neînlesnirea. Cel ce cundsce limba -
Latindscă scie, că Zicerea timp vine dela tempua, sau de va fi

RS
scrisă tiwpu sau de va fi scrisă tempu; asemenea și primăvara
este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera,
sau de va fi scrisă prima-vara ș. c. 1- Pentru cel ce nu cundsco
IVE
limba Latinăscă este în zadar, ori cum vor fi scrise (Jicerile.
căci mijlocul scrierii nu pdte să-1 facă să cundscă izvorul, când
el nici o dată n’a fost acolo. Așa dară, pentru ce să nu scrim
UN

după cum pronunțăm, când scrim pentru cel cari trăiesc, Iar
nu pentru cel morțl. Romanii, strămoșii noștri, scria după cum
pronunța; Ciceron, Virgilie și cel-lalțl autori nu au scris faptele
L

lor pentru Romanii, ce ad trăit pe vremea lui Romul și Brut,

RA

ci pentru contimporanii s&I. /Asemenea și noi nu scrim pentru**'

strămoșii noștri, pe cari l-a adus Marele Tralan aci, ci pentru
contimporanii noștri, și nu trebue să-I căznim și să-I muncim (
NT

atâta până să ne înțelăgă, și să le luăm dreptul de a-șl scrie .

limba, rămânând pe sâma numai celor ce sciu Latinesce .și
CE

celor ce in tdtă viața lor vor sta cu dicționarul în mână./

Ia să lăsâm acestea, că eu aci nu te înțeleg, vino, de-mi
spune mie de cele de mal înainte; spune-mi, pentru cum am
I/

scris până acum, ce faceți voi ăștia iscusițil, ce ați eșit acum
cu filosofiile vdstre? ce faceți obiceiului? — Este adevărat,
IAS

domnule, că obiceiul este bătrân și că el nu se strică așa

lesne: însă eu nu sciu, pentru care obiceiu ’ml vorbescl; pentru
că de vrei să <jicl de scrisorile de mână, aci pe nici unul nu
U

văd scriind ca pe celălalt: unii scriu <Ihha, alții #hhha; unii

scriu siaițT», alții «iairk, alții rimiti și alții cum le vine; unii
BC
 62

Y
AR
scriu 4’‘'KKKTU'f’> alții .fKKhTop, alții 4i'KK'K','0PK‘î unii scriu Iau,
alții Hahi; unii scriu cu tonuri, alții fără tonuri și alții cu to­
nuri cu cârligole și cu picături la totă silaba și la totă slova,

IBR
ș. c. 1. De vrei să vorbesc de cărțile tipărite, să aducem înainte
tote edițiile cărților și vom vedea, că nici una nu sb asdmănă
cu cealaltă în ortografie, ci din protivă, că fiesce-cine a scris, după

YL
cum i s’a părut, fără nici o regulă și fără nici un obiceiu.
Apoi acuma, ce să numim noi obiceiu? Pdte că vel dice, Ia
numai așa, să aruncăm undo și unde de poftă câte un w și

IT
câto un ii și câte un cârligel d’asupra glasnicilor, când sînt

RS
înainte, pentru că stă frumos și pentru că, frate dragă, așa
scriu și Grecii și așa a fost obiceiul de a să presăra unde și
§i undo. Domnule, acesta n’are alt n.ume decât obiceiu de a
VE *).
nu sS gândi, sau mal bine obiceiul nerozilor La acdsta vred­
nicul do pomenire dumnelul Marele Ban, Ioan Văcărescul, al
NI
doilea scriitor de Gramatică Românăscă, destulă ostendlă a
simțit și șl-a pus totă silința să afle acest obiceiu și să-l pue
LU

în reguli, dar nici singur n’a putut să-l afle din pricina celor
mal sus clise și după cum singur o mărturisesce, nici cel ur­
mători n’au putut să urmeze regulilor sale; pentru că, câți
RA

mal pe urmă au scris și au tipărit cărți, au urmat tot vesti­

tului acela obiceiu, de care te ții dumneta.
EI! de astea de ale vostre spui tu multe, dar eu nu voiu
NT

să sciu; eu nu es din cele ce am apucat și la părinții mei

nici n’am pomenit ast-fel de nimicuri: cum au fost el, așa o
CE

*) Reverența sa domnul Teologul absolut și Protopop Nicolae

Manii! de Montan a făcut o Ortoepie Latinescă, Românescă, Nemțesc!
și Unguresc!, pe care a și dat-o la lumină la anul 1826. Intr’însa,
I/

pentru înlesnire, la început când vorbesce de slove, mal întâii! are pe

cele glasnice, pe urmă pe neglasnicile, punend din ele mal întâiti pe
IAS

cele mal lesne de scris și așa pășesce către cele mat grele și în sflrșit
are diftongii. Acest! carte folositore intrând în mâinile a multora, aci
în Transilvania aii început mulțl a-1 defăima cu nume de raționalist și
ateii, căci a stricat rîndul slovelor, și Christos în Evanghelie qlice :
U

«Eîi sînt alfa și wmega», adică începutul și sfîrșitul; și sfinția sa pentru

acesta dacă era Creștin adevărat, trebuia să puie pe alfa în capul slo­
BC

velor și pe wmega la sfîrșit. Apoi Iacă treb! !

 63

Y
AR
să fiu și eu, și spuneți și scorniți voi iscusiților, câte veți
vrea. — Bine faci, domnule, ține-te, te rugâm, de dinsele ca
orbul de gard și rămâi tot în cele ce al apucat, căci pentru

IBR
dumnăta nici nu să ostenesce cine-va. Tote câte fac și scriu
dmenil astăzi, nu sînt pentru noi, în cari aii prins rădăcină ru-
gindsele și de Dumnezeu blăstămatelo prejudecăți, pe care

YL
numai mortea dinpreună cu ființa ndstră le va curăța, nu
sînt, $ic, pentru noi, ci pentru sfrnpla și nevinovata tinerime:
ea este fldrea omenirii ^Tclintr’însa să aștăptă și rodul. Tote

IT
prefacerile și întocmirile cele bune, ce s’au făcut dela începutul
lumii până astățll, nu s’au așețlat nici pentru cel cari aii mu­

RS
rit, nici pentru cel ce era de față, ci pentru cel ce să gătla
să fio și pentru cel viitori. Molsi nu a întocmit legile sale
VE
pentru bătrânii, cari să gătea să mură și pe cari el ii hrănla
cu mană cerăscă, și el nu putea să uite căpa și usturoiul
Egiptului și mâncările, cu care să îndopa la jertfile idolescl;
NI

ci pentru pruncii și strănepoții lor. Christos mântuitorul

nostru nu a învățat sfînta sa lege pe Cărturari nici pe Farisei,
LU

ci pe pruncii cel mici și pe cel ce aii venit în starea pruncilor

la nevinovăție; el nu șl-a ales ucenicii săi din Farisei; el n’a
<lis nici Anii nici Calafil: vino după mine, ci Iul Petru, caro
RA

era pescar și nu scia să tălmăcăscă legea lui Molsi pe dos, ci

curat și nevinovat ca pruncii fără a să îngâmfa întru sciință,
NT

asculta cuvîntul lui și să lua după dînsul. Sfinții Apostoli

n’au propovăduit Evanghelia lui Christos popilor idolescl,
cari învita pe împărați și lumea, ca să-I omore și pe dînșil și
CE

pe cel ce asculta cuvintele lor. Până la anul 1440 omenii scria

cărțile tot cu mâna, nefiind până atunci aflat tiparul, și prin
urmare cărțile era forte rare și din pricina scumpetil și din
I/

pricina greutății până a fi scrise. Cel dintâiu, carele a aflat

tiparul, a fost Ioan Gutemberg, ajutorat de doctorul Ioan Faust.
IAS

la Valența, după ce și-aii cheltuit tdtă starea și averea lor.

Cea de a doua carte dată la tipar și mal desăvîrșită a fost
Biblia latinesce in folio la anul 1462, care s’a împrăștiat in
U

totă Europa. Pe vremea aceea era în Paris, precum și în tbtâ

BC

Europa nis.ce omeni, cari nu voia să-și cunoscă pe fii lor....

 64

Y
AR
Aceștia mal cu sămă era copietoril cărților și Bibliile le vindea
până la 500 galbeni una. Când s’a ivit vrednicul de totă adu­
cerea aminte doctorul Ioan Faust în Paris cu Bibliile sale,

IBR
care le vindea mal întâiu 60 și pe urmă 30 de talere
una, acești neguțători vechi au început a striga, că acest
meșteșug de a să face cărțile așa lesne este aflat în Iad, și

YL
că acel bun om are prieteșug și tovărășie cu dracii și este
fermecător: pentru caro invita pe omeni să nu primăscă căr­
țile lui, până când în sfîrșit, după ce l-au omorît el pote, au

IT
scornit, că dracii de viu l-au sfâșiat și l-au răpit în Iad*). Așa

RS
acești omeni, cărora le este datore omenirea luminarea el și
pășirea cea Iute a sciintilor către desăvîrșire, nu și-aii cheltuit
starea, averea și viata lor în aflarea acestui meșteșug pentru
VE
acest fel de omeni, cari voia să rămâle omenirea întru nesciință,
să asculte în gurile lor ca în oraclu și să le cumpere cărțile
lor după prețul cel păgânesc, ce el îl punea; ci pentru cel
NI

viitori noi și pentru strănepoții omenirii, cari gustă din rodele

LU

ostenelilor și meșteșugului lor și cu lacrăml ’șl aduc aminte

de dînșil. Eroul și luminătorul Rusiei Petru cel Mare n’a așă-
(Jat regulile și întocmirile sale pentru împrotivnicil strelițl, ce
RA

voia să stingă făclia cunoscintilor și a slăbi ce el purta, ci

pentru slăbițil săi strănepot!, cari s’au mărit și s’aii fericit
prin păzirea și desăvîrșirea așezămintelor sale ș. c. 1. Așa
NT

dar Iarăși o mal Zic, că nu pentru noi să fac și să scriu cele

din Ziua de astă-Zf, ci pentru fii și strănepoții noștri.
Și ce lucruri să fac ? Și ce lucruri să scriu ? — S’a făcut
CE

Șcdlă, prin care se slăvesee nația și cel ce aii întemeiat-o (și

aci este vremea a arăta pe dumnălul Marele Ban Constan­
tin Bilăcănu, Protectorul și Apărătorul șcdlelor românescl,
I/

care cu osteneli le-a început și Iarăși prin osteneli, cu pieptul

IAS

și brațul său cel Românesc și vităz, le apără și le păzesce

până în Ziua de astăZI de totl împrotivnicil, cari vor să să
atingă de dînsele, să le dărapene și să le schimbe numele);
s’a făcut Fllosofia, rodul cerului, în limba românăscă: să învață
U
BC

') Aci fiesce-cine p6te ghici, cine ati fost dracii, cari l-aii sfâșiat de viu.
 65

Y
Legile și dreptatea în limba românăscă; se invazii Matematica,

AR
Geografia și Istoria în limba românăscă; este catedra în șcdlă,
în care se cercetăză și se învață limba romândscâ. Metodul

IBR
lui Lancaster, prin care învață Anglia, Francia și Rusia carte,
este introdus în limba românăscă; sînt atâția frați profesori,
cari scriu, traduc și se ostenesc pentru folosul și cultura limbii

YL
și a nației; sînt atâția boieri înflăcărați, cari lucrăză și jertfesc
pentru folosul obștii; dumnălul Marele Ban Barbu Văcărescu
a dăruit venitul, banii după un an (la 90,000 lei aprdpe), șcdlelor.

IT
Și tote acestea tot pentru luminarea și îndreptarea tinerilor,
Iar nu pentru noi, cari nu voim să cundscem Filosofla și mân­

RS
tuitorul el glas; nu pentru noi, pe cari cu lacrăml no rogă
nevinovata tinerime să rămânem în cele ce am apucat, să ne
hrănim cu dînsele, să le cugetăm, să le lăudăm, dacă voim
VE
și pe dînsa să o lăsăm în pace dimpreună cu făcătorii săi do
bine; să ne fie' milă de dînsa și de vremea el, pe care o plerdo
NI
și pe care noi o stingem și o omorîm. Ne țlice să vedem, că
Dumnezeii șl-a întors ochiul săii și către noi și a arătat dru­
LU

mul, care duce la slavă, cinste și fericire, celor mal înțelepți

și înfocațl din nația ndstră; el l-au destupat cu mare muncă
și ostenălă și au îndreptat-o să mărgă pe dînsul; ne rogă să
RA

vedem și să cunoscem acăstă milă și îndurare dumnețleăscă

și să nu voim a no face de o potrivă cu diavolul, care piz-
muesce și pune stavilă fericirii și binelui omenesc, să nu ne
NT

asemănăm lui, voind a o opri și a o abate din drumul, care

a apucat; ne $ice în sfîrșit să ne aridicâm ochii în sus, să
CE

vedem dreptatea și răsplătirea cerului preste capetele celor ce

au vrut să oprăscă și să omore binele omenirii; să vedem,
nume au și cum îșl aduce lumea aminte de răstigniri)};
I/

Mântuitorului nostru, cum de otrăvitorii lui Socrat, cujșft($y

muncitorii sfinților MarturI și de toți înrăutâțițil, ce au șțățyț.,
IAS

dela începutul lumii până acum. Fie, ca numai

fie împotrivirea ndstră și să dăm liniște și odihnă o^țftjA^ori
ce volesc și lucrăză binele. Lasă, domnule, totă răutfrțeftH iPiU^n^
și interesul, care sînt rodurile Iadului, lasă-le și unesfiQitflan­
U

dul cu al tuturor Românilor; $i cu el, toți dimpreu^ă^^m.

BC

Ioan Eliad Rădulescu. —3^°57- 5

 66

Y
AR
binecuvînta.tă tdtă tinerimea, cobdră-se mila și fericirea cerului
preste dînsa; slăvdscă-se nația românescă; înmulțdscă-se cel
ce o apără și o ajută; stingă-se num&rul celor ce voiesc să o

IBR
dărapene; stingă-se cu sunet numele lor din cartea pomenirii
și a vieții; pășdșcă, cu repeziciune sfînta filosofie și sciințele
dela marginile pămîntulul până la cele-lalte, întin^ă-se și

YL
înmulțdscă-se și în nenorocita nostră patrie; fie bine priimite,
ca să rfimâle și să se veclniceze între nol!“
Acuma fie pace și înceteze disputa, ca să vorbim pentru

IT
Gramatică și limba românăscă. Limba este mijlocul, prin
— care ne arătam ideile și cugetările nostre. Acela ce cunosce și

RS
sciS”mal multe lucruri, a aceluia limbă este și mal bogată
de vorbe și mal plăcută. Pruncul, când este în brațele și la
IVE
pieptul maicii sale, alte vorbe și numiri nu scie de cât numai
a lucrurilor, ce sînt pe lângă dînsul în casă: scie să Zică mamă,
tată, papă, apă ș. c. 1. După ce se mal măresce și începe a
UN

vedea și a cunosce și lucrurile de prin curte, începe a înv&ța

și numirile, cu care se numesc acele lucruri, și limba lui mal
cresce și se mal înmulțesce. Când se adună cu cel de o po­
trivă cu dînsul, acolo învață alte vorbe, care nu le scia: ale
L

jocurilor și ale jucăriilor; când merge la școlă, acolo Iarăși

RA

învață alte numiri ale lucrurilor, ce acuma pote le vede întâi;

după ce vine în vîrstă și începe a învbța, săli un meșteșug,
NT

sau o sciință, cu care să trăiască în lume, aci dimpreună cu

lucrurile Iarăși mal învață și alte numiri, care până acum nu
le scia, cu tete că era în limba sa, și așa cu cât cresce și
CE

vbde mal multe lucruri și s6 adună cu lumea mal mult, cu

atâta limba lui se mal înfrumseț6ză și s6 desăvîrșesce. Merge
Iii1 plugar și vede alte instrumente și alte numiri, merge la
I/

lemnăt asemenea; merge la zidar, la ferar, la croitor, la cojo-

c'âr'/Ja cizmar, asemenea ș. c. 1. Va să Z>că dară, că fiesce-
IAS

dafre-Meșteșug și sciință îșl are numirile și termenii s6I. Noi,

Români!/1 pentru câte meșteșuguri au fost între noi până acum
ȘPpfcritFjL câte idei și cunoscințl am avut, am avut asemenea
U

și'Htriimle Ibr, sau din limba nostră făcute, sau împrumutate

delA aCfcîâ, âttrl întâlașl dată s’aii arătat între noi cu acel
BC
 (57

Y
meșteșug. Acuma să punem, că Românul, ca să vorbâscă de

AR
Gramatică, de Retorică, de Poesie, de Geografie, de Istorie, de
Filosofie, de Matematică, do Legi, de Teologie, de Medicină ș.

IBR
c. 1. Tote meșteșugurile și sciințele acestea îșl au numirile și
termenii lor deosebiți, flesce-care urm6ză dară, ca când va în-
vfeța Românul gramatica, să învețe asemenea și termenii sau

YL
limba el și așa și cele-lalte sciințl. Negreșit, că va găsi în-
tr’însele vorbe și numiri, pe care în limba familiară nu le-a
găsit; apoi pote o să ^ică: De unde sint vorbele acestea, că

IT
nu sînt românescl? Sînt de acolo, de unde este tdtă limba
nostră, de unde sînt Zicerile om, cap, ocliiii, ureche, nas, gură*

RS
dinte, limbă, barbă, braț, mână, deget ș. c. 1.; pâine, apă, vin,
făină ș. c. 1. Cum pdte țjice pentru termenii sciinților, că nu
IVE
sînt românescl, asemenea pdte țlice și pentru Zicerile aceste
familiare tot așa, până când se va lepăda Românul de tdtă
limba sa, r&mâind cu buzele umflate după vorba de obște, și
apoi pe care să îmbrățoșeze?
UN

w zFiesce-care limbă, când a început să se cultiveze, a avut

trebuință de numiri noub, pe care sau și le-a făcut dela sine,
sau s’a împrumutat măcar de unde, și mal vîrtos de acolo, de
L

unde au vbtfut, că este izvorul sciințelor și al meșteșugurilor.

RA

Grecii s’au împrumutat dela Fenicieni, Egipteni, Arapi, AsirienI

ș. c. 1. de acolo, de unde și învăța sciințile și meșteșugurile
NT

Romanii dela Greci; ceste-lalte nații ale Europei dela Romani

și dela Greci acelea, care s’au împrumutat și Romanii. Noi
asemenea o să urmăm și mal vîrtos, când avem de unde. Noi
CE

nu ne împrumutăm, ci luăm cu îndrăzndlă dela maica nostră

moștenire și dela surorile nostre partea, ce ni să cuvine.
Noi, când auțlim câte una din vorbele degenerate grecescl,
I/

pe care chiar Grecii le urăsc, precum: „catadicsesc, metahi-

IAS

risesc, pliroforisesc, plicsis, stenahorie, syntrofie, ypolipsis, ar-

honta, kyramu, ypokimen" ș .c. 1., ni se pare că curge miere,
mirdse omul acela a simțitor și a politicos; Iar când autfim: „fras,
problemă, emblemă, avis, enigmă, sistemă, haos, atom, imn,
U

fas, eclips, ecliptică" ș. c. 1., care sînt asemenea grecescl, dar

BC

5*
 68

Y
AR
trebuinclose, ni se par străine și neînțelese și (Jicem, că sînt
anoste.
Trebue să ne împrumutăm, dar trebue forte bine să băgăm

IBR
s6mă să nu pătimim ca neguțătorii acela, cari nu-șl Iau bine
măsurile și rămân bancruțl (mofluzi). Trebue să luăm numai
acelea, ce ne trebue și de acolo, de unde trebue și cum tre­

YL
bue. |UniI nu volesc nici de cum să se împrumute și fac vorbe
nouă românescl: Cuvîntelnic (Dicționar), Cuvîntelnică (Logică),
prestentinderc (epitas), ascutit-apesat (ocsiton), nempnrțit (atom,

IT
individ), asuprăgrăit (predicat), amiaflădiesc (meridian) ș. c. 1.

RS
Alții se împrumută, de unde le vine și cum le vine: de Iau o
vorbă grecăscă, o pun întrăgă grecăscă, precum: „patriotismos,
entusiasmos, cliros“ ș. c. 1.; de Iau dela FrancesI, o pun In­
VE
trigă franțuzăscă, precum: „națion, ocasion, comision*' ș. c. 1.
de Iau dela latinesce, le pun întregi latinesc!, precum : „pri-
vilegium, collegium, centrum, punctum" ș. c. 1.; de Iau dela
NI

Italieni asemenea, precum: „soțieta, liberta, cvalita" ș. c. 1.

Vorbele străine trebue să se înfățișeze în haine românescl și
LU

cu mască de Român înaintea nostră. Romanii, strămoșii noștri,

de au priimit vorbe străine, le-au dat tiparul limbii lor; el nu
RA

<Jic „patriotismos, entusiasmos, cliros" ș. c. 1., ci „patriotismus,

entusiasmus, clerus." Francesil asemenea nu $ic „geografia,
energia, kentron
,
** ci „jeografi, enerji, santr"; precum și Italienii
NT

„geografia, energia, centro."rAsemenea și noi, de vom voi să

românim țjicerile aceste tote do sus, trebue să țlicem „patrio­
tism, entusiasm, cler
*), nație, ocasie, comisie, geografie, ener­
CE

gie, centru, punt, soțietat.e, libertate, cualitate, privileghiu, co-

leghiu, sau mal bine privilegiu, colegiu", după geniul și natura
limbii. I
I/

*) Latinii la xlfjooe aii făcut pe ip e și pe o, u, după firea limbii

IAS

lor; noi după firea limbii nâstre lepădăm pe j dela sftrșit și d‘cem
cler; și pentru acesta sînt vrednici de mirare mal cu semă Românii
dela Blaj, cari pot <,lice, că trebue să fie cel mal literațl și în limba
latindscă și în cea românescă, după școlile ce aii; și acestă <,licere nu
U

numai că nu o cunosc, că nu trebue a sS <,l‘ce după firea limbii gre­

cesc! cliros, făcând un barbarism, ci fac și dispută, că trebue să
BC

se <£ică așa.
 69

Y
Tot în materia pentru împrumutare intră și acest paradocs.

AR
Noi, când luam câte un verb din latinesce sau de alt unde-va
să-l conjugăm, fiesce-care loc și țâră are câte o stravaganță

IBR
după vecinii și conlocuitorii sâl. Românii din țâra Românâscă
avend până acum a face cu Grecii, ne-am învâțat să sisiim și
să pipiriim; Românii din Transilvania, Banat și Bucovina,

YL
aurind Iară tot-d’a-una limbi mal tari și mal aspre, s’aii învâțat
să ururuiască și să Uluiască; adică când luăm verburile: „for­
mare, recomandare, repetire, pretendere, descriere"... cel din

IT
țâra Românâscă țlicem: „formalisesc, recomandarisesc, repeti-
risesc, pretenderisesc"; cel din Transilvania, Banat și Buco­

RS
vina, țlicem „formăluesc, recomăndăluesc, repetiruesc, preten-
dăluesc, descrivăluesc" ș. c. 1. Nu băgâm sâmă să vedem
fiesce-care verb, de ce conjugare este și cum sâ conjugă; nu
VE
ne ultâm, că verburile formare, recomandare sîntde l-a conjugare
și că trebue a sâ Zice așa: infinitivul, a forma și formare;
NI
participia trecută, format; pe urmă presentul la îmmulțit,
formăm și la singurit, form, forml, formă; recomand, reco­
LU

manzi, recomandă, sau formez, recomandez, după cum avem și

alte verburl dela l-a conjugare lucrez, înființez ș. c. 1. Asemenea
și verbul repetire este de a 2-a conjugare și face „a repeți și re­
RA

petire; repetit; repetim" și presentul la singurit „repetesc,

repetescl, repetesce," și așa tot după raționamentul acesta,
pretendere (sau pretindere) și descriere, fac: „pretend, pretenții,
NT

pretende," sau mal românesce „pretimj, pretind!, pretinde;

descriu, descrii, descrie" ș. c. 1.
CE

Trebue a sâ cerceta și a sâ învâța limba românâscă și

geniul sâu și pentru acâsta este destul o băgare de sâmă lu­
minată și fără prejudicățl și un paralelism al limbilor, ce au
I/

relație cu dînsa. Ea a început a sâ cerceta încă din vâcul

trecut, și gramatici s’au făcut de mulțl simțitori bărbați, cari
IAS

au cunoscut-o și au sciut să o prețulască •).

*) Până acum sciute <Jece gramatici s'att v<J<,lut afară asupra limbii
U

românesc!, care sînt acestea:

i-a. Gramatica cu litere latinesc! a vrednicului de pomenire părin-
BC
 70

Y
AR
Dar ca să se desăvîrșâscă Gramatica românescă, n’au fost
destul, ca să fie făcute aceste gramatici; era de trebuință și
de nevoie, ca să se puie și în lucrare, dându-se în mâinile co­

IBR
piilor prin școli; și învățătorii cu el dinpreună asupra acestor
gramatici să facă analisul limbii, atât gramaticesce cât și
logicesce; și în cât pentru acdsta Bucurescil se pot făli:

YL
pentru că, încă dela anul 1816, s’a deschis aci școla româ-
ndscă, în care să se învețe Gramatica și sciințele în limba
românăscă, unde cel dintâi profesor, care a aruncat într’însa

IT
cele dintâi semințl spre luminarea Românilor, a stătut fericitul

RS
Arhidiaconul și Doctorul in Teologie și Legi Gheorghie Lazăr,
a căruia pomenire trebue să fie de mult preț la toți Românii.
El aci a început a croi Muselor haine românescl și a învăța
IVE
Matematica și Filosofia în limba patriei la anul de sus numit
până la 1822. Intr’acăstă școlă șl-a luat începutul și acăstă
Gramatică și s’a pus în lucrare.
UN

Dar limba românescă acum pășesce câtre desăvîrșire și

pentru cultura el se ostenesc atâția bărbați: Dumnălul Marele
Vornic Gheorghie Golescu gătesce asemenea o Gramatică și
L

un Dicționar românesc, prin a cărora dare în tipar va mal

RA

telul Ieromonahului Samuil Clain, tipărită la VIena, la anul 1780. Acest

bărbat a cunoscut și a scris forte bine limba românescă.
NT

2- a. A Marelui Ban Ioan Văcărescul, tipărită în Episcopia Rîmne-

culul la anul 1787 și pe urmă la VIena. Acesta a stătut cel dintâi în
ț£ra Românescă, ce a deschis drumul Românilor spre cultura limbii și
CE

pe urmă a lăsat ca o datorie fiilor și nepoțdor sSt cercetarea și în­

dreptarea limbii. Scumpă trebue să fie pomenirea lui la toți Românii.
3- a. A D. Ioan Molnar, doctorul de ochi, tipărită românesce cu
nemțesce la VIena, la anul 1786. Acestă gramatică până acum s’a
I/

dat de trei ori la tipar.

4- a. A Sfinției sale părintelui Protopopul și Directorul șcâlelor ro­
IAS

mânescl neunite din Transilvania Radu Tempian, tipărită la Sibil, la

anul 1797.
5- a. A D. Revisorulul C. C. tipografii din Buda, Georgie ȘincaT,
tipărită cu litere latinescl în Buda, la anul 1805.
U

6- a. A D. Anton de Marki, directorul șcâlelor naționale din Buco­

vina, tipărită românesce cu nemțesce, în CernovicI, la anul 1810.
BC

7- a. A D. Mihail Voiagi, profesorul de limba grecescă nouă în

 71

Y
AR
păși limba încă câte-va trepte către dosăvirșire. Dunmâlul
Marele Logofbt Tancu Văcăroscu are încă o Gramatică romă-
nâscă cu litere latinescl gata, în care țlice, că „prin litere so

IBR
nasce literatura, Iar dela slove să n’aștepte cine-va de cât nu­
mai slovnire". Acest credincios cercetător și cultivator al
limbii și Anacreon românesc are asemenea și destule și mult

YL
prețuite poesil, prin care limba românescă a câștigat aripi
și sboră dinpreună cu fantasia. Pagubă numai că nu le dă
la tipar, ca să arate tuturor, cât pote și limba romândscă și

IT
să bucure pre toți Românii prin cântările sale cele dulci, vesele,

RS
tinere și viteze ca el însuși. De nu le va da afară, sînt silit
a-I spune, că o să-I le fur și o să-I le dau eu la lumină.
Dar ca să s& desăvîrșască limba și mal bine și ca să sb
IVE
hotărască odată, cum să rbmâle termenii cel noi, acâsta nu so
va putea, până când nu se va întocmi o Academie do câțl-va
bărbați, a căror trăbă să fie numai literatura românâscă, cari
UN

cu vreme vor pune în regulă și vor desăvîrși limba prin facerea

unul dicționar. Dicționare ne trebuesc și mal vîrtos de o cam
dată pentru înlesnirea traducțiilor, precum: latinesce cu ro-
L

mânesce, franțusesce cu românesco, itallenesce, grecesce,

RA

nemțesce cu românesce. Lucreze, care cum pdte, și înlos-

VYena. Acestă gramatică este pentru limba Macedono-Românescă, ti­

NT

părită cu litere latinesc! în VYena, la anul 1813.

8- a. A I). Constandin Diaconovic! Loga, profesorul șcdlelor prepa-
rande românesc! din Arad, tipărită în Buda la anul 1818.
CE

9- a. A D. Andreas Klimens, tipărită la Buda, românesce cu nem­

țesce, la anul 1823.
10- a. A D. Ioan Alecsi Teologul absolut, tipărită la VYena cu
litere latinescY, la anul 1826.
I/

Fericitul D. Protopopul Petru MaYor nimic n'a uYtat, din câte se

aduc la luminarea și cinstea Românilor și a scris și pentru ortografia
IAS

românescă cu litere latinescY, unde are și un dialog pentru începutul

limbiY românescY. Ve<,IY Dicționarul, ce s'a dat în Buda la anul 1825.
Vrednice de t6tă lauda sînt sfaturile, pentru cum să se întrebuințeze
limba românescă ale D.... IorgovicY, tipărite la Buda în vdcul trecut.
U

P6te să fie și alțY bărbațY, carY aii lucrat asupra GramaticeY româ­
nescY și nu ne sînt cunoscuț! din pricina lipsi! une! gazete românesc!,
BC

ce va fi pâte vremea a se Introduce între no!.

 72

Y
AR
noscă-s6 traducțiile: traducțiile cele bune înfrumsețeză și no-
bilesc limba; prin ele întră în limbă tote trasurile și mijlocele
de vorbire cele mal frumoso a deosobiților autori vestiți și

IBR
îmbrățoșindu-le le face ale salo; apoi în sfirșit se pote face și
un Dicționar românesce cu românesce.
Jn cât pentru Dicționare, trebue a aduce înainte neprege-

YL
tătdrea ostendlă acelor ce aii început și au lucrat asupra
acestei materii. Mulțl și mal do mult s’aii ostenit spre facerea
unul dicționar românesc, dar cel dintâi, ce s’au v6$ut la lu­

IT
mină, este cel ce s’a dat în Cluș în două tomuri la anul 1821
cu cheltuiala EcselențiI sale Părintelui Episcopul Ioan Bob

RS
dela Blaj, și al doilea cel ce s’a dat la Buda într’un tom la
anul 1825.
VE
Dea Domnul, ca să sporâscă rivna culturel între Români
și să înceteze tote înprotivirile. Cobore-se pacea și fericirea
cerului preste mult suferitorea nostră patrie! Fie lacrămile și
NI

necazurile el cele îndelungate și pline de desnădăjduire aurite

la cer și va<jă de acolo mângâiere. Imp&rățescă sfînta unire
LU

în brațele el cele ostenite și dreptatea însoțdscă tote păsurile

și săvîrșirile Românilor, ca să fie el toți frați și toți să se
bucure de drepturile pămîntulul lor celui blagoslovit! fie!
RA

fie! fie!
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
YL
Observații la limba romândscă de Paul Ioryo viei făcute.

IT
Buda, 1799 (pp. 93)

RS
Lucrarea învățatului profesor bănățăn e împărțită în 3 secțiuni:
prima coprinde „Observații", a doua „Exemplurl", Iar a treia
reflecții despre starea Românilor. Ca exemple se dă pe paginile
VE
39—71 lista vorbelor de origine latină, probabil un fragment
din Glosariul autorului, menit a înlocui vorbele străine
NI
(cf. p. 29).
In prefață „la cetitorii" autorul constată, că pe când vor­
LU

bele și numele proprii arată o origine romană, împrejurări

istorice (apoi „lipsă de sciință, de Dicționar și Gramatică") au
adus „că așa departe au cățlut de fldrea sciințelor și a limbel,
RA

că acum cuvintele de sciință, cari s’au întrebuințat în rădă­

cina limbel, care noi o vorbim, se par nouă în starea acăsta a
fi străine."
NT

Cu alte cuvinte, termenii de sciință se trag din cuvinte

indigene și, spre a înavuți limba potrivit cu nouele trebuințe,
CE

mijlocul cel mal simplu și mal legitim este a considera latina

ca un tip de derivațiune (p. XIII): „Deci dacă te atinge câtva
lauda numelui românesc, stă cu dedinsul de cultura limbel
românescl, scutură a tot cuvîntulul rădăcină și de acolo
I/

trage atâtea cuvinte, pre cât se pote întinde poterea vorbei

IAS

de rădăcină."
Urmeză apoi o serie de exemple, dintre cari reproducem
primul și ultimul (lista după ordinea alfabetului cirilic)»
lăsând la o parte traducerea germană:
U

„AINTE de la ante, de unde tficem în-ainte; de aci vine:

BC

aintare, proficere, ce <Jicem avanțiru’i de la Franțuzi..., face paș

 74

Y
AR
înainte ; aintate, profedus, mergere înainte; aințementul, pro-
motio, ce țiicem avanțemînt, paș la o stare mal mare.
„TANGERE, de unde vine atingere, simți cu mâna: tacție,

IBR
tactio, pipeirea cu mâna; tactu, tactus, una din cele cinci
simțiri, pipeirea; atingere, attingere, apipeirea; contingere, se
întîmplâ; contingente, contingens (term. filos.), cuvînt așa

YL
numit în filosofie, care se întrebuințdză de lucrurile, ce pot fi
și pot ca sâ nu fie; contact, contadus, atins, stricat; contagio,
contagio, stricarea prin atingere, ca la ciumă; contagios, con-

IT
tagiosus, stricător prin atingere1'.

RS
Scopul lui IorgovicI este a alcătui o limbă literară, un organ
potrivit pentru interpretarea sciințelor (p. 75): „A mea por­
nire este a aduce limba ndstră la acea stare a cuvintelor, în
VE
care să se încdpă odată a scrie pentru dmenil cel învățațl, ca
printr’înșil să se nască dorul sciințelor celor înalte.
NI
Originea romană a limbel e învederată (p. 30): „Măcar că
limba ndstră e siracă la cuvinte, mestecată cu cuvinte străine;
LU

dar ea tot are așa cuvinte, așa regule, așa proprietăți, prin
care ea se dă de sine a cunosce că vine din cea veche romantică,
și e ca o apă curată, de o vom lua-o din izvorul s&u, de unde
RA

cură ea după natura sa".

Dar pe de o parte s’a uitat într’însa termenii de sciință,
Iar pe de alta nu-I mirare, că prin influența schimbărilor
NT

istorice atâtea cuvinte s’au modificat și transformat. Deci

limba are nevoe de îndreptare și de îmbogățire, și acest îndoit
scop îl urmăresce IorgovicI prin expunerea unor anumite
CE

procederl. In loc de a recurge pentru ideile noue la limbile

străine, n’avem de cât a exploata — după părerea sa — fondul
latin ce posedem și a înlocui ast-fel cu formațiuni proprii
I/

străinismele, cari nici o rădăcină n’au în limbă (p. 14): „Și a-

IAS

șa nu ne vom abate de la rădăcina nației și a limbel, care

neîndoit vine de la cea latinescă".
In scurtele notițe istorice, ce preced Observațiile, ne izbesce
următorea alusiune la teoria lui Sulzer despre originea mixtă
U

slavo-latină a limbel și a națiunii române. Intîmpinarea nu-I

BC

lipsită de interes (p. 13): „Măcar că Românii au fost ameste-

 75

Y
AR
câți cu Slovenii, ci și acum sint cu S&rbil, de la cari multe
cuvinte au luat; dar tot așa mestecuș nu se vede nici a fi

IBR
pricina din destul a <Jice, că Românii cel de acum sînt jumă­
tate de SărbI. Acdsta repugnă experiențiel, prin care cundscem,
că nici o limbă, nici o nație nu e nemestecată."
Vorbele primitive sau cum le numesce autorul „de rădă­

YL
cină" fiind păstrate, rămâne ca derivațiunea să se facă con­
form spiritului limbel „după regulele din Insa limba cea de

IT
acum trase."
Aceste regule s’aflâ resumate în următorele 7 observațiunl,

RS
cari constituesc fondul opusculului lui lorgovicl:
1. Limba latină fiind susceptibilă a fi combinată cu nume­
rose particule, Iar cea română numai cu unele dintr’însole
VE
(cf. a-ducere, des-chidere etc.), avem ast-fel întâia regulă: a se
transporta asupra vorbelor române puterea de combinațiune
NI

a cuvintelor latine;
2. Să se înmulțăscă desinențelo latine pentru derivațiunea
LU

nominală sau verbală ;

3. Schimbările fonetice, ce au încercat cuvintele de baștină
(chiămare), nu se resfrîng asupra neologismelor (proclamație);
RA

4. Observațiune relativă la modificările fonetice ale cuvin­

telor, a căror rațiune insă scapă cu totul autorului. El con­
damnă, de pilda, rotacisarea lui l, în sărire (salire), pe motivul
NT

că săltare (saltare) n’a încercat o transformare analogă ;

5. Vorbe simple latine au fost înlocuite cu echivalente
CE

compuse în românesce (în-alt=altus), o necesitate provenită

spre a evita confusiunea cu omonime inițiale (alt=alter);
6. Observare privitore la vorbele cu diferite sensuri și la
I/

slovenisme.
7. Observarea finală discută problema, că „cuvintele trebuo
IAS

să se cuvine (conformeze) naturel lucrului sau faptei, la

care se întrebuințâză" — și citâză unele exemple despre nepo­
trivirea sensului originar al unor vorbe cu ideile, ce represintă
— dar reflexiunile sale sînt neîntemeiate (p- 28): „Vorba
U

zidire semndză în limba s&rbâscă a face din pietre sad altă

BC

materie părete, deci când țlicem „D-țleu au zidit pre om-,

 76

Y
AR
vorba zidit are ore ea după rădăcina el puterea, ce se cuvine
naturel, faptei lui D-țleu, cel ce din nimică tote le face ?
Sufletul vine de la vorba suflare, adecă suflă sub lemne să se

IBR
aprindă, sau mînă aer prin buze sub ceva. Așa dară mie nici
de cum nu se vede, că numele acesta coprinde în sine natura
unei ființe, care înviază trupul omului...“

YL
Tot așa de puțin seriose sînt și cete câte-va etimologii
date de IorgovicI: lucrare din lucubrare, suflare din affluere
(p. 20), abie din habile (p. 36), socotire din secutum (p. 64) etc.

IT
Principiile enumerate erau în cea mal mare parte juste și
fecunde- Ele au deschis o cate nouă pentru îmbogățirea limbel

RS
pe terenul literar și științific. Eliad s’a folosit mal târziu de
indicațiunile filologului bănățen în opera-I de regenerare a
limbel naționali. VE
NI
LU
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
IT YL
Prefața Vocabularului de Eliad

RS
Să începem de la moș Adam. Pentru că și modul acesta
de a ne arăta ideile prin buca asta, ce o numim gură, înflând
cimpoile plămânilor, scoțând aerul pe țâva gâtului și tocând
IVE
când cu buzele, când cu limba, și amostecându-se și nasul câte
o dată, și modul acesta, <jic, tot de la moș Adam se trage.
Tot lucru, când începe do la început, o mal bine; pentru cine
UN

(Jice, că nu e mal bine, încâpă de la codă.

Așa începând do la început, putem țjice, că vorbele unei limbi
orl-care va fi, unele sînt după imitația sunetelor, ce autfiin în
L

natură, ca vorbele pruncilor: papă, buf.... ca miau, boa, cucu,

RA

pupu.... ca plici, tronc, poc... ca tună, bubue, vîjie, mormăe,

urlă... și altele ca acestea, care în tote limbele so asâmănă
ca și interjecțiile o! al ah! ol! u! e! i! pentru că natura e una
NT

peste tot locul.

Alte vorbe Iar sînt după convenție sau învoire, după nisce
CE

întîmplărl ore-care; s’au învoit adică unii dmenl mal do demult,

ca tichiei să-I <Jică tichie, dracului drac, capului fără colorezi să-I
țlică cap sec, așa e învoirea și așa le rămâne numele. Iar dacă
I/

or $ice tichiei fes, dracului cornea or aghiuță, capului sec tiv-

gă.... atunci numai de cât altă învoire, alte mode, limba o
IAS

ve<jl sau înaintând sau scăpând din ceea ce era. Iar dacă or
$lice unii: mult, alții poli, alții bocu, alții cine mal scie cum;
atunci vețjl, că e tot acea idee și unora le place să-I dea un
nume și altora altul; atunci Iată și nasceroa limbilor și nea-
U

semânarea lor, Iată turnul lui Babei, Iată despărțirea limbilor,

BC

de unde începe. Incepo adică de la vorbele prin învoire, Iar

 78

Y
AR
nu de la cele după imitația naturel, căci pisica tot cam miau
face în tâte limbele.
Alte vorbe Iară sînt prin deducție, sau cum am (Jice prin

IBR
tragere de urechi sau de nas, nu ne pasă; cum adică având
Românul vorba punere, I a mal cerut inima să mal $ică și el
și ap-punere, pre-punere, sup-punere ; mal eșiră apoi și alții, cari

YL
având și el inimă, le-a cerut și lor inima să mal <jică și pro­
punere, de-punere, impunere, op-punere... Cel dintâi, picând
punere, n’au vrut să stea în loc, râmâind cu gura căscată și

IT
le-a plesnit prin cap să mal tfică și pus, puitor, puitură.... Cel
d’al doilea vânând exemplu, nu se lăsară nici de cum mal jos

RS
și unde se repeziră o dată, începură a le toca a limbă și dau
înainte : supposiție, preposiție, proposiție, imposiție, composiție,
IVE
deposiție, deposit, opposiție.... și scițl, cum făcură tote vorbele
acestea și cel dintâi și cel d’al doilea? Observați bine și ve­
deți, că pe tote le traseră de urechi vrând - nevrând tot din
UN

vorba punere. Și țjicend vrend - nevrend, are un înțeles forte

mare și forte profund întocmai ca și versurile marchisulul
din Prețiose. Ast-fel e și cu vorba venire. Nu s’astîmpârară
omenii și începură a <Jice și cuvenire și cuvios, pe urmă alții și
L

convenire și convenție, și subvenire și subvenție, și prevenire

RA

și prevenție, și suvenire și suvenință, și avenire și avenitură

sau aventură, și aveniment și eveniment, și revenire și prove-
NT

nire, ba și suvenire. Și așa mal nainte și cu alte vorbe. Do au

făcut b.ine sau râu, nu sciu; tot ce sciu să vâ spui este, că lu­
crul s’a făcut, cum îl vedeți și d-vostră, și mal vîrtos câți mal
CE

scițl și alte limbi, vedeți, că parcă e un făcut, căci toți omenii

din orl-ce colț al lumii se ținură unul după altul, care de care.
Eu de aș fi fost față la începutul lumii și ar fi venit omenii
I/

să mâ întrebe: ce și cum să facă ? să-și mal bată adică capul

cu limba și cu acest necontenit scârța-scârța, ce se numesce
IAS

scriere ? Eu le-aș fi <jis: „N’aț! auțlit voi, că Dumnezeu v’a <jis :

crescețl și vâ înmulțiți, și umpleți pămîntul și vâ bucurați de
dînsul ? Aveți de tâte și ce vâ râmăne a vâ mal bucura, dacă
U

cinci și șâse ani din viață nu cunâscețl mal nimic, alții, cine
mal scie câți, vâ tot dă pe fol și vâ pune cu chica în gaură
BC
 79

Y
AR
să învățațl învoirile altora, și rămășița vieții a învăța pe al­
ții, a vă certa, a vă încălera și a vă despuia unii pe alții, și scrie­
rea a mal multă să vă fie, cum să vă încurcați și să vă des­

IBR
curcați mal rău încurcându-vă, să strigați pentru adevăr, cănd
sîntețl minciuna împelițată, pentru dreptate, când scopul vă e
cum să amăgiți pe alții, să vă spargețl sblerând, până vine a

YL
sântă de moarte și vă astupă gurile." Insă fiind-că n’am fost
la începutul lumii și fiind-că nu m’a întrebat nimeni, și fiind­
că și de aș fi fost și de m’ar fi întrebat și de aș fi răspuns,

IT
nu m’ar fi ascultat nimeni, pentru că și cel-lalțl 6menl se
mal pricep și el câte ceva și le-a dat și lor Dumneged minte:

RS
lucrul s’a făcut, că așa a trebuit să se facă, și nu-1 mal putem
desface. Trebue dar să ne purtam și noi, cum s’a purtat lumea.
VE
Eli însă ml-am uitat, că m’apucasem să vă număr pe degote,
de câte moduri sînt vorbele unei limbi și am luat câmpii ră-
tăcindu-mă. Așa (jiceam, și mi se pare, că vorbelo unei limbi,
NI

unele sînt după iraitațig. naturel, altele după convenție, altelo

prin deducție și altele, care-mi maf rămânea să vi le spuiîi,
LU

prin împrumutare.
Să vedem acum, cum sînt cele prin împrumutare. S’au fă­
cut câte-va limbi ici și colea și popdrele neastîmpărate înce­
RA

pură a-șl da bună (jioa unul altuia când cu căciula, când cu sa­
bia în mână, când cu țopl, făloră, tivilichil și oglinjdre, când cu
NT

pehlivănil, când cu ose de măgar, când cu descântece, când

cu protecții (pentru că sau aflat dmenl și cu inimă ca aceea)
și începură a avea între sine ale păcate de daravere, încus-
CE

crindu-se supuind, supuindu-se când d’asupra când dedesubt,

și acesta se numi comerciu și relații între popore, din acest
amestec sau bună-țjiua începură omenii a-șl împrumuta și
I/

vorbele, și de aci începură a eși și alte limbi curcite mal mult

și mal puțin după cum le-a fost și amestecul mal mult și mal
IAS

puțin.
Să vorbim de câte-va limbi, ce jucară un rol mal însenină­
tor în lume. Omeni adunați și amestecați din Africa și din
U

diverse părți ale Asiei formară in Grecia limba elenă: acăstă

limbă dusă transito în Italia și mal de ici, mal de colo formă
BC
 80

Y
AR
pe latina; latina îar întinflându-se pe undeșl-a înțărcat dracu
copiii, mal cu amestecături, mal cu binele, mal cu r&ul, când
clomăgind, când ciomăgită și ea, formâ la un loc pe italica, la

IBR
altul pe francesa, la altul pe spanica, și la altul pe româna,
la început într’un mod, apoi într’altul, apoi într’altul... până
în filele nostre, ast-fel cum o ve<JI cu ochii vertjl
*).

YL
Eu v’am spus, de câte moduri sînt vorbele unei limbi, adică
do patru; cele trei dintâi sînt, cum am <Jice, ale tale dintru
ale tale; căci și cucu este altu și punere și propunere și pre­

IT
pus, și impus și compus; și veniro, și în, și prin urmare și

RS
Invenție, că va să țlică ceva, ce vine colea în, adică în cap,
sau cui nu-I place să albă cap, albă și glavă, destul că inven­
ția va să $ică ceva, ce vine înăuntru în ceva, și fto minte, fle
IVE
cap, fie căpățînă, fie glavă, nu ne pasă. Modul însă de al pa­
trulea, ce l-am numit prin împrumutare, e curat străin, nu e
al t6u dintru al t6u.
UN

Lucru străin acum esto, după cum țlice turcul, tlurliu-

tlurliu, adică fel de fel.
Oii e ca mantaua jumState ndgră, jum&tate roșie, ca bu­
L

tucul, ca cătușele, ca fer&le arestatului, ce vrend-nevrend ți

RA

le pune altul în spinare, do mâini, de gât și de piclore, fără

să fie ale tale;
Ori e ca averea, ce șl-o face cine-va alia Tunsu și apoi
NT

strigă în gura mare, că e averea lui agonisită cu sudori;

Ori e un dar, ce-țl face altul și nu ți-1 mal cere înapoi;
Ori e o împrumutare, care, dacă ești om de omenie, se
CE

cuvine să o întorci înapoi.

Prin urmare dar lucru străin e ori impus cu forța, ori ră­
pit, ori furat, ori dăruit, ori împrumutat.
I/

Acum, ce fel dațl dumnd-vostră cu mintea, că sînt vorbele

IAS

din limba nostră ? după imitația naturel, după convenție, după

deducție, după de ici de colo? sau de tote la un loc? Firesco
U

*) E de prisos a observa, că părerile autorului despre originea

limbeY, despre evoluțiunea și propagarea el sînt în mare parte fantasiste.
BC

(Nota editorului)
 81

Y
AR
că do toto la un loc 1 Când veniră Românii întâlașl dată p’aicl,
or fl sciut el, ce sînt cazaniile, pisaniile, pesnele și glavele ? Or
fi sciut, numai departe, părinții noștri, ce sînt porigavorele, po-

IBR
dorojnele, opisele, otnășeniile? Or fi sciut Românii cel dintâi,
ce parascovenil mal sînt plixisurile, inglindiselele ? Or fi sciut
el, că or să vie odată Turcii în Europa și de la dînșil or să

YL
le aducă chilipirgii din Fanar chilipirurile, hatîrurile, havae-
t urile, cacirmalele, locmalele, caraghloslîcurile și mofluzlîcu-
rile ? Scia matronele do po atunci, ce va să țlică dantelele,

IT
fermorele, coflurele, șamoa, anularisire, randovu? Scia sol-
dațil legionelor lui Tralan saii și al falangelor lui Docobal, ce

RS
este lusbășia, cârsărdăria, tistia, praporgicia, smotru, dejărstva ?
Scia judecătorii lor, co esto divanul și prosusdvia și pecetea?
VE
De vor fi sciut el do toto astea, când p’atuncl nu era po lume
nici Unguri, nici Turci, nici Fanar, nici Muscali, do vor sciut
el d’alde astea, trebue să fi fost cu dracul RomânașiI ăla din-
NI

tâiu;. Iar daca nu vor fi fost cu dracul ci cu Dumnezeu, că

multl au venit creștinați chiar do Petru și Pavel la Roma,
LU

atunci fără îndoială că nu vor fl sciut și tot vor fl vorbit între

sine și fără vorbe de acestea, afară numai dacă nu vorji fost muți.'
Nisce vorbe ca acestea vbtjurâm, că sînt străine și unole
RA

le-am lăsat și altele le mal ținem; însă cum le-am luat noi?
le-am furat? le-am răpit? ni le-a dăruit cine-va? ni le-a impus
NT

cu forța materială ori morală? sau ni le-am împrumutat? De

le-am furat or le-am răpit, bine ne șade să flm ast-fel de omeni ?
de le-am luat înprumut, cată să le dăm înapoi, dacă vrem să
CE

fim omeni de omenie. De ni le-a impus cine-va cu forța, na

auțlit nimeni de nici un arestat să-I fie scumpe fiarele și bu­
tucii. Iar daca ni le-a dăruit și ne-au închelbărat limba cu dîn-
I/

sele, închipuiți-vă o fată săracă și despuiată, înțorțolată cu lei-

mosină străină, pe spate cu o ie, dinainte cu șorț și fotă, în
IAS

piclore cu cizme roșii sati galbene țuțulate, or cu catâri scâl­

ciați, cu părul vîlvoiu și în desordin, în cap cu capelă și în
frunte înfierată cu o pecetie 6re-caro (aici nu țlic sigiliu). Ade­
U

vărat că nu-I se vede golăclunea, portă vestminte de pomană;

însă este de dorit o asemenea stare?
BC

Ioan Eliad Rădulescu.—36057 6

 82

Y
AR
Insă limba nostră tot nu e în starea unei asemenea fete:
materia el este romană, adică a sa, forma îl e romană, adică
a sa, averea el maternă este mare și îndestulă, însă ea e

IBR
lipsită, căci nu sciu, cine a făcut-o să crdijă, că ce a rOmas
dela mumă-sa, nu este al el și se împoțoțondză cu cinste
străină, fără să aspire la onorea maternă. Și cel carii îl apOră

YL
drepturile și vor să o reîntrege în averile sale, sînt considerați
ca nisce visători și înnoitori. Starea limbel ndstre nu e ca
acelei fete orfane; limba nostră îșl are averile materne și o

IT
face necunoscută numai vestmintele străine, nisce petice, ce o
fac ridicolă. Insă Ia să vedem, câte sînt petecele astea?

RS
De va lua cine-va după urmă tote vorbele străine câte una
și l-o veni, d’a minune, să le numere, făcându-le grămadă la
VE
un un loc, slavonescl, turcescl, ungurescl, grecescl din Fanar,
nemțescl și însuși și țigănescl, nu le va afla mal mult de
300 de rădăcină. — Cum se pdto asta? Numai trei sute de
NI

vorbQ străine avem noi în limba ndstră? va întreba cine-va.

— Eu cred, că și mal puține sînt cele de rădăcină; însă fiind
LU

că nu ajunseră Românului, el făcu un fel de speculație, ca

acela ce spunea odată, că ș’a suit, nu sciu unde, și vrend, el
acolo, să se dea jos, ca să nu cadă, s’a descins de cingOtore,
RA

a legat-o de un căpătâiu sus și de celălalt a lăsat-o jos, ca

să se lase și el apoi, țiindu-so de dînsa, scițl dumne-vdstră
NT

cum, ghlemuit, cu piclore încleștate și țiindu-se tare cu mâi­

nile. Veni, veni bietul om, când palid, când roșu, la vale până
în capbtul cingOtorel și picldrele îl bănănăla cu vestminte cu
CE

tot în drdpta și în stânga; cătâ în jos și mal era mult până

jos, numai ultându-se îl lua fiori. Ce să facă omul? pe loc
Iară sus cum putu; trase cingbtorea, stete puțin a cugeta și
I/

vOțlu, că numai cu înnăditura o pote scote la vale. Așa tălâ

cingOtorea, nu pociu să vO spuiu curat, în câte bucăți și începu
IAS

a o înnoda, ca să-I ajungă.. . Eram copil, când am auflit isto­

ria acdsta și începusem a dormita ca copiii și ca mulțl din
dumne-vostră, au^indu-mO pe mine. In cele după urmă am
U

adormit cum se cade și nu sciu, ce va fi făcut bietul om, s’o

fi dat jos cu năditura? a cățjut? a remas tot acolo? nu pociu
BC

spune curat.
 83

Y
AR
Așa făcură și Românii în înțeles întors: cu vre-o douP-
trei sute de vorbe străine nu le era destul să se sule adică și
el la Parnas. Luară vorba slavă, întocmai ca și Grecii

IBR
vorba armata, lăsară vorba glorie, cum lăsaseră și Grecii
vorba opla; și dela slavă începură a înnădi și la glo­
rios țliseră slăvit, la glorificat Iar slăvit; luară vorba

YL
cinste și uitară vorba on6re, și la onorat Ziseră cinstit, la
onest tot cinstit, la stimat cinstit, la stimabil tot cinstit, la
onorabil, respectabil, venerabil tot cinstit; uitară vorba liber,

IT
ca Grecii vorba Elen, și începură a <Jice slobod, ca Grecii Ro-
maios—atât le ș&dea bine Grecilor, când se numla Romail, cât

RS
și nouă când ne numim slobozi; — începură dar Românii de la
slobod a mi-țl înnădi și a face: slobozenie, slobozire, slobo-
IVE
Zit, sloboZitură... petece unul și unul numai bune să te arăți
cu ele la nuntă și însuși și la palat, pontru că ești bine prii-
mit cu petece ca d’aldea astea; — uitară în cele după urmă
UN

Românii, lepădându-șl literele, uitară și de a scrie și-l puseră

popii slavoni sau slavonisațl a-șl pune degotul în loc de pecetie,
ca să se crdZă și le Ziseră: „iscalia" adică mânjasce; începură
a mânji hârtia și a se mânji pe degit, adică a se iscăli; și de
L

la iscaliro începură a înnădi și a face: iscălit, iscălitor, iscălitură,

RA

sus-iscălit, subt-iscălit, adică cum am Zice peste tot mânjit, și

pe față și pe dos, și pe cap și pe pidore;—uitară vorba bellum.
NT

cu t6te că până mal încoâ tot mal conserva vorba belicdsă

pentru stofele, ce era așa de tari și trainice cât se putea lupta
cu timpul și a ține mal mult; uitară, Zic, vorbabellum și în
CE

locul el luară vorba râzboiu, adică tâlhărie—căci râzboiu curat

tâlhărie va să Zică — și începură a înnădi: râzboitor, războit,
războinic, adică neavend cu ce a se mal bate, căci pierduseră
I/

armele, începură a se despuia între sine... Cu cât vom înainta

mal departe, cu atâta scandalul cresce și stâm aci, cugetând
IAS

că e destul o măciucă la un car de 61e.

Puteți acum pricepe, cum se înavuți limba română cu în-
năditure. Insă acel fel de speculații urmară până la anul 181».
U

VăZură bieții Români, că cu înnăditurele, în loc să ajungă la

Parnas, el se puseseră la cuculata. începură unii a desnoda,
BC

6*
84

Y
AR
a lepăda, a croi din nou; începură a pune petră peste pdtră
și pietrele din unghiu tot mal tăricele, și de vor merge tot așa

IBR
pdte că vor ajunge, daca nu pe vre un munte, încal pe vre-o
colină, căci cum mergea, înnădind din teiu curmeiu și agățân-
du-se, ca să se sue, de spini și de pălămidă și de burienl pu­
trede, cu cât opintdla le era mal mare, cu atâta da înapoi ca

YL
bobocii de rață și de gâscă, când ciupesc și întind Iarba. Eu
dau cu mintea, că de ar face cine-va un tablou, care să repre-

IT
sinte o asemenea suire cu nade, n’ar semăna nici de cum o
caricatură, ci din contră o expediție forte eroică câtro ăl Par-

RS
nas, mal vîrtos de va pune« în capul el și pe vre un Volnea.
Tablourile ca tablourile și Volnil ca Volnil, să le lăsâm și
să-I lăsâm la Dumnezeu în colo; să venim la vorba nostră.
VE
piserâm, că Românul tot înnădi, ca să se sue, cum făcea bie­
tul om ăla, ca să se dea jos. Insă Românului de la descălicătdre
NI

l-a țlis nu sciu cine și rumânaș în diminutiv, care, pentru cine

scie bine românesce, va să <Jică copilul dracului. Copil, copil;
LU

însă cu ce nu-I venea lui bine, o da pe bete. Pe când era prin

bisericile lui popi slavoni sari slavonițl, autji de la dînșil vor­
ba „popă“, o dete din gură în gură și o luâ la trei parale, în
RA

cât fie-care ministru al lui Duinue<Jeu mal bine va să fie preot

pe românie de cât popă pe slavonie.—De la Slavoni auriră Ro­
mânii vorbele gospod, blagorodnic și le trecură din gură în
NT

gură ca pe câini în tărbăcâlă, până când începură a <jice: ce

tot gosporodescl și blogorodescl, popo ? — De la el auriră și vorba
CE

bobotăză și, cu totă ortodoxia și pietatea lor exemplară, nu

se putură ținoa de a nu <jice unora, ca coconul Drăgan când
pat câte ceva, că a pățit o bobotdză de-I s’a dus numele. —
I/

Tot de la popi și cărturari auriră și vorba jupân; și jupâne în

sus, jupâne în jos, până numai vru nimeni să mal fie jupân,
IAS

nu sciu Evreii de vor mal voi în (jiua de astăzi.—Tot de la unii

ca aceștia auriră și vorba craiu, și nu vrură nici de cum
să numdscă nici pe David nici pe Solomon crai, lăsând acesta
vorbă pentru cel de Curtea vechie.
U

Era adev&rat Românii în pruncia lor, și ca copiii nepricepend

BC

ce fac, tot pricepea ca copiii, când sejocă d’a baba Gala și caută
 85

Y
AR
acul Domnel. Lor le lipsea de multe și tot căuta. ScițI jocul
babei Galei, cum se întrebă, și cum se răspunde: „o fi ăsta?"
— Ptiu... nu sciu ce (însă dumnă-vostră scițl bine ce). Ei

IBR
bine, așa făcură și Românii, cercară de tote și pe tăte colo
străine le deteră pe bete. Veniră străinii și începură a le țjice:
„o fi jupan Volnea?“ — Ptiu... nu sciii ce. — O fi țelebi

YL
Kiulafogl u ? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi chir Nicola ? — Ptifi...
nu sciu ce. — O fi coconu Drăgan ? — Ptiu... nu sciii ce. —
O fi Gospodin of? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi musiu Lom-

IT
bardon ? — Ptiu... nu sciu ce. — O fi domnul Anul sau Es­
eul ? — Ăsta e“. Pune mâna pe el și nu-1 mal lasă, pentru

RS
că-I vine Iul bine cu domnul lui. Tote cele-lalte trecură și se
învechiră și căzură în derîdere, numai „domnul" dela descă-
VE
licătdre nu se învechi și stă în adevărata lui putere și va sta
cât va sta și numele de Român.
Copil, ultațivă bine și vedeți, că vorbele străine n’ati putut să
NI

facă sat în limba română. Eu am strîns aci, dacă nu pe tote, însă

pe cele mal multe și mal pe tdte, ce sînt mal ades în us.
LU

Peste tot abia se sule la 1200 cu rădăcini cu nade. Dintr’înselo

unele sînt uitate și neînțelese ca: păsnă, dirbovnic...; alto că­
zute și luate în rîs ca: glavă, jupân, craiii, popă, cinste;
RA

bezl. .. altele, ce unele sînt și altele tnsemndză, ca: râzboiu,

iscălire, becisnic, bazaconie, potcă. .. (ve<jî însemnarea lor
NT

în Vocabular); și cele mal multe au pe cele adevărate româ-

nescl corăspunțlătdre, ca zăbovire, întârziere, blajin, blând,
(ferice), bănuială, prepus, în zadar, în deșert, ghimpe, spin,
CE

vreme, timp, gazdă, 6spe, dojană, mustrare, zapis, înscris,

bolea, asuprire, odaie, cămară.
Din cele rămase Iară, pe unele le respinse Regulamentul
I/

dimpreună cu resultatele lui: bulurdisma se făcu resoluție,

isprăvnicia se făcu cârmuire, mal pe urmă, vrend Dumnedeu,
IAS

se va face și administrație; sfatul oblăduitor se făcu sfat ad­

ministrativ și, dacă va vrea Dumnezeu, se va face și consiliu
administrativ, ca să nu fie... în doi perl; braslelo se făcură
U

corporații și altele mulțime. Insă pe cât Regulamentul alungă

pe unele, cu atâta ne mal aduse altele cu totul străino, ce
BC
86

Y
AR
nu le cunosceam nici noi, nici părinții noștri, și pentru acesta
avem să, mulțămim traducâtorilor capului al IX-lea-

IBR
Mal sînt încă, unele vorbe, care, deși mal se aud în gurile
Românilor, însă le Iau locul și mal cu energie și mal cu dem­
nitate altele, care, deși era necunoscute acum vre-o 15 ani,
însă sînt din aceeași origine cu întregul cel nobil al limbel

YL
nostre; toți sciu astăzi, ce este public și pot scăpa de veste­
jita și uscata obște- Fie-cino înțelege, ce va să Zică relație

IT
și dar’avere, ca să potă trăi și fără alișveriș. Orl-cine pro­
nunță astățll vorba libertate, simte a se deștepta in inima lui

RS
nisce simțiminte regenerătore, ce n’a putut nici odată să le
producă vorba slobozenie. Câte vorbe numai sînt mulțime de
familie latină, ce vin astăzi a-șl lua locul lor lângă atâtea
IVE
Zeci do mii, ce le-au păstrat antenațil noștri, numai să le Ia
cine-va, cum so cuvine, Iar nu întregi franțusescl, întregi ita­
liano sau întregi latine, sau de familia acesta date mai întâi
UN

prin tip grecesc ori unguresc și aduse numai bune în limba

nostră. Spre exemplu: dacă e cunoscută vorba public și vă
voi cine-va să facă un verb, să nu Zică nici publicarisesce,
L

nici publicuesce, nici publicăluesce, nici publiază, nici publi-

RA

câză, ci publică (așa mi se pare); dacă va voi să scape de

gătdla sau podoba capului, să nu Zică coflură, pocind și or­
tografia francesă și introducând o inacaronă în limba nostră;
NT

să Zică însă pe românie conclură sau cel puțin colfură, făcând

să mal semene dre-cum cu coif, de unde și Francesul are
CE

vorba coif.
Din vorbele, ce mal pot rfemânea din aceste 1200, mal sînt
unele, ce n’au în gura poporului altele corespunZâtore române
I/

însă se pot face românesce forte pe înțelesul publicului, cum

spre exemplu: ambar se pote prea bine împlini cu vorbele
IAS

grânariu, orZariu, făinariu și e mult mal strinsă limba de cât

când am lăsa-o desmățată și am Zice ambar de grâu, do
orZ, de făină; bostana se pote împlini cu vorba pepinet;
plugu cu vorba aratru, dela arare; gâdea muntenesc și calâul
U

moldovenesc, precum a lipsit între noi, ar putea lipsi și dintre

BC

Moldoveni și când se va mal vorbi de dînsul, i s’ar putea

 87

Y
AR
;lice, după cum ii <Jice și l’salmistul, omul sînglurilor, «au și
carnefice, că nu e nici un pdcat, pentru-că aceea și faco,
ucigă-1 toca! îl dă dreptatea omendscă omenii lui Dumno^eu

IBR
și el face la carne dintr’înșil! — Grijel Iară, de ce să nu l se
dică cură, de unde vine și curare și apoi participiul curat ?
Căci lucru curat nu e alta decât căutat, îngrijit; nimeni nu e

YL
curat, dacă nu va fi spdlat, netezit, cu unghiile tăiate sau și
țuțulate; e grijă sau cură multă, până să-și ție cine-va unghiile
curate, câte spurcării de tot felul numai intră pe subt dinsele?

IT
De vom urma ast-fel, din vorbele rămase pe alocarea, cum

RS
la Moldoveni bașca se pdte <Jice ca la noi turn; hasapul se
pdte <jice ca la noi măcelar; vina de la noi se pdte <Jice ca
airea culpă, rana se pdte elice ca în alte locuri între Români
VE
plagă; de vom întreba pe Românii din Macedonia și pe cel
din Istria, câte am mal afla și dela dînșil, și am putea scăpa
și de alte vre-o cincl-decl, șal-țjecl, pentru care e tdtă cdrta și
NI

nevoia. Pentru unele ca glorie, ondre, serv, secol, etern, orb,

amic, mal este totă nevoia. Și care e Românul acela să mal
LU

volască în timpii, ce ne aflăm, slavă și cinste străină ? De vor

mal fi unii, sînt toți arătațl cu degetul de copil. Pe unii ca
acela trebue să-I cheme, fără îndoială, ori Volnea, ori Drăgan,
RA

ori ce scil ce fel păcatele li se începe sau li st* termină nu­

mele.
NT

Mă întreba odată unul, ce am eu cu numele Volnea ori

Drăgan ? Am ceva d’a împărți cu niscal-va omeni, ce se nu­
mesc ast-fel ? Șil-am răspuns, precum vă spuiu și dumne-vdstră
CE

acum: Eu n’am nimic nici cu numele, nici cu omenii. Românii

și omenii în general nu sciu, ce tot aii cu nisce nume: cât
aud Vladu, Mușat și altele, încep a ride și prin urmare nu
I/

mă pociu nici eu ține de a nu mă înfla rîsul, cu Iertăciune,

când au$ Volnea, Drăgan... Până la dmenl, nu sciu, tfetk, ce
IAS

are sortea, destinul, ori și Dumecjeu cu nisce nume. Pe

Gabriel de l-ar fi chemat Belzebut ori Satan, nu sciu de ar
fi fost îngerul păcii. Pe loan, Petru și Pavel, de I-ar fi
U

chemat Iuda, nu sciu ce fel de figură ar fi făcut între Apos­

toli. Pe Mihaiu Bravul, pe Ștefan cel Mare, de l-ar fi chemat
BC
 88

Y
AR
Mușat, ori Volnea, nu sciu, ce ar fi făcut cu numele lor cu tot.
Pe Abile, de l-ar fi chemat Tersite, nu sciu de, n’ar fi in­

IBR
suflat rîsul Troienilor în locul terorii. Pe Napoleon de l-ar
fi chemat Bertram sau Cativaparte, nu sciu, ce fel de parte ar
fi avut. Nașii câte odată parcă au câte o inspirație pro­
fetică, când pun numele finilor. Este și cu numele, ca și

YL
cu formele, figurile, fisionomiile; cum el vedea cucuvaia cu
ochii sgâițl, pricepi îndată, că n’o să cânte frumos; au<JI o pa­

IT
sere cântând frumos, nu-țl vine nici de cum să creoli, că se
chlamă cldcă ori cluf. Ve<JI un șorece și te înfiorezi de o spaimă

RS
scârbosă. Prin urmare auijl pe câte unul, că preferă pisania
din inscripție, slava din glorie, slobozenia din libertate, cinstea
din ondre, este ca și când ar preferi pe jupânul din domn, pe
VE
crăiasa din regină, pe ocara din insultă; pricepi îndată, că
omul acela trebue să albă gustul muscelor, ce trece peste flori
NI
și se pune... nu sciu unde; omul acela cată să albă ori nu­
mele nu sciu cum, ori ochii nu sciu cum, ori căpățîna, cu un
LU

cuvînt cata să fie însemnat.

Asta e, copil, căci câtre voi mS adresez, mal tot vocabu-,
larul vorbelor străine; vou6 vi le fac cunoscute și e al vostru
RA

do a le face să nu să mal au<Jă nici în scrierile vostre, nici

în gurile vostre, nici în casele vostre, când veți fi odată băr­
bați și tați de familie. Betrânil noștri nu sciură atâta carte
NT

ca voi și v& deteră pe bete o mulțime de jupânl și de crăișorl,

și voi n’o să puteți da copiilor voștri astă limbă curată și
CE

splendidă și radiosă ca surorile ol din același părinți?

pic însă unii: Tote acestea sîntbune, însă poporului îl tre­
bue idei și, ca să-I le potă da cine-va, se cuvine a-I le arăta
prin vorbele cunoscute de el. Și eu <Jic, că poporului îl trebue
I/

idei și ca să-I le dai, trebue mal întâiu să-1 înveți carte, ca

IAS

să le potă citi; și apoi trebue să albi și dumndta și idei și

principii și metod, ca să-I poți a-I da idei. Cum s’au dat și se
dau idei poporului frances ? prin jargonele provințiale sau prin
limba lui Fenelon? cum se dau idei Germanilor, prin gergul
U

vlenes sau săsesc, ori prin limba lui Gcethe ? Cum au luat și
BC

Iau idei Grecii regenerați, prin vorbele turcescl și italiene, prin

 89

Y
AR
bulungis, bakcevanos, kadis, topcis, sau prin expulsia unor
asemenea mii de vorbe și reîntregirea în cele străbune și ui­
tate? In care popor s’au întrodus sad s’ail putut Introduce

IBR
idei printr’o limbă incultă și desmățată? Ca să dea cine-va
poporului idei, cată să albă el mal întâi și să le albă într’un
chip lămurit în capul s&u, să nu fle încurcate, că atunci, ori

YL
cum va scrie, nimeni nu-1 pricepe. Mal întâi de tdte, dela un
scriitor, în tdtă lumea, se cere stil și totă idea și tdtă nuanța
ideii să-și albă numele sbu: să nu tfică adică și onorii și

IT
probității și onestității și stimei tot cinste; să nu <Jicâ și la
virtuos înbunătățit și la ameliorat înbunătățit. Scriitorul se

RS
înțelege, că se cuvine să scie mal mult de cât poporul și po­
porul, când Ia o carte în mână, ca să mal afle și el câte ceva,
VE
adică și idei și numele ideilor acelora. Dela scriitor dar să
se ceră stil și picând stil nu va să țlică vorbe innobile și ete­
rogene cu întregul unei limbi; dela scriitorul român să se
NI

ceră stil român și de bărbat, să se cără metod. Câte-va

vorbe, și de nu se pricep de vulg, însă vulgul, ce a înv&țat
LU

carte, întrdbă și e îndoit folosit. Ce se folosesce vulgul, de va

transporta cine-va pe boierii în tdte țferile și în toți secolil și
va $ice boierii Spaniei, boIerilFranțel, boierii Engliterel, boie­
RA

rii Ungariei, boierii din Psalmist, boierii Atenei? Nu e mal

folosit, când se va <Jice Cortesil, Pairii, Lorzii, Magnații, Prin­
NT

cipii, ArhonțiI? Intrdbâ Iar cine-va, ce se folosesce Românul,

de va (Jice onore și nu cinste? întreb și eu, ce se folosesce
Iară, de va $ice cinste și nu onore? Ce se folosesce Grecul, dacă
CE

<Jice opla și nu armata, astinomia și nu poliția? Se folosesce

atâta, cât se folosesce orl-ce om, când are als6u și nu umblă
împrumutându-se. Când este ca să ne curățim limba de străi­
I/

nism! și de vorbe părăsite, când este vorba a se da Românului

o limbă mal cultă de cât ceea ce a avut până acum; când
IAS

este vorba a desbrăca limba de nisco țorțole, ce o făcea ridi­

colă chiar acelora ce l-au dat acele țorțole, atunci ne apucă
ca nisce năbădă! simțimintele simpatiei câtre popor; și în fap­
U

tele și purtările nostre nu dâm probe de cât, cum am putea

să-l (precupețim) și să-l degradăm mal mult. E rușine, domnilor,
BC
90

Y
AR
să combatem cu atâta rbutate tot ce este adevărat roman și
să ne facem apărătorii unor vorbe, pe care pe cât le-om ține,

IBR
pe atâta ne sînt nisce suvenir! ale unei epohe de plâns și de
rușine, (pecetea) sclaviei pe frunțile nostre. Români, luați-vb
înapoi literile și vorbele vostre, căutați-le pretutindeni, pe unde
se vorbesce limba română, căutați-lo în cărțile vostre, în ma­

YL
nuscrisele vostre, în limbile surori, în latina, și restabiliți-vO
în drepturile vostre. Cu litere străine și cu limba cârpită ați
fost atâția secol! și scițl, cum va mers; cercați și cu ale vostre

IT
și veți vedea, cum v& va merge. Vedeți, care a fost cugetul

RS
scriitorilor noștri celor mal mari. Ce drum v’a deschis Ianake
Văcărescul, P. IorgovicI, P. Maior, Șincal, S. Claln; citiți pre-
cuvîntările r&posatulul Arhiepiscop Venlamin al Moldaviel.
VE
Bărbații aceștia aii cugetat, aii veghlat, au asudat pentru voi.
Respectați părerile acelora ce au cugetat pentru binele vostru,
NI
nu faceți ca jidanii ce-șl ucidea profeții. A! Românie, căci
n’am lacrâmile Ieremiel, căci nu am sufletul lui cel prevb(J6tor,
LU

ca să plâng, cum plângea el cetatea cea Sântă! Tu țl-al adăpat

cu oțet și cu fiere pe toți, câți țl-au voit binele și te-al lăsat
a fi amăgită de cel ce țl-aii urzit peirea . . . ■
RA

Insă uitasem, că eu îmi pusesem în minte să fiu numai

(chlef) și inimă volosă, făcând acestă precuvîntare; v6(j, că
in’a furat apa și pe nesimțite am început-o a o da prin tragic.
NT

Ce ne sînt de folos lacrămile, când vorbim de stil? Cer ome­

nii să să respecteze limba, fără a sci nici ce e respectul, nici
CE

ce e limba. Ce respectare dumnolul câtre limbă, când <Jice :

comprometat și nu compromis, ce respect are câtre limbă,
când i se pare, că sînt românesci expresiile: „tîn&rul om, aga
I/

din Spania, noutăți politice, gazetă literală?" A cjice cine-va

„scirl politice" este p’o românie curată, „nuvele politice" p’o
IAS

românie mal gramatisată, ori mal după logică; „novitale po­

litice" p’o românie macaronisată; a <Jice însă „noutăți politice"
este o franțosie de innorant (nouveautâs politiques!). Să nu cu­
getați, că eu fac aci vre-o alusie; să nu ml-o Ia nimeni asupră;
U

p&cate d’al de astea am făcut toți; toți sîntem pOcătoșI. Vorba

BC

noutate eu însumi am (lis-o întâi la N. 1 al Curierului Ro-

 91

Y
AR
mân al anului I și ara tfis-o în loc de nuvelă. Nu m’am ținut,
însă ca orbul de gard și nici n’am ris de cel ce au țfls: scirl
și nuvele, țlictiid că nu scriu românesce; din contra, ani vfe^ut,

IBR
că flic mal bine și m’am îndreptat. Indreptdză-te dar, domnule,
și dumndta ori cine escl, fii Român, cum te cere partea cea
sănătosă a nației: cum te va cere viitorimea. Cel puțin învață

YL
o gramatică dre-care; scrie cel puțin limba bisericel, că e prea
după o logică.
Nu scil nici o limbă, cum se cado, căci de al sci franțusesco

IT
bine, dacă nu și românesce, al tjice: compromis ca trimis, Iar

RS
nu comprometat (comprometd ! ce rușine 1) ca trimitat; nu scil
o gramatică, care e lucru copiilor și o să te cred ed, că scil
politica, legile, științele naturale. Ești în științele acestea
VE
vre-un Montesquieu, Beccaria, Newton, Galileu? A! șa! el fi
știind mal mult, de se pdte și fără gramatică și logică, ești
Un fel de d/ținufiaroe tpâoooyos.
NI

Cu tdte acestea, eu îl las pe toți în pace, când și-ar vedea

LU

lungul nasului și și-ar câta fie-care de meseria lui, și ar lăsa

în pace pe cel cari scriu pentru copiii lor. Cât pentru mine,
e bine venit și cel cu idei, și cel cu limbă, și cel cu stil, și
RA

cel cu tdte și mal bine venit, ?i cel cu slava, și cel cu gloria,

și cel cu conclura, și cel cu colfura, și cel cu coaflura (numai
să nu-I prea fie așa ciufulită ori vîlvolată); vie toți, albă un
NT

scop și o frăție și tote se dreg încetul cu încetul. Cel ce elice

însă, că numai una e bună și alta nu, cel ce se crede, că e
CE

autor mare, de va <Jice crăiasă și nu regină, cel ce pretinde a

rdmânea în rătăcire și defalmă pe cel ce nu va să rbmâle cu
dumndlul, pe acela, și de aș avea eu vre-o putere sâ-1 priiinesc,
nu-1 priimesce Nația, nu-1 priimesce Viitorimea de voitor de
I/

bine.
IAS

Am strîns Vocabularul acesta; am însemnat la fie-care vorbă

de ce origine e, cum se țjice pe românesce, sau cum s’ar putea
<Jice, și unde nu s’a aflat vorbe din limba vorbitore, am alergat
acolo, de unde ne este și numele și carnea, și sângele și pieptul,
U
BC
 92

Y
AR
și însuși laptele, ce l-am supt *). Românul în dou& capete ale
existenței sale are d’o parte nascere și de alta murire : dtă-I
confinil sau hotarele do tot romane. Dela un cap&t până la

IBR
altul viază, trălesce, simte, vede, aude, rîde, plânge, vorbesce,
umblă, șade, dorme, se mișcă, străbate, se luptă, sudă și la
luptă pune braț, piept, îșl varsă sângele
**
) și cum s’ar putea

YL
din tote acestea a eși o slavă și nu o glorie ?! Ia lăsațl, domnilor,
că glumiți toți, câți v& prefacețl, că nu scițl, ce va să țlică
gloria. Pontru sâten aci nu e vorba, el a uitat-o de mult

IT
și în $iua de astăzi el nu se dispută nici pentru slavă nici

RS
pentru glorie; și de când ne am slavonit noi și tot aude din
gura ndstră slavă, el nici nu viseză la dinsa. Dacă vreți să-I
dațl idei, deșteptați-], regenerați-1, nu-1 lăsațl fără carte, sau
IVE
și cu carte nu-1 lăsațl buclier. Do veți <Jice de ondre, dumnd-
vostră o înțelegeți, dacă nu fapta încal vorba. Sătdnul a
uitat-o și, când îl spui lui do cinste, el crede, că sau vrei
UN

să-I dai au mal mult, că vrei să-I Iei vre-o cinică; lui cu
cinstea i se duco mintea la cârciumă; nu înțelege, ce vreți să
înțelegeți dumnd-vostră. Când va fi să înțeldgă și el aceea, el
L

se exprimă pe limba lui cea simplă: „om de omenie" Iar nu

RA

„om de cinste", care este o traducție ad litteram din frasul

frances homme d’honneur. „Om do cinste" pentru dînsul e
acela, care dă cu ocaua sau cu vadra, Iar nu cu cimjdca.
NT

Mal (Jic Iar unii: bine, destul, destul vedem, că vorbele

acestea sînt curat slavone, ungurescl, turcescl etc., nu sînt ro-
mânescl, însă ce atâta stăruire a le scote afară? Nu cum-va
CE

limbile cele-lalte sînt numai do un element? nu vețjl că limba

elenă are atâtea vorbe asiatice și egiptene ? nu vețll limba
englesă, jumbtate germană și jumbtate gală? De ce și limba
I/

nostră să n’albă vorbe străine, care s’aii pămîntenit, și s’a

IAS

deprins lumea cu dînsele ? — Bună vorbă, bună întrebare;

însă, domnule, așa ar fi, când ar fi și la noi așa; darve^I, la noi
nu merge lucru tot așa.
U

*) Român, Romanus; carne, caro, carnis; sânge, sanguis, san-

gue; pYept, pectus; lapte, lac, lacte.
BC

**) T6te vorbele astea sînt romane.

 93

Y
AR
In Grecia au venit Fenicieni, popore din Asia și din Africa,
și toți înpreună amestecându-șl și limba și datinile și deprin­
derile și sângele, formară o nație, care nu se numi nici Feni­

IBR
cieni, nici Egipteni, ci Danal, Ahel, Eleni și in urmă Greci.
Atât avea drept cel din Asia cât și cel din Africa, și acolo fu
un fel de asociație, la dînșil nici vorbelo egiptene, nici cele

YL
feniciene nu era străine, era ale lor ca și celo ce mal făcură
în urmă.
In Englitora se amestecară Gali și Saxoni și locuitorii

IT
Engliterel nu se numiră nici Gali nici Saxoni, ci EnglosI,

RS
adică formară o nație, ce nu era nici gală, nici saxonă și o
limbă nouă, amestecată și ea ca și nația, icdnă fdrte asemb-
nată nației. Amestecat e Englesul, amestecată ÎI e și limba;
IVE
Iar o asociație, amestic de capitale; la dînșil Iară vorbele galo
și germane nu sînt străine, sînt ale lor.
La noi nu merge lucru, cum am <Jis, tot așa. Romanii din
UN

Dacia n’au format altă națio, nici altă limbă, au rbmas tot
Romani. Curați, curățel, în linie drbptă dela Romul? va în­
treba cine-va. Curați, pe cât pot rbmânea națiile do curate,
L

curați cu numele, că nu și l-au schimbat, curați cu datinilo,

RA

că nu și le-aii schimbat, curați cu guvernul și cu țera, că

și le-au numit tot-d’a-una românescl; însă au venit între el
Slavoni, Unguri, GrocI, pdto și Turci. NimonI nici n’a putut,
NT

nici nu l-a suferit cine-va să-și împule nici numele, nici le­
gile, nici datinile; din contra, a stat ca străin și d’a rbmas
CE

aci el și copil lui, de s’a încuscrit, a căutat să primbscă legea

română, limba română, datine române, a căutat să se numdscă
Român. La noi n’a fost așa talmeș balmoș, ce e al tbu al
meu, și ce e al meu al tbu; la noi n’a fost asociație. A fost
I/

o nație, ce s’a ținut printre secoll și calamități, ce șl-a con­

IAS

servat caracterul și tipul originar, ce a priimit pe străin ca

ospe și l-a onorat cu numele de Român atunci, când a cerut
a se conforma cu legile țbril. A fost o nație ca și Grecii,
cari, ori cât era de amestecată cu vorbe turcescl și italiano,
U

când s’au regenerat, au simțit, că sînt Greci și că au al

BC

lor, și țâră și limbă.

 94

Y
AR
Noi ca și Grecii am că$ut cu adevbrat, însă nu așa de
jos ca și dînșil, căci în tot-d’a-una am avut un colț de pămînt,
unde să putem înnălța tîmplele nostre, unde să deschidem bra­

IBR
țele străinilor, unde să-I priimim și pre el, pe acești Greci,
să le deschidem școle, spre a-șl cultiva și propaga limba și
suvenirile, unde să ne rugăm la Dumnezeu în limba nostră,

YL
unde să ne plângem la Guvern în limba nostră, unde Guver­
nul să ne asculte și să ne rbspunțlă în limba nostră și, când
a venit o epohăde regenerație, n’arn putut fi nevoițl a începe

IT
dela tote. Blețîl Greci fură nevoițl dela tote a începe: <jecl

RS
de mii de vorbe străine a lepăda din limba lor; fură nevoițl
însuși numele de Greci și de Eleni a și-l lua înapoi, căci se
numla 'Pio/taioi. Noi ne-am numit și ne numim tot Români,
IVE
frații mei. Numai noi din acea nație potentă și împbrătbscă,
numai noi dintre toți frații de aceeași familie ne mal numim
Români; și val! numele părinților noștri nu-1 vom fi conser­
UN

vat, doră ca să-l desonorâm 1 Ești Român, domnule ? românesce

vorbescl? Dacă dar vorbescl românesce, slava și cinstea nu
sînt vorbe românescl. Ori mințim, când țlicem, că sîntem Ro­
L

mâni, ori mințim, când <jicem, că e limba română ast-fel, cum

RA

o vorbim.
Să luâm dar limba latină, va <Jice altul, dacă sîntem Ro­
mani. N’avem trebuință s’o luâm, pentru că o am ținut și o
NT

ținem; însă limbile, deși sînt tot acelea, îșl au și ele fasele
lor. Platon era Elen și n’a scris limba lui Omer, Grecii de
astăzi sînt Eleni și nu scriu limba lui Platon, și cu tote
CE

acestea și limba lui Omer și a lui Platon și a'Grecilor rege­

nerați tot limbi elene sînt.
I/

Limba nostră e romană ca și cea latină însă subt altă

fașă: și acum e vorba numai de a o cultiva și a o cultiva va
IAS

să țlică a o curăți, a o înnobila, a-I da o educație după natura

el, și la educația acdsta să fim cu luare aminte ca la ori ce
educație. Nu din tote familiile es copil buni; nu din penele
tutulor scriitorilor ese limba, cum se cade să bsă. In casele,
U

unde tata umblă într’o parte și mama într’alta, copil, țlbu, au

BC

fel de fel de fisionomil și cum or eși, când s’or face mari,

 95

Y
AR
Dumnezeu mal scie. Scriitorilor, ce dau și prin ungurie și prin
slavonie și prin franțozie, și în drăpta și în stânga, ce aruncă
po hârtie, ce le-o veni fără cuget, fără unlme, fără întregime,

IBR
cum le sînt urmările așa le este și limba.
Ce p&cat pentru nisce cause atât de înțelese și atât de na­
ționale să asude cine-va atâta, să vorbâscă atâta, să cheltuăscă

YL
atâta, ca să-și facă atâția voitori de râu!
îar se mal scdlă o întrebare: „Bine, vâc.luiu, că vorbele fe-
niciane și egiptene nu sînt străine în limba elenă; vorbele

IT
gale și germane nu sînt străine în cea englesă, că la noi sînt
străine cele ungurescl, slavonescl ș. c. 1., am vOZut acâsta;

RS
dar de ce să nu priimim și noi vorbe străine, cum priimesc și
alte limbi formate, cum priimla limba elenă formată în scrie­
VE
rile lui Xenofonte, cum priimesce limba francesă astăzi?" —
Să priimim, domnule, cine <Jice să nu priimim; să fie însă
ceva vorbe de costume, de datine străine, de dregătorii străine,
NI

vorbe ce aduc aminte un loc, o țâră, o epohă; nu însă și vorbe,

care ne degradă. Am țjis, că numele, ființa nostră, carnea,
LU

sângele ne sînt românoscl; ș’apol slava, cinstea, slobozenia,

mila din noi, care sînt fructele omului, să ne fie străine ? noi
să n’avem nici de cum? — Oștea, armele, pedestril, călăreții
RA

să fie românescl și dejurstva, rasvodul, să fie străine ? N’or fi

având astea nume în limba română cea mare, n’or fi având
NT

nume la frații noștri? Au<Jl de un pom, îți spun, că se nu-

mesce portocal, precum locuitorul României se numesce Ro­
mân ; temelia lui se numesce rădăcină, precum a Românului
CE

piclore; materia lui cea mal tare se numesce lemn ca a Ro­

mânului carne, 6se . . . învălitura lui scdrță, ca a Românului
piele; partea, umedă, ce circulă printr’însul, se numesce must
I/

sau suc, ca a Românului sânge; resăriturele, ce se împart din

IAS

trunchiul lui, sâ numesc ramure, ca ale Românului brațe; în­

vestitura lui cea verde și umbritdre, ce se numesce frunze, ca
a Românului pâr, gene, sprincene; autfl, că frunza lui este
grasă, tare și în forma părulină, că forma și mărimea sau fi-
U

sionomia acelui pom e egală cu a portocalului, că florea Iul e

BC

albă, mirositdre, atât cât îți rechemă paradisul și plăcerile

96

Y
AR
primei mirese, ce a eșit din mâinile creatore ale lui Dumnezeu;
au$l Iară, că toți pictorii, fisionomiștil vâd în Român, în chi­
pul și datinele lui, fisionomil italice și datine romane, și că limba

IBR
Iul îți rechâmă limba lui Virgiliu și a lui Dante, și-ți promite
o nuntă fericită cu Europa civilisată. Au$I pe urmă, că acel
pom, ce sâ châmă portocal, cu tote caracteristicele portocalului,

YL
că dă nisce fructe, ce sâ numesc mere pădurețe! ori și mal râu, că
sâ numesc gugoșl de tufă? Nu te-al mira? n’al Zice, că minto
naturalistul, învâțatul, filosoful, patriotul, voitorului dumitale

IT
de bine, care va să te îndope cu atâtea idei și adevârurl, în­

RS
cepând dela o atât de grosă minciună? Decenu te miri dară,
când îți spune, că Românul, cu tot numele lui, cu tot laptele
ce a supt, cu tot sângele, ce-I circulă prin vine, cu tote bra­
VE
țele și pieptul lui, cu totă inima lui, că fructele facultăților lui
or să fie milă, prieteșug, cinste, slobozenie, slavă?! O mare
rătăcire a nâstră!
NI

Asta-mi e vorba, domnilor, și nu mâ pricepeți sau vâ fa­

LU

ceți a nu mâ pricepe. Eu asta (Jic : ca nici străinii, nici vor­

bele lor să nu fie în capul bucatelor.
Putem în cele după urmă avea vorbe străine, pe atât cât
RA

vom vedea, că limba nu devine nici aspră, nici mSnstruosă,

după natura și întregul el. Ve^I o damă parisiană, învestită
în costumul sâu național sau după moda epohel; vețll însă și
NT

o brățară antică, o colană sau nisce cercel gotici, un șal asia­

tic, o conclură chinesă, când aceste ornamente eterogene sînt
singuratice la un întreg omogen, de multe ori sînt mal picante
CE

și mal interesante, dacă dama are aceea, ce sâ numesce gust

în toaleta sa. Amestecul însă de părți eterogene fără gust,
fără combinare, fără regulă, fără sciință, în tot-d’a-una face o
I/

caricatură. Fie și la noi vorbe străine, pe cât pâte a le

IAS

Ierta istoria nației și arta, pe cât acestea să n’aducă paralisie

limbel și naționalității nâstre.
Insă eu m’am apucat să fac un Vocabular și precuvîntarea
eși mal mare decât dînsul. Atâta vorbă pentru vre-o 1200 de
U

vorbe ! Ar avea dreptate să Zică cine-va: „s’a scremut mun­

BC

tele și a născut un șârece.“ Cu tote acestea, nu e nici o mi-

 Y
97

AR
nune; minunea ar fi, când s’ar screme șdrecele și ar nasce
un munte; și mie, flind-că îmi placo mal mult adoverul

IBR
decât minunile, îmi veni sâ nu prea fiii atât do scump și eco­
nom în precuvîntarea mea; mal virtos, că mO simțlam și da­
tor a desface po ici coloa și nisco vechi datorii; eu, (leu, până

YL
acum nu ml-am dat demisia la scris, ca sâ disper pe credi­
torii mei despre creditul, cu care m6 vor onora. Am vrut sâ
arat, câ și d’acum înainto voiu plâti după cuviință lio-cârula.

IT
Cu tote acestea, Iară de ce sâ-ml dofalm eu singur Vocabu­
larul meu, picând că o mic. Nu e mic nici de cum. De mic

RS
lucru luațl, dumnd vostră, atâtea vorbo slavono, unguresc!, tur-
cescl și țigănescl să le alunge cine-va din limba romănăscă?
IVE
De mic lucru luațl, dumnd-vostră, săso apuce cine-va să asude,
ca să întorcă capul unor cocdne, ce so amostică și dumnălor
în literatură și să le facă a nu mal pronunța vorbe innoblle?
UN

Asta o o luptă forto maro, pentru că cred croștinelo, că cu

vorbele voiu alunga și faptele. Asta nu o mic lucru, o prea
mare, și prin urmarea unul ast-fel do Vocabular i so cuvenla,
după totă dreptatea, o ast fel do procuvîntaro și o ast-fel de
L

poscuvîntare. De vel fi căscat însă, bunul meu cititor, cât

RA

le-ai petrecut, culpa nu este a mea, că ou biet ml-am pus

tote puterile, ca să to fac să rî<JI, dacă nu do antagoniștil mol
NT

imaginați, cel puțin de mine, picend: antagoniștl imaginați,

să m& înțelegi curat, că voiu să <Jic așa noroall, închipuiți în
mintea mea, să nu care cum-va să țl plesn6scă prin cap, că
CE

eu înțeleg așa subțiri, subțirel ca ața do păianjen, plerduțl de

subțirel, obscuri cât abia ÎI pote vedea lumea, și pe el și po
scrierile dumndlor, sad cel puțin ce să umflă ca brusca, ca sâ
I/

sb facă bou, ce țipă ca țințarul pe la urechea leului; să nu

care cum-va să cugețl ast-fel și să atingi orgoliul la atâția
IAS

omeni respectabili; că atunci nu m’amestic, ed n’am <jis ’^al

mult decât numai imaginați- Așa dacă n’al putut rîdo do
dumnelor, rî$I încal de mine, că m’am pus să Iau o causă co­
U

mună și națională, fără să mo însarcine nimeni, fără sâ-ml

plătâscă nimeni, fără să am laudă, fără să am folos, fără sâ
BC

aspir la vr'un lauro pălit, nici încal la vro-un boziu. Bb.1I de

Ioan Eliad Râdttlacu. — 3^°57-
98

Y
AR
asta până to voi ține cu mâna do inimă, că. uito, rid si eu,
crede-m6, de nu mal pot; acum am început să-mi cunosc ne­

IBR
bunia : să voiu a face pe nisce omeni a credo, că sînt fii legi­
timi al unor părinți, căror le portă numele, când el îmi impută,
pentru ce să le stric frumdsa ilusie de a so crede bastariJI 1
O nobunia mea! și maro înțelepciune a tutulor, ce spoculă cu

YL
nesciința nostră!
Aci eram să-mi termin precuvîntarea; și-mi adusei aminte

IT
ceva. O să vedl forte dos, cititorul moli, în Vocabularul ur­
mător po la multe vorbo semnul acosta (?). Atunci să scil,

RS
că po acolo mi sb înfundă totă procopsela, o semn că întreb
și eu, do ce origine va fi vorba aceea. In alte locuri Iară vei
vodea vorbe slavono ori turcescl, fără să-ți arăt, cum s’ar pu­
IVE
tea (Jico pe românesco, pe acelea să scil, că și de le las așa
spânzurate, însă mi-țl sînt mal sănătdse și mal vil decât cele,
lalte. Nu sciu, țjeii, de aș putea eu în yiua do astățjl să pui
UN

în loc do „vîrstă, etate Nu șciii, ce să pul în locul vorbelor

„ispas, gata, trdbă, geambaș...." Do vor cuteza alții, do vor
sci alții să pulo alto vorbe, eu, (Jou, nu-I pismuesc nici do cum,
L

că s’or face mal procopsiți de cât mine. Te urmă Iar, la co

RA

să dic vorbă maro? Nu cum-va la tdto vorbele însemnate aci

in Vocabular am putut să corespund dorințelor și așteptărilor
unor rătăciți do radicaliștl ca și mine? la câto voia Ii aiurând
NT

și eu! și pentru acooa v6 rog să mb Iertați. P&catul mărtu­

risit are preț mal cât o virtute.
CE
I/
IAS
U
BC
 Y
AR
IBR
YL
ANE
t.

IT
r

RS
In privința formelor variațiile numelui lui Eliad, avem
do observat următdrolo : . IVEI.
In „Disposițiilo și încorcăplo mele do poosie" autorul
povestesc©, ca, înainte do a inti*ă în șcdlele olonico, so numea
loan Jlddulcscu și că dascălii greci, după obicolul de po atunci
UN

do • grecisare a numelor românoscl, îl porecliră niad după

părintele său llie. Acăstă formă Iliad o intîmpinâm în cuvîntul
rostit do Eufrosin Poteca la examenul public în școla do la
L

St. Sava (1827), undo citim (cf- Teodoroscu, Eufr. Poteca,

RA

p. 30): „Acăstă școlă —St. Sava — s’a urmat și după mortea

lui Kir Lazăr do ucenicii sOI, alcătuindu-se și o Gramatica
românăscă de Kir Iliad, deși gramatici românoscl mai erau
NT

încă tipărito, precum accoa a d lui lanaclie Văcăroscul și

altelo." Pe titlul Gramaticei, tipărită în același an la Sibii,
figurăză Eliad, iar pe Vocabularul de vorbe străine (1847)
CE

Eliade, caro nume, după 1848, devine Heliadc și mai târdiii

se completăză cu numele din copilărie, devenind în cele din
urmă loan Heliade Jlădidescu.
I/

Am adoptat forma Eliad, care datăză dintr’o epocă, când

IAS

autorul nu apucase încă a introduce inovațiunl in tăte direc­

țiunile. Afară do aedsta, forma menționată este tot do odată
și cea mal răspândită.
U
BC
 Y
AR
IBR
BIBLIOGRAFIE

YL
I. Curierul de ambe-sexe, 1837—41 : I (I și II scrisoro a lui

IT
Eliad către C. Negruzzi asupra literelor latine) — II (id. pentru
dialecte române și scrisorea-l câtre D. Comisul P. Poenarul) —

RS
III (Paralelism între limba românescă și italîenescă).
\2. Curierul românesc. Articolele apărute aci, între anii
IVE
1847—1848, tdte privitore la Gramatică, au fost întrunite în
volumul 1 din „Biblioteca portativă" sub titlu do Literatură
critică. BucurescI, 18G0.
UN

3. Corespondența literară intre Eliad și Negruzzi (Convorbiri

Literare voi. XII—XV) și studiul d-lul Xenopol asupră-î ibid-
VI, 177—183.
4. Gramatica românescă. Silul, 1827.
L

5. Din scrierile lui Eliad în prosâ și poesie. BucurescI, 1836-

RA

6. Vocabular de vorbe străine. BucurescI, 1847.

7. Scrisori din exil cu note de N. B. Locustenu. Buc. 1891.
NT

8. Biografia omenilor mari, scrisă de un om mic. Paris, 1859,

p. 48-54.
\9. Discursurile rostite la înmormîntarea Iul Eliad (1872) de
CE

câtre C- Boliac, Hasdeu și Aurelian.

10. Pop, Conspect asupra literaturo! româno și scriitorilor el.
BucurescI, 1875, voi. T.
I/

II. 1. Atanasiade, I. E. R. conferință la Soc. Conc. Rom. 1879.

După propunerea d-lor llasdeu și Odobescu, Academia Ro
IAS

mână puse la concurs pe 1882: „Activitatea literară și pedago­

gică a lui Ioan Eliad Itădulescu în raport cu epoca anterioră
(finele secolului XVIII, cu lenache Văcărescu și cu filologii
U

din Blaj) și cu cea posterioră până la, 1848“. Nepresentându-se

câțl-va anl.niel un-rfW?f!Wffl^'Xcă(lemiâ îl scdse dintre concur­
BC

surile safe. p. [p - EC A

1^7 luNlVtRStTAȚn i
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR

4
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
L UN
IVE
RS
IT YL
IBR
AR
Y
BC
U
IAS
I/
CE
NT
RA
LU
NI
VE
RS
IT YL
IBR
AR
Y