BCUIASI - PER - X-158, 1928-1929 - An.1, nr.1-10

Y
RAR
LIB
ITY
Proprietatea Bibliotecii
S
Universității lași
ER
NIV
LU
RA
llllili Hi
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 1. Noembrie 1928
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
REVISTĂ DE CULTURĂ CREȘTINĂ
LIB
— APARE LUNAR —
Director: PREOT TOMA CH1RICO|Ă
ITY
i<
i
S H L A iî
S
J;
ER
-----------, ■ -,------------- . _.----------------------- , ---
NIV
Sumar :
LU
Pr. Toma Chiricuță .... «Fântâna Darurilor1'

C. Goran .......... Jertfa lui Isus (versuri)
A. Lascarov-Moldovanu . . Ortodoxie
Cridim................................... Te chem ! (versuri)
RA
G. D. Mugur........................ In Roma
Sanda Mateiu..................... Pe drumul Samariei
Ioan Băncilă................. ... . Slove stinghere (versuri)
NT
I. Gr. Oprișan.....................La fântâna Scripturilor Sfinte

Per Alem............................... Flori creștine
* * * Mărgăritare de mult preț
CE
Ioan Băncilă......................... Minunea

Traian Vasilescu................. Traduceri din franțuzește
Hrisanth................................Copiii
I. Gr. 0........... Idei, fapte, oameni
I/
» * * Cugetări
t „ Cărți și reviste
AS
UI
BC
Redacția și Administrația: București, Str. Antim No. 29

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 1. Noembrie 1928
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
AR
R
UNIVERSITARI
LIB
i Intrat înainte
BIBLIOTECA
p de anul 1933 ■
j BÛ'jteea IWersilății Iași:
ITY
d
j! S JAN. 1935 î I
I1NIANAOAKIKHOR
A$
S
i-
ER
Există undeva această Fântână ? Fost-a cineva la -dânsa și :
j
băut în vreun fel din apele ei sfinte ? Pentru suflete, ce nu trăes
cu Hristos, e greu să dăm răspunsul. Dar, pentru' cei ce au aceasti
NIV
i
viețuire, e nespus de ușor să-l găsim. Da- Există; Și acea|stă Fân
tână este însăși această viață, pe care o dăruiește El, celor ce I s’au
predat.
Ne dăm bine seama că rândurile acestea, cu care deschidem
LU
revista, suna-vor pentru unii cel puțin straniu. Calci pentru multi,
dela noi. lisuis a fost și este un mare necunoscut. Și dorința noas
tră este ca să nu mai fie astfel.
RA
Dar oare numărul, celor ce-L cunosc în adevăr, să fie el mare ?

Avem o creștinătate, care, în adevăr, arată cine este Isus ? E vred
nic să cercetăm și să spunem adevărul. Credem că nu putem lua,
NT
acum, când plecăm la drum, un alt tovarăș mai bun, decât pe ade
vărul însuș. Deci (să ne mărturisim.
Da. E adevărat. Avem în România o creștinătate. Ea e con
CE
semnată în condici și numărată perfect. jCifra ei -depășește două

sprezece milioane de suflete. Dar dintre toți aceștia, ..creștini ofi
ciali", câți IL cunosc de fapt pe Isus Hristos ? Căli au Duhul Lui ?
Câți trăes-c o viată, în care să se arate puterea Acestui Duh ? Este
I/
societatea noastră, oficiul „creștină", vie, în realitate, pentru Isus

Hristos ?
AS
E îndestul să ne întrebăm, pentru ca să ne și răspundem. So

cietatea noastră este adânc păgână. Dumnezeu este pentru ea o
vorbă fără de conținut. Gândirea nu-L concepe- Inima e rece pen
UI
tru El. Voința îi vrăjmașă. O. astăzi „creștinii" merțg la cabaret.

Teatrele ușoare, „revistele' pornografice, filmele de cinema
tograf, picante și proaste, atrag cu mult mai multi creștini, decât
BC
sfânta reprezentare a Liturghiei lui Hristos. Cuvântul lui Dumne

zeu, tipăriturile bisericei, și -tot ceiace se scrie într’un spirit curat
și sănătos, nu mai găsesc cititori decât cu mare greu. Dar, în-schimb,
publicațiile -scabroase, romanele imorale și gravurile obscene, îm
bogățesc cu palate pe cei ce le tipăresc. Străzile centrale ale Capi
talei și ale orașelor mai marii, nu mai pot să încapă. în albia -lor,
Y
FANTANA DARURILOR 2
AR
valul imund și obraznic de femei pierdute și bărbați conrupți-
care, în condicele oliiciiale, mulți, sunt „creștini- Din pricina aces
R
tora, zeci de mii, sute de mii de familii, clin Capitală și din fără,
trec printr’o criză continuă, vecină cu moartea. Nu mai prididesc
LIB
.tribunalele procesele de divorț, pe care și le fac „creștinii" in ca
litate de soți, cu o ușurință condamnabilă, unii altora. Viața pu
blică, viața instituțiilor și a întregei țării, este cuprinsă, treptat, de
fluxul die imoralitate, care pătrunde de pretutindeni. Escroche
ITY
riile și hoțiile se țin lanț, furând fără nici o sancțiune, pe mi
lioane de oameni. Pe acestea, cele mai multe, cine le săvârșesc
oare ? „Creștinii''. Asasinate și sinucideri, din ce în ce mai gro
S
zave, ca tehnică și ca motiv, se săvârșesc, tot mai dese, de mâini
„creștinești"- Chefurile și orgiile, pe care nu le mai poate cuprinde
ER
noaptea, în scurtimea ei, ci țin și zile dearândul. în chipul cel
mai lipsit de rușine-, „creștinii" le comandă și le plătesc. Dar... ne
oprim. Da ce ne-ar folpsi să spunem tot ce este ? Adevărul e a-
NIV
cesta : Un paganism nou, „creștin", tinde să ocupe locul păgânis-
mului celui vechiu. Vechii idoli desfrânați, pe care veacurile eroice
ale bisericii lui Isuls Hriistos iisbutise a-i închide în subteranele mor-
ții, au evadat azi. deghizați, pe drumuri și prin piețe, în case și pe
LU
străzi, și vor -să dărâme Biserica, ce i-a învins. Și această eva

dare, trebue să o spunem, s’a făcut cu complicitatea noastră- A
„creștinilor". A celor ce purtau cheia acelor subterane și s’au jucat
RA
cu dânsa. în ușile închisorii. Astăzi, Fântâna cu daruri a Bisericei

lui Isus pare că a încetat să undească într’o mulțime de cugete.
Aerul ei de taină și de viață înaltă s’a pierdut pentru multi. For
mele ei străvechi, care, întocmai ca niște cupe, scoteau pentru
NT
inimi daruri din inima lui Isus, astăzi se reîntorc neatinse de

atâtea inimi. Sfintele ei boite, sub care altă dată strămoșii auziau
-coruri de îngeri, astăzi par mute pentru mulți din creștini. La
CE
scaunul de mărturisire vin tot mai puține suflete. Potirul așteaptă

zadarnic să fie golit continuu de buzele arse de sete atle sufletelor
credincioșilor. Botezul pentru mulți „creștini" a devenit o cere
I/
monie. Nunta un pretext pentru expunere de toalete. Iar sfânta

taină, ușurătoare die atâtea dureri, a Ungerii cu uleiu sfânt, aproape
AS
că nu se știe ce rost, imai are. Să fie aceasta dovadă, că nu ni

mai trebue Biserica ? -Ar fi o nesocotință să tragem încheerea. Do
vadă că Biserica este absolut trebuitoare pentru viața noastră, este
UI
faptul că de când sufletele s’au înstrăinat de Dânsa, viața adevă

rată se retrage din noi. In locul florei bogate, de i spiritualitate și
eroism, pe care o avea trecutul, se întinde pustiul. O, unde este
BC
credința, din vremurile de altădată, când isbucniau dintr’însa.

ca un lan de spice coapte, caracterele creștine ? Unde ni-i nădejdea
(Strămoșilor, cu care, în ceasurile de părăsire, din partea vrerei
și a oamenilor-, sufletul li se ridica, purtat pe aripile ei, și poțposia,
în taină, da picioarele tronului lui1 Dumnezeu, de lua putere ? Unde
3 FANTANA DARURILOR
Y
e dragostea, care, după cuvântai lui Pavel, „îi strângea pe toți“
AR
în brațele ei sfinte și împrimăvăra pământul cu o viată din cer ?
Unde?...
La aceasta noi răspundem : Și totuș ele sunt- In Fântâna cu
R
daruri a Bisericei lui Hristos! O. aceasta Biserică Ea e vie de-a-
LIB
pururi, și prin urmare și azi. Căci, slăvit să fie Domnul, nu toată
creștinătatea este moartă azi. Pentru cine știe să privească, iar
Duhul Sfânt i-a dat auzul să prindă pasul lui Dumnezeu în curge
rea vremii, pentru acela sunt evidente începuturile regenerării.
ITY
In mijlocul pulstiei, înverzesc, tot mai dese, oazele Vieții.
Insule de lumină apar în noapte. Steluțe de Veșnicie clipesc în
sânul vremei. Vetre de căldură, în mijlocul iernii, adună tot mai
multe suflete împrejurul lor. Timizi soli ai primăverei au prins
S
să se arate. Nu tocmai strâns organizați, pe șiruri și în stoluri. Dar
suficient de muilți, pentruca, prim credință, să-i vedem deja cum îna
ER
intează, de dincolo die zare. Un început de reînflorire a milenarului
arbore creștin îl privim cu toții. Preoți nebuni pentru Hristos au
început să apară. Iar credincioșii. întocmai ca puii de cloșcă, se
NIV
grăbesc să se adune împrejurul lor. Fântâna lui Hristos aruncă

pentru ei, darnic, valuri din Dumnezeu- Suflete, a căror viată e
îngropată în Hristos; inimii, care nu se mai laudă decât în Crucea
LU
Lui; vieți, care prind să se răstignească tot mai deplin pentru

lume, și să fie tot mai libere pentru lucrul Lui: — apar din ce în
ce mai multe în vremea din urmă. Ce sunt toate acestea ? Sunt
trâmbe de daruri din Fântâna lui lisus. Sunt dovezi de vitalitate
RA
ale Bisericei Lui...

Și acum să ne întoarcem la ceeace vrem noi. In lumina celor
spuse e ușor ca să fixăm rostul revistei noastre. Ceeace vrem noi
NT
e un lucru extrem de simplu și totuș nemăsurat de înalt. Vrem

să ne supunem viața poruncei clipei de acum. Vrem să ne predăm
ființa’, ca pe un umil instrument. în mâna lui Dumnezeu. Vrem
CE
ca și prin scrisul nostru să-L preamărim pe El- Fântâna Daru

rilor lui feus chiamă puternic sufletele la Viața Ei. Și o cupă sme
rită. una. din celle multe, de care să se slujască sufletele, pentru
cunoașterea Lui, vrem ca să fim și noi. E mult? E îndrăzneț spus
I/
țelul și rostul nostru ? Se poate. Dar îndrăzneala ni-i poruncită

.de înlsuș Domnul nostru. Deci noi III ascultăm. Șii atâta vreme
AS
cât vom fi în EL ne vom inspira dela El și vom lucra pentru El.

nu ne temem de nimic.
Deci, cu aceste gânduri, înainte la drum. Dumnezeujsă bine-
UI
cuvinteze scrisul și pe cititorii „Fântânii Darurilor".
Preot TOMA CHIRICUȚA

BC
FANTANA DARURILOR 4
Y
AR
JERTFA LVI IISVS
„Iată mielul lui Dumnezeu
R
care ridică păcatul lumii".
(Evanghelia după Ioan)
LIB
Mre slab și gol și fără har cuvântul
Iar jertfa Ta a înoit pământul...
Te umple, suflete, de umilință
ITY
Vibrează ca o harfă de credință :
Cădeți, genunchii mei, către pământ
Vreau jertfa lui Ii sus să o cânt!
S
...Văd un drum spre Golgothă în zare
ER
Sufletul isvor de lacrimi n’are,
Să topiască mintea mea întreagă
NIV
Glasul jertfei Tale să’nțeleagă...
Chipul Tău de bunătate ’nmiresmat
Crin ceresc lovit de păcătoși... scuipat...
LU
Chipul Tău luceafăr plutitor

Auroră peste iadul de păcate,
Eu îl văd pe cruce cum se sbate
RA
Sub piroane, blând și iertător...

Ochii Tăi ce peste noi au revărsat
Din fântâna lor, isvor de apă vie,
NT
Ochii ce pe orbi și morii i-au deșteptat

Eu îi văd umbriți de spini în agonie.
CE
Cruce-a mântuirii, înspinată,

Cruce sfântă, Maica Prea curată
Plânge de durere săgetată...
I/
Maica blândă-i tristă, maica bună...

Plânge lângă coapsele-adormile
AS
Lângă coastele împunse, înflorite.

De beteala razelor de lună...
UI
Harfa veșniciei, înviere,

Leagăn de nădejde, mângâere.
BC
Tot pământul s’a cutremurat

Când năframa ta s’a arătat...
Lângă lespezi Ingerii-au venit :
Lespezile’n praf s’au prăbușit
Si lisus din morii s’a ridicat.
5 FANTANA DARURILOR
Y
AR
Smulge, suflete, cântare nouă
Harul lui lisus în inimi plouă...
R
Vreau să cânt un imn de biruință :
LIB
Moartea ’ngenunchiată-i de credință...
...Moarte... rupte-s lanțurile tale
Stins este isvorul tău de jale...
ITY
Sabia ta în zadar pândește...
Crucea lui lisus, mântuitoare,
Ca o navă de lumină, plutitoare,
S
Peste marea inimilor noastre
ER
Crucea jertfei lui lisus sclipește.
CONST. GORAN
NIV
LU
Cugetări
RA
Sufletul — la mulți inși — stă ascuns ca buruiana de leac ; numai

după ce au dat de el, nine leacul.
¥
NT
Egoismul nu poate fi, și nu trebue să fie, decât in funcțiune de un

mijloc — și numai în slujba altruismului, singurul care este, care trebue
să fie, scop.
CE
¥
Fiți drepți cu toată lumea — dar, mai ales, cu copiii!...
*
Human, humanitate, humanism, sunt cuvinte ce se rostesc — ca pen
I/
tru un ideal al omenirii...

...Nu oi se pare — paradoxal ?...
AS
¥
De câte ori, ai obrazul să-i spui, cuina, câte un mic adevăr —
nu poți fi decât un mare obraznic...
UI
¥
Sfaturile bătrânilor sunt inele de aur.
¥
BC
Dumnezeu nu poate fi nici toată știința, nici tot soborul oamenilor de

știință. El, nu poate fi decât cel mai simplu a toate știutor, pentrucă El
însuș este toată știința — și cu toată neștiința !...
CRID.. .
Y
FANTANA DARURILOR 6
AR
ORTODOXIE...
R
Suntem printre neamurile fericite ale lumii, care se găsesc în la
LIB
gărul creștinătății. Dumnezeu a vrut ca strămoșii noștri să cunoască pe
Isus și să și’L însușească. Pe urmă, straturi de veacuri s‘au așezat, iar
credința noastră veche s’a întemeiat și a dăinuit ca însăși una din
condițiile de viață ale neamului. Chiar mintea cea mai puțin văzătoare
ITY
și înțelegătoare, dacă ar privi spre trecut, ar putea să vadă și să în
țeleagă că una din cele mai puternice pârghii ale întregei noastre vieți
istorice a fost ortodoxismul nostru, — coloana vertebrală a trupului
nostru social. Acest ortodoxism a fost în multe prilejuri exteriorizat
S
prin așezăminte, ale căror temelii durează și până azi. Aceste înfățișări
ER
ale ortodoxismului ne pot da măsura cât de pătrunsă în adâncimile
sufletului era credința care le înfăptuia. Valuri de vreme, uneori
abrașă, alteori păgână, s’au isbit zădarnic în zidul masiv al acestei
credințe ; altedăți, aceste valuri s‘au retras, și atunci s‘au așezat vremi
NIV
de bine și de clădire sufletească, dar niciodată candela credinței nu
s‘a strâns în suflete. Credința a avut de urmat aceiaș undă urcătoare
sau coborâtoare, ca și valul social în care ea era integrată.
LU
Când vremurile contemporane s’au arătat, cu vălmășagul lor impur

și echivoc, — când mai ales răsboiul a sguduit, ca niciodată, temeliile
morale ale lumii, poporul nostru s’a aflat cu coasta descoperită, oferind
suliței necredinței loc bun de înfipt.
RA
Azi, noi suntem pe o undă scoborâtoare în viața socială și, deci, și

în cea moral-religioasă. Argumentele cele mai deseamă le poate căpăta
oricine, privind cu grijă și cu teamă, în viața casnică, în cea publică,
NT
în cea profesională, în cea socială... Argumentele vor năpădi cu duiumul

făcând strălucită dovadă a scăderii noastre sufletești.
Dar Dumnezeu a lăsat oamenilor înțelepciunea, care răsare stră
CE
lucitoare mai ales în vremea când cei mai multi oameni alunecă pe
povârnișul ne-înțelepciunei. Vreau să zic că tocmai când decăderea
pare mai iremediabilă, atunci apar focarele sacre ale ridicării din nou
spre Dumnezeu. La început sfioase și pâlpâitoare, ele devin cu vremea
I/
imense vetre de jar și de lumină, la care mâini înfrigurate și chipuri

crispate de durere vin să ia mângâietoarea căldură a lui Dumnezeu.
AS
La aceste vetre intime și nespus de dragi, în ceasuri de profundă scu

fundare sufletească, se înfățișează sublima și draga ființă întru totul
reală a Mântuitorului. El vine pe scara de mătase a visului creștin, ia
UI
chip aevea lângă credincioși la vatră, și luminează în afară și înlăuntru

cu puteri dumnezeești...
Vatra ortodoxiei noastre se reface. Mâini sănătoase, în care
BC
tresare puterea credinței, au început a aduna piatră cu piatră și a clădi

cu nefățărită dragoste, vechea și marea noastră vatră creștină. Căci fără
ea nu putem trăi. Ceea ce e în afară de ea, e zădărnicie și vânt, e amară
și grea și dureroasă rătăcire...
Dar plecând la drum, creștinii trebue să lămurească dela început
hotarele ortodoxiei adevărate. Mai întâi, vom băga de seamă că orto
doxie nu însemnează ceva formal, oricât de „ortodox" ar fi acest for-
Y
7 FANTANA DARURILOR
AR
malism. Căci, ce folos vom avea de pe urma unei vieți numai în apa
rență creștină ? Preferăm pe ateul cinstit creștinului formal. Ortodoxie
R
însemnează mai înainte de toate faptă creștină. Cea dintâi faptă creștină
este o credință profundă în Mântuitorul nostru. Ortodoxul trebue să
LIB
creadă în divinitatea lui Isus, în nașterea Lui imaculată, în viața Lui
de continuă jertfă și iubire, în moartea Lui, în înălțarea Lui la cer, și
în permanenta Lui prezență în viața noastră cea de toate zilele. Asupra
acestor adevăruri, creștinul ortodox nu poate admite nici umbra unei
ITY
indoeli. Fără această nesdruncinată credință, nu există ortodoxism.
A doua mare faptă creștină ortodoxă, este conformarea vieții de
toate zilele la dumnezeeasca învățătură a Evangheliei. O necontenită
S
râvnă și o neostoită pornire spre Calea arătată de Mântuitor prin în-
săș viața Lui cea omenească.
ER
Caracteristica mai de seamă a vremei noastre de necredință este
tragica nepotrivire, profundul antagonism, antinomia de fiece clipă
între viața noastră aparent creștină și zăcămintele de necredință și de
NIV
păgânism ale faptelor noastre. Nu ne pierdem vremea in a arăta ade
vărul acestor zise, căci orice om, cât de puțin sincer, va trebui să re
cunoască acest lucru elementar. Suntem, în majoritatea cazurilor, niște
creștini de formă, adică pe cuvântul drept, niște înșelători ai lui Hristos.
LU
Vatra noastră creștină nu va putea fi reclădită decât numai prin-

tr’o necontenită sforțare a adaptării vieții noastre la eternele și unicele
învățături ale lui lisus, atât de limpede și frumos păstrate în Evan
ghelia Lui.
RA
Să fim iarăș înțeleși, că, de asemenea, ortodoxie nu însemnează o

poză literară — fie cât de strălucită — pe care cineva și-ar lua-o, pe
când în sufletul celui care se înfățișează astfel, zace necredința cea mai
NT
ticăloasă. Ortodoxia nu-i nici literatură, nu-i nici curent de idei, nu-i
nici cenaclu de ciraci. Repetăm : ortodoxia este credința adevărată în
Isus și conformarea vieții noastre la Evanghelia Lui, iar cei care-și îm
CE
podobesc necredința cu înșelătoare fraze frumoase, sunt asemănă

tori fariseilor care-și împodobeau fățărnicia cu bogate filacterii și cu
lungi ciucuri.
Râvnind de mult să pornim și noi a aduce la vatra noastră creștină
I/
piatra ce suntem datori a o aduce, iată că Dumnezeu ne-a învrednicit

să pornim spre alviile credinței întru căutarea ei. Vrem cu puterile
AS
noastre mici, dar sfințite și mărite de credința noastră în dragul nostru

Mântuitor, singurul care poate binecuvânta munca unui biet muritor,
să aducem piatra noastră la reclădirea întru fericire a lăcașului nostru
UI
ortcdox, cel azi amenințat de furtunile mari ale necredinței și ale fă
țărniciei.
Pornind la drum, rugăm pe Dumnezeu să ne învrednicească a nu
BC
cădea netrebnici j>e cale, ci a ne împuternici să nu închidem ochii

până nu ne vom fi făcut puțina noastră datorie.
AL. LASCAROV-MOLDOVANU
8-
Y
FANTANA DARURILOR
R AR
Te chem!...
LIB
Isvor de străluciri
De sfântă nesfârșită bunătate,
ITY
Fântână
De fericiri
Adevărate,
S
Și pururi nesecată vână,
De aur lămurit
Și negrăit
De îmbogățitor —ER
Eu te invoc stăruitor,
NIV
Să-mi risipești necurăfia,
Trufașe descompunătoare,
Să’mi tot reamintești nemicnicia
De floare —
LU
In toată clipa
Și la tot pasul l...
RA
In mine fă-ți risipa

De gând cucernic și senin,
Și fă’mi să-ți sune glasul ■—
NT
Tot mai puternic, tot mai plin —

KȘbrând ființa-mi sufletească
In liniște mănăstirească !...
CE
Te chem,
Etern poem
De cea mai albă simfonie,
I/
Să’mi dai
De-acuma — nu în veșnicie —
AS
O aripă de raiu,
Să sbor
Legănător
UI
Deapururea spre Tine —

Dar, tot mai lepădat de mine !...
BC
CRIDIM
9 âNTANA DARURILOR
Y
AR
IV R A
st:
R
După ce răscolisem bălăriile și ță: âîn din Forum, după ce visasem
pe calea lui Appius Claudius între cl ipa oși și mauzollee, după ce
LIB
trăisem în Roma din toate vârstele, am tiștjtut să peregrine/ și în Roma
creștină, dela Coliseul cu lupta dintre i a religii și până la Vaticanul
monarhiei catolice, creator de armate, ( dine și de cruci. Am trecut,
ca un cetitor pătimaș, prin agitata isto papalității cu popasuri de
ITY
vis în vremea unuia și-a altuia, a lui Grigorie al 2-lea care a convertit
Germania, a lui Grigorie al 7-lea care a visat Federația Europei sub cru
cea Sfântului Petru, a captivilor dela Avignon, a asprului și neînduple
catului luliu al 2-lea care a dat istoriei și artei splendoarea domului
S
din Roma și înfricoșata zugrăvire din Capela Sixtină cu „Judecata din
ER
urmă'* și „Sibilele" lui Michel Angelo. Am văzut și pe Piu al 7-lea care
sub ochii pictorului David punea pe capul lui Napoleon coroana impe
rială a Franței dar.câre opunându-se mai târziu blocului continental al
NIV
neastâmpăratului răsboinic a avut să îndure captivitatea și supărarea
împărătească dela Fontainebleau.
Visam pe frescurile și pe pânzele din muzeul palatului -tapai glo
riile pontificale ale catolicismului și așteptam să văd la San: Pietro în
LU
Vaticano pe suveranul pontif, pe „slujitorul slujitorilor lui Iisus“.

L-am văzut. In anul sfânt. Intr‘o Duminecă de vară. Roma are
mai mult cer de cât pământ. Albastrul lui se lăsa până la rădăcinile chi
paroșilor de pe coline. Sufletul meu era numai soare. Se încheiase secolul
RA
al 19-lea și se deschisese poarta sacră a Sfântului Petru. Am trecut peste

pragul ei cu pelerinii și cu lumea Romei. Un interior de mauzolee, de
statui, de fresce și de spaimă.
NT
Altarele slujeau. Nori de tămâie se ridicau de sub baldachinul de

bronz al mormântului celui d’întâi apostol. Vedeam pelerini, eremiți ita
lieni, dominicani, carmelite, benedictini, gospodari, gloate din Roma,
CE
sanpietrini și copii. Priveam un forum catolic apăsat de o înfricoșată

cupolă, copii și vârstnici cu vârful degetelor muiat în aiasmă, săraci din
Transtevere și Suburra, o lume neliniștită, mistică și bolnavă care cerea
murmurând, mântuire și putere. Peste ei trecea ca un vânt ât cerului mu
I/
zica minoră a orgei, un psalm, durerile lui Palestrica. In biserică, nici

zi, nici noapte. Golul de sub boltă mă apăsa ca un ochiu de judecată. Co
AS
vârșit de el, stăm lipit de grila unei abside cu altar. Căldura Romei intra
pe porțile domidui.
O vibrare de clopoței vesti deodată o mișcare de afară. Intră Papa
UI
Fum de tămâie, lumini, clopote și orgă. Un majordom, lăncieri de gardă,

cruciați în capă și cu spadă, apoi lectica papală, -— sedia gestatoria, cn
efigia Sfântului Spirit și armele slujitorului lui lisus. In tronul ei, Leon
BC
al 13-lea cu tiara pontificală, în vestminte grele de mătasă, cu pallium

purtând crucea încărcată de diamante și în mână cu inelul de tradiție
eclesiastică, numit sfântul inel al pescarului. După lectică, crucea papală
și garda elvețiană în costum pestriț amintind soldații lui Enrik al 4-lea
al Franței. Lănci, halebarde, steaguri cu efigii papale, cădelniți. steme
FANTANA DARUnLOR ;= 1£
Y
AR
bisericești, un alai de operă cu bubuitul -an uzi cei de orgă. Peste capetele
mulțimii se înalță ca în anticele defilări de t»umf „Sedia gestatoria" cu
„slujitorul slujitorilor lui lisus". Vedem mereu «-amantele tiarei, crucea
R
papală, băncile și gestul suveranului pontif care binecuvânta norodul și
universul catolic. Nu știu cum intrau în Roma împărații din vârsta de
LIB
aur a Antonilor dar nu-mi închipuesc paradă mai teatrală ca alaiul su
veranului catolic în zilele festive de la San Pietro. Orga cântă
Coborât din scaunul aurit al lecticei, palidul Papă, ajutat de sluji
tori în cămăși de dantele, a suit treptele jilțului împărătesc și ascultând
ITY
liturghia și orga binecuvânta în nouri de tămâie, pelerinii și săracii, sa-
maritenii miloși, leviții, vameșii și fariseii, tot amestecul de oameni și de
lucruri, aerul și penumbra, gândurile și nedumerirea mea.
Perdusem conștiința că mă găsesc lângă mormântul celui d’întâi
S
apostol, care pescuise desculț în apele unui lac din ludeia; pierdusem
ER
conștiința că mă găsesc în biserica suverană ridicată pe locul unde le
oaicele circurilor neromane sfâșiau pe primii creștini ai Romei, pierdu
sem conștiința că mă găsesc în tablourile evangheliei lui lisus.
NIV
încurcat și uluit, mă credeam într’un teatru antic sub spiralele fu
mului de jertfă privind spectacolul unei procesiuni păgâne. Mă încurcau
lăncile, clopotele, armele și orga. Un ceas în care nu m’am simțit în co
muniune c.i tragedia de pe Golgota...
LU
După „Angelus" am eșit pe calea appiană. Un cer de flăcări peste

chiparoșii Romei subterane, peste acest — misere plebi comune sepul-
crum, peste această Romă a primilor creștini pângărită uneori de sa
razini și de normanzi și închisă din înfricoșare în neliniștitul secol al
RA
tl-lea. Mergeam mereu în frumusețea drumului appian, pe lângă tran

dafirii gardurilor și ai mormintelor, singur ca un pustnic al Lațiului. Sub
picioarele mele zăceau morții și mucenicii. Călcam deci pe înnăbușitul
NT
vulcan al vieții, în care Antonio Bosio „acest Cristofor Columb al cata

combelor" a trăit 30 de ani printre viperele din cenușa martirilor ca să
descrie Roma subterană. Acolo, în întuneric a mocnit universalitatea
CE
creștinismului.
Drumul appian e o poezie. Cariolele italiene care vin dinspre Capua
intră în Roma cu fructe și cu flori. Dincolo de mormântul Ceciliei Me-
tella e o fântână de piatră. Un trapist, încins cu funie, desculț, cu capul
I/
gol, și cu un Liber pontificalis în mână stă pe ghizdurile de piatră ale

fântânei vorbind cu doi drumeți din Roma.
AS
O femee scoate apă. E cu copilul și cu asinul. Le dă să bea și-i o-

dihnește sub un pom. Două fete cu panere de piersici vin din Latium
către cetate. In pace domini. Se opresc la fântână și-și descarcă poverile.
UI
Călugărul le binecuvântează și vorbește. Soarele apune peste Roma, fără

orgă și fără fum de tămâie. E liniștea de dincolo de cetate. Un colț de
câmp. Un colț de poezie și de adevăr.
BC
In fața eremitului creștin, la fântâna de pe Idrumul Romei, unde pri

mul apostol sa întâlnit cu Mântuitorul, eu mă gândesc la slujitorul slu
jitorilor lui lisus, la urmașul umilului împărat al lumii și nu înțeleg dia
mantele și coroanele tiarei pontificale, nici panașele și lăncile din Sau
Pietro.
11 FANTANA DARURILOR
Y
AR
El era ca eremitul de pe via appiană, sărac și desculț, dar iluminat și
divin. Lui nu-i plăcea nici sabia, nici fumul. El era adevăr și pace. Se
numia Isus Nazarineanul. Venia cu o religie născută din inima femeii,
din bunătatea mamei lui și ajutând pe nevoiași și pe nefericiți, el arăta
R
tutulor perspectiva cerului și-a eternității.
LIB
Cu cei d’intâi urmași ai primilor apostoli noi am îmbrăcat în fic
țiuni adevărul și frumusețea creștinismului. L’am dramatizat, parodiind
pe Dumnezeu în decor de teatru.
Intorcându-mă în Roma, murmuram mereu cuvintele unui profet
ITY
de la Nord: „mai bine v’ați scăpa de fumul de tămâie și de orgă și v’ați
ocupa de Lazăr care așteaptă la poartă".
Când am intrat în cetate, stelele lăcrămau peste Roma.
S
G. D. MUGUR
ER
NIV
LU
Pe drumul Samartcl
Femeia zice către el : Știu că vine Me
sia... când va veni acela, ne va spune
RA
nouă toate. lisus îi răspunde : Eu sunt,

cel ce vorbesc cu tine.
Ioan 4,25,26
NT
Din toată povestea Evangheliei reiese singurătatea înfricoșătoare,

în care a trăit lisus, în mijlocul a lor săi. In Nazaret El nu putu face
CE
multe minuni, din cauza necredinței consătenilor Săi. Cei mai mulți din
ucenici nu l-au înțeles, pentrucă visul lor mesianic era înveșmântat de
prea multă glorie lumească, iar adorația lor era plină de teamă, dar și
de dorințe profane de mărire. Pe când El mergea spre Ierusalimul răstig
I/
nirii Sale apoi în chiar foișorul cinei cele de taină s’a iscat între învăță
cei pricire, că anume cine e mai mare (Luca 22,24) și când, odată, i-a în
AS
trebat că cine cred ei că este, numai vijeliosul dar iubitorul Petru i-a
răspuns : Tu ești Mesia (Meu 8,29) iar El le-a dat poruncă să nu spuie
nimănui despre aceasta.
UI
Totuși, cu mult înainte, era pe drumul Samariei. Obosit de drum,

copleșit de arșița soarelui, lisus a șezut lângă fântână și o biată femee —
o, cât de slabă, cât de păcătoasă ! — a primit de pe buzele ofilite de sete
BC
mărturia celei mai sublime taine, a întrupării lui Dumnezeu și sălășluirii

Lui între oameni.
De multe ori gândul meu se întoarce la acest episod din viața Mân
tuitorului nostru. Și din ce în ce îl pătrund mai bine, îi simt toată ne
mărginirea îndurării dumnezeești cuprinsă în el.
FANTANA DARURILOR 12
Y
Aveam o prietenă, o scoțiană, tânără dar lipsită de orișice farmec.
AR
Urâtă — cum nu am văzut altă femee. Un ochiu acoperit de albeață și
altul miop, îi da o expresie pierdută, parcă ar fi fost terorizată de gân
dul Că s’a rătăcit și nu știe pe unde s’o apuce. Un nas cârn și roșu, o gură
R
străjuită de buze incolore și uscate, dinți crescuți strâmb, galbeni și fără
nici o strălucire. Biata fată ducea pretutindeni o față, ce te făcea să’ntorci
LIB
capul. Era și orfană și săracă și incultă...
Dar avea o credință în Dumnezeu cum rar am întâlnit. Din sufle
tul ei se revărsa o bucurie atât de intensă și vibrantă, încât o transforma
toată.
ITY
Am auzit-o vorbind prin adunări. N’o mai vedeai, în schimb te pă
trundea, te cucerea, te înduioșa până la lacrimi, imensa dragoste, ce avea
pentru lisus și recunoștiința fără margini pentru Cel ce-i da o viață su
S
fletească bogată, strălucitoare. Fiecare vorbă a ei era ca un suspin de ru
găciune ; și — dacă glasul ei se întuneca uneori — simțiai că nu mai putea
vorbi de prea multă fericire...
ER
Ah, acest miraj al omenirii, în goana ei neobosită, în goana ei inu
tilă ! Și totuși... :
NIV
Fericirea e în noi.
Prietena mea din țara misterioasă a ceții, fusese la fântâna lui
lacov ; ei, cea doborâtă de urgia unei soarte vitrige îi spusese Isus : Eu
sunt Acela... pe care sufletul tău singuratec îl aștepta ; mâinile mele sunt
LU
pline de daruri... lată, Eu însu-mi M'am dat pentru tine și Mă dau acum
fie, ca să ai o viață nouă... . ■
Și ea a crezut...
SANDA T. MATEI U
RA
NT
CE
De ce e mai plăcut lucru să suferi o nedreptate apărându-ți o

convingere, decât să obții o biruință printr’o nedreptate, ■— care tot
I/
deauna e tristă ?
Pentru că biruind printr’o nedreptate ai isgonit adevărul din sufle
AS
tul tău, alungând cu el pacea și împăcarea cugetului, — pe când, sufe

rind tu pentru adevăr, l ai adăpostit în tine însuți împotriva prigoni
torilor ; și asemenea privilegii se plătesc cu voluptățile durerii.
UI
D. NANU
BC
Rugăciunea este cheia de aur cu care putem întoarce sufletul în

iecare seară, ca pe un ornic obosit, ca din nou să-l potrivim cu ritmul
veșniciei.
V. VOICULESCU
Y
R AR
Slove Stinghere
LIB
Simt cum în suflet coboară,
picurii de ploae de afară —
ITY
Simt cum pe inimă-mi s’ aștern
frunzele veștede, bătute de brumă
Și vântul cu șuer sinistru
S
îmi smulge gândul
și-l duce departe —
• Simt că-n mine coboară
ER
tristețea de toamnă
NIV
și sufletu-mi se strânge tremurător ;

îl aud cum plânge (
durerea-l apasă.
Se simte stingher în corpu-mi slăbit,
LU
se simte legat de oasele înșirate.

E toamnă afară
RA
și toamnă e’n mine,

Câmpul e gol și golul e’n mine
Nourii plâng
și plânsul e’n mine
NT
Florile mor și moarte e’n mine.

Acum sufletu-mi sboară ușor
CE
Vesel se duce în sferele ’nalte

lăsându-și huma,
în humă să doarmă.
I/
ION BĂNCILĂ
AS
UI
BC
Y
AR
Problemele vremii
subt unghiul creștin
R
La fântâna Scripturilor Simte
LIB
Citim, cu și fără alegere, cartea, revista, ziarul care ne cade sub
ochi. Ne mână setea ascunsă în slovă. Dar numai rar ne întrebăm serios
ITY
dacă la presupusa oază la care poposim câteva clipe, ceasuri sau zile,
este adevărată umbră odihnitoare și apă pură, întremătoare, vie.
Fără îndoială că unii nu cerem șirurilor de slove decât un simplu
narcotic, un prilej de trecere de vreme. Construim efemere apologii ale
S
nimicniciei asemănătoare rotogoalelorpiăestre ale fumului de țigară.
ER
Alții ne îndărătnicim a stâmpăra setea spiritului. Și când credem
că am umplut burdufele pentru drum lung, în fața conștiinții noastre
se desenează realitatea Danaidelor, al căror butoiu e pururea fără fund.
NIV
Ciudată realitate ! Toate cărțile și publicațiile lumii sunt niște pu
țuri la care oamenii vin mereu însetați. Scoasă, de lângă fața pământului
cu ușurința unui sport de copil, ori din adânc de bărăgan cu truda
maturelor eforturi, apa aceasta nu ține de sațiu. Poate, fiindcă trebuie
LU
s’o câștigăm „întru sudoarea frunții", ori, poate, pentru a pecetlui, docu
mentar și cotidian, vremelnicia noastră.
Fântânile ce seacă.uneori vara pe zăduful ccl mare pentru a colecta
peste an mai multă apă, — vorbesc despre carte, publicație periodică și
RA
zilnică. — au, desigur, mulți cercetători. Căci altfel n'ar mai apare. To-
tuș setea, în special a intelectualilor noștri, este departe de grafica mar
cată aiurea. Nu-i învinuim pentru aceasta. In definitiv cine s’ar încumeta
NT
să digere tot ce se scrie astăzi ? Dar o învinuire trebuie să ne facem, des

chis, fără reticențe : pentru absența noastră aproape totală dela singura
fântână cu „apă vie“ — cartea cărților.
CE
Aceia cari se aproprie de acest monument al eternității, în majori

tatea cazurilor nu văd în el decât o stâncă aridă, obiect de muzeu ori de
priveliște. Nu fac sforțarea cea mai mică să exploreze terenul. De aceia
vom întâlni adesea, printre bibelouri și statuete, pe biurouri și ’n biblio
I/
teci, acoperită de praful uitării : Cartea Scripturilor sfinte. Carte moartă!

Fântână pustie de pe ghisdurile căreia nu lipsește tradiționalul spin !
AS
Alții o cercetează din diferite interese. Poeții caută frumusețile poetice-

filosofii, sisteme de cugetare ; teologii, citate pentru susținerea unei cre
dințe ; vracii și spiritiștii, subiect pentru îndeletniciri oculte ; necredin
UI
cioșii, noduri în papură ; istoricii, arheologii, economiștii, doctorii —■ .ar

gumente de ocazie... Parc ar fi un saltar de vechituri cu diferite piese
de trebuință ! Uriașa pânză, unitară ca și apa ce vine pe ori câte sghea-
BC
buri dela acelaș isvor, este astfel sfâișată de colții măruntelor rațiuni.
Câți dintre cititorii scripturilor vin cu toiagul credinței, să lovea
scă stânca aceasta în inima căreia freamătă apa cea vie ? Câți dintre ei
pieid atâta curiozitate pentru cartea lui Dumnezeu, cât acordă unui foi
leton ? Pe cine îi mai prind zorii cu lampa nestinsă pe paginile cele mai
Y
sesizante ale eternității ? Fără îndoială că atâta vreme cât se va apleca
AR
peste aceste pagini numai poeții, filosofii, doctorii legilor, vrăjitorii,
profesioniștii de orice fel iar nu acel cineva din ei care este omul el însuș,
urmașul lui Adam, cartea va rămâne închisă cu șapte peceți.
R
Să ne apropiem cu cuget curat, cinstit și sincer,- de Scriptură. De
Scriptura sfântă a Vechiului Testament, ca de cartea care oglindește pe
LIB
omul așa cum este el din fire, iar de aceia a Noului Așezământ ca de
oglinda omului așa cum îl vrea Dumnezeu. S’o deschidem cu grija celui
ce afundă în fântână vas curat. Și mai ales cu smerenie. Ori cât de mult
ne-ar fi istovit zăduful vieții, vom afla aici apa potolitoare care odinește
ITY
și răsfrânge pe fața noastră seninul cerului. Să întrebăm pe beduinii din
pustiul vieții cari au gustat odată din apa aceasta. Mărturia lor este
clară : nici un isvor din lume nu răcorește, definitiv, sufletul nostru, ars
S
de călduri, ca fântâna aceasta ale cărei șuvițe de apă vin din straturile
eternității și țâșnesc ca în zilele acelea când Infinitul, în chip de om ade
vărat, s’a întâlnit c’o femeie din Samaria.
Este aievea fântâna darurilor.
ER
I. GR. OPRIȘAN ...
NIV
LU
RA
De-am fi fost puțini mai înțelepți în această epocă și de-am fi ur

mărit mai de aproape lucrările arheologice din Egipt, din Asia, din Pales
tina și încă mai departe, am fi văzut că târnăcopul săpătorilor a adus
NT
de mult la suprafață dovezi netăgăduite că istorisirile Bibliei sunt

adevărate.
CE
La temelia oricărui serviciu fecund, trebuie să ai cunoștința Scrip

turii ceva mai adâncă de cum o au cei mai niulți creștini, însoțită de o
supunere continuă la principiile ei disciplinare.
DR. HOWARD KELLY
I/
Dragostea este singura explicare, singura datorie, singura mân

AS
gâiere, singura putere, singurul sfârșit, deci singura temă apostolică:

așa că a predica dragostea fără a iubi, nu ar fi să blafemeiezi ceeace
predici ?
UI
Cel care nu iubește, să tacă !

BC
Dragostea ține loc de orice; nu te mai gândești nici la talent și

nici chiar la geniu, acolo unde această stăpână s’a arătat...
Trad, din SENEX

Y
AR
FLORI CREȘTINE
R
DE CE NU M’AM OPRIT?
LIB
Era spre seară. Mergeam îngândurat pe-o stradă tăcută și încă lu
minată de-o rază piezișă a soarelui. Eram năcăjit, cugetând la ziua de
mâine, — neînduplicata zi... Nu priveam cerul, ci numai pământul.
Cum mergeam așa, am simțit că un alt om se află în preajma mea,
ITY
— și, deodată, am ridicat privirea... Nu puteam să știu când și cum s’a
ivit acea ființă lângă mine. Era o femee îmbrăcată sărac, dar cuviincios,
— și mă privea... Avea o față suptă și tristă, iar ochii, vai Dumnezeul
meu, — ce ochi !...
S
Cu care ochi semănau ochii femeii ? In care ochi am mai văzut eu
ER
cândva atâta milă și atâta tristeță? Undeva, într’o biserică, pe un perete,
o Răstignire, de sigur... Acei ochi mă priveau rugători și buni, — și-mi
cereau ceva. Femeea nu întinsese mâna, dar ochii ei cereau îndurare.
NIV
O clipă m’am oprit, am ezitat răutăcios, m’am gândit la mine, — și... și
am plecat, fără să privesc îndărăt...
Câteva clipe numai, și în sufletul meu se revărsă o iezătură de milă,
— milă sguduitoare și arzătoare. De ce nu m ani oprit ?... Intorsei capul :
LU
nu mai era nimeni pe strada cuprinsă de înserare. Alergai îndărăt, —

privii la răspântie, —- întrebai pe un trecător dacă n’a văzut pe.o femee
cu privirea tristă, — nimic... Șoptii mie însumi : „de ce nu m’am oprit ?...”
Simții o bulbucătură caldă și iute sub pleoape : plângeam...
RA
Pe urmă, zilele au trecut una câte una, adăogind la nespusa mea

dorință de a mă reîntâlni cu femeea aceia... Un dor și o dragoste, fără
hotare, — o sete îndurerată a sufletului după privirea de pe un perete al
NT
unei Biserici vechi... Și n’am mai întâlnit’o... Și mereu o caut... Și dacă aș

întâlni-o, iată : m’aș desbrăca de toată avuția mea și i-aș da-o, — și dacă
aș întâlni-o, i-aș cere iertare că atunci, în ziua aceea, pe strada cuprinsă
CE
de înserare, nu m’am oprit în fața durerei și a milei...

Dar, zădarnic, — n’am mai întâlnit’o...
De ce, Doamne, nu m’am oprit ? !...
I/
OMUL CARE A FURAT

AS
Așa s’a întâmplat : la o predică dintr’o biserică plină de lumină, și

pace și fum străveziu, un om a intrat împins de-un gând rău. El știa că
oamenii când se roagă, nu au gândul la cele din jur, — așa că, în clipele
UI
acelea, lesne se poate fura o pălărie atârnată la vre-o strană sau vre-un
băț răzimat de zid. Tot e ceva. Și nici păcatul nu e așa de mare, — crede
BC
omul.
Și omul a intrat în biserică, a privit, s’a lămurit, — și a furat o pă
lărie... Mulțumit, s’a strecurat pe ușă, — și ajuns acasă, a pus’o pe cap.
Minune!... Cum a pus’o pe cap, a început a auzi frânturi din predică :
„...ci mulfi vor crede că dacă nici un om nu le-a văzut fapta lor rea, suni
Y
AR
de aici încolo slobozi de gând și de pedeapsă... Că vine duhul lui Dum-t
nezeu și-i ține de rău și-i pedepsește...”
Auzind omul aceasta, repede a dus mâna la pălărie, s’o scoată de
pe cap. Altă minune !... Pălăria se lipise de cap, de parcă ar fi fost de
R
carne. Și mereu se auzea predica : „...că vine o vreme, omule, când ți se
UNIVERSITĂȚII
LIB
va arde pielea trupului și ți se va aprinde încăperea sufletului de focul
BIBLIOTECA
căinței... Tu, omule, în veci nu vei scăpa de ochiul lui Dumnezeu...”
Omul, rămase înmărmurit. Acum nu mai putea desluși 'dacă pălă
ria grăește, sau tainica ființă din creerul lui... Se înspăimântă. Vru iar
ITY
să scoată pălăria : zadarnic... Părea că-i de când lumea acolo.
Cupris de remușcare, omul căzu în genunchi și șopti atât : „Doam
ne !...”. Pălăria glăsuia mai departe din predică : „...când gândul iertării
vine pe alvia plânsului, nu sta, omule, la îndoială, — ci mergi grabnic în
S
fața Domnului Dumnezeului tău și spune-I gândul tău.
ER
Omul se ridică din genunchi, privi în jur, ca și spre a se încredința
dacă nu cumva e cineva în preajmă, — și porni, în neștire, spre undeva.
Nu-și dădu seama pe unde mersese, — dar, deodată, se trezi, spăimântat,
în fața bisericei de unde furase pălăria. Privi aiurit și-și șopti : „cine m’a
NIV
adus aici ?!...” Duse mâna la pălărie să se descopere. Pălăria se desprinse

ușoară. încet, omul păși pe trepte, merse domol și pătrunse în Iîserică.
Nu mai era nimeni, — doar paracliserul care trebăluia... Fășii de fum al
LU
băstrui stăteau nemișcate, de la geamuri până la pietre... Privi cu teamă

catapiteazma nemișcată și măreață... Merse spre un loc... Puse pălăria la
strană... Simți în cuget o liberare luminoasă. I-se păru că crucea de pe
iconostas se mișcă în lumină. Merse cătră Ea, și-și plecă fruntea, în
RA
iertare...
Paraclisierul se uita nedumerit, după un om care pleca din biserică
cu capul gol...
NT
MINUNEA...
CE
Vorbeam într’o zi cu o femee care stătea liniștită la soare, ținând în

brațe un copilaș admirabil. Mama și copilul păreau niște flori, — una
mai crescută, mai invoaltă, alta un gingaș mugur încă, crescut din ea...
Vorbeam de Isus, — de învățătura Lui, de viața Lui atât de curată,
I/
de minunile făcute de El în țara aceia plină de lumină, de încântări și

de legende...
AS
Femeea dădea ușor din cap și lăsa să i-se ivească prin ochi o pri
vire de voalată neîncredere. O simțeam îndoelnică.
Vorbii :
UI
— „Tu nu crezi în dumnezeirea lui Isus... Tu crezi că Isus a fost

numai un om mare, cel mai mare, — dar că a fost Dumnezeu nu vreai
să crezi...”
BC
Femeea clipi, ca și cum i-aș fi surprins gândul.

îmi răspunse:
— „Da, așa e... Nu pot crede în dumnezeirea lui Isus, fiindcă min
tea mea nu poate primi adevărul minunilor Lui..."
Y
La rându-mi, dădui și eu din cap... Știam, — știam că aceasta este
AR
obișnuita omenească greșală. Cer oamenii minuni ca să creadă...
— „Iată — zise femeea — aș crede dacă aș vedea înfăptuindu-se
azi o minune de acestea..."
R
Zâmbii :
— „Mai întâi, ascultă și înțelege : numai Unul singur este Fiul lui
LIB
Dumnezeu, de când sunt veacurile și până la împlinirea lor... Cugetă la
aceasta..."
Femeea tresări, privind cu grijă la copilaș.
— „Apoi, — continuai — cum poți, fără a cădea în absurd, să în
ITY
lături „adevărul istoric"..? Nici pe David nu l’ai văzut, ■— nici la luptele
lui Anibal nai fost și nici măcar la vreuna din campaniile lui Napoleon.
Și vei putea spune că aceste n’au existat ?... De ce dar am nega faptele
S
lui Isus, afirmate totuși de martori oculari ?“
Femeea vru să zică ceva, dar o' oprii :
ER
— „Dar nu-ți voi aduce „argumente" acum... Aceste lucruri nu se
pot vorbi la o'răscruce trecătoare a unui ceas din zi... Și mai ales nu prin
minte le vei înțelege, — ci le vei primi prin inimă... Mintea noastră este
NIV
fatal mărginită, pe când inima n’are limanuri... Acuma vom vorbi altă-
ceva..."
Mă oprii, — femeea asculta.
Ridicai privirea spre ea și urmai:
LU
— „Tu ceri minuni, ca să crezi... Și crezi că nu mai sunt azi minuni.

Te înșeli, copila mea. Privește împrejur: oamenii, soarele, lumina, arborii,
zările, văzduhurile, — pe urmă întoarce-te spre tine și vezi „lăuntrul"...
RA
Mărturisește apoi dacă acestea nu sunt toate, dar toate, profunde minuni,
pururi neînțelese de mintea ta și a tuturor... Dar pururi simțite minuni
de inima ta..."
NT
Femeea tresări și vru să zică o vorbă, dar tăcu lăsând privirea spre
copilul care își mișca gingaș mânuțele.
Zisei:
— „Tu ceri minuni, — și nu vezi minunea crescută din tine... Ce e
CE
de cât o admirabilă minune, făptura ce ții în brațe? Te-ai întrebat tu

vreodată asupra tainei acesteia?... Ceri minuni, — și nu vezi continua mi
nune a vieții tale..."
I/
Tăcurăm. Soarele punea la picioarele noastre lespezi de aur, iar în

zări dantelă fina de diamante sfărâmate.
AS
femeea plângea în tăcere lângă mine, lăsând boabele de lacrimi

să cadă pe mugurul din brațele ei, ca pentru a-i ajuta să se desfacă mai
frumos la Soarele vieții...
UI
PER ALEM
BC
Y
AR
nargârttarc de mult pref
Cuvinte din Sf. Scriptură
R
1 NOV. Noi surpăm izvodirile minții și orice înălțare, care se
LIB
ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și tot gân
dul îl robim spre ascultarea lui Christos. II Cor. 10.5.
2 NOV. lisus a stat între ei și cu glas puternic a zis : Cui îi este
sete să vie și să bea. Ioan 7.37;
ITY
5 NOV. Cel ce va bea din apa, pe care-i voiu da-o eu, nu va
mai înseta în veac, loan 4.14.
4 NOV. Eu sunt lumina lumii ; cel, ce vine după mine nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. Ioan 8.12.
S
5 NOV. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun viața și-o
ER
pune pentru oile sale. Ioan 10.11.
6 NOV. Oile mele ascultă de glasul meu și eu le cunosc pe ele și
ele vin după mine. Ioan 10.27.
7 NOV. Eu le dau viață veșnică și nu vor pieri în veac și din
NIV
mâna mea nimeni le va hrăpi. Ioan 10.28.

8 NOV. lisus se depărta în locuri pustii și se ruga Luca 5.16.
9 NOV. Și se minunau de învățăturile lui, căci cuvântul lui era
LU
plin de putere. Luca 4.32.

10 NOV. Cereți și se va da vouă : Mt. 7.7.
10 NOV. Noi știm că Dumnezeu nu ascultă pe păcătoși ; iar de
este cineva temător de Dumnezeu și face voia lui, pe
RA
acesta îl ascultă. Ioan 9.51.

12 NOV. Rugăciunile tale și milosteniile tale sau suit, spre po
menire, înaintea lui Dumnezeu. Fapt. 10.4.
NT
15 NOV. Mult i se va cere oricui i sa dat mult și dela cine s'a

încredințat întru belșug se va cere cu prisos.
Luca 12.48.
CE
14 NOV. Faceți-vă pungi cari nu se învechesc, comoara nesleită

în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu
strică. Luca 12.33.
15 NOV. Fiindcă unde este comoara voastră, acolo fi-va și inima
I/
voastră. Luca 12.34.

16 NOV. Credința fără fapte este moartă. lacob 2.17.
AS
17 NOV. Ce trebue să fac ca să mă mântuesc? Fapt. 11.30.

18 NOV. Crede în Domnul lisus și te vei mântui. Fapt. 16.51.
19 NOV. Dumnezeu așa a iubit lumea încât a dat pe fiul său cel
UI
unul născut, ca tot cel ce crede într’ânsut să nu se

piardă, ci să aibă viață veșnică. Ioan 5.15.
20 NOV. Mulțumită lui Dumnezeu pentru darul său cel negrăit.
BC
II Cor. 9.15.
21 NOV. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbră
căm cu armele luminii. Rom. 15.12.
22 NOV. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruește rău! cu binele.
Rom. 12.21.
Y
23 NOV. Fiecare din noi va da pentru sine seamă lui Dumnezeu
AR
Rom. 14,12.
24. NOV. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai vârtos
judecați aceasta : să nu dați fratelui prilej de potic
R
neală sau de sminteală. Rom. 14.15.
25 NOV. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut ; îl na da pe față
LIB
ziua Domnului I Cot. 3.15.
26 NOV. N’am venit să chem pe drepți ci pe cei păcătoși, la po
căință. Luca 5.32.
27 NOV. N’au trebuință de doftor cei sănătoși, dar cei cari suferă.
ITY
Luca 5.31.
28 NOV. Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voiu
odihni pe voi. Mi. 11.28.
S
29 NOV. Oricine vine la mine și aude cuvintele mele și le înde
plinește este asemenea unui om care, zidindu-și casă,
ER
a săpat, a adâncit și i-a pus temelia în stâncă.
Luca 6.47.48.
50 NOV. Nimeni nu poate pune altă temelie decât cea odată pusă,
NIV
care este lisus Christos. I Cor. 3.11.
LU
MINUNEA
RA
Biserica din Ghicani e așezată în marginea satului, în partea de

apus; pitită într’un grop format din dealul lung și înalt care începe tocmai
NT
din fund, dela „Ibana“ și se termină la Bacani, acolo unde și azi oamenii îi
zic „Capul Dealului14.
Pe o cărăruie te duci din sat spre biserică. Cu abea se vede dintre
CE
copaci și dacă n’ar fi clopotnița care veghează stând cam hâită într’o parte,
nici n’ai bănui că acolea e un sfânt locaș de închinare. Privind de departe
crezi că aici e o livadă sau grădina vreunui om din sat; dar aici și-au găsit
întotdeauna Ghicăiienii sprijin la nevoi și ușurare de suflet atunci când
I/
greutățile îi apăsa. Câte amintiri scumpe nu-i leagă pe ei de bisericuța lor! !

Câte dureri nu și-au alinat aici, câte nădejdi nu li s’au împlinit!! Și acum
AS
ei vin cu toată dragostea și cu toată căldura aici în biserica slab luminată,

vin cu nădejdi aprinse în suflet de flacăra credinței, vin de se roagă, vin de
ascultă sfânta slujbă, vin ca să mulțumească lui Dumnezeu dimpreună cu bă
UI
trânul lor preot, cu părintele Gheorghe.

într’o Sâmbătă seara, sfârșit de toamnă, câmpul desgolit și codrii
dimprejur ruginiți, dădeau o înfățișare tristă de tot; un fel de ceață se
BC
lăsase pe deasupra satului și totul se înfășură ca într’o mantie cenușie. Era

frig și vântul sufla suptire. Pe câmp nu se mai vedea țipenie de om; nici un
sgomot nu se mai auzea. Satul parcă amorțise.
Părintele Gheorghe și cu moș Vasile Petrea paraclisierul bisericii, co-
Y
borau pe cărăruie în spre poarta țărmii. Făcuse amjndoi vecernia și acum
AR
se îndreptau către casă. Erau gânditori și unul și altul. Părintele înalt, puțin
încovoiat, cu barba albă și cu ochii negri adânci, pășea încet sprijinindu-se
de toiag; moș Vasile bătrân și el, om isteț, avea un obiceiu urât de care nu
se putea desbăra; pentru ori « lucru de nimica înjura rău de tot. De
R
multe ori îl mustra și părintele, dar de geaba, moș Vasile îi trăgea înainte.
LIB
Și cum mergeau ei tăcând—; moș Vasile vorbi trâgănat.
— ,.Părinte, ai încercat bine ușa când ai încuiat? Că nu de alta“
— „D’apoi bine cum, crezi că așa ? iaca și cheia ici în brâu subt an-
tereu". apăsă părintele.
ITY
— „Dar ce ți-a venit să tnă întrebi Moș Vasile?"
— „Apoi dă părinte, nici eu lî'J. Știu de' ce, dar rd-a venit așa”.
— „Ei bată-te norocu de moșneag că șugubăț inai ești, mai de grabă
du-te pe la baba Maria la vale de vezi să îJe gata prfecurj[e pentru mâine și
S
adă-le la mine“.
ER
— „Apoi da. chiar așa am să fac; mă J^c că baba ceia s’o cam
prostit de o bucată de vreme — ucigă-o —, d|‘.„ r.i? iir
— „Ei, ei ! !, iar te-ai apucat. Moșule, rucșule ! ai să mori cu necură
NIV
țeniile pe buze" zise părintele cam încruntat.
— „Iertați și sf. voastră părinte, da, mă ajunge și pe mine să mă
duc la vale, să mă urc la deal — și iaca vremea-i de ploae — și pustiile
iestea de picioare nu mă mai țin. De ce naiba nu le trimite ea pe cineva la
LU
biserică dimineața când toc. Să mă duc tot eu?!! Lui moș Vasile nu-i venea
nici odată la socoteală să se ducă la baba Maria să ia prescurile și apoi el
socotea că e o osteneală în zadar.
„Ce adică baba are slugi, de ce nu le aduce ea?" zicea el în mintea
RA
lui de multe ori.

— „Ei lasă moșule, că am să mă duc eu, nu te mai osteni; tot am
puțină treabă la vale și așa, am să trec și pe la babă“.
NT
— „Parcă ți-a ieșit un sfânt din gură părinte" și moș Vasile dădu
bună seara părintelui îndreptându-se către casă.
Târziu de tot părintele își termină pravila de citit și acum se gătea
CE
să se culce. Afară începuse să ploae și vântul izbea cu putere în geamuri.

Stinse lumânarea din sfeșnic, potrivi lumina candelii de subt icoana sf.
Treimi, se închină ca de obiceiu și apoi se culcă.
Somnul nu-1 prindea de loc și o sumedenie de gânduri îi umblau prin
I/
minte. Era obosit — dar nu putea să se liniștească. Avea presimțiri rele, i

se bătea geana ochiului stâng și pentru el asta era semn de mare supărare.
AS
— „Ei, doamne ! da ce o mai fi și asta ? de ce să mă supăr, ce are să

mi se întâmple ? Hm — necuratul vine să mă încerce, chiar acum în spre
UI
sf duminică — ucigă-1 toaca" — și părintele Gheorghe făcu semnul sf.

Cruci de asupra ochiului stâng. Se întoarse de vreo două trei ori și pe o
parte și pe alta, nici un chip de adormit. Nu putea să scape de gânduri, de
BC
griji ; patul i se părea o vatră cu jăratec.

Se sculă — îngenunchle în fața icoanei, zicând în șoaptă „Miluește-mă
Dumnezeule". Termină rugăciunea dar genunchii i se lipise parcă de du
șumea. Simți nevoia să se roage mult — mult de tot; mai ales că o greutate
Y
mare îl apăsa pe suflet. Se rugă cu căldură, cu lacrămi; și în rugăciunea
AR
lui și-a adus aminte de cei ce urăsc, de cei ce fac rău, de cei ce asupresc
s’a rugat ca să-i întoarcă Dumnezeu pe calea cea bună.
Multă vreme a rămas bătrânul preot în rugăciune. Și când s’a ridicat,
R
cântau cocoșii a doua oară; poate să fi fost ceasul unu și jumătate.
LIB
S’a culcat din nou; era aproape să adoarmă, când o detunătură gro
zavă îl făcu să se scoale drept în capul oaselor.
„Doamne!! făcu el plin de frică. Ce nseamnă asta, mi s’a nălucit,
sau s’a întâmplat ceva? Făcu vreo câteva cruci, rămânând atent. Asculta,
ITY
dar nu se mai auzea nimic.
„Miluiește-mă Dumnezeule, miluieșje-mă pe mine păcătosul. Nu vrei
să mă lași să mă odihnesc, te cațări țjfi mine întunecatule, la o parte cu tine,
lisuse fiul lui Dumne7eu miluește-mă".
S
Binișor își lăsă c'apul pe pernă și cu frânturi de rugăciuni pe buze
adormi. A visat numai luPUr Vârâte, numai prăpăstii. A fost sbuciumat în
ER
somn; de multă vreme nu 'ocercase el asemenea stări de suflet. In zorii zilei
se deșteptă istov,t de puteri, ii tremurau mânele și picioarele, era trist și
geana ochiului stâng se bătea mereu. Se îmbrăcă cu greu, se spălă și apoi
NIV
din nou căzu adânc de tot în rugăciune. Se simțea din ce în ce mai ușurat,
dar tot se ruga. O bătae ușoară se auzi la ușă. Se rădică încet și întrebă :
— „Cine-i?
— „Sărut mâna părinte, eu îs — hai să mergem la biserică”.
LU
— „A, d-ta ești moș Vasile — bună dimineața iaca merg, dascălii vin?
— „Viu și ei, am trecut pe la Ion a lui Bosie, era gata de plecare”.
— „Mai intră o leacă în casă moșule și stăi puțin să mă duc să văd
RA
dacă maica preoteasa s’a sculat, ca să vie să închidă ușa”.

Ploaea stătuse, norii se risipiseră și vântul nu mai bătea. Era liniștită
vremea. „Au să vie oameni la biserică azi” gândea părintele, în timp ce se
NT
apropia dinpreună cu moș Vasile de poarta bisericii.

— „Iaca vin și dăscălii zise moș Vasile aruncându-și privirile înapoi.
Mă duc să toc, colea așa cum știu eu. Ei doamne,tare mi-i dragă mie toaca
CE
asta — și cum mai răsună”.

Cântăreții ajunseră pe părintele, îi sărutară mâna și acum mergeau
cu toții pe cărăruia de lângă biserică.
— „Domnule Ioane! ia vezi d-ta nu cumva ușa bisericii e deschisă, eu
I/
cel puțin așa văd zise de odată părintele uitându-se lung la ușa bisericii,
care era dată de o parte lângă perete. Ochii părintelui se făcuse mari de tot,
AS
iar prin cap îi vâjâiau o mulțime de gânduri.

„Da părinte da — îi îi, des-des-chisă“, bălbăi dascălul Ion.
„Așa-i părinte ! ! adăogă și Vasile a Dumitrei dascălul de la
UI
strana mare.
Toc. toc, toc, răsuna toaca sub izbiturile ciocanelor. Moș Vasile lovea
cu putere în toaca de lemn de paltin — „bine mai răsună sireaca” -—- toc,
BC
toc, toc, ciocăniturile se îndeseau din ce în ce mai mult și apoi dintr’o dată
se întrerupeam Bang, bang, clopotul trezea cu sunetul său amorțirea satului,
a dealurilor și a văilor. Părintele și cu dăscălii, stăteau zăpăciți în fata bi-
Y
sericii. Un drug de fier era răzămat de ușorul ușei. Urme de noroi pe du
AR
șumea în pridvor.
Nici unul nu îndrăznea să intre. Frica îi strângea de gât și-i pironea
în loc. Nu le venea să creadă că se află în fața unui loc sfânt ce fusese pân
R
gărit. Veni și moș Vasile dela toacă și rămase Și el împietrit. Asemenea lu
cruri nu văzuse de când e el.
LIB
— „Hm! au intrat și aici, în locașul lui Dumnezeu... Aici le mai ră
măsese, nu i-ar mai răbda Cel de sus—rupse de odată tăcerea părintele.
— „Eu mă duc să chem jandarmii zise Ion a lui Bosie.
— „Du-te dar, ce crezi că-i mai prinzi, —- poți să le iei urma. Hai
ITY
mai bine în ’năuntru să vedem ce au luat“, zise părintele cu durere. In bi
serică, toate' erau răsturnate; începând dela sf. masă și până la dulapul cu
cărți de lângă pridvor. Perdelele dela icoane, fețele de masă, veșmintele cele
S
mai rele, sfeșnicile date la o parte, discul de bani deschis tot, tot era distrus.
Părintele Gheorghe s’a dus în altar să vadă dacă nu cumva au luat și
ER
sfintele vase. Nu se mai putea stăpâni, tremură tot și cum a ajuns în fața
sfintei mese, căzu în genunchi cu fața la pământ, rugându-se cu lacrămi.
— „Vai de mine părinte ! ! făcu moș Vasile. Ia uită-te ce e aici, ia
NIV
uită-te — hai mai de grabă. Nu i-a răbdat Dumnezeu să-I pângărească Casa.
Iaca toate aici grămadă, iaca și o buccea, două, trei.
Preotul se sculă din fața sfintei mese și veni în mijlocul bisericii,
unde Vasile a Dumitrei, Ion a lui Bosie și moș Vasile priveau îmărrnuriți la
LU
bucceaua cea mare și la celelalte mai mici care stăteau în mijlocul bi
sericii.
O spaimă mare, grozavă. îi cuprinse pe toți când văzură de asupra
RA
buccelelor o scândură de fag căzută din căptușeala cupolei bisericii peste

lucrurile îngrămădite de hoți.
— „Mari și minunate-s lucrurile tale Doamne”, zise părintele, că
zând dinpreună cu dascălii și cu moș Vasile în genunchi în mijlocul bisericii.
NT
— „Tu ai apărat locașul Tău cel sfânt, de răi făcători, Tu ai ascultat

rugăciunea și ai șters lacrămile mele. Iți mulțumesc Doamne”.
— „Da de ce nu i-o omorât aici pe toți? luai-ar — dare-ar”, zise Moș-
CE
Vasile.
I. BĂNCILĂ
I/
AS
UI
BC
Y
AR
TĂCEREA lui dumnezeu
Și lisus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
R
Deci când a aflat că Lazăr este bolnav, a tnai zăbovit
două zile î't) locul în care era.
LIB
(Ioan 11: 5-6).
Dacă nu ținem seama decât de răspunsurile vizibile simțurilor noastre,

•suntem încă la începutul vieței duhovnicești.
ITY
Ni-a arătat Dumnezeu încrederea sa prin tăcere, o tăcere plină de
o adâncă semnificație?
Iată, acesta este răspunsul Său.
Când acest răspuns s’ar arăta pe față, atunci am vedea cât am fost
S
de nepregătiți ca să-l pricepem altfel.
ER
Să desperăm oare că ț item tratați așa? Maria Magdalena plângea
la mormântul gol și ce cerea ea? Trupul mort al lui lisus. Și cui îl cerea ?
Chiar lui lisus, pe care pentru moment nu-1 cumoștea. La dat Domnul ce
NIV
cerea ? Cu mult mai mult de cât și-ar fi închipuit : Un Mântuitor înviat,
nemuritor.
Cât ne arătăm de orbi în rugăciunile noastre !
Priviți în urmă și gândiți-vă la toate cererile la cari nu ați primit
LU
nici un răspuns. Insă de odată observați că Dumnezeu v’a ascultat într’un

chip cu mult mai larg decât v’ați fi așteptat.
Dumnezeu v’a arătat încredere, în chipul cel mai plin de dragoste,
păstrând față de voi, o tăcere absolută. El a observat că ați fi în stare să su
RA
portați o descoperire cu mult mai înaltă.

„lisus rămase acolo, unde era“... El a ținut să rămână acolo, tocmai
fiindcă le iubia.
NT
Cele 2 surori au mai câștigat ele pe fratele lor ?

Cu mult mai mult decât se poate închipui. Ele aflară cel mai mare
adevăr pe care nici un muritor nu-1 aflase până atunci : anume că lisus
CE
Hristos este „învierea și viața“. Ce clipă minunată va fi pentru cei mai

mulți dintre noi, când în picioare înaintea tronului Dumnezeesc, vom afla
că rugăciunile noastre de altă dată, socotite ca fără nici un răspuns, au fost
ascultate în sensul cel mai larg, și că tăcerea pe care o păstrase Dumnezeu,
I/
nu era decât un semn al răspunsului Său.

Dacă voim mereu să vedem și să auzim răspunsul, înseamnă că Dum
AS
nezeu nu poate să ne onoreze încă cu tăcerea sa.
ce ai in mâna?
UI
Toți cei ce iubesc pe Dumnezeu și se știu iubiți de El ca Tată, poartă

BC
în inima lor dorința firească de a-I sluji, într’un chip sau în altul. Această
dorință vine dela Dumnezeu și tot El a pus în mâna fiecăruia și mijlocul po
trivit pentru a-L slăvi.
Citind versetele 26 și 27 din Cap. I al Epistolei I către Corinteni,
vedem că Dumnezeu, n’a chemat în slujba sa pe cei pe cari lumea îi slăvește
Y
AR
mai mult, ci adesea pe cei umili, pe cei săraci, pe cei mici. Singurele con-
dițiuni cerute sunt, o inimă care să bată pentru El, o smerită supunere și
credincioșie în toate lucrurile. Cu cât cineva este mai mic în propriii săi
R
ochi, cu atât poate Dumnezeu să se servească mai mult de dânsul. Pavel,
marele apostol al neamurilor, o experimentase : ..Când sunt slab tocmai
LIB
atunci sunt tare". (2 cor. XII, 10).
Acest principiu care poate părea de necrezut este totuș dumnezeesc
și plin de îndemn pentru noi cari am putea să ne îndoim de prețul slabelor
noastre mijloace de începători în credință.
ITY
Să cercetăm câteva exemple din Sf. Scriptură.
„Și Cel veșnic, zise lui Moise : „Ce ai în mână?“ Iar el răspunse:'
„Un toiag". (Exod. IV, 2).
S
Moise, ciobanul din pustie, unde venise ca să pască turmele socrului
său, vreme de 40 ani, se afla înaintea unui „rug". Lui i se dă însărcinarea
ER
să meargă să vorbească cu puternicul Faraon, în numele Celui Veșnic. Dar
această însărcinare îl îngrozește. El are mii de scuze: nepricepere, limba
peltică, etc. Cu toate acestea Dumnezeu vrea să-l învețe și să-i arate că
NIV
pentru El slăbiciunea omului n’are nicio importanță, când este vorba de a
se aduce la îndeplinire planurile Sale. El îi poruncește să pună mâna pe
toiag. Toiagul în el însuș nu înseamnă nimic, dar Dumnezeu alege ceeace
în ochii omului este fără preț, pentru a face să iasă la iveală și mai bine
LU
puterea sa. Acest toiag trebuia să execute minunile înaintea lui Faraon,
cari au avut ca urmare liberarea poporului apăsat.
David, ce ai tu în mâna ta? Un toiag, o praștie și 5 pietricele. (1 Sa
RA
muel XVII, 40’.

Ce preț puteau deci să aibă aceste lucruri în ochii lui Saul și a lup
tătorilor săi? Cu atât mai ridicule au părut ele însă în ș^hii Filistenilor și
ai lui Goliat, uriașul lor, care apostrofă pe tânărul David: „Sunt eu, oare
NT
un câine, ca să vii la mine cu bețe?"

Ce ai tu în mâna ta, copile? „5 pâini și 2 pești". Dar Domnul ia
acest puțin în mâna sa și îl binecuvintează în așa chip, că 5.000 de oameni
CE
fură săturați și încă a mai rămas. (Ioan VI).

Ce ai tu în mâna ta sărmană văduvă? „Numai 2 pâinișoare". Era tot
ce avea, dar ea le oferă pentru Casa Celui Veșnic. Și care fu urmarea
acestui frumos act? Nenumărate renunțări și dărnicii, la bogați și la săraci,
I/
peste veacuri, în toată istoria creștinismului.

AS
Câți bogați ca urmare a acestui exemplu, nu s’au hotărât să ofere

Domnului nu numai ceeace le prisosea, dar adesea ori daruri foarte im
portante! Câți săraci nu au fost ei încurajați să dea din puținul pe care-1
UI
aveau !
Suntem înclinați să privim la alții și să zicem: Dacă eu aș avea
averea cutăruia, sau mijloacele sau facultățile altuia, ce n’aș face eu pentru
BC
Domnul? Și uităm că Dumnezeu, nu vrea să întrebuințeze, ceea ce nu avem,

ci ceea ce avem.
Ce ai tu în mâna ta. cititorule ? Nimic. Să fie adevărat? Tu cauți
prilejuri, ca să slujești Domnului, poate departe la păgâni, și nu vezi
munca imensă ce stă înaintea ta, în mijlocul a lor tăi, acoki unde El te-a
așezat? Și tu mamă de familie, care te plângi că nu poți să faci nimic
FANTANA DARURILOR , 26
Y
AR
pentru El din lipsă de timp! Ce faci tu cu copiii tăi? Ii aduci tu la lisus?
Ii prezinți tu zilnic înaintea tronului Dumnezeesc? Ii crești tu în teama
de Domnul și în cunoașterea Sfinei Scripturi care poate să-i facă înțelepți
R
și pregătiți pentru mântuire?
Faci tu din ei, Samueli, Timotei? O! mamă, ce ai tu în mâna ta?
LIB
Și tu, tânăr student, negustor, ucenic, lucrător, funcționar, smerit
servitor, ce ai tu în mâna ta ? Viața mea este așa de necăjită, spui tu.
nimic decât numai grijă, studiu de dimineață până seara și în fiecare zi
acelaș lucru. Nimic care ar putea sluji la slăvirea Domnului. Adevărat? Nu
ITY
știi, că talentul tău, onestitatea ta, cinstea ta, bunăvoința ta, veselia ta,
într’un cuvânt toată purtarea ta, poate să aibă o mare înrâurire asupra
celor din jurul tău? Se zice că astăzi nu mai există în lume cinste, nu mai
există seriositate. O, frate, fii tu omul cinstit, omul serios, ori unde : la
S
biurou, la școală, la atelier, acasă la tine.
ER
Și tu, bolnav sau infirm, ce ai tu în mâna ta? Nimic, vei spune tu.
Pentru mine, partea mea este închisoarea și suferința, este să fiu o povară
pentru alții. Să fie oare așa? Nu poți tu adică să slăvești pe Dumnezeu,
NIV
prin răbdarea ta, printr’un cuvânt de recunoștință plină de iubire, prin
rugăciunile tale ? De sigur că poți. Fii deci o rază de soare pentru alții.
Insă tu îmi vei zice: E frumos ceeace spui, dar vreau să te văd în locul
meu. Scumpul meu, scopul vieței noastre aici pe pământ, până în clipa când
LU
Domnul va găsi cu cale să ne cheme la dânsul, nu este oare ca să-l slăvim

pe El, chiar când lucrurile nu merg după voia noastră? Câte fapte de slavă,
nu au avut ca punct de plecare un pat de suferință! Și cine va putea spune
vreodată urmările binecuvântate ale minunatelor ascultări de rugăciuni, în
RA
clipe de încercare!
Cititorule! '"2 ai tu în mâna ta? Gândește-te câte talente ascunse,
câte puteri zac fără să le știe nimeni, pentru cari trebue numai un pic de
NT
bunăvoință, un pic de devotament, un pic de dragoste, ca ele să fie scoase la

iveală, spre slava lui Dumnezeu.
încă odată: Ce ai tu în mâna ta?
CE
Ori ce ți-ar fi pus El în mână, dă-i cea mai mare întrebuințare,

pentru ca într’o zi să-ți poată spune: .,Bine slugă bună și credincioasă; ai
fost credincioasă în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; vino și
ia parte la bucuria stăpânului tău“. (Matei XXV. 21).
I/
AS
din franțuzește de TRAIAN M. VASILESCU

UI
BC
Y
ORA ET LABORA
AR
COPIII
R
LIB
Copiii sunt florile noastre. Copiii sunt florile bucuriilor noastre
pământești. Ei, sunt numai vis și numai mireazmă. Ei, sunt — totuș —
realitate vie și 'nviorătoare. Ei, sunt azi — dar, mai mult, mâine. Cu alte
cuvinte, sunt dragoste — dar, mai mult, nădejde. Copiii trebuesc, prin
urmare să fie crescuți nu pentru noi, ci pentru cei cari vin după noi —
ITY
nu pentru generația noastră, ci pentru generația lor, a copiilor, a copiilor
de azi. Ei, trebuesc binecuvântați, ca să fie ceeace trebue să fie. „Lăsați
copiii să vină la mine !“ — a zis Domnul și Mântuitorul nostru. Dece ?
S
Pentru că el vedea, că generația lor va fi aceea care se va mișca în bine ;
și pentru că El vedea, că ei au tot sufletul, întreg sufletul, receptiv, pen
ER
tru frumusețea învățăturii propovăduite de bunătatea Lui dumnezeiască.
El știa bine, înțelegea și prevedea totul.
Dar, copiii noștri sunt ei crescuți așa, îndrumați așa, preparați așa ?
NIV
Pot fi ei aluatul fericit, cu care să putem, duhovnicește, să pregătim viața

de mâine a lor ?... Sunt ei flori cultivate — ori, bălării depe maidane și
coclauri?.... Doamne Dumnezeule, auzi-ne și te milostivește, ca să fie
cuvintele mele : deșarte și mincinoase! Ai milă, Părinte al nostru, sufle
LU
tesc, să fie cuvintele mele : vorbe, vorbe, vorbe ! Căci, dacă — întradevăr
— copiii noștri ar fi flori numai, flori cultivate în grădina noastră sufle
tească, atunci generația de mâine ar fi cu adevărat o minune de suflete,
RA
aripi albe de îngeri și mireazmă sfântă de cedru din'"munții Libanului.

Și, ca să fie așa, creșteți-i în atmosfera de smirnă și tămâie a bisericilor
noastre — goale de copii, ca și de bătrâni; ducețiA numai în locuri plă
NT
cut mirositoare sufletelor credincioase și pioase; dați-le numai hrană

curată pentru inimile lor, pentru duhurile lor ; opriți-i dela tot ce este
diavolesc și ațâțător — într un cuvânt: faceți din aluatul sufletelor,
CE
inimilor lor, pâinea caldă și sfințită, cu care hrăni-se-vor tot restul vieții!...
Lăsați copiii să vină —• și acum — la Mântuitorul lor — mai mult
decât al nostru !
Binecuvântați copiii — ca să vă binecuvinteze și ei, în vecii
I/
vecilor!....
HRISANT
AS
Numai dragostea găsește mijloacele de a îndestula dragostea.

UI
E vorba să mergem împreună la Dumnezeu; dragostea pornește

înainte să ne arate drumul.
BC
Sunt unii oameni care-și întrebuințează conștiința ca să facă să

sângereze conștiința altora.
Bunătatea deschide ușa inimei, pentru ca adevărul să intre înăuntru.
(Trad, din Senex)
Y
AR
Idei, fapte, oameni
fata florarului din Cavaii
R
LIB
A crescut între florile pe care tatăl său le cultivă, cu dragoste și cu
interes, din tinerețe. N’are încă 22 de ani și este logodită c un tânăr de po
triva ei. Când ai fi văzut-o între flori, cu ochii ei ca seninul cerului, ai fi
luat-o drept una dintre ele.
ITY
Dar mai mult decât frumoasă, ea este de o bunătate și de-o smerenie
pe care n’o cunoaște vrâsta. Este o cititoare a Scripturilor cu pasiunea aceia
care pune în valoare inima omenească. Când se găsește în fața cărții sfinte,
ea are acea atitudine din care desprinzi toată simțirea ei curată: „vorbește-mi
S
Doamne, că eu ascult".
ER
Și mai ales știe să se roage. De când era copilă mică păstrează tra
diția rugăciunii. Ea știe că a ceti cuvântul Domnului și a sta de vorbă cu
El prin rugăciune este a-L cunoaște și a-L iubi.
NIV
Desigur întreaga familie a florarului din Cavafi este crescută în duh
de credință. Dar pe țoți ai casei i-a întrecut această floare. Mama ei ar
vrea-o, puțintel mai „ca lumea". De pildă să-și taie părul â la garțonne, să
facă vizite etc. întotdeauna însă fata arată mamei sale un text bisericesc,
LU
un comandament biblic, care o oprește să facă anumite lucruri, anumite

mode pierzătoare de suflet. Și niciodată, nu cedează când are un criteriu
limpede de credință.
Dar ceia ce-o pune într’o lumină cu desăvârșire nouă, pe fata flora
RA
rului din Cavafi, e§s iubirea și mila creștină, de o discreție cu adevărat

evanghelică. Iată a descoperit în mahalaua ei, undeva, un bordeiu de om
sărac. Din îndemnul inimei s’a dus să-l cerceteze. In bordeiul acela a găsit
NT
o biată femeie bătrână, plină de bube, uitată de oameni. Numai cânii umblă
prin ograda aceia pustie dar nici ei nu se apropie prea mult de bordeiu,
parcă le-ar fi teamă să nu se molipsească.
CE
Zi de zi, acest înger al florilor, își face vreme să meargă în bordeiul

de mizerie. Ea duce acolo cele de trebuință pentru un suflet uitat. Dar mai
face încă ceva. Cu mânile ei albe, candide, face baie acelei bătrâne, un biet
stârv de care nimeni din lume nu se mai apropie. Așa a făcut o lună de
I/
zile în șir, fata florarului. Lumea, văzând că în coliba aceia urgisită coboară
în fiecare zi o fecioară, a avut curiositatea să vadă ce se petrece acolo. Și a
AS
aflat cum într’o albie mare, nouă, pe care tot ea o cumpărase, mâni albe,
diafane, spală trupul plin de bube al unei bătrâne. Și lumea a compătimit
pe samarineanca milostivă și a plecat căinând-o. Ci ea, a venit meeru, fără
UI
să-i pese de gura oamenilor, a vindecat rănile și a adus mângâere și pace în

bordeiul pe care și cânii îl ocoleau.
Și astfel, în timp ce mama ei o socotea undeva prin grădină, plivind
BC
flori, ea se strecura nevăzută, discret, pe-o uliță dosnică spre a plivi în gră
dina veșniciei florile sufletului omenesc.
Bătrâna după puțină vreme a trecut întru cele eterne. Dar a murit
cunoscând pe Dumnezeu în opera de samarineancă a fetei pe care niciodată
n a știut-o cine este și de unde vine decât dela Dumnezeu.
Y
AR
femeia creștină
Faptul nu aparține poveștilor. El s’a petrecut aevea acum 5 ani, în
această cetate a Sodomei, care e Bucureștii.
R
Un bețiv înveterat, din aceia de felul căruia sunt mulți, uitase timp
LIB
de 15 ani de zile, că este soț si tată. Nici odată în tot acest timp, n’a adus
un ban în casă, n’a adus o pâine, ori o haină. Și nici măcar un singur cu
vânt de bine. Tot ce bruma putea câștiga mergea în acele numeroase guri
de iad cari sunt cârciumile.
ITY
Aducea însă acasă, la ceasuri totdeauna târzii, groază și tulburare.
Femeia, era o martiră. Copiii, săreau din somn ca și cum ar fi intrat lupul.
Și nici o îndreptare nu era cu putință. împotriva acestei nenorociri care se
permanentizase în casa ei, biata femeie n’avea decât o singură armă : Ru
S
găciunea.
ER
Ea nu urâ pe soțul ei: dinpotrivă iubirea ei mergea până la a-1 în
griji ca pe cel mai vrednic soț din lume. In ceasurile când îl așteptă, ea nu
blestema clipa când Dumnezeu îi unise prin taina căsătoriei — ci se ruga cu
NIV
lacrimi pentru isbăvirea lui. La această rugăciune erau făcuți părtași și cei
4 copii. Nu arareori după atmosfera aceia de înseninare pe care totdeauna
o aduce în suflete rugăciunea unui credincios, venea furtuna. Intr’un hal de
animalitate pe care numai omul îl poate atinge, intra înjurând, căutând
LU
pricină, lovind și tulburând viața aceia de familie creștină.

Și iată într’o noapte, când parcă toate puterile întunericului din lume
se adunaseră laolaltă, năvăli în casă vijelia. Pentru nu știu ce nod în papură
pe care bețivul îl găsise atunci, luă din cui satârul și îl ridică asupra ca
RA
pului soției sale care veghiase, lucrase și se rugase până în clipa aceia.
Când au văzut copiii că ferul lucea asupra frunții bunei lor mame săriră
care încotro, îngroziți, să strige după ajutor. Femeia, parcă nu ar fi văzut
NT
nimic și liniștită ca un iezer de munte spuse calm, cu seninul pe care numai

adevărații creștini pot să-l aibă în ceasurile de mare primejdie, „nu vă te
meți, copii, dacă e voia tatălui ceresc ca acest satâr să cadă în capul meu, el
CE
va cădea oricât ați striga voi după ajutor și ori cât m’aș apăra eu“.
In clipa aceia, o mână nevăzută, mână de înger, a luat satârul din
mâna criminalului și l’a aruncat alături în dușumea unde s’a înfipt adânc.
Veți zice o minune. De sigur! Dar minunea cea mare abia de acum urmează.
I/
Omul cel încruntat ca fiara, probabil cu figura pe care numai Satana

o împrumută alor săi, căzu în genunchi, ca la o poruncă, și plânse cu la
AS
crimi grele păcatele lui nesfârșite. Femeia se rugase pentru el chiar și ’n

clipele acelea. Ea știa că în orice caz nu ea era să fie cea pierdută pentru
veșnicie în împrejurarea de atunci: ci nefericitul ei bărbat. Și pentru sal
UI
varea lui din ghiarele Satanei se ruga ea!

Din clipa aceia, care a fost linia despărțitoare dintre două feluri de
BC
viață, bărbatul s’a întors la Dumnezeu. S’a despărțit definitiv de tovărășia

lui Satan. Și casa lor este ca o floare, ca un dar de sus, pe care numai ru
găciunea îndelung răbdătoare a femeii a fost în stare să-l dobândească.
Mame și soții creștine, uitați-vă la femeia aceasta pe care voi, pro-
Y
AR
babil, o căinați că nu și-a lăsat bărbatul în acea îndelungă vreme de chin!
Ea a fost instrumentul lui Dumnezeu prin care s’a câștigat pentru veșnicie
un suflet!
R
N’aveți și voi de câștigat un suflet la o viață cu Domnul lisus Hristos?
Cercetați bine în jurul vostru și nu uitați pe femeia aceia care, cu mânile ei,
LIB
și cu rugăciunea ei, a dus casa spre limanul eternității.
i. gr. o.
SITY
Cârfi $1 Reviste
DR. EMILE VERUT. Voilâ dos
bergers!.. Jesus deoant la science.
ERea devine chinuitoare pentru acei
care nu pornesc dela această pri
NIV
(Iată păstorii noștri... — Isus în fața mordială premisă. Admițând numai
științei). „genialitatea” pur omenească a lui
Fără îndoială că nu există, de Isus, se înțelege că oamenii își sfa-
când e lumea, o personalitate care rîmă toate încercările de granitul
LU
să fi suscitat atâtea mari probleme, veșnic al vieții lui Isus, propunând

ea aceea a lui Isus. Niciodată și tot felul de soluții asupra minuni
pentru nimic altăceva, sufletul o- lor, soluții care cad netrebnice, du
menesc n’a fost solicitat să se fră pă scurt timp, ca frunzele uscate
RA
mânte atât de adânc, ca în fața toamna..., — și Isus rămâne neconte

acestor probleme, — iar cugetul nit acelaș.
omenesc niciodată n’a fost pus la o Doctorul Verut, un convins creș
NT
mai grea încercare... Căci infinite tin, își propune a dovedi științifi-
sunt aspectele pe care le ia proble cește că minunile lui Isus, care nu
ma.. Simțim dela început — dacă pot fi negate istoricește, nu pot, în
CE
suntem sinceri cu noi înșine — că acelaș timp fi dovedite științificește.

nu putem avea aface cu o persona și că deci ele rămân apanajul divi
litate omenească pură și simplă nității lui Isus.
Două mii de ani de desbatere, au Pentru a dovedi aceste lucruri,
I/
dovedit că sufletul și mintea ome d-rul Verut ia în considerare o serie

nească sunt tot la începutul proble de teorii elaborate asupra vieții
AS
mei. Oamenii și societățile s’au pe Mântuitorului, trăgând, strict știin

rindat, valuri după valuri, și în fața țificește, conclusiile. Analizează pe
nesfârșitei haotice, Isus a rămas Voltaire, pe Renan, pe raționaliștii
UI
acelaș, identic cu el însuș, netulbu moderni, pe Soury, pe Binet-Sangle

rat, — ca un Dumnezeu ce este... și pe Barbusse. Ca un chirurg care,
Una din fețele problemei, — aceea cu scapelul în mână, urmărește fir
BC
care neliniștește mai mult pe unii cu fir, toate nervurile și toate fibre
oameni, este privitoare la minunile le unui cadavru, Verut desface în
Mântuitorului. Chestie simplă și toate elementele lor, aceste teorii și,
simplificată dacă admitem dintr’un după examene riguroase și obiecti
început divinitatea Mântuitorului,— ve, le găsește pe toate pătate de
Y
AR
mistificare, rea credință și subiecti „GRAIUL VREMII”, organ al A-
vism deformator. Ne arată, de pil sociației generale a clerului român
dă, pe „marele” Voltaire, cum fal ortodox, (August, Septembrie 1928)
R
sifică cu bună știință, aliniate din agită câteva chestiuni de interes
Sfânta Scriptură, pentru a putea capital în legătură cu congresul de
LIB
ajunge să-și dovedească cu orice la Chișinău. Vom sublinia, pentru
chip teoria pusă din capul locului, cititorii noștri, preocuparea preoțimii
— pe Renan, extaziat fals în fața cu privire la salarizare, întru cât
„genialității” lui Isus, mistificând se pregătește o lege specială. Păreri
ITY
conștient pe lectorul lesne încreză le celor ce desbat chestiunea, judi
tor. — pe Soury — un om de-o in cios și competent (pr. Valeriu lor-
ferioară cultură, aruncând asupra dăchescu, prof. Galinescu) conchid
lui Isus injurii pe care, după puțină că Biserica având o creanță perpe
S
vreme, le retractează integral, — pe tuă asupra statului, atât din pricina
„monomanul" Binet-Sangle, expu
nând tot felul de teorii total anti-
științifice asupra „nebuniei” Iui
ER
secularizării averilor, cât și din
conviețuirea istorică de utilitate ne
discutabilă, slujitorii altarului nu
Isus, — pe Barbusse jonglând copi
NIV
trebuese scoși din drepturile la sa
lărește cu „ideile comuniste” (!) ale lar și pensionare ale funcționarilor
lui Isus. Iar toate aceste teorii sfă- publici. O altă notă fundamentală
rîmându-se de tăria formidabilei a preocupațiilor gazetei este aceia
LU
stânci a statornicirei creștinismului adusă de părintele Gh. Comana și

în lume. N. Rădulescu, cari, în conflictele
In partea a doua a cărții sale, dintre anumiți laici și oamenii bise-
d-rul Verut își propune și isbutește ricei, cheamă, creștinește, pe fiii a-
RA
să dovedească imposibilitatea expli celeiași biserici să aducă ce au mai

cării minunilor lui Isus cu datele ști de preț : talent, putere de muncă și
ințifice omenești. Ia pe rând toate mimă curată ca „ardere de tot“ Stă
NT
minunile relatate de Evanghelie și pânului vieții, pe calea împăcării,

arată că știința e neputincioasă să le iar nu a învrăjbirei.
încadreze în vreun despărțământ al Cu totul vrednic de subliniat e
CE
ei, — și că deci ele rămân fapte ale studiul păritelui profesor I. Popes-
divinității lui Isus, atestate precis is cu-Mălăești cu privire la reorgani
toricește de documente care nu pot zarea învățământului religios de o
fi înlăturate de cât printr’o nega- documentare istorică și actuală de
I/
țiune arbitrară și ilogică. care va trebui să se țină seamă.

Concluzia puternică a cărții lui FLORI DIN GRADINA RAIULUI
AS
Verut este : ...„toate aceste teorii se de pr. Septimiu Popa Cluj t928. ins
sfărâmă de aceiași inevitabilă stân titutul de arte grafice „Ardealul”.
că : explicarea minunilor evanghe Autorul, un cunoscut propovă
UI
lice fără de care este cu neputință duitor al Adevărului creștin pe ca

de înțeles statornicirea Creștinismu lea scrisului, ni dă întâia carte din-
lui în lume...”. Și deci — afirmă tr’un ciclu pe care l’a intitulat așa
BC
Verut — Isus a fost mai mult de cât de potrivit : „Flori din grădina Ra
un om.... iului”.
E vorba de femeile cari și-au pus
a. I. m. viața în slujba lui Hristos, fie prin-
Y
AR
tr’o pilduire permanentă de faptă florilor presărate în cartea părinte
creștinească, fie printr’o întoarcere lui Septimiu : Cuvioasa Apolinaria :
la Dumnezeu pregătită întru pocă Sinelitichia, învățătoarea femeilor;
R
ință sau prin mucenicia cea mai Potamiane, martira cinstei femeiești;
grăitoare, mergând pentru credința Domnica, îngrijitoarea bolnavilor;
LIB
lor prin foc și sabie. Sfânta martiră Tatiana ; Neonila,
Cartea se adresează în special fe vestitoarea adevărului ; Martira Eu-
meii creștine — fetelor și școlărițe frasia : Agnes cea vitează : Cuvioa
lor — și prin felul captivant, cum sa Xeni, primitoarea de străini ; Ve-
ITY
este scrisă, pare o vatră de jăratec în vea din Edessa ; Trifina cea cu su
care arde dragostea lui Hristos. Po- flet de Apostol ; Perpetua și Felici-
“"vestirea fiind simplă, fără artificii, tas ; Ana, fata lui Fanuil ; Agatha,
simți că te fură duhul care a călău mândria Siciliei ; Sfânta matiră Teo-
S
zit pe autor și care s’a revărsat în dula ; Fausta, porumbița din Cizic;
ER
viața sfintelor femei. Nu rare ori te Doroteia, Calista și Cristina ; Enata
vei cutremura în fața eroismului și Valentina ; Cuvioasa Teodora, îm
creștin pe care l’a practicat în lume părăteasa ; Priscila, Zoe și Fotina ;
NIV
femeia, văzând cum cutare păgân, Mariamna, sora lui Filip ; Aphia, u-
pornit să descreștineze, ajunge el în- cenița sfântului Pavel ; Fotina sa-
suș creștin ; cum cutare sfetnic îm- mariteanca ; Prea cuvioasa martiră
părățesc, asistând cu voluptate la Eudochia ; luliana, sora cea bună ;
LU
moartea unei martire, într'un cazan Anastasia patriciana ; Maria, sora

cu smoală clocotită, sfârșește prin a lui Lazăr; Daria, soția cea credin
se arunca el însuș în căldarea mor- cioasă ; Șapte femei sfinte ; Drosila,
ții, mărturisind pe Hristos. Și ce u- fiica lui Traian ; Sfânta fecioară
RA
mili ne vom simți în fața fiicei ma Maria ; Matrona, servitoarea lui
relui nostru strămoș Traian, care Hristos ; Maria Egipteanca, Fervuta,
cerea lui Dumnezeu să fie portăriță martira din Persia ; Agapia, Hionia
NT
la împărăția Lui. și Irina; Filipia, mama cea bună_•

Cartea urmează șirul calendarului Alexandra, soția lui Dioclețian : Cu
din biserica răsăritului după luni. vioasa Elisaveta; Sfânta martiră
CE
Cel dintâiu volum cuprinde sfintele Zoe din Atolia; Maura din Pena-
pomenite în Ianuarie, Februarie și pion ; Pelaghia din Tars.
Martie. Ni facem o pioasă datorie Precum se vede oastea lui Hristos
trecând în paginele acestui organ de cuprinde un număr mare de femei,
I/
apologie a ortodoxismului, ca o „mi cari cinstesc nu numai sexul, ci și

reasmă a vieții spre viață”, numele umanitatea.
AS
UI
BC
Anul I. No. 2 Decembrie 1928
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
— APARE LUNAR —
Director : Preot TOMA CHIRICUTÂ
S ITY
ER
Sumar :
NIV
Pr. Toma Chiricuță . . . Gânduri de Crăciun

C. Goran........................ Lauda Betleemului (versuri)
Al. Lasearov-Moldoranu . Dacă am cunoaște!
LU
Sanda I. Mateiu . . . . . Studii biblice

Dr. C. D. Samson . . . . îndemn la fericire
F. Martino viei .... . . Nașterea Domnului .
I. Gr. Oprișan .... . . Crâmpei de răspuns
RA
C. Goran................ . . Clipa din urmă (versuri)

I. Gr. Oprișan .... . . Cetățeni ai cerului și cetățeni ai pământului
M. Constantinescu . . . . Lângă ieslea Betleemului
NT
A. L. M.................... . . Flori creștine

Traian Vasilescu . . . . Tălmăciri din alte ogoare spirituale
* * ** Mărgăritare de mult preț
CE
* ** Fragmente din mărturisirile marilor convertiți

I. Gr. O. și Tr. V. . . . . Idei, fapte, oameni
a. I. m. și i. gr. o. . . . Cărți și reviste
I/
AS
UI
BC
Redacția și Administrația :
București, Strada Antlm 29
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. NO. 2 Decembrie 1928
Y
FANTANA DARURILOR-r->
AR
REVISTĂ DE CULTURĂ CREȘTINĂ i Z
R
LIB
m
x/>
ITY
(UNDER 1 DE CRACHIN
S
ER
Cititorule, vreau să mă adâncesc puțin cu tine în faptul Cră
ciunului. Făcut-ai tu până acum lucrul acesta ? In orice caz e
bine ca să-l faci măcar acum, decât niciodată.
NIV
Și cel dintâiu gând, pe care vreau să țrl întipăresc în inimă
și în minte, este acesta : Crăciunul nu este o petrecere, în înțe
lesul obișnuit, pe care îl dau oamenii cuvântului acestuia. Un
prilej de mese încărcate cu fel de fel de mâncări alese și de pa
LU
hare pline. Ci este o petrecere în înțelesul înalt și eroic. Este o

bucurie gravă. Este un răsărit de soare, care deschide priveliști
mărețe, înaintea spiritului și a vieții tale. Și, pentru a ajunge,
dintr’odată, la înțelesul acesta al Crăciunului, îmi este deajuns
RA
să încep cu o întrebare, în fata căreia, deopotrivă, și sufletul meu,

ca și al țău, trebue să se așeze și să nu plece, până ce n’a ajuns
la un răspuns sigur și mântuitor ; singurul vrednic de un om
NT
a evărat. Această întrebare este : Ce folos ai TU dela nașterea

lui Isus Hristos ? Te-ai născut și tu, dimpreună cu El, la o viata
nouă, asemănătoare cu a Lui ? De la această întrebare trebue
CE
să plecăm, iubite frate, dacă vrei să ajungem în adevăr la bu

curia Crăciunului. De aici trebue. să începem pentru ca să a-
jungem să prindem înțelesul cel adevărat al Nașterii Domnului.
Acesta este și înțelesul pe care îl dă Biserica repetării re*
I/
gulate. în fiecare an, al acestei prăznuiri. Ea este, ea trebue să

fie, pentru mine și pentru tine, cei care ne numim creștini, un
AS
prilej de urcare spirituală pe culmea unui gând eroic și în ade

văr mântuitor: gândul unei renașteri, cu întreaga, noastră
viată, la o viată întru totul asemenea cu a Domnului Isus Hris
UI
tos. Fără de această renaștere a ta nașterea Mântuitorului n'are

pentru tine absolut nici un înțeles. Ba încă mai mult: ea ajunge,
pentru conștiința ta, o minciună în plus, alături de atâtea alte
BC
minciuni, care îți înăbușe viața ; și din această pricină, atunci.

Crăciunul poate fi, dacă vrei să fii sincer, mai curând un prilej
de tristețe și de scufundare, de cât unul de bucurie și de înălțare.
Y
Să te naști și tu la o viată nouă! Să nu mai fii cel vechiu,
AR
omul trist și posomorât, pe care îl cunoști atât de bine din o-
glinda cugetului, în care te-ai resfrânt atât de adesea în ceasu
rile de singurătate ! Să moară omul cel vechiu 1 Omul, de care
R
ești sătul, ca de o pâine uscată și mucedă ! Și să se nască un om
LIB
nou, omul după care ești însetat, ca după o undă de apă, limpede,
dintr'un isvor de munte ! Omul, pe care Tai visat, plecat dieasu-
pra paginilor cărții lui Dumnezeu ! Omul, care trebue să fii!
Ge frumos lucru este în adevăr acesta !... Dar este oare cu pu
ITY
tință ?...
Da. Este. Și nu numai că este cu 'putință, dar chiar s‘a și
îndeplinit. Aceasta este marea descoperire pe care ni-o face
Grăciunul. ISUS ESTE ACEST OM ! Viața Lui este dovadă,
S
așa cum este ea însemnată, simplu, în paginile Evangheliei. O,
dacă numai acest lucru Tar cuprinde Evanghelia, și ea încă ar
ER
merita să rămână cartea humanității 1 Nu există nici o carte,
care să ne înfățișeze mai măreț și mai fără de artificiile artei,
o viață omenească integrală și de un preț netrecător, cum este
NIV
viața lui Isus Hristos. El este Omul! Omul, așa cum a eșit, de
săvârșit, din mânile Creatorului. Omul restabilit în primitiva-i
f rumusețe ! De aceia, dacă tu crezând în Isus ai face numai
atâta : Să trăești o viață asemănătoare cu a Lui, să repeți, în
LU
forma ta, fondul de universală și’ nepieritoare frumusețe a vieții

Lui, ai face singurul lucru, pe care l’a voit El, atunci când S’a
născut în lume, în acea smerită iesle din Betleemul ludeei.
RA
Dar... Există un „dar“. Știu că până aici m ai urmărit cu un

oarecare interes. Inii place chiar să-mi închipui fața ta, ilumi
nată de un surâs, care pare a spune : ce frumos ar fi să fie așa!...
NT
Dar este oare cu putință ? Viața lui Isus se poate naște în mine ?
Se poate repeta Unicul în mulțimea nesfârșită a oamenilor pă
mântului, din care eu sunt unul ? Se poate reproduce Dumne
CE
zeu în mine, păcătosul ? O, vezi! Aici vine Grăciunul cu graiul

lui neimitabil. Prin aceasta este Grăciunul sărbătoarea bucuriei,
în mijlocul frigului iernei o rază de căldură vie din veșnica pri
măvară. In mjlocul tristeții universale vestea bună a Gerului.
I/
..Astăzi vi s’a născut un Mântuitor!“ Aceasta este bucuria cre

dinței, fără care nu se poate trăi din plin adevărul Crăciunu
AS
lui. Crede că se poate aceia ce nu poți înțelege cu sărmană min

tea ta ! Lasă-le biruit de taină, acolo unde nu poți pătrunde cu
lumina de lampă a micei tale științe ! Aruncă-te cu tot sufletul
UI
in oceanul descoperirei, pe care ți-o face veșnicia, în noaptea

Nașterii Domnului. Lasă să-ți cadă vălul de pe ochii inimii —
și privește la îngerul de lumină ce îți aduce Vestea bună ! Noap
BC
tea Grăcunului este noaptea nașterii inimii tale la viața cu Dum

nezeu. Nu un spirit nevăzut, infinit și înspăimântător prin a-
dâncimei tainei Lui, ci un prunc grațios, născut și legănat pe
Y
brațe de Fecioară, așa ni se descopere El, Domnezeul veșni
AR
ciei, în noaptea Nașterii Domnului- De ce te miri ? Nu ți-a grăit
Dumnezeu dintr’un mugur pe ram? Ori dintr’un bob de rouă,
ce restrângea în clarul lui soarele dimineții ? Ori dintr’o pri
R
veliște înfricoșată a unei nopți cu furtună ? Să fie mai mut
pentru tine leagănul din peșteră, din care își începe viețuirea,
LIB
El, Gel ce a dat viață la o întreagă lume ? Nu-ți grăește eloc-,
vent prefacerea minunată, pe care a săvârșit-o Isus în milioanej
de inimi ? Maria cea îndrăcită. Zacheu iubitorul de argint. ȚâP
harul necunoscut de pe Cruce. Petru, ce L‘a tăgăduit laș în noap
ITY
tea judecății. Saul, care a devenit Paul, pe drumul spre Damasc?
Lanțul lung al martirilor , care, până în clipa întâlnirii lor cp
Isus, au fost, cei mai mulți dintre dânșii, niște suflete cu mult
S
mai pierdute, poate, de cât sufletul tău. Și, dacă este să ajung
până la vremea noastră, obștea atât de mare a sălbatecilor pre-
ER
făcuți în oameni prin credința în Isus. Toate, toate acestea, nu-ți
grăesc nimic în clipa aceasta ? Haide, mărturisește- Este un caz
unic de surzenie sufletească ceia ce se petrece cu tine când încă
NIV
tot nu crezi. Recunoaște cinstit că nici un lucru din lume nu
este atât de dovedit înaintea cugetului tău ca puterea lui Isus-
Și că dacă, încă, până asăzi, n‘ai tras toate încheerile din a*
ceastă dovadă ; dacă n’ai primit tu însuți viața cea nouă, ce ra
LU
diază din Isus ; dacă, cu toată creștinătatea ta oficială, para

fată cu atâtea peceți, tu încă nu ești viu cu viață din viața Mân
tuitorului lumii; aceasta vine nu din neputința Lui de a săvârși
RA
și în tine minunea nașterii din nou, ci vine dn nehotărârea ta de

a crede cu adevărat în El, de a te pre’a cu desăvârșre Lui, de a
trăi într’o necontenită comunitate cu El! Este în tine o pricină
care te face să rămâi vechiu, în mijlocul noutății universale,
NT
care te încunjură: este împotrivirea ta la chemările vieții. Ești

mort în însuși principiul ori cărei vieți adevărate : Voința de
a-ți urma cugetul, în ceia ce are el mai înalt și mai statornic.
CE
Este mai puternic păcatul și dragostea ta de el, de cât graiul

cugetului. Căci altfel este cu neputință, ca acest cuget să nu-ți
strige acum : Intoarce-te la Isus! Isus este Omul, așa cum l‘au
I/
dorit veacurile să vină odată în lume ! Isus este Dumnezeul,

care poate să te ajute și pe tine, ca să ajungi acest Om I Care
AS
poate să trimită și în tine un val din veșnicia Lui; care poate

reproduce și în tine viața, ce era în El!... Intoarce-te la Isus!...
Iubite frate cititor ! Trebue să închei gândurile, pe care m’am
UI
gândit că e bine să ți-le împărtășesc, acum, de Crăciun. Vrei oare

să mă înțelegi ? Nădăjduesc că da. Căci îmi zic : Este cu nepu
tință ca tu, cu bună știință și cu un cuget împăcat, să consimți
BC
a rămâne mai departe în afară de adevărata bucurie a Nașterii

Domnului. Ascultă clopotul ce sună în turla bisericii. Este ecoul
inimii ce bate în însuși pieptul tău. Această inimă a ta este a-
Y
nume făcută pentru Domnul Isus Hristos ! După cum și El a-
AR
nume este născut pentru inima ta!
Oh, inima ta !... Ea este comună, mur tară și rece, întocmai
ca și ieslea, în care Sta născut El, în noaptea aceia ! Nu vrei și
R
tu, acum, ca ea să fie ieslea, în care să se nască și pentru tine
LIB
Isus Hristos ? Pentruca să așeze într'nsa aceiași pace și lumină,
pe care a sălășluit-o acolo ? Deschide-! ușa ! Și lasă-L să pă
trundă ! Lasă-L Să sălășluiască în tot ce ești tu! In gândurile
tale ! In dorințele tale ! In toate motivele de acțiune ale voinței
ITY
tale! Și atunci vei primi în adevăr darul, pe care țd-1 aduse El,
prin nașterea Lui. Nu numai în istoria lumii să înceapă de la
El o eră cu adevărat nouă. Ci și în viața ta, cu începere din
dipa în care ți sta descoperit taina nașterii Lui !...
S
Dumnezeu să binecuvinteze scrisul meu și citirea ta cu da
rul minunat al bucuriei Crăciunului !...
ER Preot TOMA CHIRICUȚĂ
NIV
LU
LAUDĂ BEELEENULUI
RA
I
Vâltoarea de neguri pe lume plutea...
NT
In inimi de răni de păcate ‘negrite,

Satan ca un șarpe, sălbatic, pândea...
CE
Zăcea un amurg de desfrâu și ispite

In case, în temple de jertfe ‘necate,
De idolii mor fii cu brațe ‘mpietrite.
I/
...Amurg de orgii și păcate cădea

AS
Satan ca un șarpe, sălbatic, pândea.

UI
II
Cum să te cânt în vorbe slabe în poem
BC
In vorbe omenești, sfânt Betleem ?

Tablou de veșnicie zugrăvit
Când steaua lui lisus a răsărit!
Y
AR
III
Betleem... Betle'em!
R
Cum să cânt și cum să chem
LIB
Clipa‘n care-a fulgerat
Peste lume ca pe-o mare
Steaua ca o creangă ‘n floare
Vestea nouă-auroră plutitoare
ITY
Pe pământul în păcate îngropat...
Iesle sfântă... dar nemuritor
Intre vitele ce blând privesc
S
S‘a născut, rod viu, etern, ceresc
S‘a născut al lumii salvator.
Veșnicia'n iesle-a înflorit
ER
Cu isvoare de miresme preacurate.
NIV
Să deștepte tot pământul amorții

In vâltoarea nopții de păcate...
LU
IV
Maica'L poartă în brațe și-L mângăe

RA
Magii vin cu aur, smirnă și tămâe.

Iar pământul plin de morți tresare
NT
Veste bună, veste sfântă, veste mare.
V
CE
Glasul lui lisus ca un izvor

Cântă'n inimi și deschide noi isvoare,
I/
Si privirea Lui se duce ca «n soare

Peste răni, peste păcatele ce mor
AS
Moartea-i moartă... stins îi e cuvântul

Cerul se'nfrățește cu pământul!
UI
C. GORAN
BC
Y
AR
Scrisori creștine
R
DACA AM CUNOAȘTE!..
LIB
Este, din ce în ce mai evident, faptul revenitei lui Isus în preo
cupările și convorbirile zilnice. Oricât ne-am feri, — oricât am căuta
să ne ascundem pe după faldurii groși ai indiferenței, — oricât am
ITY
strivi cu pumnul cinismului floarea albă ce se înalță din propria
noastră conștiință, zidul problemei se ridică tainic și tot mai masiv
în fața ochilor noștri străfulgerați de lumină.
S
Iată : jos, în pulbere, oamenii își macină clipele în patimi șl
golătăți, ►— în sfâșieri fără senz, — în clevetiri și ură zadarnică, nău
ER
ciți de haotica clamoare a duhurilor de neființă, — încleștați, gură
de gură, în însângerate ruperi, — viața cea de toate zilele... Și’n mar-
genea orizontului, departe și totuși atât de aproape, ca și în noi în
NIV
șine, din abur diamantin și pulbere de aur, se țese iar și iar, Chipul
cel fără de prihană... Are ochi triști și înlăcrămați, privind spre noi,
iar jur în jur de El, o lumină, cum nu este nici una pe acest pă
mânt. .. Neclintit ca o statue de abur închegat, El stă în fața vremei
LU
și ne privește necontenit. Imputarea din privirea Lui e neînsemnat de

mică față de fremătătoarea Lui iubire. Din acei ochi adânci ca și in
finitul dumnezeesc, valuri după valuri de iubire se revarsă spre noi.
RA
Isvor fără împotmolire, — răbdare fără hotar, — Dumnezeu....

Și oamenii, că vor sau nu, ÎL privesc. Unii se fac că nu-L văd,
și-L văd... Alții ÎL văd, și cred că pot să-L nesocotească... Iată și
NT
pe cei care-L urăsc, fiindcă-și dau Seama că tot ceeace-i în afară de

El, e nimic de fum... Alții, trufași, se avântă spre El, și cu încredere
în ei, ÎL pălmuesc, — dar, sărmanii, văd curând că mâna lor a se
CE
cat, iar Chipul din zare strălucește mereu, ducând spre blasfemiatori
acelaș glas blând : „te iert, căci nu știi ce faci...“ Se arată și neîn
crezătorii, care privesc, se întoarnă și spre lumea din ei, și stau în
cumpăna dintre bine și rău, ca să cadă sau să se ridice... Vine apoi
I/
adorația celor care se predau fără șovăire adevărului... Dar nu este

am, în. fața căruia să nu stea măcar câteva clipe, măreața arătare
AS
din zare.
Și una din armele cu care oamenii cred că pot lupta împotriva

UI
revenire! lui Isus în obștea noastră omenească, este gestul pe cât de

gol, pe atât de absurd : nu vrem să-L cunoaștem !...
Vrem să cunoaștem viața, fără El!... Vrem să ne împărtășim
BC
din tezaurele fără fund ale științei și ale experiențelor umane, vrem
să cetim cărțile în care tresare demonul plăcerilor, în care freamătă
dar fără El!... Vrem să cetim cărțile lumii, aducătoare de satisfac-
Y
ții profunde, să cercetăm ascunsele cotloane în care lumina omenească
AR
a pătruns, descoperind nebănuite frumuseți, dar fără El!... Vrem
să cetim cărțile în care tresare demonul plăcerilor, în care freamătă
toate nebuniile, dar Cartea Lui, nu vrem s’o cunoaștem !...
R
Și totuși, toate aceste atitudini, nu sunt și nu rămân altăceva de
cât expresiunea temerei că viața ce ducem e una de nimic și de ză
LIB
dărnicie, și că adevărata viață este aceea, din zarea fermecată...
închipuirea omenească este fecundă, atunci când cu ea omul se
îndeletnicește a-și face scuturi împotriva sa însuși. Când omul simte
mai ales, că viața ce duce nu are alt așezământ de cât acel al unei
ITY
sarbăde vanități, arsenalul imaginațiunei lui ciocănește mii de ar-
guțiuni, întru susținerea acestei vieți...
In locul unei sănătoase afirmațiuni, el se apără cu o negațiune
S
infecundă : nu vreau să cunosc !...
A nega, e tot ceeace poate fi mai în cadrul unei perfecte leni,
— a afirma, e altceva... ER
Am cunoscut un domn foarte bine purtat prin lume. Fusese
peste tot, cunoscuse tot ceeace se poate cunoaște, pe deasupra, dealun-
NIV
gul unei prelungite leni vagabonde. Cetise toate volumele reprezenta
tive ale vremei. Avea pentru orice împrejurare, pentru orice aspect,
pentru orice carte, o părere. Și într’o zi, am stat de vorbă cu el asupra
Evangheliei. Avea și pentru ea o definitivă părere: „a, da, un con
LU
glomerat de pilde, unele reușite, altele confuse, nimic mai mult...

Mirat, am ridicat ochii, spre acest domn atât de categoric. Nii
glumea... Am dat din cap și am privit cu tristeță. „Numai atât ai
RA
prins dumneata din cetirea acestei cărți?” Domnul, cel voiajat prin
străinătăți și prin meleagurile cărților, mi-a confirmat că numai
atât a prins. Totuși, am vorbit mai departe, căci noi știm că mintea
NT
omenească e din nefericire limitată și deci e bine totdeauna să mai

sapi cu încă o vorbă răbdătoare, șanțul minții cuiva. Și am desco
perit din convorbirea cu acest trufaș, că nu cetise niciodată Evan
CE
ghelia, și mai mult: nu știa măcar că Evanghelia e cuprinsă în- Bi

blie. Deci :o necunoaștere inițială și totală. Totuși, avea o idee bine
stabilită de toată acestea. Atunci, cu glas tremurat de milă, i-am spus :
— „Bine, frate al meu, cum poți fi atât de crud cu Isus: să-L
I/
negi, fără să-L cunoști ?!.. .

AS
O, dragii mei, de L’am cunoaște !?... De ne-am apropia de EI

altfel de cât cu pornire de aprobare numai penru noi... De-am cu
noaște isvoarele proaspete care stau în calea sufletului nostru, de-am
UI
cunoaște minunea fără preț a vieții Lui ?!... De-am cunoaște adevă
rul, marele și singurul adevăr, care e El, Omul și Dumnezeul, Stânca
de care se sfărâmă toate valurile nebuneștelor îndoeli omenești!!..
BC
De le-am cunoaște toate acestea, alta ar fi viața noastră, o, cu to

tul alta...
Y
Isus stă în zarea vremei noastre... El tot învingător va fi, cu
AR
unul sau cu toți... De tulburătoarea întrebare pe care El ne-o pune,
nu putem scăpa, chiar ascunși în fundul tainic al argumentațiunilor
noastre vane.
R
O singură cale rămâne : să ne apropiem... Omul care vrea să
LIB
fie sincer mai întâi cu sine, e dator să nu se oprească în drum, momit
de o viață acum plăcută, infamă mai târziu. Ci, cu pas înțelept și cu
minte cumpănită, să se apropie. Atât. Și dacă se va apropia, va vedea,
.... și dacă va vedea, va înțelege, și dacă va înțelege, va iubi, iar iubirea
ITY
când se va așeza la temelia vieții lui, îndoială și moarte nu vor mai fi.
Iată vremile din adânc... Era pe atunci când Isus trăia în In
deed și propovăduia. Firește că oamenii nu-L înțelegeau. Un om atât
S
de simplu, atât de bun și atât de adevărat, era o arătare spăimoasă
ER
pentru lumea de atunci, putrezită în stricăciuni, fățărnicie și lene.
Venea din veșnicie, ca să tămăduiască pe oameni, și, deși Dum-
. nezeu, totuși de câteva ori, s’a simțit și El ostenit, așa de mare era
NIV
ticăloșia... Ca și azi...
O seară de aur cuprindea împrejurimea... Isus venea spre Ce
tate. Pașii lui erau dămoli și tăcuți. Mergea singur și cugeta necon
tenit la oameni, la dragii lui păcătoși, pentru care venise, luând a-
LU
celaș trup ca ei.

Când ridică privirea, văzu, de pe culmea unde se oprise, Ce
tatea sfântă, licărindu-și în cele din urmă raze ale soarelui, acope
rișurile caselor și ale templelor... Stătu și privi. Apoi se rugă..
RA
Ridicându-se din rugăciune, porni vorbă plină de milă spre

Cetatea necredincioasă, care-L respingea cu atâta nepăsare.
Grăi :
NT
„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care

puteau să-ți dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi!...“
Lacrimi stăteau să pice 'din ochii îngândurați, și pleoapele că
CE
zură ușor-ostenite, ca de durere...

Dar Isus se reculese, și atunci în privirea lui luciră lumini
profetice, dumnezeești :
I/
„Vor veni peste tine zile, când vrăjmașii tăi te vor înconjura
cu șanțuri, te vor împresură, și te vor strânge de toate părțile ■ te
AS
vor face una cu pământul, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău ■
și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă nai cunoscut vre
mea când ai fost cercetată...'" (Luca, 1XX ,42-45).
UI
Pe urmă, Isus a intrat în Templu...
Tot asemenea azi, Isus stă în zarea vremei noastre, privind cu

BC
aceiași milă și iubire spre Cetatea cea de acum. Și azi colcăe putre-
ziciumea, fățărnicia, trufia și lenea. Și azi, oamenii se feresc a privi
spre zarea unde stă El. fiindcă știu că dacă ar privi, ar vedea acolo
Y
condamnarea definitivă a vieții lor, și azi ne vine glas : „dacă ai cu
noaște !... Eu ți-aș putea da pacea! Și din nefericire, și azi s’ar putea
AR
zice — dacă mai întârziem — că riam cunoscut vremea când Cetatea
noastră a fost cercetată.
Isus ne cercetază azi cu tărie și cu dragoste.
R
A ne întoarce fața dela El și a nu-L cunoaște, însemnează ho-
LIB
tărît, că preferăm o viață de nimic, unei vieți fără moarte, și mai
înseamnă ceva: risipirea Cetății. Piatră pe piatră nu va rămâne...
Aceasta este soarta Cetăților care nu vreau să cunoască pe
Isus...
ITY
AL. LASCAROV-MOLDOVA^tT A
STUDII BIBLICE
- NIV
ER
S
De ce trebue să cunoaștem Sfânta Scriptură
V® ^3
Toată Scriptura este insuflată del —'

LU
Dumnezeu și de folos spre învățătură,

spre mustrare, spre îndreptare, spre în-
țelepțirea, care duce la dreptate, astfel
RA
ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit,

pregătit pentru orice lucru bun.
II Timotei 3. 16. 17
NT
E în deobște cunoscută ignorarea Sf. Scripturi, care există în

massa credincioșilor dela noi. Nu arareori mi s’a întâmplat să aud
chiar în conferințe cu caracter religios citate eronate sau rău inter
CE
pretate, ba chiar enunțate fraze în flagrantă contrazicere cu textul bi

blic ori cu adevărul evanghelic.
De pildă, mulți intelectuali, la afirmația mea că adevărurile
I/
creștine sunt o adâncă filosofie, care poate fermeca spiritele cele mai
subtile și cultivate, mi-au răspuns că însuși Hristos condamnă in
AS
vestigațiile minții și cercetările savante, prin cunoscuta opreliște:

Crede dar nu cerceta! t
Or acest cuvânt, lisus nu l-a spus niciodată !
UI
Sau altădată, unul dintre cei mai buni ziariști ai noștrii, a

construit un întreg articol foarte avântat, pe redarea inexactă a unui
incident din viața Mântuitorului. Anume voind să evidențieze nece
BC
sitatea. ca noi, Românii, să contăm pe puterile noastre proprii și să

muncim din greu ca să ne salvăm țara, ilustrează cu întâmplarea
FANT AN A DARURILOR 42
Y
Sf. Petru, care, cerând Domnului să poată umbla pe mare, ca și El,
de îndată, ce a văzut că începe să se scufunde, lisus i-a spus : „Dă
AR
din mâini și ieși singur !“
Evanghelia ne povestește cu totul altfel:
„Dar când văzu vijelia (Petru), se temu și începând să se
R
cufunde hi mare strigă, zicând : Doamne, scapă-mă! Iar lisus în-
tinzându-i mâna grabnic, îl apucă și-i zise.: puțin credinciosule,
LIB
pentruce te-ai îndoit ?“ (Matei 14.30.31).
Și învățătura, ce reese, este tocmai contrară concluziunilor
scriitorului de mai sus. Anume, că, puterile noastre sunt neînsemnate;
că atunci când, luând ochii dela Călăuza și învățătorul nostru, pri
ITY
vim Ia toate greutățile din jurul nostru, la valurile vieții și la vi
jelia patimilor omenești, suntem pierduți și în primejdia de fi copleșiți
definitiv, dacă nu apucăm mâna salvatorului nostru, ce El ne în
S
tinde grabnic, spre a. ne mântui, nu prin noi, ci prin puterea Lui
ER
nemărginită...
Din acest exemplu se poate vedea la ce deformări a învăță
turilor cele mai esențiale ale creștinismului, poate duce necunoaș
terea Sf Scripturi.
NIV
La noi, în școli, învățăm prea puțină religie. Programa analiti
că, ce o am sub ochi, e un monument de indiferență față de sufletul
copiilor noștri. Sunt extrem de surprinsă, că clerul nu a protestat
LU
asupra acestei insuficiențe, mai cu seamă, că în România, neexistând

școli de Duminică, unde Biserica să completeze golurile lăsate de
programele ministerului de instrucție, cultura noastră religioasă este
și rămâne pe toată viața, ceva insuficient și superficial.
RA
Să-mi spuie mie care este preotul, ce găsește, că Vechiul Tes

tament se poate preda serios în 12 lecțiuni. Cum ? Pentru facerea lu
minii ; viața primilor patriarch! Avram, Isaac, lacob, I-osif; robia E-
NT
giptului și cucerirea Pământului făgăduinței; învățăturile lui

Moise, Tabernacolul din pustie, îmbrăcămintea Leviților atâtea sim
boluri, ce ne ajută să înțelegem rânduelile din casa Domnului ; scrie
CE
rile poetice ca Pildele și Eclesiastul lui Solomon, Psalmii împăra

tului David; cele 12 cărți istorice ale poporului lui Israel, care ne
arată pregătirea norodului ales, ca din sânul său să se nască Mesia;
I/
cei cinci mari prooroci și cei 12 profeți mici, toți fiind depozitul sacru
al povestirii venirii și patimilor lui Hristos... Cum ? tot acest imens
AS
material strict necesar pentru cultura generală și de o importanță pri

mordială pentru structura sufletească a creștinului adevărat, care
trebue să știe ce crede... în 12 lecții ?! '
UI
Să nu-mi răspundă numai preotul ci orișice intelectual con

știent.
Inafară de frumusețea sa nețărmurită, Biblia este cartea sfântă,
BC
în care găsim hrana sufletească zilnică, pentru a avea putere de a

trăi creștinește. Viața Mântuitorului nostru, tălmăcirea învățăturii
Y
sale de către Sf. Apostoli luminați de Sf. Duh, sunt izvorul dumne-
AR
zeesc al reînoirii vieții noastre. Căci, fiecare din noi, ca și Sf. Pavel,
ne găsim cugetul împărțit între dorința de a face bine, și neputința de
a ne ridica la înălțimea aspirațiunilor noastre. Iar în Faptele Apos
R
tolilor și epistolele lor, ni se propovăduește taina unei vieți trăite
LIB
prin și pentru Hristos, puterea rugăciunii, bucuria jertfei și sufe-
rinții, îndrăzneala de a trăi împotriva lumii, .care slujește Diavo
lului. Tot ceeace face comoara ascunsă, dar neprețuită a unui creștin,
ce merge într’adevăr pe urmele lui Hristos. Tot ce ne poate împărtăși
ITY
în această lume de dureri și de lacrimi, răbdare, îndurare și bu
curia mântuirii.
„Sf. Scriptură ne învață, ne mustră, ne îndreaptă, ne ințelep-
S
tește... ne pregătește pentru orice lucru bun...
Și ne mângâie...
ER
Cuvintele Psalmistului sunt înseși suspinele noastre. Au trecut
veacurile peste lira minunatului cântăreț, și ne regăsim în sbuciu-
NIV
rnul suspinelor sale. Nedreptățile ce revoltă, triumful răutății/și
al minciunii, năcazurile celui drept, ne inspiră și azi aceleași svâcnirt
de dureroasă indignare, ne duc și azi, ca și atunci, cu aceleași cu
vinte de rugăciune, ce par rupte din însăși inima noastră.
LU
„Pleacă-Ți urechia la cuvintele mele, Doamne ! Ascultă suspi-

nurile mele 1 Ia aminte la strigătele mele, împăratul meu și Dum
nezeul meu, căci către Tine mă rog !... îmi îndrept rugăciunea mea
spre Tine, și aștept, căci Tu nu ești un Dumnezeu,. căruia să-i placă
RA
răul; cel rău nu poate locui lângă Tine. Nebunii nu pot să stea în
preajma ochilor Tăi • Tu urăști pe cei, ce fac fărădelegea și pierzi pe
cei mincinoși; Domnul urăște pe oamenii, cari varsă sânge și înșală.
NT
Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta și să

mă închin cu frică în templul Tău cel sfânt.
„Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție, din pricina vrăj
CE
mașilor mei ! Netezește calea Ta” sub pașii mei. Căci nu este nimic a-
devărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gâtlejul le este
un mormânt deschis și pe limbă au vorbe lingușitoare... Fă-i să cadă
prin însăși sfaturile lor ! Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără
I/
număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta ! Atunci toți cei, ce se în

AS
cred în Tine se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei

ocroti......"
Nu-i pagină în Sf. Scriptură, în care să nu ne regăsim cu nedu
UI
merite, suferințele și păcatele noastre. Căci ea ne învață, ne mustră,

ne îndreaptă, ne desăvârșește...
BC
„Fântâna Darurilor" este o revistă de cultură creștină. Ea în

țelege ca, pe lângă literatură religioasă și articole de zidire sufle
tească, pe lângă poezii și povestiri de experiențe spirituale și pilduiri
FANTAXA DARURILOR 44
Y
AR
creștinești, să dea cititorului o solidă instrucțiune religioasă, prin
îndrumări în citirea cărților sfinte.
Studierea superficială a Bibliei poate duce la mari rătăciri.
R
Toate sectele își au obârșia într’o greșită interpretare de texte și
prin selecționarea anumitor pasagii, cari convin la susținerea unor
LIB
premize, fixate tendențios de vreun aventurier inovator.
Hristos, în ispitirea Sa, a folosit arma cuvântului, pentru a în
frânge pe Satana:
„Apropiindu-se ispititorul zise către el: De ești tu fiul lui Dum
ITY
nezeu, zi ca pietrile acestea să se facă pâini. Dar el îi răspunse:
SCRIS ESTE : nu numai cu pâine va trăi omul..."
Dar atunci și Satana folosește aceiași armă :
S
De ești tu fiul lui Dumnezeu" zise el „aruncă-te jos căci SCRIS
ESTE că îngerilor săi va porunci pentru tine și te vor ridica pe
mâini"... (Ev. Matei, cap. IV).
ER
Iată sabia cu două tăișuri, care poate fi spre mântuire sau spre
pierdere, precum te folosești de ea.
NIV
Deaceea, vom osteni, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca, pe lângă
„Mărgăritarele de mult preț", ce dau câte o comoară de gândire pen
tru fiecare zi, să adăogăm în mod regulat, mici studii biblice, ce nă
dăjduim să fie de folos tuturor celor, ce doresc să-și lămurească cre
LU
dința, adâncindu-se în cercetarea marilor adevăruri, pe cari Hristos

a venit să le destăinuiască lumii pierdute. Fie ca ele să dea cititori
lor o viziune mai clară a stării lor sufletești și să-i îndemne a se a-
RA
propia de Cel, ce ne cliiamă la El, spre a ne împărtăși de o viață

nouă, smulsă din robia păcatului... Așa să ne ajute Dumnezeu !
NT
SANDA I. MATEIU
CE
I/
AS
UI
„Sunt recunoscător pentru fraza (din cutare bucată a revistei) ,.ln-

tr’un hal de animalitate pe care numai omul îl poate atinge". Da, da! Dea
Domnul să poată smeri pe mulți această justă constatare! Mă gândesc:
BC
cânele când turbă fuge de la casa stăpânului lui și pe el nu-l mușcă; dar
omul când se îmbată, pe cei cari-l iubesc și-1 îngrijesc mai bine îi lovește
și-i ucide".
Doctor C. D. SAMSON
Y
ÎNDEMN la fericire
AR
Tu, fratele meu cu picioarele sănătoase, care umbli sprinten și re
R
pede după nevoile tale,
tu, care ai doi ochi buni dela Dumnezeu pentru a-ți înlesni viața și
LIB
a te buciira de frumusețele creației,
tu, căruia nimic nu-ți lipsește din organele și simțurile cu care ai
fost născut și care te bucuri de sănătate deplină și-ți poți câștiga pânea
ta și a familiei,
ITY
care te culci seara fără nici o pricină de întristare și de durere din
partea ta și a celor dragi și fără nici o pagubă în averea ta, —
îți dai tu seama cât ești de fericit?...
Căci privește în jurul tău câte nenorociri și încercări pe oameni!
S
Vezi tu ologul acela?
și orbul acela?
ER
și acel bolnav umflat — bute, care nu-și găsește odihnă nici zi nici
noapte, care nu găsește, bietul, o poziție măcar în care să poată scăpa de
NIV
nădu>șeala ce-l asfixiază?
și pe acela slăbit — un schelet — plin de răni care supurează de
luni de zile?
și pe acela care cu groază așteaptă dela o operație grea o licărire
LU
de speranță de mai bine? —
Ah, fratele meu, tu nu cunoști poate adânca lor întristare, tu nu cu

noști lacrimile fierbinți ale rugilor lor pentru o ușurare numai, pentru un
RA
pic de mai bine! Căci nu îndrăznesc, sărmanii, să-și dorească sănătatea

deplină pe care tu o ai.
Dar îți poți închipui tu groaza celui legat și schinguit de rău făcă
NT
tori, a acelora cari văd, neputincioși, cum măcelăresc criminalii pe cei mai
dragi ai lor?
cine își poate închipui groaza naufragiatului? a celui ce se trezește
CE
schilodit de fărâmăturile trenului în care călătorea ?

sau măcar a acelui care-și vede casa și avutul mistuite de foc?
Tu, fratele meu, sau eu, am fi putut fi astăzi în locul oricăruia din
tre aceștia !
I/
AS
Și dacă te culci sănătos, mulțumit de câștigul tău și de nimica în

tristat, tu nu ai în adâncul cugetului tău nici o îndoială asupra vredniciei
tale? Ești tu, într’adevăr, omul fără vină și păcat, care să nu fi făcut în
ziua aceasta nici o faptă și să nu fi gândit nici un gând de care să-ți fie
UI
rușine sau chiar teamă de-ar fi date în vileag?

Ești tu, deci, omul căruia darul sănătății și al mulțumirii din ziua
aceasta să-ți fie făcut pe merit?
BC
O, nu-ți mai analiza cugetul, fratele meu! Nu ești nici tu nici eu

sfânt înaintea Domnului!
Y
AR
Și apoi, chiar dacă ai fi ca dreptul Iov, încă nu ai fi la adăpost de
încercări grele!
Mielul lui Dumnezeu, Însuși, a suferit prigoană, batjocură, schin
giuire și răstignire...
R
Primește, deci, cu bucurie darul milei, bunătății și îngăduința lui
LIB
Dumnezeu, tu care ești sănătos și valid, tu care ești cruțat de întristări,
tu care — deși încercat poate — ai fi putut fi de o mie de ori mai ne
norocit.
Mulțumind Domnului, roagă-te să te învrednicească a gusta din
ITY
plin fericirea darurilor lui.
In mișcarea ta sprintenă, în privirea ta vioaie, în graiul tău limpe
de și sonor, în aprinsa ta poftă de mâncare, în fiorii de putere fizică sau
intelectuală cari vibrează în munca ta, ca și în dulcea aromire a somnului
S
ce te cuprinde când te lași odihnei — în toate să fie acea permanentă vioi
ER
ciune a mulțumirii depline, a recunoștinței către Dumnezeu milostivul,
așa precum în cântul păsărelelor și în sglobiile lor sburătăciri noi înțele
gem imnul de laudă și mulțumire către creator.
NIV
Ești tu fericit, fratele meu?...
Mulțumește Domnului pentru multa și necuprinsa ta fericire!
LU
Dr. CONST. D. SAMSON

RA
Nașterea Domnului
NT
O casă veche și joasă. Cu pereții scorojiți din loc în loc, cu două

CE
ferestre pătrate și cu pervazurile îndoite și șterse de culoarea lor dela

început. Ușa largă și ceva mai scurtă decât până la prag. O casă bă
trână. Iar pereții sunt văruiți alb, curați și la fereastră, flori. Petunii
și garoafe sprijinite pe scările de lemn curat, alb.
I/
Casa bătrânei.
In curte, în fața casei are o tufă de liliac ; iar mai spre poartă
AS
în latul curții, un șirag de salcâmi. Iar în salcâm sunt poate, mii de

vrăbii.
Bătrâna trăește de dragul florilor de liliac și al garoafelor ; iar
UI
salcâmii îi păstrează, singura viață din curtea-i, totdeauna rânduită,

din casa-i totdeauna curată, din ființa ei totdeauna tristă. Căci vră
biile n’o părăsesc niciodată ; vrăbiile îi ciripesc toată ziua.
BC
E singură. Nu iese’n lume, și nici prea des nu-i vine cineva.

Trăește în cetatea ei apărată de fortărețele ciripiturilor, cu lumea
florilor și cu aducerile aminte.
Y
Salcâmul e copacul cel mai drag „al fetei". A avut o fată. Când
vine aceasta cu copiii pe la dânsa, aceștia îi umplu casa dc veselie
AR
și de râs. Păsărelele cari ciripesc toată ziua ! Ce potrivire ! !
Liliacul, „floarea băiatului". Și-i e drag liliacul, mai mult decât
orice floare. Dar de ea nu spune nimic, căci o podidesc lacrimile,
R
îngrijește liliacul și-l udă cu lacrimi.
Iar când intră în casă, pier lacrimile pricinuite de florile de
LIB
liliac... privind la garoafele roșii, ce se urcă pe scărițe... Și ele poartă
pe petalele frământate de miros frumos, o taină a lor...
Și peste casa bătrână, și peste curtea cu tufe de liliac și cu
ITY
salcâmi scuturători de floare, și peste inima ei plină de pustiul unei
vieți trăite, și totuși cucerite de o înfiripare nouă și mângâietoare de
viață, au trecut mulți ani. Mul ți ani de când e singură'ț mulți ani de
când își picură viața între florile de liliac de afară și garoafele fra
S
gede dinnăuntru. Multe rânduri de flori de salcâm s’au așternut pe
jos — arse de vară — și tot atâtea rânduri de flori de ghiață — ce
ER
mor în soare — vine iarna de acum să-i aștearnă în prag.
Și a fost de curând o toamnă, un gând de primăvară. O toamnă
lungă cu soare cald. Iar soarele cald în toamna târzie și tristă, a scos
NIV
pe ramuri muguri de frunze noui și de flori.
Bătrâna, avea un cireș de cealaltă parte a casei. Și când a fost
să deschidă fereastra într’o dimineață, când soarele îi năvălea cald
în căsuța ei, cireșul din fereastră : nins de fulgi rari... de flori ! în
LU
florise peste noapte. Și bătrâna a ieșit afară. Cu pașii ei înceți s’a

plimbat pe sub coroana cu flori de cireș. Iar cireșul i-a nins pe părul
alb, flori de primăvară.
RA
Bătrâna n’avea pe nimeni, căruia să-i spună... Ochii ei stră-

luciau de lacrimi... alte lacrimi acum. Și a tăcut „minunea lui Dum-
nezeu“. Și, a adunat câteva flori de cireș, și le-a dus în casă. Cele de
NT
afară nu mai știu nimic de ele. Zidul de garoafe le-a despărțit.

Iar diminețile cu soare, veniau una după alta. Și bătrâna mai
avu de trăit o bucurie mare, o minune. Liliacul din fața casei, dăduse
CE
de mult, și el, muguri de flori. înflori și el. Pe ramurile lipsite de

frunze, flori înghesuite și mici de liliac.
Nu mai știa ce să facă de atâta bucurie. Bucurie ? Nici ea nu
știa dc-i bucurie sau altceva. Era mai mult minunare, era mai mult
I/
trăirea unui taine, care venia să-i însenineze ochii ei stinși și fața ei
ascunsă sub chipul suferinții. „Mare este puterea lui Dumnezeu"
AS
gândia bătrâna, intrând și ieșind mereu din casă și apropiindu-se de

liliac, „liliacul băiatului".
Și păsărelele o treziau în fiecare dimineață la trăirea aceleiași
UI
zile de nădejde și de bucurie, pe care o petrecea amurgul în fiecare

început de noapte.
BC
De-a fost aceasta, cea din urmă primăvară și cea din urmă
toamnă a bătrânei, nu știu. Iar de-a găsit pe cineva să-i spună ce feri-
Y
cită a fost, când a aflat cireșul înflorit cu flori de dimineți primăvă
ratece, în toamna târzie, și liliacul zâmbindu-i, în flori de amurg,
AR
iarăș nu știu să fi fost.
De-a fost sau nu, povestea ei mi-a răsărit acum, la gândul unei
amintiri îndepărtate și mari.
R
Și-acum e toamnă pe sfârșite. E seară târzie. Vântul a început
LIB
să bată afară. Și mâine poate când voiu privi în zori albul zilei pc
fereastră, voiu vedea cei dintâiu fulgi prinși de ramuri înghețate.
Mă simt zăvorită într’o cetate de tăcere. Nostalgia țării sfinte,
îmi cuprinde inima.
O înfiripare de gând îmi descoperă o bucurie de muguri des
ITY
chiși în flori de cireș și’n flori de liliac sub soarele vieții. Gândtd
îmi sboară peste veacuri și ajunge să poposească acolo, lângă ieslea
din Betleem.
S
Se naște pe pământ din Prea Curata Fecioară Maria, lisus, Fiul
ER
lui Dumnezeu.
Veșnicul -adevăr. Simplu și plin de taină. Strop dc rouă, foc de
rug. Pace și furtună...
Că sunt atâția cari nu cred, sau cari își bat joc, aceasta e legea
NIV
firii! Iar cei cari primesc adevărul acesta simplu și plin de taină și
se tem de el, retrăesc mereu în sufletele păstorilor cari s’au apropiat
cei dintâi de ieslea Lui sărăcăcioasă și-au îngenunchiat acolo, pri
LU
mind dela Pruncul Fecioarei pacea vieții, viața fără margini, bucuria
aflării Dumnezeului Adevărat.
Și câte nu s’au scris pe marginea colțului de stâncă, ce stră
juiește intrarea și petrece ieșirea celor ce s’au apropiat de ieslea stau
RA
lului din Betleem.

Căci, pentruce oare scriem și pentruce cetim lucruri atât de
cunoscute, decât pentru a retrăi mereu aceiaș viață puternică și cu
NT
prinzătoare, pe care ți-o dă credința, dacă o ai, și încrederea, dacă

ai țurajul să trăești credința ! ! Altfel ? ! — Toți am fost acolo, ci,
doar El știe câți s’au apropiat cu adevărat de El. —
CE
Câte primăveri nu-și scuturaseră floarea lângă fereastra și’n

pragul casei vechi și joase !... Fiecare an își are primăvara lui, reîn
vierea lui...
Ci, în largul vieții, ce se ’ntinde din pragul copilăriei până sub
I/
ramurile ce vor scutura peste noi cele din urmă flori ale pământului ;
— în casa noastră oricare ar fi și oricât de nouă sau de veche, oricâte
AS
taine ar sprijini-o —■ de câte ori nu ne bucurăm, când soarele cald

al credinței ne face să deschidem — ca bătrâna — fereastra, spre po
mul înflorit în miez de iarnă. ■—■ Iarna pământului, iarna ființei noas
UI
tre. — De câte ori nu rămânem privindu-1, lăcrimând de neînțeles și

de bucurie ! — Cireș în floare, la sfârșit de toamnă !
Așa înflorește în fiecare an în viața noastră Nașterea Domnului.
BC
Și nu știu cum, mereu e aceiaș înflorire minunată a sufletelor, care tac

în fața ei.
-49 FANTANA DARURILOR
Y
AR
Iar de ieșim acolo, sub ramurile vieții fragede ale Pruncului
lisus... flori de măr din mâini nevăzute, se scutură peste inimile noas
tre, Florile acestea adunate... Și toate gândurile și toate dorurile noas
R
tre de ființe, care năzuim, pulsează într’o lumină nouă.
Cu pumnii plini de flori de măr din cer, intrăm în „casa" noastră.
LIB
FLORICA MARTINOVICI
S ITY
CRAMPEI DE RĂSPUNS ER
— Păcatul și Mântuitorul —
NIV
Ți-am rămas dator cu răspunsul. Am întârziat anume. Aștep

tam să răsară, pentru oameni frământați de îndoelile tale, o tribună
•de înseninare, un amvon de chemare la Acela pe care intelectualii,
LU
mai ales ei, L’au petrecut cândva până la mormântul de pe Dealul

Căpățânii încredințându-L, definitiv, pământului...
Am așteptat și iată Dumnezeu a voit să ne strângă în jurul
RA
unei oaze de gând și de experiență creștină, la „Fântâna Darurilor".

O revistă de împărtășire a bucuriei creștine între cei ce cunosc pe
Domnul. Și de chemare la acelaș Domn, pentru cei ce L’au pierdut
în hățișurile unei culturi fără Dumnezeu.
NT
îmi spuneai în scrisoarea ta că’ți-este sufletul amărât și în

vălmășit. Că natura temperamentului tău este atât de ciudată încât
nu trăești, nu vibrezi, nu cugeti decât atunci când te doare ceva.
CE
Intr’un cuvânt că placa fotografică a sufletului tău nu.se impresio

nează decât de aspectele triste ale vieții.
O, iubite prietene, dacă ai ști ce aproape ești de „Fântâna Da
I/
rurilor"! Femeia din Samaria, care vorbea cu lisus, n’a vibrat decât
atunci când Divinul călător a pas punctul pe cel mai trist aspect al
AS
vieții ei. Afirmi că n’ai cunoscut pe Hristos dar că ai încercat să te

apropii de El. Am reținut mărturisirea de mare preț că încercând
să te apropii mai mult de El, te-ai înspăimântat. Desigur că firea
UI
noastră păcătoasă nu poate decât să se îngrozească atunci când este

prinsă în proectorul lui lisus. •
Să purcedem deci dela această recunoaștere sinceră. Ea e va
BC
labilă la oameni ca și la popoare, a căror regenerare începe abia din

clipa când au conștiința că sunt păcătoase, că sunt pierdute.
Dar oare ai tu acest fel de conștiință, prietene dragă? Slova
ta pare a mărturisi dimpotrivă. ,,Sunt conștient, zici tu, că nu sunt
Y
AR
nici cel mai nefericit, nici cel mai păcătos dintre oameni". Să nu
ne facem nici o iluzie despre firea noastră ! Prima ce ne-o acordăm
nouă înșine, că tot mai e ceva bun în noi, este tocmai piedica de
R
căpetenie între noi și Hristcrs. Numai când, cineva strigă ca Pavel
LIB
„sunt cel dintâi dintre păcătoși" abia atunci e câmpul deschis spre
lisus, spre viata din Dumnezeu.
Când tu ai recunoscut că de câte ori încerci să te apropii de
această viață, te înspăimânți, încă n’ai mărturisit că ești de tot a-
ITY
proape. Dar, presupune chiar că ai fi aproape, cât mai aproape de
Dumnezeu. Ar fi ca și cum ai zice „sunt aproape, foarte aproape de
corabie". Dar atât! Și ce folos ai avea ? Intre a fi lângă corabie și a
fi chiar în corabia salvării e distanța dintre moarte și viață !
S
Deci a năzui să fii aproape nu-i mare lucru. Nici chiar a fi a-
ER
proape nu-i lucru de temeiu. lisus vrea să fim viță în buciumul Lui.
Vrea să fim în El, nu aproape de El. Să curgă aceiași sevă duhovni
cească. Cum e posibil ?
NIV
Tu ești om al câmpului, al florilor, al pădurii. Ești mai pri
vilegiat ca oricare dintre noi întrucât ai prilejul fiecărei clipe sâ
vezi pe Dumnezeu la lucru, să-L auzi grăindu-ți.
Iată, la poarta casei tale, bobul de grâu, încredințat pămân
LU
tului, binecuvintează taina putrezirii lui — deci taina suferinții —

ca să poată rodi în veșnicie. Pentru biruința vieții, el ne învață că
pu-i nici o lespede de mormânt destul de grea. Răstignirii urmează
întotdeauna o înviere. Fie binecuvântată suferința creatoare !
RA
Ți-ai statornicit viața lângă plaiuri cu brazi. Cu brazi înalți și

drepți. Nu ți-au vorbit niciodată nimic brazii aceștia când te-ai uitat
la perfecțiunea liniei drepte ce unește vârful cu rădăcina lor ? De
NT
sigur că da. Așa voește să vadă Dumnezeu linia vieții noastre. Bra
dul are graiu de Scripturi.
Ai întârziat de atâtea ori pe marginea iezerului, cu ochii ațin
CE
tiți pe candela albă a unui nufăr. Din ce adâncimi de mâl își hră
nește ființa această neprihănită floare ! Mai puternică predică de-
chemare la lisus de cât graiul nufărului nu se poate !
Da. El primește bucuros o inimă în care s’aj£>depozitat an de an,
I/
clipă de clipă, straturi de mâl. Ce floare neprihănită vrea El să ră

sară din iezerul murdar al unui suflet ce se recunoaște ca atare !
AS
1 n strop de umilință și încă unul, un bob de credință cât sămânța

maculvi din lanuri și pane mâna pe cheia rugăciunii, singura cu
care se descuie bolțile „sfântului celui mai presus de ceruri" !
UI
Mă bucur nespus de mult de mărturisirea că sufletul tău râv

nește picătură de viață din Dumnezeu. Te întristezi însă că după ce
BC
o căpătat-o, o dă în păstrarea trupului, cupă ordinară de lut nears,

care o absoarbe și o risipește. Și .adaugi un final desnădăjduit:
„Cine s’a contopit oare vre-odată cu lisus"?
Socotesc că viața marilor mucenici cari au mers cu voie bună la
moarte pentru credința în El, cuprinde tocmai mărturia de care ai
Y
nevoie. Viața unui Pasteur, Francisc din Assisi, Sundar Singh și a
AR
atâtor oameni de rugăciune ai creștinătății, adevărați piloți pe care
se sprijină cerul marilor îndurări, poartă pecetea contopirei lor cu
lisus. Uită-te, atent, la oamenii Scripturii Vechiului și Noului Tes
R
tament, la martirologia veacurlor creștine începând cu secolul . de
aur și sfârșind cu misionarii ce-și lasă, oasele astăzi prin triburile de
LIB
sălbateci și vei subscri cu mine că Eleonul, despre care amintești cu
tristeță, nu numai că nu rămâne în zarea năzuinței o imposibilitate
eternă ci este o realitate spirituală.
Un sălbatec din nu știu ce trib african dădea această probă prac
ITY
tică a nașterii lui din nou (a contopirii cu lisus): mergând el cu niște
misionari europeni printr’o pădure, s’a oprit un moment, a luat un
braț de vreascuri, le-a făcut ca un colac, căruia i-a dat foc din toate
S
părțile.. A smuls apoi un verme de subt coaja unui copac și l’a a-
șezat în mijlocul colacului de flăcări. Sărmanul verme se svârcolea
ER
de moarte. Și nici un chip de scăpare. Când aproape să-1 ajungă
flăcările mistuitoare, sălbatecul a luat vermele din pârjolul cel fără
milă și l’a pus în sân spunând examinatorilor săi „Iată ce-a făcut
NIV
Domnul lisus pentru mine”.
Dacă n’ai trecut niciodată prin starea vermelui aceluia, nu poți
prețui pe lisus îndeajuns. Teme-te însă, fratele meu, să faci experi
ența supremei încercări. Ci vino mai de vreme, vino acum, de recu
LU
noaște ce bun este Domnul. Nu-i nici o cupă de lut nears, oricât de
ordinar, în care să nu vrea să sălășluiască duhul lui Dumnezeu.
RA
I. GR. OPRIȘAN
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Y
AR
CUPA DIN URNA
„Și vor vedea pe fiul omului venind
R
pe norii cerului cu putere și cu slavă
LIB
mare1'.
ITY
Sufletul meu vrea să fie
Ca luceafărul curat :
Un isvor din veșnicie
Sufletul meu vrea să fie...
S
ER
Spre grădina lui își pleacă
îngerii aripi de stele:
Si noroiul vieții seacă
NIV
Sub aripi derargint cu stele...
II
LU
Țărâna mea... simt lanțurile tale

Ca șerpii carien cerc de fer mă strâng:
Sunt gol... sunt singur... vreau ca să le frâng
RA
Vreau să adorm isvoarele de jale....

...Țărâna mea... tu viata mi-o îneci
NT
In flăcări de iluzii trecătoare

Si trupul slab se sbate‘n închisoare
Iar sufletul meu însetat de soare
CE
Sub negurile mortii mi-l apleci...

I/
III
AS
...Nimeni nu știe... nimeni nu știe

Când va cădea peste noi
Focul din clipele vremii de-apoi:
UI
Freamăt de flăcări în vijelie...

Nimeni nu știe... nimeni nu știe...
BC
...Clipa din urmă... clipă din urmă...

îngerii din trâmbiță sună,
Mortii din praf se adună
...Clipa din urmă... clipă din urmă...
Y
Harfe de îngeri... nori de argint...
AR
Vine cu mare putere Hsus:
Arde pământul... soarele-i negru
Harfe de îngeri — nori de argint
R
Vine cu mare putere Hsus...
LIB
Glasul Lui Cântă’n pulberea moartă.
Flacăra, vietii'n oase s‘aprinde :
Vuet de valuri de oameni se’ntinde
Glasul Lui cântă’n pulberea moartă...
ITY
Clipa din urmă... clipa din urmă....
IV
S
Țărâna mea... țărâna mea
Si peste tine va cădea
Foc nou... foc viu
ER
In clipa care eu n‘o știu.
NIV
Tresari țărâna mea. deacum

Oglinda vremii de apoi
LU
Hesfrânge-o viată nouă’n noi...

Tresari țărâna mea deacum...
C. GORAN
RA
Problemele vremii
NT
sub unghiul creștin

CE
Cclâfcnl al cerului șl cetâfenl

ai pământului
I/
Am fost martori ai unor evenimente pe care treburile dinlăuntru

AS
le-au scos la iveală, aproape cu puterea pe care o are un cutremur de pă

mânt. S’au scufundat păturile de deasupra și pământ nou s’a arătat din
adâncuri.
UI
Noi, ceștia din jurul revistei, de ce n’am spune-o? am primit fără

cea mai mică emoție schimbarea configurației politice. Nu pentru că nu
ne-ar interesa treburile obștești, cari fără îndoială, atâta vreme cât ne va
BC
îngădui Domnul să stăm trupește pe pământul acesta, cer să participăm

la îndreptarea lor pe făgașul superioarelor rosturi ale vremei. Ci pentrucă
Y
toată ființa noastră de cetățeni ai cerului ne situiază la o altitudine de
AR
unde putem privi cu sânge rece fenomenul politic. Ca oameni cari, nu
simbolic, ci efectiv ne-am adunat la eterna „fântână a darurilor", la lisus
Hristos, înțelegem să subordonăm cetățenia noastră vremelnică, cetățeniei
R
celeilalte, spirituale, eterne. Și ca atare, prin prisma aceasta privim la
schimbările ce se desfășoară sub ochii noștri.
LIB
Iată vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu; Procesul de ridicare a
oamenilor către înălțimele conducerii politice se face însă cu mijloace
care mai niciodată nu sunt ale. lui Dumnezeu. Nu,voim să întârziem pe
paginele mai recente ori mai îndepărtate în timp ale istoriei noastre poli
ITY
tice ca să dovedim acest fapt. Curentul de viață spirituală care să puie
pe faptele politice, mai vechi sau mai noui, pecetia Iui lisus, nu l’am în
tâlnit și nimic nu-i încă de natură a ne face să-l vedem acum. Iată de ce
schimbarea confederației politice nu ne-a dat fiorii pe care masele
S
populare, în setea lor după mai bine, i-au trăit de sigur în clipele aces
ER
tea. Și orice schimbare alta ar fi avut loc, pentru noi cari cunoaștem oa
menii pământului nostru și ai culturii la care s’au adăpat, vorbim de
instrumentele constituționale, de partidele politice, nu ne-ar fi dat emoția
NIV
sfântă, emoția de fericire obștească.
Este adevărat că stăpânirile sunt de la Dumnezeu, cum spune A-
postolul neamurilor, Sfântul Pavel, dar în înțelesul că El le îngăduie și
noi trebuie să ne supunem pentru buna rânduială a celor pământești.
LU
Sub un partid realmente creștin, de sigur, am avea ceva de așteptat

pentru marea obște. Dar nu-l vedem. Firma creștină, goală de iubire și
de viață adevărat creștină, a unui partid care s’ar prezenta în numele lui
Hristos, ni-i mai antipatică de cât orice altă firmă, care nu are nimic co
RA
mun eu Dumnezeu. Pentru un partid clerical, a cărui ideie se ventila de

curând, nu vor merge nici când sufragiile noastre. Dacă ne-ar sta în putin
ță, am scoate de pretutindeni pe preoți din luptele politice. Misionarismul
NT
iubirii de oameni și al cuceririi de suflete pentru Hristos este incompati

bil cu sectarismul politic.
Ca cetățeni ai Patriei acesteia de pe pământ, noi înțelegem să fa
CE
cem politica pe care ne-o dictează conștiința de cetățeni ai Cerului. Ne

ostenim să premenim apele sufletești. Să îndreptăm privirile spre valo
rile spirituale. Să promovăm personalitatea creștină. Să încredințăm, cu
viața, cu fapta, cu scrisul nostru că numai bunii cetățeni ai împărăției
I/
lui Dumnezeu sunt adevărați cetățeni ai țării noastre. Totdeauna conș

tiincioși, muncitori, cinstiți și jertfitori.
AS
Partidele noastre, oricari ar fi, ne vor găsi în slujba adevărată:

dând Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dum
nezeu.
UI
Așteptăm, cu îndelungă răbdare și nădejde, să se încredințeze

cândva, fie și dincolo de capătul vieții noastre, frânele cârmuirii, lui lisus
Hristos, adica miniștrilor ce vor trăi numai din inspirația Lui.
BC
I. GR. OPRIȘAN
Y
AR
Lângă Ieslea Defleemului
Vântul nu mai izbește cu sunet de aramă în foile uscate. Și
R
fâlfâirea steluțelor de zăpadă a încetat. Căci, în noaptea acesta, o sin
LIB
gură stea luminează și-un singur sunet, de cântare nouă, zgudue văz
duhul. Și’n ieslea, înjghebată pe falnice dărîmături, înflorește lumina
unui zâmbet de copil. Abur de tămâe, se înalță suflarea animalelor
blajine. Iar Tu zâmbești, Copile, îngerilor, crainici ai venirii Tale.
ITY
Tu auzi și înțelegi cântarea lor: cântare de nădejde, de bucurii, de
înfrățire, de pace. Înțelegi și zâmbești de drag, căci Tu cunoști prețul
împlinirii Vestei celei bune. Este doar însuși rostul aflării Tale în
ieslea dintre zidurile dărîmate.
S
Aici, lângă ieslea aceasta, am mai poposit eu chemată de aceeaș
noapte adâncă și senină, de acelaș glas de îngeri, de aceeaș unică
ER
stea, de aceeaș lumină depe chipul Tău. Toate erau aceleași. Dar
atunci, dumnezeescule Copil, atunci venisem aici, pentruca în biruința
zâmbetului Tău, să plâng zâmbetul, de mult uitat, al copilăriei mele.
NIV
Mă oprisem aici, ca să mă regăsesc pe mine copil, copilul de altădată,
mugure pe ram, fluture pe floare. Răspunsesem atunci chemării, pen
truca aici să pot retrăi zdrobirile cari au risipit zâmbetul, au sfărîmat
mugurul, au strivit fluturele. Așa veniam atunci, lisuse, lângă ieslea
LU
Ta. Și așa plecam de lângă Tine.

Dar azi... azi, toate sunt aceleași, da, ca și atunci. Ci un singur
lucru s’a schimbat : dorul cu care mă apropii azi de ieslea înălțată
RA
pe ruine. înțelesul chemării de azi e altul. Azi vin aici, lisuse, ca să

mă bucur de lumina zâmbetului Tău. Căci azi am mers pe un alt drum,
ca să ajung aici. Nu pe drumul copilăriei mele, ci pe calea vieții Tale,
Doamne.
NT
Mergând spre ieslea Betleemului, de data aceasta Tu ai voit ca

să mă întâlnesc cu Sfânta Veronica. Și ea, trudită cum eram de cale
lungă și chinuită de teama neaflării Tale și a întoarcerii cu sufletul
CE
și mai pustiu, ea mi-a întins, nu mai știu cu ce gând, o năframă. Nă

frama, Doamne, pe care se țesuse, neșters, chipul Tău de sub povara'
Crucii. De-am îndrăznit să prind Năframa între mâi ui, nu mai mi-aduc
aminte. Dar când, într’un târziu, m’am încumetat s’o privesc, doi ochi
I/
peste fire de buni și de blânzi, doi ochi în cari străluciau lumini de

AS
adâncuri, doi ochi cum nu mai întâlnisem vreodată, mă rugau să nu-i

nesocotesc. Pe ei și zâmbetul, animat ca o floare de lumină, de Chipul
depe Năframă.
N’aș mai putea spune cât Te-am privit așa, cât am stat așa lângă
UI
Tine pe drumul Crucii, cât mi-ai dat Tu puteri să stau. Dar, oricum,
a fost atât cât a trebuit pentruca Sfântul Chip depe Năframă să Se co
boare în mine, să se țeasă cu sufletul meu. Când m’ai lăsat apoi să
BC
plec mai departe spre ieslea Betleemului, Te luasem cu mine, Te aveam

cu mine. Tu mergeai cu mine. Tu, lisus Răstignit, mă duceai să mă
închin Copilului lisus.
FANTAN A DARURILOR 56
Y
AR
De aceea, Copile Sfânt, azi nu mai plâng lângă ieslea Ta. Azi
mi se lămurește rostul înălțării pe dărîmături a ieslei în care Tu
Te-ai coborît. Azi înțeleg cântarea îngerilor și de aceea mă pot bucura
R
cu tine. Azi cunosc prețul luminii zâmbetului Tău de Copil.
Iar zâmbetul risipit, de mult uitat, se înfiripează iarăși, ca să
LIB
răsfrângă vecinie adevărul unei bucurii fără seamăn, bucuria aflării
Tale, mugurele sfărîmat prinde nădejdi noui de viață, viața cu Tine,
fluturele strivit înalță steagul păcii, pacea binecuvântării Tale.
Ca atunci, în umbra Năframei, așa aș sta și-acum, fără să mai
ITY
știu de mine, lângă ieslea Ta. Fără să mai știu de mine ? Dar ce sunt
eu în afară de Tine ? Din clipa întâlnirii depe cale, viața nu mai poate
fi fără apropierea Ta, Doamne.
Zâmbetul Tău a biruit. Două milenii de neîncetată răstignire
S
nu l-au putut șterge. A rămas acelaș, neschimbat, neîmpuținat, revăr-
ER
sând aceeaș împăcare în sufletele bântuite de zbucium. Zâmbetul depe
Năframă — zâmbetul din iesle.
Ci eu de-acuma, Doamne, nu-Ți mai cer decât să pot cânta cu
NIV
îngerii cântarea lor de pace, de nădejde, de bucurie, de viață.
MARIA K. CONSTANTINESCU
LU
RA
Cugetări
Iată legea : adversarul auzindu-te, să-și poată zice : cât de mult
NT
îmi vrea binele l...
Creștinul nu-i niciodată singur, dacă privește cu credință cerul.

CE
Iertarea e un fel de eroism.

I/
Nevinovăția, care singură ar putea să nu ierte, este cea care iartă

mai întâiu.
AS
Iertarea e un fel de extaz, —- extaz însemnând, etimologic, proec-

țiune în afară de sine, evadare în înălțime, către sublim, și această miș
UI
care produce aici mai mult decât admirație: aduce lacrimi.
Dragostea venind după ură, e o dragoste mai adâncă și mai ho

BC
tărâtoare.
A ierta însemnează a da peste ceeace datorești, și a te arăta prin

aceasta superior nivelului legăturilor omenești.
Y
AR
riOBI CREȘTINE
R
AM AVUT UN PRIETEN
LIB
îmi zise Străinul: Trăiam într’o vreme pe aici, în veșnica clătinare
a vieții pe pământ. Și aveam un prieten. Era muncitor, priceput și drept,
acest om. Ziua lui era o zi plină. Muncea, era vesel și se gândea și la ne
ITY
voile altora. După ce-și sfârșea munca zilei, își schimba haina, și pleca
spre locurile sărăcimei. Și nimeni nu știa câtă ajutorare aducea el acolo.
Că întreținea copii de văduce, — că lăsa pe masa schilodului bănuți de
S
argint, ca niște pete mici de lumină, — că toate le întovărășea cu o vorbă
de milă și de iubire, — toate acestea le vedea numai el, cel pe care-1 ajuta
ER
și Dumnezeu, care la asemenea vreme se pogora în odăițele tăcute și pline
de suferință. Apoi, se reîntorcea la munca lui, își schimba vestmântul și,
cântând, mulțumea lui Dumnezeu că-1 ține sănătos, credincios și vesel.
NIV
Și mereu ochiul lui nu părăsea nici pe Dumnezeu, nici pe săracii lui Dum
nezeu.
într’o zi, veni la el, un om foarte deștept și cu privirea ca Iadul,
și-i zise: „ești om muncitor și drept. Iată: eu am o afacere bună, din care
LU
se poate câștiga parale multe!"

Prietenul meu a simțit atunci un fel de căldură rea în jurul lui, —
și a stat câteva clipe la cumpănă. Auzea, undeva, în jurul ființei lui, o
chemare lină, ca un clopoțel clar, într’o poiană ascunsă în vârf de munte.
RA
Era să zică „nu", dar nu avu putere. Zise: „bine, facem această afacere
bună...". Și-o făcură. Prietenul meu câștigă parale mrdtc. Cât ținuse sbu-
ciumul înfăptuirci, el uitase dc locurile sărăcimei, — iar când se iviră
NT
banii mulți pe masa lui, el îi acoperi cu trupul său, privind cu mare tea
mă împrejur, ca și cum s’ar fi temut de hoți. Nu era nimeni, — ci numai
-a auzit un hohotit batjocoritor la ceafă, ca d adiere... Glasul semăna cu
CE
acel al omului deștept, cu priviri ca Iadul... Și prietenul meu s’a dat apoi
în brațele poftei de bani. Acuma, nu se mai ducea prin căsuțele sărace, unde
zadarnic îl așteptau mâini care plângeau de dorul lui. O zi, mai multe,—
un an, mai mulți.. Schilodul a așteptat zadarnic, iar copiii văduvei au
I/
murit, — și ajutătorul n’a mai venit. El și-a făcut rânduri multe de case,
și o mulțime de alte lucruri zadarnice. Are servitori mulți și petrece toate
AS
ceasurile vieții în desfătare.. Un singur prieten nedespărțit are: pe omul

deștept, cu priviri de Iad... Trece pe lângă săraci, blestemau du-i, — nu se
mai uită la cei ce sufăr, fiindcă-i stânjenesc bogăția...
UI
într’o zi, l’am întâlnit pe drum, — i-am dat bună-ziua — și el nu

m a mai cunoscut...
Atunci, am plâns pentru el... Sărmanul om!...
BC
— Și Străinul care-mi povestea această întâmplare, avea privirea

înlăcrimată, ca a lui Isus pe cruce... Zise trist:
— „Am avut un prieten!..."
Y
AR
AM CĂPĂTAT UN PRIETEN.
In altă zi, tot Străinul acesta îmi zise
R
Era un om foarte bogat. Toată viața lui era strânsă în jurul averei.
De dimineața până seara, gândul lui era frământat de o singură îndelet
LIB
nicire: să-și îndoiască averea. Iar după ce-o îndoia, — s’o îndoiască ia
răși. Și averea se mărea necontenit, până ajunse atâta de covârșitoare, că
trebui să se nărue. Și acest om bogat, era orb. Nu vedea nimic din preaj
ma lui. Treceau pe lângă el cortegii de dureri și suferințe. El, întorcea
ITY
capul și se gândea la scumpa lui avere. Auzea sfâșietoare chemări, vaete
spăimântătoare de durere. Zicea: „treaba lor!...", și necontenit își purta
brațele spre aceiași clădire a averei. Venea careva și-i spunea: „frate al
meu, colea în coasta casei tale putrezește de viu un bolnav, — vino, și-I
S
scoate la lumina soarelui...", el răspundea: „să se scoată singur, că și eu
ER
singur am făcut tot ce am..."
Așa îl povățuia tot musafirul acela deștept și cu priviri de Iad,
care era și acestuia prieten.
NIV
Pe urmă averea aceea mare, îl îndemnă la petrecere. începură os-
pețele și luxul. Zile dearândul ținură mesele întinse, cântările, femeile și
cheful.
Repede, averea s’a topit...
LU
Omul nostru a rămas atunci singur, singur, singur...

Prietenul deștept și cu privirea de Iad, se spulberase la bătaia .
vântului.
Atunci omul acela singur, pribegind pe străzi, a întâlnit pe un schi
RA
lod, care, văzfindu-1 atât de singur, i-a zis: „ce ai tu, frate al meu?" și l’a
luat acasă la el, împărțind cir el blidul și patul...
Atunci omul nu s’a mai simțit singur, și a nădăjduit... O lumină
NT
limpede și mângâetoare s’a pogorât în sufletul lui. Viața ce trecuse se

arăta îndepărtată și par’că nu a lui. Ci a unui om fără suflet, rea și fără
noimă...
CE
Pe urmă, omul ieși la lumină, — și văzu că viața nu c numai bogă

ție și petrecere, — ci muncă, credință și îmbucurate.
Iar într’o zi, l’am întâlnit și eu. Eram amândoi în preajma unei ca-
tapitesme. Eu îl priveam dinspre altar, iar el venea dinspre pridvor.
I/
Și, deși nu ne mai văzusem niciodată, ne-am simțit totuși prieteni.

El îmi zise: „iaca am venit aici, căci aici e bine, lumină, limpezi-
AS
ciune și odihnă de cea adevărată... Am venit să mă rog pentru săraci și

pentru schilozi... Și să-ți spun că aseară am avut tăria să intru îh casa
unui bolnav și să-i dau să bea apă. Și l’am iubit, cum n’ain iubit eu pe ni
UI
meni până acum în viața mea... Nu cer pentru mine nimic, — ci numai
să mă umplu mai mult de această lumină a lui Dumnezeu".
Și eu i-am răspuns: „frate al meu, prieten al meu, fii bine venit la
BC
inima mea..."
Și sfârșind,— Străinul cu privirea blândă și îmbucurată de data a„
ceasta, grăi simplu:
— „Am căpătat un prieten..."
Y
DIALOG...
AR
— Zici că știința pozitivă îți dă toată satisfacția setei de metafisic,
in cât te dispensezi de religie, care n’are nimic „positiv" în ea?!.,
— De sigur... Ce să umblu eu horbăcăind în întunerecul religiei,
R
când am la îndemână lumina științei?!..
LIB
— Bine, să zicem așa... Dar ai putea să-mi dai o „lumină" a științei?
— Lesne: electricitatea, de pildă:
— Da? E o „lumină" a științei?
— Firește...
ITY
— Dacă e așa, ai putea să mi-o definești?
— O definesc prin efectele ei...
— Da ?!
— De sigur...
S
—■ Nu, — eu îți cer s’o definești în ea însăși...
— Nu te interesează ?
- Nu...
ER
— Nu mă interesează, — eu îi văd efectele practice...
— Bine, — dar te rog atunci să fii logic...

NIV
— Voi căuta...
— Ascultă: tu zici că crezi în electricitate, deși n’o cunoști ce este
în sine, ci numai fiindcă îi vezi efectele practice..*
LU
— De sigur...
— Te rog ascultă: vei fi silit deci, printr’o judecată limpede și per
fect adevărată, să primești și o altă „credință", dacă îi vei vedea efectele
practice, deși în sine „obiectul" care le-a produs nu e accesibil inteligenței
RA
noastre, întocmai ca la electricitate...

— Da...
— Bine... Tu zici că nu poți fi creștin, fiindcă îți este ascunsă cauza
NT
primordială... Foarte bine, să zicem... Dar, dragul meu, ai la îndemână

mii și mii de „efecte" ale ei...
— Numai obscurantism și...
CE
— Te rog ascultă... Dacă te conving „efectele", atunci cum poți

nega credința creștină, când nu e colț fie cât de ferit pe acest pământ,
unde să nu fie un „efect" văzut al ei?.. Nu te agita, ci ascultă: ce sunt
miile de biserici? ce sunt admirabilele catedrale ale lumei? ce sunt toate
I/
monumentele creștine, cele mai sublime dintre toate? ce sunt miile de mii
de vieți de sfinți? ce sunt uimitoarele conversiuni fulgerătoare? ce sunt
AS
bibliotecile vaste cât o țară în care pulsează milioanele de gânduri.efecte

ale aceleiași cauze inițiale? ce sunt iubirea și ajutorința creștină? Nu sunt
toate acestea „efecte" văzute și pipăite ale unei „cauze" pe care — să zic
UI
ca tine — nu o putem pipăi, dar care, dragul meu, e veșnic vie și prezen
tă tocmai prin aceste „efecte"?! Dacă nu poți prinde și „defini" însăși
esența electricității, aceasta însemnează că ea nu există?! De sigur că ar
BC
fi o aberație...
— Ar fi, de sigur...
Y
------ Atunci, de ce nu admiți că tot o aberație ar fi și negațiunea cre
AR
dinței creștine, când de mii de ori mai puternice de cât ale electricității,
ea îți pune la îndemână atâtea „efecte" vii și edificatoare?... E acelaș
lucru, dragul meu... Cu o singură deosebire: că, pe când „efectele" elec
R
tricității n’au nevoe de inimă ca să le primești, — cele ale credinței, nu
LIB
pot fi primite de cât dacă resortul acesta funcționează. Și, recunoaște, a-
ceasta e ceva mai greu... Dar vom mai vorbi...
A. L. M.
S ITY
ER
Tălmăciri din ogorul spiritual al altora
NIV
Taina fericitei.
Poate să fie o fericire mai mare decât aceea ca să faci pe altul
LU
fericit ?
Insă pentru a da altuia fericire, trebue mai întâi să o ai tu și
pentru ca s’o ai, nu este nevoe de cine știe ce învățături filosofice,
RA
ci foarte simplu, a te gândi cât mai mult la alții, prea puțin la tine.
A ține sufletul larg deschis către dărniciile lui Dumnezeu, a te
bucura de trandafirul care înflorește, de fluturașul care sboară, de
NT
holdele câmpului, de grădinile în floare, de vântul care poartă par

fumul lor.
Aceasta înseamnă a deveni cineva fericit cu nimic. Un cuvânt
CE
plin de dragoste, o strângere de mână, o privire și sufletele necăjite

se vor înviora, îndată ele vor observa că sunt iubite, că viața e
bună, că este o bucurie să usuci lacrimi. Cerul este cu mult mai
aproape de cât se Crede.
I/
A fi fericit ! A ridica cu ajutorul rugăciunei munții de neca

zuri cari taie drumul, a goni duhurile rele care’l bântue. A cunoaște
AS
neîntinata bucurie de a te lăsa în voia Tatălui ceresc, a-i încredința

Lui grija viitorului și a prezentului. Această bucurie adâncă o poți
gusta când te faci mic, supus, gata a urma poruncile Domnului zi
UI
cu zi, cum copilul urmează privirea mamei sale, și când vine seara
adoarme fericit în brațele ei.
Soțul care descopere această stare de suflet la soția sa, copiii
BC
cari trăesc sub iubirea caldă a unei astfel de mame, vor putea
spune de ce rătăciri au fost feriți, în ce dureri au fost mângâiați,
vor spune cu ce emoție au găsit-o ei în căminul lor, cum la cuvântul
Y
său plin de iubire caldă, seninătatea și pacea au intrat iarăși în
AR
mâinile lor abătute de cine știe ce furtună lăuntrică și cu ce farmec
îmbracă ea legăturile familiare, cum dispune, pregătește și curățește
inima către dragostea și credința în Dumnezeu
R
LIB
Dragostea creștină nădăjduiește totul.
1 Cor. 13.7.
ITY
Când te apropii de oameni, trebue să fii plin de dragoste față
de ei. Cinici, ca Diogene, Swift, sau Voltaire, au cunoscut ce sunt
S
oamenii, însă pentru a se desnădăjdui de ei. Umoriști, ca Rabelais,
Cervantes și toată armata de satirici și de comici, au cunoscut pe
ER
oameni însă pentru a râde de slăbiciunile și prostiile lor.
Creștinul însă trebue să se apropie de oameni, cu alt duh : cu
acela de frate, de prieten. Dintr’o privire, noi trebue să vedem pă
NIV
catul și nebunia omului, sărăcia sa, nefericirea sa, dar totodată și
viitorul care doarme în el, toată măreția sa, durerile sale, luptele
sale, dorul său nestins și setea sa sfâșietoare pentru mai bine.
Toate acestea noi trebue să le vedem cu dragoste, dragostea noastră
LU
pentru oameni fiind de fapt setea de a ne (Jevota pentru binele lor

sufletesc și trupesc.
RA
NT
„Acum vă siătuesc să fiți cu voe bună“.

Faptele Apostolilor, 27, 22.
CE
Nu poți stăpâni sufletele de cât prin liniște.

E. Legouve
I/
Nimic mai adevărat cu privire la educație : educatorii cari

sunt neliniștiți și nervoși nu vor reuși niciodată să țină pe copiii lor
AS
în calm și disciplină. Se pare că chiar îmblânzitorii învață să se

stăpânească, pentru a putea la rândul lor să stăpânească fiarele
sălbatice, cari nu ascultă decât de cei cari știu să se disci
UI
plineze. Vai de cei cari dau curs mâniei sau tulburării, în întâlnirea
cu ființele pe cari vor să le domesticească ! Ceeace este adevărat îii
materie de educație, este tot așa de adevărat în legăturile noastre
BC
cu oamenii. Stăpânirea de sine, este taina unei puteri binecuvântate,

și e foarte firesc ca pentru a cuceri pe alții, să începem prin a ne
cuceri pe noi înși-ne.
Y
Știa că nu e ușor lucru așa ceva însă Dumnezeu este totdeauna
AR
gata, să ne dea la cerere, ca și Apostolului Pavel în furtuna de pe
mare, liniștea de care avem nevoe.
Ceeace nu se potrivea cu felul de a fi al lui Pavel, el a câștigat
R
prin disciplina Sfântului Duh. (Frank Thomas)
LIB
Rugați-vă unii pentru alții.
ITY
laeob, 5, 16.
„Cum putem noi, — cari suntem răi, să venim în ajutorul

altora, prin rugăciunile noastre ?“
S
Această întrebare tulbură mult timp pe Sada Sundar Singh,
ER
dar el îi găsi răspunsul în cartea naturii, care îl inspira adesea ori.
Iată ce ne spune el în această privință :
„Am văzut nouri, făcuți din vaporii de apă, cari se ridică
NIV
deasupra mării. Am văzut apoi cum plouă : credeam că apa va fi
sărată, pentru că se formase din apa sărată a mării. Culesei în
pumnul mâinei câteva picături de apă și le dusei la gură. Minune !
Această apă era proaspătă și dulce. In timp ce razele strălucitoare
LU
ale soarelui atrăsese la ei, vaporii de apă, sarea rămăsese în mare“.

Când ne rugăm, gândurile se ridică din inimile noastre, în
tocmai ca vaporii cu apă spre „Soarele Dreptății1* care strălucește
peste ele. Dar ceeace e rău în ele, neputând să se urce în sus, cade
RA
înapoi, ca niște rămășițe necurate. Și din nourii cari se formează

astfel, coboară asupra pământului unde răcoritoare, ploae de bine
cuvântări.
NT
CE
Aveți nevoe de răbdare.

Evrei, 10, 36.
I/
Răbdarea poate să ia nume și forme cari se schimbă după

locul unde se practică.
AS
Față de cei întorși la Dumnezeu, ea se numește ascultare și

încredere puternică. Ea sfătuește pe cei cari au înțeles că nu-i
zădarnică osteneala de a aștepta, să nădăjduiască și să lupte. Cei
UI
răbdători dau lui Dumnezeu timp ca să lucreze, cum se dă aluatului

timp să dospească. Ei nu doresc cu ardoare viitorul, pentru că Dum
nezeu le-a dat prezentul ca să-l facă să rodească.
BC
Față de frații noștri, răbdarea poartă numele de dragoste. A

iubi, este a suporta și mai. cu seamă a nădăjdui. Sânt ființe pe cari
le iubim și ne pare rău,suferim că nu le putem ajuta.
Y
AR
Să le iubim încă și mai mult și să ne rugăm ferbinte pentru
ele și vom vedea venind toate lucrurile bune cari dorm în ele.
Față de noi înși-ne, răbdarea se cheamă umilință. De ce te
R
miri că ești încă așa de slab și neînsemnat ? Vrei să ajungi la ținta
LIB
pe care o urmărești dintr’o singură săritură... mai iute chiar de cât
Apostolul Pavel ? Ta ai ceva mai bun de făcut de cât să oftezi
mereu : să alergi fără încetare spre țintă.
ITY
Cunosc durerile tale.
Exod, 3,7.
S
Sunt dureri tăcute și neștiute de nimeni, însă foarte adânci.
ER
Dacă le.am aflat să nu trecem pe lângă ele indiferenți Să ne plecăm
asupra lor plini de dragoste și mângâiere. Este drept că de multe
ori na ni se arată aceste dureri, nu suntem lăsați să le vedem : sufe
NIV
rința își are pudoarea sa. In acest caz,... s’o înțelegem și s’o res
pectăm.
Este însă o privire căreia nu-i scapă tainele nepătrunse de
LU
oameni. Prietene tu porți în inimă o rană nebănuită de nimeni,

poate o rană așa de veche, că timpul n’a putut s’o vindece. Tatăl
ceresc, ,,cunoaște durerile tale“. Ta nu ești singur și iată ce-ți spune
El : „Pentru că ai plâns înaintea Mea, Eu te-am auzit“ (2 cronici,
RA
34, 27).
NT
Ceeace faceți, să faceți ca pentru Dumnezeu

Coloseni, 3.22.
CE
Printre lucrurile bune, pe cari le-am învățat în copilăria mea,

cari mi-aa slujit de călăuză și întărire în timpul vieței mele, pot să
citez cuvintele unui sculptor grec, pe care un trecător îl întrebase
I/
pentru ce se căsnește atâta să sculpteze un colțișor aproape nevăzut

cu ochiul ? Se cunoaște sublimul său răspuns :.. Ce are a face '...
AS
Zeii îl vor vedea !...“.

Cu mult mai mult decât artistul grec, noi creștinii trebue. să
știm, că nici o osteneală nu poate să fie trecută cu vederea de către
UI
Stăpânul nostru, că nici una din silințele noastre nu e perdută

pentru El. - .
Așa dar, curaj. Să fim credincioși chiar în cele mai neînsem
BC
nate lucruri. Dacă nimeni nu vede munca noastră, ce are a face t

Dumnezeu vede și aceasta este puterea și răsplata noastră.
Traduse de Traian Vasileacu

Y
AR
Mărgăritare de mult pref
R
Cuvinte din Sf. Scriptură
LIB
DEC. 1. Nu vă îngrijiți pentru viața voastră, ce veți mânca, nici
pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca (Luca 12.22).
DEC. 2. Căutați împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor a-
dăoga vouă (Luca 12.31).
ITY
DEC. 3. Priveghiați și vă rugați ca să nu intrați în ispită. Căci du
hul este osârduitor dar trupul neputincios (Mat. 26.41).
DEC- 4. De omul eretic... depărtează-te (Titu 3.10).
DEC. 5. Iar de întrebările nebunești... și de gâlceavă și de sfezi...
S
te ferește, căci sunt nefolositoare și deșarte (Titu 3.9).
ER
DEC. 6. Toate sunt curate pentru cei curați ; iar pentru cei în
tinați și necredincioși nimic nu este curat, că li s‘a spur
cat lor și mintea și cugetul (Ttu 1.15).
NIV
DEC. 7. Ei spun tare că știu pe Dumnezeu, dar cu faptele lor îl
tăgăduesc (Tim 1.16).
DEC. 8. La întâia mea apărare nimeni nu mi-a venit în ajutor ci
toți m‘au părăsit., dar Domnul mi-a stat într'ajutor și m‘a
LU
întărit (IITim. 4.16.17).

DEC. 9. Atunci apropiindu-se ei au pus mâinile pe lisus și l-au
prins (Mat. 26.50). Toți ucenicii l-au lăsat și au fugit (Mat.
26.56).
RA
DEC. 10. Către ceasul ăl noulea a strigat lisus cu glas mare, zicând:
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentruce m‘ai părăsit?
(Mat. 27,46).
NT
DEC. 11. Drept aceea... avem arhiereu, ispitit întru toate, după se-
mănarea noastră, afară de păcat (Evrei 4.15).
DEC. 12. Să ne apropiem deci, cu îndrăznire, de scaunul darului
CE
ca să luăm milă și har să aflăm, spre ajutor, la vreme po

trivită (Evrei 4.16).
DEC. 13. Deși era Fiul, a învățat ascultarea din cele ce a pătimit
(Evrei 5.8).
I/
DEC- 14. Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă,, ca să ur

mați urmelor lui (1 Petru 2.21).
AS
DEC. 15. El n‘a săvârșit nici un păcat, nici s‘a aflat vicleșug în gura
lui (1 Petru 2.22).
DEC. 16. Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară, dat la chinuri nu a-
UI
menință ci se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate

(1 Petru 2.22).
DEC. 17 El a purtat păcatele noastre, în trupul său pe lemn, pentru
BC
ca noi, murind față de păcate , să viețuim dreptății (1

Petru 2.24).
*) Culese de Sanda Mateiu.

Y
DEC. 18. Cu rănile lui v'ați vindecat (1 Petru 2.24).
DEC. 19. Pentrucă erați ca niște oi rătăcite, dar v’ați întors la
AR
păstorul și la păzitorul sufletelor voastre (1 Petru 2.25).
DEC. 20. Să alergăm cu stăruință în lupta de întrecere, care ne slă
înainte, cu ochii ațintiți asupra lui lisus, începătorul și pli-
R
nitorul credinței (Evrei 12.1.2).
LIB
DEC. 21. Pe care Domnul îl iubește, îl ceartă (Evrei 12.6).
DEC. 22. Răbdați spre înțelepțirea voastră (Evrei 12.7).
DEC. 23. Celui ce biruește îi voiu da să șează cu mine în scaunul
meu, precum și eu am biruit și am șezut cu Tatăl meu în
scaunul lui (Apocalipsa 3.21).
ITY
DEC. 24. Poporul, care umbla în intunerici, a văzut o mare lumină.;
peste cei ce locuiau în țara umbrii marții, a răsărit o lu
mină (Isaia 9.1.2).
S
DEC. 25. Un copil ni s’a născut, un Fiu ni s’a dat... II vor numi mi
nunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Qomn
ER
al păcii... (Isaia 9.6). lisus, căci el va mântui poporul său
de păcate. (Mat. 1.21).
DEC. 26. Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ, pace,
NIV
între oameni bună învoire (Luca 2.14).
DEC. 27. Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui... să
vă dăruiască, după bogăția slavei sale, ca să fiți puternic
întăriți, prin Duhul său, în omul dn lăuntru (Efeseni
LU
3.14.16).
DEC. 28. Hristos să se sălășluiască prin credință, în inimile voas
tre (Efeseni 3.17).
RA
DEC. 29. Așa încât, înrădăcinați și întemeiați fiind în iubire să

puteți să înțelegeți împreună cu toți sfinții... și să cunoaș
teți iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoștință... (E-
feseni 3.18.19).
NT
DEC. 30, Iar Celui, care poate să facă, prin putererea cea lucră
toare în noi, cu mult mai presus decât toate, câte cerem
sau pricepem noi, Lui fie mărirea, în Biserică și întru
CE
Hristos lisus, din neam în neam și în veacul veacului.

Amin ! (Efeseni 3.20.21).
I/
AS
UI
BC
Y
Fragmente din mărturisirile marilor convertiți
AR
...Cine n'a auzit vorbindu-se de conversiunea tânărului evreu,
devenit mai târziu Părintele Alfons-Maria Ratisbona?
R
In timpul unei călătorii în Italia, el se opri câteva zile la Roma.
LIB
Gata de plecare, se duse să viziteze pe un catolic, d. Teodor 'fie Bus
sieres, fratele unui protestant dintre prietenii săi; era 15 Ianuarie
1S12, Vorbiră despre religie, și d. de Bussieres ceru musafirului să
primească o iconiță a Sfintei Fecioare ; după o clipă dc surprindere,
ITY
Ratisbona. primește din pricina ciudățeniei faptului, cugetând că
„această scenă va forma un plăcut capitol" la impresiile lai de călă
torie. Iconiței d. de Bussieres îi adaogă o copie de pe Memorare, ce
rând ca tânărul să spună această rugăciune dimineața și seara.
S
Ratisbona le ia, și seara, înainte de culcare, copiază rugăciunea „me
ER
canic''’, aproape fără nici o atenție.
„A doua zi 16 Ianuarie—scrie el în relatarea conversiunei sale—■
îmi vizai pașaportul și mă pregătii de plecare ; dar, deși preocupat de
NIV
acestea, spuneam fără încetare vorbele din Memorare. Cum, Dooamne,
aceste vorbe intraseră atât de viu în sufletul meu? Nu puteau să fnă
feresc de ele, căci ele îmi reveneau fără încetare ; le repetam fără în
trerupere, ' ca acele melodii care te urmăresc, te sâcâe și pe care le
LU
fredonezi oricât ai voi să le înăbuși.

D, de Bussieres convinge pe Ratisbona să-și amâe plecarea, și
cinând în ziua aceia, 16 Ianuarie, la contele de Ferronnays, el reco
RA
mandă rugăciunilor gazdei pe tânărul evreu. D. de Ferronnays muri

aproape subit a doua zi seara. La 20 Ianuarie, la amiază, Ratisbona se
afla la o cafenea, din piața Spaniei, și stătea de vorbă cu prietenul
protestant, despre vânătoare, plăceri, petreceri de carnaval, serate...
NT
„Dacă în clipa aceea, un al treilea vorbitor s'ar fi apropiat

de mine și mi-ar fi spus: „Alfons, peste un sfert de ceas, tu
vei adora pe Isus Hristos, Domnul tău și Mântuitorul tău, vei fi
CE
îngenunchiat într'o biserică săracă, și-ți vei bate pieptul la picioarele

unui preot, într'o mănăstire de Jesuiți, unde îți vei petrece carnavalul
pentru a te pregăti de botez, gata să te' jertfești pentru credința creș
I/
tină; și vei renunța la lume, la alaiurile ei, la plăcerile ei, la bogăție,

la nădejdile tale, la viitorul tău ; și, de va fi nevoe, vei renunța, de
AS
asemenea, la logodnica ta, la dragostea familiei tale, la stima priete

nilor tăi, la legăturile tale cu evreii; și nu vei mai năzui > decât să
urmezi pe Isus Hristos și să-i porți crucea până la moarte.... zic că
UI
dacă vreun profet mi-ar fi făcut o asemenea prezicere, aș fi judecat că

nu-i pe lume om mai fără noimă, care să fi crezut o asemenea nebunie".
Eșind dela cafenea, Ratisbona întâlnește pe d. de Bussieres care
BC
îl poftește să se urce în trăsura sa. Pe drum, se opresc la biserica

Saint-Andre-des-Fr6res. Cei doi prieteni intră, apoi d. de Bussieres se
Y
depărtează, puțin spre a aranja ceva cu privire la funeraliile d-lui de-
AR
la Ferronnays: lipsa ține abia zece-douăsprezece minule. Era mai mult
decât trebuia pentru întâmplarea extraordinară care urmă, și pe care
Ratisbona o povestește astfel:
R
„Biserica Saint-Andre e mică, săracă și goală; cred că eram
LIB
acolo aproape numai eu, nici un obiect de artă nu-mi atrăgea luarea,
aminte; îmi preumblam agale privirile în jurul meu, fără să mă opresc
la vreo cugetare; îmi aduc aminte numai de un câine negru care
mergea și sărea înaintea mea. Curând acest dâine dispăru, biserica
ITY
întreagă pieri, nu mai văzui nimic, sau mai degrabă, o, Doamne, văzui-
un singur lucru.
Cum aș putea prin cuvinte să-l lămuresc ?
O! nu, vorba omenească nu e volnică câtuși de puțin să încerce
S
a exprima ceeace nu se poate exprima ; orice descriere, cât de sublimă
ER
ar putea fi, n’ar fi decât o pângărite a ceea ce-i inefabil.
Ingenunchiasem, scăldat în lacrimi, cu inima eșind din mine,
când d. de Bussieres mă trezi.
NIV
Nu puteam să răspund întrebărilor lui grăbite ; dar în cele din
urmă luai în mână iconița care-mi atârna la gât; sărutam cu nesaț
imaginea Sfintei Fecioare care strălucea de slavă... O ! ea era, chiar ea...
Nu puteam să răspund. Nu știam unde mă aflam, nu știam dacă
LU
eram Alfons sau altul; simțeam o așa de desăvârșită schimbare în cât

credeam că sunt cu totul altul...
Cele dintâi vorbe ale mele fură de recunoștință pentru d. de la
Ferronnays și pentru arhiconfreria Notre-Dame des Victoires. Știam
RA
lămurit că d. de la Ferronnays se rugase pentru mine; dar n'aș putea

spune cum am știut acest lucru, tot așa precum n’aș putea să-mi dau
socoteală de adevărurile de pe urma cărora am căpătat credința și cu
NT
noașterea. Tot ceeace pot spune e că in clipa aceea o perdea a căzut de

pe ochii mei, și nu numai una, — ci toate perdelele care mă înfășurau
pieriră una după alta și repede, ca noroiul și ghiața sub puterea soa
CE
relui arzător... Tot ceeace știu, e că atunci când am intrat în biserică

nu știam nimic, și când am eșit vedeam limpede ; nu pot lămuri această
schimbare decât asemuind-o cu un somn adânc, sau, și mai bine cu un
orb din naștere care, deodată, capătă vederea".
I/
Cum Sfântul Pavel pe drumul Damascului avu viziunea lui Isus

AS
înviat, Alfons Ratisbona, în biserica Saint-Andre, fu binecuvântat cu

arătarea Sfintei Fecioare. „Am văzut-o, am văzut-o !..." strigă el ară
tând iconița minunată... „Fecioara mi-a făcut semn cu mâna să înge-
UI
nunchi, — părea că-mi zice : Așa, așa!... Nu mi-a vorbit, dar am înțeles
totul..."
BC
(Traducere din „La Conversion'1 de J. Huby)

Y
AR
Idei, fapte, oameni
Mila
R
Nimeni n’a făcut catagrafia suferințelor omenești. Și poate că
LIB
n’ar fi mai lipsită de interes decât statistica proprietarilor ca livezi
de pruni bunăoară.
Cu relatitatea firească, putem însă bănui că dacă, mai ales
după războiu, numărul celor cari au mai mult decât le trebuie este
ITY
destul de mare, apoi răbojul celor flămânzi și goi și bolnavi este
înspăimântător de crestat. Nici o piatră sub căpătâiul lor. Nici un
samarinean pe drumurile Ierihonului nostru. Singuri câinii, cu su
S
fletul lor, mai compătimesc pe Lazării părăsiți, plini de babe și
dureri. Nu mai crește azi floarea milei, cum creștea odinioară în
ER
sufletul milostiv al străbunilor. Așezămintele lor de credință, de
jertfă și de iubire, ne mustră surpându-se sub ochii noștri.
Patern noi oare să vorbim de operă de samariteni în numele
NIV
câtorva suflete cari își mai fac vreme să cerceteze spitalele cu bol
navi, temnițele cu osândiți, ospiciile cu bătrâni și colibele sărăciei și
mizeriei omenești ? Câți dintre noi suntem printre aceste puține flori
ale primăverii spirituale ?
LU
Sfântul Ioan Gură de aur îndeamnă, undeva, în paginele care-1

eternizează, să cumpărăm cu avutul nostru împărăția lui Dumnezeu,
făcând o fântână de milă și ajutor pentru săraci.
RA
Nu-i fie nimănui teamă că va seca isvorul. Dumnezeu este

isvorul care țâșnește în veșnicie din stânca lovită cu toiagul cre
dinței.
NT
Isbește, iubite frate, care ai fost ajutat de Dumnezeu să strângi

ceva agoniseală, — isbește cu putere în inima ta de piatră. Nu se
poate să nu sară lacrima milei, lacrima îndurării pentru Lazăr.
CE
Iar când te lasă grijile gândește, prietene cititor, că în cutare

cerșetor care te.a întâmpinat la colțul unei ulițe, cu pălăria deșartă
în mâini tremurătoare, întinse, era Domnul însuși care voia să vadă
•cum îți faci isprăvnicia în averea Lui; că în cutare sărman, ce
I/
tremura la poarta casei tale flămând și gol, în pragul ernii, era

lisus, divinul colindător în chip de om ; că în bolnavul uitat de toți
AS
în bordeiul de jale. El însuși te aștepta; că în satul ori în mahalaua

■cutare pe unde a trecut unul din oamenii care-I slujesc de mărturie,
in duh și adevăr, paharul de apă ce i s’a întins la margine de
UI
•dram, Lui însuși i s’a dat.

Căci talanții — 5, 2 sau 1 — sunt ai lui Dumnezeu, frate cititor.
Ori câți ai avea — adu-ți aminte că sunt ai Lui. De felul cum îi
BC
pui în valoare, se cuvine a da socoteală Stăpânului care ți i-a

încredințat.
Iar dacă filosofia ta ți-a mărturisit în taină că ai ceva al tău.
Y
AR
în propriu, atunci gătește, prietene, să dai socoteală că ți-ai însușit
pe nedrept avutul lui Dumnezeu.
Iată vin zilele Crăciunului. Sărbătoarea ernii. Sărbătoarea
idilei creștine. Ai un prilej mai mult să gândești deasupra acestor
R
rânduri, să te rogi și să pornești la fapta de samaritean.
LIB
I. GR. O.
ITY
Banalul în viața creștină
S
Că faptele mărunte ale vieții dau caracterul ei statornic este
ER
axiomă. Doctrina unor cunoscute așezăminte culturale se concen
trează în jurul faptului banal. Doctrina creștină, care are ca pivot
dragostea, este învinuită de spiritele pozitivismului de a fi expre-
NIV
siunea comunului omenesc. Fără îndoială că amănuntul creștin este
norma după care se orientează cineva mai mult decât după totalul
activităților omenești care încurcă adesea chiar cel mai atent ochiu.
Cutare călător dintr’un tramvai care a primit o palmă dela
LU
un vecin subt cuvânt că l’ar fi atins cu cotul în înghesuială, a dat

tuturor asistenților o lecție meritată prin faptul că nu i-a ripostat
decât întinzându-i și cel’lalt obraz să-i mai dea o palmă dacă îl
RA
crede vinovat cu ceva In fața atitudinei creștine a pălmuitului, în

ochii căruia străluceau două mărgăritare de milă, vinovatul s’a
muiat ca ceara în fața icoanelor, cerându-i ertare pentru nesocotința
NT
sa. Răsbunarea, firească după înțelegerea lumii, ar fi făcut două

pustiiri : înrăirea amândurora, plus priveliștea în care se complăceau
asistenții. Atitudinea adoptată cu liniște a câștigat două suflete
CE
pentru împărțirea iubirii, plus experiența pentru 50 de oameni cari

vor mărturisi despre aceasta.
Un fapt banal, nu-i așa ? Pe unul ca acesta se razimă însă
stâlpii marilor înfăptuiri.
I/
Cutare femeie distinsă mergând să viziteze o prietenă săracă

pe care n’o văzuse de mult, a găsit-o grav bolnavă, cu lucrurile îm
AS
prăștiate în neorânduială prin casă, cu albia de rufe care aștepta de

2 zile mâna stăpânei. In fața situației — o ce situație banală! dis
tinsa femeie a ținut cea mai frumoasă predică a iubirii. A lepădat
UI
pălăria din cap, a făcut un ceaiu și o fricțiune bolnavei, și-a pus un

șorț peste hainele de vizită și a scos rufele din albie, întinzându-le
afară pe frânghie. Ea a făcut, din dragoste, ca pentru Domnul ceia
BC
ce cerea momentul.
E tot un fapt banal, care n’are nevoie să fie dus de sorbul recla
mei unei prese ce perseverează în vânturarea unui noian de frunze
Y
AR
moarte. In nădejdea că aceste banale exemple, sămânțele asvârlite
din păstaia experienței creștine, vor rodi în pragul unui suflet, li
dăm drumul de aici, de lângă „fântâna" la care am poposit.
R
I. GR. O.
LIB
'
Creștini
9
ciudati9
ITY
Călătoream odată cu trenul în timpul sărbătorilor Cră
ciunului.
La un loc ca mine, mai erau câteva persoane, cu destulă voe
S
bună, desigur ca la niște zile mari ca acelea. In jurul lor, risipă de
ER
jurnale și reviste, mai toate cu poze strigătoare și cuvinte cu două
înțelesuri.
Simțind că-mi lipsește parcă ceva, într’un târziu deschid gea-
NIV
mandanul și scot Biblia pe care adesea o luam cu mine la drum.
Cum am deschis-o ca să citesc, toată veselia din vagon a dis
părut. Cei din jurul meu, s’au retras încet, încet prin colțuri, privind
îngroziți la Biblia mea, ca și când ași fi avut în mâini o mașină
LU
infernală gata să facă explozie.

Acei oameni își ziceau și ei creștini, și totuși priveau cu groază
Biblia, tezaurul învățăturii creștine. '
RA
TR. V.
NT
Puterea rugăciunei
CE
Femeea Zoița lui Dobre din Ocnele Mari, povestește :

„Mai de mult mi s’a îmbolnăvit greu vaca, cu care îmi țineam
copilașii, ca ori ce femee văduvă. Și fiindcă vedeam că timpul trece
și ea nu se mai îndreaptă, am chemat neamurile din sat, cari au
I/
hotărât s’o taie.

AS
Intr’o Miercuri dimineață, au intrat pe poartă 4 măcelari. In

șopron trântită la pământ, vaca bolnavă, gemea... ca un om,
Pe mine țp’au podidit lacrimile. Iute am intrat în casă, am
UI
căzut în genunchi înaintea icoanelor și plângând amarnic m’am

rugat Domnului să-mi scape vaca făgăduind în schimb, să postesc
toată viața mea ziua de Miercuri, Am eșit apoi din casă și împreună
BC
cu măcelarii am intrat în șopron. Acolo, minune. Vaca se ridicase

în picioare și nu mai gemea. Măcelarii, mirați și ei, au amânat
tăerea pe altă z, însă vaca n’a mai avut nimic din ziua aceea iar
eu mi-am ținut făgăduiala, postind de atunci ziua de Miercuri".
Y
Cinste creștină
AR
Știu un școlar, care făgădui Domnului 500 lei, dacă-i va ajută
să treacă examenele.
Domnul ajutându-i, el merse la preot, și-i încredința 500 lei
R
pentru săraci.
LIB
Acest școlar — creștin adevărat — își ținu promisiunea, făcută
doar în taină — spre deosebire de atâția oameni — creștini și ei,
dar numai cu numele — cari nu-șițin promisiunile, nici chiar când
sunt întărite cu acte la Tribunal.
ITY
TR. V.
S
ER
Cârti $1 reviste
NIV
JOSEPH HUBY: La conversion, edit. G. Beauchesne, Paris. —

LU
Oamenii de știință pozitivă, având în preajma lor și pe scepticii vre-

mei, nu admit putința unei schimbări fie brusce, fie lente, a sufletu
lui unui om. Ei, înarmați cu postulatele unui determinism cu carac
tere aproape fatale, nu vor îngădui o naștere din nou a cuiva. Se vor
RA
sprijini pe „datele" științei, vor mai amesteca ceva „ereditate" și vor

pune concluzia : nu se poate. Și iată că nu-i așa, — și se poate ca un
om care până în clipa de acum a fost unul anumit, — după trecerea
NT
acestei clipe să fie un altul, deși fizicește a rămas acelaș. In fața a-

firmațiunilor semețe și definitive ale trufiei științifice, se ridică miile
de conversiuni, cunoscute și necunoscute, din lumea creștină. Aces
CE
tora, știința (rău înțeleasă), nu are ce le opune, decât doar o nega-

țiune absurdă sau o ignorare voită.
Dar nici cu negațiunea și mai puțin cu ignorarea, nu se distru
I/
ge adevărul puternic și evident al conversiunilor.

Conversiune, în cea mai simplă a ei definiție, este reîntoarcerea
AS
spre Dumnezeu, spre Isus. Ea se produce prin revelația ființei Mân

tuitorului, azi și totdeauna întocmai ca în clipa de pe drumul Da
mascului. Acestea sunt conversiunile fulgerătoare. Altele, cele lente,
UI
de fapt ș’ ele pornite într’o anumită clipă, se desăvârșesc în timp. In

esență ele sunt o profundă naștere din nou a sufletului celor care Ie
trăesc.
BC
Și zic oamenii „pozitivi" că aceste totale și adânci schimbări ar

fi și puține și perfect explicabile prin nu știu ce „patologic" care le-ar
Y
produce. Zicând așa, nu zic nimic. Mai întâi conversiunile, cel puțin
cele cunoscute, nu sunt puține, — iar în ce privește „patologicul", ni
AR
mic mai nefundat: oamenii care suportă o conversiune au fost și
sunt tocmai cei mai sănătoși sufletește. Saul din Tars, dușmanul de
moarte al lui Isus, devenit prin sublima conversiune Marele Apostol
R
Pavel, stâlpul de seamă al Creștinismului, nu a putut fi up om... „pa
LIB
tologic". Ar fi o sinistră nerozie să se poată crede așa ceva. Sfântul
Augustin — Sfântul Francisc din Assisi, — ca să vorbim numai de ei.
iar în vremile mai apropiate : Schlegel în Germania, Tolstoi în Ru
sia, Silvio Pellico în Italia, Lacordaire și frații Ratisbona în Franța.
ITY
Newman în Anglia, Jorgensen în Danemarca, — azi: scriitori cu-
noscuți ca Paul Claudel, Francis James, Walcheren și câți alții, mai
cunoscuți și mai puțin cunoscuți, legionari de frunte ai armatei con
versiune! creștine, — toți aceștia numai „patologici" nu sunt. Pato
S
logic ar fi să vezi un om bun devenind criminal, un om de inimă a-
ER
jungând rău, dar din rău devenind bun, din bun și mai bun,
din neînțelegător înțelegător, — din orb sufletește, clar văzător, —
aș vrea să aflu pe omul de știință „pozitivă" care să spună și să do
NIV
vedească în aceasta o stare patologică.
Cartea despre care vorbim este plină de lumină în ce privește
acest mare fapt creștin care este conversiunea.
Când grația divină găsește un suflet propriu s’o primească, con
LU
versiunea se produce aproape automat și rămâne definitivă. Suflet

propriu pentru aceasta, e, în primul rând, un suflet capabil de iubire.
In revistă vom avea prilejul să dăm pagini din viața acestor
RA
mari convertiți.
Citirea cărții întărește și înalță.
SENEX : Les idees et les jours, prezentate de R. P. Sertillanges.—
NT
Cartea e o colecție de scurte foiletoane apărute într’o revistă creștină

din Franța, cuprinzând vederi asupra problemelor religioase și so
ciale de la ordinea zilei. Din lectura lor constatăm că mai peste tot
CE
locul aceleași probleme sgudue și chinuesc sufletul omenesc și că,

pretutindeni, ca și la noi, eliberarea și înălțarea tot prin Isus se poate
căpăta. Veșnica și dumnezeeasca învățătură...
Intru totul remarcabile sunt foiletoanele privitoare la unele as
I/
pecte ale vieții sociale din Franța. Problema vestmântului (cel fe-
meesc) și aceea a danțului, sunt puse acolo întru totul cum sunt puse
AS
și la noi. Autorul arăta cum costumul femeesc și danțul de azi, sunt

formele îngrijitoare ale unei putreziciuni morale profunde. întocmai
ca la noi, că doar nu zadarnic ținem noi ochii ațintiți spre apds ;
UI
prindem de acolo tot ceea ce ritmează cu propria noastră viață de ni

mica. Desgolirea trupului femeesc și nerușinarea danțurilor din lo
calurile publice și casele particulare, au ajuns de mult la limita
BC
maximă a desfrâului omenesc de după război. Femeile noastre — și

mai ales membrele asociațiilor ortodoxe, în loc de a se pierde în pro-
Y
bleme prea depărtate, ar face mult mai bine să ia în de-aproape grijă,
AR
problema vestmântului femenin, •— dând ele, cele dintâi, dovadă de
cumințenie acoperindu-și total corpul, care e „templul lui Dumnezeu",
iar nu spelunca diavolului cum e azi.
R
Foiletonul asupra iubirei creștine, cum și în general toată car
tea, se citește cu plăcere și folos.
LIB
JOHANNES JOEHGENSEN : Le livre de la route (Cartea drumu
lui). Librăria Perrin ^.C-ia Paris. — In preajma anului 1895, Johan
nes Joergensen, înrolat atunci în oastea ciracilor marelui critic danez
ITY
Brades, era una din speranțele literature! preconizată de acest critic.
Pozitivismul și „cultura" erau stâlpii de foc, după lumina cărora se
conduceau. Toate scrierile tânărului literat erau o îndârjită protes
S
tare, „în numele științei și a libertății individuale împotriva aservitei
vechilor dogme religioase....*'
ER
Totuși, suflet distins și inimă largă de poet, Joergensen nu era
mulțumit cu ceea ce-i dădea această viață bazată pe știință, pe rea
litate și pe cultură. Ceva zăcea nesatisfăcut în ființa lui. Cuprins
NIV
de-o neliniște chinuitoare, el se hotărăște să facă un drum din Da

nemarca spre Italia, prin Germania. Intempestiv, pleacă într’o Lună
zi. Din Germania nu alege centrele mari, ci micele burgade care mai
LU
păstram aspectul patriarchal al evului mediu. Trece prin Nuremberg,

prin Rotenburg, culegând de peste tot suava poezie a bisericilor și a
vechilor strade umbrite și tainice și ajunge la abazzia de la Beuron
din principatul Hohenzolern, unde stă Câteva zile la un prieten pictor,
RA
retras acolo și lucrând la picturile murale ale mânăstirei. Aici, con

vorbirea lor se desface asupra „civilizației moderne" cuprinsă toată
de ipocrizie și răutate. Tulburat și mai tare, tânărul scriitor ia dru
NT
mul Italiei. Pe drum, își face examenul conștiinței, și cu o putere de

dominare strălucită, el scrie în carnetul său de drum : „...după aceea
a venit pentru mine viața de artist și, poza „decadentă" și „răul su
CE
fletului" (le mal â l’âme) și goana după originalitate, și parfumurile

și lichiorurile, până în ziua Când, în adevăr, n’am mai fost în stare
să deosebesc ziua de noapte, nici pe Dumnezeu de Diavol și când ini
ma mea a devenit nesfârșit de ostenită, spiritul meu crud neliniștit,
I/
și când voința mea, într’un chip bolnăvicios, n’a mai aspirat decât
spre repaos ; și atunci, asemeni unui om căruia nu i-a fost niciodată
AS
îngăduit să respire adevăratul aer al munților în viața sa interioară,

am blestemat și am aruncat de la mine lumea, care mi se arătase
până atunci ca o mare cetate rău-mirositoare, plină de murdării pe
UI
toate drumurile..."
Ajuns la Assisi, Joergensen începe apriga luptă cu sine însuși,
BC
întru doborârea „răului de la inimă" și ajungerea la luminișul cre

dinței creștine. Acolo, în apropierea marei opere franciscane, conver
siunea lui ia aspecte cu totul interesante.
Y
Cu sufletul încă tulburat, dar cu lucirea unui ideal nou înain
AR
tea lui, poetul se reîntoarce în patrie și scrie minunata Carie a dru
mului...
Pe urmă sufletul i s’a limpezit desăvârșit, și în epoca maturi
R
tății scriitorul a ajuns marele apologist al Sfântului Francisc din
Assisi, cu volumul ce poartă numele sfântului.
LIB
Azi, Juergensen trăește la Assisi, după o viață de muncă și de
cugetare, dând pildă vie de ce lucrare minunată face Spiritul Sfânt
al Creștinismului într’un suflet cinstit și aplecat spre înțelegere și
iubire.
ITY
In Cartea drumului, spre sfârșitul ei, Jeorgensen spune aceste
cuvinte, care merită să le reținem: „Credeți că cercetați adevărul, fe
ricirea, libertatea (vorbea el către tinerii adepți ai lui Nietzche) ; dar.
S
în realitate acestea nu sunt decât pretexte pe care vi le dați pentru
a nu privi serios problema vieții noastre. Eu, de asemenea, le-am cău
ER
tat mai cu pasiune decât voi, mai cu încăpăținare, fără a mă putea
opri negăsindu-le ; și nu le-am găsit decât în ziua când m’am reîntors
la credința creștină**.
NIV
a. I. m.
* * *
LU
RA
In „Bilete de papagal", Nr. din 11 ortodoxă". „Silindu-se să-și justifice

Noembrie, Dl. Arghezi trimete un ră existența, clerul ia forme protestan
vaș „unui prieten preot". Desprin te de manifestare: cazul Tudor Popes
NT
dem din această epistolă următoarele cu și Cornilescu și atunci interesea

afirmații ale omului de mare talent ză poporul care îi urmează devotat",
care a purtat cândva rasă și barbă „întregul cler românesc tinde spre
CE
ortodoxă iar în suflet, fie-ne îngă protestantismul realităților".

duit a aduce mărturia unor prieteni „Clerul e nu numai protestant
ai săi din zilele acelea și a admirato (pentru că „nu poate concepe euha
rilor săi de azi, darul drăcesc de a ristia" ne spune autorul), el e în bună
I/
spurca toate. măsurp ateu.

„Biserica ortodoxă pare nepotrivi „Antiromânescul ortodoxiei se ve
AS
tă poporului românesc, pe care nu rifică prin transformarea indiferen

l’a entusiasmat niciodată Biserica și ței ortodoxe în pasiune religioasă i-
nici clerul lui". mediat ce credincioșii trec la secte.
UI
„Poporul și clerul sunt străini de Acolo se ivește numai de cât respec

ortodoxie; taie-i bugetul și clerul ia tul, scapără numai decât credința,
altă meserie". vine numai de cât prestigiul".
BC
,„Clerul e funciarmente inocent „Biserica nu ne interesează ca pe

(vorbind ca obiect al unor atacuri) creștini ci exclusiv ca Români.
neputându-și descoperi o vitalitate „Ar fi de dorit pentru potența
Y
noastră culturală să găsim o formă Cazul Tudor Popescu, la care se
AR
națională de credință". referă dl. Arghezi, este în sprijinul
„Peste preoții cari se succed, peste Bisericii ortodoxe. Trebuia să fi fost
sinoadele cari consumă, peste contro d-sa în biserica dela „Cuibul cu bar
R
verse și peste un adevăr relativ și cu bă" pentru a vedea setea de credin
aproximații, trece și se înmulțește
LIB
ță a poporului și respectul pentru
viața românească". cler. Poate că n’ar fi mai scris atunci
In concluzie „timpul se însărci rândurile de azi că „popa" e numai
nează să lichideze încet fantomele. subiect de distracție și de snoavă. Și
dapă s’ar osteni puțintel să cerceteze
ITY
Paralizia care încremenește clerul
este ineluctabilă. Desfacerea Biseri cu atenție măcar unele biserici, slu j
cii se petrece sub ochii noștri". ba și predica lor, în multe va găsi, de
Am spicuit, întocmai, constatările sigur, .că preotul ortodox mai poate
S
d-lui Arghezi. Nu ne trece prin min fi subiect și de altceva de cât de
te să polemizăm cu d-sa. Nu de tea snoavele lui Speranția. De pi] dă,
ma săgeților pe care știm că e meș
ter să le trimită de pe meterezele for
ER
s’ar putea întâmpla, din mila Domnu
lui, ca să crape însuși diavolul care
midabilului său talent cu preciziuni ține zăvoarele în inima d-lui Arghe
NIV
chiar prin ricoșet. Ci pentru senti zi. Nu-i cea mai mare nenorocire ce
mentul de a nu jig'ni singurul lucru i s’ar putea întâmpla pentru niște
sfânt pe care Dumnezeu la lăsat în viitoare „cuvinte potrivite" într’un
adevărat mare și nemuritor volum.
LU
inima sa: dorința după mai bine pen

tru acest neam. Ne mira că dl. Arghezi separă or
Articolul cuprinde în forme dulci, todoxia de românism cu o ușurință
o atitudine drastică în contra unei incalificabilă. Știm că d-sale îi re
RA
stări de lucruri care, din nenorocire, pugnă argumentele strămoșești deși

se constată de către noi toți a fi du nu i-ar strica să gândească puțin la
reroasă. Dar dacă este o greșeală Brâncoveanu, bunăoară. Să fie așa
NT
profundă să generalizăm răul, con- de străin de psihologia populară

chizând că există o nepotrivire orga românească? Cerce d-sa a determina
nică între poporul românesc și a_ pe un sătean să-și lase legea! Știm
CE
ceastă formă ortodoxă pe care vea ce ni se va răspunde că sectele re

curile au consacrat-o, nu-i mai pu crutează adepți incontinuu. O, ce
țin adevărat că este o greșală a căuta nisip schimbător și cu sectele aces
o nouă formă națională de credință. tea, pulbere luată de vânt din marea
I/
Cum nu putem sfărma trupul nostru stâncă a ortodoxiei! Ziarele ne anun

pentru a pune în el spiritul lui Dum ță însă zilnic întoarceri la matcă! Iar
AS
nezeu ci îl curățim de spurcăciune acolo, unde migrațiunea îi fixează,

printr’o viață de comuniune cu El, a- într’o formă oarecare, cine poate a-
șișderea nu putem crea o altă formă firma, cu onestitate, că această for
UI
pentru biserică de cât aceia în care mă nouă va putea brava veacurile!

au trăit și murit marii mucenici și In era primară a ortodoxiei a fost
sfinți ai Domnului. Este o experiență mai vie pasiunea religioasă. De sigur
BC
ceva mai autentică de cât aceia în Dar iată, că măcar în unele biserici
numele căreia poate vorbi dl. Ar unde preotul este cu adevărat misio
ghezi. nar. găsim aceeaș scăpărare de credin-
Y
AR
ță, acelaș conținut de sentiment reli Rut, Estera, Mama Macabeilor, Ra-
gios, aceiași pornire de jertfă. Dacă hela, Rebeca, David nu’s pentru d-sa
ortodoxia este incompatibilă cu ro de cât „proxeneți, tâlhari, as sini,
mânismul, cum pretinde dl. A., n’am pederaști" etc.
R
găsi asemenea,, cazuri și încă fre- Din nenorocire știm că se găsesc
LIB
quente în Biserica noastră. și între preoți și între teologii mireni
Noi credem că forma ortodoxă este oameni cu aceleași păreri. Ii socotim
perfect potrivită cu viața româneas străini, totalmente străini de duhul
că. Ortodoxia și naționalitatea sunt lui Hristos, care a spus că Scripturi
ITY
o stâncă din acelea care se găsesc pe le nu pot fi desființate și că mai de
fundul mărilor, stâncă de care popoa grabă s’or clinti cerurile și pământul
re de scoici s’au lipit în decursul vea de cât o iotă din Cuvântul lui Dum
curilor. Cine caută să separe aceste nezeu. Unui teolog care avea cândva
S
popoare de cochilii de stânca pe care cuvinte de ocară despre David și So
s’au prins organic, trebuie să sfărâme
stânca însăși. Ii convine d-lui Arghe-
zi așa ceva, să purceadă a da cu to
ER
lomon i s’a spus ceva care l’a făcut
să roșească: „Te supără slăbiciunea
pentru femei a lui Solomon? Gândeș
iagul în viața care îi este așa de dra te la viața d-tale, uită-te în oglinda
NIV
gă a poporului românesc. ei, cu sinceritate, și apoi să grăești de

Deocamdată, ca oameni mai umili rău pe Solomon pe care ni l’a păstrat
decât d-sa, ne îngăduim a-i spune Cartea sfântă tocmai ca să ne arate
LU
simplu și cinstit: să nu subordoneze pe omul firei vechi din noi înșine".

spiritualul naționalului. Și să cântă Și gândindu-se mai serios, a recunos
rească de o sută de ori, înainte de a-1 cut că poartă asupri lui toată marca
scrie, cuvântul prin care afirmă des slăbiciunii pe care o ura în persoana
RA
pre adevărul creștin că este un „ade altuia. Iar cât privește pe Marele Da
văr relativ și cu aproximații". O ex vid, în psalmii căruia vedea nu știu
periență cinstită, Far fi cruțat de a- ce cruzimi, teologul nostru și-a pus
NT
semenea sentență. cenușă în cap că nu cunoaște în via

i. gr. o. ța sa clipa de pocăință renăscătoare
Ziarul „Crucea" din 8 Nov. 1928 a- de viață sfântă, a lui David, clipă
CE
duce o bună contribuție, privitoare care l’a făcut să dobândească cerul.

la „ura împotriva Vechiului Testa Să nu se teamă însă părintele Lun
ment" pe care o alimentează profe traru că dl. Cuza „va îndepărta de
sorul A. C. Cuza. Articolul — scri lupta cinstită și dreaptă a apărării
I/
soare — e semnat de un preot și pre creștinismului românesc pe toți cle

zintă interes pentru că este membru ricii, divizând fiii nației noastre pe
AS
al Ligii, încă neexcomunicat pentru chestii religioase".

părerile sale, care sunt ale Bisericii Sau are părintele o așa de rea ideie
lui Hristos. Pe drept cuvânt se revol despre clerul nostru în general?
UI
tă părintele Luntraru, contra șefului Noi credem că sectarismul „crești

său de partid, care prin „Apărarea nismului național" al d-lui Cuza nu
Națională" socoate că Vechiul așeză va găsi în elementul preoțimii decât
BC
mânt cuprinde numai prostii, imora prea puține excepții.

lități și orori" iar frumoasele figuri Ținem să observăm că autorul,
biblice Avram, Isaac, laeov, Debori care ridică frumos chestiunea aceasta
Y
a actualității Bisericii în cele două așecăpătenie, va găsi ecoul adevărat îir
AR
zăminte, păstrează din duhul anti campania de astăvară.
creștin al șefului său laic denumirea Credința No. 17, Cernăuți, revistă
de „jidan", care nu poate sta pe bu de cultură religioasă și națională pe
R
zele unui creștin. înțelesul tuturora.
LIB
Găsim două tălmăciri juste și pli
Biserica ortodoxă română Nc. 9. ne de interes după capitolul 16,
Apărând cu grija în deaproape a 13—24 din cea dintâi scrisoare către
părintelui Arhimandrit Scriban și a Corinteni și după capitolul 6 11—18
părintelui Mihălcescu, această revis din scrisoarea apostolului către Ga-
ITY
tă de dogmă și de informație biseri lateni. Singura notă necreștină este
cească aduce întotdeauna un mate aceia care reese din felul cum se vor
rial documentar bogat. bește despre Evrei. Titulatura „ji
S
In numărul acesta, părintele Grigo dani" întrebuințată pretutindeni în a-
re Botoșăneanu continuă studiul său ceste tălmăciri poate fi naționalistă
ER
..Biserica ortodoxă română și cele dar creștină, nu poate fi, ca orice
lalte confesiuni" vorbind despre sec- denumire în sfera căreia intră ură.
tanți, cu date istorice și statistice. Un articol de bună documentare
NIV
Studiul prezintă desigur interes in ortodoxă este al părintelui M Regus
formativ. Am fi vrut ca interesul să despre botez. S-sa arată netemeinicia
treacă pragul info mațiilor și să in argumentului adus de baptiști și ai'ți
tre în viața creștină cu rezultatele ei, credincioși din afara Bisericei, în fa
LU
bune sau rele, spre a trage concluzii voarea botezului la 30 de ani. Botezul
din punct de vedere ortodox, social- Domnului la o anumită vârstă nu
creștin, dogmatic etc. poate fi luat de criteriu de vârstă al
RA
Un admirabil studiu omiletic, cu botezului. Marele învățător a voit nu

nerv profund creștin, scrie părintele mai ca acolo unde se făcea de către
Bulacu, de la Academia teologică din Ioan Botezătorul pregătire pentru
NT
Oradea despre activitatea de propo venirea lui Mesia să se arate sub au
văduitor a celui mai mare predicator reola dumnezeirii lui în fața poporu
al ortodoxiei și poate al întregii creș lui. Era deci numai un chip de ară
tinătăți, Sf. Ioan Hristostomul. Stu tare minunată către popor. Nu reese
CE
diul acesta, care abia a început, urmă de aici, nici de cum, un îndemn de a
rește formarea predicatorului, a mi ne boteza la 30 de ani, în apă curgă
sionarului amvonului ortodox, ple toare. Cei dintâi în drept să aplice
I/
când de la adevăratul dascăl și ini strict această normă ar fi fost apos

țiator întru câștigarea sufletelor pen tolii. Ori „Faptele Apostolilor" ne fac
AS
tru Hristos. dovada că se botezau și pruncii. Iar

O informație îmbucurătoare este a- Domnul însuși ne-a lăsat testament
ceia despre seminarul mănăstiresc în această privință: „cine nu va cre
UI
dela Neamțu, care va continua a fi de și nu se va boteza, acela se va o-

nădejdea cadrelor noastre duhovni sândi". Este oare cu putință ca oa
cești superioare. Am vrea însă ca oa menii dinainte de 30 de ani să fie ex
BC
meni cu totul ai lui Hristos să ducă ceptați de la acest comandament?

la pășune spirituală pe acești semi Sau mor oamenii numai după vârsta
nariști. Și credem că grija aceasta, de aceasta ?
Y
AR
Ln foarte frumos imn creștin sem doctrina zamolxiană și cea creștină
nează dl. Stamatiad. Și 1111 catehism e mai mult de natură dogmatică nu
al peirei bețivului, plin de convin atât în fond. In vechea doctrină su
geri isvorâtc din viață. semnează
R
fletul care animă materia nu se des
cântărețul C. Milici. părțea de ea ca răspundere. In creș
LIB
CREȘTINISMUL IN DACIA, Bu tinism, dimpotrivă, nu materia ci
curești 1928, Tipografia Țăranu str. sufletul are răspunderea faptelor.
Bursei, 5. Uniunea „Istoria și Arta" E interesantă observația că Mircea
ne dă într’o broșură recentă, un cel Mare este înmormântat direct,
ITY
studiu al d-lui C. P. Cerchez, pri fără a se interpune măcar cosciu
vitor la creștinismul în Dacia. gul între trup și pământul în care
Nu ne oprim la afirmațiile auto merge. Foarte interesantă opinia
rului relativ la latinitatea Dacilor autorului cu privire la doctrina re
S
și la combaterea argumentului is încarnării. Teosofii ar putea să a-
toric că Romanii au colonizat și la
tinizat Dacia, pe care d-sa o soco
ER
profundeze asemenea pagini. „Su
fletul nu-și reia materia decât în
tește ca fiind deja țară latină, ba ziua judecății. Rematerializarea su
NIV
încă mai latină decât toate țările fletului de mai multe ori și la in
neolatine prin aceia că limba noas tervale, fie pe pământ, fie prin al
tră prin nedeslipirea ei de punc te astre, până la complecta lui pu
tul de origină, păstrează caracterul rificare, care e o concepție amorală
LU
principiar mai curat: nu are articol — pentru că omul în vederea reve

cum are restul latinității. nirii poate să facă și ce e permis și
Trecem deadreptul la capitolul ce nu e — așa cum e în doctrina bu
creștinismului. Autorul arată civili distă, creștinismul nu o admite.
RA
zația Dacilor în lumini necunoscu Viața odată e pe pământ, purifica

te. Arta decorativă la Daci a fost rea aci se face, prin comorile pe
cu mult superioară celei helene și care și le strânge omul în cer și de
NT
celei romane. Deși popor ultra artis aci pleacă la judecată. Numai un
tic. care a făcut admirația clasici suflet perfect apropiat Dumnezei-
lor în arta decorativă, nu găsim to rii, cum a fost al Mântuitorului, s'a
CE
tuși la ei o artă sculpturală. De putut ridica la cer în materia lui".

aci concluzia trasă de autor că Autorul crede însă că doctrina
Dacii nu au fost politheiști. La lui Zamolxe întrece pe cea crești
acest popor, influențat de misti nă prin faptul că întinde iubirea
I/
ca budistă, găsim concepția de nu numai la aproapele ci la orice

,.om“, ideia care admite pe lume o vietate.
AS
singură substanță reală, cu carac Din faptul că zamolxianismul

ter de universalitate, eternă. este la baza creștinismului nostru,
Așa fiind situația, o doctrină care autorul trage concluzia următoare :
UI
nu se diferenția de a Dacilor, și mâi Concepția metafizică fiind mult

presus de toate întovărășită și de înaltă față de aceia a altor națio
fapte vizibile care evidențiau per nalități biserica română nare nici
BC
soana divină, nu putea să lase rece un martir. Nu știu dacă, din punct
pe marele popor, de mult pregătit de vedere al creștinismului, ne pu
în această direcție. Osebirea între tem felicita eu această constatare.
Y
Nu suntem de părerea autorului
AR
era apoteoza extazului roman : în
când spune că biserica românească mormântarea Daciei ! Artistul, un
este în contradicție cu principiile ei creștin în felul lui Nicodem ori al
afirmând persoana divină a Mân lui Iosif din Arimateia, a încheiat
R
tuitorului pe deoparte iar pe de al apoteoza cu o scenă care are aces
LIB
ta căutând geneza pământească a te amănunte : Trei daci înmormân
sa, în neamul lui David. Mântuito tați de vii și lângă ei, tauri, berbeci,
rul întrunește ambele calități în țapi. Deasupra acestor trei Daci, un
persoana Sa. De aceia greșit inter frumos bărbat în costum de dac și
ITY
pretează d. Cerchez versetul din care pare a patrona totul. „Flăcă
Evanghelia liii Ioan 17—18. „Eu nu rile discrete închid marea figură și
sunt din lume“ când crede că asta cu ea pe aceia a unuia dintre cei
înseamnă tăgăduirea sa ca om. Nu trei martiri în adorație cu mâna
S
a fost din lume Mântuitorul, în în dreaptă a marei figuri pe umărul
țelesul că nu are în El păcatul.
Atât ! Cineva născut din Spirit (nu
din pofta cărnii) nu putea avea pă
ER
ei și cu cea stângă pe coarnele ber
becului. Sub capul berbecului, pe
haina marei figuri, semnul Mântui
cat. Este însă om în carne și oase torului. un X, iar pe umărul lui
NIV
și poartă în El sângele curat, cald, stâng semnul Isus Hristos Nika. To
viu al fecioarei din Nazaret. Dacii tul închis în trei aureole concentri
văzând în Mântuitorul pe Dumne ce începând cu nimbul vertical din
jurul capului, dovedind ortodoxis
LU
zeu și L’au apropiat din primul mo

ment. Constatare foarte justă, mai mul înaintea catolicismului, care
ales când știm că L’a apropiat nu pe are nimbul orizontal. Pe umerii a-
ascuns ca alte neamuri, ci pe față postolului în adorație, litera E (gre
RA
la lumina zilei. cesc) și L (latinesc) care ar înfățișa

Am ajuns acum la partea cea pe evanghelistul Luca. Și apoi un
mai interesantă a cărții : cea dintâi porumbel.
NT
icoană creștină. Autorul a descope Este Marea figură a Mântuitoru

rit-o pe columna lui Traian, pe co lui nostru, pe cât de frumos execu
lumna unui prigonitor al creștini tată, pe atât de meșteșugit fnuă-
CE
lor. Și icoana aceasta are o înaltă luită.

semnificație. Suntem in al 11-lea veac al erei
Se știe că meșterul columnei a creștine; trăia marele apostol loan;
fost un prieten al Împăratului, e vorba de un artist din Damasc,
I/
Apolodor din Damasc. El e martor unde ferbea creștinismul ! Se poate

ocular la tot ce s’a petrecut în vre spune că figura a fost verificată de
AS
mea aceia. Făcând apoteoza împă cei cari au cunoscut de aproape pe

ratului, sau mai bine zis a vanității Mântuitorul.
lui. prietenul său a alăturat scene Pe baza monogramei lui Hristos,
UI
lor războinice, o scenă dc pace, de în acelaș caracter de literă, așezată

înaltă legătură cu Dumnezeu. Și pe însăși vexila regelui Decebal
unde ar fi fost mai la locul ei de (steagul țării) și în mijlocul ei în
BC
cât acolo unde trebue să grăiască cadrată de alte semne metafizice,

adevărul pentru a da lovitura cea creștinismul poartă pecetia oficiali
mai puternică. Anume acolo unde tății 1
Y
AR
Este o minune această descoperi O seamă de însemnări calenda
re. Coroborând și faptul că în ca ristice, cele mai amănunțite din
tacombe s’a găsit litera X încârlion- câte cunosc, dau cărții un interes pe
R
țată la extremități, asta confirmă care poporul îl prețuește neasemă
pe marele Mântuitor al omenirii. nat de mult. Gânduri din Scrip
LIB
El, pe columna păgână a vanității turi, în josul foilor de calendar,
lui Traian ! El, biruitorul tainic al sunt mărgăritare alese de un om pre
veacurilor ! Nu-i de prisos remarca dat lui lisus. Notele care urmează
autorului că pe vremea lui Mircea partea calendaristică ar putea fi in
ITY
un arheolog roman, a sfărâmat sta titulate „Cât trebuie să știe orice
tuia de bronz din vârful coloanei, a sătean despre lume și despre țara
împăratului Traian. In 1526 un papă noastră".
a pus în locul lui Traian pe Apos Cu deosebire interesantă este par
S
tolul Petru. Opera lui Apolodor tre tea, să-i zicem de literatură, care
buia desăvârșită.
Pictorul Aurel Petru care a mărit
ERalcătuește sâmburele calendarului.
Autorul folosește metoda pildelor,
icoana aceasta de pe columna lui istorioarelor, experiențelor omenirii
NIV
Traian face mărturisiri uimitoare, toate puse într’un cadru admirabil
pe care le publicăm în altă parte a de preocupare creștină cu conclu
revistei. zii cuceritoare. Sunt mici bucăți
dintr’o antologie care va trebui
LU
CALENDARUL FOII „LUMINA cândva scrisă. Pilda lui Diogene în

SATELOR" pe 1929, Sibiu. politica noastră este o perlă de cu
Părintele Trifa, unul dintre cei getare precum pilda cutărui osân
mai harnici lucrători în via Dom dit din vremea de demult cu cele
RA
nului. dă în fiecare an cărți de hra șapte pâinișoare între care una o-

nă sufletească poporului. Cred că trăvită — este o capodoperă pen
puțini ucenici ai lui lisus pot face tru un predicator. Extraordinar de
NT
dovada, pe calea scrisului, că au sezisante învățăturile ce se desprind

fost ajutați de Dumnezeu să împar din bucata „Cutremurul din Bal
tă atâta pâine spirituală ca acest cani" în legătură cu potopul lui
CE
smerit ostenitor al Bisericii. Noie și presimțirea pe care anima

Calendarul este o tradiție care a lele o au despre prăpăd iar oame
prins în poporul nostru. Dar cine nii au perdut-o. Bucățile privitoare
nu știe că ideia calendarului este la lucrarea lui Satan în lume sunt
I/
speculată astăzi de atâția intere pline de constatări juste și de în

demnuri vii. Minunat pusă la punct
AS
sați ori otrăvitori de suflete cari

caută să strecoare senzaționalul, chestia cluburilor politice la sate,
sensualul și desorientarea ? Printre cari sunt mai rele și de cât cârciu-
puținele calendare în care poți ve mele. Partea anecdotică și de glu
UI
dea o busolă (scriptura), un co mă are un farmec de-o cuviință

mandant (lisus Hristos) și un câr- creștină necunoscută.
Citind acest breviar creștin pen
BC
maciu (Duhul Sfânt) trebuie să pu

nem în rândul întâi calendarul ce tru popor, ne pare rău că intelec
lei mai bune foi creștine pentru tualii nu și-l au încă pe al lor.
popor dela noi. I. Gr. O.
Anul I. No. 3 Ianuarie 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
- APARE LUNAR -
Director: Preot TOM A CHIRICUT
S ITY
ER
Sumar :
NIV
Pr. Toma Chiricuță . . .In ceasul al unsprezecelea

C. Goran ........ Slavă Ierusalimului (versuri)
Al. Lascarov-Moldovanu . Nu e numai atât . . .
LU
I. Gr. Oprișan................. Cum m’a chemat Is. s

Sanda I. Mateiu.............. Studii biblice
Dora Popescu ...... Ave Maria (traducere)
RA
FI. Martinovici.............. In noaptea sfântă

C. Goran........................ Plânsul omului (versuri)
M. Constantineseu .... Intr’o Duminecă
NT
A. L. M ......... Flori creștine

* * * Mărgăritare de mult preț
Traian Vasilescu .... Tălmăciri din alte ogoare spirituale
CE
, * t Fragmente din mărturisirile marilor convertiți

A. L. M.-I. Gr. O.-Tr. M. V. Idei, fapte, oameni
a. I. m. și i. gr. o............... Cărți și reviste
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. NO. 3 Ianuarie 1929
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
t + *
LIB
______ • &
ITY
IN CEASUL AL UNSPREZECELEA...
S
1. Cultura omenească, în epocile ei de puternică creație, a fost
ER
întotdeauna îmbinată cu elementul veșnic al religiunii. Și e firesc
să fie așa. Căci ce este cultura ? O acțiune a spiritului asupra ma
teriei ; o sforțare a omului de a imprima naturii pecetia humani-
NIV
tății sale, care este spiritul ; o cuprindere a firii în disciplina țelu
rilor, pe care și le creiază, din propriul lui spirit, omul. Ori, spi
ritul omenesc, mărginit în resursele lui, are absolută nevoe de un
isvor de inspirație, care să nu se poată sfârși niciodată. Acest
LU
isvor este Dumnezeu. Și de aici caracterul indispensabil pentru

orice cultură puternică al elementului religios.
Din această lege a culturii a decurs și o urmare. Oridecâte ori
RA
cultura a sărăcit în acest element veșnic, ce-i venia din religiu-

ne, a slăbit în însăși puterea ei de creație. Nu a mai putut exprima
sufletul, care se cerea totuși exprimat prin tiparele culturii, și
atunci... a murit.
NT
\ oim poate dovezi? lată culturile antice, greacă și romană,

lată cultura egiptului, lată cultura chineză. Iar din timpurile-mai
noui, posterioare nașterii lui Isus, iată cultura evului mediu și
CE
cultura renașterii. Toate sunt ilustrații a adevărului de mai sus.

Și n avem nici un temei, care să ne dea dreptul să ne închipuim,
că în viitor se va putea petrece lucrul lupă o altă lege. Fără de
I/
o orientare limpede către un principiu veșnic cultura nu trăește,

ci numai agonisează.
AS
2. Dar pentru ce începem cu aceste gânduri călătoria cea nouă,

de clipe și zile, a anului celui nou? Pentru un motiv foarte sim
plu : Pentrucă ne interesează și ne dor perspectivele întunecate
UI
din zare ale culturii românești. Înțelege, iubite cititor, că nu este

o grijă deșartă această cultură. Ea este forma, binecuvântată sau
blestemată, mântuitoare sau pierzătoare, în care se va îmbrăca
BC
sufletul nației noastre. Deci și al tău. Avea-va această cultură o

desvoltare sănătoasă. întreagă, normală ? Atunci și viața noastră
va curge fericit și rodnic printre malurile ei. Dimpotrivă. Va pre
zintă această cultură a noastră înfățișări bolnăvicioase, se va în-
Y
AR
drepta ea către tehui mici sau poate rătăcite, atunci întreaga
• noastră viață, a fiecăruia din noi și a tuturor împreună, va curge
sinuos, strâmpt sau înăbușit. In orice caz nu-și va putea pune
în valoare toate darurile minunate, cu care ni-i înzestrat nea
R
mul de către Cel de sus. Va construi în vag, haotic sau desor-
LIB
donat și va sfârși, prin a se opri mai înainte de capăt, adică de
împlinirea menirei ei, ca tumul lui Babei...
3. Și ce constatăm noi, dacă ne uităm cu un ochiu critic la
cultura românească ?
ITY
In începuturile ei, și într’o bună parte din Țesvoltarea ei ul
terioară, ea a fost sănătoasă. Zidită pe temelii străvechi, clădită
cu pietre de împrumut, dar cu o arhitectonică în care începea
să se desemneze, din ce în ce mai limpede, caracteristica sa pro
S
prie, ea a înaintat sănătos pe drumul către expresie, o expresie
ER
tot mai rodnică și mai cuprinzătoare a sufletului românesc. Și ele
mentul veșnic, al orientării și inspirației din Adevărul dumne-
zeesc, era destul de puternic în ființa ei. Dar de la o vreme, și
nu e prea departe în urmă de pragul prezentului această vreme,
NIV
elementul divin se pierde dintr’însa : orientarea spre veșnic se

părăsește ; și cultura se împotmolește tot mai mult în vremelnic.
Cultura românească începe să se descreștineze.
LU
Este acesta un fapt, care să ne lase indiferenți? E ușor de

prevăzut, de oricine înțelege ca și noi ființa și rostul culturii,
răspunsul ce îl vom da. Noi vedem în acest fapt cauza sterilității
tot mai adânci, care se arată la noi. pe toate tărâmurile. Cauza
RA
lipsei de perspectivă și de putere, nu numai a vieții obștești, dar

și a celei personale. Unde va sfârși acest proces ? In Smârcul
viitoarei desagregări a Neamului și a Țării. In moartea pentru
NT
istorie, și, ceiace este și mai trist, în moartea pentru A eșnicie, a

trecerii noastre prin lume. Căci sufletul unui neam, care n’a fost
în stare să se valorifice, temeinic și frumos, în cultura lui proprie,
CE
în lumea aceasta, nici pentru Dumnezeu, în ceruri, nu are o va

loare. Cerul este doar o eternizare a ceia ce este bun în opera,
pe care ai înfăptuit-o, aici, pe pământ.
4. Și de unde își trage obârșia procesul descreștinării culturii
I/
românești? Din descreștinarea treptată a creatorilor culturii.

Din desbrăcarea tot mai adâncă a sufletului intelectualilor noștri
AS
de ființa lui Hristos.

Căci este un fapt trist, și tot pe atât de adevărat, această des-
creștinare a intelectualului român. Dar a fost el oare, la dreptul
UI
vorbind, vreodată, adânc creștin ? Am avea motive, și întemeiate

pe istorie, ca să ne îndoim. Excepții există, desigur, ca întotdeauna.
Dar lege n’a fost aceasta pentru făuritorul culturii românești. Și
BC
tot ce sa făcut bun în această cultură se datoraște excepțiilor.

Și tot aceasta este desigur cauza pentru care, până astăzi, nu
putem privi în trecut, pentu ca să spunem : iată expresia eternă
83 FANTAXA DARURILOR
a sufletului românesc. Avem schițe. Avem elemente dintro vii
Y
toare și desăvârșită frescă a culturii românești. Dar modelul etern
AR
nu. Pe acesta nu-1 avem. Epoca de aur a culturii noastre treime
să o așezăm in viitor.
Este desigur potrivit momentul ea să subliniem aici absența
R
tragică a bisericii românești de la menirea ei cerească. într o a-
anumită epocă din istoria noastră. E epoca fanarioților, succedată
LIB
de epoca invaziunii barbare a Apusului la noi. Și atunci sa pră
bușit începutul bun al împletirii cu. veșnicia din cultura noastră.
Atunci a murit cu totul intelectualul credincios din armia cul
turii românești, și în locul lui sa așezat, steril. înfumurat și bom
ITY
bastic, celalt intelectual.
Și de atunci, necontenit, muncim ca să evadăm din temnița
nerodniciei.
5. E timpul să ne întrebăm: Ce este de făcut? Problema e
S
limpede. Se poate opri, pe panta, procesul descreștinârii culturii
ER
românești ? Noi socotim că da, și cu o singură condiție, care este
fundamentală : Să recucerim pe intelectualul român la credința
pierdută. Să înodăm firul. în sufletul lui, cu trecutul, întrerupt de
NIV
un cataclism spiritual, al culturii românești: trecutul ei creștin.
Să introducem din nou în sufletul creatorului culturii noastre ele
mentul veșnic. Să-l introducem pe Isus.
Este cu putință aceasta? Dacă ne-am îndoi, oricine poate
LU
înțelege că n’ar avea nici un rost întreagă sbaterea noastră și

deci și această revistă. Precum și sbaterea altera. Căci trebue să
ue declarăm mulțumiți că mai sunt și alte glasuri, ce mărturisesc
ca și noi. Da. Noi credem cu tărie în putința reînereștinării inte
RA
lectualității românești. Și avem temeiuri puternice,' pentru care

credem.
Voiii unul? Iată-1: întoarcerea la credință a câtorva din cei
NT
mai străluciți reprezentanți ai scrisului și ai gândirii românești.

Nu-i numim. Nici nu e necesar. Lumea îi cunoaște în parte. Și
îi va cunoaște, desigur, tot mai deplin, în măsura în care opera
CE
lor va crești, puternică și cuceritoare, deasupra celeilalte opere:

a necredincioșilor. Noi nu temeni de vreme. Căci dintele vremii
roade numai ceia ce este luat din însăși stofa ei. Veșnicul din
cultură rămâne neatins de trecerea veacurilor. Deci așteptăm fără
I/
de teamă confirmarea nădejdilor noastre.

Un singur lucru numai trebue să ne doară : Că nu biserica
AS
însăși, cu aparatul ei de oameni, de metode și de cărți, se poate

lăuda cu convertirea lor. Și într aceasta cred că ar putea biserica
să-și descopere una din menirile viitoare, cele mai de seamă, ale
UI
muncii ci: O cruciată puternică. cu cele mai bune elemente de

care dispune ea, în cler și între credincioși, pentru cucerirea su
fletului intelectualilor- Dar o va face oare?-...
BC
6. Deocamdată noi ne adresăm intelectualului însuși. Lui,

FANTANA DA R U K11JJ K 84
Y
creatorului culturii. Purtătorului ele răspundere a tot ce va fi
mâni istoria românească. Gânditu-v-ați voi. frați intelectuali. Ia
AR
toate urmările fatale, ce îl poate avea, pentru neam, sufletul pus
tiu de credință, cu care îi făuriți cultura? Căci, în primul rând,
pentru neam, stăruința în negație, față de valorile credinței, a
R
intelectualului român, este o nenorocire. Forma cea nouă și dreaptă
LIB
a hotarelor Patriei nu se umple cu deșertul de credință din su
fletele noastre. Și o țară, frământată de atâtea patimi și diviziuni
înlăuntru și amenințată de atâtea dușmănii în afară, nu se conso
lidează nici de cum cu nisipul, mișcător și uscat, al părerilor sub
ITY
minate de îndoeli, al cărților și al discursurilor contradictorii, care
ne conduc destinul. Ni trebue stânca de ganit neclintită a unui
adevăr unic. Ni trebue focul mistuitor și lăuntric, al unei cre
dințe puternice, care să topească într’un singur bloc toate divi
S
ziunile noastre.
Și cine ni le poate da pe aceste lucruri absolut indispensabile
ER
culturii românești ? Numai Unul singur. E Acel, care a dat viața
tuturor neamurilor, ce sau zidit pe El. E Acel, care a dat ins
pirație și tinerețe veșnică tuturor culturilor, ce sau lăsat călăuzite
NIV
de Spiritul Lui. II bănuiți. E Isus. El, Mântuitorul, nu numai al

sufletelor disparate al indivizilor, dintr’o vreme sau dintrun
punct geografic oarecare ; ci și al sufletelor colective, al națiilor
și al rasselor, ce s’au încrezut în El ; în puterea Lui de creație ;
LU
în puterea Lui de renaștere. Să fim noi oare cei din urmă, care
să recunoască cu adevărat puterea lui Isus ? Noi, intelectualii cul
turii românești ?...
RA
Iu orice,caz. Mai bine cei din urmă, de cât nici odată. Para
bola ne spune că Dumnezeu a primit cu aceiași bunăvoință și
pe lucrătorii din ceasul al unsprezecelea, ca și pe cei din ceasul
NT
întâi. Pentru cultura noastră a sosit ceasul al unsprezecelea. Și ne

adresăm către făuritorii ei și le spunem: împărăția lui Dumne
zeu așteaptă să fie luată cu asalt și de ființa Voastră. Haide.
CE
Faceți-Vă puțină violență și intrați pe ușa deschisă a Cinei lui

Hristos, Luați provizii dintr’însa pentru munca voastră. Umpleți-
Vă ochiul sufletului cu priveliști eterne din frumusețea vieții
trăită cu Dumnezeu. Adânciți-Vă inspirația la picioarele lui Isus.
I/
Lărgiți-Vă inima până la dimensiunile înfiate ale inimii Lui.

Muiați-vă penelul geniului și al talentulu vostru în sângele ge
AS
neros al jertfei de pe Golgota. Și culori noui, culori necunoscute

de retina stinsă a ochiului vostru bătrân, vor isbucni în juru-Vă.
Și o lume nouă, o lume neînchipuit de frumoasă și bună, va ră
UI
sări în țară, prin munca voastră. împrumutați ființa lui Isus,

pentruca să lucrați cu dânsa în câmpul culturii. Credeți-i cel pu
țin pe cei care L au experimentat și L’au făcut pe El ctitorul bi
BC
sericii întregii lor opere. Sunt Sfinții. Sunt gânditorii, filosofii,

poeții, pictorii, oamenii de acțiune, și de contemplare ai culturii
universale. Nu e nevoe să \i-i amintesc. Ii știți și voi prea bine.
Y
Pe Acest Isus, verificat și încercat în sute și mii de situații ale
AR
culturii omenești» verificați-L și încercați-L șî voi în situațiile
nesfârșit de multe ale culturii românești. E o muncă uriașă a-
ceasta, fără de îndoială. Dar o muncă măreață. O muncă, din care
R
răsări-va, la capăt de veacuri încordate în necontenită sforțare
către culmi, în locul țării românești de astăzi, acoperită
LIB
de atâtea bălți putrede și smârcuri infectate de tot felul de pa
timi, va răsări o altă țară; o Suedie sau o Danemarcă dunăreană,
purtând pecetia vie a sufletului caracteristic, pe care ni l-a dat
Dumnezeu: o cultură românească, strălucitoare și puternică, în
ITY
care să se răsfrângă, cu o nuanță aparte, nuanța noastră națională,
ființa Atotputernică și eternă a Dumnezeului veșniciei.
Nu este aceasta oare cea mai măreață perspectivă, cu care
ne putem lumina sufletul, acum când privim la viitor din pragul
S
unui an nou ?
ER
Preotul TOMA CHIRICUȚĂ
NIV
Slavă Ierusalimului
LU
lisus, lisus! Oceanul de lumină.

Spre cer, păcătoși, călătorim.
RA
Cu noi. murdari și răi. Infrânti de lină

Ce ’n fiecare ceas Te răstignim
Ți-ai cununai al Tău Ierusalim.
NT
Pe noi. nevrednici. Tu ne ajuți

Când suntem gata să ne cufundăm
Ca Petru n valuri... când suntem pierduli,
CE
In întuneric când ne Înecăm,

întindem brațele și Te chemăm...
I/
Ni-s anii umbre in amurg de jale.

Ca pulberea ne risipim:
AS
Trec toate... Tu rămâi și Te slăvim

Ne prăbușim In umbra crucei Tale...
UI
BC
Scrisori creștine
Y
AR
Nil— Cătră
E NUMAI ATÂT...
R
tinerimea de azi —
LIB
Pretutindeni unde-ți porți pașii, tinere sau tânără a generației
de azi, îmi place să te urmăresc cu gândul, căci mi-e drag de tine,—
și mi-e și teamă de ceeace ți se poate întâmpla din pricina curselor
ce-ți stau întinse peste tot locul.
ITY
Vremea de azi e ca și un vast câmp de luptă, presărat cu rețele
de sârmă, gropi de lup, mine de tot felul,—iar de jur împrejur vin spre
line proectilele și gazele înecăcioase ale tuturor chemărilor păcătoase...
Marele tău dușman. Păcatul, te pândește la tot pasul Și măcar dacă
S
acest crud vrăjmaș ar veni îmbrăcat în haina lui cea adevărată —
ER
sdrențe și mizerie, — dar nu, el vine îmbrăcat în purpură și opal, în
conjurat de lumini atrăgătoare, purtând pe buze vorbe calde și dulci
de înșelăciune... Și tu, suflet neîncercat și minte fără de durată, îl
NIV
privești, - și, deodată ți se pare că întrevezi hidosul conținut ascuns
pe după înșelătoare podoabe, și ai vrea să fugi, adăpostindu-te în cea
mai ascunsă și mai curată poiană a cugetului și-a sufletului tău. Dar
Păcatul își rotește diabolic privirea, clipește chemător, — și, vai, cât
LU
de ades tu cazi în brațele lui, ca și Faust legendarul...

Ingădue deci unui necunoscut care te iubește, să-ți țină câteva
clipe o tovărășie cu năzuință creștină și deci dezinteresată pentru el,
dar plină de un curat interes pentru tine.
RA
lată: să-ți urmăresc pașii pe drumul cel atât de plin de spini

al zilelor de azi...
...Și dacă tu, tânăr sau tânără a generației de-acum, vezi in ca
NT
lea ta unele lucruri care te stânjenesc sau te mâhnesc, — stai și chib-

zuește și nu crede dintr’odată că acesta e adevărul.
De pildă, dacă vezi pe cei de alături de tine făcându-ți apolo
CE
gia „chiulului*' in viață, deinonstrându-ți negru pe alb, că datorită

acestui „sistem" ajungi lesne, realizând minunat acel postulat al vre-
mei: „minimum de efort, maximum de beneficiu", tu nu-1 crede,
căci nu e numai atât în viață ..
I/
Dacă vezi stricăciunea vorbesc de așa zisa iubire tinerească

AS
— dansându-și în fața ta cinicele ei jocuri de nimica, — dacă vezi

prieteni de-ai tăi întinând ceea ce-ar trebui să fie iubire și prefăcân-
d’o să avem curajul s’o spunem in stearpă și păcătoasă legătură
trupească, tu nu crede, căci nu e numai atât în viață...
UI
Dacă vezi pe unii îmbulzindu-se peste drepturile altora, dând

vrăjmășește în lături pe semenii lor, pentru ca ei să ajungă mai repede
BC
la locuri, așa crezute, de cinste și de mare însemnătate, — iar pe

alții făcându-ți inteligențe socoteli, că numai așa poți să însemnezi
Y
ceva in convețuirea umană, tu nu crede, căci nu e numai atât in
AR
t
viață...
Dacă vezi pe lenos făcându-ți teorii că munca e o înșelare a
celor proști, că cuviința este morala neputincioșilor, — că nevinovă
R
ția este un fleac, — că cuvântul dat îl țin numai imbecilii, — tu nu
LIB
crede, căci nu e numai atât în viață...
Dacă vezi pe prietenul tău spunându-ți cu glas moale și dulce,
sau autoritar și rece, că Dumnezeu nu există, că totul este o oarbă si
fatală deslănțuire a unor forțe „materialiste" lipsite de un senz și de
o finalitate, — vrând prin aceasta să-și acopere o viață nemernică
ITY
ce duce și că în lume e numai răutate, interes, fățărnicie și ură, — tu
nu crede, o, mai ales aceasta n’o crede, căci nu e numai atât în viață...
Ci tu, cu suflet bine-voitor și cuminte, pleacă-ți urechea și la
S
experiențele milenare, care au fost și se repetă, — care-s adevăr și
certitudine, care țin, pe piloții lor din cel mai tare granit, așezămân
tul vieții noastre pe acest pământ. ER
Din toate, în ceeace te privește, un glas puternic, cald și divin,
se ridică și, piin de-o profundă iubire pentru tine, îți strigă, ca o
NIV
mamă, care-și vede fiul în naufragiu: ,.Orice vei face și oricum vei
face, iubitul meu, nu-ți pierde tinereța ta!“
Draga și frumoasa ta tinereță este un admirabil dar pe care
LU
l ai primit dela bunul Dumnezeu și pe care dacă il pierzi, prin nedi-

băcia sau răutatea ta, nti-l mai găsești niciodată. Aici este vorba, dra
gul meu. de amândouă tinerețile: și cea trupească și cea sufletească.
Orice vei face, nu Ic pierde! Nu le pierde, — așa îți grăesc
RA
vremurile
Nu crede ce-li șueră ademenitor Păcatul, — ci păstrează tine
rețea pentr.u splendidele creațiuni de mai târziu. Căci nu e numai
NT
atât in viață...
Da, adevărul, acesta este: viața îți rezervă încântătoare posibi
lități de creare, — creațiuni care îți vor dovedi că ești o minunată u-
CE
nealtă a lui Dumnezeu.

Va veni vremea aceea încântătoare când tinerețea ta își va găsi
iubirea cea adevărată și mare, care, unică în esența ei, nu poate duce
de cât la alcătuirea căminului. Numai aceasta este marea iubire, bine
I/
cuvântată de Dumnezeu. •
Pe urmă, în grădina căminului tău, vor înflori cele mai de preț
AS
flori... Vor răsări copiii...

Știi tu ce minune este aceasta?.. O, încă nu știi, — dar poți
crede pe cei care au trecut prin această binecuvântare a lui Dum
UI
nezeu...
Vor veni zile de frenetic devotament și de onestă iubire — de
zinteresate până la sfințenie și adânci rât abia poate cuprinde ochiul
BC
sufletului omenesc. Vor veni duioase nopți de veghere la căpătâiul

copilului suferind, când vei simți puterea adevărată și cinstită să
spui: „îmi dau viața, numai să scape el— și, tot atunci, vei simți,
Y
AR
ca pe-o realitate vie și bună, cum se pogoară lângă voi, chiar Dum
nezeu, aducând milă, iubire și isbăvire... Te vei simți om cu adevărat,
puternic și sfințit...
R
Vor veni zile, când cuprins de nevoi și greutăți, — vei avea și
curajul de a le privi drept in față și puterea de a le doborî ca pe ni
LIB
mic, desțelenindu-ți drumul vieții tale și simțind că numai așa răs
punzi chemării tale pe pământ.
Vor veni zile când, în viața ta de fiece clipă, in profesiunea ta,
în legăturile cu oamenii și cu miile de întrețesături ale întâmplărilor
ITY
omenești, să poți să-ți afirmi vrednicia, cinstea, puterea de sacrificiu,
credința nestrămutată, avântul spre idealuri, prietenia, dragostea de
om, - cu alte cuvinte: puterile tale de creațiune, cu ajutorul cărora
S
vei aduce un plus de bine și de iubire în viață...
Că vor veni încercări?!.. Dar cine, rău sau bun, fals sau ade
ER
vărat, — este scutit de ele? La acestea, omul adevărat nu se gândește.
El le așteaptă cu seninătate și cu cumpăt...
Dar, mai ales, tinere sau tânără a generației de acum, păstrea-
NIV
ză-ți tinerețea, pentru marea creațiune de mai târziu, când Dumnezeu
îți va îngădui Revelația cea mare...
Dumnezeu îți va îngădui să-L cunoști în chiar înfățișarea
LU
Dumnezeului-Om, — dragul și bunul nostru Mântuitor...

Și această din urmă creațiune care va înflori în sufletul tău,
va fi încoronarea totală și definitivă a întregei tale vieți ,
Când vei ajunge la acest liman, orice nesiguranță, orice în
RA
doială, orice nedumerire, — toate — vor pieri ca fumul, -- și tu te

vei găsi pe un pământ atât de sănătos și vei sta intr'o casă atât de
luminoasă și de dragă, — și-ți vei petrece viața pe meleaguri atât
NT
de fermecătoare, în cât plin de îmbucurate și de smerenie, vei grăi

lui Dumnezeu : „Doamne, Bunule Dumnezeu, nu mai vreau nimic,
ci numai așa să fiu până când mă vei lua din nou la sânul Tău
CE
Oricâte ți s‘ar șopti acum sau mai încolo, — oricât Păcatul —

atât de bine dosit — ți-ar șuera la ureche că toate acestea sunt 1
cruri fără însemnătate și că întregul rost este să profiți în larg de
viață—hic et nune -oricât de mare plăcere, s’ar strecura în ființa ta
I/
urmând Păcatul, tu nu te înșela... Păcatul, după ce te va învenina,

va putea să plece, căci va fi lăsat ce trebue în trupul și sufletul tău:
AS
sămânța lui ticăloasă... Plăcerea de acum repede se va schimba în

desgust și păreri de rău... vor veni zile trândave, incolore ca un cer
ploios, mucegăite și roase de plictiseală... Și va veni și cumplita zi,
UI
când vei auzi in tine durerosul glas al profundelor păreri de rău :

„ceara făcut eu cu tinerețea mea 9
BC
După cum vezi, drag tânăr și dragă tânără a generației de

acum, viața nu poate fi limitată la hotarul strâmt și ticălos pe care
ar .vrea să ți-1 impună Păcatul prin ademenirile lui, ci ea e vastă
ca.însăși Dumnezeirea și alegerea atârnă de tine...
Deci : front împotriva Păcatului !... Când se arată, spune-i
Y
cum i-a spus însuși Mântuitorul: „înapoia Mea, Satano !...“
AR
Spune-i limpede și hotărît : „Nu-ți dau tinereța mea, pe care
o păstrez neatinsă, pentru realizările de mai târziu, — nu-ți dau ni
mic !...“
R
Și dacă nu-i vei da nimic, Păcatul se va duce, lăsându-ți su
fletul și mintea neatinsă, intru mersul tău pe căile cele îngăduite,
LIB
bune și frumoase...
Făcând așa, o negrăită îmbucnrare se va pogorî continuu —
proteguitoare asupra ta, — gândul îți va fi limpede și fecund, su
fletul larg și iubitor...
ITY
Iar când vei păși în viața cea mare, sburând pe seama aripe
lor tale, vei avea lesne putința să te apropii de Dumnezeu. Suprema
rațiune de a fi pe acest pământ...
S
ER
NIV
Documente sufletești
€UM NA CHENAT IISUS

LU
In inima mea trăește încă vie cea mai caldă amintire din anii co
pilăriei, în legătură cu lisus.
RA
lată desprind din neguri chipul blajin al preotului din satul meu:
icoană de duhovnic, de păstor, de ucenic al Domnului. 11 văd pe jilțul
mărturisirii. Cu privirea adâncă, în care blândețea și seriozitatea se
NT
împleteau pe aceiași rază de lumină. N ai fi putut să-l minți, nici

să-ți ascunzi gândurile cari se strângeau stol în cămara mărturisirii:
simțiai că spui lui Dumnezeu deadreptul ce ai pe inimă și că pleci
CE
de lângă dânsul ușor, ca un fulg.

Și era blajin, ca un păstor, cu copiii cari veneau în serile de de
nii și ’n seara de Vinerea Patimilor : să cânte, să treacă pe sub ,sfân
tul aier“ ori să anine flori de brebenei și toporași pe crucea Mântui
I/
torului. Pentru cei cari uitau însă unde se găsesc, avea păstorul nos
tru o privire lungă, de duioasă mustrare, fără cuvinte.
AS
Și mai ales la slujbă, era întruchipare de dincolo de oameni. Nu

Fam auzit nici odată predicând. Dar toată slujba lui era o predică,
un imn de chemare către Mântuitorul. In citirea Evangheliei, în de
UI
osebi, punea o râvnă care era plină de fiorul veșniciei In noaptea

învierii, citea așa de revărsat și cu răsunet tainic începutul Evanghe
liei după Ioan, încât era transfigurat ca’ntr'un film de rară artă. Iar
BC
noi. copiii, vedeam acolo, în ușile împărătești. în omul acela de evla-

Y
vie, o verigă de lumină a marelui lanț ce ducea până la apostoli, până
la însuși învățătorul adevărului veșnic. Vorbea aavea lisus în bise
AR
ricuța noastră de țară, ca odinioară, din.tr'o corabie, năvodarilor de
pe lacul Ghenizaretului. Și poporul îngenunchia ascultându-1.
Dar viața m’a purtat ca un sorb, depărtându-mă mereu de copi
R
lărie și de sat. Iar păstorul blajin, din zilele de primăvară ale sufle
LIB
tului, sa dus și el pe alte tărâmuri. S a dus; dar întocmai ca în pă
durea colindată odinioară, pădure cu nesfârșite ecouri ce renasc în
mine când calc pe cărările amintirilor, așa aud glasul de chemare
prin preotul cel simplu — „după vorbă după port*' — al satului meu,
ITY
cea dintâi chemare la lisus ce nu s’a irosit în hățișurile de mai târziu
‘ ale vieții. ,
A venit apoi epoca studenției, viața, de curiozitate. Colindam. Du
S
minică de Duminică, lăcașurile sfinte ale Capitalei ; pentru cor pen
ER
tru pictura și arhitectonica bisericilor, pentru atmosfera de recule
gere, pentru variație de meditam...
Intr’o noapte de Paști, poposisem la biserica armenească. Preoții
NIV
, tocmai eșiseră cu învierea. IPopor mult, popor cu evlavie, înconjura
în noaptea aceia corabia de lumină, eu catargurile ridicate. M’am ală
turat convoiului solemn.
O scenă, m’a integrat definitiv în atmosfera mistică, în atmos
LU
fera aceia unică din noaptea Învierii, lat-o : mergând norodul, după
datină, cu lumânări aprinse in mâini și cu o liniște sacră, deodată
a luat foc părul bălaiu, lăsat în valuri, pe spate, al unei tinere. A
RA
fost isprava unei secunde. O vecină a pus cât ai clipi din ochi, un
tulpan peste capul aprins al fetei. Minune; tânăra aceia, despodo-
bită, n’a turburat solemnitatea Învierii măcar cu umbra unui gest.
Doar o lacrimă s’a desprins din steiul frunții și s’a pierdut în noapte
NT
Și m’am gândit atunci că nu zadarnic se oprise corabia Iui Noe

la picioarele unui munte din Armenia.
lisus mă chema, a doua oară, prin predica acestei fete tinere care,
CE
în noaptea cea luminoasă a Eternității, înțelegea să se lapede de sine.
După războiu peregrinările m’au oprit într’o bisericuță așa cum

I/
trebuie să fi fost aceia în care a predicat Francisc din Assisi. Aici,

oamenii cari poposeau sărbătoarea au fost Ia început ca și rându-
AS
nelele ce-au umplut odată cu ciripitul lor biserica din Assisi tocmai
când predicatorul vestea, mai cu putere Evanghelia. Dar precum ma
rele convertit italian putu grăi păsărelelor ce-i turburau predica
UI
„Surioarele mele, lăsați-mă numai pân’ce isprăvesc cuvântul" și ele

tăcură vrăjite de rugămintea plină de iubire, așișderea în bisericuța
la care mă fixase un adevărat slujitor al altarului, s’au statornicit de
BC
la un timp oamenii, oprindu-se care și unde. îl prindea vremea. Și

nimeni nu mai turbura Evani/helia xi predicarea ei cu aprinsul de
Y
AR
lumânări și cu închinarea pe la. sfintele icoane pentru a pleca impli
cați că și-au împlinit „datoria de creștini".
Uneori când mă uitam la mulțimea aceia, prinsă pâr’că de un
R
sculptor ceresc în marmoră, mi se părea o singură ființă cu biserica
pe lespezile căreia îngenuchiaseră atâtea rânduri de oameni oe cre
LIB
dință. Era un fragment, încremenit la timp, din gloatele însetate după
„Predica de pe munte".
In bisericuța asta cu păstor blând și cu dar de sus în propcvădui-
rea Cuvântului viu, o săgeată de foc s’a înfipt și'n inima mea. A fost
ITY
ca un trăsnet. Toată clădirea mea sufletească s'a năruit într’o clipă.
Și huetul ei mi-a umplut o săptămână din viață. Piloții cei vechi pe
care credeam că mă pot rezema s’au prăbușit rând pe rând Ajunse
S
sem să văd că nimic bun nu este în mine și că răul care mă. tira
nizase mai stăruitor era iluzia ce-mi făceam încă despre mine. La
ER
capătul unei săptămâni în care somn nu s'a prins de genele mele,
nici hrană n’a primit trupul meu, s’a arătat porumbelul cu ramura
de măslin a păcii sufletești. O înseninare și'.o. binecuvântare necunos
NIV
cută m'au cuprins în vraja lor. Îmi închipui că numai starea de feri
cire a omului care nu cunoscuse încă păcatul avea asemănare cu pa
cea aceia sfântă ce se prefira în sufletul meu ca o mireazmă din î-ltă
lume. Acum începea viața adevărată să curgă. în fibrele nouii mele
LU
ființe duhovnicești.
Bisericuța aceia în care un om al lui lisus aprindea văpăile eter
nității fu calea Damascului pentru nevrednicul de mine.
RA
Coborâse definitiv pacea sub bolțile sufletului meu. Intr'o noapte

avui un vis.
NT
Mă aflam pe dealul satului natal, pe dealul pe care s'a desfășurat

întreaga mea copilărie. Era c- noapte cu lună plină și cu cer apropiat.
Satul dormea de mult. Un cocoș se trezise doar, despicând tăcerea
CE
solemnă. Pe dealul cu ulmi ’nalți și cu răsuri pe margine de drum,

doi oameni tresăreâm sub pașii copilăriei pe care o purtam încă în
noi. Ne oprirăm în crucea dealului. Ascultam. Clopotul bisericii de pe
zare suna în dungă ca la citirea celor 12 evanghelii. Ce poate să. fie
I/
la oră asta, întrebai ?

- A murit mame, îmi răspunse tovarășul.
AS
— Hai să ne rugăm, îmi zise.

Puserăm genunchii la pământ, in timp ce ecourile clopotului se
frângeau undeva la picioarele noastre.
UI
Am fost îmbiat de tovarășul meu să fac eu rugăciunea.

Nu știu ce aveam să spun cerului care era așa de aproape de noi
în noaptea aceia, în cât mă temeam de cuvânt. începui totuși să mă
BC
rog. Numai cât am deschis gura strigând „Doamne", și în clipa, aceia

pe dealul pe care îngenuchiasem se și arătă, pe oglinda neprihănită
a cerului chipul lui lisus. Nu mai puteam rupe o vorbă. Încremenise
FANTAXA DARURILOR 92
Y
AR
limba între buzele deschise. Inima singură batea în ritm grăbit. Ca
să mă ajute să ies din starea aceasta de teamă și de cutremurare»
Domnul îmi zise :
R
— Spune, de aceia sunt aici, să te ascult.
Dar mădularul acesta care e limba, în stare să ia foc altă dată,
LIB
înghețase acum și nici o articulație nu fu vrednică să înjghebe în
fața lui Dumnezeu.
Și totuși Domnul îndurător repetă :
— Eu te ascult, vorbește.
ITY
Muțisem ca preotul Zaharia in altar.
In frământarea aceasta de neputință, mă trezii. Minune : Camera
mea era plină de lumină. O lumină în care stăruia încă blândul, mi
S
nunatul și peste asemănare de duiosul chip al lui lisus. II priveam
cu ochii larg deschiși. Nu mai era vis.
ER
Voiam să-mi trezesc soția și aceiași frică și neputință de a face
o mișcare mă încremeni ca o stană de piatră. Din nou și cu mai
multă căldură îmi grăi chipul diafan :
NIV
— Te ascult.
Eram cu totul copleșit de marea și luminoasa prezență a Celui
ce mă asista și-mi grăia.
LU
Ci eu am privit mut și neputincios la nourul ce La răpit vederii

înălțându-L la cer. Am plâns cu amar când m’a învăluit întunericul.
Și mi-am adus aminte de ceiace a spus cândva Domnul „Dacă mă
iubește cineva, va păzi Cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi. Noi
RA
vom veni la el și vom locui împreună cu ef“.

Fără îndoială că eram cu desăvârșire nevrednic de oaspetele ce
resc. Apostolul Pavel și Sundar Singh l-au putut vorbi în clipa ne
NT
muritoare în care li s’a arătat Mântuitorul. Facă cerul să mă în

vrednicesc a spune ca psalmistul : „Dumnezeule, să nu rămână des
rușine din pricina mea, ceiace nădăjduesc întru Tine".
CE
In noaptea aceia se strânsese parcă gerul de pe tot pământul.

Și viscolul năvălea, vrăjmaș, pe ulițele Capitalei. In drumul spre adu
I/
narea creștină care avea loc lângă bisericuța depărtată la care mi

se impusese elementar adevărul, trecui pe la un prieten să-i las o
AS
carte. S’a minunat văzându-mă în ] vagul ușei lui îngropate în troene.

— N’am cutezat, pe așa vreme, să mă duc de cât cinci pași până
la restaurant să mănânc, mi-a spus el, accentuând cuvântul, și tu te
UI
duci câțiva kilometri prin nămeți și prin vifornița asta la o adunare?

— Tot pentru pâine mă duc și eu, îi răspunsei. Numai că resta
urantul meu fiind mai departe o să-mi iau merinde pentru o săptă
BC
mână întreagă.
In seara aceia pe care părintele o socotise de încercare pentru
râvna noastră, am isbutit la examen. II ascultasem cu emoția celor
93 FAN'TAXA DARURILOR
Y
(liniai creștini ce se adunau în. catacombe. Lor li se opunea stăpâni
AR
rea. Nouă ni se împotrivea natura.
Stătusem un ceas sub ploaia caldă a cuvântului inspirat, „lisus
și vița *, din Evanghelia după Ioan, căpătase în chivotul inimii mele
R
structură organică. Auzeam la sfârșitul predicei urcând în capilarele
sufletului seva proaspătă a lui lisus.
LIB
Când am plecat dela adunare viscolul urla pe coperișuri. Și la
fiecare răspântie se înfigeau adânc, în obraz, ace de ghiață. Felinarele
muriseră iar drumurile erau astupate de nămeți. întuneric ca’n iadul
lui Dante.
ITY
Dar aveam un însoțitor. Un nevăzut însoțitor care-mi despica
pârtie printre nămeții de zăpadă și-mi aprinsese o puternică făclie de
lumină, în cale. Și astfel pe drumul pustiu de oameni și fără felinar
S
de strajă, am fost aevea călăuzit de dumnezeiasca lumină ce apăruse
pe dealul copilăriei.
ER
Când am ajuns acasă, cu chipul ca floarea de mac și cu sufletul
aprins ca c- torță de Paști, mi-ani adus aminte de preotul din satul
meu, de tânăra, cu păr bălai dela biserica armenească și de inspiratul
NIV
propovăduitor din noaptea aceia de iarnă : instrumentele de care se
folosise Dumnezeu, mai activ, pentru a mă chema la o viață nouă.
Și-am mulțumit Domnului pentru nesfârșita lui îndurare.
LU
• I. GRș OPRIȘAN. .
RA
NT
CE
Crezi că te răzbuni pe vecuitt tău. .și cel întâi pe care-l chinueșli

ești tu însuți.
Cine poate fi mai nefericit de cât un om veșnic înfuriat.

I/
AS
Lipsa nu sfărâma atât, cât sfărâmă îndestularea.

(Sf. loan Gură de Aur)
UI
BC
FANTANA DAP.URILOR 94
Y
AR
STUDII BIBLICI
Cum să citim Sf, Scriptură
R
LIB
Atunci lisus vorbit-a către ei: O ne-
pricepuților și zăbavnici cu inima ce
sânleți ca să credeți toate câte au grăit
proorocii !... Și începând dela Moise și
ITY
dela toți profeții le-a tălcuit lor, din
țoale scripturile, locurile despre el.
(Luca 24. 25. 27).
»
S
M’am gândit de multe ori, că ’ar fi un câștig dacă lumea ar în
ER
cerca să citească Biblia, cum citește alte cărți de literatură, filosofic
sau istorie Nu cu ideea preconcepută, că e o carte „veche“ și nu în
ritmul vremii, care nu se poate citi decât în Biserică ori în genunchi.
NIV
Să o ia în mână fiece intelectual cinstit, tot omul, fie că e în vâltoa
rea anilor exuberanți ai tinereții, fie că a ajuns pe culmi mai domo
lite. Să o ia în mână cercetătorul curios, care privește cu nesațiu
frământările omenirii și sbuciumările sufletești ale celor mici și
LU
mari. Să o ia femeia, care suferă de singurătate, să o ia bărbatul,

care luptă, cade zdrobit și se ridica pentru a continua lupta: „Cu
vântul Tău este o candelă pentru piciorele mele și o lumină pe că
rarea mea‘‘ S’o citească, dacă vrea, ca pe o carte, ce a întărit cre
RA
dința șovăitoare a multora, dealungul veacurilor; ca pe o carte, din

care au citat unii din scriitorii cei mai mari și în care se găsesc,
cristalizate, adevăruri fulgerătoare și maxime mai presus de înțelep
NT
ciunea omenească.
Și nu rareori se va întâmpla, ca încetul cu încetul, să se des
prindă din litera scrisă însăși glasul, ce a întovărășit pe discipoli,
CE
în calea către Emaus și să tălmăcească sufletului însetat cele, ce au

scris proorocii despre El, lisus, și atunci ochii lor se vor deschide
și 11 vor cunoaște și, vor ajunge la o viață spirituală conștientă și,
vor privi cu milă asupra vremii lor de rătăcire și se vor minuna de
I/
îndelunga lor îndărătnicie grozava îndărătnicie a oamenilor în

fața atotputerniciei indurării dumnezeești !
AS
Dar de o mie de ori fericit cel, ce vine la acest izvor de învăță

tură eu sentimentul că se află pe pământ sfânt și. depărtându-se de
UI
preocupările materiale și egoiste, caută să se lepede de grija cea lu

mească și să se împărtășească de lumina, ce se restrânge din fiecare
filă a Bibliei. Iar ce va citi „va pune in inima se, va întipări in mintea
BC
copiilor săi și se va gândi la cele nou învățate acasă, in călătorie,

când se va culca și când se va scula'-, făcându-și astfel din ele un
is vor de înviorare, călăuzire și întărire la nevoie
A citi însă fără nici un sistem, e o neiertată greșală și întrucât în
țara noastră, in momentul de față, este o mare mișcare in mijlocul
Y
slujitorilor altarului pentru luminarea credincioșilor, iar printre
AR
aceștia din urmă, o mare dorință de a se cultivai în adevărurile creș
tinești, e bine ca acest avânt să fie bine utilizat și metodic instruit,
pentruea să nu apară și pe la noi, ca in sânul sectelor, interpretări
eronate și blasfematoare, cari sunt o mare nenorocire pentru Bise
R
rică Am primit zilele trecute o tipăritură a unui croitor din Prelung.
LIB
Grivița, care-și zice Crothara „noul nume a lui Messia" și anunță
„onor, clientelă'1 că în curâpd va apărea cu ceata lui de îngeri „ca
să reformeze omenirea și să... îndeplinească stabilizarea (!) prin su
primarea monedei și a măsurătorilor..." Iar la Cluj, acum câțiva ani,
ITY
mi s’a introdus cu forța în casă o sectară spre a-mi vinde nu știu ce
broșuri și să mă convingă să serbez Sâmbăta. Intrebând-o dece, ea
mi-a citat o serie nesfârșită de texte, fără nici o legătură intre ele,
căutând să mă sperie prin această avalanșă de vorbe și adăogând „că
S
de aceea nu le cunosc, că nu citesc Biblia!!!" Atunci mi-a venit rân
ER
dul meu: punându-i in față cinci biblii în cinci limbi moderne plus
o Septuagintă (in latinește) și un origina] in limba greacă, am înce
put s’o combat
NIV
Ea, un moment zăpăcită de potopul meu de cuvinte, nu-și pierdu
insă firea, iar eu văzând întorsătura ce o luau lucrurile, o rugai fru
mos să plece și par’că o văd și acum, în cadrul ușii, cu tabloul splen
did al Parcului public, ca un fond profetic, intinzând mâna, intr’un
LU
gest de furie deslănțuită:

— „Totuși, în iad te vei duce, cu bibliile tale cu tot, dacă nu ser
bezi Sâmbăta !..."
Ași putea să citez multe întâmplări, cari să justifice convinge
RA
rea, cu care cer să se studieze Biblia în spiritul de înaltă reverență,

iar cei, ce o tălmăcesc să nu o facă,dacă nu au o pregătire serioasă,
pentru a nu induce in eroare și prin explicații ușuratece sau falșe
NT
să facă mai mult rău decât bine.

Biblia cuprinde in sine descoperirea lucrării dumnezeețti intru
mântuirea omenirii căzute in păcat. Începând cu Geneza (Cartea
CE
Facerii) și terminând cu Apocalipsul, ea ne arată căderea primilor

oameni și făgăduința ridicării din sămânța femeii a unui Mântuitor,
care va zdrobi capul șarpelui, plătind cu sângele său Tot mai mult
se afirmă voința lui Dumnezeu de a-și pregăti un popor, din sânul
I/
căruia să se nască Mesia. Poporul lui Izrael, trecut prin focul tuturor
încercărilor, totuși păstrătorul religiei simbolice, ce prevestia ve
AS
nirea „Mielului lui Dumnezeu, carele să ridice păcatul lumii" este și

deținătorul tradiției .scrise Deaceea Vechiul Testament coprinde
cărțile sacre ale Evreilor, cari până în ziua de azi trăesc in orbirea
UI
de a nu „înțelege ceeace Moise și toți profeții au spus despre lisus".

Pe când Noul Testament cuprinde cele patru Evanghelii, Faptele’
Apostolilor și răspândirea creștinismului, care dintr’o „sectă" năs
BC
cută pe malul Iordanului devine Religia universală, accesibilă tutu-

FANTAXA DARURILOR •96
ror neamurilor; Epistolele Sf. Apostoli și o singură carte pur pro
Y
fetică, desvăluind sfârșitul hunii, venirea lui Hristos spre judecarea
AR
„celor vii și a celor morți" și învierea „celor adormiii întru Domnul’-
spre viață veșnică...
in artcolul viitor vom începe studierea Vechiului Testament.
R
SANDA I. MATEIU
LIB
ITY
AVE MARIA
S
de Lucicn Thomin
ER
Era pe la sfârșitul lui Decembrie.... Vreme mohorâtă, iar cerul, de-o
singură nuanță, se’iitindea ca o mantie plumburie de-asupra câmpiilor^
NIV
Rhenane.Noaptea se lăsa rece și întunecoasă.
Fratele Romuald călugărul mânăsțirei D’Aspremont, care fusese prin
împrejurimi după căpătat. își potrivi traista pe umăr și cu pași domoli, tot
învârtind mătăniile între degete, o luă înapoi spre mănăstire, pe drumul
LU
cel mai scurt care trecea prin pădure.

Era bătrân de tot călugărul. Capul său pleșuv îl purta totdeauna des
coperit, chiar pe gerurile și viscolele cele mai grozave, iar -fruntea, care
RA
ac)im era bătută de suflarea usturătoare a vântului, se pleca spre pămâtnf

și barba-i albă ca. neaua îi flutura peste haina aspră de aba care-i acoperea
uscăciunea corpului slăbănog; mergea anevoie bietul călugăr, poticnindu-se
NT
adeseori sub greutatea poverei ce-o purta. Totuși, cu vocea lină repeta dul
cea invocație : „Ave Maria”.
Nimic nu putea să-i turbure rugăciunea : nici urletele lupilor înfome
CE
tați cari se auzeau în depărtare, nici strigătele lugubre ale păsărilor noc
turne cari își fălfăiau aripile în sbor de-asupra capului său.... Bătrânulî
mergea înainte nepăsător la ceea ce-l înconjura, uitând pământul pentru a
se gândi la cer. Rugăciunea revărsa în sufletul său extazul și sepinătațea
I/
îngerească.
Intunerecul se lăsa din ce în ce mai de nepătruns. Vântul sufla vrăjmaș,
AS
îrfdoind arborii, rupând vijelios crăngile stejarilor bătrâni, cari trosneau

sinistru in haosul de mugete înfiorătoare, eșite din suflarea-i aprigă, șue-
rând jalnic prin desișurile pădurii, ca plângerile sufletelor chinuite.
UI
Fratele Romuald își repeta rugăciunea; mătăniile alunecau mereu prin

tre degetele-i uscățive și noduroase, iar gura-i neobosită spunea pe șoptite,
melodios, „Ave Maria”...
BC
In marginea drumului, pe jumătate ascunși după un tufiș, trei oameni

®I C
97 FANTANA DARURILOR '
Hr
Y
vanjoșt, înarmați fiecare cu cate o măciucă și cuțite, așteptau la pândă,
AR
schimbând intre ei vorbe scurte spuse pe șoptite.
Ciudat, zise unul din ei : < “
— Un trecător, fiți atenți... se apropie.
R
Un fior îi trecu pe toți, ochii li se’nflăcărară, mâinile lor strânseră mâ
nerele armelor, reținându-și răsuflarea, gata să se arunce asupra prăzii.
LIB
Câteva minute trecură... Călătorul se apropia.... nu era decât la două
zeci de pași de ei. , ...
O rază de lumină, străbătând printre crengile arborilor, venită de sus,
se opri de-asupra capului alb de bătrâneți, pe care îl înconjura ca o aureolă.
ITY
— Un călugăr, bombăni IPilhelm cel mai tânăr dintre potlogari,
— Da, știu cine e, —< zise Gaspar, cel mai vârstnic; e călugărul care
umblă după căpătat, de la mănăstirea D’Aspremont.
— Bună pleașcă, mă Gaspare !
S
— Nu e rea, măi W Uheme, -— zise Gaspar. Prăpăditul ăla de călugăr
ER
s'a cocoșat sub greutatea pomenii ce-a. străns-o !
— O să facem și noi o faptă creștinească, ușurându-i puțin umerii ne
putincioși, — zise la rându-i Fritz, al treilea bandit.
NIV
— Asta o fac bucuros; nu mi-e teamă c’o să mi se tocească cuțitul pe
hârca aia de schelet !
Călugărul era acum la trei pași de ei. Mergea... spunând mereu pioasa-i
invocație „Ave Maria, Grația plena”....
LU
Gaspar se plecă la urechea lui Fritz :

—■ Lovește, îi zise, acum e momentul I
— Oh !... Nu,... nu,., nu îndrăznesc !
RA
— Fricosule !
Banditul ofensat, era gută să se arunce asupra celuilalt, dar totuși se.
stăpâni și arătând cu degetul spre ceva care, aluneca la picioarele călugă
rului, — și care, în întuneric, împrăștia o lumină albă înconjurată de raze—
NT
zise cu voce tremurată :

—• Ia uitați-vă... Uitați-vă,... colo,... pe pământ...
Acel ceva avea forma unui trandafir, Era un trandafir alb și proaspăt.,
CE
care răspândea în juru-i parfumul lui pătrunzător.

Și bunul călugăr își continua drumul, semănând astfel la fiecare pas,
pe cărare.
I/
Cu fiecare „Ave Maria” rostit, un trandafir se desprindea depe buzele

sale și aluneca spre pământ, unde rămânea, răspândind parfumu-i ferme
AS
cător și razele luminei lui misterioase.

Bandiții înspăimântați, rămaseră muți și nemișcați.
In fața acestui fapt minunat, gândurile lor haine s’au spulberat cum se
UI
topește zăpada sub razele soarelui primăvăratec.

Totuși Gaspar, pe care duhul diavolului nu voia să-l scape din ghicire,-
zise în șoaptă :
BC
— Să ne luăm după el... Poate că asta e numai o înșelătorie și min

ciună. Om vedea noi.
FANTANA D ABURILOR 9tf-
Y
Tovarășii îl urmară tăcuți, emoționați și îngroziți.
„Ave Maria, Gratia plena"...
AR
Fratele Romuald după ce trecu pădurile întunecoase, luă drumul pe
cărarea care șerpuia printre râpe, spre vechea mănăstire D’Aspremont, a
cărei silhuetă se profila pe cerul întunecat.
R
Obscuritatea devenea din ce în ce mai profundă, vântul din ce în ce mai
LIB
rece. Bietul călugăr mergea adâncit în gândurile sale, fără a da atenție la
ceeace se petrecea în juru-i, semănând, cu fiecare „Ave Maria" care șoptea,
trandafirii misterioși cari se așterneau pe cărare ca un brâu luminos de stele.
Bandiții înfricoșați începură a se sfătui între ei :
ITY
— Ce zici de asta ? întrebă Wilhelm.
— Cred că-i o minune, răspunse Gaspar.
— Călugărul e un sfânt, zise la rându-i al treilea hoț.
— Da, un sfânt și un mare sfânt, reluă Wilhelm. Când noi aveam săl
S
batecul plan de a-l omorî, o minune ne smulge armele din mâini.
ER
— Chiar necuratul, și el, adaogă Gaspar, diavolul blestemat, nar în
drăzni să se atingă de acest sfânt pentru care fericita Fecioară Maria a des
chis grădinile înflorite ale Cerului !
NIV
„Ave Maria, Gratia plena”... . șopti cu vocea-i blândă, călugărul în de
părtare....
Mânați de acelaș gând, cei trei bandiți îl urmară de departe, fără nici
un cuvânt. Calea era ușor de urmat pe acel drum presărat cu trandafiri#
LU
minunați.
De departe, din vârful dealului ce se arăta, clopotul mânăstirei suna
duios, chemând călugării la rugăciune.
Fratele Romuald grăbi pașii.
RA
Chiar în acea seară, trei oameni pocăiți, îngenuchiau cu smerenie la

picioarele duhovnicului mânăstirei și-și mărturiseau cu umilință greșea-
.ele lor.
NT
Iertați și înălțați sufletește, salvați, rămaseră ca novici în vechea mă

năstire, unde fură exemple de virtute și credință, prin pocăința aspră de
viață călugărească căreia s’au dat cu totul până la sfârșitul vieței lor.
CE
Călugărul Romuald, umil și sfânt printre toți, ajunse la adânci bă

trâneți și adormi întru Domnul, fericit că Dumnezeu s'a servit de el pentru
a săvârși o minune măreață ca să întoarcă la El sufletele celor trei rătăciți pe
I/
calea păcatului. x
AS
Din franțuzește de DORA POPESCU

UI
BC
99 O FANTANA DARURILOR
Y
in noapteaI 3 |sfânta
AR
După ce și-a pregătit opincuțele țcțiSate și straiele cele noui. pe
< are i le dăduse domnul învățător. siyșj-a pus la îndemână tot ce-i
R
trebuia ca să se îmbrace în grabă. larûflă în lumânare. Toată gri
ja i se spulberă cu fumul împrăștiata dări lumina slabă.
LIB
Nu, n’are să-l simtă nimeni. Se gâ»4ea el. Se va scula încet... și
cum a închis ușa — și cum o închide în fiecare seară și nu-1 simte
nimeni — tot așa are s’o și deschidă la noapte și are s’o închidă la
ioc. Iar când se va întoarce... o va deschide binișor.. Desigur că toți
ITY
ai casei vor dorini ; și-apoi cine să-l afle pe el că a lipsit din casă
câteva ceasuri ? ! Că doar slujba n’o să ție până la ziuă
A mai fost el odată. în noaptea de Crăciun... cu bunicu său și cu
S
tată-său în sat la ei, sunt doi ani de-atunci, și cât a mai trecut până
să se lumineze, după ce s’au întors acasă !... că n’a mai putut dormi
ER
de fel până la ziuă ... Ce frumoasă e lumiha asta, cât o stea... și uite
ce; aproape sunt de ea ! își zise simțindu-se zâmbind. E cât un ochiu
de porumbiel: ...Și tocmai acum cel din urmă firicel de lumină al
NIV
mucului de lumânare se stinse.

întotdeauna stătea să se uite, până se stinge lumânarea de tot,
de tot.
LU
A dar mai era un ochiu de porumbiel în odăița lui simplă și

rânduită Pe acesta niciodată nu-1 văzuse stingându-se.
Se urcă în pat. Ingenunchie și-și făcu trei cruci liniștite și ca
sculptate în piatră, privind, dus de bucurie, icoana Maicii Domnului,
RA
luminată de candela cât un ochiu de porumbiel. Se culcă de grabă,

ca să se mai poată gândi la Ei...
Și mintea lui fâlfâi o clipă acolo, departe... și-apoi mai aproape,
NT
dar tot departe ; căsuța lor...

Atunci nu voia să-l ia și pe el la biserică în noaptea de Crăciun.
Tatăl lui spunea că n’o să poată răzbi prin nămeții de zăpadă... Era
CE
o iarnă grea... ca și cea de acum. Șuera vântul pe horn și zgâlția u-

șile și ferestrele, de mai să le scoată din țâțâni. A plâns, și degeaba.
Dar noroc, că s’a deșteptat tocmai când plecau, tatăl lui și cu buni
I/
cii. Și bunicu săracii, s’a întors din prag : ..Stai, să-1 luăm și pe. el,
măi Vasile. Hai. Ioane. îmbracă-te de grabă și vină și tu la .sfânta
AS
slujbă... Să vadă și el-'...

Se întoarse cu fața la perete. „Acum plec, se gândea el. plec : nu
mai mă ține nimeni. Oare n’am să pot să-mi fac pârtie cu piciorul ? !
UI
Dar dacă-aș lua lopata ? !

Și se întoarse iarăș cu fața la margine, și, ridicându-se în sus.
se plecă să se uite cu băgare de seamă, lângă pșe. ,,Am băgat-o ț‘-
BC
Lopata era acolo

„Da. și am s’o iau de-a dreptul pe lângă han. și de acolo, n’o să
Y
mai dau pe drumul mare. Mă duc în sus pe lângă „monument” și ies.
drept în curtea bisericii".
AR
închise ochii.
,,Și oare de ce n’o fi vrut tată-meu, să mă ia atunci ? ! Nu eram
și-atunci copil ? ! Acum sunt în clasa Il-a. Atunci nu eram la școa
R
lă.. Dar ce-are a face ?
LIB
,5Și ce-o fi făcând tata acum ? Și mama ? La ei trebue să fie așa.
de cald în odaie ! Și mama a văruit pentru sărbători. Și Marica o fi
fost cu Moș-Ajunu...”
Ii veniau lacrimi în ochi, când se gânclia la măicuța lui și la
ITY
sora lui mai mică. Să fi fost și el cu ei !... Ce de povești le spunea bu-
nicu .. „Dar nici una n’a fost atât de frumoasă ca aceea din noaptea
de Crăciun, atunci, când n’au vrut să mă ia și pe mine..."
Și iarăș se răsuci sub învelitoarea de lână cu vărgi roșii. Nu-și
S
mai găsea locul.
ER
„Și totuși trebue să adorm, trebue trebue, își zise strângând
pumnii cu toată puterea și ochii ca să-și impue somnul, — ,,o lecuță"
cum spunea bunicu, „înainte de slujbă". „Trebue să adorm... Dar da
NIV
că nu mă deștept ! ? A. nu. Așa ceva n’are să se întâmple. Mâine, da,
am să-1 rog pe domnul învățător, să mă lase, să mă duc și eu acasă
să-i văd pe ai mei... și să-l văd și pe Sandu al lui nenea Petre, și pe
Radu... dar... că de m’aș fi dus de azi. nu mă lăsa poate să plec la
LU
noapte la biserică... 0 fi târziu ? Nu, nu poate să fie, fiindcă n’am

auzit nici întâiul cântat al cocoșilor".
Candela tremura aripi pe perete. Grinzile tavanului aruncau um
RA
bre, groase spre fereastră... și se pierdeau în negrul nopții de. dincolo

de ea. Și iarăș ochiul de porumbiel clipea încet și chipul Prea Cura
tei îi zâmbia lui Ion din icoană. .
NT
Vorba blândă a bunicului îi turna din nou povestirea cu Pruncul

Isus.
Se simte strâns lângă pieptul cald al moșului și privește în o-
CE
chii lui duși în fundul capului și plini de bunătate și calzi de duio

șie... Trăia aevea povestea copilăriei lui Hristos. . Atunci a aflat el
pentru prima dată cine a fost Isus. Că Isus a fost fiul lui Dumnezeu
și că El s’a născut din sfânta Fecioară Maria.
I/
„In ieslea din Betleen era frig Și paiele erau aspre pentru prun
cul nou născut. Dar Maica Domnului îl învelia cu grije. Ce bună, ce
AS
caldă, ce blândă era Fecioara Maria, Mama Lui. Și Isus ! Isus trebue
să fi fost tare cuminte și tare frumos... Spunea Moșu că strălucea ca
lumina soarelui, de n’au putut păstorii să se uite la El, când au ve
UI
nit să i se închine Dece, n’am trăit și eu pe atunci, se gândea Ion,

ținând tot timpul ochii închiși, să-1 fi văzut și ea pe Domnul Isus !
Ce mic și ce blând !... să ntă fi închinat și eu... Uite, îmi vine parcă
BC
să plec, să mă duc și eu acolo, în țara aceea unde s’a născut el o,

Y
AR
dar astăzi n’am să-l mai găsesc... Mi-a spus bunicii că sunt multe
sute de ani dela nașterea Lui...
Vântul făcu să se clatine puternic ușa, Ion se răsuci iarăși în
pat. Se așeză acum așa ca să privească ochiul de porumbiel.
R
„Dar oare în țara aceea va fi fost așa zăpadă ca pela noi ?...
LIB
Păstorii au văzut din cer o lumină mare, strălucitoare. Din lu
mina aceea mare se desprindeau lumini care sburau peste peștera
din marginea drumului Cântece minunate se auzeau prin aer și pă
mântul se clătină ușor. Mieii turmelor își înalță căpșoarele cuprinși
ITY
de un fior blând ; „Mergețizla ieslea din fața voastră și vă închinați
Pruncului". Glas din cer.
Și iată păstorii se ridică și merg.
Ion îi vede.
S
înăuntru ieslea întunecată, 0 lumină cât un sâmbure, undeva
ER
într’un colț Un opaiț, mărit de o lumină alta decât el. Isus. E mic.
Privește mirat pe cei ce vin la El. Ion e printre dânșii. Isus ridică
mânuța. Fecioara Maria, Mama lui zâmbește tot așa de blând. Iosif,
NIV
îngenunchiat, își sprijină fruntea de iesle. Atâta lumină și atâta pa
ce ! Tăcere. Nu vorbește nimeni Tăcerea Pruncului și bucuria Maicei
sfinte. Totul e simplu, curat și bun. Totul e pace, totul e bucurie.
Cerurile și pământul cântă.
LU
Pe toate le vede Ion în ochiul porumbielului..

Fecioara Maria s’a uitat la el. L-a chemat...
Tresare. Sări drept în picioare „Am adormit își zise căutând
RA
să vadă ceva în-noapte, afară.

Nu. nu mai poate rămâne. Par că n’a auzit cântecul cocoșilor.
Oare n’au cântat încă ? sau au cântat și din pricina vântului n a au
zit? Nu cumva a adormit? Nici el nu știa ce să creadă. ,,Da, am a-
NT
dormit. Desigur că a trecut miezu nopții’ .. își zise plin de spaima și

de amărăcune.
Rămase o clipă pe loc privind aiurit.
CE
Afară ninge. Vântul s’a mai potolit, Aripi de lumină sboară me
reu pe perete. .
Intr’o clipă fu îmbrăcat. Deschise binișor ușa. Cojocul trântit în
I/
grabă pe umeri, îi fu desprins cu totul depe el și svârlit jos... II luă,

îl îmbrăcă, și-l strânse cât putu de tare pe lângă trupu-i tremurând.
AS
Tremura și par’că nu-i era frig. Un tremur nu de frig și nici de tea

mă... tremur..
Urmă drumul pe care-1 avea de mult în minte.
UI
După ce tăie pe lângă han și de-acolo, pela monument cât ai bate

din palme fu în deal la biserică
O noapte grea de-atâta ninsoare, și de atât de mulți nămeți că-
BC
zuți peste case și peste garduri. Și umbra sprintenă a unui fugarnic

sbura mai presus de nămeți frângând vântul, rupând urzirea firelor
de fulgi...
Y
Când a ajuns în deal rămase o clipă pe loc. După ce respiră a-
AR
dânc, se întoarse cu fața înapoi spre sat Nimic, beznă. Zăpada îi pu
nea o perdea între el și lumea din sat. Era singur și era mulțumit.
Dar n’a stat mult așa. Se întoarse și făcu câțiva pași înceți.
R
rari.. spre biserică. In inima lui clocotia un dor cald și plin de lu
LIB
mină. Nu se gândia decât la un singur lucru. Pe acela trebuia să-l
afle ăcolo. .
Cum? E cu putință? S’a sfârșit slujba?! Vai, am adormit! Dar
nu, nu se poate să se fi sfârșit...
ITY
Rămase uluit în fața ușei zăvorite a bisericei, întunecate în albul
nopții de iarnă.
Aripele dorului cald și luminos din sufletul Iui încrezător se iz
beau acum cumplit de ușa închisă. . de întunericul singurătății...
S
Biserica era închisă.
ER
Da, da, s’a făcut slujbă ; s’a făcut și oamenii din sat au fost; da,
da, am adormit... Un hohot de plâns îi înecă glasul. Da, și-atunci
când am fost cu moșu, după ce s’a sfârșit tot pe noapte am plecat de
NIV
la biserică .. De ce am adormit ?... Mai bine mă duceam acasă...
Nu-1 mai țineau picioarele. începu să plângă de-a binelea. Un
plâns fierbinte și în cascade de suspinuri.
Păsărică, prinsă depe ram și pusă’n colivie !
LU
Noaptea-1 zăvoria în ascunsul ei, și’n neștiutul ei de nimeni.

Fulgii de zăpadă în falduri de lumină albă. Ușa bisericii părea că
simte ea însăși durerea. Plângea lângă biserică, în miez de noapte și’n
gerul iernii, un copil pe care nu-1 putea înțelege nimeni.
RA
FLORICA MARTINOVICI
f
NT
CE
Nimic nu strică mai mult libertății cât inhămarea la treburile

I/
lumeț și înlănțuirea cu ceeaee pare a fi splendoare.

AS
Cu cat cel lacom câștigă, cu atât e mai sărac, căci cu atât e mai
sărac cel care dorește mai mult.
UI

BC
103 FAN'TANA DARURILOR
Y
Plânsul omului
AR
,,Eu sunt învierea și viața. Cine
crede în mine, chiar dacă ar fi mu
R
rit va trăi“.
(Evanghelia clapă Ioan)
LIB
Ca un năer pe-o navă sfărâmată
Pe marea de furtună Înecată,
Mă clatin sub mormântul de păcate.
Tai mine, Doamne*o rază nu străbate.
ITY
Murdar și plin de răni și obosit
Privesc la cupele ce le~am golit.
Mă uit în suflet ca într'un sicriu
S
Scheletul îmi surâde a pustiu.
Luceferii nu mai mă adumbresc
ER
Și'mpovărat de mine, putrezesc...
NIV
II
Vin ca tâlharul, Doamne, pocăit.
Să mă ridici din iadul ce mă‘neacă :
LU
Privirea Ta deasupra mea Ți-o pleacă

Vin ca tâlharul. Doamne, pocăit.
Topește negura din ochii mei...
Țărâna mea aprinde-o cu duh sfânt:
RA
Să cânte primăverile'n mormânt...

Topește negura din ochii mei.
O viată nouă să mă încunune.
NT
Ca nufărul azi să renasc din moarte :

Mereu spre Tine ochii să mă poarte
O viată nouă să mă încunune...
CE
III
Șrafuncea când trâmbița vremii de-apoi
I/
Va fi ca. să sune în slavă și‘n mine.

Din pulberea mea să măCnalti către Tine
AS
Sub met de valuri, la vremea drapai!

C. GORAN
UI
BC
Y
Intr o Dumineca
AR
Avea mult de lucru în Dumineca aceea. Tot ce nu putuse în
R
făptui în timpul săptămânii hotărîse pentru ziua de Duminecă. Masa
era încărcată cu reviste și cărți care trebuiau neîntârziat citite.
LIB
Dar în aceeași zi chemase la ea doi copilași. Doi copii, peste
cari viața trecuse dureroasă prin nenorocirile din familia lor. Mlă-
dițe care văzuseră zdruncinându-se, sub ochii lor, tăria ce susținea
viața lor plăpândă, l’a chemat ca să petreacă la ea Dumineca aceea
ITY
de iarnă plină de soare. Din dragostea ei de copii avea să le dă
ruiască lor cu dărnicie. Căci era învățătoare. Și pornise pe drumul
acesta, străjuit de spini, din dorul de a pune viața ei în slujba celor
mici, a celor slabi, a celor cari n‘au altă putere decât inima curată.
S
Copii au venit. Luptându-se cu nămeții și cu soarele care, împrăș
ER
tiat de zăpadă, ii orbia; fetița, mai mare, înainte, tăind drum fratelui
care o ținea de haină.
S‘a bucurat nespus văzându-i. In îmbrățișarea îndelungată voia
NIV
să le dea toată căldura bucuriei ei. Dupăce și-au mai alungat înghețul
din oase, au prins să ciripească, spunând câte'n lună și‘n soare Dar
veselia lor nu mai era cea de altă dată, asta o simția bine domni
șoara învățătoare. Băiatul, mai mic, mai zglobiu, părea că a uitat de
LU
viața lor de mai înainte. Ci copila păstra pe chipul ei o tristețe și o

sfială neobicinuite. Părea că mereu se teme de ceva. Au stat mult de
vorbă împreună și copiii parcă se înseninau la auzul vorbii blânde
RA
și întăritoare a domnișoarei lor.

Dar cărțile și revistele depe masă o săgetau mustrătoare : pe
noi ne-ai uitat ? Și-atunci li-a propus copiilor să se mai ducă afară,
NT
ca să se joace. Brazii bătrâni au tresărit și grădina mohorâtă a ră

sunat ca vrăjită de glasul de argint.
Nu pentru mult timp, însă. Căci era frig strașnic. Și curând
CE
au venit copii în casă, cu mâinile roșii și înghețate. Abia le mai pu

teau duce la gură, ca să și Ie desmorțească. Atunci dragostea ei a șo
văit totuși. Tocmai începuse să guste plăcerea cititului în camera-i
caldă și liniștită. Iar copiii aceștia veniau s’o turbure. Li-a spus să
I/
se joace, iar ea s‘a întors la masa de lucru.

Insă, fără domnișoara, jocul nu însemna nimic. Nu-i învățase
AS
ea oare și la școală să fie mereu printre ei ? Nu se juca ea cu ei în

totdeauna, in fel și chipuri ?Și ce bucurie era pentru ei când o prin
deau pe domnișoara sau când se jucau „de-a baba oarba“ și ea nu-i
UI
putea găsi sau când vreunul era nedreptățit și domnișoara se apro

pia, bună și împăciuitoare, ba uneori îl și săruta, ca să-i fure măr
găritarele depe obraji ! Și acum de ce nu vine să se joace și ea cu
BC
noi ? De ce ne-a lăsat oare singuri ? De ce ne-a mai chemat ? Iar

domnișoara nici nu mai putea fi atentă, fiindcă simția că mâncarea
și căldura nu le era de-ajuns copiilor necăjiți. Ei aveau nevoe de
105 F ANTANTA DARURILOR
Y
căldura apropierii ei, de hrana iubirii ei. A părăsit foile înghețate
AR
de cărți și a prins să se joace cu ei. Dar, după o zi cu zăpadă și cu
soare, acum, în amurg jocul părea trist. N‘au găsit niciunul care să
le placă, să-i mulțumească.
Un gând îi lumină mintea: Dacă le-aș citi ceva ? In serile a-
R
cestea de iarnă privind jeraticul în vatră, și eu ascultam odinioară
LIB
„povești". Da, le voiu citi. Alegerea a făcut-o ușor : O carte pe care
și ea o citise de mult, copil, o carte pe paginile căreia plânsese
mai târziu : Legende despre Hristos.
I-a strâns lângă ea. Iși sprijineau capul sau mâinile pe genunchii
ITY
ei, pe brațele ei. Atingerea lor îi făcea bine. Simția acum că ea are
nevoe de căldura apropierii inimilor lor curate. Și uneori vocea îi
tremura de bucurie și de durere. Au mers cu lisus din Noaptea Sfân
tă până în pragul Golgotei, poposind la Fântâna celor trei magi,
S
soțindu-L în Betleem și în Egi.pl, jucându-se cu El în Nazaret, as-
ER
cultându-L în Templu. Din timp în timp, copii șoptiau câte o mân-
găere, o desmierdare, un cuvânt de milă, de dragoste pentru Copilul
alături de care trăiau de câteva ore. In cele din urmă, băețelul iz
bucni :
NIV
Pe mine mă îneacă plânsul, domnișoară.

Și patru ochișori înlăcrămați, dar plini de senină bucurie o
priviau. Pe paginile cărții vechi, stăteau plecate trei capete, în plân
LU
sul rugăciunii.
MARIA CONSTANTINESCU
RA
NT
CE
Nimic nu desparte și nu rupe ca invidia, rău blestemat care-i fără

iertare, — ades mai blestemat de cât lăcomia, isvorul tuturor oițiilor.
*
Invidiosul nu se gândește la nimic, nu cearcă nimic pentru a ieși din
I/
lâncezeala care-l toropește: dar face tot ceea ce poate pentru a abate la
AS
pământ pe cel care vrea să se ridice spre cer, — și, prin aceasta, e un
demn tovarăș al diavolului.
UI
BC
FANTAN A DARURILOR 106
Y
EEORI CREȘTINE
AR
TAETORUL DE LEMNE
R
LIB
Trecea prin mahalaua cuprinsă de înserare, tânărul plictisit. Nu
cugeta nimic, nu-și simțea sufletul cutreerat de nici o simțire. Lu
mea care se înfățișa ochilor lui cu privire vagă era ceva inform, lip
sit de frumuseță, și van. Nici nu-și mai aducea aminte ce caută prin
ITY
acele locuri îndepărtate și mizere. Casele stăteau tăcute sub apăsa
rea înserării de iarnă. Nori vineți păreau că se lasă aproape de tot,
iar glasuri rare se auzeau pe-la răspintii.
Viața îi apărea fără sens, tânărului vagabond. Ca ușoare tresă
S
riri de lumină, niște frânturi de gânduri îi treceau prin minte : „ce
ER
să fac cu tinereța mea ?, ce rost au mușchii mei ?... Dar sufletul ? dar
zilele?..." Pășea încet și privea fără să vadă.
Trecu prin dreptul unei portiți întredeschisă. Privi: o curte să
NIV
racă, în fund o căsuță aplecată, ■— noroi și pustiu... Deodată, se opri:
avu ca o plesnitură peste privire. In curte un mic morman de lemne,
iar o femee bătrână și gârbovă se chinuia cu un topor prea greu, să
le sfărâme...
LU
Fără să știe cum, dar împins dinăuntru de-o putere poruncitoare,

tânărul intră în curte. Deodată, femeea se sperie : credea că-i un
răufăcător. Tânărul o privi : era atâta durere în ochii bătrânei !... Tă
RA
când, tânărul luă toporul din mâinele bătrânei, — își scoase haina
groasă de pe el, — și, simplu, ca și când toată viața nu făcuse altă-
ceva începu, serios și încet, să tae lemnele văduvei. Cu atâta pu
NT
tere isbea toporul în butucii de stejar, în cât așchiile săreau prin co
paci. Și, încet : boac-boac, tânărul sparse toate lemnele din curte. A-
poi, blajin, întrebă pe bătrână: ,Unde să ]e pun. mamă'? Femeia
CE
stătea cu mâna la gură și lăsa să-i curgă în neștire lacrimele pe o-

braz. întrebă încet : „cine ești tu ?“, dar tânărul nu răspunse, ci cară
toate lemnele în gârliciul de lângă odaia bătrânei.
Pe urmă, își puse haina pe trupul din care ieșeau aburi, — mer
I/
se la femee, îi dădu bună ziua, — și ieși pe portiță...

înfățișările lumei erau altele : strada era plină de-o lumină lină
AS
și mângâietoare, .— de jur'împrejur susurau svoanele clare ale înse

rărilor de iarnă, — un câine lătră gros într’o curte, iar în suflet,
tânărul avea ca o înflorire albă și curată, de simțiri largi și dezin
UI
teresate...
Ar fi vrut să întâlnească pe cineva și să-i spună cu îmhucurare :
BC
— „Iată, am tăiat lemnele bătrânei și tare îmi pare bine !...“

își spuse vorbele sieși, — și plecă înviorat spre casă...
IP? FANTANA DARURILOR
Y
DOI OAMENI
AR
In hala mare era forfot de lume, — și oamenii goneau de parcă
ar fi fost bătuți de vânturi, din toate părțile.
R
La marginea trotuarului, stătea un măturător, având în picioare
niște opinci roșii de gumă, în mână un imens măturoi, în cap o că
LIB
ciulă cât o baniță, iar în suflet gândul la Isus. E] vedea lumea a-
ceasta nebună și, măturând încet strada, își șoptea încet : „ce oare
vrea lumea asta ? De ce, Doamne, nu se mai astâmpără ?“ și se ru
ga în felul lui întru astâmpărarea demonului din lume.
ITY
l’e urmă se gândea la nevoile lui, la copilul schilod de acasă, la
nevastă-sa bețivă și la odaia goală și rece, — și, lăsându-și câteva
clipe capul în piept, zicea : „Doamne, de ce mă pedepsești așa ?... Ai
S
milă. Doamne, de mine !...“
Așa de adâncă îi era privirea când cugeta astfel. în cât vreun
ER
trecător se oprea fără voie și-i punea în palma bătătorită un ban alb.
Dar ori de câte ori se întâmpla așa, rămânea dus pe gânduri, și
ades era să fie călcat de vreo trăsură.
NIV
Ceea ce era să i se întâmple și acuma. Fără să ia seama, se trezi
nas în nas cu un automobil cât o casă. Abia avu timpul să se dea în
lături isbindu-și opincile roșii de trotuarul murdar. Mașina trecu în
mare grabă pe lângă el, făcându-1 numai noroi de sus până jos. Dacă
LU
avu timpul să zică : ,,Iartă-mă, Doamne'1, ca și cum ar fi fost gata să

treacă vămile lumile celeilalte. In mașina descoperită, stătea tolănit
un om foarte însemnat : bogat și plin de gânduri. Ai tfi zis că n’are
RA
de ce fi supărat niciodată, de vreme ce, cu averea lui, avea tot ce-i

plăcea și peste cele nevoite... Și totuși, când văzu ce era să facă ma
șina lui, se întoarse spre măturător și cu fața plină de sânge din-
NT
tr’odată, îl înjură: ,,lua-te-ar naiba de idiot, unde ți-e gândul?11 —

și alte vorbe grele căzură din mașină la picioarele măturătorului
stropit cu noroi.
CE
Acesta, privi o*im se îndedpărtează mașina care căra pe un om

atât de fericit și dând din cap, zise cu blândeță și cu un fel de în-
veselire bună : — „Bine, măi tată, erai să mă calci, și tot tu mă
înjuri ? !...“ *
I/
Pe urmă. începu să măture strada, gândind din nou la ameste

cul lumei din hală și întrebându-se necontenit :
AS
— „Oare, Doamne, cât are să mai ție furtuna asta?1
AMBIȚII
UI
Veneam, pe-un drum de țară, la marginea unei păduri. Dinspre

adâncul hugeagur lor venea respirare umedă de salcie, iar dinspre
BC
soarele care se ducea la culcare, raze piezișe și potolite.

Eram singur. — și totuși nu eram singur, nici de cum... In gân-
Y
AR
dul meu. degetul lui Dumnezeu filuia cartea gândurilor, și eu mer
gând, stăteam de vorbă cu El.
Mă gândeam la ambițiile din lumea aceasta, și vedeam învol
burarea cea mare. Jos, sus, pretutindeni, aceiași încăerare.
R
Găndul mi se opri la ambițiile artiștilor. Se știe doar că ambi
LIB
țiile acestora sunt cele mai sfârșietoare. Ele otrăvesc toate clipele
vieții celui, care din porunca lui Dumnezeu, totuși, se cuvine a fi se
nin și fără teamă.
Cugetai : „de sigur că această nemăsurată ambiție își are mai
ITY
multe isvoare, dar cel mai mare e acela care privește viața artistului
de .după moartea lui. Temerea că va fi uitat, -— că, de îndată ce
moartea va apăsa cu degetul ei neînduplecat pe inimă și-o va opri
el artistul va cădea din ce în ce și necontenit în uitare — temerea
S
aceasta îl face să fie aspru, rău, invidios și pătimaș... Și dacă măcar,
ER
fiind așa. ar pute asigura încă vreo câteva clpe de nemurire ? ! O,
nemurirea artistică !... Marea asupritoare a creațiunei artistice, —
maștera neînduplecată a bieților oameni, în creerul cărora bat furtuni
NIV
absurde și lipsite de duhul lui Dumnezeu !...“
Ambiții, ambiții...
Mergeam pe drumul din marginea pădurii, și privind zarea spre
care se lăsa soarele înroșindu-se, parcă simțeam cum degetul din
LU
minte închide un ceaslov al unor anumite gânduri, și auzii atunci

clar, un glas, venind prin mine, de undeva :
— , Int.reabă-i domol pe acești necăjiți oameni • cred ei că-și a-
RA
sigură astfel nemurirea ? Pot ei opri măcar umbra unei pale de vânt,
din furtuna care-i poartă spre văzduhurile uitării ? Copii, copii..."
Mă oprii.
Din tufiș, sbucni pe neașteptate un iepure cenușiu cu pete rugi
NT
nii, — și luând-o la goană spre soare, fugea așa de repede de parcă

Tar fi supt zarea.
O înveselire grabnică mă cuprinse...
CE
Măi gândii din nou la ambițiile artistice și surâsei.

Glasul din mine se auzi glumeț :
■— „Oare, ce va fi peste o sută de ani. din aceste anlbiții ar
I/
tistice ?...“
Undeva, un hohotit de râs isbucni, în plină câmpie
AS
Privind cum fuge iepurele de năprasnic spre soare. în copce de

■o desăvârșită eleganță mă trezii râzând cu hohote și eu, răspunzând
hohotelor anonime din câmpie...
UI
Și zisei tare :
.— ,.Vai, bunule Dumnezeu, dar peste o mie de ani ce va mai
fi ? !...“
BC
A. L M.
Flârgârllarc de mult pref
Y
AR
Shituri din Sf. Scriptură
1 IAN. 1929. Iată pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul:
R
binecuvântarea dacă veți asculta de poruncile Domnului
Dumnezeului vostru, pe cari vi le dau in ziua aceasta; bles
LIB
temul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului Dumne
zeului vostru și dacă vă veți abate dela calea pe care v’o dau
în ziua aceasta și vă veți duce după alți dumnezei. (Deut.
11. 26—29).
ITY
2 IAN Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu
tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea,
pe cari ți le dau astăzi, să le ai în inima ta Să le întipărești
in mintea copiilor tăi, să le vorbești de eje când vei fi acasă,
S
când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei
scula. (Deut. 6. 5—S). ER
3 IAN. Aceasta este marea și cea dintâi poruncă. Iar a doua la fel
cu aceasta: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.
NIV
(Mat. 22 39. W).
4 IAN Fiți cu mintea întreaga și priveghiați în rugăciuni (I Ep.
Petru M).
5 IAN. Priveghiați și vă rugați ca să nu intrați in ispită. Căci duhul
LU
este osârduitor, dar trupul neputincios. (Mat. 26. M).

6 IAN. Iar după ce s’a botezat lisus, îndată a ieșit din apă și iată
cerurile i s’au deschis și a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogo-
rându-se ca un porumbel și viind peste el. Și iată glas din
RA
ceruri, cari a zis: acesta este Fiul meu cel iubit, intru care
bine am voit. (Mat 3, 16, 17).
7 IAN. Ioan răspundea tuturor zicând: Eu unul vă botez cu apă,
NT
dar vine Cel ce este mai tare decât mine, căruia nu sunt
vrednic să-i desleg cureaua încălțămintelor; el vă va boteza
cu Duhul sfânt și cu foc, (Luca 3, 16).
CE
8 IAN Iar cei unsprezece ucenici au mers in Galileia, la muntele

unde le rânduise lor lisus... și apropiindu-se lisus le-a vorbit
lor zicând: Datu-mi-s’a toată puterea în cer și pe pământ.
Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-i
I/
in numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Invățân-

du-i să păziască toate câte v’am poruncit vouă și iată eu cu
AS
voi sânt în toate zilele până la sfârșitul veacului. (Mat.

28. 19, 20).
9 IAN. Câți în Christos v'ați botezat, in Christos v’ați îmbrăcat
UI
(Gal. 2, 37).
BC
*) Culese de Sanda I. Mateiu.

Y
10 IAN. ...in zilele lui Noe se pregătia corabia, in care puține suflete,
AR
anume opt, s’au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin
apă închipuia botezul, care vă mântuește astăzi și pe voi, nu
cu ștergerea necurăției trupului, ci cu deschiderea cugetului
bun către Dumnezeu, prin învierea lui lisus Christos (I Ep.
R
Petru .3, 21).
LIB
11 IAN. Au nu știți că toți câți în Christos lisus ne-am botezat, întru
moartea lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu el în
moarte, prin botez; așa încât — după cum Christos a înviat
din morți, prin mărirea Tatălui, tot așa și noi să umblăm
ITY
întru înoirea vieții. (Rom. 6, 3, 4).
12 IAN. Să vă primeniți în duhul cugetului vostru, îmbrăcându-vă în
omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în
dreptatea și in sfințenia adevărului. (Efeseni 4, 23, 24).
S
13 IAN. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voiu
ER
da odihnă. (Mat. 11, 28).
14 IAN. Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă să ne mântuiască,
nici urechia Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre
pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru ;
NIV
păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v’as-

culte ! (Isaia 59, 2).
15 IAN. Dacă zicem că n’avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul
LU
nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este

credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească
pe noi de toată strâmbătatea. (I Ep. Ioan 1, 8, 9).
Ifi IAN. Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor
RA
ce iubesc pe Dumnezeu. (Rom. 8, 28).

17 IAN. Domnul își întinde privirile peste tot pământul ca să spriji-
niască pe aceia, a căror inimă este întreagă a Lui (2 Cr. 16, 9)
NT
18 IAN. Veghiați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în ade

văr, este plin de râvnă, dar trupul este neputincios. (Mat.
26, 41).
CE
19 IAN. Domnul este păstorul meu... îmi înviorează inima și mă po-

vățuiește pe cărări drepte. (Ps. 23, 1, 2).
20 IAN. Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul
de cei, ce se tem de El. Căci El știe din ce sântem făcuți;
I/
iși aduce aminte că sântem țărână. (Ps. 103, 14).

AS
21 IAN. Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă, nu daruri cum dă
lumea, vă dau Eu. (Ioan 14, 27).
22 IAN. El vă va și întări până la urmă, ca să fiți fără de vină, în ziua
Domnului nostru lisus Christos (1 Cor. 1, 8).
UI
23 IAN. Vei chienrn numele lui lisus... căci va mântui poporul Său
de păcate. (Mat. 1, 21).
BC
24 IAN. Și mulți din Saniariteni din acel oraș au crezut într’însul

pentru cuvântul femeii, care mărturisia. (Ioan, 4, 39).
Ill FANTANA DARURILOR
Y
25 IAN. Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul aco
AR
perit. (Ps. 32, 1).
26 IAN. Drept aceea asupra celor, ce sânt în Christos lisus nu este
acum nicio osândă. (Rom. 8, 1).
27 IAN. Intru libertatea, cu care Christos ne-a făcut liberi, țineți-vă
R
cu tărie și nu vă prindeți iar în jugul robiei (Gal. 5, 1).
LIB
28 IAN. Cereți și se va da vouă; căutați și veți afla; bateți și se va
deschide vouă. (Mal. 7, 7).
29 IAN. Toți sântem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau
ca vântul. Nu este nimeni, care să chieine numele Tău, sau
ITY
care să se trezească și să se alipiască de Tine: de aceea ne-ai
ascuns fața Ta și ne lași să pierim, din pricina nelegiuirilor
noastre. (Isaia, 64, 6).
30 IAN. Iată stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul meu și va
S
deschide ușa, voi intra la el (Apoc. 3, 20).
31 IAN. Cine vă primește pe voi (ucenicii Domnului) pe mine mă
ER
primește și cine mă primește pe mine, primește pe Cel, ce
m'a trimes pe mine. (Mat. 10, M).
NIV
LU
Tălmăciri din alte ogoare spirituale

RA
Vine sfârșitul...
NT
Ezechiel, 7, 2
„Orice sfârșit este trista zis cineva. Un an care s’a dus, lasă
CE
în sufletele noastre o tristețe care nu se poate tălmăci.

înfățișează atât de multe lucruri, cele 365 zile cari au sburat în
infinit! Bucuriile sau necazurile, pe cari ni le-au adus, sunt încă vii
în sufletele noastre. Dar mai cu seamă gândul că am întrebuințat
I/
rău aceste zile, cum ne mai apasă ! Câte prilejuri fericite pe cari le-am
scăpat și cu cari nu ne vom mai întâlni ! Atâtea fapte bune, pe cari
AS
le-am fi putut face și pe cari nu le-am făcut ! Părerile de rău și poate

chiar remușcărîle ne copleșesc.
Să punem înaintea Domnului acest trecut mort, ca EI să repare
UI
și să erte ce se poate erta, iar noi să luăm hotărârea ca. cel puțin
de azi înainte să întrebuințăm mai bine zilele ce ne-au fost hărăzite
BC
să le mai trăim.
FANTANA DARURILOR
Y
„Te voi sui. pe înălțimile țărei“
AR
Isaia 58, 14.
Muntele cel mai înalt depe suprafața pământului .este Everestul.
R
Mulți exploratori îndrăsneți au încercat să-l urce, dar greutățile ce
li s’au pus în cale au fost așa de mari, încât au fost nevoiți să spună
LIB
că această culme nu se poate atinge.
Sunt culmi însă și de un alt fel. Ele țin de lumea duhovnicească.
Sunt: răbdarea, ertarea greșelilor, lepădarea de sine, dragostea, sfin
țenia. Mai greu de urcat decât Everestul, nu e decât un singur
ITY
mijloc pentru a le atinge : este a urma Călăuza care a și făcut acest
drum: „Eu sunt calea" a zis lisus.
Creștinul smerit și credincios, susținut de Duhul Stăpânului său,
S
va merge împreună cu El peste toate înălțimile țărei
ER
Dumnezeu vrea ca toți oameni să fie mântuiți
NIV
1 Timotei, 2, 4.
Toți suntem niște fii risipitori și avem nevoe să ne întoarcem la

Tatăl Ceresc. Când ne-am întors, avem desigur o bucurie nespusă, că
LU
ne-am aruncat în brațele Sale. Cu toate acestea n’ar trebui să ră

mânem totdeauna în emoțiile plăcute ale împăc&rei. Când Dumnezeu
a recucerit un fiu pierdut, nu întârzie a-i șopti la ureche : „Te-am
RA
regăsit, — e drept; însă n’ar trebui oare să ne gândim la alți fii pe

cari Eu nu i-am găsit încă, și cari gem în temnița sufletului lor?
Nu vrei tu să-mi ajuți să-i găsesc și pe ei ?“ O întoarcere la Domnul
care nu duce la această convorbire dramatică, nu este o întoarcere
NT
deplină. Ea nu e decât o întoarcere aparentă. Orice mântuit are da

toria imperioasă de a căuta să fie mântuiți și alții și când isbutește,
el încearcă o bucurie incă și mai mare decât aceia a întoarcere! sale,
CE
bucuria de a fi adus alte suflete la Domnul.

I/
Am fost tânăr și am îmbătrânit.

Psalmul 37, 25.
AS
Bătrâneța nu este tristă totdeauna. Ea are farmecele sale Insă

iată, ce vreau să spun celor tineri : sunt mâhnit acum când sunt bă
UI
trân nu pentru că sunt lipsit' de bucuriile tinereții și de activitatea

vârstei mature, nu pentru remușcăpile ce mi le aduc păcatele mele,
ci pentru regretul binelui, pe care l’ași fi putut face și pe care nu
BC
1 am făcut. Am fost tânăr: prilejurile și mijloacele de a-mi întocmi

o viață frumoasă mi-au fost oferite'. Dar din ușurință, din orbire, nu
mam folosit de ele, și deodată m'am pomenit*că tinerețea s’a dus.
Y
Dacă ar fi cu putință să iau dela început viața mea, aș întocmi-o
AR
acum cu totul altfel. Insă e cu neputință. Nu-mi rămâne de cât să
vă dau acest sfat : pentru a întrebuința bine tinerețea voastră și a
o face să fie în adevăr frumoasă, căutați să câștigați și să faceți cât
R
mai mult bine semenilor voștri. Ca mâine veți îmbătrâni și voi. O
bătrânețe frumoasă, v’o puteți pregăti, numai atunci când veți trăi
LIB
tinerețea sub călăuzirea Domnului, care vă va învăța la tot pasul
ce să faceți, ca să nu aveți păreri de rău pentru timpul trecut.
ITY
Mă voiu scula și mă voiu duce la Tatăl meu.
Luca, 15, 18.
S
ER
De ce n’a luat mai cură nil această hotărâre, fiul risipitor? Câte
greșeli, câte umilinți și câte suferinți nu i-ar fi fost cruțate !
Am cunoscut cameni cari toată viața lor au promis să se lase
NIV
de anumite apucături rele, și totuși n’au făcut-o
A te scula, înseamnă a lua o hotărâre energică. A merge către
Tatăl este a-i cere ertarea, protecțiunea și binecuvântarea sa, însă
cu condițiune ca să-i fii supus și ascultător.
LU
Dacă tu trebue să ceri ertare lui Dumnezeu sau unui om, dacă
tu simți că trebue să-ți schimbi felul de viață, nu aștepta până mâine.
Nu uita că iadul este pardosit cu hotărâri tune. Mâine, cum s’a mai
spus, este un cuvânt al Satanei.
RA
NT
Dar cea care trăește în plăceri trupești, măcar că

trăește, este moartă.
CE
1 Tinestei, 5, 6.
Zăcând pe un pat de spital, foarte greu bolnavă, o tânără mamă

I/
află, că copilul ei a murit. Sărmana femee ! Durerea sa îți umplea

inima de <o adâncă milă... Dar iată că la căpătâiul său se pleacă o
AS
prietenă și îi zice . „Curaj, dragă ! copilul tău se află acum la adă

post bun. . Insă eu, vai. sunt și mai de plâns de cât tine, căci fata
mea, a plecat într’o bună zi de acasă, la etatea de 21 ani, fără măcar
UI
să-și ia- rămas bun dela mine. Eu nu știu unde se află ea acum, și
nici nu face... Se va mai întoarce vre-odată? Și în ce stare o voi.
găsi ?...
BC
Sărmană mamă îndoliată, plângi, o da, plângi despărțirea sfâșie-

Y
toare de copilul tău, însă plângi și mai mult pe prietena ta, care se
usucă de durere după un suflet în pericol de a-și pierde sufletul pe
AR
veci. Copilașul tău, l’ai încredințat bunului Păster; roagă-te Lui acum
ea să aducă înapoi oaia pierdută a prietenei tale, înainte de a fi prea
târziu.
R
LIB
Mie nu-mi e rușine de Evanghelia Domnului
Romani, 1 .16.
ITY
Cuvintele acestea sunt foarte potrivite pentru vremurile de acum,
când mai toți oamenii au ajuns să le fie rușine de Evanghelie și
foarte rari cei cari au curajul ca să mărturisească adevărurile cu
S
prinse într'însa.
Voi cei care ați văzut explozia de lumină ce se revarsă din car
ER
tea sfântă și cari v’ați luminat odată sufletul printrînsa, afirma-
ți-vă cu tărie credința voastră. Nu vă temeți să mărturisiți că clis-
prețuind deșertăciunile lumești, aparțineți adevărului .Dumnezeesc și
NIV
omenesc totodată, care se răspândește din paginile Sale... Și exemplul
vostru — cea mai bună dovadă de creștinism — va câștiga la sigur
nenumăratele suflete nehotărâte și slabe, cari nu îndrăznesc să re
acționeze contra tuturor relelor din lume. Nu vă fie rușine de Evan
LU
ghelie căci ea va fi slava voastră.
din franțuzește de Tr. M. Vasilescu

RA
NT
CE
E o curată nebunie să-ți umpli lăzile cu vestminte și să privești

nepăsător la o ființă, făcută după asemănarea lui Dumnezeu, stând
I/
goală, tremurând de frig și abia (inându-se pe picioare.

*
AS
N'ați primit bunurile pentru a le risipi in desfătări, ci pentru a le

întrebuința in milă.
(Sf. loan (Jură, de Aur)
UI
BC
115 FANTAXA DARURILOR
Y
Din mărturisirile marilor convertiți
AR
... Herman Cohen, devenit prin creștinare Augustin-Marie, e chemat, ca
R
celebru pianist, în Mai 1847, să înlocuiască pe directorul unui cor de ar
tiști la biserica Sainte-Valere, din Paris. Câteva Vineri la șir, în clipa când
LIB
preotul ridică potirul pentru binecuvântarea Sfintelor daruri, el simte o
emoție extraordinară, un amestec de remușcâri și de atracție, așa că nu
poate să se împotrivească dorinței de a pricepe religia creștină. Un preot
îi încredințează Expunerea doctrinei creștine de Lhomond. In această stare
ITY
de încordare neliniștită, Herman pleacă spre Ems, în Germania. Intr’o Du
minecă ia parte la liturghie. „In clipa când potirul fu ridicat —• povestește
el — simt isbucnind de sub pleoapele mele un șuvoi de lacrimi... Inii aduc
S
aminte că am plâns câte'odată în copilărie; dar niciodată, o niciodată nu. cu
noscusem asemenea lacrimi. In. vreme ce eram năpădit de plâns, simt sbuc-
ER
nind din străfundurile pieptului meu rupt de conștiință, remușcările cele
mai. sfâșietoare ale întregei mele vieți trecute; De îndată și spontan, ca prin
intuiție, fui gata să fac lui Dumnezeu o mărturisire desăvârșită, interioară
NIV
și grabnică a tuturor matelor mele greșeli începând, din copilărie; le ve
deam acolo, îifșirate în fața mea cu miile, hidoase, respingătoare; revoltă
toare, meritând întreaga mânie a judecătorului stăpân... Și totuși simții, de
asemenea, după o liniște necunoscută care veni curând să-ini. cuprindă siL-
LU
fletul ca. un balsam mângâietor, că Dumnezeul milelor ar putea să mi le.

ierte, că și-ar putea "îndepărta privirea de la crimele mele, că i-ar fi milă
de sincera mea mărturisire, de amara mea durere. Da, simții binecuvântarea
RA
Lui și voia Lui că primea ca pocăire hotărârea mea nezdruncinată de a-L

iubi mai presus de orice și de a mă întoarce cu fața la El. Plecând din bi
serica din Ems, eram creștin, da, tot atât de creștin pe cât e cu putițnă să ;
NT
fie cineva, care încă na primit sfântul botez...”
La vârsta de zece ani, Paul Claudel, își pierduse întreaga credință, ui
CE
tase cu totul religia și era, în ce privește catolicismul „întfo ignoranță de

sălbatec”. Numai cetirea unui poet ciudat, Arthur Rimbaud, făcuse „o spăr
tură în temnița lui materialistă”. Dar „starea lui obișnuită de asfixie, și de
desperare, rămânea aceiași”. La 26 Decembrie 1886, el se duse la Notre-,
I/
Dame de Paris pentru a asculta slujba de Crăciun.

„începusem atunci — povestește el — să scriu și mi se părea că în ce
AS
remoniile catolice, privite cu un diletantism superior, aș găsi un imbold po

trivit și material pentru unele exerciții decadente. In aceste dispozițiuni,
înghesuit. și. lovit de mulțime, luai parte, cu o plăcere mediocră, la sfânta
UI
liturghie. Apoi, neavând ceva mai bun de făcut, venii și la vecernie. Copiii!
de la altar și elevii micului seminar Saint-Nicolos-de-Chardonet, care erau,
BC
și ei în preajma altarului, se pregăteau să cânte, ceeace aflai mai târziu,

era Magnificat. Eu însumi mă aflam stând în picioare în mulțime, aproape
de stâlpul de la intrarea corului, la dreapta, în partea sacristiei.
FAXTAXA DARURILOR 116
Y
Atunci se produse întâmplarea care-mi stăpânește întreaga mea viață.
AR
Intr'o clipă inima îmi fu atinsă, și eu crezui. Crezui cu o putere de alipire
atât de mare, cu o ridicare a întregei mele ființe, cu o convingere atât de‘
desăvârșită, cu o certitudine. care nu lăsa loc la nici un fel de îndoială, în
R
cât, de atunci, toate cărțile, toate raționamentele, toate valurile unei vieți
LIB
agitate, rCau putut să-mi sgudue credința, nici, la drept vorbind, s'o atingă.
Avui dintr’o dată sentimentul sfâșietor al nevinovăției, al veșnicei copilării
al lui Dumnezeu, al revelației celei mai presus de minte. Cercând, cum am
făcut-o ades, să reconstitui clipele care urmară acelei întâmplări extra ,
ITY
ordinare, regăsesc următoarele elemente care, totuși, nu alcătuesc decât o
singură străfulgerare, o singură armă, de care Providența divină se slujea
ca să atingă și să deschidă în cele din urmă inima unui sărman copil des-
nădăjduit : „Cât de fericiți sunt oamenii care cred ! — Dacă, totuși, ar
S
putea fi adevărat ! — E adevărat. Dumnezeu este, e acolo !... E viu, și tot
ER
așa de personal ca și mine ! El mă iubește și mă chiamă Lacrimile și
plânsul veniră și cântarea așa de duioasă a lui Adeste mărea și mai tare e-
moția mea“.
NIV
(traducere din „La conversion"
LU
RA
Idei, fapte, oameni

NT
Un binefăcător
Un fapt de-o mare însemnătate culturală s‘a petrecut in ultimul
CE
timp,—și el, îmbracă o înfățișare cu atât mai impunătoare cu cât se

vede ieșit dintr'o cinstită și puternică pornire creștină. Vreau să vor
besc despre fundația studențească „I. Stănescu".
Cu inimă caldă și mână uimitor de largă, d. Stănescu și-a pus o
I/
covârșitoare parte din marea sa avere, la dispoziția studenților,

întemeindu-le un cămin confortabil și civilizat
AS
La inaugurarea acestui cămin, d. Stănescu a spus in cuvinte sim

ple, dar tocmai pentru aceea mai pătrunzătoare, că Isus este acela
care ba îndemnat să facă ceea ce-a făcut și că duioasă declarație
UI
în locul singurei lui copile, luată de Dumnezeu, se mângâie, făcând

din studenți copiii lui.
Iată o adevărată lucrare a lui Isus, pe care suntem datori a o
BC
aduce la obștească cunoaștere.
a. 1- m.
Y
AR
Un om al lui Dumnezeu
Intr'o școală de Duminică, ni spune una dintre cele mai bune
R
reviste creștine din Franța, că era un om sfânt, fost marinar. Nu era
cunoscător al Istoriei nici în Știință nu era inițiat. Dar avea o cali
LIB
tate : cunoștea pe lisus Domnul și dorea din toată inima să aibă un
grup de copii să-i pregătească pentru Mântuitorul. I s‘au dat 14 copii
adunați de pe ulițe. Și omul acela sfânt i-a călăuzit pe fiecare la
Domnul.
ITY
Când au atins anumită vârstă acei copii, fostul marinar spuse
directorului școlii :
„Acum, vă dau înapoi grupul ce mi-ați încredințat. Nu sunt un
învățat ca să-i pot conduce mai departe ; eu i-am adus la Hristos
S
Dați-mi acum alt grup de copii cari nu cunosc pe bunul Păstor și
ER
voi face tot ce-mi stă în putință să-i aduc la El“.
Ceia ce directorul a făcut. înainte de a muri, acel om sfânt a
putut avea fericirea să constate că toți copiii încredințați lui, afla
seră pe Mântuitorul.
NIV
Facă Domnul să se ivească și în țara noastră omul acela care

să aducă la picioarele lui lisus darul acesta minunat, sufletul co
piilor !
LU
i. gr. o.
RA
Un „maniac*4
NT
Mă găseam intr'o biserică. Era plină de „credincioși" După

felul cum ascultau însă, puteai vedea că aproape toată lumea aceia
venise pentru cor.
CE
Mai la o parte, răzimat de zid, un bătrân sublinia anumite

cuvinte din slujbă, din Evanghelie, din predică și din cor. Și le su
blinia, original. Se așeza in genunchi și deschidea cartea sfântă acolo
unde era vorba, pe larg, de ideia ce-1 impresionase.
I/
Era cu desăvârșire absent pentru lumea ce-1 înconjura și pre

zent numai pentru Dumnezeu.
AS
In casa lui Dumnezeau măcar, omul acela ne arăta că se cu

vine să uităm de lume, de griji, de preocupările zilei.
Un ascultător, care probabil că venea la Biserică așa cum se
UI
ducea la operă, numai pentru distracție, șopti vecinului arătând

spre omul cel smerit, ce se ruga în genunchi : Un maniac, mon cher.
BC
i. gr. o.
Y
AR
Prețul sufletului
Un om plecase pe un vapor din America spre Europa. El avea
R
cu dânsul o lădiță cu aur - rodul muncei lui de o viață, prefăcută
în bani —, și mergea acum spre țara de unde pornise în tinerețe,
LIB
ca să-și sfârșească acolo, în tihnă, restul zilelor.
Dar nu după mult, vaporul se ciocni de niște ghețari și în
cepu să se scufunde. Toți căutau scăparea pe scânduri, sau prin în
noi, spre o insulă din apropiere.
ITY
Omul cu lădița, — care știa să înnoate, se pregătia și el, să se
arunce în mare, făcându-și socoteala să înnoate cu o mână, iar cu
cealaltă să-și țină lădița, când tocmai atunci i se ivi în față un co
S
pilaș de vre-o 5—(5 ani, care cerea plângând ajutorul lui, căci nu știa
unde-i sunt părinții.
ER
O luptă cumplită începu în sufletul omului : dacă ia copilul, ar
trebui să lase lădița ca să poată avea- o mână liberă pentru înnoi ;
dacă nu-1 ia, va rămâne cu mustrare de conștiință toată viața. Vapo
NIV
rul se scufunda însă mereu și copilul continua să implore ajutor.

Gândul cel bun însă birui în cele din urmă El aruncă eroic lădița
cu aur în mare, luă copilul la subsuoară cu o mână, iar eu cealaltă
merse înnot spre insulă și-l încredința astfel părinților, care-1 cre
LU
deau perdut.
Dacă fapta acestui om — care cu prețul muncei lui de o
viață, scăpă o ființă de la o pieire vremelnică — ne mișcă până la
RA
lacrimi, cu cât mai mișcătoare este fapta Domnului Isus, care din
dragoste pentru noi, părăsi slava cerească și se aruncă pe pământ,
sacrificându-Se, ca să ne scape dela o peire veșnică ?
NT
tr. m. v.
CE
Copii pe drumurile samarinene

Intr’o zi din acestea, cu drumuri desfundate, un părinte cu co
I/
piii săi intra într'o mahala, dincolo de ce se poate înțelege prin pe
AS
riferia Bucureștilor, în sălașul unei văduve cu o noa.jă de copii flă

mânzi, goi și — preste toate — bolnavi.
Și sălașul întreg al acestei familii omenești se cuprindea într‘o
odăiță de mizerie.
UI
Un copil, de curând operat, înfășurat în bandaje, era încon

jurat de ceilalți cari tușeau desnădăjduit. Chipul lor schița în aerul
BC
greu, icoana ofticei nemiloase. Mama ]or înși-le trăda lupta cu a-

cest dușman încuibat în peptul ei.
Și oaspetele durerii acesteia, care nu poate coborî în cuvinte,
păși pragul ei împreună cu copiii pe care-i luase, nu numai să a-
ducă cu mâna lor câte un dar celor flămânzi și goi ei, mai ales, ca
Y
să vadă ei singuri loturile vieții.
AR
Acasă, la părinți, vedeau intinzându-se pe masa fiecărei zile
pâinea cea spre ființă. Puteau merge să facă școală, fără să fie a-
menințați de frig. Puteau să se odihnească, cei mai mari într’o odăiță,
R
cei mai mici intr'alta Aveau chiar o încăpere mai mare unde se pu
teau juca.
LIB
Aci vedeau ei. întâia dată, că sunt și copii cari stau în frig, cari
așteaptă seara fără să întâlnească totdeauna pe masă bucata de pâine
după care întind in zadar mâna. Și mai ales vedeau nevoia de milă,
nevoia de ajutorare. Și i-a mișcat pe ei cum suferința strânsese
ITY
ciotcă într'un pătișor pe cei șapte copii ai durerii.
De acuma‘vor pune deoparte din banul de Duminică pentru
bomboane ori pentru cinematograf. Vor gândi în ceasurile bucuriei
lor că alții plâng. Vor lăsa în inimă să crească floarea albă a milii.
S
Câți oameni, neasemănat mai înlesniți de cât omul_acesta de
ER
care vorbirăm, el însuși cu casă grea și cu venituri atât cât să ajungă cu
bună chiverniseală fiecărei zile, vor fi gândit măcar în zilele sărbăto
rilor acestora să coboare în colibele suferinții ? Și, mai ales, câți
NIV
părinți vor fi plecat cu copiii lor să ducă o fărâmă de milă în sufle
tele locuite de desnădejde, o fărâmă de iubire nu din cărți — ci
din viață ??
Și când mă gândesc că uriașe dureri necercetate se consumă
LU
Ia câțiva pași numai de localurile în cari se cheltuesc milioane în-

tr'o singură noapte, în blagoslovita noastră Capitală.!
i. gr. o.
RA
NT
CE
I/
Săracul nu se teme atât de foame, pe cât se tulbură, bogatul ți se

frământă la gândul de a. pierde ce are ți la acela de a nu fi încă, stă
AS
pânul tuturor bogățiilor.

UI
BC
FA NT AN A DARURILOR 120
Y
Cârti și reviste
AR
HENRI LAVEDAN. Monsieur Vin Ca prin, farmec, în fața lui oamenii
cent, aumonier des galeres Librai- simțeau o dumnezeească ușurare. Pe
R
rie Pion Paris. urmă, tot cu aceiași simplitate și plin
După război, printre alte gânduri de bunătate, pătrunse în alt mormânt
LIB
bune cari au putut izbândi în lumea și mai înspăimântător, în galerele vre
editorială, a fost și acela de a se al mii. Știm că pe atunci toți asasinii și
cătui colecții de volume, în cari, sub răufăcătorii își ispășeau pedepsele tră
cea mai bună formă literară, să se pre gând la galere. Acolo, în burțile ma-
ITY
zinte biografiile oamenilor mari ai fu relor galere, era iadul tuturor suferin
niei. Una din aceste colecții. întitu țelor pe pământ. Și tocmai de aceea,
lată „Romanul viețelor mari“, ne dă acolo se duse Vincent. Vrăjind și aici,
în unul din ultimele ei volume, descrie
S
el aduse mângâiere și ridicare. Apoi,
rea vieții sfântului Vincent de Paul, tot așa ..tout bonnement. tout simple
făcută de literalul academician Henri
Laved an.
Cu o dragoste și o grijă de creștin,
ER
ment” el se duse la marii vremii și
ceru pentru acești frați ajutor și grijă.
Și așa. oriunde, sus sau jos. la favo
NIV
cunoscutul scriitor francez, ne prezin rizați! sau la năpăstniții vieții, el adu
tă viața acestui mare suflet, începând cea caritatea creștină, — el însuși du
din copilăria petrecută în Landele când o sublimă viață de totală renun
franceze până la moartea lui în a- țare în ce-1 privea. Oameni de lume,
LU
dânci bătrânețe.
nobili, bolnavi, asasini, femei, copii,
Copil de țăran, din Paul, Vincent a
toți îl chemau pe Vincent din Paul,
cunoscut pe Dumnezeu păscând oile
pe câmpiile satului natal. Dus apoi la să-i mângâie în necazurile vieții lor,
RA
învățătură, el s’a dedicat preoției. O- cu duioasa milă a sufletului său

dată preot, și-a început misiunea, con- El a înființat ordinul „fiicelor de ca
cepând-o, riguros. în jurul marelui ritate” care-i poartă și azi numele. A-
cele femei îmbrăcate în albastru în
NT
postulat creștin : caritatea. Cu sufle

tul prins întreg de acest ideal, Vin chis, purtând pe cap o enormă cor-
cent a pășit în locurile în cari era cea netă albă de pânză crohmălită.
Eugând cu aviditate de orice noto
CE
mai mare nevoe de milă. S’a dus în

spitale. Pe vremuri — și mai ales în rietate, el a dus o viață de perfectă
timpul matei epidemii de ciumă care simplitate și renunțare. Deși încă cu
a bântuit atunci Parisul — spitalele mult înainte de a muri, durerile și
I/
erau adevărate morminte de oameni boala nu l-au cruțat, cu toate acestea

pe jumătate putreziți de vii. Acolo s’a zi și mare parte din noapte el a pro
AS
dus X incent, — și punând mâna pe povăduit, cu „mica sa metodă” de sim

trupuri rău-mirositoare, și pătrunzând plitate și iubire, marea caritate creș
în suflete cangrenate de răutate și re tină.
UI
voltă, a început predica lui de fiece Un sfânt al milei rămâne lamei pe

clipă „tout simplement, tout bonne- veci. —■«-acest sfânt cu o viață nepă
ment“ cum răspundea el celor care-I tată și îmbelșugată în roade. Aminti
BC
întrebau. rea lui rodește și azi.

Y
AR
MAURICE PERIJANINE. Le ,.Kras- zetarul Pgjijanin ne arată că Rusia
siine” au secours de L., Italia", Ed. sovietică voia prin fapta ei, să arate
Rieder. Paris. — Este îndeajuns de Romei fasciste că e mărinimoasă. Prin
cunoscut tuturor nenorocita expediție
R
urmare, o atitudine tot de ambiție, —
arctică a ambițiosului general italian politică, de data aceasta. Și că c așa,
LIB
Nobile. De asemeni și opera de salvare dovadă avem că în filmul salvării a-
întreprinsă între alții și de Ruși, cu cestor naufragiați, film aruncat dea-
marele lor spărgător de ghiață ..Kra lungul lumei de ambiția feroce muso-
sin". Un ziarist rus, Perijanin, care liniană, nu se pomenește absolut ni
ITY
trăește la Paris, ne istorisește in acea mic de vasul Krasin, care, totuși, a sal
stă carte, campania de salvare înfăp vat câteva suflete de oameni.
tuită de acest vas. Cât sunt de departe toate acestea,
Dar nu pentru aceasta, am crezut de tine, Doamne Isuse Hristoase !...
S
nimerit a vorbi despre cartea de mai Dar tot de aceea sunt rele, stricătoare
sus. Ci, pentru totul altceva.
Anume pentru a arăta unde duc am
bițiile cele pline de păcat. In adevăr,
ER
și — vai ! — cât de triste !. .
HENRI BORDEAUX. Une honnete

nu găsim nici un motiv temeinic pen femme, Roman. — Un subiect sim
NIV
tru care, cheltuindu-se foarte multe pa plu, dar plin de omenesc. Doi soți cari
rale, să se organizeze asemenea expe se iubesc cinstit și puternic, având doi
diții cu totul nefolositoare, ci numai copilași pentru care înțeleg să-și jert
LU
pentru măgulirea megalomaniilor per fească viața, duc un trai cumpătat, în
sonale și naționale. Când lumea geme țelept, plin de cuviință și de curată
de nevoi și de suferințe, e o sfidare dragoste. Femeea, în special, se devo
să pornim la asemenea expediții goale tează căminului cu o putere care-i
RA
de sens. sfințește toate ostenelele. Soțul prins

Și dovadă că numai diavolul ambi într'un vârtej nebunesc și absurd, cade
țiilor stricătoare e acela care pune la în păcatul cel mare de azi al adulte
NT
cale asemenea treburi, este faptul la rului, adică sfărâmarea jurământului
mentabilei lor eșuări. Nu numai atât, de castitate din fața altarului și căl
— dar cetim din această carte, cum carea lui în picioare. Soția, simte adie
CE
unul din căpitanii italieni — Zappi — rea ticăloasă a păcatului, dar tare pe
a binevoit a mânca trupul fratelui său iubirea ei. se hotărăște să-și îngroape
mort, suedezul Malmgreen, și după ce în' tăcere profunda ei îndurerare. So
La isprăvit, a amenințat cu mâncarea țul, prins de grele -remușcări, copleșit
I/
și pe tovarășul său bolnav, căpitanul nemilos de tăcerea senină a nevestei,

Mariano, — care, torturat de această intră într’o neliniște sfărâmătoare.
AS
amenințare, l-a implorat în genunchi: Timpul trece, fără ca. nici unuia, nici
„nu mă mânca înainte de a muri!..." altuia să aducă vreo limpezire. Atunci
Cugete oricine la diabolica înjghe femeea cere ajutorul bisericei. — se
UI
bare !... duce și se roagă cu mare putere. Atras

Și ați crede, poate, că în acest dans de acelaș singur liman de mântuire,
al ambițiilor, măcar salvatorii — cei bărbatul calcă și el pragul bisericei,
BC
i de pe vasul ..Krasin" — ar fi purtat și. îngenunchind își mărturisește păca

I în suflet vreun sentiment cu adevărat tul. cerând izbăvire.
nobil. Departe de așa ceva. Mereu ga Și ceea cc oamenii și viața n’au pu-
FANTANA DARURILOR 1$
Y
I
AR
tut face, a făcut Mântuitorul iu cele cafe a jignit pe Isus „cum puțini alții
două suflete pustiite de păcat : le-a înaintea lui o făcuseră". Al unui om
umplut din nou cu credință și le-a care l-a urât pe Isus mai mult decât
R
apropiat. Said din Tars și decât Sundar Sing și
Intr’o noapte de vară, pc când stă care s’a întors la El dându-și seama
LIB
teau pe treptele casei lor de la țară, că omul care întruchipează majestatea
bărbatul își destăinuește neliniștea și-i iubirii e vândut și dat uitării de către
spune femeei lui : ai Săi. Nu fără dreptate se spovedește
- „Acuma te iubesc cum nu te-ara el cititorilor că mai bună ucenicie
ITY
iubit niciodată..." pentru iubire este ura decât nepăsa
Femcea cuprinsă de-o profundă e- rea.
moție, tace. Neliniștit, bărbatul, o în Cartea nu este o simplă apologie a
lui lisus — om și Dumnezeu — ci o
S
treabă, cu glas tremurat :
— „Dar tu. — tu mi-ai păstrat dra trâmbiță a Mântuirii în gura unui în
gostea ta ?...“
Atunci, femcea îi răspunde acele
ER tors la Dumnezeu, care mărturisește
că „nu e pace neîndoelnică decât sub
jugul lui Hristos". Ea se adresează
vorbe, pe care le-aș dori auzite de pe
NIV
buzele cât mai multor femei de azi : mai puțin celor cari sunt ai lui lisus,
— „Nu știu dacă poți iubi mai mult și mai mult acelora „cari neintrând
sau mai puțin atunci când iubești, și niciodată în biserică, intră câteodată
nici dacă poți înceta de a iubi... Nu într’o librărie" și s’ar putea să li cadă
LU
știu..." în mână această călăuză care să-i

ducă la marele Răscumpărător.
Romanul fără a fi deadreptul creș Autorul „rămânând credincios slo
tin, are totuși o notă creștină, pe care velor Revelației și dogmelor Bisericii"
RA
am ținut s’o relevăm, azi când în pre a folosit arta sa de scriitor și eloquen- ’
ocupările literare intră cu iotul alte ța numai ca pe un vehicul al Adevă
elemente, pe cari noi le credem strică rului Evangheliilor. Uneori a sacrifi
NT
toare și absurde cat chiar frumosul iu favoarea Ade-:

a. /. in. vărului. Totuși n’a făcut, cum îivuși
ne spune, operă de ..istoric, științific",;
CE
GIOVANNI PAPINI Viața lui Isus. ci ne-a înfățișat „Eposul tragic la care •
în traducerea românească a d-lui Al. a pus în adevăr mâna și Cerul și Pă
Marcu, editura Cartea Românească, mântul". cu singura preocupare de a
Decembrie 1928.
hrăni sufletul generației de azi adu
I/
O carte care a ridicat nu numai pe când toată măreția suprapământească

un om : ci o țară. O carte răscolitoare
AS
și simbolică pe acelaș șirag de măr

de conștiință în vremea despre care găritare pe care strălucește tot ome- '.
cu drept cuvânt spune Papini că „nici nescul Mântuitorului nostru — de la
odată, de când se pomenește omul, pă
UI
ieslea din Betlcem și până la nourul

cătoșenia n’a fost mai păcătoasă și ar din Bet.inia.
sura mai arzătoare" și când „pămân Papini a răsturnat tradițiile pietis-
tul e Iad luminat de. îngăduința soa
BC
mului didceag și plictisitor cu iz de

relui".
mucegaiu, după cum a aruncat de pe
Iată rodul unui convertit. Al unuia soclul lor pe aceia dintre monopoliza
care a cunoscut ateismul integral și torii lui lisus cari au rătăcit Iși mai
FANTANA DARURILOR
mult lumea în hățișurile controverse mai aprig rechizitoriu al vieții noas
Y
lor. tre și adevărata atitudine a omului
AR
In cele aproape 100 de icoane pe care se roagă 1 Sunt aci pagini de poe
cari le desprinde din Viața lui lisus zie și de evocare cum numai puține
— ca niște piscuri de lumină de dea se pot găsi în literatura creștină uni
R
supra negurilor în cari trăim — auto versală.
rul florentin dă un lisus cu adevărat Avem a mulțumi d-lui Al. Marcu,
LIB
viu „pentru mireni, nepăsători, pro unul din cei mai harnici și mai price-
fani, ca și pentru artiștii deprinși cu puți traducători, pentru osteneala sa
măreția anticilor și cu noutatea mo care merită întreaga prețuire a celor
dernilor". Vizează deci tocmai pe ci ce caută cu sete literatura aceasta. Ți
ITY
titorii cari ar trebui să fie cuceriți, nem să subliniem că afară de d. Nanu,
„deoarece sunt cei pe cari lisus i-a puțini traducători au simțul organic
pierdut". Se depărtează de apostasia al limbei românești ca d Marcu. Une
lui Renan iș de teoriile lui Schure îm ori fraza sa are o aromă de cronici, o-
S
brățișând candida siiBiplitate evanghe aromă, de Evanghelie.
lică și isbutind să sculpteze în piatra
noastră refractară chipul de lumină
ER i. gr. o.
pe care îl Cerea sufletul generației noa In ..Viața Românească" — Octom

NIV
stre. brie și Noembrie 1928 — Părintele
Eloquent, artist, poet, dar totdeauna Gala Galaction și cu profesorul V.
mărturisitor al Adevărului crud — Pa- Radu scriu un articol plin de interes
pini folosește prea adesea biciul pam- pentru spiritualitatea vremii noastre.
LU
fletatiirului. Violența de ilimbagiu n’ar E vorba de o nouă traducere a Ve

cadra, după vederile noastre, cu su chiului Testament.
biectul căruia s’a- dedicat cu aprinsă Autorii articolului arată că deși bi
pasiune. Cunoscând însă ținta ce și-a serica ortodoxă venerează versiunea
RA
propus, vom sublinia rațiunea stilului Septuaginta (adică traducerea în gre

său violent, năprasnic, cutremurător. cește a Vechiului Testament a celor
Precum spunea Pavel, pe care îl aduce 70 de Invățați) precum biserica roma-
NT
în spri jinul său, că face „orice din dra no-catolică face la fel cu copia latină
goste pentru Evanghelie", așișderea Pa- a Septuagiutei, Vulgata, „nu se poate
pini, din nețărmurita dorință de a trezi înlătura din câni pul științei teologice
CE
suflete pentru Hristos, violentează a- exegetice originalul ebraic cu dreptu

desea conștiințele adormite. Și credem rile sale de primogenit". Deci tradu
că metoda este potrivită și că rezulta cătorii Bibliei trebuie să pornească de
tele sunt palpabile. la sulurile ebraice. Și autorii articolu
I/
Pentru o dare de seamă, care urmă lui ne aduc bucuria că îndrăznesc

rește numai a prezenta această minu să-și încarce pe umerii lor povara a-
AS
nată carte de conversiune în graiul cestei i ntreprinderi.

nostru, iar nu a sublinia din uriașa Sunt interesante considerațiile pen
frescă atâtea minunate icoane cari, tru cari ne mărturisesc traducătorii că
UI
toate, opresc, frământă și-ți pun între au purces Ia această operă. Le vom
barea cca mare a vieții, am voi să a- enumera in ordine, in esența lor.
tragem luarea aminte asupra rugăciu- 1. Propaganda din afară de biserică
BC
i nii de la urmă. In ea se cuprinde cel ,,a frânt suprafața perfect somnolentă

Y
a unei lungi nepăsări bisericești" și lui G. Crampon, Chanoinie d’Amiens.
astfel „cetățenii de la periferiile ora Luăm act cu plăcere că autorii pre-
AR
șelor și de la coarnele plugului încep țuesc dexteritatea literară a acelor Bi-
să învețe pe socoteala lor o carte qua- blii cari au pătruns în sufletul ome
si-necunoscută, în orice caz absolut in nesc. Și suntem siguri că vom găsi în
R
actuală pentru marea majoritate a ofi lucrarea .anunțată „acel farmec de ritm
cialilor și cărutrarilor noștri". interior, de limbă aleasă și de nobilă
LIB
2. Intelectualii în legătură cu săte distincție" care se cuvine a le avea ci
nii : Pretorul, Medicul, Conferenția neva când redă cuvântul lui Dumne
rul-, Judecătorul și ofițerii instructori zeu. >
vor (întâlni fel de fel de sectanți cari
ITY
își razimă atitudinile pe Sfânta Scrip SADHCU SUNDAR SINGH La pi
tură cu privire la depunerea jurămân cioarele Stăpânului meu. In româ
tului, la portul armei, la carnea de nește de pr. Gr. Cristescu și pr. I.
S
porc, etc. Și intelectualii aceștia nu cu Trifa, Sibiu 1928.
nosc Sfânta Scriptură ca să întâmpine Creștinătatea a câștigat, tălmăcind
obiecțiile.
3. Înșiși preoții ncoștri — ca să nu
ER
în zeci de ediții viața cu Hristos a in
dianului Sundar Singh, tot atâta cât
mai vorbim de ceilalți cărturari — sunt a folosit din scrierile patristice ale ce
NIV
slabi, nespus de slabi, în mânuirea Sf. lor dintâi veacuri de frăgezie creștină.
Scripturi față de sectanți cari jonglea Omul acesta care nu-și găsea pacea
ză cu ea. sufletească în religia neamului său,
4. Pricina specială pentru care lupta omul acesta care era un prigonitor al
LU
pe acest teren e grea, vine din faptul Scripturii și al creștinilor, s’a conver
că „arma noastră de luptă este arhaică tit în urma unei minuni la fel cu aceia
și greoaie". Și autorii indică psalmul care a făcut din Saul din Tars cel mai
RA
49 după Biblia de Buzău, un model de mare propovăduitor al creștinismului.

confuzie și de neclaritate, față în față Experiența vieții sale celei noui —1
cu textul d-lui Cornilescu, de o isbi- de la 1904 și până astăzi pururea nouă
NT
toare claritate și precizie de limbă. — a fost o permanentă binecuvântare

Cea dintâi este foarte greu utilizabilă, pentru toți cei ce socoteau că vremea
cea de-a doua foarte lesne inteligibilă, minunilor a trecut de mult și că harul
CE
e ageră, lucidă. Explicația ? Una isvo- Domnului s’a isprăvit. Venirea în Eu
răște din traducerea elinească a Bi ropa a acestui curagios ucenic al lui
bliei ebraice, cealaltă, chiar dacă nu e Hristos a pus pe gânduri întreaga creș
făcută după originalul însuși, folosește tinătate oficială, așa cum pusese Pavel
I/
traducerile cele mai noui ce s’au ba pe gânduri împărăția romană.

zat pe textul ebraic. Intr'una din mărturisirile lui, făcute
AS
Părintele Galaction și cu tovarășul la Lausanne, spunea aceste cuvinte, a

sau de lucru aduc o dovadă puternică căror mustrare ni se adresează și nouă
din biserica romano-catolică. Cu toată pe drept : „Credeam că toți locuitorii
UI
venerația pentru străvechea Vulgata, țărilor creștine din Europa citesc Bi
ci nu s’au împiedicat de a traduce — blia .și sunt asemenea îngerilor : dar
și încă de mai multe ori — Vechiul trecând prin aceste țări am înțeles
BC
Testament din limba ebraică. O Bi greșala mea. Cea mai mare parte din
blie prețuită mult este aceia a abate tre ei au obrazul alb și inima neagră.
Y
Jit țările păgâne oăd oameni mergând altceva în inima mea, afară de Tine.
in templele lor cu frică de Dumnezeu. Nu doresc nici o binecuvântare, ci pe
AR
Aici oăd mai ales oameni cari numai Tine însuți, pe Tine cel ce ești isvorul
cu numele sunt creștini. Ei caută plă vieții și binecuvântării". Și cum se
cerile, afacerile, luxurile, desfătările. ruga pe o stâncă în pădure, deodată
R
Ei se îngrijesc necontenit numai de recunoscu în fața lui pe Domnul. Se
bani, de plăceri și de afaceri". sculă de pe stâncă și căzu la picioa
LIB
E o experiență întru totul la fel cu rele Stăpânului. Inima îi era plină de
■aceia pe care au trăit-o apostolii și Dumnezeu. „Atât de minunate lucruri
veacurile primare ale creștinismului. îmi descoperi, zice Sundar Singh, în
Puterea cu care acest ucenic al Indii- cât cărți întregi de aș scrie, tot nu
ITY
lor engleze sufere prigoana, umilirile, le-aș putea înșira pe toate. Numai gra
batjocurile și temnița, îi vine din cu iul cerului poate rosti lucrurile ce
noașterea cu inima a Mântuitorului, rești". Din cele ce i-a împărtășit Dom
S
din contactul permanent cu lisus cel nul în aceste vedenii lui Sundar Singh,
viu. din experiența rugăciunii. Am vom găsi învățături de mare, preț în
putea spune că viața lui Sundar Singlr
este modelul unei vieți de rugăciune.
ER
cartea aceasta extrem de interesantă.
Iată întrebările pe cari i le-a pus
Până la noi au ajuns două cărți ale Mântuitorului. Le vom reproduce în
NIV
lui. Cea dintâi : „Prin Hristos pentru tocmai. Iar răspunsurile respective,
Hristos" i-a câștigat, în cercurile spi date în minunate pilde în care cei ini-
rituale. un renume de care puțini con țiați cu Scriptura recunosc lesne fac
vertiți s’au bucurat până azi, la noi. tura dumnezeiască — le vom da nu
LU
In ca sunt cuprinse cuvântările pe mai în rezumat.

cari le-a ținut la diferitele adunări 1. De ce nu se arată Dumnezeu oa
creștine în Europa. A doua este aceia menilor în chip văzut ? Se arată : dar
RA
pe care voim s’o semnalăm în rându nu poate fi văzut decât de omul cu ve
rile ce urinează, și a cărei tălmăcire dere duhovnicească. (Ioan 4. 24).
se datorește râvnei celor doi preoți de 2. Cum se arată Dumnezeu oameni-
la Sibiu. lor ? Ca și Soarele : prin acțiunea lu
NT
Această carte cuprinde o convorbire minii și căldurii spirituale. Prin iu

spirituală a lui Sundar Singh cu Dom bire. Prin Cuvântul sfânt care e duh
nul lisus. I-am zice un interview spi și adevăr.
CE
ritual, dacă termenul n’ar fi banali 3. Ce este păcatul ? A'u are o exis
zat de toți reporterii zilelor noastre. tență proprie : n’a fost creiat nici de
Așa cum Pavel s’a întâlnit pe dru Dumnezeu (care nu poate da naștere
nici unui lucru rău), nici de Satan
I/
mul Damascului cu Mântuitorul și au

schimbat acele vorbe memorabile în (care nare putere creatoare ci numai
AS
urma cărora Pavel a ajuns misionarul negativă, stricarea lucrului bun). Ci

lui lisus, așișderea Sundar Singh a este o stare în care se» nimicește omul
primit un adevărat catehism de viață rătăcit. Cum întunericul nu există, ci
este numai lipsa de lumină, tot așa
UI
în urina unei rugăciuni care sună așa :

„Tu cel ce ești viața vieții mele, du răul, păcatul sunt numai lipsa de bine
hul duhului meu, ai milă de mine și sau împotrivirea față de el. Păcatul
BC
umple-mă cu duhul Tău cel sfânt și este urmarea firească a neascultării

cu iubirea Ta, să nu mai încapă nimic omului : atât.
Y
4. Avem noi nevoie de jertfa de is mim. Ca și la copilul mic, lovirea prin
pășire a Mântuitorului ? Fără crucea suferință înseamnă a-1 face să plângă
AR
Sa și fără jertfa Sa nu e mântuire. și’n chipul acesta să-și lărgească plă
Numai în ele este ertare și isbăvire mânii, sufletul ! Suferința și durerea
de păcat și de urmările Ini. Numai par amare, chiar inveninatoare, dar ca
R
prin jertfa de pe Golgota e cu putință să vindeci pe un otrăvit, trebue să-i
Nașterea din nou — altoirea în Hris- dai tot otravă. ținta c fericirea făptu
LIB
tos. rilor. Isus poartă și împărtășește sufe
5. De ce tocmai unii din oamenii în- rințele tuturor celor ce sunt și rămân
vățați sunt necredincioși ? Inima este intru Sine.
biserica lui Dumnezeu : și când acea 9. Ce e raiul și iadul ? Pacea și bu
ITY
stă inimă e plină de El, se luminează curia deplină în Dumnezeu este raiul.
mintea de credință. Creerii și ochii El începe din această lume în inima
minfii sunt tot atât de nefolositori omului. Contopirea omului cu păcatul
S
fără adevărata lumină, cum sunt ochii și ademenirea acestei stări este iadul.
trupești fără lumina zilei. Cum omul nu-și poate vedea sufletul
6. Avem trebunță să ne rugăm ?
Da. Rugăciunea este respirația sufle
ER
— nici aceste stări sufletești ce încep
din lumea aceasta nu și le poate vedea.
tului în atmosfera dumnezeirii. Cu a- 10. Mângâerea și bucuria credin
NIV
jutorul rugăciunii omul poate păstra cioșilor e rodul închipuirilor proprii ?
firea cea duhovnicească. Rugăciunea Nu: Acestea sunt roade ale prezentei
e nour revărsător de ploae bună. Cei vii a Mântuitorului și a belșugului de
ce nu se roagă mor înecați în apele viață, de care îi umple Sf. Duh.
LU
hunii. Cei ce trăesc în adierile rugă 11. De ce pierdem uneori bucuria

ciunii statornice și ale harului dobân și pacea ? Pentru că ne-o răpește pă
desc fire duhovnicească. Oamenii de catul. Uneori insă vrea chiar Mântui
RA
prinși cu rugăciunea nu-s niciodată torul să ne lese, câtva timp, singuri

singuri. Celor ce se roagă li se dă pu spre a ne face să vedem adânca noa
terea de a călca în picioare vrăjmășia stră slăbiciune. Spre a nu uita vechea
NT
vicleanului. stare. îngânfându-ne. E deci și asta o

7. Cum poate omul sluji Domnului? cale de învățătură. Cine păstrează
Slujind pe semenii săi. Ajutând să se smerenia inimii și râvna iubirii va a-
CE
mântuiască alții. Ridicând piedicii;' și vea binecuvântare veșnică.

greutățile cari închid mormântul celor C artea este un admirabil breviar de
morfi în păcat. Jertfindu-se pentru orientare in viata creștină. Părintele
frații cufundați în păcate. Rugându-se Trifa. modificând pe alocurea traduce
I/
'pentru mântuirea celor ce-1 prigo rea părintelui Cristescn. și chiar pre
nesc. lucrând uneori pentru a face ca în
AS
8. Ce înseamnă crucea și suferin vățăturile originalului să fie înțelese

țele ? Crucea deschide celor credin de popor, a dat în adevăr o lucrare
cioși cerul. Suferința e o școală prin de temeiu pentru mântuirea sufle
UI
care Dumnezeu ne trece ca să simțim tească.

adânc că nu suntem zidiți numai pen Cei cari n an putut avea ’originalul,
tru acest pământ. Prin ea ne ține trezi sunt recunoscători ostenitorilor ce Fan
BC
ca să nu fim nepăsători, să nu ador tălmăcit admirabil.

Y
A patra predică documentează ins
AR
DIACON AL N. CONSTANTINES
CU: Biblie și Știință, București 1928. pirația dumnezeiască a Scripturii, ba-
Părintele diacon publică într’o bro zându-se pe profețiile ce s’au realizat.
șură patru predici ținute în 1924 la Justă și potrivită reflecția dela urmă
R
Catedrala din Galați. Primele două că disprețul cu care e înconjurată Bi
LIB
privesc valoarea științifică a Bibliei : blia trebuie socotit ca sacrilegiul cel
■a treia valoarea morală a Vechiului mai mare al popoarelor Europei creș
Testament și ultima. Biblia carte ins tine.
pirată de Dumnezeu.
ITY
Fără îndoială că autorul a făcut un BIBLIOTECA CERCULUI PASTO
bun serviciu răspunzând indirect a- RAL MOINEȘTI. No 2. Parohul din
tacurilor ce se aduc Vechiului Testa Valea Soșii, două conferințe, 1928.
ment în special și Bibliei în general. Iată o lucrare de bună documentare
S
Întrucât predicele acestea s’au adre pentru activitatea pastorală. Prima
sat unui popor anumit la o biserică—
ele au o valoare, pe care ne place a
crede că a sporit-o mult verbul auto
ER
conferință tratează despre legitimarea
credinții prin fapte, iar a doua despre
Rugăciune.
rului. Inmănunchindu-se într’o broșu Ostenitorul subliniază de la început
NIV
ră — care nu se mai adresează unui că motorul principal al vieții noastre
anumit auditor, mărginit la o biserică este credința, că ea constituie însuși
— credem că autorul ar fi fost mai sensul vital al existenței. Se eviden
LU
inspirat dacă dădea o mai amplă do țiază pentru susținerea subiectului că
cumentare acestei covârșitoare ches omul este o existență dar creștinul
tiuni. este o conștiință și că singură credința
Problema genezei se pretează, mai adevărată este aceia care prețuește cât
RA
ales astăzi când falșa știință pune prețuește viața. Primatul spiritului a-
toate tunurile ei în bătaie, la o docu supra materiei prin lisus este bine scos
mentare foarte bogată. Cele câteva ci în relief, ca să poată conchide, logic,
NT
tații, bine alese ale părintelui, trebu că sufletul este singura valoare eternă
iau sporite cu nume de oameni de din noi.
știință cari se pleacă în fața autori Caracteristicele fundamentale ale
CE
tății Bibliei și cu verificări proaspete creștinului sunt iarăși puse în adevă

în domeniul arheologiei. ratul lor cadru de lumină : buna dis
Predica referitoare la valoarea mo poziție în orice împrejurare, dragostea
rală a Vechiului Testament ni se pare față de cei din jur și activismul pen
I/
cea mai slabă. Argumentul istoric că tru binele obștesc. Numai credința în
„pentru timpurile acelea morala A e- acțiune, credința aplicată la viață, cre
AS
^chiului Testament a fost cea mai înal dința ce rodește fapta merită numele
tă morală și numai în raport cu tim și justifică legătura cu lisus. Autorul
pul trebuie să fie judecată" este cu to recunoaște însă că dacă faptele sunt
UI
tul insuficient spre a susține teza. \ c- legitimarea crcdinții (lacob 217), pro
chiul Testament arc o valoare actuală: blema‘se poate susține și altfel, că nu
oglinda firii noastre celei vechi,, icoana faptele dau valoarea credinței, ci cre
BC
omului nenăscut din nou. Fără acea dința dă valoarea faptelor. Fără în
stă cheie nu se poate vorbi de morali doială că argumentarea puțintel cam
tatea vechiului așezământ. sofistă a autorului, în acest punct, că
Y
AR
tema aceasta ajută și salvează pe toată turile ce se stabilesc între om și Dum
lumea de starea în care se găsește, nu nezeu. Sunt subliniate toate condițiile
ni-o însușim. Fapta care urmează cre pentru ca să aibă loc în mod valabil
rugăciunea: Răbdarea, sinceritatea ab
R
dinței, ca fructul ce urmează atitudi
ne! de rugăciune a pomului, este sin solută, credința nestrămutată. O bună
LIB
gura pe care contează Dumnezeu. Cei documentare ni se dă asupra ascultă
cari ese înainte, să se grozăvească în rii de către Dumnezeu a rugăciunilor
fata lumii, nu legitimează credința în noastre. Interesante puncte de vedere
lisus, ci în eul nostru. găsim asupra rugăciunii individuale și
ITY
A doua conferință este o caldă apo în comun cu justificări scripturistice-
logie a vieții de rugăciune, adică de și patristice.
convorbire a omului cu Dumnezeu. Conferințele sunt interesante prin
Rugăciunea e manifestarea cea mai bogăția materialului folosit și prin fi
S
curată a credinței. Autorul arată, cu rul director al bisericii, l.e recoman
amplă exemplificare, mecanismul In
tim al necesității rugăciunii și rapor ER
dăm călduros.
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Anul I. No. 4 Februarie 192©
Y
FANTANA DARURILOR
R AR
LIB
— APARE LUNAR -
Director: Preot TOMA OHIRICUȚA
S ITY
-IAȘI ER
Sumar
NIV
Pr. Toma Chiricuță . . . Imoralitatea în artă

Const. Goran................. Mormântul (versuri)
Al. Lascarov-Moldovanu . „Tristeța" credinței noastre
LU
Vasile Băncilă\.............. Bătrânețe și sacerdoțiu

Ecat- Pitișteanu .... Din „Fioretti" (traducere)
I- Gr. Oprișan ...... Documente sufletești
RA
G. D. Mugur................. Morala sociala în Englitera

A. L. M. și I. Gr. O. .. . Flori creștine
Const. Goran................. Stăpânei noastre (versuri)
NT
, * » Mărgăritare de mult preț

Tr. M. Vasileteu .... Tălmăciri din alte ogoare spirituale
* *» Din mărturisirile marilor convertiri
CE
,* , Savanții și credința
Paul Kaeke..................... O mărturisire
I. Gr. O. și Tr. M. V. . . Idei, fapte, oameni
a. I. m. și i. gr. o.............. Cărți și reviste
I/
AS
UI
BC
Redacția și Administrația ;
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. NO. A Februarie 1929
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
LIB
ITY
IMORALITATEA IN ARTA
S
ER
Este o problemă fundamentală a vieții noastre contimporane,
aceasta, pe care voim să o atingem. Știm. S’a spus, până la saturație,
de către o anumită „partidă”, că între artă și moralitate nu există nici
NIV
un fel de punct de contact. Dar absolut nici unul. Și, cu toate acestea;
noi ne înrolăm in cealaltă „partidă", care susține contrariul.
Și anume, nu ca esteți, o facem noi aceasta. Nici nu am avea ca
litatea. Nici din punctul de vedere, ca să zicem așa, „strict profesional",
LU
al artiștilor înșiși. Ci ca „oameni", în înțelesul cel larg și permanent

al cuvântului; și din punctul de vedere al „Vieții", pe care îl socotim
mai universal și mai necesar, decât însuși cel al „artei*'. Căci suprema
judecătoare, aici, în lumea aceasta, asupra tuturor lucrurilor, pe care
RA
le facem noi, oamenii, este această viață, cu legile ei dure, pe care le-a
așezat într’însa supremul Artist.
Și problema ni se pune, întâmplător, de către un „caz”, petrecut,
NT
in timpul cel din urmă, la una din instituțiile cele mai eu autoritate
la noi, care are menirea de a da directive în artă, și anume în arta
dramatică: e vorba de Teatrul Național și de „Amantul Anonim".
CE
Cuvintele acestea din urmă reprezintă titlul unei piese „imorale",

așa precum a fost caracterizată de o parte din presă, precum și de către
un raport „tare1- al directorului învățământului secundar din Ministe
rul Instrucției, către Ministrul său. împotriva acestei piese, precum și a
I/
alteia asemănătoare în ceia ce privește „moralitatea", s'a produs

o reacțiune vădită, din partea societății noastre, care, se pare, că vrea
AS
să se oprească aici. Și au aerul, acei care reacționează în acest fel și numai

pe acest câmp restrâns al pieselor dela Național, că și-au făcut toată
datoria pe care li-o impune calitatea lor de „oameni" și cetățeni ai țării.
UI
In fața acestui fapt, noi voim să lărgim și să adâncim reacțiunea

privind prin aceiași prizmă, a „moralității", toată câmpia artei, cm
toată flora ei, în deosebi la noi. Și pentru acest scop noi plecăm dela
BC
un considerent, cu desăvârșire evident și actual, pe cât este de trist: anume,

al cumplitei imoralități, care domnește, dela o bucată de vreme, în tot
ceia ce se numește cu un termen generic „arta noastră". Pretutindeni,
ori unde ne aruncăm privirile, în teatru, îh literatură, în pictură sau
Y
sculptură, în muzică sau în dans, vom găsi, pătrunsă și dominând,
AR
ca acasă la dânsa, o adâncă și cinică imoralitate. Sărmanul om cinstit al
vremii acesteia, care vrea să citească o carte, ziditoare de suflet, să
vadă o expoziție de artă decentă, să asculte o bucată de muzică curată,
R
să privească la o piesă de teatru sănătoasă, are absolută trebuință de o
călăuză savantă, care, la fiecare pas să-i spună: Uite, aceasta este bună,
LIB
aceasta din potrivă. Și, ceiace este și mai trist, este, faptul, din ce în ce
mai evident, că în sufletul oamenilor vremii noastre au început să se
tulbure, tot mai adânc, criteriile unei înțelegeri sănătoase a vieții înseși.
In multe conștiințe a pătruns așa zisa „nouă" înțelegere a lucrurilor,
ITY
adică desbrăcarea complectă de orice punct de vedere moral asupra
vieții; a început să nu se simtă distanța între „ceia ce este" și „ceiace
trebue să fie"; „imperativul categoric" al cugetului moral a devenit,
S
in multe cazuri, o biată fantomă de spaimă, pentru așa numiții „oameni
fini"; totul este permis; totul este indiferent; nihilismul și agnosticismul
ER
moral tind să se înstăpânească complect pe isvoarele culturii; și deci
și pe cel al artei, care este una dn jerbele minunate ale acestei culturi,
ce isbuenesc din sufletul creator al ei. Dar, câtă vreme oare vor mai.
NIV
isbucni încă, dacă vom rămâne, astfel, fără să reacționăm, în fața poto
pului de imoralitate, ce tinde să ne înnece, pe toți, sub noianul lui?
Noi socotim că problema este cu mult mai adâncă și mai univer
sală și totodată și mai grabnică, de cum o văd mulți. Noi credem că
LU
viața, pe toată linia ei, este acum asaltată de batalioanele morții. Noi
vedem cu ochii minții, și mai ales cu cei ai inimii, o'cumplită organizare
de forțe, împotriva „Omului1', așa cum este el conceput și creat de
RA
Dumnezeu, ca să viețuiască și să strălucească în mijlocul lumii. Puterea,

care l’a creat, a vrut să facă din om un stăpân al pământului, în nu
mele Ei. Un stăpân, care să cârmuiască, în cea mai deplină armonie cu
voința Creatorului, toate formele de energie, ce sunt puse în lume. Carp
NT
să impună pământului disciplină să înflorească, între oameni, floarea

cerească a păcii și a bunei voințe universale. Acesta este „Omul” ade
vărat, voit de Dumnezeu. Și, împotriva acestui „Om", dau asalt, cu fu
CE
rie. puterile întunericului. Și printre instrumentele folosite de aceste pu

teri, a fost în toate vremurile și arta; precum este și astăzi. Arta, care
excită păcatul, ce doarme în fiecare om, în scopul de a-1 face mai pu
ternic și mai stăpân peste om. Arta, care degradează simțirea, pângă
I/
rind-o. în ]oc să o purifice; materializând-o, în loc să o spiritualizeze.

AS
Arta, care crește în noi bestia și amorțește treptat-treptat pe omul, care

rebue să veghieze, pentruca să nu piardă nici o clipă frâna din con
ducerea lui. Pe această artă caută necontenit să o organizeze și să o
UI
•expună, tot mai avantajos, un regizor invizibil și în parte genial; un

inspirator puternic și pretutindeni la lucru; care pătrunde în noi, în
clipa când dormim mai siguri de viața noastră; care sare pe fereastra
BC
cugetului nostru, ca hoțul, tocmai atunci, când petrecem mai fără de

grijă, speotindu-ne mai stăpâni. Și, pe această artă, care vrea să ae-
împună acum, prin atâtea glasuri de „maeștri", venerabili și cu autori
tate, prin atâtea „teorii savante și strălucitoare, ,a „artei pentru artă"
131 FANTÂNA DARURILOR
Y
a „expresionismului în artă", și altele, asemănătoare, voim noi să o de
nunțăm, acum, atenției generale. Nu din punctul de vedere „dogmatic",
AR
al unei anumite „religii**, care desigur că ne călăuzește sufletul in toate
direcțiile; dar pe care putem, foarte bine, cel puțin pentru interesul unei
discuții, să-l lăsăm la o parte; Ci din punctul de vedere al „vieții" și al
R
..omului" în genere. Pe noi, creștinii, ne interesează și acest punct de ve
LIB
dere. O, noi avem convingerea, că punctul de vedere al „vieții” și al
..omului" se contopește în totul cu cel al lui Dumnezeu! Deci, din acest
punct de vedere, venim să denunțăm lumii primejdia noului potop, al
imoralității în artă. Și să cerem tuturor, pe care îi poate atinge, în
ITY
vreun fel, scrisul și gândul nostru, ca să ia o atitudine hotărîtă în fața
acestei „arte". Știu că efectele imediate, ale atitudinii noastre, nu vor ft
apreciabile, decât pentru noi înși-ne. Dar iarăși mai știm, și despre
aceasta ași vrea să-i încredințez pe toți, cei ce-mi citesc gândurile, că:
S
Nimic nu-i indiferent, în ceiace privește urmările, în lumea aceasta.
Orice energie, fie ea redusă la dimensiunile unui strop de ploae, nu se
ER
pierde fără de efect în mijlocul lumii. Exista un aparat de înregistrare
a tuturor energiilor, ce se agită în lume. Și acest aparat este însăși
viața, care nu se poate'să nu se influențeze de atitudinea noastră. Dacă
NIV
două mii de suflete sunt strânse, cu toată hotărîrea, în jurul unei di
rective, binecuvântate de Dumnezeu, este cu neputință ca ea să rămână
pe loc. Ele vor cuceri spații, din ce în ce mai largi, împrejurul lor.
Și, astfel, împărăția lui Dumnezeu, și a vieții cu El, se va întinde,
LU
tot mai mult, și în domeniul artei, în țara românească, pe care, dacă

nu l-am cucerit încă și nu l’am predat Cerului, aceasta vine, nu din
neputința, în sine însăși a biruinței, ci din prea puțina noastră credință
RA
in posibilitatea ei.
Fie ca măcar acum să pătrundă în cugete o undă înviorătoare din
această credință.
NT
Pr. TOMA CHIRÎCUȚĂ

CE
I/
Orice putere supranaturală -îșd are rădăcina in credința desăvârșită

ăn Dumnezeu.
AS
Didots
*
UI
Orice conversiune adevărată ajunge fatal la lupta Împotriva tru

BC
fiei, — luptă supremă și hotărâtoare, cea mar crudă dintre toate.

(Trad, din Wizewa)
FANTANA DAB URI LOR 132
Y
R AR
MORMANUL
LIB
...L’a înfășurat in pan®: de in
și L-u pus într’un mormânt să|>at
in stâncă.
ITY
Evanghelia după Marin,
Mts ochii duși spre Golgotha...
S
Mormânt, de cruce ’nflăcârat.
Din care frupu-I sângerat
ER
Ca fulgerul s’a înălțat,
Vin ca să cânt in umbra ta...
NIV
Mormânt îngust.._ sfințit mormânt !
Trei zile cerul a dormit
In jertfa celui răstignit:
LU
Din pieptul tău a răsărit

O primăvară pe pământ...
Mormânt de veșnicii deschis!...

RA
Tu in amurgul nostru-ai pus

Puterea de-a privi mai sus
In cerul altui Paradis
NT
Icoana blândă-a lui lisus. . *

CE
'.Ti
H
In sânul tău, trei zile, îngropat

I/
Cu chip de om, crucificatul, Dumnezeu,

El care lumile le-a rânduit,
AS
Stăpânul morfii ’n moarte adâncit,

Cu praful omenesc s’a cununat
Trei zile 'n răni, în somnul morfii greu...
UI
...De-atâția ani în tine ne-adâncim

Gândirea mărginită, trecătoare;
BC
Sub duhul Lui — pământul azi tresare

Si către chipul Său spre soare
Sub ouetele vremilor plutim
Ca umbrele pe valuri călătoare-
133 fantana darurilor
Y
AR
Noi cei mai răi — săraci și împărați,
Toți înegriți de patimi și de rele,
In umbra Lui cădem îngenunchiafi:
R
Noi cari suntem cu păcatul frați,
Nevrednici toți, în patimi îngropați,
LIB
Întindem brațele spre-un cer cu stele- .
— Mormânt sfințit; — nădejdea ’n jur ne strânge...

...lisus! lisus—.în tine-a locuit:
ITY
El este viața... El ne-a înoit
Și 'n sufletele noastre-a răsărit
O condelă ce nu se va mai stânge !...
S
eowsr. CORAM
ER
NIV
LU
RA
Faina iubirei este iu Ceruri, câmpul său de lucru este însă pe

nământ.
NT
Semnul inteligențelor de rând este de a judeca totul după cele

CE
văzute, fără să se poată ridica spre cde nevăzute.

Dicton
¥
I/
Egoismul! este ca una din acele mici reptile, cari se introduc prin
oele mai mici găuri.
AS
Ori care ar fi natura încercărilor prin cari trecem, ele sunt pămân
UI
tul gras al vieței duhovnicești.

¥
BC
Soarele nu așteaptă să fie rugat pentru a dărui lumina și căl

dura sa. Tot așa fă și tu tot binele pe care-1 poți face, fără a aștepta ca
«ă ți se ceară.
Y
AR
Scrisori creștine
R
„TRISTETA" credinței noastre...
LIB
Mintea omenească în sbuciumul ieșit din temerea că va trebui să
cedeze unei discipline superioare ei, a alergat totdeauna să găsească ar
gumentări, aparențe de adevăr, pentru ca să poată rămânea pe un teren
ITY
de satisfăcută viață goală.
Când anumite întrebări se pun omului cugetător, asupra marelor
răspântii ale vieții, mintea lui se complace a găsi „rațiuni", care să-l
S
poată retine pe pământul tuturor păcatelor și-a tuturor locurilor „con
venabile".
ER
Dacă amestecăm acestei temeri și acestei „convenabilităti", și doza
variabilă de ambiție în toată gama ei începând cu falsa modestie și is
prăvind cu trufia cinică, vom ajunge la adevăratul sediu al materiei.
NIV
Când idealul creștin își formulează postulatele lui eterne în fața
omului rătăcit pe meleagurile tuturor absurdităților, omul simte, instan
taneu, pornirea primară a negării, a respingerii. Mișcarea omului care
dormitează, când-o-rază puternică de soare îi strivește- lenea dintre.gene,
LU
N’ar fi vrut poate nici odată ca tihna unei vieți crunt-mediocre, sa

fie tulburată de întrebări fixe, care nu pot avea deci decât răspunsuri
tot fixe.
RA
Dealungul existenței umane, idealul creștin a cunoscut multe și

multiple adversități. — diabolice negări și încăpățînate sofisme.
Una din dovezile măreției lui, au fost și aceste neostoite legiuni de
NT
idei-detrăctoare. Se înțelege însă că toate au fost strivite sub pasul mereu

înfăptuitor al puterei creatoare din acest divin ideal. Cortegiul plin de
lumină, a lăsat în pulberea tuturor drumurilor, neputincioșii șerpi ai
CE
cugetării umane, deviată din diurnul indicat ei prin creațiune.

Și iată că unii negustori de argumente plăcute celor care nu vor
să cugete, au adus în bâlciul tuturor vanităților încă o imputare cre
dinței creștine. Această credință aduce întristare, — ea denaturează sen
I/
sul vieții omenești, — viată care e dată spre îmbucurarea omului. Idea
lurile vieții creștinești sunt atât de utopice, atât de ne-omenești, încât
AS
ele disolvă frumuseța, rostul și veselia vieții. Așa zic — în esență — fa
riseii nouilor vremi, — stegarii „convenabilității1 în viață, — exponenții
vieței „reale", — strigătorii „adevăratului rost al vieții pe pământ1'....
UI
Și oamenii — înclinați de multă vreme a fi afirmativi iar nu

cugetători — se bucură nespus de-o asemenea veste. Silogismul e simplu:
„viata e dată să fie trăită în belșug și veselie, _ credința creștină adu
BC
când tristeță e împotriva vieții, — deci afară cu ea", — și — firește —

de îndată se arată și concluzia finală: dacă e așa, să ne continuăm viața
în veselie, — ultima ei rațiune...
Și totuși... Nu există decât o viață tristă, profund tristă: acea ps-
Y
trecută în afară de idealul creștin. Și acest lucru e riguros exact, de
AR
vreme ce adevărata îmbucurate nu poate fi aflată decât în infinita viață
creștină de aici, și de dincolo...
Căci, întrebăm: Cum e cu putință să fie învinuit de contrar
R
senzului vieții și aducător prin aceasta de distrugătoare tristeți, idealul
moral care pune la temelia lui, iubirea? Și ce iubire? Cetiți în Evan
LIB
ghelie!... Nicăiri nu va găsi nimeni, fie că ar avea iscusință diabolică,,
o iubire mai integrală, mai senină, mai dezinteresată, mai aducătoare-
de îmbucurate, ca iubirea creștină, cheia de boltă a întregului edificiu...
Cum? E mai veselă viața împletită din ură, invidie, ambuții și toate:
ITY
celelalte, — decât viața purificată prin iubire?
Mai întrebăm: unde, în care sistem de cugetare, în care ideal
moral, libertatea sufletului este mai desăvârșită ca în acel creștin? Și
S
cum? E mai „veselă" viața care se scurge trândavă sub lanțurile rugi
nite ale tuturor sistemelor de ne-libertate? Și nu e plină de o profundă
ER
îmbucurate viața care se vrea trăită sub înflorirea celei mai splendide
libertăți? Sunt eu adevărat „veseli" oamenii care sunt dați prada tu
turor „determinismelor" și tuturor „fatalismelor" ori cât de filozofice?
NIV
Dar nu vedem că tocmai această ne-libertate, profund necunoscută idea
lului creștin, este cauza generatoare, a miliardelor de suferințe, de cru
zimi, de tristeți? Cum? E mai „îmbucurător1 sistemlul după care fap
tele omenești nu pot fi privite sub unghiul răspunderei celui care le-a
LU
înfăptuit, decât sistemul care are, precis, un riguros criteriu de răspun

dere ?
Să cugetăm apoi, care ideal moral răspunde la atâtea întrebări
RA
referitoare la prietenie, la căsătorie, la orice alte relațiuni de viață, mai

desăvârșit, mai integral și deci mai „răspânditor de îmbucurare ade
vărată" ca idealul creștin?
NT
Deschideți și cetiți! Nevolnicul meu condei și neputincioasa mea

minte nu sunt în stare măcar să însemne, sumedenia nesfârșită a atâtor
lucruri dumnezeești, care trăesc, vii pe vecie, în Cartea dată oamenilor
CE
de Dumnezeu.
Cum nu poate fi îmbucurătoare până la frenezie, splendida pa
gină în care cetim că „nu este dragoste mai mare, decât să-și dea cineva
viața pentru prietenii săi" (Ioan, XV, 13)?
I/
Poate fi mai veselă o viață pe care cineva o trăește în strâmtul

orizont al cetățuei sale egoiste, decât aceea pe care o poate trăi sub cu
AS
pola imensă, plină de lumină, a dezinteresatei iubiri pentru alții? Viața

<’=.■ vDrme poate fi mai plină de veselie decât viața trăită pe infinitele
•culmi, pe care Dumnezeu ți le. ține darnic la îndemână, dacă Ii asculți
UI
poruncile ?
Dar căsătoria, această „mare taină", pe care mintea omenească pă
veci n’o va putea desluși?... Cum? Poate fi mai „veselă" o legătură ab
BC
surdă dintre două ființe care trăesc, enigmatic, sub apăsarea celor mai
strivitoare nemernicii, — și nu poate fi plină de-o „necurmată îmbucu-
Y
rare'1 legătura a doi oameni, care „un trup fac" și pe care ei n’o pot
AR
desface căci „ceea ce Dumnezeu a făcut, omul nu poate desface1*?
Dar cuviinfa creștină? Poate fi mai înconjurată de înveselite viațn
■unui om care în legăturile lui cu semenii, înjură, bea, bârfește, calom
R
niază, minte, — decât viața creștinului adevărat care vorbește cu ome
nie, se poartă cu omenie, e cumpătat, grăește adevărul și nu asuprește
LIB
pe nimeni cu vorba sau cu fapta?
Dar la marea întrebare asupra morfei, — care e idealul moral,
«are să răspundă atât de clar, definitiv și în întregime, ca idealul creștin?
Teama de moarte — o moarte fără a doua zi — este diabolica pu
ITY
tere care fărămițește sufletul omenesc, dându-i toate pornirile de am
biții nemăsurate, de invidii crude, de sfâșiere a aproapelui. Căci nu poate
fi ceva mai întristător decât o moarte moartă, __ . și nimic nu poate fi
S
mai sălbatic decât ceea ce isbucnește în sufletul omenesc la gândul veș
nici ei morței...
ER
Morala celor fără moarte vie, nu poate fi decât una profund e-
goistă, deci infinit tristă.
Pe când îndreptarul moral după care moartea nu-i decât o înviere
NIV
în veșnicie, o reintegrare în veșnicia din care viața de pe pământ n’a
fost decât o simplă ipostasă — o, atât de imperfectă! — acest singur în
dreptar poate da „sublima îmbucurare"... Să te gândești că azi sau mâine,
te vei întoarce la sânul Bunului Tată, de unde ai purces ca să-ți trăeșfi
LU
vremelnicia, — poate fi un gând mai fericitor — poate fi un izvor mai

«urat de omenească îmbucurare?... Iar această din urmă îmbucurate va
fi venit după un îndelung șir de îmbucurări, eșite toate din conducerea
RA
vieții tale libere după lumina adevărului creștin...

Că e așa. să privim frumuseța și veridicitatea vieții Sfinților... Nici
un om de pe lume nu are o mai desăvârșită îmbucurare ca Sfântul cre
știn... Viața lui e o chuitezență creștină, aducând după sine sublimul
NT
desăvârșitei îmbucurări...
Singur idealul creștin statornicește limpede și definitiv răspunsul
categoric la marea întrebare a morții, fixând ipostasele unei vieți veș
CE
nice după criteriile unei riguroase răspunderi...

Și ce îmbucurare mai mare poate fi pentru un om decât aceea
a sentimentului siguranței unui îndreptar clar de viață, aici și dincolo?
I/
Cine poate avea trista temeritate a afirma că e mai „veselă" o viață

fără nici un îndreptar, decât una care își are, în toate clipele și pentru
AS
toate împrejurările, un îndreptar, care-i aduce răspunsurile la toate în

trebările existenței?
Este, fără îndoială, o mare tristeța în viața omenească. E a omu
UI
lui care nu poate ajunge să fie creștin. E tristeța nostalgiei creștine, —

<’ tristeța omului prins de puteri vrăjmașe, care, deși își dă seama de
imaculata frumuseța a acestui ideal de viață, nu se poate ridica spre
BC
fericitul liman. Și adeseori tristeța acestei neputințe este dată drept

tristeța credinței creștine. Un sofism, ca toate cele vânturate de pu
terea întunerecului, care, da, ea dă chinuitului suflet omenesc cele mai
Y
sfâșietoare tristeți, după ce l’a înșelat cu strălucitoare mira je de fericiri
pământene, t
AR
...Dar, Doamne, cât sunt de nemernic de a putea cuprinde cu slaba
mea minte omenească și cu șovăelnicul meu suflet toată frumuseții
vieții pe care ne-a adus-o ca pildă Mântuitorul nostru!... Simt însă că
R
nu poate fi nicăiri o viață mai încărcată de curate și dezinteresate îm
bucurați, — că acum și în vecii tuturor timpilor nu este și nu poate
LIB
fi liman mai senin, îmbucurate mai fără prihană, ca în „sânul“ acesta
plin de iubire, de bunătate și de veșnicie...
Simțind aceste haruri dumnezeești, da, mă cuprinde și o sfâșie
toare tristeță: gândindu-mă cât de pustiitoare și fără hotar este fri-
ITY
steța celor care nu pot fi creștini...
S
ER
Bătrânele $i sacerâo|iu
NIV
Sunt probleme ce fac repede carieră. Nu e vorba de marile pro

bleme. umane, cari, punând însăși problema vieții, sunt întotdeauna
mai mult sau mai puțin de actualitate. Ci de probleme oarecum mi
LU
nore. Iată, cum a fost și este discuția dintre tineri și bătrâni. Nu

vom ignora că e și aici vorba de ceva grav în fond, că întotdeauna
și oriunde a fost o animozitate latentă între generații, disciplinată
RA
odinioară de tiparul greu al tradițiilor, eliberată și dată din ce în ce

mai mult pe față cu cât ne apropiem de vremea noastră. Dar nu e
totuș o problemă maiestuoasă, care să angajeze destinele umane. Și
NT
totuș, e un an de când se discută la toate răspântiile spiritului despre

tineri și bătrâni. E adevărat, discuția uneori degenerează sau își de
plasează pe nesimțite obiectul, disputa tinzând să se cuibărească nu
CE
între tineri și bătrâni, ci între cei mai mult sau mai puțin tineri. Dar
să privim problema în inima ei, indiferent de vicisitudinile, la cari
o silesc societatea noastră.
Mănușa a fost asvârlită de tineri, cum e și natural. Vorba Iui
I/
Spencer „o cauză are mai multe efecte", se aplică impresionant răz

boiului, care a trecut. Căci tot el a dat și tinerilor prilejul de a lua
AS
ofensiva contra celor mai în vârstă. Pe de o parte, bătrânii nu s’au

putut acomoda, decât în rare cazuri, logicei pe care- o cereau stările
de după războiu pentru a putea fi rezolvate; pe de alta, războiul pro
UI
dusese o arzătoare dorință de viață mai ales la cei tineri, un gust de

emancipare necritică. La aceste elemente s’au adăogat altele, cari nu
aparțin numai momentului, însă sunt puse în valoare dinamică de
BC
acest moment, și anume: tinerii au dese ocazii să-i găsească pe cei

mai bătrâni în drumul lor și adesea contra lor. Mai întâiu în școală:
Y
chiar în faza copilăriei se acumulează în suflet tainice porniri contra
AR
adulților. Aceștia nu știu să fie tineri, să fie copii ei înșiși, intr’o pri
vință, cu copiii, li bruschează, îi îndoaie implacabil sub forma rigidă
a alcătuirilor adulte, cenușii și deprimante pentru copil. E de mirare
că acești copii, ieșiți din școală, ar vrea, în primul moment, să iasă
R
la coasă de adulți? Pe urmă, tinerii îi găsesc pe bătrâni în familie, în
LIB
familia pe care au întemeiat-o ei înșiși, să zicem. Bătrânii le sunt de
ajutor în gospodărirea lor, uneori sunt chiar un mare noroc. Dar de
câte ori nu le contrariază ritmul legitim de viață, de câte ori nu sunt
o continuă șicană ? Ieșind din școală și familie, iată-i pe bătrâni, ori
ITY
pe cei numai foarte adulți ca să spunem așa, instalați regește în lite
ratură, funcții sociale, politică. Premiile literare sunt pentru ei, re
vistele lor li se deschid, chear când scriu rău ori scrie un „negru”
pentru ei, pe când cei tineri sunt puși la carantină, refuzați, ironizați,
S
deși uneori au talent. Evident, aceasta nu se întâmplă întotdeauna:
ER
alteori talentele tinere sunt căutate, supralicitate chiar, măgulite. Dar
am cetit confesiuni de tineri cu talent, cari spuneau că au fost ținuți
după ușă, refuzați ori deadreptul ofensați — și n’aveau nici un motiv
să spună neadevăruri. Pe de altă parte, în posturile sociale de valoare
NIV
tinerii greu pot pătrunde. Fiindcă un mediocru s’a născut cu zece-două-
zeci de ani mai devreme, e profesor definitiv și cu gradații și nenoro
cește serii de elevi, e înalt funcționar și-și face râs de meserie și inte
LU
resele Statului, ori e chiar mare demnitar în Stat din cauza vechimei
ca „soldat credincios al partidului” ! Cel puțin în politică lupta între
tineri și bătrâni e mai precisă și e mai veche. De altfel, e și mai puțin
interesantă din punct de vedere moral. Căci de unde în cultură lupta
RA
între tineri și bătrâni tinde să se poarte între cei din ce în ce mai

puțin tineri, până la a prinde in horă și pe cei tineri de tot -— în
politică, lupta în chestiune tinde să se dea între cei din ce în ce mai
NT
bătrâni. Deputatul de patruzeci de ani se laudă cu tinerețea lui, cre

zând că aceasta poate să-i țină loc de program politic, ministrul de
cincizeci de ani se umflă în penele-i atinse de molii, visând marțial
CE
la înălțimi tinerești și închipuindu-și că vârsta lui îi dă dreptul să fie

un „ministru mare“.
Dar să nu intrăm în caracterizări de comedie. Să ne uităm
puțin și la acești ciumați de bătrâni. Ei au motive, la rându-le, să fie
I/
nemulțumiți de tineri ? Au, dar de multe ori tac. E lașitate ? E lăr

AS
gime de suflet ? E când una când alta, când amândouă. De aceea apă
rarea lor trebue s’o ia tot tinerii. E, de sigur, demnitatea vârstei de
a nu se amesteca în aceste certuri. Dar nu e întotdeauna demnitatea
vârstei la mijloc. Știu bătrâni, cari pentru nimic în lume n’ar voi să
UI
se pună rău cu tinerii. Ii caută, îi lingușesc, îi corcolesc. Vor să-și dea

iluzia tinereții ori să-și menajeze prestigiul sau, eventual, posterita
BC
tea. Poate că unii își știu chiar locurile vulnerabile. Nu mă gândesc,

desigur, la bunele moravuri. Acestea sunt altceva: sunt bătrâni, la cari
e o adevărată bucurie să te duci. Găsești la ei maniere de înaltă cu-
viință și complexă savoare, respectul dezinteresat dar înduioșat ai
Y
meritului tău, găsești acea privire, care s’a întors par’că din viitor
în prezent să se uite la tine cu ochi din afară de timp... Câți tineri
AR
de aceeaș vârstă cu tine ar putea să-și ofere farmecul unor atari re
lații de societate ? Dar oricum, lăsând la o parte toate aceste lucruri,
mă gândesc că bătrânii ar avea un motiv foarte serios să fie nemul
R
țumiți de unii tineri. Nu e vorba, sunt azi atâția bătrâni, cari vor să
pară tineri și să trăiască asemenea tinerilor, ceeace-i face să nu-i
LIB
poată suferi pe aceștia, cu cari nu se pot măsura in realitate. E însă
alt aspect, care a fost complet înlăturat din discuție: vrâstele cele mai
simpatice sunt copilăria și adolescența, apoi tinerețea propriu zisă,
după cum maturitatea, la rândul ei, e cea mai utilă din toate vârstele.
ITY
Dar există o vârstă, care nu e nici a adolescenței, cuprinsă între cinci
sprezece și douăzeci de ani, nici a tinereții propriu zise, formate, cre-
iațoare, care e împrejurul a treizeci de ani. E vârsta de tranziție din-
S
prejurul lui douăzeci și cinci de ani, mai mult înainte de douăzeci și
cinci de ani. Aceasta e rareori creatoare de cultură (nu e vorba de
ER
poezii lirice), în schimb e de o prezumție și de o lipsă de echilibru,
cari ar fi monumentale, dacă ideia de monumental s’ar putea gândi
raportată la vârsta aceasta. Adulții și bătrânii au temeiuri de ordin
NIV
psihologic, de evoluție a vârstelor, să fie atenți la această vârstă și să-i
contrazică multe din cererile ei.
Adevărul e însă întotdeauna greu de știut. La fel și aici. înțe
legerea vârstelor va fi întotdeauna în legătură cu vârsta celui ce spe
LU
culează asupra lor. Fiecare vârstă se va înțelege mai mult pe sine.

Chiar dacă oamenii ar fi complect dezinteresați, le-ar fi greu să ac
cepte adevărul tuturor vârstelor. Partea grea e că nu cunoști proble
RA
matica fiecărei vârste decât dacă ai ajuns s’o trăiești (și, mai mare
nenorocire, că uiți vârstele, pe cari le-ai trăit). Fiecare vârstă e un
univers psihologic de probleme: cum o să-l știe cel ce e în afara lui ?
NT
Intr’un fel, nici nu există chear tinerețe și bătrânețe: fiecare vârstă e

tânără sau bătrână privită în ea însăș, după cura o consideri și după
cum e realizată de exemplarul avut in vedere. De aceea socotim că rân
CE
durile de mai sus sunt îndestulătoare pentru a da măcar sugestii și '

că e, acum, mai nimerit să ne gândim la altceva. Dacă e greu să se
știe unde e adevărul absolut al problemei, e mai ușor și mai util să
vezi ce ecuație primește problema privită din punctul de vedere al
I/
unei profesiuni anume. Fiecare epocă este străbătută de probleme

speciale și ele colorează toate aspectele spiritului public. Oricine
AS
caută să se raporteze față de ele, să se înțeleagă mai bine prin cate

goria lor intelectuală. Nu e și datoria preoților să facă la fel, în ches
tiunea de față ? Disputa tinerețe-bătrânețe să nu dea lumini și în
UI
ceeace privește misiunea de preot ? Iată ce ne interesează și ce ră

mâne să mai discutăm.
Tinerețea e de cel mai mare preț pentru misiunea de slujitor aj
BC
lui Dumnezeu. Mulți sfinți și sfinte atf fost tineri — relația e intere
sant de studiat. Ne gândim, pe urmă, la acei tineri preoți1 misionari..
cari, în Franța și aiurea, pleacă în colonii, printre sălbatici, și pentru
Y
toată viața, ca să răspândească cuvântul Domnului. Politica biseri
AR
cească — în înțelesul bun al politicei — ar trebui să dea cea mai
mare însemnătate tinereții ca mijloc de sporire, printre oameni, a
gloriei lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că bătrânețea nu-și
are meritele și proprietatea ei pentru misiunea preoțească. Ele sunt,
R
în general, acelea cari primează în acest domeniu — și anume:
LIB
Vârsta aduce o demnitate, o prestanță sacerdotală, un simț al
ritualului, cari fac mult în pedagogia socială a religiei. Pentru mul
țime, religia e, în parte, în această artă și știință a aparției și condui
tei preotului.
ITY
Preotul în vârstă are experiență. Iată un aspect al vieții sociale
și al spiritului, pentru care experiența are mare valoare. Adeseori
experiența e mai mult rutină și mediocrizare. Când e vorba însă de
preoție, experiența e lucru vrednic de atenție. Un preot în vârstă,
S
care multe a înțeles asupra lumii și mizeriilor ei sufletești, altfel va
ER
ști să primească mărturisirea credincioșilor, decât unul tânăr. Va
ști multe și va avea și altă atitudine sufletească. In alte țări, la facul
tățile de teologie, sunt și cursuri de psihologie a confesiunii. Nu știm
dacă sunt și la noi, probabil că nu. Cu atât mai mult e necesară vârsta
NIV
pentru a da știința și tactul adevăratului duhovnic. Căci aici e funcția
cea mai grea și mai necesară a preotului.
De altfel, poporul nostru însuș adeverește aceste lucruri, când
LU
spune: „mă duc la un preot bătrân să mă mărturisesc". Și aici e alt

motiv pentru care preoții în vârstă au valoare: considerația în fața
poporului. Uneori țăranii noștri merg peste șapte sate, unde e un preot
bătrân de tot: ideia de bătrân unită cu cea de preot, corespunde vi
RA
ziunii autentice de slujitor al Domnului, la poporul nostru. Și, în fond,

tot așa e și la oraș. Țăranii, în special, consideră pe cei bătrâni puri
ficați de tina vieții: sunt obiceiuri sătești, în cari bătrânii au anume
NT
roluri, cari nu se încredințează niciodată celor tineri.

Rațiunii sociale a proprietății preotului în vârstă se adaugă una
psihologică: în adevăr, bătrânii capătă sensibilități religioase și me
CE
tafizice, pe cari nu le-au avut mai înainte. Și tinerețea e metafizică,

dar simțul ei metafizic e anarhic și, adesea, cu concluzii sceptice.
Bătrânețea își disciplinează în chip credincios simțul metafizic. Prin
tre catolici, circulă legenda că Voltaire însuș — care de altfel nu a
I/
fost un ateu, cum se crede, ci un deist — ar fi cerut serviciul preoților

pe patul de moarte; lucru tăgăduit de istorici. Adevărat sau fals, faptul
AS
e semnificativ. Psihologic, el e verosimil. In orice caz, iată exemplul

lui Spencer: pozitivist de mare prestigiu, la bătrânețe a devenit mai
sensibil pentru valorile religioase, după cum mărturisește în autobio
UI
grafie. Bătrânețea e aproape de taina cea mare. Interesele ei sufletești

se grupează în jurul acestui fapt, cel mai tulburător din toate faptele
de pe lume, dacă e o bătrânețe ce se respectă. Iar cine se pregătește
BC
să părăsească viața, e și cel mai indicat să-i învețe pe oameni despre

viața de apoi.
Să adăugăm, pentru a termina argumentarea noastră, că preoții
Y
în vârstă au alt simț istoric al „tradiției. Modernizatorii în biserică
AR
aparțin tinerilor. Bătrânii fac corp instinctiv în fața inovațiilor. Fi
rește, nu vorbim de bătrânii cari n’au fost niciodată preoți, deși au
purtat haina preoțească și o poartă. Aceasta chiar când trebue să-i
R
căutăm printre cei cu brâuri și potcape colorate.
Mi-aduc aminte că, acum câțiva ani, s’a dat câștig de cauză
LIB
unui preot, ce fusese scos la pensie stabilindu-se că preoții trebuie să
servească până la moarte, având cel mult unul ori mai multe aju
toare. E un fapt, care simbolizează adevărul considerațiilor de mai
sus. Aceleași considerații însă trebue avute în vedere și la altceva:
ITY
toți preoții să fie teologi licențiați. Pe lângă sporul de cultură și for
mație profesională, va fi și beneficiul unei vârste mai ponderate, ce
se va adăuga.
Bătrânețea are deci un rol în biserică. Cel mai mare rol. E
S
adevărat că tinerii, când au vocație religioasă, sunt cei dintâi, cari pot
ER
servi bisericii, dar aceasta e la ei o excepție. La bătrâni; gândul gra
velor chemări ale lui Dumnezeu e mai frecvent. In disputa de azi din
tre tineri și bătrâni, aceștia din urmă pot fi siguri că stau pe o po
NIV
ziție tare, din punct de vedere bisericesc. Dar cu o condiție: bătrânii
să nu se ia după tineri. Ar fi sminteala generală. Cine evadează din
vârsta lui, nu reușește să intre în niciuna. De fapt, bătrânețea e o
vârstă frumoasă. Iar pentru biserică, e mântuitoare.
LU
VASILE BĂNCILA
RA
NT
Nici talentul, arici raționamentul n’au nici o parte în conversiunea

CE
mea... Taina acestei întoarceri la Dumnezeu este o taină de dragoste. Nu

iubeam pe Dumnezeu și El a vrut să fie iubit de mine și eu îL iubesc, —
și m’am convertit fiindcă-L iubesc.
I/
D. Cortes
AS
*
Cât de mare ar putea să fie munca lecturilor, singură ea nu va
UI
aduce niciodată unui suflet divina lumină a credinței. El va rămâne în

întunerec până ce Dumnezeu îl luminează. Dar unui suflet care cercetea
ză cu umilință și se roagă fără încetare, de sigur că El nu-i va refuza ni
BC
ciodată mila Sa.

Vaughan
FANTANA DARURILOR 1 42
DIN riORETTI
Y
AR
de Francisc din Assisi
CAPITOLUL XII 1
R
Cum sfântul Francisc plecând la drum cu fratele Leone îl desluși
LIB
pe acesta despre bucuria deplină.
1. Intr'o zi de iarnă, pe o geruială strașnică, sfântul Francisc pleacă
cu fratele Leone dela Perugia la Sanda Maria dei Angeli.
2. Pe drum, sfântul Francisc chemând mai aproape pe fratele
ITY
Leone care mergea cu câțiva pași mai ’nainte, îi vorbi astfel:
„O frate Leone, dacă frații noștri toți, ar da cele mai mărețe
pilde de sfințenie, de cinste, și de bună rânduială sufletească, înseam-
nă-ți cu grijă și ține minte, bucuria deplină har fi aceasta.
S
3. Și, mai mergând el, îl chemă iarăși și-i vorbi din nou:
ER
„O frate Leone, dacă un frate de-al nostru ar avea puterea să
dea vedere orbilor, umblet ologilor, auz surzilor și grai muților și chiar
dacă ar goni duhurile rele și ar învia după patru zile un mort, bucuria
deplină n’ar fi nici aceasta.
NIV
4. Și, chemându-l. din nou lângă el, îi zise:
„O frate Leone și dacă fratele nostru ar cunoaște limbile tuturor
neamurilor, științele lumii și toate câte s’au scris dintru început; de-ar
LU
avea darul profeților și-ar pătrunde în tainele spiritului și-al vremii

care va să vie, ține minte că bucuria deplină n’ar fi nici aceasta.
După ce mai făcu câtva drum, îl chemă iară, și-i zise:
,.O frate, mielușelul lui Dumnezeu, de-ar cunoaște fratele nostru
RA
limba îngerilor și toate cele ale cerului, și darul de leac al florilor și

al ierburilor și știința cu care să descoperi comorile cele ascunse,
6. De-ar pătrunde el rostul și folosul tutulor păsărilor, peștilor,
NT
dobitoacelor, oamenilor, copacilor, pietrelor și apelor, înseamnă-ți iară și

nu uita, că Pucuria deplină nu e nici aceasta.
"■ După câteva clipe îl chemă iar lângă el: „O frate Leone și dacă
CE
fratele-nostru ar predica atât de viu șt de frumos încât ar converti pe toți

păgânii, ai grijă și-ți înseamnă, că bucuria deplină nu e nici aceasta.
■ 8. Și, tot așa vorbi el, cale de două pbștii. Atunci, fratele Leone
mirat de câte auzise, întrebă: Dar, bunule frate, spune-mi te rog, în ce
I/
stăatunci, bucuria deplină.

9. Și Sfântul Francisc răspunse:
AS
Peste câteva clipe vom sosi -la Sanda Maria dei Angeli,, uzi
de ploaie, înghețați de frig, murdăriți de noroaie, chinuiți de foame și
vbin sima la poarta mănăstirii; de s'o ’ntânipla ca portarul să vie fu
UI
fe* căirie hot-și să ne ’ntrebe:

10: „Citie sunteți?1’ și noi să răspundem: Suntem frați de-ai voștri”
iar-el, înipotrmindu-'se să strige: „Sunteți doi bețivi cari hoinăriți pe
BC
drumuri furând pomana săracilor”.

143 fantanadarurilor
Y
11. Și, nu ne-ar deschide și ne-ar lăsa înfometați, în zăpadă, în
AR
apă și în frig, până seara, 'iar noi am avea puterea să nu cârtim ci să
îndurăm atâta nedreptate și ocară,
12. Și. cu sufletul plin de dragoste și de umilință ne-am gândi că
R
acest portar ne știe nemernicia și că, Dumnezeu însuși ne mustră prin
glasul lui. atunci, frate Leone, aceasta ar fi bucuria deplină.
LIB
13. Și dacă, dârji, noi tot am bate în poartă, iar portarul scos din
fire de oaspeții nepoftiți ai mănăstirii, ar da cu lemnul în noi și ne-ar
striga: „Fugiți de-aici nemerncilor; duceți-vă Ia spital; blid și hrană
pentru voi nu e în mănăstire;'
ITY
14. Iar noi am primi vorba de goană cu răbdare și am îndura
ocara cu dragoste și cu suflet, aceasta ar fi frate I.eone, bucuria deplină.
15. Și dacă, în sfârșit, chinuiți de foame și doborîți de frig vă
zând noaptea care vine peste noi, am bate stăruitor în poartă și ne-am
S
ruga cu lacrămi de cei dinăuntru, să se îndure și să ne deschidă, iar
ER
paznicul furios, ar răcni: „nerușinaților și nebunilor, am să vă po
tolesc eu*,
16. Și ar ieși pe poartă cu ciomagul și, apucându-ne de glugă ne-ar
NIV
trânti prin zloată și ne-ar lovi de ne-ar acoperi de răni din cap și până
’n picioare,
17. Iar noi am primi aceste ocări și bătăi cu gândul că trebue să
îndurăm toate suferințele trimise de Hsus Cristos,
LU
ÎS. Atunci, frate Leone, am cunoaște bucuria deplină, căci, dintre

toate darurile Sfântului Duh pe care Cristos le-a hărăzit lumii aceștia,
nu e dar mai mare ca acela de a te învinge pe tine și de a îndura, fără
murmur, in numele lui Cristos și pentru dragostea lui Dumnezeu, ocara
RA
și nedreptatea.
19. Căci, toate darurile de cari ți-am pomenit, o frate Leone,
nu sunt daruri cu cari să ne fălim. Ele nu vin dela noi ci dela Dumnezeu:
NT
„Căci, ce stăpânești tu să-fi fi fost dăruit de mine?" iar de-ai primit

ceia ce ai primit de ce te fălești ca și cum nai fi primit ?"
20. Ci, necazurile numai, durerea și tăria de a le învinge sunt
CE
ale noastre și cu ele ne putem făli, o frate Leone, căci vin dela noi
înși-ne.
21. De aceia a spus Apostolul: „Cu nimic nu mă fălesc decât cu
crucea lui Cristos*’
I/
traducere de ECATERINA PITIȘTEANU

AS
UI
BC
Y
AR
Se Intoarcca acasă un om nou
R
LIB
In biserica plină până la cel din urmă locșor, eră în Duminica aceia un
om care mi-a atras luarea aminte în chip osebit. Ascultase Evanghelia și
partea din slujbă ce urmează Simbolului Credinței — în genunchi. In tă
cerea de marmoră ai fi zis că dintr‘o lumânare înnaltă, de undeva din bol
ITY
țile bisericii, picuri grei, calzi, se desprind și cad pe lespezi. Și chiar așa
erâ. Dintr‘un muc de lumânare sufletească picurau stropi mari de pocăință.
Ei veneau din hruba înaltă și întunecată a unei vieți de om. Era tocmai
S
omul ce ascultase, cu ochii uzi, Evanghelia, cuvintele de taină ale sfintei
Cine și predica slujitorului Bisericii.
ER
*
Nu știam și nici nu căutam, să știu cine erâ omul acela. îmi erâ deajuns
că-1 văd lăcrămând în fața Mântuitorului, la picioarele căruia ne găseam.
NIV
Și-mi făceau bine lacrimile acelea. întocmai cum în diminețele copilăriei
mă fură priveliștea erbii cu rouă, a firului de iarbă în vârful căruia stâ
aninat și soarele și cerul — nemărginirea întreagă ■— așișderea mă simțeam
LU
în biserica plină de lumină caldă, de lumină mistică în preajma acelui spic

de iarbă vie cu rouă proaspătă oglindind pe lisus.
*
Intr‘o Duminică în timpul predicii i s‘a făcut rău unui tânăr. Disciplina
RA
sufletească, statornicită de mult în biserica aceia, n‘a fost turburată prin

nimic de această întâmplare. Un om, cufundat în ploaia Cuvântului, sprijini
la timp pe semenul său, îl scoase ușor, pe nebăgate de seamă, în pridvor
NT
și îi dădu ajutoarele trebuitoare spre a-și reveni. Eră îndemnul de sama

ritean al aceluiaș convertit, din inima căruia țișnise, ca din stânca lovită de
toiagul lui Moise isvorul înțelegerilor duhovnicești.
CE
*
Intr'o altă Duminică 1‘arn văzut aducându-și pe ai lui la Biserică: mamă,
surori și servitori. Numai pe tatăl său nu-1 putuse clinti din steiurile eternei
nepăsări. Mărturia ce făcea unul dintre servitori mi-a rămas încă proaspătă,
I/
vie, luminoasă.
AS
— „O, de ai ști. Domnule, ce mari sunt minunile lui Dumnezeu!

N‘aș fi crezut nici odată că „boerul“ meu cel tânăr, care până acum două
luni erâ nelipsit din localurile de desfrâu iar la întoarcere acasă, de „buna
UI
dimineața11 ne svânta în bătăi pentru orice i se năzărea, — să se schimbe

cu totul, cerându-ne până și ertare de felul cum s‘a purtat cu noi, stăruind
să mergem, regulat, cu dânsul la Biserică. Nu cred să fie minune mai mare
BC
de cât aceia care s‘a petrecut cu „domnișorul nostru11.

Y
AR
Târziu am aflat dela un prieten întreaga istorie a vieții acelui om. O
viață de pierzanie căreia nu i-a lipsit nimic din ceia ce imaginația căpe
teniei dracilor poate pune la dispoziția așa zisei „lumi bune“: animalism
R
mascat, ticăloșii, orgii borgiene.
Dar într‘o seară, la o familie din înnalta societate, se adunaseră mai
LIB
multe persoane să asculte pe un preot despre viața cu și fără lisus, despre
veșnicie. întâmplarea, sau mai bine zis rânduiala de Sus, a făcut să se gă
sească acolo, cu acest prilej, și omul de care ne preocupăm. Dacă sub tălpile
lui ar fi răsărit o pădure de ace, n‘ar fi făcut mai multe și mai disperate
ITY
semne de protestare de cât înpotriva documentelor Scripturii pe care pre
dicatorul le mânuia cu îndemnare. Preotul a rugat, blajin, pe întrerupător,
să-l asculte până la urmă și apoi să-i comunice orice îndoială, nedumerire
S
sau observație.
înainte însă ca vestitorul Evangheliei să isprăvească, omul nostru a
ER
crezut că-i mai „sănătos" să se ferească de orice discuție asupra veșniciei.
Și a plecat.
Ceva din predica aceia însă rămăsese ca o săgeată înfiptă în carnea
NIV
lui. 0 purta din zi în zi mai dureros. Negăsindu-și „tihna" pe care o per-
duse din seara aceia, așteptă cu drăcească plăcere să se repete predica spre
a pune pe preot „la stâlp", „odată pentru totdeauna". Iși pregătise și ple
doaria cu argumente „științifice". Se vedea înfrângându-1 pe „popă" în fața
LU
ascultătorilor uluiți.
Și s‘a dus din nou în casa aceia care-i furase „odihna" într‘o seară, ca
omul care și-a perdut umbra. A intrat acolo, ca un leu înfuriat. Preotul
RA
începuse. Vorbea despre păcat și Isbăvitor. Pe cât de aspru fusese rechizi

toriul păcatului în miile lui de forme, pe atât de blândă și de cuceritoare
lumina în care a înfățișat pe marele iubitor al oilor perdute, adeverind că
NT
nu este om pe lume atât de ticălos care să nu fi meritat osteneala de a fi

căutat de lisus. In tot timpul, omul nostru a stat ca o caraulă pe care o
țintuise diavolul în pervazul ușii. Gemea surd și avea ceva din fremătarea
CE
unui gladiator în momentul aruncării asupra adversarului. Toate cazanele

de smoală, sortite păcătoșilor pierduți, clocoteau în sufletul lui în clipele
acelea.
Nu se stinseseră încă ecourile celui din urmă cuvânt al predicei, în
I/
camera largă, când răsvrătitul înnaintă furios spre preotul ce-și ștergea su
doarea frunții după un ceas de pasionată propovăduire. Lumea, rămasă în
AS
cremenită, n‘avu vreme nici să cugete asupra acestui gest neobișnuit în ase
menea împrejurare.
— Dacă nu-mi faci dovada celor spuse aici despre ființa iadului pentru
UI
cei pe care îi socotești păcătoși, nu vei pleca teafăr, părinte. Trebuie să

înceteze odată și gogorița asta popească!
Amfitrionul casei găsi necesar, pentru protocol, să convingă pe oaspe
BC
tele răsvrătit că „slobod este ori cine să admită ori nu spuse părintelui".
Ucenicul marelui iubitor al celor pierduți, departe de a se supără de
violența omului, înțelegând duhovnicește că tocmai acesta are mai multă
Y
nevoie de a fi iubit și salvat, l‘a rugat să-i dăruiască două ceasuri de răb
AR
dare spre a-1 încredința deplin de adevăr.
In seara aceia văzându-i plecând împreună, ai fi zis că s‘a desprins
din cer o icoană din Scripturi: tigrul și cu mielul laolaltă. Mergeau în că
R
suța parohială unde avea să se dea lupta cea mai aprigă între Dumnezeu
LIB
și Satan.
Tot drumul, preotul s‘a rugat pentru omul îndrăcit cu care mergea.
Ajunși acasă, preotul a făcut apel la sinceritatea semenului său, căzut între
tâlharii de pe drumurile Ierihonului nostru. I-a cerut apoi să-și înfățișeze
ITY
obiecțiile, îndoelile cari-1 frământă.
I le-a arătat cu dârzenie, justificând cu argumentele tuturor ateilor
„himerele de dincolo de rațiune". Preotul, după ce a făcut o incursie largă în
ogoarele marilor convertiți, înfățișându-i în lumina dinnainte de a cunoaște
S
pe Hristos și ‘n aceia de după întâlnirea cu El, a zărit cum în ochii tigrului
ER
a răsărit o luminiță: cea dintâi lacrimă. Ucenicul Domnului a mulțumit
tainic pentru această pârtie ușoară prin nămeții unui suflet înpietrit.
A arătat apoi răbojul nouei vieți goale de lisus în comparație cu acela
NIV
pe care-1 încheie o viață plină de El.
Și altă lacrimă se furișă în colțul ochilor. Când a isprăvit preotul, răs-
vrătitul de alături făcuse loc unui supus ascultător care începu o lungă
mărturisire, ca un roman din vremea Sodomei. In răstimpuri, lacrimile îl
LU
înnecau, croindu-și matcă largă peste jarul sufletului. Când a ajuns cu po
vestirea la orgia săvârșită în preziua predicei, un plâns nestăpânit a rupt
zăgazurile ființei, îngenunchiate acum la picioarele Mântuitorului. Și s‘a
RA
pus stăvilor cuvântului lăsând slobod numai graiul lacrimilor, graiul po-
căinții care arde și purifică.
In zorii zilei, după o rugăciune ce se prefira ca o ploaie sfântă peste
un ogor ars de secetă, pe ulițele Bucureștilor, de atâtea ori colindate de el
NT
la aceiași oră, se întorcea acasă un om nou.

CE
GR. OPRIȘAN
Umilința este ca o cumpănă; cu cât se jpleacă într’o parte, cu atât

I/
se ridică mai mult în cealaltă.

AS
*
Cântărește de 3 ori un cuvânt când îl spui, și de 7 ori când îl scrii.
UI
*
Cei leneși pierd jumătate din viața lor, cei harnici și-o dublează.
BC
*
Lui Hristos nu-i trebuesc admiratori, ci tovarăși la lucru.
Y
AR
MORALA SOCIALA IN ENGLITLRA
R
Publicăm aici, sub titlul de mai sus, un mic capitol din lucrarea
LIB
de dificilă și savantă anchetă întreprinsă de Max Leclerc asupra socie
tății engleze. Spirit scrutător și obiectiv, cărturarul francez neatins de
anglofilia care este o exaltare a insularilor lui Welington, a cercetat
adânc oamenii profesiunile, societatea, dezvoltarea ei înăuntru, expan
ITY
siunea în afară, evoluția societății publice, cultura, morala, religia.
„La societe en Angleterre" e o carte de riguroase și uimitoare
cercetări. Leclerc s’a silit, după o metodică intuiție a vieții, să pă
S
trundă și să descopere întocmai spiritul și caracterul englezilor. El a voit
să facă din Franța o rivală a Angliei, în vigoare fizică și ’n energie
ER
morală.
A plecat, nu ostil ca Michelet, ci cu conștiința că, făcând să reiasă
calitățile cari fac succesul și gloria englezilor, el va sluji Franța. Dar.
NIV
și cei ce au trecut cu prejudecățile lor neodihnitele valuri ale mării La

Manche, s au întors în Franța ori pe continent cu entuziasm nestăpânit
pentru elanul de lucru și tenacitatea voinței englezești, pentru energia
morală a strașnicilor insulari, pentru sentimentalismul isvorît din adânca
LU
lor religiozitate
Max Leclerc a văzut și a înțeles toi: marea și ceața, câmpul și
codrii, munții și lacurile,, a văzut toate aspectele vieții englezești delii
cabana păstorului din Sevioți ori din Țara Galilor, până la palatul
RA
aristocrației din Londra.

A cercetat școale. biserici, opere de artă, așezăminte de cultură,
instituții științifice, toată viața de muncă și de creație a Engliterei, cerul
NT
și pământul ei, spiritul și materialitatea formelor.

Din monumentala lui anchetă se desprinde mai ales grija tremu
rătoare de a pătrunde în adevărul și agitația sufletului englezesc. Pe
CE
el l a interesat piatra de fundament a civilizației și universalității en

gleze, mobilul expansiunii lor, secretul cu care domină culturi milenare,
unealta cu care desfundă viața și o face roditoare.
Cercetările temeinice ale lui Leclerc ne descoperă că ceia ce face
I/
gloria Angliei e religiozitatea ei. Aceasta ne interesează și pe noi. Max

AS
Leclerc o mărturisește răspicat: „Anglia e prosperă pentru că e cre

știna'. Aceasta trebue să sune pentru umanitate ca o formulă univer
sală de salvare și de fericire.
UI
In Anglia supremul principiu politic e că, orice cetățean trebue

să fie religios. Ateul e considerat ca un inamic al societății, e rece și
sterp ca piatra pe care nu se samănă. Elanul a fost în totdeauna al cre
BC
dincioșilor. Credința s’a ridicat până la apoteoza vieții de pe cruce, până

la îndurările stăpânite ale mucenicilor.
Victoriile vieții umane s’au câștigat cu credința. Ea ne face să
mergem și pe ape. a spus un apostol dela Nord.
FA NTANA DARURJLOR 148
Y
AR
Creștinismul a fost suprema preocupare a fot ce Englitera a dat mai
nobil și mai înnalt, ca spirit, în secolul al 19-lea.
Pus ca ireductibil principiu politic, el trebuia realizat cu su
R
preme sforțări, cu tot geniul și tenacitatea marilor englezi. Secolul al
19-lea a dat Angliei figuri religioase care se ridică până la mărirea celor
LIB
■dintâi apostoli, până la convertitorii primitivi.
După revoluția franceză și criza europeană creată de Napoleon,
liberalismul englez a căutat să exalteze credința Engliterii în drep
turile omului și emanciparea intelectuală.
ITY
Această ideologie nu ușura însă mizeria mulțimii. Salvarea omu
lui e legată numai de religiozitatea lui. Deci, o renaștere a sentimentului
religios. Atunci, s’au ridicat împotriva individualismului intelectualilor
S
și a egoismului aristocratic, apostoli și oameni de geniu, clerici și scrii
tori, englezi mișcați de suferință cari și-au propus să lărgească morala
ER
strâmtă și aspră a puritanilor și să ridice sufletele de-asupra împlinirii
punctuale și egoiste a datoriei zilnice.
Suprema luptă în secolul al 19-lea a fost lupta pentru respectul
NIV
celor sfinte, pentru nevoia de a asculta pe omul lui Dumnezeu, pentru
religiozitate.
Această luptă au dat-o Wesley, Whitefield, Manning și ,Nemmann.
Oameni de o imaginație cerească. Forțe de fascinare cari au ridicat un
LU
val de simpatie în tot ce este om pentru om și pentru tot ce este viață.

Ei au mers cu inima lor până la umanizarea naturii. Ei și scriitorii pe
cari -au transformat din adânc, au sensbilizat Anglia. Din predica lor
RA
de divină frumusețe și credință, s'a ridicat Ruskin care a înființat o ligă

a unui mare sfânt cu acest incomparabil jurământ, care este o glorie
a sensibilității engleze: „Mă voi sili să apăr și să favorizez toată frumu
NT
sețea naturală de pe pământ”.

Din predica lor care a transformat arta și literatura, cugetarea
și legea, s’au ridicat forțele artistice și umanitare ale secolului al 19-lea,
CE
Carlyle, Dickens, Tackeray, Tennyson, Kingsley și Lubbock, cari au

întins raiul iubirei și milei și au provocat expansiunea umanitarismu
lui englez ca efect al religiozității renăscută în popor.
Wesley a străbătut în 50 de ani 100.000 de leghe și a predicat de
I/
40.000 de ori. Whitefield a rostit 18.000 de predici, iar Manning a fost

onorat ca un sfânt.
AS
Ei sunt apostolii religiozității engleze. Ei ău eternizat acolo ca

ideal al vieții, acest spirit creștin asociat cu muncă practică. Ei sunt
agitatorii către fericire, marii creștini cari au dat Angliei creștinismul
UI
cu care se glorifică umanitatea, creștinismul regenerator de viață, filan

tropia activă și literatura care le totalizează.
Acest creștinism se deslușește din pildele tari pe cari Max Leclerc
BC
le aduce entuziast și în capitolul care urmează:
Principiul activității domină morala engleză. Regula fundamen

tală este: să faci ceia ce ești dator către comunitate, către obște
Y
AR
Concursul tuturor bunăvoințelor a dat naștere la o puternică disciplină
în societate. Oligarhia de odinioară lucra pentru ea ori rânduia să se
lucreze numai pentru ea. Astăzi fie care englez trebue să lucreze pentru
R
toți englezii, pentru umanitate. In Englitera silințele comune n’au obosit
LIB
niciodată. Toate energiile sociale au ca țintă, binele obștesc, fericirea.
Sub universala normă a acestui Self-help, a evoluat toată socie
tatea engleză: părintele în familie, păstorul în parohie, magistrații în
comitate, consiliile de directori în nenumărate societăți, patronii în uzine
ITY
și ateliere, coinercianții în afacerile negustorești, miniștrii în fața par
lamentului și a țării. Rădăcinile sociale se adâncesc tot mâi mult în
energia umană.
Aristocrația foarte puternică odinioară și-a răscumpărat cu fapte
S
toarte privilegiile. Pe măsură ce tot mai mulți cetățeni se ridică îtn lu
ER
mina intelectuală și în viața politică, sentimentul de justiție și de cari
tate care a călăuzit mâna mișcată a lui Dickens și pana de foc a scrii
toarei Elliot inspiră și filozofia și politica.
Englitera care a suferit, cea dintâiu. excesele industrialismului a
NIV
știut să-și descopere pricina suferinței. Ea a aplicat remediul potrivit,

cu treizeci sau patruzeci de ani înaintea tuturor. Ridicând la dogmă in
dividualismul economic, Englitera și-a recunoscut greșeala. Înlăturând
LU
principiile liberale, vechi și fără de putere, ea a inaugurat în numele

justiției și al carității, legislația sentimentală.
Sub formă de inițiativă colectivă, simțul datoriei sociale a săvârșit
minuni. Jertfele de tinfp, de energie și de bani pentru o cauză umană,
RA
națională, ori numai municipală nu se mai pot socoti. In 1855. o sub

scriere pentru familiile soldaților din Crimeia a strâns 35.000.000 de
f ranci-aur.
NT
Montalembert arată că, aceiași subscriere în Franța n’a putut să

atingă decât un milion de franci. In 1870 „socetatea Prietenilor” a di
stribuit, după o subscriere pentru poporul francez și alsacian 2.000.000
CE
de franci și 80.000 de vestminte. In timpul foamei din 1891—92, englezii

au trimis rușilor imense încărcături de grâu; o subscriere deschisă de
presa franceză de-abia a putut să atingă câteva mii de franci. In 1887
s’a luat inițiativa unui vast monument în onoarea jubileului Reginei-
I/
împărătese. După șease ani s’a primit din toate punctele imperiului
10.500.000 de franci.
AS
Misionarii carității însărcinați cu grija darurilor și legatelor fă

cute în interes public administrează t> avere de 400.000.000 franci (sfâr
șitul secolului al 19-lea).
UI
Astfel întrebuințată, bogăția devine un mijloc; ea n’are scop în

sine ci este un izvor nou de activitate dezinteresată.
Charles Boot, un armator foarte bogat, și-a făcut averea numai
BC
din negocieri. Biroul lui din „City’’ îi ia o jumătate din timp. Altă ju
mătate, cu o mare parte din avere, el o cheltuește pentru o imensă an
chetă asupra mizeriei din Londra, stradă cu stradă, casă cu casă. Ca să
ridice harta Londrei, Londra mizerabilă, nesănătoasă și criminală, Charles
Y
AR
Boot a împărtășit viața nenorociților londonezi dormind luni întregi în
«zilele lor de odihnă, cu câțiva bani pe noapte. L-a împins la asta o
putere irezistibilă, un fel de instinct social, necesitatea de a se devota
R
comunității. Nici el, nici tinerii intelectuali cari își dau ani din viață
LIB
pentru uvrierii săraci din East-London nu socotesc aceasta ca un sa
crificiu: o datorie numai pe care o săvârșesc cu o bucurie stăpânită.
GH. D. MUGUR
ITY
FLORI CREȘTINE
S
AM GĂSIT UN COPIL ER
Trecuse de mult războiul. Se liniștise vijelia răscolită de zbuciu
NIV
matul suflet omenesc, și acuma oamenii stăteau și se priveau între sine,
întrebându-se: ..Oare ce fuse aceasta? De ce ne-am bătut noi și de
<ce ne-am ucis între sine?” Și răspuns nu găseau nicăiri
Ci iată că și eu într’o înserare de iarnă, pe când afară se scor
LU
nise o vreme abrașă, stăteam lângă o vatră cu un călător venit, așa,

din meleagurile hunei și poposit o clipă la casa mea.
Vijelia de afară ne aduse aminte de războiul trecut, și prietenul
străin cu obrajii sprijiniți în palme și cu ochii în flăcările vetrei. îmi
RA
spuse simplu:
— „Să vezi... Ne retrăgeam, știi... Ploae, noroi, vite moarte în
.șanțuri, soldați în sdrențe, moarte... Mergeam cu un tovarăș pe un
NT
drum al Moldovei. — nu-mi mai aduc aminte care... Ploua, — și era

frig de cel care se furișează în suflet, încremenindu-1... Nu mai știam
pe ce lume suntem... Tăceam de mult, și mergeam spre o țintă pe care
CE
n’o cunoșteam... Era ceață, — și câmpiile se întindeau goale și triste spre

zările pustii... Eram singuri... Satele erau departe.. Ne oprirăm o clipă
Ia o margine de drum, tăcând mereu... Atunci, dragul meu. am văzut
ceva care nu se vede decât prea rar în viața oamenilor. 5 eueau spre
I/
noi, doi copii... De, doi copii. Veneau încet și între ei era loc ca pentru
un om mare. Copiii se uitau la noi, cu privirea aceea nespusă, care o
AS
și voioșie și milă, și surâs și lacrimi... Era atunci și tristeță. Zic eu

prietenului:
— „Copii rătăciți, măi frate...“
UI
Copiii se opriră în fața noastră și ne priveau.

— „Ai cui sunteți voi?..:“
( opiii tăcură și dădură slab din cap.
BC
Atunci, dragul meu, sa petrecut ceva neînțeles de mintea noastră,

dar ceea ce pot spune, e că sa petrecut... In locul dintre cei doi copii,
se făcu o lumina dalbă și blândă, ceva fără asemănare cu vreo lumină
<le pe pământ, și, încet-încet. ca o întrupare dumnezeească, din lu-
Y
mina aceea sa arătat Isus, da, El, fără îndoială. Era cel din toate vre-
AR
mile, — privea cu pătrunzătoare milă spre noi, și ținea de mână pe copiii
rătăciți... Am căzut in genunchi amândoi, fără glas... Toată ființa ni se
făcuse numai privire și auz... Mântuitorul atunci a zis, cu un glas pe
R
care nu-1 vor uita niciodată urechile mele:
LIB
— „Aceștia sunt copiii voștri... Luați fiecare câte unul: Eu vi-i
dau..."
Pe urmă, simțirăm fiecare în mâna noastră, o mânuță rece de
copil, iar Domnul se topi în lumina aceea dalbă și blajină, pierind în
împărățiile văzduhului...
ITY
Și de-atunci, prietene, eu am un copil, pe care l’am ridicat și fam
făcut azi un flăcăiaș mândru..."
Se opri puțin din povestit, — și ridicând ochii spre mine, priete
S
nul surâzând îmi zise:
— „Acest copil e al meu, îl simt că e al meu...''
ER
In vatră, focul sălta capricios, iar afară vijelia sgâlțâia vestmin
tele pământului în sgomote aspre...
— „De-atunci _ șopti prietenul — eu numai cu clipele acelea
NIV
trăesc, — și cu singura nădejde că am să-L întâlnesc odată și n’am să

mă mai despart de El
in ochii prietenului pâlpâia o lumină supra omenească...
LU
ICOANA STRĂINULUI
Într’o zi am intrat într’o biserică, — voiam să mă închin. Oamenii

RA
sunt nestatornici. A te încredința lor, e a clădi pe nisip. Oricum, o nesi

guranță te amenință ori de câte ori vrei să încredințezi uuni om nevoia
ta de a te ruga, sub chipul unei destăinuiri sau a unei plângeri. De aceea,
alt liman — și singurul — nu este, decât încredințarea rugăciunei tale
NT
lui Dumnezeu. în biserica lui Isus. Am intrat. In mijlocul bisericei era

pregătită o slujbă pentru sfințirea a nouă iconițe de lemn: Maica Dom
nului cu Pruncul, și Mântuitorul ținând pământul în palmă. In jur
CE
erau câteva persoane necunoscute... Preotul începu rugăciunea... Inge-

nunchiarăm... Eu însumi eram un necunoscut pentru toți cei de acolo.
Atunci, în mijlocul acestei lumi necunoscute avui o răpire sufle
I/
tească diu cele mai senine. In vreme ce preotul cetea, eu mă gândeam

cum aceste iconițe se vor duce într’o casă, în care, poate, eu nu voi
AS
intra nici odată... Și acolo, în casa aceea, ele vor fi martore la atâtea
fapte, — și vor fi liman atâtor sbuciume, și vor fi îndemn spre înăl
țare, — sau, poate, vor privi, întristate, spre multe nemernicii, — sau
UI
vor fi izbite de pumnii cinismului și ai neomeniei...

Și totuși, în casa aceea, aveam să înțru și eu, de vreme ce la sfin
țirea acelor iconițe îngenunchiasem și eu. și mă rugasem pentru lini
BC
ștea, iubirea, buna învoire a acelora care aveau să stea sub lumina lor...
Așa cugetam și mă rugam pentru niște necunoscuți, pe care nu
aveam să-i cunosc nici odată. — și simțeam sufletul meu descărcân-
du-și povara, ușor-ușor, până ce, stând acolo, în genunchi, mi-ain simțit
FANTANA DARURILOR 152Z
Y
AR
obrazul pliu de lacrimi, iar sufletul inundat de-o atât de senină recu
noștința și de-o atât de dezinteresată dragoste, încât nu mai voiam ni
mic dela nimeni, — și nu mai făceam nimănui vreo imputare...
Mă rugam în genunchi la sfințirea a două iconițe, care, încărcate
R
de harul rugăciune! celor îngenunchiați atunci, ^veau să stea așa, că
LIB
niște puteri vii în odaia de undeva, îndrumând, mustrând și sfințind...
Nici odată n’aș fi crezut că e cu putință să-ți despoverezi sufle
tul, rugându-te pentru iconițele unui necunoscut...
Când m’âni ridicat din genunchi, am pășit spre cele două iconițe
ITY
și, fără sfială sau ostentație, mi-am plecat fruntea spre ele și le-am dat
sărutarea mea creștinească... Aveau să poarte cu ele și sărutarea unui
necunoscut, ca încă un semn de frăție și abnegație, de sublimă îndem
nare venită de aiurea, prin noi, întru înfrățirea cea mare, din mar
S
ginea veacurilor ce vor veni...
ER
Când am privit catapiteasma, L'arn simțit viu pe Isus, acolo, în
preajma noastră...
Cei câțiva necunoscuți din biserică, treceau rând pe rând și să
NIV
rutau iconițele nevinovate, care, de îndată, aveau să-și înceapă Calea
din această viață—
A. L. M.
PÂNĂ ȘI CÂINII...
LU
Pe ulița care ducea spre casă aveam întotdeauna un dușman. Un

mare dușman. Era un câine de ogradă, care, ori de câte ori mă zărea
că trec, se repezea la mine și mă conducea până departe cu alaiu. Um
RA
blam pe atunci cu un băț în mână. Poate pentru sprijin, poate pentru

câinii răi, poate... ca să mă aflu în treabă.
Am încercat, dela o vreme, să trec pe celalt trotuar. Dar ți-ai
NT
găsit să mă lase javra în pace! Părea că-i sunt dator cu ceva și că nu

mă achit. II tulbura din liniștea lui casnică și umbra mea pe drum.
Drept este însă că dela o vreme prinsesem ură pe dânsul pentru
CE
simpatia asta zilnică pe care mi-o acorda numai mie dintre toți tre
cătorii. Și nu rareori mă vedeam nevoit să arunc cu bățul în el sau
c’o piatiă ce-mi venea la îndemână.
Vădit lucru că în ochii lui, cași într’ai mei, era ură. Și când ne
I/
întâlneam privirile scăpăra ceva ca din senin. Mai târziu însă m am

hotărît să schimb felul de a mă purta cu el, nu însă fără oarecare pre
AS
vedere. Când treceam pe lângă ograda cu pricina, îmi ascundeam bă

țul sub haină și prindeam a-1 lua cu binele pe adversarul meu nepotolit.
— Mă prietene, ce-ți cășună pe mine? Și-i arătam o privire de
UI
bunătate.
El mă hămăia.o odată, de două ori, bănuind că sub haină tot
mai păstrez în taină reteveiul cu care l’am supărat uneori. Eram cum
BC
s’ar zice în armistițiu.

După câteva zile de încercare, lăsai de tot bastonul acasă si tre
ceam nestingherit, căutând în ochii lui, cu iubire, cu milă.
153 FANT ANA DARURILOR
Y
— Ce mai faci tu, prietene? îi spuneam: Și el, părând a vedea
AR
în ochii mei altă ceva decât mai înainte, se uita țintă la mine și răs
pundea simpatic din coada stufoasă pe care o flutura ca pe un steag
de pace.
R
Și am rămas prieteni, toată vremea cât am mai trecut pe ulița
LIB
aceia, dându-ne binețuri.
Inii ziceam în gând: până și animalul subliniază cum se cuvine
legea iubirii adevărate.
I. GR. O.
S ITY
ER
Stapanci noastre
NIV
Umbre suntem...1 umbre călătoare

Anii și furtunile ne bat:
LU
Către Tine noi strigăm neîncetat

Viața sufletelor noastre moare...
Dă-ne viață nouă, dă-ne soare..,
RA
Pieptul Tău a fost străpuns odată

De piroane, de durere și de vijelie,
NT
Când văzuși pe crucea ’nsângerată

Trupul lui Hsus în agonie...
CE
Maică și fecioară preacurată !

Cu Hsus, trei zile, îngropată,
Ai fost și Tu-odiruoare 'n Palestina:
I/
Ți-a deschis durerea un mormânt,

De-unde a răsărit peste pământ
AS
Primăvara, învierea și lumina...

UI
Maică și fecioară
Cântec de blândețe plin,
Albă primăvară
BC
Peste sufletele’n chin:

Cer de aur și lumină
Pe pământul în ruină.
FANTANA DARURILOR j54
Y
Tu, odinioară,
AR
Pe Hsus Tai legănat
Intr’o iesle lângă vite:
R
Roagă-Te neincetat
Pentru inimi pustiite
LIB
De furtuni și de păcat...
ITY
Bunătate preacurată,
înălțime prea înaltă:
Sufletele noastre saltă...
S
Ruga Ta le înfioâră
Ruga Ta înlăcrimată...
ER
NIV
Peste inimi negre sună
Valurile în furtună:
Te îndură și coboară
Brațul spre nevrednici robi...
LU
De păcate suntem roși...

RA
C. GORAN
NT
CE
I/
Preotul trebue să-și aibă un rol în viața politică, dar ce rol !

AS
Acela de a arăta totdeauna credincioșilor săi care e doctrina cea

mai apropiată de buna învățătură a lui Isus și cari sunt oamenii
cari prin curăția vieții lor publice și private — care nu se pot osebi
UI
— umblă într’adevăr în „căile Domnului“.

Orice se găsește dincolo de această îndrumare îl rupe nu nu
mai de atâția credincioși, dar de Acela însuși în numele căruia
BC
vorbește.
N. IORGA
Y
AR
Flârgrărltare de mult preț
R
. Stihuri din Sf. Scriptură
LIB
1 FEBR. Zisus le-a spus atunci o pildă, cum că se cuvine să se roage
pururea și să nu se leneviască. (Luca 18. 1).
2 FEBR. Faceți in toată vremea, intru Duhul, tot felul de rugăciuni
și de cereri și intru aceasta priveghiați cu toată stăruința.
ITY
(Efeseni 6. 18).
3 FEBR. Stăruiți în rugăciune; fiți treji in ea și mulțumiți lui Dum
nezeu. (Coloseni 4. 2).
4 FEBR. In zilele acelea, Zisus a ieșit la munte ca să se roage și a
S
petrecut noaptea in rugăciune către Dumnezeu. (Luca 6. 12).
ER
5 FEBR. Iar pe voi, cari erați morți in fărădelegile ...voastre, v’a
făcut vii, împreună cu Sine, iertându-ne nouă toate greșe
lile. (Col. 2. 13).
NIV
6 FEBR. Zar Dumnezeul meu, să împlinească toate câte aveți de lipsă,

după bogăția Sa, cu mărire, întru Christos Zisus. (Fili-
peni 4. 19).
7 FEBR. Dumnezeu așa a iubit lumea, încât a dat pe Fiul său unul
LU
născut, pentruca tot cel ce crede intr’însul, să nu piară, ci

să aibă viață veșnică. (Ioan 3. 16).
8 FEBR. Și i-au dat cartea profetului Isaiia și desfășurând el sulul,
a găsit locul unde era scris: Spiritul Domnului este asupra
RA
mea, pentrucă m’a uns, să binevestesc săracilor, m’a trimis

să tămăduiesc pe cei sdrobiți cu inima, să propovăduiesc
celor luați robi, desrobirea și celor orbi, căpătarea vederii,
NT
să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul plăcut Dom

nului. (Luca 4. 17—19).
9 FEBR. Iar servitorii templului au răspuns, niciodată n'a vorbit
CE
vre-un om, așa cum vorbește omul acesta. (Ioan 7. 46).

10 FEBR. Domnul Dumnezeu mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să
înviorez cu vorba, pe cel doborît de întristare. (Isaiia 50. 4).
11 FEBR. Și toți îi dădeau mărturie și se mirau de cuvintele darului,
I/
cari ieșiau din gura lui și ziceau: „Nu este oare, acesta
Fiul lui Iosif", atunci el le-a zis: ...Amin grăiesc vouă, că
AS
nici un profet nu e bine primit în patria sa. (Luca 4. 22-24).

12 FEBR. Iar când Zisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile steteau
uimite de învățătura lui, căci îi învăța pe ei, ca unul care
UI
are putere și nu ca învățații lor. (Mateiu 7. 28—29).

13 FEBR. Cuvântul lui Christos, să locuiască în voi cu bogăție. In-
vățați-vă și povățuiți-vă voi pe voi, cu toată înțelepciunea.
BC
Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-i în

Psalm, în lăudări și în cântări duhovnicești. (Coloseni 3, 16)
*) Culese de Sanda I. Mateiu.

FANTAMA DARURILOR 156
Y
AR
14 FEBR. Și când stați de vă rugați, iertați de aveți ceva, împotriva
cuiva, ca și tatăl vostru cel din ceruri să vă ierte vouă gre-
șalele voastre. (Marcu 11, 25).
R
15 FEBR. Ingăduindu-vă unul pe altul și iertând unul altuia, dacă are
cineva vreo plângere, împotriva cuiva, după cum și Chris
LIB
tos v’a iertat vouă, așișderea iertați și voi. Iar peste toate
acestea imbrăcați-vă cu iubire, care este legătura desăvâr
șirii. (Goloseni 3, 13—14).
16 FEBR. Un cămătar avea doi datornici, unul era dator cu 500 (cinci
ITY
sute) de dinari, iar celălalt cu 50 (cinci zeci), dar neavând
ei cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. (Luca 7, 41—42).
17 FEBR. Imbrăcați-vă dar, că aleși ai lui Dumnezeu, sfințiți și prea
S
iubiți cu milostivirile indurării, cu bunătate, cu smerenie,
cu blândețe, cu îndelungă răbdare. (Coloseni 3. 12).
ER
18 FEBR. Atunci a venit la El Petru și l-a zis: Doamne, de câte ori
va greși, față de mine fratele meu, și eu ierta-voiu lui ?
Oare până de șapte ori ? Ii răspunde. lisus, nu zic ție până
NIV
de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. (Ma
tei 18, 21—22).
19 FEBR. lisus a luat cuvântul iarăș și le-a vorbit: Eu sunt lumina
lumii, cel ce vine după mine, nu va umbla in întunerec, ci
LU
va avea lumina vieții. (Ioan 8, 12).

20 FEBR. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun, viața și-o pune
pentru oile sale. (Ioan 10, 11).
RA
21 FEBR. lisus grăiește către Marta: Nu ți-am spus oare că de vei

crede, vei vedea slava lui Dumnezeu. (Ioan 11, 40).
22 FEBR. Eu sunt învierea și viața, cel ce crede in mine va fi viu
NT
chiar dacă va muri. (Ioan 11, 25).

23 FEBR. lisus când văzu plângând (pe Maria) și pe Iudeii cari ve
niseră cu ea plângând și ei, se sgudui in duhul său și se
CE
turbură... lisus a lăcrămat. (Ioan 11, 33, 35).

24 FEBR. Drept aceia, având arhiereu mare, care a străbătut ceru
rile, pe lisus fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturi
sirea. Căci nu avem'un arhiereu, care să nu poată suferi
I/
cu noi, la neputințele noastre, ci arhiereu ispitit întru toate,

după asemănarea noastră, însă fără de păcat (Evrei 4, 14-15)
AS
25 FEBR. Să ne apropiem deci, cu îndrăzneală, de scaunul darului,

ca să luăm milă și har și să aflăm ajutor, la vreme de ne
voie. (Evrei 4, 16).
UI
26 FEBR. Drept aceia, precum zice Duhul Sfânt, dacă veți auzi astăzi,
glasul lui, nu învârtoșați inimile voastre. (Evrei 3, 7).
27 FEBR. Pe cel ce biruiește, îl voia face stâlp în templul lui Dum
BC
nezeu... Cine, are urechi să auză, ceiace duhul zice biseri

cilor. (Apocalipsul 3, 12—13).
28 FEBR. Știu, faptele tale, că nu ești nici rece nici ferbinte. O 1
de-ai fi rece sau ferbinte ! Astfel, fiindcă ești căldicel, nici
Y
AR
ferbinte, nici rece ani să te vărs din gura mea. — Fiind
că tu zici: Sunt bogat, și m’am îmbogățit și de nimic nu
am nevoe ! — Și nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de
R
plâns, și sărac, și orb, și gol !... Eu pe câți îi iubesc, îi
mustru și îi pedepsesc; râvnește dar și te pocăește. (Apo
LIB
calipsul 3, 15—17, 19).
ITY
S
ER
înflăcărează darul lui Dumnezeu pe care l’ai primit
II Timotui, 1,6
NIV
îmi aduc aminte din copilărie, de o sobă care trebuia să încăl

zească camera noastră. Ușa ei era foarte aproape de pământ și când
am fi voit să aprindem focul, trebuia cu orice preț, să ne așezăm în
genunchi, ca să putem sufla într’ânsul.
LU
Ori de câteori simt că focul doarme în sufletul meu sau al

altuia — focul sfânt al entusiasmului, ai devotamentului, al voca-
țiunei primite, — mă gândesc la soba cea de demult, care ne silia
RA
să ne așezăm în genunchi.
De sigur e plictisitor câteodată, ba chiar neplăcut, să te pleci.
Dar numai în genunchi —■ în rugăciune —. reînvie focul divin.
NT
Cel care nu stinge, nici măcar o luminițp, care pâlpâe, nu do

rește altceva decât să cerem ajutorul Său.
CE
De aceea vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este

pentru scăparea noastră
I/
Faptele Apostolilor 27, 34.

AS
Acestor corăbieri nu le era foame, însă Apostolul Pavel îi sili

să mănânce, ca să capete puterile de cari aveau nevoe, pentru a-și
salva viețile.
UI
Să nu ne așezăm nici noi la masă, numai pentru motivul că

ni_e foame, ci dându-ne seama, că spre a, trăi și a putea munci, este
nevoe să mâncăm... Sufletul nostru are și el nevoe ca să se poată
BC
menține, de o hrană spirituală sfântă; prin împărtășirea cu Dumne

zeu, prin credința în Isus Hristos, prin Riblie și prin rugăciune, prin
Sfânta împărtășanie, cum și prin lucrul pentru Domnul. Să nu
așteptăm ca să ne simțim slăbiți și înfometați.
FANTANA DAlftjRILOR 158
Y
AR
Să căutăm zi cu zi să hrănim sufletul nostru. Munca și lupta
pentru viață, ne istovesc. Este absolut nevoe pentru mântuirea
noastră, Ca puterile noastre, sufletești să fie necontenit întreținute și
R
reînoite, fie că simțim trebuință de ele, fie că nu.
LIB
Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului
,,A muri, spunea G. Frommel, nu înseamnă a nu mai fi. ci a
ITY
nu mai fi de față“. Oare pentru ce ? Pentru simplul motiv, că cei
cari trăesc, cel puțin cei cari trăesc pe acest pământ, au încă înaintea
ochilor întunecata trecere a morții, pe când ceilalți o au înapoia lor.
S
A trăi deci, aici pe pământ, este a merge spre moarte. A trece
dincolo, bine înțeles când ești cu Cristos și la El, este a merge spre
ER
viață și spre o viață din ce în ce mai frumoasă, totdeauna mai plină,
căci s’a isprăvit cu ceeeace ne împedeca să trăim cu adevărat, mai
cu seamă cu păcatul, pricină veșnic aducătoare de moarte și de dis
NIV
trugere. Astfel că ori de câte ori un creștin adevărat pleacă din
această lume, el are o mai mare înrâurire asupra celorlalți oameni,
decât când era pe pământ. „Deși mort, el vorbește încă-, cu autori
tatea pe care n’o avea altă dată.
LU
Pornește la drum cu puterile pe care le ai

Judecători, 6. 14.
RA
Tu te simți slab, desorientat. incapabil de o forțare, ți-e frică

să trăești. ți-e frică de toate. Crezi poate că ești așa din pricină că
NT
ai suferit prea mult? Sn orice caz această stare a ta, este ea însăși o
suferință.
Vrei să scapi ? Iată leacul : „Pornește la drum, cu mult pu
CE
ținele puteri pe cari le ai“.

Pornește ! Nu sta nemișcat, stăpânit de tristețea ta visătoare.
Eși din tine însu-ți mișcă-te, lucrează. Biserica, lucrările ei. săracii,
bolnavii, cei necăjiți au trebuință de tine și te așteaptă. Pornește
I/
spre ei ca puterile pe cari le ai, — căci tu ai mult mai multe puteri

decât îți închipui că ai, — și vei face la rândul tău ca și alții expe
AS
riența binecuvântată, că cu cât îți cheltuești mai mult puterile tale,

cu atât ele se înmulțesc.
UI
Cinci talanți, trei talanți, un talant

Matei, 25, 15.
BC
Pilda talanților ne amintește un adevăr de mare preț, anume acela că

Dumnezeu singur fiind proprietarul; ceea ce ne-a încredințat nu este al
nostru și mai curând sau mai târziu, vom fi chemați să dăm socoteală de
Y
talanții încredințați, adică de dobânzile pe cari le-au produs ei. Asta cere
AR
inteligență, stăruință, mai cu seamă bună voință și conștiință. Dar Dum
nezeu este gata în orice moment să ne vină în ajutor, învățându-ne cum să
ne folosim de această mașină delicată pe care ne-a încredințat'o și care se
R
numește viață, dimpreună cu talanții cari o întovărășesc. Lucru principal
LIB
este să avem nota, un fel de la al diapazonului și această notă este dra
gostea cea ruptă din Ceruri. Ori unde, pe pământ, ființele trăesc în ar
monie cu această notă, se ivește Cerul. Vestitorii acestui Cer, am putea să
fim noi, dacă suntem într‘adevăr bogați în dragoste față de semenii noștri.
ITY
(Frank Thomas).
S
Ce binecuvântezi tu Doamne, este binecuvântat
pentru veșnicie. ER 1 Cronici,, 17, 27.
Binecuvântarea lui Dumnezeu! Ce onoare și câtă trebuință avem de ea,

NIV
și totuși cât de neștiutori spnt oamenii cari pretind că pot să se lipsească

de ea! Să privim puțin la lacob din Vechiul Testament care cu toate scă
derile sale zicea lui Dumnezeu: „Eu nu voi pleca de aici până când nu mă
LU
vei binecuvânta1’, și nevrând să plece înainte de a se fi asigurat de bine

cuvântarea Lui. El avea totuși mulțime de averi, era înconjurat de o nume
roasă familie; plecat singur dela tatăl său, el se întorcea acum întovărășit
de un întreg trib. Aceasta nu-1 împiedică totuși să constate că-i lipsea
RA
lucrul cel mai de seamă, și în clipa în care era să se întâlnească cu fratele

său Essau; pe care-1 supărase mai înainte foarte rău, el descoperă zădărnicia
tuturor silințelor sale, căci putea să fie dintr‘un moment în altul despoiat
NT
de tot ce avea, ba chiar poate omorât de către Essau. Să nu așteptăm, așa

dar, nici noi să ajungem în situația lui lacob și să căutăm din vreme să
avem binecuvântarea lui Dumnezeu, care valorează mai mult de cât însăși
CE
viața. (Frank Thomas).
Cine urăște pe fratele său, este un ucigaș

I/
1 Ioan, , 15.
AS
Ori ce gând este o japtă în germen. Ori ce ură este începutul unui'
atentat.
Paul Bourget.
UI
Toate faptele și cuvintele noastre au ca punct de plecare gândul nostru,

care într’un anumit chip este laboratoriul unde se pregătește totul și de
unde isvorăște totul. De aci nevoia de a ne supraveghea și disciplina gân
BC
durile și mai cu seamă de a le aduce, — cum spune Apostolul Pavel, — la

ascultarea de Hristos. Dacă este El, care inspiră gândurile noastre, putem
fi siguri că ele vor fi totdeauna bune și frumoase și că faptele ca și vor-
Y
bele cari vor isvorî dintr'ânsele vor fi în armonie unele cu altele. întreaga
AR
noastră viață va fi o simfonie, un ecou al Cerului, ba chiar în stare a face
să se coboare Cerul pe pământ. Nil se va spune nici odată prea mult despre
puterea ideilor — forță, cari de fapt ele guvernează lumea. In măsura în
R
care aceste idei sunt inspirate de Dumnezeu, ne vom guverna și pe noi și
LIB
vom exercita asupra oamenilor o înrâurire bine cuvântată fără margini.
(Frank Thomas).
ITY
Eu am păcătuit și am făcut răul acesta; dar oile
acestea ce au făcut oare ?
S
1 Cronici, 21, 17.
ER
Altă trăsătură caracteristică a împăratului David este că el nu invi-
nuește pe alții, când a făcut un păcat, ci se acuză pe el însuși, căci el se
știe, se simte vinovat. Ați observat cât de rar se găsește această calitate
NIV
printre oameni și cât de meșteri sunt ei ca să acuze mai de grabă pe alții
de cât pe ei înșiși? Se aseamănă întocmai cu strămoșul nostru: Adam zise
lui Dumnezeu: ,.Nu sunt vinovat eu, ci femeea mea“. Eva: „nu sunt eu, ci
șearpele“. Pare că am asista la o clasă de școlari, cari nu vor să recunoască
LU
nicimnul, că este vinovatul. Să nu-i imităm ci să facem mai de grabă ca

David; să desvinovățim pe alții, pentru a ne acuza pe noi înși-ne, .sinceri,
smeriți și cu hotărâre. Căci experiența personală a mântuirei, nu e posibilă
RA
de cât acelor cari au o convingere personală a păcatului lor. (Frank Thomas)

NT
Totul vine dela Tine și din mâna Ta primim ce-ți

aducem.
CE
1 Cronici, 29, 14.
Cât de puțin seamănă David aici, cu atâția oameni cari se laudă cu da
I/
rurile ce le aduc lui Dumnezeu, ca și când ei ar putea să facă ceva prin ei

înșiși! „Ce ai tu ca să nu-1 fi primit, și dacă Tai primit, pentru ce te mai
AS
lauzi cu el?“ Ca și David, să ne aducem aminte, că noi nu putem să aducem

lui Dumnezeu, de cât ceea ce ne-a dat El, și că fără El, n‘am putea să-i
oferim nimic. Nimic mai mișcător deci, în legăturile noastre cu Dumnezeu,
UI
de cât gândul că El ne-a dat, ca să fim și noi în stare să dăm. El renunță

la lucrurile cari îi aparțin, pentru a ne face onoarea de a i le înapoia! Câtă
onoare ne face și cât ar trebui să fim de fericiți și de recunoscători, adu-
BC
cându-i de bună voe, ceea ce ne-a dat, pentru că înapoindu-i-le Lui, ele se
sfințesc și se păstrează pentru totdeauna, căci nu se poate păstra cu ade
vărat, decât ceea ce dăm. (Frank Thomas).
Y
David zise lui Dumnezeu: Am săvârșit un păcat mare
AR
1 Cronici, 21, 8.
Iată un cuvânt care nu se prea aude astăzi, fiind așa de puțini cei cari
știu să spună: „Am păcătuit", și să se smerească astfel înaintea lui
R
Dumnezeu și înaintea oamenilor, recunoscându-și greșelile lor. Omul din
LIB
ziua de azi este prea mândru sau prea distrat, prea plin de el însuși sau
prea absorbit de plăcerile ori de afacerile sale, ca să mai aibă vreme să se
gândească la așa ceva. Rezultatul este slăbirea sau dispariția cu totul a
sentimentului religios. Nu se mai ține seamă de Dumnezeu în viața de toate
ITY
zilele, fiecare mulțumindu-se cu o exasperantă mediocritate din punct de
vedere moral și religios, stare care poate duce la cel mai de plâns sfârșit.
Scumpi cititori! Se poate lupta împotriva acestui rău, cerând lui Dum
nezeu grația, de a ne vedea astfel precum suntem, fără iluzii, fără orbire,
S
ca să ajungem să spunem: „O, Doamne, am săvârșit un mare păcat". Fă
ER
când așa, noi vom fi lucrat astfel ca să ajungem la mântuire și să ridicăm
nivelul moral al celor din jurul nostru, mult mai mult de cât prin discur
surile și conferințele noastre. (Frank Thomas).
NIV
în românește de TR. M. VASILESCU

LU
Francois Coppee, în prefața volumului său „La bonne souf-

RA
france“ spune, între altele:

„..In Ianuarie 1897 în timpul unei șederi la Pau, unde, fiind
suferind de mai multe luni, m’am adăpostit în timpul iernei, fui ne
NT
voit să chem de la Paris pe chirurgul meu, spre a-mi face 6 operație

grea. îmi dădui atunci seama de pericolul care mă amenința, rugai
chiar, pe buna soră dominicană care veghea la căpătâiul meu, să-mi
CE
aducă un duhovnic, dacă starea mea avea să se înrăutățească... Dar

doctorul îmi scăpă viața, și nu mă mai gândii decât cum să-mi re
capăt mai repede sănătatea.
...îmbunătățirea stărei mele fizice însă, fu de scurtă durată. La
I/
începutul lui Iunie o nouă intervenție a bisturiului, mai adâncă decât

cea dintâi, mă aduse iar pe pragul morții. Această recădere îmi cerea
AS
o dureroasă imobilitate și pentru multe zile. Atunci numai, spiritul

meu se întoarse spre gândiri grave. Judecându-mă cu o asprime
scrupuloasă, mă prinse desgustul de mine,.— și, de data aceasta, preo
UI
tul veni... Lui mă mărturisii cu lacrimile unei căințe profund sincere.

Dar când abatele spuse să-mi aducă Sfânta împărtășanie, șovăii, plin
de turburare, nesimțindu-mă încă demn de eâ.
BC
Omul lui Dumnezeu, îmi zise: „Te roagă numai, — și citește

Evanghelia..."
FÂNTÂNĂ DARURILOR 162
Y
Vreme de săptămâni și luni petrecute în pat și în casă, am
trăit cu Evanghelia; și, puțin câte puțin, fiecare linie a cărții sfinte
AR
devenea vie pentru mine și-mi afirma că spune adevărul. Da, în toate
cuvintele Evangheliei, am văzut strălucind adevărul ca o stea, Fam
simțit svâcnind ca o inimă. Cum puteam, de aici încolo, să nu cred
R
minunile și tainele, când și în mine se înfăptuise o schimbare atât de
LIB
adâncă și de misterioasă ? Căci inima mea era oarbă la lumina cre
dinței, și ea o vede acum în toată strălucirea ei; era surdă la Cuvântul
lui Dumnezeu și ea îl aude astăzi în suavitatea lui dumnezeească; era
paralizată de nepăsare, și se înalță în clipa de față către cer cu tot
ITY
avântul ei; iar demonii necurați cari o turburau și o stăpâneau sunt
goniți din ea pe veci...
Ridicați din umeri, orgolioși partizani ai unei științe zadar
nice. Ce-mi pasă ? N’am să vă cer să-mi explicați nici măcar cum
S
Cuvântul unui smerit tâmplar din Galileea, încredințat de El câtorva
oameni sărmani, cu poruncă de a-1 da tuturor popoarelor, răsună
ER
victorios încă, după nouăsprezece veacuri, pretutindeni unde omul
nu mai e un sălbatec. Tot ceea ce știu, e că chiar acest cuvânt, as
cultat și înțeles de mine în ceasuri crude, avu acea minunată virtute
NIV
de a mă face să-mi iubesc suferința. Es din încercarea mea scăzut
fizicește și hărăzit să sufăr, poate chiar până la sfârșit, sclavia unei
infirmități grele. Cu toate acestea, pentru că am cetit și am meditat
Evanghelia, inima mea nu e numai resemnată, dar plină de liniște
LU
și de curaj. Nu sunt încă doi ani, de când, mai având o parte din
sănătatea mea, dar simțind cele dintâi slăbiciuni ale vârstei, vedeam
cu spaimă apropiindu-se bătrânețea, singurateca bătrânețe, cu alaiul
RA
ei de tristeți, de desgusturi și de păreri de rău. Astăzi, când bătrâ

nețea mă apasă timpuriu, o primesc cu hotărîre, ce zic, aproape cu
bucurie, căci dacă nu chem durerile și moartea, cel puțin nu mă
NT
mai tem de ele, învățând din Evanghelie arta de a suferi și de a muri.

...Spre sfârșitul lui Octombrie, la apropierea atât de duioasei
sărbători a Pomenirei Morților, fu făcută cea din urmă împăcare a
CE
mea cu Dumnezeu. Plin de credință și de supunere, primii atunci

Sfânta împărtășanie, întovărășind acestui mare fapt aducerea aminte
a scumpilor dispăruți care mă așteaptă în viața veșnică—
I/
AS
UI
BC
SavanfH și credința
Y
AR
5. PASTEUR, ceil mai ilustru savant francez al veacului XIX, a
fost mi convins și desăvârșit creștin. El a murit creștinește. măltu-
risinidu-sc și împartă șindu-se cu Mântuitorul. Și cum. în ultimele mo
R
mente, nu mai putea vorbi, el se înțelege eu preotul numai prin semne
și săruta necontenit crucifixul de fildeș, pe care îl ținea în mâinile lui
LIB
slăbite.
a) Iată cum îl proclamă el pe Dumnezeu în ședința solemnă de
recepție în Academia Franceză:
..Positivismul nu păcătuește numai printr’o greșală de metodă**. In
ITY
țesătura, în aparență foarte strânsă a raționamentelor sale, se descopere
o lacună, pe care mă surprinde că sagacitatea d-luii Littre n’a pus-o în
evidență. In repetate rânduiri ele definește astfel positivismul, înfățișat
S
din punct de vedere practic: „Eu numesc positivism tot ceiace se face
ini’societate pentru a o organiza potrivit concepției positive, adică știin
ER
țifice, despre lume**.
„Sunt gata să primesc această definiție, condiția ca să o aplice în
chip riguros, dar bucuria cea mare și vizibilă a sistemului consistă în
NIV
aceia că, în concepția positivă despre lume, el nu ține socoteală de cea,

mai însemnată dintre națiunile positive, aceia a infinitului.
„Dincolo de această boltă înstelată, ce este? Noui ceruri înstelate.
Fie. Și dincolo? Spiritul omenesc, împins de o putere nebiruită, nu va
LU
înceta niciodată să se întrebe: Ce este dincolo? Vrea el să se oprească fie

în timp, fie în spațiu? Cum punctul, unde el se oprește, este o mărime
finită, numai că mult mai mare de cât toate cele care au precedat-o, de
RA
abia începe să o privească, că implacabila întrebare se pune din nou și

întotdeauna fără ca să poată face să tacă strigătul curiosității sale. Nu
slujește la nimic să răspundem: dincolo sunt spații, timpuri și mărimi
NT
fără de margini. Nimeni nu înțelege aceste cuvinte. Acela care proclamă

existența infinitului — și nimeni nu poate să scape îngrămădește în
această afirmare mai mult supranatural de cât este în toate minunile
CE
tuturor religiiinilor, căci noțiunea de'infinit are acest îndoit caracter: de

a se impune și a fi neînțeleasă. Când această noțiune se face stăpână
pe spirit, nu-ți mai rămânie nimic altceva de cât să te arunci în genunchi.
Și încă, în acest moment de supreme înfricoșări, trebue să cerem îndurare
I/
noțiunii noastre: toate resorturile vieții intelectuale amenință să se des-

fețcă : te simți aproape pi1 punctul de a fi cuprins de sublima nebunie a
AS
lui Pascal. Pe această noțiune positivă și primordială positivismul o în

lătură în chip gratuit, ca și toate consecințele pentru viața societăților.
Noțiunea de infinit în lume, eu îi Văd pretutindeni expresia inevitabilă.
UI
Prin ea supra naturalul este în fondul tuturor lucrurilor**.

b) Iar în vestita lui controversă cu Pouchet, cu privire la generația
spontanee, el a făcut deplin dovada -căsingura hipoteză științifică cu pri
BC
vire la originea vieții este cea creafionistă. ■*

Iată cuvintele lui în legătură cu această respingere definitivă a ge

nerației spontanee (dintr’o conferință la Sorbona):
Y
„Domnilor, ași putea și eu să vă spun, aratându-vă acest lichid: am
AR
luat din imensitatea creațiunii picătura mea de apă, și am luat-o plină de
toate acele elemente proprii desvoltării ființelor inferioare. Și aștept, și
observ, și o întreb, și o rog să binevoiască a reîncepe pentru mine crea
R
ția de la început: ar fi un spectacol așa de frumos! Dar ea este unită.
Ea este unită de mai mulți ani, de când aceste experiențe- au început.
LIB
Ah! aceasta vine de acolo pentrucă eu am îndepărtat din ea, și îndepăr
tez încă în acest moment singurul lucru care nu i-a fost dat omului ca
să-l facă: am îndepărtat dintr’înisa germenii, care plutesc în aer; am în
depărtat dintr’însa viața; căci viața este germenul și germenul este via
ITY
ța. Niciodată doctrina generației spontanee mu se va ridica din lovitura
de moarte, pe care i-o dă această simplă experiență".
Și atunci vine materialistul Virchom (Revue Scientifique 8 Decem
bre 1877) și cu o admirabilă francheță recunoaște: „Vorbind franș, noi
S
savanții am avea o mică preferință pentru generația spontanee. Ah! Dacă
ER
s’ar putea aduce măcar o dovadă! Dar n’avem nici una; nimeni n’a vă
zut o producere spontană de materie organică. Nu teologii sunt acei care
o resping, ci savanții".
NIV
c) Tot de Ia Pasteur avem mărturisirea aceasta, care cuprinde atât
de mult în puținele ei cuvinte: „Când cineva a studiat bine, revine la cre
dința țăranului breton. Dacă ași fi studiat mai bine, ași avea credința
țărancei bretone".
LU
RA
Vițiul este o nenorocire care crește veșnic, — virtutea este o fericire

care crește veșnic.
NT
Morții mă îndeamnă să ajut pe cei vii, mai ales pe cei care zac ca
CE
mor ții.
I/
Adevărul este totdeauna unificator, căci el exprimă providența

AS
care ne-a pus laolaltă în vederea unei vieți armonioase.
*
UI
Vă predic deei astăzi, acțiunea individuală, de la om la om, de la

cap la cap, pentru idei, — de la inimă la inimă pentru entuziasm, — căci
BC
fără enthusiasm ideile nu au de cât o soartă stearpă.

Sene»
0 MĂRTURISIRE
Y
AR
...Ți-am scris despre reunirea creștinătății —• și mă gândeam
la Protestanți și Ortodoxi. Acum însă am aflat adevărata unire în
credință: astăzi am fost primit, de către I. P. S. Mitropolit al Kie
R
vului, Antonie, în sfânta biserică ortodoxă. Am luat Sf. Cuminecă^-
tură, după ce eri mă spovedisem.
LIB
Iți mai aduci aminte, iubite părinte diacon, cum m’ai îmbră
cat odată în haina preoțească a Sf. Tale ? Ei bine, de azi înainte o s’o
port și eu ! Nu-ți poți închipui cât sunt de fericit. Acum m’am îm
preunat cu Hristos și cu Sfânta Lui Biserică.
ITY
Nu știu cum am ajuns să fac pasul acesta.
De bună seamă Dumnezeu m’a povățuit. Cel dintâi îndemn
însă d-ta mi l’ai dat. Te-ai rugat pentru mine ? Cred că da.
S
Am primit credința ortodoxă parte cu parte. La început eram
ispitit de credința apuseană; acum însă m’am deslipit de ea cu totul.
ER
Și mi-am luat răsplata: toată grația lui Dumnezeu.
0 să mă preoțesc. încă nu știu dacă o să deviu preot de mir
sau ieromonah. Mă las în grija lui Dumnezeu. Acelaș sfat mi-1 dă și
NIV
I. P. S. Mitropolit.
Am renunțat pentru totdeauna la strălucitul viitor ce mi-1 înbia
situația de pastor protestant. Voi fi sărac, așa cum suntem cu toții
aici în Berlin, Părinții m’au părăsit. Eu însă muncesc în fabrică și
LU
ca muncitor auxiliar îmi câștig pâinea cea de toate zilele, economi

sind și pentru viitor.
Dumnezeu îmi va ajuta întru toate. Poate că în curând voi fi
angajat ca diacon pentru sfânta slujbă în limba germană la catedrala
RA
noastră cu hramul învierii, la a cărei sfințire din 22 Octombrie 1928

am participat și eu, și ca profesor de religie (căci amândouă sunt
necesare ca să nu se piardă mulți din turma lui Hristos!)
NT
Iubite părinte diacon, îți trimet sărutarea mea de frate și te

rog să-ți aduci aminte de mine, când spui ecteniile Sf. Liturghii. In
acelaș timp rog pe I. P. S. Mitropolit Nicolae să-mi împărtășească ar-
CE
hieerasca binecuvântare.
Primește cele mai calde salutări de la al d-tale întru totul de
votat
PAUL HOEKE
I/
student în teologie
AS
*) Scrisoarea unui convertit, adresată părintelui diacon de la

UI
Sibiu, Ioan Dinu și publicată în No. 12/928 din „Revista Teologică".

BC
Idei, fapte, oameni
Y
AR
Căminul de la Cărămidarii de jos
Intr’un colț depărtat al Bucureștilor, unde este o adevărată virtute
pentru cetățeni să iasă pe timpul când ulițele sunt desfundate, s’a înăl
R
țat cu mare osârdie un Cămin cultural, a cărui clădire onorează Capitala.
LIB
Și căminul acesta stă sub strașina bisericii, ca un fiu zămislit din du
ll td ei.
Nevoia din care a răsărit acest lăcaș e cu desăvârșire spirituală.
In biserica respectivă, cu toată râvna a doi distinși slujitori ai altarului,
ITY
vin puțini credincioși de obiceiu. Pentru a face o punte de trecere la
biserică, la Dumnezeu, sa ridicat acest cămin sub aripile sfântului lă
caș. Loc de adăpostul gândului bun care Înnobilează viața prin cântec,
prin joc, prin teatru, cinematograf și prin cuvântul cel ziditor, aici
S
va fi vad larg peqtru norodul ce voește să petreacă sănătos câteva cea
ER
suri. Animatorii bisericii s’au gândit, pe drept cuvânt, că poporul acesta,
urmaș al celui care cerea odineaară panem et circenses. poate avea în
cămin prilejul indirect de a cunoaște pe Dumnezeul acela de care fuge,
socotindu-1 zăvorât definitiv în biserică.
NIV
M'am bucurat deci negrăit văzând că la șezătorile cari se dau în

Cămin nu lipsește nici odată preocuparea de a pregăti o atmosferă cre
ștină. Și mai ales bucuria a crescut pentru adunările, fie și mai puțin
LU
populate, de Joi seara, adunări de pură evanghelizare.

Aș fi fost adânc îndemnat să fac o mențiune specială pentru pă
rintele Păunescu, însuflețitorul într’o mare măsură al aceste'i opere de
cultură creștină, care e Căminul. Mi-au răpit însă acest îndemn curat
RA
toți purtătorii de cuvânt dela recenta târnosire a Căminului. Căci ei

aii strivit cu greutatea laudelor pe părintele Păunescu și am eșit de
acolo, cu sensația, aspră că l’au nimicit sub zidurile masive ale simpati
NT
cului locaș. Și, într’o privință,' însuși părintele Păunescu mi-a făcut im
presia că n’a opus nici o rezistență asaltului de laude, far în darea de
seamă, mi s’a părut chiar că a vorbit pește măsură de mult la persoana
CE
l-a. Și ce prilej de manifestare creștină, de smerenie, să fi grăit la per

soana a 111: căci în truda uriașă pe care a cerut-o monumentala clădire
au fost atât de multe osteneli cari trebuiau remarcate deopotrivă, mul
țumind lui Dumnezeu pentru acest ajutor de frățească jertfă!
I/
Sugestia provocată de un ziar de dimineață, a doiua zi după târ-

nosirea lăcașului, că ar fi trebuit să i se dea numele „Căminul cultural
AS
Păunescu", duce deadreptul la distrugerea spiritului unei opere pentru

care cel dintâi interesat să înflorească: e însuși părintele Păunescu.
II apreciem prea mult pe părintele Păunescu, și știm că a sângerai
UI
prea tare pentru înfăptuirea acestei opere, ca să nu pună sfinția sa'însuși

pe frontispiciul Căminului: ...Mila păcei. jertfa laudei".
BC
i. gr. o.
Y
Mahatma Gandhi vorbind despre Hristos
AR
Conducătorul rezistenții pasive a Hindușilor față de stăpânrea
engleză a ținut. în localitatea Ahmcdabat, la cererea studenților univer
sitari dela „National-College”, câteva prelegeri asupra „Predicei de pe
munte".
R
Urmarea a fost că în câteva zile s’au epuizat toate edițiile Noului
LIB
testament în dialectul „gudscherati”. Hindușii cari au cunoscut apa cea
vie a Evangheliei spun că asta este cartea in care se află totul.
In ținutul Telugu un principe a tipărit Noul Testament în ver
suri iar la nunta fiicei sale a pus să se tipărească artistic „Predica de
ITY
pe munte”, dând nuntașilor câte un exemplar din ea.
Cuvântul lui Dumnezeu câștigă din zi în zi marginele lumii fie
prin misionari creștini fie chiar prin reprezentanții altor religii.
S
i. gr. o.
Preoții și Politica
ER
Prea Sfințitul Episcop ai Oradiei pune în discuție o mare problemă
NIV
prin recenta circulară, adresată preoților din eparhia sa. Li se cere, anu
me, în termen scurt, demisia din partidul politic din care fac parte, mo
tivând această opreliște pe temeiul sfintelor canoane și pe acela, mai
ales pe acela, al sfinte realități care este mărturia cea mai puternică a
LU
înstrăinării credincioșilor de biserică.

Dacă ne-am uita cu băgare de seamă la scrisoarea slăvitului apostol
Pavel către Galateni... (5,20) am vedea că între roadele păcatului sunt enu
merate și „certurile de partide”. Ori preotul, slujitorul lui Hristos, e de
RA
mirat că a trecut peste acest categoric comandament.

Ni se va spune, de sigur, de fariseii și doctorii legilor că statul a
înzestrat pe preoți cu drepturi politice și că aceste drepturi nu pot fi
NT
retrase de un episcop. Să ne fie îngăduit a crede că tocmai amestecul

acesta laic al statului în biserică a dus la situația tristă a actualității.
Ferice de episcopul care, cu orice jertfă, va repune biserica Domnului
CE
în situația ei spirituală adevărată: unirea credincioșilor ei prin uce

nicii cari să fie numai ai lui Hristos.
Preotul care nu face politică nu e pricină de poticnire pentru fiii
săi duhovnicești.
I/
i. gr. o.
AS
Teatrul Național și tineretul școlar

Suntem sub polemica de presă prilejuită de circulara d-lui Ki-
UI
rițescu, adresată școlilor, în vederea opririi accesului tineretului din

învățământul secundar la Teatrul Național. Se încrucișează suliți de pe
meterezele apărătorilor teatrului și se retranșează în hotărîrea luată,
BC
Ministerul școlilor.
Nu ne vom opri asupra considerațiilor subiective ce se pun în
sarcina directorului învățământului secundar, ca fost autor de teatru cu
Y
piese respinse dc comitet, ca om al anumitei concepții politice și nici
AR
asupra protocolului care ar fi cerut, poate, ca intervenția să nu se facă
prin presă, ci direct între instituțiile respectivei
Și nu vom sublinia nici vina pe care o are școala în pregătirea
R
tineretului ce vine la teatru „să sgândărească foaia de viță din fața
statuilor din Rodin", cum spune un critic.
LIB
Ci, în calitate de cetățeni cari contribuim și noi cu un dinar, doi,
ia întreținerea acestui Teatru Național și ca părinți de copii, avem
dreptul să cerem direcțiunii marelui așezământ de educație ca în re
prezentațiile de matineu măcar să ne scutească de exibițiile care per
ITY
vertesc sufletul tineretului. Destid avem de luptat cu strada, cu afi
șele. cu reclamele, cu valul de pornografie tipărită țipător pe ziduri.
Să fim cruțați de „arta” lui „Coriolan Secundus" a „Amantului anonim*",
și a altor amanți mai mult ori mai puțin anonimi. Interesul creșterii
S
unor suflete curate treime să primeze asupra preocupației artistice în
ER
săși. Cât despre o incompatibilitate îutre artă și etică, adică între fru
mosul moral și cel estetic, credem că nu-i pricină de ceartă: emoția
are aceiași intensitate când în templul artei nu oficiază nechemații.
NIV
i. gr. o.
Tatăl orfanilor
LU
Am văzut într’o casă creștină, un copil adoptat — orfan de

război -— crescut ca un prinț. Atunci mi-am adus aminte de un tablou
care înfățișa pe un soldat muribund pe un câmp de război. In fața
RA
lui apăruse Mântuitorul, de mână cu cei doi copii ai săi, dându-i

astfel încredințarea, că copiii lui, la cari sărmanul se gândea cu în
grijorare în clipele acelea, nu vor rămâne pe lume fără sprijin. în
NT
țelegând, că de acum încolo, El' le va fi tată, soldatul închide ochii

liniștit.
Domnul lucrează prin oameni. Slujindu-se de cei ce i s’au
CE
predat, El revarsă printr’înșii din belșug, torente de binefaceri,-va

luri de iubire, asupra celor suferinzi, asupra celor necăjiți, asupra
celor orfani.
ir. m. d.
I/
O mărturie
AS
0 doamnă _ creștină în înțelesul cel bun al cuvântului —

pierdu vederea ambilor săi ochi. Nu numai că suportă cu liniște
UI
această nenorocire, dar, dimpotrivă, ea spunea tuturor, că dacă i

s’ar reda vederea și i s’ar lua în schimb lumina care i-a năpădit în
suflet, din clipa în care s’a întors la Dommd, — N’AR PRIMI.
BC
tr. m. v.
169 EANTANA DARURILOR
Y
Cârti și reviste strâine
AR
ED. THAMIRY. Fondaments de la morale (morale naturelle
d morale chretienne).
R
Omul nu-și poate ajunge sieși. El are nevoe, in desvoltarea
LIB
vieții lui pe pământ, de un temei moral, — riscând, ca atunci când
nu-1 are, să ajungă la acel nihilism moral care e isvorul tuturor nefe
ricirilor și al profundelor tristeți și abateri.
In om zac, în chip firesc, elementele din care se alcătuește
ITY
morala naturală. Omul, făcut după asemănarea lui Dumnezeu, are
necontenit năzuinți de a-și conforma actele după acest ideal divin,
— de aceea morala nu poate fi decât religioasă. Năzuința oamenilor
-le a se sustrage acestui lucru în alcătuirea moralei vieții lor, nu a
S
dus decât la rezultate negative. Creștinismul este doctrina care a re
adus unitatea. El a fondat morala pe supranatural, țesând-o cu re
ER
ligia, și aducând astfel echilibrul moral în viața omenească. Autorul
cărții făcând o incursie în sistemele de morală bazate — ca să zi
cem așa — numai pe om, scoate în evidentă lumină, adevărul nepu
NIV
tinței lor de a forma un criteriu temeinic și definitiv. In om e setea

-de Dumnezeu, tocmai fiindcă în sine însuși, ca putere simplă ome
nească, omul nu-și poate ajunge sie-și. De îndată ce omul își rapor
tează morala la Dumnezeul creator, orice instabilitate dispare, iar
LU
sistemul eșit dintr’o astfel de lucrare, se prezintă ca singurul punct

fix, pe care sufletul omenesc, în sbuciumul vieții pe pământ, poate
creia.
RA
Studiind liniile de desvoltare ale moralei naturale, autorul

arată și toate mijloacele prin cari putem educa voința întru atin
gerea țelurilor. Activitatea morală se desvoltă pe două planuri, ne
NT
contenit în legătură unul cu altul: cel natural și cel supranatural

Ținta, una singură: similitudinea cu Dumnezeu: Binele ideal, Fru
mosul ideal, Adevărul ideal... Modelul, unul singur: Mântuitorul,
CE
viața Lui...
Firește că o carte care e concepută pe un plan atât de mare
si interesant, nu poate fi rezumată. Deajuns să spunem că cetitorul
doritor de lămuriri asupra problemelor morale, poate găsi în ea răs
I/
punsuri precise la întrebările ce i-le pun atâtea întâmplări din viață.

AS
RAYMOND MARCEROU. Eve Lavalliere. Du theatre ă Dieu.

(Edition Radot, Paris).
Cartea se prezintă sub forma unui roman, — de fapt însă ea
UI
cuprinde biografia conversiunei marei actrițe pariziene care, până

in vremea marelui război, era o „stea“ a Parisului artistic.
Incepându-și viața artistică așa cum de obicei o încep toate
BC
acele ființe mânate de dorul gloriei scenei, Eve Lavalliăre ajunge

prin frumusețea și talentul ei, una din artistele îndrăgite ale orașului
dumei. Legăturile ei cu lumea aristocrată, viața ei pe picior de egali-
FANT ANA DARURILOR 170
Y
tete cu înalte personagii, fac ca repede să ajungă la o „vogă" care o
AR
duce până’n hotarul celebrității.
Și totuși... In plin succes, o neindurată singurătate îi chinue
sufletul, — și chiar în noaptea când avusese ca și consacrarea ei
R
artistică jucând „Le roi“ de de Flers, ea pleacă de la teatru și cobo-
rându-se la malul Senei, vrea să se sinucidă, din pricina acestui teri
LIB
bil sentiment de singurătate. Simțea că vrea ceva, — sufletul ei
chema cu sete, fără să știe, pe Dumnezeu...
Și pe când stătea în vara anului 1917 la un castel dăruit de
unul din admiratorii ei, Eve Lavalliere simte cel dintâi elan spre
ITY
Dumnezeu. Totul a fost iscat de o convorbire cu preotul satului,
Atât a fost deajuns pentru ca valul conversiunii s’o ia și s’o poarte,
din ce în ce mai victorios, spre limanul credinței creștine. Pără
S
sește castelul, restituindu-1 celui care i-1 dăruise și intenționează să
intre în ordinul Carmelitelor. Fiind refuzată, din pricina vieții ei
ER
de până atunci, noua convertită simte un elan și mai nestăpânit,
Isbutește a fi primită în ordinul terțiarilor franciscani. îmbiată de
diferite personalități artistice să reia viața scenei, ea, plină de bu
NIV
nătate, îi refuză categoric, și pleacă în Africa spre a servi ca soră

de caritate în misiunile primejdioase din preajma Jocurilor pline
de întunerec și de boli. Căzând greu bolnavă se reîntoarce în Franța,,
unde se retrage într’un sat, devotându-se carității creștine pentru tot
LU
restul vieții...
Cartea este însemnată pentru descrierea acestei conversiuns-
simple și puternice, — conversiune survenită în plină ascensiune-
RA
și glorie artistică. începând viața cu o sete profundă de glorie, Eve

Lavalliere și-o.inchee cu o tot atât de profundă sete de Dumnezeu,,
întorcându-se spre El tocmai în clipa când părea mai departe...
De sigur că numai Dumnezeu e în stare să facă o lucrare atât
NT
de minunată...
CE
PH. E. LEGRAND. Saint Jean Chrysostome. Din colecția ,,Les

moralistes chretiens". Ed. I. Gabalda, Paris.
O foarte prețioasă carte, __ cu atât mai mult cu cât pe lângă
extrase din admirabilele omilii ale sfântului, ne dă și un studiu in-
I/
troducător asupra vieții și lucrării marelui apologist și moralist

ereștin. Viața sfântului e prezentată simplu și concis, iar liniile di
AS
rectoare din această sublimă viață ne sunt lămurite cu rânduri din.

chiar vasta sa operă.
Azi, când problemele morale se pun ca o acuitate din cele*
UI
mai strângătoare de suflet, — când stricăciunea pare a fi aidoma

ca pe vremea Sfântului Ioan, — ce pace și ce împăcare, și- ce în
demn, și câtă putere ne dă cetirea acestor extrase din opera lui r
BC
Scrise cu o putere predicatoare sublimă, omiliile sale voi' fi actuale-

atâta vrenie cât va fi un suflet pe pământ și un păcat de îndreptat.
Carte de căpătâi trebue, pe lângă altele, să devină și aceasta..
Y
AR
în care ca niște cristale rare și curate, stau adevărurile zălogite de-
marea putere de credință a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Iar viața lui rămâne o pildă de curăție și de admirabilă ne
R
prihănire întru Mântuitorul nostru.
Recomandăm cu toată căldura această bună carte.
LIB
a. 1. m.
ITY
Câr(l $i reviste române
S
ER
Pr. Gr. Cristescu: Misionarism cultural, Sibiu 1928.
O carte ce se îndreaptă „către sufletele iubitoare de ideal cas
să le împărtășească taina transfigurărilor spirituale**.
NIV
Intr’însa a concentrat părintele de la „Academia Andreiană*1'

adevăr și poezie într’un dinamism de mare și utilă sguduire sufle
tească. „Ai fost tu vreodată cetate așezată pe culmi și flacără înălțata
deasupra dorurilor și durerilor pământului, ai fost tu floare și rod,,
LU
binecuvântare și mângâiere pentru cei ce năzuiau spre Dumnezeu și

nu deslușeau întotdeauna drumurile cari duceau la El ? Sau ai fost
o ruină năpădită de umbrele nopții și păcatului, de stafiile, remuș-
RA
cării și ocolită de oameni, pentru că nimeni, nicicând, n’a aflat adă

post între zidurile tale goale și reci, pe cari le clătinau din temelii
și le măcinau zi de zi vijeliile văsduhului tulburat de. Satan** ?
Autorul făcând rechizitoriul veacului acestuia, prins în vol
NT
bura instinctelor descătușate spre a nimici sufletul, încearcă o che

mare a tuturor celor orientați în lumină spre a purcede la desinfec-
tarea și aerisirea generală a vieții noastre morale. Pentru aceasța ef
CE
se slujește de armele culturii adevărate pe care o numește „expresia

suveranității spiritului în ființa omenească** în opoziție cu păcatul
ca „expresie a suveranității instinctelor brutale**. Așa fiind, pe drept
cuvânt cultura înseamnă reintegrarea umanității în divinitate și deci
I/
lupta fără preget împotriva păcatului care întunecă în noi conștiința

AS
divinității. Lumea incapabilă de vibrație culturală este lipsită de

sensibilitatea morală și are ca emblemă oroarea de efort și oroarea
de jertfă. Nu se poate concepe cultura decât sub aspectul ei eroic-
misionar, ridicată deci pe planul de spiritualitate ideală. Numai așa
UI
este în stare să transpună în lumea realităților noastre minunea trans

figurării de pe culmea Taborului.
Cultul competenței, sub lumina aceasta, nu poate să încadreze
BC
perfect decât tipul creștinului sincer, care este înfățișetorul aristo

crației morale, sociale și profesionale. In acest sens suveranitatea se
razimă exclusiv pe datorie nu pe favoruri și privilegii.
Y
Apologia ortodoxiei și a apostolatului ortodox găsesc în părin
AR
tele de la Sibiu un înțelegător clasic, harnic și entusiast.
Reflecțiile cu privire Ia viață, -— acest uriaș debarcader al
hunii— și la împărăția morților „cari alcătuesc oceanul învăluit de
R
neguri și groază ce se întinde cât vezi cu ochii, pe când noi cei vii
nu suntem decât spuma ușoară care albește creasta valurilor și se
LIB
mistuie degrab, zdrumicată de stânci" sunt pline de suggestii pentru
o pregătire temeinică pe drumurile veșniciei.
Cartea înbie să fie citită pentru că are o axă puternică și mai
ales o aplicare la viața noastră în care cultura este un concept ce
ITY
trebuie cu orice preț reabilitat. Ținem să observăm că părintele Cris-
lescu a făcut progrese frumoase în ce privește simplificarea stilului,
.prea încărcat în cărțile sale precedente.
S
i. gr. o.
ER
Kalende este o revistă care apare, precum se spovedește sin
gură. sub zodia severă intelectualistă. Și asta ce va să zică ? Repu
NIV
dierea misticei, a credinței, a tradiționalismului, a ortodoxiei. „Dra-

.matismul spiritual" al tinerilor cruciați : D-nii Vladimir Streina,
Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Tudor Șoimaru —
LU
hu e compatibil cu „certitudinele necucerite", cari sunt soluțiile

misticei.
Dacă nu ne înșelăm, toți patru sunt creaturile ingrate ale „ra
ționalismului" d-lui Dragomirescu, stropite încă din pruncia lite
RA
rară cu armele estetice din strada Câmpineanu 40. Suficiente și

pregnante trăsături pentru a se defini speța intelectualului ce va
opune, sentențios, un formidabil veto transcendentului divin.
NT
Căci după d-lor intelectul este totul. Dincolo de raza proec-

tată pe fondul lumilor de opaițul puțintel al nostru, nu există nimic.
Afectul nu contează. Inima, chivotul lui Dumnezeu, bună pentru
CE
hala de vechituri.
Tinerii năstrușnici au uitat că în ființa lor celulele cenușii
se mai odihnesc câteva ceasuri pe zi. Că butonul electric e închis
și consumație nu se face atunci : mărturisindu-și marginea puterilor.
I/
Și că numai inima bate în permanență, arzând, consumând la infi

nit până în clipa când merge întru ale sale: mărturisind transcen
AS
dentalul, cu sau fără voia tinerilor de la „Kalendae".

Era firesc însă ca ancheta ce-au întreprins-o cu privire la
intelectualism să pună în discuție specificul românesc, național și
UI
ortodox mai ales. Nouă, cari nu ne speriem de vorbe și nici de oa

meni, luând criteriul fără greș al Scripturii (pe care nu știm cum
să-l strigăm mai mult în urechea împuiată de minciuni a „intelec
BC
tualilor") „cercetați totul și veți afla", ne pare nespus de bine că

se frământă spiritul cu probleme așa de adânci.
Nu ne speriem de afirmațiile d-lui Arghezi că până la „Mu-
Y
cenici“ (notați vă rog data : 9 Martie 1929) ortodoxia noastră va
fi lichidată; nici de sacrosanta sentință a d-lui N. Davidescu privi
AR
toare la inutila sforțare de a găsi ceva vrednic de un intelectual î»
ortodoxie. Punem însă temeiu pe suggestiile d-lui Rădulescu-Motru
cu privire la adâncirea ortodoxiei noastre pentru valorificarea in
R
telectualului și subliniem cu amândouă mâinile constatarea d-lui
LIB
Radu Dragnea că o intelectualitate pură nu poate fi goală de divin
și că acela care-i va sluji nu se va simți contrazis de ortodoxie.
In măsură ce alte răspunsuri vor fi înregistrate, le vom men
ționa.
ITY
i. gr. o.
S
Revista teologică de la Sibiu are un stat-major foarte potrivit
scopurilor pe cari de 18 ani și le urmărește, constructiv.
ER
In numărul de Decembrie, găsim o veste în adevăr minunată,,
trecerea unui tânăr student protestant la ortodoxie, a cărui măr
turisire frumoasă o publicăm în altă parte a revistei noastre. Co
NIV
mentatorul acestei vești, diaconul Ion Dinu, care s’a rugat încontinuu
pentru viitorul pastor ca să intre în buciumul apostolic al Bisericii,
are cuvinte pline de duh pentru actul tânărului protestant care s
LU
primit sfânta împărtășanie. ,.Priceperea noastră, rațiunea noastră

rămâne — mai ales aici — neputincioasă și aiurită. Dar întreaga
ființă a noastră — acest nepătruns adânc pentru care rațiunea este
abia o floare pe suprafața lui __ toată ființa noastră se cutremură....
RA
căci, cu adevărat: Domnule este" !

Emoționantă de asemenea este asigurarea părintelui diacon:
pentru tânărul convertit când spune „nu numai aceasta, ci tot ce are
NT
Sf. noastră biserică în ortodoxia ei este o neprețuită salbă de dia

mante, pline de strălucire dumnezeiască, pe care ne-au păstrat-o
cu jertfa sângelui lor mulțimile sfinților martiri. Nici un diamant:
CE
nu se poate rupe din această salbă fără primejdia de a deșira și a-L

pierde toate mărgăritarele".
Părintele Arhim. Scriban vorbește despre metoda predica-
torială a răposatului vestitor al Evangheliei de la Geneva, Frank
I/
Thomas, arătându-ne în frumoasă lumină cele 9 volume ale propo

văduitorului protestant. E interesantă .analiza pe care învățatul nos
AS
tru cleric o face asupra felului de a propovădui al lui Frank Thomas

care a vorbit foarte adeseori pe granița dintre conferință și pre
dică. Părintele arhimandrit subliniază faptul că F. Th. se mișcat
UI
liber cu privire la alegerea textelor, neținând seamă de rețeaua anu

lui bisericesc, de Evanghelia zilei. Așa fiind, nemergând după un
clișeu anumit, trage o brazdă nouă. Caracterul predicei este fami
BC
liar, cald, prietenos și fără un program sistematic de vorbire. Pre

dica sa are ecouri numai pentru poporul dela orașe.
Părintele C. Gh. Vartolomei de la Focșani, im harnic și ta
Y
lentat element din tineretul ce slujește lui Hristos, traduce după
AR
Pâpini bucata „Magii".
Bune comentariile cu orizont mai larg, mai împăciuitor, ale
părintelui Felea din articolul „Ortodoxie și sectarism", subliniind
-caracterul revistei baptiste din Italia „Bylichnis".
R
Poezia d-Iui Soricu „îngerul a strigat" este o localizare a unui
LIB
iisus în țara noastră.
i. gr. o.
ITY
Glasul Monahilor No. 158 publică un cald articol al d-lui Ba-
tzaria, propovăduitor de „liniște și lumină" în biserică. Partea pri
vitoare la liniște se raportă la hotărîrea Sf. Sinod relativ la sărbă
S
torirea învierii; iar cea referitoare la lumină vizează ridicarea mo
ER
nahismului pe un plan spiritual superior prin școli’speciale și prin-
tr’tin exarhat călugăresc.
Atragem în deosebi atenția asupra articolului semnat de le-
rod. Firmilian Marin: „Un fel de bilanț bisericesc", atât pentru cali
NIV
tățile excepționale ale scrisului său, cât și < pentru fondul însuși.
Constatările Sf. Sale cu privire la metoda de evanghelizare ortodoxă
— că a pornit separat pe episcopii și în mai toate cazurile de jos
LU
în sus, adică din elanul personal și din evidența sufletească a preo

ților singuratici — ni le însușim întru totul. Și iarăși subliniem că
■efortului nostru bisericesc îi lipsește cea mai proprie metodă de ex
periență religioasă — pe care sectanții o folosesc din plin — asis
RA
tența sufletească. Ceia ce nu împărtășim deloc din acest splendid

articol, este afirmația următoare: „Fără un călugărism pregătit și
viu, munca pastorală a preotului va fi înjumătățită, iar despre un
NT
misionarism de reconvertire sau dozare a sentimentului religios nu

se va vorbi niciodată".
Și imediat pe pagina următoare, gazeta vorbește despre pă
CE
rintele Marin lonescu în termenii aceștia „nu știm să fi fost un alt

preot luptător pentru biserică ca preotul Marin C. lonescu în tot
trecutul bisericii noastre".
Am.avea de observat, în aceiași ordine de idei a revistei mo
I/
nahicești, recomandația pe care o face, într’un alt număr, recentei

cărți a Ierodiaconului Damian Stănoiu: „Cartea prezintă un deo
AS
sebit interes, în special pentru preoții de la țară, întrucât oglindește

în. mod obiectiv întreaga viață bisericească din satele noastre. De
mult folos va fi și seminariștilor candidați la preoție". Mulțumim
UI
gazetei monahale pentru recomandație. Literatura aceasta de voită

■dișoluție morală, noi o osândim fără milă. ,
BC
. i, gr. o. 7t
H75 FANTANA DARURILOR
Y
Graiul Vremii (organ al asociației generale a clerului român
ortodox) în numărul din întâia jumătate a lui Ianuarie arată în
AR
linii mari „încercările izolate de apostolat sincer și lupte energice"
ale trecutului an bisericesc. Părintele Duminică face un cald apel
la preoțime pentru susținerea ziarului ei modest. Părintele Mihăl-
R
cescu polemizează, urban, creștinește, cu d. Tudor Popescu de la
LIB
„Națiunea Dominantă". Foarte interesant punctul de vedere al har
nicului scriitor bisericesc care e Părintele Scriban, cu privire la
facerea milosteniei fără a ne poticni din cauza abuzurilor ce se să
vârșesc adesea. „Abuzul nu trebue să fie o pricină de a nu mai
face binele". Interesantă, deasemenea, darea de seamă asupra ser
ITY
bării Anului Nou la Patriarhie, remarcarea marilor fapte bisericești
din ultimii ani și curentul apostolic. Vrednic de subliniat faptul că
prin preoțime s’a strâns într’un an, pentru biserică, 80 de milioane
S
de lei. Cât se poate de la timp venită observația înalt P. S. Patriarh
-că unii preoți au recurs la forurile civile făcând de râs haina preo
ER
țească și călcând canoanele și legile bisericești. lar concluzia o sub
liniem cu amândouă mâinile „Vă cer concursul pentru ca să cău
tăm cu toții buba și s’o smulgem din corp ca să nu infecteze tot or
NIV
ganismul". O, dacă s’ar purcede mai repede la această ortopedie

morală !
LU
i. gr. o.
Duminica ortodoxă No. 23-—24 are, ca de obiceiu, un bun cu

RA
prins. Părintele Popescu-Mălăești face apologia încrederii în Dom

nul cu urmările sale: Pacea și fericirea. Deasemenea face rechizito
riul stării de păcat, pricină eternă de suferință. Poezia d-nei Maria
NT
Livescu este prea didactică spre a trezi vr’o emoție. O foarte inte
resantă privire asupra „nevinovatei" minciuni aruncă Părintele Ne
gură arătând cu exemplificări plastice pacostea ei. Documentat, cu
CE
bogăție de amănunte, articolul Părintelui Runceanu „împotriva des-

frâului". Suggestive reflecțiile Părintelui A. C. Cosma privitoare ia
clevetitori. D. Valeriu Boeriu prinde să ne fure aprobarea sufletului
pentru versurile sale simple și curate. Remarcabil din toate punctele
I/
de vedere articolul d-lui Ing. Aurelian loncscu despre „Creștinismul

activ" care e ceva mai mult decât ritualul și decât predica și decât
AS
formele cele mai conștiincios împlinite: e caritatea, asistența, mila,

iubirea efectivă a semenilor noștri. D. Cridim, în maniera sa, aduce
„Sfinților" prinos de cântec, D-ra Maria Cunțan semnează versuri
UI
bune.
BC
». gr. o.
FANTANA DARURILOR I7fî-
Y
Căminul, No. 2 (Focșani), 1928.
AR
O publicație de provincie care, spre osebire de multe cu cari
ne blagoslovesc grafomania și snobismul de la un timp, are o co
loană vertebrală solidă. Foaie de cultură cu atmosferă creștină, ne
facem o plăcută datorie s’o menționăm. Pe lângă câțiva mireni, în
R
care bănuim o apropiere de adevăratul duh al culturii temeinice,
LIB
găsim trei preoți tineri cu frumoase înclinări misionare: Pr. C. G
Vartolomei, A. C. Cosma și I. V. Pascu. Sunt oameni în cari vedem
mari posibilități de slujire rodnică pe ogorul spiritual.
Vii suggestiile Părintelui Cosma cu privire la călătoria noas
ITY
tră sufletească spre Betleem. Dinamic articolul Părintelui Pascu pri
vitor la trândăvia omenească și pline de nerv comentariile făcute
pe marginea cărților și revistelor de PărinteJe G. G. V-artolomef. Bun
articolul de fond al d-lui I. R. Neûț.
S
ER i. gr. a.
NIV
LU
RA
Cititorii și prcțuitorii revistei noastre sunt rugați a se gândi ma*

NT
mult la mijloacele materiale de susținere a ei.

Suma de 100 lei anual este cu totul mică față de cheltuelile reale
tie tiparului și ale administrației, pc care trebue să le suportăm.
Socotim că cititorii au putut observa faptul că noi, cu începere
CE
dela N-rul 2, am mărit revista cu încă o jumătate de coală, pe care an>.

dori să o menținem pănă la sfârșitul anului.
De aceia, pe lângă că ne sunt trebuitoare toate abonamentele, noi
I/
am ruga pe cititori ca să facă și oarecare propagandă ■ pentru crearea

unui fond de susținere și rezervă a revistei noastre, în vedereachiar-
AS
a apariției pentru anul Il-a.

Primim și donații, pe carele vom depozita, în vederea fondului
de rezervă.
UI
Mulțumim de mai înainte tuturor binevoitorilor.

BC
a.nul I. No. 5 Martie>9Ș9
Y
FANTANA DARURILOR
R AR
LIB
- APARE LUNAR -
Director: Preot TOMA CHIRICUTA
S ITY
ER
Sumar :
NIV
Pr. Toma Chiricuță .... Bucurați-vă

A. Mândru............................... întoarcerea Aspasiei (versuri)
Al. Lascarov-Moldovanu . Taina aceasta, — mare este
LU
G. D. Mugur.......................... Veniți de luați lumină

Const. Goran........................... învierea (versuri)
Florica Martinovici .... Reculegere de seară
Al. L. M. și I. Gr. O. ... . Flori creștine
RA
Zaharia Stancu................... L’am văzut demult (versuri)

Emil Gârleann....................... Pagina antologiei creștine
I. Huby................................... Din mărturisirile marilor convertiți
NT
Florica Scriban................... Citirea Bibliei

* *
* * Este știința o piedică pentru credință ?
Tr. M. Vasilescu................... Tălmăciri din alte ogoare spirituale
CE
I. Gr. Oprișan....................... Idei, fapte, oameni

a. I. m.......................................... Cărți străine
i. gr. o.......................... ... Cărți și reviste românești
I/
AS
UI
BC
București, Strada Antim 29
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. NO. 5 Martie 1920
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
LIB
ITY
BUCURAȚI-VÂ
Acestea sunt cuvintele, cu care a întâmpinat Isus pe femeile
S
mironosițe în dimineața învierii. Veniseră la mormânt, ca să
ungă cu miruri trupul Domnului- Și iată, că în loc de un mor
ER
mânt, închis, în care să zacă un mort, așa precum se așteptau,
găsiră un mormânt deschis și înlăuntru un înger, care li-a dat
vestea: Isus a înviat! Și acum, pe când pașii lor răsunau gră
NIV
biți pe drumul grădinii, în care era mormântul, și se duceau

repede „cu frică și cu mare bucurie" ca să vestească ucenicilor
învierea Domnului, Isus le întâmpină și le spune: „Bucura-
LU
ți-vă!“ Nu le era deajuns pai’’că bucuria cea dintâi. Domnul se

apropie și le revărsă, un nou val de bucurie, în inima lor!
Aceasta e taina creștină, întărită și repetată de veacuri: O
abundare de bucurie, venită prin credință- Iar bucuria o dă
RA
Domnul, la picioarele căruia îngenunche o inimă care crede!

Te-ai întrebat tu, iubite frate, tu, cel ce te numești „creștin"
și totuși nu ai bucurie în sufletul tău turburat: De ce nu abundă
NT
în tine isvorul bucuriei? Te-ai întrebat: de ce ești tu trist, în

mijlocul bucuriei celor care cred?
De n‘ai făcut-o încă, te roagă un frate, azi, ca fără întârziere
CE
să o faci acum. Și să asculți răspunsul, care îți vine de acolo*

din acea grădină îmbrăcată cu miresmele dimineței, pei drumul
căreia, într’o zi de Duminecă, Isus cel înviat le-a întâmpinat pe
mironosițe, și le-a spus aceste dulci cuvinte* dătătoare de
I/
viață: „Bucurați-vă!".
Dar cel dintâi lucru, pe care trebue să-I faci- pentru a pu
AS
tea, în adevăr să-ți pui această întrebare și să primești acest

răspuns, este ca să te încredințezi că, în adevăr, tu nm ai, în
inima și în cugetul tău, adevărata bucurie a vieții! O, da. Tu
UI
nu o ai- Pe calea, pe care tu mergi; în viața- pe care o duci; cu

mijloacele, ou care tu o cauți — tu nu o ăi. Și nu o vei avea
niciodată pe calea aceasta.
BC
Căci adevărata bucurie a vieții nu o are acela, care, pen

tru a avea impresia că o are, clădește în jurul lui o lume în
treagă de artificii, cu care să și-o producă. Bucuria nu e asta.
Y
cu care tui te înconjuri, cu zid de temniță, pentruca- în
AR
fiecare clipă- în cărei -ea îți lipsește, să se ducă și bucuria, pe
care ți-o dăduse. Buteuria adevărată, după care tu însetezi, este
aceia pe care odată, acând-o, nu te mai părăsește niciodată,
R
orice s’ar întâmpla. Ea trebue să pătrundă în tine, să se Înstă
pânească deplin pe toată ființa ta, și, oriunde tenor îndrepta
LIB
pașii, în mijlocul unui pustiu ori fie chiar și pe un rug aprins,
bucuria să nu te părăsească, ci tot mai mult să te abunde cu
valuri din valul ei- In mijlocul! întunericului ea să-ți fie un
soare. In mijlocul flăcărilor, ea să-ți fie un știut. In mijlocul
ITY
morții ea să-ți dea viața.
Pe această bucurie, tu trebue să o ai, și, vai, nu o ai! De
această bucurie tu trebue să te bucuri, și, vai- nu te bucuri! Pe
S
această bucurie a dat-o Isus femeilor în dimineața aceia, și pe
această bucurie tu nu ai primit-o încă până în dimineața acea
ER
sta. Și doar de dânsa s’am bucurat, prin veacuri, generații de
sfinți! Și dintr’însa s’au împărtășit și se împărtășesc milioane
de inimi. Nu vrei să apuci și tu pe drumul care te duce la bu
NIV
curia învierii?
Acest drum trece, mai întâi, pe la mormântul Celui ce s‘a sa-
crficat pentru tine- Plin de miresmele credinței în senzull jert
fei Lui- să poposești și tu la picioarele Celui îngropat în moarte
LU
pentru tine. Fără de o pătrundere adâncă de adevărul morții

Lui; fără de o încredințare deplină că din pricina păcatelor tale
El a sângerat pe lemn; fără de o îngenunchere complectă în
RA
fața îndurării Tatălui, care pe El îl face victimă, pentru îm

păcarea ta cu tine, tu nu vei avea niciodată adevărata bucurie.
Dar încă mai muilt decât atâta! Trebue ca tu însuți, sărman
NT
fiu al păcatului, să te lași răstignit ca El, pe lemnul crunt al

Crucii. Să-ți osândești tu singur la rușinoasa moarte ființa ta
cea veche. Să-ți expui întregii lumi crucificarea ta- Să-ți imobili
CE
zezi deplin, înlăuntrul ființei tale, mădularele păcatului, căruia

i-ai slujit exclusiv până în clipa a'ceasta. Să te lași pironit, bat
jocorit, adăpat cu fienei și străpuns de suliță, dimpreună cu
Isus! Și apoi, după ce vei fi murit cu totul pentru stăpânul tău
I/
vechiu, pe care l-ai iubit atât dei mult până acum, împotriva
lui Dumnezeu, să te lași îngropat alături de Domnul Isus. Pen
AS
truca’ apoi, să învii și tu, dimpreună cu El, la o viață nouă,

da, viața bucuriei !
O, această solidaritate deplină cu Domnul și Mântuitorul
UI
tău, în moarte ca și în viață, îți trebue numai decât iubitul meu

frate! Dacă vrei, în adevăr, să trăești minunea învierii lui Isus.
Dacă vrei să cunoști, nemincinos, adevăratele Paști! Căci Paș-
BC
tile ni-au fost date nu ca o sărbătoare din afară, la care tui doar
să asiști ca la o bucurie străină; și tu să te declari mulțumit cu
o simplă iluminare din afară de această bucurie. O, nu ! Paș
tii® trebue să devină Paștele tău. El trebue să însemne, pentru
Y
tine, o sărbătoare lăuntrică, sărbătoarea ta, de acum și totdea
AR
una. El trebue să pătrundă în tine din îndepărtarea strălucită
a celui dintâi Paști. îngerul trebue să se pogoare și în tine, în
a’ceastă zi de covârșitoare bucurie. O, este în tine un cumplit
R
mormânt, care închide un mort! Trebuia să șe prăvale de pe
dânsul întunecata stâncă a morții și să învie și mortul tău dim
LIB
preună cu Isus! Căci, altfel, fără de aceasta, tu vei rămâne dea-
pururi afară de înviere! Și bucuria Paștilor nu va fi și a ta...-
.-.Și atât de mult dorim ca ea să fie!..
ITY
Preot TOMA CHIRICUȚĂ
S
ER
NIV
întoarcerea Aspasiel
LU
— Psalmi —
— FRAGMENT DINTR'UN ROMAN CREȘTIN
RA
I
NT
Uitatu-m'arn în oglinda lumii

Și mi-am văzut chipul:
Grozav fi schimonosit era el.
CE
Și nici o bucurie în trăsăturile lui.

Amărăciunea și desgustul vorbeau limbă nouă,
Limbă otrăvită, necunoscută mie.
I/
Am sfărâmat oglinda.
Am asvârlit-o dela mine,
AS
M'am lepădat de rău...

Ușoară ca fulgul m'am simtit apoi,
Șin limpedea apă a trecutului m’am privit:
UI
Lumină era fruntea mea,

Miere și cântec glasul meu.
Și-am preamărit clipa întoarcerei,
BC
Și-am tresăltat la chemarea bătrânilor mei.

Și-am plecat genunchii, și-am plâns și m'am tdnguit lor:
Y
— „lată, goală și fără podoabe sânt..."
AR
Și-au zis ei :
— „Goală și fără podoabe te primim.
„Oare, noi, părinții, nu trebue să iubim mereu?
R
„Nu trebue să ertăm mereu ?
„lată Îmbrăcămintea ta...
LIB
„Iată podoabele tale..."
Și mâini de năluci au Întins.
ITY
Am luat îmbrăcămintea...
Am luat podoabele...
Și'n viers de ciocârlie am isbucnit.
Dar, când din nou am stat să-mi ascund goliciunea,
S
Și când din nou am stat să-mi bucur frumusețea,
ER
Pânză de păiajen s’a destrămat îmbrăcămintea,
Amăgiri pieritoare s‘au risipit podoabele.
NIV
Goală și fără podoabe ca niciodată.
Mai goală și fără podoabe ca niciodată,
Țipăt și pustiire au fost căile minții mele,
Țipăt și pustiire coardele harfei mele.
LU
Doamne, în țărnă mă plec,

Cu țărnă mă acopăr,
Din țărnă fă-mă să renasc !....
RA
II
NT
De Primăvară și miresme se pregătește pământul.

De Primăvară și miresme văzduhul.
CE
Curând, grădinile vor înmuguri,

Vor înflori,- vor îmbăta cuprinsul.
Pasările vor sbura,
Vor ciripi voioase.
I/
Soarele cu razele lui de aur

Va binecuvânta totul.
AS
Nici o floare însă nu va fi a mea.

Nici un ciripit al meu.
UI
Nici o rază nu mă va mirui.
încotro, voi, pașilor ? încotro, tu, suflete ?

BC
Y
III
AR
Năpădite de cucută și mărăcini au fost cărările mele,
Dar mâini harnice le-au plivit și măturat.
R
Murdare și necercetate hainele mele.
Dar ape curgătoare le-au spălat și clătit.
LIB
Pângărită și nesocotită cămara mea,
Dar aghiasmă sfințită a mântuit-o.
Biruitu-m'am, Doamne,
ITY
Biruitu-m'am căci de lene m'am lepădat,
Și, iată :
Lumină și cântec sânt cărările mele.
Curate și albe hainele mele,
S
Flori și miresme cămara mea. ER
Au, azima înțelepciunei tale nu mă hrănește ?
Au, rouă bunătății tale nu mă împrospătează?
NIV
Au, bucuria bucuriilor nu-i aurul tău ?

Mărire Ție!
A. MÂNDRU
LU
RA
NT
In orice împrejurare, pentru ca un om să lucreze sincer trefrue

CE
-să creadă jcu tărie'. ■■

Carlyle,
*
I/
.. .• Cel ce.dă mai multă juibirp lucrurilor mari și mici, acela este
AS
și cel; pe se roagă și muncește mai. bine. . . . .

Jt/7 : :z 4 Coleridge :
UI
BC
Y
Scrisori creștine
AR
TAINA ACEASTA,-MARE ESTE...
R
Să cugetăm... Mergi pe drumul vieții, după ce alții te-au ri
LIB
dicat și te-au făcut volnic să privești viața și să-ți ai de știre. Mun
cești și începi a vedea rodul muncei tale. Simți că ești o unealtă a
unei puteri care te asistă. In cugetul și în fapta ta, mereu e prezentă
această putere, pe care, cu timpul, obișnuiești s‘o denumești greșit
ITY
„eu“. Și vine o clipă când vrei să devii isvor de viață. In jurul gân
durilor tale roește o lumină ademenitoare, care se preface în profund
îndemn. Vrei să dai naștere altor vieți. Atunci ființa ta vroește cu
S
sete o întregire. Iți simți trupul învăpăiat de un dor fără hotare
clare, chinuit de gândul insuficienței tale. Singur nu vei putea
ER
niciodată să fii isvor de alte vieți. Prin urmare, cel puțin din acest
punct de vedere, nu ești întreg. Atunci setea de întregire a omului se
topește în imnuri care întrec în înălțare toate imnurile cele pă
NIV
mântești. Este iubirea, cântecul care precede întregirea omului.
Atunci, în calea vieții tale se arată ființa cu care tu te între
gești. In elanul pur al profundului tău îndemn, vei simți necontenit
acea putere, a cărei unealtă supusă ești tu. Dumnezeu vrea să te în
LU
vrednicească să devii isvor de viață nouă, — și tu simți cum voința

ta se varsă în această voință a Poruncitorului, și este îngăduită de
El. Pe urmă, în viața ta de toate zilele, nu mai ești singur. O altă
RA
ființă își împletește viața cu a ta. Cu nici o altă ființă depe întinsul
pământului nu ai și nu e îngăduit să ai această împletire. Te culci
cu ea. te scoli cu ea, te sfătuești cu ea, cugeți cu ea, ești „al ei“ după
cum ea este „a ta“, — și necontenit, între cele două ființe, este o nă
NT
zuință de conformare, de confundare, de identificare. Sufletele se în

gemănează, recunoscându-se — ca și cum din veac s'ar fi căutat.
Și ‘n această necontenită strădanie, parcă de a pricepe, ceeace —■
CE
evident este — nu va putea fi priceput niciodată de limitata înțele

gere omenească, cele două ființe unificate simt deasupra conviețuire!
lor aceiași putere care duce toate. Și cei sinceri vor trebui să recu
I/
noască deschis că totul se petrece ca într‘o taină, care va fi desăvâr

șită atunci când, din întregirea celor două ființe, va apare o ființă
AS
nouă. Atunci taina va fi și atât de impunătoare, încât omul întregit,

nu va avea nimic de făcut decât, supunându-se, să-și zică că el nu e
decât o unealtă în mâna întregitorului. Când vor vedea ei forma nouă
UI
care a purces la viață prin ei, vor simți și acea mândrie cuminte care,
ca un reflex dumnezeesc, se coboară dinspre înălțime spre ei. „Mul
țumesc Ție, Doamne, că mi-ai îngăduit să fiu și eu o mică și neîn
BC
semnată cărăirue pe care să pășească piciorul Tău“...

Căsătoria. Taină creștină... Nici nu se putea să nu fie așa...
Numai învățătura dumnezeiască a Evangheliei putea să cuprindă
183 FANȚANA DARURILOR
Y
această taină in dimensiunile ei infinite. Și numai ea putea să dea,
la rându-i legăturei căsătoriei, proporțiile grandioase pe care i-le-a dat.
AR
Deschidem Cartea și cetim întemeerea tainei. Voința lui Dum
nezeu. Dumnezeu a împreunat. De aceea noi nu vom putea pricepe
totul, niciodată, — căci niciodată nu vom putea fi Dumnezeu. Noi
R
numai simțim că e așa.
LIB
și pe urmă, marele comandament creștin : „De aceea va lăsă
omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se
vor face un singur trup" (Matei, XIX, 5). Iar în Marcu vom ceti și
mai limpede : „așa că nu mai sunt doi, ci sunt un trup".
ITY
Prin urinare, în căsătorie se consumă o taniă dumnezească.
Nicăiri aiurea, •— în orice sistem dte cugetare limitată la un
orizont pur pământean, — nu vom găsi această elevațiune sublimă
a tainei căsătoriei. Lăsăm deoparte trufașa presumpție a filosofilor
S
naturaliști, care cred că dacă reduc totul la „un divers fapt material
ER
al existenței", au și lămurit totul și—pe toți. Crezând că răspund, ei
nu fac decât să repună întrebarea, înșelându-se naiv și la nesfârșit.
Dar luând în considerare alte sisteme mai înalte de cugetare, cum
ar fi die pildă acel al stoicilor, care în aparență, s‘âr asemui, prin
NIV
precepte, cu idealul creștin, vom vedea totuși cât de departe sunt unul
de altul și ce profundă prăpastie le desparte. Și stoicul recomandă,
oarecum, rămânerea în confundare a celor două trupuri, și neames
LU
tecul cu alte trupuri, — dar din ce punct die vedere deosebit!... Uti
litate socială, interese personale, preservare de neplăceri, poate și de
boale și alte „considerente" mai mult sau mai puțin asemănătoare.
El zice de cel care ar vrea să se ruipă din împletire : „nu te apuca
RA
să faci ceva, de care îți va părea rău peste puțin". Sau: „orice vei
face, va veni sațietatea, și tu vei regreta"...
Ca și în alte „aspecte" de viață omenească. Caritatea, de pildă.
NT
Singur idealul creștin o cere sfântă. Ca înfățișare, caritatea e aceiași

în toate sistemele de cugetare, — oa esențialitate însă, — e o funda
mentală deosebire între cum o concepe idealul creștin și cum o con
CE
cep celelalte sisteme „omenești".

Zadarnic vom osteni căutând asemănare. Nu. Căci nu poate fi
asemănare între ceva clădit pe o meschină temelie omenească și
între ceva clădit pe Dumnezeu.
I/
Idealul creștin fiind singurul divin, sfințește căsătoria, care,

fără aceasta ar fi un simplu gest pentru perpetuarea speciei.
AS
Judecând astfel, putem pricepe de ce valul de descreștinare

sub care zace societatea noastră are cele mai directe și profunde e-
UI
couri în legământul acesta al căsătoriei.. Și, invers, vom înțelege de

ce taina aceasta este dumnezeească. „Dumnezeu a poruncit să fie
parte bărbătească și parte femeească..."
BC
O societate laicizată printr’o continuă acomodare la niște idea

luri pur omenești și deci necontenit schimbătoare și fluide, va lovi,
Y
firește, în legământul căsătoriei, așa precum facem noi de zeci și zeci
AR
de ani.
Azi, soții adulterini se pot căsători. Păcatul, care se consumă din
ruperea legământului de credință al căsătoriei nu mai e un păcat în
R
ochii contemporanilor. Dar, poate oare un om cu suflet pur și cu nă
zuință de continuă superiorizare, să nu simtă că păcatul adulterului
LIB
e și mare și murdar?
Și-am ajuns totuși a nu mai privi adulterul ca un păcat Chiar
instanțele de judecată se arată îngăduitoare. Delictul de adulter cade în
desuetudine, prin aceea că judecătorii, constatânidlu-1, surâd și dau
ITY
făptașilor cel mult câteva sute de lei amendă. Așa, pentru a satisface
litera legei. Căsătoria pur civilă, cum și concubinajul, capătă necon
tenit adepți. E și ușor, la drept vorbind, a te lega așa. Cu mult mai
S
greu e a te împovora cu jurământul din fața altarului. Laicizăm totul,
căci așa e „comod" pentru... s’o spunem.., stricăciunea noastră, — și
ER
pentru ceea ce-i mai grav — voința noastră de a rămânea în strică
ciune.
Constituția țării, în 1923, a șters din cuprinsul ei vechiul arti
NIV
col din constituția unei vremi mai credincioase, care cerea ca la căsă
torie benedicțiunea religioasă să fie obligatorie. S‘a crezut căe bine să
nu „supărăm" pe cei care se căsătoresc să se mai gândească și la Dum
nezeu. Ce? Azi valul vieței moderne cere alte lucruri. Ce să mai întâr
LU
ziem cu unele „apucături" învechite, care opresc pe loc avântul epocei

de aur ce se arată în zarea vremurilor moderne... Se arată, dar nu
mai vine... Dar nici măcar nu se arată, — e’ o iluzie stearpă și care ri-
RA
culizează pe cei care cred în ea...

Și totuși, multe minți așa denumite luminoase, se întreabă cu
grijă, de ce azi lâncezim și putrezim într o așa de insuportabilă stare?..
De ce!? Bunule Dumnezeu, dă oamenilor ochi să vadă și minte să în
NT
țeleagă !..
Dar bine, frații mei, nu vedeți voi că una din cele mai profunde
și adevărate pricini de decădlere, este tocmai această laicizare, această
CE
despoiare de. divin, a legământului căsătoriei? Acest adevăr sare în

ochi, — e luminos,—e evident...
Iar căderea noastră e aproape iremisibilă, de vreme ce nu mai
I/
putem prinde nici acest adevăr simplu.

Despoinldl de divin legământul căsătoriei, îl reducem, de la sine,
AS
la ceva „animalic", la acel „fapt material divers al existenței", funda

mental sterp în fapte de înălțare și de durată. Legământul devine ar
bitrar, ca toate cele care se razimă numai pe „om". Bază nesigură și
UI
întotdeauna pieritoare. Absolutului divin care singur poate creia, ,îi

Opunem relativul omenesc, care nu penate creia singur niciodată, chiar
atunci când pentru un scurt răstimp poate da iluzia creării.
BC
Azi ne găsim în acest stadiu: legământul căsătoriei, rămas nu-

făai pur omenesc, nu mai este în stare să susțină familia.
De acea familia creștină se nărue, pentru că acestui legământ —■
Y
care e marea taină a căsătoriei — i-am luat, cu din voia noastră, în
AR
treaga lui putere de creare, — divinitatea din el.
Prin urmare, iată pe Dumnezeu care ne învrednicește să putem
deveni isvoare curate de unde să purceadă viață nouă, — și iată-ne și
pe noi, care nevoind să urmăm porunca lui Dumnezeu, răsturnăm
R
rosturile, crezând că vom putea isvori viață nouă din noroiul nostru
LIB
pământesc.
E vreme deajunsă... E destul die când ne-am depărtat... Trebue
să începem a vedea... Măcar atât. Și după ce vom vedea, să începem
a crede că vom putea răscumpăra păcatele grele făcute pe acest tărâm,
ITY
altădată atât de verde și de înfloritor.
Valul renașterei creștine trebue abătut în șanțurile sfarogite și
crăpate ale acestui pământ uscat de seceta sufletelor noastre. Esența
divină trebue din nou să cuprindă cavitățile, azi goale, și să le dea
S
rostul și senzul cel adevărat. ER
Trebue reîncreștinat legământul căsătoriei, —■ trebue să-i res
tituim „divinul" alungat de vântul pustiitor de necredință din sufle
tele noastre, — trebue să-i restatonicim senzul, pe care nu noi, ci Dum
NIV
nezeu i Ta dat.
Să ne regăsim cu Tatăl, —.căci numai așa vom putea să ajun
gem cu adevărat, isvoare curate de viață nouă... Altfel — nu vom pu
tea fi decât isvoare de păcat, care vor prelungi în lume, viața de ză-
LU
darnic sbucium și de agonie, la care stăm față azi...
RA
NT
Venit! de luafl lumină

E slab și bătrân. E ca un sfânt din zugrăvelile atonice.
CE
încovoiat și proptit în băț, călugărul cu camilafcă, urcă pe un

prihod de zambile către bisericuța care își ridică în vâlvoare de lună
crucea cu lanțuri de aur. Vișinii măgurei îl ning. Livedea e stropită
cu stele. O privighetoare cântă în aer sau în suflet pentru trezirea
I/
din adormire a vieții.

E noaptea nopților. Paștele Izbăvitorului. învierea amintirilor
AS
și a țarinei adormite. ,
Ușor ca o umbră, pustnicul preot de țară urcă murmurând și
visând, suișul cărării de raze, călcând pe stele și pe flori.
UI
O preot al nopții și al învierii! Te Văd departe, în nopțile copi

lăriei mele, suflate cu aur și cu flori. Intr'o bisericuță din Argeș. Sub
zarzări cu mărgăritare. Alb, învesmântat în aer și ’n lumină de
BC
odăjdii.
Te văd cum iluminat, deschizi din întunericul altarului porțile
Y
poleite ale tâmplei și întinzând făclia eu feștila în flacără sbuciuma-
tă, strigi înalt, umplând biruitor văzduhul bolței și al cupolei :
AR
„Veniți de luați lumină !”
Norodul bisericei se mișcă. E freamăt. E ca un codru trezit de
vânt. Brațele ostenite se întind încordate către flacăra din făclia ta.
R
Toți iau lumină!
LIB
In clipa aceia prăpastia din noi se luminează ca de fulger. Fie
care deslușește în el buruiana și floarea, ghimpii și rozele, pulberea
stearpă și fâșia de rod. Ne vedem și ne auzim ; ne cunoaștem și ne în
țelegem.
ITY
De ce lumina care a luminat și a izbăvit mj încremenește r^ste
abizurile din noi?
In încremenirea ei am vedea să smulgem ghimpii și otrava, am
deșerta din matca adâncă a sufletului apele negre ale urii și l-am
S
frământa și munci nu pentru ghimpi și frunze cu venin ci pentru
crini și asfodele de azur.
ER
Preot al credinței noastre, de ce lumina luminătoare nu arde
mereu .în cuvântul din tine; de ce strigătul tău nu răsună necontenit
cutremurând gândul și țărâna?
NIV
Strigați din drumuri si din praguri ide tâmple:

Veniți de luați de ilumina!
Strigați stăruitor și puternic ca umanitatea pierdkită să v’audă;
LU
arătați ochilor ei perspectiva unui colț de cer ca sub deslușită lumină

a lumei care s’a deschis, să vadă căile izbăvirii și suișul către
Jericire.
E în acest strigăt în lumina din lumină chemarea oamenilor
RA
din grelele întunecimi ale păcătuirii; e în acest strigăt mlistic și

inspirat înflăcărarea marilor apostoli pentru mântuirea sclavilor și
întunecațălor; e în acest strigăt tremurător și sacru chemarea dra
NT
gostei înalte a Fiului lui Dumnezeu.

Setea de a chema pe cei desnădăjduiți și încurcați la viața vie
a predicei mesianice, ne-a strâns credincios și tare în jurul acestei
CE
„Fântâni" a darurilor. Ea vine să învioreze gândurile și inima amor

țită; ea vine să ridice cugetul înăbușit , pe suișurile adevărului și poe
ziei lui lisus.
Sufletele noastre sunt ca mugurii lăstarelor în April; suntem în
I/
epoca de Idlesmorțire a conștiinței, dincolo de primăvară și de soare.

O tremurătoare rază de sus și totul se umple de flori. Această rază
AS
poate să vină caldă și fecundă și din lumina vie a „Fântânei” noastre.

In ceasul de divinizare a Omului care a înviat, noi ieșim în ma
rea lumină a învierii și a gândurilor pe care le-am aprins și miilor
UI
de oameni care stau nedeslușiți în întunecatele răspântii ale vieții, le

strigăm din praguri și din înălțimi :
Veniți de luați lumină !
BC
G. D. MUGUR
187 FANTANA DARURI],OR
ÎNVIEREA
Y
AR
Pe Golgotha acolo unde
A sângerat, crucificatul,
R
Și-a răstignit ptgoeci păcatul
Privirea mea prin ani pătrunde...
LIB
Mi-e vorba, slabă, mărginită,
Aripă fără de putere,
Și-o flacără clin înviere
ITY
îmi arde inima sdrobită..
Ocean vreau cântecul să-mi fie

Cu primăvara nouă ’n mine,
S
Să pot privi în înălțime ER
Să cânt sfințita tragedie...
NIV
Sub lespede de șutiți străjuit

lisus, nebiruit, a adormit
Alături de țărâna trecătoare :
LU
Și fruntea Sa, oceanul plin de soare

Cu pulberea din noi sa înfrățit
Cu noi cei cari'n cue I'm strivit...
RA
Pe trupul Său în sânge înecat.

Pe trupul Său, o navă călătoare,
NT
Cerească navă salvatoare,

Ce-ateaptă să ne smulgă din vuitoare
Din iadul ce pe toii ne-a îngropat,
CE
Trei zile întuneric s’a lăsat..
Și Dumnezeu și om, Mântuitorul,

El care lumi din haos a pornit,
I/
Nemărginirea Sa și-a mărginit

In chip de om, în pulbere isvorul,
AS
Și din paharul morții a sorbit....
Cu trupu 'n răni, cu pletele în spini,

UI
Cu tâmplele în sânge încruntate,

Pe-altarul viu al jertfei Sale
Cu primăveri pentru ’n pământ de jalo,
BC
Dormea lisus... departe de cetate
Y
Sub duhul rugăciunii preacurate
Se clătina grădina cu măslini..
AR
III
R
Pe nori de foc un înger a venit
LIB
Cu aripi de o veste ’nflăcărate :
Și lespedea de fier s’a ridicat..
lisus de fulgere încununat
Cu raiu de primăveri s’a înălțat :
ITY
Și’n inimi de noroade-a înflorit
Și-a biruit păcatul și minciuna
Această veste ca un răsărit,
S
Al învierii ce ne-a mântuit
ER
Spre care vom privi întotdeauna !...
CONST. GORAN
NIV
LU
Reculegere de searâ...
Taina celei dintâiu floricele
RA
Florile presate, din cărți, își au viața lor

și taina lor...
NT
E târziu în noapte. Albul foii de hârtie îmi stă de mult în față.

Stau gata de scris și totuși mintea nu-mi este decât un val al gândurilor
multe și în cascade de ape și lumină...
CE
Frânturi de gând...
Când am ieșit azi dela biserică, mi-era sufletul șuvoaie de primă
vară și gândurile mele dragi se profilau pe înseninarea păcii lăuntrice,
cum se contura biserica aceea din cale, pe colțul de cer de un albastru
I/
curat și adânc. îmi simțeam inima — până atunci pierdută în uitarea

vieții de sine... — descătușată ca prin/minune, așa ca belșugul de ape ce
AS
curg... curg în soare primăvara...

Ce frumos se ’mbină sufletul desmărginit de rugăciuni și cântări
în biserica lui Dumnezeu și cu aflarea soarelui și a pământului aburit
UI
de cald, afară, pe cale spre casa ta f.t.

E atâta legătură între simțirea noastră și natură, atâta frumoasă
plăsmuire de asemănare și de întrepătrundere, încât, sunt clipe când tu
BC
însuți, fără să știi cum, te simți un imn de slăvire în fața Aceluia, Care
189 FAN!ANA DARURILOR
ne-a îndrumat să înțelegem rostul! și „minunea" vieții în muncă și fru
Y
mos. Doar acestea te liberează și te conduc spre desmărginire...
Frunze și petale ce cad într'o apă bătută de soare. Cercurile de lu
AR
mină se resfiră în unduieri.
Eram par’că resfirată în fire și totuși o forță lăuntrică mă ndru-
mă în tăcere în sensul unei linii distincte de contur : dorirea rugăciunii.
R
Mă stăpânea ideia șuvoaielor; și sgomotul slab dc ape de pe străzile măr
LIB
ginașe, mi-ena continuu un simbol all faptului rugăciunei.
Și-aveam de gând să-mi adun în mine gândurile pe care le trăesc
de mult, să le rânduesc, să ie trimit...
Dar ce putem ști, noi oamenii !
ITY
...Iar viața noastră în mare parte nu e clădită decât pe iluzie și pe
uitare...
Și pe cât sunt de bune ploile de vară, repezi și sălbatice furtuni,
S
pe atât de trebuincioase ne sunt nouă suferințele încercărilor. — Ele ne
isvodesc realitatea vieții... ER
Isvorâtă din propriul tău îngheț, durerea topește ființa ta de om
slab și mic, și-ți dă curajul de a te desprinde din itiitarea de sine și din
iluzie...
NIV
Ceasurile de durere sunt ceasuri de credință.

Atunci II chemi cu adevărat pe Dumnezeu. Vrei să fie lângă tine.
Ranele tale au nevoe de atingerea Lui binefăcătoare. Curajul trăirii cre-
dinții, în toate clipele vieții, oricât de grele ar fi. este mergerea noastră
LU
pe valuri ca Petru atunci, în noapte, când La văzuLpe lisus.

Cum? De i-a fost cu putință Domnului să vindece atunci atâtea
stiferinți și să învie pe morți, e cu putință ca astgzi să nu o mai poată
RA
face ? Căci, doar El a spus : „Voiu fi cu voi în toate zilele..." Și apoi :

„orice veți cere dela mine, voiu da vouă !“... Nu, nu, Dumnezeu poate să
se apropie și azi de noi, cum se apropia atunci în pustie de leproșii goniți
NT
de oameni și uitați... Sau cum s’a dus El însuși lângă slăbănogul de 58

de ani ddla scăldătoarea Vitezdei; ori cum a apărut mergând pe. Mare în
fața Ucenicilor ce se luptau iu furtună... Totul depinde dc noi. Domnul
CE
lisus Hristos eute realitate palpabilă.

Iar noi, cu cât trăim mai departe de vremiic acelea cu atât mai
mult avem un trecut dc experiență creștină, de viață în Dumnezeu: înăl
țimea fără număr — căci nu toată se cunoaște — a sfinților lui Dumnezeu.
I/
Viața lor e îndrumarea vieții noastre. Biruința lor, chezășia biruinții

noastre. Ajungerea for, rugăciunea pentru noi, cei rămași.
AS
Și din mulțimea lor, un chip se desprinde mai luminos și mai

blând, mai puternic, decât orice putere... Biata inima noastră, sdrobită de
mistuiri, tresare, și-și moare fărâma de viață pustie. Mâinile enorme și
UI
viclene care se întind spre noi să ne apuce și să ne sfarme, cad zdrobite...

Maica Domnului, Maica Domnului, Tu, mai bine decât am ști noi,
cunoști nevoile noastre și ne înțelegi. Tu știi îndrumarea noastră și tulbu
BC
rarea noastrâ, iar iubirea Ta pentru cei care îți strigă: Maica Domnului
nostru, n’are hotar. Treacă clar, peste hotarul vieții noastre strejuită de
Y
mâini care vor să ne piardă ț
AR
Da. toți acei care sunteți iii suferință, toți acei ce sunteți sdrobiți
de ea și de „viață"; toți cei care nu aveți niciun sprijin și nicio mângâiere,
toți cei ce sunteți lipsiți de adevărata prietenie și iubire, cei care vă trăiți
R
viață fără muncă, fără sens, fără ideal... voi toți cei care suferiți, voi toți
LIB
care vă bucurați cu bucurii lacome de mereu ucigătoare alte bucurii, să
nu credeți că pentru voi nu există clipe — viață — de pace, de ușurare,
de bucurie mai presus decât acelea ale minții voastre. Voi toți cei adânciți
și pierduți în uitarea de voi pe marginea cărților, să știți că adevărul e
ITY
mai presus de slove și de. gând. Voi toți cei mândri... dacă ați cunoaște
sfânta umilință ! Și voi răzbunătorii... iertarea !...
Veniți o clipă mai de vreme decât în nenorocirile cele mari, când
însăși distrugerea aruncă o fărâmă din voi spre târgurile cerului... A-
S
tunci vă veți rușina că v’ați apropiat voi... mai înainte. Intoarceți-vă ini
ER
ma voastră întreagă către Dumnezeu, nu-L căutați aiurea. De veți voi să
vă câștigați sufletele, le veți pierde !... El nu va lăsa mâinile voastre în
tinse spre El, să cadă sdrobite de așteptare zadarnică. „Dumnezeu își ține
cuvântul dat“... vorbele fratelui de crediâță ’mi revin în minte, oridecâte-
NIV
ori trăesc acest adevăr ! v

Trăiți cu adevărat învierea Domnului, în însăși învierea voastră!...
LU
Nu, nu pot să mai scriu. Mintea nu-mi este decât vadul gândurilor
și glasul inirnei tremurătoare de mărturisire nu poate opri șuvoaiele lor...
Ghioceii din pahar își pleacă floarea...
De filele Cărții ce-mi stă în față, deschisă, fiind astăzi cea dintâi
RA
floare a pământului din primăvara aceasta... Ea e pagina pe care o scriu

cu adevărat.
Căci, în ceasurile acestea de veghe lângă patul micuței bolnăvioare
NT
scăpată cu viață numai eu puterea de sus, dată prin preotul și doctorul

ce au stat la căpătâiul ei astăzi, când eu simțeam în sufletu-mi putere
de minune, acum, târziu în noapte, în zadar încerc să aștern pe albul
CE
hârtiei gândurile în cascade de ape și lumină...
FLORICA MARTINOVICI
I/
AS
UI
Dumnezeu voește ca orice muncă bună și vorbă de folos sa fie fă

cută pentru nimic. Sfântul Ștefan n'a căpătat leafă de episcop pentru
lunga lui predică despre Farisei, ci pietre.
BC
RUSKIN
Y
ElORI CREȘTINE
AR
Un om avea o slugă. Era bună, cinstită și cu credință. Mai ales,
R
nu cârtea, nici împotriva stăpânului și nici împotriva soartei, care nu-1
LIB
făcuse decât slugă. El cetea seara, la lumina slabă din cămăruța lui de
slugă, Cartea care mângâe, și care-i spunea acolo, într’un loc, că Dum
nezeu a dat fiecăruia talantul pe care a crezut El că trebue să-1 dea.
Totul este ca omul să fie vrednic a-1 însuti.
Și el — sluga — căuta să-l însutească.
ITY
Stăpânul era mulțumit. O singură nemulțumire avea. Erau unele
ceasuri din anumite zile, când sluga în vremea de răgaz, pleca de-acasă
și zăbovea—un ceas-două ; iar când se întorcea și stăpânul îl întreba
S
unde a fost, el răspundea atât : „am fost și eu într’un loc“... Orice-ar
ER
mai fi făcut stăpânul, sluga nu mai voia să spună altceva. Ci numai
privea blajin.
Așa azi, așa mâine, — până intr o zi, stăpânul ridică glas de
NIV
certare asupra slugei :

— „De ce nu vrei să spui unde te duci ?“
Iar sluga tăcu și iar privi blajin...
Furia stăpânului crescu, și din pricina tăcerei și din a privitei...
LU
In altă zi, sluga iar plecă și iar nu vru să spună unde a fost.
Atunci stăpânul, nemai putându-și stăpâni mânia, îl lovi în obraz.
O picătură de sânge picură din nasul slugei, care tăcea, ținând
ochii în jos.
RA
Atunci, cuprins de-o arzătoare curiozitate, stăpânul pândi pe

slugă când plecă de-acasă și se luă după el. Merse unul, merse și ce
lălalt. Trecură o stradă, două... Stăpânul, după o bucată de vreme, se
NT
opri mirat : sluga intrase într’o biserică. Stăpânul simți atunci o ar
sură în palma care lovise și o înfiorare în toată ființa. Un glas, peste
care el nu era stăpân, îi zise : „du-te după slugă, să vezi ce face !‘‘
CE
Plecă fără voe, ajunse la treptele bisericei, le urcă, — intră, — se des

coperi... In biserică : răcoare, tăcere și câțiva oameni îngenunchiați.
Avu atunci o întrebare în ființa lui : „de când n’ai mai venit aici ?“
Rușinat, omul se opri, — și ochii îi căzură pe sluga care, la doi
I/
pași de el, se ruga în genunchi. „Prin urmare, aici venea el?!“ își zise
AS
stăpânul... Și simți aspră, arsura din palmă. Ridică mâna să facă o

cruce... Ce liniște și ce pace era în biserică !.. Și, oare, pot avea iertare
greșalele celor care nu știu ce fac Avu atunci stăpânul înainte pri
virea blajină din ochii slugei... Iar privirea blajină se prinse de niște
UI
ochi mari, — care se așezară pe un chip plin de bunătate, — care avea

în jurul capului o aureolă duimnezeeaiscă... Omul ridică ochii și avu
atunci în față, icoana Mântuitorului din dreapta altarului..
BC
De-atuiici. stăpânul a știut unde se duce sluga lui cea bună.

Y
CERȘETOAREI
AR
îmi spunea odată un prieten : „Era într’o zi de toamnă, spre
seară. Veneam ostenit dela muncă spre casă. Eram foarte trudit. Tocmai
mă gândeam să iau o trăsură, când fui oprit de-o cerșetoare, care avea
R
în brațe un copil. Mă privi. Tn ochii ei, am văzut adânc gchii Mântui
LIB
torului. O imensă milă mă cuprinse. Gândii repede: „să-i dau banii
care-i aveam pentru trăsură". In chip grabnic, mintea se împotrivi, zi-
cându-mi : „nu ai decât acești bani, — va trebui să te duci pe jos, -—
ești prea ostenit, nu-i da nimici*. Simțeam răutatea gândului. Femeea
ITY
mă privi pătrunzător, din nou. Văzui aceiași privire, — ca și cum o
rază de soare ar fi căzut pe-o apă întinsă și tristă... Scosei repede din
buzunar singurii bani ce aveam, și-i dădui femeei. Ea privi mirată
hârtia ce-i dădusem și-mi mulțumi plângător, dorindu-mi fericire...
S
Pornii pe jos spre odăița mea de om singur și necunoscut. Eram
ER
sfârșit de ostenit. Mergeam cu capul plecat și cugetam la singurătatea
vieții mele. Simțeam totuși o asistență ascunsă. In suflet se sbătea ală
turi de-o senină mulțumire, privirea femeei din stradă. Simțeam ceva
NIV
cald în inimă, — ca o aprobare, ca un îndemn, — și mai ales ca o su
blimă speranță. Ceva mi se păstra și mie în lungul vieții mele pe pă
mânt. O fluturare de mulțumire juca în fața închipuirei mele și eu
mergeam încet pe stradele tihnite care-mi arătau drumul casei. La o
LU
răscruce a drumului, ridicai privirea, de parcă aș fi ascultat de-o

voce interioară. Atunci, dragul meu, avui în drumul privitei o arătare
din acelea cu care nu te întâlnești decât odată în viață. Minune !.. La
un geam din față, stătea și mă privea, o fată. Avui crezarea că acolo
RA
mă așteaptă dela începutul lumii, — că, pentru mine se așezare în clipa

aceea acolo... Dar, mai osebit, adâncimea și blândețea privitei, mă pi
roniseră în loc. Era în acea privire ceva din aceea a cerșetoarei, — din
NT
aceea a Mântuitorului... Nu știu cât va fi ținut clipa aceea. Am simțit

o prăbușire a vremei, — o încremenire, — o iluminare. Chipul din fe
reastră răspundea aidoma sentimentelor mele din drumul spre casă.
CE
Am iubit atunci profund pe fata din geam.. Peste câteva zile am intrat
in casa aceea și i-am spus fetei că Dumnezeu mă învrednicește s‘o cer
de tovarășă a vieții mele... Și fata ca și cum pe mine mă aștepta, primi.
I/
Și iată, dragul; meu, cum sărăcia mea și rugăciunea cerșetoarei,

au adus la îndeplinire voința lui Dumnezeu, ca să-mi găsesc în viață
AS
ființa cu care să mă întregesc".

UI
SE RUGA UN OM.
Două case alăturate, într’o mahala depărtată. Una mai înaltă,

BC
alta mai scundă. Omul din casa mică, privind într’o zi pe geam, băgă
de seamă cum un alt om din casa mare, stătea nemișcat la geam, pă-
Y
janil că privește văzduhurile. Când și când închidea ușor ochii și, iar,
AR
privea așa, ca spre nimic.
— „Ce-o fi având vecinul ?“ își zise, mirat, omul de jos. Dar
tocmai când vru să răspundă acestui gând, omul de sus își făcu, încet,
R
de trei ori, semnul erucei.
— „A!... Se ’nchinăl..." își răspunse sieși omul mirat. Apoi,
LIB
aproape cu glas tare, zise :
— „E !.. Un prost"...
A doua zi, vecinul băgă de seamă că omul de sus iar privește
zările. Stătea neclintit, cu capul puțin plecat în piept. închidea ochii
ITY
la răstimpuri și se închina la sfârșit. Din toată ființa lui se desprindea
o nepăsare pentru tot cceace e pământesc în jurul său.
Vecinul de jos, puțin înciudat, își zise:
S
— ..Ce-o fi având omul acesta de se închină mereu ?“ dar nu se
putu opri de a băga de seamă că de pe chipul închinătorului se cobora
ER
spre el ca o undă de bunătate și de frăție.
Trecură câteva zile, — și în fiecare din ele, cei doi vecini, fără
să se privească în ochi. își vorbeau însă dela suflet la suflet, peste oa
NIV
meni și peste fire.

Intr’o dimineață, pe când soarele primăvăratec se ridica în zarea
plină de syoane de lumină, vecinul de jos văzu pe cel de sus, închinân-
du-se cu o mare putere de Credință. Se vedea după cele ce nu se pot
LU
vedea. Cuprins de-o neliniște aspră, omul de jos își întoarse privirea de
la cel ce se închina. Dar. zadarnic : șuvoiul de dragoste de sus se ros
togolea năprasnic, cald și f lățesc, peste omul care-și ascundea fața în
RA
palme. Un gând se topi din toate, în mintea omului sbuciumat :

— „Ce bine e de cei care se închină f“...
O răutate înfrântă se mai svârcolea în sufletul omului de jos, —
NT
dar și o zare albă de nădejde se ivi îh marginea nebănuită a sufletului.

A doua zi, așteaptă cu nerăbdare pe vecinul de sus. Acesta, se
ivi, acclaș liniștit și puternic. își duse mâinile la tâmple, cuprinzân-
CE
du-și cu tărie capul și se cufundă în rugăciune. O lumină serafică juca

în jurul capului plecat.
Jos, zarea albă de nădejde se făcea din ce în ce mai mare și se
apropia aducând potolire și întemeere...
I/
Și peste puțin, și în casa scundă, se ivea dimineața la fereastră

un om care se închina... /
AS
A. L. M.
UN CAL.
UI
Eram copil pe vremea când se petrecea aceiace vreau, în câteva

cuvinte, să povestesc.
Intr’o noapte de iarnă grea, în spre, miezul nopții, necheza Ia
BC
poarta gospodăriei noastre un cal. Era calul nostru. Ii cunoșteam stri

garea lui de ar fi nechezat și toți caii din sat. N’aș putea spune cum
Y
necheza „Harap“-ul tatei, cum n'aș putea descrie ce fel cânta cocoșul
AR
nostru pe care îl distingeam totuși dintr’o mie când mă întorceam, pi
la căutatul lor, în satul meu natal. Este ceva specific al oamenilor, al
locurilor și al vremurilor care scapă pururea din cleștele caracteriză
R
rilor noastre.
Și cum spuneam, ne-am trezit cu calul nechezând într'o noapte de
LIB
iarnă la poartă. O văd pe mama cum s’a desprins de lângă noi ca să
deschidă poarta. Aștepta pe tata, care fiind factor poștal, cutreeră, pe
vreme bună ca și pe mânia lui Dumnezeu, laturile uuui trapez aproxi
mativ pe care-1 alcătuiau cele 4 sate vecine depărtate câte 7 și 8 ki
ITY
lometri unul de altul. Deschise poarta. In noaptea neagră cu omăt alb
silueta calului fără călăreț o săgetă pe mama prin inimă. Puse mâna pe
el, îl pipăi. Avea șeaua cu coburii dar lipsea tata care nu răspundea de
S
nicăeri. Voi să ducă pe blândul dobitoc în grajd dar mare fu mirarea
mamei când văzu că el se împotrivea din răsputeri continuând a ne
ER
cheza stăruitor și arătând, din bot, în spre eșirea satului. Hotărît lucru
se întâmplase ceva. Biata mamă se gândea numai la nenorocire. II vedea
în gând, undeva, sfâșiat de fiare. Merse la un vecin, îl sculă, îi povesti
NIV
întâmplarea și-l rugă să meargă încotro arăta calul. Și-i duse animalul,
departe în câmp, la vro 5 kilometri de sat. Acolo calul se opri, bătu
din picior și necheză arătând spre o râpă plină cu nămeți. Desigur
calul lunecase pe buza prăpastiei, căzând în marginea drumului iar
LU
bietul tata, înghețat, căzuse în prăpastie și se afundase în troene de

unde nu putea eși. Se va fi sforțat el. fără îndoială, să iasă dar cu
cât mai mult va fi încercat salvarea cu atât mai adânc se va fi scu
RA
fundat în zăpada afânată. De fapt așa și era. A strigat mama în noaptea

pustie, a strigat și omul de priință, după tata. Intr’un târziu un glas
stins, ca dela adâncimi mari, răspunse. Era glasul înghețat al tatei.
NT
Cum l’au scos de acolo, cu frânghia și cu un felinar, nu știu să spun.

Nici cum l’au adus acasă mai mult mort decât viu. Ceeace s’a stator
nicit în mintea mea de copil și trăește și astăzi ca amintire rară, care
CE
mă urmărește dincolo de copilărie, este iubirea și înțelegerea unui cal,

pentru stăpânul său, iubire ce-aș dori-o și semenilor noștri oameni.
I. GR. O.
I/
AS
UI
înălțarea poporului nu se poate săvârși numai printr’o schimbare

a stării sale politice și economice, a condițiilor din afară ale vieții, ci
BC
trebue întemeiată pe o regenerare lăuntrică. La bogați și la săraci tre-

bue să le fie mai întâi inima în bună rânduială.
PESTALOZZI
Y
AR
L-am lâzut demult...
R
LIB
L-am văzut demult umblând printr’un sat
Sub povara crucii din spate,
umilit, chinuit, încovoiat.
ITY
Pe unde trecea înfloreau merii
Pasările în cuiburi noi ciripeau
Și răsuria din trupul pământului iarba primăverii.
S
Turmele ii alergau la picioare,
ER
Cirezile" mugeau blajine a rugă.
El le blagoslovea simplu cu soare.
NIV
Copil mirat am alergat cu al fi copii

Și am făcut în jurul Lui horă :
Ne-a mângâiat creștetele aurii.
LU
Și a plecat, apoi am fost la Înviere

Și nu l-am mai văzut
Dar de atunci inima mea ii caută și-L cere.
RA
ZAHARIA STANCu
NT
CE
I/
AS
S’a spus că drumul vieții nu este totdeauna presărat de flori ;

pentru cel care caută desăvârșirea s’ar putea totuși spune că drumul său
UI
■este totdeauna plin de pajiști verzi, căci el urcă mereu.
*
BC
Dacă omul nu este făcut de Dumnezeu, de ce oare el nu se simte

fericit decât atunci când II află și trăește după poruncile Sale?
FANTANA DARURILOR 1£6
Y
AR
Pagini de antologie creștină
R
In Vinerea Patimilor
LIB
E cald. Primăvara zâmbește din florile livezii de zarzări, ce
împresoară bisericuța uitată din fundul mahalalei .pustii. Deasupra
crengilor albe, ca de zăpadă, crucea de abia se arată într’o sclipire;
ITY
iar glasul clopotului se împrăștie duios. E Vinerea Patimilor. Ușile
pridvorului sunt deschise larg în lături, ca și ferestrele pronaosului.
Cu capul înclinat pe piept, cu fruntea încinsă de spini, cu mâinile și
picioarele pironite, Hristos zâmbește, amar și iertător, din mijlocul
S
bisericii. Două lumânărele de. ceară picură, în răstimpuri, lacrimile
ER
lor fierbinți, care se scurg și se încheagă pe trupul chinuit. Câteva
rândunele intră și sboară spre cuiburile lipite de marginea cafasului.
Miroase a tămâie și a floare. Altarul de abia se deslușește, cu chipu
rile șterse ale sfinților, ce privesc ca dintr'o lume de vis. In strana din
NIV
dreapta un dascăl cetește somnoros. Și în curte, pe lespezile spălate

de ploi, printre crăpăturile cărora troscă.tul își întinde vițele, se aude
arare câte un pas târâit al vreunei bătrâne drept credincioase: au
LU
venit trei. Mărunțele, aduse de șale, pierdute în cațaveici, șchioapătă

toate spre sfânta cruce: se. opresc, bat mătăniii, își mișcă buzele re
pede și lăcrămiază. Apoi stau cu fruntea lipită de rogojina roasă, în
vreme ce rândunelele se încrucișează, ciripind, pe deasupra, culcând
RA
în zborul lor nebunatic, flăcările celor câteva lumânări ale polican-

drului. Perdeaua din ușa altarului se trage la o parte și preotul, cu
barba albă ca și primăvara de afară, blagoslovește. Băbuțele se ridică
NT
și merg la împărtășit. In ușă se ivește chipul mătușii Sultana, adu-

cându-și strănepotul, pe Uiuță, de mână. Bătrâna se oprește și în
deamnă copilul:
CE
— Uiuță, puiule, fă cruce... Așa... Zi după bunica: In numele

tatălui.
— In numele tatălui.
— Și-al fiului.
I/
— Și-al fiului.
AS
- Și-al sfântului duh. Amin.

— Și-<al sfântului duh. Amin.
—■ Așa sufletul bunichii. Hai de-I sărută crucea, că doar ești
mare; ai patru ani.
UI
Și o iau. încet înainte. Băețelul, cu ochii mari, albaștri și spe-

riați, cu părul încâlcit, rămâne mai în urmă, par’că-i este frică. Bu
BC
nica îl îmbie după ea. Cânidi ajung în fața crucii se opresc. Bătrâna
ae închină. Uiuță șe uită bine, bine și trage pe bătrâna de mână, să o-
întrebe la ureche:
— Bunicuțe, de ce stă oare sfântul, așa, pedepsit?
Y
AR
Bătrâna îl alintă, și-i răspunde:
— L’au pironit jidovii pe cruce, suflețelule; ii plin de sânge și
de răni. Hai de-1 sărută și te roagă.
R
Și tremurând, îl ridică în brațe. Copilul privește la chipul firav,
la picăturile de sânge de pe frunte și își aduse aminte că așa, rănit,
LIB
nu mai văzuse decât pe Gheorghiță, băiatul diaconului, când îl lovise
un altul cu piatra. Ca și atunci buzele i se strâng pungă și-i vine să
plângă. Apoi se pleacă, și ușor, cu mânușița, desmeardă fruntea îndu
rerată a celui răstignit: și-l mftngâe:
ITY
— Săracul!... Săracul!
Și-J sărută.
în clipa aceasta scăpară o lumină tainică, strălucitoare, die se
rumeni întreaga biserică. Bătrâna orbită, își întoarse privirea înspre
S
fereastra, pe unde-și închipuia că năvălise soarele: dascălul alergă la
ER
mucarniță, crezând că se încinse cumva flăcările lumânărilor din po-
licandru. Numai copilul simți pe obraz o sărutare caldă, ca de mamă.
Când îl lăsă jos, voi par’că să spue ceva bătrânei, dar nu mai știu
NIV
ce anume.
Și eși cum venise, de mâna bunicăi. Iar din ușă mai întoarse
odată capul și zâmbi cuiva, — unui chip, care nici lui, ci doar numai
sufletului lui se arătase. _
LU
EMIL GÂRLEANU
RA
NT
CE
...„fiindcă, orice s’ar spune, răul la noi nu izvorăște decât dintr’o

totală neîncredere în realizarea unei tneți naționale creștine.
I/
„Religia e o poezie, nu e o energie.

„Ea se slăvește în cântece și miros dc tămâie : nu triumfă în fapte
AS
de orânduire obștească și in eroisme individuale.

(Sanda 1. Vlateiu : Crâmpee de viață ..Universul").
UI
*
BC
,„Știința și învățătura fără sarea Duhului sfânt n’ajută cu nimic

mântuirea sufletului. Dimpotrivă".
(Pr. Iosif Trifa : „Lumina Satelor")
Y
AR
Când caut—spune Robert Bracey din ordinul Dominicanilor—jsă-mi
R
dau socoteală de modul în care m‘am reîntors către biserica lui Isus, nu am
de făcut povestirea unei evoluții intelectuale complicate sau a unei lupte'
LIB
grele cu probleme încâlcite. Dacă-mi este îngăduit să asemuesc lucrurile
mici cu cele mari și eroice, credința mi-a venit, așa cum a venit sfântului
Pavel, prin mijlocirea unei neașteptate iluminări, fără luptă sau sforțare din
parte-mi“.
ITY
Crescut- într‘un mediu depărtat de biserică, totul în jurul lui Bracey,
convorbiri, cărți, respirau o ură împotriva papalității și a ritualismului, așa
că înainte de vârsta de doisprezece ani, numai vederea unui preot sau a unui
S
crucifix, îl umplea de oroare. Despre biserică el nu cetise sau nu auzise de
cât lucruri pline de dușmănie și răuvoitoare, ideea ce-și făcea despre ea, era
ER
o simplă caricatură, și el credea că toți,credincioșii nu pot fi decât niște
caraghioși.
„lntr‘o zi — povestește el mai departe — zi pe care nu o pot uita, pe
NIV
când eram de șasesprezece ani, mă dusei în oratoriul din Edbaston să ascult

liturghia. Mă mai dusesem de vreo câteva ori, împins mai ales de dorința de
a vedea pe Newman, și nu fusesem deloc impresionat.
LU
Îmi aduc aminte foarte bine, cu acest prilej, de disprețul meu pentru
tot ceeace vedeam în jur și totala ignoranță în care zăceam în ce privește
aceste lucruri. Se întâmplă că predica din ziua aceea fu destul de slabă și
predicatorul abia putu să-și isprăvească vorbirea. Și totuși, dealungul acestei
RA
predici, îmi veni-credința.

Simții dintr‘odată — cum? n‘aș putea spune — că cred în această religie
despre care știam așa de puțin; spre marea mea displăcere — căci pre
NT
vedeam greutățile și trudele pe care le închidea în sine o astfel de schimbare

— descoperii că sunt creștin.
Plecat din biserică, ideile mi se învârtejeau în cap, dar stăpân deplin
CE
pe adevărul creștin, atât cât sunt și azi,—și gata să părăsesc totul pentru
această dragoste. In seara aceea, pentru întâia dată dela vârsta de opt ani
mi-am spus rugăciunile, a doua zi dimineața, cumpărai câteva cărți creștine
și mă așezai cu ardoare întru studierea lor.
I/
Cu cât ceteam, cu atât eram mai mulțumit, curând mă simții în stare

AS
să aduc argumente în sprijinul credinței care zăcea în mine; dar nestră

mutata convingere era acolo, la fund, mai înainte ca eu să-mi încep lecturile.
UI
(Traducere din „La conversion“ de J. Huby)

BC
Y
AR
Sunt mai multe feluri de a citi \liblia. Este citirea din datorie,
ca un rit, ca un act tradițional, sămirși în mod mecanic, după cum
R
săvârșim unele gesturi moștenite dela 'strămoșii noștri. Citim la repe
zeală un capitol seara și altul dimîru pentru a ne împăca conștiința.
LIB
Și asta e bine pentrucă contactul ci <lia nu poate fi decât folositor
sufletelor noastre. Totuși, acest fel de a ceti nu e încă adevărata hrană
sufletească. Citirea Bibliei nu poate da roade decât atunci când devine
o adevărată cerință a spiritului.
ITY
Mai este citirea de nevoie și de interes, când suntem bolnavi sau
dezgustați de ale lumii, când totul se dărâmă în viață și căutăm ceva
solid și sigur ; când lumea ne părăsește și căutăm o mângâiere supra
S
omenească pentru a umplea golul sufletelor noastre. Atunci Biblia de
vine refugiul, barca de salvare în naufragiul vieții. Și asta e bine și
ER
mul ți s'au mântuit prin acest mijloc, căci în loc să căutam uitarea în
excesul plăcerilor sau în satisfacția negațiunii a tot ce e sfânt, facem
un gest spre ultima speranță ce ne rămâne : Biblia.
NIV
Omul, de obiceiu, citește Biblia când vocea pământului tace. Când

e satisfăcut și îndestulat cu ale lumii. Biblia e o carte mută. Atunci
omul încântat de viață și însetat de plăceri, o privește ca o stafie rău
prevestitoare, ca un convoi funebru, ca o amenințare. Omul atunci o
LU
alungă din instinct.

Fericit cel ce, în mijlocul succesului și al speranței, aude glasul
înviorător ce vine de sus, presimțirea misterioasă — zorile harului
RA
dumnezeesc — care ne arată lumina adevărată și fericirea ce nu minte,

în fața căreia toate ademenirile pământești se spulberă ca țărâna la su
flarea vântului.
NT
FLORICA SCRIBAN
Profesoară secundară în Chișinău
CE
I/
AS
Nu vă descurajați, nu vă întristați. Cel care a socotit perii

capului vostru, a socotit de asemenea rugăciunile și lacrimile voastre.
UI
*
BC
Când vei ajunge în Cer, nu-ți va mai părea rău de drumul pe

care te-a purtat Domnul ca să ajungi acolo.
Y
Este știința o piedică pentru credință?
AR
MĂRTURISIRI
R
1. Printre oamenii de știință, sunt puțini atei :
LIB
„In epoca noastră, orice s’ar zice, este o infimă minoritate de
atei".
Felix le Dantec, L’Ateisme p. 17.
Dar au măcar rațiuni puternice acești atei ?
ITY
F. le Dantec ni-o spune :
„Aceste rațiuni, le voiu spune-o scurt, dar de mai înainte'' nu-mi
ascund deșărtăciunea lor. Sunt destul de înțelept pentru a-mi spune,
-ca M. de la Polisse, că, dacă nu cred în Dumnezeu, este pentrucă sunt
S
ateu : aceasta este singura rațiune întemeiată pe care o pot da ne
credinței mele", p. 38.
Și mai departe : ER
„Ateul propriu zis, ateul „raisonneur", care merge până la capă
tul tuturor consecințelor ateismului său, este o ființă dezarmată în
NIV
lupta universală ; el nu poate fi nici judecător, nici conducător de
oameni ; el are prea multă greutate în a se conduce pe sine însuși...
el este o ființă desechilibrată". p. 93, 94.
„Un ateu care a raționat în adevăr nu ar mai putea avea nici o
LU
ambiție și ambiția este un puternic mobil ; dacă el ar merge în ade

văr până la capătul tuturor consecințelor ateismului său, n’ar mai
avea nici o dorință, nici un țel. La ce bun ? Din fericire, o repet,
•există un ateu desăvâșit". p. 100.
RA
„Trebuie să mărturisesc aici, în toată sinceritatea, că nu văd

nici un raționament capabil de a opri pe ateul perfect ca să se sinu
cidă. Numai că nu există un ateu perfect", p. 150.
2. Convertiri ale oamenilor de știință atei in fața morții :
NT
a) Dupuytren, celebrul medic francez dela începutul veacului

XIX, după ce a trăit o viață întreagă ateu, voi să moară ca un bun
creștin. De aceia chemă pe preot, când era pe patul de moarte, și
CE
îi ceru să-l mărturisească și să-i dea Sfânta împărtășanie.

„Nu te teme, părinte ! Umblă cu mine cum ai umbla cu un copil,
care este la primele elemente ale religiunii; am uitat aproape totul1*
au fost cuvintele cu care el a îndemnat pe preot ca să se apropie de
I/
el și să-l grijească ca pe un creștin ;

b) Liitre (1801—1881), m2ftle preot al positivismului ; acela care
AS
a pronunțat mândrele cuvinte : „să reconducem la frontieră pe bă

trânul Dumnezeu al metafizicei, și să-i mulțumim de serviciile sale
provizorii"; iată cuvintele ce le-a rostit el pe patul de moarte, când
s’a mărturisit înaintea duhovnicului : „Ași fi vrut mai curând ca să
UI
nu mai fi fost și să nu fi păcătuit nici odată".

Când l’a văzut Duhovnicul plângând și l’a întrebat : „Plângeți ?“
el a răspuns : „Da plâng, pentru că am păcătuit, și nu știu la cine
BC
trebue să cer ertare".

Iar când a voit să creadă că singur Acela, care poate să dea
Y
această ertare, este Isus Hristos, el s'a adresat către Mântuitorul :
AR
„0, Da, Stăpân divin! Tu spui adevărul. Cuvintele tale nu vor trece
în veac, atâta vreme cât va rămâne un copil al lui Adam care să le
înțeleagă".
Și când sora de caritate, care îi veghia, a ajuns în rugăciunea
R
Ave Maria la cuvintele : „Roagă-te pentru noi, sărmani păcătoși" el
repeta, bătându-și pieptul : „Oh, Da, sărmani păcătoși ! Sfânta Fe
LIB
cioară'reprezintă cele două lucruri, de care eu am făcut cel mai mare
caz în viața aceasta : tandreță și puritate. Fericiți cei curați!". Iar
într’o zi, privind la un tablou, care îl înfățișa pe Isus Hristos, pur-
tându-și Crucea, el zise : Acolo ne-a descoperit El secretul vieții*1.
ITY
c) Dar istoria lui Lalaude, faimosul astronom, care a fost unul
dintre ateii cei mai intratabili. (Vezi „Dieu“ de Drive.
LAMARCK a fost trecut de unii istorici ai culturii în rândul
S
savanților atei. Nici o dovadă mai evidentă, că n’au citit opera lui.
Căci iată ce mărturisiri desprindem din opera lui fundamentală Phi
ER
losophic Zoologique :
„Nimic nu există de cât prin voința sublimului Autor al tuturor
lucrurilor.. Putem noi să I impunem regule ?... Puterea infinită n‘a
NIV
putut ea să creeze o ordine în lucrări, care șă dea succesiv existență

la tot ceiace vedem ?... Oricare ar fi fost voința Sa, imensitatea pu
terii sale este întotdeauna aceiași, și, în price fel s’ar fi îndeplinit
această voință supremă, nimic nu-i poate micșora grandoarea ,
LU
(Vol. I, pag. 76).

Iar ultimele cuvinte cu care își încheie el opera sunt acestea :
„Natura, ansamblu imutabil numai atât, cât îi va plăcea subli
mului Autor să-l facă să existe, trebue să fie considerată ca un tot..,
RA
ca un țel pe care singur Autorul lui îl cunoaște...". (Vol. II, p. 426),

Iar în opera „Introduction â l’histoire des animaux sans verte -
bres" spune următoarele cuvinte : „S'a crezut că natura ar fi Dum
nezeu însuși. Ciudat lucru ! se confundă ceasul cu ceasornicul, opera
NT
cu autorul. Desigur, această idee este inconsecventă și n’a fost apro

fundată nici odată. Puterea, care a creat natura, fără de îndoială că
n’are nici o margine; ea nu poate fi restrânsă ori supusă în voința
CE
sa și este independentă de orice lege ; ea singură le poate desființa".

KEPLER, marele astronom englez (1571—1630) își închee opera lui
fundamentală Harmonia mundi cu o rugăciune.
lat-o :
I/
„Mai înainte de a părăsi această masă, pe eare mi-am făcut toate

cercetările, nu-mi rămâne decât să ridic ochii și mâinile către cer,
AS
pentru a invoca printr’o arzătoare rugăciune pe părintele tuturor

luminilor. O Tu, care, prin strălucirea naturii, trezești în noi dorința
după lumina grației, pentru a ne transporta apoi în splendorile glo
riei, te binecuvântez, Stăpâne și creator, pentru bucuriile pe care
UI
creaturile Tale m’au făcut să le gust, și pentru .toți fiorii pe care

priveliștea operelor Tale mi-au trezit în inimă.
Am sfârșit lucrarea mea : i-am închinat tot talentul și toate pu
BC
terile pe care mi le-ai dat. Am descoperit oamenilor măreția ope

relor Tale, atât pe cât mi-au îngăduit să le înțeleg puterile mărginite
Y
ale minții mele. Am dorit cu înfocare să ajung la înțelepciunea și la
AR
adevărul neîntunecat. Dar nu sunt de cât vierme, născut și hrănit
în tina păcatului.
Dacă am rostit cumva vreun cuvânt contrariu la ceiace dumne-
zeeștile Tale Sfaturi au hotărât să descopere oamenilor, inspiră-mă
R
ca să-l retrag. Dacă, în fața minunatelor frumuseți a operelor tale,
LIB
m’am lăsat sedus de înfumurare; dacă am căutat gloria mea înaintea
oamenilor, într’o muncă, ce ar fi trebuit să fie închinată gloriei
Tale, iartă-mă, o Dumnezeule bun și îndurat. Fă ca acest scris al meu
Și cele din urmă cuvinte sunt acestea :
„Mare este Domnul Dumnezeul nostru : lăudați-L cu graiul
ITY
vostru, voi ceruri, soare, lună și stele ! Lăudați-L armonii cerești !
Și tu, sufletul meu, laudă-L pe Domnul! De la El-și prin El vin toate
lucrurile, și ceiace noi ignorăm, și ceiace noi știm, slabă parte, vai!
S
din imensa realitate. A lui este cinstea, lauda și mărirea în vecii
vecilor".
ER
Ilustrul NEWTON (1642—1727) este adânc pătruns în cugetarea lui
de ideia de Dumnezeu.
Așa, în concepția lui despre lume, pe care și-o explică într’o bună
NIV
măsură, în chipul cum ea ființează, prin legea atracției universale,
el dă un loc fundamental lui Dumnezeu. El zice :
Acest sistem magnific al Soarelui, al planetelor și al cometelor,
n’a putut să fie născut decât prin voința și puterea unei inteligențe
LU
atotputernice".
„In mișcarea regulată a planetelor și a sateliților lor, în direc
țiunea, în planul, în gradul lor de repeziciune, este urma unui
sfat, mărturia acțiunii unei cauze, care nu este nici oarbă, nici ne
RA
prevăzută, ci care este în chip sigur foarte iscusită în mecanică și în

geometrie".
Când cineva pronunța în fața lui numele de Dumnezeu, el se
descoperia cu umilință.
NT
Iată acum și o adevărată definiție a lui Dumnezeu, dată

de Newton :
„Dumnezeu stăpânește totul, nu ca un suflet al lumii, ci ca
CE
stăpânul universal a tot ce există ; și din cauza suveranității Sale

obișnuim a-L numi Domnul Dumnezeu... El este veșnic și nemărginit,
atotputernic și a toate știutor, adică El durează din eternitate, umple
imensitatea cu prezența Sa, guvernează totul și cunoaște totul ce se
I/
petrece sau poate să se petreacă, El nu este durata și spațiul, ci El

durează și este prezent ; el durează întotdeauna și este prezent pre
AS
tutindeni. După cum fiecare părticică a spațiului este întotdeauna

și fiecare moment indivizibil al duratei este pretutindeni, este impo
sibil ca fabricantul și stăpânul desăvârșit al tuturor lucrurilor să
UI
fie lipsit de existență în vreun moment sau în vreun loc... Dumnezeu

este un singur și același Dumnezeu întotdeauna și pretutindeni. El
este omniprezent, nu numai prin puterea Sa activă, ci încă și prin
substanța Lui, căci (puterea nu poate să subsiste fără de substanță.
BC
Toate lucrurile sunt cuprinse în El și se mișcă în El, fără ca nici El

2D3 FANTANA DARURILOR
Y
AR
și nici ele sa simtă vreo impresiune; căci El nu este atins de corpuri
în mișcările lor, iar corpurile nu întâmpină rezistență în omni
prezența Lui".
Tot de la Newton avem admirabilele cuvinte, pline de o adevărată
R
umilință creștină, prin care el încearcă să-și caracterizeze întreagă
opera sa :
LIB
„Nu știu ce va gândi lumea despre lucrările mele, dar cât mă
privește pe mine, am impresia că nu sunt decât un copil, care,
jucându-se pe marginea mării, acum găsește o piatră mai nefedă,
acum o scoică mai plăcut colorată, în vreme ce oceanul Adevărului
ITY
se întinde necontenit insondabil dinaintea mea".
Dela HERSCHELL 11738—-1822), o altă glorie a științelor astronomice,
avem această minunată mărturisire :
„Cu cât mai mult se lărgește câmpul științei, cu atât mai nume
S
roase și mai irecusabile devin dovezile existenței veșnice a unei
inteligențe creatoare". ER
Dar dela ALEXANDRU VOLTA, un alt savant de prin ordin, ce fru
moasă mărturisire ne-a rămas !
Astfel el scrie către Silvio Pellico, autorul vestitei opere „închisorile
NIV
mele", și pe care a avut fericirea de a-1 aduce la credință, urmă

toarele cuvinte : _
„Și eu m’am îndoit, și eu am căutat... In ce mă' privește, pe mine,
astăzi, eu pretutindeni nu văd decât pe Dumnezeu".
LU
Și o altă pagină. :
„Eu țiu drept unică, adevărată și infailibilă această sfântă
religie și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a infiltrat această cre
dință supranaturală..
RA
Cu toate acestea n’am neglijat mijloacele, chiar omenești, de a

mă întări tot mai mult în această credință și de a îndepărta toate
îndoelile, care ar fi putut să se ivească și samă ispitească.
NT
In vederea acestui scop am căutat în o mulțime de lucrări, atât

apologetice, precum și ostile credinței temeiuri pentru sau contra,
clin care se nasc argumente de cea mai înaltă vâloare, pentru a o
face foarte admisibilă rațiunii omenești, și de așa. natură, în cât
CE
orice spirit bine făcut, nu poate decât să le îmbrățișeze și să le

iubească. Fie ca această profesie de credință, pe care doresc să fie
cunoscută de întreaga lume,—căci mie nu mi-e rușine de Evanghelie—
să producă roade fericite".
I/
AMPERE, marele fizician, despre care Joseph Bertrand, marele

matematician, a scris următoarele cuvihte : „Ampere a făcut în fizică
AS
una din descoperirile cele mai mari ale secolului nostru, aceia a
acțiunilor electro-dinamice, și prin aceasta, mai mult decât prin
ideia telegrafului electric, a luat Ioc alături de Oersted; ba ce zic eu?
UI
cu Newton trebue să i asemănăm.

Fenomenele complexe și în aparență de nedescurcat ale acțiunii
celor doi curenți au fost analizate de el și reduse la o lege elementară,
BC
din care cincizeci de ani de muncă și progres n’au schimbat nici o

silabă.
Ampere a descoperit o lege de atracție nouă, mult mai complexă
și mai grea de descoperit decât cea a corpurilor cerești; el a fost în
Y
AR
același timp Kepler-ul și Newton-ul teoriei celei noui, și putem așeza
numele lui alături de cele mai strălucite în istoria spiritului
omenesc". El ne-a lăsat rânduri nemuritoare de mărturisire creștină.
R
Așa, de pildă, în ziua morții soției sale, el însemna următoarele
rânduri în carnetul său intim :
LIB
„Dumnezeul meu, îți mulțumesc că m’ai creat, m’ai răscumpărat
și m’ai luminat cu dumnezeiasca ta lumină, făcând ca să mă nasc
în sânul bisericei catolice. Iți mulțumesc că m’ai rechemat la Tine
după rătăcirile mele ; îți mulțumesc că mi le-ai iertat. Simt că Tu
vrei să nu mai trăesc decât pentru tine, ca toate clipele mele
ITY
să-ți fie închinate... O, Doamne ! Dumnezeul îndurărilor! binevoește
să mă unești în ceruri cu aceia pe care mi-ai permis să o iubesc
pe pământ". __
Desprindem din una din dizertațiile lui asupra descoperirei
S
creștine aceste cuvinte, pe care am vrea să le știm primite în special
de tinerimea noastră studioasă : ER
„Nu-ți conforma ideile tale celor ale lumii, dacă vrei ca ele să
fie conforme cu adevărul. Doctrina lumii este o doctrină de pierzare...
Icoana acestei lumi trece : dacă tu te hrănești cu deșertăciunile ei,
NIV
vei trece ca și lumea. Dar adevărul lui Dumnezeu rămâne în veac :

dacă te hrănești cu dânsul vei rămâne și tu ca și el.
Lucrează în spirit de rugăciune... Nu seri decât cu o mână; cu
ceialaltă ține-te de vestmântul lui Dumnezeu, întocmai precum copilul
LU
se ține de haina tatălui său..

Și să-ți aduci aminte întotdeauna de ceiace spune Sfântul Apostol
Pavel : „Folosiți-vă de această lume ca și când nu v’ați folosi". O,
cum vreau ca sufletul meu, de azi înainte, să. rămână unit eu Dum
RA
nezeu și cu Isus Hristos".

Dar faptul (povestit de d. de CHAMPAGNY cu privire la Ozanam.
(Vezi Drive, Dieu p. 79).
NT
Iar, BAUNARD ne comunică impresionantul fapt din viața lui

Ozanam:
„întreținerile lor zilnice asupra legilor generale ale universului
CE
aduceau în sufletul savantului elanuri spontane de admirație și ado

rare îndreptate către acela care le făcu. Și Ozanam își aducea aminte
de momentele de entuziasm în care Ampere, punând în mâinile sale
capul încărcat de atâta știință și glorie, striga cu totul transportat :
I/
„Cât de mare este Dumnezeu, Ozanam! Cât de mare este!"

Iar Czanam mai târziu» când a vorbit lângă mormântul lui
AS
Ampere, spunea :
„Acest cap venerabil, care judeca toate lucrurile, și știința însăși,
din punctul de vedere divin, se pleca fără de rezervă în fața tainelor
și sub nivelul învățământului sacru. El îngenunchia în fața acelorași
UI
altare ca și Descartes și Pascal, alături de sărmana văduvă și de

copilul mic. Dacă lasă un loc în societatea inteligențelor de elită,
ce doliu mare lasă el în inima acelora, cari au putut fi mai aproape
BC
de el și s’au bucurat de familiaritatea religiunii și a virtuților Sale".

Dar AUGUSTIN CAUCHY! Acest om de știință despre care mareșalul
Vaillant scria în 1852 către Fortoul, scriitor de merit și ministru aî
instrucției publice în acea vreme, următoarele cuvinte : „După spusa
Y
AR
oamenilor competenți, d. Cauchy este cel mai mare matematecian-
al Europei".
Și tot despre el scria Renan în ale sale „Souvenirs de jeunesse":
R
„Academia încă posedă în epoca noastă în sânul ei un mare număr
de credincioși. Martur e Augustin Cauchy, ale căruia prodigioase des
LIB
coțperiri în lumea invizibilului, din ce în ce mai confirmate de o
jumătate de secol, nu încetează să producă altele1'.
Ei bine, iată dela acest Cauchy câteva rânduri, scrise de mâna lui:
„Sunt creștin, adică cred în dumnezeirea lui Isus Hristos, întocmai
precum au crezut Copernic, Descartes, Newton, Termat, Leibnitz,
ITY
Pascal, Grimaldi, Euler, Boscovici ; dimpreună cu toți marii astro
nomi, cu toți marii fiziciani, cu toți marii geometrii ai veacurilor
trecute. ...Iar dacă mi s’ar cere să spun temeiurile, le-ași da bucuros :
S
s’ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul nu al prejudiciilor de
naștere, ci al unui examen aprofundat. S’ar vedea cum sunt săpate
ER
în spiritul meu și în inima mea adevăruri mai de necontestat în
ochii mei decât pătratul hipotenusei sau teorema lui MacLaurin.
Sunt un catolic sincer, precum au fost Corneille și Racine, La
Bruyăre, Bossuet, Bourdaloue, Fenelon; după cum au fost și sunt
NIV
încă un mare număr din oamenii c'ei mai distinși ai epocii noastre,
dintre aceia care au făcut cea mai mare onoare științei, filosofiei,
literaturii ; care au ilustrat fericit academiile noastre. împăr
tășesc convingerile adânci pe care le-au manifestat, prin cuvintele
LU
lor, prin acțiunile și prin scrierile lor, atâția savanți de primul ordin,
Hauy, Laennec, Ampere, Freycinet, Coriolis; și dacă evit să-i numesc
pe aceia cari rămân, pot spune măcar atât că ași dori să regăsesc
toată, nobleță, toată generozitatea credinței creștine în iluștrii mei
RA
amici, în creatorul cristalografiei (Hauy), în nemuritorul autor al

electricității dinamice". (Ampere).
De la CUVIER avem următoarea caracterizare dură a ateilor :
NT
„Ateii nu pot să fie decât sau nebuni sau escroci necinstiți (fripons)"-
Strânse de Pr. T. CH.

CE
I/
AS
La ceia ce face Dumnezeu nu mai este nimic de adăugat și nimic

de scăzut
Ecleziastul 3, 14.
UI
BC
Y
AR
Trebue să vă nașteți din nou
R
Ioan, 3, 8.
LIB
Iată marea minune pe care numai Isus poate să o săvârșească: nașterea
din nou. Ea nu este o utopie sau un vis, ci un fapt actual, vizibil. Sunt îm
prejurul nostru mii de mărturii ale acestei schimbări, care s‘a săvârșit asupra
ITY
unor oameni, din ziua când ei au crezut sincer și din toată inima lor, în
Domnul Isus.
Toți constată cu bucurie, că au devenit prin bunătatea lui Dumnezeu,
fințe noui. Bogați sau săraci, învățați sau neînvățați. mari sau mici, ei au
S
văzut păcatele lor, suferințele lor, rușinea lor, minciunile lor. Isus s‘.a oferit
ER
să-i scape de toate aceste robii cari se cliiamă: băutura, hoția, deșertăciunea,
egoismul, mândria, dragostea de bani și dragostea pentru lucrurile din lume.
Și această stare de suflet nouă, este oferită gratuit tuturor celor cari primesc
NIV
pe Isus și „cari cred că Isus este Hristosul născut din Dumnezeu“.
Domnul are o îndelungă răbdare față de noi

LU
II, Petru. 3, 9.
Răbdarea! Iată o virtute, pe care o întâlnim rar astăzi și cu toate acestea

cât de mult avem nevoe de ea, mult mai mult poate în zilele noastre, decât
RA
altă dată. Atâtea piedici se pun deacurmezișul celor mai îndreptățite dorinți
ale noastre, atâta rea voință, se arată pretutindeni. Fie la birou, fie la atelier
fie acasă, toți suntem urmăriți de neplăceri ca de un roiu de țânțari, înve-
NT
ni'ndu-ne rănile exsitenței prin înțepăturile lor. Sunt funcționarii, sau lu
crătorii, cari găsind că 8 ceasuri de muncă sunt prea multe, lasă lucrul lor
de abia început, sunt apoi servitorii necredincioși, mereu nemulțumiți, ne-
CE
cuvincioși cari scot din răbdări pe stăpânii lor; sunt de asemenea copiii cari
influențându-se de starea generală, refuză cu încăpățînate să asculte... Cu
un cuvânt sunt toți, căci lumea e aceeași pretutindeni.
I/
Totuși să încercăm să avem răbdare chiar când dăm peste astfel de

oameni. Dumnezeu are și mai multă față de noi, care îl supărăm în fiecare zi.
AS
De acum mă așteaptă cununa nemurirei

II, Timotei, 4, 8.
UI
Când Sfântul Pavel scrise aceste cuvinte, era prisonierul imperiului ro
man și pe punctul de a muri ca martir pentru Isus Hristos.
BC
înapoia lui, el vedea un trecut de ascultare față de Mântuitorul, unit cu

o slujbă de credincioșie, iar înaintea lui vedea intrarea în casa Tatălui
Ceresc. Acolo, el trebuia să primească coroana de slavă promisă celor aleși,
Y
răscumpărați prin Isus, coroană păstrată pentru ai săi, de Tatăl cel bun
AR
și drept.
Cine spune „coroană41, evoacă ideea de podoabă,—semn de succes, em
blemă a regalităței.
R
Să avem siguranță că Dumnezeu păstrează totdeauna dorința de a face
din creaturile sale, copiii săi, și a-i ridica până la rangul de regi.
LIB
In adevăr. El cunoaște pe ai săi, și nu va îngădui să-i atingă nici una
din înrâuririle omenești. Să îndrăsnim deci și să privim la El, până în ziua
când vom primi coroana făgăduită celor cari umblă prin credință.
ITY
El luă cu dânsul pe Petru, pe lacob și Ioan
Marcu, 14, 33.
S
Petru, un simplu pescar, care deveni apoi Căpetenia bisericei creștine,
ER
lacob, din care Irod făcu mai târziu un martir. Ioan, care rămase până la
cea din urmă suflare a sa, prietenul Domnului Isus. Și toți trei, iubiți în-
tr'un chip deosebit.
NIV
Evanghelia, ne vorbește de trei împrejurări — și nu fură singurele ■—■

în cari Isus îi luă cu El. In casa lui lair, El le arătă puterea sa. Pe muntele
Taborului, îi făcu martori ai slavei sale. In grădina Ghetsmani, atât pe cât
LU
era cu putință. îi făcu să ia parte la chinul său sufletesc. Dar ei adormiră...

Privind la ucenici, cum trăiau în jurul lui Isus, ne pare rău că nu am
avut norocul să fim în locul lor. Dar acest noroc ne este îngăduit și nouă.
Să-L urmăm în această lume tristă și dureroasă și vom fi astfel martorii slă-
RA
vitei sale puteri. Nu este cu putință să fii însă alături cu Isus, atâta vreme
cât n‘ai fost cu El și în suferințele Lui.
(Ch. Dombre).
NT
..... Feriți-vă de idoli

CE
I Ioan, 5, 21.
Nu e nevoie să trăiești, în Africa, pentru ca să fii păgân și să te închini

I/
la idoli. Câți păgâni nu sunt și la noi în țară și câți idoli înaintea cărora
îngenuche oamenii: bani, plăceri, jocuri, băutură. Acești idoli sunt mai pe
AS
riculoși decât cei ai păgânilor.

Luați seama, voi tinerii, mai cu seamă. Păziți-vă de glasurile ispititoare
cari vin din lume. Ele vă spun: „Noi suntem cei mulți, libertatea și bucuria.
UI
Veniți cu noi“.
Cei mulți! Ce câștig poți avea fiind cu mulțimea care merge spre
prăpastie!
BC
Libertatea! Nu e mai grea robie decât aceea ca să nu poți zice ispiti

torului: „înapoia mea....“.
Y
Bucuria! Ascultați suspinul unui poet, mort foarte tânăr victimă a ex
AR
ceselor sale:
Din adâncul plăcerilor deșarte pe cari le chem în ajutorul meu,
Se ridică un desgust așa de mare, că-mi vine să mor.
R
Niciodată un creștin pe patul lui de moarte, nu s‘ar căi că a slujit lui
Dumnezeu și numai Lui singur.
LIB
z
Cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va
măsura
ITY
( Luca, 6, 38.
Cuvintele acestea e bine să ni le amintim cât mai des, fiindcă în legă
S
turile su semenii noștri ne arătăm de obicei nedrepți și lipsiți de mărinimie.
Căci măsura pe care o aplicăm noi altora, cu foarte mare ușurință este as
primea și încă asprimea cea mai mare.
ER
Ce ar fi dacă și Dumnezeu ar aplica față de noi aceeaș măsură pe care
noi o aplicăm altora? Cine ar mai putea sta în fața Lui? Dar, ,,E1 ne-a făcut
NIV
după nedreptățile noastre și nu ne-a judecat după păcatele noastre". El ne-a

măsurat cu milă și mărinimie și tocmai acestui fapt datorim noi mântuirea
și ertarea.
LU
Să nu trecem cu vederea acest lucru și să ne deprindem a-1 aplica și noi

la rândul nostru, semenilor noștri — în loc de măsura strâmtă, lipsită de
iubire, care nu vede decât răul, iar binele niciodată,—larga și buna măsură
a mărinimiei, a indulgenței, a ertărei, a iubirei adevărate, care „acopere
RA
totul". •**
NT
Isus merge prin sate și prin orașe

Matei, 9, 35.
i'< ' •
CE
Un preot s‘a dus pe jos mulți chilometri ca să răspundă la chemarea

unei familii de oameni necăjiți. Exprimându-și recunoștința lor, acei oameni
îi spuneau: îți mulțumim că ai primit să vii pe jos până aici pentru noi. Și
I/
Mântuitorul tot așa făcea când era chemat să vie în ajutorul cuiva.
Ați cugetat la această trăsătură de asemănare cu Isus? Știți și voi să vă
AS
deplasați, să eșiți deci voi înși-vă și să mergeți chiar chilometri întregi pe

jos, ca să faceți slujbă de adevărat creștin?
Privind pe Isus, cum bătea drumurile, ca să aducă la cunoștința tuturor
UI
vestea cea bună, mulți preoți și credincioși, cari își fac datoria lor, cu prea
puțină tragere de inimă, vor primi puteri nebănuite!
Să facem și noi la fel și chiar dacă s‘ar întâmpla ca silințele noastre să
BC
rămână fără nici un folos, tot rămâne bucuria, de a fi fost deci din acest
punct de vedere la fel cu Stăpânul nostru.
209 FANT AN A DARURILOR
Y
Chiar perii din cap, vă sunt toți numărați
AR
Matei, 10, 30.
Isus trimite pe Apostoli să anunțe vestea cea bună, să răspândească în
R
sate și orașe învățătura pe care au primit'o de la El, cum și să povestească
minunile pe cari le-au văzut...
LIB
Dar apostolii sunt niște oameni fricoși încă. Necunoscuți, mai de nimeni,
ei se temeau de popor și mai cu seamă de mândrii farisei, ca și de cărturarii
din vremea aceea, cari puteau să răstălmăcească cuvintele lor, să le găsească
vre-un cusur, să-i închidă și să-i condamne chiar ca contravenienți la legea
ITY
lui Moise.
Lor le era frică și nu primeau decât tremurând misiunea pe care Isus le-o
încredințează. învățătorul însă îi îmbărbătează. Și pentru a-i convinge, El
S
întrebuințează o icoană foarte simplă, prin care ei capătă încrederea de
care aveau trebuință spre a înfrunta premejdiile ce se puteau ivi.
ER
Cunoașteți, proverbul oriental: „Dumnezeu vede o furnică neagră, care
pe o piatră neagră, merge în timpul unei nopți negre ca iadul".
O! cât ne-ar folosi de mult, dacă în clipele grele ale vieții, ne-am aduce
NIV
aminte, că Dumnezeu veghiază cu grijă și dragoste pentru fiecare din

creaturile Sale, fie ta chiar cât de neînsemnată....
LU
Oile mele asculta glasul meu și ele vin după mine

Ioan, 10, 27.
RA
Atât în Noul cât și în Vechiul Testament, se face adesea mențiune

despre oi. Se știe că popoarele orientale au iubit totdeauna pildele cu închi
puiri și Isus s‘a înfățișat TEvreilor ca Păstorul prin excelență bun, Păstor
NT
care cunoaște pe fiecare din oile sale, care vrea să le pască în locuri de
pășune verzi, care le apără, le iubește și își dă în sfârșit chiar viața pentru
ele. -. ... ■ ... . <;■ ;
CE
Nu este mișcător acest simbol care ne zugrăvește pe bunul Păstor în

mijlocul turmei sale și ținând în brațe oaia rătăcită, sgâriată de spinii dru
mului?
Nu ne recunoaștem noi are în această sărmană oaie rătăcită, isbindu-se
I/
de toate obstacolele, alergând în neorânduiala sa spre cele mai primej

AS
dioase prăpăstii și pe care Domnul neobosit în dragostea sa, o caută și o

aduce înapoi la stână?...
O! să ascultăm când El ne cheamă și să-L urmăm oricare ar fi drumul
UI
pe care El vrea să ne ducă.

Traduse de TRAIAN M. VASILESCU
BC
fântâna darurilor 210
Y
Idei, fapte, oameni
AR
Anarhia formei
R
O mare turburare s‘a produs în spirite cu privire la sărbătorirea Paștelui.
LIB
Poporul din Basarabia, cu resonanță mistică transnistriană, a dat semnalul
împotriva rânduelii hotărâte de forul nostru suprem bisericesc. Au urmat
apoi memorii, juruințe, revolte și‘n alte părți ale Țării. Nu e în căderea
noastră să judecăm hotărârea ce s‘a luat pentru prăznuirea învierii la 31
ITY
Martie. Și cu atât mai puțin să facem frondă.
Ținem să subliniem numai:
Că în timp ce poporul de subt oblăduirea sovietică se bucură de cea mai
strașnică teroare a credinței, pentru trebuința cauzei asurzește norodul basa
S
rabean cu trasul clopotelor, în zilele când dincoaci nu e sărbătoare. Și aceasta
ER
pentru a evidenția provoslavnicia de dincolo. Ne închipuim ce ecouri trebuie
să fi având aceste clopote — cari vestesc Pastele de la 5 Mai ■— în sufletul
specific al Moldovenilor din Basarabia.
NIV
Că s‘au mobilizat o seamă de purtători ai condeiului, răscolind conștiința
tuturor sfinților părinți pentru argumente împotriva Paștelui de la 31 Martie,
ridicând poporul împotriva autorității bisericii și punând, în cele mai multe
locuri, pe preot, în situația cea mai grea cu putință.
LU
Că au isvorât dintr‘o rânduială pur formală valuri de ură nouă, și tabere

de creștini se aruncă asupra altora pe care îi socotesc eretici. Fapt de care
nu poate folosi decât vrăjmașul cel mare al sufletului. Am zis o chestiune
pur formală, pentru că principalul lucru nu e, după noi, când sărbătorim
RA
Pastele, bine înțeles înlăuntrul datelor de 22 Martie și 25 Aprilie (odată cu

„papistașii“ ori cu „pravoslavnicii") ci cum le sărbătorim. Și fie-ne îngăduit
a crede că Domnul n‘are să întrebe pe nimeni dintre noi, nici chiar pe frații
NT
dela ziarul „Cuvântul", când am prăznuit Patimile și învierea Mântuitorului,

Ci dacă am fost vrednici de El pomenind aceste evenimente.
CE
Iată văd într'un memoriu semnat de peste o mie de țărani olteni, apelul
acesta „Faceți propagandă pentru Pascalia calendarului nostru vechiu, iubiții
noștri frați din toate unghiurile țării". Și semnează ,.cu toată stima: peste o
mie de țărani gata să moară pentru credința lor"! O mie de țărani gata să
I/
moară din pricină că se serbează Paștele la data fixată de Sfântul Sinod.

îmi aduc aminte că un om a fost îndemnat de duhovnicul său să pri
AS
mească pe Isus, ca tovarăș de viață, permanent. M. răspuns că preferă să

facă o mie de mătănii pe zi! Da, pentru un lucru din afară — pentru o dată
anumită — ne declarăm gata să murim.' Dar pentru Mântuitorul care ne-a
UI
răscumpărat din orice robie, nu suntem de loc gata a sacrifica ceva din viața
noastră deșartă.
Poporul nostru tradiționalist, ațâțat fiind și de oameni cari ar putea să-i
BC
fie de folos, sacrifică din nenorocire mai întotdeauna fondul pentru formă.
Cine nu știe doar cum se „prăznuește" Paștele de creștinii noștri? Și
211 FANT ANA DARURILOR
atunci în loc sâ avem o campanie de evanghelizare, de coborâre în conștiința
Y
obștească a celui mai mare eveniment din câte s‘au petrecut pe lume: Pa
AR
timile și învierea lui Hristos — avem o răsmeriță și o anarhie a formei.
Semne tot mai caracteristice
R
LIB
Anii de după războiu se pot caracteriza, spre osebire de tot ce a fost
înainte, prin îndesirea unor semne care trebuie să aibă un grai special
pentru aceia dintre noi cari cercetează Cuvântul Scripturilor sfinte.
Cutremure catastrofale au schimbat așezările pământului în foarte-
ITY
multe regiuni Inundații groaznice au rupt zăgazurile cerului prefăcând în
ruină și prăpăd atâtea sate și ogoare. Victimile trăsnetului au sporit ne
obișnuit.
Statistica sinistraților de pe urma incendiilor e mai îngrijorătoare ca
S
oricând. Cortegiul boalelor și intensitatea lor au făcut și fac mai multe vic
ER
time decât războiul însuși. Criminalitatea și nebunia au epuizat de mult ul
timele aziluri. Foametea și sărăcia crispează omenirea.
Plăgile Egiptului sunt de o crudă actualitate.
NIV
Nimeni nu se întreabă dacă toate aceste necazuri au un rost mai înalt.

Toți au uitat vorba din bătrâni „O mie va trece dar a doua nu se va înplini“.
Nici un om nu mai retrăește ca primii creștini, clipele de așteptare ale venirii
din nou a Mântuitorului. Desigur nu e în căderea noastră a oamenilor să
LU
fixăm acea dată hotărâtoare. Știm însă că ziua venirii a doua este anunțată
de scripturi tocmai prin astfel de semne extraordinare. Intre anumiți sectanți
cari cred a ști și sorocul cel mare — pe care nimeni altul decât Tatăl ceresc-
RA
nu-1 știe—și între cei mai mulți dacă nu aproape toți credincioșii Bisericii
— cari au pierdut cu desăvârșire noțiunea vegherii cu candela plină a sfintei
așteptări a venirii Mântuitorului, noi întreținem nădejdea aceia ca să ne
NT
găsească clipa de azi pregătiți cași când asta ar fi cea făgăduită de Domnul
Isus.
CE
Gestul lui Ennismore

La Londra a făcut mare sensație cazul tânărului Ennismore, milionar,
I/
fiul Lordului Listowel, un cunoscut bogătaș și om politic.

Acest tânăr s‘a lepădat de toate titlurile sale de nobleță adoptând un
AS
nume simplu. Gestul său nu s‘a oprit aici. El și-a împărțit toată averea insti
tuțiilor filantropice.
Este interesant de știut că la acest gest de totală lepădare Ta determinat
UI
o carte de curând apărută: „Hristos din Ceruri11; In această carte ideia prin
cipală e ajutorarea celor suferinzi și lipsiți.
Nu' cunoaștem această carte spre a o recomanda câtorva mari bogătași
BC
ai Țării. Poate că minunea dela Londra s‘ar săvârși cândva și‘n țara aceasta
în care avem destui oameni ce câștigă câteva milioane pe lună — alături de
Y
sute de mii de săraci și bolnavi cari n‘au adesea dinarul pâinii zilnice.
Dumnezeu să binecuvânteze orice carte care îndeamnă la milă.
AR
Un cerc de copii
R
Mare și minunată faptă adunarea oamenilor maturi în jurul Bisericii
LIB
lui lisus. Experiența, îndemnul, rugăciunea laolaltă fac atmosfera spirituală
fără de care nu e cu putință viața creștină.
Avem, slăvit fie Domnul, multe asemenea cercuri în care preoți, cu
adevărat ucenici ai lui Hristos, aduc ofrandă tot mai bogată în țara noastră.
ITY
Craiova ne păstrează însă o bucurie și mai mare. Ea are un cerc creștin
al copiilor. Al acelora pe care așa de mult i-a iubit Mântuitorul încât îi
dădea de pildă pentru cei cari vor să pătrundă în împărăția lui Dumnezeu.
Cercul acesta e păstorit de Părintele Anghel Pârvănescu, un misionar
S
de cea mai rară destoincie. Ideia de a fi dăruit, unui cerc de copii care trece
ER
dincolo de marginele Craiovei, și o foaie creștină de orientare în viața care
li se deschide rătăcitoare înainte, este cu totul fericită. Foaia se numește cu
cel mai drag cuvânt: „Mântutitorul".
NIV
Salutăm, frățește, creștinește și românește lucrul bun ce se săvârșește
de acest ostaș al Domnului.
I. GR. OPRIȘAN
LU
RA
NT
CE
Ferice de omul pe care-1 ceartă Dumnezeu.

Iov, 5, 17.
*
I/
AS
Dumnezeul Meu. este tăria Mea.

Isaia, 49, 5.
UI
BC
Câr|i strâine
Y
AR
SENțJX. Les idees et les jours, vol. 11. (Ed. Ernest Flammarion.
Paris). Senex ne dă un al doilea volum din admirabilele sale articole
publicate în revista Revue des jeuncs". Aproape nu este chestiune mai
R
importantă la ordinea zilei, având atingere cu mafea^problemă creștină,
care să nu fie rezolvită senin și cumpătat prin ajutorul acestui criteriu
LIB
etern. Vorbind de „adevăratul humanism", Senex ne dovedește că omul
întreg nu e acel care se centrează în, el însuși, ci numai acela care își
are centrul vieții în Dumnezeu. Regăsim deci umanimitatea adevărată
recentrându-ne în Dumnezeu.
ITY
Atingând veșnic sensibila și discutata chestiune a artei, Senex în
fraze lapidare și definitive ne arată că numai creștinismul poate lărgi
la infinit domeniul artei. Și adaogă : „a traduce lucrurile nevăzute, pe
care artistul le întreVede, prin mijlocirea lucrurilor văzute pe care le
S
organizează viziunea sa și le ilustrează verbul său, — iată idealul prin
ER
excelentă-»! artistului creștin". Temerei că astfel văzută arta ar fi un
rău, Senex îi răspunde simplu: „Pentru artă nu e o înfrângere de a
se mărturisi învinsă de Dumnezeu”.
NIV
Iar marea renaștere literară creștină, așteptată cu atâta sete, se va

face cu ajutorul conversiunilor. Cât privește pe artist, el va fi un creator
numai atunci când din arta sa va face un oficiu al adevărului. Zice
Senex : „pentru ca arta să devină un oficiu și să înceteze de a fi
LU
o concupiscență, trebue ca artistul să fie, din unele puncte de vedere

un mortificat, — să-i placă să se simtă un subordonat, un interpret
credincios al ideei divine, un auxiliar al adevărului*.
RA
Vorbind despre chipul cum tinerii purtători de condei de azi

utilizează violentele de stil și de cugetare, — Senex, ca nn bătrân ce
este — spione că totul nu e decât o iluzie pentru ei : „se cred tari
pentru că bravează totuil...", iar „scandalul este un element de succes
NT
pentru acel care nu are altă posibilitate”. Celor dintre ei care vor
să-și dea osteneala, Senex le spune blajin : „Dovediți-vă valoarea ară-
tându-se valori oare, în adevăr, să dovedească ceva. Excesul nu do
CE
vedește nimic. Căutați originalitatea, dar nu violența este originalita

tea, — ea nu este alia de cât propria noastră ascultare la ceeace-i veșnic .
Privind puțina hrană sufletească pe care o dau gazetele vremei,
Senex arată cum in ele se oglindește lenea spiritului contemporan, im
I/
curiozitatea noastră de a le petrece cu ochii, nu e de cât o slăbiciune

AS
de atenție.
Apropierea care părea de neînfăptuit între religie și știință, se
dace din ce în ce mai mare azi, când medicina face un necontenit apel
UI
'la morala religioasă. Senex aduce dovezi.

Articolul care vorbește despre „anul nou” este un imn închinat
timpului și eternității. Cu pilde pline și vorbitoare, Senex ne arată ce
BC
valoare profundă și adevărată capătă faptele noastre, când le privim

FANTANA DARURILOR __ __ __ 214
prin eternitatea timpului. „Fiece clipă, în profunzimile ei conține tot
Y
ceeace conține infinitul timpului, poate mai mult, pentru că ea conține,
AR
dimpreună cu toate realitățile permanente, cu toate obiectele vieții și cu
toate legile, Ființa însăși și divina ei Cauză”.
Ocupându-se de „universitățile populare’ din Franța, Senex dove
R
dește repedea lor cădere, datorită unei singure pricini : laicizarea lor.
Problema este de actualitate, ca de altfel toate cele arătate mai sus,
LIB
și la noi. Orice fel de școală, dar mai ales aceste „universități” pentru,
mulțime, dacă nu au temelia care să aibă un sens universal și etern,
sunt niște inutilități pretențioase.
Luând în considerare acțiunea de ridicare a masselor populare,
ITY
Senex arată că unul din cele mai bune mijloace este arta dramatică
pusă în slu jba ideei creștine.
Combătând prea marea „sportizare” a tinerimei de azi. Senex
S
găsește că „ adevărata cultură fizică nu este emanciparea și lingușirea
(adulația) trupului, — ea este o disciplină, un mijloc,, hărăzite să facă
ER
din trup un instrument mai desăvârșit al sufletului, — mai ascultător
și mai exact”.
Intrebându-se cu neliniște asupra rețelelor de azi, comentate toate
NIV
în această neostoită sete de trai prin orice mijloace, Senex arată cum
„această poftă deslănțuită ține în uitare adevăratele țeluri ale vieții,
înțelesul creștin care ținea în echilibru pe om. a pierit ; ne mai cre
zând în transcendent, omul s’a năruit asupra vizibilului, — și dorința,
LU
ajunsă fără frâu, își ia sborul ei infinit, din care se vor naște cata
clismele...” Remediul ? Moralitatea creștină.
Parafrazând acea cugetare a lui Barres : „Toți ar trebui să
RA
sfârșim prin a fi grădinari în Țara Sfântă”, Senex arată cum Țara

Sfântă (domeniul celor trei zeci și trei de ani sublimi”) poate fi adusă
și în lumea sufletească a credincioșilor de pretutindeni. Făptuind tot
NT
deauna ca și cum am fi, în adevăr, grădinari în Țara Sfântă, putem

aduce spiritului nostru o necontenită râvnă de desăvârșire. Atunci „șan
tierul vieții noastre nu va fi o închisoare, ci un promontoriu, cu întreg
CE
universul în față”.
„Și apoi — sfârșește Senex — avem ncvoe, în viețile noastre, de
mireazma Țării Sfinte, — ceeace însemnează că gândul la Isus, la Isus
istoric, punct de plecare și sprijin al lui Isus mistic, ar trebui să țină
I/
un Ioc mai larg în du-te-vino al gândirilor noastre, — să ne alcătuiască

ca și o atmosferă, — să ne pregătească un refugiu după vârtejurile
AS
noastre pasionate sau neliniștite, — și să dea, astfel, activității noastre

morale un mediu imaginativ, emotiv, cutrierat de mari efluvii, a căror
acțiune îmbolditoare, întăritoare, ar fi prețioasă ființelor de sensibilitate
UI
care suntem noi”.
FRANCOIS COPPeE. La bonne souffrance. (Edit. Lemerre Paris).

BC
— S’a zis de multe ori că suferința nu poate aduce înseninare și rceule-

215^ FANTANA DARURILOR
Y
gere. Și totuși... Când în sufletul unui om care sufere, s’a pogorît lumina
credinței, — acel suflet este capabil de-o îînseninare și de-o reculegere din
AR
cele mai continue și mai roditoare. Marele scriitor francez Franșois
Coppee, in urma unor mari suferințe fizice, care i-au lăsat stigmate de
durere pentru tot restul vieții, și-a recăpătat credința creștină, pierdută
R
în timpul anilor când nu avea nici o suferință.
Un fragment din admirabila lui conversiune l’am dat în unul din
LIB
numerile revistei noastre. De sub condeiul lui convertit, au eșit aceste
minunate flori de înseninare și de potolire cărora nu a găsit a le da
alt titlu de cât ,.Buna Suferință”. Sunt bucăți simple, pline de mi-
reazma unei credințe care a liniștit toate vârtejurile sufletului, torturat
ITY
de ambiții și de întrebări răscolitoare. La toate, Fr. Coppee, le-a răs
puns : „eu am acum pe Isus cu mine, —• și nu mai vreau nimic altă-
ceva !..”.
S
Iar fratelui aflat în acelaș sbucium cutropitor și infecund, poetul
îi zice : „Fă ca mine. Deschide Evanghelia și reîntoarce-te către Cruce.
ER
Despoiat de orice orgoliu înfățișează-te înaintea tribunalului întemeiat
de Isus, unde este înscăunată mila, care depășește visurile noastre cele
mai sublime de dreptate... Ministrul lui Dumnezeu, care te așteaptă
NIV
să te mărturisești, nu-ți cere de cât eâțeva lacrimi cu care să-ți speli

murdăria sufletului, căci el are puterea cîfela însuși Stăpânul bunătății
nesfârșite, care, pe Calvar, ierta tâlharului care se căia și căruia îi des
LU
chidea și splendidul drum al Paradisului și-al vieții veșnice*.

Carte de literatură sănătoasă și înălțătoare, „La bonne _souffran
ce”, rămâne mereu de actualitate, nepierzându-și rostul, așa cum se
întâmplă mai cu toate cărțile de azi, sortite unei grabnice uitări, ne-
RA
închizând în ele decât ceva prin sine însuși pieritor.

a. Z. m.
NT
CE
I/
AS
UI
BC
Y
Cârti și reviste româneșo
AR
Sodoma și Gomora de Pr. Iosif Trifa, Sibiu 1929, prețul 15 lei.
Poate că niciodată în cursul istoriei, vremurile n‘au reeditat mai
R
stăruitor tragedia Sodomei și Gomorei ca astăzi. Putregaiul „cetăților"
LIB
s’a putut vedea în ponopticul ultimilor ani. Și iarăși nici odată n’au
fost atâte semne pentru deșteptarea păcătoșilor ca’n vremurile noa
stre Dar întocmai ca’n vechile cetăți, alesa-de Lot pentru bogăția lor,
desmățul, destrăbălarea și desfrânarea țin frânele timpului în mâna
lor. Urmarea nu poate fi alta de cât pustiirea sufletească. De jur îm
ITY
prejurul Mării Moarte, eră pe vremea lui Lot rodnicie și ispită. Călă
torii cari cercetează astăzi, aceste ținuturi, fără urme de cetăți îmbel
șugate cari au făcut cândva pe oameni să se sumețească și să cadă
S
în ticăloșie fără seamăn spun că-i înfioară pustiul, pecetia aceasta
finală care se așterne peste oameni și peste locuri pângărite.
ER
Părintele Trifa a scos din acest subiect biblic o carte de pro
fundă meditație, cui aplicare Ia tot pasul, la viața noastră. Arătând de
NIV
pildă, unde a dus înbuibarea în cele două cetăți, sf.-sa ne trece pe di
naintea conștiințelor o formidabilă cifră. Prin 1919—1921, când era
mare belșug de bani la noi, s‘a băut în țară de 17 milliards lei într un
singur an! Zugrăvind legătura mai strânsă a omului de țară cu Dum
LU
nezeu de cât, a omului de oraș, el ne arată, ca și Tolstoi, că plugăria

este o frumoasă rugăciune și că tinerii ce ies din zona acestei rugă
ciuni și se îndreaptă spre zările orașelor se înneacă, adesea, definitiv
în ele. Păcatul de căpetenie al locuitorilor din blestematele cetăți a
RA
fost desfrânarea. Cea mai strigătoare mârșăvie omenească din toată

Biblia este aceia care s’a petrecut cu prilejul venirii celor 2 îngeri în
casa lui Lot. (Facerea 19, 1—12). Părintele Trifa mărturisește, și noi
NT
confirmăm că adevărul este cu sine, că poporul nostru, în sudălmile

lui e încă mai spurcat decât haidăii de la Sodoma. Ce să mai spunem
de rănile descoperite în „lumea bună" cu prilejul cazului Găetan și
CE
altele mai vechi și mai noul ? Ce nemerită aplicare, face autorul, la

vremea noastră, vorbind despre râsul ginerilor lui Lot când au auzit
pe socrul lor vestindu-le prăpădul 1JParcă nici cu o iotă nu s‘a clintit
catechismul stricăciunii omenești : Și azi râd oamenii când le vor
I/
bești de prăpădul care întârzie numai din îndurarea cerului. Cum nu

se poate mai plină de suggestie învățătura ce trage autorul din întin
AS
derea corturilor lui Lot spre Sodoma. Lăcomia totdeauna a pierdut o-

menia. Și numai din iubire pentru Avraam Dumnezeu s‘a milostivit
de acest Lot căruia apropierea de cele lumești îi făcea plăcere. Refu
UI
zul îngerilor de a intra în casa lui Lot e iarăși o lecție de actualitate

și problemă de înfipt în conștiința noastră. Concluzia, că orice viață
sfârșește Cu potopul pierzării sau cu nava mântuirii, este plastic re
BC
dată. Frumos tâlcuit faptul căi Lot a fost târât de îngeri spre a fi sal
vat. Omul nul se poate singur mântui. Nepăsarea și zăbava sunt si-
Y
renele de totdeauna ale diavolului. Cu totul suggestiv pasagiul privitor
AR
la femeia lui Lot care s‘a uitat înapoi împotriva poruncii lui Dumne
zeu : E icoana cea mai plastică a creștinilor cari n‘o rup definitiv cu
plăcerile lumești și rămân pietrificați înaintea lui Dumnezeu pentrucă
R
nu au întors cu totul față dela păcat. Nada diabolică a alcoolului și-a
avut și'n cazul lui Lot, isprava așa die crud zugrăvită în „Facere" 19,
LIB
30—38. tocmai pentru a ne arăta oglinda adevărată a lumii ce dă
bravi luptători pentru împărăția iadului. Caldă și impresionantă invi
tația de a ne urca pe muntele sfânt al Evangheliei în legătură cu che
marea pe care îngerii o făceau lui Lot.
ITY
Dacă mai adăugăm istorioarele și pildurile, de adânc răsunet,
cu care părintele Trifa presară cartea sa, precum și tâlcuirea semne
lor ce ni s‘au tot arătat, de la o vreme, precum și rugăciunile cu care-și
S
sfârșește interpretările sale pline de vibrație creștină, putem spune că
această carte e o trâmbiță a mântuirii din somnolența și stricăciunea
ER
în care ne-am cufundat.
¥
Golgota tipografia „Naționala" București. O broșură de 36
NIV
de pagini, fără autor, cuprinzând „câteva gânduri asupra răstignirii

Domnului Isus Hristos".
Venind, deși fără intenția aceasta, în Postul Sfintelor Patimi,
cărticica pe care o avem înainte este un breviar al conștiinții creștine
LU
ce stă în fața Răstignitului de pe Golgota. E gândit ca să cutremure

din temelie apele stagnante ale creștinismului de nume, mișcând mat
ca nepăsării noastre cu privire la cel mai de seamă fenomen din câte
RA
au fost vr'odată sub soare. In adevăr, autorul care a ținut să fie ano
nim. ne arată cu pilduiri de o putere emoțională cu totul rară, graiul
crucii de pe dealul Căpăținei. El nu se oprește Ia istoricitatea răstig
nirii, pe care o știu toți oamenii.— fără a câștiga nimic din aceasta- —
NT
ci merge la opera care s'a săvârșit acolo și pe care așa de minunat o

comunică spiritul sfânt în Capitolul 53 al lui Isaia „El a fost străpuns
pentru păcatele noastre, sdrobit pentru fărădelegile noastre ; Dumne
CE
zeu a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor". Da, o-

pera aceasta, despre care grăește așa de puternic Crucea este mărtu
ria supremă, în mijlocul suferințelor fără de număr, că „Dumnezeu
I/
este iubire".
Splendid documentat este capitolul 2 din care subliniem graiul
AS
Crucii cu privire la jertfa lui Isus in locul nostru. Această exiorriă a

creștinătății, care se înțelege foarte greu de mulți „creștini"^ este cum
nu se poate mai strălucit pilduită prin câteva exemple. In special
UI
jertfa acelui brav cârmaciul de vapor, pe care luase foc încărcătura de

păcură, iar flăcările mistuiau mai violent tocmai locul de la cârmă,
este quintesența iubirii pentru alții, întrucât el a murit în chiar clipa
BC
când a ancorat vaporul la țărm, salvând toți, călătorii și echipagiuț

Cei salvați puteau spune „noi am scăpat fiindcă altcineva a murit in
locul nostru". Puternic grăitor și exemplul de jertfă al acelui tată de
FANT ANA DARURILOR 218-
Y
2 copii în folosul altui tată de 5 copii căruia i-a lăsat colacul de sal
AR
vare într'un naufragiu. Minunat de bine ales și celalt exemplu istoric,
al femeii care scapă, de la pedeapsa cu moarte pe bărbatul ei în tim
pul lui Cromwel, interpunânidi mâinile ei între clopotul și limba care
R
vestea această osândă.
Cutremurător zugrăvit capitolul III cu privire la grozăvia păca
LIB
tului și unde ni se arată că nu s‘a mai pomenit niciodată ca oamenii
să se poarte cu un osândit la moarte așa cum s'au purtat cu Domnul
-Isus. Cât se poate de mișcător și de plastic zugrăvit în capitolul IV
celalt grain al crucii : mărimea harului. „Dacă păcatele unui om ar fi
ITY
așa de multe, că strânse laolaltă ar face o grămadă care s‘ar înălța
până la cer, jertfa Domnului Isus este mai înaltă decât cerul*'. De aci
se desprinde o concluzie elementară. Oamenii nu mai merg în iad din
pricina păcatelor lor ci din pricină că n'au crezut în Domnul oare s’a
S
răstignit pentru aceste păcate.
ER
Bine documentat și capitolul final al pierzării groaznice a celui
ce rămâne în păcate după ce a cunoscut pe Hristos cel răstigint. Au
torul fixează aci foarte bine minciuna cunoscutei afirmații ..nu pot
NIV
să cred“. Nimeni n‘a putut trăi vr’odată fără să creadă. Căci fără cre
dință „n’ai putea să mănânci, nici să te sui în tren, nici să trimeți o
scrisoare. Ci adevărul este .acesta: poți să crezi pe ori cine și orice —
numai pe Dumnezeu nu. Poți să te hotărăști pentru oricine și pentru
LU
orice — numai pentru Dumnezeu nu. Să nu spună nimeni, pentru

desvinovățire, că are credință slabă căci cu o mână care tremură,
poți primi un ban de aur". Crede, cu credința pe care o ai!
Aș fi fost nespus de bucuros să mă opresc aici. Tot ce am vor
RA
bit despre (broșura aceasta este spre zidirea sufletească a oricărui cre
știn. Nu pot însă trece cu vederea o latură de scădere a acestui minu
nat breviar. Autorul nesocotește valoarea dogmatică și experimentală
NT
a crucii, a spovedaniei și a împărtășirii.

Vorbind! despre cruce, el are grija să repete că pretutindeni unde
se întâlnește cuvântul cruce, cititorul are să înțeleagă nu lemnul cru
CE
cii ci răstignirea Domnului pe cruce și că el va trebui să stea — cu

gândul bineînțeles — în fața numai a crucii de pe Golgota, nu a ori
cărei cruci. Era de prisos această grijă. Gândul care se oprește la o-
biectul de lemn ori de metal, numit cruce, și nu trece prin acest lemn,
I/
dincolo de el, până la semnificația pe care i-a dat-o Golgota, e de la

sine mort și nici o putere nu-1 urnește în lumea realităților spirituale.
AS
Dar oare îl putem suprima? De ce n'a suprimat Dumnezeu „șarpele de

aramă" (Numeri 2, 9) spunând! lui Moise ca evreii să creadă. în ceva
abstract ? Le-a dat o formă preînchipuitoare a lui Hristos. Se va spu
UI
ne, Hristos nu venise încă în lume, ca om. Iar azi, venirea lui fiind
fapt, nu mai avem nevoie de nici o formă ci numai de El. Mărturisesc
BC
că poporul de azi, ca și cel condus de Moise prin pustie acum câteva

mii de ani, nu poate sări „treptele formale". E o chestiune de psiholo
gie elementară. Natura însăși ne arată că o anume rânduială trebue
Y
sa fie în toate. Fătul se desvoltă în placentă trecânrii prin toate for
AR
mele inferioare, zoologice. (Asta nu înseamnă că sunt adeptul teoriei
că omul se trage din maimuță. Dumnezeu a făcut pe om, la urmă,
pentru alte motive decât acelea pe care le speculează Darvin). Trece
R
rea de la concret la abstract este în logica lucrurilor. Crucea, oricare
cruce, din biserică, din țintirim, cași troița de la margine de drum
LIB
este săgeata care arată drumul spre Hristos cel răstignit. Să se lase
pentru călători, cu mai puțină experiență, vechile indicații străbune.
Rătăcirea de care se teme autorul, idolatrisarea lemnului crucii, au
îndreptățește o rătăcire cu mult mai mare.
ITY
\ orbind despre spovedanie, d-sa bate drumul arhicunoscut că
de vreme ce păcatele atârnă pe umerii lui Isus, să nu le mai ducem
înaintea altui om, cheme-se el preot, pentru că numai Dumnezeu poa
S
te să ierte păcatele. Dar spune oare Biserica noastră undeva că preo
tul poate, în numele lui propriu, ierta greșălele cuiva? Preotul este un
ER
sfătuitor cu experiență și duhovnicia lui ne face să vedem că nu lui îi
mărturisim păcatele ci numai lui Dumnezeu care e de față. Omul lui
Dumnezeu ne ajută ■iioar, în duhul adevărului, cum să umblăm după
NIV
ce-am stat în fața crucii lui Hristos. Ce altă ceva fac „frații" din atâ
tea adunări din afara •bisericii când își varsă sufletul înaintea predi
catorului lor ? Dar n'avem noi în Scriptură porunca aceasta: „Mărtu-
risiți-vă unii altora" ? Omul caută ușurarea. Ghiulele păcatului îl do
LU
boară, Ispitele, cari se așează pe crengile sufletului ca negrele paseri,

nu trebuesc lăsate să-și facă nici un cuib. Ele se așează totuși chiar
la oamenii cari nu se deslipesc de Hristos. A te mărturisi unui frate
— e o necesitate profundă și eroică. Fie-ne îngăduit a crede că mulți
RA
oameni spun mai degrabă lui Dumnezeu păcatul lor decât oameni
lor. Ei bine, a te spovedi duhovnicului presupune și un strop de e-
roism creștin. Nu zadarnic veacurile au consfințit taina spovedaniei!
NT
Nesocotirea acestui act intim înseamnă o dureroasă necunoaștere a

sufletului omenesc. Numai vorbesc de comandamentele exprese ale
Scripturii înseși pentru urmașii apostolilor: „Ce veți deslega...".
CE
încă un punct vulnerabil al cărții acesteia este atacarea marei

taine a Comuniunii cu Hristos. Autorul trece aceasta în rândul „obi
ceiurilor moștenite în felurite forme". Plasând pilda acelui osândit la
I/
moarte pe care un preot catolic l-a spovedit și l-ai împărtășit dar care
nu-și putea câștiga pacea, întrebând mereu dacă n’are altceva, autorul
AS
ne arată că preotul găsi în noroi un petec de hârtie pe care se putea

citi: „Sângele lui Isus ne curățește de orice păcat". Se duse cu această
veste care era tocmai acel altceva după care era însetat psânditul.
UI
Să mi se dea voie să spun că acel preot era de carton. Dacă era un

slujitor viu al lui Hristos, n’ar fi avut nevoie să caute în noroi pete
cul de hârtie cu rețeta. 11 găsea în Evanghelia lui Ioan cap. 6, vers.
BC
53—64 și în scrisoarea Fa către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,

cap. 11, vers. 23—29. Și atunci împărtășania n’ar fi fost o simplă for
mă, „un obiceiu moștenit", nici măcar un simbol cum se crede adesea,
Y
ci o realitate, o mare realitate spirituală, despre care Mântâitorul în
AR
suși spune „Acesta este trupul meu ; acesta este sângele meu'1, iar nu
„acesta preînchipuie”. Nu cred să aibă'cineva curajul să susțină că pe
noi ne-a curățit sângele spiritual al lui Isus, ci acela cald, viu, care a
R
curs din sfântul trup. Aidică acel despre care vorbește Domnul însuși
LIB
în locurile mai sus citate și care justifică întru totul taina euharistiei.
Să nu se spună că mii și milioane de oameni cari se mărturi
sesc și se împărtășesc nu adeveresc prin viața lor căi sunt ai lui Hris-
tos. Aceia cari nu-L mărturisesc înseamnă că n'au fost vrednici să se
ITY
■aproprie de El și nefăcând „aceasta spre pomenirea" Domnului, spre
trăirea unei vieți cu El și-au băut osânda. Iar judecarea lor o va face,
la vreme, Cel ce are asupra Lui catastiful nostru. A înlătura însă ceia
ce s‘a instituit de către Domnul prin Apostolii săi este a atrage o grea
S
răspundere. Dacă marele Behetoven, după ce a ajuns să cânte simfo
ER
nia dumnezeiască ar fi zis urmașilor : aruncați portativul cu note
fiindcă nu mai e nevoie de el, ar fi dat dovadă de lipsă de iubire și
pentru arta lui, și pentru semenii lui, și mai ales pentru Dumnezeu.
*
NIV
Biserica Ortodoxă Română, No. 1 din 1929 cuprinde un material

îngrijit, cum se și cuvine din partea organului supremului for biseri
cesc. Desigur calitatea colaboratorilor este o condiție esențială care
LU
impune. Dar fie-ne îngăduit a spune că, fără munca pricepută, ros
tuită și bogat împărtășită a Părintelui Scriban, revista n‘ar avea seva
vie care s‘o valorifice. Pe lângă bogatele surse ale Sf. Sale, care aîi-
.mentează o cronică de larg interes creștinesc, găsim în scrisul său un
RA
cult cu totul deosebit pentru graiul nostru.

In numărul acesta Părintele Grigore Leu, vicarul Mitropoliei
Moldovei, își continuă studiul cu privire la secte. Analizează secta Stu
NT
denților Bibliei (mileniștii sau russeliștiij, aducând date prețioase

pentru cunoașterea mentalității anarhice a acesteia. E deajuns să spu
nem că una dintre poruncile de căpătâi ale doctrinei, mileniste este a-
CE
ceasta „Cel ce omoară mai mulți preoți, acela se mdntuește măi cu
rând" — pentru a vedea ce'creștinism profesează.
O bună faptă a săvârșit părintele Pocitan (noul vicar al Episco
piei Hușilor) desgropând din colbul uitărilor pe ieromonahul Anania
I/
Melega, un călugăr care a cinstit nu numai tagma lui ci și nația acea

sta prin râvna lui creștinească sub raportul cercetărilor, publicisticei
AS
și cuvântărilor. ' ' ! < .■■■■ ■■■

îngrijorătoare destăinuirea părintelui Apostol cu privire la în
depărtarea unor credincioși de biserică din' pricina calendarului'în-
UI
dreptat și mai ales afirmația Sf.'' Sale Că secte noui câștigă teren, în. a-
ceste împrejurări, încurajate de anumiți Călugări și:■ chiar de d. Cuza.
Interesant și ddeunieritat articolul părintelui Ceaușescu î ,,Rolul
BC
social ăl preotului în trecut și prezent”,'cu siiblinierea sa că slujitorul

altarului nu se va aihesteoâprea-'mult întrebările 'lumești, iar ameste-
Y
cui său va fi intr'atâta cât i'a fi folositor sfintei Evanghelii. E un bun
AR
aviz pentru mulț.i din preoții noștri.
Cum nu se poate mai frumos, mai util și mai românesc scris,
portretul făcut de părintele Scriban, predicatorului ortodox Inochentie,
iui mare trâmbițaș al Evangheliei. Pe drept cuvânt e socotit un lucea
R
făr din zilele noastre al predicei ortodoxe, un Gură de Aur al bisericii
LIB
rusești. Lucrările acestui învățat clasic și harnic scriitor bisericesc au
avut mare răsunet. Predica lui a convertit mulți necredincioși. Lucra
rea de seamă este intitulată : „Cele din urmă zile pe pământ ale Dom
nului nostru Isus Hristos". Prin aceasta el a depășit vremea cu o ju
ITY
mătate de veac.
Bună și de folos replica părintelui Petre Vintilescu cu privire la
sfânta împărtășanie arătând că substanța pâinei și vinului euharistie
încetează de a mai fi supusă legilor naturale. Și dacă legile naturale
S
ie influențează totuși substanța (cazul prefacerii în cenușă a miridoi,
ER
comunicat de Sf. Ciprian), aceasta vine din pricina nevredniciei sau
neglijenței celui ce le poartă.
Bogată cronica internă și externă a revistei.
*
NIV
Foaia de cultură creștină „Căminul" din Focșani, despre care

am mai avut plăcerea să ne ocupăm aici, aduce într'un număr recent
un luminos articol al părintelui C. Gh. Vartblomeiu : „Cu privire la
LU
data Paștilor".^
„Potrivit hotărârii Sinodului I ecumenic Paștii e creștinești nu
pot să cadă decât în intervalul de timp dintre 22 Martie și 25 Aprilie
inclusiv, iar modalitatea după care lucrează Biserica la fixarea datei
RA
Paștelor în fiecare an ■— în cuprinsul acestor date, e : cea dintâi Du

minică cu lună plină, după echinopț.iul de primăvară, având grija în
acelaș timp să nu cadă în aceiași zi cu Paștele evreilor".
NT
După calendarul îndreptat (și nu-i vina Bisericii noastre că Bi-

sericele celelalte autocefale au amânat pentru mai târziu îndreptarea
lui), cea dintâi Duminică, cu lună plină, după echinopțiul de primă
CE
vară este dela 31 Martie. Indreptându-se calendarul, adică mecanis

mul rămas cu 13 zile în urmă, data serbării Paștelor va corespunde cu
data adevărată, nu cu una închipuită.
Imputarea unora că ne-ain dat cu „papistașii" este și necreștină
I/
și neadevărată. Faptul că și Romano-catolicii și-au îndreptat calen

darul, înseamnă că și unii și alții „ne-am potrivit ceasurile după unul
AS
și acelaș ceas de precizie" nu că am schimbat între noi ceasurile.

Părintele C. G. V. aduce încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că
Paștele noastre nu cad odiată cu ale catolicilor decât întâmplător în
UI
1929 și asta din pricină că ei nu țin socoteală de prevederile canoane

lor că Paștele creștinești nu trebue să cadă odată cu ale evreilor.
De ce dar campanie împotriva hotărârii Sinodului ? Stăruința a-
BC
ceasta de răsvrătire vine dintr'o confuzie, cum foarte bine argumen

tează autorul articolului. 5 Mai al partizanilor vechiului calendar e co-
fântâna darurilor 222
Y
tează autorul articolului. 5 Mai al partizanilor vechiului calendar e co
AR
respunzătorul lui 22 Aprilie stil vechiu. Dar biserica adoptând) noul
calendar, răsvrătiții nu puteau să se exprime altfel decât în limbajul
calendarului îndreptat. Ei se prevalează de faptul că la îndreptarea
R
calendarului s‘a luat hotărîrea în ce privește Pascalia că vom rămâne
la datele corespunzătoare ale Calendarului Iulian atâta vreme cât res
LIB
pectarea acestor date niar aduce o depășire a limitelor extreme în ca
drul calendarului îndreptat. De remarcat e că după 1924 a mai fost un
an când nu s'au serbat Paștele după data corespunzătoare vechei Pas
calii și totuși n‘a fost nici o turburare.
ITY
Cum se face dar că acum s‘a turburat așa de rău matca apelor
pravoslavnice ? Autorul răspunde: din cauza Paștelor evreești, cari
cad anul acesta la 25 Aprilie st. nou. Fiindcă Domnul a înviat după
S
Paștele evreilor, tradiția bisericească a statornicit ca Paștele nostru să
fie după cele evreești. Cum însă nici calendarul evreesc n'a rămas a-
ER
■celaș ca pe timpul Domnului Hristds, s’a convenit ca această tradiție
să se respecte numai atunci când nu ar necesita călcarea limitelor ex
treme hotărîte de canoane.
NIV
Tocmai în situația aceasta ne găsim acum. Ținându-se prăz-
muirea Paștelor la 5 Mai s’ar sacrifica postul Sfântului Petru de dlra-
gul Paștelor evreești. Ceea ce înseamnă altă tulburare.
Autorul crede, cu bun temeiu, că data de 5 Mai e susținută de pes
LU
cuitorii în apă tulbure și osândește dreptul ce-și arogă poporul de

rând să se amestece în conducerea Bisericii.
*
Vestitorul satelor, o foaie de informație și orientare sănătoasă,
RA
și care apare la Boroaia-Fălticeni intră în al 17-lea an. Ne bucură

orice biruință a scrisului bun.
Juste cuvintele cu privire la serbarea Paștelor.
NT
Suntem întristați de mărturisirea redacției că revista n’a mai

putut apare la tipografia mânăstirei Neamțu. Păcat de această tipo
grafie, spune redactorul foii, care a avut în fruntea ei oameni culți și
CE
întregi la suflet ca Arhimandritul Daniil Ciubotaru și Protosinghel

Valeriu Niculăeasa, iar azi a intrat sub conducerea unui biet călugăr
nepriceput în asemenea lucruri, vrednice de oameni cu mai multă
carte și pricepere de la Dumnezeu.
I/
¥
AS
In Cultura Poporului din 10/11 1929, părintele Arhim, Scriban în

articolul: „Da bine că a îndrăznit unul”, aprobă curajul d-lui Chiri-
țescu în cunoscuta chestiune ă desmățului în teatru. Pe idlrept cuvânt
UI
autorul subliniază curajul de a apăra cuviința într’o țară unde toți o

calcă. La timp venite reflecțiile cu privire la terorismul ce s‘a deslăn-
țuit cu acest prilej de toți „slugoii stricăciunii și de toată liota care
BC
mișună cu fel de fel de spurcăciuni ale scrisului lor”. Cald apelul de a

se alătura a estul om al școalei toate societățile de oameni cumsecade.
Predica are o rubrică de mult consacrată în această foaie de
Y
-cultură și de informație. De o bucată de vreme o susține, cu calde in
AR
tenții și uneori cu bune realizări, părintele Achimescu.
D-ra Florica Scriban, profesoară, al cărei nume îl întâlnim tot
mai des in publicistica noastră bună, are in acest număr o foarte in
R
teresantă pilduire prin plasticitatea și suggestia ei pentru a ne hotărî
la o viață cu Dumnezeu. E pilda vânătorului aceluia curagios de pe
LIB
coastele Scoției, cari umblând să adune, dințr un mal prăpăstios, ouă
de paseri, a scăpat din mână coarda de salvare. A avut de ales între
a se arunca în prăpastie și a face un efort să prindă în. ultima clipă
frânghia de ajutor. Se înțelege, n a stat la îndoială să alerge după
ITY
salvare.
*
Mitropolia Moldavii, Iași, Februarie 1929. Părintele Hodoroabă
vorbind despre hotărîrea Sf. Sinod in chestia Pascaliei arată că o re
S
venire asupra deciziei din Mai 1928 asupra fixării Paștelor la 31 Mar
ER
tie ar fi însemnat să se strecoare în sufletul poporanilor că Sf. Sinod
lucrează în gralbă fără să fi studiat chestiunea. Aceasta ar fi atras și
întoarcerea la vechiul calendar, iar munca de 5 ani a preoțimii, pusă
NIV
mereu în buza tunului, ar fi fost spulberată definitiv.

Autorul cere pentru respectarea hotărîrii sancțiuni energice.
Tot despre data Sfintelor Paști vorbește, științificește, d. Gh. Gr.
Gheorghiu, arătând preoților temeiurile pe care să se razime întru
LU
susținerea hotărîrii canonice a Sf. Sinod. D-sa arată că hotărîrea de

la Niceia are patru puncte : Să se aștepte eohinopțiul idle primăvară,
să vină cea dintâi lună plină, după echinopțiu, să vină cea dintâi Du
minică după această lună plină și să nu cadă Poștele ortodox odată
RA
cu Peștele evreesc, ori înainte. Primele două puncte privesc rânduiala

dumnezeiască — căci Dumnezeu a rânduit în forma și’n durata lor
mișcarea pe cer a soarelui și a lunii. Al treilea punct ține de o tradiție
NT
neclintită, tradiția învierii. Iar al patrulea punct este în legătură cu o

rânduială omenească. Introducându-se calendarul îndreptat, toate
cele 4 condiții nu pot fi împlinite în> toți anii. Trebue atunci- să ne în
CE
toarcem la vechiul calendar — greșit — ca să ne ferim de Paștele e-

vreesc ?
Bune și cuminți îndemnurile pastorale ale părintelui Hodo
roabă. Notele mărunte scrise cu grije și cu mult interes.
I/
*
Și în Duminica Poporului se vorbește cititorilor despre chestiu
AS
nea la oniinea zilei : Serbarea Paștelor. D. Mehedinți, biciuește moda

cea nouă, a poporenilor răsvrătiți astfel: „S’au isprăvit toate. Oile nu
mai au râie și gălbează, caii nu mai mor de dalac, porcilor nu le mai
UI
pasă de gușter, pomii nu mai sunt mâncați de omizi, oamenii nu mai

mor de lingoarea cea neagră. Toate sunt bune și în rânduială. La fap
te ca și la vorbe, suntem curați ca sfinții, dar ne-a mai rămas o sin
BC
gură grijă: când să ținem Paștele? Nu putem dormi din pricina ca
lendarului".
Y
BIBLIOTECA
Autorul arată că, pentm a ști ce calendar e bun, să verifice po
AR
porul însuși uitânidu-se la ceasornic în ziua de 21 Martie. Dacă ziua
nu va fi egală cu noaptea atunci calendarul cel vechiu rămâne Ibun.
D. Mehedinți îndeamnă poporul să nu mai pună pe seama
R
schimbării calendarului ploile cu cenușă, cutremurele și alte întâm
plări. D-sa sfătuește pe oameni să asculte de rânduiala bisericii și
LIB
încheie astfel: „Priviți apoi în adâncul sufletului vostru și răspun
deți. Aveți voi destule fapte creștinești ? Este viața voastră fără pată ?
Dacă e fără pată, urmați rânduelilor hotărîte de capii bisericii noas
tre. Iar clacă va fi păcat, păcatul îl vor plăti ei, că ei țin crucea în mâ
ITY
nă și evanghelia deschisă înaintea ochilor. Cei ce boscorodesc mereu
despre calendar sunt șireții ce vor să tragă foloase din tulburarea lu
mii, ori proștii cari se iau ca oile. Cu două rânduri de sărbători nu
S
umblă decât leneșii și năucii. Iar cu cearta calendarului numai fari
seii și șarlatanii".
ER
Acest articol scris pentru popor este de netăgăduit folos, dat
fiind autoritatea celui ce-1 scrie și adevărul ce cuprinde.
NIV
Vatra este numele unei noui publicații pentru popor. Apare la

Craiova, la marea și frumoasa editură a Ramurilor. D-l Făgețel și
Dongorozi au voit să dea poporului un model de merinde sufletească.
Au isbutit. E și bogată în colaborări (S. Mehedinți, Gh. D. Mugur,
LU
Plopșor, Dongorozi, V. Voiculescu, Rădiulescu-Motru, Pr. Angliei

Pârvănescu) și, technicește, unică la noi. Salutăm cu dragoste iniția
tiva d-lui Făgețel. Iar din colaborarea Părintelui Pârvănescu facem
RA
axa creștină a foii.
i. gr. o.
NT
CE
O CARTE BUNA:
I/
Pe drumul mântuirii
AS
de L. Tolstoi
UI
Editura Negreanu București

BC
Str. Traian 85 Lei 22

•»
Anul I. No. 6 Aprilie 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
apare lunar —
Director: Preot TOMA CHIRICUTĂ
S ITY
ER
Sumar:
NIV
Pr. Toma Chiricută..................................... Tirania mașinei

V. Voiculescu .............. Plângere către Heruvim (versuri)
Al. Lascarov-Moldovanu.............................. Tragedia copilului
LU
Dr. Const. D. Samson..................................Pe calea Luminei

I. Gr. Oprișan .............. Sarea nestricăciunii
Const. Goran................................................ Vorbea lisus (versuri)
RA
Al. L. M. și I. Gr. O...................................... Flori creștine

* * * .................................................... Din mărturisirile marilor convetiți
Antim Ivireanu și D. Nanii ................... Pagina de antologie creștină
Tr. M. Vasilescu și Pr. Dem. Dinu . . . Tălmăciri din alte ogoare spirituale
NT
a. I. m. și i. gr. o........................................... Idei, fapte și oameni

a. I. m............................................................... Cărți streine
i. gr. o............................................................... Cărți și reviste românești
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I No. 6 Aprilie 1929
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
LIB
ITY
TIRANIA MAȘINEI
S
ER
Cugetătorul german contimporan, contele Kaiserling, afirmă
undeva, în una din cărțile sale, că șofeurul este simbolul repre
zentativ al vremii noastre. Și socotim că are dreptate. Timpul
NIV
nostru este un timp mecanic. Mașina este realitatea dominantă

a acestui timp, iar șofeurul, adică mecanicul, este omul lui.
Este acesta un fapt, care trebue să ne bucure ori să ne întristeze?
LU
Citeam, nu ’mi mai aduc aminte, precis, în care ziar și când,

impresiile de călătorie ale unei femei culte prin orașele uriașe
ale Americei de Nord. Și ceia ce mi-a rămas mai mult în minte,
RA
din scrisul acelei femei, este sentimentul de adevărată teroare,

cu care ne împărtășea ea primejdia mașinismului american.
NT
Omul, inventatorul mașinei, a ajuns să fie, acolo, aproape com

plect dominat de propria lui invenție. Nu merită oare acest
fapt să ne oprim în fața lui și să reflectăm?
CE
Viața omului contimporan se închide din ce în ce mai mult în

lucruri exterioare. A început a deveni pentru el tot una cu
posesia de lucruri materiale. Putem vorbi chiar de o adevărată
I/
nebunie a acestui fel de posesiune. Omul vrea să poseadă lucrul

pentru el însuși. Lucrul a ajuns un fel de bun în sine, care pare
AS
a avea o valoare independentă de viața omului și mai presus

de această viață. De aici îngrămădirea a o mulțime de lucruri
UI
inutile în viața omului actual, în credința că, prin această îngră

mădire, omul devine mai bogat el însuși. In multe cazuri omul
moare înăbușit chiar sub mulțimea lucrurilor, pe care le-a adu
BC
nat. Nu voiu uita niciodată pe cutare familie, de pildă, o familie

foarte onorabilă de altfel, al căreia timp era absorbit, tot, nu
mai de îngrijirea mobilei prețioase, pe care o avea în casă. Sau
FÂNTÂNA DARURILOR 226
Y
AR
la fel mă urmărește cazul cutărui om, ajuns la o poziție înaltă
în societate, dar care, datorită faptului că își umpluse palatul
cu „lucruri", se înglodase în datorii, și în cele din urmă n’a
R
știut cum să mai iasă din ele, decât curmându-și singur viața.
LIB
N’ai întâlnit și tu, cumva, în viața ta, vre-un astfel de om neno
rocit, iubite cititor? îmi vine a crede că da. E prea extins feno
menul acestei tiranii a lucrurilor, pentru ca să nu-1 fi întâlnit,
în vre-un fel, pe omul zugrăvit mai sus. Iată de pildă, cutare
ITY
își construește ori își cumpără o casă, care de departe se vede
că este cu mult mai mare decât trebuințele reale ale lui. Și,
fatal, trebue să meargă mai departe. Casa trebue umplută cu
S
lucruri. Și numai ce vezi, cum, par’că un tainic șuvoiu de
ER
primăvară începe să aducă și să împotmolească înlăuntru o
mulțime interminabilă de lucruri, care de care mai absolut inu
tile, dar care, etichetate sub pompoase denumiri de confort, civi
NIV
lizație sau artă, continuă a se strânge împrejuru-i. Omul nostru

a ajuns acum un om care strânge lucruri. Se clădesc împrejurul
lui munți de lucruri, care, intrasparente și irezistibile, îl izo
LU
lează tot mai definitiv de restul viu al lumii. Și astfel, în goana

după cât mai multe lucruri, socotite ca lucruri în sine ale vieții,
omul sfârșește prin a deveni el însuși un lucru, posedat com
RA
plect de lucruri. Simțirea nu i se mai poate despărți de ele,

pentrucă s’a obișnuit să nu mai trăiască fără de ele. I-au intrat
NT
oarecum, în sânge, în inimă și în duh. Au pus stăpânire totală'

pe gând. Spiritul lui nu mai poate evada dintre lucrurile, care
l’au captivat. Lucrurile au devenit identice cu el. A renunța la
CE
lucruri i se pare acum a renunța la însăși esența vieții. Pier

derea unui lucru echivalează pentru el cu pierderea unui frag
ment din viață. Iar când, ferească Dumnezeu, vine un cataclism
I/
oarecare, de pildă un foc, un cutremur, sau un înnec, care îl

deposedează, dintr’odată de mulțimea tuturor lucrurilor, numai
AS
ce îl vezi, pe bietul nostru om, înebunind sau făcând cine știe

ce act desnădăjduit, care, câteodată, e mai rău ca nebunia.
UI
Pentru posedarea unui lucru, care îi place, omul nostru este

în stare să facă orice. Se desparte de prieten, de copil, de tată,
ba chiar pe însuși Dumnezeu II părăsește, numai spre a ajunge
BC
în stăpânirea acelui lucru. Căci ce altceva decât aceasta este,

aceia ce am putea numi prea bine și nebunia luxului? Nevoia
extremă, tiranică, exclusivă, de a poseda bibelouri, mătăsuri
227 FÂNTÂNA DARURILOR
Y
sau pietre scumpe. Omul își piePde rațiunea, bunul simț, sufle
AR
tul. II vezi cum își alege prieteniile, își contractează căsătoria,
își dă educația copiilor, pe această bază fragilă de lucruri. Vezi
R
de multe ori o casă, plină de numeroși și aleși oaspeți și îți
zici: Ce imulți prieteni are stăpânul casei acesteia! Dar treci
LIB
mai târziu iarăși pe acolo, și omul nostru nu mai posedă nici
casă, nici lucruri, nici slugi. Și vei vedea cum l-au părăsit cu
desăvârșire și prietenii. O, dacă ar putea avea grai lucrurile, pe
ITY
care credem că le posedăm, și dacă ar putea lua atitudini însu
flețite în fața noastră, de câte ori nu ar râde și nu ne-ar batjo
cori, ele, pe noi'..... Căci adevărul nefalsificat al vremii a prins
S
să fie, pentru mulți oameni, acesta: Lucrurile ne posedă!....
ER
Dar dintre toate lucrurile, acela care îl posedă mai mult
pe omul vremii noastre, este mașina. Omul vremii acesteia
aproape că a ajuns să creadă în puterea nemărginită a mașinii.
NIV
Nu vrem să zicem a „științei", pentru foarte simplul motiv că

însăși știința, în foarte multe din cazurile vremii,, nu pare să
fie altceva decât o justificare teoretică a acestei teribile și a-tot-
LU
stăpânitoare mașini. Viața însăși, apare, pentru cugetătorul filo

sofic, care reprezintă mai fidel spiritul acestei vremi, drept o
infinită și misterioasă mașină, care consumă și anihilează totul,
RA
ce ar vrea să se împotrivească ideii de mașină. Toată osteneala

acestui cugetător pare a se cheltui în direcția acestui gând: Să
descopere și să dovedească tuturor, că mecanicul, adică mașina,
NT
este legea, care stă la temelia a tot ce e viu și însuflețit în

lume. După măsura în care isbutește el să se apropie de idealul
CE
acestei demonstrații, se măsoară și genialitatea gânditorului,

care este pe placul vremii. Așa, de pildă, îmi amintesc de con
vorbirea avută odată cu un ilustru profesor și prieten, care
îmi comunica teoria cea mai nouă a științei, asupra constitu
I/
ției vieții noastre sufletești. Și el spunea: Toată viața noastră

AS
sufletească este în funcție, exclusiv, de organizarea mecanică

a creerului. Omul este superior ca suflet fiindcă are un creer
mai complicat organizat. Cu alte cuvinte: însuși sufletul este
UI
o urmare a mașinismului nostru cerebral. Acesta este poate

cel mai tipic exemplu din toate, care ne arată până undQ
BC
merge și domină mașina, spiritul vremii. Și de aceia, în chip

evident, mecanica este știința vremii, iar șofeurul, adică meca-
nicianul, este omul ei. In lumina acestor gânduri, străduințele,
Y
de pildă, pentru inventarea unei mașini-om, care să poată egala
AR
pe omul viu, capătă o semnificație cu mult mai serioasă, deqât
s’ar părea la prima înfățișare a lucrurilor. Ele denotă existența
R
unui nou misticism, care a cuprins lumea, și care este, într’o
bună măsură, asemănător cu misticismul alchimismului medieval.
LIB
II vom numi simplu: misticismul mașinei. Din acest misticism
se explică neputința unor spirite de a concepe realitatea sufle
tului, ca o realitate care își primește ființa dintr’un principiu
ITY
cu totul altul decât cel al materiei. De aici și credința aproape
hipnotică pe care o prezintă cât mai mulți oameni în organizarea
mecanică a lumii, și, în special, a masselor omenești. Și tot
S
de aici decurge și disprețul, mai mult sau mai puțin disimulat,
ER
cu care se privesc și se tratează drepturile și datoriile persona
lității omenești. Așa, de pildă, disprețul cu care este privită
personalitatea de către unii oameni politici, reprezentativi pen
NIV
tru spiritul vremii, precum și de anumite teorii sociologice și

economice. Aici au ajuns „lucrurile", cu posesiunea lor tiranică
asupra omului. Și fiindcă mașina este, ,,lucrul", ajuns la cea
LU
mai înaltă formă de a fi a lui, de aceia mașinismul este forța

cea mai massivă, care ne amenință ființa vremii noastre. Peri
colul tiraniei „mașinei".
RA
Pericolul acesta este, desigur, inegal simțit pe fața pămân

tului. Din cauză că însuși mașinismul nu este egal desvoltat în
toate țările. Așa, de pildă, la noi, unde valul mașinismului este
NT
cu mult mai puțin puternic, decât este în America, primejdia

este mai redusă. Dar aceasta nu justifică nici de cum o desin-
CE
teresare de problemă. Ci dimpotrivă: Trebue să pe sesizăm din

vreme și să avizăm energic la mijloacele de apărare. Căci ur
marea fatală, care decurge din mașinism, ajuns să ne tiranizeze,
I/
este anihilarea omului, în bunurile lui spirituale. Omul se pierde

în lucruri din ce în ce mai deplin. Timpul îi este monopolizat
AS
de aceste lucruri. El își devine tot mai strein în ceia ce constitue

omenia lui. Comorile de simțire și de gândire se deshumani-
zează continuu și el moare tot mai părăsit în mijlocul lucrurilor.
UI
Din această pricină toate marile isvoare de creație, care au

isbucnit atât de înalt în vremurile humanismului, vor seca în
BC
chip lent și noi nu vom cunoaște decât doar tristele melancolii

ale călătorului, care răscolește cu picioarele lui praful, dintr’o
țară care nu mai este. In deosebi viața religioasă a omului de-
Y
vine din ce în ce mai grea, mai dureroasă și mai jertfitoare, pen
AR
tru omul căzut rob în lanțurile mașinei.
Sufletul s’a golit tot mai mult de Dumnezeu, în cuget, în
R
inimă și în creer. Cerul se lasă tot mai jos și mai gol peste
sufletul generațiilor și perspective de eternitate răsar din ce
LIB
în ce mai palide. Unde va ajunge omul, atunci când nu va mai
crede în nimic, în Dumnezeu, în suflet, în veșnicie? O, e cum
plit lucru numai a ne pune în cuget întrebarea aceasta! Și totuș
ITY
trebue să ne-o punem. Trebue să căutăm un răspuns. Primejdia
este cu mult mai mare decât o putem vedea acum. Și nu trebue
să așteptăm ca mai întâi să o vedem în toată mărimea, pentru
S
a căuta apoi și răspunsul. In genere răspunsul este inutil,
ER
atunci când primejdia este lângă tine. Și răspunsul ni-1 dă
însăși viața, cu experiențele ei zilnice și teribile. Viața ni se
pustiește continuu, cu cât pătrund într’însa, mai mult, lucrurile
NIV
și ni-o domină. Trebue cu orice preț să redobândim puterea de

a domina lumea. Mașina, lucrurile, sunt, în genere, instrumente
foarte utile ale vieții omului. Dar cu o singură condiție: Ca
LU
omul să le domine, fără nici un pic de slăbiciune, cu puterep

spiritului său. Ca spiritul să le indice, fără de nici o șovăială,
scopurile, și ele să se supună, docil, poruncilor lui. Dar pentru'
RA
aceasta îi trebue spiritului nostru un isvor de alimentare ine-

puisabil. Un isvor de spiritualitate absolut fără de margini,
din care Spiritul să gâlgâe în valuri infinite. Spiritul creator de
NT
oameni. Acest isvor e Dumnezeu și Isus-Mijlocitorul. Veniti

la Isus, o, voi, copii amenințați ai veacului acestuia! Veniți,
CE
ca să vă îmbogățiți cu spirit și humanitate! Veniți, spre a putea

birui și stăpâni lumea, cu potopul de lucruri și de mașini, pe
care le inventează omul, în desorientarea contimporană!...
I/
Preot TOMA CII1RICI ȚA

AS
Citiți minunata carte

UI
PE URMELE MÂNTUITORULUI
însemnările Călătoriei la Ierusalim
BC
de Pr. IOSIF TRIFA

Lei 60 Sibiu
FÂNTÂNA DARURILOR 23O>
Y
PLÂNGERE către heruvim
AR
Aripele și-au oprit vârtejele albe,
R
Și-a ’ngenunchiat pe munte puternicul Cheruvim,
Printre ale zorilor înflorite nalbe
LIB
Așteptând să culeagă tristele noastre jalbe,
Plecat, asculta și răbda să i ne jăluim:
„Cum o să-I duci negre lăcrămații de piatră
ITY
Scrise cu pământ și fără timbru de stele?
Săraci, nici cenușă de suflet nu avem în vatră,
Murim de foamea ce nu o alină pâinile grele.
S
ER
„Vezi Dunărea? nu ducem lipsă de apă!.
Simți vânturile fluturându-și coamele?: belșug de văzduhr
Avem carne ce de prea mult sânge crapă,
NIV
Dar carnea și sângele nu ni se fac duh.
„Câmpurile ni le tae trenul, cerurile aeroplanul..

Dar domol prin praf pe toiag supus
LU
Bătrânul Dumnezeu nu ne-a mai călcat Bărăganul,

Și pe apele noadtre na mai umblă Isus.
RA
„îmbuibați cu aur, de alt dor am gemut:

Deschide-ne Tezaurul cel mai presus de fire,
Vistiernice al Domnului temut,
NT
Și cu orice dobânzi și bir de nefericire

Dă-ne <din avuția cerească ce-arn pierdut.
CE
„Pune Ingerimea toată sa’L roage.

Spune-I ce zăcăminte ne dorm sub dezastre,
Și că. pentru răscumpărare, biete suflete miloage,
Ii dăm. haraci tot venitul viețelor noastre
I/
,Și-i pune în mâini inimile noastre, zăloage“.

AS
...Nu știu, a stat pe Ceahlău, Penteleu, ori Negoi...

Era în somn și n’am mai cunoscut creasta:
UI
Dar fii bine cuvântat că ți-au strălucit printre noi

Genunchii de jar, pe-un munte din țara asta.
BC
V. VOICULESCC
Y
Scrisori creștine
AR
TRAGEDIA COPILULUI
R
Privit ca dușman al vieții noastre moderne, copilul este în situația
■unică de a fi prigonit chiar mai înainte de a fi conceput.
LIB
A devenit azi de uz comun, să auzim acele argumente pline de
nedemnitate și lipsite cu totul de rațiune și simțire, cu care fie tinerii,
fie cei mai puțin tineri, dau lupta împotriva copilului, susținând că
apariția lui în lume nu e decât un isvor de neajunsuri și de greutăți.
ITY
Vezi, de pildă, doi tineri care simt în sufletul lor aprinzându-se jarul
cotropitor al dragostei, punând totuși cinic la cale, mijloacele, de cele
mai multe ori uricioase și josnice, prin care să oprească ivirea unei alte
ființe în viitorul lor cămin. Lasă că această noțiune de cămin nu are
S
absolut nici o semnificare fără copii, — și că numai apariția copilului dă
un rost acestui așezământ.
ER
Și, desigur, acești doi tineri, începându-și viața, în loc de a se lăsa
duși de valul firesc al dragostei care nu-și legitimează rostul decât fiind
NIV
isvor de viață nouă, — ei se murdăresc profund, transformând-, cu

ajutorul unor practice învechite, legătura lor într’o searbădă, inutilă și
infecundă împerechere absurdă. Ecoul pe care-1 va trimite în sufletele
lor o asemenea manevră, nu va întârzia să se arate prin acele premature
LU
plictiseli și abateri, prin acele tristeți șî îndoeli, care sunt ca și niște

.nori de păcat pe cerul sufletesc. Pe urmă, încolo, spre necruțătoarea
bătrânețe, va veni imensul pustiu al nimicului, — răspuns indelebil la o
viață fără rost.
RA
Vine apoi lupta împotriva copilului conceput, dar încă neeliberat din
calda îmbrățișare a sânului matern. Armii întregi de infami ucigători de
copii nenăscuți încă, se înșirue la toate colțurile străzilor. Ii vedem în
NT
închipuire, ca o ceată apocaliptică, întinzând mâinile lor murdare spre

ceh mai sfântă boltă și rupând de acolo mugurul abia ivit din mă-
runtaele celor care nu vreau să fie mame. Abjectă și odioasă priveliște,
CE
— iremisibil păcat! Și totuși, acoperit de nu știu ce argumente „eco-

nomice“, faptul a ajuns că nu mai produce tulburare nici chiar într’un
suflet mai deosebit.
Pe urmă, lupta împotriva copilului se urmează sistematic.
I/
Mulți, foarte mulți copii, cunosc de mici, aspra asuprire a singu

rătății. Mamele lor, din deosebite motive — toate isvorîte din absur
AS
ditatea vieții așa zise moderne — își abandonează pur și simplu, copiii,
lăsându-i pe mâna unor femei străine, — adică singuri —, ba și mai
rău, căci ades, aceste îngrijitoare de copii mici sunt cele dintâi ființe
UI
care purced la pervertirea sufletească a copiilor. In jurul caselor unde

copiii stau singuri, mișună cu îndârjire diavolul.
Când cresc mai măricei, copiii simt mereu lipsa unei asistențe calde
BC
și proteguitoare.
Multe sunt împrejurările când copiii, încă mici, sunt aruncați în
viața imundă a stradei. începând cu micul vânzător de nimicuri, și
Y
sfârșind cu copilul trimes să cerșiască, gama tragică a vieții copilărești
AR
devine însuși stigmatul cel mai rușinos al „civilizației" moderne.
Vedem ades pe la ușile marilor prăvălii, câte doi copii, unul mai
mărișor ca celălalt, îndemnându-se între ei: „du-te, tu", — „ba du-te tu"...
Ei se îndeamnă să intre ca să ceară. Am surprins odată privirea unqr
R
asemenea copii. Era — hotărît — privirea cea mai înduioșătoare care
LIB
poate fi pe lume. Am simțit sbucnindu-mi fără voe, lacrimele, acolo, ,
în stradă, — și m’am simțit tot așa de vinovat și eu de soarta ur,or
asemenea copii.
Pe urmă — vedeți, tragedia continuă — copiii sunt trimiși tim- -
ITY
puriu la muncă. Mii de fabrici distramă ceas de ceas micuțele fibre ale
mușchilor lor, — iar oboseala timpurie otrăvește creerașele lor, în care
abia de-a avut vreme să se limpezească apariția ideilor și a simțirilor.
Peste cerul primăverei copilărești, trâmbe imense de cenușă și noroi,
S
turnăm cu toții din belșug, pentru a împiedeca înflorirea și desăvârșirea
ER
trupească și sufletească a mutilaților de mâine. Și totuși ne mirăm de
ce răsvrătirea colcăe în atâtea suflete, — și de ce Dumnezeu e alungat
din templele dărâmate înainte de vreme ale atâtor ființe împilate și
NIV
nedreptățitei...
S’a crezut o vreme că munca acestor jumătăți de oameni în fabrici,
s’ar datori exclusiv „societăței capitaliste" și că, odată cu îndepărtarea;
acestei cause, lucrurile se vor schimba în bine. Ce cumplită înșelare!
LU
lată Rusia, care a sfărâmat capitalismul, introducând justiția și domnia

materialismului economic. Care este îmbunătățirea soartei copiilor? Din
toate părțile vin vești, că nicăiri tragedia copilului nu a atins niște pro
porții mai fioroase, ca în Rusia. Aruncați în spulberul tuturor sata-
RA
nism.elor, copiii ruși oferă omenirei, cel mai ticălos tablou ce l’a putut
da vreodată o revoluție — așa zisă — materialistă.
Prigoana împotriva copilului ia și alte foorme. Așa, de pildă, ea
NT
se resfrânge, mai ales la oraș, în legăturile dintre proprietari și chiriași.

Răutatea vieții „moderne" a pătruns atât de profund în suflete, încât
foarte deseori asistăm la triste spectacole, în care proprietarul unei case
CE
refuză a primi pe un chiriaș care are copii. „A avea copii" începe a

deveni pentru unii un blestem, pentru alții o fantasmă aducătoare de rău.
Și am văzut chiar doamne „caritabile" proprietărese, care, foarte lesne,
I/
au gonit pe solicitatorul-chiriaș, care avea unul sau mai mulți copii.

Dar nu numai particularii iau o asemenea atitudine, ci, foarte
AS
adeseori și Statul. Să dăm o pildă dintr’o mie. Impozitele. Iată un

părinte de familie care are în sărcină nevasta și patru copii (și, se în
țelege că având atâția copii, mai are pe deasupra și o servitoare), și
UI
care, să zicem, are un venit imposabil de 50.000 lei ca liber profe

sionist. Și iată și un celibatar, care nu se are de îngrijit decât pe sine, —
având tot acelaș venit. Legea de impunere afirmă, pompos, că cel ce
BC
are mai mulți în sarcină, va fi scăzut la impozit. Care credeți că e di

ferența de impozit la cei doi contribuabili de mai sus? Celibatarul va
plăti circa 6500 lei pe an, iar celălalt 6350. Adică o diferență în minus
233 "FÂNTÂNA DARURILOR
Y
AR
de 150 (una sută cincizeci) lei pentru contribuabilul cu copii... Cât dis
preț închide această sumă pentru cei patru copii!... ,
Tot asemenea lefurile funcționarilor Statului. Cei cu copii, pri
mesc în plus o sumă de nimica, prețul a zece pâini...
R
Pretutindeni deci, și din partea tuturor, găsim dispreț sau indi-i
LIB
ferență pentru copii.
Neîndoelnic că, în forma actuală spirituală a Statului, nu existai
o adevărată asistență a copiilor. Pricina nu e nici de ordin economic,
nici de ordin fizic, — ci numai și numai de ordin spiritual.
ITY
.Va iubim copiii, — acesta este adevărul. Copiii ne apar, chiar
celor mai buni dintre noi, cel puțin ca o împovorare a unei libere des-
voltări personale. Ne iubim, cu toate puterile, pe noi înșine. Limităm
viața la ciclul nostru personal de existență, și de aceea depunem toate-
S
sforțările pentru a captă cât mai mult din sucul vieții pentru noi.
Uităm prea ades pe copii, — suntem egoiști și fățarnici când pre
ER
textăm că nu ne putem ocupa de ei, tocmai fiindcă suntem ocupați cu
adunarea hranei pentru ei.
/Dar adevărul adevărurilor este altul, mai presus de toate. Suntem
NIV
așa cum suntem pentrucă în noi se află pricina: Nu iubim așa cum ar
trebui să iubim pe copii, pentrucă nu iubim pe Dumnezeu, — pentrucă
nu cunoaștem pe Isus decât numai cu buzele.
Daca am putea scoborî în suflet acea divină chemare: „Lăsați șă
LU
vină copiii la Mine!...", toată problema, care pare grea și de nerezolvat,

s’ar limpezi ca nimic. Ar fi simplă ca un cer senin de vară. N’am' mai
orbecăi prin întunerecul tuturor teoriilor „economice", — n’am mai în
RA
târzia o clipă în starea de plâns în care ne găsim astăzi.

Aducând pe Isus între noi și ducându-ne cu El în mijlocul cetelor
de copii, isbânda vine cu o necesitate ineluctabilă, — se impune, firește,
NT
ca o poruncă dumnezeească. Atunci n’am mai vedea mâini sacrilege smul

gând din măruntaele femeei mugurii de viață, — n’am măi vedea copii
stând, cu priviri de îngeri asupriți, pe la ușile marilor prăvălii, — n’am
CE
mai vedea cum roțile de fontă, destramă trupurile firave și nici vițiul
moral atingându-se de serafica inimă copilărească, — n’am mai vedea
părinți alungați pentrucă au copii, — n’am mai vedea nimic din aceste
priveliști spăimoase, dacă stai să le vezi îndeaproape.
I/
Și iarăși, bine să știm, că o societate, care n’a ajuns încă să-și

vadă copiii ei fericiți și veseli, și care îngădue încă, nepăsătoare, ca aceste
AS
vlăstărașe ale ei să crească în nămolul tuturor mlaștinelor și în aburii

de pucioasă ai păcatului, — nu încă o societate civilizată, fie că ar
avea tot felul de așezăminte economice, industriale, etc., etc... Totul
UI
nu e decât o vană înșelare.

Singur Isus, și de dată aceasta, ne dă soluția salvării.
El ne spune sublim și profetic: „Lăsați să vină copiii la Mine!...".
BC
Cu aceste șase vorbe, — scoborîte în sufletele omenești, s’ar

produce cea mai formidabilă revoluție spirituală de când e și cât va
«dăinui lumea...
Y
PE CALEA LUN1HEI
AR
„Pomul cunoștinței binelui și răului"
R
„Domnul Dumnezeu a dat omului
LIB
porunca aceasta; „Poți să mănânci
după plăcere din orice pom din gră
dină; dar din pomul cunoștinței bi
nelui și răului să nu mănânci, căci
ITY
In ziua în care vei mânca din el, vei
muri negreșit". (Geneza, II, 15-17).
„Atunci șarpele a zis femeii: „Ho-
S
tărît că nu veți muri; dar Dumnezeu
știe că, în ziua când veți mânca din
ER
el, vi se vor deschide ochii, și veți
fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și
răul". (Ibid, III, 4-5).
NIV
Și astfel, înșelat de Distrugătorul, omul s’a înfruptat din pomul

cunoștinței binelui și răului, a dat de gustul spiritului de cercetare,
care avea să-1 ducă la Știința de azi, — la știința care l-a dus dela cu
LU
noașterea ,,cauzei lucrurilor" la creație, făcându-1 asemenea Creatorului.,

Și iată-1 deci pe om umblând pe apă și pe sub apă ca peștii^
prin aer ca paserile, pe pământ cu iuțeala rândunicii; iată-1 conversând
RA
dela un capăt al altuia al pământului; iată-1 dărâmând munții, alungând

ori aducând ploile, — iată-1 în deplină posesie a secretelor celor mai
ascunse ale forțelor creatoare, și în plin mers vertiginos către apucarea
NT
tot mai deplină a frânelor pământului, aspirând cu deplină încredere la

frânele universului.
Cucerind secret după secret din legile vieții și ale morții, el a ajuns
CE
stăpân pe cauza mai tuturor bolilor, pe cauza îmbătrânirii; și din zi în zi

mai deplin stăpân asupra vieții, el țintește să apuce din „elixirul vieții",
din „pomul vieții veșnice".
Spune Biblia, cui are inimă s’o creadă, că pentru aceia a fost
I/
omul dat afară din Eden, „pentru a nu întinde mâna să ia și din po
mul vieții, să mănânce din el, și să trăiască în veci" (Genesa, III; 22).
AS
Dar cine se va putea pune în calea semeției răsvrătitului care a prins

la putere ?
Dumnezeu? — Nu este Dumnezeu!
UI
Deci: și peste El! —
Ah, Bunul, Mult îngăduitorul, Prea înțeleptul Părinte! Cu câtă

BC
durere, cu câtă milă cată El la acest fiu, croit după chipul și asemă
narea Sa, cum se sbate amețit și orb, îmbătat de neadormitul șuer al
pedepsi'u'.ui Lucifer, jurat pe distrugere!
Și, vai, toată, știința omului poartă pecetea, adânc, dureros întipărită
'235 FÂNTÂNA DARURILOR
Y
a ascultării de „șarpele"! Toată' știința servește opera lui de distrugere
AR
— TOATĂ! E desesperant, dar e așa!
Ce ușurare, ce fericire aduci tu, descoperitor al tiparului, tele
grafului cu sau fără fir, când acestea au făcut ca șuerul șarpelui să se
R
audă și mai departe, și mai repede, și mai tare, și mai amețitor, dezo
lând pe bietul om care râvnește să meargă pe o cale bună, când se
LIB
vede atât de mic și neînsemnat față de numărul imens al acelor ai
„lumii" ce merge în contra lui!
Ce ușurare, ce fericire a adus omenirei explozibilele bune de dă
râmat munții pentru tăere de drumuri, — când ele au ajuns unealta
ITY
cea mai de temut și cea mai cumplită în mâna diavolului,' care-și
râde de om?
Ce fericire aduce omenirii descoperirea microbilor, — când rău
S
tatea omenească îi pune în bomboane de aruncat copiilor... inamici? Și
ce serviciu fac omenirii toate leacurile de vindecare și tot ce se știe
ER
pentru păstrarea sănătății când toate, toate duc la conservarea cărnii
pentru tun?
Și toate, toate mașinele industriale, sau de „înlesnirea transportu
NIV
lui", ce fericire alta aduc decât repedea îmbogățire a celor ce le ex

ploatează, — îmbogățire ce duce la moarte prin îmbuibare și desfrâu,
și la aruncarea în cea mai neagră mizerie a mii și mii de familii, care
vor muri de foame și de desfrâul la care duce desperarea?
LU
Este sau nu așa?

Ah, voi inimi curate, generoase, voi martiri ai științii, cari visațî
fericirea și pacea omenirii cu fiecare din opera ce germinează și naște
RA
■din creerul vostru genial!

Și voi geniali pedagogi, sociologi, martiri atât de adesea ai gene
roaselor voastre idei!
Și voi artiști cari vă străduiți să înduioșați necăjita inimă ome
NT
nească, s’o mângâiați cu răcoritorul senin ceresc ce coborîți în rea

lizările voastre artistice!.
Zadarnică -v’a fost și vă va fi truda, zadarnică jertfa!
CE
De cum vă încolțește „ideia" în creer, șarpele se aține! Cu șuerul

lui vă îmbată de trufie. înainte de a da în muguri operai, voi și sunteți
bine amețiți de „eul" vostru, de faima numelui, de deșărtăciune. Și
povestea corbului cu vulpea se repetă: șarpele se aține cu gura căscată
I/
și voi, naivii, scăpați comoara creerului și inimei voastre în gura mă

gulitorului, care abia așteaptă o nouă și impresionantă armă pe aalre
AS
,s’o mânuiască!
Arătați-mi cine puteți: care este explicația că tocmai secolul științe?
celei mai minunate este acela al celei mai crude distrugeri și a'l celor
UI
mai mari nenorociri și desorientări? , ■ ■

CAUZA? — Cu cheia tainelor creației, furată de om după în
demnul diavolului, el a liberat neprevăzute forțe, pe care nu le-a putut
BC
supune, nu le-a putut stăpâni și conduce!
De ce dară, va mai fi fost pus de Creator în grădina Edenului,

Y
acest „pom al cunoștinței binelui și răului", — această piatră de po
AR
ticnire?...
Ce putem noi ști?...
Dar noi știm că multe unelte prețioase pentru viața noastră și a
R
copiilor aveni în casă, — dar nu pe toate au voie copiii să puie mâna...
Și vai de copilașul care pune mâna pe un cuțit tăios!...
LIB
Era omul destul de matur cu inima și mintea pentru a mânca
din pomul cunoștinței?
Undeva Maeterlinck pomenește de o vastă și documentată lucrare
a unui doctor, în care dovedește că astăzi încă, omenirea luată în tota
ITY
litate, după manifestările ei atent analizate, este abia în pragul adoles
cenții...
Și cine știe dacă este măcar acolo!...
S
Astăzi vedem că știința trebuia pusă încă dela început în mâna
OMULUI LUI DUMNEZEU. ER
Și Ia aceasta trebue să ajungem cu orice preț, ca să scăpăm de
dezastru.
Ne trebuie, hotărît, preoți ai științii, nu oameni de știință. Cer
NIV
cetarea științifică trebuie făcută nu din curiozitatea copilărească a Evei,

curiozitate fără scopul de a plăcea Creatorului, ci din dragostea de a-I
cunoaște opera înțelepciunii Lui, de a ne potrivi calea noastră pe căile
LU
Lui, de a restitui totdeauna cu dobândă talantul ce ni l-a încredințat El.

Astfel toate descoperirile și invențiile nu ar fi fost captate de
diavolul prin ieftena lui înșelăciune cu răsplata trufiei, — astfel am
fi avut astăzi numai atâta știință cât ni-ar fi fost tuturor spre fericire
RA
— astfel am fi trăit și azi tot în grădina Edenului „lucrată și păzită"

de noi, după porunca Domnului.
Va fi fost mai multă știință? — Nimic nu mă împiedică să cred
NT
că da! (măcar din considerentul că, trăind o viață șocială pe dreptate,

mai multe minți, și cele mai alese între alese s’ar fi întrecut în desco
periri, iar nu ca azi când știința e servită de o infimă spuză de minți,
CE
săcătuite de cete mai multe ori, până ajung la cercetări).
Ce s’a făcut, însă, s’a făcut! Suntem deci, sortiți pieirii?

O, nu! Dumnezeu ne-a iubit totdeauna; și în clipa când ne-a
I/
dictat aspra pedeapsă, ni-a făgăduit și răscumpărarea.

AS
Și răscumpărarea a venit de mult prin Mântuitorul. El ne-a arătat

de unde să începem îndreptarea: „Adevărat vă spun că dacă nu va
veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici
UI
un chip nu veți intra în Împărăția Cerurilor". (Matei, XVIII, 3).

El ni-a dat călăuza: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții". (Ioan, VIII, 12).
BC
El ne arată tuturor — și nimănui mai mult și mai cu mult folos

decât învățaților, — izvorul puterii de trainică, de veșnică rodire a si
lințelor noastre: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După
Y
cum mlădița nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămâne în viță,
tot așa nici voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.
AR
„Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în
cine rămân Eu, aduce multi! roadă; căci, DESPĂRȚIȚI DE MINE,
NU PUTEȚI FACE NIMIC". (Ioan, XV, 4—5).
R
Adevăr veșnic și veșnică osândire a tuturor silințelor învățaților:
LIB
despărțiți de Mântuitorul Isus, „nu puteți face nimici".
Dr. CONST. D. SAMSON
ITY
SAREA NESTRICĂCIUNII
S
— Gânduri către slujitorii lui Dumnezeu —
ER
Ce imensă mocirlă este viața fără Hristos, vă puteți da seamă, ru
NIV
lând prin fața conștiinții filmul numai al unei singure zile. Notați doar
cu multă grijă ce-a fost dat ochilor să vadă și urechilor s’audă de
dimineața până seara! Nu uitați să începeți statistica acestei adevărate
„Mare au diable" cu cotidianul de care nu vă puteți despărți. Și ri
LU
dicați cortina unei nopți de pe așezarea omenească a unei singure cetăți,

fie aceia,, să-i zicem: Cetatea lui Bucur. O, nu cred să aveți destulă
imaginație ca să vă înfățișați aidoma ce se petrece în vermina aceasta a
păcatului.
RA
Pe când mă gândeam că primăvara lui Dumnezeu nu mai pridi

dește să aerisească atmosfera sufletească, un glas din Scripturi răsuna
în chivotul inimii: „Voi sunteți sarea pământului". Ce ar fi oare astăzi
NT
Mările și Oceanele lumii fără grija milostivirii lui Dumnezeu de a le

fi dat sarea nestricăciunii? Nu-mi pot închipui, nu vreau să-mi închipui
o astfel de împărăție a putrejunii universale.
CE
Ceeace s’a rânduit, dintr’o înaltă grijă, în natură, ca lumea să nu

ajungă un uriaș hoit, nu putea să scape Celui a toate prevăzător, toc
mai cu privire la sufletul ce poartă marca Lui cea mai caracteristică pe
meleagurile acestea pământene. Și fiindcă germenul păcatului, deci al
I/
putrejunii sufletului, a fost pus în inima noastră de săditorul morții1

veșnice, i s’a făcut milă Domnului vieții de sufletul omenesc peste care
AS
s’a lăsat molima peiret șt la vremea potrivită porumbelul Duhului• sfânt

a adus, în chip văzut, sarea lui Dumnezeu.
Se poate ca geologii veacurilor să nu fi descoperit, în inima Ool-
UI
gotei, „sarea pământului". Știm însă cu preciziune matematică, neclă

tinată până astăzi, că minerii lui Hristos, ale căror urme trăesc în cata
combele de pretutindeni (le puteți vedea și în pământul românesc, la
BC
Capul Caliacra), sub lampadarele Romei, în rugurile evului mediu,

sub lespezi de biserici ori sub jertfelnicele țărilor unui misionarism'
Y
scump plătit, — au luat proviziile lor de sare spirituală de pe această
Golgota în veci inepuisabilă.
AR
In acest sens toți ucenicii lui Hristos sunt trimiși în lume ca o sare
a nestricăciunii. O, dacă frații preoți ar gândi 5 minute pe zi, adân-
cindu-se în vorbele acestea ale Mântuitorului: „Voi sunteți sarea pă
R
mântului!". Am ajunge, desigur, la o altă conștiință a lumii acesteia care
LIB
se complace în miasmele păcatului! Nu vedeți oare, fraților slujitori ai
lui Hristos, că slujba și. predica voastră nu rodește în sufletul acestui
veac? Ori, dacă rodește, — atâta de puțin rodește! Să știți că între
alte pricini, una și cea mai de seamă este: că sarea voastră a pierdut
puterea de a sără! Am înaintea cugetului sute de asemenea pilde, culese
ITY
din experiența pe care o fac de 5 ani de zile de când mărturisesc cu
smeritele mele puteri, prin bisericile noastre, Evanghelia mântuirii. O,
câtă durere să constați că păstorul turmei este adeseori piatra de po
S
ticnire a sufletelor încredințate lui! Zădarnic mai slujiți la dumnezeiescul
altar, fraților întru Domnul, dacă dincolo de pragul bisericii, viața
ER
voastră nu-L mărturisește pe lisus! Dacă ați ști că tocmai această lipsă
de mărturisire vie a voastră a mânat sufletele însetate, pe alte scocuri
și că slujba însăși a îndepărtat de Dumnezeu atâția oameni din pricină’
NIV
că n’o faceți înțeleasă, caldă, vibrantă! Eu însumi am asistat la unele

slujbe pe care dacă le-aș fi ascultat, în graiul chinez, aceiaș impreșie
mi-ar fi lăsat! O spun cu atât mai adâncă durere cu cât ascultâȘid-o,
în unele biserici de duh, am făcut constatarea că în depozitul ortodoxiei
LU
noastre, cultul valorificat atinge înălțimi spirituale necunoscute altor con-

fesiuni. Nu poate fi predică mai pătrunzătoare în steiurile sufletului decât
o liturghie oficiată de pn preot ortodox convins că lisus este lângă el!
RA
Ca untdelemnul cel sfințit, așa unge rănile deschise și înalță inimile

apăsate, o slujbă făcută cu credință și cu dragoste!
Ne plângem deci, împreună cu poporul care mai stă înaintea alta
NT
relor noastre, că biserica nu are încă, decât foarte puțini, preoți: misionari,
Cti preotul funcționar, nu se pot clinti zidurile ridicate de păcat între
om și Dumnezeu! Și, din nefericire, o spunem deschis, biserica ortodoxă
CE
numără tare mulți slujitori peste care plutește, nevăzut și neluat în

seamă, porumbelul Duhului Sfânt.
Părintele Galaction spune undeva că a văzut o buturugă putre
găită; atâta mai rămăsese din mândrul copac de odinioară. Dar în pu
I/
tregaiul acesta creștea un mănunchiu de violete care sfințea înprejurimile'.

Să ne socotim, toți aceia care avem stăpân al vieții pe Mântuitorul, ca
AS
buturuga nevrednică în care mila cerului poate să răsădească dumnezeiască

mireasmă pentru semenii noștri. Atâta sare măi poate trage din pă
mântul milostiv și cea din urmă buturugă omenească!
UI
I. GR. OPRIȘAN
BC
Cine crede in Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Ioan 1 1, 25.
VORBEA IISUS
Y
AR
Jorbea lisus eu chipu ’nflăcărat
Și primăvara glasului Său viu,
In trupuri împietrite de păcat
R
Cânta ca un isvor într’un pustiu...
Veneau spre el flămândele popoare
LIB
Și’n inimi și prin veacuri, — blând și sfânt,
Rod plin de viață nouă și de soare
Creștea ca nufărul un nou cuvânt.
ITY
II
S
Cu chip de om, cu chipul nostru strâns
'n ghiarele păcatelor de fer,
isus în pulbere cu noi a plâns. ER
iertător, sub cue, El și-a stins
Trei zile duhul Său și-a înviat,
NIV
Și cerul cu luceferi s’a lăsat

Pe-acest pământ de negură cuprins,
Și ne-a aprins o candelă în cer...
LU
III
RA
...Știu, gloria lumii e fum

O mie de ani ca o clipă:
Comoara lor praf și risipă
Văd chipul pământului scrum...
NT
lisuse! lisuse! doar Tu ne mângâi,

lisuse! lisuse! prin veacuri rămâi
Doar Tu ca o stâncă!
CE
Și’n noaptea adâncă

Trec toate..., trec anii, ca umbrele trec,
Spre Tine, spre crucea Ta fruntea mi-o pled...
I/
CONST. GORAN
AS
Citiți
UI
RENEE de BENOIT
Amintiri și Scrisori
BC
50 Lei „Scrisul Românesc", Craiova

FLORI CREȘTINE
Y
AR
O CASĂ
Era pe vremi o casă mare în mijlocul unui oraș. Construită dea-
lungul câtorva ani, această cașă cuprindea tot ce poate închipui o mintel
R
de om bogat și ambițios. Sală mare de spectacol, — camere de dormit îrf
LIB
care domneau largi paturi aurite, sofragerii în lemn și’n sticlă, — băi de
porțelan cu grote de marmoră, — grajduri podite cu stejar, — curți și
parc, — casă de om, care, crezând că viața întreagă se mărginește în acest
puțin văzut, își făcuse din ea o nesfârșită adorare de sine însuși. Se
ITY
iubea pe sine acest bogat om, atât de mult încât adeseori cugeta că nici
odată nu se va sfârși viața aceasta, — și că locuința lui regească, va
dăinui în veacuri, strălucind și vorbind urmașilor despre un mare om
de odinioară. Avea și temeinice motive să creadă în această nemurire.
S
Era mare om politic, — casa- lui era un focar de idei și fapte politice
ER
(știm cu preciziune ce sunt aceste fapte și, idei politice), — toate dem»
nitățile se abătuseră spre persoana lui, — decorații rare și cordoane unice
îi făceau ca o platoșă multicoloră pe pieptul, în care se sbuciumau „iu
birea de patrie" și „interesul pentru cei mulți", — mii și mii de nătângi
NIV
sau șireți îi făceau ca o oaste lărmuitoare în jur, — și’n mijlocul ttu

turor acestor măreții, el, tronând ca un mare om ce era... Atrăgătoare
mreajă, care îl făcea uneori să viseze că, chiar dacă va muri, tot va
LU
rămânea după sine, glorioasa lui amintire.

Intr’o zi — ca în oricare alta — însă, se petrecu ceva foarte simplu1.-
Se pregătea să plece la plimbare, într’o trăsură, cum- nu era alta în tot
marele oraș. Vrând să pună piciorul pe scara aurită, îl puse pe pragul
RA
de unde începe veșnicia. Adică, muri... Căzu în balta din margenea tro
tuarului și se murdări tot de scursura străzii... Săriră servitorii și-l ridi
cară, ducând în casa regească, un pietroi...
NT
De-atunci au trecut câțiva ani, — sclipiri de fulger în marea des

fășurare a veșniciei...
Și într’o zi de toamnă mergeam încet pe marele bulevard unde sa
CE
află casa în care bietul om al meu, chibzuia asupra nemurirei sacrei sale
ființe. Câteva clipe avui crezarea că sunt mii de ani de când plecase în
uitare, mărețul om politic, — iar când îi privii casa, rămăsei surprins1.
In locul casei de odinioară, azi era un magazin de automobile. Prin șab
I/
loanele aurite, prin buduarele de marmură, — prin odăile în care se

ivise și domnise ideea politică a personajului nemuritor, — se plimbau
AS
acum funcționari și servitori, băgând în ele mașini, rafturi, tejghele și

alte obiecte lipsite de poezie și de intenții de nemurire.
Dând cu bățul din cale o frunză uscată de castan, pășii mai de
UI
parte, cugetând la viața oamenilor care se cred nemuritori, și șoptii

nimănui:
— „Astfel trece slava acestei lumi...“.
BC
Undeva, în suflet, simțeam calda mângâiere a veșniciei...

AL. L. M.
Y
UN OM, CA ALȚII
AR
Un prieten — acela cu care stau mai des la sfat — îmi zise:
„Veneam într’o zi din târg. Ajungând la răspântia de unde se face
strada pe care stau, văzui pe un om în toată puterea cuvântului bătând
R
pe un copil. îmi fu peste putință să nu intervin. Pusei mâna pe umărul
LIB
bătăușului și-i spusei blajin:
— ,,De ce bați copilul!...“.
Omul, plin de furie și scrâșnind din dinți (Doamne, cât e de urît
un asemenea om!), îmi întoarse o privire drăcească:
ITY
— „Ce ai d-ta cu mine?".
Ii răspunsei:
— „Am, firește... Nu se cade să bați, — și mai ales pe unul mai
slab ca tine...".
S
Văzând că nu înțelege, am chemat un gardist și am mers cu toții
ER
la comisie, unde bătăușul văzându-se strâns cu u,șa, a recunoscut fapta și,
fățarnic, și-a cerut iertare. Copilul l’a iertat, și așa oamenii s’au împăcat.
Dar de câte ori m’am mai întâlnit cu acest om, el mă privea cu
NIV
dușmănie și nu-mi dădea bună ziua...
Și, să vezi, ce se întâmplă în altă zi. Tot așa veneam spre casă.
Un automobil, mergând destul de încet, trecuse înaintea mea. Brtțsc,
dintr’o ogradă, năvăli în stradă un copil, drept spre mașină. Șofeurul
LU
sună, înfrână, dar tot atinse cu o aripă pe copil, care căzu în lături.
După puțin, se sculă plângând și sbierând:
— „M’a călcat păcătosul de șofeur... M’a călcat!...".
Șofeurul dându-se jos din mașină, veni plin de grijă la copil, vrând
RA
să-l împace:
— „Mă țică mă, cum de alergași așa de repede, mă?!...“.
Atunci, năvăliră spre șofeur o femee și un bărbat din ograda de
NT
unde alergase copilul, și tot atunci ajunsei și eu în dreptul lor. Văzui:

șofeurul era omul meu din ziua cealaltă. Părinții copilului se repeziră
la el, sbierând și lovindu-1, așa precum bătuse el pe copilul căruia îi
CE
luasem apărarea. Nedreptatea era vădită. Mă pusei atunci la mijloc:

— „Oameni buni, n’are nici o vină prietenul nostru... Am văzut eu.
Copilul e vinovat!...".
Intinzând mâinele spre a-i despărți, îi făcui să se oprească din în
I/
jurături și pumni.
Părinții copilului se domoliră, — și, peste puțin, intrarăm toți într’o
AS
convorbire asupra altor lucruri. Unii ziceau (părinții):

— „Obraznici copiii de azi, domnule, — nu se mai află...".
Șofeurul și el:
UI
— „Da șoferii, domnule?!... Calcă oamenii ziua nămiaza mare...".

Și se împăcară...
BC
De atunci, oridecâteori întâlnesc pe omul meu, mă privește cu ochi

buni, și mă salută cu prietenie...". z
AL. L. M.
Y
UN CETITOR DE CĂRȚI
AR
Ani cunoscut pe un intelectual ciudat. Lăsat de Dumnezeu cu inte
ligență, el și-o întrebuința în găsirea celor mai perfecționate mijloace
R
de a fi rău, — hărăzit cu talent, el își întina acest talent în zugrăvirea
celor mai abjecte forme ale materialismului uman, — împodobit cu
LIB
simțire, el și-o pervertea, aruncând-o în mlaștinele cinismului și ale
batjocorei.
Adeseori, cuprins de dragoste pentru el, am căutat să mă apropii
de nefericirea lui. Căci era, da, adânc nefericit.
ITY
Ii spusei, într’o zi:
— „De ce nu crezi în Dumnezeu?".
Ca și cum l’aș fi pălmuit, mă, privi pieziș și cu răutate.
S
Zise atât: I >
— „Dumnezeu?!... Hm!...“. ER
Privirea lui spunea, ceeace spun toți cei ca el:
— „Dumnezeu? Care Dumnezeu? Dacă ar fi Dumnezeu aș fi fe
ricit, bogat, încărcat cu onoruri, — dar așa: sunt sărac, năcăjit, ne
NIV
dreptățit... Ce fel de Dumnezeu este acesta, care după ce, să zicem, m’a
creat, m’a aruncat tuturor mizeriilor?".
Vrui atunci să mă apropii mai tare de sufletul lui.
— „Dragul meu, privirea ta îmi spune că tu detești pe Dumnezeu,
LU
nu fiindcă crezi că nu există, ci fiindcă îl crezi nedrept cu tine..,".

— „Și chiar dacă ar fi așa?!...".
— „Dacă ar fi așa, — însemnează că tu stai dintr’un unghi de
RA
vedere greșit față de El... Și că, dacă te-ai așeza din punctul cuvenit,
L’ai vedea altfel...".
— „Ce-are a face acest lucru?".
NT
— „Are foarte mult... Esențial...".

— „Nu văd...".
— „Nu vezi pentrucă ești preocupat de tine însuți, nu de Dum
CE
nezeu... Tu vrei un Dumnezeu în genunchi în fața ta, împlinindu-ți ca

priciile, — și nu te vrei pe tine în genunchi în fața lui Dumnezeu, ce-
rându-i lucruri cuviincioase și înțelepte...".
Prietenul tăcu.
I/
Urmai:
— „Singurul unghi de vedere cuvenit, este rugăciunea în genunchi...
AS
Cere așa, și vei vedea atunci cant ți se înfățișează Dumnezeu!...".

Prietenul surâse cinic, — și privi cu coada ochiului bogata lui bi
bliotecă. Era un pătimaș cetitor al tuturor filosofilor lumei.
UI
Privii și eu, după urma privirii lui, — și zisei domol:

— „Și mai ales nu-ți lua asemenea tovarăși, pe drumul către
Dumnezeu".
BC
...Și-i arătai stivele de cărți din biblioteca lui...

A. L. M.
Y
DIN LUMEA CELOR CARI NU CUVÂNTĂ
AR
Dealul satului C. o ia din loc de parc’ar vrea să pună la încercare
ultima rămășiță de răbdare a omului și a tovarășului său de muncă
R
aspră animalul.
LIB
Priporul acesta, răsărit din frământările de odinioară ale pămân
tului, a rămas înaintea oamenilor ca o mărturie a trudei, dair și a nă
dejdii că nimic nu poate opri râvna cea bună a biruinței.
La poalele acestui piept de deal trudnic se întinde prăpastia unei
ITY
râpi pe care n’au îmblânzit-o nici plantațiile de salcâmi, nici pământul
aspră: animalul.
Și drumul satului suie și coboară de veacuri pe marginea acestei
prăpăstii încă mai amenințătoare decât urcușul lung și înalt din fața ei’.
S
Călătorul care intră în căușul satului, coborînd drumul acesta, are o
ER
strângere de inimă când se uită cum se pierde în gura râpei drumul săuj.
Pe această cale periculoasă, proprietarul scotea dela Curtea satului,
într’o zi de Cuptor, mașina de treer, cu douăzeci de boi. Oamenii, cu
NIV
harapnice îndemnau animalele blânde cari întindeau grumajii în juguri
silnice. Boii răsturnau umbre negre și grele pe colburile drumului, ri
dicând nouri domoi de praf și de aburi. Trecuse convoiul de jumătatea
priporului când greutatea mașinei începu;e a târî înapoi atelajul pe sco-
LU
borîșul iute. Boii își perduseră rezistența opririi și oamenii, cumpătul.

Mașina singură avea parcă o voință, o voință sinistră de a duce în
prăpastie totul. Râpa se căscase diabolic așteptându-și prada.
Și atunci s’a găsit un om, un om fără harapnic în mână și fără
RA
tunet în glas, care a vorbit așa, ca unui prieten și frate, boului rotaș,
„dinspre om":
— Joiene, nu mă lăsa!
NT
Și boul, uitându-se în ochii omului, a întins gâtul în țărnă, a culcat

genunchii dinainte cari s’au înfipt în pământ, jugul a intrat adânc în
grumaj, oprind, la câțiva pași de prăpastie, prăpădul. O pânză de la
CE
crimi i-au acoperit ochii blânzi și senini.

Joian murise, ca un om în rugăciunea cea din urmă.
Oamenii cari au văzut tabloul acesta de jertfă și de iubire, au în-
I/
genunchiat și ei, udând colbul drumului de caznă cu lacrima lor.

Apoi au îngropat, la adânc, pe margine de drum, pe tovarășul ce se
AS
jertfise, de bună voie, pentru un gând al umanității creștine.

De câte ori mă gândesc la boul ce s’a jertfit pe drumul trudnic al
unui sat, în fața abisului, am durerea că oamenii, mai întotdeauna, lipsesc
UI
solidaritatea umană, în vâltorile vieții, tocmai de înțelegerea graiului

adânc al gestului unora „din lumea celor cari nu cuvântă'*.
BC
I. Gr. O.
Y
AR
Johanes Joergensen, In volumul său „Cartea drumului", în preajma
conversiunel sale, scrie despre luptele din sufletul său, punându-le p[i
R
seama unui personaj închipuit, Qiovanni:
LIB
„Tânărul se plimba neliniștit în odăița lui, tulburat și chinuit. La
răstimpuri ar fi dorit sâ cadă în genunchi în fața Crucifixului; dar își
simțea inima în piept, așa de tare, rece și împovărătoare, ca și cum! s’ar
fi prefăcut pe neștiute într’o stană de piatră. Și pentru întâia oară, în-
ITY
țelese limpede că refuzul său de a crede nu era câtuși de puțin un rod
al inteligenței sale, ci, mai vârtos, al simțirei și al voinței; că această
respingere a credinței nu-și avea temelia într’o gândire dreaptă și ne
părtinitoare, ci într’o inimă care, neîndoelnic, își întorsese fața dela bine,
S
— într’un suflet care se dăruise glasurilor din prăpăstii și îmbierilor în
ER
gerului întunerecului. O lumină desnădăjduitoare se împrăștiase din-
tr’odată peste toate, în fața lui. Iși amintea în ce chip necredtncioșenia ît
ispitise la început, prin perspectiva libertății pe care i-o făgăduia, și
NIV
cum, apoi, pas cu pas, fusese silit să-și alunge credința din suflet, s#
caute noul argumente împotriva revelațiunel.
Voise să fie necredincios și iată de ce era necredincios, — iată de
ce nu încetase de loc să lucreze în a-și însuși îndreptățirea necredincio-
LU
șeniei Și, desigur, îi trebuise o lungă și grea luptă pentru a isbuti să-și
smulgă din suflet toate florile credinței, înainte de a se putea convinge
pe sine de avantajul pe care avea să-l aibă de aici înainte punându-și
RA
toată încrederea în această critică biblică și în aceste științe naturale

„moderne", care, după cât i se spunea, aveau de unde să-i dea cea m!ai
desăvârșită apologie a necredinței sale, cea mai deplină îngăduință de
NT
a nu crede.
Da, astfel se petrecuseră lucrurile cu el, nu altfel. Cu neputința
de aici încolo de a alerga la cuvinte mari, de a alcătui fraze asupra
CE
luptei în numele adevărului și a dreptății împotriva Bisericei, minciunei

și a nedreptății. Toate acestea nu erau decât vorbe goale, pretexte con
știente sau inconștiente, și scuze fățarnice, în dosul cărora se ascunsese
multă, vreme, pentru a nu privi în față adevărul veșnic.
I/
Căci adevărul este sever, el cere și poruncește. Și necredincioșia,

AS
ea, ne îng&due să întârziem în bunul nostru plac, unde noi ne-am așezat
ca într’o locuință nespus de comodă.
Da, și toate acestea în vreme ce Fiul omului nu are un loc unde
UI
să-și plece capul!...

Qiovanni merse spre fereastra odăiței sale. Se simțea mișcat până
BC
în isvoarele cele mai dela fund ale ființei sale. Și totuși, toate acestea păs
trau încă pentru el, numai o lumină și o siguranță curat teoretică, fără
a voi să se topească în practică pioasă, în rugăciune.
Y
Afară, respirarea nopței se juca ușor în frunzele măslinilor. Stelele
AR
își aruncau reflexul de argint pe frunzarul nemișcat. Și, în depărtare,
suna ușor clopoțelul atârnat la gâtul unei capre, al cărei ușor behățt
Giovani îl auzea vag.
R
Și tânărul ritmase mult timp răzimat de lemnul ferestrei, ascultând
în depărtarea înoptată, clinchetul micului clopoțel...
LIB
ITY
Pagina de antologie creștină
CE ESTE DREPTATEA
S
ER
(Din Predica la dumineca a doua a lui Luca).
,,Precum vă este voea să vă facă

NIV
vouă oamenii, faceți și voi lor așij-

derea“.
LU
Cea dintâi și firească voe a prea bunului și întru tot milostivului

Dumnezeu, au fost și este ca să se facă omul cât este cu putință ase?
menea lui Dumnezeu la toate faptele cele bune. Și decât toate faptele
cele bune mai mult dreptatea are putere a face pre om Dumnezeu, după
RA
dar, precum iarăși nedreptatea este cea mai mare răutate, care desparte'
pre om dela Dumnezeu, și-l face tovarăș cu Satana.
Dreptatea este o nvlsuro aleasă, pusă și așezată din dreptatea tui
NT
Dumnezeu, ca să (ie toată lumea în starea ei; este o cale dreaptă pe care
cine va umbla și va alerga nu se teme să s,e poticnească nici într'o parte*
și îl duce tocmai în raiu; este o cumpănă potrivită, în care nu priimește
CE
nici mult nici puțin de cât se cade; precum este proțapul la car, așa este
și dreptatea la om, iar mai mult la creștin, căci creștinul ce nu va umblă,
nici va face dreptate, acela nu se chiamâ creștin.
Socotiți acuma dară câtă putere are dreptatea, că pierde toate pd-
I/
cutele, și îndreptează viața omului la bine; iar vedeți acum câtă putere,
rea are șl nedreptatea, că șterge celelalte bunătăți ce le are omul și îl
AS
duce pre om la pierzare. Pentru unii ca aceștia scrie Isaia marele glă
suitorii! prin duhul sfânt și zice: ,,înfricoșată este urgia lui Dumnezeu
pentru ceia ce nu fac dreptate; toată jertfa și tămâia și laudele voastre
UI
le-am urît, și când veți ridica mânile voastre către mine, eu mă\ void
întoarce de cătră voi“.
Și ce este pricina de primeaște Dumnezeu jertfele norodului?
BC
Este că nu păzim cuvântul care ne învață: „dreptate vă> învățați pre pă-
mânt“. Nevoiți-vă, zice, a face dreptate pre pământ, izbăvind pre cel nă
păstuit, ajutând cu lucrul și cu cuvântul aceluia ce are dreptate și n'are
Y
ajutor, celui sărac și nemernic, care este străin și caută să-l înșăle și
AR
să-i ia munca lui, tu, putând, fă-i dreptate și nu-l lăsa.
Acesta este cuvântul care zice sfânta Evanghelie: „Precum îți cere
voia să-ți facă oamenii, așă fă și tu lor“. Nici priimești, nici pohtești
R
să-ți facă cine vă nedreptate, nu face nici tu altuia; aceasta este dreptatea
LIB
lui Dumnezeu, cu care voește Dumnezeu să ne asemănăm lai.
(Din Ântim Ivireanu)
ITY
LACRIMI ?
S
Lacrimi?... Să nu le-arăți la nimeni
ER
Să nu le știe nimeni!
Asculltă-le cum picură ’n tăcere
Când singur stai la vatră, —
NIV
Căci, sau găsești o inimă de piatră,

Sau inima de frate în care te increzi,
Se umple, se ’nfioară de ’ntreaga ta durere...
La ce s’o întristezi?
LU
Vreai tu o mângâere,
O izbăvire vie?
RA
Așează-te ’n genunche cu desnădejdea-ți mută

Și singur, numai Lui,
Tot ce-ți apasă gândul ca un copil să-i spui.
NT
Doar numai El pe lume a mai simțit, și știe

Ce ’nseamnă o durere nemărginit tăcută,
Ce inima sfâșie.
CE
Stă poate-ascuns ■— cum mama s’ascunde de copii —

Ca s\ă ne-arate-anume ce slabi și ce pustii
I/
Suntem fără de Dânsul...

Dar când pierduți ne vede cum ne ’ncovoae plânsul,
AS
Din umbră se arată, asupră-ne s’apleacă

Și vesel, ca o mamă voioasă, — ne sărută.
D. NANU
UI
BC
Ori unde se nimicește un templu al religiei, trebue să

se ridice un sanatoriu.
Forster.
Y
AR
Pregătiți în pustie Calea Domnului.
R
Isaia, 40, 3.
LIB
„Duhul te duce unde vrea“. Să nu facem din această afirmațiune
de mare preț, un pretext ca să nu mai lucrăm nimic. Trezirea pe cărei
noi o dorim, va fi lucrarea Duhului Sfânt, dar ea1 trebue să fie pre
gătită. Este o lege caird e la fel pentru toate trezirile de ordin creștinesc,
ITY
în orice timp și în ori ce țară și anume că ori unde se naște o miș
care de suflete, se ivesc, chiar în cele mai întunecate colțuri ale lumei,
oameni și femei, cari se schimbă în adevărați ucenici ai Iui Isus Hristos
gata să-și dea viața pentru El. Ei au pregătit calea Celui care este să
S
vină. I-am pregătit-o și noi?
Dumnezeu chemă pe om și-i zise : „Unde ești“ ?

ER
Genesa, 3. 9.
NIV
Omul fugind de Dumnezeu, Dumnezeu căutând pe om. Se vede

în aceasta, toată istoria Biblică, toată revelațiunea, care ne arată din
pagină în pagină tot mai luminoasă, până la strălucirea desăvârșită în
LU
persoana și în lucrarea Domnului nostru Isus Hristos. Pentru ca să

poată însă afla har lai chemarea cerească, omul trebue să răspundă
altfel de cât prin scuze falșe; trebue să recunoască ca și fiul risipitori,
starea nedemnă de originea sa, la care l’ai adus păcatul, frica, rușinea,
RA
neînsemnatele, și slabele silinți pe cari le face ca să ocolească pe Dum!-

nezeu, cum și a-și ascunde propria sa decădere...
Pedeapsa din Geneză cuprinde într’ânsa consecințele fatale ale
NT
căderei. Ea anunță drama sângeroasă, prin care „Cel ce se vai

naște din femee“ — Isus Hristos — va trebui să birue pe cel vi
clean și să-i smulgă prada.
CE
Omule! Iată adevăratul tău refugiu. Vino la El, nu pentru a

fugi de Dumnezeu, ci pentru a întâlni mai de grabă acolo, mântuirea
oferită de Dânsul. — Păcătosule, unde ești? — lată-mă Doamne, la
picioarele crucii.
I/
AS
Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel“?

El a răspuns : „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu"?
Genesa, 4, 9.
UI
Câți Câini mai sunt pe acest pământ! Stăpânit de eul său și răs-
vrătit totdeauna împotriva lui Dumnezeu, omul este pentru alt om,
BC
întocmai ca un lup.
O! dacă am vrea s’o rupem cu păcatul și apoi să ascultăm de singura
voce care se impune în adâncurile ființei noastre, mai mult decât de aceea
Y
a unei societăți mincinoase și egoiste, am reuși cu ajutorul Duhului
AR
Sfânt, să facem să se coboare asupra acelorași fapte ale vieței zilnice,
cel mai frumos ideal de purtare. Acest ideal a fost descoperit lumeț
prin cruce, simbolul uitărei de sine însuși. Și dreptatea socială cere dela
R
orice ființă omenească, să se jertfească pe această Cruce, pentru binele
tuturor. Ea vrea ca omul să fie pentru alt om, un frate, nu un lup.
LIB
Fiecare sa fie păzitorul fratelui său. Astfel cere legea -divină! a dreptății
sociale.
Facem și noi parte din cei ce vor s’o pună în practică?
ITY
Rut s’a dus într’un ogor să strângă spice de pe urma
sămănătorilor.
S
ER Rut, 2, 3.
Sunt suflete cărora le-a fost dat să culeagă strălucitoarele spice ale
revelațiunei Dumnezeești și să strângă grelele snopuri ale Adevărului.
NIV
Voi, cari vă temeți, că nu veți mai găși nimic pe câmpul pe care,

au trecut înaintea voastră Sfinții cei mari al căror ochi a văzut pe cel
veșnic, nu șovăiți o clipă a face ca și Rut, de a merge smeriți să
culegeți spicele uitate de sămănători. Stăpânul câmpului le-a dat poruncă
LU
,,să scoată din snopi câte-va spice" pentru ca și voi să aveți ce culege.
Bogățiile din Biblie sunt așa de mari, încât fiecare din voi, dacă o
citește cu dorință arzătoare de a întâlni acolo pe Dumnezeu, va' găsi
RA
răspuns sigur la îndoiala sa și mângâere minunată pentru sufletul său.

Strângând spice de pe urma sămănătorilor Rut a găsit pacea și
fericirea.
NT
El n’a putut să rămână ascuns.

Marcu, 7, 24.
CE
Nu mai puțin ca Stăpânul său, un creștin adevărat nu poate să

rămână mult timp ascuns. Este o lege a vieței care cere ca ea să fie
dată la iveală. O sămânță plină de viață nu poate să rămână în
I/
pământ. Ea trebue să încolțească și să-și dea Ia vreme spicul său.

AS
Un adevăr de preț, nu poate de asemenea să stea ascuns. El își va

face drum, cu toată răutatea, invidia și necredința ce o va întâlni în cale
și va sfârși prin a descoperi oamenilor bogățiile sale neașteptate.
UI
O rază de lumină nu poate să rămână mult timp ascunsă. Ea și-a

urmat drumul său ani de zile poate, peste întunerecul fără sfârșit, fără
să-și dea seama spre ce țel folositor o duce acest drum lung. Dar într’o
BC
zi ea a întâlnit în cale Pământul, aducându-i salutul lumilor depărtate.

Adevăr, lumină, sunt deosebite înfățișări ale vieței care oricum' vom
considera-o, vom vedea că legea sa, este de a eși la iveală.
A trăi în Hristos, și a rămâne ascuns este cu neputință.
Y
Fă așa și vei trăi.
AR
Luca, 10, 28.
A trăi înseamnă oare numai a mânca, a beai, a dormi, fără a te
R
mai întreba de unde vii și unde mergi? Înseamnă a trăi, dacă zici în
inima ta: ,,ce-mi pasă de alții?" și dacă asculți numai și numai de
LIB
interesele și pasiunile tale? înseamnă a trăi, dacă înăbuși avânturile nobile
ale inimei tale sau ale sufletului tău? înseamnă oare al trăi când nu
muncești decât pentru lucrurile pământești, disprețuind destinul măreț
ce-ți este rezervat de: „moștenitor al vieței veșnice?"
ITY
A trăi, înseamnă a săvârși cu credincioșie și conștiinciositate, da
toria ta de fiecare zi; înseamnă a căuta tot ce este frumos, curat și nobil;
înseamnă a te desăvârși moralicește, a te îmbogăți din harul divin; în
seamnă a iubi pe ai tăi, pe aproapele tău, pe Dumnezeu.
S
Ascultați pe Cel care cu autoritatea lui de Fiu al lui Dumnezeu
ER
și cu duioșia lui de Mântuitor, vă imploră să veniți la El, pentru a vă
da viața, viața adevărată, viața care rămâne.
NIV
Căutați în Cartea Domnului....

Isaia, 34, 16.
Cine nu se plânge de scumpetea vieței?

LU
Alimentele s’au ridicat enorm, îmbrăcămintea de asemenea. In

pătura intelectuală, cărțile de studii, revistele științifice nu ajung de cât
în mâinele copiilor de familii, cari pot să le plătească.
Sufletul tău e mai scump însă de cât orice. Și hrana pe care o
RA
cere nu e tocmai scumpă. Bibliile se vând aproape gratis. Și Domnul

oferă pentru nimic Duhul său dătător de viață, celor cari i-L cer.
In citirea și meditarea Sfintei Scripturi, se pregătește primirea
NT
Duhului Sfânt și prin ajutorul acestui Duh, se poate cineva hrăni din
Evanghelie. e <
A citi și a ne ruga, este tot una.
CE
Doamne, tu, care ne-ai învățat a ne ruga, învață-ae și a citi.
Nu va mai fi nici o zăbavă.

I/
Apocalipsa, 10, 6.
AS
Sunt în Biblie, cuvinte de o strălucire și o poesie fără pereche.

Sunt altele, cari în fața morței, sunt pline de mângâeri minunate. Și mai
sunt și altele cari răsună ca o chemare puternică, sau ca o înștiințalre
UI
solemnă, ba uneori ca o amenințare înfricoșată. Astfel sunt cuvintele de

mai sus.
Ele sunt poate privitoare la moartea noastră, adică pentru ziua
BC
celor din urmă socoteli, când ceasul destinului nostru va fi oprit pentru
totdeauna. Atunci timpul harului va fi trecut fără să se mai întoarcă
vreodată. Nu va mai exista nici un termen pentru pocăință, nici un
Y
prilej pentru a birui păcatul, nici o putință de a mai face bine, de a
AR
mărturisi pe Domnul.
Ne-au mai fost lăsate zile aici pe pământ... (știe bine fiecare din
noi anume pentru ce).
R
O! să le răscumpărăm!
In românește de Tr. M. Vasilescu
LIB
ITY
Milă voește Domnul, nu jertfă !
Cetățenii orașului Lillehammer, avură să sărbătorească în Decembrie
S
1928, cu serbări, banchete și retragere cu torțe, pe scriitoarea suedeză
Sigried Undset, de fel din acel oraș, cinstită cu marele premiu Nobel1.
ER
Auzind acest lucru, ea le scrise următoarele: Timpurile destul de grele,
nu ne mai îndeamnă la ospețe și apoi suntem și aproape de Crăciun*.
Dar dacă vreți să mă cinstiți n’o faceți cu ospețe și cântece. Cea mai
NIV
plăcută lauda ce mi s’ar aduce, ar fi să ajutați pe săraci de Sărbători1).

Cetitorule! în jurul tău, frații Domnului sunt și azi flămânzi și în
setați și goi, bolnavi, în temniță și necercetați. In ceasul socotelilor lisus
nu te va întreba; câte circuri ai vizitat, câtă cerneală și hârtie ai prăpădit;
LU
în ce costume ți-ai învesmântat țărâna, la câte nunți ai fost ori câte

cântece știi. Ci pe câți flămânzi ai săturat, câți goi ai îmbrăcat, câți
însetați ai adăpat; câți călători ai adăpostit, câți bolnavi ai cercetat,
RA
câte suflete ai mântuit! Ce ai răspunde de ar fi chiar acum acel ceas?
La Domnul toate sunt cu putință!

NT
O telegramă din Roma, ne aducea, nu de mult, la cunoștința mi

nunea următoare:
CE
Copilița Emma Maturi, de șapte ani, bolnavă greu de câtva timp,

era oarbă de mai mulți ani. Intr’una din Duminicile lunii Decembrie, anul
trecut ea însoți pe tatăl său la o procesiune, pe care copii mahalalei o
I/
făceau în cinstea Maicii Domnului.

In biserică, se apropie de fetiță o învățătoare tânără, cu numele
AS
Maria Buzzi și ducând-o înaintea statuiei Fecioarei, îi șterse ochii de

marginea veșmântului, statuiei. Copila îngălbeni, dete un țipăt și spuse
ță vede. După câtva timp doctorul Oalleazzi, constată că fetița s’a vindecat
UI
deplin 2)
1) In revista Mariengriisse aus Einsiedeln, Ianuarie 1929.

BC
2) Eine auffallende Heilung în revista „Mariengriisse aus Einsie-

deln“. Ianuarie 1929.
Y
Prietene! satana ispititorul, cu meșteșugite înveșmântări, îți acopere
AR
ochii și te înlătură dela masa Domnului. Singur și înstreinat de El,
ești orb deabinelea, prietenul meu. Trezește-te, te cheamă clopotele Ia
Domnul! Ingenunche în atingerea sfântului altar, atinge-te de haina lui
R
lisus, asemenea femeei șubrezite de îndelungă și nevindecată boală, vei
vedea, căci El e lumina!
LIB
Trad, de Pr. Deni. Dinu
ITY
Idei, fapte, oameni
Sodoma. /
S
ER
Alergăm ades să găsim în cărți ororile la care se pot deda oamenii,
când Sodoma cea mai autentică se află mereu, în mijlocul vieții noastre.
Să urmărim niște întâmplări .petrecute azi sub ochii noștri:
NIV
O soție care, după douăzeci de ani de trai cu bărbatul ei, îl pă
răsește, înșel ându-1 cu un bun prieten al casei.
Un bun prieten al casei, înșelând prietenia, fură ca un bandit pe
nevasta prietenului, ademenind-o, că se căsătorește cu ea.
LU
O mamă' care primește în casa ei pe cei doi criminali morali, fără

măcar să-și încrunte sprinceana, ci, dimpotrivă, punând împreună la
cale traiul tor în viitor.
Un Don Juan deziluzionat, care rupe legăturile cu complicea lui,
RA
din pricina unor calcule bănești greșite.

O infamă soție adulterină care ucide pe Don Juanul adormit, — și
simulează nevinovăția.
NT
O gardă de onoare după sicriul prietenului infam, în ziua înmor

mântării lui.
Un soț astfel înșelat, care vine la fosta soție ticăloasă și, în chip
CE
suspect, îi promite tot ajutorul lui în fața justiției.

Câțiva avocați ,,celebri", care sar să apere pe „nevinovată".
Și, desigur, mâine, un juriu care o va achita...
Și, mai mult ca sigur, un public „imens" care o va aclamai
I/
Iar soțul înșelat, o va primi curată și nepătată, în vechiul pat

conjugal...
AS
Unde se poate găsi o „Sodoma" mai desăvârșită?
Prietenia și politica.
UI
Iată pc un tânăr inteligent, grăbit să ajungă cât mai sus prin aju
torul politicei, — și iată și pe un bătrân generos, care îi întinde cea
BC
mai sinceră și mai efectivă mână de ajutor.

Cu vremea, bătrânul devine pentru cel tânăr, un părinte sufletesc,
iubitor și cu mare grijă pentru viitorul copilului său.
Vin vremuri bune, când tânărul ajunge la o înaltă treaptă pe scara
Y
socială a țării, — și când, plin de recunoștință, zicea bătrânului: „Ce-ai
AR
făcut pentru mine, nici chiar tatăl meu adevărat nu ar fi făcut...".
Dar, pe urmă, au venit vremuri grele pentru bătrânul om j>olitid..
Atunci, ciudat, — cel întâi care l’a părăsit, fu tânărul lui copil
R
sufletesc. Văzuse că nimic nu-1 mai poate aștepta dela o „căzătură" ca
LIB
bătrânul sau tată.
Atunci tânărul scrise prin gazete o scrisoare publică bătrânului.
După ce, mințind, își arăta motivele părăsirei, adăoga cinic: „Nu
înțeleg ca din motive de prietenie, să-mi jertfesc viitorul meu politic!...".
ITY
Adică: a fost bună prietenia cât a putut să-i aducă folos în cariera
politică, — și nu mai e bună din clipa când a rămas prietenie pură și
simplă.
Cercetați, dragii mei, și veți găsi această anecdotă, înfăptuită chiar
S
acum, în frumoasele zile ale politicei românești.
ER
Când lipsește Dumnezeu.
NIV
Cetirăm prin ziare: Un căpitan medic, dintr’o bună familie, și-a răpus
viața, nemai găsind în ea, firește, nici un înțeles. S’a mai zis că această
moarte era încoronarea unei vieți petrecute, în mare parte, la ticăloasa
LU
masă a jocului de cărți.

Pe urmă, tot din ziare, aflarăng ce admirabile studii a făcut și ce
viitor strălucit l’ar fi așteptat, dacă alta at fi fost lumina după care
s’ar fi condus în viață.
RA
Și, înmărmuriți de durere, am mai cetit jalea și pustiul ce s’a lăsat

în sufletele bunilor lui părinți și în al unei dulci surori, la auzirea gro
zavei vești..
NT
Am cugetat atunci: cât de frumoase, luminoase și rodnice ar fi fost

zilele acestui tânăr, dacă ar fi așezat cu slavă pe Isus, în centrul
vieții lui?!... ,
CE
Plângând sincer asemenea pierderi românești, ne rugăm: „Dă Doam

ne, tineretului nostru intelectual buna Ta lumină, întru ridicarea Iui și
spre binele neamului!...".
I/
Cuvintele unui medic.

AS
La Ateneul sanitar, d. dr. Ion Jianu, a avut o conferință despre

„Locurile Sfinte". Cuvântul d-lui doctor a fost cald și înaripat, așa
UI
cum se întâmplă întotdeauna când glăsuește Mântuitorul prin noi. Cu

prilejul conferinței sale, d. dr. Ion Jianu a făcut și o frățească chemare
pentru „bunătate", arătând mai ales pustiirile pe care le face răutatea
BC
atât în lume, cât și în sufletul celui rău. D-sa a zis: „Cine este rău este
bolnav la suflet și se va îmbolnăvi și trupește", — cuvinte care ar trebui
să rămână, rostite fiind de un om al științei.
Conferința d-lui dr. Jianu, a mai făcut și o altă strălucită dovadă:
Y
desăvârșita armonie între credință și știință. Bine înțeles, acea știință1,
AR
care, fiind tot o revelație a Duhului Sfânt, slujește la ridicarea trupească
și sufletească a oamenilor.
Gestul d-lui dr. Jianu e un semn al vremei.
a. 1. ui.
R
LIB
O sărbătorire: „Ramuri" festiv.
Este o bucurie pentru noi să participăm la obșteasca salutare ce
s’a adus numărului sărbătoresc al „Ramurilor". Dacă nu s’ar cuprinde
ITY
în el fermentul unei mari credințe, al sfintelor entusiasme pe care le-a
cunoscut primul pătrar de veac, dacă arta acestui volum festiv n’alr în
semnă o culme a înseninării pe care abia de-o egalează, sub anumite
raporturir munca de migală și de cucernicie a vechilor călugări îndră
S
gostiți de misiunea slovei, și dacă n’am vedea arzând încă la această
eșim întru întâmpinarea operei d-lui Făgețel

ER
vatră a tradiției sănătoase flacăra creștină și națională n’am cuteza să
și care marchează un pisc
spiritual.
NIV
Căci scrisul lui D. Nanu, Agârbiceanu și Crainic este însăși axa

pe care ne sprijinim creștinismul nostru, cum ne răzemăm critica noastră
pe pivoții de cugetare clară ai lui D. Tomescu și R. Dragnea. Iar literatura
specificului nostru uman credem că a fost deplin canalizată pe matca
LU
„Ramurilor" de Gârleanu, Iosif, Vlahuță, Dunăreanu, Sadoveanu, Basa-

bescu, Bogrea, Vâlsan. Vulovici. Lascarov-Moldovanu, Cezar Petrescu,
St. Bălcești, T. Crudu, P. Partenie V. Voiculescu, El. Farago, I. Ciocârlan,
1. Dongorozi, N. Batzaria, A. Mândru: sub dinamica sufletească a1 d-Iui
RA
lorga. E șuvoiul însuși al spiritualității noastre românești. .
„Popasuri duminicale".
NT
Un scriitor de seamă, care a trecut „cu arme și bagaje" în ziaris

tică, de sigur în folosul ei, dar tot așa de sigur în paguba literaturii,
CE
obișnuește să ne întrețină, în ziua Domnului, cu un „popas duminical"'.

Ideia este mai mult decât fericită. Cu o condiție însă: ca autorul să fie
prieten cu lisus. Un om din scrisul căruia nu adie nicăeri mireasma
creștină, firește că nu va putea să ne prezinte o oază de reculegere
I/
duminicală, un popas spiritual pentru care să-i fim recunoscători.

AS
Și iată un mizantrop al scrisului românesc, un ateu, — cuvântul nu

mai sperie pe nimeni —, îmbie miilor de cititori, în ziua în care a înviat
Hristos, o recapitulare săptămânală a evenimentelor. O, cât de dureros
este faptul acesta că în ziua Domnului, nu se poate oferi cititorilor unei
UI
gazete cu scriitori de mare talent, o priveliște sufletească superioară!

Știm că faptele unei săptămâni sunt... așa cum sunt. Dar un scriitor
creștin poate scoate din ele ceiace ar fi vrut lisus să ajungă în inima
BC
acelora cari-i primesc proza: o concluzie de viață nouă, de viață trăită

•în Domnul.
Y
Un prieten al lui lisus, și când zic al Lui, înțeleg al Vieții, n’ar
fi putut scrie de pildă, într’un popas duminical în spiritul -acesta umo
AR
ristic că: „Sfântul Sinod, sub inspirația Prea Sfântului Pimen, cunoscut
sub porecla de Statu-palmă-barbă-cot, ne-a nărăvit cu toate inversiunile
calendarului"; că barometrul, de sigur numai ca să împace pe anumiiți
R
creștini, a luat-o razna în săptămâna Paștelui; și ma>i ales, să încheie
LIB
c’o sugestie atâta de plină de iubire de oameni „Ați luat seama că as
nins, ca în primăvara anului una mie nouă sute șapte!"
Un popas duminical, care trece așa de discret, prin fața poporului
ațâțat, icoana de sânge a lui 1907, nu poate fi scris de cât de un
ITY
condei inspirat de Stăpânitorul întunericului.
Și când ne gândim că în chestiunea Pascaliei, apele sufletești au
fost vânturate mai ales de atei! Sentimentul dragostei creștine ne oprește
să arătăm numele acestor frați.
S
Polițele păcatului.
ER
Am întâlnit un om care trece drept filantrop. Averea și-a dobândit-or
NIV
știe numai Dumnezeu cum. .. Și fiindcă omul are, probabil, conștiința

încărcată, se mângâie cu gândul că făcând câte un mic act de filantropie,,
îșî achită datoria. De pildă dând, mai mult sau mai puțin în ochii oa
menilor, câte ceva pe la sărbători săracilor, el doarme împăcat, spunând:
LU
— Mai plătesc și eu din datorii.

Să presupunem că averea lui are obârșia cea mai curată cu pu
tință. Să zicem chiar că așa este, ca să nu cădem în vina judecării.
RA
Ne întrebăm însă dacă păcatul, ori care păcat, — și cine este oare
fără prihană — poate fi astfel răscumpărat, când datornicul cel mai
neînsemnat din pilda Evangheliei n’a fost în stare să se plătească
NT
singur? Iar omul de care pomeneam nu-i decât un creștin nominal»

ca să-i atribuim elementele fundamentale ale milei și’n primul rând con
cepția că’n ori ce om care suferă, Domnul însuși este acela care pă
CE
timește. Și apoi cine poate afirmă că banul pe care-1 întinzi, ajutorul

de orice fel pe care-1 dai cuiva, este al tău în propriu? Știam că noi
suntem doar niște economi ai lui Dumnezeu pe pământ și că nu facem
decât să administrăm visteria Lui.
I/
Așa dar nici măcar al nostru nu e banul cu care pretindem să

ne achităm polițele păcatului.
AS
Inițiatul esenian ?
UI
Suntem de mult obișnuiți de gazete, la Paști și la Crăciun mai

ales, cu fel de fel de ciudățenii despre lisus. Știm că mare parte din
BC
presă este scrisă de către Evrei și nu ne surprinde aprecierea, ori

care ar fi, despre Acela cu care ei sunt încă în proces în pretoriul lui
Pilat. Nici aceia din legea noastră cari cred despre lisus că este cevai
Y
mai ridicat de cât dumnealor nu ne surprind, pentru că și ei stau
înaintea Domnului ca spre a-L judeca, nu spre a primi judecată.
AR
Dar cu adevărat suntem surprinși când în foi cu marcă bisericească
găsim despre lisus câte cuvinte tot atâtea neadevăruri.
Iată o astfel de foaie de peste munți, „Cuvântul Bihorului" vor
R
bind despre „inițiatul esenian", care din Fiul Omului, devine Fiul lui
LIB
Dumnezeu! Teoria aceasta a lui Schure, poate fi foarte frumoasă, dar
nu este confirmată de Evanghelie și Tradiție. Și noi n’avem alte do
cumente pe care să ne răzămăm că Mântuitorul a fost inițiat în tai
nele Cerului de către oameni. Știam că El eră inițiat de Dumnezeu,
dinainte de creația lumii și că n’a devenit Fiu al lui Dumnezeu, ci eră
ITY
dintru început.
i. gr. o
S
CÂRTI STRĂINE
ER
FRANCIS JAMMES. La divine douleur. (Libr. Blond et Gay,
NIV
Paris).
De sigur că suferința este marele lot al oamenilor, pe pământ.
Suferințe închipuite sau reale, — artificiale sau veridice, — cu isvoare
văzute sau venind din ținuturi pe care nu le putem atinge cu mintea, -1-
LU
■oricum suferința rămâne umbra omului pe pământ. Acestei suferințe, oa

menii, dealungul vremei, i-au răspuns în felurite chipuri. Prin răutate,
prin nepăsare, prin revoltă, prin cinism, prin blesteme, prin filosofare,
RA
prin moarte. Toate acestea însă au rămas străine suferinței, neputând

pătrunde în esența ei spre a o umaniza, spre a o înălța, spre a' o
destrăma. Trebuia omenirei o altă atitudine, care pătrunzând în încăperea
NT
suferinței, să-i schimbe esența, să-i clisolve puterea, să o umanizeze

printr’o putere mai mare ca ea. Această putere nu putea fi alta de cât
una divină, una de deasupra oamenilor, deci de deasupra' suferinței însăși.
CE
Această putere trebuia adusă în lume nu de un om.

Omul singur nu-;i poate ajunge niciodată sieși. Ce putea aduce un om,
de cât ceva omenesc? Și cele omenești aduse în fața suferinței s’au vădit
totdeauna neputincioase. Trebuia ca această putere să fie adusă de însuși
I/
Dumnezeu. A venit cu ea lisus. Și pentru a ne arăta toatu suferința, El

a pătimit, ca însăpi o pildă vie a totalei suferințe umane. Iar ca putere,
AS
care avea să țină piept suferinței, — El ne-a dăruit Iubirea.

Singură iubirea lui lisus poate fi opusă cu succes suferinței umane.
Iubirea eșită din suferință), iubirea măre ș'i desinteresată, singură ea
UI
poate pătrunde prin zidurile groase ale cetății suferinței și acolo, lucrând
după porunca dumnezeească, are a preface suferința, dându-i asemănare
cu ea. divinizând-o...
BC
Suferințele umane sunt infinite. Categoriile cele mai compacte

însă sunt cele isvorâte din: doliuri, despărțiri, nedreptăți, sărăcie, boli
și umilinți.
Y
Toate aceste isvoare din care suferința omenească își strânge pu
terile ei de nimicire, sunt și rămân pe veci, isvoare otrăvite, dacă în
AR
șuvoiul lor nu lasă nimeni să cadă raza de iubire. Otravă și puroi, — și
cei ce beau sunt osândiți pe veci la răsvrătire și moarte.
Dacă însă, deasupra șuvoiului impur, se abate raza* pură a iubirei,
R
atunci suferința însăși se purifică, întocmai ca în acele uzini de apă, în
LIB
care sulul de apă se sterilizează prin acțiunea razelor ultraviolete.
Raza purificatoare este iubirea lui lisus, este lisus însuși.
Francis Jammes, care e un creștin de-o mare putere de credință,
ne dă această carte, în care ne arată tocmai acțiunea de purificare, de
îndumnezeire a suferinței prin iubire, prin Iubirea lui lisus.
ITY
Bucățile cărței sunt adevărate poeme ale înfrățirei dintre suferință
și iubire. Condeiul lui cald și fin, ne descrie tablouri de-o infinită duioșie,,
în care aceste două puteri ale vieții oamenilor pe pământ, suferința și
S
iubirea se contopesc armonic, spre a ne da o nouă entitate spirituală,
capabilă de a ne ridica sufletele pe plaiuri necunoscute goalei convețuiri
ER
de toată ziua, în care suferința este privită ca o realitate infamă și de
gradatoare, iar iubirea o utopie vană.
Jammes privind suferința, prin unica prismă a iubirei, —, o umple
NIV
de un senz nou, o ridică până la a face din ea un mare simbol

divin.
Se simte dealungul cărței imanența lui lisus, prezența Lui.
Auzim mereu cu duhul: „Lăsați pe cei ce suferă să vie la Mine!"...
LU
Vorbind de senzul pe care trebue să-l dăm vieții, poetul scrie atât
de frumos și de pregnant: „Suntem născuți în senzul lui Dumnezeu,
și în acest senz trebue îndreptate toate sforțările noastre, pentru a
RA
ajunge la viața veșnică. Ar fi prea trist și prea prostesc să cugetăm' dăț

toate frumoasele noastre prietenii, că îmbrățișările logodnicilor, că dra
gostea profundă pentru cămin, că sublimele concepții de artă și de
știință, că nobilele devotamente nu au un senz etern și că sărmanul nostru
NT
trup, care singur le-ar fi dat naștere, n’ar avea drept sfârșit de cât
murdăria și gunoiul".
Bucata „La glorieuse humiliee" poate fi pusă la înălțimea celor
CE
mai bune bucăți din „Fioretti“-le Iui Francisc din Assisi.

Cartea mângâie, înalță și purifică.
a. I. m.
\
I/
JOHANNES JOERGENSEN. Le jour supreme. (Libr. Blond et

Gay, Paris).
AS
Reacțiunea împotriva cărților cu cuprins dăunător sufletelor ce

titorilor, este un fenomen generalizat. In toate țările din lume, se ridică;
o protestare din ce în ce mai tenace împotriva valului imund al publi-
UI
cațiunilor fără nici o axă morală. Aceste protestări au fost, la rândul

lor, învinuite că opresc și anihilează elanul artei, care nu are și nu
poate avea nimic comun cu morala. Eroare. Orice rând scris poate fi o-
BC
otrava pentru suflet, — și de aceea nu se poate vorbi de o totală dife

rențiere a artei de morală. întâmplător deschid cartea unui mare cuge
tător și cetesc: „Tot marile maxime evanghelice par cel mâF sigur
Y
razim, când inima ostenită vrea să se odihnească pe ceva. Ele dau curaj.
Blestem acelora care (prin scrisul lor) conrup, descurajează și desnă-
AR
dăjduesc pe frații lor. Fac o lucrare rea." (Amiel).
Un rând scris e adeseori picătura care căzând într’o inimă prea
plină, poate aduce desperarea și moartea.
R
De aceea, în țări mai înaintate ca noi în civilizație, s’au produs
cuvenitele reacțiuni. Toate aceste mișcări de împotrivire, și-au găsit cea
LIB
mai sigură temelie în eternul ideal creștin.
Cunosc până acum două colecții de cărți, în Franța, care și-au
pus ca lozincă să promoveze în lumea cetitorilor, cărțile cele mai bune
și mai ziditoare de suflet. Una, intitulată „La vraie France" și a doua
ITY
„Ars, et fides".
Din această din urmă colecție, face parte cartea „Le jour supreme"
a marelui apologist creștin, Johannes Joergensen, despre ca>re am mai
S
avut prilejul a vorbi aici. Volumul e alcătuit din două mari nuvele.
Cea dintâi, care, mai desvoltată ar fi putut fi un roman, ne arată viața
ER
chinuită a lui Niels Graff, din pricina unei totale lipse de iubire și de
credință. Prin contrast, romancierul lasă să se întrevadă care ar fi fost
viața lui Niels, dacă l’ar fi cunoscut pe Isus. Aproape de a muri, fugar
NIV
prin țări străine, după ce-și părăsise nevasta și copiii, — Niels, într’o
străfulgerare de sublimă lumină, vede adevărul.
Din toată lectura acestei nuvele, se desprinse chinuitoarea tristeță
a existenței fără Dumnezeu. Scriitorul are o deosebită artă de a transmite
LU
această tristeță și cetitorului, dar, în acelaș timp, lăsând ca în surdină,

să se înlănțuiască neîntrerupt și isonul supremei păci și a desăvârșitei
îmbucurări, ca mângâiere pentru acei care nu sunt ca Niels.
Dar însuși sufletul lui Niels se purifică prin profunda căință din
RA
preajma „zilei supreme".

A doua nuvelă, intitulată „Iarbă", cuprinde însemnările unui celi
batar, ajuns în pragul bătrâneței. Mulțumit până la o vreme, el începe ă
NT
simți dintele vremei și-al părerilor de rău împungându-i sufletul. Privind

în trecutul lui, se vede prins într’o idilă de dragoste, care ar fi putut
să-i aducă un „senz" în viață. Totul însă a fost trecător, — și de aceia
CE
viața lui a rămas stearpă ca „iarba".

Fără a vrea să imprime o notă moralizatoare, din ambele nuvele
se înalță un suflu sănătos și întremător, — mai ales pentru zilele de
acum, atât de îndepărtate de un ideal de viață casnică superioară.
I/
a. I. in.
AS
R.P. Fr. V. Raymond, O. P. Le Guide des nerveux et des scrupuleux.

(Ed. G. Beauchesne, Paris).
Scăderile pe cari le au unii creștini, isvorăsc adesea din pricini
UI
trupești. •
Preotul trebue să apeleze atunci la medic, și să lucreze mână în
mână cu el. Și dacă amândoi sunt pătrunși de Duhul lui Hristos, vor
BC
așeza pe temelii solide viața cea nouă a celor întorși la Domnul.

Un preot Adevărat, trebue să-și iubească bolnavii din parohi? lui —-
Y
și cei întorși și cei neîntorși la Domnul — mai mult chiar decât cărțile,,
AR
predicele, scrierile lui. Făcând așa va fi mai mult pe placul lui Dum
nezeu.
Să se apropi: de fiecare bolnav, cu milă, cu dragoste și să-i cerceteze
amănunțit toată viața, ca să vadă de unde vine răul și apoi să poată
R
aplica leacul. Pentru cei cu voința prea slăbită să le facă o transfuzie
LIB
din sângele Iui sufletesc, uzând de dragoste și de răbdare, acestea fiind
vinul și untdelemnul din pilda Samariteanului milostiv — ș’i să nu cedeze
■până când nu va vedea aprinsă într’ânșii flacăra vieței adevărate.
Celor cari nu cunosc pe Dumnezeu să le vorbească despre suflet,
ITY
despre viață, despre moarte, despre Cer, despre viața veșnică și mijloa-
cele prin cari se poate câștiga această viață. Căci cine a'ltul ar avea
mai multă cădere să vorbească despre toate aceste lucruri, — dacă nu
preotul ?
S
Celor descurajați, cari se cred incorigibili și că nu mai au dreptul
ER
la mila lui Dumnezeu, le poate arăta că descurajarea este și ea un
păcat, amintindu-le că Mântuitorul, ține strâns în brațele sale pe cei ce
și-au predat viața în stăpânirea lui, cu toate micile poticniri cari mai
NIV
vin uneori după aceea, — după cum, o mamă ține în brațele sale și nu
dă jos pe copilul ei care plânge, svârle din picioare, mușcă.
Celor cari nu găsesc sens suferinței, le poate arăta că suferința
pentru adevăr, pentru dreptate, se suportă mai ușor. Dlacă este primită
LU
ca din mâna lui Dumnezeu, ea va fi însoțită neîndoios și de binecuvântă

rile Lui. Toți Sfinții au avut parte de ea și nici unul nu s’a plâns.
Autorul mai vorbește despre mărturisire și Sf. împărtășanie, adu
când dovezi prețioase asupra efectelor ce produc asupra, sufletelor, nu
RA
numai pentru trecut, dar și pentru viitor.

Mai vorbește și de rugăciune, arătând ce loc larg ar trebui să
ocupe ea în viața fiecărui creștin.
NT
Căci prin ea, ori de câte ori suntem încolțiți de necazurile vieții,
ne putem refugia în Ceruri, căpătând îndată pace pentru sufletul nostru.
Când vin ispite asupra noastră, să ne aruncăm în grabă prin rugă
CE
ciune în brațele Tatălui Ceresc, — după cum copilul când a văzut ursul,
aleargă speriat în brațele mamei.
Cartea aceasta se adresează preoților, dar ea este folositoare pentru
orice creștin, care urmărește desăvârșirea.
I/
tr. m. v.
AS
UI
Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit.

BC
Marcu, 1 3, î 3
Y
CÂRTI $1 REVISTE ROMÂNEȘTI
AR
RENEE DE BENOIT: Amintiri și scrisori, traducere de D-na
Maria Al. Brăiloiu, cu o prefață de D-na Sanda Matei, editura „Scrisul
R
Românesc'', Craiova 1929, Lei 50.
Iată o carte binecuvântată, care a fost tradusă în mai mult de 10
LIB
graiuri. —
Cititorii vor găsi în ea cea mai puternică predică a predării în
slujba lui lisus. E predica vieții sfințite de duhul lui Dumnezeu. O
fată tânără, născută în castelul Crans de pe malul lacului Leman, Renee
ITY
van Berchem. de o frumuseță fizică și sufletească rară, simte chemarea
de a sluji lui Hristos. In aceasta își găsește ea toată fericirea. „Căutând
să faci pururea fericirea aproapelui tău, vei găsi fericirea ta". Numai
S
așa se explică lumina strălucitoare ce radia din chipul său: pentrucă a
dat totul lui Dumnezeu. Predarea făcută la margina lacului Leman, sin
ER
ceritatea și duioșia acestui act, zugrăvit la pagina 19, 20 și 21 a cărții,
constituie o mișcătoare mărturie de antologie creștină. Tânăra aceasta,
care înțelegea iubirea tuturor celor ce sufer, putea spune surioarei et
NIV
„Dacă ești mâhnită ascunde-ți mâhnirea și mângâie pe cei ce sunt ală

turi de tine, cari sunt și mai întristați ca tine“. Ea făcea, din voioșie,
pecetia însăși, a vieții plăcute lui lisus.
Călătorind, ea a avut prilejul să cunoască și suferința și orga
LU
nizarea creștină a milei șt a misionarismului. In Anglia, unde vibrația

pentru lisus este așa de vie, ea simte cum adie în suflet chemarea mi
sionară. „Ce fericită aș fi dacă Dumnezeu ar vrea să câștige un suflet
RA
prin mine!'' Este uimitor de observat că în toată viața ei, din care ne
parvin abia câteva frânturi de lumină prin aceste scrisori și amintiri,
nu vom găsi că ia vr’o hotărîre fără să întrebe mai întâi pe Domnul,
NT
Smerenia ei este o podoabă pe care n’o întâlnim în lume de cât rar de

tot; iar puterea de rugăciune o virtute care i-a adus m|are și multă milă
din partea Cerului. In adevăr despre ea s’a putut cu drept cuvânt spune
că „legată de cer, a slujit pe pământ". Iar taina lucrului de iubire
CE
și milă stă în aceia că era convinsă în orice clipă că „prin mine nu

pot nimic, dar Dumnezeu alege pe cei slabi, pe cei neputincioși ca unelte
ale lui". Și ca atare puteai afirma: „nu putem dărui oamenilor decât
I/
ce am primit dela Dumnezeu". La puține spirite creștine am, găsit o matt

caldă mărturisire de iubire pentru marele prieten care este Mântuitorul.
AS
Și dorință mai mare nu avea decât să arăte și altora această comoară

de mare preț. In Anglia a crescut nesfârșit de mult dragostea ei pentru
Scriptură. Intr’una din scrisorile adresate mamei, pe care a iubit-o mult
UI
de tot, îi spunea „Ce minunat lucru , să fii aleasă spre a1 duce Evanghelia
lui Hristos în țări depărtate!", căci nu există țel mai nobil decât să adu
cem pe aproapele nostru Ia cunoștința lui Hristos, care râvnește, pentru
BC
noi, la lucruri mai înalte decât râvnim noi înșine. Ce frumoase și ca’Ide
sunt reflecțiile acestei tinere cu privire la încercările pe care le dă Dum-
Y
nezeu spre a crește copiii In suferințe! Numai păcatul e în stare a răpi,
AR
pacea celor ce trec prin școala suferinței, căci nutnan el ne poate ascunde
pe Hristos! Când vom putea grăi lumei cu putere despre Hristos —
•e sigur că am biruit păcatul în inima noastră.
R
Și când ne gândim la povața apostolului „rămâneți întru cele sme
rite" găsim că tânăra aceasta al înțeles de minune rostul vieții. Căci ea a
LIB
voit să facă studii de infirmieră spre a îngriji bolnavii. Și a făcut. O
găsim la „Bon-Sacours (1911—1914) folosind darurile devotamentului
și milei ca să poată mărturisi „ce cinste deosebită pentru mine, dacă pe
când aduc ajutor trupului, Dumnezeu ar alina1 prin mine câteva suflete"!
ITY
Ce de observații de înaltă iubire de oameni în jurul patului suferinzilor!
Nimic mat jalnic de cât să vezi viața spiritului stinsă înaintea vieții tru
pului! Pentru cei cari cer minuni când se găsesc lângă un suferind, le
aducem aminte că tânăra aceasta spunea: „dacă avem dreptul a cere mi
S
nuni, oare viața noastră este eai destul de lepădată de eul nostru ca
ER
Dumnezeu să ne asculte?
Ce grijă minunată de a salva trupul și sufletul unui suferind gân-
dindu-te la răspunderea" ce ai ca pilda pe care i-o dai prin viața ta să
NIV
fie în adevăr puternică. O, sunt atâtea experiențe de mare valoare în

fapta de dragoste, cheltuită de această infermieră creștină ca directoare
a dispensarului de la „Eaux-Vives", ca îngrijitoare a bolnavilor din oraș,
de Ia Maternitate și de la Casa'de convalescență! Mereu i se pâre 'Că
LU
o turbură modestul ei confort când pășește pragul atâtor suferințe,

Toată grija ei mergea către ființele ce suferă fiindcă nu cunosc pe Dum
nezeu. Pentru asta ea se socotea nevrednică, neputincioasă, păcătoasă
spre a înțelege infinita dragoste a Domnului, dat rămânând mereu în
RA
contact cu El, avea puterea-de ai face binele în permaneță. De aceia ea

spunea surorilor ei că: a duce în fiecare zi o bucurie unui suflet este o
fericire și cunoștea adânc taina gândirii lui Maeterlink „oricine iubește
NT
un alt suflet și-l înbunătățește pe al său". In 1914 și 1915, perioada

imenselor suferințe de război, ea a mers în Franța, unde, ca« infirmieră,
a fost de bun folos răniților din gara Lyon-Vaize. Scrisorile unora dintre
CE
acești răniți sunt adevărate epistole deschise, vii, cari mărturisesc des
pre marele și sfântul suflet al samarinencii elvețiene. Căci toată vremea
aceasta trudnică și fără odihnă... ea ardea de dorința de a câștiga su
flete pentru Hristos.
I/
Căsătoria ei a fost iarăși o binecuvântare. A cerut-o lui Dumne

AS
zeu și El i-a dat-o. Două ființe în Hristos și pentru Hristos: iată ce-a
fost căsătoria ei cu doctorul misionar de Benoît, Despre fericirea asta
spune tânăra femeie că „nu este un drept care ni se cuvine, ci un dar
UI
al lui Dumnezeu. Psalmul 127 îi este lozincă de toate zilele „Dacă nu

zidește Domnul o casă, de geaba lucrează cei ce o zidesc".
Soțul ei plecând ca misionar în India, își ia soția, care de multă
BC
vreme ardea de dorul de a fi de folos misionarilor ce se jertfesc pentru

Hristos. Călătoria cu vaporul în vremea submarinelor, este o călătorie
de credință unică. Ajunsă pe câmpul de luptă misionară, în țări cu climă
enervantă și cu oameni a căror limbă trebuie să și-o apropie, abia aici
Y
face ea adevărata experiență de încredere desăvârșită în Dumnezeu. Și
în adevăr cu puteri de sus ea birue mii de piedici și suferințe. In toată
AR
vremea rugăciunea este puterea supremă a acestei misionare, inspiratoare-
de viață sfântă. Smerenia ei ajunge aici treapta cea mai aproape de
Dumnezeu. Ea scria scumpei sale mame „roagă-te pentru mine să nu-mi
R
lase Domnul odihnă, să mă umilească, să moară eul meu ca să nu rămâie
LIB
viața mea stearpă, s’aducă roade spre slava Sa". Ce minunată este apre
cierea acestei femei: unul din mijloacele de a ne înălța la Dumnezeu e
suferința! O, și câtă suferință este între păgânii aceștia pe care tindea
să-i aducă la Hristos! In mijlocul atâtor privațiuni: umezeală, boli, și
ITY
suferințe, Dumnezeu îi trimite darul unei copilițe. Intr’o scrisoare spunea
mamei sale fericirea de a fi învățat multe dela această ființă neputin
cioasă, care se încrede deplin! Aici a învățat ea că prin credință și rugă
ciune se mută munții. Și tot aici a desăvârșit virtutea aceia de a fi blândă
S
ca lisus, atunci când totul e protivnic.
ER
Cartea ne aduce și o mărturie despre marele creștin Sundar Singh,
pe care Renee, l-a cunoscut, la lucru. Aflăm dintr’o scrisoare a ei că
acest hindus s’a predat lui lisus la vârsta de 14 ani! Ce fericit este
omul, care cunoaște din tinerețe pe Domnul!. De aceia viața Iui Sundar
NIV
Singh, e plină de binecuvântare ca și a Sfântului Pavel.

O reflecție minunată ni se pare și aceia dintr’o scrisoare către
mama sa ,,Dacă am suspina mai mult după venirea lui Hristos, dacă
LU
biserica ar fi mai pătrunsă de această dragoste a miresei pentru mirele

ei, dacă L’ar aștepta cu atest duh, n’ar veni El în curând?" O condiție
esențială pentru câștigarea sufletelor o găsește Renee de Benoît în
sfințirea ta proprie pentru aproapele tău. Aceasta o face să mărturisească
RA
deschis că „nu pot aduce dela mine nimic, chiar nimic, dar dacă Duhul
lucrează, cuvintele cele mai slabe devin cuvinte dătătoare de viață". Ea a
fost de mare ajutor femeilor și copiilor, iar prin rugăciune, de netăgă
NT
duit folos, soțului său, întemeietorul misiunei evanghelice canareze.

Soțul ei trebuind să se întoarcă în Elveția pentru a face apel în
vederea întăririi organizației misionare și-a luat și soția și copilul. Din
CE
pricina unei gripe, contractată în trenurile aglomerate din Franța, tânăra

misionară — abia 27 de ani avea — a murit, cu toate îngrijirile date
pe pământul natal. Este extrem de înduioșătoare descrierea creștină a
stingerei ei, cu grija ce lăsă soțului de a crește copila în cunoașterea
I/
lui lisus. Ea ducea în mormânt cu ea „încă o mică ființă, care avea să

vază lumina zi'.ei câteva săptămâni mai în urmă".
AS
Dacă prin viața ei de samariteancă minunată a putut aduce la

Hristos multe suflete, prin moartea eîf, a făcut ca să se predeal lui Dum
nezeu unele suflete pe care viața ei nu le câștigase încă. Câtă adâncime
UI
este în cuvintele Domnului către părinții ei: „Lăsați-o să plece, moartea ei

mă va slăvi mai mult de cât viața ei"! Cine val citi mărturiile din scri
sorile dela urmă ale cărții cari sunt de slăvire a numelui lui lisus pentru
BC
darurile acordate acestei smerite unelte a' Lui, va vedea o mamă și o

soție ideală, o creștină activă care a vibrat necontenit pentru cei mici,
pentru cei desmoșteniți, pentru bolnavi și răniți, pentru toți îndurerații.
Y
Cartea nu e o biografie a vieții acestei misionar^. Ci un șir de
AR
icoane luminoase a revărsării harului dumnezeesc, încă din copilărie,
asupra unei ființe predate, care în tăcere lua asupră-și sarcinele cele
mai grele.
R
Predarea uneia dintre surorile sale, lai patul mortuar, este un do
cument sufletesc rar (pag. '153). Mărturisirea servitoarei (pag. 154)
LIB
că Renee „dădea o cunoștință înaltă despre stăpânul pe care-1 slujea"
este un aviz mișcător pentru toți stăpânii pământului. Rugăciunea dela
pag. 155 e o mărturie de rară frumusețe sufletească. Comparația cu
Maria, sora lui Lazăr, este nemerită. De ce să pară rău cuiva — de
ITY
moartea ei — când partea ceai bună și-a ales?
Căci cu adevărat a aplicat cuvântul lui Toma d’Aquin: Fie toată
viața mea o faptă de dragoste.
S
N’avem cuvinte care să îndemne în deajuns pe cititorii noștri să-și
ER
procure această carte de reculegere, de sugestie creștină și de binecu
vântare. In special elevele școlilor secundare vor găsi în ea comoara unui
entusiasm misionar neprețuit de scump. O caldă muțumire se cuvine
NIV
și bunei creștine, care a tradus așa1 de frumos aceste mărgăritare de

preț. Dacă mai adăogăm tipăritura îngrijită a „Scrisului Românesc",
iată o carte, din toate punctele de vedere, ca o azi mă caldă, sfințită!
i. gr. o.
LU
GALA GALACTION: Caligraful Terțiu, Cultura Națională Bucu

rești, 90 lei.
RA
Scriitorul care dublează un adevărat misionar creștin, dintre pu

ținii pe care-i cunoaștem, ne dăruește o carte de nuvele, essai-un și
schițe în care apologistul și literatul își dispută întâetatea'. Nu mai
NT
rămâne îndoială că scrisul părintelui Gala Galaction, are o mireasmă

specifică pe care căutătorii de lucruri rare o prețuesc cu cea mai înaltă
cotă a valorilor literare, încă de pe vremea când nu îmbrăcase haina
CE
sacerdotală.
In mănunchiul celor 12 bucăți, alcătuitoare ale noului său volum,
vom găsi însă nu o preocupare literară, în prima linie, a ajutorului ci
un prinos de mărturisire a inimii sale ca slujitor al Domnului. Nu putem
I/
spune Că toate bucățile sale poartă această marcă. De pildă nuvela cea
mai de extindere — O stea prin fereastra lui Manolaș — este pur și
AS
simplu o contribuție literară, un. fragment de roman, o reliquie scumpă

din vremea când scriitorul nu se predase Stăpânului său. Ceva din tra
gedia acestui frământat suflet, credem că poate fi descoperită în volbura
UI
fragmentului de viață pasionată din nuvela de mai sus. Alte câteva

imcăți n’au nici o contingență cu creștinismul. Cea mai mișcătoare
nuvelă a cărții — pentru iubitorii de literatură pură, bine înțeles — este
BC
Hârca pentru hârcă, în care analiza, amănuntul, și finalitatea găsesc în

scriitorul nostru un interpret clasic. Contingența cu preocupările creș
tine este sesisantă aici prin credințele populare care se razimă pe pe-
263 FÂNTÂNA DARURILOR'
Y
deapsa lui Dumnezeu asupra celor impii. Bucata are însă un act de con
vertire, care e însăși axa cea mai puternică a nuvelei.
AR
Dar nuvela cea mai pregnantă, de adevărată apologie creștină,
este aceia care a dat numele volumului. Caligraful Terțiu, un rob
creștin, este acela care a scris epistola lui Pavel către Romani (Romani
R
16—22). Atmosfera acestei nuvele este din era primară a1 creștinismului,
LIB
din vremea misionariatului lui Pavel. Imaginația autorului, împletită cu
realitatea istorică și scripturistică, ne dă o bucată de rară mireasmă apos
tolică. Literatura capătă aici reflexe mistice și pa’r’că după fiecare nou
cucerit pentru Evanghelia păcii te simți părtaș deplin al harului ce se
ITY
revărsă din belșug. Casa lui Gaius 'Sin Corint ne devine familiară. Bi
serica improvizată în șopronul triremelor corintene, în care maica Phoebe
este rostitoarea casei și slujitoarea agapelor, e vie în conștiința noastră..
Cei doi capadocieni, Lisandru și Antidor, trăesc emoția sfântă a con
S
vertirii când li se spune de robul Terțiu că „din nouă sute nouă zeci
și nouă de poteci, cari duc spre vizuinile demonilor și ale liturghiei lor,
ER
ați nimerit pe singura —< ă mia — care duce spre Evanghelie și spre
lisus Hristos!". Egloga fântânii Pirene cu vâna de apă de sub zidul
acropolei... este o chemare puternică spre apa vie a lui lisus. Figura
NIV
Învățătorului din casa lui Gaius este admirabil prinsă: E un Pavel etern.
O minunată reculegere spirituală ne oferă Grădina lui Iosif din A-
rimateia; vibrantă convertirea lui Mustafa Efendi la schitul egumenului
Pahomie. Puterea credinței acestui călugăr este cu adevărat mare și
LU
vrednică de cunoscut. Iar rugăciunea lui, o perlă din comoara ortodoxiei,

ne îngăduim s’o reproducem în această succintă dare de seamă:
...4 „Am cutezat Stăpâne, să te chem martor și chezaș, credinții
RA
mele în dumnezeirea ta. Ci tu, înțelepte Doamne, fă nu după nebunia

mea, ci după cele din veac știute socotințe ale tale. Trimite mâine senin,
vijelie sau omăt, după cum bine plăcut îți este ție. Iată aici robii tăi,
NT
fie nouă după porunca ta... Nu din trufie, nil din orbire deșartă, nu din
poftă de slavă, am primit să lovesc cu capul meu stânca milostivirii
tale, ca să țâșnească, în văzul păgânilor, izvoarele puterii tale, cele mai
CE
presus de fire! Stăpâne, tu știi că râvna casei tale m’a mâncat! Prea cu
rata Maica ta lăcrămează. în paraclis, când plouă, căci n’am putut până
acum să pregătim șindrila. Chiliile se dărăpănă și gârbovesc. Afară de
Rafail, toți ceilalți suntem neputincioși și pe sfârșite. Sfânt locașul acesta
I/
tânjește după premeneală și după podoabă. Ce să mă fac eu numai cu

Rafail? Și cine va mai păzi locașul tău, în zilele neputințelor noastre...“i,
AS
Oaspeții de sub fereastra mea — niște vrăbii — dau prilejul unei

rare și alese flori creștine. In Madona din port și Crăciunul sfântului
copil Feodor găsim pe lângă frumuseți literare de antologie și acele
UI
note de apologist care fac plăcerea noastră deoșebită.

Linia acestui suflet pasionat care pleacă în literatură dela templel?
păgâne, trece pe la minunata „Calipso greaca, fecioara" și mai ales
BC
pe la „Adamova" splendida nuvelă a convertirii, ca să urce la apologetica

literară din Caligraful Terțiu, este vrednică de subliniat în această revistă
de experiență si viață creștină.
i. gr. o.
Y
DAMIAN STĂNOIU: Necazurile Părintelui Ghedeon.
AR
Autorul face parte din tagma monahicească. Acest fapt trebuie
subliniat întrucât literatura sa — vai purta cu voie sau fără voie —
stampila unui om al bisericii lui Hristos.
R
Judecata literară l’a încununat pe părintele Damian cu lauri. Este
LIB
adevărat că intrarea sa) în templul scrisului a fost impresionantă căci
aducea din lumea călugărească tot ce are mai picant pentru „lume"
viața de mănăstire. Și mai aducea și un talent nemeșteșugit de bun
povestitor. Cititorii s’au bătut după „fructul", care fusese aproape
„oprit" până la acest iscoditor de amănunte tainice. Și autorul neme-
ITY
rind gustul marelui public, l’a servit cu toată picanteria) literară de care
era capabil.
Volumul întâi aducea deci această noutate: descoperirea unui con
S
tinent nou de... slăbiciune omenească! I s’a luat, în nume de laudă, au
torului pentru această intrare triumfală în arenă scriitorilor.
ER
Cea de ja doua carte „Necazurile Părintelui Ghedeon" aduce cam
acelaș material din nuvela) „In căutarea unei parohii". Numai cât Ar-
temie. a devenit acum Ghedeon iar omul care căuta) de zor o parohie a
NIV
găsit-o definitiv în satul Scaeți, unde rămâne o figură de teatru sau

mai bine zis de circ, purtând grija lucrurilor din afară și a sfântului
pântece. In cadrul acesta, pe care realismul autorului l’a fotografiat hâd,
nu vom găsi chipuri nouă nici priveliști cari să mărească orizontul.
LU
Lipsit de o pătrundere în adânc, nu găsim nicăen în acest volum o fră

mântare mai înaltă, nicăiri fiorul acela al Dumnezeirii. Faptele, cursiv zu
grăvite și la tot pasul cu efect de humor și de batjocură la adresa oa
RA
menilor bisericești, nu isbutesc să fie coordonate organic. Aproape nu

vedem legătura dintre capitole și, hotărît, lipsește perspectiva de roman
așa cum poartă firma.
NT
Dacă din punct de vedere literar nu găsim de cât ușurința de a

povesti simplu, din punct de vedere uman și mai ales creștin, scenele
indecente, 'vulgaritatea vocabularului și voluptatea de a expune, pe frații
CE
săi întru Domnul, râsului obștesc sunt procedee pe care nici scriitorii
laici nu le-au adoptat în așa măsură. Poate că o revizuire a capitolului
13 din întâia scrisoare către Corinteni l’ar fi îndemnat pe părintele Da
mian să privească pe preoți și călugări subt unghiul dragostei, a milei
I/
și a omeniei. Slăbiciunile acestora, multe și mari, ar fi fost atunci su

biect de tragedie umană, nu de comedie burlescă.
AS
Critica ditirambică i-a fost, călugărului, un prost sfătuitor. Iar

scriitorului, unul și mai prost. i. gr. o.
UI
ECON. A. C. COSMA: Moartea din punct de vedere creștin.

Sibiu 1928.
O broșură care flutură peste vremuri, peste locuri și peste oameni,
BC
stindardul morții, așa cum și l’au închipuit semenii noștri din cele mai
vechi timpuri până azi. Monumente frumoase, simple pietre, cruci, mau-
soleie, daruri și jertfe — toate vorbesc despre moarte, despre moartea
trupului.
265 "FÂNTÂNA DARURILOR
Y
Frica de moarte a descuiat camara sufletelor și întotdeauna a fost
AR
mobilul îmbrăcării și săturării omenirii flămânde. Părintele Cosma arată,
în concluzie, constatarea aceasta istorică: Prin monumente oamenii au
căutat să puie la adăpost trupurile pentru clipa ceai mare de reunire a
R
lor; prin literatură s’a arătat legătura dintre suflet șt divinitate iar prin
sacrificii s’a încercat să se păstreze legătura între cei morți și cei vii.
LIB
Privirile filosofice asupra nemuririi sufletului sunt foarte intere
sante. Reflecțiile lui Goethe și Victor Hugo sunt vrednice de subliniat
,,Sufletul omului este ca apa; el vine din cer și se urcă la cer"; „Mă-
urc spre Infinit. Pământul îmi dă seva lui generoasă, iar cerul mă ilu
ITY
minează cu reflexele lumilor întrevăzute".
Partea cea mai interesantă a broșurii este aceia în care se tratează
problema aceasta din punct de vedere creștin. Autorul s’a ostenit să
S
aleagă tot ce e mai caracteristic gândirii creștine. Desigur că Sf. Ioan
Hrisostom avea dreptate să spună ca clipa cea 'din urma; e cea mai aleasă
ER
din viața unui creștin: fiindcă este aceia care stă mai aproape de cer.
Și multă adâncire se cuprinde în vorbele filosofului 'Cosimo dei Medici
care, întrebat pe patul de moarte de către soția sa de ce închide ochii,
NIV
a răspuns „Ca să văd mai bine". Foarte plastică e comparația autorului

cu viermele de mătase și fluturele — omul care își ia sborul din go
goașa vieții vremelnice înspre sferile de sus. Sugestiv îndemnul „Fii
gata oricând de plecare"!
LU
Capitolul asemănărilor este deosebit de interesant. Râvna noastră

pentru lumea nevăzută e asemănată cu instinctul pe care-1 are matca
stupului după albastru, măcar că nu-1 vede de cât odată, la! roire.
RA
Tinerețea sufletului este asemănată cu prospețimea florilor ce renasc

mereu.
Sugestive deasemenea pasagiile referitoare la filosofia creștină
în fața morții. In special ideia că nașterea noastră din țărnă și întoarcerea
NT
în pământ are rațiunea smereniei gândindu-ne la obârșia noastră, —

și a lui Dumnezeu pentru bunătatea și puterea Lui nemărginită.
Reproducem pentru frumusețea și adâncimea lor reflecțiile autorului:
CE
„Viața ta? Un gogoloș de ceară. Se topește Ia cel mai mic val

de căldură".
„Frumusețea ta? Un vas de cristal. Se sparge repede."
„Averea ta? O pânză de păianjen. O deșiră vântul".
I/
„Sănătatea ta? O năframă subțire. O sfâșie acul."

AS
„Existența ta? O candelă aprinsă. O stinge cea mai mică adiere."

Cărticica părintelui Cosma este un memento interesant și sugestiv.
i. gr. o.
UI
VATRA, Aprilie 1929, Craiova (Palatul Ramuri — 00 lei anual).

In numărul de Paști găsim un bun editorial despre „înțelesul
BC
Învierii Domnului" semnat de Părintele Ohia. Se accentuiază asupra

acestui „Sigiliu al dumnezeirii" lui lisus asupra liniei de greșită și per
sistentă vinovăție a înțelegerii evenimentului începând cu fariseii și căr-
FÂNTÂNA DARURILOR 26&
Y
turarii de odineoară cari vroiau să cumpere cu bani tăcerea străjerilor
AR
mormântului și sfârșind cu. înfumurații cărturari de astăzi „cărora le-ar
plăcea numai un lisus ceva mai răsărit ca dumnealor, cel mult demn de
studiat, dar nici într’un caz un Dumnezeu vrednic de închinat și un Mân
R
tuitor de urmat“. Autorul subliniază plastic considerația1 că Învierea
Domnului este arvuna învierii noastre și garanția cea mai sigură a bi
LIB
ruinței binelui asupra răului din lume.
Versurile pascale sunt semnate de d-1 C. Ș. Făgețel.
Părintele Anghel Pârvănescu tălmăcește, în continuare, Evanghelia
dupTi Matei, cu bune și plastice mijloace spirituale pentru popor. Reflec
ITY
țiile cu privire la ciobani, la magi, la' leagănul lui lisus și la duhul luj
Irod sunt ale unui preot în care lisus nu s’a oprit la bariera minții ci a
coborîc în eslea inimei.
S
Bună traducerea d-lui Calotescu-Neicu după Pârâuașul lui Ooethe.
Reamintim versurile finale ale poetului:
ER
Cine din stâncă m’a strigat
Mă va călăuzi mereu.
NIV
Interesante sfaturile medicale ale d-lui V. Voiculescu relativ la unele

obiceiuri creștinești ce prilejesc boli. Poate că era bine de semnalat că,
de multe ori, Dumnezeu apără pe credincioși mai bine de cât toți doctorii
laolaltă.
LU
Articolul de apologie ctitoricească al d-lui Mugur „Biserica din

Topești" în vreme când așezămintele cultului se prăbușesc sub ochii
unei generații necredincioase, este foarte cald.
RA
Bune povestirile d-lui Tiberiu Crudu și Nicolai al Lupului.

Evocată frumos figura marelui ctitor Matei Basarab, care a zidit
peste 40 de biserici.
Coperta cu Învierea mi se pare prea statică. învierea nu poate fi
NT
decât dinamică.
Atragem luarea aminte asupra acestei bune tipărituri craiovene
pentru zidire sufletească.
CE
LUPTA CEA BUNA, Martie 1929, organ al „Asociației preoților

musceleni".
I/
Părintele Bănățeanu (unul din traducătorii cărții lui Sundar Singh

— ni se pare) vorbește cititorilor despre principiul autorității erarhice
AS
în legătură cu chestiunea Pascaliei. Concluzia este, firește, pentru în

frângerea hotărîtă și energică a ori cărei propagande de slăbire a
acestei autorități și de luminare a celor furați de unda anarhiei bisericești.
UI
Interesante pildele scoase din cartea P. S. Grigorie al Aradului cu

privire la Sf. Cuminecătură. In adevăr aceste pilde, aduse la lumina
conștiinții de azi a creștinilor, fac un imens serviciu.
BC
Articolul părintelui Mușătescu „din roade îi veți cunoaște" este o

șarjă împotriva unui sectant de felul căruia sunt, desigur, mulți de-ai
noștri. Dacă faptele sunt așa, și nu ne îndoim de Ioc, nu împărtășim
totuși duhul articolului și nici comentariul sf. Sale că „învățătura Dom-
Y
nului lisus Hristos e mai mult faptă decât credință". Fără adevărată
AR
credință, fapta rămâne ,,o cârpă murdară" înaintea lui "Dumnezeu, cum
spune Scriptura. Deci fapta este o urmatfe a< credinței. A zice că trebuie,
să punem mai mult temeiu pe faptă decât pe credință înseamnă a zice să
R
punem mai mult temeiu pe creație de cât pe creator.
> Articolul „Cu ochii spre El", este iarăși o șarjă contraunui alvițar
LIB
adventist.
„Ori mormântul mamei, ori groapa pisicii din grădină" este un
comentar care cuprinde reflecțiile juste, sugerate de aceste cuvinte ale
unei rătăcite.
ITY
O bună pilduire a d-lut Ștefănescu, din experiența vieții sale, ple
dează întru folosul rugăciunilor pentru morți.
Părintele Cotenescu grăește împotriva tendințelor presei de azi. O
S
bună meditație religioasă, cu privire Ia Sf. Pavel, are elevul Uncu din
ci. VH-a a Seminarului.
ER
In general tendința revistei este de ofensivă contra sectelor. Cea ma‘i
bună luptă însă, singura care s’a dovedit eficace în domeniul acesta, este a
lucrării constructive. Să se vadă lumină în casa noastră proprie, în
NIV
sufletul nostru, în viața noastră — și atunci biruința e câștigată cu
siguranță.
SOLIDARITATEA, revistă culturală și pedagogică, Pitești, Nr. 1—2

LU
are un monumental articol semnat de d-1 V. Băncilă: Religia și educația

Regelui Mihai. Autorul după ce arată, documentat, greșala pedagogiei
moderne de a nu fi valorificat contribuția instinctului religios în opera1
educativă și impasul în care ne vom găsi până nu vom organiza viața
RA
într’o formă religioasă, trece la marea răspundere a pedagogilor cu

privire la educația micului nostru Rege. D-1 Băncilă prezentând icoana
unui adevărat rege, subliniază singurătatea augustă pe care n’o poate
NT
colora de cât Dumnezeul creștin. „Nici unui rege religia nu i-a făcut rău
și prezența ei ar fi scutit omenirea de multe din înaltele orori ale trecu
tului. Religia e deci necesară pentru un rege, atât pentru a-i face suporta
CE
bilă senzația de singurătate reală, cât și ca siguranță morală".

Să mulțumim lui Dumnezeu că se mai găsesc educatori cari apelează
la religie pentru formarea personalității regale!
I/
CUVÂNT BUN, revista asociației creștine ortodoxe „Patriarhul

Miron", Nr. 3, înfățișează cititorilor un material de bună zidire sufle
AS
tească. Părintele Manea Popescu stăruie, în editorial, asupra iubirii lui

Dumnezeu care pătrunde în inimile încuiate. - Extrem de interesantă po
vestirea despre marinarul englez Barthy, căziit pradă furiei unui chit,
UI
în pântecele căruia a stat până ce marinarii omorând balena l’au scos

viu din uriașa încăpere întunecoasă a ei. Povestirea a fost confirmată
de către d-1 Parviile, editorul gazetei „Journal des Diebats". Acest
BC
fapt adeverește minunea cu lonă. Un foarte bun articol cu privire la

favoarea de a suferi scrie părintele Stoica R. lonescu. Justă observația
Sf. Sale că pe cei credincioși Dumnezeu îi crește pentru o veșnicie de
Y
fericire, în lotul suferinței, iar pe cei necredincioși îi lasă ca să lucreze
AR
contra dreptății, în trecătoarele lor fericiri. Interesante faptele și su
gestiile subliniate de d-1 Dîaconu, cu privire la viața' misionarilor din
India. Remarcabile observațiile d-lui Miloae despre modernizarea cato
R
licismului, cu mijloacele puse la dispoziție de d-1 Mussolini: un stat
papal, un tren papal cu caipelă ambulantă, radiofonie și perspective de ae
LIB
roplan, în opoziție cu metoda predicatorială a1 Sfântului Pavel care n’a
călătorit prin lume de cât cu piciorul. Minunată concluzia „Ce bine era
pe acea vreme când creștinii erau de aur iar bisericile lor erau gropi
de lut întunecoase"!
ITY
Dintr’o informație a părintelui Firmilian aflăm că libertățile reli
gioase au dăruit Americii 571 de secte și religii. Precum se vede un
record și în acest domeniu!
S
ER
CANDELA, Nr. 1—3, Cernăuți, publică un studiu de largă docu
mentare, cel mai interesant din câte s’au scris până acum, cu privire la
Pascalie și reforma calendaristică. Autorul folosește metoda cronologică
pentru a nie! da o icoană complectă a istoricului problemei care agită așa
NIV
de mult actualitatea.
Pentru cei cari mai au încă nedumeriri iîn chestiunea sărbătoririi
Paștelui, recomandăm stăruitor acest studiu conștiincios cu un lux de
LU
argumente și date pentru clarificarea creștinilor, scris de profesorul

universitar, D-1 Gheorghiu.
Cititorii, de 'bună credință se vor convinge câ sistemul calendaristic
evreesc care nesocotește echinocțiile nu poate fi nici într’un caz punct
RA
de reper pentru sărbătorirea Paștelor creștine. Biserica, precum nu

a urmat pe Iudei când aceștia își serbau Paștile lor mult mai înainte de
timpul cuvenit, tot atât de puțin îi va urma și acum când dânșii își ser
NT
bează Paștele lor mult prea târziu. Alminten vom ajunge cu această
sărbătoare în vară.
Autorul conchide că fixarea Paștelui nu trebuește considerată dogmă
CE
de credință ci numai o chestiune de cult.

i. gr. o.
I/
AS
Frații cititori sunt rugați a ne trimite abonamentul.

Avem încredințarea că sa putut observa, de toți,
UI
modicitatea abonamentului față de mărimea revistei și

caracterul ei tipografic compact.
BC
Inpreună ostenitori cu noi, așteptăm efectiva d-v. ape-

ciere a cheltuelilor.
Comitetul.
Anul I. No. 7 Malu 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
— APARE LUNAR —
t ■SÂ.-'M N n
Director ; Preot TOMA CHIRICUȚĂ,
S ITY
ER
w t\,
NIV
Pr. Toma Chiricuță . . . Spiritul Sfânt

Const. Goran . . . . Cina cea de taină (versuri)
Al. Lascarou-Moldovanu . Scrisori creștine
LU
Dora Popescu (Traducere) wMi-e milă de mulțime"

/. Gr. Oprișan................... Crâmpei de scrisoare
Florica Martinouici . . . Icoane din lumea noastră
Maria Constantinescu.......................... Drumul ertării
RA
Const. Goran......................................... Plânsul lui Balthazar (versuri)

Al. L. M. și I. Gr. O............................... Flori creștine
♦
*
♦ ............................................................... Din mărturisirile marilor convetiti
NT
M. Eminescu............................................ Pagina de antologie creștină

Pr. Dem. Dinu și Tr. M. Vasilescu . Tălmăciri din alte ogoare spirituale
a. I. m. și i. gr. o.................................... Idei, fapte și oameni
CE
a. I. m........................................................ Cărți streine

i. gr. o....................................................... Cărți și reviste românești
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I No. 7 Maiu 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
ITY
SPIRITUL SFÂNT
S
Scriitorul francez, Henri Marcel, se plânge în „La nouvelle
ER
revue francaise“, numărul de pe Martie al anului acestuia, de
confuzia tot mai evidentă, care se face, în cultura franceză mai
nouă între voința de spiritualitate și spiritualitatea însăși. Și
NIV
el spune că aceasta din urmă nu ar putea să fie fără de un fel

de grație, din partea unei realități, care ne depășește și de la
care, de fapt, noi primim, ca un dar sau ca o îngăduință, în
LU
săși existența noastră.

Mărturisim că aceiași plângere, numai că oarecum adaptată
la realitățile dela noi, o simțim că se îngrămădește și în
RA
inima noastră, când privim la lupta ce se dă în jurul așa zisei

spiritualități, în scrisul nostru mai tânăr — pe care trebue să ni-c»
împărtășim fraților „scriitori. Căci și la noi se săvârșește ace
NT
iași tristă și inutilă confuziune între ceiace pretinde a fi ten

dința de spiritualizare a culturii noastre naționale și spirituali
CE
tatea însăși.
Nu vrem să întrebuințăm titluri și nume. Nu urmărim în
nici un fel polemică, cu nimeni și pentru nimic. Dar este o
I/
poruncă irezistibilă, care dinlăuntrul inimii noastre isbucnește,

și de care trebue să ascultăm, atunci când însemnăm din grabă
AS
rândurile ce urmează. Sunt scrise cu smerenie și în spirit de

rugăciune. Și ele ar vrea să găsească, în sufletele celor pen
tru care ele sunt adevărate, tot un spirit de smerenie, unită
UI
cu rugăciune.
Așa dar, încăodată mărturisim, se face o confuzie. Se vor
BC
bește necontenit și frumos despre spiritualitate. Ba încă ceva

mai mult: Se încearcă a se schița, tainic, și unele cercuri de spi-
Y
ritualitate, menite să întindă tot mai larg domnia spiritului în
AR
viața noastră, sub toate formele ei. Dar întrebarea este: Se
poate spiritualitate fără de spirit? Și anume, întrebăm mai pre
cis : Se poate. spiritualitate fără de Spirit Sfânt?
R
Oh! iată cuvântul, care este cel mai puțin înțeles și cel
LIB
mai puțin primit de acest veac, beat de ,,spiritualitate". Vrem
să spiritualizăm, cu toții, viața, dar nu cu Duh Sfânt! Vorbim
de spiritualitate. Cântăm de spiritualitate. Preamărim, prin vers
ITY
și proză, binefacerile de tot soiul a ceiace numim cu toții, con
vențional, spiritualitate. Dar, în tot ce vorbim și scrim, în ver
sul și în proza noastră, nu descoperim, dacă vrem să căutăm
S
cu sinceritate și fără de nici un fel de partis pris, nici de cum,
isvorul mântuitor al spiritualității veritabile, și aceasta din pri
ER
cină că nu avem în noi, nimic din ceiace auzim că se numește,
în cărțile Sfintei Scripturi și în imnurile și rugăciunile Bisericei:
NIV
Spiritul Sfânt!
Veacul nostru a ajuns, aproape cu totul, ca să nu mai creadă
în Duhul Sfânt. Chiar pentru cei ce vorbesc necontenit de El,
LU
chiar predicatorii și slujitorii și dispensatorii acestui Duh Sfânt,

nu-L pot înțelege. Și nu e vorba aicea despre o înțelegere cu
mintea. Despre o cuprindere, care să ducă la o definiție logică,
RA
a ceia ce este în sine acest Duh Sfânt. O astfel de năzuință ari

fi și absurdă. Ci ne gândim numai la singura formă de în
țelegere a acestui Duh: Cuprinderea cu inima, trăirea lăun
NT
trică și cu vrerea, a tuturor lucrărilor tainicp, pe care le săvâr

șește, din îndurare, în fiecare om, care crede, acest Duh Sfânt.
E vorba despre acea sfântă cuprindere, a întregii tale ființe, de
CE
valul, pe care nu-1 știi de unde vine și încotro merge, a Du

hului lui Dumnezeu, asemănător, până într’o oarecare măsură,
cu cuprinderea roții de vânt, și care, prin forța vântului, pune,
I/
într’o puternică și evidentă mișcare, tot mecanismul morii, care

AS
în vederea acestei mișcări fusese și făcută. O! cuprinderea a-

ceasta de vântul Duhului Sfânt a mecanismului, care e în fie
care din noi, și care a fost anume creat pentru a fi purtat de
UI
acest Duh, este un lucru tot mai puțin cunoscut în cuprinssiiĂ,

uscat și sterp, al veacului în care trăim!'
BC
Vorbim de spiritualitate. Propovăduim spiritualitatea. Ne

socotim, necontenit, campionii spiritualității, în mijlocul vieții
noastre publice. Și totuși. Nici un pic de Spirit Sfânt nu este
Y
prezent în toată ființa noastră. A fost desigur cândva. Atunci
AR
când s’a îndurat Cerul și L’a revărsat, tainic, peste un prunc,
ce eram noi. Dar, de atunci și până astăzi, în tot locul și în-
R
fiecare clipă, am desbrăcat tot mai adânc Duhul pe care Li’am
primit. Și ni-am îmbrăcat, continuu, în duhul pe care l’am le
LIB
pădat! Aceasta este tragedia, care s’a petrecut, surd în mai
fiecare din noi, și din care, foarte multi, încă nu am eșit, cu
complicitatea noastră. Scriem despre Duhul Sfânt și ascultăm,
ITY
în viață, de adversarul Lui. Vorbim, predicăm, ne rugăm — și,
în realitate, trăim, umblăm, gândim, călăuziți de alt duh. De
duhul minciunii, al lăcomiei, al invidiei și al mândriei, al ne-
S
curăției și al urii. Viața noastră personală este o necontenită
ER
tăgăduire a Duhului Sfânt. Oricine cunoaște, mai ales intimi-r
tatea vieții noastre, și în primul rând noi înși-ne, avem adâinca
încredințare că Duhul Sfânt nu are nici un fel de realitate*
NIV
pentru noi! O, mai ales viața noastră intimă! Viața gândurilor

și a dorințelor noastre impure, pe care ne ostenim ca să le
ascundem în dosul unor culise estetice, pentruca, doar-doar,
LU
vom isbuti să pricinii im, în alții, și câteodată chiar și în noi„

iluzia unei vieți isvorâte din revărsarea Duhului Sfânt! Viața
nî-i o tăgadă a ceiace noi vorbim!...
RA
Și încăodată ținem să spunem, că nu avem de loc drept

țintă, a însemnărilor noastre, pe nimeni în parte. Zugrăvim
stări de lucruri, ajunse aproape obștești. Deasupra plaiurilor
NT
Patriei, Cerul pare a fi cu totul închis, pentru inimile însetate

după Viață. Geme sufletul Neamului după o altă viață — și
CE
nu știe cum o va avea. Oh! noi înțelegem adânc gemătul Pa

triei! Fiindcă și noi suntem carne din camea ei! Și suflet dm
sufletul ei! Legea suferinței obștei ne cuprinde și pe noi. Fie
care din noi gemem după adevărata Viață. Și această Viață nu
I/
va veni, de cât numai atunci când vom avea adevărata spiritua

AS
litate. Și nu se poate spiritualitate fără de Spiritul Sfânt! Oh!

îndură-se bunul Dumnezeu să reverse peste noi toți Spiritul
Lui cel Sfânt! Peste fiecare din noi în parte, și peste toți îm-t
UI
preună! Iar acest Spirit Sfânt nu se. va pogorî decât numai

atunci, când vom îngenunchia, cu toții, în numele Domnului
BC
Hristos, și ne vom striga către Ceruri nevoia noastră după

Viață! Numai atunci, când inima fiecăruia din noi va fi ca un
arbore dintr’o mare și rugătoare pădure de suflete omenești!
Y
AR
Pădurile atrag ploile cerului. Obștiile rugătoare câștigă ploile;
Duhului. Și toate aceste obștii trebue să se contopească, smerit,
într’o singură și mare obștie, care se roagă: A întregului neam
R
românesc. Oh! această obștie vrea Dumnezeu să fie Sfânta
LIB
noastră Biserică strămoșască, înfiptă cu rădăcinile ei în vre
murile Sfinților Apostoli. In cea dintâi adunare, care s’a ru
gat și a primit ploaia de limbi de foc a Duhului Sfânt. In
disciplina acestei obștii trebue să reintrăm, smeriți, cu toții.
ITY
Mai întâi păstorii, și după ei oile. Să alungăm dintre noi
tot ceia.ce ne divide. Să dărâmăm dintre noi toate zidurile de
ură și die neînțelegere, care ne împiedică să ne rugăm împreună
S
pentru primirea Duhului Sfânt! Să ne pătrundem ființa noastră
ER
de ființa lui Isus, Cel mort, înviat și înălțat la Ceruri, pentru
mântuirea noastră! Să stăruim în a sta cu toții la picioarele
Altarului Bisericei, pe care, în chip tainic, stă însuși Isus!
NIV
Și atunci se va petrece și cu noi minunea celei dintâi Cinci-

zecimi! Hotarele Patriei se vor cutremura, ca de o furtună, de
revărsarea în valuri a Harurilor Duhului! Vom vorbi limba
LU
nouă, prin care ne vom tălmăci, fiecare pe înțelesul tuturor,

bucuriile și nevoile! Și o viață nouă, o putere de creare nouă
se va înfăptui pe toate tărâmurile culturii! Comorile de geniu,
RA
pe care le purtăm ascunse în noi, vor căpăta eliberare și vor

țâșni biruitoare în spre Cerurile deschise. Diviziunile dintre
NT
clase, dintre oamenii care trăesc, împreună, în aceiași casă,

în același sat sau târg, în una și aceiași cuprinzătoare țară,
vor înceta. Atunci vom putea cunoaște ce însamnă în adevăr a
CE
trăi în împărăția de Har și de Iubire a Domnului Dumnezeu.

Adevărata Spiritualitate atunci o vom avea.
O, Doamne Dumnezeule! Indură-te de noi și ne dăruește
I/
de sus această Spiritualitate!

Preot TOMA CHIRICUȚĂ
AS
UI
Eu socotesc cartea Iov, unul din cele mai mari- lucruri, din câte
s’au scris cu pana. O carte a tuturor oamenilor! E cea dintâi, cea mai
BC
veche punere a nesfârșitei probleme: soarta omului și Căile Domnului

pentru el aici pe pământ.
CARLYLE
.213 FÂNTÂNA DARURILOR
Y
CIHA CEA DE TAINÂ
AR
„Luați, mâncați, acesta
R
este trupul meu“
(Evanghelia după Marcu)
LIB
înmiresma pământul, această nouă cină
Al cărui glas prin veacuri, pornea ca să răsune,
Când Cel ce poate morții din praf să îi adune
ITY
lisus vestea lumina,, cu vorbe de lumină...
El ce-a țesut, din neguri, pământului, vestmântul,
S
Și soarele cu glasul de aur l’a aprins —
ER
Puterea necuprinsă, El se privea cuprins
Trei zile ’n praful nostru... și își vedea mormântul...
NIV
La masa pământeană, sta oaspete ceresc

La sfat cu ucenicii,... aici lângă țărână
Și ’n ceasu-acela, chipul, părea că-i o fântână
LU
Pe care Heruvimii, aripile-și rotesc...
Înfiorați de-adâncul, cuvintelor sculptate

RA
De dalta ’naripată, a Celui răstignit,

Privindu-L, ucenicii, simțeau și ’n ei cum bate
Torent de viață nouă din slavă înflorit.
NT
V
Și ’/? clipa 'n care, Domnul, cu chip de om, frângea
CE
In valea noastră neagră, o pâine înstelată

De flacăra credinții, peste pământ plutea
Icoana crucii Sale în cue înrămată
I/
Și primăvara jertfei din sânge înviată...

AS
Din patru zări, cu trâmbiți, un imn de bucurie

Venea vuind din vremuri, stingând orice apus,
Când cina cea de taină și de împărăție
UI
Ne-a cununat țărâna ca jertfa lui, lisus!...

BC
CONST. GORAN
Y
Scrisori creștine
AR
„...Ci mai degrabă cuvinte de mulțumire."
R
(Efeseni V—4).
Isus ne poruncește, mai înainte de toate, să spunem adevărul. In
LIB
felul cum intelectualitatea românească a privit uneori massele noastre
populare, s’a oglindit mai degrabă minciuna, sub chipul deformat al
ipocriziei interesate. Mai cu seamă în ultimul timp, sub presiunea enormă a
votului universal, massele noastre populare (cele care aveau a decide
ITY
de soarta politică a multor bărbați de Stat) au fost anulate în mod
grosolan. In foarte multe prilejuri nu li s’a spus adevărul. Calitățile le-au
fost exagerate până la refuz, — defectele li-au fost trecute sub tăcere,
S
sau deadreptul anulate. Deci în ambele ipostase: minciună, — și pe
deasupra, interesată. '.
ER
Trebue deci, cugetând la Isus, să renunțăm la acestea, — și, mai
bine, să ne gândim așezat, fără romantisme sau interese deformatoare, la
adevărul „cel adevărat"...
NIV
Să vorbim acum de marele păcat al „vorbelor porcoase" șt mai
cu osebire al sudalmei românești. înjurătura românească.
Mai întâi, va trebui să constatăm cu destulă amărăciune, că suntem
un popor de oameni, care, în marea lui majoritate, înjură de dimineața
LU
până seara. '

Apoi, tot cu aceiași mâhnire, vom desluși cu totul prea ușor, că
înjurătura românească este atât de variată, în cât nu-i putem limita
această varietate.
RA
Pe urmă, vom stabili că în înjurătura sa, românul amestecă cele

mai sacre lucruri, începând dela firul de iarbă și isprăvind cu însuși
Dumnezeu.
NT
Ducând mai departe constatările noastre, vom descoperi cu mult

prea lesne decât n’am don că românul înjură când e supărat, — când
e vesel, — când muncește, — când lenevește, — când admiră, — când
CE
mângâie, — când iubește... Adică, într’o vorbă: totdeauna.

In toată desfășurarea vieții lui, românul își toarnă în fibrele muș
chilor, ale creerului și ale inimei sale, otrava înjurăturei. Plumb greu,
care îl ține mereu și bine fixat în clisa unui pământ ticălos.
I/
Cu vremea, el nu mat simte nici o stânjenire, — ci înjurătura face

AS
parte întregitoare a ființei lui sufletești.

Că înjurătura e lucru urât, —■ oare cine ar putea' spune altfel?
Că înjurătura e, de cele mai multe ori, o blasfemie, — iarăși, cine ar
cuteza să nege?
UI
Că înjurătura otrăvește sufletul, — ne-o pot spune cei care nu

înjură. Aceștia, când aud spurcata' exprimare a 'înjurăturei, simt ca o
BC
miazmă de baltă stătută, cuprinzându-le sufletul și rănindu-li-1 până la

sânge.
Dar mai presus de toate, înjurătura e un păcat.
Românul, în majoritatea înjurăturilor lui, amestecă cu o ușurință
Y
care-i deadreptul desgustătoare, noțiunea! care ar trebui să fie sfântă, —
AR
aceea de mamă. Cu o voluptate sadică și stupidă, omul nostru o spurcă!
în toată clipa, amestecând’©, nebunește, în toate înjurăturile lui. Și încă,
în ce fel! Imaginea plastică1 ai unora din aceste înjurături este deadreptul,
R
•oribilă. De câte ori, peste voia ta ți se înfățișează în minte, asemenea
fioroase expresii de sudalme, simți oroare de om. Omul ți se înfățișează
LIB
ca cel de pe urmă animal al creațiunei.
Iar când, în înjurătura lui, a amestecat, ca un zălud, pe însuși
Dumnezeu și toate cele sfinte, — desgustul ia forma unei adânci su
ferințe, — a unei crucificări.
ITY
Nu e zi în viața celor mai mulți români, în ca>re ei să nu-și întineze
inima cu spurcăciunea unei 'înjurături, — în care un lucru sfânt să nu
fie nesoco.it, mânjit, ultragiat.
S
De mici copii, înjurătura ține tovărășie vieții celor mai mulți, —
tinereța vine și ea cu tot alaiul ei de variate și din ce în ce m;ai murdare
ER
sudalme, — așa în cât omul matur, gospodarul, pe care urmează a se
întemeia familia și țaira, este în aceiași vreme și paznicul plin de credință
a întregului tezaur de înjurături spurcate, moștenite din tată în fiu. Urâtă
NIV
și grea moștenire, — cumplit și apăsător blestem!...

Că, astfel fiind, cine ar putea măcair îndrăzni să spună că înju
rătura nu e un păcat?
Raportată la învățătura creștină, înjurătura apare în toată groză
LU
venia ei păcătoasă.
Pe deasupra tuturor învățăturilor omenești, — divina învățătură a
lui Isus este aceea care ridică cuviința până la culmea unei virtuți, —
și cufundă vorba necuviincioasă în prăpastia păcatului.
RA
Cuviința în vorbă și în faptă, este unul din marele comandamente

creștine.
Afară că Isus ne învață să „iubești pe mama și pe tatăl tău ca
NT
pe Dumnezeu" — iar „numele Domnului să nu-1 iai în deșert", — dar

din întreaga Lui viață sublimă, se țese cea mai profundă și senină
cuviință. E o așa de cumplită antimonie primordială între Isus și
CE
vorba spurcată, — în cât dacă un creer ar admite apropierea, — acel

creer n’ar putea rezista contradicției, ar plesni...
Puși în fața pildei Mântuitorului — care trebue să fie îndreptarul
ceasurilor vieții noastre pe pământ — ce-ar trebui să cugete și să zică
I/
înjurătorii?!...
AS
Sfinții Apostoli, care au călcat, pas cu pas pe urma Domnului,

ne-au lăsat de asemenea luminoase porunci în ceeace privește „viața
gurei noastre". Peste tot, Faptele și Epistolele grăesc cuvinte hotărîte:
UI
„Dacă crede cineva că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își

înșeală inima, religiunea unui astfel de om(.e zadarnică". (lacov, I—26).
Și tot lacov (III—2) ne spune că: „dacă nu greșește cineva în
BC
vorbire, este un om desăvârșit"...

Când Slăvitul Apostol Pavel, în deplina maturitate a păstorirei
sale, scrie bisericilor lui Isus, care sunt cărările pe care credincioșii au
Y
AR
a merge, el le spune poruncitor și fără putință de îngăduială: „Să nu
se audă între voi nici cuvinte porcoase, nici cuvinte nechibzuite, nici
glume proaste, care nu sunt cuviincioase". (Efeseni, V—4).
Iar după ce astfel orânduește prin poruncă fără putință de călcare,
R
el le spune acele simple cuvinte, cari ar trebui să și le scrie pe pereții
LIB
casei și pe ai sufletului, toți înjurătorii, întru osândirea înjurăturii....
Sfântul Apostol Pavel, zice: „...Ci, mai degrabă (spuneți) cu
vinte de mulțumire..." (Efeseni V—4).
Da, oameni care înjurați, mai bine decât spurcate vorbe prin care
ITY
mânjiți cele mai sfinte lucruri ale vieței acesteia, — mai bine de cât
otrava păcatului înjurăturei, — mai bine de cât osânda la o viață veșnică
în tovărășia acestui păcat, — mai bine decât toate acestea, grăiți cu
vinte de mulțumire, pentru că Dumnezeu v’a îngăduit să aveți atâtea
S
lucruri frumoase, atâtea simțiri duioase, atâtea priveliști încântătoare,
ER
atâtea minunate daruri... Qândiți-vă că înjurătura voastră, care, luată
ușor, vi s’ar părea că e un lucru de nimic, este, în realitate, un fir
de apă otrăvită, care scurgându-se în urechea copiilor voștri, ajunge
până la sufletul lor și acolo iezește, zi cu zi, până ajunge mocirla
NIV
vieții lor de mai încolo, —■ gândinți-vă că și asupra voastră înșivă șuvoiul

înveninat se întoarce pustiitor, aducând mucegai, băltoacă și iezătură
otrăvicioasă. Oricând, veți simți în sufletul vostru greutatea osândei, —
LU
osânda de a nu vă putea ridica pe culmea înverzită, luminoasă și adu

cătoare de bine a unei vieți trăită în cuviință...
In avântul vieții noastre omenești, înjurătura este un plumb în
RA
aripi, — care nu ne lasă să ne urcăm spre cer.

Un neam care are înjurătura) în mare cinste, e lipsit de putința
unui avânt desrobitor de relele finei.
Când ne gândim de ce uneori, ne este așa de greu să îiifrânge'm
NT
unele greutăți ce ni se pun în cale, — să nu ne ducem cu gândul prea

departe, căutând pricina relelor în „complexitatea' vieții noastre de azi",
sau în cine știe ce „conjectură" savantă a) unui cugetător fără răspun
CE
dere, — ci, dragi oameni ai acestui neam, căutați pricina în faptele

„mici" ale zilelor vieții voastre. Și dacă veți fi și sinceri, veți ajunge
la foarte simpla concluzie că, printre alte „mărunte" păcate, și înjură
I/
tura toarnă plumb greu în aripele avântului vostru spre cer, adică spre
viața, care trebue să ne fie pildă, a lui Isus...
AS
Veți fi ajuns astfel să câștigați un prețios adevăr....

UI
Citiți minunata carte

PE URMELE MÂNTUITORULUI
BC
însemnările Călătoriei la Ierusalim

de Pr. IOSIF TRIFA
Lei 60 Sibiu
Y
AR
„Ml-E MILĂ DE MULȚIME"......
(Sf. Marcu. Cap. VIII v. 2)
R
In două rânduri, în împrejurări identice, Istis a rostit aceste cuvinte,
LIB
cu inima adânc întristată.
Era prin împrejurimile Bethsaidei, în partea de miază-zi a lacului;
își alesese acest loc retras, ca să prilejuiască apostolilor șăi un mic popas,
după asprele și obositoarele zile de drumuri apostolice.
Mulțimea însă, prinzând de veste, înconjurând lacul, trecând Iordanul,
ITY
nuîrindu-se pe măsură ce trecea prin vre-un târgușor, năvăli cotropind
malul lângă care era ancorată barca de pescari în care se afla Isus cu cei
doisprezece.
S
„Și, — zice sfântill Marcu, — ieșind Isus, a văzut mulțime mare și
l s’a făcut milă de ei, pentrucă erau ca oile ce nu au păstor și a început
ER
a-i învăța multe'1.
Mulțime fără conducător, turmă fără păstor: iată realitatea care de
astă dată induioșă inima Învățătorului. Și nu s’a mulțumit să le dea numai
NIV
hrana spirituală; El se gândește și la bietele trupuri prăpădite și... pentru

întâia oară hrănește cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești.
Acelaș fapt se repetă după câtva timp, în partea de sud a lacului, în
Decapole, în mijlocul unui ținut puțin locuit.
LU
In jurul Lui, mulțimea se îmbulzește, dornică de a-L vedea și auzi,

uitând chiar și de mâncare. Spre seară, inima Lui se înduioșează.
„Milă-mi este de mulțime, — zise El, — ca sunt trei zile de când
RA
„așteaptă lângă mine și nu au ce mânca. Și de-i voia trimite flămânzi ta

„casele lor, vor slăbi pe cale; că unii dintr’înșii au venit de departe!"
Și, precum făcuse la Bethsaida, din nou el dete ordin mulțime! să
NT
șeadă jos și, divin amfitrion, îi primește sub cerul Său albastru,
oferindu-le, din mâna Lui atotputernică, pâinea și peștii prin minune
înmulțiți.
Erau în acea seară ca la patru mii!
CE
** *
Norodul! Este mulțimea anonimă în care vârste, clase, indivizi, se
I/
confundă fără ca, — în anonimatul ei de nepătruns, — să se poată dis

tinge vre-o figură sau recunoaște vre-o persoană! Este massa inconsistentă
AS
și mobilă a sufletelor cari urmează pe oricine care-a fermecat-o. Mulțimea,

este un aluat pe care un ferment trebuie să-l lucreze; iar, dacă fermentul
este otrăvit, aluatul se alterează cu desăvârșire.
UI
Poporul este format mai ales din cei simpli; din cei de jos. Cei cari
sunt nevoiași și suferă, alcătuesc de obiceiu mulțimile. Cine zice massă,
zice _ de sigur — clasa de jos, căci elitele și cei.mari sunt puțin niimerdși.
BC
Uneori însă, se amestecă și elita cu cdi simpli. De câte orinu’i-am văzut,

printre mulțimile cari se îmbulzesc la spectacole și la marile manifesta-
țiuni?!
Așa era, într’adevăr, mulțimea care stârni mila lui Isus. Erau,
Y
AR
printre alții, oameni din popor, suflete simple și drepte, pe cari îi seducea
blândețea lui Isus și pe cari îi încântau perspectivele fericite pe cari le
deschidea noua Evanghelie. Nu vorbea El adesea de fericire? Dar erau,,
R
deasemenea, savanți, cărturari, tălmăcitori ai legilor, fruntași ai preoților
— sau spionii lor — cari se temeau de popularitatea Nazarineanului și cari,
LIB
sub pretext câ râvnesc sâ afle adevărul dela El, îi puneau diferite întrebări
cu tendința de a-l prinde în cursă; însă răspunsul Lui, neașteptat, se
întorcea întotdeauna spre rușinarea lor.
Erau, în sfârșit, bolnavii aduși din toate părțile și uneori dela mari
ITY
depărtări. Toți, în imediata Lui apropiere, paraliticii, îndrăciții, orbii, toți
mizerii cari își căutau mântuirea. Apoi, în urma acestora în depărtare,
așezați pe povârnișuri acoperite cu iarbă, agățați pe stâncile țărmului,
S
massa, mulțimea anonimă.
Isus o contempla cu un surâs trist, ca întotdeauna.
ER
Nicioată nu l-a văzut cei din jurul lui râzând. Era senin sau trist.
Uneori, privirea i se’ntuneca. El, pentru care viitorul nu era o enigmă,,
știa ce are de împlinit pe pământ... și poate că viziunea răstignirii depe
NIV
Golgotha îl îndurera. Poate că și’n acel moment când privea mulțimea
strânsă în jurul corăbiei pe malul lacului, Iși amintea că, nu va fi departe
ziua când acest neam care a văzut minunile Lui și acei printre cari a
făcut atâtea binefaceri și vindecări, acei cari din mâinele Lui au primit
LU
pâinea și peștii prin minune înmulțiți, vor uita toate în acea zi și vor cere
scăparea lui Baraba; sfintele Lui mâiny. I le vor străpunge cu piroane și-i
vor răsplăti tot prin suferința Crucii!!... Sub privirile ochilor Săi albaștri
și blânzi, cari radiau lumina Dumnezeului pe care-L purta, totul îi era
RA
cunoscut. Știa în amănunțime toate mizeriile lor fizice și aprecia cu in

dulgență nemărginită toate decăderile lor morale. Cerceta până’n pro
funzime neștiința și perversitatea lor, și, — iertător numai cum Dumnezeu
NT
poate fi, — deodată inima Sa fu cuprinsă, de-o dumnezeiască milă pe

care nu și-a putut-o ascunde: „Sărmani oameni — zise — mi-e milă de.
voi!“
CE
Ce milă într’adevăr divină și cum strălucește aci cu o fineță nespusă!

Cuvintele Lui nu se opriră la malurile lacului: ecoul lor răsună în
depărtări.
Acea mulțime strânsă în jurul Lui, — cu amestecul ciudat de costume,
I/
vârste, clase, cu virtuțile și viciile ei, cu aspirațiunile nedefinite cari o în-

lănțuiau de pașii Săi, — simboliza omenirea. Imensa Lume a prezentului,
AS
trecutului și viitorului!
Peste marea agitată a capetelor, peste valurile melodioase ale lacului
Qalileei, Isus vedea, — dincolo de timp și spațiu, — omenirea întreagă
UI
căreia El îi este conducătorul și Mântuitorul. Și, pentruca să desvăluie

adâncul inimei sale omenești și gândirea dumnezeiască, El lasă să-i sboare
depe buze acest strigăt divin: mi-e milă de mulțime!
BC
*
* *
Sentimentele Omului-Dumnezeu față de om, ar putea fi cu totul
altele: scârba de pildă; omul este atât de rău! sau poate mânia; omul
Y
AR
este atât de vinovat! sau poate desgustul! omul este atât de pervers!
Pervers, vinovat sau rău, omul nu face să isvorască în inima Lui
decât mila.
R
Să căutăm, a preciza calitatea milei divine: aceasta ar fi de-a- înaintă
spre cunoașterea inimei lui Isus.
LIB
Când un suflet bun este atins de mizeria altora, efectul produs
— sentimentul încercat — este mila, pentrucă vederea suferințelor altora
în loc să-l respingă, îl atrage irezistibil. Mila este umilă: ea se coboară
până la cel ce suferă — cât de decăzut ar fi el —, nu este simpla condes
ITY
cendență cu nuanța ei de superioritate. Prin esență mila este curajoasă.
Uneori plânge; niciodată însă nu se tânguie, tijei nu se jeluiește. E compusă
toată din inimă și voință; nu-și are locuința în recea regiune a spiritului
care se mulțumește să vadă suferința și numai s’o analizeze, lăsând inima
S
seacă și mâna amorțită. Nu! Mila este 'inima întreagă înduioșată de
ER
mizeriile altora, gata să înțeleagă, să ajute și să vindece. Numele ei este
jertfă și iubire!
Astfel este mila lui isus! Mulțimea avea motiv de uimire. Alta era
ideia primă pe care o avea despre Dumnezeu: El era judecătorul!
NIV
Isus însă, dorind săi facă cunoscut pe Bunul Dumnezeu, ascunde cu

îngrijire razele divinităței sale, ca astfel să ne putem apropia mai lesne
de El. El își exprimă, mila ce-o simte față de mizeriile noastre și... dacă-și
LU
amintește că este Dumnezeu, face o minune arătându-ne origina lui înaltă

și grija părintească de hrana de toate zilele, preocupația chinuitoare a
■omenirei.
Două din mizeriile noastre L-au înduioșat, mizerii cari au provocat
RA
acel strigăt al inimei sale: mizeria spiritului, mizeria trupului.

Isus, — spune Evanghelia, — a simțit milă de această mulțime,
pentrucă erau ca oile cari n’au păxstor. Și totuși, în acea vreme, acea
NT
mulțime avea conducători. Erau sinagoge în târgușoarele mărginașe ale

lacului; erau învățați vestiți; avea o lege pe cari aceștia le-o comentau.
Cu toate acestea, Isus și-a simțit inima strânsă de milă în fața
CE
aestei mulțimi care nu avea cunoștința esențială a adevărurilor, deoarece

era greșit inițiată. „Orbii conduși de orbi, — spune El, — merg drept
în prăpastie". Pentru aceasta venise El, ca să le fie păstorul cel bun.
Lumea avea nevoie de lumină, și adevăr pe care El singur putea să le-o
I/
dea: a venit!
„Veniți la mine cei ce voiți lumină — le-a zis — Eu sunt lumina
AS
lumei!"
Din inima, lui înduioșată; izvorau cuvintele pe cari toți le auzeau, în
cadrul malurilor, florilor și câmpiilor- Pescarii,... se făcură pescari de
UI
oameni; iar dincolo de acei nemulțumiți ai pământului, dincolo de mulți

mea contimporană care-L auzi vorbind pe El și apostolii Săi, cuvântul
Său trăiește, mila inimei Sale ne-a atins și pe noi.
BC
Fiecare individ este unul din acea mulțime care simboliza omenirea
întreagă!
Savanții, fără El, nu știu unde se sfârșește calea pe cari merg; cei
bravi, fără ajutorul Lui sunt slabi în fața răului și a durerii; cei bogați
II
Y
și regii pământului sunt săraci când nenorocirea îi copleșește, când moartea
AR
îl surprinde.
Omul este păcătoșenie și josnicie, oricât ar fi de înaltă culmea pe
care-a cucerit-o. Sunt în jurul nostru atâtea mistere, atâtea lacrimi, atâta
R
jale, atâtea mizerii și păcate! Noi avem nevoie să simțim pe Dumnezeu
LIB
milostiv și înduioșat, pentrucă nimeni nu ne poate veni în ajutor pe
pământ. Cine ne poate mângâia de durerile noastre, cine poate revărsa
liniște peste Inimile noastre veșnic sbuciumate? Cine poate înlocui mân
gâierea divină, când omul nu-i decât nemernicie, minciună și perversitate?
ITY
O bunule Isuse! Numai pacea Ta e veșnică, lacrima durerii numai
Tu o poți 'șterge; tânguirile de jale și întristare numai Tu le poți schimba
în psalm de bucurie și de laudă, pentru bunătatea Ta.
. O blândule Isuse! Ca și acei din jurul Tău cari te-au urmat șl
S
apoi te-au răstignit, fiecare din noi te supărăm cu păcatele noastre vi
ER
novate. Te biciuim în fiecare zi amintindu-ți suferința Ta pe pământ;
Dar îndrăsnim să-ți cerem iertare pentrucă știm că, mai presus de
păcatele noastre, de slăbiciunile firii omenești, de cât perversitatea și
răutatea noastră, o inimă, a lui Christ Tu ești îndurătoare, cunoști mis
NIV
terele cari ne ’nconjoară și ’n fața cărora suntem neputincioși, știi taina

suferințelor noastre, te ’nduioșezi de mizeria sufletelor noastre veșnic
chinuite și ți-e milă de noi!
LU
După CHARLES PARRA de DORA POPESCU
RA
CRÂMPEI DE SCRISOARE
NT
Prietene dragă, te invit Ia câteva clipe de reculegere.

Vrei tu să-ți mai aduci aminte de vremea copilăriei noastre, de
CE
zilele în care sărăcia părinților ne lăsase zălogiți, prin străini, Dumne

zeului nostru? Câteodată mă gândesc că singur biciul nevoilor ne-a
iuțit pașii adolescenții pe drumuri pe care ispita întârzierilor stă lai
fiecare răspântie. Domnul a folosit sărăcia pentru a ne crește la» școala
I/
Lui adevărată. Căci prietenii noștri, cu stare, se răzemau pe dânsa nu

AS
mai. Iți mai amintești de manevra» dela școala militară când într’o zi
de zăpușeală, fără milă, de par’că se topea vatra» cerului, alții puteau
cumpăra răcoritoare, iar noi ne uitam cu jind la' punga noastră goală»?
Ai uitat tu bucuria ce-am avut atunci când, istoviți de greutatea echi
UI
pamentului, în drumul spre Văleni un copil ne-a îmbiat — din marș —

un pahar cu apă de isvor? Toate răcoritoarele din lume n’ar fi avut
BC
prețul acelui pahar aburit pe care ni-1 întindea o mână de copil — mâna
îngerului celor săraci!
Te văd agonisitor fără pereche al darurilor din cărți. Citiseși
într’a patra primară bibliotecuța» părintelui tău, care ți-a fost și dascălul.
Y
întâilor ani de școală. Răscoliseși apoi, adânc, în liceu, tot ce-a' fost
AR
carte bună în rafturile bibliotecii pe care ai păstorit-o ații de zile și adu
naseși în fagurii vieții mierea unor flori rare din colnicile umanității.
N’am uitat nici o clipă pe povestitorul eternelor frumuseți în orele de
R
recreație ale institutului la ca're studenția noastră câștigă pâinea și
patul de „pedagog" disprețuit. Dar mai ales copiii de atunci, azi oa
LIB
meni mari cu mari situații sociale, nu uită pe smeritul pedagog care
le-a umplut traista copilăriei cu farmecele basmelor și cu sfintele entu-
siasme ale tuturor eroilor umanității și martirilor creștinismului.
In sărăcia lucie a anilor de școală, Dumnezeu înflorise pajiștile
ITY
inimii tale cu o bunătate neîntâlnită și ale minții tale cu orizonturi, care
ne-au uimit pur și simplu. Era par’că o dovadă de iubire a! Lui pentru
puținătatea ta trupească. Cu câtă plăcere te aveau toți ca reper: Flancul
S
stâng al companiei! Prietenii tăi dela „Cuvântul Studențimii" n’au uitat
că cel mai bun articol ce-i’au furnizat ei erai acela pe care l’ai făcut tu
ER
,.stante pede" într’o oră de hărmălaie copilărească împărțindu-ți gân
durile celui mai glorios ,,13 Martie" studențesc cu ciripiturile unui
stol de copii ce-ți erau încredințați sub pedagogiceasca' ta strajă.
NIV
A venit încercarea cea mare: războiul, pentru care era croită

armura eroismului tău sufletesc. Ai plecat cântând imnuri de slavă
Dumnezeului eliberator al fraților noștri. Ai fost printre cei dintâi care
LU
au semnat polița de onoare pecetluind cu sânge cald și cu inimă bună,

idealismul în care a crescut generația noastră. O spuză de schije, din
care și azi mai răsar în carnea ta, ți-au hrențuit matca trupului. Un
înger al Domnului te-a ajutat să te poți târî câteva sute de metri în po
RA
topul de foc ca să nu rămâi în mâna vrăjmașului. Ai ajuns, din fericire,

la un spital cu regească îngrijire. Erai cel ma'i aproape — și totuși cel
mai departe de groapă. Pe chipul tău se jucau razele iubirii lui Dum
NT
nezeu. Ți-ai creiat, în această artă de a suferi, simpatii unice. Regele

țării se interesa de tine și de Principele Mircea cu întâia grijă a fiecărei
CE
dimineți. Căci tu uitaseși complect de tine interesându-te, din patul

neostoitelor dureri de suferința altora și de situația fronturilor. Cu
această putere de la Dumnezeu, cuceriseși tu suflete regești.
Și a urmat atunci suprema lecție. Rănile tale șuerau durerea lor.
I/
Doctorul alergă la cuțit ca la ultima salvare. Amândouă picioarele

trebuiau imediat retezate din matcă. Iți mai aduci aminte de îngerul
AS
de veghe care a apărut în ușă în clipa când ascuțișul cuțitului se apro

pia de cărnurile tale ferbinți?
— Oprește-te, aruncă departe această unealtă, răcni acel înger la
UI
doctorul tău care era încredințat că Ia 40 de grade în creștere nu se

mai așteaptă de aiurea isbăvire.
Și ce s’a întâmplat cu tine, știi prea bine, dragul meu frate. Te-ai
BC
trezit ca dintr’un somn de moarte, atins de îngerul salvării. Ai deschis

ochii blânzi în luciul instrumentului ce atârna asupra trupitlui tău firav.
Și ai auzit căzând pe lespezi cuțitul netrebnic. Fierbințelile tropicale s’au
Y
domolit sub adierile unui vânt pe care doctorul nu-1 știa de unde vine,
AR
nici unde merge. Și n’a mai fost nevoie de operație omenească pentrucă
Doctorul cel Mare din Cer s’a îndurat să te atingă, cal pe atâția suffer
tinzi din Evanghelia Lui.
R
Ai avut deci un prilej unic să vezi degetul Mântuitorului asupra
LIB
ta. O experiență ca aceia pe care ai trăit-o tu n’o întâlnești decât rare
ori pe meleagurile noastre. Era un ,,dar desăvârșit" cum numai Dum
nezeu mai găsește în vistieriile Lui pentru nevrednicii de noi.
ITY
Și eu m’am bucurat de asistența Lui în cumpenele războiului. In
lupta cea mai grea, la care am luat parte pe linia întâi de foc, pe când
capetele sburau ca mingile în jur de mine, auzeam un glas lăuntric
S
care-mi striga: ,.Nu te teme; nu-i nici un glonț cu numele tău". Iar în
captivitatea dureroasă și umilitoare, unde moartea plângea de mila
ER
noastră cu lacrimi negre de catran, sufletul mteu al crescut ca o azimă
în cuptorul suferințelor fără de număr. Și m’am întors acasă, întorcân-
du-mă definitiv la Dumnezeu, și predându-mi viața în mâna Mântuito
NIV
rului care mi-o dăruise.
După minunea cea mare ce s’a petrecut cu tine, și mai ales după
ce am cunoscut o viață trăită cu lisus Domnul, am așteptat mereu
LU
să ne întâlnim pe aceiași cale. Tu însă te-ai dat la fundul vieții și te-ai

înnămolit în tine însuți: în marea tăcere. Știu că dureri noi și-au fâlfâit
aripele asupra sufletului tău — dar de câte ori nu m’am întrebat: ce
RA
calibru de suferință putea să mai dărâme zidujile acestui suflet? Mi-ai

spus odată că ai adoptat nu știu ce jnască blindată spre a suporta viața. Am'
făcut adese ori apel la amintirile ce ne leagă din depărtații ani ai suferin
NT
țelor creatoare. Și am păstrat mai ales, întreaga iubire pentru sufletul

tău și dacă aș lega clipele de rugăciune — cimentul în veci valabil al
iubirii adevărate —■ aș face o salbă, cea mai curată salbă de aur a prie
CE
teniei noastre spirituale.

De câte ori ai venit prin cetatea aceasta în dare văcuesc eu, m’ai
ocolit. Poate că graba nu ți-a îngăduit să vii să mai împărți, ca odi-
neoară. cu mine un pat și o pâine. Vino, te aștept. Sufletul meu te
I/
caută cu sete așa cum caută cerbul isvoarele. Vei găsi de data aceasta
pe lângă vechiul tovarăș al sărăciei tale un nou Prieten. Vei vedea că
AS
L’ai cunoscut bine cândva. Vino, El te așteaptă să-ți întindă o mână'

caldă, o mână de sprijin pe care să n’o mai uiți. Evadarea după care
se dorește inima ta își apropie scadența1. Ți-ai plătit cinstit polițele
UI
tinereții. Maturitatea cere o simplă recunoaștere ai celui mai vechiu

Prieten al tău.
BC
I. GR. OPRIȘAN
Y
AR
ICOANE DIN LUNEA NOASTRĂ
„Milă voesc nu jertfă.
R
Pe treptele bisericii, cu capul sprijinit pe genunchi stă un om. Mâi
LIB
nile slăbite, cu degete lungi și osoase sunt prinse sub frunte. Stă de
mult așa.
Capul gol. Părul aproape alb. Un bătrân.
Se roagă par’că. Se roagă în afară de locașul lui Dumnezeu, ca
ITY
un isgonit de acolo.
Plânge par’că. Plânge ca un om rămas singur pe întreg pământul.
Se gândește... Statue de piatră ce închipue gândirea și cate tace
de veacuri.
S
Ce să fie cu bătrânul ce stă pe treptele bisericii cu fața ascunsă de
ER
vederea oamenilor?! Se gândește?! Plânge?! Se roagă?!....
Acestea sunt rânduri de „scris". Dar „viața1" este alta.
Trec oamenii pe lângă el și nu-1 văd. O umbră-doar, îngenuncheată
acolo, undeva. Un om care „cere" celor ce se urcă acolo, sus, închi-
NIV
chinătorilor cu inima dornică de deslănțuire, cere milă. Un cerșetor.

Cerșetorii!!
Câți dintr’aceștia nu întâlnim la fiece pas! De câte ori pe zi nu ni
LU
se întind asemenea mâini care cer, ni se întind din necunoscut... U-

nora le dăm; pe lângă altele trecem ca și când nu le-a'm fi văzut. Și
atunci, câte socoteli nu ne facem în minte!!...
De unde poți să-i știi pe cei care cer cu adevărat?! Săracii adevă-
RA
rați! Lipsiții!
Iar mulți dintre cei care cer stau pela uși de biserici. Acolo se
NT
zice că vine lume „miloasă"... „creștini"...

Pe lângă bătrânul pierdut în umbră — căci e seară — se urcă ,în
biserica plină de lumină, creștini unul după altul. :
CE
—- „Ține moșule, un bănuț".... se aude în șoaptă.

Pe teancul de ziare de alăturea^', pe care ar fi vrut să le vândă
— „cuvânt bun“ — credincioșilor, se așează jucăria cenușie — banul —
I/
cu care se amăgesc oamenii între dânșii.

Bătrânul nu ridică capul. I-e groază de ban.
AS
— „Doarme", spune tare domnul care i-ai dat bănuțul, ca să-l deș
tepte... și pleacă spunându-i: Un leu!? Ce-i un leu? N’are importanță.
O să-l găsească el! N’are să se piardă de lângă un cerșetor!
UI
Ii era frică să nu se piardă leul!

— „Ține moșule!" Un alt glas se aude. „Hei, ai adormit? Moșule,
ține aici: uite, să-ți iei pâine... ceva de băutură!?"
BC
Bătrânul nu ridică capul.

...„pâine?... ceva de băutură?!" răsună în mintea lui tulburător.
„Dar astea — și nu băutură, ci pâine, pâinea o pot avea. Vând ziare,
Y
pentru pâine doar! Dumnezeu ne-a poruncit să muncim. Pâinea o mâncăm
AR
din sudoarea frunții..."
„Nu-mi trebue banul vostru, mila voastră, așa dată!... „Pentru
pâine?" Dumnezeu îmi dlă pâinea: îmi dă puteri să vând pela colțuri
R
de stradă, ziarele acestea', puține câte vând... „Pâinea noastră cea de
LIB
toate zilele!..."
N’are putere să ridice nici acum capul, ca să privească la cei doi

— i-a simțit: domnul i-a întins banii — și care s’au .îndepărtat vorbind
savant despre săraci, „plaga socială", vagabonzi, datoriile statului...
ITY
I-e frică să întâlnească privirile oamenilor. Din ochii lor, de sus,
cad asupra lui priviri reci, metalice, care-I îngheață, care-1 sdrobesc —
ca și când mâini nevăzute ar svârli asupra lui cu pietre.
S
De n’ar fi copiii care, să privească mai aproape de el — prinși
totuși de mâna celor mari — să-l privească dela, aproape, aceiaș
ER
înălțime cu ochii lui; copiii care să-l privească drept ,în ochi, fără milă,
ci doar senini, o, de mult ar fi fugit undeva, departe de orașul acesta
mare. Dar, pe cât de rău îi fac oamenii care îl privesc cu milă prefăcută,
NIV
care se uită la el „de sus", iffieori cu dispreț, alte ori înfruntââdu-1: „lai
muncă!" — fiindcă li se pare că le cere bani, le cere ; pe atât
de bine îi fac copiii, care-1 privesc fără milă, ci doar așa cu pacea din
sufletul lor curat... Vor ajunge și ei mari?! Vor fi și ei ca cei mari
LU
de acum ?!
Iși spunea în gând bătrânul: Nu-mi trebue banul vostru aruncat de

RA
sus; mă doare atingerea lui în mâna mea, își spunea bătrânul în gând
și’n tremurărri de buze arse de clocot din adânc.
NT
Oamenii treceau pe lângă el. Eșiau dela biserică, și-i mai puneau
vreun bănuț alăturea-i.
Unii spuneau: „Săracul a adormit". Sau; „hai moșule, te prinde
ziua pe aici". Alții: „vezi că-ți fură cineva banii"... „ai strâns bani fru
CE
moși... ascunde-i, să nu vadă lumea că ai prea mulți, că nu-ți mai dă!!“...

El rămânea neclintit, neclintit, neclintit.
Ultimii pași ce au trecut pe lângă el, măsurați, au fost ai preotului.
I/
L-a simțit după sgomotul ușor al hainei lungi și după o scurtă și carac
teristică dregere de glas. Nu s’a oprit. TI va fi privit în treacăt...
AS
„Tot e mai cumsecade decât ceilalți oameni", își spuse bătrânul.

„Poate acum în gândul lui se va fi rugat și pentru cei ce plâng....
UI
Cheia mare s’a răsucit în ușa grea de fier a sfântului locaș. Doi
oameni au rămas în afara ei, vorbind.
Vorbesc tare. Dar inima bătrânului nu mai poate prinde nimic
BC
.pentru ea. E atâta noapte în jurul lui, atâta singurătate, încât e par’că
singur pe întreg pământul.
De-am fi așa făcuți, încât să putem trăi singuri, atunci n-ar mai fi
lucrul acesta cel mai dureros care se poate închipui.
285 TÂNTANA DARURILOR
Y
Cele din urmă cuvinte pe care le-a fost auzit, fără să-și deal seama
AR
au fost de mult par’că spuse: moșule, hai pleacă; s’a sfârșit slujba...
ce mai aștepți?...
„Ce mai aștept?"...
R
întrebarea aceasta sfâșie, inima bătrânului, așa cum o mână profană
ar rupe petală după petală făptura unui trandafir de curând deschis.
LIB
„Ce mai aștept?" Iși spunea bătrânul în șoaptă, lui-și: „Aș vrea
un pic de bunătate, un pic de inimă. O vorbă caldă, fierbinte, o vorbii!...
Un pic de apropiere, nu știu cum să spun că aș vrea.
Oamenii aceștia dau banul lor de ochii altor oameni. Unii dau
ITY
pentru alții. Dar nici unul nu dă pentru Dumnezeu.
Altfel ar da, altfel ar fi ei, când ar întinde mâna cu ajutorul lor..
Ochii lor ar da mai mult decât întinde mânai lor. Și atunci și cei care
S
ar primi, ar primi un strop de întărire, un dar dat prin Dumnezeu.
Dacă oamenii ar dai în numele lui lisus... pentru El!!....
ER
O, Doamne nimeni nu s’a aprropiat așa de mine. Mi-e frică să mai
privesc în ochii lor. Mă doare.
„Ce mai aștept?!"... Da, oamenii s’au dus. Ei au uitat că au dat
NIV
un ban. Ce-i în defini iv un leu?! Cum spunea domnul acela.

De-ar fi dat cu un pic de inimă „mila lor", eu n’aș mai fi acum
atât de trist, atât de singur aici. Și ca mine câți n’or fi care așteaptă pe
tristețea vieții lor, raza de lumină a unei iubiri de sfințenie!! Bunătatea.
LU
Săracii nu sunt numai cei care n’au ce mânca. Oricine se poate îndură
să le dea un strop de pâine. Dumnezeu ne-a învățat să nu ducem grije
de acestea. Ne-a dat pildă pe pasările cerului și pe crinii câmpului... Cu
RA
atât mai mult Dumnezeu va avea grije de noi!... Săracii sunt și cei care-
sujeră.
Oamenii cred că, dacă dau din „jertfai" lor, din ceace au, material,
NT
„împrumută pe Dumnezeu", cum scrie în cărți.

Nu, nu. Dumnezeu, vrea „mila“, mila aceea care face să descopere
în ochii celui ajutat lumina ochilor lui lisus... așa ca cei doi ucenici, care
CE
au primit din milă pe călătorul necunoscut depe calea către Emaus, și

care nu era altul decât Domnul...
„Milă voesc nu jertfă" a spus El. Milă: Iubire! Iubirea pe care și-o
dau oamenii unii altora’, numai rudelor lor, ori cunoscuților, nu este iubirea
I/
pe care o cere Dumnezeu dela om!

Și-aduse aminte că cuvintele acestea erau scrise într’unul din arti
AS
colele din ziarele ce trebuiă să le vândă.

Da da, așai vrea Dumnezeu, nu cum fac oamenii. Dumnezeu vrea
ca odată cu bănuțul tău să dai și Un pic de iubire din inima ta,
UI
săracului.
La lumina depărtată a felinarului de peste drum, ochii limpeziți de
BC
plâns ai bătrânului cercetau cu luare aminte rândurile din articolul pe

care îl avea în inimă. Le-a găsit și le-a citit, mereu, mereu. Erau ace
leași: „Milă voesc nu jertfă... Milă: Iubire!! Iubirea pe care și-o dau
Y
oamenii unii altora, în cercul restrâns al rudelor lor, ori al cunoscuților
AR
nu este iubirea pe carte o cere Dumnezeu dela om“.
De aici isvora ca o lumină peste inima lui pustiită de arzătoarea
dorință de a fi primit adierea înrouratelor priviri de bunătate dela
R
oameni.
LIB
Cu ochii închiși, i se părea că ascultă cântările din biserică, deși
se sfârșiseră de mult. Cântările, singurile care îl ținuseră locului atunci,
când oamenii treceau pe lângă el, și-l priviau reci...
Ca niciodată acum îl chinuia firea lor nepăsătoare și fățarnică...
ITY
Un gând' trecu —■ cum sta el așa — prin nunteați obosită. Un fior
îi străbătu inima: ,,Nu voiu primi dela ei",' își spuse bătrânul, prieteneasca,
frățeasca iubire pe care ne-a poruncit-o Domnul lisus Hristos — eu am
nevoe de ea! — dar, ajută-mă Doamne, să le-o pot da eull... Da, să
S
încerc s’o aflu mai întâiu în mine și apoi s’o dau, s’o dau; Atunci o voiu
primi prin propria mea dăruire". ER
Dar mai întâiu să las aici tot ce am primit.
A luat ziarele și le-a îndoit pe toate pe fața aceea, unde erau scrise
NIV
cuvintele care-1 luminaseră atât. „Milă voesc nu jertfă. Milă voesc nu

jertfă"... Și le-a subliniat apăsat cu fărâma de creion pe care o avea
în buzunar. Le-a pus unul peste altul, acolo pe treptele bisericii. Alături,
o mână de bani metalici... toți pe care îi primise în seara aceea. In
LU
fiecare era un gând de durere...

Cel dintâiu om, ce va urcă scările în zori — poate acela care a
plecat cel din urmă cel care spusese: „ce mai aștepți?" le va găsi pe
RA
toate...
Cerșetorul iubirii pornise s’o dea altora...
NT
De a mai apărut așa, în chipul unui vânzător de ziare, sau altfel

lumea socotindu-1 că cere „milă", ar fi să ne întrebăm de s’a oprit
cineva lângă dânsul așa cum cere Dumnezeu!
CE
Răspunsul îl putem da noi, noi cari suntem din lumea care trece
pe lângă el și pe lângă alții ce ne întind mâna.
Ajutăm noi pe săraci așa cum cere Dumnezeu???
I/
FL. MARTINOVICI
AS
UI
Intoarceți-vă dela căile voastre cele rele și păziți poruncite,

BC
și rânduelile Mele.
II Regi, 17, 13.
Y
AR
DRUMUL IERTĂRII
Pornise de multe ori pe drumul acela umblat de multi alții
R
înaintea lui. Pornise mânat de ploae și furtună, când simțiă clătinân-
LIB
du-se și ’n el temelia tăriilor și pornise mânat de razele scânteetoare
de soare. Privea atunci cum se prind ele de crucea turlii dela biserica
vecină șl simția cum în ele soarele privește în gol. Cum ar fi vrut cai
și în el firele de lumină să se poată împleti strâns în jurul unei tării
de cruce! Să zidească în el o siguranță, o credință care să nu se mai
ITY
zdruncine în furtună și nici în vijelie. Cât de mult doria el credința asta
de piatră, cât de mult ar fi vrut să-și știe viața', mlădiță slabă, cres
când la adăpostul buciumului, cât s’ar fi bucurat să-și poată întemeia
S
trăirea lui pe voia lui Dumnezeu! Și de multe ori în rugăciunile lui
Ii cerea bunului Stăpân puterea de a trăi alături de El. Și-l chinuia faptul
ER
că zadarnică-i apărea ruga.
Iar atunci pornea pe drumul cel de mulți înaintea lui umblat.
Căci el înțelegea par’că uneori de ce nimic nu-1 poate ajută. Păstra de
NIV
mult o taină în sufletul lui cuprins de zbucium. Era taina unui păcat.
Și rugăciunea lui singură, vedea bine, nu era îndestulătoare ca să-i dă
ruiască pacea lui de altă dată. De câte ori i se părea că începe să
ducă o viață mai aproape de Domnul, cevă din adâncuri îi striga că el
LU
nu are încă dreptul la aceasta. Zadarnic pnvia soarele râzând prin

picurii de ploae. In el era continuă prăbușire. Și ce izbutia cu mult
greu să zidească într’o clipă, se surpă, cu zgomot de bulgări prăvăliți
RA
pe un sicriu, în-clipa următoare.

Și-așă porniă pe drumul al cărui capăt i-1 arătau razele din crucea
turlii. Pleca de-acasă aproape sărind de bucurie la gândul că se va
NT
întoarce altul de acolo. Că la întoarcere va fi, cei puțin în parte, ceeace

doria atât de arzător să fie. Dar în fața chipului blând și a vorbei
pătrunzătoare a preotului nu mai îndrăznia să-și mărturisească taina.
Simția bine că nu eră mândrie ceeace îl opria. Fiindcă altfel n’ar miai
CE
fi avut nici un rost îngenunchierea lui și lacrimile care-i ardeau obrajii.

Iși dădea seama că acestea toate erau pornite din cel mai sincer adânc
de suflet. Dar, în fața icoanei Sfintelor Suferinți, zugrăvită de preotul
I/
cu chip de sfânt, el nu mai putea aduna puteri ca să-și descopere chinul.

1 se părea atât de neînsemnat, atât de nespus de fără preț chinul acesta
AS
al lui! Socotea atunci că n’a suferit încă de-ajuns ca să merite iertarea,

prin mărturisire. In clipa aceea el uită, sărmanul, de întoarcerea fiului
pierdut... „Așa, cu sufletul zdrențuit../' Cuvintele acestea îi piereau
UI
atunci din minte.

Se întorcea cu capul și umerii apăsați de tot greul tainei lui de
păcat, cu ochii ațintiți la golul din el. Soațe, muguri, cântec de păsă
BC
rele? Nu mai știa nimic de toate acestea. Căci se întorcea din nou la
viața lui tristă și plină doar de zbucium.
Acum, abia, întors iar în viața aceasta, înțelegea că pacea nu va
pu'ca-o căpăta decât în clipa când Dumnezeu îi va da binecuvântarea
FÂNTÂNA DARURILOR 288.
Y
iertării. Până atunci viața lui avea să fie lipsită de Dumnezeu, deși
AR
atât de mare îi eră năzuința spre El!.
O, Doamne! Cât de mici îi erau întinsele larguri de pământ, când
R
a ieșit apoi din încăperea bisericii! Erai prea mare, prea sfântă minunea
care se petrecuse cu el acolo. Și prea mare, prea necuprinsă bucuria lui
LIB
din clipa aceastai. Ii părea rău că nu întâlnește mai mulți oameni. Să
le întindă tuturor mâna înfrățirii, să-i întâmpine cu zâmbetul împăcării.
Căci el era acum eliberat de suferința lui cumplită. Și fratele său este
al lui iar așa ca odinioară. Ce greu e să știi că ai pricinuit atâta durere
ITY
unui frate pe care îl iubești atât! Și el, ,în bunătatea lui, să nu-ți facă,
nici cea mai ușoară vină. Ba, dimpotrivă să-ți arate și mai multă iubire,
și mai deplină prietenie, fiindcă te simte suferind. Acum înțelegea
S
bietul om adâncimea îndemnului lui lisus... Când cineva îți cere haina,
tu dă-i și cămașa... Dacă prietenul l-ar fi învinovățit vreodată, el ar
ER
fi socotit, poate, că și-a luat plata. Dar așa., trebuia cât mai neîntârziat
să-și deschidă rana, pentru ca Mântuitorul să-i reverse balsamul iertării.
Și iată-1 acum! Acum e în adevăr așa cum de multe ori se vedea
NIV
venind dela biserică: ușurat, eliberat. Par’că obezi i se ridicaseră depe:

trup. Nu-și aducea aminte să se m!a'i fi simțit cândva așa. Decât odată,
de mult, pe când era copil. Dar nu, păcatul acesta îl apăsase cu mtilt
mai greu. De aceea și iertarea era acum cu mult mai descătușetoare.
LU
Insă în cele din urmă n’a mai putut merge mai departe. Și apoi, la ce
bun alergarea ateasta pe câmpuri? Ci spicele de grâu au primit ploaia
lacrimilor de sfântă bucurie. Și-un om în genunchi, între holde, mul
RA
țumea astfel lui Dumnezeu pentru descoperirea tainei celei mari, pe care
El 1-0 făcuse prin preotul cu chip de Sfânt: taina iertării.
NT
PLÂNSUL LUI BALTHAZAR

CE
„Mane, Tekel, Fares“
...Sunt Balthazar... sunt omul înecat

In iadul de ospețe și păcat...
I/
Nimic nu-i sus și sufletu-i pustiu

AS
Pe vase sfinte mâna neagră-mi țiu...

Și le privesc și râd... torn vin în ele
Și-mi beau zădărnicia vieții mele...
UI
Ierusalimul meu pierdut și sfânt

BC
Ierusalimul meu azi ești mormânt...

Sunt putred... beau și cupele sunt pline
Satan își lasă negura pe mine...
Y
II
AR
...Dar din adâncul nopții mele iată
R
O mână ca un fulger se arată:
O mână uriașă care scrie
LIB
Trei vorbe ’n ritm adânc de vijelie
Ce joacă peste viața mea ’necată
Ca peste-o navă ’n fund de mări uitată...
ITY
Nu le 'nțeleg.... clar ne ’nțelesul lor
Ca sabia tot sufletu-mi pătrunde,
S
Pe ziduri cresc, mereu, și mă ’nfior
ER
De-atâția ani petrec, nepăsător,
Ce veste glasul vorbelor ascunde?...
NIV
Și mă ridic... vreau ca să fug departe

Dar slovele mai albe se ridică,
Palatul trist și inima-mi despică
LU
Și toate-mi par ca umbrele deșarte...
Mai sus de ntine-i cineva... Mai sus

RA
De-amurgul și de praful vieții mele,

Se-arată, blând, pe-un cer de stele
Cel ce-a zidit și cerul și pământul
NT
Cel ce-a strivit păcatul și mormântul,

Se-arată, iertător și mă sărută
Dă viață vieții mele ce-i pierdută,
CE
Luceafăr viu prin veacuri e lisus!...
CONST. GORAN
I/
AS
UI
BC
Pomii să nu-i strici tăindu-i cu securea!

Deuteronom 20, 19.
Y
FLORI CREȘTINE
AR
RĂBDARE...
Am cunoscut un om, cândva...
Ascultați:
R
Omul acesta aveai obiceiul de ă nu se împotrivi celor din jurul
lui, precum nici vieții.
LIB
Venea, de pildă, un prieten și-l învinuia că a făcut cutare faptă,
pe care, firește, el n’o făcuse. Omul tăcea și zicea: „da', eu am făcut-o"...
Sau: „ai mințit în ziua aceea", — iar el, care nu mințea niciodată,
răspundea: „da, am mințit!..."
ITY
Altădată venea cineva și-i spunea: „ai putea să ajuți pe semenii
tăi și nu-i ajuți!... Omul, deși toată viața lui numai ajutorința seme
nilor făcuse, răspundea și de data aceasta limpede: „da, nu ajut pe
S
nimeni".
Uneori, învinuirile erau și mai grele.
ER
Așa de pildă, un om care avea menirea de a despica intențiunile
semenilor, pentru a găsi în adâncul fibrei omenești, adevăratele justi
ficări ale faptelor, găsi într’o zi, că tot ceeace făcea omul nostru, era
NIV
pornit din interes, din ipocrizie, din meschinărie...

Prietenul nostru la toate acestea deși nu se simțea vinovat de ele,
răspundea: „da, frate, eu toate le fac din interes, din ipocrizie, din
meschinărie...."
LU
Iar dacă venea vorba de iubirea pe care acest om o dădea oricui, —

lumea îl învinuia și aici prin meșteșugite alcătuiri ale minții, — și vai,
scotea că iubirea lui, de fapt, nu e decât o înșelătorie și chiar, ură,,
câteodată...
RA
La toate acestea, el răspundea: „da, iubirea mea e înșelătoare tot

deauna, și chiar ură câteodată"...
Se petrecea ceva neîngăduit în cetate, — vreo nelegiuire... Se înțe
NT
lege că ponosul cădea pe el.. Așa: într’o zi o copilă fusese ademenită,—

în alta, fusese pângărit un mormânt...
El răspundea limpede: „da, eu le-am făcut!..."
CE
Poporul, înciudat și răsvrătit de atâta răbdare, îi făcu în altă zi,,

o șl mai mare încercare.
Ii zise:
— „De ce taci, de ce rabzi așa?"
I/
Iar el, senin, răspunse:

— „Nu rabd nimic, — ci merit totul pe bună dreptate..."
AS
i
Atunci, de sus, s’a pogorît asupra acestui om un duh puternic,,
și care înfășurându-1 în mantii de lumină cerească, îl răpi lumei acesteia,,
ducându-1 în locuri de slavă...
UI
De-atunci, răbdarea este așa de puțintică în lumea aceasta...

A. L. M.
„DE CE O BAȚI?"
BC
Crâșmarul era un om rău, — și bețiv, se ’nțelege. — Toate ceasu

rile zilelor lui, el asta făcea: stătea la tejghea, răcnea la servitorii
spăimântați, înjura, — și, la răstimpuri, lovea cu ce-apuca.
Y
Mai osebit însă, mama bătăilor erai nevastă-sa. O femee măruntă,
AR
gălbejită, cu ochii albiți de suferințe, de nesomn, de nebunie...
Se găsea vre-un vecin cu inimă înduioșată, care-i spuneai crâșma-
rului:
— „De ce n’o mai cruți?".
R
Atunci el isbucnea:
LIB
— „Ce? S’o cruț? Dacă nu pune mâna șt ea să facă ceva?... He-
he!... Picior de drac!....“ și înjura apoi așa de groaznic, încât băeții
din prăvălie se ascundeau pe după butoaie, gândind la ce-i așteaptă.
Și doar, femeea lui muncea din zori și până ’n noapte, — pe când
ITY
el stătea la tejghea, bea și înjura.
Iar după ce vecinul îi spunea aceasta, las’ pe crâșmar: se năruia
cu și mai mare cruzime asupra femeei, care, cu ochii și mai albiți de
spaimă, stătea, gemând, sub pumnii tari ca piatra..-
S
Intr’o zi, pe când afară era ploae și noroi, și pe când crâșmărul
ER
cugeta ce răutate să mai facă în jurul lui, ușa cu geamuri murdare a
crâșmei se deschide încet, și un sărman, cu privire blândă, intră... Se
nimerise că în crâșmă era numai crâșmărul.
Pășind domol, străinul ajunse în dreptul tejghelei și, ca ostenit
NIV
de-un drum foarte lung, zise:

— „Bună ziua, prietene..."
Crâșmărul ridică privirea, cutremurat de un fior: glasul acesta
LU
nu semăna cu nici un glas omenesc. Și de ce oare, glasul acesta a venit

ca un vânt de primăvară peste sufletul lui cutropit de răutate?...
Străinul privi adânc pe crâșmar, și dădu ușor din cap... Doatnne!...
ce privire!... Ce se sbătea oare acolo în fundurile clare ale ochilor?!..,
RA
Crâșmărul tăcu și lăsă privirea în jos...

Atunci drumețul, punând palma lui caldă peste pumnul umed ai
crâșmarului, îi zise cu glas plâns:
NT
— „De ce o bați, prietene?!..."

Crâșmărul își zise:
— „Eu, prieten cu acesta?" și avu o groaznică rușinare în sine.
CE
Cugetând așa, crâșmărul, cuprins de-o blajină spaimă, văzu în jurul

capului străinului, licărind o lumină în cerc...
Vru să zică: „Doamne!"... întinzând mâinile spre drumeț, — dar
totul se șterse atunci ca într’un vis...
I/
Rămase crâșma goală...

Cu mâinile căzute în jos, cu sufletul spulberat și cu privirea
AS
căutând în gol, crâșmărul plângea, în tăcere, la tejghea...

A. L. M.
MINCIUNI NEVINOVATE
UI
Trăia bine cu nevasta lui. Casa lor era casa adevărului. Privin-
du-se în ochi, își vedeau, limpede, încăperea sufletului, în care dragostea
BC
și încrederea erau stăpâne. Și așa), ei se socoteau destul de bogați pentru

a face față sărăciei vieții lor. Se uitau la cei din jurul lor, și cu greu
puteau pricepe sbuciumul și vrajba, minciuna' și ura, care stăpâneau în
Y
învolburarea zilelor. Cu atât mai mult atunci, se simțeau ei stăpâni pe
AR
viața lor. De-alungul existenții lor, îi urmărea1, în surdină, isonul vrerei
lui Dumnezeu.
Intr’o zi însă, se petrecu ceva nespus de simplu și totuși ciudat.
R
Fiind dus în oraș, soțul avu de telefonat ceva acasă. Ii răspunse voios’,
nevasta, dela celălalt capăt al firului. Spuse ce avu de spus, și erau gata
LIB
să-și spună cuvântul de despărțire, când femeea îl întrebă fără gând de
ispitire:
— „De unde vorbești?"...
Atunci soțului îi veni în gând să glumească. Ii spuse alt loc decât
ITY
acel de unde telefona. O minciună nevinovată...
Trecură mai multe zile, — și întâmplarea făcu (dacă nu cumva
adeseori „Întâmplarea" nu-i chiar Diavolul în ființă!) ca femeea, fără
să vrea, să afle că bărbatul nu-i telefonase de unde spusese.
S
Atunci femea îi zise simplu:
— „De ce m’ai mințit?" ER
Bărbatul nu-și mai aminti bine despre ce era vorba, — și, deodată,
bâlbâi câteva cuvinte.
NIV
Femeea, intrigată și nesigură îi repetă întrebarea.
Bărbatul amintindu-și, râse:
— „Am glumit... O minciună nevinovată...".
Dar râsul lui păru fals femeei.
LU
Ea, femeea, încruntând ușor sprinceana, zise adânc:

— „De ce-ai făcut așa?".
Firește, bărbatului îi fu peste măsură de greu, să limpezească
lucrul, — și cu cât se silea să convingă pe femee, cu atât n’o convingea.
RA
Ba chiar își pierdu și măsura. Atunci, îndoiala își prelinse limba ei de

șarpe peste seninul din sufletul femeei.
începutul fusese greu: de aici încolo, povârnișul se făcu lunecos,
NT
îndoiala aduse neîncrederea, — neîncrederea aduse bănuiala, — bănuiala

biciui centaurii geloziei, — gelozia aduse pustiirea iubirei, — fără de
care căminul începu să se clătine.
CE
Și cu cât avalanșa devenea mai prăpăstioasă, cu atât putința repa

rării se îndepărta.
Tovarășii de altă dată deveniră dușmanii de azi, gata să se lo
vească în isbiri de ură.
I/
Zadarnice fură toate... Ruinat, căminul de odinioară, se nărui.

Și iată, dragii mei, ce-a putut clădi diavolul pe un fleac de ni
AS
mica, — pe firicelul de nisip al unei minciuni nevinovate!....

A. L. M.
VRABIA CARE NU S’A
UI
MAI ÎNTORS LA CUIB

Prietenul meu avea în ziua aceia* o privire peste care nu era greu
BC
să bănuești că nourul unor păreri de rău prefirase o ploae de lacrimi.

L’am întrebat despre taina ce se ascundea dincolo de ochii umezi.
Și mi-a povestit o întâmplare din copilăria depărtată.
Y
„Mă jucam pe atunci cu praștia de gumă. Așa era obiceiul copilă-
AR
retului nebunatic. Și, uite, o văd și acum, o vrabie ducea în cioc musculițe
puilor ei din cuib. Cum prindea una din sbor se și răpezea la cuibul
din salcâm, unde scoteau căpușorul lor câțiva golășei. Am observat cu
R
atenție dexteritatea acestei păsărele cate prindea insectele ce ne fac
atâtea neplăceri și bucuria negrăită a puișorilor ce stăteau cu gurile
LIB
deschise pe marginea cuibului. A hrănit unul, doi, trei. S’a așezat apoi
o clipă pe o creangă, să se hodinească, înainte de a porni să ducă și
celorlalți hrana așteptată.
In acel moment, cum ședeam cu praștia în mână, mi-a1 venit ca un
ITY
îndemn de la cel rău, să ochesc vrabia care stătea neștiutoare, frecându-și
ciocul de aripi. Și așa într’o doară am pus o pietricică în „pușca" mea
de gumă, am luat linia de ochire și am slobozit „glonțul". Și numai
când capul păsăricăi a sărit într’o parte și trupul ei a căzut rostogolin-
S
du-se la pământ, mi-am dat seama că gluma mea era o nebunie fără
seamăn. ' ER
Am plecat înfricoșat de isprava ce făcusem. Aveam o sensație de
omor. De departe chiscuiau puii flămânzi, așteptându-și mamă cu
NIV
merinde. Cine-i va fi mai hrănit? S’o fi găsit oare vr’o inimă păsărească
în care să fi coborît mila?
Nu știu. Dar îi văd și acum parcă în cuibul din salcâm așteptând
cu pliscurile deschise pe mama care nu s’a mau întors. Și nu pot să nu
LU
plâng fapta mea de atunci, falpta copilăretului de astăzi, cruzimea de

inimă pe care o avem noi oamenii. O, câte rânduri de lacrimi au isvorât
în fiecare primăvară gândindu-mă la puii flămânzi și gureși din salcâmul
copilăriei! In lacrimile acestea de căință găsesc singura ertare de la
RA
Dumnezeul care poartă grijă de păsările cerului. ,1 ' ;

I. Gr. O.
NT

CE
Leontina Zanta, o distinsă laureată a Sorbonei, povestind ipostasele

conversiune! sale, ne arată cum în timpul studiilor sale filosofice, își
fixase tot sensul vieții în pătrunderea adevărului filosofic. O bucată de
vreme acest sens îi umplea viața spirituală cu mulțumiri curate și depline.
I/
Încetul cu încetul însă, filosofia începe să o trădeze. Ea simte din Ce în

ce cum acest teren, pe care-1 crezuse fix, începe să i se clatine sub
AS
picioare, dându-i amețitoarea senzație a unei prăbușiri iremediabile.

Ceeace o face să nu fie mulțumită cu ceea ce-i dădea filosofia (antică
și modernă), este că această filosofic distruge orice sistem de morală.
UI
Ajunsă la acest stadiu sufletesc și intelectual, iată cum își urmează

Leontina Zanta mărturisirea1 conversiunei sale':
„...Filosofia care ajungea astfel la negarea oricărei morale, și,
BC
deci la mutilarea de sine, nu era decât o capcană, și întreg mirajul

prin care o iubisem și o adorasem ca pe un idol, se risipi. Nu, —ea
nu-și ținea făgăduelile.
FÂNTÂNA DARURILOR 294-
Y
Filosofia, a cărei singură rațiune de a fi era să ne învețe să trăim
AR
fixând între margenile rațiunei noastre umane, sensul vieții, așa cum
ne instruiau'maeștrii noștri moderni, mă arunca în plină mare: ea mă
lăsa părăsită mie însumi, la voia nesiguranței și schimbăciunei ideilor
R
și sentimentelor mele, și, deci a nesiguranței voinței mele. Numai să
vină să bată vântul patimelor —■ și el și batea cu putere în 'pânzele
LIB
mele — și barca-mi șubredă avea să se scufunde. Nu rămânea atunci
decât o singură chemare, care ar fi putut fi de folos, — aceea a lui
Petru către Isus: „Doamne ajută-ne, căci pierim!..“ Dar barca mea era
cu multt prea departe de aceea a lui Petru, pentru ca chemarea să
ITY
poată fi auzită.. O înțelesei. Către Biserică trebuia să-mi îndrept pașii,
disciplinei ei trebuia să mă supun, — vieței ei trebuia să mă adaog și eu,
pentru a transforma în ideal concret, viu, real, acel al lui Hristos, idealul
vag, aburos, pe care-l duceam cu mine și pe care critica modernă îl
S
amenința puternic cu distrugerea.
ER
Reluai deci drumul Bisericei. Mă întorsei la Sfintele Taine. Nu cu
entusiasmul copilului de 12 ani care cerea lui Dumnezeu să-i înfăptu
iască visurile de viitor, dar cu credința deplină, luminată de-o inimă
NIV
care suferise, care-și cugetase suferința, și care, prin proprie experiență,
recunoscuse că puterile omenești sunt mărgenite; că omul, orice-ar face,
du, e ide loc un Dumnezeu, neci chiar un semi-zeu, dacă Omul-Dumnezep
nu-l transformă cu divina Lui umanitate.
LU
înțelesesem deci cu ajutorul filosofici sensul vieții, descifrându-mă

pe mine însumi; experiența îmi arătase insuficiența resurselor sale dacă
nu mă duceam la însăși isvoarele vieții, la isvoarele creatoare și divine,
care se deschideau larg în față-mi prin Sfintele Taine.
RA
Mă ad&pai acolo din belșug și-mi recăpătai atunci frumosul entu-

siasm al copilăriei, încrederea în viață, dar într’o viață morală, așezată
în cele din urmă pe o temelie nepieritoare, întărită și pătrunsă de căl
NT
dura, — de viața lui lsus“.

CE
I/
AS
Gol am eșit din pântecele mamii, și gol mă voi

UI
întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul

BC
a luat, — binecuvântat fie numele Domnului!

Iov, 1, 21
Y
AR
RUGĂCIUNE
R
de MIHAIL EMINESCU
LIB
Crăiasă alegându-te
Ingenunchiăm, rugându-te,
Inalță-ne, ne mântuie
ITY
Din valul ce ne bântuie,
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
S
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară ER
O, maică preacurată
Și pururea fecioară
NIV
Marie
Moi cei din mila sfântului

LU
Facem umbră pământului

Rugămu-ne îndurărilor
Luceafărului mărilor,
RA
Ascultă-a noastre plângeri

Regină peste îngeri,
Din neguri te arată
NT
Lumină dulce, clară,

O, maică prea curată
CE
Și pururea fecioară
Marie
I/
AS
Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt,

care locuește în voi, și pe care L ăți primit dela Dumnezeu ?
Și că voi nu sunteți ai voștri?
UI
Căci ați fost răscumpărați cu un preț mare. Proslăviți

dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt
BC
ale lui Dumnezeu.

1, Corinteni 6, 1 9-20
Y
AR
Cere la Domnul cu credință și toate-ți vor fi !
R
O zână plină de bunătate se arătă odată unui om necăjit și-i dădu
LIB
un leac împotriva singurătății, ostenelii și supărărilor, zicându-i: Ori
de câte ori vei întâlni o nenorocire și vei vrea să uiți necazurile, când
rănit în lupta vieții, vei avea nevoe de un mângâietor; când (plictisit)
sătul de prostia celor din jur, vei căuta tovărășia unei ființe mai înalte;
ITY
când vei vrea să plângi sau să râzi de nevoile de aici împreună cu un
prieten ca frate, să pui mâna pe acest odor și ori pe cine vei chema,
va veni îndată. Și vorbind astfel, zânid dete o carte J.
Cetitorule! Eu cunosc pe cineva mai necăjit, mai a'mărîț, mai orop
S
sit decât acesta: e neamul omenesc întreg. Și mal cunosc nu o zână
de povești, ci o oaste întreagă de preoți, prooroci și .înțelepți, ce se
ER
repeziră, aducând acestui neam, cea mai minunată carte, cartea cărților,
Sfânta Scriptură! Cetea în ea? auzia vorba Domnului său și toate i
se adăugau! Se lipsia de eai? își ridica viței de aur și zei păgâni și So-
NIV
doma și Oomora îl amenințau!

Prietene! Neamul trăește și azi și fiul lui ești tu! Cartea1 e vie în
su'.e de limbi și toată proorocia se cuprinde în ea. Desigur, te-au păscut
nevoi, ai gustat amar și te-au încărunțitt necazurile. De multe ori ai
LU
avu: trebuință de odihnă, de sfat, de apă vie. Deschis-ai cartea aceasta,

ori ți-ai scris singur alte cata’stive? Rugat-ai fierbinte, pe cel ce vorbește
în file, ori te-ai făcut din slugă, stăpân, — din rob, liber?
RA
E timpul să răspunzi!
Trad, de Pr. DEM. DINU
Privirea Domnului întoarce, pe cei împietriți !
NT
La Roma, în biserica capucinilor din piața Barberini, e un tablou,

reprezentând pe Domnul pe cruce și a cărui legendă e următoarea:
CE
Un tânăr desfrânat se tocmia cu diavolul, la! o răspântie, să-și dea

sufletul Satanei în schimbul prelungirii vieții lui de plăceri.
In timpul tocmelii îi veni ideea să întrebe pe diavol:
— Ai fost la Golgota și ai văzut pe lisus Hristos murind?
I/
— Da, răspunse Satană!

— Atunci, mi-ai putea zugrăvi întocmai această scenă?
AS
— Fără nici o îndoială!

— Ei bine, înainte de a încheia târgul nostru, vreau să-mi faci
acest tablou. E o plăcere, de care nu mă pot lipsi.
UI
— Diavolul luat pe neașteptate, se ’mpotrivi la început; dar în

ceele din urmă se ’nvoi și a doua zi aduse tânărului o mică tăbliță,
pe care era zugrăvit Domnul, răstignit pe cruce. Tabloul mișcă, atât
BC
de mult pe tânărul rătăcit, că-1 cufundă într’o căință așa de adâncă cum
1) Jean Finot în „La science du bonbeur" cap. V. pag. 164.

Y
numai Petru se caise după lepădarea de Domnul și cântâltul cocoșului i).
Cetitorule văzut-ai tu pe Domnul suferind, pentru tine, pe cruce?
AR
Desigur nu! Dar nu te-ai gândit, că și așa, azi, tu îl răstignești Jn
fiecare zi, cu gândul tău rău, cu vorba ta murdară, cu fapta ta ne
curată?
R
Vezi? odinioară un desfrânat se cutremură, schimbându-și pe dea’n-
LIB
tregul purtarea, numai văzând închipuită în culori, suferința Domnului;
și tu? tu care ești judeul ce-i ceri zilnic răstignirea; tu care ești Pilaf
ce cu lașitate te speli pe mâini și soldatul ce-1 batjocurește, împun-
gându-1 cu sulița, nu ai nimic de zis, nu te cutremuri, nu plângi?
Trad, de Pr. Dem. Dinu
ITY
Să primim toate dela Domnul!
Albert Froidevaux, legionar elvețian în armata franceză, fu mușcat
S
în timpul răsboiului de o insectă otrăvitoare, care i-a otrăvit tot sângele.
ER
De atunci până astăzi el fu, ca urmare a acestei otrăviri, operat de jur
împrejur, peste tot corpul, dela vârful degetelor mâinilor, până la
vârful degetelor picioarelor. La 7 Decembrie 1928 fu supus în fine,
NIV
în spitalul Montriant din Lausanne la a 53-a operație. Acest martir

nu mai are azi nici mâini, nici picioare; dar cu toată schilodirea lui, su
fere în tăcere chinurile și durerile și e încă în viață scriind și o carte
despre suferință 2).
LU
Pe mulți încearcă Domnul, dela dreptul și bogatul Iov la umilul

muncitor, ce-și irosește ziua pentru codrul de pâine! Te va fi încercat
și pe fine fratele meu! Ridicat-ai glas de cârtire ca j’idovîi, în pustiu,
dorind bucatele Egipetului ori ai răspuns ca Iov: Domnul a dat,
RA
Domnul a luat; fie numele lui binecuvântat? Te așteaptă deoparte rătă

cire în pustie și moarte înainte de pământul făgăduinții și ardere în
veci; de alta mărire, avere șl fii și vieață în Domnul! Ce alegi dar:
NT
suferința de o clipă ori moartea și chin nesfârșit?

CE
Cetiți cuvântul slavei și fugiți de vorba și chipul ucigător!

Tribunalul Berlin condamnă, în ziua de 10 Decembrie 1928 pe
pictorul Gross și pe librarul Herzfelde, la câte două luni închisoare și
2000 mărci amendă de fiecare, pentrucă amândoi batjocuriseră pe lisus
I/
și preoți, prin scris și tablouri, deși procurorul ceruse numai câte

două zeci de zile de închisoare și câte 1000 mărci amendă de fiecare3).
AS
Cetitorule! In orele de dinafara trudei tale de istov, vei fi privit

pe dincolo de vitrine, la colțuri de străzi, ori în stații de drum, neobră
zarea lăudată și cuviința1 înjosită; biserica ocolită în bălării și drumul
UI
barului în convoaie neîntrerupte; pe lisus . osândit și pe Varava liberat,

BC
1) M. I. Ollivier în „La Passion" XXXI.

2) In revista „Mariengriisse aus Einsiedeln" Ianuarie 1929.
3) ibidem.
Y
AR
isvorul apei celei vii părăsit și mocirlele pline de mormoloci, înzorzo
nate! De nu!—caută la tine acasă și vezi câte cărți ai cu Domnul și
câte cu Satana. In rafturile scumpe, între cetiri pierzătoare legate în aur
și scumpete, pe blănățuia hornului sărac, în firida din perete ori pe
R
laița de sub tavajn a stat la tine vreodată cuvântul Domnului ori numai
LIB
otrava Sataftei? Vezi el nu dă amenzi, dar ia vieța și dă munci de
pierzare!
ITY
Daruri de nuntă !
Scumpa mea fiică, îți trimit darul meu de nuntă, sfaturi deschise,
tot ce poate avea un părinte mau bun: Slăvește pe Domnul înainte de
S
toate; respectă apoi pe bărbatul tău; el e lumina vieții tale, călăuza
gândurilor tale.
ER
Nu te împotrivi soțului tău în mânie, ci-1 mângâie în necazuri,
înconjură-1 cu vorbe dulci, cu cuvinte înțelepte. Un paznic cuminte nu
potolește cu bâta furia leului ce răcnește; ci-1 potolește, mângâindu-1
NIV
ușor cu mâna, ori lingușindu-1 cu vorba. Oricât ai fi de supărată, nu-1

certă pentru pierderea banilor; el este pentru tine cea mai mare co
moară1)... etc.
Fiica noastră în Domnul! Suntem așa de îndepărtați și necunoscuți
LU
unul cu altul, că ne încumetăm a te îndemna hotărît să fugi de măr

geanul sticlitor, de rochia străvezie, de moda mârșavă, de vopseaua
scârboasă.
RA
Porți în tine un diamant: sufletul tău; și o comoară: inima ta! Nu

schimba diamantul pe sticlă, nici aurul comoarei pe bleauri ori custuri.
Nu uita: Femeia înțeleaptă își zidește casa sa; iar cea nebună o surpă
NT
cu mâinile sale. (Proverbe).

CE
Atunci duhul necurat zice: Mă voi reîntoarce în casa

mea... și când sosește, el o găsește goală.
Matei, 12, 44.
Isus ține foarte mult să ne arate în parabola sa, în ce constă greșala
I/
sau nesocotința inimei care s’a crezut scăpată de cel rău. Fără îndoială,
AS
ea este măturată și curată, dar este... goală. La rândul său, duhul cel
necurat observă că nimeni nu i-a luat încă locul. Casa este neocupată,
asemenea unei camere de găzduire, liberă primului venit.
UI
Nu distrugi complect un rău, dacă nu pui altceva în loc. Nu te

desrobești de o pasiune drăcească, decât înlocuind-o cu o pasiune dum-
nezeească. Nu folosește la nimic să alungi răul dintr’o inimă, dacă nu
BC
așezi acolo duhul lui Isus.
1) Sf. Grigorie de Nezianz către Olympia cit. după M. Collombet în „Sy-

nesius", vezi Abbe Gorini „defense de l’eglise" Tom. IV. pag. 397.
299 i rj FÂNTÂNA DARURILOR
Y
I
A lăsa o inimă în voia ei, când.dip întâmplare a obținut o biruință
AR
asupra păcatului, este a face ca un comandant de armată, care după ce ă
gonit inamicul dintr’o fortăreață, o aș&ză în bună stare, iar pe urmă se
retrage, fără să lase acolo o garnizc ișă;
R
LIB
Sunt într’o mare strâmtoar :|j pă cad în mâinele Dom
nului, căci îndurările lui sunt nemărginite.
1 Cronici, 21, 13.
ITY
Ne place acest strigăt de durere al lui David, după căderea sa. Se
potrivește foarte mult cu starea în care se găsesc toți fiii risipitori, întorși
la Tatăl. Când pocăiți, ei se aruncă în brațele Sale fără să se mai desvi-
novățească sau să mai discute cu El, privind însă mustrările conștiinței
S
lor, ei vor avea fără zăbavă erta'rea pe care o doresc. Să nu uităm că
ER
Dumnezeu este sfânt și că El are privirea destul de curată ca să vadă
răul; deci atâta vreme cât noi stăruim în greșala noastră, sfințenia Sa îl
împedică să ne primească și aceasta nu din cauza lipsei Sale de iubire,
ci tocmai din iubire, pentru că El știe că păcatul nu poate niciodată să
NIV
ne facă fericiți. El nu ne cere decât un lucru, anume să o rupem cu

păcatul și sâ ne punem la adăpostul ha'rului Său. Atunci ca și pentru
David, ertarea nu vai fi asigurată și nu ne rămâne decât să o 'luăm pentru
LU
a avea siguranța ei.

(Frank Thoinas)
Rugați-vă fără încetare.

RA
1. Tesaloniceni, 5, 17.
Un bolnav, copleșit de dureri și în toiul frigurilor spunea: „nu mă

NT
mai pot ruga, însă suferințele mele sunt o rugăciune".

Ce împărtășire cu Dumnezeu, ne descopere aceste mișcătoare cu
vinte! De sigur, simțim nevoe adâncă să vorbim cu Dumnezeu, să-i des
CE
chidem mima noastră, să-i facem cunoscut dorințele, aspirațiile noastre,

cum și să-i exprimăm recunoștința noastră... E un lucru așă de plăcut
să te rogi! Este marele privilegiu și cea mai plăcută mângâere pentru
un suflet creștin! Dar am putea noi oare, să ne simțim în așa măsură,
I/
înconjurați de dragostea Tatălui, în cât chiar fără cuvinte, să păstrăm

strâns legătura cu El și să-i putem spune: „Suferințele mele, munca
AS
mea, bucuria mea, întreaga mea viață este o rugăciune?"
In ce privește venirea Domnului nostru Isus Hristos, să

UI
nu vă lăsați clătinați în mintea voastră de vre-un duh.

II. Tesaloniceni, 2 1—2.
BC
Foarte mulți oameni își bat Capul să știe „cum va fi în cer". Alții
aleargă ca la< cinema la diferiți străini, cari proorocesc apropiatul sfârșit
al acestei lumi, pretinzând că știu chiar ziuai și ora când se va întâmpla
Y
aceasta, Curiositate nesocotită și bolnăvicioasă. Noi nu știm aproape
AR
nimic din trecutul Universului și al omenirii, ba chiar prezentul este o
taină de nepătruns. Și aceștia au îndrăsneala să spună că cunosc viitorul
fără sfârșit, Cerul, pe care Dumnezeu, nu ni l’a descoperit!...
R
Ceeace este spre folosul nostru, este să trăim frumos în prezent, cum
a orânduit Dumnezeu, cum ne-a arătat Domnul Isus.
LIB
Omule! Ți s’a făcut cunoscut ce este bine și ce cere Cel Veșnic acum
dela tine. Este ca tu să practici dreptatea, să iubești pe cei în suferință
și să treci smerii prin viață, alături de Dumnezeul tău.
Pentru prezent, aceasta-i de ajuns. In ce privește viitorul, cine va
ITY
trăi, va vedea.
El mi-a spus tot ce am făcut.
Ioan, 4, 29.
S
Isus Hristos știe tot ce este în om. Nimeni nu se poate ascunde de
lumina Sa. El cunoaște viața celor cari sunt religioși, având numai apa
ER
rențele evlaviei, dar cari în realitate trăesc în neorânduială, în imoralitate,
ipocrizie și minciună.
Femee, „cel pe care-1 ai tu acuma nu-ți este bărbat".
NIV
Omule, tu nu poți să ții mâna ta în aceea a unei femei decăzute,

iar cealaliă mână în aceța a soției tale.
Creștine, tu nu poți să fii un copil al lui Dumnezeu și un copil al
Satanei.
LU
„Eu, care vorbesc cu tine sunt Hristosul". Eu vorbesc conștiinței

tale, ca tu sal o cunoști și să mă cunoști.
„Lucrarea lui Dumnezeu, este să credeți în Mine".
RA
„Cine are pe Fiul, are viața; cine ri’are pe Fitil, n’are viața".
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu.
Matei, 6, 33.
NT
Demostene, se silia, într’o cuvântare arzătoare, să dovedească Ate-

nientlor marile primejdii ce pot veni din partea Macedonenilor, dușmanii
lor de moarte.
CE
îndată însă el băgă de seamă, că nimeni nu-1 ascultă.

Intrerupându-se atunci brusc, el le strigă: „Vreau să vă povestesc
acum o istorie, istoria unui măgar" și iată-1 născocind o istorioară foarte
copilărească. Auditoriul subjugat îl asculta cu respirarea tăiată.
I/
„Ei bine! îi dojeni marele vorbitor, voi n’aveți de loc urechi să

AS
auziți, atunci când vi se vorbește despre apărarea și mântuirea Patriei,

în timp ce dați toată atenția la cel mai neînsemnat fleac.
Câți creștini din ziua de astăzi, nu ne amintesc pe grecii din Atena!.
UI
Captivați de cel din urmă scandal, sau de cel din urmă match de foot
ball, citind în fiecare zi toate faptele diverse din ziar, fără ca să treacă
cu vederea măcar unul, înfruntând frigul său căldura pentru a nu scăpa
BC
un nou film de cinema, ei nu găsesc în timpul unei zile, nici o clipla

măcar ca să deschidă Noul Testament, nici un minut pentru reculegere
și meditație. (H. Marogir).
Traduse de Tr. M. Vasilescu
Y
Idei, fapte, oameni
AR
O aniversare și un gest
R
Părintele Grigore, scriitorul Oala Galaction, a atins jumătate de
veac. Prilej de bună aducere aminte față de această mare figurai a orto
LIB
doxiei. Rare ori a fost om mai frământat în adâncurile Iui și mai
ocărit ca acest veritabil călugăr în propriul lui cămin.
Și ocara cea mai des îndreptată spre dânsul — în afară de vina
ce i se aduce cu privire la semnătura de pe actul Mitropolitului Konon
ITY
— este aceia că are simpatie deosebită pentru Israel. Date fiind sen
timentele sale de sorginte pur biblică pentru poporul din care s’a născut
Hristos și apostolii Săi, nu putem decât să subliniem, în atitudinea eroică
ce-a păstrat, nola fundamental creștină: iubirea.
S
Și iată că tocmai această iubire aduce o roadă neașteptat de fru
ER
moasă cu prilejul înplinirii a 50 de ani ai părintelui Oala Galaction. Me
rită să fie subliniată cu toată supărarea d-lui Cu za.
Undeva în capitală există un azil de bătrâni cărora focul nu le-a
NIV
mai lăsat nimic. Dar absolut nimic. Și tocmai aceștia au adus un dar
de iubir^ preotului creștin, cum nimeni nu s’a gândit. Ei sunt din nea
mul lui Israel, din neamul cel împetrit sufletește. Și tocmai aici stă
frumusețea gestului. S’au adunat în sinagoga lor și au făcut acolo
LU
rugăciuni pentru un preot creștin. Credem că este un exemplu aproape

unic: darul de iubire al acestor bătrâni Evrei pentru un slujitor al 'lui
Hristos. E de ajuns să ne gândim că unor oameni, cărora li se sbâr*
lește părul în cap numai la auzul numelui Domnului Iisus, li s’a în
RA
muiat inima ca să se roage pentru un ucenic al Lui —■ ca să constatăm

că acțiunea de iubire este eternul și singurul fundament al creștinis
mului.
NT
i. gr. o.
Transfuziune de sânge
CE
Undeva în Ardeal, ni spun gazetele locale, că un plutonier eșit

din socotințele firii a tras trei focuri de armă în ofițerul, care îndeplinea)
o cercetare împotriva lui.Proveniența actului în sine și împrejurările nu
I/
ne importă pentru concluzia ce voim să tragem.

Și iată că doctorul văzând marea perdere de sânge a suferindului
AS
a făcut apel la un om să-i dea din sângele lui, ceeace el a făcut bucuros1.
A mai fost nevoie și de a doua transfuzie pentru ca're s’a oferit un
soldat. Este mișcător din punct de vedere creștin faptul că pentru cea
UI
de a doua transfuzie s’au prezentat, într’un suflet, toți soldații companiei

pe care o conducea ofițerul.
Această' faptă ne duce cu gândul Ia jertfa pe caire- a făcut-o cineva
BC
în locul fiecăruia dintre noi transfuzându-ne viața veșnică. Oamenii au

întotdeauna o greutate în înțelegerea jertfei ce se face pentru altul.
-Câteodată însă vremea se însărcinează să mărturisească autenticitatea ei
FÂNTÂNA DARURILOR 30?
Y
prnitr’un gest spontan ca acela pentru care era gata o companie de sol
AR
dați din Ardeal.
i. gr. o.
R
La Căminul dela Cărămidari
LIB
Datoram o satisfacție conducătorului spiritual al acestui cămin:
Părintelui Păunescu pe care o apreciere sinceră a mea făcută în această
rubrică într’un număr mai vechiu, îl mâhnise.
Și satisfacția n’o datoram atât Sf. Sale, personal, cât adevărului
ITY
ce trebue să călăuzească sufletul nostru în raporturile cu oamenii cari s’au
devotat lui.
In potița publicată aici ceream singurului om care robește zi și
S
noapte la căminul cultural din str. Piscului să recunoască și muncai
ER
altor ostenitori ai operei frumoase de acolo, chiar dacă aceștia reedi
tează povestea cu „musca la arat". In intenția mea urmăream ca, prin
iubire largă să se acorde posibilitatea înjugării la treabă a unor oa
meni chemați pentru aceasta. Numai așa se putea pune „cărbuni aprinși
NIV
pe capul lor", cum spune Scriptura.

Recunosc că mâhnirea ce-am produs în sufletul omului ce lucra și
interpretarea greșită ce s’a dat reflecțiilor mele tocmai de către cei ce
LU
puteau lucra dar nu mișcau nici cu degetul — au atins o țintă pe care

n’am vizat-o. Și de aceia cercul nostru, dela această revistă, a dăruit
ostenitorului de la Cărămidari câteva clipe de frățească solidaritate cu
acțiunea de cultură creștină ce se săvârșește acolo. Ducând atât în bise
RA
rică, dimineața, prinosul unei predici cât și după prânz ofranda unei
șezători creștine în ziua de 28 Aprilie, am înțeles să ajutăm lucrul cel
bun. O arvună temeinică a fost dată de cercul nostru prin luarea per
NT
manentă de pe umerii prea încărcați ai Părintelui Păunescu a unor

griji. Și nu vom osteni a determina pe oamenii de chemare să ușureze
sarcina conducătorului, a cărui energie singură nu poate zăgăzui apele
CE
sufletești ce-au intrat pe matca așezământului de la Cărămidari.

Șezătoarea de acolo este întâia manifestare, pe această cale, a
„Fântânii" noastre.
i. gr. o.
I/
AS
Unirea
Se aniversează primul deceniu al acelui eveniment pe care l’au visat
doar cei mai viteji dintre idealiștii vremurilor.
UI
Și în aniversarea aceasta nu trebue să uităm lungul convoi al celor

800.000 de jertfiți pentru întregirea hotarelor țării. Nu este, în adevăr,
BC
un moment mai vibrant în pomenirea ce șe face în Biserici decât pentru

acești eroi șl pentru „fericiții strămoși ai noștri: voevozi, vlădici, boeri,
oșteni și țărani cari au trăit și au murit pentru apărarea dreptei cre
dințe". O, dacă ne-am adânci mai mult în jertfelnicele presărate peste
303 ■FÂNTÂNA DARURILOR
Y
tot pământul românesc, am căpătă orientări de viață nouă și mai ales
AR
iubirea trebuitoare ca să nu fărămițim patrimoniul ce ni l-au lăsat cei
mai buni dintre noi.
Dar mai ales nu trebuie să uităm nici o clipă de Dumnezeul drep
R
tății, cu puteri minunate pentru oricine are înțelegerea faptelor istorice.
Ori tocmai pe acest Dumnezeu care a mântuit neamul nostru îl uităm.
LIB
Vreți mărturii? Cuvântul Domnului răsună în gol. Bisericile se năruie.
Cârciumele sporesc deverul. Spitalele nu mai sunt de mult încăpătoare
pentru cei ce se abat din căile Iui Dumnezeu. Familia se destramă. Iar
instituțiile mai păstrează doar amintiri istorice despre Hristos. Statul
ITY
însuși începe a se descreștina.
Și s’ar fi cuvenit ca în urma unui dar desăvârșit ca acela ce se ani
versează astăzi... să ridicăm întâia mulțumire către Părintele Luminilor
S
'spre a ne învrednici de a menține ceia ce ne-a dat. Căci fără Dumnezeu
— nimic nu facem!
ER I. gr. o.
Anecdotismul
NIV
Nu suntem polemiști. Și mai ales aici, în această foaie de iubire

și de pace creștină, nu. Dacă uneori arătăm câte-o găunoșie pe câmpul
de ,,idei“, „fapte" și „oameni", o facem din alt duh de cât al dueliștilor
LU
scrisului.
Deci nu cu gând de polemică încredințez aceste rânduri sugerate de
spaima unui preot, de care mă leagă personal, cele mai bune amintiri.,
RA
Satul meu natal, în care a oficiat câțiva ani, n’a cțmoscut un slujitor
al Evangheliei lui Hristos mai integrat în viața de păstor sufletesc.
Intr’o foaie bisericească ortodoxă sfinția sa dă un atac împotriva
spiritului protestant din biserica noastră. (Era de altfel îndrituit s’o
NT
facă întru cât a studiat teologia într’o facultate protestantă). Dar nu

numai în contra acestui spirit ci și asupra' metodei protestante se ridică
arătând că ar fi o eroare gravă să ne facem iluzii asupra evanghelizării
CE
ce se scaldă în asemenea ape. Să precizăm. Părintele vede de pildă în

titlu’ ori în subtitlul unei foi ca aceia a Preotului Petrescu dela Bălășanu:
„înapoi la Christos, foaie creștină de zidire sufletească" — umbra pro
I/
testantismului. Orice expresiune „alarmistă" este de sentimentalism pro

testant: de pildă, păcatul. Orice chemare în felul acesta: „Pregătește-te;
AS
te-ai gândit?; vino la El; El te primește; ești tu din aceștia; iubite

cititorule" sunt iremediabil viciate fiindcă sunt din sursa „raționalistă,
mistică a protestantismului". O să ne silim să nu ne adresăm niciodată
UI
în scrisul nostru cu „iubite cititorule" ca să nu riscăm a fi străini de

sistemul de gândire ortodox!
Ne vom feri mai ales de preoții noștri Cari folosesc în predicile
BC
lor anecdotismul: pentru că părintele ce vede pretutindeni umbra pro

testantismului ne spune că acesta este „coborîtor de nivel sfânt și vrăjmaș
certitudinilor intelectuale" de la temelia ortodoxismului nostru. Ați înțeles
Y
prin anecdotism că e vorba de pilduirea care face mai vie, mai sesisantă,
AR
vorbirea în legătură cu adevărurile Evangheliei. Aș propune să facem
chiar un început de epurație în acest sens: să ardem toate predicile
părintelui Trifa dela Sibiu, care este reprezentantul cel mai de seamăi
R
al folosirei „anecdotismului".
Mi se pare că fratele nostru preot vrea să ne convertească pentru
LIB
predica cea uscată, care arde de mulți ani prin bisericile noastre, ca
iasca. Experiența ne învață însă că tocmai anecdotismul acesta folosit
cu metodă și talent în spiritul ortodoxiei câștigă sufletele pentru biserica
ITY
lui Hnstos. O dovadă ne-o dă predica Iui Sundar Sing, mărturisitorul
cel mai puternic al unui Hristos viu! Cine va uita vr’odată păpușa arun
cată în apă în fața regelui indian care a sărit din barcă să o salveez
asemuind-o cu copilul său, ca ilustrație plastică a dragostei pentru care
S
a coborît Domnul lisus în valurile acestei vieți, spre a săvârși Mântuirea?
Nu ni-i simpatic de loc protestantismul sfâșietor al pânzei unitare
ER
a credinței: dar un ortodoxism care să se teamă cai epurele de umbra
sa și de aparența lucrurilor, mărturisim că ni e și mai puțin simpatic
pentrucă ortodoxie însemnează cunoașterea unui depozit sacru din care
NIV
nimeni n’a înțeles să arunce experiența vieții cu Hristos.

i. gr. o.
LU
Chestia minorităților
Avem, fără îndoială, o „chestie" a minorităților. Ea este eșită din
dezacordul dintre noi, nația majoritară și ei, națiile minoritare. Noi credem
RA
că nu trebue să dăm prea mult, ei cred că li se dă prea puțin, — și.

de aici, încordare, vrajbă, priviri de ură, — iar în suflete, întunerec.
Adevărul, ca totdeauna, este lai mijloc. Și dacă pretențiile minorita
NT
rilor sunt prea excesive, apoi nu e mai puțin adevărat că și noi, nu ne

apropiem cu prea mare simpaiie de doleanțele minorităților.
Călătoream, de curând, pnntr’un ținut ardelean cu o populație com
CE
pact minoritară. Orașul principal al acestui ținut, o metropolă a regiunei,

cu 80—90o/o populație străină. Și acolo, am stat de vorbă cu unii și cu
alții asupra lucrurilor „din loc și jur" cum spun Ardelenii, și am aflat
că, în adevăr, prea puțin ne-am apropiat de populația minoritară prin
I/
concesiuni care par, neîndoelnic, juste și absolut firești. De aceea, am

găsit acolo două neamuri distinct și hotărît ostile, având la1 mijloc o pră
AS
pastie de netrecut. /
Și mă gândeam cu tristeță la multe lucruri. Mă gândeam că, dacă
rămânem așa, vom aveai necontenit în trupul nostru social un corp străin,
UI
a căror povară o vom simți, neplăcut, mereu. Mă gândeam, asemenea,

că dacă rămânem așa, — ei, minoritarii vor avea mereu stânjenită viața
lor sufletească, din aceasta neeșind în veac vreun bine și vreo propășire.
BC
Și atunci?... Atunci o singură cale e cea bună: să aruncăm peste

prăpastie puntea de aur a iubirei umane. Noi să iubim în ei pe copiii
depărtați ai unui neam străin de — al nostru —, ei să iubească în noi
Y
pe părintele sufletesc, care ținând locul celui de sânge, le poartă de grijă,
AR
ca un tutore bun și înțelegător.
...Și stând în orașul minoritar, singur, pe-o bancă de pe ,țCorso“,
mă gândeam cu o înmugurire de nădejde că numai iubirea lui Isus vai
R
putea sfărâma și aici „împietrirea' inimelor“, aducând, într’un viitor frumos
și potolit, dator? a împăcare și îmbucurate a sufletelor.
LIB
a. 1. ni.
CÂRTI STRĂINE
ITY
TH. MAINAGE. Les temoins du renouveau calholique (Paris,
G. Beauchesne. Edileur, Rue de Rennes 117).
S
Pentru un om de bună credință, preocupat de vastele curente spiri
tuale ale vieții noastre contimporane, problema conversiunei ește una
ER
din cele mai de seamă. Am putea zice că e cea din frunte. In fața va
lului profund impur și echivoc al vremei postbelice, ca un zid ce crește
din ape, așa s’au ridicat în fața contimporanilor marile probleme care
NIV
au la temelie pe Isus. Și întocmai ca1 pe vremea Sublimei Vieți, așa și

azi lisus, ni se înfățișează întreg și viu în față și ne pune greaua șî
plina <ie urmări întrebare: „Cine zici tu că sunt Eu?“. E drept că
muritorii caută să-și întoarcă mintea și sufletul din fața acestei întrebări
LU
de foc, dar totul’ nu e diecât p mișcare de zădărnicie. Oricând întrebarea!

se repetă și se fixează ca însăși cea de pe urmă rațiune a vieții noastre
pe pământ.
RA
Cartea despre care ne ocupăm, este tocmai una care ne arată răs
punsurile pe care zece mari personalități ale spiritualității franceze, le
dau acestei definitive întrebări. Ea cuprinde deci zece mărturisiri de
NT
credință, zece povestiri de conversiune, una mai interesantă ca' alta, una
mai edificatoare decât alta. Și e de ajuns să spunem că printre aceste
personagii se află un Paul Claudel, un Francisc Jammes, un Charles
CE
de Bordeu, un Louis Bertrand, un Georges Dumesnil, — și alți expo-

nenți de seamă ai sufletului contemporan francez.
Cetind conversiunile lor, redate sincer, clar și impunător de impre
sionant, mulțime de probleme se învălmășesc în mintea cetitorului.
I/
Mai întâi marea problemă a conversiunei însăși. Isvoarele ei, ma

nifestările începutului și dezvoltările treptate, — piedicile întâmpinate, —
AS
temeiurile dela fund, încercările și incertitudinele, — căderile și ridicările,

isbânda finală, încoronată de lumină și durabilitate.
E foarte greu a rezuma astfel de cărți, — după cum nu se poate
UI
rezuma o mărturisire dată unui duhovnic. Chiar dacă vom putea reda
faptele, totuși lucrarea vai fi mai mult sau mai puțin zadarnică, dacă
nu vom fi putut da și ambianța' lor, care e cu totul altceva.
BC
Ne vom mărgini a urmări firul câtorva idei care ni se par dominante

și lămuritoare a unor stări de fapt cu totul interesante și de folos în
rezolvarea acestei mari probleme a conversiunei.
Y
Dela început ce pune întrebarea: povestirea unei conversiuni trebue
AR
făcută, și odată făcută, poate ea produce roade? întrebare cu totul
însemnată, care se învecinește în deaproape cu alta: prietenia, cu legă
turile ei de aur, poate purta roade în conversiune? Cartea ne dă argu
R
mente puternice pentru a răspunde afirmativ. Conversiunea1 fiind o stră
lucitoare dovadă a roadei propovăduirei Evangheliei, — devine, la rândul
LIB
ei, o luminoasă purtare a Cuvântului evanghelic, un isvor nesecat de
înrâurire sufletească între oameni.
Din chiar mărturisirile aflate în această carte, putem vedea cât
de bună unealtă întru aducerea sufletelor spre Isus, este destăinuirea'
ITY
unei conversiuni, și tot astfel rolul precumpănitor al prieteniei în îndru
marea sufletelor pe această cale. Marele poet al Franței, Francisc Jam-
mes, are cuvinte pline de avânt și de recunoștință pentru celalt distins
S
al spiritualității franceze, Paul Claudel,, a cărui prietenie i-a fost pre
cumpănitoare în conversiunea sa. Tot a'stfel Charles de Bordeu pentru
ER
Francis Jammes. Adeseori, în lupta ce se dă în sufletul unui om care
încă nu a ajuns să vadă pe Isus, cuvântul . cald al unui prieten care
crede, este hotărîtor, — el vine cu autoritatea unei prietenii credincioase,
NIV
ceeace constitue o putere cuceritoare. • De câte ori nu simțim în noi ur

mele adânci ale atâtor ceasuri de coabitare spirituală cu prietenii
noștri, — și în câte din faptele noastre nu răsună ecoul profund al
acestei reciproce înrâuriri! însuși Isus iubea mai presus de orice această
LU
legătură dintre oameni, pe care numai El a ridicat-o la înălțimea aceea

de unde se aude peste vreme și peste oameni: ,,Nu este mai măre dra
goste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi" (Ioan, XV—13).
RA
Privind destăinuirile de conversiune ale acestor oameni mai presus

de orice sinceri, putem învăța multe lucruri. Așa, vom putea vedea
care sunt isvoarele de unde putem căpăta puteri întru desăvârșirea
NT
conversiunei. Mai toți convertiții despre care e vorba atei, socotesc ca

esențiale în lucrarea acestui proces sufletesc, amintirile religioase din
vremea copilăriei. De acolo vin puteri mântuitoare care, inalterate de
vreme, își aduc folosul lor sufletesc în marile clipe hotărîtoare. Iată
CE
deci cât de mare însemnătate capătă viața religioasă a copilăriei. Și să

ne gândim la noi, unde copiii trăesc atât de mult afară din biserică!...;
Alături de aceste amintiri, — preotul și biserica sunt iarăși ele
I/
mente precumpănitoare în decursul acțiunei de convertire. Iată Paul

Claudel cum scrie: „...Dar marea' Carte care îmi fu deschisă și în care
AS
îmi făcui învățătura, fu Biserica. Lăudată fie pe veci această mare’

Mamă majestoasă la picioarele căreia am învățat totul", iar despre
slujba ce se oficiază în ea, tot Claudel scrie: „...cea mai profundă și
UI
mai măreață poezie, — mișcările cele mai auguste care au fost vreo
dată încredințate ființei omenești..."
Cât privește pe preot, mai toți povestitorii acestei cărți ne arată
BC
că în clipele de răstnște când încă puterile întunericului lucrau asupra

lor, deplina lămurire șl potolire le-au venit dela ceasurile petrecute cu
preotul.
Mediul religios și comunitatea religioasă sunt apoi alte pârghii
Y
pu'ernice care ajută lămurit în opera conversiunei. Tradiția, rugăciunea,
AR
mărturisirea, singurătatea, Locurile sfinte, precum și „nesfârșitul far
mec creștin" desăvârșesc armonic construcția simplă, impunătoare și
durabilă a conversiunei. „Farmecul creștin rămâne puternic asupra ini-
R
melor, oricât de nerecunoscători ne-am fi vrut pe noi înșine, căci întreaga
viață stă sub această vrajă, în mijlocul celor mai bune aduceri aminte
LIB
ale noastre" — scrie Charles de Bordeu.
In calea unei conversiuni, multe sunt piedicele care se pun. Mai
presus de toate, cea mai infamă și cea mai greu de biruit, este mândria
ITY
omenească, cumplitul pucat, — acest teribil cancer al sufletului omenesc.
„A nu te preda, a fi sgârcit cu sine, e cea mai mare piedică în.
calea conversiunei" spune Rene Salome.
Altă piedică este diletantismul religios sau cum spune tot Salome
S
„avariția elegantă" a sufletului, — sau cum am zice noi, joaca de-a
religia. ER
Necunoașterea învățăturei lui Isus, ignoranța aceasta, care uneori
atinge culmea ridicolului omenesc, este iarăși o barieră încăpățânată
pusă în calea mântuirii prin conversiune. Dacă am cunoaște?!... Dacă
NIV
ne-am putea da seama de sublimul care stă neglijat, alături de pre-

sumția goală a ființei noastre?!....
Tot un aspect al trufiei omenești, prezentat însă sub înșelătoarea
LU
față a unei probleme filosofice, este și discuția din jurul „libertății"

omenești. Se zice anume, că o conversiune ar închide în ea o robire și
ca atare e împotriva libertății omenești. Nimic mai fals!... Robirea
e dincolo, în lagărul celor cu „libertatea"... Căci iată ce ne spun conver-
RA
tiții asupra acestei chestiuni .

Rene Salome: „De îndată ce am găsit pe Dumnezeu cunoscut
îmbucurarea liniștită și durabilă... In această Biserică infinită, trupească
NT
și sufletească, descoperii ordinea și simții circulând viața1... Acum eram

orientat, știam ce să fac, mă țineam bine pe picioare și știam să merg...1
O putere nouă, o tinerețe proaspătă, un curaj neașteptat mă susțineau,
CE
mă purtau, ajutate lai răstimpuri de sfânta împărtășanie..."

Louis Bertrand: „...Da, niciodată n’am simțit ca acum o mai sigură
libertate, — o libertate eșită din ordine și din echilibrul interior și care,
fără a-și interzice nici o incursie în oricare domeniu, este înarmată îm
I/
potriva tuturor mirajelor sentimentului și a tuturor fantasmagoriilor in

teligenței..."
AS
Andre de Bavier: „...Nimic nu hrănește pietatea mai mult ca me-

ditarea marelor dogme ale Revelațiunei, și nimic, la rându-i nu lumi
nează mai mult inteligența asupra tainelor credinții ca practica vieții
UI
creștine...."
Iată atestări clare și puternice ale unor personalități a căror bună-
BC
credință stă în afară de orice bănuială.

Chestiunea „libertății" aici ridicată rămâne, astfel despoiată de
orice aparențe, o manifestare crudă a aceleiași trufii omenești, marea.
Y
pricină a mizeriei umane. Cu atât mai mult, cu cât, în materie nu-i atât
AR
vorba de libertate, cât-mai ales de „orgoliul libertății".
Menționăm, ca un detaliu nu fără însemnătate, mai ales pentru
vremea de azi, lucrarea! rea pe care o fac în această materie, cărțile
R
rele. Auzim mereu că o carte nu poate fi pernicioasă pentru un suflet,
LIB
și că deci cea mai mare libertate trebue să domnească în sacro-sanctul
ogor al artei. Unul din destăinuitorii din cartea' aceasta arată limpede
cât de stricătoare de suflet este lectura unei cărți rele.
Nu pulem isprăvi aceste cu totul necomplecte observații, fără a
ITY
ne opri și asupra unui alt aspect al problemei, ilncă una din piedicele
care stau de-acurmezișul conversiune!, este și, în multe cazuri, confun
darea Bisericii cu sluji.orii ei. Auzim mereu spunându-se: ,,eu m’aș
întoarce la Isus, dar dacă slujitorii ei sunt așa cum sunt... Ce sunt eu
S
de vină, dacă situația e aceasta..."
ER
Mai întăi, vom observa că acest lucru nu e adevărat în toate cazurile,
— dar chiar atunci când unii slujitori ai Bisericei nu sunt la înălțimea ei,
totuși argumentul nu e de loc valabil. Biserica', pe deasupra slujitorilor
NIV
ei, este aceiași în toate vremile, ea fiind, în cea de pe urmă analiză, însuși
Mântuitorul. Iată în ce cuvinte juste și frumoase rezolvă problema, unul
din destăinuitorii propriei sale conversiuni, Andre de Bavier: „vor fi tot
deauna scandaluri în Biserică. S’ar putea să fie altfel? Biserica e divină,
LU
dar e alcătuită din oameni supuși păcatului... Dumnezeu are un respect

nesfârșit pentru sufletele oamenilor, El ne cere colaborarea, dar ne lasă
totdeauna liberi de a l-o refuza1. Această colaborare a Iui Dumnezeu cu
omul, constitue drama vieții Bisericei; și marele miracol al istoriei este
RA
că Biserica a (putut să crească și să se desvolte peste voia creștinilor..."

Mărturisirile acestea prezintă încă un mare interes. Ele ne arată
carie e starea de spirit de după conversiune a celor cărora grația dum-
NT
nezeească Ti-a îngăduit această binecuvântare. Căci, în adevăr, nu poate fi

o binecuvântare mai mare pentru un om, decât aceea de a cunoaște pe
Dumnezeu și a-și conforma viața unui criteriu în care glăsuește Dumnezeu.
CE
Cei convertiți au sentimentul profund și veridic că sunt purtați de-o

putere superioară, iar viața! alături de Isus, îi face să-L vadă din ce în ce
mai mare.
O tărie de nesguduit le întovărășește viața, iar ființa lor li se pare
I/
una nouă, plină de râvnă întru bune făptuiri și întru propovăduirea cu
AS
vântului Evangheliei. ,,O dulce frăție întru Hristos mă leagă de aici

înainte cu cei vii și cu cei morți"... mărturisește, într’un elan sincer,
Andre de Bavier. Și tot el ne spune, privindu-și trecutul:
„Preamărisem existența terestră, — n’am putut vedea! că viața noastră
UI
de aici e șubredă, puțintică, efemeră și incapabilă de a' ne îndestula as-

pirațiunile noastre cele mai nobile. Orbit de orgoliul spiritual, alungasem
BC
păcatul printre noțiunile învechite ale altei epoci; și iată că mă trezeam'

acum sărman și vinovat, ars de-o nestinsă sete de a iubi și de a căpăta
iertarea lui Dumnezeu... Simții pe dată nevoia' unui mijlocitor și a unui
Mântuitor, — și problema divinității Iui Isus luă pentru mine o semnificare
Y
cu totul nouă... înțelesei că cea mai mare greșa'lă a vieții mele fusese
AR
că mă despărțisem de Hristos..."
Oricum ar fi privite aceste mărturisiri de conversiune, — oricât ar
părea de diferite drumurile pe care ostașii conversiune! ajung în poiana
R
plină de verdeață și de lumină a cunoașterei și iubirei lui Isus, — oricât,
unele elemente de detaliu ar părea că se anulează între ele, — un lucru
LIB
rămâne dominant și clar: toate faptele de conversiune au aceiași esențiali-
tate, într’un acelaș cuprins.
Ceeace, credem cu tărie, e dovada de netăgăduit că au-acelaș isvor:
pe Dumnezeu.
ITY
a. 1. in.
S
CĂRȚI $1 REVISTE ROMÂNEȘTI ER
LEW. N. TOLSTOI: Pe drumul Mântuirii. Povestiri. Traducere de
O. Rareș. Cartea cuprinde mai multe nuvele. Toate prezintă interes
NIV
în felul lor. Mă voi ocupa numai de aceia care a dat titlul volumului,
fiind o bucată unică în literatura creștină, aș putea zice: o bucată care
va trebui să stea cândva în fruntea antologiei creștine.
Iată subiectul nuvelei. Doi țărani ruși s’au hotărît să se ducă să
LU
vază locurile sfinte. Unul era chiabur și se numea Efimei, cellalt,

„nat" de rând, se chema Elisei. Amândoi moșnegii aveau rosturi gos
podărești și deși se vorbiseră de multă vreme, plecarea era mereu
RA
amânată din pricină că treburile nu se mai isprăveau. Mai ales bătrânul

Efimei vedea că nu se sfârșește bine una și alta venea' Ia rând. Dar
tovarășul său îl făcu într’o bună zi să înțeleagă că „treburile nu se
NT
mai sfârșesc niciodată" și că trebuie să facă numai decât călătoria,

la locurile unde a umblat Domnul pe pământ.
Și astfel peste o săptămână plecau la drum lung cei doi bătrânei
CE
„cu azimi în traistă, cu obiele curate, cu opinci noui" și altele de rezervă.

Iar în ce privește banii de drum, omul chiabur, care avea totdeauna,
își luă ca la o mie de ruble lăsând îndoit nevestei Iui, iar cel .nevoiaș
vându vecinului 10 stupi cu roiurile lor, luând pentru aceștia șapte sute
I/
de ruble, alte trei adunându-le de la ai casei, fiecare după puterea lui.

Baba îi dăduse tot comândul pentru înmormântare. Efimei se gândi
AS
la casă cu îngrijorare și dădu porunci de rânduiala treburilor pentru

toată vremea cât va lipsi; iar Elisei, cu sufletul plin, voios, fără nici
o grijă, porunci doar babei lui să dea vecinului stupii și să pună la o
UI
parte roii tineri ai acelor stupi pe care să-i dea, vecinului fără nici o
„încercare de viclenie".
Tot drumul Elisei se ruga și meditând la viețile sfinților se stră
BC
duia să fie bun cu tovarășul său spre a ajunge Ia locurile sfinte în pace
și iubire. Un singur păcat l’a biruit: tutunul pe care nti-I putea lăsă.
Y
Tovarăș bun de drum era și Efimei, dar totuși sufletul lui nu era
AR
ușurat, gândind toată vremea la treburile de acasă.
Cinci săptămâni mers’au ei prin munți și prin stepă întâlnind în
cale oameni îmbietori și ospitalieri până ce ajunseră ei în ținutul dobro
R
gean unde bântuia în acel an o foamete cumplită așa că oamenii nu
găseau de cât o velință pentru mas peste noapte, dar de ospătat nicăeri
LIB
nu era chip1, căci nimic nu aveau băștinașii. Bogății sărăciseră căci nici
anul trecut nu se făcuse nimic pe acolo iar sărăcimea își luase lumea
în cap ori se hrănea cu pâine făcută cu pleavă în două.
Cumpărară dintr’un târgușor câteva chilograme de pâine, își schim
ITY
bară încălțămintea stricată și o porniră Ia drum, pe răcoare, demânecate.
Drumul era greu pentru bătrâni și mai ales Elisei simțea nevoia să
poposească' mai des, pentru un strop de apă și un fum de tutun. Pentru
S
mahorca asta îl mustrai mereu Efimei care era mai dârz. Și Elisei răs
pundea smerit „iacă m’o biruit păcatul". Ajunseră undeva într’un sat
ER
pe o căldură cu zăpușală copleșitoare. Elisei era ostenit de tot și voia
cu orice chip să se odihnească puțin și să bea o gură de apă la o casă
de creștin. Efimei nu voia să se oprească: era mai tare la picior și mai
NIV
dârz cu inima. Și văzând aceasta Elizei îl rugă pe tovarășul său să-1

îngăduie câteva clipe ca să intre undeva să ceară apă... el putând să-și
meargă calea înainte, nestingherit, că-1 vai ajunge îndată.
Și pelerinul intră în căsuța lipită cu lut pe jos și cu pereții scorojiți.
LU
Pe prispă era un om care, desigur, fiindcă nu răspunsese nimic la

întrebarea călătorului însetat, trebuie să fi fost „bolnav ori ursuz".
Străinul nu desnădăjdui, bătu Ia ușă auzind în casă scâncet de copil.
RA
„Creștini", „Oameni ai lui Dumnezeu", strigă el de câteva ori, dar

nimeni nu venea să-i deschidă. Voi să plece, când auzi după ușă geamăt
greu. „N’o fi dat oamenii aceștia peste grea ananghie, ia să văd?" își
NT
zise el. Și intră în casă. Și acolo un tablou de sfâșietoare mizerie ome

nească. Pe laviță o bătrână cu capul răzămat de masă parc’ar fi statuia
durerii mute. Alăturia un băiat jigărit, galben ca turta de ceară, trage
CE
mereu pe bătrână de mânecă și plânge. Pe cuptor femeia omului de afară,

prăpădită, numai cât suflă. Dintr’acolo o duhoare nesuferită umple casa/.
Nu era nimeni teafăr în casa aceia ca să îngrijească de neputințele ne
norocitei bolnave.
I/
Bătrâna văzând un străin se răsti cu glas stins „Ce vrei, omule"?

.„Noi nu avem nici de unele".
AS
Străinul înțelese vorba și se apropie de ea spunându-i că s’a abătut

pe la casa aceia' pentru un pic de apă doar.
— Nici apă nu avem, omule, mergi sănătos de la noi.
UI
Dar omul nostru nu se desnădăjdui ci intră în vorbă cu ea. Află

deci că după foametea de pomină a venit boala și i-a culcat Ia pământ
pe toți, li spuse că, nu ține minte când — azi sau eri — a căzut la
BC
fântână unde poate i-a rămas și căldarea. Omul întinse câte o felie de
pâine băiatului ce plângea și fetei ce stătea după sobă; dând si bătrânei
care începu a se înviora.
311 fântâna darurilor
Y
Elizei fugi repede la fântână, găsi încă acolo căldarea, aduse apă
AR
proaspătă și dete alor casei de băut. Și astfel copiii și bătrânai îmbucând
pâine stropită cu apă începură a se însenina. Omul de pe prispă spunea
că sufletul lui nu-i primește nimic, iar bolnava de pe cuptor nici nu se
R
scula, nici în fire nu-și venea ci numai cât se sbătea.
LIB
Străinul târgui dela prăvălie ceva de ale mâncării, tăie lemne, făcu
focul, ajutat fiind de copilita care se înviorase. Și găti moșul o ciorbă și o
mâncare strașnică din care se ospătă și țăranul de gasdă și baba iar
„copiii golind strachina până’n fund s’au culcat îmbrățișându-se“. In
ITY
timpul acesta limba oamenilor se mai deslegase și povestiră străinului
samaritean despre foamete, despre boală și despre cum așteptau acum'
ceasul morții.
Elizei îi ascultă și gândul cu care plecase de aca|să i se schimbă.
S
Nu-și mai urmă tovarășul de drum ci rămase locului robotind ca și cum
ER
ar fi fost el stăpânul casei acesteia nenorocite. In câteva zile casa căpătă
iarăși veselia de odinioară, copii vedeau în străin pe bunicul lor și
însăși bolnava de pe cuptor își veni în fire după trei zile. Bătrânul
NIV
pelerin gândi așa: „E ziua Sfântului Petru peste cinci zile. Voi lăsă sec
cu oamenii aceștia, am să le târguesc câte ceva de sărbători iar seara
voi pleca". Zis și făcut. Gătiră bucate împreună cu bătrâna, se duse
dimineața la biserică, mâncă apoi din bucatele sfințite, împreună cu
LU
familia nevoiașă. Iar femeia bolnavă începu din ziua aceia să umble.
Un vis frumos îi sugeră gândul ca înainte de plecare să răscumpere
fâneața și semănătura gasdei, amanetate la un cămătar, să cumpere un cal
și un sac de făină, apoi o coasă pentru gospodar și numai după aceasta
RA
să plece înainte. Iși zicea Elizei ,,De nu-1 cauți pe Hristos peste mări și
țări îl pierzi din tine însu-ți"; „iată trebuie să ajut oamenilor acestora să
se însdrăvenească". Și astfel, după oe a adus din nou pacea și sănătatea
NT
în căsuța scorojită, a plecat cu traista și cu sumanul la drum după Efimei.

Când prinse a se lumina de ziuă își numără omul banii ce-i mai
rămăsese și găsi că nu era cu putință să meargă până la Ierusalim cu
CE
37 de ruble și 20 de copeici. Ocoli satul să nu-1 vadă nimeni și se

înapoie spre casă cu puteri pe cari nu le avuse niciodată. „Poate că așa
mi-i scris să rămân cu cuvântul neținut până la moarte" își zise în gând
și binecuvântată milostivirea Iui Dumnezeu.
I/
Ajuns acasă, ceru ertare alor săi că a rămas în urma tovarășului,

că a perdut banii și că nu s’a mai dus. Se bucură nespus de mult de
AS
cum au mers treburile acasă în lipsa lui și fiindcă nevastă-sa voise să

ascundă roii stupilor vânduți, Elizei știind cari au roit și care nu, dete
vecinului 17 în loc de 10.
UI
Să urmărim puțin și pe "Efimei în calea sa. Mai întâi îngrijorarea

că nu l’a mai ajuns tovarășul său, ori poarte a trecut înainte fără să-l
vadă. Și-a găsit însă, în port, un călugăr care să-i țină tovărășie. Acest
BC
călugăr, i-a fost însă o grea sarcină, pentru pungă și pentru suflet așal
că a fost tulburat tot timpul și a căzut pradă ispitei că nu știa cum
să scape de acest călător incomod. In biserica Sfântului Mormânt Efimei
Y
păru a vedea aieva, trei zile întruna, pe tovarășul său Elizei, a cărei
AR
chelie scânteia ca de o aureolă sub candelele mânăstirei. Ii păreai rău
că nu-1 putuse vedea pe vapor și mai ales că isbutise a avea în biserică
un loc mai la față, mai lângă focul cel dătător de hțur. Zadarnic îl
R
aștepta afară, căci nu putu să-l găsească.
LIB
Și astfel chinuit de cele de pe acasă și de cele de la Ierusalim să
lășlui el șase luni aici. „Și-a pus pecetia pe o cămașe nouă ca să fie
înmormântat cu ea; a luat și-o sticlă cu apă din Iordan și pământ și
lumânări cu foc dătător de har, și s’a înscris în pomelnic în opt locuri".
ITY
La înapoiere, tot drumul fu iar cuprins de grîjele 'de acasă „au ce vor fi
făcut ai lui fără dânsul?"
Ajuns în satul dobrogean în care s’a despărțit de Elizei 'fu luat
de o copiliță care i se adresă „bunicule", să găsduiască la părinții ei.
S
Purtându-se cu dânsul într’un chip neobișnuit de ospitalier, Efimei îi
lăudă. Iar femeia îi spuse. ER
■— Nici că se poate să nu ne purtăm bine cu drumeții căci de la
un drumeț învățat-am a ști ce-i viața. „Și-i povesti despre samariteanul
NIV
ce se oprise în casa lor în vremea necazului celui mare și al cărui nume
nici nu-1 știau ca să se roage Iui Dumnezeu pentru el căci nu-și dă
încă bine seama „de a fost om sau înger din cer".
— De n’ar fi venit el, muream cu toții, muream plini de păcate
LU
grele. Muream desnădăjduiți, blestemam și pe oameni și pe Dumnezeu".

In acest timp Efimei se gândea mereu cum de l’a văzut pe tovarășul
său la Ierusalim și că strădaniile aceluia vor fi primite de Domnul dar
ale sale — cine știe?
RA
întors acasă nu fu de loc mulțumit de mersul treburilor în timp

ce gospodăria lui Elizei mergea de minune. Intr’o zi îl văzu la prisacă,
fără pălărie pentru albine, fără mănuși, îmbrăcat doar cu sumanul Iui
NT
sur, cu mânile întinse în lături și privind în sus, chelia capului strălucind,

iar deasupra lui — tot ca la Ierusalim — printre crăcile mesteacănului
jucau raze de soare iar albinele aurii, sburând în jurul capului, îi împle
CE
teau parcă o cunună.

Din vorbă în vorbă, Elizei căută să nu spună nimic despre ce-a
făcut și schimbă vorba când a voit tovarășul său să-i aducă laude. Iar
Efimei putu mărturisi: „picioarele m’au dus. dar cu sufletul nu știu
I/
de-am fost sau nu"!

Am dat o extindere mai mare dării de seamă pentru interesul ce
AS
prezintă.
Iată doi oameni — de felul cărora sunt mulți — cari caută într’un
fel sau altul pe Hristos. Și unii îl caută chiar la Ierusalim, cu o stare
UI
sufletească identică aceleia a lui Efimei. Oare liu a fost mai curând la
locurile sfinte Elizei Samarineanul care s’a oprit într’o casă din lumea
asta coborând acolo însuși Sionul cel de Sus? Tolstoi a fost inspirat în
BC
adevăr când ne-a făcut să-l vedem pe Elizei sub candelele Sfântului
Mormânt! Desigur că moșneagul ce se oprise Ia căsuța scorojită, în care
mureau câteva suflete pentru veșnicie, a fost realmente pe urmele pașilor
lui lisus Domnul. i. gr> 0.
Y
ECONOM A. C. COSMA: Biblia și știința. Editura „Cercul Cultural
AR
Trotușul".
E o broșură cu ceva mai puțin ca 50 de pagini în care însă Părintele
Cosma a pus sub toate fețele raporturile dintre știință și biblie. Recu
noaștem că ar trebui să reproducem la fiecare pas reflecții de o adâncime
R
care onorează Biserica ce are astfel de slujitor.
LIB
După fiecare problemă — și autorul prezintă vr’o douăzeci în acest
cadru de discuție — răsare o suggestie, o îndrumare puternică, o
apologie a adevărului. Părintele remarcă ostenelele științii și foloasele ei
dar știe să ne determine, la tot pasul, a da Cezarului ce e al său
ITY
și lui Dumnezeu așișderea.
Biblia, zice Sf. Sa, nu se contrazice cu știința obiectivă și serioasă.
Dacă este o luptă și o contrazicere, apoi este între Biblia rău tălmăcită
și între oamenii care-și zic „de știință": noroc că știința nu o fac oamenii
S
ceia cari judecă unilateral și cu idei preconcepute, iar Biblia nu rămâne
ER
la interpretarea acelora care refuză s’o cerceteze mai profund și s’o
înțeleagă mai bine.
Sf. Sa constată că în ortodoxie este armonie între Biblie și știință
NIV
fiindcă lisus trezește morții morali Ia viață cum soarele trezește florile
și mugurii adormiți.
Cu deosebire interesant este capitolul „Biblia minte". Reproducem
câteva gânduri. Oamenii de știință spun despre Biblie, în derâdere, că
LU
ea afirmă că pământul e centrul universului, în vreme ce pământul

nu-i de cât un grăunte în Marele Univers.
Atunci? Se întreabă părintele.
„Dar oare valoarea unui lucru atârnă de dimensiunile lui? O butu
RA
rugă mică, răstoarnă un car mare. O mână de copil înzestrat cu minte,

mână o turmă de boi. Un om mic de statură ca Ștefan cel Mare, . a
putut purta 47 de războaie. Un om mic — cum era David, a putut
NT
birui un tîoliat. Un telescop cât o țeava de mitralieră, poate cuprinde în

lentilele sale „grandoarea lumii" cum zice Schiller. Un microscop cât o
pușcă de soc, descopere într’o picătură de aplăj o lume nouă, necunoscută.
CE
Două treimi din fața pământului sunt acoperite cu apă. S’ar părea că
pământul e făcut, să fie locuit de pești mai mult de cât de oameni.
Cum? Pentru om numai V3 din suprafața pământului a rezervat Dum
I/
nezeu? Eu susțin că nu e nici o treime. Pe partea uscată, pământiii

are deșerturi nelocuite ca Sahara, are ghețuri continui ca’n Siberia, are
AS
călduri tropicale ca ’n centrul Africei, are bălți nesănătoase ca ’n Panama,

are fiare sălbatice ca tigrii și leii Indiei. Ei bine: Omul acesta, mic de
statură, priceput la minte, e pus de Dumnezeu, să trăiască într’un mediu
UI
nefavorabil, pe care să și-1 supuie prin destoinicia puterilor lui trupești

și sufletești.
Nu-i de mirare deci că Dumnezeu a putut alege pământul ca
BC
centrul îndrumării Sale".

Recomandăm gânditorilor această admirabilă cărticică de meditație
creștină.
i. gr. o.
Y
DUMINECA ORTODOXĂ. 5—12 Mai. Părintele Neagu, vorbind
AR
despre Cultul icoanelor, arată că acestea sunt insignele comunității
creștine. Dar nu semne uscate, ci pline de viață și de conținut sufletesc.
Dar cultul icoanelor — cari să ni trimită gândul la Hristos și la>
R
mucenicii lui din toate vremurile — a fost înlocuit de „creștini" cu fel
LIB
de fel de fotografii indecente și nuduri. Copiii generației noastre cresc în
această atmosferă de păcat.
Părintele A. C. Cosma dă o bună pilduire cu privire la stăpânirea
limbei de la rău și îndreptățește un singur fel de șiretenie: șiretenia
ITY
de a fi stăpân pe limba ta „să știi multe, dar să spui puține".
D-l Soare are frumoase reflecții cu privire la cererea din rugăciunea
domnească „Vie împărăția Ta", arătând că aceasta înseamnă întinderea
bisericii lui Dumnezeu peste toți oamenii pământului; coborârea duhului
S
sfânt în biserica văzută în puterea de sus pentru a viețui întru Domnul;
ER
în împărăția văzută spre a ajunge fii ai împărăției viitoare, ai împărăției
veșnice. Locul acela, reprodus din Sf. Ciprian „nimeni nu poate avea
pe Dumnezeu ca tată dacă n’are ca mamă biserica Lui" este fericit ales
pentru cei care socotesc posibilă mântuirea în afară de trupul mistic
NIV
al lui' Hristos care e biserica.

In articolul „Semne de Sus", Părintele Beschea arătând câteva
catastrofe din anii din urmă se întreabă „De ce n’au prezis marii în-
LU
vățați ai vremii noastre nenorocirile acestea? De ce n’au sfătuit pe

oameni să nu-și clădească sate în apropierea muntelui Etna și pe locul
prăbușit din Oltenia? Cum n’au găsit un mijloc învățații din America
și celelalte țări să oprească furia vântului ce-a făcut acolo atâtea pagube?
RA
De ce nu ne dau ei nouri de ploaie cari să adape pământul, ca să nu

murim de foame în vremuri de secetă? Unde e în asemenea împrejurări
grozava știință omenească ce născocește tunuri și aeroplane??
NT
Părintele Runceanu se plânge că l’a înșelat „Monahul Damian" al

scriitorului Demetrius crezând că se vorbește acolo despre prietenul său,
călugărul Damian Stănoiu. Și iată ce frumoase reflecții creștine are în
CE
urma citirii câtor-va pagini din menționata carte: „Onorați și talentați

scriitori ai noștri gândiți-vă puțin: ajunge zilei răutatea ei. N’o mai
măriți șl dv. prin asemenea scrieri, care, cu cât sunt mai cu meșteșug
scrise cu atât sunt mai primejdioase. întrebuințați talentul pe care
I/
Dumnezeu vi l’a dat, pentru a atrage lumea la El, nu pentru a o în

AS
depărta de El și a o înbrânci în prăpastia păcatelor". Citind aceste

frumoase cuvinte mă gândeam dacă autorul n’ar fi făcut mult mai bine
să le adreseze întocmai prietenului său, călugărul Damian, scriitor din
UI
mila Domnului dar nu după ale Sale socotințe! întâi să mustrăm pe cei
ce țin un condeiu creștin șl apoi pe ceilalți.
Deosebit de interesant articolul adaptat după Krummacher „Comoara
BC
lui Dumnezeu" și care cuprinde organizarea milei de către capul unei

familii prin punerea deoparte a ceia; ce ar fi putut să cheltuiască și n’a
cheltuit în cutare și cutare împrejurare.
Un foarte frumos punct de vedere asupra milei arată părintele
315 FÂNTAna darurilor
Y
Radulescu (Ștefănești) când spune că dincolo de viața pământească nu
AR
ne însoțesc de cât faptele bune și milostenia. Șarja îndreptată contra
,-creștinilor" în sufletul cărora 'Hristos nu s”a născut încă iar botezul Tui
l’au primit numai la corp și nicidecum la inimă și la1 suflet, este în nota
R
adevărului.
Colaboratorul nostru, părintele Dem. Dinu, scoate, în chip fericit,
LIB
reflecții profund mișcătoare despre moartea drepților și moartea păcă
toșilor din Sf. Grigorie, Sf. Ciprian, Sf. Ion Hrisostomu, Sf. Ambrozie,
leronim, Fulgențiu, Bernard și Fer. Augustin.
Vibrător scris articolul părintelui Stănescu (Romanați): „Beția con
ITY
damnată de Sfânta Scriptură".
Nu putem de cât să subliniem întotdeauna osteneala acestei bune
reviste de cultură creștină.
i. gr. o.
S
ER
FOAIA DIECESANĂ, (Caransebeș) din 21 Aprilie vorbind despre
„vindecarea slăbănogului" de 38 de ani. subliniază faptul că așteptând,
cu îndelungă răbdare, un om care să se milostivească de el, i-a venit
NIV
în ajutor însuși Mântuitorul. E interesantă sublinierea faptului că după

vindecare Mântuitorul l’a găsit pe cel vindecat în biserică. Câți dintre
noi se gândesc, după milostivire, Ia Dumnezeu?
Bună asemănarea dintre intervenția lui Dumnezeu prin îngerul său
LU
și cultura care are la temelie credința. Asemenea cultură numai face din
om o ființă după chipul lui Dumnezeu. Dacă pui știința în slujba Cu
vântului lui Dumnezeu, faci din ea tovarăș prețios și doctorie vindecătoare.
De un interes deosebit, cu totul deosebit, și în duh de adevărat
RA
creștinism, este pusă problema educației și instrucției religioase a servi-*

torilor. „Fiind vorba de oameni cu suflet ca ceilalți oameni, e firesc ca
și ei să aibă parte, cu toată demnitatea omenească, de o hrană sufletească".
NT
Principiul că orice ocupație cinstită este respectabilă și că nici o ocupație

cinstită nu e umilitoare, e frumos susținută.
CE
„Nu-ți fie rușine stăpână, care mănânci bucate gătite de mâna

servitoarei să o iai de mână la biserică; așa cum duceau înainte vreme
boerii din țările române întreaga servitorime Ia rugăciune. Făcând așa
faci o faptă creștinească".
I/
MITROPOLIA MOLDOVEI, Aprilie 1929. Condusă de harnicul

AS
preot N. Hodoroabă, această publicație bisericească are întotdeauna ma

terial suggestiv și captivant.
Iată în numărul acesta un cald îndemn pastoral al conducătorului
UI
având ca obiectiv tema „dacă preotul trebue să fie înscris într’o tagmă
politică". îndemnul este isvorât din duh cu adevărat creștinesc: „Un
preot e un părinte duhovnicesc al păstoriților săi și el trebuie să se
BC
arate binevoitor față de toți fiii săi în orice înprejurare. Nu trebuie să

se arate zăbavnic și rece față de enoriașul care face parte din altă
grupare politică. El e dator să arăte către toți aceiași bună voință și
UNIVE
BIBI
Y
aceiași dragoste părintească. Și, penf.ru. ca el să poată fi în adevăr al
AR
tuturor, de aceia nu trebuie să fie înscris nici Intr’un partid politic. El
trebuie să fie un om drept și mai presus de orice bănuială.
Părintele Hodoroabă admite însă o excepție în favoarea acelor
R
preoți „cari sunt convinși că ar aduce reale foloase bisericii și tagmei
preoțești dacă s’ar înscrie într’an partid". Această excepție este așa de
LIB
elastică însă încât răstoarnă principiul mȘinunat stabilit mai înainte.
Un bun articol este și acela al Părintelui Negoiță, directorul Semi-
nariului Veniamin Costache, tratând chestiunea adevăratului preot, ca
exemplu al unei vieți creștine adică al unei vieți în care, cum spune
ITY
Scriptura, „viața lui lisus să se arăte în trupul nostru". Autorul arată
câteva modele de preoți din literatură, preoți cari poartă pe Dumnezeu
în suflet: Preotul Murășan și fiul său din „Arhanghelii", pastorul Enric
S
Maxwell din „Adevăratul preot", părintele Chirii din „Slujba adevărată",
Brand al lui Ibsen.
ER
Părintele Negoiță riu-i înpotriva preotului care face politică, numai
să „umble în căile Domnului". Căci oricare roluri ar împlini preotul
„nici unul dintre ele. nici toate la un loc nu fac pe adevăratul preot;
NIV
dar adevăartul preot poate lucră cu deplin succes în toate rolurile fără
ca prin aceasta! să atingă demnitatea preoțească". Deci e vorba de
preotul care înrâurește în sensul creștin toate domeniile de activitate
omenească 1
LU
Bună traducerea psalmului 64 de către Pr. Grivas D. Cruceanu și

poezia „Pocăința" de Viorica Lăzărescu.
i. gr. o.
RA
NT
CE
Frații cititori sunt rugați a ne trimete abonamentul.

Avem încredințarea că s’a putut observa, de toți, modicitatea
I/
abonamentului față de mărimea revistei și caracterul ei tipo

AS
grafic compact.
Celor aproape 700 de cititori câți s’au și grăbit să ne achite
UI
100 de lei, toată mulțumirea noastră. Celor ce-au trecut și

peste această sută de lei, mulțumiri în numele Domnului.
- împreună ostenitori cu noi, așteptăm și dela ceilalți cititori
BC
o efectivă apreciere a cheltuelilor.

i COMITETUL
Anul I. No. 8 Octombrie 1929
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
R AR
_ —
LIB
apare lunar
Director: Preot TOMA CHIRICUȚĂ
S ITY
ER
NIV
Preot Toma Chiricuță.................................. Generația Nouă

F. Voiculescu................................................. Așteptare sub cortul pustiei
Al. Lascarov Moldovanu.............................. Scrisori creștine
Preot Dem. Dinu.......................................... Intru Tine Doamne ne odihnim
LU
Maria Constantinescu............................... . Rânduri de scrisoare

Const. Goran................................................. Ruga omului pierdut
Florica Scriban............................................. Răufăcătorul
I. Gr. Oprișan................................................. Inimă Împietrită
RA
Const. Goran................................................. Primăvara orbului

Maria Constantinescu.................................. in fața vieții
Al. L. M.................................................. ... ■ Flori creștine
NT
, * , ..................................................... Din mărturisirile marilor convertiți

Mitropolitul Varlaam.................................. Pagina de antologie creștină
Preot Dem. Dinu și Traian Vasilescu . . Tălmăciri din alte ogoare spirituale
CE
A. L. M. și I. Gr. O........................................ Idei, fapte și oameni

A. L. M............................................................. Cărți străine
Pr. T. Ch.; Dr. C. D. S. și I. Gr. O. .. . Cărți și reviste românești
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 8 Octombrie 1929
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
LIB
ITY
GENERAȚIA NOUĂ
S
ER
îmi trec pe dinaintea cugetului icoane după icoane.
Mă văd în mijlocul unei tabere, alcătuită aproape exclusiv
din tineri. Prinsă în cleștele unei rândueli aspre, tabăra trebue
NIV
să se roage, fiindcă așa prevede constituția ei, în fiecare di

mineață și seara. Dar ce ceas pustiu este pentru acești tineri
ceasul rugăciunii. Unii din ei nici nu știu măcar fără de greș
LU
„Tatăl nostru". Alții, chiar dacă îl știu, rostesc cu buze meca

nice cuvintele rugăciunii, ori le ascultă absent de pe buzele altora.
O alta. Sunt într’un oraș mare. E zi de Duminecă. In aerul
RA
răcoros al înserării se plimbă talazuri de oameni obosiți de

munca săptămânii. E locul de plimbare favorit al marelui oraș.
Deodată, prin șuvoiul de sunete șuerate ale cauciucurilor auto
NT
mobilelor bubue un vuet prelung de glasuri colective. Ce e?

Tinerimea petrece sgomotos pe locul de „Football", rezervat ei.
CE
Și deodată te surprinde un gând, ce te chinue obsedant cu tăi-

șu-i înveninat: unde și-a petrecut dimineața această tinerime?
A fost ea la biserică, așa precum este rânduiala unei tinerimi
creștine? Și răspunsul sună crud pe sub bolțile sufletului.
I/
Tinerimea de azi a înlocuit biserica cu terenul de „Football".

AS
Sau o alta mai proaspătă. E o seară de cununie în una din

bisericile Capitalei. Lume multă așteaptă venirea mirilor. Ti
nerimea predomină. Râs, glume și gesturi, cu totul nepotrivite
UI
cu locul unde se află, isbucnesc de pretutindeni. Începe sfânta

slujbă, împodobită cu un arhiereu. Și, deși unul din preoți a
BC
îndreptat o rugăminte către toți ca să fie rânduială în tot

timpul Tainei, totuși biserica acum vuește, întocmai ca un stup
în miez de zi de vară. Tinerii convorbesc și în timpul slujbei.
Y
AR
Pentru ei nu este nimic tainic în clipa care se consumă sub
aripi de rugăciune. Nunta este o ceremonie, de cele mai multe
R
ori, plictisitoare pentru tinerimea de astăzi.
Dar mă opresc. La ce aș mai înșira fapte, când sufletul
LIB
ni-i plin de icoana lor? Aceasta este generația cea nouă. O ge
nerație descreștinată aproape cu desăvârșire. Cugetarea i-i pă
gână. Simțirea robită de porniri, care adesea te înspăimântă.
ITY
Iar viața acțiunilor, a celor care se consumă ziua, și mai ales a
celor de noapte, la tinerimea mai înaintată, evoluiază spre orgie.
Conducătorii tinerimii, părinții și profesorii, sunt într’o con
S
tinuă dezorientare cu privire la mijloacele pe care trebue să le
ER
folosească, spre a curma răul. Căci toate măsurile lor sunt
biruite de potopul conrupției, sub toate formele, pe care îl
tolerează statul fără de Dumnezeu, al timpurilor noastre. Valuri-
NIV
valuri de scris murdar se revarsă din tipografii, zilnic. Gravuri

obscene, filme cu icoane de bar, teatre care sunt varieteuri și
varieteuri cari vor să fie teatre, se pun la dispoziția tinerimii
LU
din ce în ce mai bogat. Iar deasupra tuturor, regimente de

femei pierdute, pe străzi și în case de rendez-vous, desăvârșesc
lucrarea. Cum este oare cu putință a zăgăzui răul, care ne
RA
pierde tinerimea, în asemenea împrejurări?

Ce este de făcut? Un singur lucru și pe dată: Să redăm
lui Dumnezeti locul ce I se cuvine în viața noastră, publică și
NT
personală, începând lucrarea de curățire pe toate tărâmurile și

prin toate mijloacele. Să purcedem la cruciata bunului simț și a
CE
unei culturi morale, restabilite de Dumnezeu, împotriva des-

frâului, care ne ucide tinerimea. Să eliminăm pornograful, fără
de nici o concesiune, din așa zisa artă a cuvântului și a gestului.
Să reînodăm legătura cu tradițiile de sănătate și de închinare
I/
ale trecutului. Să mobilizăm toate conștiințele cinstite ale acestui

AS
neam și să alcătuim un singur plan de campanie împotriva

întunericului. Și mai ales: Să-l reîntronăm pe Isus în conștiința
tinerimii. Căci altfel ne prăbușim sigur în prăpăstiile morții.
UI
Dar ne întrebăm: Ințelege-vor conducătorii, măcar în ceasul

al unsprezecelea, avertismentul Vieții?
BC
Să ne rugăm lui Dumnezeu.

Preol TOMA CHIRICUȚA
Y
AR
AȘTEPTARE SUB CORTUL PUSTIEI
Te-aștept, de-asupra >mi cu vasta nopții șatră
R
împunsă ’n coastă de luna cu corn.
LIB
Ascult: inima’mi, cățel al pământului, bate sau latră?'
Chiupul ei de-ași putea să-l răstorn
Să-l fac țăndări trântindu-l de-o piatră.
Te-aștept. Pe masa punerii înainte
ITY
Pun gândurile frământate, azimă căsnită:
Dacă la început a fost Cuvântul, Părinte
De ce lumea n’a fost în gura Ta o vorbă fericită.
S
Ce mi-a rămas din alianța cu Tine?
ER
Eu rrdam jurat pe lut, Tu pe Cer.
Nici unul legământul nu și-l ține —
Tu Te ’nfunzi în nori, eu în humă și pier.
NIV
Eu nu pot urca mâinile până la stele

Să umblu cu degetele printre ele
Pe hrisovul cu steme de aur mort...
LU
Tu nu prea pogori pe țărâna pustie

Cu îngerii Tăi să mănânci pâinea mea, sub cort,
Ca ’n dumnezeiasca de-odinioară Xenofilie.
RA
Prin chinovarul apusului sbttra un călător

Voevod înfricoșat al puterilor pământene
NT
Plutea cu aripi de lemn fără pene

Și fum se deșira în urmă-i fuior —
Eram gata să crez că ești Tu
CE
Și m’ași fi aruncat cu obrazu ’n țărână,

Dar Archanghelul de fier s’abătii
Și căzu prăbușit din slavă ’ntr’o rână...
I/
— „Stai, omule, nu te pleca — mai bine

AS
lntoarce-te cu sufletul în sus, către Mine.

Uită-te la crin și la nalbe
UI
Cum țin drepte bardacele lor albe.

Îngeri iuți, aprigele albine
Trec și poartă polenul de la floare la floare,
BC
Ca pe-o evanghelie rodnică și ’nvietoare,

Purtată din o stea roșie într’alta albastră,
Y
AR
Din câmp în glastră.
Și-adâncurile de petale
Muiate ’n rouă de aiasntă
R
înalță osanale de mireasmă.
LIB
V. VOICULESCU
ITY
Scrisori creștine
FAMILIA CREȘTINĂ
S
ER
Paralel cu criza socială prin care trecem, parcurgem aceiași criză în
familia românească. E o continuă circulație de virus distrugător dinspre
societate în genere, spre familie, și dela aceasta spre societate. Efcourile
NIV
de stricăciune de pe piața publică românească se fac necontenit auzite în
forul familiar, — ecouri care se prefac aici, la rându-le, în noui puteri
de stricăciune, care se reîntorc asupra societății cu o și mai mare înver
șunare. E o pornire furibundă de sadică înveninare reciprocă. O tălă-
LU
zuire de ape mocirloase, și atât de aducătoare de profunde întristări. Azi,

nici în societate, și și mai puțin în familie nu mai avem acele sănătoase
și luminoase îmbucurări, —■ ci, peste tot, avem veselia greoae și tristă
a unui materialism senzual, care-și urlă peste tot masivele lui postulate.
RA
Glumele, și ele au devenit ale pământului numai.

Căminul nostru sub aceste grele poveri, agonizează. Legătura căs
niciei — iubirea — s’a destrămat. Femeea a părăsit casa, care, fără ea,
NT
a devenit o locuință pasageră a unor oameni pe care doar dacă-i măi

leagă unele nevoi materiale de ordin primar. Din căsnicie a sburat suflul
idealist, esența aceea divină, care făcea din ea un locaș de muncă plină
CE
de îmbucurare, de devotamente pline de abnegație, de odihnă plină de

gânduri bune, — un început de Eden pământesc, în care omul, trudit
de sbuciumul greu al vieții să-și odihnească trupul și să-și astâmpere
setea de înălțare sufletească.
I/
Și de ce, Doamne, acest vânt de uscăciune? De ce această părăsire,

și această pornire pe căi greșite, — și această „nebunie"?
AS
Căutăm alte forme de căsnicie, — ne trudim, în chip nespus de trist

și de ridicol, să dăm vieții noastre casnice un drum care nu poate duce
decât la cea de pe urmă destrămare a celulei sociale, familia.
UI
De unde vin aceste miazme putregăioase și înveninătoare ?

Numai din ținuturile pestiferate ale Demonului vieții.
E peste putință să admitem că aceste năzuințe ar veni din ce are
BC
sănătos mintea și sufletul omenesc. Este, neîndoelnic, o deviare, o

momire a omului de cătră puterile întunerecului.
Judecând chiar numai materialicește și tot nu putem găsi o justi-
Y
ficare normală a acestei stări de lucruri, de oarece în afară de orice con
AR
siderație de ordin idealist, această stare n’a mărit măcar cu greutatea
unui fir de praf „fericirea" în viață. Și atunci, unde i se poate găsi
măcar o justificare?... Numai în pustiul ilogic și iresponsabil al Ni
R
micului...
La ceva însă, e bună și nenorocirea: că putem vedea ce-arn pierdut,
LIB
— și văzând aceasta, să ne propunem a ne întoarce pe drumul regăsire!.
Familia românească traversează aceiași criză ca și societatea în
treagă, — criza descreștinării ei.
Noi, pe deasupra oricărei tăgade, am avut o familie creștină. Să
ITY
privim în trecut și vom vedea admirabilele trăsături ale acestei familii,
pe care am pierdut-o.
La temelia acestei familii stătea Mântuitorul. In regulele de pur
tare ale părinților și ale copiilor, în viața de fiece zi a celulei familiare,
S
în legăturile ei cu lumea „dinafară", în creșterea copiilor, în munca în
ER
făptuită între zidurile casei, — în întreaga viață a ei, Isus era de față.
De aceea familia era tare, iar ceeace se clădea pe ea, era1 temeinic.
Azi, familia românească nu mai are în mijlocul ei pe Isus. Nu-L
NIV
mai cunoaștem.
Am părăsit un „fel" de viață și n’am adoptat altul în schimb, ci
ne-am însușit numai niște norme arbitrare, care ne-au dus la fărămițirea
căminului, — Ia miile de pilde de neascultare a copiilor, — la întristă
LU
toarele sinucideri de tineri, — la nihilismul pustiitor, — la tot ceeace,

nepăsători, privim azi.
S’a făcut deci dovada definitivă că am greșit. Drumul pe care
ne aflăm e rău, duce la prăpastie.
RA
Datori suntem deci să ne întoarcem.

întoarcerea nu se va putea face decât trecând prin Biserică.
Acolo, ca oameni adevărați ce vrem să fim, să ne mărturisim mai
NT
întâi păcatul și să ne afirmăm dorința vie — de viață și de moarte —

a îndreptării. In această confesiune vom putea găsi puteri nebănuite,
dorul nostru nemărginit pentru frumusețea pierdută își va găsi nădejdea.
CE
Prin Biserică vom aduce din nou pe Isus în centrul căminului nostru.
Și dacă Isus va veni — și va veni dacă î-L vom dori și chema,5
cu putere — atunci totul se va limpezi de la sine, căci EI singur este
atotputernic, iar nu deosebitele noastre „teorii sociale” asupra căsătoriei
I/
și a vieții în genere.
Să fim pătrunși și aici, ca peste tot, că rămâne pe veci neschimbat
AS
și tare ca însăși Dumnezeirea din care a purces, teribilul — dar atât

de dulcele adevăr: „Fără Mine nu puteți face nimic!..."
Când vom așeza în mijlocul nostru familiar pe Isus, vom vedea
UI
mai întâi de toate întoarsă femeea în cămin, de pe drumurile deviate

și atât de urâte pe care vagabondează atât de trist azi.
Ea își va înțelege menirea dată ei de Dumnezeu, denaturată atât de
BC
diabolic azi.
Pe urmă, ea va deveni mamă cu adevărat, așa precum a fost
Y
Maica Aceluia pe care de aici în colo î-L vom iubi, Î-L vom urma și
AR
nu-I. vom mai părăsi niciodată, oricare ar fi încercările.
Și — n’aveți nici o grijă — El ne va reface căminul năruit azi,
căci El este singur în stare de a clădi, fiind Dumnezeu.
R
Atunci vom vedea cum se scurge viața căminului nostru creștin.
Dimineața, toți se vor strânge mai întâi în odaia comună a c»
LIB
sei, și tatăl — patriarhul, economul lui Dumnezeu pe pământ — acolo,
sub icoanele venerate a Fiului și a Maicii Lui, va rosti rugăciunea di
mineții, cerând ajutorul Domnului pentru munca zilei. Iar după gustare,
toți voi pleca la munca lor, cu năzuința de a prelungi și în viața din
ITY
afară, aceiași purtare, aceiași cinste, și aceiași aromă creștină picurată
în sufletul lor de Paznicul nevăzut al casei — îndrumătorul nevăzut
dar viu.
S
Acasă va rămâne mama și copiii mici, sub aceleași imbolduri și
sub aceiași proteguire...
ER
La mesele de prânz și seara, aceleași rugăciuni vor sfinți cumi-
nicatura, iar după ce copiii vor fi îndestulați, vor săruta mâna părin
ților, nu pentru sărbadă și zadarnică îngâmfare, ci pentru că sărutând
NIV
mâna care a dat, ei sărută însăși slăvită mână a lui Dumnezeu.

Seara, mai înainte de culcare, o nouă rugăciune va face patriar
hul, întru buna pază a Domnului. Invocarea ajutorului dumnezeesc va
face ca demonul nopții să nu tulbure sufletele celor care își odihnește
LU
trupurile, întru cât peste întunenecul ușor luminat de candela de sub

icoane, stă de bună veghe tot El, Straja cea mare și neclintită...
Pe urmă, frumoasa regulă a Sâmbetei de după amiază, se va
RA
așeza din nou în viața casei. Mama va spăla și premeni pe copii, și,
luând daruri pentru Biserică, va merge cu ei la vecernia—o, atâta de
frumoasă pe vremuri! — din preziua Duminicei. Când se vor întoarce
NT
acasă, vor găsi pe tatăl venit de la treabă Și-’i vor aduce și lui aroma
blajină a naosului răcoros. A doua zi, firește, toată casa — stăpân,
copii și servitori — va merge la Sf. Liturghie, — nevoe simțită din ce
în ce mai tare și mai adânc, cu cât frequentarea va fi mai regulată...
CE
Și în casă, într’un anumit loc — locul milei creștine — va fi o

cutie în care toți ai casei pun banul prisosului lor, pentru ca, tot Sâmbăta
după amiază, cutia să fie deșertată și cuprinsul ei să meargă în casa
I/
văduvei cu copii mulți sau a sărmanului bătrân, care sunt prietenii

cei mai iubiți ai casei.
AS
Iar în asemenea casă, va intra des și preotul, nu pentru a fi, ca

azi, un oaspe nedorit sau temut, ci pentru a fi Ministrul lui Isus,
împodobit cu darul Lui, și venit în casele credincioșilor pentru a aduce
UI
pacea, îndrumarea și mângâierea lui Isus.

Intr’o asemenea casă, munca tuturor va fi o muncă împotriva
căreia cârtire nu va fi, căci totul va fi întovărășit de aceiași sublimă
BC
și dumnezeească idealitate pe care numai Mântuitorul o poate da. Vor

lipsi ble temele și afuris rile, va lipsi blasfemia înjurăturei șt neomenia
violenței. Chiar când nevoile se vor abate, se va arăta tot în acea clipă
.323 FÂNTÂNA DARURILOR
Y
AR
și răbdarea creștină, la care dacă cineva ajunge, nu-i o mai mare
fericire....
Apariția, în o asemenea casă a unui nou copil, departe de a fi
R
un prilej de griji și de noui blesteme, va fi unul de curată îmbucurare,
căci copilul nu va fi decât o nouă lumină de viață, îngăduită de Dumț-
LIB
nezeu. Iar nefericirile ce se vor abate — căci nu noi suntem stăpâni
pe viața noastră — nu vor putea fi pricină de răsvrătire stearpă, și
ucigătoare contra lui Dumnezeu, ci îndemn și mai mare spre o concen
trare familiară mai puternică în jurul aceluiaș Consolator și întru slava
ITY
lui Dumnezeu.
Și zi cu zi, această familie creștină va da lamei tineri vânjoși su
fletește și demni, pârghii puternice atât pentru formarea nouilor că
mine, cât și, prin aceasta, pentru susținerea vieții obștești, întru mersul,
S
ei dealungul vremei poruncite de Domnul. ER
Iar când clipa morții se va apropia pentru patriarhul casei sau,
pentru tovarășa lui, totul se va petrece foarte simplu, fără sbucium,
fără temeri, ci firesc, cum firească este însăși existența. încredințând
pământului trupul lor uscat de vreme, urmașii vor primi în schimb
NIV
de la cei duși, legământul de continuitate întru Mântuitorul nostru, —

legământ al cărui senz și sfârșit na pot fi decât Obșteasca înviere,
reunirea laolaltă întru Dunuf din care am purces...
LU
„Visuri", — vor spune nu știu ce filosofi și oameni de știință.

„Singurul Adevăr", — ne spune Domnul prin chiar Fiul Său, El însuși
Dumnezeu.
Și viața se însărcinează să ne dovedească, în fapt, acest Adevăr,
RA
de care, cu cât nu ținem seamă, cu atât suntem mai nefericiți.

Calea nu e decât una, — a lui Isus...
NT
INTRU TIME DOAMNE NE ODIHNIM!

CE
înainte de a veni pe pământ, ca un copil plângând neîncetat și

fără ajutor, am fost în cer un îngeraș mic și nevinovat, unul din
I/
ceata mare a celor ursiți de înțeleptul făcător al lumii, să trăesc pe

pământ spre cinstirea sa. Și se ’nțelege, că aș fi rămas cu mult mai
AS
bucuros în raiul ceresc, unde nu sunt lacrămi, nici necazuri; unde nu

trăeștc minciuna și fățăria, ci totul stă într’o pace veșnică și fără
mâhnire. Dar Domnul m’a ursit altfel!
UI
Intr’o dimineață, mă pomenii cu un înger strălucitor de frumos,

înveșmântat într’o haină albă lungă, presărată din loc în loc cu stele
scânteietoare și cu o cunună lucitoare pe capul său cu păr bălaiu,
BC
fâlfâitor, care mă luă blând în brațe și mă duse înaintea tatălui. Cerescul

părinte mă privi plin de iubire, îmi puse mâna ’n cap, binecuvântându-
mă cu bunăvoință și-tni zise cu glas ușor: „Copilul meu iubit, te în-
Y
AR
datorez să faci o călătorie lungă. Doresc să trăești undeva, departe
de tot, jos pe pământ ca om. Să nu te îngrijorezi: îți voi da un
înger de pază ca să te întovărășească în toate căile tale!"
R
Tatăl ceresc ridică apoi cu asprime degetul și adăugă: „Ascultă
LIB
totdeauna cu credință glasul meu, și odată, odată, la sfârșitul vieții
tale vei găsi din nou calea spre raiu. De azi încolo însă și până!
atunci, vei fi aî zecelea copil al unei mame cum se cade.
Al zecelea? șoptii eu! și întrebai nevinovat ca un copil: oare și
ITY
cel din urmă Doamne? Domnul parii mișcat. Apoi, cu niște ochi stră
lucitori ca un soare dogoritor și cu un glas plin de mângâiere și bună*-
tate, îmi zise: Mama ta e vrednică de mila mea și nu o voi lipsi
S
niciodată de ajutorul meu. Eu binecuvântez mamele de câte ori nasc
un copil.
ER
Pentru mila cea mare a Domnului, îngerașii ce stăteau de jur
împrejurul tronului de aur al părintelui ceresc, ridicară, fâlfâind ușor
ramuri de biruință, cântară cu glas tare cânturi de bucurie, lăudând
NIV
pe Domnul pentru bunătatea sa cea mare.

Dar când cântul încetă, Dumnezeu, părintele, îmi însemnă pe frunte
semnul crucii și în timp ce toți îngerii înfiorați își plecară capetele —
LU
stăpânul îmi zise cu glas măreț: Te însemn ca pe copilul meu, cu

semnul sfintei cruci și te dăruesc în numele meu, lumii, pe care ani
făcut-o spre slava mea și spre fericirea oamenilor. Trăiește acolo copilul
meu bun și ascultător și mila și iubirea mea va fi deapururi cu tine!"
RA
îndată îngerul meu păzitor mă înfășură cu grijă în haina lui

largă și împodobită cu stele; mă luă în brațe plin de ocrotire și plecă
cu mine de acolo. Sfântul Petre ne deschise poarta cerului și zicându-ne
NT
prietenos: Domnul cu voi, ne dădu drumul afară. Ne încunjură un

aer rece ca ghiața, care mă înfioră. Eram dincoace de poarta cerului;
înaintea noastră se deschidea universul nesfârșit înconjurat de nouri
CE
cenușii, alergând plini de amenințare ca o ceată de stafii, urcând și

scoborând. Nu știu cât a ținut călătoria noastră spre pământ. Poate
să fi fost târziu în noapte, când zărirăm departe sub noi, o mulțime de
lumini sclipind. Atunci începu o ninsoare în vârtejuri amețitoare și
I/
în văzduh eră un hurlet așa de îngrozitor, că începui să mă înfiorez

de spaimă și teamă. O! pe pământ erau lucrurile cu totul altfel, decât
AS
sus în raiul plin de lumină! Și cu toate acestea, eră cel dintâi vifor de
iarnă, pe care-1 întâmpinai în călătoria mea la cele de jos, pe pământ.
Nu fu totuș de mirare că inima-mi copilăroasă se umplu de frică și
UI
ajunsei la mama mea cu lacrămi în ochi. ,Ce s’a întâmplat mai de
parte, nu mai știu. Numai de un lucru abia îmi mai aduc aminte: îngerul
meu păzitor mă dete în mâinile calde ale unei măicuțe p'alidă la față,
BC
Care (râdea fericită șl părea că m’a așteptat cu mult dor. Nu mă maî

înfiorai niciodată apoi de frica lumii. Adormii liniștit, visând legănat la
raiu, în timp ce mama mea mă străjuia și se rugă. Și stătu de veghe
biata de ea o vieață întreagă, îngrijindu-mă și iubindu-mă, până când
Y
tatăl ceresc o chemă și pe ea iarăși înapoi în locașul cel veșnic, de
AR
unde plecase odinioară.
Știu însă că și acolo în vieața cea nesfârșită, ea se gândește cu
grijă și iubire la copilul ei, pe care l-a lăsat singur pe lume, pânăce se
R
va duce și el la ea, la tatăl ceresc, în cămările veșnic frumoase ale
Domnului său!1)
LIB
Traducere de Pr. D. DINU
RÂNDURI de scrisoare
ITY
Voiam eu demult să vă scriu ce am să. vă spun azi, dar tot nu
S
indrăzniani. Mă gândiam că mi-ar veni greu a doua zi, când aș veni la
școală și m’ați vedea. Dar acum, în vacanță', tot trec două trei zile
ER
până să ne vedem. Și apoi acum eu am aflat din nou cât de mult ne
iubiți D-vs. pe noi. Mi se părea mie și înainte că D-vs. țineți la noi,
și la copiii și la părinții noștri, mai mult decât alte doamne sau dom
NIV
nișoare învățătoare pe care le-am mai avut; fiindcă D-vs. nu vorbiați

niciodată cu răutate de răutățile oamenilor dela noi sau de obrăzniciile
noastre. întotdeauna găsiați o vorbă bună, iertătoare pentru cei ce
greșiau. Dar ieri mi-a spus Țusa Ținea — vă rog să. nu vă supărați
LU
pe ea, — mi-a spus că frații D-vs. v’au chemat nu știu în ce oraș

mare ca să petreceți vara acolo cu toții, însă D-vs. nu v’ați dud,
fiindcă nu v’ați îndurat să ne lăsați pe noi aici, în arșița asta. Ați
vrut să împărțiți cu noi aici, în satul depe Bărăgan, căldura atât de
RA
istovitoare, așa cum astă iarnă v’ați luptat cu troienii îngrămădiți de

crivăț. Domnișoară, sunteți atât de bună! Deaceea mi-e tare necaz pe
oamenii care vă supără. <4ș vrea să strig la ei, să-i bat chiar; dar pe
NT
urmă mi-e rușine de mine, căpi știu că o asemenea faptă v’ar nemul
țumi pe D-vs., care iertați întotdeauna.
Și fiindcă știu acum lucrul acesta dela Tușa Ținea, uite, am
CE
parcă mai multă îndrăzneală dă vă scriu. Demult am vrut eu să vă

mulțumesc că ați venit la noi atunci, de ziua Mamei. Câtă bucurie ne-ați
făcut atunci! Când ați intrat, cu sora D-vs., parcă s’a luminat biata
noastră odăiță! O, ce trist era la noi în ziua aceea! Maria plângea
I/
tăcută într’un colț. Gica și Costel se jucau la fereastră. Ei sunt prea

mici ca să înțeleagă de ce plânge Mama. De Tata abia de-și aduc aminte.
AS
Ba Costel nici nu-l cunoaște. Și ei erau veseli. Iar eu, eu aș fi vrut

să mă împart în două, știți, ca prepelița aceea despre care am citit noi
anul acesta în cartea de citire. As fi vrut să măresc bucuria copiilor
UI
și să micșorez întristarea Măicuței. Puii prepeliței nu puteau pleca

singuri și de aceea ea a trebuit să-și părăsească, puiul cu aripa rănită.
BC
1) L. Wiesner, schiță în revista „ Mariengrusse aus Einsiedeln" Nr. pe

Ianuarie 1929.
Y
Dar Gica și Costel se jucau destul de bine și erau destul de veseli șl
AR
singuri. De aceea eu rrdam așezat pe un scăunel lângă Mama. Ay /»
vrut eu să-i spun multe — D-vs. ne-ați învățat atâtea lucruri frumoase
despre nădejdea în Dumnezeu! —, dar nu puteam nici eu. Și atunci
R
m’tm rugat. Mi se pared, așa, că Dumnezeu ar avea putere să facă
LIB
o minune cu noi. Nu știam ce să-i cer anume. II rugam numai să aibă
grije de noi, de Mama. Când ați venit, mi-am adus aminte de ceeace ne.
spuseserăți D-vs. în ultima oră de Religie: Dumnezeu ascultă rugăciunea
copiilor.
ITY
Dar eu n’aș putea să vă mulțumesc atât cât trebue. Numai
Dumnezeu vă poate răsplăti, pentru bucuria pe care i-ați făcut-o Mamei.
Atât de multă întărire i-ați dat, că seara, după cină, ne-a luat pe toți
trei și în genunchi, în fața icoanei Sfintei Răstigniri, a cântat o rugă
S
ciune de mulțumire. Eu nici nu știam că Mama cântă. N’o auzisem)
niciodată. Și ce frumos cântă! Și ’n ochi aveă Mama atâta lumină, că
ER
parcă stele luciau în odaia noastră.
Biata Mama! Mi-e așa milă de ea! Aș vrea atât de mult s’o ajut!
Să muncesc eu în locul ei. Dar nu vrea să mă lase să fac nimic.
NIV
Zice că e de ajuns că învăț. Dar învățătura mi-e atât de ușoară mie!

Și eu tot fac treabă, pe furiș. Și de copii mi-e atât de drag! Sunt
buni. Se joacă tare frumos împreună. Nu i-am auzit niciodată certân-
du-se. Când le dau de mâncare, fiecare vrea bucățica cea mai mică.
LU
De multe ori mă gândesc eu, de ce oare copiii baerului s’or fi cer

tând mereu? Eram eu odată acolo, când Tudorel și Lenuța se băteau
pentru o jucărie. Atunci mi-a părut tare bine, că noi suntem săraci.
RA
Cât ar mai suferi mama dacă ar face șl copiii noștri așa. Abiă aștept
să se facă și ei mai curând mari să vină la școală, ca să învețe
și ei dela D-vs. lucruri atât de frumoase.
NT
Iar eu mă rog mereu lui Dumnezeu ca sâ vă lase cât mai mult

în satul nostru. >
CE
Caută pacea si aleargă după ea.

Ps. 34, 14.
I/
Domnul să-ți fie desfătarea.

Ps. 37, 4.
AS
Cei răi n’au pace, — zice Domnul.

Isaia 57, 21.
UI
Impăcați-vă cu Dumnezeu.
2 Cor. 5, 20.
El nu va lăsa niciodată Să se clatine cel neprihănit.
BC
Ps. 55, 22.

Domnul iți va da pricepere în toate privințele.
2 Timotei 2, 7
3ZI FÂNTÂNA DARURILOR
Y
AR
RUGA OMULUI PIERDUT
„Căci binele, pe care vreau să-l
R
fac, nu-1 fac, ci răul, pe care nu
vreau să-l fac, iacă ce fac*.
LIB
Pavel (Epistola către Romani)
ITY
Asvârle, Doamne-un foc mistuitor
Pe viața mea cu praful înfrățită
Ce zace ca o baltă otrăvită
S
De trupul meu — de hoitu-amețitor...
ER
Sunt omul... Doamne-aproape cântă drumul
Luminii Tale binecuvântate:
Dar fug în întuneric și în fumul
NIV
Care-mi surâde’n noaptea de păcate...

Știu că aprind mânia Ta... știu bine
LU
Și-aș vrea să Te ascult cu bucurie

Dar valea cu iluzii mă îmbie
Fac tot ce n'aș voi Și fug de Tine.
RA
Am chip din chipul Tău nemărginit...

Dar viața mea de Tine nu-mi vorbește:
NT
Din umbră, azi, Satan o stăpânește

Și cerul Tău în mine-a putrezit.
CE
II
Tu ce din pulbere m’ai înflorit

Tu care știi tot ce nu-mi știe mintea,
I/
Ta care vezi tot ce nu văd, orbit,

AS
Ascultă-mi Tu, părinte, rugămintea...

(
Sunt omul laș... nevrednic și murdar
UI
Pervers și crud... de mine mi-este silă,

Nu Te scârbi, stăpâne, fie-ți milă
Sunt obosit... flămând de cer și har...
BC
Din întunericul în care gem

Ca fiul cel pierdut înalț azi glasul,
Y
AR
Și prăbușit, în lacrinii, tot Te chem
Indreaptă-mi, Doamne, spre lumină pasul..
R
Și-atuncea când va fi, a doua oară,
LIB
In ceasul care nimeni nu îl știe,
Când Fiul Tău pe nori are să vie
Și marții toți din praf au să tresară,
ITY
La glasul lui lisus — țărâna mea
Să simtă floarea vieții noi în ea...
Să mă ridic din groapa mea, spre soare,
S
Să cânt la umbra crucii milenare!
ER CONST. GORAN
NIV
RĂUFĂCĂTORUL
„Nimic nu e acoperit care
LU
să nu se descopere, nici as

cuns care să nu se cunoască^..
Matei 10,26.
RA
Cea dintâi grijă a răufăcătorului de meserie e de a-și ascunde

trecutul și de a împiedeca orice cercetare care să-1 descopere. Totuși
NT
s’a introdus acum ,1a Prefectura Poliției din Paris, un sistem care-i
dă mijlocul să identifice numaidecât pe vinovat. Prin ajutorul dosa-i
relor, care cuprind toate amănuntele fizice, începând dela măsura cor
CE
pului și până la toate semnele ce ar putea distinge pe o persoană, omul

își vede descoperit deodată tot trecutul său.
Iată de pildă, o arestare de acest fel:
Individul se numește x. S’a născut în Paris și susține că n’a fost
I/
osândit niciodată. I se iau dimensiunile și după ce s’au identificat prin

măsurile ce existau de mai înainte în dosar, începe următorul dialog
AS
între funcționar și vinovat:

— Zici că te numești X?
— Da.
UI
— Nu, eu îți zic că te numești Y. Ești născut la Paris?

— Da.
*— Nu, eu îți zic că ești născut la .Bordeaux. Spui că n’ai mai
BC
fost închis?
— Nu.
— Ba ai mai fost în cutare și cutare an. Mai negi încă?
- Da.
Y
— Atunci privește-ți fotografia. Și iată că acuzatul vede deodată
AR
cum masca-i cade jos și cum toată viața lui trecută, cu toate fraudelei
lui, e adusă la lumină.
Dacă e așa cu dreptatea omenească, nu va fi oare tot așa și cu;
R
cea cerească? Credem noi că omul, așa de îndemânatec a-și ascunde
faptele sale și a se da drept ce nu este, va scăpa mai ușor? Noi
LIB
ne lăsăm duși de vârtejul ocupațiilor, de grija zilei de mâine și
puțini își mai aruncă privirea dincolo de această viață. Apoi succesul,
slava, stima prietenilor și aprobarea mulțimii ne împacă așai de ușor
cu noi înșine; ne mulțămesc așa de iute conștiința, încât nu ne mai1
ITY
întrebăm ce gândește Dumnezeu de noi. Avem aprobarea oamenilor,
dar o avem oare și pe a lui Dumnezeu? Totuși, este un prag pe care
fiecare din noi trebue să-l treacă: moartea. Și după moarte, judecata.
S
Atunci toate măștile vor cădea, toate neadevărurile se vor descoperi,
tot ceiace a fost spus în întunerec va fi adus la lumină. Căci nimic nu
ER
e acoperit care să nu se descopere, nici ascuns care să nu se cunoască.
Omul se va găsi astfel în fața Judecătorului Suprem, a cărui sfințenie
nu lasă loc îngăduinței. Și, după cum spune Proorocul Amos (9, 1).
NIV
Cel ce crede că va scăpa nu va scăpa.

Cum am dori atunci ca trecutul nostru să nu mai existe! O! dacă
în ziua judecății am putea nimici pentru totdeauna registrul faptelor
noastre! Ce n’am da să putem șterge o zi, sau măcar un ceas din
LU
trecutul nostru! O! de ar putea cineva să ne scape!

Unul singur numai ar putea să ne scape. El a venit, dar noi nu
voim să-L recunoaștem.
RA
Să ne întoarcem cu încredere privirile spre El, să începem altă

viață și să credem în cuvântul Evangheliei: Celce crede întru mine
nu va fi osândit, (loan, 3, 17).
FLORICA SCRIBAN
NT
Profesoară în Chișinău
CE
HUMĂ împietrită
I/
Nu mai venise de mult prin casa aceia. Ii era teamă ca de ghilo-

AS
tină de întrebarea capitală: „Cum stai cu Domnul?“ In tâlcuirea casei,

asta însemna o nevinovată intrare în discuție, adică dacă n’a revenit
la sentimente mai bune față de Dumnezeu pe care-L făgăduia cu în
UI
verșunare.
— Auzi, Dumnezeu! Cine l’a văzut vr’odată pe Dumnezeu? Unde
locuește el? Baliverne! Curată blagomanie!
BC
Și când începea C’oana Ancuța cu tăgada, să te ții... Nu mai,

oprea caii!
Iar povestea asta începea de la capăt de câte ori venea — cu
FÂNTÂNĂ DARURILOR 330
Y
cine știe ce interes mărunt — în casa surorii sale creștine, al cărei
AR
nume devenise pentru dumneaei, c’oana Ancuța, ca și pentru cei pe
care avea grijă mare să-i informeze: „maniaca", „sora-mea, maniaca".
Cum poate fi socotit, cineva, își zicea dânsa când venea vorba de
R
sora ei, decât maniaci dacă pe masa ei găsești, în locul romanelor zilei,
întotdeauna deschisă, ba și subliniată cu roș, o Biblie? Dacă și copilul
LIB
cel mic, de patru ani — cât lingura numai — când este întrebat „al
cui ești", îți răspunde foarte serios: „al lui Domnul lisus?" Dacă
până și servitoarea te primește ca ’n biserică? Ce poți să spui, în
adevăr, despre niște oameni în casa cărora nu-ți poți odihni ochii pe un
ITY
nud, pe o cadră mai acătării, ci veșnic dai peste icoana însângerată a
lui Hristos și peste pancarte spânzurate pe pereți cu frânturi din
gândurile acestui „om în afară de oameni?" O, e îngrozitor să te
S
găsești într’o astfel de casă, în care par’că și zidurile te supun la ini
terogator!
ER
Desigur dacă ale lumii nevoi n’ar aduce-o câteodată pe el lâ
sora sa, ca în fabulă
„alergând cu lacrimi pică
NIV
la vecina sa furnică"
n’ar călca pragul casei acesteia pentru nimic.
Și ’n ziua aceia iar se deschise vorba despre Dumnezeu. De datai
LU
aceasta sora sa, gazda, păstra tăcerea) cea mai îngăduitoare,' privind în
răstimpuri la versetul scris cu litere mari, aurii, și atârnat deasupra
ușii.... „Domnul tăcea... “
RA
Soțul de gazdă socoti momentul tocmai potrivit de discuție pe

când contemplau cu toții, pe fereastra larg deschisă, o zi de primăvară
dulce, cu su:ur de viață nouă, înbieioare.
— Iată ce există, începu vorba C’oana Ancuța, plină de extas:
NT
natura asta minunată pe care o vedem, o auzim, o respirăm. Dumne

zeu? Ce adresă are, mă rog?
Ii veni la îndemână atunci stăpânului casei să prindă fir de
CE
vorbă. „Dacă nu mă iai cu repedea, soro, ți-oi da îndată adresa!"

Și răscoli în bucceaua amintirilor, o cumpănă grea din viața C’oanei
Ancuța.
I/
Era — orribile dictu — la... a nuștiu câtea crimă față de odraslele.’

vieții ei. După avort — venise boala, suferința, prăpădenia. Doctorii)
AS
înșiși o lăsaseră „în plata Domnului’’. Nici o scânteie de nădejde nU

mai aveau. Și atunci, pentru întâia oară, cugetul ei îi indicase adresa
Doctorului din ceruri.
UI
— Mai ții minte de atunci când toți te părăsiseră și când tu însuți

vedeai cu ochii stingându-se mucul candelii? Ai alergat la Dumnezeu
cu sufletul la gură. Ai găsit, uitate în fundul cutiei vieții, ultimele
BC
lacrimi. Ai lovit cu toiagul în stânca inimii împietrite și au apărut,

într’o clipă, aceste boabe de rouă în care se răsfrângea cerul îndurărilor.
Candela prizărită a vieții s’a aprins iarăși în pofida tuturor. Cine-ți
331 ! i FÂNTÂNA DARURILOR
Y
pusese oare untdelemn în candelă? N’ai simțit tu atunci prezența lui
Dumnezeu?
AR
•— Da, este ceva. Dar nu știu ce este.
Și femeia se străduia, prin gesturi, de-ți era mai mare mila, să
nu piardă poziția de tăgadă, poziția de iierecunoaștere a realităților
R
spirituale pe care le trăise cândva, într’un ceas de mare cumpănă.
— Căci, de vreme ce Dumnezeu nu poate fi văzut în carne și oase,
LIB
de sigur n’are ființă.
— Ba are, draga mea, îi lua vorba din gură omul care vedea cumj
se sbate convorbitoarea lui într’o situație inspiratoare de milă. Iți voi
ajuta să-ți aduci aminte singură ce existență vie are acest Dumnezeu pe
ITY
care-1 tăgăduești.
Și stăpânul casei scotoci o altă împrejurare din viața ei subt a
cărei puternică amintire vibra încă toată ființa lui.
S
— Ai uitat scena din noaptea aceia de groază, din noaptea! aceia,
unică pentru tine? Iți era conștiința încărcată ca un pom cu promoroacă.
ER
Căutai și atunci adresa lui Dumnezeu. Căci numai în clipele de apăsare
grea ne gândim la El. Și în fața ta a apărut dracul ca înger de
lumină, cu biciu de foc. Și te-a plesnit cu biciul a cărui urmă dureroasă
NIV
a rămas pecetluită în carnea ta. Rămăseși îngrozită de această apariție

și durerea biciului îți ardea mâna. Atunci, rupând-o de fugă din fața
celui rău, și văzând totuși că nu scapi de el ai alergat după Dumnezeu,
strigându-L cu glas tare. Un îndemn lăuntric, nebiruit, ți-a dus mâna
LU
la frunte, însetnnând’o cu semnul lui lisus, Dumnezeul cel viu a cărui

adresă o căutai.
— Da, se cutremură carnea pe mine și acum când mi-aduc aminte,
RA
răspunse femeia. Îndată ce am făcut semnul crucei, am avut impresia că

diavolul a fost trăsnit și s’a prăbușit în prăpastie.
— Și totuși tăgăduești mereu pe Dumnezeu, când ai avut o dovadă
așa de strălucită de existența Lui.
NT
Femeia se uita mai departe pe geam, parcă ar fi avut teamă să

mai continuie. Poate privea în clipele acelea dincolo de mărginire la crucea
de pe Qolgota, la acest paratrăsnet de apărare al omenirii....
CE
Oricum, când a plecat acasă s’a uitat întâia dată cu iubire la sora
ei care tăcuse tot timpul discuției, biblia de pe masă nu i s’a mai
părut, ca înainte, un dușman iar lisus din perete scăpase parcă un
strop de sânge cald și peste sufletul ei.
I/
I. GR. OPRIȘAN
AS
Tot ce faceți, să fie făcut cu dragoste.

UI
1 Cor. 15, 16.

Ferice de omul care-și pune încrederea în Domnul și care
nu se îndreaptă spre cei trufași și mincinoși.
BC
Ps. 40, 4.
Y
PRIMĂVARA ORBULUI
AR
— „Și zici că este primăvară?
„ Da — pomii înfloresc, rândunelele săgetează văzduhul, soarele
R
încălzește inimile, răspunse băiatul, privind cum zâmbește orbul plin
de fericire...
LIB
Mă uit la ei cu băgare de seamă: băiatul pare să aibă zece
ani, mărunt, cu hainele zdrențăroase, cu pălăria găurită, cu niște ochi
mici, vii, ca de veveriță... O tristețe grea plutește peste fața lui... Orbul,
ITY
are o barbă albă, răvășită... Prin hainele rupte fluera vântul primăverii...
Fruntea lată, adâncită de sbârcituri... Pare fericit...
Fericirea orbului, primăvara... Mă gândesc: ce poate fi mai trist
pe lume decât tristețea înfricoșătoare a celui cu vederile stinse?
S
Stau nemișcați la colțul străzii: copilul care îl poartă prin fur
ER
nicarul orașului, ca un înger păzitor și orbul bătrân, cu ochii închiși,
morți, împietriți în întuneric, cu fața luminată de bucuria primăverii,
pe care-o simte cum freamătă în jurul său, în altă lume, pe care-a văzut-o
NIV
și el odată, în care a petrecut multe dimineți privind răsăritul soarelui.
Și-aduce bine aminte de lumea aceasta, de lumea aceea și amintirea
cântă în întunericul său ca o harfă cerească, și amintirea îl bucură și-l
doare ca o rană.
LU
Este atât de aproape lumea aceasta plină de lumină, de flori și de

pasări și totuși atât de departe de ochii lui cari s’au scuturat de pe
fruntea sa ca două fructe veștede de pe o creangă în ziua când a
RA
simțit întâia dată că privirile i se împăenjenesc, că zarea lumii se

preface într’o pulbere neagră, că întunericul îi înăbușe lumina.
Strânge pe copil cu putere de braț, arată cu bățul departe și
întreabă cu nerăbdare:
NT
„Ia vezi, cum mai sunt florile?

Tot așa de albe ca în vremea când le puteam privi cu ochii mei?
CE
— „Da — sunt albe, strălucitoare, un alb ce îmbată ca o vrațjq*

necunoscută, un alb ce amețește, o zăpadă cerească.
„Tare trebue să fie frumos, suspină orbul cu chipul fulgerat de
un surâs, în care se resfrânge ca într’o oglindă fermecată tot dorul
I/
său de viață, de lumină.

Copilul nu-i mai răspunde nimic.
AS
Se uită la el cum arată cu toiagul, nehotărît, spre cele patru zări,

ghicește cum ochii robiți de întuneric caută să sfâșie perdeaua nopții,
privește cum i se frământă mușchii feții și cu ochii înrourați de o la
UI
crimă îi zice luându-i brațul frățește:

„Hai să plecăm!...“.
BC
CONST. GORAN
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
IN FATA VIEȚII
AR
Cu prilejul unei cărji.
Sunt cărți care te copleșesc, te răpesc tocmai prin faptul că te duc
departe de lume și de viață. Sunt cărți pe care nu le poți citi decât cu
R
ferestrele închise, cu storurile trase, zăvorit. Cărți care-ți dau plăcerea cu
nimic comparabilă a intensei trăiri intelectuale. Da, sunt cărțile da. studii,
LIB
pe paginele cărora migălești nopți întregi, uitând că a doua zi, în zori,
va cânta rândunica în glicina de pe casă. Și cărțile acestea!, de sigur, au
o viață puternică în* ele, pe care ți-o transmit cu prisosință. Dealtfel în
suși omul de știință adevărată, când vrea să-și scrie cartea, pornește dela
ITY
viață, pentruca să te ducă tot acolo. Din creere lăcătuite între patru
pereți, fără ochi pentru ceeace este dincolo, nici nu pot izvorî opere vii.
Dar sunt și cărți care te pun de-a dreptul în fața vieții. Sunt de
S
multe ori cărți în aparență simple, în nici un caz cu pretenții intelectuale.
Cărți care-ți răscolesc inima, fiindcă pornesc din inimă. Ele nu te închid
ER
după ușa încuiată, ci te trag, cu mână puternic iubitoare, în soare, în
lumină. Cu cât mai binecuvântată este prietenia unei astfel de cărți pentru
un om căruia nu-i este necunoscută nici cealaltă categorie!
NIV
Dintre aceste cărți de lumină, de viață este și aceea caire ne pune sub
ochi, în scrisori și scurte însemnări, viața tinerei Renee de Benoit. Este
cartea pe care, poate, sunt încă printre noi fete ce o caută, o așteaptă.
Și sufletul acesta curat mă va ierta dacă voiu îndrăzni să spun că mulți,
LU
poate, citindu-i scrisul, s’au simțit trăind în ea. Deși nu în întregime.

Fiindcă puțini sunt, fără îndoială, aceia care poartă în ei sfânta inimă
de copil, pe care o cerea psalmistul și pe care Renee o păstrase.
RA
Căci, fie numai din modă sau din mersul firesc al lucrurilor, vârsta
în care ne este înfățișată Renee este tocmai vârsta tuturor îndoelilor,
pentru băeți ca și pentru fete. Este, poate, tocmai etatea la care socoți
că nu mai ești copil și ți se pare că lucrul cel mai bun pentru a nu,
NT
mai fi este să lași să pătrundă în tine toț șirul de frământări de „om!

mare". In epoca aceasta vrei ca tot ce-a! trăit până acum în tine cu sim
plitate și cu tărie să știi întemeiat pe „convingeri". - Se dau lupte cum
CE
plite în vârsta aceasta a primei tinereți. Lupta se dă cu forțe inegale,

fiindcă deși adolescentul este cu greu admis de cei mari din jurul lui în
rândurile lor, el tocmai cu atât mai mult paulă să înfrângă îni.elț pe copilul
care i se pare că îl ține în loc.
I/
Ci iat’o pe Renee care ne arată că, pășind chiar pragul de ieșire

din copilărie, putem rămâne tot copii. Sufletul atât de înduioșetor de
AS
curat cu greu îl vom găsi la chinuiții tineri, al căror suflet e câmpul

de bătae al atâtor întrebări, rămase mereu fără răspuns. Să te poți păstra
neatins, neschimbat de tot noianul acesta de gânduri e un lucru nu numai
UI
nerealizat în lumea noastră obicinuită, dar chiar disprețuit. Renee al fost

până la urmă copil, în sensul mare, vecinie al Sf. Evanghelii. Copilăria
aceasta sfântă, ea a putut s’o salveze, fiindcă în chiar clipele de nesi
BC
guranță toată încrederea și-o punea numai în ea. Iată pagina luptelor
ei sufletești, care ne-au păstrat-o așa, floare gingașe crescută la umbra
Puterii celei mai presus de fire (e o scrisoare către una din surorile ei):
*
Y
„Umblu. înconjurată de o lumină strălucitoare. Cât aș vrea să fii și tu
AR
ca mine: Sunt fericită, mai mult ca fericită: am dat totul lui Dumnezeu.
Dar până ce am ajuns acolo am trecut prin lupte și îndoeli grozave.
„Ți-aduci aminte, când aveai tu frământări de acestea, eu nu te
R
prea înțelegeam. Ființa lui Dumnezeu, dragostea. Lui mi se păreau lucruri
mai mult decât firești. Dar la adunarea dela Chexbres, parcă deodată
LIB
Dumnezeu și-a întors fața dela mine, parcă m’a lăsat părăsită, singură
cu mine și cu duhul răului. Toate aceste cântece creștine, pe care le auziam
mereu, toate cuvântările creștine, rostite de toți, mă respingeau. Mama
nu pricepea ce este cu mine. Nu m’am dus la prânz în ziua aceea; plân
ITY
geam cu hohote în odaia mea. Era grozav, nu puteam să mă rog... Puțin
câte, puțin, simțiam că Dumnezeu miă vrea cu totul pentru El. Price
peam lămurit ce însemnează aceasta și mă dădeam înapoi dela un ase
S
menea dar și dela o jertfă atât de întreagă. Să te dai pentru toată viața,
în întregime, unei Ființe, care se chiamă Creatorul nostru, pe care nimeni
ER
nu-L cunoaște și nici nu L-a văzut!... Nu puteam!... A doua zi de dimi
neață eram foarte nenorocită, am părăsit cortul și adunările, m’am scobo-
rît pe marginea lacului, am sărit peste bariera unui debarcader, m’am
NIV
ghemuit pe o stâncă, pe marginea apei și acolo am strigat către Dumnezeu
și l-am spus că n’am să plec de acolo până când El nu va birui în
mine pentru El.
„Și după noi lupte, am putut zice deodată, cu toată sinceritatea:
LU
„Mă dau Ție!“. A fost frumos! Mă simțiam adăpostită în brațele Dum

nezeului celui viu, care mă alesese pe. mine, care îngădui să trec prin în-
tunerec, pentruca izbânda să fie și mai mare. Ce bun e Domnul! Sunt
uimită în fața nemernicii mele și a bunătății Lui!".
RA
Așa dar nu în chip inconștient și-a păstrat ea sufletul curat, închinat

lui Dumnezeu. Ci în luptă, ea l-a încredințat Lui biruința în ea pentru El.
Și Renee cunoștea prețul nemăsurat al faptului de a nu-ți nimici
NT
sufletul simplu, curat. Ea însăși scrie tot unei surori: „Nu fii nici prea
serioasă, nici prea învățată, rămâi încă copilă". Copilăria aceasta, numai,
este cea care, în toată viața, îți dă voioșia plină de seninătate, pe care
CE
nimic nu o poate întuneca. Are dreptate Renee să se mire: „Ce curios

că întâlnești câteodată creștini triști și posomoriți". Creștinul-copil, creș
tinul nu poate fi posomorit.
Dar vârsta aceasta aduce cu ea, printre celelalte multe întrebări,
I/
una de toată însemnătatea: problema binelui. E încă destul de mare pro

AS
centul celor care-și pun problema ajutorării altora. Să fie altora! de folos
și cum să fie este un gând puternic care trăește încă în mulți. Chiar dacă
unii dintre ei se pun pe un plan mai mult moral-filozofic, decât religios-
UI
creștin. Problema există în conștiințele tinerilor noștri. Și iarăși Renee

ne dă soluționarea, care nu poate fi decât prin Dumnezeu. Căci numai
El ne poate învăța să ne punem, cu| atâta zmerenie și atât de total, viața
BC
în slujba celor mici și umili. Când starea ei materială i-ar fi dat putința
să facă studii întinse, ea și-a ales pe cele de infirmieră. Și cu cât drag
vorbește de bolnavii ei, de sărmanii ei copii, cărora le poate lumina o
clipa viața mohorîtă! E puterea predării fără rezerve care lucrează în
Y
toată fapta ei. De realizările ei de muncă nu este, de sigur, niciodată
AR
mulțumită Dar nemulțumirea aceasta nu și-o araită prin chip întristat și
posomorit, ci printr’un continuu dar, împlinit cu puteri de sus, de a
face cât mai mult bine. De aceea toți se simt bine în apropierea ei, îm-
R
păcați cu lumea și cu ei înșiși. Nu numai fapta propriu zisă, ci și cu
LIB
vântul și chipul și privirea ei duc mângâere și întărire. >.
Cum a ajuns Renee să facă din viața ei o neîntreruptă întrupare a1
binelui? Dăruindu-se lui Dumnezeu, prin rugăciune. Rugândii-se pentru
tot mai deplina ei încredere în El și pentru pătrunderea Lui în viața
ITY
celor care nu-L cunosc sau 11 doresc. Spune ea într’o scrisoare adresată
Mamei: ,,Dumnezeu mi-a arătat că, dacă nu pot încă munci în lume, pot
avea o activitate sufletească, cea mai frumoasă din toate... rugăciunea".
Rugăciunea nu-i era o datorite formală sau un refugiu, ci trăia în ea1,
S
împletită cu viața ei de toată clipa.
Creștinismul, pentru ea, e viu. Nu se rezumă doar la întrebări și
ER
răspunsuri teoretice. Creștinismul trebue dus în viață, realizat acolo.
,,Cum poți în viața de toate zilele să trăești viața lui Hristos?". Aceastat
este problema cea mai chinuitoare pentru un creștin. Nu la birou, în
NIV
camera zăvorită să trăești viața lui Hristos, ci în viațai ta de toate zilele.

Și răspunsul e simplu și covârșitor: ,,Ca să-L urmezi, nu trebue oare
să fii ca El, slobod de tot ce pe dă lumea, de bogățiile ei, s’atârni numai
de Dumnezeu? l-am încredințat lui dorința aceasta): să trăesc cum a trăit
LU
El". De aceea se simte stingherită, când, din mijlocul durerilor, al sufe

rințelor, se întoarce în casa părintească dela Cratis, unde găsește, totul
din belșug, unde poate trăi o viață comodă, liniștită. Și e gata să
RA
urmeze chemarea lui lisus, oriunde ar chema-o. „Fără să cunosc viitorul,

știu că El mi-a pregătit calea mea specială țși că eu n’am decât s’o
urmez". Pentru desăvârșita ei încredere, Dumnezeu a făcut ca această
NT
cale să fie tocmai cea pe care și iea o ;doria' de mult: misionară în India.
Nu-mi închipui pentru un suflet de creștin o bucurie mai mare decât de
a-ți vedea drumul vieții tras. Și încă așa cum Dumnezeu îți îngăduise
să-l dorești. Numai să fii atât de aproape d'e El, încât să-I auzi che
CE
marea...
Ce lucru minunat este încrederea aceasta, neîngrijorarea aceăstâ pen
tru cele ce vor fi! Căci, de sigur, gândindu-te mereu la ceeace vrea
I/
Dumnezeu să fii mai târziu, nu mai poți înțelege ce vrea El să fii acum,
în fiecare clipă pe care o trăești. Iar lucrul de căpetenie acesta este: să
AS
trăești după voia lui lisus în toată clipa.

Puterea aceasta de încredere în Dumnezeu i-a) dat-o Renee-ei tocmai
sufletul ei curat, de copil.
UI
Iar cartea scrisorilor și amintirilor ei este ruptă din viaița cea vie,
este ea însăși icoana unei vieți trăite, nu imaginate. Citind-o, te simți
în fața vieții cu tot șirul ei de zbuciumări și cu cea mai binecuvântată
BC
împăcare a lor. Mai ales pentru noi, fetele, cartea aceăstâ de adâncă
experiență creștină este neprețuită, cu atât mai mult cu cât Renee este,
și ca spațiu de timp în care a trăit, atât de aproape de noi.
Y
FLORI CREȘTINE
AR
CARTEA UITATĂ.
R
Prietenul meu cumpărase o carte rară. Era Imitația lui Isus, —
LIB
acea carte omenească atât de inspirată de bunul Dumnezeu, încât suflul
ei se înalță până în preajma Sfintelor Scripturi.
Pleca la țară, într’un sat depărtat și aveai să stea acolo îndelungă
vreme. Se gândise că mai bun tovarăș decât această carte, nu se găsea.
ITY
După ce-o cumpărase, mai trecuse și pe la o farmacie, spre a cum
păra câteva mărunte medicamente, tot pentru la țară.
Când eșise, uitase însă cartea pe receptura farmacistului, și abia
S
tocmai când ajunse la mijlocul drumului spre țară", își aminti. Părerea
lui de rău fu mare. Cum să uite tocmai ceeace era mai de seamă?! Nit
ER
găsise nimic mai bun de făcut decât să șoptească, acolo, în câmp, o
scurtă rugăciune: „Incredințeaz’o, Doamne, în mâna unui om care să
nu-și bată joc de ea, — ci, mai ales, să-i fie spre folos sufletului!...".
NIV
In urma lui, în farmacie, lucrurile se petrecură astfel: domnișoara
dela receptură zărise cartea străinului cu mult peste timpul trebuitor de
a-1 putea striga să i-o dea. Se uitase pe stradă, (în sus și în jos, și ridicând
din umeri, șoptise: „ce să-i fac, dacă-i uituc?!". Luase apoi cartea în
LU
mână și silabisise cu nepăsare: „Imi-ta-ția. lui l-sus“. Făcuse gura pungă

ca pentru a disprețul, și aruncase volumul pe canapeaua din lăture, cu
getând: „Cine se mai poate gândi azi la asemenea lucruri?!...". Pe dată
RA
întregul gând i se dusese spre viața ei de fiece zi: desgust de munca

din farmacie, dor de petreceri, rochii variate și bogate, dans... Și su-
râsese, punând totul în comparație cu bietul Isus. Ceva însă o oprise să
svârle cartea. Poate ecoul șters al respectului care venea tocmai din
NT
copilărie, poate rugăciunea străinului....

Când treaba ,în farmacie se mai potoli, domnișoara, fără să-și dea
seama, așezându-se pe canapea, puse mânai pe carte și, cum fac toți cei
CE
ce știu să cetească, începu s’o răsfoiască distrat. Ceti două rânduri, — o

închise — surâse vag, a milă, și-și opri privirea pe o reclamă colorată
din perete, în care părea că recunoaște pe unul din foarte mulții ei ad-
ratori.
I/
A doua zi, regăsi Imitația tot acolo, stând răbdătoare și masivă.

AS
O ușoară furie cuprinse pe domnișoară; și, cum avu o clipă liberă,

puse mâna pe carte, zicându-și: „Am să cetesc un capitol întreg!...".
Deschise acolo unde era vorba de trufia nătângă a oamenilor, care cred
UI
că știu tot, — și, vai, ei nu știu nimic... Căzu pe gânduri... O deș-

teptă un client, care venise pe nesimțite acolo: un om sărman, cu băr-
biță rară și răvășită și cu o privire atât de adâncă și tristă, încât,
BC
domnișoarei îi veni, fără vrere, să plângă.

Străinul îi ceru o doctorie, și plecă, tăcut, topindu-se pe ușă, ca
o umbră...
O neliniște cenușie își porni furtuna în sufletul domnișoarei, — iar
Y
AR
mâna i se duse încet-încet spre razimul cărții, care stătea alături, ca o
vietate...
...E vreme de atunci, — azi cartea s’a ros, de mult ce-a folosit
R
sufletului aceluia de femee.
LIB
Cândva fără temelie, azi acel suflet are una care nu s’air nărui nici
chiar dacă ar bate toate talazurile nefericirilor în ea...
Și femeea, totdeauna, mulțumește cu recunoștință străinului care a
uitat atunci cartea pe masa ei...
ITY
HAI CU MINE, PRIETENE!
Mergea omul pe un drum prăfos, afară din marele oraș... O lungă,
S
tristă și sărmană mahala... Mahalalele sunt prelungirile cangrenoase ăle
ER
marelor orașe, — și stau așa ca o veșnică imputare pentru cei din „cen
tru", care cred că dacă ei au tot „confortul", aceasta însemnează totodată
că și o perfectă civilizație domnește în fericitul oraș... Și, colo, spre mar-
gene, puroi și vermină, sărăcie și ură... J
NIV
Mergea gândindu-se la toate acestea, și privea spre băltoagele

verzi-alburii din dreapta și din stânga drumului. Făcea tocmai o aproxi
mativă socoteală a numărului miliardelor de țânțari și gângănii care
LU
puteau să mișune pe fața acestor mici mări moarte, când auzi în spate
un mers grăbit... întoarse privirea și văzu venind spre el un om, care,
după toată înfățișarea, era un pungaș. 1-1 privi puțin, fără temere,
'și-și întoarse din nou privirea spre bălțile verzi.
RA
Cel din urmă, mârâi, ca și cum ar fi vorbit singur: „Ce caută

individul ăsta pe la noi?...".
individul nu întoarse capul, ci merse tot așa, egal, nepăsător și
NT
fără teamă.
Cel cu șapca plecată tare pe ochii răi îl ajunse din urmă, și, cinic,
provocător și batjocoritor, îi zise drept în față:
CE
— „Ce cauți pe aici, mă ista?!...".

Omul își încetini mersul, privi pe străin cu ochi calzi și-i întinse
mâna.
Hipnotizat, pungașul îi dădu mâna, iar omul îi zise încet, fără tre
I/
mur în glas și limpede:

— „Prietene, hai cu mine să-ți arăt unde mă duc...".
AS
Ii ținu încă o clipă mâna în mâna lui, strângându-i-o ușor.

Păreau doi prieteni care se revăd după o vreme de despărțire.
Merseră puțin și ajunseră la un bordei înconjurat de bălți.
UI
înainte de a intra, omul zise celui rău:

— „Știi cine stă aici?".
Acela dădu din cap, că adică nu știe.
BC
— „Hai să-ți arăt eu!...“.

Pătrunseră înăuntru pe două trepte năruite. Când dădură ușa de
perete, îi lovi, drept în față, un miros greu de carne omenească putredă.
Y
AR
Priviră: din fundul bordeiului alunga spre ei o undă de privire, stră-
fundă, cerșetoare, înflăcărată de cumplite dureri... Ii privea, învăluindu-ij
un om bolnav, din ființa căruia, mai rămăsese doar atât: privirea aceea...
R
Omul merse spre fratele bolnav din fundul bordeiului. încremenit
și neputincios, pungașul rămase în prag, având privirea înfricoșată de
LIB
ceeace, parcă, n’ar fi putut bănui că poate fi în viața aceasta.
Omul se apropie de lepros, mângâindu-1 pe fruntea rece:
— „Ce mai faci, frate ?...“.
Bolnavul ridică mâini slabe spre oaspete și-i șopti câteva vorbe...
ITY
Necunoscutul scoase din pachetul adus: pâine, ouă fierte, brânză
și pește:
— „Iată, frate, puțină mâncare!...".
Mâini uscate și mâncate de lepră, se ridicară, luând și mulțumind.
S
Apoi mâna oaspetelui se duse la buzunarul dela piept de unde
ER
scoase câteva bancnote păturite cu îngrijire:
— „Iaca și puțini bani, până când mai vin...". Cu grijă prelinsă
banii sub perna neagră a leprosului...
NIV
— „Dumnezeu să te ajute!...".
...Și plecă. La ușă se întâlni cu pungașul, care stătea încremenit.

Ii puse, încet, amândouă mâinele pe umeri, și, cald, îi zise:
LU
— „Ai văzut ce caut pe aici?!...".

Celălalt nu răspunse nimic, ci numai ceva sclipitor îi juca pe Ia
coada ochilor.
Plecând, omul zise celui ce stătea nemișcat:
RA
— „Iată, prietene, îți las pe acest frate bolnav, — îngrijește-1 până

vin eu din nou...".
Mâinele lor se strânseră cu putere...
NT
i A. L. M.
CE

I/
Rene Leyvraz In cartea sa „Drumurile Muntelui" — despre care

facem, tot în acest număr, o dare de seamă — după ce descrie etapele,
AS
conversiunei sale, ajunge la punctul culminant al acestei minunate schim

bări, pe care îl descrie astfel:
UI
„Deși totul mă împingea fac și cel din urmă pas, aș fi putut

sub pretext de a prelungi cercetările mele, aștept încă mult timp.
Hotărîrea mea fu, dimpotrivă, bruscă și mă luă ne negândite. încă de
BC
câteva luni, mă rugam Sfintei Fecioare să-mi vină în ajutor. Intr’o noapte
avui simțirea unei prezențe tainice la căpătâiul meu, cu îndemnul irezis
tibil de a lucra fără întârziere. Cea pe edge o rugasem, îmi răspundea.
Nu puteam să mă îndoesc de aceasta. Niciodată amintirea acelei clipe
Y
AR
luminoase nu se va șterge din mintea mea. Tot ceeace urmă, îmi dove
dește cu planul lui Dumnezeu era, hotărît, acela de a mă înștiința, de a
mă pune în fața acelei clipe.
R
A doua zi, deci, de dimineață, alciituii o scrisoare hărăzită celui
dintâi preot, celui dintâi om al bisericei pe care l’aș fi întâlnit. Știam că
LIB
la Bebek, în satul vecin, era o școală, ținută de niște Frați, de care aflai
mai târziu că erau Mariștî. Nu știam că acolo este și un preot iar mica
biserică parohialii n’o zărisem pânâ atunci...
Nu-mi amintesc decât un lucru: trăiau acolo călugări. Mă dusei
ITY
spre ei. întocmai după cum, în furtună, călătorul se duce spre cel dintâi
adăpost...
Pornii pe ulițele satului, care aveau pe niargeni căsuțe și bordee.
Școala se găsește pe coastă, deasupra bisericuței albe, printre smochini,
S
la capătul unui delușor tăiat de scări. Inima-mi batea să se rupă; ajuns
ER
la poartă, aproape de un ulm, trebuii să mă opresc. Oare, aveam să mă
întorc îndărăt? Nu eram oare, eu, —■ odinioară protestant, apoi ateu și
socialist revoluționar —, jucăria unei nebunii care mă împingea să-mi
NIV
reneg acel ideal, curuia-i jertfisem tinereța? In furtună, icoane și gân

duri de odinioară se învălmășeau în sufletul meu. încetul cu încetul, însă,
veni potolirea. îndărătul meu nu era decât greșală și moarte. înaintea
'mea, poate, mântuirea și Viața...
LU
Căleai pragul șl ajunsei la ușa Fraților. Sunai. Câteva clipe... Un

Frate, înalt și puternic, cu ochii scânteetori de îmbucurare pe un chip
încadrat de o mică barbă neagră, veni și-mi deschise. Aflai mai târziu
că el îndeplinea sarcina de portar și grădinar, ceeace nu aducea nici o
RA
vătămare aceleia de. profașor al școalei, — iar numele îi era Fratele

Alfons. li dădui scrisoarea, spunându-i că n’aș vrea s<jf mă reîntorc
fără răspuns.
NT
Fratele Alfons, încurcat, se scarpină după ureche: Fratele Director

avea niște musafiri însemnați și el nu-i putea tulbura acum. Dar nu vrui
să mă dau bătut. In fața insistenței mele, Fratele Alfons se hotărî să
CE
ducă scrisoarea mea, bănuind poate că e vorba de un maniac, pe care

nu-l putea contrazice... Dispăru în coridor, unde auzii un clopoțel. Eram
singur în câptera albă. Un crucifix. Un portret al lui Pius al X-lea.
Eram singur, și niciodată nu simții mai adânc prezența lui Dumnezeu
I/
în preajma mea ca în acele câteva clipe de așteptare. Curând ușa se

deschise, și fratele Director apăru. Ținea scrisoarea mea în mână și figura
AS
lui truda cea mai vie emoție. Era un om scund, a cărui chip respira o
energie aproape aspră, dar a cărui surâs și privire, în barba roșietică,
erau pline de duloșie.
UI
Fratele Francisc Aubry era un Savoiard, adică un om de pe la noi,

aproape un țăran, un ont al gliei, al rasei mele, a tradiției de muncă,
cu care aș fi stat de vorbă într’o casă de țară, aproape de vatră... Nici o
BC
poză, ci numai o firească autoritate care adăogată aceleia suprafirești pe

care i-o dădea situația sa, inspira respectul fără nici o stânjenire. Fra
tele Francisc strângându-mi mârn. cu putere îmi spuse, simplu, surprin-
Y
AR
derea și îmbucurarea sa. Isbândă nesperată, când trebue să lupți lungi
ani pentru, a aduce la Dumnezeu câteva suflete de copii, și, adeseori,
stricăciunea citadină conrupe opera clădită, cu atâta trudă. II auzii mur
R
murând: un suflet!... Acest accent de duioșie mi-a rămas în inimă.
In clipa aceea, simții prețul unui suflet pentru Biserică, — nesfârșita
LIB
solicitudine supranaturală cu care ea înconjură sufletele... Poate fi în
țeleasă aceasta intr’o lume cu totul a camei, cu totul pătrunsă de mate
rialism? Era vorba de sufletul meu. S’ar fi putut să mi se vorbească,
fără să fiu atins, de fericirea pământească, de avere, de glorie și de artă.
ITY
Dar era vorba de sufletul meu, și mă simțeam tulburat. Eremuta în
mine, prins de-o așteptare neliniștită. Cine se plecase asupra lui până
atunci? Cine nu trecuse nepăsător la. muta lui implorare? Cui i-a fost
milă de el și de părăsirea în care zăcea? Toate aceste grele gânduri Ce
S
însemnau față de neprețuita clipă aceasta, când simțeam cum cresc aripi
ER
în mine? Avuseseră' cu toții grijă — și încercasem chiar eu — să mă
încredințeze că acest suflet nu există. Și iată că un om stătea în fața
mea spionând deșteptarea lui cu o îmbucurare mai mare decât dacă ar fi
NIV
descoperit tezaurul cel mai de preț. Un om pentru care acest dar în
trecea pe toate celelalte. Oameni care-și jertfesc viața pentru a salva
suflete.
In jurul nostru, marea cetate levantină *) cit tăiăzuirile el de pofte
LU
furioase. Și noi, în această odăiță pe colina albăstrue, în această odăiță

săracă clădită acolo de lucrătorii Bisericei pentru a adăposti sufletele
în furtună. Nu era aceasta o chezășie? Lumea aceasta care mișuna în
RA
preajmă nu avea dreptate împotrivO-ne? Hoție, crime, lux, intrigi, horă

nesfârșită, de patimi, — nu erau acestea singura viață reală? Nu eram
noi înșelații unui vis minunat?... Nu: marea visurilor rele era înapoia
noastră:
NT
întocmai ca acela care, cu respirarea tulburată

Aruncat pe terni de marea ’nfurtunată,
CE
Se întoarce spre apa trădătoare, — și privește...

Refluxul poate avea să mă atingă, — dar sbuciumările mele nu
vor mai fi zadarnice, — iar trudele mele vor avea un rost și un preț...il.
I/
AS
La Administrația Revistei „Fântâna Darurilor",

amatorii vor găsi la capătul anului colecția complectă,
UI
legată.
BC
1) Faptul se petrece lângă Constantinopol.

Y
Pagina antologiei creștine
AR
CAZANIA DIN JOIA HARE
R
de Mitropolitul VARLAAM
LIB
învățătura la Joi mari, noaptea spre Vineri, pentru muncile Domnului,
nostru lui lis. Chr. Cum să cade noaă a jelui și ne s<crăbi pre păcatele
noastre că pentru densa au răbdat munci Domnul Christos.
Intr’această zi de astăzi, iubiții mei creștini, prăznuim și pomenim
ITY
muncile Domnului nostru lis. Chr. ce au fost în 5533, de ani din înce
putul lumei. Prăznuim chinurile izbăvitorului nostru lui Christos nil
cu bucurie ci cu jale și cu lacrâmi și cu obidă pomenim și ne aducem
S
aminte de munca cea grea și cu durere și cu rușine a Domnului nostru.
Care muncă fiece creștin iste datoriu să o gândească și înaintea ochilor
ER
săi să o pue. Căci ca începătură a toată munca și mai apoi și a morții
lui Christos nu iaste altă fără numai păcatul omului. Că știm că sfin
ția sa păcat n’au făcut, nici au răbdat pentru vina sa. Ci au răbdat
NIV
pentru păcatele noastre și pentru binele nostru. Așa cum Isaia prooroc
de demult au proorocit de au zis: Acela este rănit pentru nedreptățile
noastre și iaste pentru răutățile noastre și cu ranele lui suntem tămăduiți.
Că Dumnezeu Părintele au pus pre însul nedireptățile a noastre a tu
LU
turor. Deci adevărat lucru iaste, că nu pentru vinele sale, ci pentru

păcatele noastre au vrut de au răbdat nevinovatul Dumnezeu. Deci
pentru noi se chinui, pentru noi răpdă, cum zice și Pavel Apostol, că au
RA
murit pentru păcatele noastre. Căci de n’ar fi greșit omul, nici dănă-
oară Domnul Christos n’ar fi răpdat muncă cumplită ca aceia.. Iară
păcatul omului iaste începătura muncei ceii nevinovate a Domnului
nostru lui lis. Chr. Deci trebuește tot omul creștin să se umilească
NT
și să se obiduiască, pentru că vinele și păcatele Iui au făcut muncă și

moartea cea grea a Domnului său lui Christos. Când se apropie vremea
ceia ce era din veci tocmită, întru carea vrea Dumnezeu să facă mân
CE
tuirea noastră cea de veci atunci făcu cina cu ucenicii săi, la care cină
tocmi legea cea nouă și învăță ucenicii săi de liubov, să se iubească unul
cu alt. Și-i întări cu cuvântul să nu se spăimânteze în vremea chinurilor
I/
sale. Și le supse lor, că se va duce către Părintele și după aceste cu

vinte să sculă de la masă, și se duse de ceia parte de un pârău, ec
AS
se chiamă Chedron, unde eră o grădină în care intră însuși cu ucenicii

săi. Dintr’acea grădină să începu munca lui Christos Domnul nostru.
Că mare durere fu sfinției sale într’acea grădină, văzând și știind toate
UI
muncile sale. Și mai apoi și moartea cea cumplită, pentru care să spăi-
mântă ca un om deplin ce era și cu sudori se ruga, iară ca unDumnezeu
învinse și oborî vrăjmașii săi. Intr’aceia seară, ce era1 Christos, în gră
BC
dina aceia cu ucenicii săi, iară Iuda, unul diîntru ucenicii săi, se duse Ia
mai marii Jidovilor de vându pre Domnul său, pre Christos. Și când
fu întâiul ceas de noapte, veni ca un tâlhariu asupra învățătorului său
Y
cu gloate multe, cu arme și cu pălite. Iară Domnul Christos orbi ochii
AR
lor, cu puterea sa cea Dumnezeească. și nu putea să-I cunoască, ci umbla
ca niște orbi, ci nu văd, și-i întrebă pre dînșii și zise: Pre cine căutați?
Iară ei ziseră pre Is. Nazarineanul. Iară Domnul Christos, carele de
R
bună voie venise spre moarte, nu se tăgădui, ci se spuse însuși pre
sine și zise: Eu sunt acela pre carele căutați. Și că zise așa, îndată
LIB
căzură îndărăpt, pre spate și fură ca niște morți. Aicea Domnul Christos,
arată puterea sa cea Dumnezeiască, că poate de hăprasnă, cătu-i clipeala
unui ochiu să-i piarză pre toți. Ci iarăși îmblânzi mâniea sa și de bună
voie se dede în mâinile lor. Iară ei nemică din acestea nu socotiră nici
ITY
pricepură, ci-1 încongiurară ca niște câini turbați și-l legară fără de nici
o milă și întâiu dacă-1 priinseră din grădina aceia, duseră-1 pre dânsul
la Anna, și acolo fu bătut cu plamai peste obraz. După’aceia de la Anna
S
la Caiafa. Acolo ca un mincinos fu scuipat și bătut și ocărît. Și de acolo
ER
în vartă preste toată noaptea răs și batgiocurit de slujitori, și în multe
chipur dosădit. Din vartă foarte de dimineață scos și Ia sfat la curtea
Caiafei dus. Dela Caiafa la Pilat, dela Pilat la Irod de iznoăvă,
NIV
iarăși dela Irod Ia Pilaf. Intr’acestea purtări întru toate, ce pur-
tară pre Domnul Christos avu sfinția sa legături grele, și ucisături
dese de păr și de sfânta barbă tras, și scuipat în obraz; către aceste
încă zece strâmbătăți făcură sfinției sale. întâi, că se strânse tot noroi
LU
dul oamenilor. Unii să se mire de ce-i vor fate, alții ca să-i facă irătț
și dosadă. Altă strâmbătate, că-1 desfăcură de veșmintele lui. A treia,
că-1 îmbrăcară într’un veșmânt mohorît, ca să-și râză c’au tras să hie
RA
împărat jidovilor; că întâiu era îmbrăcat în veșmânt alb, cu carele-1

îmbrăcase Irod. Iară după acea îl îmbrăcată în mantie Ierusalemnescă.
A patra strâmbătate îi făcură, că puseră în capul Iui cunună de spini, cu
care cunună și răniră încruntară tot capul Iui. A cincea în loc de steag
NT
împărătesc; dederă în mânele lui o trestie de mare, și încă nu le sosi cu

atâta ci’și făceau râs de se închina, de în genunchi și striga de zicea:
Hii sănătos împărat jidovesc, că acum cu adevărat ești împărat; că ești
CE
îmbrăcat cu mantie mohorîtă, și ai în cap cunună și în mână steag, iată

ce ai cerșit tu ai aflat. A șeaptea strîmbătate-i făcură, că scuipau în
fața lui și-1 bătea cu palma, atât cât perisă frumusețea feței Iui, și să
I/
ismenisă podoaba obrazului lui. A opta strîmbătate și durere mare

făcură sfinției sale, că luară trestia și-l ucidea cu dânsa în cap preste
AS
acea cunună vrătoasă și înghimpoasă, atâta cât să înhipseră ghimbii în

capul lui, și curia sângele pre față. A noua, iarăși de isnoavă rădea și-l
ocărea și-l bătea. A zecea și cea mai de apoi strâmbătate făcură
UI
sfinției sale, că-1 desbrăcară de acea plașcă, și-l îmbrăcară iarăși cu

veșmintele lui. De aci se adunară multe gloate și năroade și luară pre
Domnul Christos, și-l duseră la o măgură, unde ''se chiamă Golgota.
BC
Acolo-1 răstigniră prinsul, și înainte-1 adăpară pre dânsul cu oțet și cu

hiere amestecat. Șl cu dânsul răstigniră și doi tâlhari, unul deadireapta,
altul deastânga. Iară după aicele munci și chinuri; și după acelea dureri
343
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
și obide ce răbda pentru noi Domnul nostru Is. Chr. scriu Evangheliștii
AR
și de ciudesele, ce s’au făcut Ia moartea sfinției sale. Că întâiu încă
pân’au fost viu pre cruce s’au întunecat soarele de amează-zi până de
către sară în trei ceasuri tocma. După acea! daca-și dede sufletul în
R
mănile Părintelui după moartea sfinției sale, s’au rupt catapeteazma
bisericei cei mari a Ierusalimului, tocmai în două de sus până jos.
LIB
Dup’acea s’au cutremurat pământul. A paitra ciudesă s’au risipit pie
trele; a cincea s’au deschis gropile în ceasul morții Domnului, și întru
ziua învierei sale s’au sculat morții și s’au arătat la mulți. Iată iubiții
miei creștini; ați auzit moartea Domnului vostru, și muncile lui cele
ITY
grele.
Deci să le pomeniți și pururea să Ie aveți înaintea ochilor voștri,
până când va veni Dumnezeu întru mărirea sa. Și de păcate să vă pără
siți și pre Domnul Christos să iubiți, c’acela ’nainte pre voi v’a iubit,
S
și pentru voi au murit ca, voi să nu muriți cu moartea cea de veci.
ER
Că acela pentru vinele tale au plătit cu sângele său, și pre tine, din
robiea de veci te-au răscumpărat, și sloboziea împărăției ceriului ț’au
dăruit. Pentr’aceasta să-l iubești pre dânsul cu toată inima ta, și să
NIV
îmbli întru toate învățăturile lui. Și cu acelea vei ajunge vieța de veci
și împărăția ceriului; care noi toți să o dobândim, pentru mila Dom
nului nostru Is. Chr. căruia se cade cinstea și încjiinăiunea .împreună
cu Părintele și cu Duhul sfânt, acum și pururea și întru veci de veci
LU
Amin.

RA
Cetește cartea vieții, nu golgoazele minciunii.

NT
Scriitorul francez, Anatole France, povestește undeva, în scrierile

sale, că odată, un rege dinspre răsărit, a cerut învățaților țării sale, să-i
CE
scrie istoria omenirii. După treizeci de ani, îi aduseră atâtea cărți că abia)
■ le putea duce o sută de cămile.
— N’aș putea citi niciodată atâtea cărți, le zise regele; mai scurtați
lucrarea!
I/
După douăzeci de ani, învățații îi aduseră din nou lucrarea, de astă-

dată pe jumătate prescurtată.
AS
Dar regelui nostru, care se apropia de mormânt, i se păru iarăși

prea lungă. Atunci învățații tăiară mereu din numărul cărților, înghe-
suind toată povestea, în zece volume, apoi numai într’unul.
UI
— „Prea lungă, prea lungă această istorie", repeta mereu regele,

care era aproape să-și dea sufletul.
Atunci cel mai înțelept dintre toți învățații, îi spuse în trei cuvinte
BC
toată istoria omenirii, zicând: S’a născut, a suferit și a murit! i).
1) Clement Vautel în gazeta „Le Journal" din 19 Februarie 1929.

Y
Suntem toți, prin pământeștile noastre alcătuiri, legați de moarte;
AR
și oricât îngăduirile cerești ne vor învoi dincolo de limitele obișnuite ale
firii, niciodată nu vom ajunge să învățăm tot și să știm toate.
A fost însă odată un om și Dumnezeu, care a știut tot, a învățat
R
și a mântuit pe toți. S’a născut, a suferit și murind, a înviat. Și în
aceasta ne-a lăsat toată înțelepciunea, toată știința, toată vieațâ!
LIB
Am cetit vreodată această carte de adevăr, de lumină, de înviere?
Să ne întrebăm stăruitor!
ITY
Ai loc pentru Domnul?
Nu e multă vreme de când un domn tânăr și foarte împopoțonat,
S
își dete arama pe față într’un birt din cantonul Thurgan, în Elveția.
Numai un lucru nu-i venise la socoteală și anume: chipul lui lisus răs
ER
tignit pe c ruce, privind blând și senin, dar destul de grav și măreț, din
perete, peste toată prăvălia.
„Domnișoară, — zise spilcuitul tânăr, fiicei birtașului — tabloul
NIV
acesta nu se mai potrivește cu vremea de azi; și într’un birt nu-și are

de fel locui. Cotorosiți-vă de el, cu cât mai repede cu atât mai bine!“.
Fără să stea mult de vorbă cu el, fata alergă jos, la tatăl său, în
LU
măcelărie, și-i spuse, înciudată și fără întârziere, totul.

Măcelarul veni îndată în birt și dUpă câtva timp de convorbire,
aduse iarăși vorba de chipul lui lisus, împotriva căruia străinul repetă
cuvintele spuse, dând din nou să se înțeleagă că, acel obiect nu mai
RA
trebue ținut înlăuntru, ci dat afară.

Birtașul se împotrivi însă cu îndârjire musafirului nerușinat; îl
privi drept în față și arătând cu mâna spre peretele unde spânzura chi
NT
pul Domnului, îi zise răspicat: „Ascultă, Domnule, ai dreptate: unul

din doi n’are ce icăuta în casa mea; dar nu a<cel ,de sus: (acela rămâne acolo;
ci dumneata n’ai ce mai căuta în casa mea. Gătește-te repede, ia-ți catra
CE
fusele și închide ușa pe dinafară!"1).

Fiule și fratele nostru! Eu cunosc nu un birt în Thurgan, ci o casă,
multe, multe case, de care Pavel apostolul ne învață că ar fi temple ale
I/
Sf. Duh! E trupul tău, al meu, al nostru, al tuturor. Lasă pe rătăcitul

din povestea de mai sus și gândește-te la această casa a ta! E undeva un
AS
loc în ea pentru Domnul cel răstignit? Dacă da, fericit ești, fiule!
De nu, fii sigur: birtașul îi poruncise musafirului fără cuviință: „ia-ți
lucrurile și pleacă"; Domnul îți va zice: „Du-te dela mine, blestematule,
UI
în focul cel veșnic...".

Să nu fie!
trad, de Pr. DEM. DINU
BC
1) I. E. Hagen »Ein wackerer Wirt“ în revista „Mariengriisse aus Einsie-

dlen“ Nr. pe Ianuarie 1929.
Y
Naturalistul german Fr. Bettex scrie despre Biblie:
AR
O carte neobișnuită, urîtă și urmărită ca mei o alta și care to
tuși nu se poate nimici; disprețuită și slăvită, batjocorită și cinstită,
R
osândită și totuș vie. împărați, regi și mulți cărturari n’au cruțat nici
o trudă, ca s’o nimicească, filosofi și învățați au fost împotriva ei cu
LIB
sudoarea feții lor și astăzi când știința crede că a sfârșit cu ea și critica!
vrea s’o sugrume, Biblia se răspândește cu o iuțeală ne mai pomenită în
sute de limbi, în milioane de bucăți peste tot pământul și este propo
văduită în lung și în lat; în puterea ei și cu credință într’însa mii de
ITY
Negri îndură arderea de vii. Chinezii și Armenii suferă chinurile cele
mai grozave până la cea din urmă suflare.
Ei, învățaților, scriți și voi o asemenea carte și vom crede în voi!
Biblia este un pom al vieții. Prin ramurile lui viguroase și verzi
S
totdeauna, vânturile cerești ale Duhului Sfânt, adie câteodată blând, ușor,
ER
alteori însă ele bat și sgudue cu putere, aducând celui otrăvit de păcate
vindecare, putere, sănătate și viață veșnică. O carte înfricoșată și totuși
plăcută, plină de o pace minunată ce întrece orice gând și plină de tu
NIV
netele și fulgerile puternicului Dumnezeu, care zdrobește popoarele, cum

zdrobește și frământă un olar oalele sale și pe lângă care omenirea este
ca un strop de apă pe marginea unui vas; plină de cele mai plăcute
mângâeri și profeții ale unui Dumnezeu, care hrănește păsărelele, numără
LU
firele de păr din capul nostru și la rugăciunea unei mame el dă o noapte

liniștită copilului ei bolnav. O carte care desleagă în câteva vorbe în
trebările cele mai grele, cari au frământat necontenit omenirea, răspunde
copilului și se joacă cu înțelepciunea filosofilor, plină de o poezie așa
RA
de puternică, de adâncă și de înălțătoare, cum nu este nici o altă carte

scrisă de oameni.
NT
Acolo unde 2 sau 3 sunt adunați în Numele Meu, sunt

și Eu în mijlocul lor.
CE
Matei, 18, 20.
Făgăduințele Mântuitorului sunt neîndoelnice, însă ele nu se pot

îndeplini fără noi. îndată ce El vede că doi sau trei s’au adunat în
I/
adevăr în numele Său, va face să se simtă, prezența Sa dumnezeească,

și va putea apoi să le comunice mângâerile și puterile sale. Dar cei cari
AS
s’au adunat sunt ei oare preocupați ca să-L primească în adevăr în mij

locul lor? Când un suflet intră întâmplător în una din bisericele noastre,
încearcă el o simțire care să-i miște adânc inima? Cei câțiva cari s’au
UI
adurat acolo, gândesc eji, vorbesc ei, se poartă ei că și când ar simți că

lisus este cu adevărat în mijlocul lor? și că sunt cu totul predați Lui?
In ziua în care oamenii nu vor putea să vină în mijlocul creștinilor, fără
BC
să nu aibă impresia că găsesc foarte aproape de ei pe Cel care i-a

răscumpărat cu sângele său, vor simți cu siguranță în adâncui inimei lor,
Y
nevoia de a avea și ei această stare de suflet, și Evanghelia împărăției
AR
lui Dumnezeu, va înainta cu pași repezi.
(Raoul AUier)
R
Iată, noi suntem os din oasele tale
si
9 carne din carnea ta.
LIB
1 Cronici, 11, 1.
Câtă bună credință la acești viteji oameni, eroi cu toții, cari vin
să se pună în slujba lui David ca să-l ajute să urce tronul din Erusalim.
ITY
Cauza sa, a devenit acum cauza! lor, speranțele sale, speranțele lor, .în
grijorările sale îngrijorările lor.
Tot așa trebue să fie și adevărații ucenici ai lui Hristos, toți cei
S
cari s’au alipit de El ca să-L ajute să triumfe asupra vrăjmașilor săi
și să ajungă astfel într’o zi regele pământului.
ER
Prin întruparea Sa, El a devenit os din oasele noastre, carne din
carnea noastră; rămâne acum ca noi la rândul nostru să răspundem la
acest act de înaltă iubire, spunându-i: „Iată noi suntem oasele tale și
NIV
carnea ta“, realizând aceasta printr’o viață de întreagă și bucuroasă
predare. El așteaptă aceasta dela noi, căci are acest drept.
Vă rog, fiți buni și nu-L lăsați să aștepte în zadar.
(Frank Thomas)
LU
In românește de Tr. M. Vasilescu

RA
Idei, fapte, oameni

Miss clasa l-a.
NT
Să nu ne mirăm... Nicăiri ca în lumea copiilor și-a tinerelor nu

pătrund mai lesne și mai cu putere de stricare, ecourile faptelor din
lume. j
CE
Avalanșa impudică și deadreptul ridicolă a „miss“-elor de toate!

felurile și de toate națiile), a cuprins și viaița școlărească!.
O profesoară ne spunea, cu îngrijorare: „am descoperit în clasa
I/
l-a a școalei profesionale unde funcționez, existența unei „miss“, aleasă

de colegele ei, cu tot fastul și cu toate conrespunzătoarele ei preroga*-
AS
tive: miss clasa I-a....“ [

Și tot profesoara ne spunea că această miss nu avea media la
vreo patru obiecte, iar purtarea! îi lăsa cu totul de dorit.
UI
Să luăm aminte...
Goana.
BC
Un mare director de bancă, ajuns încă tânăr în culmea la care se

poate ajunge în această carieră, și-a curmat scurt, aparenta-i viață
347 /” FÂNTÂNA DARURILOR
Y
fericită, cu un glonte de revolver. Ziare adevărate i-aiu consacrat pagine
AR
întregi de laude și de regrete. 11
Dar cine oare s’o fi întrebat: de ce, totuși, ajuns la o asemenea
cultne, s’a prăbușit atât de năpraznic?
Cercetând la obârșie, vom găsi că viața aceea a fost arsă de prea
R
marea lăcomie de renume și de cumplita flacără a ambițiilor nemăsurate,
LIB
nebunești.
Ce n’ar fi putut construi acel suflet și pentru, alții dacă la temelia
lui ar fi stat sublimul criteriu moral creștin?
Câtă deosebire!... ;
ITY
0 moară și mai multe suferințe.
La Focșani încă nu s’au isprăvit cercetările și descoperirile cu
S
privire la arderea morii C. Tatovici & C-ia. ER
Ceeace știm precis, sunt următoarele:
a) moara aceasta, speculând „pâinea cea de toate zilele" a unui
oraș, se transformase din moară în casă de bancă.
NIV
b) pentru a-și îndestula poftele nesățioase ale profitorilor, ea an

gajase în rulajul ei zeci de milioane depuneri, captate în mod vinovat
de la tot felul de văduve, căpitani pensionari, fete bătrâne și mulțime
de nevoiași.
LU
c) întreținea registre duble, așa precum utilizează toți excrocii

în afacerile lor, prezentate totuși, aparent, ca foarte „corecte".
Prin urmare, acelaș lucru: lăcomie, lăcomie, lăcomie...
Ruinându-se întreprinderea, datorită unui incendiu neașteptat, se
RA
înțelege că „deponenții” s’au văzut cu averea — poate singura — pă-

răduită...
Cu toate acestea, trebue să găsim că nici aici mâna lui Dumnezeu
NT
nu putea greși: toți acești depunători sunt victima lăcomiei lor, care,
li-a luat buna întrebuințare a judecății. Fiindcă toți și-au depus banii
acolo, pentru ticălosul motiv că li se dădea o dobândă atât de mare,
CE
în cât orice om nelacom și cu mintea întreagă ar fi refuzat’o ca dubioasă...

Există o logică și în nenorocire...
Amoralitate.
I/
Dintr’un oraș al țării ne vine această veste grozavă: la un liceu de

AS
fețe, câteva eleve din ultima clasă, au pătruns, ziua nămeaza mare,
prin efracție, în cancelaria școalei și acolo, punând mâna pe catalogul
respectiv, și-au schimbat notele la mai multe obiecte.
UI
Prinse asupra faptului, n’au mai putut tăgădui.

Faptul în sine detestabil, se complică încă mai senzațional: admo
nestate aspru pentru faptul săvârșit, mai toate din ele au răspuns,
BC
oarecum surprinse:
— „Și ce lucru așa de rău este acesta?..." v •
Y
Ne gândim cu tristeță: ce vor face aceste fete când vor fi pro
AR
fesoare, funcționare, mame?!...
Excesul de imoralitate e atât de profund și pervers, în cât de
barcăm pe țărmul pustiu și desolant al amoralității...
R
Bătaia.
LIB
Putem să ascundem noi cât vom vrea, adevărul însă rămâne
inalterabil acelaș: se bate în multe din încăperile autorităților noastre
publice. Nu s’a schimbat o iotă din vechea ticăloșie. Vin până la'
ITY
urechile noastre — surde de astădată — ecourile dureroase, ale geme
telor și ale urletelor celor schingiuiți. Și atâta de lașă nepăsare se
târăște pe ariile conștiințelor noastre, în cât nici chiar gestul firesc
al reprobării nu-1 mai avem.
S
E trist. Cine nu se mai cutremură la gândul că un om -poate bate
ER
pe altul., și-a pierdut unul din cele mai prețioase prerogative ale însăși
umanității din el.
Nu există o mai desnădăjduitoare și mai înfricoșată priveliște
de cât aceea a unui om care bate pe semenul său. Și încă: cel ce
NIV
bate, înarmat cu toată puterea unei autorități garantată solid de codu

rile societății, — cel bătut, cu totul dezarmat, și ades legat la stâlp...
Fiară, — cea mai cumplită fiară!
LU
E pustiu de Isus, — d|e aceea e așa în multe din încăperile auto

rităților noastre publice...
Fata de pe chei.
RA
Am văzut cu ochii mei: o tânără fată de liceu, purtând uniforma

respectivă, stând vreme de jumătate de oră pe> cheiul apei, în tovărășia
NT
vinovată a unui avocat berbant. Din toată ambianța, se vedea lămurit

ce-i propunea avocatul, și cum primea ea această propunere. Au trecut
zece tramvae, până când, în sfârșit, școlărița să șe hotărască să plece
CE
acasă. Din semnele făcute la despărțire, se putea' vedea lămurit că nu

era cea din urmă revedere aceea' de pe chei.
Și acasă, de sigur, o așteptai grija neliniștită a unui tată împovorat
și a unei mame cu mâinele învârtoșate de munca' zilei.
I/
Sărmani părinți, alergați să vă păziți sărmanii copii!...

Al. L. M.
AS
O uniune mondială pentru Hristos.

UI
Cei ce adâncesc Scripturile știu că se așteaptă venirea unui sfârșit

și a unui început nou în istoria lumii (Isaia 62; leremia 30 și 31) în
legătură cu întoarcerea la Hristos a „oilor rătăcite ale lui Israel"
BC
(Matei 10).
Cei cari nu-s străini de viața spirituală a ultimilor decenii știu
Y
iarăși că Evreii, în număr din ce în ce mai mare, încep a recunoaște pe
AR
Domnul lisus ca Mântuitor al lor făcându-se dovada că „smochinul în
frunzește” (Matei 34. 32). Nu mă gândesc la cunoscutele cazuri ale
unora din evreii botezați cari, sub haina lui Hristos, au urmărit soco
teli mărunte, rămânând în fond ceia ce au fost sau sporind în cel maii
R
bun caz^ numărul creștinilor de nume.
LIB
Am întâlnit, în ultimii ani, doi evrei a căror viață după evanghelie
ar fi putut fi invidiată de creștinii cei mai râvnitori pentru Domnul.
Unul dintre ei conducea un cor creștin. Altul, care avusese aversiune
pentru Hristos încât numai la auzul acestui nume i se făcea părul mă
ITY
ciucă, ajunsese la cea mai frumoasă predare a vieții lui la picioarele
crucii, fapt pentru care suferea, cu bucurie, o prigoană aprigă din
partea familiei și a comunității evreești, alungându-1 din toate rosturile
ce și le făcuse încă din tinerețe.
S
In toate neamurile sunt împrăștiați astfel de Evrei convertiți, carf
așteaptă cu credință timpul când tot Israelul vai fi mântuit (Romani
ER
11, 26). Ei fac parte din diferitele biserici și din pricina asta nu sunt ob
servați de poporul evreu care îndeobște nu crede că ar putea fi vr’un
israelit adept sincer al lui Hristos.
NIV
Drept aceia evreii credincioși Domnului lisus s’au hotărât să se

strângă într’o „uniune mondială'* cu scop de a vesti poporului israel
că adevăratul evreu este acela care crede în Mântuitorul Hristos. Con
ducerea acestei uniuni este în mâinele unui meritos ucenic al lui Dom
LU
nului din Anglia: Sir L. Levinson. In țara noastră trâmbițașul acestui

mesaj este d-1 L. Averbuch (str. Vladimir Herza 10 Chișinău) care a
și făcut un foarte mișcător apel sub titlul „Caut pe frații mei".
RA
E de remarcat că prevederile Apostolului Pavel cu privire la

vița cea adevărată și la cea sălbatecă încep să se adeverească. Popoarele
ce-și zic creștine, încep a se depărta de adevăr și de sfințenie respingând
NT
pe Hristos iar Evreii încep a veni la matca credinței adevărate.

E în aceasta o prevestire a apropiatei veniri a unor timpuri de
apocalips pentru toate națiunile.
CE
Patru leagăne.
Undeva în ținutul Argeșului o femeie a născut trei fete și un
I/
băiat.
Bună ispravă și mai ales plină de eroism în vremea noastră
AS
așa de sgârcită în privința copiilor.

Toate bune, mai cu seamă că mama și pruncii, din mila Dom
nului, sunt sănătoși. Dar cine se gândește la greutatea cu care se crește
UI
un copil să-și imagineze grija pentru patru copii dintr’odată: hrană

pentru toți, scăldat, înfășat, legănat... Nu mai vorbim pentru caz de
boală. Patru leagăne cer ochi de strajă nu glumă. Căci doar nu se
BC
culcă toți la comandă și nu tac toți cât ai ridica degetul. Dacă o astfel!
de mamă este cu adevărat o făptură nesfârșit de binecuvântată, nu
*
Y
trebuie să uităm că puterile ei sunt nesfârșit de reduse. Aiurea stă
AR
pânirea încurajează sporul populației. La noi nu există nici o osebire
între cel ce desconsideră axioma vieții: rodnicia și între gospodarul
cu casa plină de copii de cât că toate poverile sunt în sarcina celor mai
apăsați de viață. Dar dacă Statul nu-și înțelege scopul și nu-și pre-
R
țuește mijloacele, oare comunitatea! creștină cum privește ea la un
LIB
fapt ca acesta! care se cere nu numai prețuit ci și asistat de iubirea
ei efectivă?!
Patru leagăne din căsuța depărtată de pe Argeș, pe cine ați
ispitit voi să vă cerceteze, să vă poarte grija, să se roage pentru
ITY
cei ce gânguresc în sălașul vostru?
Pe cine?
S
Două atitudini contradictorii. *
ER
Se știe ce scandal cu proporții neobișnuite a fost întreținut de
oamenii condeiului, astă primăvară, cu privire la desfășurarea unor1
piese de teatru stricătoare sufletului tinerimei școlărești.
NIV
Un om al școlii, grijuliu de educația școlărimii, a oprit tinere

tul de a lua parte la spectacolele teatrului. Cine nu-și aduce aminte
cum s’a mobilizat toată artileria gazetelor și revistelor contra acelui
„neînțelegător al artei". In numele artei deci, mai sfântă și de cât su
LU
fletul, s’a polemizat și s’au batjocorit oameni și gânduri, s’au dat

anateme.
Dar iată că undeva într’o capitală, și dacă nu s’ar supăra Bu
RA
cureștii, i-am spune Capitala artei: Parisul, — Prefectul Poliției a pus

pe cârmuitorii teatrelor să înțeleagă că nu pot înfățișa publicului por
căria, fie vulgară, fie rafinată, oprind jucarea unor bucăți de teatru
NT
deocheate!
Credeți că ziariștii și cronicarii noștri au ridicat capul ca astă
(primăvară? Ba unii s’au grăbit chia!r a aproba gestul, cu satisfacție.
CE
Ei au muțit fiindcă vorbea Parisul! Căci altă autoritate are faptul

când se săvârșește în capitala Franței! Principiile din care băteau mo
nedă polemiștii noștri de carton, se volatilizează când e vorba de gestul
unui francez.
I/
Așa dar, să notăm bine: trăncăneala românească chiar când se

ridică în numele artei, o pângărește.
AS
Un „sectant primejdios".
UI
Cititorii noștri să nu se mire că e vorba de unul dintre cei mai

activi dintre slujitorii altarului ortodox: de Preotul Iosif Trifa de la
BC
Sibiu! Nu-i multă vreme de când anumite foruri bucovinene îl treceau

pe organizatorul „Oastei Domnului" între sectanți pentru că făcea
prozeliți și printre drept credincioșii bisericii bucovinene! Răspunsul
351 FÂNTÂNA .DARURILOR
Y
AR
caustic pe care-1 dădea, la rubrica Duminica, d-1 Nichifor Crainic
zeloșilor ortodoxi din Țara Fagilor a fost de natură tămăduitoare.
Și iată acum că s’au ridicat glasuri din Ardeal — sunt pline ga
zetele de peste Carpați de ecoul acestora — împotriva aceluiaș oste
R
nitor al bisericii Domqului care ar fi un „sectant primejdios". Știut
LIB
fiind că glasurile se ridică din sânul unei anumite confesiuni care nu are
la inimă ortodoxia și îndeosebi pe părintele Trifa, unul din cei mai
neadormiți ucenici ai unui creștinism activ, atacurile și ocările nu
au clintit pe nimeni din cei 20.000 de ostași ai Domnului și cu atât
ITY
mai puțin pe căpitanul lor care, în „Lumina Satelor”, a trimis această
pricină forului de Sus, „să judece Dumnezeu între noi".
Noi stăm alături de Părintele Trifa, „sectantul primejdios" pentru
armatele de bețivi și ocărâtori ai celor sfinte.
S
Pedeapsă promptă. ER
Undeva în părțile Ardealului s’a întâmplat un fapt extraordinar.
NIV
Un gospodar vânzând niște vite pusese 50.000 de lei, prețul căpătat

pe ele, în fundul unei lăzi. In timp ce plecase la lucrul câmpului,
lăsând acasă o fetiță de 3—4 ani, un vecin cu gânduri necurate a
intrat în ograda omului, s’a făcut că venise spre a mângâia copila, și
LU
din vorbă în vorbă îi spuse că o va da „huța” dacă îi spune unde

ține tatăl său banii.
Fetița a primit târgul — pentru dânsa ce valoare aveau banii
în comparație cu „huța?" —• și i-a arătat lada. Omul cel rău ă trimis
RA
copilul să-i aducă de afară o frânghie pentru astfel de joacă. Dar

copilul nu se simțea îndemnat să se ducă, el știind că „huța" nu se
face cu frânghia ci cu picioarele. Totuși omul stăruind că e vorba de
NT
o joacă deosebită, o „huța" modernă cum s’ar zice, copilul l’a ascultat
și în câteva clipe i-a adus o funie de vite. Timpul a fost suficient ca
să vămuiască lada și să pună în sân cei 50.000 de lei. Deși, la
CE
început, aducerea frânghiei nu era decât un simplu pretext, ca să

scape de prezența copilului pentru a fura neobservat banii, s’a trans
format, imediat ce s’a văzut în stăpânirea banilor, într’un gând crimi
nal: de-a spânzura fata, bănuind astfel că nu va aveă nici un învi-
I/
nuitor. Și astfel a făcut o spânzurătoare la coarda casei. !

Fetița nu se dumirea cum vine joaca asta și de aceia l’a rugat
AS
să-i arate cum trebuia să se dea „huța”. Omul, ca să scape mai

repede de gura ei, a început să-i arăte. S’a suit pe un scăunel, a pus
gâtul în laț și, isbind scaunul din nebăgare de seamă, a rămas spân
UI
zurat la coarda casei.

Diavolul se întâlnise cu Dumnezeu în casa aceia. Omul cu gân
duri nelegiuite și-a perdut sufletul în chiar locul unde a păcătuit. Și
BC
astfel a plecat vrăjmașul cu pradă, ducând în ghiarele lui un suflet

de om. Dumnezeu a îngăduit această biruință a diavolului, ca o în
vățătură de viață pentru întreg satul acela care a văzut minunea,
Y
AR
apărării unui copil nevinovat și a agoniselii unor oameni nevoiași
cari, pentru a trăi, își vânduseră și vitele din bătătură.
Și se spune de unii că Dumnezeu nu vede faptele și gândurile
R
oamenilor!
I. Gr. O.
LIB
Crâmpei.
Dintr’o scrisoare adresată de D-na Van Barchem D-nei Brăiloiu,
traducătoarea volumului de scrisori și amintiri ale creștinei misionare
ITY
Rente de Benoit, fiica sa.
„Am primit cele 20 de volume ale fetei mele Renee și vă mul
țumesc din toată inima. Suntem așa de fericiți și recunoscători să
S
adăugăm această nouă traducere celorlalte din biblioteca noastră! Ce
ER
plăcut mi-ar fi să vă cunosc cândva, scumpă Doamnă, și să vă mul
țumesc prin viu graiu pentru tot interesul, toată dragostea, toată stă
ruința și toate rugăciunile cu care ați înconjurat publicarea acestei mici
cărți. Sunt adânc mișcată și de ceia ce-mi spuneți cu privire la preotul
NIV
care a vorbit în predicile sale despre Renee. E atâta mângâere pentru

inima mea să primesc ecourile înrâuririi pe care iubita mea fiică poate să
o exercite asupra sufletelor prin paginele acestea! Atâta de mult dorea
LU
ca să facă ceva pentru Dumnezeu! — și văd prin atâtea mărturii

ce-mi vin de pretutindeni că Dumnezeu a confirmat ce mi-a spus cu
câteva ceasuri mai înainte de despărțirea supremă: „Laissez la partir, sa
mort Me glorifiera encore plus que sa vie!" Da, Dumnezeu nu se
RA
înșeală niciodată; ceiace nu înțelegem noi uneori acum ne este des

coperit în urmă.
NT
Dacă vreodată ați veni în Elveția, ați cunoaște pe mica mea fiică
Odette și pe ginerele meu și ați vedea frumosul lucru ce li l’a încre
dințat Dumnezeu pentru pregătirea tinerilor și tinerelor ce doresc să se
CE
consacre în slujba Tatălui Ceresc! Odette îmi reamintește așa de mult

pe Renee!"
I/
CÂRTI STRÂ1IIE
AS
Rene Leyvraz. Les chemins de la Montagne. Itineraire d’un con

UI
verti. Ed. Ars. et fides. Libr. Bloud & Gay.

lată încă o carte în care un suflet cinstit, însetat de Adevăr, își
mărturisește conversiunea. De data aceasta avem de-a face cu întoaircereă
BC
către Mântuitorul a unui socialist-marxist, așa în cât în descrierile

sale, vom putea vedea și iremediabilul faliment al aicestei teorii sociale,
care pretinde că poate aduce fericirea omenească.
De îndată după răsboi, acest elvețian, care este ziarist, s’a dat
Y
AR
trup și suflet mișcării socialiste, convins fiind de veridicitatea și puterea
de remediare socială a teoriilor.
încântat la început, făcând apoi apel la răbdare pentru a putea
R
suporta rapidele deziluzionări care veneau să-i răpească încântarea ini
țială, el ajunge în cele din urmă să-și dea seama că aceste pretinse
LIB
leacuri nu sunt, de fapt, de cât niște biete conjecturi omenești, neînstarc
să reziste nici măcar câtorva ani de experiență.
Atunci, privirea marxistului se opri la aceiași Cruce la care se
opresc toate privirile oamenilor adevărați.
ITY
Spărtura prin care Leyvraz a putut din carcera materialistă, să
vadă Crucea, a fost mai cu deosebire una. Acest suflet îndrăgostit de
Adevăr, a cerut teoriilor materialiste să-i dea o morală pentru viața de
S
toate zilele. Și s’a întâmplat că această măreață teorie socială să nu-i
poată da nici una. Ba și mai rău: teoria îi dădea răspuns clar că
ER
socialismul nu se poate pronunța asupra destinului omului.
Pe de altă parte, literatura conducătorilor îl desgusta cu atacurile
ei împotriva căminului, propagând o nerușinare femenină deadreptul
NIV
vinovată. Iar „înfăptuirile” revoluționare se puteau rezuma, practic, în

două: demagogia deșănțată și tirania sângeroasă din Rusia.
Privind toate acestea, prietenul nostru avii în suflet o puternică
chemare spre Tradiție. In una din zile, întorcându-se din oraș spre
LU
satul din care se ridicase și în care dormeau strămoșii, omul se opri și

privi înconjurimea. Atunci un glas se face auzit: „Iată ceea ce-a fost;
făptuit, iată lucrarea generațiilor, iată rodul atâtor veacuri de lupte
și sforțări. E aici, totul, sub ochii tăi. Nu e de loc desăvârșit. Sunt
RA
nedreptăți și abuzuri. Ia seama însă. Cei ce vor să distrugă toate

acestea, sunt străini, iar tu, tu ești copilul acestui ținut. Ție ți-e dat
să judeci pe ce căi vei putea ajunge dreptatea și frăția. Ei nu
NT
cunosc acest pământ. Dar tu îl cunoști atât de bine, căci e țara. ta...u
Atunci, cu încredere și curaj, prietenul nostru începe urcușul Mun
telui. Greu, cu căderi. învolburat de îndoeli, cu sudori de sânge, — dar
CE
având necontenit în față Crucifixul din vârful Muntelui.

Neputând să-și mai câștige pâinea în patrie, pleacă în exil, având
însă în sufletul său, ca un talisman, icoana celor lăsate în urmă. In
forfotul cosmopolit și imund al Constantinopolului, lupta de conversiune
I/
din sufletul său, ia trăsături adeseori tragice.

Amărăciunea exilului și prelunga singurătate îl ajută să-și lă
AS
murească sufletul.
Găsim și în această conversiune puncte perfect asemănătoare cu
toate conversiunile oamenilor care sunt sinceri mai înâti cu ei înșiși.
UI
Vom rezuma numai. Cea maț de seamă forță ajutătoare în con

versiune este însăși Biserica, cu viața ei de înălțare și de reculegere. In
doilea rând, firește, Biblia.
BC
Tovărășia acestei sublime Cărți, este mântuitoare, mai ales când

sufletul care se apleacă pe ea, vrea să fie un suflet adevărat.
Vin apoi celelalte cărți care purced tot din acest isvor. La prietenul
Y
AR
despre care vorbim aici, un loc de seamă îl 'au Imitația, lucrările lui
Forster și ale lui Leon Bloy. De toate acestea, el vorbește cu adorare^
recunoscându-le partea însemnată ce-o au în conversiunea sa.
Apoi preotul. Forța vie și asemănătoare cu fiecare dintre noi, dar
R
având asupra noastră darul, cu care, un preot adevărat, poate face
LIB
minună
In faza ultimă a încercărilor lui, Leyvraz a fost scos definitiv la
limanul dorit de un preot al lui Isus. (vedeți traducerea fragmentului
din această revistă).
ITY
Și, Doamne, ne gândim la Biserica noastră și la preoții ei. Câți
din acești soldați ai lui Isus își pot împodobi fruntea cu aurita frunză a
unei isbânzi?
Iar când coversiunea își atinge apogeul, — puterile din urmă care
S
ajută pe cel sângerat de pe urcușul Muntelui, sunt, firește, Tainele albe
ER
și imaculate a Mărturisirei și a împărtășaniei.
Atunci, convertitul poate ajunge să simtă „Tainica Prezența” prote-
guindu-i și îndrumându-i viața, fără temere de reîntoarcere spre poalele
NIV
Muntelui de unde a început urcușul.

Auzim atunci pe cel convertit rugându-se astfel: „Ci iată răs
crucea întunecată a drumurilor mele, această trecere strâmtă în ceasul
când noaptea cade peste călătorul părăsit. E un rătăcit care nu mai vede
LU
drumul și căruia-i teamă chiar de glasul său. Tot răul pe care 1’4
făcut, tot răul pe care șieși și l’a făcut. Atâția pași greșiți, atâtea aler
gături zadarnice, — și totuși, cât mi-e de drag Muntele, o, Dumnezeul
meu, cât mi-e de drag drumul care urcă, — numai să nu pierim înainte
RA
de a ajunge la Tine. Nu lăsa să cadă pedeapsa asupra capetelor

noastre, deși o merităm, dar noaptea e deasă, omul care se clatină ridică
mâinele spre Tine, ca să-l păzești de prăpastie. Fă să lucească lumina
NT
Ta în această trecere primejdioasă, — o rază să treacă dealungul

drumului înoptat, să despartă desimea brazilor, să facă pe cer un drum,
de stele pentru ca reflexul lui să ne lumineze drumul pământesc...
CE
Să-mi fie dat Adevărul în cele din urmă... Să nu mai rămân fără
virtute în această lume nesigură și rănită. Să pot, Doamne, după cum,
micele lacuri din munți sunt reflectarea culmilor și a cerului, tot așa
și eu să fiu răsfrângerea Adevărului Tău...“
I/
In ce privește neliniștea socială (l’mquietude sociale) Leyvraz o

AS
rezolvă printr’o ordine socială creștină. El e convins — ca, de altfel,

oricare creștin adevărat și practicant — că singur criteriul creștin
poate da și marelor întrebări sociale răspunsul și rezolvările căutate
UI
cu atâta sete de omenire.

Și aceasta, pentru un singur motiv: toate sistemele de cugetare
politică și socială, precum și toate înfăptuirile cercate pe aceste sisteme
BC
sunt pur și simplu niște trecătoare, nesigure, aproximative și repede

revizuibile sisteme omenești, — spre diferență de singur criteriul și în
făptuirile, creștine care sunt divine, și prin aceasta eterne.
, a. L m.
Y
AR
O mie de pilde pentru viața creștină de Dr. Gr. Qh. Comșa,
R
Episcopul Aradului și preoții Nicolae și Gh. Popovici dela Academia
LIB
teologică din Arad; 1929, tipografia diecesană, lei 200, Arad.
P. S. Episcop dela granița de Vest este recunoscut ca o Vajnică
santinelă a ortodoxiei. Acolo, problema sectelor fiind o problemă de
grijă națională întrucât dușmanii neamului au introdus calul troian în
ITY
cetate și astfel vor s’o cucerească, trebuia o santinelă cu ochii ageri ai
ministrului evanghelic dela Arad. De aceia aproape toate lucrările sale
scrise și activitatea sa și-a ales ca obiectiv paza „legii". Aiurea) sectele
pot fi și de folos. Da, da! De folos: în înțelesul că experiența și
S
râvna lor pot stimula, pot hotărî pe oamenii bisericii să activeze pentru
ER
Hristos. La granița de vest, unde vecinii noștri întrebuințează pe sectanți
nu pentru aducerea sufletelor la Marele Păstor ci pentru disolvarea na
țională, acolo lupta împotriva ostașilor ce se îmbracă în armura unui
creștinism deghizat a necesitat o împotrivire temeinic organizată. Prea
NIV
sfințitul Origorie este generalul comandant al forturilor sufletești dela

periferia cea mai primejduită.
Dar preocuparea sa nu s’a circumscris la atâta. E tânăr, e harnic și
LU
mai presus de toate râvnitor pentru Hristos. împreună cu alți doi slu
jitori ai Domnului au cules de pe câmpul experiențelor umanității
pildele cele mai caracteristice pentru viața creștină. Pentru bună rânduire
și-au așezat aceste pilde, alfabetic, după subiect. Și astfel cele aproape
RA
400 de subiecte, fiecare însumând una sau mai multe pilde din viața
omenirii, dau acestui volum o notă de adâncă realitate spirituală cu pri
vire la idei, fapte și oameni din t'recut sau de azi.
NT
Pildele sunt scurte și, cele mai multe din ele, așa de suggestive
încât alcătuesc adevărate predici. Ne urmărește jertfa lui Voluminus
pentru prietenia cu Lucullus (12). Nu știu câți creștini ar primi moartea
CE
de voie fără cea mai mică părere de rău pentru dragostea unui prieten.
Ce înălțătoare priveliște ni dă acel câine, din pilda 14, care ne
găsind în Praga ceiace-1 însărcinase stăpânul să-i aducă, s’a dus tocmai
Ia Viena, unde locuise mai înainte stăpânul său, și nu s’a întors fără
I/
să-și facă pe deplin serviciul, deși l’a costat trei zile de oboseală cumplită.
AS
Ce suggestiv exemplu despre adevăratele bucurii ni servește împă

ratul Sigismund (pilda 31), care neputând dormi de grija celor 24.000
de galbeni ce-i ținea în dormitor pentru siguranță, i-a împărțit soldaților
săi și din clipa aceia și-a îndepărtat tortura aducându-și o bucurie per
UI
manentă și o liniște necunoscută.

Minunat exemplul 49, cu Biblia pe care Pestalozzi o pusese pe
BC
pieptul soției sale răposate zicând, ca și cum ar fi vorbit cu dânsa,

„din isvorul acesta am scos și tu și eu pace și curaj"!
Foarte atingătoare pilda 52 a pușcăriașului evadat, care făcân-
Y
du-i-se foame se apropie de o colibă ca să fure alimente. Și auzind acolo
AR
plânsete și vaete de foame, i s’a muiat inima întru atât încât a putut
spune liniștit: „Nu plângeți. Anunțați-mă pe mine autorităților și veți
primi premiul de cinci mii de lei pus pe capul meu. Atipici veți avea
R
pâine". Și el se lăsă dus la poliția orașului din apropiere".
Sesisantă observația dela No. 62, a unui înțelept: „Toate temnițele
LIB
sunt zăvorite și cu toate acestea gem de oameni, iar bisericile cu ușile
mereu deschise sunt veșnic goale", și bun comentariul autorilor că de
geaba stau deschise ușile bisericilor dacă Satan zăvorește inimile oa
menilor.
ITY
Admirabilă pilda 74 a soldatului care fu sfătuit să se lase de în
jurături plecându-și genunchii la pământ, ca spre a săruta picioarele
Domnului, ori de câte ori ispita înjurării l’ar fi cercat. Odată, făcând
S
astfel, a scăpat dela moarte, întrucât de ar fi rămas în piicioare în clipa
aceia i-ar fi găurit creerii un glonț rătăcit. De atunci n’a mai înjurat.
ER
Toate pildele, sau aproape toate, pot fi subliniate în interesul citito
rilor. Intr’o scurtă dare de seamă noi nu putem trece peste limitele spa
țiului ce avem. Căci am putea să remarcăm pildele nespus de frumoase
NIV
ce vorbesc de bunătatea lui Dumnezeu, despre calm, despre castitate, că

sătorie, cercetarea bisericei. La aceasta din urmă face totuși să ne oprim
o clipă (pilda 109). Cineva întreba pe un creștin/ de ce e nevoie numai
LU
decât să se ducă la biserică să asculte predica —’doar Dumnezeu e pre

tutindeni. Iar acesta J-a dat un răspuns pe care ar fi păcat să nu-1 remarcăm
deplin: „Și aerul e plin de vapori de apă peste tot; dar cine vrea să-și
potolească setea, trebuie să meargă la fântână". Foarte plastice pildele
RA
de sub titlurile: conștiința, credința, creștinul, crucea, curăția, dragostea,

Dumnezeu, educația, erezia, evanghelia. Aici, cu voia cetitorilor, fac iar
un mic popas. Regele Carol învățase/' limba noastră citind evanghelia
NT
veche a lui Dosoftei! Minunată pilda dela Nr. 265 cu tânărul care
fiind întrebat de preot cum' a ajuns în starea aceia de ticăloșie i-a răs
puns. Să fiu sincer — și Sf. ta porți vina aceasta. Adevărat că am
CE
auzit lucruri bune în predicile ce ai ținut, dar văzându-te odată la teatru

am început a-1 cerceta și eu cât mai des și astfel m’am simțit atras din
ce în ce mai mult spre locuri de petrecere mult mai josnice, căzând în
mocirlă și păcat. Atunci preotul simți cât de adevărate sunt cuvintele
I/
Apostolului: „Feriți-vă de orice înfățișare a răului". Jertfa unui tată,

care s’a strecurat până în camera fiului său în închisoare, spre a răs
AS
punde în locul fiului la eșafod (pilda 724) este din patrimoniul sublim
al iubirii Mântuitorului pentru noi. Strălucită istorioara soldaților, din
pilda 731, cari trebuind să ducă o grindă ar fi avut nevoie de ajutorui
UI
caporalului lor. Acesta însă numai cât comanda. Un civil, ajutând, a zis
caporalului: „să mă chemi și altădată când veți avea grinzi grele de
BC
ridicat". Și când l-a întrebat cine este, a răspuns: generalul Washington.

Bune pildele relative la pocăință, post, prietenie, răbdare, răspundere,
religie, rugăciune, sărbători, smerenie, teama de Dumnezeu, voință.
Y
AR
Asemenea pilde sunt perle spirituale cu care ar trebui să se împo
dobească orice cititor patriot și creștin. Noi mulțumim mult pentru bu
curia ce ne-au pricinuit.
R
i. gr. o.
LIB
Pr. Al. N. Constantinescu: Adevăruri Eterne, ediția II, București
1928, Tipografia Capitalei — 45 lei.
Diacon până acum un an, Părintele Al. N. Constantinescu a fost
ITY
hirotonisit preot pe seama Bisericii Sf. Ilie-Rahova. Este încă un câștig
de preț pe care l’a făcut Biserica noastră. Intre preoții Capitalei,
găsim de bine să semnalăm că de câțiva ani se fac alegeri fericite.
Părintele despre a cărui carte voim să ne ocupăm în aceste rânduri este,
S
desigur, un câștig pentru cauza lui Hristos.
L’am auzit predicând, l’am citit în diferite reviste. Și în câteva
ER
broșuri. Este un element de avangardă. Nu ne gândim să-i aducem
laudă; pentru că am abzice de la linia noastră de conducere. Vom aduce
însă întotdeauna slavă Bisericii, care în locul nepotismului va adopta
NIV
principiul valorilor și în locul parohiilor de moștenire va transplanta

duhul cuceririlor spirituale.
Cărticica despre care vorbim este alcătuită din zece predici. Sunt
predici pentru intelectuali. Au în ele convingeri, idei, fapte și expe
LU
riențe de preț. Dacă n’au darul de-a mișca întotdeauna sufletul spre
Golgota Mântuirii, au însă mijloace de suggestii fericite, comparații alese
și cugetări frumoase:
RA
Autorul biciuește pe tinerii lipsiți de sentimentul religios „cari

’ rânjesc când văd un preot" dar îl cheamă „după obiceiu“, pentru a se
împărtăși dacă sunt aproape de moarte, deși au batjocorit pe Hristos
NT
de câte ori li s’a prezentat ocazia. Și, deasemenea, arde cu sfichiul cu
vântului pe cei ce nu sărută o icoană — în legătură cu Dumnezeu — dar
sărută, între cunoscute și necunoscute, sute de mâini și fotografii.
CE
Biciuește pe păcătoșii cari urmăresc ispitirea lui Dumnezeu în

ce privește minunea.
Biciuește pe cei cari părăsesc slujba tocmai când începe preotul
predica.
I/
Mustră pe cei cari cred că simpla venire la biserică și lipirea de

•lumânări groase în sfeșnice înseamnă creștinism.
AS
Pune adevăratul preț pe predică, se înțelege pe predica bună, de

care serviciile bisericești nu se pot despărți (Marcu 1, 35—39).
E bine arătată partea omenească din religia mahomedană. înte
UI
meietorul acestei religii a fost căsătorit în tinerețe, c’o văduvă bogată

și recăsătorit după moartea ei cu încă 15 femei, dintre care pe cea maț
tânără a luat-o după ce el împlinise 60 de ani. 'Deci monoteismul maho
BC
medan nu poate avea de cât valoarea morală imprimată de fundatorul său.

Monoteismul mozaic, care pretinde că Dumnezeu este numai al unui
singur popor, este de esență prea pământească. Singurul monoteism,.
descoperit de sus, e creștinismul.
Y
AR
Fericit ales dialogul cu care începe predica intitulată „Spiritul există”,
11 reproducem cu bucurie:
„Un tânăr, cu pretenții de om cult, spuse odată cu o mare ușu
R
rință: „Azi numai femeile și copiii mai au trebuință de religie. Să ve
deți, într’o biserică abia dacă găsești un bărbat la zece femei".
LIB
„Una dintre doamnele mai în vârstă îi răspunse imediat: „Așa va
fi cum spui d-ta, dar te rog, întorcându-te acasă, abate-te pe la temnița
Tribunalului ce-ți este tocmai în cale și vei vedea acolo, că nici la zece
bărbați nu vei găsi o femeie".
ITY
E bine analizată natura credinței — care nu înseamnă nicidecum a
renunța la rațiune — arătându-se partea pasivă (convingerea despre cele
ce nu se văd și încrederea în cele ce se speră) și cea activă, rezumată
în cuvintele Mântuitorului: „De veți avea credință cât un grăunte de
S
muștar veți muta și munții din loc". ER
Admirabil documentată problema sufletului care nu e produsul
materiei cum se spune de anumiți „oameni de știință". Sufletul nu se
vede, e adevărat, dar i se văd formele în viață. Explicația cu fosforul,
NIV
ca materie principală a creerului și ca măsură a deșteptăciunii și deci

a sufletului în accepția materialismului — ne duce să constatăm în
natură că în capul gâștei e creerul cel mai bogat în fosfor. Și cu toate
acestea românul spune unui prost: „cap de gâscă”, iar neamțul îi
LU
zice „Schafskopf". Iar dacă-i vorba de mulțimea circonvoluțiunilor cere

brale, măgarul întrece pe om.
Temeinică șarja în contra acelor cari nu pretind că e nevoie ca să
învie Kopernic ca să dovedească și celor de azi adevărul că pământul
RA
se învârtește în jurul soarelui dar pretind Domnului Hristos să vie să

facă minuni dacă vrea să-L credem. Cuvenită praștia ce face prin
,,creștinii cu bilet ie botez” care cer socoteală Divinității pentru ce se
NT
amestecă în legile naturii. Un ceasornicar are dreptul să învârtească

resortul ceasornicului — creația sa — ca să-i prelungească mersul, dar
lui Dumnezeu semidocții nu-i dau voie să prelungească o viață de om,
CE
întrucât asta ar însemna că se distrug legile naturii.

Frumoase analogiile — întru dovedirea Trinității sfinte — cu pomul
care e 'unul în trinitatea: rădăcină, tulpină și coroană și cu soarele, cu
formă de disc, trimițător de raze de lumină și răspânditor de căldură,
I/
unul măcar că are trei ipostase.

AS
E o cărticică plină de interes. Ceiace-i lipsește însă e anumită căl

dură, anumită apologie, care să însemne mărturisirea dinamică a lui
Hristos. Avem dreptul s’o așteptăm dela un înzestrat slujitor al Lui!
UI
I. gr. o.
BC
AUGUST STRINDBERG: Frânturi din Viața omenirii. (Trad, de

Ion Gorun, Edit. Ig. Hertz).
O carte care e în acelaș timp și istorie și literatură și filozofie.
Se poate spune că e și o concepție religioasă dela înălțimea căreia sunt
Y
AR
privite faptele și persoanele care defilează în această '.arte din vremea
Robiei egiptene până după Revoluția franceză, la Napoleon?...
Sunt 19 capitole din viața omenirii care toate par, în intenția nu
tocmai ușor de caracterizat a autorului, a converge și a pleca dela Messiâ:
R
Mântuitorul Isus. Este pregătirea și apoi „mersul" creștinismului până
LIB
la vremea menționată. In acest mers, însă, lumina mântuirii lumii nu se
vede a fi, de cele mai multe ori, purtată în suflete și de mâni credincioase!
în puterea ei biruitoare, făcând și desfăcând, țări, popoare și — mai
ales — supremații, ci biruința acestei Lumini s’a făcut mai de grabă
ITY
prin mâini criminale, prin tirani sângeroși, prin apostați, prin nele-
giuiți, prin desfrânații desfrânaților, fără înțelegerea și învoirea lor,
peste ei și împotriva lor, — totul de către o mână nevăzută, nebănuită,
atotputernică însă, de Providența însăși.
S
„Intențiile voastre n’au fost curate", dar opera voastră nu va fi
distrusă: Acela care ocârmuește destinul oamenilor și al popoarelor, se
ER
folosește de tot și de toți întru scopurile Sale".
Este o explicație, și poate singura adevărată, pentru cei care
ne-am întreba cum de a putut răzbate Marea Lumină prin atâtea veacuri
NIV
de urgie (și de orgii) până în vremurile noastre...

(Este deci indiferentă pentru „Acela care ocârmuește destinul oa
menilor" purtarea noastră, felul cum ne concepem și ne trăim noi viața?...
Pentru ajungerea scopurilor Lui: desigur! El ne poate folosi ca unelte,
LU
iar apoi ne poate arunca „în întunerecul de afară", după netrebnicia

noastră. Dar desigur că acei cari cunosc voia Aceluia, și își duc viața
potrivit voiei Lui, se pun de acord cu Providența însăși, capătă dreptul
RA
a se numi „copii ai lui Dumnezeu", și devenind unelte conștiente ale

Cârmuitorului, au lumina vieții acesteia și răsplata celei viitoare).
Sunt în această carte evocări de oameni și timpuri, pe care numai
NT
o pană de mare artist le poate face atât de vii, atât de impresionante;

„Hemiciclul din Atena", „împărăția cea de o mie de ani", „U-
nealta" (Ludovic XI), „Cel Mare" (Petru al Rusiei), Voltaire (în
CE
„Cei șapte ani buni"), sunt caracterizări care se imprimă în ochi cu

puterea vederei aevea.
dr. c. d. s.
I/
TIBERIU CRUDU: Lunaticii.

Din mormanul de cărți, pe care îl scoate tiparul, așa de greu este
AS
să găsește o carte! Iar din armata de scriitori, care înegresc cu desnădejde

paginile de hârtie ale atâtor cărți, este așa rar lucru să descoperi un
scriitor! De aceia trebue să te socoți fericit, atunci când ai norocul ca
UI
șă-i descoperi, dintr’odată, pe una, și pe celălalt. Acesta este cazul cărții

de curând apărută în editura „Glasului Bucovinei", numită „Lunaticii",
al cărei autor este scriitorul Tiberiu Crudu.
BC
Este o carte și un scriitor, despre care socotim că s’a vorbit prea

puțin în critica noastră. Și nu ne mirăm prea mult. Căci, oricât s’ar
spune contrarul, critica, fie că am numi-o noi literară sau într’un alt
Y
chip, este și ea stăpânită de același duh de cârdășie, și deci de părti
AR
nire nedreaptă, care stăpânește peste mai toate felurile de acțiune ome
nească. Și dacă tu, scriitor, nu ești înscris, cu una din acțiunile tale, în
condica de cointeresați a celor împreună cărdași, scrisul tău este menit
R
să rămână nerelevat, oricât de cinstit și de sănătos ar fi el. Și d-1 Crudu,
după cât știm, este unul dintre puținii scriitori, necuprinși în nici un
LIB
fel de cârdășie „literară".
Domnia-sa cinstește scrisul românesc de mai bine de două decenii,
sămănând, oriunde i s’a părut d-sale că descopere o intenție bună,
urmărită prin acțiunea unei reviste sau a unui ziar, scrisul său să
ITY
nătos și cinstit. D-sa nu face parte din categoria acelor scriitori, care
scriu pentru ca să scrie. Care țin să-ș’ vadă cu orice preț numele repro
dus în josul unei pagini, care, de cele mai multe ori, nu spune nimic.
S
Ci d-sa a scris întotdeauna mânat de o puternică credință în misiunea
scrisului său. Căci scrisul d-lui Crudu a avut și are întotdeauna o
ER
misiune, așa după cum socotim noi că trebue să-l aibă și-l are scrisul
oricărui scriitor adevărat.
Și care este misiunea scrisului d-lui Crudu? Fie că se îmbracă sub
NIV
forma articolului militant, de ziar sau de revistă, fie că îa haina, obiectivă

și precumpănitor estetică, a nuvelei sau a povestirii, d-sa rămâne, întot-
deuna, un exponent al sufletului românesc, în ceiace are el mai adânc
LU
uman și totodată și mai adânc caracteristic.

Cunoscător adânc al mediului românesc, în deosebi cel dela țară;
observator reflexiv al tuturor gesturilor caracteristice acestui mediu; stă
pânilor deplin al unei limbi neaoș românești, și anume, în deosebi aceia
RA
a provinciei și a regiunii mai precis delimitată a satului său natali

Tudora din ținutul Botoșanilor; deci, aproximativ, aceiași Moldovă, pe
care o exprimă Creangă în limba „Amintirilor" lui; D-1 Crtidu are, în
NT
mai tot scrisul lui, puternice înrudiri cu marele scriitor moldovean. Aceiași
puternică evocare a locurilor, prin care și-a petrecut copilăria, mergând
cu bunica, după bureți, prin codrii de deasupra Tudorii; același humor
CE
sănătos, care îți descrețește fruntea, oricât de trist ai fi mai înainte1 die a.fi
stăpânit de farmecul lui; aceiași oameni, simpli, puternici și blajini,
pe care îi posedă încă pământul Moldovei, cu toată vitregia vremurilor,
care au căutat par’că, cu plan, să-i ucidă. Dar, cd toate acestea, purtând1
I/
pecetea personalității d-lui Crudu. Descripția d-sale se resimte de toată

influența literaturii bune, pe care a citit-o. Humorul d-sale, fiind un
AS
humor unic, poartă întotdeauna în el ceva din tristeța omului, care re
flectează la vremelnicia tuturor lucrurilor, ce îl înveselesc. Ba încă, cum
e cazul în special în „Lunaticii", mergând câteodată până la acel fel de
UI
humor tragic, caracteristic tuturor scriitorilor de rassă, cum ar fi de pildă

și humorul marelui spaniol Unamuno.
Iar oamenii lui, deși simpli, puternici și blajini, întocmai ca și
BC
moldovenii lui Creangă, poartă, puternic, în ei, adâncimi de linii și de

perspective sufletești, pe care numai un om, de cultura și de puterea de
a gândi a d-lui Crudu, le putea săpa.
Y
Daca am căuta să-l încadrăm, cu orice preț, pe d-1 Crudu în ca
AR
tegoria vreunei școale sau curent literar, desigur că cea mai nimerită ca
racterizare ar fi aceasta: D-sa încă aparține, a'tât că suflet cât și că
factură literară, romantismului sămănătorist, căruia i-au aparținut și-i
R
aparțin încă, cu voe sau fără de voe, atâția scriitori distinși ai literaturii
românești. E dominat de conceptul neamului și în specie al țăranului,
LIB
care, în scrisul d-lui Crudu învie cu o deosebită putere de expresie. De
aceia, desigur că orice critic literar îi va putea aduce toate laudele, pre
cum și toate obiecțiunile, care s’au putut aduce acelui curent. Numai că
d-sa se ferește de a cădea în unele exagerațiuni, de formă sau de fond,
ITY
ale acelui curent. D-sa nu caută, cu orice preț, să ne idealizeze pe țăranul
român. Și nici în limba lui nu evită de a exprima, câteodată, sentimente
și idei, care nu s’ar putea dispensa întotdeauna de haina cuvântului înalt,
S
și chiar de a neologismului. Cu toate acestea trăsătura dominantă a scri
sului lui rămâne aceasta: eroii și-i alege, de preferință, din lumea satelor,
ER
iar graiul, în care ni-i prezintă, este cel mai frumos graiu al țăranului
moldovean.
„Lunatecii" se înfățișează drept dovada cea mai masivă a talentului
NIV
și, mai mult decât atât, a misiunii pe care o are d. Crudu ,în scrisul curat
românesc. O lume întreagă, modestă, curată și sănătoasă, se mișcă în
adevăr vie pe dinaintea închipuirii noastre, evocată de paginile puternice
ale acestei cărți. Țărani, proprietari și cărturari; oameni care trăesc la
LU
țară și oameni, care, într’un chip tragic, s’au despărțit de pământul îm
bibat al copilăriei lor, — așa numiții desrădăcinați; preoți, învățători și
plugari; toți, toți aceștia, legați unii de alții printr’o puternică legătură
RA
de sânge și, am putea zice mai mult decât atât: prin puterea nenpmită
și imposibilă de definit a Satului, a regiunii; această lume se ridică, din-
tr’odată, caldă, mișcătoare și vorbitoare, în fața ecranului cugetului
tău, cititorul. Te cuprinde vraja pădurii, care adumbrește Tudora cu
NT
răcoarea ei. Te învălue soarele văii Șiretului, care se așează, îmbietoare,

la picioarele satului. Te înfiori, în taină, de presentimentul tragediei, ce
va să se nască din perechea celor doi tineri, care vin, refugiindu-se, de
CE
dincolo de Bucovina. Visezi dimpreună cu Sănduța, vlăstarul născut din

moarte a necunoscutei mame, cu care începe povestirea. Crești, dim
preună cu dânsa, în casa cuvioasă, simplă și sinceră a părintelui Vasile
și a duioasei cucoane preotese. Lași să te cuprindă o taină odată cu
I/
apariția, în adevăr de epopee, a bătrânului moș Nicu. Asculți, cu înfri

gurare și cu sguduiri de emoție unică, mărturisirea dramatică, făcută
AS
„sub patrahir", a misteriosului tată, care își privighiază odorul. Iți zu
grăvești cu putere pe cei doi tineri: unul feciorul proprietarului, un fiu
sălbatec al țărânei, menit să rămână pururi legat de brazda moșiei;
UI
altul feciorul preotului, chipul enigmatic și tragic al bunului, seriosului

și romanticului Terențiu, care se amestecă fatal în mintea fetei. Asiști cu
strângeri de inimă la desnodământul neprevăzut și totuși adânc logic al
BC
despărțirii unuia, în folosul celuilalt, de iubirea castă a blândei „lunatice".

Și, în cele din urmă, iei parte cu o sguduire de suflet, care niciodată
Y
nu se uită, la sfârșitul de tragedie, în adevăr antică, al nefericitei obsedate
AR
de chemarea vrăjitorului tainic, care pare a fi personajul cel mai constant
al întregii povestiri! Dar ce putem noi înfățișa din această frescă vie, re-
vărsătoare de culoare, lumină și parfum a unei întregi lumi? Și ce
R
putem noi evoca din paginile de neimitat ale acestei cărți, prin care ni
se zugrăvește viața unui sat întreg, în fruntea căruia se află un preot
LIB
unic, cu o soție la fel și între hotarele căruia a avut parte, ca să se nască,
să crească și să rodească un fiu așa de recunoscător, cum este d-1 Crudu
față de satul său?! Este un imn al casei părintești; o epopee a satului
natal; un cântec de preamărire și recunoștință, închinat ținutului copilăriei:
ITY
Aceasta este cartea „Lunatecii" a d-lui Tiberiu Crudu. Iar, în ceiace ne
privește pe noi, cei care scoatem această revistă cu o țintă atât de pre
cisă, și anume aceia a orientării și zidirii unei culturi creștinești, între ho
S
tarele scumpei noastre patrii, -pentru, noi, cartea d-lui Crudu este în
deosebi prețioasă, prin valoarea de document creștin ce o dă unei case
ER
de preot de țară, așa cum am dori noi să fie cât mai multe, în satele
noastre necăjite. Casa părintelui Vasile și a duioasei mame preotese este
casa ideală a preotului vremurilor ce se duc din obștia satului nostru.
NIV
Și recunoștința noastră, pentru toate aceste lucruri bune, ce le-am

putut spune despre carte și scriitorul ei, nu ni-o putem arăta decât pe
calea aceasta.
LU
pr. t. c.
„Cuvânt bun“, revista Asociației creștine ortodoxe ,,Patriarhul Mi

ron", Mai 1929.
RA
Am mai spus și cu alt prilej, că în scrisul Părintelui ierodiacon Fir-

milean Marin se ascunde un condei bisericesc de prima ordine. Articolul
NT
„Chiagul Evanghelic" cu care se deschide acest număr, este o rară apo

logie a iubirii creștine, a acestui „suc fără de moarte" din care a născut
jertfa de pe Qolgota, predania și lucrarea pământească a Mântuitorului.
CE
Cu acest prilej autorul articolului are cuvinte adevărate cu privire la

dispensatorii acestei iubiri cari sunt ucenicii Domnului. Iată câteva apre
cieri drepte în această privință: „Dar și împreună slujitorii lui HristoS
s’au făcut chinval gălăgios ori aramă sunătoare. Și ei au pierdut chiagul
I/
evanghelic și s’au risipit în pâcla indiferenții sau în cotloanele diavolului

pismătăreț și intrigant:. Și ei, adică tocmai ei, au uitat îndemnul Păstorului:
AS
„Poruncă nouă vă dau vouă, ca unul pe altul să vă iubiți. După ciim eii
v’am iubit pe voi, așa și voi unul pe altul să vă iubiți. Intru aceasta voi1
cunoaște toți că sunteți ucenicii mei, dacă veți avea iubire unii către alții".
UI
Pârloaga sufletească, urmează părintele Firmilian, pornește din pragul

altarelor, iar din brazda bisericească răsar colții pe care-i sămănăm. So
lidaritatea preoțimei este ca apa curgătoare, iar iubirea ei cai vântul pe
BC
care-1 închizi în palmă".

Un documentat articol despre Dumnezeu-judecă torul scrie d-1 V. Bol-
deanu, aducând argumente din religia tuturor popoarelor, din cercetarea.
Y
AR
și scoaterea în evidențM a acestei credințe din obiceiurile și credințele popu
lare, precum și din diferitele păreri ale oamenilor.
De interes spicuirile d-lui Diaconu din Coran despre Domnul lisus.
R
In special afirmația că El este „un apostol premergător lui Mahomed".
Din aceste spicuiri se poate vedea că Mahomed cunoștea creștinismul din
LIB
auzite fără a fi avut la îndemână vr’un text evanghelic. Se pare că a luat'
contact cu anumite secte creștine: Ebioniții, Esenienii, Sabatiștii și Gnosticii.
Admirabilă prelucrarea d-lui Dimitriu despre convertirea celor doi
tâlhari din China prin mărturisirea puternică, nestingherită, despre Hristos.
ITY
Suggestivă convertirea marinarului lohan Newton din articolul „Leul
care răcnește". Acest năer, „cel mai destrăbălat dintre tovarășii lui",
care printr’un vis minunat a ajuns la Hristos, a contribuit la convertirea
S
multor suflete.
Articolul „Tot răul este spre bine" al părintelui Teofil lonescu
ER
cuprinde adevăruri vrednice de subliniat „Acolo unde poporul va vedea
dragostea și interesul duhovnicului va face zid în jurul lui". Sau: „Un
lucru rău care a oprit pregătirea sufletească a poporului a fost și
NIV
acela de a nu da în mâna creștinului Sf. Scriptură". Trebuie să-i o

dăm și să i-o tălmăcim așa cum învață Biserica.
Revista are, fără îndoială, un dinte împotriva preoților. Ea e con
dusă de doi călugări cu o bună pregătire și cari din nenorocire, au
LU
dreptate când remarcă puțin duh creștinesc la unii preoți. Cunoaștem

așa de bine racila aceasta! Ne rugăm însă bunului Stăpân să facă
El cu putință renașterea spirituală a slugilor Sale.
RA
CĂTRE CITITORII NOȘTRI

NT
Apărem după o vacanță de patru luni. Cerem

CE
ertare cititorilor că nu am avut putința să-i vestim. De

alminteri în intenția noastră era să aparem cu acest
număr în Iunie și apoi cu celelalte două numere în
I/
ultimele două luni ale anului, spre a începe anul al

11-lea de la Ianuarie.
AS
Ar fi deci de prisos să mai pomenim pricina pentru

care nu v’am putut pune în cunoștință de întârzierea
noastră, dacă gândul de a începe anul din Ianuarie și
UI
nu din Noembrie ar fi singura. Dar s’a întâmplat ca

în Iunie, data fixată de mai înainte pentru No. 8, să
BC
ni aducă două surprize:

Banca Franco-română, la care depusesem micul
nostru capital pentru revistă, a închis, precum se știe,
Y
AR
pentru un timp nehotărât, porțile ei pentru restituirea
banilor. Peste această greutate, destul de însemnată de
R
altfel, am fi putut trece. S’a întâmplat însă ca unuia
dintre stâlpii acestei reviste, prietenului și fratelui Al.
LIB
Lascarov-Moldovanu, Dumnezeu să-i ceară pentru ale
Sale dintru veșnicie socotințe, jertfa unui copil de 17
ani. Se înțelege, era un timp de durere, la care am
ITY
avut cu toții părtășie. Am suspendat, în semn de recu
legere, apariția numărului în Iunie și începem astăzi,
cu puteri adunate în matcă, munca noastră.
S
Vom încheia deci cele 10 numere al anului I, în
ER
cepând dela Ianuarie anul II. Am vrea ca hotărârea
noastră fermă, de a pune în slujba cetitorilor toată
experiența creștină pe care o trăim și toată munca pe
NIV
care n’o precupețim în nici un fel, să fie sprijinită

efectiv de o colaborare bănească suficientă pentru asi
gurarea tiparului și expediției.
LU
Credem că nu e nimeni dintre cititorii noștri ne

încredințat că numerele noastre compacte nu se pot
scoate cu 100 de lei anual. Jertfa pe care ne-am impus-o
RA
anul întâi e prea evidentă ca să mai trebuiască a o

sublinia. Vom face deci calculele exacte și dela 1 Ia
nuarie vom fixa abonamentul real care să acopere ti
NT
parul și expediția.
Nădăjduim că ne vom bucura de această solidari
CE
tate creștină.
COMITETUL
I/
AS
UI
BC
Anul I. No. 9 Noembrie 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
_ apare lunar —
Director: Preot TOMA CHIRICUȚĂ
S ITY
ER
NIV
Preot Toma Chiricuță.................................. Problema Ortodoxiei

Const. Goran................................................. Imn Nou
Al. Lascarov Moldovanu...............................Scrisori creștine
LU
V. Voiculescu .............. Mătănii

Preot A. C. Cosma...................................... Pe Tălâmba
I. Gr. Oprișan................................................. Contra Vechiului Testament?
FI. Martinouici............................................. Ce ar trebui să facem
RA
Const. Goran................................................. Strigăt lângă Ierusalim

t t .................................................... Scrisori din Paris
Al. L. M. și I. Gr. O...................................... Flori creștine
NT
Preot Dem. Dinu și Traian Vasilescu . . Tălmăciri din alte ogoare spirituale
A. L. M. și I. Gr. O........................................ Idei, fapte și oameni
M. K. C. și A. L. M........................................ Cărți străine
CE
I. Gr. O............................................................. Cărți și reviste românești

I/
AS
UI
BC
Redacția și Administrația:
București VI.Str. Roșea 1 bis
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 9 Noembrie 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
ITY
PROBLEMA ORTODOXIEI
„Mă rog ca toți să fie una,
S
cum Tu, Tată, ești în Mine, și
Eu în Tine; ca și ei să fie uria
ER
în noi, pentruca lumea să creadă
că Tu M’ai trimis**.
Ioan 17, 21.
NIV
S’a scris și se va mai seri încă mult asupra problemei aces

teia. Căci Ortodoxia, din nefericire, este azi o mare și dureroasă
problemă.
LU
Și în ce constă ea?
Ne vom folosi de un exemplu spre a ne face înțeleși. Un om,
atâta vreme cât e sănătos, nu are nici o problemă de deslegat
RA
cu privire la sănătatea lui. Dar din clipa'în care se ivește o primă

tulburare în această sănătate, să zicem de pildă, i se paralizează
picioarele, de atunci încep a i se pune probleme, privitoare la
NT
sănătatea lui. In cazul de față ar fi problemă mersului său.

La fel stă cazul și cu Ortodoxia. Atâta vreme cât a fost o
Ortodoxie viguroasă, puternică și activă, n’a putut să existe nici o
CE
problemă a ei. Ci ea a început să fie numai din clipa când vi

goarea ei a slăbit, puterea ei de creare a lâncezit și activitatea i
s’a oprit în loc. De atunci și numai de atunci.
I/
Se pune însă întrebarea: Există în adevăr un timp, de când

începe să existe pentru Ortodoxie o astfel de problemă? Și de
AS
când?
Fenomenele istorice, în categoria cărora intră și problema
UI
noastră, sunt cele mai grele de precizat în timp și în spațiu.

Din cauza extremei lor complexități. Dar cu oarecare aproxi
mații desigur că se poate. Și astfel o vom încerca și noi.
BC
O Ortodoxie puternică, activă, creatoare, și deci neproble

matică, există numai în cadrul celor opt veacuri dela începutul
Y
Bisericei. Am putea să luăm drept criteriu vizibil al acestei puteri
AR
și rodnicii cele șapte sinoade ecumenice, care s’au ținut în acest
timp. Dincolo de această epocă, și, cu mai multă preciziune, cu
R
începere dela marea schizmă, care a rupt trupul Bisericei în
două mari diviziuni: diviziunea de Apus, având drept centru
LIB
Roma și diviziunea de Răsărit, strânsă în jurul Constantinopolu-
lui, Ortodoxia intră în stadiul de problemă. Și, din nefericire,
o repetăm, continuă a fi și astăzi în acest stadiu.
ITY
Care sunt notele caracteristice ale acestei Ortodoxii? Ale
Ortodoxiei prime. Ale Ortodoxiei normale. Sunt câteva și simple.
Le spune Simbolul Credinței, al primelor două Sinoade Ecume
S
nice, prin lapidarele cuvinte: „Una, sfântă, sobornică și aposto
ER
lică biserică". Cât de mult spuneau ele, aceste patru cuvinte,
pentru creștinii vremii aceleia, care le-a articulat solemn în
Adunarea bisericei!... Azi ele au devenit prilej de ceartă și dis
NIV
cuție teologică. Atunci ele erau expresiunea vie a unei realități

ce palpita în fiecare din episcopi. Și tocmai în această golire tra
gică a lor, de căldură și de viață, stă problema cea gravă a
LU
Ortodoxiei universale. Căci și această preciziune este necesară.

Nu e vorba doar de o criză mărginită numai la un fragment din
Ortodoxie; cum ar fi, de pildă, Ortodoxia românească. Ci de în
RA
treaga Ortodoxie de pe întreg pământul. Inclusiv și Apusul, pe

care voim a-1 cuprinde în aceiași problemă.
Trebue să ne explicăm.
NT
Până la sfârșitul veacului al VIII-lea, Ortodoxia era stăpâni-

toare în întreaga Biserică. Toți creștinii mărturisiau același crez.
CE
Toate inimile erau prinse în disciplina liberă a aceleiași iubiri.

Iar ca organ vizibil al acestei unități erau adunările universale
ale episcopilor Bisericei.
Dela sfârșitul acestui veac, și într’un tempo grăbit, începe
I/
procesul desfacerii între cele două extremități geografice al?

AS
Corpului bisericei: între Apus și Răsărit. La 1054 desbinarea se

consumă printr’un act nenorocit. Și de atunci, fără întrerupere,
ea merge căscându-se, întocmai ca și o prăpastie, pricinuită de un
UI
cutremur, ale cărui trepidații nu s’au terminat încă. S’au făcut

e adevărat, din când în când, încercări de împăcare. Dar acestor
BC
încercări li-a lipsit, dela temelie, adevărata credință. Așa că ele

n’au dat nici un rod, care să poată fi reținut de îndurarea lui
Dumnezeu. Ba putem afirma ceva mai mult. Cu începere dela
Y
acea dată în fiecare din cele două biserici s’a produs un proces
AR
de îndepărtare progresivă dela adevărata Ortodoxie. Pe două
planuri deosebite însă. In Apus s’a apucat pe un drum de ne
R
contenită inovație pe toate tărâmurile, inclusiv și cel dogmatic.
In Răsărit s’a alunecat pe drumul care a pogorît în balta unei
LIB
acalmii și a unei productivități tot mai sterpe pe tărâmul vieții
bisericești. Floarea sfințeniei a ajuns tot mai rară în grădina lui.
In Apus, episcopul Romei evoluiază tot mai catastrofal spre
ITY
panta primejdioasă a absolutismului imperial, care, în chip fi
resc, duce la reacțiunea reformei. In Răsărit, din cauza imixtiunii
împăraților și a evenimentelor politice, legate de anul 1453,
S
se ajunge la complecta fărâmițare a conștiinței ortodoxe, în tot
atâtea blocuri de ortodoxii izolate, câte sunt și națiunile orto
ER
doxe, ce se organizează în state. Și astfel avem astăzi: Un creș
tinism apusean, care se numește catolic, și care, trebue să măr
NIV
turisim, ne impresionează puternic prin unitatea lui, oarecum

forțată, și prin activitatea lui demonstrativ puternică; și un
creștinism răsăritean, care se numește ortodox, și care se pre
LU
zintă divers, într’o mare măsură passiv și lipsit de coheziune.

In realitate însă, atât unul, cât și celălalt, s’au îndepărtat variat
dela adevărata Ortodoxie. întrucât cel dintâi a pierdut caracterul
RA
lui sobornic, pe care l’a păstrat în ideie Ortodoxia de răsărit;

iar cel de al doilea a pierdut unitatea activă, care să-l facă să
reacționeze sincronic și în aceiași direcție, la tot ceia ce-1 atinge
NT
sau îl amenință în ființa sa, unitate, pe care a păstrat-o mai

mult creștinismul apusean.
Și atunci, care sunt termenii conciși, în care se pune acum
CE
problema Ortodoxiei? In restabilirea ei. In reunirea într’un sin

gur bloc a celor două jumătăți divizate ale Ortodoxiei prime,
care este și rămâne, de fapt, singura Ortodoxie veritabilă. Atât
I/
în fața lui Dumnezeu, cât și în fața oamenilor.

Dar desigur că orișice om cu bun simț, adică cu simțul rea
AS
lităților, va zice: Oh! dar cât de greu este de rezolvat o ase

menea problemă! Aproape imposibil. Deosebirile, deja existente
UI
între cele două jumătăți ale Bisericei prime, acum, prin schizmă,
au crescut enorm. Și nici o putere omenească nu le mai poate
înlătura. Și apoi, oare face să ne mai punem acum o astfel de
BC
problemă, când atâtea probleme, cu mult mai arzătoare și mai

rezolvabile, bat la poarta actualității?
Y
Avem deci de răspuns la două întrebări succesive; și cu
AR
aceasta terminăm.
La întrebarea a doua, cu care trebue să începem, răspundem:
R
Nu este nici o întrebare, în adevăr mai arzătoare, în timpul nos
tru, decât problema restabilirii Ortodoxiei. Și mergem drept la
LIB
fapte. Dintre toate instituțiile contimporane, cea care pare a
întruni în jurul ei cele mai multe interese este instituția împăcării
lumii, Societatea Națiunilor. Ne dăm seama cu toții, în diferite
ITY
proporții, că pacea și fericirea terestră a fiecăruia din noi,
atârnă de pacea și prosperitatea reală a tuturor popoarelor. In
vederea unei asemenea împăcări universale s’a șl creat doar acest
S
organ superior al Societății Națiunilor. Dar ce poate să facă
ER
oare o astfel de societate, fără de o metafizică specifică, care să
o poată anima puternic cu viziunea unui singur țel și totodată
să o poată întrarma, efectiv, cu o singură metodă de lucru, în
NIV
vederea atingerii țelului? Evident că nimic. Sau aproape nimic.

Căci este falsă teoria că determinismul mecanic este acel ce con
duce lumea. Există o putere liberă, mai presus de mecanicitate,
LU
care conduce în fapt totul. Și numai în legătură punându-ne cu

această putere putem primi noi înși-ne inspirația și puterea de a
rezolva problema împăcării neamurilor. Deci este necesară o
RA
metafizică proprie a Societății Națiunilor. Pe această metafizică

nu o poate furniza decât Ortodoxia restabilită. Un creștinism
unic, puternic, creator este singurul care poate crea la rându-i
NT
starea de spirit trebuitoare Societății Națiunilor. Și acest crești

nism nu poate fi decât creștinismul adaptat prezentului, al Or
CE
todoxiei primului mileniu. Și cu orice sforțări el trebue res

tabilit.
Dar ce putem să facem noi în fața greutății enorme a
acestei restabiliri? Căci este în adevăr prea grea pentru puterile
I/
noastre omenești. Avem la aceasta un răspuns,, care este de fapt

AS
răspunsul însuși al Ortodoxiei: Acolo unde nu poate face nimic

sforțarea omului, trebue să facem apel la îndurarea Domnului.
Dacă ne-am ruga mai puternic și mai stăruitor cu toții, către
UI
Puterea liberă, care conduce Universul, și care este Dumnezeu,

miracolul Ortodoxiei reînviate ar deveni, mai curând decât ne
BC
închipuim cu toții, o sublimă — și totuși concretă — mântuitoare

realitate.
Preotul TOMA CHIRICUȚĂ
369
. ___________ FANTANA DARURILOR
Y
AR
IMH nou
Fiți gata!... fiți gata!...
R
Când> nimeni na crede, când nimeni nu știe,
LIB
O clipă va fi să răsară,
Cu vuet de flacără, cu plângere-amară,
O clipă - un fulger, —
Când mult așteptatul va fi ca să vie...
ITY
In veac El rămâne... El nu întârzie...
Scheletele-L strigă, să vie... să vie...
S
ER
Strigați dimineața și noaptea strigați,
Că moartea e moartă, că nu e apus,
NIV
Și frunțile voastre cu toți le plecați

Sub crucea de jertfă și’n lacrimi strigați
In vuet de glasuri să vie Hsus!...
LU

CONST. GORAN
RA
Scrisori creștine
NT
DACA a$ fi preot...
CE
Fratele meu întru Domnul, prietenul Ștefan din depărtatul ținut

al unui șes moldovean, îmi scrie această epistolă, pe care și eu la rându-mi,
o dau spre cetire altor frați:
„In adevăr, iubite frate, de când Mântuitorul a descins în casa și
I/
în inima mea, alta-i viața ce duc. N’am destule cuvinte să mulțumesc mai
ales celor doi prieteni, care, luându-mă fiecare de câte-o mână, m’au
AS
purtat spre strălucirea, necunoscută până atunci, a altarului străbun. Ce

m’aș fi făcut eu, oare, dacă Mântuitorul nu i-ar fi îndemnat să vină spre
inima mea plină de întunerec și de scaeții tuturor golătăților unui egoism
UI
absurd? Dar n’a fost așa. Intr’o bună zi, peste voia mea și arzându-mi
sufletul cu jarul unei adânci neplăceri (căci doar mi se părea că întreaga
mea ființă scumpă era înjosită, scoborîtă de pe piedestalul ei de proprie
BC
admirație), licări în zarea vieții mele, o cruce mică, neagră, pe lemnul

căreia am fost învrednicit să văd pe Mântuitorul, crucificat și de mine, —
de nătângia și prezumția mea. Curând în locul acelui sentiment neplăcut,
Y
se așeză o lumină pașnică și un bine, care erau, în adânc, o putere nouă,
AR
care se cuibărea solid în locul cucuvelelor alungate... A venit atunci și va
lul purificator de rușinare: priveam îndărăt și mă vedeam atât de plin
de mine și totuși atât de gol, atât de mândru și tortsșî atât de ridlicol-
R
prezumțios, atât de slab în a-tot-puternicia mea, atât de îngenunchiat în
LIB
trufia mea, dar mai ales, atât de rătăcit în siguranța mea... Suportarea
cu răbdare a acestei cumplite rușinări, a fost începutul temeinic al altei
vieți: nașterea din nou despre care îmi vorbeau cei doi prieteni, care
mă străjuiau cu grijă de arhangheli. Da, da, iubite frate și prieten, se
ITY
poate o naștere din nou, fără nici o îndoială... Cine o tăgăduește, este
pentru că vrea s’o tăgăduiască, —■ și vrea s’o tăgăduiască tocmai fiindcă,
în adâncul ființei lui, o simte cu putință... îmi aduc aminte de mine, —
așa simțeam și eu, mărețul personaj al unei epopei false, inventată de
S
demonul tuturor ambițiilor personale...
ER
Dar, acum să-ți împărtășesc alte gânduri. încă de-o vreme mai înde
lungă, un gând a pus stăpânire pe cugetul meu,, și o nespusă dulceață
s’a revărsat peste sufletul meu. Cuget cu temei la taina preoției. Nu în-
NIV
drăsnesc până acum să cred că sunt vrednic de ea, nu, nu, — dar stau
ceasuri întregi în unele zile și mă gândesc la un chip de preot căruia aș
vrea să-i seamăn cât mai mult. Dealungul și la capătul acestor clipe de
cugetare visătoare, mereu văd un drum venind spre mine, coborând dintr’o
LU
zare albastră, nu la fel cu zările pe care le avem noi pe aici. E peste

tot o căldură molcomă și o lumină împărătească. Și cine pășește pe
drumul singuratec, venind spre mine? însuși Mântuitorul, urmat de
câți-va din Apostoli.. 1-L văd aidoma, — se apropie lin și mă privește,
RA
cum nu poate privi nimeni pe pământul acesta. El răspunde cu aceasta

privire, gândurilor mele.
De sigur — cuget eu — modelul tuturor modelurilor este El, cu
NT
Sublima Lui viață....

Dar a cugeta la o asemănare desăvârșită, simt că ar fi o cumplită
impietate. A cugeta omul, că poate ajunge cu asemănarea întru Dumnezeu,
CE
până la o confundare deplină, — sigur sunt că nu poate fi o mai pă

cătoasă ambițiune, — un sacrilegiu.
Noi — atât — să privim, să primim, să năzuim a merge pe dru
mul arătat de El, — și mai ales să-I rugăm îndurarea să ne spele de
I/
cumplitele și grelele păcate ale pământului din noi. El să rămâie ne

AS
contenit Dumnezeul întru totul sublim și neprihănit, neatins nici măcar de

gândul vreunui muritor c’ar putea fi ajuns vreodată de năzuința și vre
rea omenească... Să simțim totdeauna și cât mai adânc, desăvârșita noastră
umilință, căreia să nu-i dăm altă nădejde decât Drumul arătat de de
UI
getul lui Dumneezu....

Dacă aș fi preot?!... Gândul acesta îmi ține o caldă tovărășie.
BC
Să fiu, adică, servitorul lui Isus, întru necontenita creștinare a sufletelor.

Ce poate fi, pe lumea aceasta, mai frumos? Care îndeletnicire omenească
poate fi mai cuprinzătoare, mai curată, mai senină și mai cu rost pentru
viața oamenilor? Le iau pe rând, toate aceste îndeletniciri, — le cântă-
Y
resc cu toată lipsa de patimă, — le pun la examenul întrebărilor ultime,—
AR
și le găsesc pe toate, cu desăvârșire subordonate acestui apostolat.
A privi preoția ca o slujbă oarecare, e un mare păcat întrucât, în
esența ei, nu poate fi asemuită cu niciuna din slujbele pe care le știm,
R
înșiruirea ar fi nefolositoare. De vreme ce preotul vine ca „vechil" al lui
LIB
Isus, întru îndrumarea sufletelor oamenilor, — pe temeiul apostolicesc:
„mergeți de propovăduiți neamurilor Evanghelia Mea", — se înțelege că
preoția nu-i nici îndeletnicire, nici funcție, nici ocupație, nici sport, —
ci numai apostolat, sau cel puțin, o necontenită râvnă spre apostolat.
Văd din nou venind pe drumul tăcut ce se țese din zarea albastră,
ITY
pe Mântuitorul, cu câțiva Apostoli.
In ei, în Apostoli, văd ceeace preotul are îngăduința de a în
făptui.
S
Eu, dacă aș fi preot, mi-aș lua ca patron și pildă pe unul din,
Apostoli. Lui i-aș da mereu mâna mea șovăitoare și slabă, ca să mă
ER
poarte pe drumul, la capătul căruia stă neclintit Pilda pildelor, Mântui
torul.
Ori de câte ori aș face ceva, aș sta mai întâi de vorbă cu Aposto
NIV
lul meu, paznicul meu neclintit.

Dacă aș simți în suflet acele năzuințe rele sau măcar îndoelnice, aș
întreba tare: „Părinte Apostol, ce să fac, — ce spune Mântuitorul să fac?"
....Și cuget... Dacă aș fi preot, aș duce, mai întâi de toate o viață
LU
oarecum în afară de viața celorlalți oameni. Nu mă înțelege greșit, iu

bite frate și prieten. Eu înțeleg ca, alături de viața oamenilor, cu ei dim
preună, să fiu mereu contrar, prin viața mea, cu ceeace ei fac rău sau
RA
greșit. Amestecat cu ei, să nu fac totuși ca ei. Eu să fiu altfel Teama că

voi fi singuratec, să nu-mi țină niciodată tovărășie. Căci cine are pe
Isus cu el, nu-i singur în veac de veac.
NT
Să fiu necontenit aproape de oameni, dar departe de înfăptuirile

lor cele obișnuite și rele. Să stau în ochii lor ca o pildă, — și să scor
monesc în sufletele lor dorința de a mă ajunge, dându-le gândul că pot
CE
înfăptui astfel, — întrucât, deși diferit de ei, tot om sunt și eu.

Pentru aceasta, eu voi fi dator să nu le dau prilejul de a mă
vedea înfăptuind acele lucruri, pe care le condamn la ei.
Privesc în jurul meu, — mă așez cu teamă și cu umilință în mij
I/
locul obștei noastre creștinești, — și, iertare cerându-mi că mă încumet

să cercetez, găsesc că multe din felurile de a fi ale „vechililor" lui Isus,
AS
sunt prea întru totul asemănătoare cu înfăptuirile cele rele ale oame
nilor obișnuiți.
Văd — și nu judec — preoți întru totul sorbiți de vârtejul cel
UI
cutropitor al măruntelor interese de fiece zi, care au ca îndreptar acel

lucru de care nu s’a atins niciodată Mântuitorul, banul. Chiar când Fa
riseii i l’au arătat ca să-L cerce, sau când i s’a adus banul găsit în pește,
BC
Mântuitorul nu l’a atins, fiindcă știa că acest demon trebuie pe vecie con
damnat de desăvârșita Lui nepăsare.
Văd, asemenea, — și tot pentru ban firește — pe mulți din preoții
Y
lui Isus, călcând treptele caselor de judecată. Preotul nu trebue să se
AR
judece, — să facă așa ca să nu se judece. Cuvântul lui să fie în afară de
bănuială, iar dacă, totuși, e târît fără voe în judecăți și dacă nu se
poate hotărî să tae din dreptul lui chiar, fără să se mai judece, — atunci
R
să trimeată pe altul să-i sprijine dreptul, — el nepășind pe treptele
LIB
acestui păgânesc altar. Judecată însemnează luare de piept, pentru inte
resul tău, cu aproapele. Un preot care se judecă, se desbracă de dar,
și asta nu se poate, —, și nu e bine, dacă se poate.
Văd apoi — și mi se întristează sufletul — mulțime de preoți du
când o viață necuviincioasă. Plecând dela o îmbrăcăminte necuviincioasă,
ITY
și isprăvind cu cine știe ce purtare necuviincioasă.
Văd, de pildă, preoți, vorbind tare pe străzi, fumând prin cafenele,
purtând reverende murdare, încălțări sparte, — îi văd certându-se prin
S
localuri între ei sau cu mirenii, — alergând — și uitând că sunt
ER
preoți — în cine știe ce „campanii electorale" nu pentru a alege pe Isus ca
Mântuitor al oamenilor, — ci a se pune în slujba unui idol politic, întru
îndestulare personală, — văd preoți — vai, Doamne Isuse! — ieșind
metehăind din localuri unde e stăpân demonul băuturei, — pe alții, bă
NIV
tuți, striviți, aruncați în stradă, nu cum ar fi firesc pentru apostolatul

lui Isus, ci pentru cine știe ce ticăloșie omenească...
Cufundați astfel cu oamenii în păcatele lor, cum oare vor putea
LU
preoții să mai fie crezuți și urmați?

Și dacă zic așa, nu înțeleg de fel, cum și spusei, ca preotul să,
se închidă în turnul lui de fildeș, fie el cât de curat ținut, — ci, dimpo
trivă, — căci apostolat însemnează tocmai amestec cu oamenii, nu însă
RA
cu păcatele lor.
Văd, Doamne, pe preoții Tăi cei buni... Ce priveliște admirabilă!....
Ca ei aș vrea să fiu, sau măcar să năzui la aceasta...
NT
Dimineațacândaș îmbrăca haina cea asemănătoare cua Aposto

lilor Tăi, după ce-mi voi fi făcut rugarea către Tine, — să plec spra
oamenii mei, spre păcătoșii Tăi, pentru ca să le aduc aminte de Tine,
CE
peste tot și în toate prilejurile, acasă la ei, la biserică, pe drum, pe

ogor, la orice vreme. Ei să nu mă bage în seamă, dar eu să nu m.ă uit
la aceasta, căci e așa de dulce să fii nesocotit întru Tine!... Șt a doua zi,
ei să se afle iar cu mine, și eu iar să le vorbesc de Tine. Și a,șa, zi
I/
de zi, până ce unul va îngenunchia. Isbânda va începe atunci. Acela

va fi crainicul cel mai de preț al Tău, de vreme ce din păgân neînțele
AS
gător, l’ai făcut creștin, înțelegând viața după voia și dorință Ta...
Nu cred să fie, iubite frate și prieten, o mai mare isbândă și
o mai desinteresată fericire, ca aceea a aducerei unui om la picioarele
UI
Crucii.
Pentru aceasta însă, se cere o unică și mare condiție, — și, mă,
BC
tem chiar numai când mă gândesc s’o grăesc. Niciodată un om nu va

putea aduce pe altul la Sfintele Picioare, decât dacă însuși el se află în
acest loc de copleșitoare cinste și însemnătate.
A crede cineva că aducerea oamenilor la lemnul sfânt al Crucii e
373
FANTĂNA DARURILOR
Y
o treabă de pur calcul sau de simplă socoteală omenească, — e o 'iluzie
AR
zadarnică.
Lucrarea aceasta nu se poate face fără „mila" Domnului, — ceeace
însemnează că acel care duce de mână pe un om spre altar, trebue săi
R
fi fost „îndurat" de Domnul, iar aceasta, în cea de pe urmă înțelegere,
însemnează că acest om trebue să cunoască pe Dumnezeu prin Fiul său
LIB
unic, Sublimul Mântuitor...
Dacă nu-L cunoaște, lucrarea lui e un joc sau o funcție, — aș
zice nu numai netrebnică, dar chiar stricătoare prin înșelarea la care
poate da naștere...
ITY
Iată marea taină, — și fără ea, preoția nu însemnează 'nimic,
încă o formă goală, încă un izvor de nesecate încurcături sociale, — încă
un motiv de a se lovi în ortodoxie, chiar în ortodoxia cea bună care
S
este, de vreme ce dăinuește însăși Biserica lui Isus.
Și iar mă gândesc, iubite frate și prieten, la bunii slujitori ai lui
ER
Isus și la minunatele lor lucrări, și simt cât sunt încă de nevrednic slă
mă asemăn lor.
Nu, — sunt încă foarte departe de a putea cugeta că s’ar putea
NIV
coborî pe umerii mei haina preoției întru Isus Hristos.

O boare ușoară de părere de rău bate peste sufletul meu...
Dar, nădăjduesc...
Pentru aceasta, chem necontenit spre mine încântătoarea priveliște
LU
a drumului ce se țese din zarea albastră, și pe care pășește încet, încărcat

de pace și lumină, Mântuitorul...
Și, încet, tainic și umil, mă așez și eu după cel din urmă din înso
țitorii Lui și pășesc după El pe drumul dintre lanurile aurii de grâu..,
RA
Nici nu cer mai mult, decât să merg așa necontenit, până la ca
pătul zilelor mele depe pământ...
...Și când mă gândesc că dacă Dumnezeu n’ar fi îngăduit ca în
NT
calea mea să se ivească acei doi prieteni-frați, care să mă ia de câte-o

mână și să mă ducă la picioarele Crucii, — eu aș fi fost azi acelaș
rătăcit din vremea necunoașterei....
CE
Slavă fie dată Domnului, — și cu umilință mă rog pentru ei șî

pentru toată lumea...
învrednicește-mă, Doamne, să pot ajunge să port vestmântul preo
ților Tăi.
I/
Iubite frate și prieten, îngădue-mi să-ți strâng mâna și să te îm

brățișez întru Domnul nostru.
AS
Frate întru Domnul, prietene Ștefan din depărtatul ținut al unui

șes moldovan, Dumnezeu să fie cu tine, până la capătul zilelor tale.
UI
BC
O scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu

inelul 1 mpăratului nu poate fi desființată.
Estera 8, 8
Y
MĂTĂNII
AR
Axioma Credinții
R
Știința profană are nevoe, pentru o explicație penibilă a lumii, de o
mulțime de axiome obscure, absurde și în care trebue să credem orbește,
LIB
fără dovezi: liniile paralele nu au voe să se întâlnească nici măcar la
infinit, drumul intre două puncte este fixat fără putință de strămutare în
chip arbitrar, etc...
Știința sacră a credinții nu are nevoe de cât de o singură axiomă,,
ITY
cu care demonstrează întreaga ordine a lumii: Dumnezeu.
Eclipsa
S
Eclipsa nu este o întunecare proprie Soarelui, ci pata de întunecime
ER
pe care pământul o asvârle peste el. Ea nu’l afectează întru nimic, întunecă
doar ochii noștri, lipsindu-i de lumina- căreia i-aține calea.
Aparenta eclipsă a credinții este datorită umbrei pe care noi înșine
NIV
o aruncăm, umbră care nu-i aparține și nu o atacă în esența ei. Ca niște

vârcolaci ne mâncăm singuri singura noastră lumină.
închinătorii la pietre
LU
Invățații de azi, credincioși atomului, slujitori turbiionului, sânt

închinătorii la pietre ai civilizației noastre.
RA
După chip și asemănare

Dumnezeu a pus Creștinismul peste celelalte religii, cum a pus chi
NT
pul și asemănarea Sa, — omul — peste toate vietățile.
înflorire
CE
Creștinismul, în ordinea istorică, nu tăgăduește, nici nu anulează pe

celelalte religii, ci le împlinește și le înfrumusețează. Este floarea tuturor
religiilor, singura menită să rodească. Celelalte sânt, pe măsură ce se de
I/
părtează de el, una — tulpina înscorțată, alta — rădăcina oarbă scurmând, sub
pământ, după lumina revelației divine, la care nu ajunge de cât floarea.
AS
Carență
UI
Sunt boule trupești, numite boale prin carență, adică pricinuite de

un regim alimentar din care lipsește un principiu viu, un element absolut
necesar: vitamina.
BC
In ordinea spirituală acest regim de mizerie este cel materialist și

ateu, lipsit de vitamina sufletului, de credință. De aici toate boalele mo
derne prin carență sufletească.
Y
Ateul
AR
Am cunoscut un ateu de mare geniu: părea un înger orb de prea
marea lumină, bâjbâind intre pământ și cer.
R
Oamenii lui Dumnezeu
LIB
Oamenii lui Dumnezeu, nu sunt și ai noștri. De aceea îndată ce-i
recunoaștem, îi trimitem repede înapoi, prin sabie, piatră, ori cruce.
ITY
X
Cununa
Cea mai strălucită cunună purtată vre-odată de o frunte, rămâne
iot cununa de spini.
S
*
ER
Cristos a unit din nou eternitatea omului, până la el despicată în
•doua. j
V. VOICULESCU
NIV
PE TAlAHBA
LU
Mergând din gara Onești, cu trenul societății forestiere „Union“,

în sus spre munte, sub poalele răcoroase și parfumate cu parfum de
RA
smeură, ale muntelui „Clăbucul“ se deșiră printre stânci masive apa cris
talină a pârăului „Tălâmba". Pururea neostenită și pururea strânsă în
corsetul stâncilor, Tălâmba nu îngădue ridicarea spre munte nici călă
torului cu pasul. Exploatarea pădurii seculare, azi devenită un munte
NT
pustiu și nereplantat, s’a văzut silită să facă anumite lucrări, prin care
să ușureze extragerea lemnului din acele locuri. De aceia pe o jumătate
din pârâu, au făcut pod de lemne, pe sub care apa se aruncă gâlgâitor
CE
înspumată, iar păstrăvii trăesc ca în împărăția întunerecului, așa cum

le merge lor mai bine.
Pe jumătatea cealaltă a pârâului, administrația a construit din
brazi întregi fețuiți un jgheab larg de l1/» m- ?' de 2 km. Intre,
I/
lemnele cât mai bine' încheiate, s’au vârât mușchi proaspeți și mătăsoși,
culeși depe munte, ca să nu curgă apa printre crăpături.
AS
La capătul de sus al jgheabului acolo unde muntele prezintă o

deșălătură, s’a construit un dig puternic peste care apele sglobii ale
pârâului nu pot trece. Acolo se adună, până sunt pe cale să umple
UI
deșălătură și să pășească peste baricadă. Atunci, se deschide o portiță

așezată la capătul jgheabului și apele acestea clocotitoare se îngrămădesc
vijelios spre portița de ieșire. Oamenii, care lucrează acolo, au grijă și,
BC
pe vârtejul acela de ape, îndrumează buștenii cu capătul spre jgheab și

astfel, unul câte unul pogoară din vârf de munte în vale la limpezime.
Y
Am privit jocul apelor, mersfil buștenilor, și mi-am zis: Iată o potrivită
AR
asemănare pentru viață.
Mântuitorul este un rezervor prea-puternic de daruri cerești așezat
acolo unde numai cu sufletul se poate ajunge. Credința străbate cerurile.
R
Ea este deasupra sensurilor șl deasupra rațiunei, dar nu contra sensu
rilor nici contra rațiunei. Rezervorul acesta ceresc, își trimite apele sale
LIB
dumnezeești prin jgheabul cel mare bine construit, care este sufletul
omenesc. Are jgheabul acesta mici crăpături făcute prin înclinarea spre
păcat și imperfecțiune? Poate. Să le umplem cu mușchiul mătăsos al vo-
inții, pentrucă, voința păstrează credința și credința atârnă de voință.
ITY
Iată: Hristos rezervorul cel arhiplin sus.
Iată: Jgheabul cel bine căptușit cu voința — omul — jos.
Ce ne mai trebue?
S
Ne trebue să lăsăm pururea deschisă portița prin care valurile ha
rurilor cerești să se rostogolească la vale. Deci, contactul cu Dumnezeu
ER
prin Biserică și prin sfintele taine este o necesitate zilnică.
Când apa se îmbulzește pe scoc și ieșirea la capătul de jos este
deschisă, toate harurile cerești trec dela noi și prin noi și, adapă sub
NIV
forma milosteniilor duhovnicești și trupești câmpul sufletesc al fraților

Dacă însă o întâmplare face, ca partea de jos, ieșirea scocului, să se
închidă, atunci apele îngrămădite se varsă peste margini fără folos. Oa
menii, care primesc dela Domnul fără ca să dea la rându-le din ce pri
LU
mesc, varsă prisosul lor în fapte netrebnice, risipind un bun care nu-i al
lor și nesocotind cuvântul Domnului că „mai fericit este a da decât a i/ia“.
Așa trăesc avuții sgârciți și avuții risipitori.
Dacă însă astupăm portița la intrarea curentului de ape, scocul seacă
RA
și se usucă. • 1 .
Așa trăesc oamenii, care spun: n’atn nevoe de credință, nici de Bise
NT
rică, nici de taine, nici de religie etc. Sufletul acestora se usucă ca un

sgheab fără de apă. Curând cariul vieții, — păcatul — își va săpa galeriile
sale în lemnul uscat al sufletului. Iar vântul intereselor pământești va des
CE
chide crăpături mari în construcția lor sufletească.

Care-i soluția vieții dar?
Să păstrăm pururea deschisă portița spre cer și să nu închidem
niciodată portița spre lume.
I/
„Dacă zice cineva că iubește pe Dumnezeu — dela care primește

daruri — și urăște pe fratele său — căruia nu vrea să-i dăruiască din
AS
prisosul său, — mincinos este" (I loin IV 20). Melancolia și omul fără

viață sunt dovada că grămezile de gânduri seacă sufletul. Cine lucrează'
în credință e sigur că Dumnezeu dă cui dăruește și că înstrăinarea lui în
UI
lumea aceasta se va sfârși atunci când se va face și răsplata credinții.

Să construim dar sufletelor noastre sgheaburi solide prin care,,
harurile Sfântului Duh, să circule neîmpedecate.
BC
Preot A. C. COSMA
Y
CONTRA VECHIULUI TESTAMENT ?
AR
Este de mult cunoscută „simpatia" D-lui Profesor A. C. Cuza pentru
Scriptura Sfântă a Vechiului Așezământ.
R
Să urmărim puțintel motivele acestei „simpatii". Credința nu s’ar
LIB
fi împăcând cu „povestea lui Adam și Eva" și cu toate celelalte „basme"
ca: păcatul originar, patriarhii, „pățaniile egiptene" ale Evreilor (autorului
îi place să li zică totdeauna altfel). Credința n’are nici o legătură chiar cu
„cea mai înaltă culme" până la care s’a ridicat Vechiul Testament: Ecle-
ITY
siastul. Această carte e denumită de d-1 Cuza „culmea îndobitocirii", adică,
observă d-sa, tocmai marca autentică a „instinctului animalic" evreesc1).
Deci legea veche e specific iudaică. Și fiindcă Evreii sunt ceia ce
sunt pentru „președintele suprem" al antisemitismului: afară cu Vechiul
S
Testament.
Ca logician de mâna întăi, d-1 Cuza aduce în sprijinul vederilor
ER
sale pe Mântuitorul însuși: „Legea și profeții erau până la Ioan; din acest
timp se predică împărăția lui Dumnezeu și fiecare se silește spre aceia"
(Luca 16.16). Mai lămurit nu se poate, strigă D-1 Cuza împotriva Bisericii
NIV
care „nesocotește" ceia ce crede d-sa că spune lisus. Și, mai departțe,
aducându-1 tot pe Mântuitorul mărturie, spune că locul din Ioan 8,44 „Voi
din tatăl vostru diavolul sunteți și poftele lui voiți a face" se adresează
anume Evreilor. Concluzia logică deci: „Vechiul testament — legea po
LU
porului lui Satan. Asta ar fi spunând Hristos. Iar biserica — auziți pro
fanare din partea ei — îl socotește poporul lui Dumnezeu! Ca atare,
înarmat cu argumentele lui Isus însuși, d-1 Cuza pornește la lupta pentru
RA
credință care e lupta contra Vechiului Testament, adică a unei „civilizații

care a însemnat robirea popoarelor de către Evrei". Biserica, nepomenind
la slujbe cuvintele Mântuitorului că Evreii sunt poporul lui Satan, lipsește
NT
pe creștini de sprijinul ei, iar nația e martira unei confuzii dogmatice.

(Propunem ca Sfântul Sinod să ceară d-lui.Cuza scuzele bisericii).
Să observăm mai întâi principiul activist al d-lui Cuza: Ura. Ura
contra Evreilor. Principiu totalmente străin de Mântuitorul chiar dacă stă,
CE
ca lozincă, pe frontispiciul „Apărării. Naționale".

Excluderea Vechiului Testament? Dar nu spune oare Mântuitorul
că „Scripturile nu pot fi desființate" (Ioan 10, 35); nu spune El că
I/
„mântuirea vine dela Iudei (Ioan 4.22) și că „n’am venit să stric legea ci
s’o desăvârșesc" (Predica de pe Munte).
AS
Interpretarea dată textului mai sus citat (Luca 16, 16) ni se pare
absolut „iudaică". Și ne surprinde această simpatie a marelui inchizitor
pentru metodele „poporului lui Satan". Căci e elementar de înțeles că
UI
prin lege a venit conștiința păcatului, iar prin Hristos conștiința ertării, a
harului, a îndurării. Este tocmai economia planului divin al mântuirii: re
cunoașterea stării de păcat și prin aceasta nevoia de un Mântuitor.
BC
Noi nu vedem, dacă e vorba de excluderea Vechiului Testament,
1) Vezi despre Eclesiast în No. 11 —12 din 1929 al revistei „Răsăritul".

Y
rațiunea logcă penitru care D-l Cuza s’a oprit aci. De ce nu și pasagiile
AR
din Noul Așezământ în care e vorba de cel Vechiu? E atâta „urzeală"
a legii vechi în ființa celei nouă în cât a alege „bătătura" este a 'dish
truge dumnezeiasca unitate a Evangheliilor și epistolelor: ceeace e bbsurd
R
numai a gândi.
Noi știm că „președintele suprem" dela Iași, ca să apere logica,
LIB
a născocit o teorie strașnică. Isus e un arian din ținuturile induisate. Nici
când n’a coborît în lume printr’o fecioară din neamul lui David. Iar-
apostolii, totalmente străini de „poporul lui Satan", cu excepția lui
Iuda care, fiindcă a vândut pe Mântuitorul, a fost evreu.
ITY
Dacă d-l Cuza n’ar fi sacrificat Adevărul pentru o logică pro domo
ar fi văzut că Dumnezeu a ales poporul evreu tocmai pentru marea ex
periență a Mântuirii milostivindu-se a trimete, prin acest popor, mesagiul
S
cerului. Dar atunci, respectând Adevărul, ar fi riscat să pună pe foc „Na
ționalitatea în artă" Ar fi însemnat dărâmarea fundamentelor celebrei sale
ER
teorii cu privire la Evrei cari nu pot deveni altceva, necum să sprijine pe
umerii lor veacurile creștinismului!
Că lisus s’ar fi adresat anume Evreilor că au de tată pe tatăl celor
NIV
mincinoși — diavolul — este un spirit de epigramă.

Dacă Evanghelia e cartea veșniciei, cum pretinde a crede chiar d-l
Cuza, e aproape de înțelegerea oricui că Hristos se adresa oamenilor,
de atunci și de totdeauna.
LU
Ceia ce ne surprinde în chip deosebit să auzim dela un „creștin

dogmatic" este incompatibilitatea dintre credință și păcatul originar. D-l
Cuza fuge de premiza majoră a silogismului creștin: păcatul. Ne-am bu
RA
cura frățește să știm dacă și păcatul binevoe^te a fugi de D-sa tot așa
de temeinic!
In concluzie, interpretarea d-lui Cuza e anarhică. Se razimă pe ură
NT
și pe slovă nu pe spirit și pe dragoste. Singură dragostea are cheia înțe

legerii adevărate a Vechiului Testament, cu recrudescențele lui. Dumne
zeu a voit ca să lase pentru fățarnicii tuturor vremurilor oglinda omului
CE
așa cum este: făptură veche, otrăvită de iezătura păcatului ca să nu-și facă
nimeni iluzie despre sine! (Mi-aduc aminte de un teolog de marcă, ad
versar al Vechiului Așezământ. „Eu aș scoate și din psalmi, nu numai din
celelalte cărți pline de grozăvii, toate recrudescențele. In orice caz nu
I/
trebuie recomandată nimănui Scriptura veche"! Când l’am întrebat de ce,

s’a oțărât împotriva lui Solomon — ca și cum l’ar fi văzut de față —
AS
pentru păcatul cărnii și împotriva atâtor altor reprezentanți ai Vechiului

Testament. Când l’am pus să gândească bine dacă slăbiciunile lui Solomon
nu sunt cumva chiar slăbiciunile d-sale, a trecut la altă vorbă. Omul
UI
vechiu din el nu voia să fie divulgat. Ei bine Dumnezeu s’a îngrijit să dea
pe față realitatea).
Din potrivă Noul Așezământ ne înfățișează oglinda omului după voia
BC
lui Dumnezeu, a omului născut din nou prin Hristos.

Sunt deci două stări ale omului de totdeauna. Ele nu se delimitează
istoricește la anul 1 al erei creștine. Cum înainte de era noastră erau oa-
379
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
meni credincioși, „prieteni ai lui Dumnezeu" prin credință, așa și după
AR
Hristos sunt oameni cu simple bilete de botez, fără renaștere spirituală.
Nu voim să întârziem nici de cum pe marginea afirmației că Testamentul
Nou — în opoziție cu cel Vechiu —e civilizația înfrățirii popoarelor, ca
să nu-i mai aducem aminte d-lui Cuza de inchizițiile creștine. Căci oamenii
R
păcatului din Vechea lege trăesc și sub cea nouă dacă n’au ajuns la cu
LIB
noașterea harului. Probă că delimitarea nu e istorică ci spirituală.
Așa dar „reforma" d-lui Cuza, care din nenorocire trage și pe unii
preoți, este însăși opera lui Satan: Cercarea de a strica rânduiala lui
Dumnezeu din Cartea Lui. Nici nu putea fi altfel dacă și-a luat 'călăuză
ITY
pe Doamna Ură. Aceasta l’a și înpiedecat pe d-1 Cuza de a .gusta — ca
poet de clasică înțelegere — măcar frumusețile din Vechiul Așezământ!
I. GR. OPRIȘAN
S
ER
CE AR TREBUI SĂ FACEN
NIV
Creștinismul este forma cea mai grea, dar și cea mai ușoară de
viață. Grea, pentru cei care nu-1 cunosc de fel, sau îl cunosc superficial;
ușoară — sau mai bine: ușor, el în sine — pentru cei care într’adevăr
trăesc „creștinismul". Iar dintre aceștia sunt enorm de puțini Atât de
LU
puțini întâlniți în cale — și de fapt este un rost în afirmarea creștinătă-

ței — încât sunt nenumărați oameni cari spun, că nu i-au întâlnit
niciodată, și că poate... nici nu există. Vor fi fost odată, dar astăzi?!...
„Astăzi", iată criteriul — în materie de credință —, dela care
RA
pornesc toți oamenii, fie că sunt moraliști, preoți, literați; semidocți,

poporul de jos, cu un cuvânt toți, toți câți pot privi în juru-le, trăim-
du-și viața. Astăzi, toți sunt de părere: nu mai e cinste, fiecare nu traește
NT
decât pentru ei; minciuna apare în mulțime de forme, și pretutindeni;

oameni, cari n’ar trebui să fie materialiști, sunt; oameni care n’ar trebui
să precupețească lucrurile sfinte, le precupețesc; viața tinerimei e un de
CE
zastru; atitudinea copiilor față de părinți și de mai marii lor, o necuviință

totală... și tot așa lucruri care într’adevăr sunt. Toți simt că ceeace este
astăzi, este o stare anormală, deplasată, chinuitoare.
Să nu mai socotim că înșiși aceștia care spun — toți — fac parte
I/
integrantă din „viața" pe care o critică atât de aspru, ci să ne gândim

o clipă, degajați noi înșine de ceeace ar părea că este în scrisul de față
AS
o nouă critică, privind obiectiv, vom constata că concluzia generală este

aceasta: totul se datorește faptului că nu mai e credință, că nu mai e
Dumnezeu jn viața oamenilor. Lipsa de credință, e un adevăr, și dacă
UI
nu-i credință cum mai poate fi Dumnezeu,?! Da, acesta este adevărul:
Lipsește Dumnezeu din sufletul oamenilor.
Și constatările celor preocupați de această chestiune sunt reale,
BC
evidente și adevărate. Unii L-au pierdut pe Dumnezeu dedându-se cu

desăvârșire muncei de orice categorie. (Și de altfel aceștia sunt cei mai
Y
aproape de El. Nu sunt rare cazurile când mințile superioare în adevăruri
AR
științifice au primit și o dreaptă înțelegere a dumnezeirei). Alții L-au
pierdut tocmai dimpotrivă: din lipsă de muncă. Alții, din sfărîmările de
viață, din pierderea încredere! în oameni, în ei înșiși și deci și în Dum
R
nezeu. Alții nu L-au avut niciodată, nu s’au gândit Ia EI niciodată. Dar
sunt nenumărate pricinile pentru care Dumnezeu, nu numai că nu mai
LIB
este în sufletul oamenilor, dar chiar numele lui, a ajuns ridicol, de bat
jocură.
Iar cei care constată lucrul acesta — și adeseori numai îl con
stată — și care ar voi o îndreptare! a sensului de a trăi cinstit și frumos,
ITY
pun la cealaltă extremitate a vieții realitatea, și de altfel incontestabilul
adevăr care este: Dumnezeu! Viața trebue să fie îndrumată către acest
Isvor din care pornesc și în care se adună două mari și esențiale prin
S
cipii de viață, determinante între ele: Iubirea și Binele. Viața oamenilor
trebue să dobândească această nouă structură. Numai Dumnezeu poate
ER
să transforme și să ridice viața. Numai El poate să aline atâta suferință
câtă este în lume și care o mistue. Lipsa Lui însăși este o durere, cu
atât mai mult mărită de tot ce este durere.
NIV
Dar ca să-l poți avea, pe Dumnezeu, trebue să crezi în prealabil că

El există, și nu numai atât, ci încă să nu te îndoești de Bunătatea Lui
și de ajutorul Lui. Iată un adevăr axiomatic.
Propovăduirea acestui adevăr se face din belșug azi. Uneori în
LU
forme de o măestrie și de o aparență destul de convingătoare. Dar e

nevoe și de o precizare reală a acestui adevăr. Să nu uităm că cei care
vor să intre în cetele de credincioși, copii ai începutului de viață, privesc
RA
nedumeriți, cu ochii mari, în juru-le. E fatal să se întrebe: Cum să crezi?

Unde să afli pe Dumnezeu? Cine este acest Dumnezeu? Cum vei ști să
faci ceeace vrea El?
Și atunci în întrebarea esențială a atâtor nedumeriri care te fră
NT
mântă și care te_alungă dela un fapt la altul, dela o inimă la alta (și
inimile sunt pustii astăzi) întrebarea: cum să cred?, trebuie să pornească
dela cei ce vor, cu toată puterea să fie în slujba Domnului, un alt răs
CE
puns decât acela făurit de minte sau de înțelepciunea lumească, cu care

răspund tuturor întrebărilor de credință cei mulți propovăduitori ai sfintei
Evanghelii. Ci trebue să fie de altă natură, trebue să fie un răspuns de
I/
esență comun firei omenești, așa ca toți și cei mai simpli oameni să-l
înțeleagă.Să fii tu însuți răspunsul.
AS
Deci chemare^ la Evanghelie ar trebui să Se facă nu atât pe calea

minței, ci, mai ales, pe ceeace este un singur fapt, care să întrunească
„un gând și o inimă“, într’o singără formă de realizare: fapta. Dum-1
UI
nezeu nu vrea să se facă din învățătura Lui, din Cartea Lui, un tratat
de speculații filosofice. Sfânta Evanghelie este o carte vie, o carte de
viață. Niciuna din cărțile pământului nu are această calitate. Propovă-
BC
văduirea ei este însăși trăirea ei!

Săvârșind Binele stai în raport direct cu cei care sunt în jurul
tău, semenii tăi. Ei văd ce este în inima ta și văd că sunt cu desăvârșire
381
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
singuri în suferința lor; ei capătă încredere... și înțeleg atunci o minune
AR
pe care din ce în ce mai mult tu însuți o vei înțelege. Așa vor cunoaște
pe Dumnezeu cei ce nu-L au, cei ce L-au pierdut, cei ce-L disprețuesșc.
Și presupunând cazul când ai avea în jurul tău din cei care n’ar
R
avea nevoe de ajutorul tău efectiv sau când tu însuți nu ai fi în puteri
de a da ceva material, viața ta creștină le va fi atunci îndemn spre
LIB
mai bine, îndemn nou, hotărîre nouă.
Deci pentru oricare din categoriile de necredincioși — fie că sunt
bogați, fie că sunt săraci, —■ singura conducere spre lumina virtuței de
credință este îndemnul la viața de ajutorare, la viața de a face Binele,
ITY
la viața de a fi de un folos real pentru fratele tău.
Zadarnic se va disprețui lumea cu oamenii ei lipsiți de credință,
și răi, căci lumea aceasta toată suferă, se sbate în suferință. E atâta su
S
ferință în lume, sunt atâtea lacrimi! Cu ce se pot șterge? Viața, marea
viață a lumei e un gol nesfârșit de iubire, o sete adâncă de iubire.
ER
Un întuneric nehotărnicit, fără licăriri de prietenie, un întuneric căruia!
nimic nu-i trebuie mai degrabă decât lumina iubirii, lumina: tot ce poate
fi Jn adevăr ceva pentru el.
NIV
Nu trebuie întâmpinat cu răceala raționamentului, oricare ar fi

întrebarea sau nevoința omului venit la tine, și în care pâlpâe dorul de
viață; noi nu putem fi judecători fraților noștri, ci dă-i zâmbetul dra
gostei necondiționat, negândit, neîndoelnic, dă-i ceace ți-a îngăduit Dum,-
LU
nezeu să poți da. In sufletul acela va încolți atunci sămânța divină pe care,
a pus-o Dumnezeu în fiecare om.
Din clipa aceea va fi pentru el îndemnul la ce trebue să facă. Șii
RA
când va ajunge să trăiască și el la rându-i clipa dăruirii a ceva din ființa

lui, a ceeace este poate chiar ființa lui toată, când va putea și el iubi, va
înțelege cum trebue să creadă. Și pe încetul lumea întrebărilor nelămurite,
lumea îndoelilor, tot ceace-1 porniă pribeag în largul marei vieți, tot ceace
NT
-eră setea lui de a înțelege, de a trăi, de a avea pacea, se va lumină în

descoperirea gândului nou: cum trebue să creadă, ce trebue să facă!
CE
Cel care a trăit odată măcar în viața lui emoția de a fi șters o

' lacrimă depe fața unui întristat, desigur că n’ar schimba pentru nimic în
lume, clipa de bucurie sfântă pe care a avut-o. Și desigur a înțeles că
Evanghelia Domnului numai așa se poate mărturisi.
I/
Oare nu sfinții cari au făcut mai multe fapte bune sunt tocmai
prin aceasta mai cunoscuți și mai dragi oamenilor? Sf. Nicolae, Sf. Gheor-
AS
ghe, Sf. Vasile și atâția sfinți a căror viață a fost pildă de iubire și de
jertfă în slujba aproapelui.
Nu, hotărît, se cere azi (și nu mai mult ca oricând; căci, dacă
UI
pare totuși astfel, e că, mai puțin decât oricând se trăește sf. Evanghelie)
se cere pentru înoirea binefăcătoare a vieții prin Dumnezeu, trăirea cu
adevărat a poruncilor Domnului. Se cere trăită,''viața de fapte, viața de jertfă.
BC
Aceasta e ce trebue să facem. Dumnezeu nu vrea vorbe cât vrea

fapta hotărîtă. El însuși a spus: „Bobul de grâu până nu putrezește, nu
aduce roadă". FL. MARTINOVICI
*
Y
t
STRIGAT lângă ierusalim
AR
Ierusalim! Ierusalim!
R
Cu praful nostru care ne’ mpresoară,
LIB
Cu lanțurile cari-ne doboară,
Armate de schelete biciuite
De valea pustiită de ispite...
ITY
Venim în umbra zidurilor Tale
In umbra crucii Tale ’nlăcrimați,
Cu frunțile pierdute ’n nori de jale
S
Sub raza crucii, robi și împărați...
ER
II
NIV
Pe drumul nostru de furtuni bătut,

El care anii ni i-a înflorit
Din cer, în chip de om, înlănțuit
LU
El a venit și nu Earn cunoscut...
Din negura mormintelor pierdute

RA
Noroadele de oase plâng și-l chiamă,

Să vie peste norii de aramă
In vuetele clipei neștiute...
NT
Cu noaptea fără zare cununați

Plâng orbii’n întuneric înecați.
CE
Câți adormiră, câți adorm vrăjiți

De slava zilei care-o să răsară,
In noaptea lor surâde-o primăvară
I/
Pe care, Tu Ususe le-o trimiți...

AS
Pier toate 'n praf ca umbrele ’n apus...

Țărâna noastră strigă înecată
UI
Spre tine ’nflăcărați călătorim

Alăturea de crucea ’nsângerată...
BC
Mileniile chiamă pe lisus!...

CONST. GORAN
383
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
SCRISORI DIN PARIS
AR
Un frate în Domnul ne trimete aceste rânduri de vibrație creștină,
R
pe care le împărtășim și cititorilor noștri. 1
„Duminica trecută am asistat la leturghia dela Biserica Sf. Mag
LIB
dalena. Primul ceas a fost numai de reculegeri și de rugăciuni în tăcere,
personale. Al doilea ceas au fost cântări de cor și orgă: Inspirațiile maeș
trilor muzicanți când au fost atinși de vizita Spiritului Sfânt! Mare în
durare, specială pentru om, și tot atât de personală ca un dar efectiv,
ITY
— darul de a gusta muzica înaltă. Atât! Numai putința asta de a tă
transporta cu marii inspirați, în regiunile cele paradisiace ale cântecului,
ar trebui să fie de ajuns pentru un om, ca să-l facă sfânt și să-și ție
S
trupul și sufletul care gustă asemenea mană de sus, în cea mai mare
curățenie, cum își ține vioristul, vioara care li trimite ecoul imnurilor
. venite de sus. ER 11
N’ar fi o nebunie pentru Enescu să-și ciopârțească cu briceagul
vioara? Cine n’ar zice că da? Și totuși nimănui nu-i dă prin cap, că
NIV
este aceiași nebunie pentru sine a lăsa păcatului voe să-i ciopârțească
și casa sufletului și sufletul! Și ce face omul dealungul întregei tinereți,
decât tocmai acest sport!
Ce glas destul de cald se va găsi să vorbească, tinereței de cultul
LU
în care trebue să-și crească trupul și sufletul?

Eri trecând pe lângă o librărie în pripă, am văzut expus un roman
cu manșetă purtând un cap frumos de femee și următoarea inscripție:
„Femme! Si le peche crie en toi, quel sera l’homme qui ne tentera pas
RA
sa chance?“ Un desnădăjduit apel aruncat femeei frumoase, cu sub

înțelesul: dacă nu vei fi tu cuminte, — apoi cine să fie între noi, când
ne chemi tu? Aș fi vrut să mă opresc să cumpăr romanul, dar doctorul
NT
cu care eram, nu m’a lăsat fiind puțin în întârziere dela întâlnirea me
dicală. Voi căuta să mai trec încă odată să regăsesc vitrina.
Parisul nu stă pe loc, în toate sensurile lucrează pentru lumina
CE
lumii“.
Pașii mei stau neclintiți pe cărările Tale

I/
Ps. 17, 5
AS
Eu în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta

Ps, 17, 15
UI
Mi-e scârbă de mine și măi pocăesc în țărână și cenușă.

Iov. 42, 6
BC
lată-ne înaintea Ta ca niște vinovați și din această pricină

.nu putem sta înaintea Tai
Ezra 9, 15'
Y
FLORI CREȘTINE
AR
VATMANUL S. T. B. 1618
R
Tramvaiul mergea încet, ca să-și ia distanță de alt vagon de dinainte.
LIB
Lumea stătea înghesuită și, ca în prilejuri de acestea, era neliniștită. Unii
certau direcția tramvaelor, alții se supărau pe mersul lumei în spațiu,
iar alții găseau că vatmanul vagonului nu se pricepe să conducă. De aici,
tot felul de vorbe, unele mai aspre de cât altele. Adevărul era că, după
ITY
toate prescripțiile meseriei, vagonul trebuia să meargă încet spre a lua
distanța cuvenită.
Stăteam pe platforma de dinainte și privind în stradă, mă gândeam
cu tărie la nimicnicia atâtor sgomote care cuprindeau spațiul străzii, și se
S
pierdeau apoi zădarnice, alunecând de pe coperișurile lucioase ale clă
ER
dirilor spre înaltul îngăduitor al cerului albastru.
Lângă mine, vatmanul vagonului stătea molcom de vorbă cu un
alt vatman care se ducea la schimb. Vorbea aproape în șoaptă, dar
deajuns de clar, ca, fără voia mea, să aud. Amândoi erau scunzi, cam
NIV
slăbuți, dar cu o privire caldă în ochii vioi.

Și-am auzit, în cele câteva clipe până vagonul să-și ia distanța:
— „Eram și eu foarte neliniștit, și repede îmi pierdeam măsura,
LU
dar acum..." și dădu ușor din cap.

— „Și eu tot așa: ce aveam de suferit din pricina mâniei mele,
nici nu se poate spune...“
— „Dar de'când am înțeles eu unele lucruri, toate s’au schimbat..."
RA
— „Știu, știu... Și ce bine-i...“

— „Și cum s’a petrecut la tine?"
— „Frate dragă, n’aș putea să-ți spun, dar a fost ceva, așa, cum
NT
răsare soarele... Vedem cu toții cum răsare, dar nu știm să deslușim....

Așa și eu... Intr’o bună zi, am crezut... Am simțit așa, un bine și o
putere mare în mine, — și am căzut în genunchi..." ' ,
CE
Vatmanul tăcu. 1-1 priveam, — și întâlnindu-i ochii, am tresărit. O

fulgerare de o clipă avui chiar viziunea Mântuitorului, întrupată aidoma,
în omul simplu care vorbise atât de clar și de cald...
Prietenii tăcură câteva clipe, — apoi, cel ce vorbise, adăogă:
I/
— „De-atunci, înțeleg altfel lumea aceasta, — și nici mânie nu.

mai am..."
AS
Zicând așa, privi îngăduitor și cu dragoste spre forfotul din

vagon.
Când am ajuns în stație, am întins mâna vatmanului, zicându-L
UI
cu glas tremurat:
— „Ai dreptate, frate..."
El mă privi blajin.
BC
Mă uitai: avea numărul 1618.
4
■ 385 FÂNTÂNA DARURILOR
Y
COMISIONARUL BĂTRÂN
AR
Prietenul meu, ori de câte ori trecea prin dreptul locului unde stau
comisionarii cu șapcă roșie, se înduioșa mai ales de unul bătrân dintre ei,
R
care stătea întotdeauna răzimat de un zid și privea cu tristeță spre mi-
șunatul străzii. Era un bătrân cu fața uscată, cu- o barbă aproape albă,
LIB
răvășită și încâlcită, iar în picioare purta niște bocanci groși și bulbucați.
L’ar fi ajutat cu ceva, dar se temea să nu-1 jignească.
Intr’o zi, trecând pe lângă el și simțind aceiași undă de milă, îi
sclipi un gând în minte.
ITY
Intră într’o librărie, luă o hârtie și un plic, — se trase deoparte
într’un colț și scrise:
„Azi dimineață când am plecat de-acașă, am fost rău cu tine,
lartă-mă". Și se iscăli.
S
Eșî în stradă și merse la comisionar. Acesta, când îl văzu, avu o
ER
licărire de mulțumire în ochi, ceea ce bucură pe prietenul meu. I-i
arătă adresa (nu erau de cât o sută de pași până acolo), îi plăti ta'xa
dublă, — și porni apoi, cu sufletul înveselit, spre treabă.
A doua zi, tot așa. De data aceasta, scrise altă ceva: „Gândește-te
NIV
bine la ceea ce-am vorbit aseară și vei vedea că scăparea sufletelor

noastre iot acolo este".
Și iar dădu scrisoarea comisionarului bătrân, care avu aceiași lică
LU
rire de mulțumire în ochi.

A treia zi: „Simt în mine din ce în ce mai tare puterea Lui. Lasă-te
și tu robită de El".
Privind cum se duce comisionarul cu această nouă veste, prietenul
RA
avu simțirea că bătrânul acesta i-se arătase în drum, trimes de voia lui
Dumnezeu. Semăna, de altfel, cu sfântul Apostol Matei.
Așa, câteva zile la șir.
NT
De fiecare dată, prietenul se încredința că bătrânul îl iubește din

ce în ce mai tare. In privirea lui deslușea ape blajine de bunătate, parcă
ar fi zis: „știu eu sbuciumul vostru, și vă rog să mă credeți că adevărul
CE
• este numai la El...“

Și așa, zi de zi, prietenul trimetea acasă, prin comisionarul bătrân,
veștile sufletului său, cotropit de apa vie a Invățăturei...
In cea de pe urmă zi, (era o vreme albă, cu soare de aur și cu,
I/
mătasă albastră, străvezie, sus), prietenul simți în sine o putere strălu

citoare, — și o nevoe sfâșietoare de a afirma tare aceea ce simțea.
AS
Scrise atunici: „Cred, cred, cred,... l-L simt viu pe sublimul și dra
gul nostru Mântuitor... Și ce fericit aș fi să ajungi și tu la Umanul
acesta...".
UI
Bătrânul, mergând spre casa prietenului, se prefăcea în vedenie

de abur....
Soarele lucea și mai tare, vălul de mătasă albastră se înălța mai
BC
afund în înaltul cerului, iar în suflet se ridica, nestânjenit, fumul alb al

jertfei celei mari....
A doua zi, prietenul nu mai găsi acolo pe comisionarul bătrân...
Y
ȚUCHERMAN.
AR
Venind acasă, prietenul meu, găsi la poarta casei sale un copil. Cu
ghetele sparte, cu un surtuc rupt și larg îmbrăcat peste o cămașă sfâșiată
R
și murdară, cu capul gol și cu părul răvășit, — copilul mergea încet
pe lângă gard și privea în pământ.
LIB
— „Ce-i cu tine, băiatule?
Când a ridicat privirea, prietenul a putut vedea lacrimi în ochii
copilului. Un tremur de nesfârșită duioșie îi trecu prin inimă. Un copil,
singur pe drum, plângând.
ITY
— „Ce cauți pe aci, copile?"
Privirea copilului căzu din nou în jos.
Cu greu, prietenul află dela micul vagabond, că e gonit de acasă.
S
Mamă nu are, — iar tatăl, tinichigiu, l’a gonit fiindcă a pierdut niște
parale pe care i le dăduse să le ducă undeva.
ER
— „M’a trimes cu banii, și eu i-am pierdut"...
Prietenul vru să-l cerce:
— „Măi băete, i-ai pierdut cu adevărat?".
NIV
Copilul răspunse repede, cu buzele tremurătoare de plâns:

— „Da, i-am pierdut..."
— „Și acuma, unde te duci?"
Copilul înălță din umeri, — adică: „nu știu..."
LU
Un copil desculț, mergând pe lângă garduri, și neștiind unde se

duce... Ce nefericiri mai mari și ce duioșie mai plină de miilă să se afle pg'
meleagul vieții omenești?!
RA
Prietenul cugetând așa, duse fără voe mâna pe capul copilului,

și-l întrebă:
— „Cum te chiamă?"
NT
— „Leiba Țucherman..."
— „Hai acasă, — te duc eu..."
Copilul se feri:
CE
— „Mă bate..."
z — „Dacă merg eu, n’are să te bată..."
— „Nu....“
Copilul vru să plece....
I/
Atunci prietenul cugetă: „ce fac cu el?"

Luă de mână pe copil, și, ca iluminat de o idee, îi zise:
AS
— „Hai cu mine..."
Copilul se supuse.
Mergând, prietenul cugetă: „în asemenea împrejurări, copilul sau:
UI
trebue încredințat unui gardist spre a-1 duce acasă, sau, și mai bine„
dus la preot... 1-1 duc la Rabi, căci de gardist se tem copiii..."
Ajunse la un chioșc de ziare. O ovreică se ivi.
BC
— „Doamnă, unde stă Rabi al Dvs?"

— „întreabă pe altul, ce mă întrebi pe mine?..."
Trecu la un măcelar:
387
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
— „Unde e Rabi?“
AR
— „Da ce vrei cu el?"
— „Ii duc un copil din neamul vostru..."
— „Ba să-l ia dracu, — e un vagabond..."
— „Dar e copil...."
R
— „Ei și?"
LIB
Mergând, văzu: „Max Landau, Rabin".
Bătu la ușă.
Rabi, cu ochelari și barbă, se arătă.
— „Iaca, Rabi, îți aduc un copil găsit... E din neamul vostru...
ITY
1-1 bate acasă și el a fugit..."
Rabi privi întâi ciudat, apoi surâse ușor:
— „Și dumneata, creștin, ai făcut asta?"
— „De ce să n’o fac?"
S
„Rabi zise, serios și repede: „bine, bine, foarte frumos..."
Eșind dela Rabi, unde lăsase pe copil, prietenul se gândi cu drag
ER
la Leiba Țucherman, din lacrimele căruia culesese milă...
A. L. M.
NIV
ORBUL DELA STRANA MARE.
In strana mare bătrânul dascăl împletea, cu glas susținut și plin

LU
de răsunet mistic, cântările celor doi tovarăși mai tineri. Știa pe de rost!
ce urmează și când îi venea rândul, fără să aibă nevoie să fie înștiințat,
începea stihul ca o apă ce-și intră în matcă aducând ecouri de departe.
Când era tânăr cânta la strană ca și la clacă ori acasă cântări
RA
bisericești, li erau dragi acsioanele și „Pre tine te lăudăm". Dar mai

ales când prindea, cum se zice, „ca omul", Ia chef, cânta cu adânlcă
vibrație.
NT
S’a întâmplat însă ca chefurile să se repete cam des și într’o zi

omul să se trezească din senin cu niște obloane groase peste 'ochii mari,
deschiși. Soarele nu mai pătrundea prin ferestrele sufeltului iar lumea,
CE
natura, viața nu mai aveau farmec din ziua aceia pentru un suflet de
venit opac.
Era orb acum și-i trebuia un razim. Dar nici cârja de corn pe care
i-o făcuse feciorii și nici brațul fetei sale, care-1 conducea nti-i aduceau
I/
mângâerea pe care o cerșea cu ochii uzi. Singura plăcere care îi înse

ninează și acum gândurile, ca o ploaie venită după arșiță, este biserica.
AS
Așteaptă ziua Duminicii și sărbătorile cu o bucurie pe care noi, cari

zicem că avem vedere, n’o cunoaștem. De ani de zile el bate singur,
în tovărășia cârjei, drumul bisericii. Merge c’o siguranță uimitoare.
UI
Ocolește râpa și șanțurile, urcă priporul până la tăpșanul pe care stă

pânește Casa lui Dumnezeu, pășește ca ’n tinerețe treptele de piatră,
îngenunche la picioarele Mântuitorului și ia loc, în picioare, la strana
BC
mare.
Aici e toată mângâerea lui. El cântă, dar nu mai cântă lui-și
Y
nici pentru poporul care-1 ascultă. Ci glasul său se îndreaptă spre Dum
AR
nezeu. Lui îi cântă imnuri de slavă. Căci dela El așteaptă mare și bogată
milă, iar când spune Crezul și ajunge la vorbele „Lumină din lumină"
glasul capătă mlădieri de dincolo de oameni că parcă o vede și lacrimile
R
înrourează pânzele opace ale ochilor de carne. Dar întocmai ca într’o
floare veștedă, și peste care noaptea a prefirat rouă, în orbitele lui, se
LIB
oglindește cerul, se răsfrânge însuși soarele Mântuirii. Și în clipele
acestea el, cu ochii lui ca niște ferestre de bordeiu cârpite cu jurnal,
culege cu voluptate raze de Soare adevărat pe care mulți oameni nu-1
văd măcar că stau sau își închipuie că stau cu geamul sufletului larg
ITY
deschis spre EL
Și cine știe dacă în lacrimele orbului dela strana mare nu se
amestecă durerea pentru ce-au trebuit să vadă ochii lui cândva și bucuria
S
că poate să-și oprească privirea astăzi peste o lume nouă, necunoscută,
lumea în care a coborît aevea „lumină din lumină" dumnezeul om! Pe
ER
fruntea lui un înger de lumină deschide drum spre sufletul spălat de
lacrimi calde de pocăință.
Nu știu cum va fi fost Homer care își cânta rapsodiile sale po
NIV
porului cu care posteritatea l’a confundat. Dar nu-i nici o îndoială că

trebue să fi fost vesel acel orb genial. Observatorii știu din experiență
că surzii și muții sunt triști în timp ce orbii au o lumină interioară ce se
traduce printr’o mină bună, caldă. E o compensație spirituală a Celui
LU
ce a spus „Eu sunt lumina lumii".

Orbul dela strana mare din satul Preajba, cântărețul imnurilor
sfinte, știe cu siguranță ceva din taina acestei făgăduințe din Scriptura
RA
sfântă!
I. GR. O.
NT

CE
Dă, ce ai făgăduit Domnului !

Un mare cămătar căzând bolnav, dete poruncă să s'e cheme
preotul, care-1 convinse, în urma convorbirii ce avu cu el, să dea înapoi
I/
tot ce luase pe nedrept dela alții. De aceea, el chemă pe notarul co

munii, care-i făcu testamentul, prin care hotără ca din averea sa să
AS
se întoarcă celor despoiați, tot ce le luase cu jăcmăneala și să se facă

pomeni cu toți săracii. Se mărturisi apoi și, pe baza întoarcerii sale spre
fapte bune, primi iertarea greșalelor. Dar după ce plecă preotul, femeia
UI
sa, care aflase tot ce s’a întâmplat, veni cu toți copiii la el, plânse și
se tângui că pierde astfel și bărbatul și averea; că se vede nevoită săi
cerșască împreună cu copiii ei, de oarece el nu’și ținuse făgăduielile făcute
BC
și că mai fericită ar fi fost, de se căsătoria cu un muncitor. 11 rugă apoi

să nu se lipsească de copii, să-i fie milă de făpturile ce le adusese pe
lume, îl lăudă, îl amenință, se boci și se mânie în toate (chipurile. Dia-
Y
voiul, care îndemna femeia, turbură mintea sărmanului orb și-l făcu să’și
AR
schimbe hotărîrea. Chemă din nou notarul, strică testamentul nerecunoscând
nimic din cele ce hotărîse și făcu unul nou soției și copiilor. Preotul,
auzind de schimbarea aceasta, veni să’și caute oaia rătăcită, căreia îi arătă
că e mai bine să lase mai puțin copiilor și soției, decât să arză veșnic în
R
iad, că nu poate merge în cer cu dreptul altora, că vremea trees și i se
LIB
apropie sfârșitul.
Părinte, zise el, puteți să’mi spuneți orice, nu mai mă pot hotărî
să lipsesc soția și copiii de o parte din averea mea. Cum văd eu, strici
ceeace ai făgăduit cu sfințenie, îi răspunse preotul; atunci în numele
ITY
Domnului, retrag și eu iertarea, ce ți-a dat Dumnezeu! In acel ceas, po
vestește istoria, că diavolul pătrunse în odaie în chip de corb, se așeză
pe pieptul bolnavului îi băgă ciocul în gură și-i luă sufletul să-l ducă
în iad12).
S
Milă voiește Domnul !
ER
Vai! e cu putință să vă îngrijiți atât de hrana unui câine și să nu vă
sinchisiți de un om flămând sau mai curând de lisus Hristos însuși care
NIV
îndură foamea? Vai, aveți atâta grijă, și milă de o javrp, o hrăniți boie
rește și vă îngrijiți să doarmă bine, în timp ce fratele vostru, frate al
Domnului, răscumpărat cu acelaș preț ca și voi zace întins pe pae, sfârșit
de foame și tremurând de frig! Dumnezeul meu! strigă el desigur, de ce
LU
nu m’ai făcut câinele acestei cucoane? Ce bine aș fi hrănit și încălzit! pe

când fiind ceeace sunt, mor de frig și rabd de foame și m’aș socoti foarte
fericit să mănânc ceeace câinelui ei nu-i mai place. O! drepte Doamne, ce
RA
foc, ce râuri de flăcări, ce jeratec va mistui sufletele fără milă, care lasă
să se prăpădească în lipsă, pe săracul făcut după chipul tău, în timp ce
caii ce-i poartă sau trăsurile, în care se plimbă sunt împodobit
îmbrăcate s).
NT
Ajută pe săraci!
CE
Te lepezi de săraci sub cuvânt că nu ești așa de bogat să faci

pomeni și că dacă ai fi așa de darnic, cu săracii, ți-ai lăsa casa în stt-i
ferință. Te vaieți că vremurile sunt grele și că trebue să te gândești mai
întâi la ai tăi. Dar tocmai pentrucă sunt grele, să ușurezi soarta săracilor,
I/
ajutându-i să’și ducă amarul vieții. Ai însă obiceiul de te plângi de greu

tățile vremii, numai când e vorba să ajuți pe săraci, frații Domnului în
AS
lipsă, dar nu și când plăcerile trupului îți cer să-ți mulțumești patimile.
Și în timp ce pe masa ta se odihnesc neatinse belșug de mâncări gus
toase, sumedenie de amărâți n’au o bucată de pâine să’și amăgească
UI
foamea, care-i apasă.

1) Din Chroniques de l’ordre de Saint Franțois, cit. după I. Loriot „Ser
BC
mons** Vol. I pag. 343 344.

2) Sf. loan Hrisostom vezi I. Loriot „Sermons** pag. 193.
FÂNTÂNA DARURILOR 390'
Y
Te îmbraci cu veșminte prețioase, cu haine scumpe și lucitoare, iar
AR
săracii n’au cu ce-și acoperi goliciunea, ferindu’și corpul de răutatea vremii.
Ca să’ți îmbraci în târgueli prețioase, trupul care va fi mâncare
viermilor, cheltuești atât bănet cât ți-ar ajunge să scoți mulți săraci din
R
nevoie. Hainele ce le îmbraci, nu sunt roșii prin culoarea materiei ci s’au
roșit de sângele săracilor. Sângele lor, pâinea lor, hrana lor pe care le-o
LIB
iai sau nu le-o dai roșește haina ta, și cere răsbunare, mai vârtos de cum
cerea odinioară sângele lui Abel cel drept.
Și dacă sărmanii și văduvele ce înconjurau corpul neînsuflețit al
milostivei Dorea arătau sfântului Petru, hainele pe care ea li le făcea ca
ITY
să’I înduplice să se roage pentru învierea ei, săracii din zilele tale vor
prezenta judecății Domnului hăinăria scumpă, vestmintele mărețe și înzor
zonate și vor cere judecătorului prea înalt să vă osândească în focul cel
S
veșnic x).
Preot DEM. B. DINU
ER
Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta : Să
NIV
credeți în Acela, pe care l’a trimis El.
Ioan 6, 29.
Departe de a fi protivnică cu calitatea noastră de oameni, reli-
LU
giunea creștină se potrivește în totul cu ea, căci omul pe care îl creează

nu mai este o ființă artificială, ci un om adevărat. Născându-ne din nou
ea ne redă firii noastre ideale. Nu-i nici o putere din lume care să ajute
mai bine desvoltarea noastră normală ca religiunea creștină. Adevărurile
RA
creștine exprimă legile destinului omenesc, ascultate, ele îl desăvârșesc.

N’a dat omul adevărata sa măsură morală în lisus Hristos „smerit,
răbdător, sfânt față de Dumnezeu, înfricoșător față de demoni?"
NT
Ca și Petru, să ne lipim de El, căci El „are cuvintele vieței veș

nice". Să nu împiedecăm „lucrarea lui Dumnezeu" în noi.
CE
Așteaptă în tăcere ajutorul Domnului.

Plângerile lui Eremia, 3.26
I/
Liberare propriu zisă nu este cutare sau cutare fapt care te scapă
din încurcături momentane. Adevărata liberare este aceea care fără a în
AS
lătura încurcăturile în cari te afli, desrobește ființa ta și o așează cu o

treaptă mai sus. Avem datoria să o căutăm^ A căuta libertatea este a trăi,
a trăi pentru sine și pentru alții, căci nu-i cu putință a te lipsi de alții.
UI
Nu poți să fii mântuit fără să ai dragoste și nu poți să ai (dragoste pentru

semenii tăi, fără să suferi. Insă pentru a ajunge să primești suferința,
trebue neapărat să intervină asigurarea intimă a unei prezențe cu desă
BC
vârșire părintească.
1) Ciprian episcop. Cartaginei, vezi I. Loriot în „Sermons" pag. 192.

Y
Atâta numai că acest adevăr atât de simplu, nu se descopere în
AR
sgomotul mai mult sau mai puțin elegant al conversațiilor, sau în dis
tracția unei lecturi. El se descopere în reculegere, adică în liniștea
lăuntrică.
In ceasurile de amărăciune deci, ceasuri în cari Dumnezeu qe cheamă
R
la realitate, să lucrăm, să luptăm și să ne rugăm pentru a face să fie
LIB
această tăcere.
Domnul Dumnezeu m’a ales: El m’a ales din toată Casa

lui Iuda; El a ales pe fiul meu Solomon; Eu l’am ales
ITY
ca fiu al meu.... Dacă tu îl cauți, El se va lăsa căutat
de tine; dar dacă îl vei părăsi, te va lepăda și El
pe veci.
S
i 1 Cronici, 28, 4,5, 6,9.
ER
Aici vedem, că David are siguranța că Dumnezeu l’a ales pe el
și pe fiul său, ca o simplă urmare a bunătății Sale. Atât el cât și fiul’
său, trebue deci, să fie credincioși lui Dumnezeu, ca nu cumva să piardă
NIV
avantagiile acestei alegeri. Una din cele mai mari primejdii care poate
ajunge pe cei ce-și zic și se cred aleșii lui Dumnezeu, este de a nu se
mai pune la adăpostul harului Dumnezeesc, și de a nu se mai sprijini pe
LU
acest har, ci pe purtarea lor. Pentru a lupta împotriva acestei primejdii,

să ne amintim că întru cât noi am fost aleși de Dumnezeu, să facem așa
ca să ne arătăm demni de această alegere. Și dacă se va întâmpla să
cădem, noi vom fi cu atât mai vinovați, cu cât fusesem privilegiații lui
RA
Dumnezeu prin faptul că ne-a ales. (Frank Thomas).

In românește de TR. M. VASILESCU
NT
Nu este om care să nu păcătuiască.

2 Cronici 6, 36
CE
Să nu zidești o casă Numelui! Meu, căci ești un om de

războiu și ai vărsat sânge.
1 Cronici 28, 3
I/
Intoarceți-vă de la căile voastre cele rele.

AS
2 Regi, 17, 13
Intărește-te și fii om.
UI
1 Regi 2, 2
Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui
BC
Dumnezeu.
Romani 14, 12
Y
Idei, fapte, oameni.
AR
Și pe urmă ?...
R
Francezul Alain Oerbault, cel, care mai anii trecuți, a traversat
LIB
Atlanticul singur, într’o barcă cu pânză, — a mai făcut o ispravă: a
înconjurat lumea cu aceiași barcă și în acelaș fel, — iar isprava aceasta
mare a publicat’o într’o carte, căreia i-a dat falnicul titlu: „In urmărirea.
Soarelui11.
ITY
Citind această carte, te cuprinde un fel de rău, ca în preajma tu
turor marilor ambiții inutile. Cu tristeță cugeți la ce nu face omul să-și
servească ambiția, —■ crunta lui ambiție.
După ce iai cunoștință de cumplitele chinuri la care s’a supus acest
S
om, te întrebi: „ei, și pe urmă?" — și nu afli nimic bun să răspunzi la
această adâncă nedumerire. ER
Dar să fi cerut acestui om „puternic" în serviciul propriei lui am
biții, să pună umărul la ajutorarea vreunui frate nenorocit, — și câți
sunt! — fără îndoială că ar fi fost „slab" peste măsură: n’ar fi putut
NIV
sta, de pildă, un ceas la căpătâiul unui bolnav, rău mirositor...

Și cât bine n’ar fi putut face Alain Oerbault, cu risipa de energie
pusă în „urmărirea Soarelui"?!...
LU
Studentul dela Polo.

Cetim în ziare — și parcă nu mai putem crede acest lucru azi —
RA
că un student Iugoslav a fost executat de Italieni la Polo, fiindcă a luat

parte la o mișcare iredentistă...
Ciudat!... Se mai poate înfăptui astăzi acest fel de crimă oficială, —
NT
și inutilă, și absurdă, — și odioasă?... Ce mână inconștientă aduce în

lumina zilelor de azi, acest stupid anahronism, — această miazmă a unor
vremuri de rușine pentru omenire?!...
CE
Oare, tăria Statului musolinian, cu aceste șubrede și uricioase

proptele își ține existența?...
Și, ni se pare, că-și zice Stat creștin?...
I/
„Sfânta ambiție".
AS
Nu facem politică, dar nimic nu ne împiedea'l a privi faptele po

litice din jurul nostru, sub unghiul de vedere al Mântuitorului.
UI
Stăturăm față la cele din urmă mari evenimente politice, cu prilejul

trist al morții Regentului Buzdugan, — și am putut să cădem în cea
mai copleșitoare îndurerare, văzând cumplita cascadă a ambițiilor omenești.
BC
Demon nesătul și oribil!... Și câtă complectă lipsă de adevărată dragoste

de „interesele permanente ale țării și ale neamului" cum obișnuesc să zică
oamenii politici!...
Iar, în umbră, alți ambițioși, priveau și se bucurau văzând cum se
Y
încurcă ițele, gândindu-se la propriile lor „sfinte ambiții" și mângâindu-și,
AR
în fundul sufletului, perspectivele fructuoase ale evenimentelor...
Ce pustietate, — ce înfricoșată pustietate!...
R
Cugetări în taxico.
LIB
Dela o vreme, năzuința culturală, așa zicând, a prins în apele ei,
până și pe proprietarii de autobuze publice.
Iată ce putem ceti pe lemnul unui asemenea autobuz, care face
cursa căii Victoriei: „Râzi., ride lumea cu. tine, — plângi, — plângi
ITY
singur"...
Ce monstruozitate... culturală! Prin urmare trebue numai de cât
să râdem ca să putem avea asistența semenilor, — iar dacă asupra su
S
fletului nostru se abate o nefericire, putem fi siguri dela început că vom
fi părăsiți, întrucât lumea nu are chef să-și piardă vremea cu alinarea
ER
suferințelor altora.
Dar această sentență morală are și ea un merit. Să ne arate care
este starea morală a vremei noastre. Și ne aratăr o stare care, oricât am
NIV
vrea noi să râdem ca să complăcem semenilor, ne întristează, dimpotrivă,

adânc, — deși, prin aceasta, riscăm să rămânem izolați de veselii noștri
contemporani.
Dar cine are cu el pe Isus, nu e niciodată izolat, deși ar trăi ,în
LU
pustiul Africei, unde, maxima de mai sus ar fi și complect inutilă, de

altfel...
RA
Teatru de cartier.
Tot dintr’o nevoe culturală (adică o lucrare pentru spălarea sufle
NT
tului de toate sgurile vremei), s’a pornit în București înființarea unor

teatre de cartier. Unul a și luat ființă. Ne gândim că această idee este
foarte bună:,ce nu s’ar putea face de pe scândurile unui teatru? Ce șuvoi
înviorător și întăritor de suflet nu s’ar putea abate dintr’acolo spre cei
CE
care, în sală, așteaptă cu toată ființa lor cuprinsă de curiozitate?

Dar noi, am deviat totdeauna rostul teatrului, dând pe scândurile
lui, în cazul cel mai bun, ilariante bufonerii stricătoare de suflet, —
I/
sau, și mai rău, piese deadreptul înveninătoare, cum a fost cazul dela
Teatrul Național, anul trecut...
AS
Și conducătorii acestui teatru de cartier, au căzut în aceiași greșală.

S’a deschis stagiunea cu Noaptea furtunoasă de Carageale, în care, după
cum știm, nu e vorba de cât de adulter, prostie și înșelăciune. Știm..,
UI
Ni se va spune că teatrul lui Carageale nu poate suporta critică, și că

„o lucrare de artă nu poate fi nici morală, nici imorală". Dar înainte de
aceste lucruri și predominându-le, nouă ne place a pune un alt comanda
BC
ment mai mare, care nu e al nostru, ci al acelei puteri din afară care
ne poartă pașii pe cărările vieții și anume: Sufletul omului, ca să fie
mântuit, trebue să se înalțe spre Dumnezeu, iar nu să se coboare spre
Y
întunerecul Demonului, fie că în acel întunerec ar străluci pietrele negre
ale unor capodopere literare.
AR
Fără capodopere literare, în ultimă analiză, putem trăi, — dar fără
mântuirea sufletului, tot niște păcătoși rămânem.
Și între aceste două ipostase, cine ar putea spune că s’ar mulțumi
R
cu capodoperile literare?
LIB
Preoții în politică.
Amestecat în vâltoarea politicei de partid (în loc de a face numai
politica lui Isus), preotul Partenie din Săliște, — grăesc ziarele — a fost
ITY
bătut, smuls de barbă și aruncat pe fereastră de adversarii politici.
Ziarul ținea să dea toate amănuntele faptului, cu voluptatea tică
loasă de a prezenta toate și într’o atmosferă de ridicol.
S
Prin urmare, avem preoți „nebuni" întru politică, — de vreme ce
îi vedem mucenicind astfel, — dar oare, de ce aceiași preoți nu sunt, mai
bine, „nebuni întru Hristos?" ER
Vezi că „nebunia" politică are răsplăți din cele care stau .în nemij
locită legătură cu punga și cu stomacul, — pe când cealaltă „nebunie"
NIV
are răsplăți în ceruri, — și cerurile sunt așa de departe de atâția din

preoții noștri...
Și sunt capete luminate în clerul nostru care se întreabă, în nedu
merire, de ce ortodoxismul merge greu?...
LU
Răspunsul nu trebue căutat în ipoteze neverificabile, ci în realitatea

faptelor, chiar celor mai mărunte, cum de pildă: smulgerea bărbii unui
prelat și aruncarea lui pe fereastră dela parter sau chiar dela etaj,
RA
Pentru o gură de apă.

Un sătean a intrat în curtea unui gospodar, a mers la fântâna din
NT
curte și după ce-a scos o găleată cu apă, a băut o gură, potolindu-și

setea de drumeț.
Gospodarul, proprietar al fântânei, a eșit din casă, a certat pe
CE
călător, și înfuriindu-se, fără rost, pe el, a luat o despicătură de lemn

și aruncându-i-o în cap, l’a omorît.
Așa, simplu și concis, a relatat întâmplarea, un ziar.
I/
O reproducem fără nici un comentariu, cu nici o țintă alta decât

aceea de a contribui cu încă o monstruozitate umană la muzeul de oribile
AS
fapte ale vremei de cumplită păgânătate în care ne târîm zilele...
Eleva din Basarabia.

UI
...Și tot la acest muzeu depunem și vestea că autoritățile din Basa

rabia au descoperit că într’o bandă de tâlhari care opera în ținutul Sorocei,
se găsea și o femee, — iar acea femee nu eră alta de cât o tânără elevă,
BC
■din clasa a Vl-a a liceului local.

a. 1. m.
Y
Tipografia, Librăria și Editura „Oastea Domnului".
AR
Nu mai este o taină pentru nimeni că Părintele Iosif Trifa dela
Sibiu a isbutit să dea ortodoxiei românești o mișcare de proporții și de
adâncime necunoscută la noi.
R
Pretutindeni unde am întâlnit un adept al acelei minunate comuni
tăți creștine care e „Oastea Domnului", ne-am încredințat că avem de a
LIB
face cu un element al misionarismului. Căci, să ne mărturisim slăbiciunea,
ortodoxia noastră, așa cum o practicăm, este creatoare, în genere, de
elemente pasive. Omul ascultă, și une ori, când slujba și predica vine
dela un om viu, ia chiar atitudine creștină. Dar pietatea, smerenia, atmos
ITY
fera sa e mai totdeauna pasivă. Numai în chip excepțional am întâlnit
activismul creștin în sensul misionar, al câștigării de suflete, al proze
litismului.
S
Ei bine, Părintele Trifa printr’o stăruință neegalată decât de
credința și rugăciunea cu care s’a înarmat, a deschis calea misionarismului,
ER
a propovedaniei active, peste ogoarele indiferentismului nostru religios
trezind ecouri ce îmbrățișează nu numai orașul său și împrejurimile ci
țară întreagă. Nu vom zice că este singurul care face acest lucru. Mai cu
NIV
noaștem câteva biserici în țară ce radiază frumos până departe duh nou.
Dar meritul special al Părintelui losef Trifa este de a fi trecut la o
organizare în mare a celor însetați după renașterea spirituală. Foaia sa
„Lumina satelor", cu cel mai ridicat tiraj pe care-1 cunoaștem în publicistica
LU
populară, este o adevărată făclie din noaptea Paștelui. E de ajuns să

spunem că sunt sate de prin Moldova care au aproape o sută de abonați
la acceastă publicație de zidire sufletească, spre a nu mai vorbi de Ardeal
RA
unde este, de mult, o binecuvântare! Mai ținând seama că tratatele așa

de pline de sevă creștină ale părintelui s’au împrăștiat cu zecile de mii
și că sporesc mereu, vom vedea că în adevăr lucrarea sa e binecuvântată!
Iată de ce ne bucurăm astăzi când aflăm că organizația ,aceasta
NT
misionară a atins un ideal după care creștinismul nostru înseta mereu.

Părintele ne pune în fața celei dintâi tipografii, librării și edituri'},
exclusiv creștine, dela noi! întreaga lucrare e închinată Domnului. Ani
CE
de zile, acest ucenic care a învățat școală la Crucea lui Hristos, „a

stropit mereu cu rugăciuni acest ideal religios". Și punând în cumpănă
toată averea sa sufletească și materială, a purces la lucru. Aci se vor
tipări și răspândi cărți religioase. Dela 1 Ianuarie va apare și foaia
I/
pur religioasă „Oastea Domnului".

Este deci, cu excepția puținelor mănăstiri, primul atelier al orto
AS
doxiei noastre din care va porni hrană sufletească aleasă peste Toate
1) Tipografia are o mașină 'germană, de curând sosită dela .Lipsea, și

UI
după cum aflăm, ultima perfecțiune.

Librăria va ține cărți religioase dela orice editură din țară și străinătate.
BC
Editura va da Ia iveală numai cărți de puternică propoveduire și mărturi

sire a lui lisus.
Y
plaiurile noastre. Spre osebire de ce ne-au putut da acele mănăstiri.
AR
„Oastea Domnului", prin organizația și colportajul ei, ca și prin metoda
ei de propovăduire va însemna pentru ținuturile noastre sufletești Oolf-
stream-ul unei rodnicii spirituale pentru care cerem toată binecuvântarea
R
Mântuitorului.
LIB
Voia lui Dumnezeu.
Creștinul are de multe ori o mare greutate să deosebească voia lui,
ITY
de voia lui Dumnezeu. Și nu când e vorba de altul. O, atunci e foarte
lesne. Ci când e vorba de ceva care îl privește personal.
Să mă lămuresc c’o pildă din propria mea experiență. Intr’o zi am
fost reținut la serviciu cu aproape o jumătate de ceas peste program.
S
Cei mari aveau neyoie într’o chestiune de migală de explicația unuia
ER
mai mic, care mă găseam a fi eu. Și stând la ușa lor, nu-mi mai venea
rândul. Mă uitam cum pleacă toți acasă. Mă gândeam că trece ora mesei,
că mă așteaptă ai mei, că se neliniștesc și mai ales 'invidiam pe unii colegi
NIV
cari puteau pleca „la vreme". Intr’un cuvânt eram gata-gata să perd
răbdarea când și ultimul ușier plecase iar eu rămâneam să dau mai marilor
mei lămuriri cari păreau a se lungi prea mult.
Când am scăpat, nu știam cum să plec mai repede doar, doar nu
LU
mă vor chema înapoi.

Am luat taxico-ul din punctul cel mai apropiat. La câteva sute de
metri se întâmplase una din acele tragedii, despre care zilnic ne informează
gazetele. O ciocnire a unui taxicou cu o trăsură costase viața câtorva
RA
călători și animale.
Era tocmai taxico-ul cu care m’aș fi dus dacă nu mă opreau mai
marii mei la serviciu. Voia lui Dumnezeu era deci să întârziu — voia mea
NT
era să plec „la vreme!"

O dacă ne-am da noi seama în deajuns cât e de binecuvântată
voia lui Dumnezeu în toate împrejurările și chiar și atunci când ni se
CE
pare cu totul protivnică!

Am mulțumit Domnului pentru constrângerea la care mă obligase
plângând pe cei loviți de nenorocire.
I/
Șoapta.
AS
Mergea, întâia dată, pe ulițele ispititoare ale Bucureștilor. Vitri

nele o chemau toate. Modele, plimbările, furnicarul acesta de lume îi
UI
puneau întrebări. Uitase că o trimisese cucoana după târgueli.

Un domn aruncă din fugă o vorbă. Inofensivă poate. Sau poate
vinovată. „Ce frumoasă fată"! De s’ar fi gândit el în clipa aceia cum
BC
avea să pătrundă în sufletul ei volbura acestor trei cuvinte, și-ar fi tăiat

limba.
S’a întors acasă, amețită de aceste vorbe. In fiecare zi prima grijă
era să se privească în oglindă cât e de frumoasă! Lăsă treaba cea mai
___ ___________ FÂNTÂNA DARURILOR
Y
grabnică și când sorbul gândurilor, trezite de spusa acelui domn de pe
AR
stradă o turbura, alerga la oglindă. Treburile eșeau adesea deandoaselea
pentru că gândul ei era furat aiurea. O urmărea și noaptea, în vis, cu
vintele ce i le-a șoptit un bărbat din „lumea bună“. S’a întâmplat ceiace
R
trebuia să se întâmple. Stăpâna a concediat-o. Și odată furată de stradă,
amețită de viața asta ce curge ca un șuvoiu, s’a lăsat dusă de val, de
LIB
mândria frumuseții, până a ajuns în marea moartă a pierzării.
Târziu, când se desgustase de viață, putea mărturisi că toată pus
tiirea din sufletul ei a venit din clipa când un domn din „lumea bună“
i-a spus trei vorbe cari s’au înfipt ca un tăiș de cuțit în sufletul ei.
ITY
Un cuvânt necântărit, sboară în lume. Se prinde din zbor un
suflet. Și sufletul cade, ca vulturul, rănit. Dacă nici un samaritean nu-i
pe cale, rana se agravează și peirea definitivă îl așteaptă.
O dacă am gândi de zece ori înainte de a scăpa cuvântul din gură!
S
Și de ne-am da seamă, când coborâm pe hârtie un cuvânt, ce ră
ER
sunet poate avea scrisul nostru într’un suflet — am avea pururea în
conștiința noastră răsunetul cuvântului față de sufletul omenesc în care
va cădea. *
NIV
Balast.
Un mare proprietar din orașul C. rămăsese printre cei din urmă
LU
băjenari ai târgului său. întârziase pentru a strânge banii de pe la

datornici și anumite obiecte de mare preț cu care nădăjduia să se între
țină în pribegie. întârziere i-a fost fatală. Tocmai când să iasă din bariera
orașului cu căruța încărcată cu bunătăți și cu bani de aur a fost prins
RA
de Germani. I s’a luat tot și hainele de pe dânsul, iar în ce privește li

bertatea, l’au închis într’o mănăstire unde nu i se dădea decât o porție
de hrană mizeră. Țăranii cari erau și ei închiși, dar de care mai purtau
NT
grijă femeile lor, nu i-au dat o fărâmă de pâne pentru că el era acela
care, înainte de război, i-a adus la sapă de lemn.
Și astfel s’a stins în neagră mizerie în fața altarului, pedepsit
CE
de faptele vieții lui însuși.

Voise să se salveze. Executase pe toți datornicii între care vor fl
fost și văduve și săraci. Și pleca in isbeliște cu comorile câștigate pe
nedrept. Tocmai acest balast i-a fost fatal. Alminteri ar fi scăpat din
I/
mânile dușmanilor. Și poate, mergând pe drumurile suferinței, ar fi ajuns

s’o înțeleagă și să se întoarcă la Dumnezeu.
AS
Balast fatal.
i. gr. o.
UI
Armata mântuirii.
Armata mântuirii este o admirabilă organizație, isvorâtă din cre
BC
dința unui creștin, înjghebată și desvoltată de zelul misionar a sute și

mii de bărbați și femei, cari au inaugurat o metodă unică în salvarea
Y
celor mai decăzute elemente omenești. Pușcăriașii, femeile de stradă,
AR
bețivii, bieții copii vițioși, vagabonzi, sunt oile pierdute, ce se caută,
pentru Păstorul Cel Bun. E prima și cea mai puternică misiune de
evanghelizare, care părăsind cadrele rigide și aristocratice ale Bisericii
R
oficiale, care așteaptă să vie lumea la ea, a coborît în cârciumi și lu
LIB
panare Evanghelia și a smuls din ghiarele satanei, poate milioane de
suflete.
Această mișcare e bine să fie cunoscută la noi. Ca o pildă bună, —
nu pentru a o copia servil. Căci, o lucrare similară, cu pronunțat caracter
popular și colorat național — plantă crescută din pământul țării — este
ITY
Asociația Patriarhul Miron, iar în Ardeal sunt Ostașii Domnului.
SANDA I. MATEIU
(„Crâmpee de viață", în „Universul" 48/929)
S
ER
CÂRTI STRĂINE
NIV
Gina Lombroso: L’âme de la femme.

O carte de ultimă actualitate și totuși învechită. De actualitate,
fiindcă problema femeii este una din chestiunile care preocupă intens
LU
o mare parte din contimporani. Originea problemei este mai îndepărtată

în timp, datează dinainte de războiul cel mare; dar culmea dezbaterilor
a atins-o mai ales după acest mare eveniment. Și cum războiul a însemnat,
în cea mai mare parte, o răsturnare a formelor de viață existente, pro
RA
blema aceasta a femeii a căpătat și ea, în general, o soluționare în sensul

răsturnării vechilor rândueli și înlocuirea lor cu așezări noi.
De aceea cartea D-nei Lombroso poate apărea ca învechită. De
NT
dată relativ recentă — e scrisă în 1922 —, cartea aceasta despre sufletul

femeii este o protestare puternică împotriva celor ce cer nesocotirea femeii.
Fiindcă, în adevăr, înseamnă a o nesocoti pe femee cerând pentru ea
CE
drepturi și datorii bărbătești.

Pornind dela observarea profund psihologică a realității, Gina
Lombroso ajunge la concluzii de ordin imediat, practic de o importanță
capitală. Fără să tăgăduiască niciuna din scăderile sufletești ale femeii, ea
I/
știe să pună în dreaptă lumină calitățile ei. Care, scăderi și calități, nu

pot fi aceleași ca ale bărbatului. Fiindcă natura lor este diferită: pe când
AS
bărbatul pune în el rostul întregei sale vieți, este egocentrist, femeea,

dimpotrivă, este alteroceniristă „în sensul că ea plasează centrul plăcerii,
al ambițiunii sale nu în ea însăși, ci într’o altă persoană pe care o ilubește
UI
și de care vrea să fie iubită". Prin aceasta, în timp ce bărbatul este

hotărît vieții exterioare, vieții sociale, care cere punerea în funcțiune a
BC
ambiției, a facultăților ce izvorăsc din natura sa egocentristă, femeea este

dedicată vieții de iubire. Realizările ei nu pot fi decât în domeniul a-
cesta, care este și ținta supremă spre care o (îndreaptă alterocentrismul său.
De altfel și mare parte din defectele ei își au obârșia tot
399
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
in acest scop unic al vieții ei: parțialitatea împinsă uneori până la ne
AR
dreptate, lipsa de criterii sigure și neschîțnbate, considerarea prea necon
trolată a părerii altora, puțina ei închjnârb spre ceeace îi este util... E
firesc ca ea netrăind decât în afară de paț spentru cei din jur, să nu aibă
R
altă linie de conduită, altă măsură de Jpdefcareț a atitudinii și faptei sale,
decât bucuria și considerațiile celorlalfl.’E. |
LIB
Dar aceste defecte ca și altele — încrederea mare în sine, dorința
de a fi întâia, perseverența până la încăpățânare... pot fi temperate și,
mai mult, canalizate spre o aplicare practică folositoare printr’o înțe
leaptă colaborare între femee și bărbat. „Altruistul este ca o plantă
ITY
acățătoare care năzue să acopere cu verdeață și cu flori stâlpul uscat, zidul
rece, lângă care se află, dar care moare dacă nu găsește un trunchiu
aspru pe care să se sprijine, un zid mort, pe care să-și înalțe ghirlandele".
S
Aceasta este realitatea. Femeea nu poate trăi prin ea, fiindcă ea
trebue să trăiască pentru cineva. Descărcarea puterii ei de dăruire, de
jertfă este însăși condiția de viață pentru ea.ER
De aici rezultă și imposibilitatea pentru ea de a sta inactivă, pier-
zându-se în contemplații și reverii. Ce minunat izvor de muncă rodnică!
NIV
Și ce greșală de a arunca toate aceste neprețuite daruri, pentru a îmbrăca

o haină de împrumut, nepotrivită și în desacord cu cel ce vrea s’o stă-»
pânească! Ar fi un câștig cu mult mai mare pentru societate și pentru
femee însăși, dacă ea ar înțelege ca, în loc de a năzui după drepturi
LU
care contrazic natura și menirea ei, să-și valorifice calitățile așa de gingașe
și pline de forțe active ale sufletului ei. Din cămin, ar porni lumină de
viață nouă, curată, închinată slujbei binelui celor din jur.
RA
Este o amintire a idealului de educație feminină al lui Goethe,

care cerea, pentru femee, egalizarea cu bărbatul, dar nu identificarea
lor. Aceasta însemnând cea mai mare nedreptate ce i s’ar putea face femeii.
NT
Ceeace Gina Lombroso cere că stăruință este nu modelarea femeii

după aptitudinile și caracterul bărbătesc, ci o educație nouă a bărbaților,
pentru înțelegerea și dreapta prețuire a femeii. Căci, în lumea noastră
actuală, femeea adevărată, femeea superioară este disprețuită sau, în cel
CE
mai bun caz, necunoscută, fiindcă delicatețea ei de suflet și înclinarea

spre o intensă trăire interioară, consumându-și în taină durerea de a nu
fi înțeleasă, o fac să treacă nebăgată în seamă; în timp ce acelea, destul
I/
de numeroase, care știu să afecteze tocmai aceste calități, acelea strică

sufletul bărbaților, cari nu mai pot să facă deosebirea între ceeace este
AS
adevărat și ceeace este falș. Această categorie de femei aruncă valul de

dispreț asupra tuturor, asupra celor umile și demne, cărora D-na Lombroso
le spune: Mai ales vouă mă adresez, mame timide pierdute și închise
în menirea voastră umilă și vouă, tinere fete, în inima cărora tresare
UI
dorul de a strânge în brațe un copil. înăbușite, buimăcite de mariie

misiuni politice și "sociale astăzi la modă, voi ați ramas tăcute și ascunse
aproape rușinate de a va afla străine acolo: timiditatea voastră a fost
BC
luată drept nepăsare, pasiunea voastră, drept constrângere, existența

voastră a fost tăgăduită, voi ați fost socotite victima unei iluzii. Iar eu
Y
scriu ca să vă apăr, ca să dovedesc că voi existați încă și că jugul de
AR
care vor să vă desrobească este tocmai misiunea voastră proprie, năzuința
universală și comună tuturor femeilor care știu să iubească".
Dar sarcina de a educa tineretul masculin în sensul acesta revine
R
tocmai femeii. Ca mamă, ca soră, ca prietenă, ca soție, ea singură poate
face pe bărbat s’o înțeleagă, prin exemplul viu al vieții ei de toată clipa.
LIB
Oare nu este misiunea aceasta cu mult superioară aceleia pe care și-o
impune femeea modernă? Cu cât poate fi mai fericită femeea care luptă pe
un tărâm unde ea se prezintă cu forțe mult mai mici față de coluptător
care este înarmat în chip special pentru aceasta, decât femeea care, cu-
ITY
noscându-se, știe să folosească însușirile ei acolo unde ele vor putea da
maximum de realizare?
La aceasta o ajută și calitățile speciale ale inteligenței ei: spirit de
S
observație, spirit de invențiune. In adevăr, prin acestea, ea poate înțelege
fără să i se spună, poate pătrunde în sufletul celor din jur, poate cunoaște
ER
taine nemărturisite de durere și poate afla mijlocul de a dărui bucuria.
Astfel, nici cultura femeii nu poate fi identică celei a bărbatului.
Calițățile ei sufletești o înclină spre un anumit fel de cultură, în care aceste
NIV
calități — deosebite de cele bărbătești cu totul — să poată fi puse în

valoare. Toată activitatea femeii se îndreaptă după normele fixate de
scopul ei ultim, pentru atingerea căruia, fără îndoială, ea trece prin școala
durerii.
LU
De aici se desprinde și caracteristica femeii superioare: „ea trebue

să aibă o superioritate generală a spiritului și a inimii care să-i îngădue
să tempereze morala prin estetică, justiția prin milă, abstracțiunea prin
RA
realitate, care să-i îngădue să topească și să armonizeze progresele frag

mentare realizate de geniul abstract al bărbaților și influențele contra
dictorii care-și fac drum în fiecare națiune, în fiecare civilizație".
NT
Femeea superioară, sfioasă și tăcută, este punctul de legătură, de

armonizare.
Numeroase afirmații sunt ilustrate cu exemple luate din lumea
CE
feminină biblică a Vechiului Testament, mai ales, sau a vieții din ultimele
decenii.
D-na Lombroso, fiica celebrului învățat italian, părtașe de lucru
a tatălui său, apoi a soțului, ea însăși autoarea unei serii întregi de lucrări
I/
erudite, a fost pusă, prin ivirea războiului, în contact apropiat cu mediul

feminin, având astfel posibilitatea unei observații continue, al cărei rod
AS
a fost cartea închinată femeii. Iar, dacă la început spuneam că această

carte poate apărea învechită, acum soluțiunea pe care o dă D-na Lom
broso problemei femeii se înfățișează tocmai plină de noutate în vremea
UI
aceasta, când „marile misiuni politice și sociale" preocupă spiritul feminin.

m. k. c. f
BC
Grillot de Givry. Le Christ et la Patrie. Ed. Andre Delpeuch.

Paris.
E o carte aproape sălbatecă prin sinceritatea ei. Ideile de patrie,
401
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
de armată, de guvern, sunt idei asupra cărora cu greu se poate vorbi
AR
în mod iconoclost. Ne-am trezit, din străvechi timpuri cu ele, au crescut
cu generațiile și s’au moștenit cu ele. Relele pe care ele le-ar aduce
omenirei sunt repede uitate prin imposibilitatea în care, materialmente,
R
ne găsim de a le înlocui cu ceva precis și garantator. Lesne e a le
ataca, dar ce punem în locul lor? Pe de altă parte, a le înlocui prin
LIB
cine știe ce formule teoretice, e profund periculos.
In cartea sa, Oivry caută a dovedi că răsboiul — acest mare
fenomen social — este produsul direct al ideei de patrie, și că el, consti
tuind cel mai mare păcat creștin, nu poate fi alungat din existența umană
ITY
decât odată cu ideea de patrie. Armata, acest instrument cu care patria
face răsboiul, ar urma și ea aceiași cale.
Firește, răsboiul în sine — cu excepțiunea poate a celui defensiv —
este „cea mai oribilă dintre invențiile diavolului". El este deci condam
S
nat de Isus. Oricum am vrea să argumentăm, de sub lespedea de granit
patrie.
ER
a acestui adevăr nu putem evada, oricât ne-ar fi de scumpă ideea' de
;
Dar dela această constatare, până la abolirea răsboiului prin abo
NIV
lirea ideei de patrie, este o cale atât de lungă, în cât teoria, dealungul’
acestui drum se pulverizează în întregime.
Pentru a putea valabil transforma ideea în fapt, numai o singură
ipoteză este: în aceiași clipii să se dezarmeze definitiv toate națiile, și
LU
tot în acea clipă să fie toate de acord în a desființa granițele de orice

fel dintre ele.
Iar, pentru noi creștinii, ar mai fi o condiție: ca toate națiile
să fi ajuns la profunda cunoaștere a Evanghelici, a cărei învățătură să
RA
se fi coborît în viața de fiece zi a tuturor indivizilor ce le alcătuesc.

Pentru că, fără universalizarea ideei creștine, orice teorie de ar
monie nici măcar această singură posibilitate de înfăptuire nu are.
NT
Iată, avem de pildă încercările ce se fac cu transformarea în fapt

a ideei Statelor-Unite ale Europei Centrale. Mai întâi, se face cumplita
eroare de a se crede că prin apropierea economică Vom ajunge Ia cea
CE
sufletească, pe când drumul normal este tocmai cel contrariu. Faptele

economice sunt valabile numai atunci când ele purced din fapte sufle
tești, — iar cele sufletești nu sunt niciodată condiționate de cele econo
mice. O pildă avem cu evenimentele din 1916: zeci de ani am fost
I/
legați economicește cu Germania (cu care aveam, în mod succesiv, și o

alianță răsboinică) — și totuși, în clipa decisivă din vara cea de po
AS
mină, întreg spiritul nostru obștesc s’a așezat în tabăra adversă, de

care, totuși, nu ne lega nici un interes economic.
Prin urmare, Statele-Unite ale Europei Centrale nu-și vor vedea
UI
zorile din besna întunerecului de azi, de cât când popoarele care vreau
să le înfăptuiască se vor apropia sufletește. Și nici aceasta nu e de
ajuns. Apropierea nu poate însemna alta de cât dragoste, iar dragoste,
BC
pe fundament de veșnicie, nu poate fi decât aceea în Isus.

Privind „tratativele" ce se fac azi, vedem cu durere, că din ele
Y
lipsește cu desăvârșire Isus, — și aceasta dovedește că reușită nu poate
AR
fi, oricât de mult ar striga oamenii, gazetele, națiile, ș. c.
Raportând acum raționamentul nostru la marea problemă a răs-
boiului, vom spune: De sigur, Isus vrea necontenit să ne vadă scăpați
R
de cruntul spectacol al răsboiului, care e fapta demonului. El vrea,
de asemenea, ca acest lucru să se înfăptuiască pe calea împăcării po
LIB
poarelor între ele. El ne arată chiar, că acest lucru va fi cu putință când
Evanghelia Lui se va fi coborît, în cât mai multe suflete la toate nea-,
murile pământului. Dar niciodată Isus nu poate propovădui aservirea
unei nații dezarmate, alteia înarmate, — ci numai buna armonie, a două
ITY
nații simultan și total dezarmate. Dacă acest lucru nu se poate deocamdată
înfăptui, rămâne în picioare pe lângă ideea de patrie și datoria de a
o păzi.
S
Ce ne rămâne deci de făcut? Ce orizont mai senin găsim acestui
prezent destul de întunecat? Care e datoria noastră, a creștinilor în
special? ER
Răspunsul nu e de cât unul: continuând a păstra ideea de patrie
§i a o apăra împotriva încălcătorilor, să nădăjduim în vremea unei îm
NIV
păcări obștești, propovăduind-o necontenit pe calea dragostei lui Isus.

Vom fi împăcat astfel ideea de patrie cu dragostea lui Isus, ele
mente care, în pură teorie, par a fi uneori, antagonice.
LU
H. Pinard de la Boulaye S. J. Jesus et L’Histoire. Conferences de

Notre Dame de Paris (1929). Ed. Spes. Paris, Rue Souflot 17.
Sunt șase conferințe pe care eminentul predicator de la Notre
Dame de Paris le-a ținut în cursul acestui an.
RA
A așeza pe Isus în cadrul Istoriei, și a-L fixa acolo pe temeiul

unor argumente de ordin istoric, iar nu numai prin puterea unei cre
dințe mistice care n’are nevoe de raționamente, e, firește, o lucrare pe
NT
cât de grea, pe atât de însemnată în efecte practice, care, apoi, vor fixa
și mai adânc credința ce putem avea asupra existenței și, mai ales, a
divinității lui Isus.
CE
Lucrarea detractorilor lui Isus tocmai această țintă a avut necon

tenit: a face (după părerea lor) imposibilă încadrarea lui Isus în Istorie,
pentru ca apoi de aici, să tragă concluziile plăcute lor. Și trebue să măr
turisim, adeseori au reușit, dând vieții Mântuitorului aliurile și aspectul
I/
de legendă.
Adevărul .însă nu e decât unul: Isus a fost întruparea lui Dum
AS
nezeu în om, într’o vreme anumită, bine fixată de istorie, — a trăit o

vrâstă certă, — a propovăduit în niște locuri cunoscute și un număr de
ani bine circumscriși, a lăsat o învățătură lămurită, care a rămas imua
UI
bilă pe veci, — a murit, — a înviat pe temeiul dumnezeirei din EI, —<

și S’a înălțat la ceruri. Toate acestea sunt și rămân adevăruri istorice.
Cu elemente din afară de Sfânta Scriptură, autorul caută a fixa
BC
tocmai acest lucru: istoricitatea lui Isus. Aduce, în sprijin, mai întâi măr
turiile lumei greco-romane, apoi pe acelea ale bisericilor ortodoxe ale
lui Isus (cultul tradiției). Ajungând la Sfântul Apostol Pavel, îi folo-
Y
sește mărturia în favoarea celor „Doisprezece", cât și ale acestora în fa
AR
voarea Sf. Apostol Pavel.
Unul din formidabilele argumente istorice, autorul îl trage din
valoarea istorică a Evangheliilor. Studiind caracterele interne ale celor
R
Patru Cărți, găsește patru principale „relațiuni" istorice: a) coherența
povestirei lor, b) „arhaismul instituțiilor descrise, a sentimentelor ex
LIB
primate, a speculațiilor teologice, c) uniformitatea stilului sau a tipului
moral, dela un capăt la celălalt a celor patru Evanghelii și d) acordul
cu istoria generală....".
Concluzia generală a cărții este totala veridicitate istorică a Mân
ITY
tuitorului și a Invățăturei Lui.
Nu putem încheia aceste prea puține cuvinte asupra unei probleme
atât de vaste și asupra unei cărți foarte documentat scrisă, fără a nu da
o pagină din ea, care mi s’a părut admirabil scrisă și de-un efect im
S
presionant.
ER
Vorbind tocmai de valoarea istorică și etică a celor patru Evan
ghelii, predicatorul spune:
„Voiți să înțelegeți care este prețul acestor documente, cele mai
NIV
scurte, sub acest raport cele mai neînsemnate poate din câte s’au pu
blicat vreodată?
Să presupunem deci că Isus potolește o clipă strălucirea slavei
Sale, se coboară spre voi, ținând într’o mână Sfânta Euharistie și în
LU
cealaltă Evanghelia și vă zice: „Vă las să alegeți: sau prezeța Mea în

acest potir, sau istorisirea vieții Mele în această carte. Pe care o pre
ferați?
Fără a șovăi, mulți dintre voi ar răspunde fără îndoială „Euha
RA
ristia!".
Cu riscul de a vă lăsa în uimire, aș răspunde așa: „Doamne, pen
tru că nu pot avea deodată amândouă aceste tezaure, păstrează-Ți Eju-
NT
charistia, și dă-mi Evangheliile!".

De ce, domnii mei?
Pentrucă în Sfintele Daruri, Mântuitorul este de față sub aparen
CE
țele morței Sale. Ca preoți, când am rostit asupra pâinei și vinului de pe

altar aceleași cuvinte de care s’a servit El însuși în seara Cinei, îndoind
genunchii, îl adorăm, sub speciile consacrate, tot cu atâta siguranță,
ca și cum l’am vedea cu ochii noștri. Dar potirul pe care-1 țin mâinile
I/
noastre tremurătoare, e mut. Noi îl întrebăm: „Ce cugeți, Doamne, în

clipa aceasta? Ce aștepți dela mine, în vâltoarea în care mă sbucium?
AS
Cum să mă port ca să fiu pe placul Tău?" Potirul tace. „Aș putea lua
drept voința ta, Doamne, aceste doruri, aceste năzuințe care se învâl-
torează în mine, când Tu sălășluești in pieptul meu?". Nici un răspuns.
UI
Totuși rațiunea ne înștiințează, — din lipsa unei regule sigure care să

ne îngădue să judecăm aceste mișcări lăuntrice, că cele mai rele iluziuni
ne pândesc.
BC
Ei bine, domnilor, gândurile adânci ale acestui Stăpân adorat,

această regulă luminoasă de care avem nevoe, Evanghelia ne-o aduce.
Y
Acolo, simțimintele lui Hristos sunt descrise clar: mila Lui pentru păcătoși,
AR
dreptatea Sa, pietatea Sa. Acolo, toate vorbele pe care El le-a rostit
vibrează ca și cum le-ar fi rostit eri. Acolo, pildele vii ne ’nvață cum
se purta El cu prietenii Săi, și totodată, ce așteaptă, zi de zi, din partea
R
noastră. Potirul este mut și pare mort; Evanghelia, dimpotrivă, de îndată
ce-o meditează credința, ne dă pe Isus viu și grăitor. Eucharistia ne
LIB
este dată ca o hrană, Evanghleia ca o epistolă a lui Isus către toate
veacurile. După două mii de ani, inima Lui palpită încă în aceste pagine,
întocmai ca aceea a părinților noștri și a prietenilor morți, în scriso
rile lor, azi îngălbenite de vreme.
ITY
Din fericire, domnilor, Providența nu ne-a impus o alegere atât
de dureroasă. Dărnicia Ei ne-a lăsat, de-o potrivă, Pâinea cerului și
textul Scripturilor. In amândouă, Isus e de față. Amândouă alcătuesc ca
S
și două prelungiri ale Incarnării Lui. Amândouă sunt deopotrivă de fo
lositoare desvoltăriii vieții noastre supra firești: Evanghelia ne deslușește
ER
programul care trebue să facă din noi niște creștini adevărați; Eucha
ristia ne dăruește puterea de a înfăptui acest ideal.
Scumpii mei ascultători, ați ghicit dece țineam să vă reamintesc
NIV
aceste principii, cincisprezece zile după solemnitățile pascale. Aici, la

Masa Sfântă, aș vrea să vă regăsesc adunați. Orice alt rezultat al confe
rințelor mele ar fi fără preț în ochii mei.
Dacă ați și căpătat fericirea de a crede, nu despărțiți niciodată
LU
aceste două practice: cetirea Evangheliei și împărtășania. Dacă încă

sunteți în așteptarea luminei pline, spuneți-vă cu încredințare că ea va
luci curând și pentru voi dacă urmați a o căuta cu loialitate și că ase
RA
menea jertfe de care poate că se înspăimântă slăbiciunea voastră, vă vor

fi rescumpărate prin Eucharistie“.
a. 1. m.
NT
Saul a murit pentru că s’a făcut vinovat de făr de lege

CE
față de Domnul, al cărui Cuvânt nu Va păzit și pentru că a în

trebat și cerut sfatul celor ce cheamă morții.
1 Cronici, 10, 13
I/
Nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

AS
Luca 1, 37
Ml se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu.

UI
Luca 1, 47
Tot ce nu vine din încredințare e păcat.

BC
Romani 14, 23
Y
CÂRTI SI REVISTE ROMÂNEȘTI
AR
Cina cea de taină de Cărnii Baltazar. Ancora 1929, versuri.
D-l Camil Baltazar este un poet cu resonanță biblică din Vechiul
R
Testament. Biblică întru cât ia anumite personagii femenine din Scriptură.
Faptul că face apologia sensualismului acelor personagii este încă tot așa
LIB
de puțin biblic pe cât de poetic. A cânta „alba pâine a trupului" ori
„șoldul cald caval și umerii lăute" cu o voluptate pe care n’o găsim în
„cântarea cântărilor" și nicăeri aiurea în Biblie este a interpreta cu ipo
crizie textul sfânt. Am mai spus și repetăm: Vechiul Testament are pentru
ITY
noi cu totul alt înțeles decât acela pe care-1 trec poeții prin filtre cât
de fine. Dacă Scriptura veche n’ar avea pentru noi o semnificație mai
înaltă am subscri că d-l Camil Baltazar este poetul misticismului sensual
S
biblic.
Da. Avem de aface cu un erotic. Modernist ca factură dar foarte
ER
adesea savuros prin arhaismul vocabularului și prin sonoritatea aproape
de orgă a timbrului poetic, D-sa face parte dintre obsedații sensuali.
Unii — de pildă confratele său d-l Aderca — împing nota până la ro
NIV
pulsie. Alții o învesmântează în mantia artei și mai păstrează anumită
discreție. E cazul d-lui Baltazar și anume: în edițiile pe care d-sa nu
le răspândește extra commercium. Dar, vai, aproape nu este poezie în
ciclul care a dat titlul volumului de față și să nu cuprindă cel puțin o
LU
sugestie, o evocare dacă nu o ațâțare a instinctelor sexuale. Dacă am lua

poezia „Ciobănească" unde primitivismul și firescul fac din Daphnis și
Chloe un admirabil subiect de apologie a inocenței, ne-ar fi de ajuns ca
să judecăm ce diabolică sensualitate a creiat autorul ei.
RA
Stând la o altă altitudine, noi credem că poezia este a sufletului

iar nu a cărnei. Și dacă ne-am îngăduit a pomeni aici, într’o revistă de
cultură creștină, despre această carte, am făcut-o nu pentru a recomanda
NT
cartea ci pentru văpaia creștină ce ni s’a părut a lumina pe ici pe colo

în luptă cu toate puterile întunericului.
Iată găsim, la un poet evreu., un sentiment curat pentru Isus. II
CE
descoperim în cele trei poezii: Isus pe ape, /sus murind și întoarcerea lut
/sus.
Natura participând la durerea Răstignitului:
I/
S’apleac’o mladă de măslin,

târzie mladă
AS
adie cugetu-/ prelin

rănile încep să scadă
Sentimentul față de Iuda:
UI
Sărută-mă cu rana sărutării urâte

Iudă cu aripi negre coborite;
BC
Dă-mi alba moarte prin negrul semn:

M’oi înălța lujer-sângerat pe-o cruce de lemn
Y
AR
M’or legăna veacurile pe ape creștine
tu nămolul și eu feștila din tine.
Dar ceia ce ne-a reținut în cartea aceasta este ciclul „Vecernii".
R
Poetul era în spital. Era deci mai aproape de Dumnezeu. Sensualul dis
LIB
păruse pentru a rămâne numai sufletul pur. Și atunci vom plânge cu el
în nopțile de veghe când își apropie patul de un alt bolnav.
...Cu paturile mai mult alăturate
ITY
ca să ne simțim mai bine
vom înpleti manile în chip de frăținătate.
Vom compătimi și noi smeriți pe cei ce:
S
ER
S’au strecurat pe ușa capelei
temându-se ca mortul să nu le spate
că nu mai au nici ei mult de trăit
NIV
Și vom împărtăși și noi:
Și așa m’a durut cum dormia întins,

cu chipul fără urmă de dojana
LU
sărac și umil
că m’a podidit tusa
și-am plâns încet, cu manile la ochi, ca un copil.
RA
Sentimentul din ultima scrisoare mamei e de-o umanitate creștină

profund emoționantă:
NT
Spre dimineață, când bolnavii se scoală

cu gemete și întrebări pe jumătate
voi dormi frumos
CE
cu mâinele-a rugăciune pe piept încrucișate...
Și poate că, voind să mă așeze în capelă,

I/
mă vor purta descoperit prin grădină,

și cum mă vor plimba tăcut pe albi,
AS
în dimineața vibrînd ca o coardă de violină.
Se va pleca o creangă de copac,

UI
umbrindu-mi fața cu tăcere

și sărutându-mă blajin cu floare albă
ca o târzie și cuminte mângâere.
BC
Cum mă vor fi lăsat să hodinesc puțin

cu fața galbenă brodată ’n albul Aprilin,
Y
AR
va fi atâta liniște în jurul meu,
creanga va sta asupră-mi cu teamă,
că aș vrea în clipa ceia să te rog:
când vei afla de moartea mea
R
să nu plângi, mamă...
LIB
Pe alocarea vedem că poetul simte că:
Fruntea Domnului pe-aproape milostivă
lumină copilărește,
ITY
Sufletul lui și că:
Trupurile fost-au sufletelor lăicere.
S
ER
Pentru aceste văpăi ce luminează cald versurile poetului am voit
să-i subliniem lamura sufletului. Știm că obsesia sensuală este practicată
în literatură de Evrei. Asta nu înseamnă că o admitem când o cultivă
Românii. Ni este la fel de odioasă ori de unde purcede. Dar tocmai
NIV
fiindcă la un fiu al lui Israel găsim și un firișor roșu de creștinătate —

am ținut să-l remarcăm.
i. gr. o.
LU
Degetul lui Dumnezeu de Pr. Gh. V. Șușnea, Huși 1929.

Părintele Șușnea este un harnic propovăduitor. Pe tărâmul cu
vântului rostit ca și pe al scrisului. Fiind referent cultural al Eparhiei
RA
Hușilor (cum e părintele Hodoroabă pentru Eparhia Moldovii și Sucevii),

Sf. Sa are o bogată activitate pentru popor mai ales. Ca fiu de sătean,
nici nu putea să facă o slujbă mai potrivită de cât chemând la o înțelegere
NT
de viață nouă pe acei din mijlocul cărora s’a ridicat.

Broșura, cu titlul de mai . sus, adresându-se poporului, e scrisă
sub formă de povestiri cu cuprins moral. Obiectul fiecăreia este un păcat
CE
din acelea care sunt mai răspândite și mai cocoloșite în sufletul săteanului.
Din fiecare cititorul desprinde o învățătură de viață, găsește o metaforă,,
o pilduire, care fixează atenția ca un pivot adâncit în conștiință. Autorul
are grijă să arate, la fiecare păcat, și pedeapsa ce-1 așteaptă în viața
I/
aceasta.
E mai mult o lucrare de propagandă socială de cât creștină în
AS
adevăratul înțeles al cuvântului. Desigur de mare folos, prin calitățile

scrisului popular. I-ar fi trebuit însă, pe lângă citatele scripturistice pe
care se razimă, și care au un interes pur didactic, o mai entusiastă
UI
chemare spre Vindecătorul tuturor păcatelor.
llazc de lumină, anul I No. 3.

BC
Este o plăcută surpriză pentru noi această publicație a studenților

în teologie din București. Mărturisesc că dela un capăt până la altul
ne-a interesat ca atare. Revista, s’o spunem cinstit, ne-a luat o greutate
Y
AR
de pe suflet: aceia pe care ne-o puseseră înșiși viitorii slujitori ai Iui
Dumnezeu. I-am cunoscut în atâtea împrejurări și ni s’a întunecat icoana
preotului de mâine. Iată că acum strălucește, undeva, în chiar sanctuarul
R
de învățătură și educație creștină, un mănunchiu de „Raze de lumină"
vie, curată, generoasă.
LIB
Găsim în numărul acesta, un splendid articol, semnat de unul din
profesorii dela teologie cu mai deschise orizonturi spre bunul comun care
unește confesiunile creștine și sectele anexe. E profesorul Teodor Popescu,
un observator fin al „Susceptibilităților confesionale" și un condei care
ITY
face onoare scrisului bisericesc. E foarte dreaptă constatarea sa că „orto
doxia e cea mai încercată dintre confesiunile creștine" și ca atare „ne
dreptățită și ținută pe loc de împrejurări istorice defavorabile, mai mult
S
ca orice altă confesiune". Ca atare „creștinismul nostru, poate să aibă,
în fața timpului de azi, unele lipsuri și chiar de învățat unele lucruri din
ER
progrese și experiențe, pe cari ceilalți creștini au fost puși — la adăpostul
nostru — în situația de a le face".
Minunată reflecția că „într’o vreme în care, creștinismul de orice
NIV
confesiune suferă sub greutăți și lovituri primite de la adversarul comun,

al necredinței și vițiului omenesc", cel mai bun lucru ce-1 are de făcut o
confesiune nu-i „să se piardă în studiul scăderii celorlalte". Noi vedem
în această observație un porumbel alb pe catargurile ortodoxiei insultate
LU
și ignorate. Noi trebuie să fim, spune autorul, în rândul celor cari

doresc apropierea și înpăcarea creștină, cu convingerea că îndeplinesc
un mare postulat evanghelic".
RA
Un meritoriu studiu asupra „preotului în literatura română" scrie

d-1 D. Roman, trecând în revistă sbuciumul sufletesc al preotului Tudor
din „Păcatul" lui Carageale cu sensibilitatea aceia covârșitoare, pe preotul
NT
din Humuleștii lui Creangă, „cu o mână de învățătură, un car de minte

și multă bunătate de inimă". Apoi pe Popa Tanda a lui Slavici cu acea
lozincă de care ar trebui să-și aducă mai des aminte preoții noștri când nu
CE
li vin oamenii la biserică „așteptați, dacă nu veniți voi la mine, vin eu la

voi"; pe preotul Tone, liturghisitorul cel plin de evlavie și de înaltă
conștiință al scriitorului creștin Gala Galaction; pe preotul Andrei al lui
Agâfbiceanu, înfățișat așa cum iese „format din școlile noastre cu tulbu
I/
rările, cu crizele și necesitățile sufletești pe care i le provoacă lectura

variată și necontrolată de nimeni" și care se convertește apoi. Autorul
AS
studiului vorpește pe larg despre preotul din diferitele opere ale fecun
dului scriitor ardelean, urmărindu-1 în viața sa socială, pastorală și fami
liară, subliniind cât de însuflețit de misiunea sa e acest preot. Deasemenea
UI
e trecut în revistă rolul covârșitor în viața națională al preotului lui Ooga

și preotul entusiast al lui Beldiceanu. Nu este trecut sub tăcere preotul,
întunecat de pasiunea trivialului, din Sadoveanu și cel din Speranția. Un
BC
loc larg îl ocupă preotul din opera lui Damian Stănoiu.

In concluzie desprindem din studiul acesta conștiincios că preotul
de mir își are o contribuție deosebită atât în istoria formării și desvoltării
poporului român cât și în desvoltarea vieții sale religioase și bisericești.
Y
Un foarte documentat studiu asupra convertirii sfântului apostol
AR
Pavel semnează D-l Sofrbn Vlad privind-o ca o minune a lui Dumnezeu,
ca o transformare subită, fără nicio perioadă de transiție. Raportul
Apostolului cu Dumnezeirea devine dintr’odată dintr’un raport extern
R
unul cu totul intern. Omul care clocotea de ură altă dată cântă cel mai
înălțător imn al iubirii. Apropiindu-ne de apostol, spune autorul, ne a-
LIB
propiem de Hristos căci inima lui Pavel e însăși inima lui Hristos.
Bogata cronica internă. Plină de interes — nu și de bucurie —
cronica vieții studenților noștri în Facultatea catolică din Strassburg. Cu
totul remarcabilă, rubrica recenziilor.
ITY
Renașterea, organul oficial al Eparhiei ortodoxe române a Vadului,
Feleacului, Geoagiului și Clujului.
S
Câteva numere (37—41) se ocupă de călătoria de propovedanie
ER
a P. S. Episcop Nicolai. E o veste așa de bună că nu putem s’o subliniem
de cât cu bucurie rară. Aflăm deci că un Episcop își cercetează Eparhia
trecând din biserică în biserică, împărțind binecuvântări și încurajând
NIV
pe credincioși. Pretutindeni e primit cu arcuri de triumf. In unele sate
este întâmpinat chiar de preoții minoritari și de cei uniți cu adevărată
dragoste creștină și cu prețuire erarhică. Pe alocurea ni-i dat să auzim
în cuvântul de bun venit „că nu s’a mai pomenit pe acolo să fi umblat
LU
vr’odată Arhiereu român". In adevăr ne emoționează până la lacrimi

această constatare care poate fi socotită generală. Episcopii noștri nu
coboară în mijlocul noroadelor. Excepțiile fericite confirmă regula gene
rală. Minunat prilej pentru un ministru al lui Hristos să împrăștie lumină,
RA
credință, nădejde, dragoste și voință tare în poporul care așteaptă, săr

bătorește, ca și odinioară pe Vlădicii Săi.
E deosebit de semnificativ faptul că P. S. Episcop Nicolai face și
NT
vizite inopinate prin bisericile Eparhiei Sale spre a se încredința de ac

tivitatea preoților. De aici ies și prilejurile fericite de-a recunoaște os
teneala adevăraților slujitori. Reproducem pentru interesul lor pilduitor
CE
rândurile ce urmează dintr’o adresă episcopală către un protopop harnic:

„Pentru prețioasele servicii ce ai făcut bisericei în vara acestui an prin
predicile bine întocmite și apreciate de fruntașii intelectuali, țin să-ți
exprim și mulțămita noastră considerând activitatea P. Cuvioșiei Tale
I/
ca o piatră de temelie pentru consolidarea și validitarea bisericii noastre

drept măritoare în părțile mai expuse ale țării noastre".
AS
Un bun condei bisericesc dovedește a fi Părintele I. Goron care

pune mare temeiu pe cultura sfințită la picioarele Mântuitorului. Foarte
UI
plastică asemănarea ce face între preoți ca veghetori ai lui Hristos în

lume și păstorii turmelor ce-și apără oile de lupii flămânzi cu focuri de
veghe, iar gospodarii buni își apără holdele de sălbătăciuni cu tăciuni
BC
aprinși. „Când în fiecare sat e un preot — la lumina atâtor focuri vor

îndrăzni oare lupii să se apropie de turma cuvântătoare?" Fără îndoială
că nu, dacă preotul este o lumină vie, puternică, străbătătoare.
Y
AR
Tomisul, No. 9, Constanța. Foaia oficială a Eparhiei Constanța
cuprinde în numărul acesta, pe lângă multele informații de interes local,
bisericesc și 3 articole. In cel dintâi, „Cultul icoanelor", găsim observații
R
drepte cu privire la înrâurirea climei asupra concepției creștinismului.
Popoarele cu clima caldă au religii spirituale; cele cu clima schimbătoare
LIB
întrebuințează forme. Europa nu cunoaște misticismul asiatic.
„Este ceva atavic păgân, spune d-1 Sandu Brădet, în această cre
dință; dar ar fi o insultă pe care am aduce-o strămoșilor noștri — ,în im
posibilitatea de a riposta — dacă i-am acuza că ei nu puteau înălța rugile
ITY
lor mai departe, dincolo, peste statuile de piatră sau de aur — simboluri
ale atâtor realități nevăzute". Și autorul arată că noi deosebim adorarea
dată lui Dumnezeu în abstract de venerarea ce-o datorăm reprezentărilor
sale prin mijloacele artei. Foarte potrivită comparația că „mama sau lo
S
godnica ce sărută fotografia iubită nu se oprește niciodată cu gândul la
cartonul atins cu buzele". ER '
Dar unde ni se pare că autorul o scrintește este în concluzie „Pre
tindem ca nimeni să nu se atingă de icoanele noastre; loviturile acelora
NIV
se vor întoarce în capul lor“. Exact ca în Vechiul Testament, sub imperiul
omului celui vechiu care n’a cunoscut pe Hristos!
Un bun articol semnează Părintele M. Rădulescu cu privire la creș
terea copiilor. Pilda cu pomii e cu totul proprie țintei urmărite. „Răsădește
LU
doi pomi în grădină. Pe unul, îngrijește-1, altoește-1, tae-i crengile ce

cresc rău, curăță-1 în fiecare primăvară și ai să vezi cu câtă plăcere stai
la umbra lui, cu câtă dulceață guști din fructele lui; al doilea dacă nu
l’ai îngrijit de loc și l’ai lăsat în voia lui, a crescut răpănos, cu o
RA
coroană urâtă, având fructe acre și amare. Cea mai mare vină, că nu sunt
așa cum trebue tinerii de azi — oamenii și gospodinele de mâine — suntem
noi vinovați, părinții".
NT
Articolul „Cerșetorii dela podul de lemn", al părintelui Pascu-

Adjud, este o bună bucată literară, care isbutește să emoționeze. Face
parte din acea literatură specifică marilor convertiri.
CE
Vatra (tipăritură pentru popor) No. 7, continuă rubrica tălmăcirii

Evangheliei prin părintele Anghel Pârvănescu, directorul Seminarului
Craiovean. Subliniem observarea că „învățătura Sfintei Evanghelii nu-i
I/
cuvânt deșert, ci viață sfințită și înălțată. S’o urmăm în litera ei și s’o

AS
trăim în duhul dătător de viață cuprins în ea. Nu ne este îngăduit s’o

știm numai ci s’o trăim". Fără îndoială că numai astfel ne putem da
seama de frumusețea ei. Căci de știut, toți oamenii zic c’o știu de pe
băncile școlii și că nu mai au nevoie să li se vorbească despre ea. E criza
UI
cea mai mare a acestui veac pe care l’am putea numi al lipsei de expe
riență spirituală.
BC
Duminica ortodoxă No. 1—2 anul XII, cuprinde, ca întotdeauna,

în primul articol, o bună și sugestivă chemare la Evanghelie, plecând
dela textul „Ce voiți să vă facă vouă oamenii și voi faceți lor la fel".
Y
O caldă apologie a virtuții de a fi blând, cu frumoasă exemplifi
AR
care, scrie părintele I. R. Dragoslavele.
Despre comoara cea din cer, care e „mai la adăpost de cât pivnițele
băncilor și care rentează mai bine de cât toate plasamentele noastre, are
R
cuvinte de îndemn creștinesc fetița d-lui Ing. Aurelian lonescu, vechiu
colaborator al revistei.
LIB
Problema slujbei lungi la biserică și a răbdării ce comportă este
tratată cu tot interesul de părintele Neagu. Sf. Sa observă că biserica este
un necontenit du-te vino; n’a apucat un credincios să intre bine, că altul
iese. Și se întreabă cu durere, dacă venirea acestor oameni nu e zadarnică!
ITY
De sigur că da. Zădarnică pentru ei și zădărnicitoare pentru cei ce vor
să se reculeagă cu adevărat în Casa Domnului. Ni îngăduim a observa
că aici are și preotul o parte de vină: nu știe să facă slujba de așa fel
S
încât cine vine să fie neapărat reținut de atmosfera mistică 'în care intră.
Pentru ziduri nu mai vine nimeni la biserică: oamenii trebuiesc încredin
ER
țați — și slavă Domnului că se găsesc în depozitul ortodoxiei suficiente
mijloace — că aici este biserica cea vie a sufletelor ,în fața lui lisus
Domnul.
NIV
Am avea de remarcat, în ce privește poezia, că intenția religioasă,
cât de corectă, nu justifică un vers slab. Dacă nu găsim în emoția reli
gioasă, dacă un vers nu ne înalță, e- păcat de osteneală! Revista nu face
un serviciu creștinesc cititorilor săi publicând platitudini versificate. E
LU
cazul versurilor d-lui Zaharia Buruiană.

Duminica poporului din 29 Septembrie are un articol întitulat
„Gânduri de răsvrătire", semnat de d-1 Șoarec și care pcupă trei sfer
RA
turi din acest număr.

Sunt aici cuvinte grele împotriva stărilor de lucruri dela noi și a
oamenilor. Desprindem câteva constatări, nu pentru revolta stăpânită
NT
ori pentru satira autorului, ci pentru că se zugrăvește omul firesc și

neputința lui de-a birui fără puteri de Sus.
„In vălmășagul vieței, omul urmărind nemurirea, nu se încurcă cu
CE
fleacuri: cumpără locuri de veci, își durează case de veci și agonisește

bunuri să-i ajungă pentru vecii vecilor. Oricât ar avea, nu se mai satură.
Sărmană nemurire, cum te prea slăvește nefericitul de om! Nu te
știe ce ești, nu știe ce i-ai putea da, dar te urmărește și te dorește".
I/
Aici autorul aduce pilda acelor viețuitoare, numite infuzorii, a căror

viață duce la nesfârșit dacă nu se abate asupra lor focul sau altă primej
AS
die. Și iată cum continuă, satiric, d-1 Șoarec:

Ii place omului nemurirea, ar fi vrut s’o atingă? Să trăiască în
suflet cu părerea de rău că Dumnezeu nu l’a făcut infusorie. Numai că de
UI
așa viață, omul nu-și va lega niciodată soarta: nemurire, nemurire o fi ea,
dar să nu te bucuri tu, de toate îmbuibările pe care propășirea ți le-a
pus la îndemână, nici tu palate, nici tu muzică, nici tu plimbare, nici tu
BC
automobile, nici tu strand (altă năsbâtie născocită acum, un fel de

feredeu, unde bărbații se scaldă deavalma cu femeile, și-și fac de cap,
fără pic de rușine), mai bine lipsă de așa viață.
Y
Avem ținere de minte, ne-a dat Dumnezeu cea mai frumoasă po
AR
doabă: cugetul, dar ne-am pierdut sărita. Nesocotiții nesocotiților, cu
toții mergem după o nălucă să avem de toate, să nu mai muncim, toate
să ne vină de-a gata și să o ducem numai într’o desfătare.
R
Iar în concluzie găsim aceste frumoase observații:
In felul cum își așterne omenirea viața de azi, nu este nădejde că
LIB
va dăinui multe sute de veacuri. Oricât ne-am ridica cu mașinile de sburat
.deasupra nourilor și oricât i-am sgâria cu țăpușile clădirilor înfricoșă
toare, ceeace stă la temelia vieței omenești, este tot sufletul, partea Dum
nezeiască pe care o nesocotim și o terfelim mai mult“.
ITY
Unirea, foaie bisericească politică, Blaj, Organul bisericii unite.
In No. din 19 Octombrie, în editorialul, suggerat de cuvintele adresate
S
studenților de Rectorul Universității din București la deschiderea so
lemnă a Corpurilor, găsim aprecieri de o adâncă înțelegere' a cauzelor
ER
cari surpă viața religioasă. Intelectualii de azi sunt tipuri de neisprăviți
și desorientați. „Răul, spune ziarul, nu-i totuși fără leac. I se știe
rădăcina. Este înplântată chiar acolo unde a răsunat glasul întâiului
NIV
dascăl al țării". E un adevăr pe care l’am subliniat și noi altădată în

această revistă că „Universitatea sfarmă brutal lumea sufletească a tine
rimii, distruge înalta concepție evanghelică a vieții. Vâltorile orașului
mare înghit cu diabolică lăcomie nevinovăția bacalaureautului în care
LU
clocotește viața și se sbat patimele celor 18 ani, ajunse la libertate fără

frâu; iar giganticul labirint al științelor profane aruncă umbra dispre
țului peste palidele amintiri de cunoștințe religioase, salvate din nau
RA
fragiul general • al examenelor de liceu".

Foaia are în slujba ei redacțională condeie încercate ca Părintele
Russu și Augustin Popa.
NT
Ne bucură tonul cu care se vorbește despre regretatul patriarh

ecumenic Vasilie al IH-lea „care a condus destinele ortodoxiei cu multă
prudență și incontestabilă istețime în vremuri deosebit de grele". De
CE
bun folos și mai ales suggestivă informația că preoții catolici din Italia
au dat un foarte mare concurs pentru biruința acelei bătălii a grâului.
Mussolini însuși a remarcat că 82 de preoți au fost premiați pentru obți
nerea celor mai bune roade. Osebit de interesantă informația că dela
I/
1900 misionarismul catolic a câștigat în China o jumătate de milion de

adepți, are 215 preoți indigeni, 124 de biserici, 1414 capele, 1726 de
AS
școli; și aceasta în mijlocul celor mai mari turburări și prigoane. Câți

misionari n’au plătit cu viața propaganda lor pentru Hristos!
Interesantă pentru noi și mustrătoare în acelaș timp, informația că
UI
biserica unită stă biruitoare în fața invaziei sectelor.

BC
La Administrația Revistei „Fântâna Darurilor",

amatorii vor găsi la capătul anului colecția complectă,
legată.
Anul I. No. 1O Decembrie 1929
Y
FÂNTÂNA DARURILOR
R AR
LIB
— apare lunar —
Director: Preot TOM A CHIRICUȚĂ
S ITY
ER
Sumar:
NIV
Preot Toina Chiricuță.................................. Gânduri de Crăciun

Const. Goran (versuri).................................. Speranță
Al. Lascarov Moldouanu.............................. Piatra filosofală
LU
Preot Gh. Negură..................................... Meditații religioase

Maria Constantinescu.......................... Rânduri de scrisoare
Smaragda Maltopol .......... Crinul (legendă)
Liliana Iliescu............................................ Meditații
RA
V. Voiculescu.......................... Similitudine
Preoții Vasile Radu și Gala Galaction . . Psalmii (pagina de antologie creștină)
A. L. M......................................................... Flori creștine
NT
Pr. Dem. Dinu și Tr. M. Vasilescu . . ■ Tălmăciri din alte ogoare spirituale
Al. Lascarov-Moldouanu și I. Gr. Oprișan . Idei, fapte și oameni
A. L. M. . . . .............. Cărți străine
CE
S.; I. Gr. O......................................................... Cărți și reviste românești

I/
AS
UI
BC
Redacția și Administrația:
București VI,Str. Roșea 1 bis
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul I. No. 1O Decembrie 1929
Y
AR
FÂNTÂNA DARURILOR
R
LIB
ITY
gAmduri de crăciun
S
Se apropie Crăciunul! Sărbătoarea copilăriei! Fulgi au
ER
început să cadă din cerul fumuriu peste satul mic. In casele
pitite și cu ferestre smerite, se strânge viața împrejurul focului.
Și gânduri, și icoane, prind să se înfiripeze tainic în mințile co
NIV
piilor!...
Amintiri, planuri, dorinți răbufnite din tainițele sufletelor...
toate alcătuesc ștofa, în care prind să se îmbrace inimile în
LU
mijlocul pustiului și a frigului ce le strânge...

Dar nu frumusețea peisagiului vreau eu să o însemn.
Ci adâncimea faptului, ce-i stă la temelie. Nașterea Domnului!...
RA
întocmai ca spre un urdiniș, al unui stup nemărginit, așa se

îndreaptă inimile în spre acea iesle!... Numai că asemănarea
se oprește și nu mai este dreaptă, de stai s’o urmezi. Căci
NT
deobiceiu la urdiniș se îngrămădesc albinele, atunci când se

întorc încărcate cu polen, din harnicele lor incursiuni în lumea
CE
florilor... Iar acolo, spre iesle, se îngrămădesc azi inimile goale, a

unui secol gol... Și nu cred că exagerez când scriu aceste vorbe.
Câte sunt inimile, ce se apropie pline, cu credință și cu iubire,
de ieslea nașterii Lui?!... Desigur, prea puține. Trăim într’un
I/
secol mecanic, până și în religiune. Concepția omului-mașină

AS
parei a fi în practica până și aceia a Bisericei, așa cum e înfăptuită

azi pe fața pământului!... Și într’un asemenea secol e greu
să înflorească floarea mistică a credinței!...
UI
Cu cât mai mult gândesc la ceasul acela, cu atât mă

pătrund mai adânc de supra-realitatea lui. O lume supra-tem-
BC
porală plutește peste ieslea din Betleem. Ființa lui Isus Hristos
nu poate fi înțeleasă niciodată complect numai cu categoriile
FÂNTANA DARURILOR 414
Y
realității, în care stăm înfipți. Și aceasta o poate admite ori
AR
cine, măcar din punct de- vedere logic, dacă se așează cu sin
ceritate pe temelia faptelor, ce decurg din Isus. Nu este cu
R
putință a ne mulțumi cu simpla humanitate a lui.
Viața care s’a născut din El, și se naște necontenit, jeste
LIB
prea extraordinară, spre a admite explicația humanității exclu
sive. In El se afirmă un principiu, ce depășește cu mult orbita
naturalului!... Și totuși El e un om, întocmai ca noi toți!...
ITY
A plâns, a tremurat, a supt la sânul mamei, a fost legănat
pe brațe, a gângurit, a râs, a adormit și a visat, întocmai ca
noi toți, copiii humanității!...
S
O taină și un adevăr: aceasta descoperim toți, în Pruncul
din Betleem. O genune și o culme. Un semn de întrebare și,
ER
în același timp, un răspuns la veșnica năzuință a noastră după
Absolut. In acest prunc delicat, învăluit în suflarea caldă a
NIV
vitelor din Sud, noi recunoaștem, intuim, descoperim: germe

nul de viață al Vieții ce ne trebue. In El noi vedem Omul,
așa cum trebue să fie în vecii vecilor. El e Modelul etern,
LU
după care se ostenește Istoria să făurească un Om. Din El

răsare, gigantic, arborele unei noui vieți. Viața în Spirit. El
reprezintă în esență ce este humanitatea bună, pe care a
RA
creat-o în timp Divinitatea eternă. El este vrana trainică, din

care curge, în vasul fragil al făpturii humane, vinul veșnicei
iubiri a Tatălui ceresc.
NT
Dar stau și mă gândesc: De ce numai în noaptea aceia

a răsunat cântarea Păcii universale? „Slavă întru cei de Sus
și pe pământ Pace! Intre oameni — bună-voire“.
CE
Iată un program etern al guvernului divin. Isus este în

făptuitorul acestei Păci. Prin El, în El și cu El se poate [gu
verna lumea în Pace și Armonie. De ce oare în lume este atâta
I/
luptă? Pentrucă în sufletul atâtor oameni n’a răsunat cân

AS
tarea din noaptea de Crăciun! Isus s’a născut lumii — dar pu

e destul atât. Trebue ca și lumea să se nască de fapt pentru
Isus. Eu. Tu. Și fiecare din noi. Ești tu un om viu pentru
UI
Isus Hristos? Te-ai născut pentru Dânsul, printr’Insul și în

Dânsul? Acesta e secretul Păcii adevărate. Pacea în Istorie
BC
rămâne un simplu vis, de nu începem fiecare cu nașterea noastră

din nou. Iar aceasta nu e cu putință decât prin Isus Hristos!...
Trebuie să o rupem cu iluzia renașterii omenirii pe drumul
415
FANTANA .DARURILOR
Y
altei metode de cât acea creștină. Și esența acestei metode stă
AR
în aceste cuvinte: renașterea individului human la o nouă sim
țire a vieții. Un nou spirit, un nou drum, o nouă humanitate
sfântă trebue să pătrundă în fiecare, /sus este acest Om nou,
R
în care trebuie să ne naștem fiecare din noi. Nu dela alții
LIB
trebuie să înceapă drumul prefacerii Omenirii. Ci dela fiecare,
în parte, trecând prin /sus. Aceasta este semnificația sfântă
a zilei nașterii Lui. Pentru noi, s’a întrupat în vreme Cel
veșnic. Ca astfel noi, fiecare în parte și apoi toți împreună,
ITY
să ne renaștem într’Insul și să trăim îniEl, ajci și în Eternitate!...
Dar ce înseamnă oare a ne naște din El?
Iată o întrebare zadarnică poate pentru mulți. Mă voiu
S
încerca totuși să răspund cât mai departe de calea obișnuită
ER
de teologi. Răspunsul e în primul rând pentru mine — și
apoi, dacă se poate, și pentru toți aceia ce vor să mă înțeleagă.
Dar mai întâi e necesar poate ca să răspund la o altă
NIV
întrebare: De ce să fie absolut trebuitoare, pentru viață, această

naștere din El?
Răspund la această întrebare cu o altă întrebare: La ce
LU
să fie oare absolut trebuitor sborul în aer liber pentru unele

paseri? Nu e mai bine în colivie?
Răspunsul este superfluu. La fel e și cu omul.
RA
Nevoia după libertate este cea mai specifică nevoe a su

fletului omenesc. Dar ce înseamnă libertate?
Cuvântul pare a-și fi pierdut pentru mulți orice senz.
NT
Determinismul mecanicist a luat locul libertății în spiritul mul

tor oameni. Și cu toate acestea, aceasta e adevărat numai în
CE
teorie. In practică, adică în acțiune, ea este pentru toți puterea

care mână, ținta care mișcă toate svâcnirile calde a spiritului
human. Orice pas înainte, orice act de creare, în artă, în gân
dire, în acțiune, fie că îl găsim îndeplinit de un copil, în
I/
jocul lui, fie de omul matur, în cele mai înalte eroisme ale
AS
spiritului său, înseamnă o afirmare a acestei nevoi adânci, după

apele libertății. Dar mi se pare cu toate acestea că încă nu
am răspuns limpede la întrebarea de mai sus: Ce este liber
UI
tatea?
Mă voiu încerca să ajung la deslegare pe altă cale. La
BC
baza fiecărei acțiuni omenești descoperim o valoare. Atunci

când făurim o judecată, ori întruchipăm o operă de artă, săvâr-
Y
șim o faptă socială sau fie și una religioasă, noi de fapt în
AR
trupăm o valoare spirituală, pe care în noi o simțim că ne
călăuzește crearea. Adevărul, Frumosul, Binele, Divinul — nu
sunt vorbe goale pentru niciunul din noi. Ci ele înseamnă trăiri
R
spirituale ale unor realități, pe care le simțim in noi și totuși,
LIB
într’o oarecare măsură, independente de noi. O judecată este
adevărată nu fiindcă noi voim să convenim între noi ca să
fie adevărată. Ci într’însa este — aceasta o simțim fiecare —
ITY
o realitate supra-sensibilă, care se afirmă spiritului nostru ca
ceva adevărat. La fel e și în celelalte cazuri: In ele sunt valori,
pe care le simțim eterne și independente de noi, și care ni se
S
descopăr nouă oarecum în timp, în măsuri cari variază, după
măsura de adâncime și sinceritate, pe care o purtăm în noi.
ER
A ajunge la aceste valori, la toate, «și a trăi în ele, cu iele,
după ele, înseamnă pentru noi culmea humanității noastre. A
NIV
trăi o viață valabilă pe toate tărâmurile, și în toate senzurile —

este desigur obligatoriu pentru orice conștiință omenească nor
mală. A înfăptui cu gândirea — adevărul, cu simțirea —' fru
LU
mosul, cu voința binele și dreptatea, au fost și rămân deapururi

idealuri inalterabile. A simți că în tine, prin tine și cu tine
se fac din ce în ce mai vizibile, de tine și de alții, aceste
RA
valori; a avea intuiția sigură, și într’un anumit senz constantă,

că viața ta e pătrunsă și revărsătoare de ele, că tu ești în
slujba lor și ele câștigă trup prin tine și în tine, înesamnă a
NT
fi liber în sensul adevărat al cuvântului. Acesta e elementul

firesc al spiritului omenesc: elementul valorilor. In ele se
complace spiritul nostru cu aceiași senzație de libertate, cu
CE
care se complace în văzduh paserea, în apă peștele și în pă

mânt râma. A fi fără de ele, înseamnă a fi mort. Robia și cu
moartea au fost de fapt întotdeauna și pentru toți oamenii
I/
aproape același lucru. De fapt ei au preferat moartea lipsei

AS
de libertate. Și nu e nevoe să ne mirăm de aceasta, dacă

reflectăm puțin la cele de mai sus.
Cer iertare cititorului pentru această aparentă digresiune.
UI
Zic „aparentă”, căci de fapt ea ne duce drept la inima che

stiunii: De ce este necesară renașterea? Pentrucă viața nu este
BC
cu putință pentru om fără de libertate. Iar a te renaște, în

seamnă. \d ajunge la libertatea, fără de care nu este cu putință
Viața pentru sufletul omenesc.
Y
AR
A te naște din nou, înseamnă a intra într'o viață va
labilă. înseamnă a te așeza, cu toată ființa ta pe tărâmul valo
rilor eterne ale spiritului omenesc. Înseamnă a le descoperi în
R
tine, a le trăi intens și a le întrupa apoi în afară, în acte de'
LIB
iubire, care afirmă viața etern și universal. înseamnă a sfinți
viața cu Duh din Dumnezeu. De fapt a te naște din IsusL
aceasta înseamnă.
Iar a sărbători Nașterea Domnului, înseamnă a te naște
ITY
și tu la o viața valabilă; la o viață etern valabilă, în fața ori
cărui cuget și a oricărui trup. înseamnă; a trăi viața ca Isus,
care, El cel dintâi și pentru toate veacurile, a trăit viața etern,
S
cu toate valorile ei. In El găsim întrupate: Adevărul, Frumosul,
ER
Binele și Divinul, sub forma Absolutului. Nu există în toată
istoria lumii — și nici nu va exista —' o altă întrupare perfectă
a Absolutului, cu toate valorile lui, decât a lui Isus.
NIV
A fi un creștin, aceasta înseamnă de fapt: a merge pe

urmele Lui, pretutindeni și în toate.
Dar aceasta nu este cu putință față de o naștere din El...
LU
Simt însă, cu toate acestea, că n’am atins încă problema

In inima ei. E ușor a! scrie vorbe. Nu tot așa de ușor însă,
a arăta Adevărul prin ajutorul lor. Să mă' renasc din El?
RA
Ei bine, dar eu nu știu ce înseamnă tocmai aceasta? Pe ce

cale să ajung la renașterea din Isus?
Evanghelia ne răspunde cu o singură vorbă: Credința.
NT
„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în

numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dum
CE
nezeu; născuți nu din Sânge, nici din voia firii lor, nici din
voia vreunui om, ci din Dumnezeu...”
Cuvinte înfricoșat de sublime prin măreția făgăduelii lor.
. Dar cine le crede azi?... Prea puțini!... prea puțini!....
I/
Ași vrea să lămuresc printr’o istorie ce înseamnă această

AS
credință, prin care putem să ne renaștem și noi la o viață

nouă prin Isus Hristos.
Era în Paris o familie, în care stăpânia un blestem. Era
UI
blestemul acela, care în măsuri diferite, de fapt, ne stăpânește

pe toți: blestemul heredității.
BC
Un strămoș al acestei familii săvârșise odată un act fatal:

se sinucisese. Arma cu care își curmase viața, era un pistol —
Y
iar locul, unde s’a săvârșit drama, era o cameră mare, rezervată
AR
bibliotecei familiei, drept în fața căminului.
Acest gest nenorocit s’a transmis din generație în gene
R
rație până în momentul istorisirei, de care vreau să mă ser
vesc. Trei sau patru descendenți, mai toți la aceiași vrâstă, și-au
LIB
curmat viața cu aceiași armă, în aceiași cameră și în fața ace
luiași cămin. Puterea cumplită a moștenirii închidea într’însa
libertatea, întocmai ca o închisoare. Fiecare descendent din
ITY
aceastiă familie se năștea de fapt într’o temniță, și într’însa
muria. Nu putea ajunge la Viață, cu oricâte sforțări făceau
toți descendenții strămoșului.
S
Dar iată că un fapt nou se produce în timp. Apare o putere
ER
uriașă, care se încleștează în luptă titanică cu această here-
ditate. este mama iubitoare a eroului dramei. Faptul este po
vestit cu o măestrie și cu o neobișnuită adâncime de scriitorul
NIV
Paul Bourget, în cartea „La Geole”.

Jean-Marie Vialis este adus de viață în fața aceluiași mo
ment teribil al sinuciderii, transmis de strămoși prin sânge.
LU
Pare pierdut definitiv pentru viață între zidurile cumplitei tem

nițe, pe care o purta în nervi. Dar iată că apare mama, toc
mai în clipa dezastrului. Mama lui care îl iubise, așa cum nu
RA
se poate spune prin cuvânt. Iși jertfește toată existența pentru

el, numai pentru ca să-l mântue de pericolul, pe care ea știa
NT
că îl paște. Și cu toate că ea se jertfise, el nu știa încă până

acum nimic despre acest sacrificiu. El se credea părăsit de toți,
și deaceia voia să moară. Apare mama, cu suferințele ei, și-i
CE
descopere totul. Copilul privește cu ochi deschiși la sacrificiul ei,

vede iubirea ei, și atunci se petrece o minune. Ceia ce nu pu
tuse face toată știința doctorului Vernat, o poate sacrificiul ma
I/
mei. O poate însă numai în clipa când fiul privește la acest

sacrificiu și-l ia cu adâncă credință ca făcut pentru el. O emoție
AS
sublimă se descarcă atunci în el. II sgudue, îl prăbușește, pen-

truca apoi din aceste dărâmături, ale vechiului lui eu, să se
UI
nască un nou suflet, capabil de a înfrânge necesitatea. Emoția

pricinuită de priveliștea iubirei mamei, întrupată în sacrificiul
ei tăcut, constitue temelia unei noui vieți, care începe din clipa
BC
cunoașterii. El trăește de acum liber o viață, cu totul nouă. Pu

terea jertfei mamei a sfărâmat zidurile temniței sufletești, în
care zăcuse până atunci, robit, fiul.
Y
AR
O minunată asemănare eu văd între fiecare din noi și acest
Jean-Marie Vialis.
Și noi ne naștem fiecare de fapt între gratiile acestei tem
R
nițe cumplite: hereditatea.
Nu-i nici unul care să fim scutiți de lanțurile teribile ale
LIB
acestei robii, pe care o simțim că o primim din naștere, în
sânge și în nervi.
Toți vrem cu toate puterile bune din noi ca să evadăm.
ITY
Dar vine clipa când fiecare din noi simte că nu este cu pu
tință o asemenea evadare. Clipă teribilă pentru mulți, din pri
cina desnădejdii mute, care ne cuprinde. Enorma majoritate a
S
omenirii trăește în această desnădăjduire. Toate formele de ve
ER
selie sgomotoasă, în care se îmbracă viața lumii, nu sunt decât
chipul mai mult sau mai puțin isbutit de a ascunde această
desnădejde.
NIV
Dar de fapt ea însamnă moartea, pentru oricine se lasă

îngropat într’însa...
Să nu ne lăsăm uciși sufletește de întunericul acestei tem
LU
nițe..
Priviți prin gratiile ei la icoana luminoasă a nașterii din
Betleem. E Fratele. E Iubitorul până la Sacrificiu, pentru fie
RA
care din noi în parte, și pentru toți împreună. Uită-te la dâra

de sânge ce începe chiar din marginea ieslei sărace. E drumul
Iubirii fără de margini... care pentru tine s’a aprins în lume.
NT
Privește. Crede. Și vei simți cum se sfarmă lanțurile și zi

durile temniței. In tine se va descărca fulgerul unei sfinte
emoții, care va răsturna din temelii toată ființa-ți veche. Atunci
CE
— și numai atunci — vei înțelege tu ce însamnă: a crede și a

te naște în Isus la o viață cu totul nouă. Atunci vei înțelege
deplin, ce însamnă și acea „Cale” din Evanghelie, singura cu
I/
putință, care te poate duce la o viață etern valabilă, numită și

AS
„viața veșnică”...
Nu poți, sau mai curând, nu vrei, ca să o faci aceasta?
Căci, dacă vei reflecta câtuși de puțin, te vei încredința
UI
doar, că de voința ta atârnă să privești și să te lași emoționat

de priveliștea sacrificiului ce începe, azi, în ziua Nașterii Lui.
Atunci, iartă-mă te rog că ți-o spun: Nu-ți mai cultiva
BC
deloc înșelarea că ești și tu un creștin. Lasă te rog cuvintelor

acestora tot sublimul lor înțeles. Iar tu — o! e cumplit lucru
Y
AR
că o pot spune — trăește și mori robit în închisoarea cumplită!
a vechiului Om.
Căci nașterea lui lisus s’a petrecut numai pentru cei ce vor
R
să evadeze.
Prof. Pr. T. CHIRICUȚĂ
LIB
SPERANȚA
ITY
„Cerul și pământul vor trece, dar
cuvintele mele nu vor trece.
S
Stă crucea de jertfă alături de noi
Și moartea, zadarnic, in umbră pândește:
ER
Zadarnic se lasă amurguri pustii,
lisus, răsărituri din cer dăruește...
NIV
Noi, umbrele clipii’n furtună,
Alături de soarele Lui suntem vii
Și nu ne’nspăimântă când sună
Sălbaticul clopot al vremii de-apoi...
LU
Cu brațe rănite, cu inimi strivite,

De răni și de iadul păcatelor noastre,
RA
Svârliți în pustiuri, pe căi părăsite,

Din valea de negre dezastre,
NT
Rugămu-ne, Ție, lisuse, plângând

Venim ca tâlharii, sdrobifi, tremurând;
Privește mormântul de trupuri cernite,
CE
Tu fulgeri adâncul, adâncului vremii

Și morții din veacuri, i-aduni ca pe vii:
E totul în Tine, Tu toate le știi:
I/
Ruina de triipuri, când Tu o privești

AS
lisuse! lisuse! doar Tu o ’nflorești!...

Odată când nimeni nu știe,
Când ceasul de aur va Ji ca să vie,
UI
Când Tu vei deschide mormintele toate

Și soarele vieții în oase va bate
BC
In imne de slavă, ne vom deștepta

Și toți lângă Tine vom sta!
CONST. GORAN
421
FANTÂNA DARURILOR
Y
AR
Scrisori creștine
PIATRA FILOSOFALA
R
LIB
O mică stradă în urcuș, pavată cu grei bolovani neregulați, în lașul
plin de lumină și de aduceri aminte, duce spre o locuință modestă, cu
cerdac vechi moldovenesc, încărcat vara de hamei stufos și răcoros. O
pace senină sălășluește peste ograda tăcută, iar când urci cele câteva trepte
ITY
vechi ale cerdacului, ți se pare aidoma, că te afli într’o căsuță de mănăs
tire. Lemnul cerdacului e scorojit de vreme, ușa ce-ți stă în față nu
seamănă de loc ca ușile ce se fac azi, ea având niște adaose sculptate
ce-ar părea inutile, iar de jur împrejur, molcomește ceva cu totul greu de
S
prins în cuvinte, dar care dovedește că stăpânul casei nu e nici negustor,
ER
și nici bogat. Dacă pătrunzi înăuntru, priveliștea! e și tnai deosebită. Nimic
nu e de azi.
Nici masa acoperită cu cuvertură de canava, nici sipetul bătut în
NIV
ținte de alamă, nici „crivatul" de lemn de nuc, nici covorașele de pe
pereți și de pe jos, lucrate în desene simple și naive și în culori limpezi,
ușor brumate de trecerea vremei, nici ușile boltite, fără canaturi, care te
trec dintr’o odae în alta, nici lampa de gaz, așezată cu grijă pe un mic
LU
covoraș brodat, nici „chichițele" scobite în păreți, bune ascunzătoare fie

de vestminte, dar mai ales de aromitoare dulceți, nici perdeluțele albe,
cu crețuri îngrijit păturite, nici cărțile de pe masă, legate în piele negri
cioasă și răscoaptă, având, unele din ele, grele catarămi de argint, nici
RA
cârja lustruită de mâna stăpânului, stând la odihnă în colțul cu umbră ră

coroasă al odăii, nici antereul atârnat în cuerul din față, — nimic, nimic nu
e de azi. Toate grăesc lămurit că aici, vremea a stat pe loc ca într’o
NT
vrajă, și că stăpânul casei nu poate fi decât un bătrân serv al lui Dum

nezeu.
Și așa-i... Aici, în căsuța înecată în tăcere și uitare, stă bătrânul
CE
preot al lașului, părintele Știubei.

Acolo, într’o zi de toamnă, acum doi ani, am urcat și am bătut la
ușă, — iar ușa s’a deschis și în rama ei s’a așezat bătrânul preot, fostul
meu dascăl de religie de acum treizeci de aci. Nalt, cu umerii lăți, cu
I/
privirea limpede ca apa de isvor, cu părul mătăsos și încă nu tot alb,

cu barba în valuri de argint, cu mustățile amestecate în barbă, cu mâna
AS
mare și ciolănoasă, dar nespus de caldă în tremurul ei de curată emoție,

cu glasul ușor acoperit din cauza lipsei dinților, cu auzul de-o uimitoare
fineță, — iată în fața mea pe părintele Știubei, întrebându-mă într’o
UI
prefăcută răsteală:
— „Cine ești tu, fiule?"
Mâna lui încăpătoare cuprinse pe a mea, iar privirea-i cla'ră se
BC
opri nefățărită drept în ochii mei.

Veneam la Iași ca să sărbătorim împlinirea a douăzeci și cinci de
-ani de când părăsisem băncile Liceului Național, —t și cea dintâi grijă
Y
AR
după poposirea noastră ,tn oraș, fu să ne ducem, doi dintre noi, la
părintele Știubei și să-l poftim să binecuvânteze adunarea și cina noastră..
Când i-am spus cine suntem, sprincenile stufoase ale patriarhului
se ridicară ca speriate, iar mâinele lui ciolănoase se așezară pe umerii
R
noștri, ca pentru a ne mângâia. Bucuria curată îi strălucea în ochi.
LIB
Iși ceru iertare câteva clipe, spre a-și îmbrăca haina de sărbătoare..
Rămas cu prietenul în odaia în care alerga un suav miros de gutui,
tăcurăm puțin, — după care, prietenul, care era un profesor ieșean, îmi
zise:
ITY
— „1-1 vezi? Peste puțin atinge nouăzeci de ani. Și-ți aduci aminte:,
tot așa era și acum douăzeci și cinci de ani... Ce suflet minunat!..."
Și prietenul mă desluși că, în fiecare vară, părintele Știubei pleacă
în drum lung de trei-patru săptămâni cu pelerinii Ateneului popular
S
„Tătărași" în acele drumuri de propagandă culturală prin Basarabia și
ER
prin Ardeal, — și că împarte cu toți drumeții aceiași viață de vaga
bondaj, dormind în vagonul transformat în dormitor, mulțumindu-se a
mânca pe apucate o mâncare simplă și a bea o cană de apă rece, —
NIV
dar mereu îndemnând prin purtarea și prin vorba sa.
— „Noi — urmă prietenul — mai ostenim din când în când cu
sufletul, — ne mai cuprinde câte un ceas negru de îndoială sau de ne
încredere, — el e acelaș: „nu vă lăsați copii, că nu-i vreme de lăsat!..."
LU
Se supără Dumnezeu dacă ne vede așa!..." și sub venerabila lui prote

guire, călcăm pământul țării dela un capăt la altul. Anul trecut l’a cam
chinuit o durere de șale, dar a trecut repede, și bătrânul nu ne-a părăsit
o clipă..."
RA
Asupra acestora, părintele s’a înfățișat din odaia' de alături, grăind:

„iaca: sunt gata!"
L’am luat apoi între noi, cu trăsura, și l’am dus în mijlocul cole
NT
gilor. Toți i-au sărutat mâna, și pe toți i-a îmbrățișat el, întrebându-i cu
glasul său prefăcut aspru: „tu cine ești, fiule?"
Cugetam, privindu-1 în fruntea mesei noastre: „nu se poate, —
CE
aici e numai Dumnezeu care ține atât de frumos și de senin pe acest

bătrân admirabil... Nu-i lucrare omenească, — nu sunt regule de ale oa
menilor, ci numai buna și simpla și veșnica regulă a lui Dumnezeu: „a
trăi cu El, cu bunul Dumnezeu în toate clipele vieții..."
I/
Și-a stat cu noi, ne-a binecuvântat, — pentru ca la despărțire să ne

îmbrățișeze iarăși cu nefățărită dragoste.
AS
Când barba lui moale și mătăsoasă mi-a mângâiat fața, am simțit

limpede două lucruri: că mă sărută un duh, iar nu un om, — iar ființa
lui uscată și curată nu știu de ce mirosea deslușit a lemn de cireș. Pot
UI
spune că aceasta n’a fost o părere, — ci așa a1 fost.

Apoi, ființa lui patriarhală, s’a desfăcut de noi, și s’a dus în căsuța
cu cerdacul încărcat de hamei, având pe masa din oda'ia de culcare cartea
BC
mare, legată în piele negricioasă, cu cătărămi de argint...
De curând, un medic din Iași, a avut ideea să întrebe pe părintele

Y
Știubei, căror pricini crede el că datorește matusalemica-i vrâstă de nouă
AR
zeci de ani.
Și părintele Știubei, poftind pe doctor să stea în jălțul de lângă
masa cu cartea cea mare deschisă pe ea>, i-a grăit simplu și prefăcut
R
răstit:
LIB
— „Cui datoresc vrâsta mea? Firește, mai întâi și întâi, bunului
Dumnezeu. Pe urmă, înfăptuind poruncile Lui..."
După ce a cinstit pe oaspete cu o dulceață de smeură plină: de
aromă de munte și cu un pahar cu apă rece, părintele Știubei, porni
ITY
a desăvârși vorba, spunând medicului care era în căutarea veșnic negăsitei
pietre filosofale, — înțelepciunea vieții:
— „Fiule, — mai întâi afla-vei că leacurile mele nu se găsesc nici
la farmacie și nici la vreo altfel de dugheană din lumea aceasta. Iaca,
S
de-o pildă, eu am să-ți spui că unul din leacurile mele este să fii totdeauna
cu liniște în sufletul tău. Să nu te tulburi, orice ți s’ar întâmpla și să zici
ER
așa: „Dumnezeu n’are să mă lese!..." Nu lasă El iarba câmpului și pa-
serile văzduhului, — și are să mă lase pe mine?!... Cumplit lucru e
tulburarea la sufletul omului. Ea aduce mânie, ură și nedreptate. Ci,
NIV
mai ales, când sufletu-i liniștit, omul poate face multă ispravă în viața lui.
Alt leac, dragă fiule, află că-i acesta: fă binele oricui și la orice
vreme, iar de rău nici să nu te-apropii. Vei pricepe lesne că facerea de
bine, zidește în suflet mai mult ca orice altă pornire. Dar, fii băgător
LU
de seamă: binele trebue să-l faci cu dragoste, cum cere Mântuitorul și

Apostolul. Facerea de bine fără dragoste, nimic este....
Află, asemenea, că lucru mare este cumpătarea la viața omului,
RA
căci „tot lucrul măsurat este cel bun" cum se spune la carte. Și aici,
firește, lesne vei înțelege, că viața noastră au cea trupească, au cea sufle->
tească, nu are decât de câștigat, dacă păzește această poruncă. Privește în
NT
viață și hotărăște..."
Părintele s’a fost oprit puțin aici, luându-și respirarea mai adânc,
ca pentru a da piept cu cea mai grea parte a vorbirei sale. In adevăr,
după puțin, patriarhul grăi, tot puțin răstit, dar atât de cald;
CE
— „Dar toate acestea, nimica sunt, fiule, dacă nu păzim o pravilă

mai însemnată decât toate. Adică: în tot ce vei face, au cu gândul, au cu
vorba, au cu fapta, — în tot ce-ți întovărășește clipele vieții tale, să nu
uiți că „începutul înțelepciunei este temerea de Dumnezeu", așa precum
I/
grăește însuși Dumnezeu prin gura profeților. Temerea aceasta de Dum

AS
nezeu, nu este o temere omenească așa cum o cugetăm noi îndeobște, —

ci este smerenie, credință și dragoste. Asta este... Când o ai, să știi, că
nimic nu-ți mai trebue: fie avere, fie slavă, fie orice alte nimicuri ale
UI
lumei acesteia".
Și privind drept în ochi pe medicul ispititor, părintele Știubei îi
puse mâna ciolănoasă, dar caldă și ușor tremurătoare, pe umăr, zicând:
_ ,,Dupre cum vezi, lucrul este pre cât se poate de simplu, —
BC
iar lămurirea lui mai deplină, o vei afla, dacă te ostenești să deschizi
Cartea aceasta pe care o vezi aici pe masa mea..."
Y
AR
Și părintele arătă oaspetelui, cartea legată în piele negricioasă,,
având și cătărămi grele de argint.
Ca pentru a sfârși, bătrânul nonagenar, adăogă:
— „Oriunde alt aiurea, nu vei găsi nici lămurire, nici sprijin, ci
R
numai „zădărnicie și alergare după vânt..."
LIB
Așa ne fu dat să aflăm dintr’o revistă ieșană, că a răspuns părintele
Știubei unui medic de prin partea locului, care l’a întrebat cum de-a.
ajuns la o vrâstă atât de înaintată...
S ITY
MEDITAȚII RELIGIOASE
ER
Sf. Apostol Pavel scrie creștinilor din Filipi, între altele, acestea:
„Și de aceasta mă rog, ca dragostea voastră încă să ^prisosească tot
NIV
mai mult și mai mult, în cunoștință și în orice pricepere, ca să puteți
să prețuiți cele ce sânt mai de folos, ca să fiți curați și fără de prihană
în ziua lui Christos, plini fiind de roadele dreptății care sânt prin lisus
Christos spre mărirea și lauda lui Dumnezeu". (Filp. 1, 9—11).
LU
Apostolul își exprimă în această rugăciune dorința sa referitoare

la înmulțirea dragostei, a acelei virtuți mari, cate „toate le sufere, toate
le crede, toate le nădăjduește, toate le rabdă". (I Cor. 13, 7).
RA
Această dragoste, dorită de Sf. Apostol Filipenilor, poate să fie și a.

noastră, căci și dragostea noastră, unul față de altul, are lipsă de
cunoștință și pricepere.
Din saloane și din altă parte a lumii de azi acest lucru cu greu
NT
îl vom dobândi. Și din vălmășagul ocupațiunilor noastre zilnice puțin

de tot se vor arăta „roadele dreptății prin lisus Christos spre slava și
lauda lui Dumnezeu". Cam tot așa de puțin vom înțelege „cele de folos"
CE
din toate acestea. Totuși, în ziua lui Christos trebue să fim „curați și
fără prihană".
Această zi vine pentru toți. Poate e chiar de tot aproape — toaleta
I/
procurată pentru balul de mâne poate să fie de prisos — și noi ne îngri-

jim pentru unele lucruri din viitor, pe care nici nu-1 vom trăi. Cu
AS
toate acestea, dragostea întru cunoștință și pricepere trebue să fi pri

sosit, când această zi a lui Christos va fi venit.
Alergând noi toată viața după alte lucruri, putea-vom prisosi în
UI
aceasta? Vom putea, dacă pe lângă acestea ocupații zilnice, ne vom gândi
mai des la adevărurile credinței noastre.
De altfel la ce ne gândim? La atâtea întâmplări trecătoare, la teatru,
BC
la concerte, la cronici locale — chiar și la cele scandaloase — la petreceri

și la atâtea alte lucruri, cari sânt de mai puțin folos pentru noi.
Ba mai facem meditații și asupra unei călătorii, asupra unei le
gături familiare, ne avântăm chiar la calcule de bursă, de alergări de
425
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
AR
cai și alte câștiguri problematice de felurite naturi. Pare-că ocupându-ne
cu acestea, nu avem dorințele și nădejdile noastre?
Atunci să purcedem asemenea și cu dorințele și nădejdile în
R
rugăciune și la Dumnezeu, și iată meditația religioasă e gata, iară dra
gostea prisosește.
LIB
S’ar zice de cătră cineva: aceasta e datorințai celor dela mănăstiri.
Dapoi nu numai aceia au lipsă de Dumnezeu! Și fără de Dumnezeu
nu putem suporta bucuria, necum supărarea. S’ar mai zice, că omul, în
lăuntrul 'său nu e dispus spre meditații religioase. Bine! Atunci cine-1
ITY
dispune spre meditații de altă natură? Ni să răspunde, între altele și
literatura profană modernă! Dară poate să fie o literatură mai modernă
și mai actuală decât Sf. Scriptură? E lucru doară știut și constatat de
oameni mari și filosofi, că literatura despre Dumnezeu și despre lucrurile
S
Sale, e cea mai bogată și cea mai adâncă dintre toate literaturile.
ER
Că unuia sau altuia nu-i place, aceasta e altă socoteală. Dară,
tocmai aice e folosul, e biruința, ca să caute să-i placă. Că lumea) de azi
în cea mai mare parte cetește alte epistole, decât cele ale Sf. Apostol
NIV
Pavel, că cetește mai cu plăcere o literatură de polemică contra religiunii
și contra credinței, aceasta e încă un fapt bine cunoscut; dară să mai și
știi, că prin această literatură numai dragostea nu sporește și numai
meditație nu se face!
LU
Noi ne gândim însă mai înainte de toate la creștini. Ori acela, care
trăește în felul de mai sus, numai creștin nu se poate numi.
Meditație religioasă! Pare-că n’am văzut de atâtea ori pregătirile,
ce să fac înaintea unui ospăț îmbinat cu primirea de mosafiri. Ce mai
RA
alergătură, ce mai planuri, ce mai meditații pentru decorarea mesei și

a încăperilor de primire! Pentru aceste meditații estetice, omul are și
timpul și banul necesar. Dece să nu-1 ajutăm și noi pe acest stăpân al
NT
casei și primitor de oaspeți în grija sa cea mare, zicându-i: ia’n decorea-

ză’ți și interiorul tău —sufletul tău — cel puțin tot așa de estetic, pentru
acea zi, în care vine ca oaspe la tine însuși Christos!
CE
Când vom fi așa de departe, atunci fără îndoială „roadele dreptății

prin lisus Christos spre mărirea și lauda lui Dumnezeu" se vor arăta.
Pr. GII. NEGURA
I/
AS
Servitorii buni sunt o binecuvântare mare, copiii buni sunt o bine

cuvântare și mai mare, însă o soție bună este cea mai mare binecuvântare.
* * *
UI
Femeia este Duminica bărbatului; ea îl ajută să se odihnească, să

se bucure, să se înalțe și să se sfințească.
* * «
BC
Intr’o casă condusă după Cuvântul Domnului, s’ar putea invita

chiar îngeri, și ei nu s’ar simți de loc stingheriți.
Ch. II. Spurgeon I
Y
AR
RÂNDURI DE SCRISOARE
Nu știu cine ești. Nici cum te cheamă nu știu. Știu numai că era
R
început de toamnă când te-am cunoscut. începuseră să cadă, ici-colo, frun
LIB
zele. Și cele dintâi ploi și cei dintâi fiori de frig. Era pe înserat. Biserica
era aproape goală de lume.
Tu citiai acolo, într’un colț. M’am apropiat de tine fără să mă
simți — picioarele mele desculțe nu făceau zgomot în mers. Am stat
ITY
câtva așa, uitându-mă la tine. Nu știu ce mă ținea în loc. De obiceiu 'jni-era
frică de oameni. Mă alăturam cu greu de ei. Dar de acolo, de lângă
scaunul tău, simțiam că nu mai pot pleca. In sfârșit ți-ai întors capul.
Privirea ți-era blândă. înfățișarea mea zdrențăroasă nu te-a făcut să-ți
S
îndrepți ochii dela mine. ,
ER
Ai început să-mi vorbești. Doamne, cine mai îmi adresase mie o
vorbă bună? Când deschidea cineva gura săr-mi vorbească, eram obicinuit
s’aud numai răsteli. Cine putea să lege vorbă cu un biet copil murdar,
NIV
desculț și cu cămașa ruptă! M’ai întrebat cum mă cheamă, dacă am
părinți, învăț la școală, de ce am venit acolo la biserică? Iar eu la toate
răspundeam dând din umeri. Nu știam să răspund, fiindcă niciodată nu
auzisem pe cineva vorbindu-mi astfel. Parcă aș fi vrut să mă lași și tu
LU
în pace. La urma urmei ce-ți folosia să știi aceste lucruri despre mine?
Ce-ți păsa ție? Tu de sigur aveai părinți, căci hainele tale erau bune și
aveai ghete. Nu, n’am să-i răspund, îmi spuneam. Dacii îi e milă de mine,
n’are decât să-mi dea câțiva lei și gata. Să-și vadă de citit.
RA
Dar nu mai știu ce mi-ai spus într’o clipă, că am început să râd.

Râsul meu era mai mult o strâmbătură. — m’am uitat apoi într’o vitrină, t—
Insă tu nu te-ai speriat. Mi-aduc aminte cum mi-ai spus: A! te-am prins!
NT
Ai râs. Acum vom sta și de vorbă.

Și ai pornit dela capăt. Ai prins din nou să mă întrebi. M’am mirat
întâia cum de nu ți-e silă. Dar n’am avut timp prea mult să mă întreb,
CE
fiindcă de data aceasta nu mai puteam să nu-ți răspund. Parcă eu însumi

nu mai mă cunoșteam. Nu înțelegeam cum de pot vorbi cuiva așa deschis,
de unde am dobândit atâta încredere. Era însă, de-ajuns să mă. uit în
ochii tăi, pentruca sa aflu de unde-mi venia încrederea cu care-ți vorbiam.
I/
Ți-am spus tot ce voiseși tu să știi despre mine.

— Și ai venit la Biserică, să te rogi lui Doamne, Doamne? Să-l
AS
odihnească pe Tăticu, iar Mămicii să-i dea putere să muncească pentru voi?
— Da,... Și să-mi treacă buba.
Și ți-am arătat o rană urâtă și mare la un deget dela mâna stângă.
UI
Rana aceea era mijlocul prin care căpătăm bani, cerșind. Bani aruncați
cu scârbă și cu vorbe de ocară. „Păi sigur, dacă nu te mai astâmperi"...
BC
„nerodule“... „mai bine ți-ai fi spart capul“... ,,zdrențărosule“... Cine din

cei ce-mi spuneau astfel m’ar fi putut crede că mă înțepasem adânc cu un
cuiu, pe când spărgeam lemne, ca s’o ajut pe Mămica? Și cum, tu ai pus
mâna pe mâna mea rănită și murdară? Și te-ai uitat de-aproape la rana
mea? Și ai crezut când ți-am spus cum mi-am făcut-o? Și nu mă cerți?
Y
AR
Ba mă mângăi. Și-mi spui să mA leg și să fiu curat, fiindcă altfel iar va
trebui să mă duc la spital. O, nu, nu, asta nu mi s’a mai întâmplat. Cine
ești tu, de-mi arăți atâta bunătate? Sau, poate, vrei numai să ma înșeli.
Poate de-aceea m’ai întrebat atâtea despre mine, ca să spui la poliție.
R
Dar vorba ta blândă și mai ales ochii tăi îmi spun că eu țnă înșel, gândind
LIB
astfel. Tu îmi dăruești cu vădită bucurie o clipă de milă adevărată.
Din timp în timp, însă, priviam spre buzunarul unde se auzia, când
te mișcai, sunet de bani. Că doar acesta fusese gândul cu care mă apro
piasem de tine: să-ți arăt rana, să îngân o vorbă, două și tu să-mi dai
ITY
bani. Pe urmă, de sigur, m’am gândit mult mai puțin la asta, dar tot mă
gândiam din când în când: De mi-ar da și ceva bani! Căci nu mă puteam
lăsa așa, dintr’odată de obiceiul meu cel vechia. Da, față de atâta dăruire
de bunătate, eu mă gândiam încă la bani. De aceea mi-a fost grozav de
S
rușine, când tu în adevăr mi-ai dat. Aș fi vrut să nu-i iau. Dar iarăși
mi-era rușine de tine să-ți spun de ce nu-i iau. Nu mai știam ce să fac.
ER
Și tot tu m’ai scăpat: mi-ai spus să-i duc Mamei. Așa dar nu erau ai mei!
O, ce bine! Să port eu la mine bani, cu cari să-i pot face Maniei o bu
curie! Eu nu mai mă gândisem la asta. Tot ce câștigam din cerșit
NIV
cheltuiam pentru mine, în hoinărelile mele cât ținea ziua. Și-acum! Să-i
duc eu Mamei bani! O, ce bucurie!
Da, așa îi puteam lua. l-am strâns cu grije în mâna mea mică și
am fugit într’un suflet acasă. Cât s’a bucurat Mama, eu n’aș putea să,
LU
spun. Și s’a rugat mult în seara aceea pentru tine. Iar în mintea mea de
copil de șapte ani s’a înfipt, nezdruncinat, gândul muncii pentru alții.
Și pentru tot ce voiu fi făcut bun de-atunci numai ție trebue să ți se':
RA
mulțumească.
In toamna aceea n’am mai putut veni la Biserică, fiindcă am intrat,
așa cum îți spusesem, ca copil de trupă. De atunci, ani de-a rândul m’am
NT
furișat în înserarea unei zile de toamnă, în Biserica liniștită, ca să te aflu;

să-ți spun ce s’a mai întâmplat cu mine, să-ți mulțumesc. Dar nu te-am
mai văzut. Și nici nu pot întreba de tine, fiindcă nu știu cine ești, nu știu
CE
cum te cheamă.
De-aceea îți spun cuvântul meu de binecuvântare aici.
I/
DE CITIT: Matei VII, 32—37.

Vă. spun că in ziua judecății, oamenii vor da socoteală de
AS
orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

Da, cuvintele trebuie să ne fie scumpe, să nu vorbim nu-
mai ca să vorbim. Cât de dureroase sunt convorbirile seci, fă
UI
cute numai ca să-ți treci timpul! Și le facem totuși, noi, oamenii

cari am avea atâta de spus, noi care trebuie să ne iubim și deci
să ne cunoaștem, noi cari ne dorim sufletește și vrem să ne
BC
pricepem unii pe alții. Vorbei d dar dela Dumnezeu, așa de

nepricepuți suntem încât nu-i înțelegem însemnătatea?
Liliana Iliescu
Y
AR
CRINUL
— Legendă —
R
Sub căldurosul vânt al pustiului, o femee palidă și slabă călătorea
LIB
într’o zi, ținând de mână pe micul său fiu slab și melancolic.
Erau amândoi obosiți de drum și de foame.
Biata mamă stăruie să dea fiului său o mică, dar prea mică bucă
țică de pâine, pe care o ținea în mâna ei tremurândă. Dar micuțul nu
ITY
voi să o ia zicând: „Nu mămăică, nu! eu am mâncat eri. Astăzi trebue
să mănânci și tu“.
In momentul acela trecea pe lângă cei doi nenorociți un băețel, că
lătorind și el prin pustietate. Băețelul acela era foarte frumos și cu chip
S
prea dulce. Părul său cel auriu și mai cu seamă ochii săi cei înflăcărați,
ER
revărsau o lumină cerească. Stătu lângă ei și atinse cu mâna Sa cea albă
ca floarea de crin, bucățica aceea de pâine zicând:
„Puteți mânca acum amândoi să vă îndestulați; căci această pâine
NIV
nu se va sfârși niciodată, fiindcă aceasta este voința Tatălui meu ceresc!"
Și surâdea; dar ochii lui erau plini de lacrimi; de iubire și de
milă. Una din acele lacrimi lucitoare, în care se oglindea cerul întreg,
căzu pe pământul pustietăței. îndată nisipul se acoperi de verdeață, iar
LU
verdeața de flori albe ca Stelele.

Nici o primăvară până atunci, nu văzuse asemenea flori!!!
Copilul acela era Domnul nostru lisus Hristos, iar florile erau Crini.
RA
Când veți culege Crini să vă aduceți aminte de sfânta și milostiva

Lacrimă pe care o înfățișează.
SMARAGDA MALTOPOLU
NT
CE
DE CITIT: Matei IX, 35—38.

Rugați dar pe Domnul să scoată secerători la secerișul Lui.
I/
Iți mulțumim Doamne că, In mare dragostea Ta, cu grijile

noastre ne-ai făgăduit că vei fi cu noi de câte ori vom încerca
AS
să mergem pe drumul ce ni Pai arătat.

Te rugăm, Doamne, ajută celor ce te-au găsit, să lucreze
UI
pentru tine, fă Doamne ca prin faptele și vorbele lor, să fie

secerat orii Tăi, în ogorul cel nesfârșit de suflete, pe care Tu
le-aștepti cu atâta drag. Dă-le lor harul adevăratei vieți, pentru
BC
ca prin ei să lucrezi Tu, așa ca cei ce nu\ te cunosc, să înceapă*

a te căuta, și cei ce te caută, 's$ te găsească.
Liiiaua Iliescu
Y
AR
SIMILITUDINE
In sprijinul practicei ortodoxe, care cere ca, chiar din clipa nașterii,
R
copilul să fie făcut părtaș tainelor mărturisirii creștine, — ași aduce o
similitudine dela albine: toate ouăle lor sânt la început la fel. Din orișice
LIB
ou de albină, în cele dintâi trei zile dela depunerea lui, poate eși o
lucrătoare, sau o regină, după voe. Atârnă numai de felul hranei pe care
i-1 dai, dar trebue să te hotărăști grabnic ce vrei să scoți... Dacă ții să se
nască o matcă, o regină, atunci îl hrănești în chip deosebit, cu un suc
ITY
misterios, de care nu se învrednicesc celelalte ouă, identice, dar din care
trebue să iasă albine de rând, simple lucrătoare. Dacă au trecut însă trei
zile și nu le-ai dat sucul regesc ci numai miere obișnuită, zadarnic le-ai
cufunda în valuri de suc făcător de regine, din ouă vor eși numai roabe.
S
Stupul care nu -a îngrijit să-și pregătească măcar un ou crăesc din clipa
ER
’ntâi, rămâne de isbeliște, fără matcă, fără dragoste și se prăpădește.
Așijderea, din clipa nașterii, copilului, încă învăluit în ceeace nouă
ni se pare neștiință, și care poate fi mai presus de știință, trebue să-i
NIV
dăm mierea creștină, sucul regesc al evangheliei, harul) și nectarul botezului.
Numai așa prefacem sigur, acest suflet într’o matcă umană, într’o
regină de dragoste, pe această lume, care tinde din ce în ce să ne trans
forme pe toți de cum ne naștem în robi lucrători, limitându-ne numai
LU
la trudă și agonisire pentru viața materială.

V. Voieulescu
RA
DE CITIT: Matei XV, 1—9.

NT
Matei XV, 8: „'Norodul acesta se apropie de mine cu gura

și mă cinstește cu buzele, dar inima Lui este departe de Mine".
Matei VII, 24—27: „Insă orișicine aude aceste cuvinte ale
CE
Mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care

și-a zidit casa pe nisip. A dat ploaia, au venit șivoaile, au suflat,
vânturile și-au izbit in casa aceia: ea s’a prăbușit și prăbușirea
I/
i-a fost mare".

AS
Matei VII, 21: „Nu orișicine îmi zice: Doamne, Doamne, va

intru in împărăția cerurilor, ci numai cine face voia Tatălui
Meu, care este In ceruri".
UI
Liliana Iliescu
BC
*
Y
AR
PSALMUL 16
R
Dumnezeu este bunul cel mai înnalt.
LIB
1. O cântare de taină a lui David: Păzește-mă, Dumnezeule, căci în
ține pun nădejdea mea.
2. Eu grăesc către Domnul: Tu ești Stăpânul meu; fericirea mea
numai ,în tine esțe!
ITY
3. Iar despre sfinții cari sunt în țară, ei sunt prea luminății întru
cari e toată desfătarea mea.
4. Iși sporesc durerile cei ce-și agonisesc alți dumnezei; eu nu voi
S
aduce nici o jertfă de sânge la altarele lor și numele lor nu-1 vor rosti
buzele mele.
ER
5. Domnul este partea mea cea mai bună și paharul meu; tu vei
face să sporească partea ce mi-a căzut Ia sorț.
6. Hotarele stăpânirii mele s’au nemerit în locuri prea frumoase,
NIV
ba încă este o moștenire care întrece • 'vrednicia mea.

7. Binecuvânta-voi pe Domnul care m’a sfătuit; chiar în ceasurile ,
nopții inima mea îmi dă învățătură:
8. II am pe Domnul stând veșnic în fața mea; câtă vreme el e
LU
la dreapta mea nu mă voi clătina.

9. Drept aceia se vtselește inima mea și tresaltă de bucurie sufletul
meu,, iai* trupul meu sălășluește fără grijă.
10. Căci tu nu vei lăsa sufletul meu în împărăția morții, nici nu
RA
vei îngădui ca Sfântul tău să vadă putreziciune.

11. Tu mă vei face să cunosc cărarea vieții, plinătatea bucuriei care
este înaintea feței tale și dulceața cea deapururea de-a dreapta Ta.
NT
PSALMUL 26
CE
Rugăciunea, unui drept.

1. Un psalm al lui David. Fă-mi dreptate, Doamne, căci întru ne
vinovăția mea am umblat și în Domnul mi-am pus încrederea fără să
I/
șovăesc.
2. Incearcă-mă, Doamne, și ispitește-mă; lămurește ca în cuptor
AS
rărunchii mei și inima mea.

3. Căci mila ta stă înaintea ochilor mei și mă țin pe drumul ade
vărului tău.
UI
4. N’am stat laolaltă cu prietenii minciunii și celor fățarnici nu

le-am intrat în casă.
5. Urăsc adunarea răufăcătorilor și cu nelegiuiții n’am nici un
BC
amestec.
6. Intru nevinovăție îmi spăl mânile mele, ca să încunjur, Doamne,
altarul tău.
Y
AR
7. Să fac să răsune cântece de mulțumire și să spun pe șir toate
minunile tale.
8. Doamne, iubesc aleanul din casa ta și locul unde sălășluește
slava Ta.
R
9. Nu pune sufletul meu laolaltă cu al păcătoșilor, nici viața mea
LIB
cu a vărsătorilor de. sânge.
10. In ale căror mâni este nelegiuirea și în a căror dreaptă se gră
mădește mita.
11. Ci eu unul merg întru neprihănirea mea, mântuește-mă și
ITY
fii-mi milostiv.
12. Piciorul meu calcă pe cale netedă; în adunările norodului
lăuda-voi pe Domnul.
Pr. V. Radu și Gala Galactipn
S
ER FLORI CREȘTINE
„PIERDEREA DE TOT-1.
NIV
Nimic nu putea s’o mângâie, pe mama care-și pierduse, copilița...

Zădarnice erau toate: rugămintea tovarășului de viață, sfaturile și la-
crimele prietenilor, porunca Bisericei... Ea, stătea ceasuri întregi, în ne
mișcare, privind fără să vadă, spre o zare străvezie, în care, la răstimpuri,
LU
se ivea fugător chipul copiliței pierdute, sau vreun gest vag al ei, sau o
frântură de glas moale și duios: „mamă, mamă... nu mă lăsa!;..11 Re
vărsări de smoală clocotită se abăteau peste pieptul, svâcnind de durere,
RA
al mamei... Foc pustiitor se cobora de sub pleoape pe obraji și în

suflet. Prăpădul...
Era singurul ei copil. In el. își pusese toată nădejdea', vieții, —
NT
și toată duioșia...
Și acum... Când oare, și unde avea s’o mai vadă?... Nesfârșitul'
dor... Nesfârșitul dor...
CE
Nu credea în reîntâlnirea cu cei dragi. „Viața de aici e totul, —

nimic încolo!../1
Sbătăi vrăjmașe îi clătinau inima, ca într’o furtună de pierzare.
Și fu deajuns... Demonul îi șopti: „nu-ți rămâne de cât să mori,
I/
de vreme ce-ai pierdut însuși rostul tău pe lume11...

Intăi s’a încrâncenat, amețită, — .dar, pe urmă, gândul nu mai fu
AS
atât de vrăjmaș...
Zi de zi, gândul pieirei prinse în clește inima și cugetul femeei...
Toate erau zadarnice. Ea răspundea: „Am pierdut’o...11 Alarma celor din
UI
jur, lacrimele lor, înțelepciunea grăită prin tot felul de pilde, cădeau
netrebnice, în fața mamei desnădăjduite...
Preotul însă veghea... El simțise că are de luptat cu Demonul
BC
neființei.
Veni spre femee, o cercetă, o sfătui. Mama, tăcând, nu-1 asculta.
Moartea se apropia de casa nemângâiatei mame.
Y
Otrava, care avea s’o omoare, stătea Ia îndemână, pe masa din
AR
odaie. Hotărîrea cea mare fusese, limpede, luată.
Când fu însă să ducă paharul la gură, ușa se deschise și preotul
se ivi.
R
— „Numai un cuvânt am să-ți spun...“
Femeea puse paharul pe masă, lăsă capul în jos și așteptă.
LIB
Simplu, stăpân pe el, dar vibrând de-o emoție ascunsă, preotul
îi zise, rar și apăsat:
— „Dacă faci asta, o pierzi de tot pe copiliță!...“
Femeea, trezită din aiureala nebuniei, ridică spre preot o privire
ITY
speriată. Dealungul cuvintelor rostite, tresărise ceva neobișnuit.
Slab, ea zise:
— „Cum?"
S
Preotul, și mai stăpân pe puterea pe care o simțea venindu-i de
sus, grăi ca într’o poruncă dumnezeească:
— „Da, o pierzi de toti..“ „
ER
Femeea se sculă. Luă, în tăcere, paharul, și-l svârli cu totul pe
fereastră....
NIV
Preotul se sculă și el, — iar când plecă, văzu limpede în ochii

femeei sclipind undele apelor unei negrăite mulțumiri....
LU
FARISEUL.
întotdeauna se așeza jn strana cea mai văzută, din dreapta alta

rului. Venea la biserică de vreme, se așeza cucernic în strană, își pipăia
RA
hainele, privea în jur să vadă ce cred oamenii de el, stătea semeț ca

prietenul lui din pilda evanghelică, cugetând întocmai: „eu, Doamne,
țin legea Și n’o calc niciodată...". Din pricina acestei drepte cugetări din
NT
mintea lui trufașă, prietenul din strană nu se înclina niciodată în vremea

liturghiei. El stătea drept, ca un om neprihănit ce era. Nu avea nevoe
să ciară iertare, de vreme ce nu se știa cu nici un păcat, măcar cu gândul.
CE
Dacă întârzia puțin și găsea biserica plină, el dădea lumea într’o

parte cu asprime, ca și cum ar fi zis: „nu vedeți că trec?"... Ochii lui,
atunci, erau ca de erete, iar pieptul ca de luptător. Răscolea astfel lumea,
pășind încet spreț locul lui din strană. Iar dacă îl găsea prins de altăcijieva,.
I/
prietenul nostru îi făcea un semn cu degetul, cum de obicei se face la

câini: „marș, de-aici!...“ Omul pleca smerit, cerându-și iertare.... Mân
AS
drul neprihănit, se așeza atunci, rotindu-se ca un curcan, tot spre a fi

văzut, plăcut și admirat...
El era acela care, totdeauna, cetea cu glas tare „Crezul" și spunea
UI
„Tatăl Nostru".
Când sosea clipa, el se cobora puțintel din strană, se încorda și
cetea tare, clar și rar. Glasul însă îi era uscat și neprietenos. „Crezul"
BC
cetit de el nu-1 urmărea nimeni în șoaptă, — căci mai toți rugătorii se

mirau atunci cum poate el ceti atât de fără căldură, o rugare atât de',
mare.... Cetirea lui făcută era tot întru lauda de sine. După ce isprăvea,
Y
privea din nou în jur, ca și cum ar fi zis: „ați auzit voi'ce glas frumos
AR
are un om neprihănit?!"...
Bunul Dumnezeu a răbdat cu tărie pe fariseu. L’a lăsat.
Intro bună zi însă, hotărîre a fost luată de El, să facă de rușine
R
pe fariseu.
LIB
Iată cum s’a petrecut înfăptuirea poruncei lui Dumnezeu:
La cetirea „Crezului", trufașul, ca de obicei, s’a scoborît puțin din
strană, a pășit spre cartea de pe pupitrul dascălului, a tușit ușor și a
început... Cetea tare, rar, răspicat și uscat.
Când ajunse însă la: „Și întru Duhul Sfânt., el ceti: „Și
ITY
într’una sfântă sobornicească...“ Se opri, rușinat. Cercă s’o ia din nou,
dela Duhul Sfânt, dar mereu bâlbâia: „sobornicească și apostolească..."
Cercă a doua oară, — la fel. Credincioșii din jur începură a-i șopti
S
ca să-l ajute. De ce voia s’o ia bine, de aceea o greșea mai tare. Așa
că dela o vreme, trufașul începu a bâlbâi un „Crez" așa de ciudat, încât,
ER
cu toate ajutoarele venite din preajmă, cu toată certarea preotului tri
misă din altar, nu putu s’o scoată la capăt. Și ce poate fi, Doamne, mai
rușinos decât căderea trufiei într’o asemenea stare?...
NIV
Pufnind de ciudă, cu ochii holbați și frecându-și mâinele în neștire,

fariseul își luă pălăria și dând într’o parte lumea, care surîdea, înveselită,
de înțeleaptă pedeapsă a lui Dumnezeu, plecă pe ușă fără să mai pri
vească înapoi.
LU
In urma lui, „Crezul" fu spus cu căldură și cu smerenie de un

„vameș", din ceata păcătoșilor, care nu îndrăsnesc nici să privească lu
mina catapiteazmei...
RA
De-atunci, fariseul n’a mai venit acolo...
SLUGA REA.
NT
Planul slugei era simplu: va pătrunde în casa stăpânului ce și-a

CE
ales, va ispiti bine totul, și când va crede de cuviință, va da lovitura.

Stăpânul îl primi cu bunătate, înșelat de privirea potolită a slugei
și îndemnat la aceasta de sfatul lui lisus: „fii bun cu sluga1 ta!...“.
Și sluga, cu răbdare, se puse pe ispitit. Cercetă toate locurile,
I/
cercă încuetorile, — dar, mai ales, își porunci așteptare, spre a căpăta
deplina încredere a stăpânului.
AS
Stăpânul, văzând o slugă atât de bună, mulțumea lui Dumnezeu

în fiecare zi, iubind din ce în ce mai tare pe sluga (credincioasă.
Casa stăpânului era tăcută și pașnică. Când intrai în ea, cel dintâi
UI
lucru pe care îl vedeai era un Isus crucificat, pe păretele din față. Fie
că voiai, fie că nu, era peste putință să nu-L vezi.
Și străinilor și celor ai casei, fie ori de câte ori ar f( intrat în.
BC
acea încăpere, li era peste putință să nu ridice spre Crucifix măcar o

fulgerare de privire, care, neîndoelnic, aducea și o tresărire în adânc
de suflet.
Y
La început, când sluga cea rea, s’a aflat în fața Crucifixului, a
AR
avut un tremur, ca și cum cineva i-ar fi văzut gândul ascuns.
S’a tras atunci de-oparte, și a început cu sine o învrăjbire, o larmă
ca de sfadă. A râs pe urmă și și-a zis: „ce prost mai fești!...“ Și a dat
R
ghies mai departe gândurilor vech:. x
LIB
Se ferea însă să dea prea des prin odaia aceea. Când nevoie erai
să pătrundă acolo, omul simțea lămurit, fără tăgadă, că cineva. îl pri
vește mustrător. Ridica repede privirea spre El, tresăria, și fugea.
Zi de zi, sluga amâna înfăptuirea gândurilor...
ITY
Stăpânul îi dădu acum pe seamă toate cheile casei. Sluga făcuse,
peste orice bănuială, dovada că merită toată încrederea stăpânului.
Sluga, era slobodă deci, să facă tot ce-și pusese în minte..
In ziua când stăpânul plecă de-acasă, — sluga, ca și cum și-ar fi
S
adus aminte că are ceva de făcut, pătrunse în casă, cu gândurile cele
vechi...
Era liberă să facă tot ce voia...
ER
Și totuși....
Sluga intrând .în odaia unde străjuia Crucifixul, simți din nou că
NIV
cineva o mustră. Privi, — pentru întâia dată cu smerenie: Isus era atât
de blajin!... Vorbea...
In sufletul slugei, pătrunse căldura adevărului...
LU
Înțelese că mai este ceva în viața aceasta, afară de tot ce vedem

și auzim cu ochii și cu urechile noastre..,
Ii fu rușine de sine...
Și strângând cu grijă la piept cheile pe care i le încredințase stă
RA
pânul, sluga cea rea căzu în genunchi și plânse....

O tresărire de lumină albă svâcnea în dreptul inimei Celui cru
cificat.
NT
A. L. M.
CE
DE CITIT: Matei V, 43—48.

Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce. răsplată mai
așteptați?
I/
Să nu ne înșelăm, amăgindu-ne cu o ucenicie prea ușoară,

într’ale. Creștinismului. A dd într'un mediu prielnic, celor ce te
AS
înțeleg, nu e un lucru prea greu. Dar, a da în afară, a Răspunde

prin dragoste și bunăvoință celor ce te bârfesc, a fi creștini cu
cei ce nu sunt creștini, iată faptele pe cari ni le cere Dumnezeu,
UI
Și puterea cea mare prin care le putem înfăptui, ne-o spune

limpede Isus, e dragostea. Căci, zice apostolul Pavel:
„Dragostea este, îndelung răbdătoare, este plină de bună
BC
tate, dragostea nu pizmuește, nu Se umflă de mândrie. Dra

gostea nu va pieri niciodată11.
Ați încercat vreodată să iubiți pe cei ce vă urau?
, Liliana Iliescu
435
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
AR
Preot!
R
Preot al lui lisus Hristos, nu mai ești tu însuți, pentrucă ești un
Dumnezeu pe pământ; nu mai ești al tău pentrucă ești soțul bisericii; nu
LIB
mai ești stăpân, pentrucă ești serv al lui lisus, nu trăești pentru tine,
pentrucă ești mijlocitor între Dumnezeu și om. Nu ești făcut pentru tine
însuți, pentrucă ești vânător de oameni; și nici nu te-ai făcut tu însuți,
pentrucă ești un nimic și din nimic, nu iese ceva. Ce ești, așa dar, preote
ITY
al Dumnezeului celui viu? Ești nimic și ești totul. Ești nimic când te
socotești pe tine însuti și ești totul, când privești la cel, pe care-1 repre-i
zinți și în numele căruia lucrezi1).
Auzi frate? Tu ești mai mare decât patriarhii și mai fericit decât
S
Apostolii. Moise n’a ajuns în țara făgăduinții; lacov a văzut numai în
ER
vis măririle cerului și bătrânului Simeon nu i s’au mai adaos îndelung
anii. Tu ai văzut însă pe Domnul și stai cu El de față, la sfânta cirilăl.
Purtatu-l-ai cu sfințenie, trudă și cinste, către grădinile de suflete însetate
NIV
ori l’ai ascuns, acoperit, prin altare? Ți s’au dat, apoi, suflete de dus lai
Mântuitorul. Se odihnesc ele cu Avraam, cu Isaac și lacob, ori ard ca
neghina în văpaie? Feritu-te-ai de zizania ispititorului ori lupii odihnesc
de mult în staul?
LU
O! frate, cartea ne spune că mult se va cere dela cel căruia' i s’a

dat mult!
Te cheamă Mântuitorul, frate creștine !

RA
O! păcătos nefericit nu mai întârzia să faci, ceeace trebuia să faci

încă de mult. Vai! nu e destulă vreme de când te împotrivești lui Dum
NT
nezeu? Nu e destul timp de când El îți vorbește, fără să-I auzi? Nu

crezi că a sosit ceasul să te întorci la Domnul? El îți vorbește acuta
pentru cea din urmă oară prin gura mea, zicându-ți ca oarecând lui
CE
Udon, arhiepiscopul de Magdeburg, care trăia tot ca tine: „Pune odată

capăt răutăților tale și sfârșit stricăciunii ce te paște de atâta timp! O!
Nu-ți ajunge vremea ce ai întrebuințat-o numai să-ți mulțumești patimile
sălbatice ca ale păgânilor? Ce vei face pe dincolo? Nu crezi că1 a sosit
I/
ceasul împăcării cu Domnul? Nu e timpul când să isgonești păcatul

din inima ta, unde a stăpânit atâta vreme? Nu socotești că e bine să1
AS
ștergi nedreptățile sufletului tău și să sădești în el pentru totdeauna

dreptatea? Nu auzi glasul Domnului, ce-ți vorbește în adâncul inimii,
zicând: Fiul meu, scumpul meu fiu, dă-mi inima ta. E prea mult timp
UI
decând lumea și diavolul o stăpânesc. Pentru mine nu găsești (niciodată

loc? De nu vrei să mă prețuești mai mult decât pe Satana, poartă-te și
cu mine, cum te porți cu el. Și dacă eu n’atn fost totdeauna stăpânul
BC
1) Norbert, arhiepiscop de Magdeburg și întemeietorul ordinului Prencon-

statenșilor.
Vezi I. Lorriot „Sermons" pag. 431 vol. II.
Y
AR
inimii tale, cum trebuia să fiu, împarte-ne cel puțin la amândoi vremea
stăpânirii. El a avut mai mult de jumătate din vieața ta! Tu nu mai
ai de trăit pe cât ai trăit; dă-mi mie cel puțin ce-ți mai rămâne de trăit
Creștine, dragul meu, suflet răscumpărat cu sângele Mântuitorului, vino
R
la cel ce te cheamă, te roagă și-ți cere inima. Nu-ți învârtoșa sufletul
LIB
la glasul lui, nu închide urechea ta la chemarea lui ci-i deschide toate
porțile și căile inimii tale!1).
Miluește pe sărac și vei avea în cer !
ITY
Ai doi copii; ei bine, socotește pe lisus Hristos, al treilea; fă
Domnului loc între copiii tăi, primește-1 în familia ta. Ce poate fi pentru
tine mai frumos decât să fii purtătorul de grijă al lui lisus și pentru
S
fiii tăi mai plăcut decât să fie frații Domnului?
ER
Să zicem că ai șapte copii și că te lupți cu multe greutăți, ca să-i
hrănești; și totuș dacă mai vine și al optulea, tu nu-i alungi din casă,
ci-1 crești împreună și deopotrivă cu ceilalți.
NIV
Primește tot așa pe Domnul, drept al optulea copil al tău, când
îți bate la poartă, sub chipul unui sărman cerșetor; nu-1 alunga, primeș
te-1 și-l hrănește dimpotrivă cu ceilalți copii ai tăi.
Nimeni nu te obligă să dai săracilor totul și să nu oprești nimic
LU
pentru copiii tăi, ci numai ca lisus să împărțiască și să mănânce cu ei.

De păstrezi cu grijă banii pentru fiii tăi și piere vreunul din ei, dă partea
lui săracilor și el o primește în cer.
Te treci repede ca un fulger și ții cu atâta grijă comori pentru
RA
copiii tăi, cari trec prin vieață tot așa de repede ca și tine.
Nefericit părinte! te lipsești de mântuire numai să lași copiilor
avere și nu te gândești că cea mai prețioasă comoară ce le-ai putea lăsa
NT
ar fi prietenia cu Domnul, pe care o câștigi ajutând pe săraci 2).
Nu cleveti !
CE
Bârfitor nenorocit! ia seama că ești om și nu șarpe, să răspândești

un așa de primejdios venin, din gura-ți clevetitoare. Ești om; nu te
preface în fiară sălbatică, care mușcă și ucide. Dumnezeu ți-a dat gură,
I/
nu să muști, ci ca prin felul de vorbire și dragostea ta, să vindeci rănele

fratelui tău. Inc’odată: ești om, nu șarpe. Să nu îmbolnăvești deci un
AS
sat întreg cu gura ta înveninată. Ești oiil și nu fiară sălbatică. Nu sfâșia

deci bunul nume al fraților tăi, cum văd că faci. Adu-ți aminte 'că ,ți s’a
dat gura nu ca să fie un mormânt puturos din care să iasă mirosul gro
UI
zav al morții cum spune David, ci parfumul frumos mirositor al vieții,

cum ne învață Sfântul Pavel, apostolul. Nu uita, că, dacă rănile pricinuite
BC
de mușcările șerpilor, se vindecă anevoios, cele pe care le face gura ta
1) 1. Loriot „Sermons". Vol. I pag. 97.

2) Fericitul Augustin „Sermo 43“ vezi I. Loriot „Sermons" pag. 191.
437
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
clevetitoare se tămăduiesc și mai greu, și că, dacă faci atâta rău, clevetind,
AR
și-l ascunzi cu meșteșug, nu vei fi niciodată în stare să dregi răul făcut1).
Cetitori! Credem cu toții într’unul Dumnezeu, tatăl a toate țiitorul,
făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și celor nevăzute.
R
Și mărturisim o frăție de sfințenie, în sânul căreia, noi suntem frați și
Domnul ne e părinte. De aceea ne și învață El: luați seama și nu defăi
LIB
mați pe niciunul din frații voștri mai mici, că îngerii lor în ceruri, văd
deapururi fața făcătorului a toate. Aduceți-vă aminte că cine va zice
fratelui său nebun, e vinovat judecății și gheenii și nu vorbiți de rău
copiii împărăției. Și de nu vi-i milă de frații voștri, rușinați-vă de
ITY
Domnul, făcătorul lor!
In palatul măririi Domnului ori în bordeiul Satanei!
S
Trăia odată spre soare-răsare un împărat putred de bogat și fără
ER
frică de cineva, pe cât de bogat și puternic, pe atât de drept și* de bun,
bunătatea și dreptatea în ființă, care avea un obiceiu ciudat și anume:
Cum intra cineva în țara lui, îl poftia prietenește să-i vază palatele
NIV
liii mărețe. Dar îndată ce sosia acolo, călătorul era primit de slugi ș'i
băgat într’o odăiță mică, plină de fum, friguroasă și umedă în dosul
palatului unde .întâi i se da o ciomăgială bună; apoi era lăsat nemâncat și
nebăut acolo. După aceea, ca să-l mai întărească, îi dădeau prăjituri
LU
făcute cu castraveți amari și nuca vomica, și dacă trecea peste toate aceste
încercări, fără să se turbure și să se vaiete, era dat în grija celor maț'
bum doctori, hrănit cu cărnuri și mâncări grase și încărcat de o sumă de
RA
daruri care-i asigurau o viață fericită2).

Copil al Domnului! Odinioară, tu erai mai bogat decât împăratul
din poveste. Te hărăzise Domnul, de împărat făpturilor sale. Tu ,n’ai
avut însă nici bunătatea, nici dreptatea lui. Ai ascultat de Satana, fugind
NT
de Jucătorul, ca să te faci mai mare ca El. Ai fost nedrept cu bunătatea

și mila Lui. Ți-ai omorît apoi pe fratele tău Abel, că era mai dreaptă',
jertfa lui. De aceea te-a scos Domnul din grădina Edenului, la poarta
CE
căreia a statornicit Arhangheli de pază și te-a băgat în dosul ei, în odăița

mică, murdară, friguroasă și umedă a lumei acesteia, care te bate, te lasă
flămând și însetat, și-ți întărește sufletul slăbit cu amărăciuni. Treci vi
tejește prin ele? Pătrunzi în palatul fericirii veșnice și te bucuri la masa
I/
Domnului! Dar, de te-a furat Satana și nu poți îndura încercările călătoriei,

AS
n’ai parte cu Domnul, n’ai haină de nuntă.

Să stai la mijloc, nu e loc, cum nu era nici la împăratul despre
soare-răsare. . , , „
In românește de Pr. Dem. Dinu
UI
1) Sf. loan gură de aur despre clevetire din I. Loriot „Sermons" Vol. II
BC
pag. ’533.
2) A. S. Khomiakoff „L'eglise latine et Ie protestantiame au point de vue,
de l'eglise d orient* pag. 337.
Y
David n’a vrut să bea.
AR
Avem aici o trăsătură a felului de a fi al lui David, care ne ajută
să înțelegem extraordinara dragoste de care era înconjurat, chiar înainte
R
de a se sui pe tron. Din toată ființa lui, se desprindea o nobleță, o
măreție de suflet, o grijă pentru alții, care-i dădea un farmec cu totul
LIB
deosebit. Să mori de sete, să ții în mâini apa care-ți poate potoli această
sete și deodată să o verși, pentru că nu vrei să te bucuri singur, este
ceeace se cheamă a te gândi la alții, — caracteristica naturilor cu ade
vărat fericite.
ITY
Se poate spune că oamenii se împart în 2 clase. Cei cari cer și
primesc necontenit dela alții și cei cari nu se gândesc niciodată să pri
mească ceva, ci să dea neîncetat, și găsind fericirea lor în a da încă
S
mereu. David făcea parte din acești din urmă. Noi din care?
(Fr. Thomas)
ER
Erau asemenea unor lei și iuți ca niște căprioare de
pe munți.
NIV
1 Cronici 12, 8.
Iată alte trăsături caracteristice ale curagioșilor oameni ai lui
David: ei se asemănau cu leii și cu căprioarele. Cu leii fiindcă erau cu-
LU
ragioși și nu dădeau înapoi dela nimic.

Se știe, că acest rege al pustiului privește, de obiceiu, dușmanul în
față și n’are nimic comun de pildă cu șearpele, care vine pe la spate.
Să fim deci tari și curagioși ca leii față de piedicile peste cari trebue
RA
să trecem cu orice preț și să nu dăm înapoi dela nimic, când știm că în

marea luptă a vieții suntem împreună cu Dumnezeu și că Dumnezeu
este cu noi.
NT
Cu privire la căprioare, ele ne vorbesc de iuțeală, de agerime. Să

știm să le imităm de asemenea când e vorba a găsi leacul pentru a
trece repede peste ispita care vine, cum și pentru a (veni mai iute în
CE
ajutorul acelora cari ne cheamă când sunt în primejdie.

(Fr. Thomas)
I/
El ucise un leu, într’o zi când căzuse zăpadă.

1 Cronici 1 1, 22.
AS
Un .leu și zăpada! Două piedici peste cari acest voinic soldat, a

putut să treacă biruitor. Pe drumurile noastre ale tuturor se găsesc lei,
se găsește zăpadă și adesea pietre cari ne obosesc și ne rănesc. Trebue
UI
oare să le ocolim? De o mie de ori nu, ci mai bine să le privim în

față pentru a trece peste ele cu ajutorul lui Dumnezeu. Vai celor cari
au luat obiceiul de a se asculta pe ei înșiși și de a se gândi mereu Ia
BC
confortul cum și la nevoile lor! Ei sunt învinși mai dinainte și pot fi

siguri că nu vor reuși în viață. Dimpotrivă, cei cari merg înainte cu orice
preț, vor repurta succesul, chiar dacă la început el pare cu neputință.
Y
In scopul de a încorona pe Isus ca Rege al Pământului, să ne
AR
asemănăm cu acești curagioși oameni ai lui David, cari nu dădeau înapoi,
nici dinaintea zăpezei, nici dinaintea leilor.
(Fr. Thomas^
R
Drumul dreptăței.
LIB
Psalmul 27, II.
Cel mai scurt drum este linia dreaptă.
A alege totdeauna în viață drumul dreptății, este a poseda taina
ITY
unei vieți curate. Din clipa în care te depărtezi de Dumnezeu, totul se
complică și drumurile vieții se încurcă și se întunecă. De pildă, mincinosul
silit necontenit să ascundă gândurile sale, expus la fiecare cuvânt să se
contrazică, nu mai poate niciodată să rostească un da clar, vibrant,
S
spontan, ci trebue totdeauna să recurgă la subtilități.
ER
Prieteni, voi cari vă plângeți că toate merg pe dos în lumea aceasta,
dacă voiți să experimentați (formula psalmistului, adică a drumului drep
tății, încercați numai și veți vedea cum prin aceasta veți face mai cu
NIV
ușurință orice lucru.
Știu să trăesc în belșug.

Filipeni, 4, 12.
LU
Cel care știe să îndure lipsurile, îi vine greu să trăiască în bel

șug. Cu cât cineva se înalță mai sus pe o scară, cu atât mai mult ame
țește și riscă să cadă. Copilul lui Dumnezeu pătează numele de creștin,
RA
mai de grabă când este în belșug, de cât atunci când este în lipsă. Spinul
sărăciei este adesea pentru viața noastră creștină, o încercare mai puțin
primejdioasă decât bună starea și confortul vieții. Chiar bunătățile tri
NT
mise de Dumnezeu, au adesea ca urmare, o sărăcie duhovnicească la

cei cari se bucură de ele.
Cu privire la Pavel, el a avut de sigur într’o mare măsură harul
CE
dumnezeesc, care i-a îngăduit să poată suporta belșugul. Este un meș

teșug greii, să știi să ții în mână fără să tremuri cupa bucuriilor omenești
și totuși Pavel declară că el știe să trăiască în belșug ca și în sărăcie.
Suntem adesea nerecunoscători, când după ce Dumnezeu ne încarcă de
I/
bunuri pământești, nu ne mai îngrijim apoi de loc de bunurile cerești.

(Spurgeon ).
AS
Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s’o sfințești pe ea.

Exod., 20, 8 (Decalog)
UI
Iată din nou Duminica arătată ca ziua Domnului.

Prietene! Poate că tu n’ai prin apropiere o biserică unde să te
BC
duci și totuși n’ai vrea să treacă această zi, fără s’o sfințești. Obișnuiai
poate să citești în această zi o carte de meditație religioasă, dar o
Y
lectură nu este de ajuns. Ia liturghia de Duminică. Invoacă presența
AR
lui Dumnezeu. Citește poruncile Sale. (Decalogul sau cuvântarea de pe
Munte). Zi cu umilință mărturisirea păcatelor și cântă o cântare de po
căință. Ascultă făgăduințele arătate în Cartea Sfântă ca și cum Dumnezeu
R
ți-ar vorbi deadreptul, adu-ți aminte de cele pe cari le cunoști deja și
păstrează-le pe toate cu încredere. Răspunde la ele, cu mărturisirea din
LIB
simbolul credinței:
„Cred într’unul Dumnezeu..." ca să fii în împărtășire cu imensa
familie creștină din care faci și tu parte. Cântă apoi o cântare de în-!
cheere. Termină apoi cu rugăciunea pentru familie, pentru părinți, rude,
ITY
vecini, pentru cei necăjiți, pentru toată lumea.
Făcând așa este ca și când ai fi fost la biserică și te vei -simți
fericit.
S
In românește de TR. M. VASILESCU
ER
Idei, fapte, oameni-
NIV
Capela în Universitate.
Unul din puținele — o, mult p<<_« puținele — lucruri bune dis
cutate în Congresul bisericii ortodoxe, ținut la București de curând, a fost
LU
și acesta: aducerea lui Isus în viața universitară românească, mai întâi

prin înființarea de capele în localurile LTniversităților.
Chestia aceasta depășește cu mult cadrul unui simplu deziderat
RA
la un congres cu efecte atât de slabe și de trecătoare.

Ne oprim a mai argumenta interesul și foloasele care ar decurge
din această salutară măsură.
NT
Ceea ce vrem să însemnăm aici este numai adânca noastră dorință

ca această chestiune să fie luată cu toată seriozitatea în considerație și
dusă cu îndârjire la bun sfârșit, mai întâi de conducătorii și profesorii
CE
facultăților de teologie și apoi de cât mai multe fețe bisericești.

Căci — știut trebue să fie — că zadarnice vor fi cele mai somp
tuoase capele, dacă, totodată, nu vom intra în sufletul studențimei uni
versitare, unde, azi, este o mare învârtejire a tuturor vânturilor dia
I/
volești. t
Rectorii, profesorii dela teologie și preoții sunt chemați a urmări
AS
cu dragoste această problemă.
Ofițeri mituiți.
UI
încă o palmă sdravănă pe obrazul bietei noastre țări. Au fost

descoperiți doi ofițeri superiori — dintre cei pretinși mai cinstiți — luând
BC
o păcătoasă mită, pentru furniturile armatei.

Destăinuirile făcute cu acest prilej ne-au umplut sufletul de întris
tare și îngrijorare.
441
FÂNTÂNA DARURILOR
Y
Luxul și petrecerile, — precum și lipsa totală a unei hotărîte orien
AR
tări în viață, — iată unde duci...
Dar chestiunea se complică, cu o măsură nespus de vinovată a
autorităților militare.
R
Două—trei zile după ce s’a vorbit în ziare despre această afacere,
o tăcere complectă și-a lăsat pânza ei deasă și ocrotitoare asupra eroilor
LIB
și a faptei lor.
Dacă aceasta e o mușamalizare, atunci, nu se găsesc cuvinte deștul
de aspre pentru a o vesteji: nit se servește cu aceasta oștirea.
La fapta urîtă a ostașilor vinovați se adaogă și o greșală de ne-
ITY
ertat a celor chemați a pedepsi.
Telefonistele.
S
Rău își înțelege Statul, interesele sale!...
ER
E de ajuns să treci prin sala din Palatul Poștelor unde cele două
sute de telefoniste își duc viața de mucenicie.
Lungi ceasuri întregi, într’o atmosferă de continuă enervare și
NIV
mecanizare idioată, aceste ființe se istovesc robind pentru o leafă de

nimica.
Simți, trecând prin această încăpere, că adeseaori strigătoare la
Cer este nedreptatea.
LU
Și li se cere moralitate, acestor ființe, pe care tocmai Statul le

împinge la imoralitate!.
Cu o leafă de 2800 (două mii opt sute) lei pe lună — adeseaori
RA
redusă prin amende — nu se poate trăi.

Statul nu trebue să se facă a nu înțelege, căci toate acestea sapă
cu tărie la însuși temelia Iui.
NT
Ordonanțele.
CE
Alte ființe, care ne dau, cu preciziune, impresia sclaviei albe,

sunt ordonanțele ofițerești.
Să nu ni se spună că ridicând și noi această chestie, dăm dovadă
de lipsă de iubire pentru oștire, — căci adevărul este tocmai contrar: o
I/
iubim, de aceea ridicăm chestia.

Nu putem pricepe cum ostașii înțelepți și plini de inimă care se
AS
găsesc printre căpeteniile armatei noastre, nu cred că e locul să inter

vină spre a se soluționa odată această chestiune care e, din toate punc
tele de vedere, penibilă.
UI
Radio.
BC
Radio peste tot. Am văzut până și umile case de mahala care au

deasupra modestiei lor, prezumția boerească a antenelor de radio.
Și ai putea avea temei să spui că o asemenea civilizatoare invenție,
Y
cu cântecele — mai ales —, cu conferințele, cu strigătele — și cu hârâ-
AR
ielele ei, ar aduce o schimbare și a sufletelor...
Tare ne îndoim. Cel puțin până acum, această minunată invenție,
nu slujește lui Dumnezeu.
R
Dovadă stă aceiași îneremeneală și răsvrătire sufletească a contem
LIB
poranilor.
, Și dacă invenția nu va avea acțiune și asupra sufletului, ea nu va
face decât să încurce mai deplin lucrurile omenești, destul de încurcate
și fără radio...
ITY
Un prieten.
II văd acum zece ani când era încă pe băncile liceului; avid de
S
cultură și plin de ambiția de a ajunge să stăpânească isvoarele învăță
turilor jnalte și definitive.
ER
Dumnezeu, însă, total absent din sufletul și preocupările sale.
O atitudine de complectă negațiune.
Și munca lui a dat roade: liceu, unversitate, plecare în străinătate,
NIV
examene cu mențiuni de laudă, cumplită îndopare cu toate sistemele de

filosofie, perspectiva sigură a unei catedre universitare, deci: succes,
isbândă, mulțumire, fericire poate...
, Dumnezeu însă, total absent din sufletul și preocupările sale...
LU
Și vine o clipă de insucces: un lucru neînsemnat pentru pn om care

are la temelie pe Dumnezeu.
Pentru negatorul lui Dumnezeu înșă, impasul a luat proporții de
RA
grea încercare, — de clipă hotărîtoare: de viață sau de moarte...

Și ateul, nu găsi nimic alta de făcut: mâna pe revolver și, în cla
sicul gest al tuturora de felul lui, ducerea la tâmplă și... o (apăsare.
NT
Dar lovitura nu și-a ajuns ținta: filosoful n’a murit. A rămas însă
orb....
Azi, el zace neputincios, undeva, într’un depărtat oraș de pro
CE
vincie...
Sărmane sisteme de filosofie, fără Dumnezeu, unde ați adus pe un
om care s’a încrezut în voi și numai în voi!...
Dea Dpmnul ca măcar în acest ceas de adevărată încercare, să
I/
ți-se arăte, biet prieten nefericit!...

AS
Procesul scandalos.
In sfârșit, s’a isprăvit un proces scandalos, printr’o achitare, care
UI
a fost aplaudată, în delir, vreme de zece minute, de un public înebunit

de sadismul unor spectacole excitante.
Noi, am prevăzut , dela început, acest verdict. (Cetiți în numărul
BC
6, pag. 25, al revistei noastre, nota intitulată ,,Sodoma“).

Și ne pare rău că am avut dreptate, — căci verdictul ce s’a dat
în procesul despre care vorbim, este un verdict care depășește pricina
în care a fost pronunțat, — el privind pe o bună parte din societatea,
Y
românească. „Adulter și crimă", — e una din devizele care stau ca niște
AR
adânci stigmate pe fruntea nerușinată a unei părți din societatea noastră.
Din acest punct de vedere, verdictul n’a putut surprinde de loc.
R
Cei trei copilași părăsiți...
LIB
Și pe când doamnele romanțioase își ucid amanții în vinovatele
alcovuri ale putreziciunei lor, — la ușa unei clădiri publice au fost gă
siți, părăsiți, trei copilași ...
Vremuri admirabile-....
ITY
Iar la Teatrul Național se joacă piese, în care se merge până a-
proape de consumarea stupidă a actului sexual, precum fac animalele
în stradă....
Splendide vremuri...
S
In timpul acesta, un preot, care este încă în biserica lui Hristos,
spunea ritos unui credincios care cerea facerea unui parastas pentru su
ER
fletul unei ființe iubite: „ce mai umblați cu fleacuri de acestea? Azi nu
mai merge cu asemenea prostii!...".
Vremuri înălțătoare...
NIV
Și, dacă mai vreți, priviți cum în librării se răsfață nerușinată și

absurdă, cartea .monahului, care se află a fi și preot: „Duhovnicul Mai-
celor", în care toată intriga miroase a scârnavă ticăloșie omenească.
Iar monahul-preot este și rămâne totuși, în biserica lui Isus...
LU
In adevăr, frumoase vremuri....

A. 1. m.
RA
Un preot vrednic.
Trecutul nostru este ziditor de biserici. Prezentul, nepăsător, le
NT
lasă să se surpe sub ochii lui.

S’ar zice că o reparație costă azi o avere întreagă darmite o
ridicare din temelii a unei biserici!
CE
S’ar putea să fie și asta o pricină că oamenii nu se mâi îndeamnă

să întrețină Casa lui Dumnezeu roasă de dintele vremii, necontenit, fără
milă. Dar desigur mai e ceva. Lipsește nu în buzunar, ci în suflet ceva,
acel ceva cu care se înalță ziduri chemătoare la reculegere și se acoper
I/
cu sfinte podoabe. Și, de cele mai multe ori, lipsește omul care să scoată
pornirea cea bună și caldă și din piatră- Căci oricât de uscată ar fi
AS
inima oamenilor, nu se poate să nu țâșnească dintr’însa scânteia înfăp

tuirilor dacă e toiagul binecuvântat al unui om trimis de Dumnezeu.
Dacă în atâtea părți ale țării — și noi le-am cunoscut — biserica
UI
e o paragină înăbușită de bălării și ruinată de ploi, asta e mai ales din

vina păstorului. Acolo unde este un păstor care are la inimă „râvna
pentru casa Domnului", nu se poate să nu biruiască strădania rugă
BC
ciunilor sale.
Iată un astfel de preot în Borolea Dorohoiului unde biserica
boerului Gh. Marcu (un înaintaș al distinsului nostru confrate D-l Al.
Y
Marcu, harnicul traducător din italienește), zidită în 1845, amenința cu
AR
ruinarea complectă. Ctitoria acelui pravoslavnic boer de viță moldove
nească a găsit în cei o sută și ceva de săteni ai isatului și mai ales în
păstorul lor sufletesc, Preotul Vâlcu, o resonanță, specială. De doi ani
R
stăruesc în oșârdia lor și iată că în Decembrie a. c. biserici e complect
LIB
refăcută! Umbra ctitorului a călăuzit, de dincolo de vreme, îndemnul
către bunele tradiții de odinioară. Locașul lui Dumnezeu se înalță iarăși
frumos ca altădată, proectându-se pe cer ca o navă a mântuirii.
Pilda sătenilor din Borolea și a ostenitorului întru Hristos, păs
ITY
torul lor, e vrednică’ de a fi subliniată în vremea sărăciei marilor en-
tusiasme.
Tragedia dela Răsărit.
S
Vecinii noștri dela Răsărit trec prin focul experiențelor revoluțio
ER
nare. Se crede, și sunt mulți partizani ai acestui fel de a vedea, că
Biserica a fost distrusă. înțelegem nu numai sfintele lăcașuri, ridicate
de trecutul de evlavie, ci însăși — și mai ales — obștea lui Hristos.
Fără îndoială că pentru o bună apreciere a stărilor de lucruri de
NIV
peste Nistru trebuie neapărat să avem perspectiva timpului. Și noi încă

stăm sub strașina vremii de prefacere din care nu-i de ajuns că deslușim
înlocuirea lui lisus cu Iuda și transformarea Altarelor în lăcașuri de
LU
propagandă contra lui Dumnezeu.

In imensa Rusie abia acum începe să-și verifice, ortodoxia, temeiurile
ei. Din vremea marii schisme ramura de răsărit a creștinătății încetase
experiența crucii. Martirajul pentru Hristos ca și misionarismul pentru El
RA
devenise o excepție cu totul rară. Iată că astăzi au căzut la pământ crucile

de aur de pe vârful bisericilor ca și cele de pe capul pravoslavnicilor
Țari și cruci uriașe s’au ridicat pe umerii neștiuților preoți și credincioși
NT
cari s’au hotărît a suferi totul pentru Hristos. Nu ni este dat a vorbi
de o statistică a celor ce-au resistat victorios lui Antichrist. Dar vedem
cu ochii duhovnicești și urechile noastre aud vuetul vremii de renaștere
CE
spirituală în stepele de peste Nistru. Mii de martiri și de sfinți, ca’n era

primară, mor bucuroși pentru Domnul.
Ce mai înseamnă, în tragedia suferințelor lor de tot felul, desfiin
țarea sărbătorilor și Duminicilor? Ei văd în introducerea săptămânii ne
I/
întrerupte de lucru încă o invenție a lui Antichrist, care socotește pe om

o expresiune matematică și nimic mai mult. Porniți pe drumul suferin
AS
țelor pentru credință, ei complectează, cum spune Apostolul, în trupul

lor chinurile lui Hristos.
Noi ce învățăm oare din această imensă tragedie umană ce se des
UI
fășoară în Trupul mistic al Mântuitorului?
Nuntașii dela Constanța.

BC
La Constanța a fost o nuntă. Și nuntașii au căutat să-și întreție

veselia, pe lângă mijloacele așa de cunoscute în asemenea ocazii, cu
ajutorul unui copil de 10 ani.
Y
Vă închipuiți poate că acest copil nevinovat a spus mesenilor poezii
AR
din cărțile lui ori a cântat ce-a învățat la școală? Nu. Oamenii aveau
gusturi mai fiștichii. Li trebuia un bufon. Un ghiduș. Un măscăriciu mai
bine zis. Prin ce împrejurare ciudată li-a trecut prin minte că rolul acesta
R
ar putea fi jucat de un copil, numai Satan ar putea da' lămuriri.
Destul să spunem că nuntașii au pus în gura copilului de 10 ani
LIB
toată gama măscărilor ocazionale... cu care poporul nostru își dovedește
păgânismul său folkloric. Și s’au distrat toată noaptea pe seama sărma
nului copil de care părinții lui nu știau nimic.
Pân’ aici n’am putea de cât să facem cuvenita apreciere penali-
ITY
ceașcă față de monștrii aceia cari au întinat un suflet de copil.
Dar iată că urechea lui Dumnezeu n’a fost astupată de sgomot, de
veselie și de „petrecere". El a auzit cum din gura unui copil, dintre
S
aceia cu care ar vrea să populeze cerul, eșeau cuvinte de uriciune, de
pustiire. Și pe când trâmbe de vorbe nesocotite desfătau pe meseni, co
ER
pilul s’a înăbușit ca ’ntr’un noian de gaze asfixiante și a căzut la pământ
ca o lumânare consumată pripit.
Murise otrăvit de vorbele rostite întru înveselirea unor oameni
NIV
fără Dumnezeu.
Nunta s’a spart întru acest semn de sus. Iar părinții și școala s’au
sesizat de lipsa copilului cu mult prea târziu.
Nuntașii dela Constanța au ei pe conștiință pierderea unui copil
LU
neprihănit? Fie că au sau nu conștiința împovărată de uciderea unui

suflet, viața lor se deschide sub portalurile morții.
RA
Regimul fiscalității.
Un distins profesor care dă lecții în particular a declarat, la vremea
NT
potrivită, organelor fiscale care este câștigul său profesional.

Omul, fiind un adept integral al lui lisus, a declarat, ca orice
creștin adevărat, până la centimă venitul său.
CE
Fiscul însă — deprins de contribuabilii noștri cu declarații neade

vărate, se înțelege în minus — a trecut peste afirmația scrisă și subscrisă
de profesorul contribuabil punându-i în sarcină un venit triplu, „prin
apreciere".
I/
Omul deși în toate drepturile sale de a se plânge contra unui abuz

a renunțat să facă apel contra sentinții de impunere pe temeiul că nu-i
AS
creștinește să te iai de piept cu cineva pentru a-ți căuta dreptatea.

Și așa fiind a plătit un impozit aproape echivalent cu câștigul
însuși. :
UI
Desgustat de felul în care se comportă Statul cu contribuabilii săi

cinstiți, omul a renunțat să mai dea lecții în particular întru cât nu
poate prezintă fiscului o dovadă vrednică de crezare, cum ar fi bunioară
BC
certificatul pe cari îl obține un funcționar dela o instituție de stat sau

particulară.
Și atunci? Iată mizeria la ușă. Nici un post nu apare, undeva, va-
Y
cant, în vremea aceasta de criză. Și astfel se sdruncină, din temeliile ei,
AR
o familie grea care are nevoie de pâine.
Dacă omul ar fi mințit, cum fac mii și mii de contribuabili (afară
de funcționari) ar fi fost oare pe placul statului?
R
Am mai spus și repetăm că statul nostru e anticreștin în rânduielile
lui (de pildă orele bisericii sunt în permanență concurate de fel de fel
LIB
de conferințe, concerte, șezători oficiale; orele de educație religioasă sunt
socotite ca și dexteritățile; programa școlară științifică se găsește în
continuă luptă cu credința, solemnitatea dumnezeiască a căsătoriei este
omisă de însăși Constituția Țării, etc., etc.).
ITY
Regimul de fiscalitate, pe care noi creștinii îl primim ca pe orice
este de dat Cezarului, ne pune în situația tristă a profesorului de care
vorbim.
S
In ce ne privește, nu recomandăm în această materie povața scrip-
turistică a cedării cămășii. E vorba doar nu de un tâlhar ci de stat. Și
ER
statului să nu-i facem rușinea de-a-1 pune în rândul tâlharilor. Deci să-l
lămurim asupra drepturilor noastre ca unii ce suntem mădulare ale lui.
Nu vedem de ce ar fi fost anticreștin apelul unui contribuabil cinstit!
NIV
Ori cum, constatarea rămâne: statul face abstracție de sufletul, de

viața noastră. El ne socotește pur și simplu o cifră pe răbojul lui.
LU
10 ani dela moartea unui om.
S’au împlinit 10 ani de când a trecut în rândul celor drepți scrii

torul Alexandru Vlahuță.
RA
Un lințoliu de uitare s’a întins peste amintirea acestui om. In ziua

când se anunțase la o biserică din București parastasul de_ pomenirea
unui deceniu lipseau toți cei cari aveau datoria să fie prezenți. Soția și
NT
patru prieteni priveau muți în golul marcat de societatea scriitorilor

români.
Noi cari l’am cunoscut pe Vlahuță putem afirma că pământul ro
CE
mânesc n’a zămislit un exemplar uman mai plin de bunătate și de ome

nie decât el. Anii de la sfârșit au fost o ardere de tot pe altarul jert
felor. Iar prin moartea lui senină, ne-a dat o pildă care poartă marca
celui mai autentic creștin.
I/
Colaboratorii acestei reviste proslăvesc în vremea marii tăceri o

amintire deosebit de scumpă inimii lor și cred în restaurarea apropiată
AS
a unei înrâuriri de înaltă valoare spirituală.
O cununie în avion.
UI
Multe și mari sunt nebuniile oamenilor fără Dumnezeu. Iată în

Roosveltfield doi tineri s’au gândit că nu se pot cununa decât în avion.
BC
Ziarele nu ne spun că ar fi participat și preotul la acest sbor nupțial.

Nuntașii, în număr de 12, au ținut să întovărășească tânăra pereche
în avion.
Y
AR
Cum se va fi petrecut cununia iarăși nu știm. Ceiace ne vestesc
ziarele este atât: Că nuntașii au sburat la 800 m. înălțime cu o iuțeală
de 175 km. viteză pe oră. Și că actul solemn avea să se termine prin
sărirea din avion, cu parașuta, a perechii căsătorite și acelor 12 nuntași.
R
Potrivit planului, cea dintâi a sărit mireasa. Parașuta n’a binevoit
LIB
să se deschidă la timp și tânăra s’a cununat cu moartea. Mirele, ca să
fie cavaler, a sărit și el imediat, având aceiași soartă. Nuntașii au re
nunțat la acest sport.
Iată o nebunie care ne surprinde cu atât mai mult că e vorba de
ITY
niște oameni cari voiau să facă un act plăcut lui Dumnezeu: Cununia.
Dar se vede treaba că americanismele chiar când vin din partea1 crești
nilor se plătesc greu.
In definitiv ce-au voit oamenii aceștia? Să fie mai aproape de
S
Dumnezeu? Să nu se atingă de pământul întinat? Dar oare Dumnezeu
ER
nu este El aproape de oricine-L cheamă de pe pământ? Și pământul nu
este el sfințit de oameni credincioși?
O dar și creștinii sunt mușcați de ispita veacului acestuia care e
sportul! De s’ar aduna cândva laolaltă, cifrele, care arată numărul victi
NIV
melor pricinuite de sport, am vedea numai decât pe Satan meșterul

călăuzitor al tuturor exceselor sportului!.
i. gr. o.
LU
RA
DE CITIT: Matei Iii, 13—17.

„Lăsați-mă acum, căci așa se cade să împlinim 'tot ce e de
NT
împlinit".
Și noi care nu mai vrem să respectăm tradițiile, noi cară
disprețuim legile, căci ni se pare că suntem destul de perfect!
CE
și nu mai avem nevoie de ele! Unde este respectul pentru ceia

ce a fost, care trebue să cimenteze orice nouă înjghebare, pu
nând temelia temeinică a progresului, prin evoluție? De ce
I/
uităm așa de ușor că Isus, cel mai mare reformator din lume, a
desăvârșit legea, printr’o înțeleaptă aplicare a ei, dovedindu-ne
AS
că legile sunt bune, în sine și că numai interpretarea și apli

carea lor este prea adesea defectoasă.
UI
_ „căci n’am venit ca să stric legea, și ca s'o împlinesc"r

Auziți voi toți aceia cari credeți că a fi o personalitate,
însemnează a putea să distrugi ceeace a'fost hotărît de Dumnezeu
BC
și înjghebat de premergătorii voștri.

Liliana Iliescu
FANTÂNA DARURILOR 448
Y
AR
CÂRTI STRĂINE
R
Aime Puech. SC Jean Chrysostome. lafiraire V. Lecoffre, Edit.
I. Gabaeda, R.ue Bonaparte 9'), Colecția „Les Saints“.
LIB
Fiul lui Secundus și al Anthusei, Ioan, care, pe urmă, pe temeiul
vieții ce-a dus pe pământ a fost înălțat pe veșnicul piedestal al sfinv
țeniei, a arătat de la începutul vieții sale copilărești, o deosebită încli
nare spre Biserică. Rămas de curând fără tată, el fu crescut cu crești
ITY
nească devoțiune de către mama sa. Atâta de mare fu credința acestei
femei, în cât unul din contemporanii ei a putut exclama, cu drept cu
vânt: „Ce femei au creștinii!..." Dascălul tânărului Ioan a fost Libanius,
care-1 pregăti pentru barou, dată fiind dintr’un început înclinarea lui
S
spre oratorie. Dar curând vocațiunea spre Biserică, înfrângând totul,
ER
Ioan, aproape împotriva voiei mamei sale, se hotărăște pentru o viață
de ascetism. Deși de-o sănătate puțintică, el duce șase ani o viață de re
tragere, aspră și contemplativă, trăind prin munții din preajma Antiohiei.
NIV
Dar natura fugoasă a sufletului său nu-i dă răgaz. Cenobitul ,și
anahoretul din el fură învinși de omul de acțiune, — de acțiune promptă,
pusă în slujba sufletelor contemporanilor. Devine preot în Antiochia lui
dragă. începe atunci glorioasa perioadă din viața sa, — aceea a amvo
LU
nului. Mai bine de zece ani, glasul predicatorului iluminat, a răsunat în

cetate, îndrumând, amendând și ridicând în lumina adevărului lui Isus,
sufletele fraților care-1 ascultau. Oratoria lui Ioan era, mai ales, vehe
mentă, socială, —■ și se potrivea cu păcatele grele ale vremei lui. N’a
RA
rămas nimic nebiciuit de glasul lui de foc. Iar viața sa era o pildă de
sfințenie. Nici cei mai aprigi dușmani, n’au putut să-i găsească o pată.
împrejurările politice ale vremei îl aduc în scaunul de arhiepiscop
NT
al Constantinopolului. începe atunci o viață de sbucium pentru el, dar

și de înfăptuiri din cele mai rodnice pentru creștinătate. înțelegând rolul
de episcop al Bisericei lui Isus ca o misiune, iar nu ca o funcție în
CE
Stat, el n’a pregetat o clipă și, părăsind pentru un timp chiar predica
atât de dragă lui, a luat toiagul drumețului și a pășit spre trezirea la-
faptă creștinai a preoților și a credincioșilor din turma dată lui spre păs
torire. Neînduplecat, aproape aspru, mai întâi cu sine, nesupus voiei
I/
conducătorilor politici care ar fi vrut să facă din el o unealtă politică,.

Ioan, periclitându-și la tot pasul scaunul arhiepiscopal, a fost proto
AS
tipul episcopului creștin, așa cum îl dorește lumea creștină și azi. Modul
cum a înțeles marele loan Gură de Aur, să slujească pe lisus ca
episcop, rămâne o pildă peste veacuri și, vai, pentru zilele noastre de azi, .
UI
un ideal cu totul depărtat și neînfăptuit măcar în cât de mică măsură.

Când vedem în biserica noastră ce fac episcopii, cât de departe-s de
BC
icoana întruchipată în cel despre care vorbim aici, o grea jale se pogoară
în sufletul nostru.
Cu unele excepții, episcopatul nostru a ajuns un sec formalism,...
nerodnic, și deci primejduitor1 al Bisericei însăși. Când vedem ceea ce
Y
vedem în lumea noastră creștină, să nu ne ducem cu gândul la cine știe
AR
ce depărtate isvoare de rău, ci să privim în de-aproape, la episcopatul
nostru. Aici este obârșia înveninată a necredinței noastre de azi. Episco
patul român este vinovat în fata lui Dumnezeu de tot ceeace se petrece
R
în comunitatea creștină românească. Dacă această pâră este neadevărată,
primim asupră-ne păcatul!...
LIB
Dar să trecem... Episcopatul lui Ioan nu putea sfârși de cât în mar
tiraj. Curând, atitudinea lui fu considerată de împărăteasa Eudoxia1, ca
protivnică ei, — și deci Ioan luă drumul exilului. împărăteasa însă, tul
burată de agitația credincioșilor, îl rechiemă din drum. Împăcarea dură
ITY
puțin, pentru ca a doua oară, Ioan să plece într’un greu și definitiv exil.
Șaptezeci de zile a ținut mersul pe jos până la Cucusa, o localitate lai
fruntariile Ciliciei, în marginele cele mai depărtate ale Capadociei, „locul
S
cel mai pustiu de pe pământ" cum îl categorisește el în una din scrisorile
sale.
ER
Așa de mare fusese puterea lui asupra credincioșilor săi, în cât
deși surghiunit la o asemenea depărtare, el îi îndruma sufletește de
acolo. Se simțea la Constantinopole, că tot Ioan este păstorul obștei
NIV
creștine. Hotărîră atunci cei ce-1 exilaseră, să-l trimeată și mai departe,
ca și cum prin aceasta ar fi putut stinge, icoana lui din sufletele celor
păstoriți de el. I-se alese localitatea Pitionta pe malul orientai! al Mării
Negre, în ținutul Țanilor, la nord de Colchida. Dar, pe drum, în orășelul
LU
Comana, martirul căzu. Simțindu-și sfârșitul, se desbrăcă de hainele

prăfuite, își puse altele curate, luă sfânta împărtășanie și căzu în rugă
ciune. Cele din urmă cuvinte îi fură: „Slăvit să fie Domnul pentru toate
lucrurile Sale!..." Și astfel, la 14 Septembrie 407, în vrâstă de 63 ani, Ioan,
RA
marele preot al lui lisus, închise ochii, pe calea celui de-al doilea exil.
Sfântul Ioan Gură de Aur, rămâne pe veci pentru întreaga crești
nătate, una din cele mai strălucite pilde de viață activă, consumată zi cu
NT
zi și fir cu fir întru slava lui Dumnezeu, pentru mântuirea oamenilor.

E unul din pilaștrii pe care stă însăși Biserica lui lisus...
CE
Georges Goyau. Dieu chez les Soviets. Ed. Ernest Flatnarion. Rue
Racine 26. Paris.
Se știe că unul din principalele puncte ale propagandei sovietice
I/
este combaterea cu orice chip a lui Dumnezeu. Ei, mai întâi, declară că
Dumnezeu nu există. S’ar părea deci că problema este simplificată con
AS
siderabil. Dar tot ei vin de îndată și afirmă că Dumnezeu este vinovat

de toate relele din lume. Nu este aceasta cea dintâi contradicție grosolană
în care halucinații și aberații care conduc Rusia de azi, se pun.
Ceeace reese însă sigur din atitudinea lor față de Dumnezeu, este
UI
că ei, fără să-și dea seama, recunosc implicit teribila existență a lui
Dumnezeu. Dovadă stă tocmai lupta crâncenă pe care ei o dau împotriva
BC
Bisericei creștine de zece ani de zile.

La dezideratele lor economice au renunțat de mult, adoptând deghi
zat, organizarea economică, capitalistă, — și-au organizat de mult o ar-
Y
mată burgheză, prin scopurile ei, (dovadă conflictul cu China), — dar
AR
lupta împotriva lui Dumnezeu n’au slăbit’o o clipă.
Nu e mijloc care să le repugne. Plecând dela ilustrația caricaturală
și sfârșind cu torturile inchizitoriale, conducătorii sovietici nu cunosc o-
R
prire. Biserica au distrus’o, — preoții i-au ucis, pe cei ce cred i-au pus
LIB
afară din lege... Și totuși... Fantoma teribilă, ca și ’n visul negru al lui
luda, stă neclintită, aceiași, neîndurătoare și pedepsitoare...
Cetind în cartea despre care scrim aici, de pildă martirajul Mon
seniorului Budkievici, ne putem da seama de naiva credință a Sovietelor
ITY
de a ucide pe Dumnezeu: „...în ziua aceea prelatul fu scos din celula
subterană; fu îmbrâncit cu brutalitate dealungul unui gang întunecos; căzu,
își frânse piciorul; fu din nou închis, ca să petreacă noaptea pe-o gră
madă de pae, alături de pușcăriași de rând... A doua zi, Monseniorul,
S
care nu mai putea merge, fu târât de urechi până la corpul de gardă;
ER
pe cale vestmintele îi fură luate; nu se spune dacă au fost jucate la zar,
ca acele ale Stăpânului său; una din urechi fu smulsă... și, deodată, în
fața acestei sărmane rămășițe umane, se deschise, plină de veselie neru
NIV
șinată, sala corpului de gardă... O lovitură de revolver trasă în gaurai
deschisă a urechii smulse, puse capăt martirajului..."
In această goană furibundă, conducătorii sovietici, devin și profund
ridicoli. Așa, în modul cum cred că pot caricaturiza toate cele sfinte, —
LU
în felul cum alcătuesc ședințe publice pentru judecarea lui... Dumnezeu,

— în ilustrațiile cinice, cu care înfățișează pe lisus, pe Maica Domnului,
și pe însuși Dumnezeu, — ei vădesc o lamentabilă slăbiciune în fața
acestei neclintite puteri, care, ca și Soarele pe cer, rămâne veșnic stră
RA
lucitor.
Și după cum porunca Domnului a fost totdeauna, așa și aici: mai
mare, mai puternică, mai strălucitoare se ridică lumina deasupra întunere-
NT
cUltii, adevărul asupra minciunei...

In Rusia, azi, se consumă un mare martiraj, care, mâine, va aduce
o și mai mare întemeere a Bisericei lui lisus. Acesta este marele Adevăr,
CE
de care se tem Sovieticii și căruia nu-i pot face nimic în mersul lui dea
lungul zilelor.
Iată, culegem din cartea lui Goyau, câteva episoade.
Niște Tătari, de altfel toți comuniști, fură tulburați într’o zi în
I/
timpul rugăciunei de niște agitatori comuniști. Tătarii li se împotriviră,

lăsând pe câmpul de luptă vreo treisprezece din acești tulburători. Peste
AS
câtva timp, o căpetenie a acestor tătari, spunea așa unui misionar creștin:
„Noi suntem aproape cu toții comuniști, dar comunismul este pentru oa
meni, între oameni. Cât despre Dumnezeu, el rămâne veșnic Dumnezeu,
UI
Stăpânul, — e foarte limpede!"

Zarianow — un crud propagandist anticreștin — în cartea sa „Pro
paganda antireligioasă" povestește cu un fel de cutremur „despre un copil
BC
căruia părinții săi nu-i vorbiseră niciodată despre Dumnezeu, dar care,
într’o zi, la vrâsta de patru ani, auzise rostindu-se acest nume tainic.
.Micuțul păstră acest cuvânt într’un colț al amintirilor sale; cuvântul
Y
începu să se ilumineze când, ajuns la Moscova, copilul văzu biserici, icoane,
AR
oameni care se rugau „Istorisește, mai departe Zarianow, astfel: „El
se simțea tulburat lăuntric și se încredința din ce în ce mai adânc de
existența lui Dumnezeu. Atunci tatăl său și eu îi vorbirăm, dându-i do
R
vezi împotriva lui Dumnezeu. El asculta, lăsând capul în jos, abia răs
pundea, și, pe urmă, ne fu aproape cu neputință să-l mai scoatem din
LIB
mâhnirea lui".
Si aceste rânduri., le scrie cu o teamă greu ascunsă, un propagan
dist antireligios!...
Vai, cât de naivi sunt sunt oamenii în mărețele lor planuri politice
ITY
de conducerea semenilor pe drumurile acestei vieții...
Parcă vedem: jos, furnicarul minuscul., frământat de tot felul de
sterpe ambiții, și mai ales de naiva încredere că poate „construi" în
S
suflete cu din puținul propriu, — iar sus, în slavă, puternic și dominător,
Dumnezeul negat de cei din furnicar...
Zădărnicie... ER
Ci pace să punem în sufletele noastre, care pot fi neliniștite de
asemenea priveliști.
NIV
Nimic nu se va clinti din ceeace vrea Dumnezeu...
Chiar ceeace vedem azi în Rusia poate fi tot porunca Lui, întru
încercarea oamenilor... x
Toate — și cele bune și' cele rele — întru slava Lui sunt...
LU
Căci din toate, numai El rămâne!...

Abbe Francis Mugnier. Le sacerdoce. Ed. Ernest Flamarion. Rjie
Racine 26. Paris.
RA
Nu sunt rare prilejurile, când laicii, sunt puși la grea încercare.

Vorbesc despre laicii care cred și despre prilejurile când ei, în dorința
de a propovădui pe lisus, se lovesc de cunoscuta frază: „Și eu aș crede,
NT
dar ia privește la preoții lui lisușl..." Atunci începe o discuție cu totul

oțioasă și fără isbândă. Căci în adevăr, e greu să poți face pe un creștin
nepracticant, să deosebească Biserica de slujitorii ei, disociind două idei
care nu sunt — necesarmente — identice întotdeauna.
CE
Rămâne însă ceva valabil din întimpinarea pe care ți-o face ne
credinciosul, de mai sus, mai mult ca să se acopere pe sine, decât ca
să-ți dea un răspuns sincer. Rămâne anume că preoțimea, în multe din
I/
exemplarele ei, este o cauză permanentă de împiedecare a pătrunderei

Invățăturei în sufletele celor, care au, totuși, o sete mistică, fie cât de
AS
neînsemnată.
Dacă e drept că, într’o ordine superioară de idei, Biserica rămâne
ceva distinct de slujitorii ei și că adesea a fost servită de preoți răi, —
UI
nu e mai puțin adevărat însă, că un cler alcătuit din preoți fie prost
pregătiți, fie necredincioși, fie chiar deadreptul vițioși, poate fi o pricină
de întunecare a Bisericei.
BC
Abatele Mugnier ne vorbește în cartea sa tocmai de măreția sa

cerdoțiului, arătându-ne, în cuvinte calde, care e înțelesul și rostul lui,
în viața omenească. Credem cu putere că, în adevăr, sacerdoțiul este cea
Y
mai înaltă formă de apostolat omenesc. In el trăind chiar lisus, se.
AR
înțelege că preotul trebue să fie asemănător Stăpânului.
E tocmai ceeace uită prea adeseori, mulți din slujitorii bispricei...
Ar fi zădarnic să mai vorbim...
R
Și isvorul este infectat dela început: pregătirea clericilor noștri
este vițiată Jn obârșia ei.
LIB
Când, acum câțiva ani, am vorbit despre pregătirea seminariștilor
noștri, care excelau în fiecare an la jocurile sportive, luând premiul întâi,
în uralele batjocoritoare ale asistenței („Sus cu popii, — nu te lăsa
părinte!... — Doamne miluește!..." și altele), am fost combătut — chiar
ITY
de unii din preoții cei mai proeminenți ai noștri, când am cerut pentru
viitorii noștri preoți „mai multă spiritualizare..."
Iată, copiem din Mugnier, frazele următoare: „...a stăpâni senzuali
S
tatea însemnează ca spiritul să ia asuprai corpului o autoritate necesară,
să-i impună voința și să-1 facă din stăpân — slugă... Seminaristul trebue ga
ER
învețe la Școala Sfântului Apostol Pavel „să-și reducă trupul în sclavie"
(I, Corinteni, IX, 27), pentru a clădi pe el domnia spiritului și a harului.
Pentru a isbuti, disciplina seminarului îi impune (blândă îngrădire) obiș
NIV
nuința sacramentelor, lungile rugăciuni, lămurite examene de conștiință,

dări de seamă, o întreagă îndrumare și ca și o 'gimnastică spirituală care
trebue să-1 mlădie și să-l întărească în virtute. El se cufundă astfel în
viața lăuntrică în care Dumnezeu, în taina unei legături obișnuite, vine
LU
să-1 ajute cu îndurarea Sa, să-1 atragă cu blândeță dar <țu tărie la O:
viață de ideal, să-1 împingă pe calea jertfei și a apostolatului... E ca și o
intimitate cu bunul Dumnezeu. La această atingere divină, voința se
RA
întărește, energiile se exaltă, idealul se înalță și pregătește la toate de-

votamentele..."
Alăturați aceste cuvinte de acele de „sport", „hoină", „foot-ball",
NT
— și comparați, în lumina adevărului și a dreptății, ce-au făcut și fac

legiunile de preoți și de misionari ai Apusului, într’o Biserică prigonită
adeseori de Stat, —‘ și ce fac foștii jucători de hoină dela noi, într’o
CE
Biserică „dominantă" a Statului!... Să fim drepți, căci numai din respec

tarea adevărului, va veni însănătoșirea.
Căci însănătoșire dorim și în obștea noastră creștină, iar această
însănătoșire nu potite veni, mai ales, de cât din partea preoților noștri.
I/
Am văzut preoțimea noastră manifestându-se în cel din urmă congres

ortodox, și mărturisim că am rămas întristați. Mai toată discuția s’a
AS
mărgenit la „salarizare-'. Odios cuvânt, — închizând în el o întreagă

stare de spirit!...
Nu. Sacerdoțiul lui lisus este altăceva; — numai dela înțelegerea
UI
lui, — altfel de cât este azi înțeles, în majoritatea cazurilor — așteptăm,

cu nădejde, însănătoșirea comunității noastre ortodoxe.
Mai cu osebire, creșterea viitorilor preoți, trebue schimbată de
BC
sus până jos.

In lupta aceasta, cărți ca aceea despre care vorbim, pot fi de un
real folos.
a. 1. ni.
Y
AR
„Pe drumul Damascului" — Poeme religioase de Al. T. Stama-
tiad. i
R
Poetul a simțit nevoia de a seri pe frontispiciul volumului, aceste
cuvinte: „am scris aceste pagini de umilință și speranță, în Iași, — cetate
LIB
sfântă a Patriei mele, — în zilele de glorie și de sânge ale anilor
1917—1918“.
E prețios de reținut această mărturisire a omului înainte de a ne
deschide paginile poetului.
ITY
E un accent care stabilește familia de scriitori din care face parte
poetul.
Sunt poeți care concep poezia ca o flacără nu numai detașată de
pământ, ci streină, și fără nici o legătură în esența ei cu patimile și
S
suferințele omenirii. O plantă care nu-și are rădăcinile în lumea noastră,
ER
ci într’o lume cu desăvârșire contrarie; un refugiu în speculațiile meta-
fisice ale unei gândiri strict personale; refugiu într’un estetism gelos
de a nu-și găsi ecou, în ecourile pământene.
NIV
De aceea, poeții aceștia, dau cuvintelor, niște accepțiuni deosebite
de ale noastre, construindu-și o lume de sensații pe un plan cu alte di
mensiuni decât cele în deobște cunoscute: —■ ceva vecin cu halucinările
pe care le poate da creerului febra palustră, urinară, sau alte febre de
LU
origină pur infecțioasă.

Noi credem că arta nu trebue căutată dincolo de echilibrul sim
țurilor noastre, fiindcă dacă e vorba de intensitate, — viața are, în afară
de noi, spectacolul sfâșietor a o mulțime de dezechilibruri, fără să mai
RA
avem nevoe a intra cu trup și suflet în ele, pentru a divaga accente

inedite, pe care amanții poeziei pure le caută în beția stupefiantelor, când
nu le află în alterarea propriei lor personalități.
NT
Iată dece Stamatiad a precizat unde și-a întins torța ca să-și

aprindă inspirația: în realitatea supremei drame ai botezului nostru de
sânge, mai grandios decât orice imaginație bolnavă, și deci plin de
CE
frumusețea unei rclațiuni directe cu noi înșine.

E în firea sănătoasă a organizației noastre psihice, ca atunci când
se deslănțue furia unui Destin implacabil, — omul să-și plece genunchii
la Părintele armoniilor și să-i ceară îndurare.
I/
Ceia ce face frumusețea psalmilor lui Stamatiad este verificarea

ideei admirabile a lui Bremond .că poezia și rugăciunea adevărată au
AS
acelaș isvor: contopirea sufletească în obiectul credinței până la spon

taneitatea unei stări de vorbă cu isvorul puterilor; e spectacolul ritmului
unui râu ce curge limpede în vad, lăsând să se vadă toate pietricelele
UI
fundului. Cât de tulburi curg zilele, când isvorul e întunecat de lutul

patimilor, și cât de limpezi când filtrul suferințelor fac bietele buze să
rostească:
BC
Fii lăudat, o Doamne >

Că mi-ai întins și mie paharul cu venin,
Y
Căci rătăceam de-o vreme stingher și fără vise,
AR
Ne mai crezând în viață și ’n brațul Tău divin!
Un freamăt de pădure
R
Un cântec de isvoare
O rază de la soare
LIB
In suflet se revarsă
Ca o mireasmă fină, suavă-adormitoare!
In rezumat, poezia d-lui Stamatiad nu este o elaborațiune spe
ITY
culativă a creerului, cum ar fi o simfonie algebrită de formule, — păcat
în care a căzut poezia modernistă de azi —; ci ea este rezultatul unei
vieți trăite, nu gândite numai; așa găsim drumuri între inima noastră și
inima poetului, fiindcă poesia e unificare ca scop, și încântător drum
S
de .legătură, ca formă.
ER Simplex.
Psaltirea Proorocului și împăratului David în traducerea preoților

NIV
Vasile Radu și Oala Oalactton, editura Institutului Biblic, București 1929.
Literatura sacră sporește prin tălmăcirea celor doi ostenitori dela
Facultatea de teologie basarabeană a Psaltirei.
Comparând textele pe care le avem la îndemână, fără îndoială că
LU
noua tălmăcire aduce pe lângă o mireasmă curată a limbei și o mai

frumoasă versiune. De sigur aceasta vine din pricină că tălmăcitorii au
mers la isvor: la sulurile ebraice.
Ne rezervăm plăcerea a reproduce, în corpul revistei, la pagina de
RA
antologie creștină, doi psalmi și făgăduim că interesul nostru nu se va

opri la această mențiune, mai revenind într’un număr viitor.
Pentru moment, arătându-ne cea mai curată bucurie pentru această
NT
superioară traducere, care va acorda de aici înainte sufletul nostru când

vom pleca la lucrul zilei, ținem să remarcăm o anumită obsesie a tra
ducătorilor în speranța că nu ne vor lua-o în nume de rău.
CE
Tălmăcirea Scripturii Sfinte trebuie făcută, neapărat, într’o limbă

frumoasă. într’o limbă vrednică de a înveștmânta Cuvântul dumnezeesc.
Și când zicem frumoasă, înțelegem în primul rând limpede, cuprinzătoare
și cursivă. Psaltirea, — imnuri de slavă și rugăciuni, — nici nu se poate
I/
concepe scrisă decât într’o limbă care să fie clară și la îndemâna tuturor
celor însetați după Dumnezeu.
AS
Traducătorii actualei psaltiri având o preocupație literară, am putea

zice covârșitoare, ne-au dat o limbă în care obsedează anumite cuvinte
cari nu sunt la îndemâna tuturor și unele se repetă cam des. De pildă:
UI
Clicul (Ps. 1,1); orcanul (Ps. 1, 4); dosădiți (Ps. 10, 18). (Acest cuvânt
revine mereu. Nu e mai frumos, mai clar, corespunzătorul său asuprit?);
Cherub (Ps. 18, \\y,~pogorământul (Ps. 18, 36) repetat și în „câteva
BC
lămuriri" dela urmă, pag. 138); întru vârtoșia ta (Ps. 21, 14). (Nu e
mai potrivit puterea?); coarnele bourilor (Ps. 22, 22). (Nici un text biblic nu
ni vorbește de bouri, această speță zoologică... e o podoabă literară
Y
numai); statoriri (Ps. 119, 48); milosârd (Ps. 145, 8); cornul poporului
AR
(Ps. 148, 14). Aceste cuvinte puteau fi înlocuite, de sigur. Recunoaștem
însă că numărul lor e mult mai mic decât în traducerea Noului Testament,
unde ele abundă fără noimă. Părintele Pârvănescu a făcut undeva justă
observație cu privire la acest exces al traducătorului N. T. Nu ni se pare
R
potrivită traducerea „lucrează fără de legea" în loc de „fac răul". Cu
LIB
acest prilej trebuie să remarcăm — și, spre bucuria D-lui Cuza — că a
dispărut într’o mare măsură din psaltire ceiace numea D-sa cicirismul,
întrebuințarea excesivă a particulei ci. Titlurile psalmilor, cari cuprind un
minunat rezumat al cuprinsului lor, sunt o inovație fericită.
ITY
Cu acestea zise, recunoaștem că traducerea este de o frumusețe
rară și o recomandăm cu deosebită grijă iubitorilor Cuvântului lui
Dumnezeu.
S
Calendarul „Lumina Satelor" 1930, Sibiu, Cartea Domnului.
ER
De obiceiu, la noi, calendarele se tipăresc esclusiv în vederea co
mercializării. Rare ori întâlnești o lucrare de întocmire serioasă care să
corespundă rostului adevărat al unui calendar. Și acest rost, nouă ni se
pare a fi acela de a lua, din cartea ce ni stă înainte, pe lângă tot ce
NIV
privește partea calendaristică propriu zisă, informațiuni în toate chestiunile

de uzanță zilnică, actualități de natură gospodărească, economică, politică,
socială și mai ales spirituală, pilduiri sesizante care să urmărească interesul
LU
cititorului, povestiri și glume bune, înseninătoare. Calendarul trebuie să

fie o carte de plăcere în primul rând și de proaspătă informație care să
satisfacă utilul.
Mărturisim că de puține ori am dat peste un calendar mai bine
RA
rostuit ca acel pe care-1 alcătuește, în fiecare an, „Luminai satelor" dela

Sibiu. De la prima vedere, ai în față un gând călăuzitor suprem: >(în bogăția
de informații de tot felul regăsim la fiecare pas grija de sufletul citito
NT
rului. Nu cunosc un mai mare mqșter de a ne călăuzi prin lume arătân-

du-ne într’un chip, cu desăvârșire plăcut, pe Dumnezeu la lucru, de cât
pe alcătuitorul acestui calendar care nu e altul de cât părintele Iosif
CE
Trifa.
Iată o cronologie care amintește cercetătorilor câți ani sunt dela
marile evenimente ale lumii. Iată o seamă de chestiuni în legătură cu
posturile, cu pomenirile, cu sărbătorile bisericești și naționale. Infor
I/
mații cu privire la eclipsele din 1930. Zodiile. Calendarul cu indicația

Evangheliilor duminicale (ceia ce e de mare folos pentru creștinii cari
AS
vor să mediteze asupra textului sacru). Informații asupra epocilor în

care e permis vânatul. Informații poștale. (Aici, trebuie să corectăm ca
s’a schimbat taxa scrisorilor după apariția calendarului). Țările cari au
UI
scăpat de politica de partid. Recordurile omului sburător. Câte ceva

despre oftică, sifilis și cancer. Cât cheltuește poporul pentru alcool.
Infc-matii aduse de un ardelean din „Raiul" bolșevicilor. Povețe gos
BC
podărești. Plugul viitorului (tractorul). Diferite specii de grâu din lume.

Qâcitori, cimilituri. Criza pășunatului. Sfaturi în ce privește fructele.
Y
întâmplările de seamă ale anului trecut. Fel de fel de lucruri interesante
AR
din lume. Glume sănătoase. Târgurile din Ardeal și Banat precum și din
Vechiul Regat. Câți oameni sunt pe lume și câte limbi vorbesc.
Adăugați acum miezul însuși al cărții. Iată o minunată bucată cu
R
titlul ,,Ruga(i-vă și lucrați" în care se arată deslușit că Scripturile reco
mandă munca, dar o muncă sfințită de rugăciune. Căci numai rugăciunea
LIB
coboară pe Domnul și ajutorul Lui în toate lipsurile vieții noastre trupești
și sufletești. E interesantă pilduirea că pe nici un ales al Domnului che
marea Lui nu l’a găsit dormind sau lenevind.
Ce lucruri frumoase știe să ni spună Părintele Trifa cu privire la
ITY
creșterea aleasă a Regelui Mihai în legătură cu versetul din Luca 2,40
„Iară pruncul creștea și se întărea cu Duhul, umplându-se de înțelepciune".
Un omagiu creștinesc se aduce, cu acest prilej, Principesei Mame, ade
S
vărata educatoare întru Domnul a copilului rege. Se remarcă, pe drept
cuvânt, că A. S. R. Principesa Elena cunoaște pe lisus și rugăciunea.
ER
Vorbind despre crize, autorul calendarului ni spune că „eu nu-mi
tem neamul meu de crizele economice, ci mi-1 tem de criza cea mare, de
criza credinței", căci din criza aceasta purced toate celelalte.
NIV
Cum nu se poate mai eloquente exemplele oamenilor mari cari au

fost și oameni de rugăciune (Lincoln, Pell, Cecd), cu concluzia că „stările
din țara noastră vor apuca pe calea cea bună numai când și poporul de
jos și cârmuitorii de sus vor apuca în căile Domnului".
LU
Ne bucură constatarea ce se face cu prilejul sublinierii activității

I. P. S. S. Mitropolit al Ardealului că în Mitropolia din Sibiu „colecta
pentru Mănăstirea Brâncoveanu a întrecut suma de 5 milioane".
RA
Extrem de îndemnătoare pilduirea acelui fiu pierdut care după

douăzeci de ani întorcându-se acasă, noaptea, și găsind toate ușile deschise
a zis „eu sunt dragă tată, copilul tău cel rău și blestemat, am intrat căci
NT
am aflat toate ușile descuiate, desigur că le-ați uitat în noaptea asta neîn
cuiate; te rog iartă-mă, tată dragă, sunt flămând și bolnav" și căruia
tatăl i-a răspuns:
CE
—■ Din ziua în care ai plecat, ușile le-am ținut mereu descuiate

ca să te poți întoarce oricând, ușile au fost descuiate pentru tine scumpul
meu copil". _
Vorbind despre imensele progrese săvârșite din vremea când stră
I/
moșii noștri călătoreau cu carul cu boii și până azi când mijloacele de

transport uimesc lumea, autorul se întreabă dacă suntem mai fericiți cu
AS
această înaintare. Răspunsul nu poate fi altul decât că progresele fiind

făcute fără Dumnezeu, fericirea ne lipsește. Sunt foarte bine venite pro
orocirile subliniate cu privire la culmea progresului: care înseamnă „tim
UI
pul sfârșitului" și observația că diavolul atrage de partea lui născoci

rile oamenilor.
Foarte potrivită comparația cu „sperietoarea de paseri" din holde,
BC
de cari fug la început ciorile, dar cari văzând că nu e -decât o arătare,

nu se mai tem de ea. Asemeni acestei sperietori a ajuns creștinul de azi,
creștin de nume, de care nu se mai tem ciorile iadului.
457 FANTĂNA DARURILOR
Y
Pilda finlandezului ateu care și-a testat averea diavolului e plină
de semnificație. Tribunalul necunoscând persoana diavolului a lăsat ave
AR
rea în voia soartei. Și averea cum era firesc, s’a parăduit. Caisa a ajuns
o pustietate înfricoșetoare, iar moșia s’a umplut de spini. Așa-i și viața,
lăsată în voia ei. — proprietatea diavolului. Și satan e, sub acest raport,
R
•cel mai bogat proprietar din lume.
LIB
Explicarea dată unui creștin de acel pusnic celebru versetului „lu
mea s’a răstignit față de mine și eu față de lume" este vrednică de su
bliniere. Pusnicul a trimes pe om să ocărască pe morții din cimitir. Și
morții n’au zis nimic. L’a trimes apoi să-i ridice în slăvi —; și tot nimic
ITY
n’au răspuns. Și astfel zis-a pusnicul omului: ,,du-te acum, dragul meu,
acasă și citește din nou cuvintele apostolului Pavel gândindu-te necurmat
la morții cari au tăcut când tu îi ocării sau îi slăvîa’i. Dacă voești să te
mântuești, fă și tu așa, fă-te mort față de lume, nici ocările oamenilor și
S
nici laudele lor să nu le socotești".
Minunată pilduirea cu femeia care merge la biserică rugându-se și
ER
pentru bărbatul ei. Iar acesta zicând în glumă .că țină este cu femeia
lui- și deci e de ajuns că se roagă pentru el soția, a trebuit să vadă, în
vis, că în raiu femeia a intrat singură... ținând și locul lui... iar el rămâ->
NIV
nând pe dinafară a putut vedea, cu cutremurare, că în lucrările mântuirii

sufletești nimeni nu-i poate ține locul.
Plină de adânc tâlc expoziția idolilor dela Londra. Lângă sala
idolilor la care s’au închinat ori se închină încă popoarele, societatea „Ar
LU
mata Mântuirii" a organizat o expoziție de idoli moderni. Lumea a dat

năvală să-i vadă. Un bun predicator dădea explicații. Stăteau în rafturi:
alcoolul, tutunul, luxurile și banul... idolii la cari se închină lumea mo
RA
dernă. ,
Bucata „taina încercărilor" cu pilduirea indianului ce-a răpit copilul
unui european spre a-i scăpa dela focul ce se pusese la cale de indigeni,
NT
prilejuește o adâncă reflecțiune. încercările sunt ca și ordonanța docto

rului. Adesea n’o poți citi de loc, dar cele cuprinse acolo sunt bune. Nu
poți citi în taina încercărilor, dar e bună medicina sufletească din ele.
înțelesul cuvintelor din Apocalips 3.16 „nici-rece, nici ferbinte" este
CE
admirabil redat în pilduirea următoare: Cei mulți se roagă și suduie.

Merg la biserică și la cârciumă. Se tem de Dumnezeu dar ascultă și de
diavolul. Aci se aprind pentru lucrul Domnului, aci se răcesc până la
I/
îngheț (păcatul). Dintr’o căldură sufletească de 30° îi vezi dintr’o dată

coborînd la zero grade, la îngheț". Apeștia sunt cei căldicei despre
AS
care se spune „am să-i vărs din gura mea". Ferice de cei ce-și mențin
temperatura sufletească și o ridică mereu cu ajutorul Duhului Sfânt!.
Dacă vom mai adăuga poveștile cu tâlc presărate ici și colo printre
UI
articolele de chemare duhovnicească, și dacă vom pomeni și paginele

frumoase despre adunarea dela Alba lulia, despre bogățiile țării noastre,
despre Regență și despre plugăria poporului nostru, vom avea o cât
BC
mai complectă imagină a calendarului pe care-1 recomandăm călduros

cititorilor noștri.
Y
Misionarul, Nr. 2 Noembrie 1929. — Această revistă bisericească
AR
apare sub conducerea secției culturale a consiliului eparhial Chișinău și
este una dintre realizările congresului preoților misionari.
In numărul acesta vom găsi o amplă dare de seamă asupra celui
de al doilea congres ținut la Chișinău. Toți cei ce se interesează de
R
gândurile de cari sunt animați slujitorii altarelor pot afla în acest număr
LIB
un bogat și documentat material.
In general ceia ce-i preocupă pe preoții noștri misionari e problema
sectelor la noi și problema evanghelizării ortodoxe. Desprindem din acest
material, ca o concepție generală, că primează chestiunea luptei împotriva
ITY
sectelor. Misionarii s’au întemeiat în primul rând pe faptul că sectanții
sfărâmă nația, lovind în biserica dominantă a ei. Unii au putut spune că
nu li-i teamă de vre-o pagubă a bisericii întrucât pe aceasta o apără
Hristos — ci li-i frică de destrămarea națională cu care biserica viază
S
împreună de veacuri.
ER
Urmărind cu atenție, după documentatele referate ce cuprinde a-
ceastă revistă, grija misionarilor — aflăm numai din glasul a trei
reprezentanți un punct de vedere care este cel creștin în problema aceasta.
NIV
Părintele Gala Galaction arătând metodele cu cari cuceresc sectanții su
fletele recomandă congresului următoarele: „Dacă sectanții se strecoară
în sufletele poporului ca mângâetori de necazurile sociale, noi trebuie
s’o facem și mai mult. Dacă sectanții organizează și ridică viața gospoda
LU
rului dela țară, prin înfrățire, cooperație și întovărășire la nevoi, noi

trebuie s’o facem și mai temeinic. Dacă sectanții insistă asupra marii
noastre așteptări (parusia), noi trebue să insistăm cu și mai îndreptățită
energie". P. S. Justinian al Ismailului își exprimă, în felul următor,
RA
punctul său de vedere cu privire la lupta asupra sectelor „In primul rând
trebuie să fortificăm pe credincioși și apoi să pornim la convertirea celor
rătăciți". Deci scopul nostru nu e să luptăm contra sectanților ci contra
NT
insuficienței noastre. Iar părintele Angelescu (Brăila) ni spune că misio

narismul în Biserica noastră nu trebue limitat „numai la stârpireal sec
telor ci la creștinarea societății noastre românești".
CE
Un foarte interesant raport este acela înaintat de protopresviter Dr.

O. Tarangul cu privire la „metodele de propagandă practicate de sectari.
Cum trebuie organizată lupta misionară în condițiile actuale". Se remarcă,
I/
precum se cuvenea, mișcarea condusă de Părintele Trifa dela Sibiu

Oastea Domnului cu rezultatele ei printre care aducerea lai biserică a
AS
multor sectanți. Mișcarea e văzută ca o grupare de misionari mireni. Se

cere ca grupările să n’aibă legătură directă cu inițiatorul (Pr. Trifa) peste
capul păstorilor lor sufletești. Se cere deasemenea organizarea și regle
UI
mentarea acestei activități căreia, referentul spune că-i lipsește „înainte

de toate cultivarea convingerei ortodoxe și cultivarea conștiinței că sunt
membrii Bisericei noastre". Atâta vreme cât părintele Trifa e socotit
BC
în Bucovina mai ales, un fel de sectar, se înțelege că referentul

nu putea fi decât .înfățișetorul unui punct de vedere puțintel alăturia
de realitate. Noi dorim ca Oastea Domnului să-și lărgească mereu cadrele
Y
și să lucreze... Căci ea va trezi și anumită conștiință adormită în biserică.
AR
Setea sufletească trebue canalizată, de acord, dar nici într’un caz nu trebuie
privită ca răsturnătoare a rânduelilor. Preoțimea să intre ea în „Oastea1*1
aceasta vie și s’o conducă iar nu să-i pună fel de fel de pedici. (Noi
R
cunoaștem multe asemenea pedici). De vreme ce Părintele Trifa e
preot al bisericei ortodoxe, nu înțelegem dece, bunăoară, un „ostaș" dintr’o
LIB
localitate oarecare din Bucovina, să se prezinte păstorului său ca să-i ceară
voie a seri o scrisoare, a comunica o știre sau orice altceva — aceluia
care e organizatorul Societății acesteia creștine! Nu suntem împotriva
înțelegerii cu păstorii sufletești asupra felului mai prietenie de organizare
ITY
locală, dar o cenzură nu admitem. Preotul Trifa și-a făcut dovada că e
mai presus de orice suspiciune din partea fraților săi în Domnul!
Interesant și referatul privitor la „participarea mănăstirilor la
opera misionară".
S
Recomandăm cercetătorilor spirituali această documentată revistă.
ER
Curierul Parohial al Bisericei Amza Nr. 3, Decembrie 1929 cu
prinde o bucată care isbutește să emoționeze și să ne cheme la realitatea
NIV
cea mare. E vorba de o orfană, de viața ei de suferință, de lupta ei cu
viața, de amintirile țării ei natale și de suferința celor din jurul ei pe ca|re
trebuie s’o aline. Concluzia schiței e înduioșetoare. Grija pe care o are
Dumnezeu de orfanii lumii prin trimeterea, la timp, a unei binefăcătoare,
LU
și ea orfană.
Astfel de literatură este singura pe care o dorim revistelor noastre
bisericești. Uneori trebuie să ne întoarcem ochii dela iasca scrisului celor
chemați să determine nobile pasiuni în sufletul nostru. Bucata semnată
RA
de Marioara Mihălcescu este o mică perlă cu cari am vrea să-și împo

dobească sufletul, în orele libere, cititorii noștri.
NT
CE
Când rugăciunea familiară lipsește, familia este ca o grădină fără

gard.
• » »
I/
Câștigă cât poți de mult, economisește cât poți de mult, dar și

dăruește cât poți de mult.
AS
• * »
Grija ne impinge la rugăciune, iar rugăciunea isgonește grija.
UI
Ch. H. Spurgeon
BC
FÂNTÂNA DARURILOR 460'
Y
AR
Urăm cititorilor noștri, de sfintele săr
bători, o inimă deschisă pentru mântuirea ce
R
ne-a venit în dar de la trimisul cerului.
LIB
CĂTRE CITITORII NOȘTRI
Comitetul făcând minuțios socotelile a găsit că
ITY
revista nu se poate menține fără a-și asigura pentru
1930 concursul integral al abonaților săi. Cele 10 nu
S
mere pe care le vom scoate, cu voia Domnului, în
cursul anului viitor nu pot fi tipărite și expediate cu
ER
mai puțin de 200 de lei abonamentul! Și aceasta cu
credința că prietenii cari ne-au acordat în primul an
NIV
încrederea—nu numai citindu-ne ci și ajutând efectiv

cu banul lor cheltuelile tiparului — vor continua a co
labora la ostenelile noastre cu dinarul dragostei lor,
LU
trimițând anticipat costul abonamentului.

Dela sine înțeles că faptă de bun creștin vor să
vârși cei cari vor sprijini cu cât de puțin — în afară
RA
de abonament, existența revistei ori vor mijloci sporirea

cititorilor platnici. Acestora li vom fi profund îndato
rați pentru participarea lor creștinească la jertfa noastră.
NT
Mulțumim călduros acelora cari au binevoit a ne

trimete ajutorul lor pentru prezent și făgăduința fră
țească pentru viitor.
CE
Rugăm însă stăruitor pe cititorii cari, dintr’o pricină

sau alta, nu vor să ne țină tovărășie, să ne vestească
înainte de Ianuarie despre hotărârea lor ca să știm pe
I/
ce forțe ne bizuim în drumul nostru.

AS
COMITETUL.
ANUNȚ
UI
Anonamentul, pentru Capitală, se va achita în

BC
casatorului nostru, care va prezintă din partea noastră

o scrisoare deschisă, adresată tuturor.
LU.ui '"ZlllkHTETUL REVISTEI
BIBLIOTECA
UNIVERSITĂȚII I
Si — ~r
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y

BCUIASI - PER - X-158, 1928-1929 - An.1, nr.1-10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BCUIASI - PER - X-158, 1928-1929 - An.1, nr.1-10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Y

Pr. Toma Chiricuță .... «Fântâna Darurilor1'

I. Gr. Oprișan.....................La fântâna Scripturilor Sfinte

Ioan Băncilă......................... Minunea

Redacția și Administrația: București, Str. Antim No. 29

Dar oare numărul, celor ce-L cunosc în adevăr, să fie el mare ?

semnată în condici și numărată perfect. jCifra ei -depășește două­

societatea noastră, oficiul „creștină", vie, în realitate, pentru Isus

E îndestul să ne întrebăm, pentru ca să ne și răspundem. So­

tru El. Voința îi vrăjmașă. O. astăzi „creștinii" merțg la cabaret.

sfânta reprezentare a Liturghiei lui Hristos. Cuvântul lui Dumne­

străzi, și vor -să dărâme Biserica, ce i-a învins. Și această eva­

cu dânsa. în ușile închisorii. Astăzi, Fântâna cu daruri a Bisericei

inimi daruri din inima lui Isus, astăzi se reîntorc neatinse de

scaunul de mărturisire vin tot mai puține suflete. Potirul așteaptă

monie. Nunta un pretext pentru expunere de toalete. Iar sfânta

că nu se știe ce rost, imai are. Să fie aceasta dovadă, că nu ni

faptul că de când sufletele s’au înstrăinat de Dânsa, viața adevă­

credința, din vremurile de altădată, când isbucniau dintr’însa.

grăbesc să se adune împrejurul lor. Fântâna lui Hristos aruncă

Lui; vieți, care prind să se răstignească tot mai deplin pentru

ale Bisericei Lui...

e un lucru extrem de simplu și totuș nemăsurat de înalt. Vrem

ca și prin scrisul nostru să-L preamărim pe El- Fântâna Daru­

țelul și rostul nostru ? Se poate. Dar îndrăzneala ni-i poruncită

cât vom fi în EL ne vom inspira dela El și vom lucra pentru El.

cuvinteze scrisul și pe cititorii „Fântânii Darurilor".

Preot TOMA CHIRICUȚA

Chipul Tău luceafăr plutitor

Sub piroane, blând și iertător...

Ochii ce pe orbi și morii i-au deșteptat

Cruce-a mântuirii, înspinată,

Maica blândă-i tristă, maica bună...

Lângă coastele împunse, înflorite.

Harfa veșniciei, înviere,

Tot pământul s’a cutremurat

Sufletul — la mulți inși — stă ascuns ca buruiana de leac ; numai

Egoismul nu poate fi, și nu trebue să fie, decât in funcțiune de un

tru un ideal al omenirii...

Dumnezeu nu poate fi nici toată știința, nici tot soborul oamenilor de

Când vremurile contemporane s’au arătat, cu vălmășagul lor impur

Azi, noi suntem pe o undă scoborâtoare în viața socială și, deci, și

în cea profesională, în cea socială... Argumentele vor năpădi cu duiumul

imense vetre de jar și de lumină, la care mâini înfrigurate și chipuri

La aceste vetre intime și nespus de dragi, în ceasuri de profundă scu­

chip aevea lângă credincioși la vatră, și luminează în afară și înlăuntru

tresare puterea credinței, au început a aduna piatră cu piatră și a clădi

Vatra noastră creștină nu va putea fi reclădită decât numai prin-

Să fim iarăș înțeleși, că, de asemenea, ortodoxie nu însemnează o

podobesc necredința cu înșelătoare fraze frumoase, sunt asemănă­

piatra ce suntem datori a o aduce, iată că Dumnezeu ne-a învrednicit

noastre mici, dar sfințite și mărite de credința noastră în dragul nostru

cădea netrebnici j>e cale, ci a ne împuternici să nu închidem ochii

In mine fă-ți risipa

Tot mai puternic, tot mai plin —

Deapururea spre Tine —

Vaticano pe suveranul pontif, pe „slujitorul slujitorilor lui Iisus“.

al 19-lea și se deschisese poarta sacră a Sfântului Petru. Am trecut peste

Altarele slujeau. Nori de tămâie se ridicau de sub baldachinul de

sanpietrini și copii. Priveam un forum catolic apăsat de o înfricoșată

zica minoră a orgei, un psalm, durerile lui Palestrica. In biserică, nici

Fum de tămâie, lumini, clopote și orgă. Un majordom, lăncieri de gardă,

al 13-lea cu tiara pontificală, în vestminte grele de mătasă, cu pallium

semnată în condici și numărată perfect. jCifra ei -depășește două

E îndestul să ne întrebăm, pentru ca să ne și răspundem. So

sfânta reprezentare a Liturghiei lui Hristos. Cuvântul lui Dumne

străzi, și vor -să dărâme Biserica, ce i-a învins. Și această eva

faptul că de când sufletele s’au înstrăinat de Dânsa, viața adevă

ca și prin scrisul nostru să-L preamărim pe El- Fântâna Daru

La aceste vetre intime și nespus de dragi, în ceasuri de profundă scu

podobesc necredința cu înșelătoare fraze frumoase, sunt asemănă

tl-lea. Mergeam mereu în frumusețea drumului appian, pe lângă tran

vulcan al vieții, în care Antonio Bosio „acest Cristofor Columb al cata

In fața eremitului creștin, la fântâna de pe Idrumul Romei, unde pri

tul tău, alungând cu el pacea și împăcarea cugetului, — pe când, sufe

să digere tot ce se scrie astăzi ? Dar o învinuire trebuie să ne facem, des

Aceia cari se aproprie de acest monument al eternității, în majori

cioșii, noduri în papură ; istoricii, arheologii, economiștii, doctorii —■ .ar

De-am fi fost puțini mai înțelepți în această epocă și de-am fi ur

La temelia oricărui serviciu fecund, trebuie să ai cunoștința Scrip

Dragostea este singura explicare, singura datorie, singura mân