Y

RAR
LIB
ITY
Proprietatea Bibliotecii
Universității lași

S
ER
NIV
LU
RA

I
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Inul VI.—No. 1

Facla

Y
AR
1 Ianuarie, 1916
20 bani

R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Un nou prunc, un nou an, se va naște disea/ă tîrziu, la miezul
NIV
nopței, din pământul rotund și umflat ca pîntecele unei mame.
Omenirea îl va boteza: Anul 1916. Și, deprinsă să salute pe toți
noii ei născuți cu cîntece, cu ciocniri de pahare și cu chiote de veselie,
va încerca și de data asta să-și descrețească fruntea și să acopere cu
LU

chemări desnădăjduite geamătul surd de durere care se ridică din

coapsele însîngerate ale pământului.
Dar la noapte, cînd luminele de sărbătoare se vor aprinde și
RA

cînd ochii femeilor vor străluci cu sclipiri de pumnale sub policandre,

rîsul va suna falș și veselia oamenilor va fi macabră ca un bocet de
NT

îngropare.
Ori cîte mîncăruri se vor ridica în piramide pe mesele întinse și
ori cîtă șampanie va fiet be în pahare, capetele, și cele mai seci, vor
CE

atîrna grele de gînduri și în privirile pironite în gol se va înfige ca

un cui întrebarea:
— Ce ne va aduce noul an care vine?
I/

Va aduce oare noul an pacea, pacea dorită, așteptată, visată ca

întâiul sărut pe-o gură iubită, pacea care prin viforul cumplit al mă­
AS

celului se vestește oamenilor asemenea primăverei, pacea după care

întindem zadarnic brațe neputincioase și care nu ne lasă mereu în
UI

pumnii strînși după himere decît zgura războiului ?

Și dacă ne va aduce pacea, va fi oare pacea de fier sub călcîiul
brutei prusace, pacea nemîngîiată cu surîsul pe buze și cu blestemul
BC

în suflet, pacea de mormînt a învinșilor cari nu-și mai pot striga spe­
ranțele spre cerul implacabil și boltit ca un coif nemțesc, sau pacea
caldă și largă a umanităței învingătoare, pacea care să treacă prin
â facla
lume ca un cîntec de iubire și care să murmure visuri noi omenirei în
cadența ultimelor picături de sînge curgînd din rănile ultimului Kaiser

Y
german.

AR
Ce ne va aduce noul an care vine? Război sau pace?
Căci nu-i e dat omului, nici celui lipsit de învățătură, nțci dăABLIOTECA |
turarului care poate să măsoare cu ușurință distanțele dintre

R
descifreze enigma modestă închisă în pîntecele umflat al femăei și în

LIB
pămîntul care a purces greu cu un nou an. —________ J
Nu știm nimic. Acesta-i adevărul. Nu putem prevedea nimic.
Trăim în luminele veacului de azi în acelaș întuneric ca și triburile

ITY
sălbatece de odinioară. Și ca și ele n'avem decît un singur drept și-o
singură putere: să ne arătăm dorințele.
Ascultați dar dorința vastă care străbate astăzi pămîntul.

S
Diseară, la noapte, cînd de-alungul ulițelor înghețate ferestrele se
vor aprinde una cîte una, cînd în bordee ca și în palate sufletul de­

ER
zamăgit al omului se va lega de-o nouă iluzie ca de-o nouă speranță,
cînd cupele de șampanie se vor ridica în aer și cînd sub policandrele
NIV
aprinse ochii femeilor vor scăpăra cu sclipiri de baionete, atunci,
Voi toți cari nu știți dacă ziua de mline vă va aduce război
sau pace,
LU

Voi toți cari urlți războiul dar cari urîți mai tare decît războiul
vremelnic victoriile brutei prusace și lanțurile durabile ale heghemo-
niei nemțești,
RA

Voi toți cari știți că nimic statornic și mare nu se clădește în

lume de cît prin sînge și că dela pruncul fragil cure se naște pînă la
vastele idealuri ale omenirei totul și toate se plămădesc în sînge,
NT

Voi toți cari a-ți mîngîiat visul unei Romînii strîngînd Ardealul
ca un prunc în brațele Carpaților și cari ați înțeles că visul nostru e
iremediabil legat de soarta Franței,
CE

Voi toți cîți ați simțit răsunînd profund în inimile voastre strigă­
tul de agonie al Belgiei eroice și-al Serbiei pustiite,
Voi toți cari împotriva forței brutale și-al destinului orb v’ați în­
I/

căpățînat să credeți și să sperați, și cari în pragul anului nou ați fi

AS

nenorociți dacă v’ar lipsi cuvinte de speranță,

Voi toți, diseară, tîrziu, la miezul nopței, cînd un nou an se va
naște din pîntecele rotund și umflat al pămîntului, în clipa cînd veți
UI

ridica cupele în aer, înălțați ca o rugă șl ca o jertfă supremă spre

cerurile surde, înălțați în tăcerea nopței și în sufletele voastre mute un
BC

imn de izbîndă —
Pentru Franța !
Nicoară al Lurael
4 FACLA

Y
AR
Pentruce a dispărut „Facla“

R
Și de ce reapare

LIB
A dispărut, cum dispar atîtea lucruri frumoase și drepte și bune
în lume, culcate la pâmînt de vîntul nevoei. Intr’o bunâ'zi m’am trezit

ITY
fără ban în pungă, fără credit pe piață și, pentrucă aveam firmă în­
scrisă la tribunal, amenința* cu falimentul.
Cu moartea în suflet a trebuit să- mi gîtui copilul și din coliva

S
„Faclei** stinse a mîncat cine a vrut. Cum nu mai aveam bani eram

ER
socotit ca un învins și cum învinșii n’au nici odată dreptate, oamenii
m’au înjurat. Unii mi-au spus că mi-am vîndut ziarul nemților, alții,
mai fini, că am încetat ziarul de bună voe, ca să mă pot vinde pe
NIV
urmă eu.
Astăzi „Facla** reapare. Nu în ciuda clevetitorilor, ferească D-zeu.
Și nici ca să dovedesc proștilor că n’au fost inteligenți. Știu doar de
LU

mult că gura lumei n’o astupă nici pămîntul și că prostia omenească

e profundă ca oceanul și întinsă ca o mare fără țărmuri.
„Facla** reapare pentru o mie de alte motive.
RA

Reapare pentrucă sunt din păcate scriitor, pentrucă am mâncă-

rimea scrisului, cultul scrisului, patima cuvîntului scris pe care’l ex­
tragem din noi cu senzații divine și cu dureri de agonie.
NT

Ispitit de demonul meu familiar aș fi vrut să scriu la alții, la

oricine și ori unde. Am încercat și n’am putut.
CE

Reapare apoi „Facla** pentrucă din întîmplare astăzi am cu ce

s’o scot. Mă gîndisem la un ziar mare, îndrăzneț, aprins ca o torță
peste capetele întunecate și peste sufletele sterpe ale locuitorilor Ro-
I/

mîniei neutrale. 11 am în minte. 11 văd. Știu ce aș fi făcut dintr’însul

și cât m’aș fi silit să inalț prin el menirea presei și nivelul intelectual
AS

al cititorului. Dar un ziar, în zilele noastre, e o vastă întreprindere

comercială. Și eu m’am fript prea mult în ciorbă ca să nu suflu și
în iaurt. La ziarul zilnic nu renunț. Dar îl amîn.
UI

Și reapare „Facla** pentru că oamenii inteligenți cari o citeau

odinioară cu plăcere, cu siguranță că n’au dispărut. Sunt în țara asta,
BC

orice s’ar spune și oricît în fruntea bucatelor ar sta drojdia politicia­

nistă, cîteva mii de oameni inteligenți. Acestora li se adresează „Facla**.
5 FACLA

pentru dînșii scriu. Pentru ei mă voi coborî zilnic ca un miner în su­

Y
fletul meu și voi extrage cu eaznă din tot ceeace închide vremelnic,
urît și rău sufletul omenesc, cele cîteva așchii de aur cari dau lustru

AR
gîndirei și un preț vieței pe pămînt.
Proștii să nu mă citească. Vor pierde timpul și banii de geaba.

R
Căci tot ce voi scrie în „Facla" va fi pentru dînșii numai prilej de
indignare și de scandal.

LIB
Mai reapare „Facla" pentrucă trăim cea mai imensă epopee pe
care a cunoscut’o omenirea și pentrucă în țara asta înconjurată, ca o
insulă a morților, de foc, de sîițge și de idealuri nu s’a ridicat un glas

ITY
de om politic, n’a vibrat cuvîntul cald al unui poet, n'a țîșnit din dalta,
din penelul sau din sufletul unui artist, o singură scîntee de geniu
care să lumineze conștiința obscură a poporului romîn. Trăim în plină

S
epopee și ne mișcăm parcă ne-am tîrî pe brînci. Neamuri și lumi în­

ER
tregi se năruesc în jurul nostru și noi privim spectacolul cu ochi mă­
riți și goi de bou. Avem carne și nervi și singe în vine și parcă am
avea vată în loc de nervi și în loc de sînge lapte covăsit.
NIV
Aș vrea să torn în paginele „Faclei" atîta entuziasm și atîtea
ironii ucigătoare încît paginele „Faclei" să pară că se aprind sub ochii
cititorului și rîndurile mele să-l ardă ca plumbul topit.
LU

Iată de ce reapare „Facla". Și mai reapare pentrucă fără pre­

zumție deșartă și fără falșă modestie pot afirma pe temeiul scriselor
mele că am fost dintre puținii cari dela isbucnirea conflictului euro­
RA

pean și cu mutt înainte de conflict, am văzut limpede și am scris tot

atît de limpede încotro ne mînă „instinctul națiunei" de care ne-a
vorbit atît de bine, dar atît de tîrziu d-1 Take lonescu. Acum, cînd
NT

ceasul decisiv nu mai poate întârzia să sune și pentru noi, cînd for­
țele antagoniste ale nemțofililor și-ale prietinilor quadruple! înțelegeri
CE

se echilibrează aproape în balanța noastră politică, cînd într’o tabără

sau alta nici un om și nici un glas nu poate fi de prisos, am crezut
că mi se impune ca o datorie cetățenească obligația de a relua firul
I/

întrerupt al campaniei dschisă de „Facla" în vara anului 1914 și in

măsura puterilor mele s’aduc mult entuziasm și cât de puțină lumină
AS

în haosul de păreri potrivnice cari plutesc ca miazmele peste băltoaca

României neutrale din pragul anului 1916.
Facla reapare.
UI

In graiul vulgar dar cinstit al poporului, putem să spunem prin

urmare dușmanilor noștri :
BC

Păzea, nemților!
N. D. Cocea
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Fratele meu Galaction NIV
Am trăit s’o văd și pe asta! Galaction vîndut străinilor. Galac­
tion trădător de țară. Galaction cumpărat de nemți pe blidul de linte
LU

al cîtorva sute de lei lunar.

Ne-a afirmat’o cu toată seriozitatea d. Eugen Lovinescu care
n’are și n’a avut în viața d-sale un pic de talent, de Galaction care
RA

are talent să dea la alții cu lopata și cu carul. Și întocmai cum în

mahalale, noaptea, la lumina lunei, e de-ajuns să se înalțe un hămăit
prelung de cîine ca toți cîinii mahalalei să urle în cor, tot astfel a
NT

fost de-ajuns ca un Lovinescu oarecare să se dea mîrîind la Galac­

tion ca toți ratații din presă și din literatură să-i ție hangul pe toate
CE

glasurile: ham! ham! Galaction s’a vîndut.

Bietul meu Galaction. Tu care o viață întreagă te-ai ferit de po­
litică și de politiciani ca de ceva scîrnav și urît; tu care fugeai de
cenaclurile și de bisericuțele scribilor literari și încercai să le înțelegi,
I/

și să le împaci pe toate în inima ta mare; tu care treceai mirat ca

AS

un călător plin numai de Dumnezeul lui printre agitațiile mărunte și

sterpe ale oamenilor, ți-ai închipuit tu vre-odată, spune, că într’o
bună zi, pe ulițele Bucureștilor, vei cădea tocmai printre dînșii și că
UI

o puzderie de Lovinești își vor înfige colții în pulpana hainei tale să­
răcăcioase, schelălăind că ești vîndut
BC

Iți mai aduci aminte, frate Galaction, de serile noastre de-acum

zece și cincisprezece ani și de serile noastre de până mai ieri, cînd
printre înbuibații și fericiții capitalei treceam singuri, cu ochii pier-
7 FACLA

duți în visuri literare și cu sufletul înfiorat de presimțirea unei patrii

mai mari mai fericite și mai lipsită de Lovineștî de cît cea de astăzi,

Y
o patrie pentru care să scriem tot ce-aveam mare și bun în noi.

AR
Și pe tine care purtai Ardealul în suflet cum îți purtai opera,
pe cînd ei nu purtau de cît schvarțuri, venin și neputință, pe tine și
au găsit să te înjure că ești vîndut.

R
Nu, nu știu cum vei fi privind tu aventura asta comică, cu ce

LIB
zîmbet de superioritate sau de compătimire, un lucru știu însă că
simt ridicîndu-se în mine un rîs larg, sănătos, puternic și vesel ca o
mie de clopote in noaptea de înviere, un rîs cum nu mi-aduc aminte
să fi lîs de multă vreme.

ITY
Căci te rog să admiri și tu antiteza asta burlească:
Deoparte Lovinescu cu ceata lui de scopiji intelectuali, buni
romîni, pentru că și-au găsit deodată întrînșii ceva comun cu scopiții

S
din Rusia; iar de partea cealaltă tu, autorul „Bisericuței din răzoare'*

ER
și-al „Clopotelor din Mînăstirea Neamțului** — pe cari sunt fericit că
ți le-am putut cumpăra eu ca să le editez, — tu care scriind ai făcut
NIV
de o mie de ori mai mult pentru Romînia mare de mîine de cît toții
scribii cari s’au trezit naționaliști peste noapte fiindcă pizmuiau ta­
lentul tău, tu, fratele meu Galaction, un vîndut!
Rîzi dacă nu te întristează constatarea tragică pentru inteligența
LU

omenirei că exact aceiași injurie s’a adus în vremurile noastre de

Lovineștii țărei lor, lui Emile Zola, lui Jean James și bunului Anatole
France.
RA

N. D. C.
NT

Numărul viitor al „Fadei**, care va apare

Sîmbătă 9 Ianuarie, va fi consacrat în
CE

întregime decorației nemțești de război

Crucea de fier
I/
AS

A pățit’o Virgil Arion 1

UI

Că Virgil Arion a pățit’o încă odată, lucrul nu e de mirare. Mi'n-

chipuesc că, nefiind om tocmai prost, în ziua când s’a aventurat să
BC

se ducă la lași și să ia taurul moldovean de coarne după ce-i pri­

mise cîte-va rînduri de picioare la București, d. Virgil Arion se cam
aștepta la ce o să se întîmple. Ori cît de idealist ar fi d-sa, în ma-
8 FACLA

terie de convingeri, cu siguranță că nu s’a gândit o singură clipă că

Y
o să fie primit de studențimea ieșeană cu flori, cu emoțiune patrio­
tică și cu entuziasm delirant. A fost primit prin urmare cu huidueh

AR
bine întreținute si mi-aș pune mîna în foc că în inima d-sale trebue
să fi fost încîntat în clipa cînd își lua tălpășița din sala de conferințe,
că a scăpat numai cu atît și că n’a mai primit pe deasupra, conform

R
unei vechi tradiții ieșene, și o abundentă recoltă de ouă clocite și de
mere murate.

LIB
Dacă nu mă mir așa dar că inavuabilul director al ziarului „Mol-
dova“ a avut curajul să se ducă la Iași și că a fost primit așa cum
e soarta nemțofililor noștri să fie primiți în tot cuprinsul țârei româ­
nești, m'au mirat însă strașnic două lucruri.

ITY
Intîiul: naivitatea d-lui Arion și a patronilor conferinței avortate
dela Iași. Cum și-au putut închipui d-nii aceștia că dînd conferinței
aparența unui scop filantropic vor polei cu aur național conștința vîn-
dută a conferențiarului și că vor sili publicul să înghită un asemenea

S
hap indigest. Doar ce naiba, nu mai trăim pe vremea iezuiților. Azi sco­

ER
purile, chiar și cele mai filantropice, nu pot scuza toate mijloacele. Și
nimeni nu ne-ar putea sili șă ascultăm resemnați o conferință, de pildă a
lui Zdrelea sau a lui Mărunțelu, sub cuvînt că ar fi organizată in be­
NIV
neficiul orfanilor cutărui mare politician român, tot așa cum n’am putea
tolera bajocora unor spectacole pentru răniții francezi sau sîrbi de
exemplu la care ar da însă binevoitorul lor concurs d-nii: Vom Busche,
Czernin, Marghiloman și Arion.
LU

Și-al doilea lucru de mirare. Solidarizarea inexplicabilă cel puțin

a d-lui Stere dintre cei patru universitari ieșeni, cu d. Virgil Arion.
Manifestările d-lui A. Philippide nu pot avea vre-o valoare pentrucă
d-sa e grec, și nu dintre grecii lui Venizelos. Convingerile d-rului
RA

Riegler sunt respectabile, oricît de inorportune ar fi, pentrucă d-rul

Riegler e neamț sadea. Dar d. Stere ? D. Stere e român, fără îndoială
nemțo-fil, dar ori și cum și ori ce s’ar spune, un om foarte cinstit.
NT

Cum e cu putință ca un asemenea om corect, sincer, independent, a-

proape mizantrop, într’atît e de dușman partidelor organizate și cote­
riilor, să ia în brațe pe un nenorocit ca Virgil Arion care n’ar putea
CE

fi luat bine decît cu cleștele sau între două surcele. Ce-1 leagă pe d.
Stere de d. Arion ? Ce aspirații identice, ce afinitate electivă, ce ca­
davru ? Fiți liniștiți, domnii mei, nimic nu-i leagă împreună. D. Arion
nu e făcut să suporte gîndirea robustă și greoae a d-lui Stere și d.
I/

Stere nu se va împărtăși nici odată din creițarii d-lui Arion.

Atunci?
AS

Atunci să nu căutăm explicații trase de păr și să lăsăm studen­

ților ieșeni grija să descurce ei, cu entuziasmul și cu avîntul lor tine­
resc, ițele încurcate ale cârdășiei Stere-Arion.
UI

Iar dacă, cu intenție sau din întîmplare, cîteva din merele murate
și din ouăle clocite aruncate cu generozitate și rezervate exclusiv d-lui
Arion, se vor rătăci și în ceafa d-lui Stere, d. Stere să nu se supere,
BC

pentru că e scris ca reputațiile cinstite, cînd se amestecă în tărîța

nemțească, să fie pătate și mîncate de Arioni.
Lux.
9 FACLA

Y
Octavian Goga și Liberalii

AR
0 EL H '
Am aflat zilele trecute o veste tristă din gura unui senator liberal. Cum îi

R
arătam convingerea mea că Goga va fi alfe^ț Caracal cu o enormă majoritate,
onorabilul membru al maturului corp m’a bătut prietenește pe umăr și m’a asi­

LIB
gurat cu bună-voință că am fost și-am rănjas_|in mare naiv.
— Goga nu va fi ales, mi-a declarat iM^cat senatorul liberal. S’au luat toate
măsurile necesare. Aș putea să-ți spun de pe acum numărul exact al voturilor noa­
stre. Te vei convinge încă odată că alegătorul român e mai puțin idealist poate,

ITY
dar mai devotat organizației de partid decât vrei să ți’l închipuești. Alegătorii libe­
rali din Romanați vor vota până la unul contra lui Goga.
Am ascultat proorocirea, am măsurat enormitatea ei și-am căzut pe gânduri

S
spunându-mi că lucrul e totuși cu putință. E atâta ticăloșie în țara asta în cât n’ar
fi de mirare să vedem căzând pe părintele Lucaci la Galați și pe Goga la Caracal,

ER
în fața a doi liberali anonimi. Intr’o țară în care Marghiloman și Griguță Canta-
cuzino pot scoate nasul printre oameni, din principiu trebue să admitem că nimic
nu e imposibil.
NIV
Mă gîndiam astfel descurajat cînd mi-am adus aminte că șeful liberalilor
din Romanați e Dumitru Șuculescu. Pe senatorul Șuculescu îl cunosc. O minte
limpede, un caracter energic, un om care știu că a aruncat o privire scurtă înspre
Carpați din prima zi a isbucnirei conflictului european.
LU

Cum ar fi cu putință ca un asemenea om să nu aibă în vedere decît am­

biția mediocră a unui bun elector și să nesocotească semnificația înaltă a alegerii
unui romîn ardelean în zilele mari și grele de astăzi. Nu, îl cunosc bine pe Șu­
RA

culescu. Mi-aș pune rnîna în foc pentru dînsul. Ași jura de pe acum că cu învoirea
lui expresă sau tacită Goga va fi ales.
Iar dacă în sufletul senatorului Șuculescu ar mai dăinui o ultimă umbră de
NT

ezitare, l’aș ruga să mă asculte prietenește ca altă dată și i-aș spune:

— D-le Șuculescu ști că nu am mare stimă literară pentru talentul poetic
al lui Goga. iți pot spune și ceva mai mult. Nu mi-e simpatic nici politicianul. Am
CE

o bănuială veche că Goga s’a născut din greșeală peste Carpați. Locul lui de naș­
tere trebuea să fie aici, între noi, în spațiul restrîns dintre Capșa și anticamera
cutârui sau cutărui ministru.
Și cu toate astea, pe poetul acesta mijlociu și pe politicianul acesta care nu
I/

va fi nici mai bun nici mai rău ca atîția alții dela noi, d-ta ai marea datorie să-1
alegi. Nu importă cine e Goga. Să ne fie de ajuns și să-ți fie de ajuns că vine de
AS

dincolo. Și că în mîinile lui bune sau rele stă astăzi, o clipă, înfipt, steagul romî-
nilor din Ardeal cari mor cu desnădejdea în inimi sub steaguri străine.
Așa i-aș vorbi încet, ca un glas al conștiinței d-lui Șuculescu și sunt sigur
UI

că prietenul meu dela Caracal ar închide cel puțin un ochi în ziua alegerei lui Goga,
dacă n’ar fi de pe-acum hotărît, și fără șoaptele mele, să-i închidă pe amîndoi.
FI.
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
GIOCONDA NIV
Am văzut-o acum vre-o șase ani, pe-o altă scenă, cu alt suflet și
cu alți actori. Macaronadele literare ale lui d’Annunzio mă încîntau pe
atunci și mi se părea că nimic nu poate să fie mai interesant pentru biata
LU

noastră omenire ca spectacolul divin al durerii unui artist care nu-și poate
desăvîrși opera pentrucă la o răspîntie a vieței lui i-au eșit în cale două
fuste sau două femei.
RA

Cînd amantul Giocondei se sînucidea ca să înăbușe într’însul, cu

aceiași lovitură, glasul desnădăjduit al iubirei și zurnuitul masiv al lan­
țului conjugal, cînd scăpat dela moarte ca prin minune, mulțumită eternului
NT

devotament al legitimei, se arunca în genuchi la picioarele ei și-și închidea

cu oroare ochii ca să nu vadă întrînșii imagina pasiunei neuitate și cînd,
însfîrșit, înebunit sau îndumnezeit de artă și de iubire, călcînd peste
CE

toate zadarnicile convenții sociale, fugea din brațele mutilate ale soției și
se refugia în brațele deschise larg ale Giocondei și ale tuturor bețiilor,
durerilor și speranțelor vieții închise în brațele ei, mi se părea că fraza
sonoră a lui d’Annunzio aduce cîntînd în lume o părticică din esența și
I/

din rostul nostru pe pămînt.

AS

Așa mi se părea atunci.

Dar au treeut anii, războiul european a întins peste un sfert din
omenire și peste sufletele noastre masca unei tragedii nebănuite șiîntr’una
UI

din serile trecute am revăzut la teatrul D-nei Voiculescu și al soților Bu-

landra—Sturdza, Gioconda lui d’Annunzio.
Cum a îmbătrînit scrisul poetului-, cit de bătrîn mi-am găsit sufletul
BC

și vai, cum a îmbătrînit mai ales, de-o bătrîneță neresemnată, preten­

țioasă și agasantă d-na Lucia Sturdza!
11 FACLA

Trei ceasuri în șir am avut impresia bizară că trăesc pe vremea

Y
bunicei, o bunică vaporoasă, romanțioasă, limbută și apucată din cînd în
cînd de istericale.

AR
Subiectul tragediei îmi părea resuflat ca o melodie sentimentală de
flașnetă și lirismul apos și curgător al lui d’Annunzio îmi obosea nervii
ca un spazm artificial prelungit la infinit. Prea multe vorbe frumoase

R
și goale, prea multă poezie verbală, prea mare abuz de cer, de flori, de

LIB
cîntece, de fulgere și de prețiozități căutate cu luminarea și prea puțină
viață. Scena transformată de cele mai multe ori într’o tribună de perorații.
Parcă drama ar fi fost scrisă, nu de un literat cu simțul ascuțit al pro­
porțiilor și al poeziei adevărate, ci de un excelent avocat takist, de d. Ti-

ITY
tulescu bună-oară.
Desigur, dacă mi-aduc bine aminte textul traducerii franceze, o bună
parte din vina impresiei de mediocritate pe care ne-a lăsat-o drama lui

S
d’Annunzio, trebue să cadă asupra traducătorului ei în românește, d. Ha-

ER
ralamb Lecca.
D. Lecca e un poet original lamentabil de mediocru și fără îndo­
ială că în traducerile d sale n’are de unde să pună scînteia aceea de
NIV
simțire și de emoțiune care dă aripi versului și suflet cuvîntului în­
ghețat.
Astfel că Gioconda concepută de lirismul beat de vorbe al Iui d’An­
nunzio, încăpută pe mîinile d-lui Haralamb Lecca, care, cu geniul d-sale
LU

anti-poetic, a castrat’o de orice poezie, și interpretată de compania dra­

matică Bulandra-Sturdza în vremurile astea de tragedie sumbră și uni­
versală, trebuia să cază și a căzut cu desăvîrșire.
RA

Nici interpretarea conștiincioasă dar fără virilitate a d-lui Bulandra,

nici rolul episodic al d-lui Manolescu, nici cele cîteva clipe de caldă pu-
tere dramatică evocate de silueta și glasul Marioarei Voiculescu, n’au pu-
NT

tut s’o scape de pieire.

Căci peste toate cele patru acte ale Giocondei s’au întins, s’au lă-
făit și s’au lăbărțat pretențiile dramatice
CE

ale doamnei Lucia Sturdza care în actul

întîiu ne-a scos ochii cu mîinile domniei sale
impecabile... în text, care în actul al doilea
I/

ne-a dezgustat de toate frumusețile virtuții

conjugale, care în actul al treilea s’a proptit
AS

în fața Marioarei Voiculescu ca o furie co-

borîtă din Dealul Spirei sau din Tirchilești U
UI

și care, în sfîrșit, în actul al patrulea a *

scos toate suspinele și-a vărsat toate lacri­
mile pe cari n’avusese vreme să le scoată
BC

și să le verse în tot lungul celor trei acte

de bocete și de lamentări.
Ioan Nicoară.
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

,,Fac!a“ Kultureî nemțești

NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 I*— —■ I
lUlW.—Ho. 2 * S ^31
TL W g

Y
lltimitirie, 1916 ■

AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

■■Crucea de tier".
14 FACLA

Crireea de fier

Y
AR
O, semnul blind și mîntuitor al crucei!
Sunt aproape două mii de ani de tind ochiul omului a văzut-o
înălțîndu-se într'un miraj de iubire, și de pace, pe muntele Golgotei.

R
De-atunci. la umbra ei, au înflorit ca brîndușele albe ale primăverei,

LIB
leagănele pruncilor, s’au înfiorat, de visuri necunoscute, sufletele oame­
nilor și bătrînil cu frunțile pleșuve au putut să le încline pînă la pă-
mînt fără să moară cu pumnii ridicați spre cer și cu desnădejdea
în inimi.

ITY
In semnul crucei era mîngierea și speranța. Atît era de mare pu­
terea ei Incit pînă și noi, oamenii dezamăgiți ai veacului al douăzecilea,
ateii fără de credință și fără Dumnezeu, printre ruinele tuturor con­

S
vingerilor de altă-dată, printre legendele sfărmate și teoriele filozofice

ER
apuse, în hala imensă a vechiturilor aruncate la rebut de veacul acesta
de lumina, păstram undeva, într’un colț obscur al sufletului, ca o re­
miniscență de poesie primitivă, regretai crucei mîntuitoare.
NIV
A, putem să rîdem cu hohote astăzi, și putem să zguduim cerul
cu rîsul noastiu batjocoritor, noi cei din urmă naivi cari am crezut în
legenda lui Isus.
LU

Unde iți mai este crucea acum, Christoase? Dacă ai fost Dum­
nezeu, de ce nu te cobori pe pămlnt, de ce nu-ți arunci o clipă privirea
asupra timpurilor nesfîrșite de luptă, ca s’o vezi atîrnînd grea ca fierul
RA

și neagră ca păcatul, pe pieptul armatelor tale creștine, bete de oroare,

de singe și de măcel.
E crucea ta aceea. Nu-ți înturna privirea. Nu-ți acoperi ochii cu
NT

mîinile. Nu încerca să mai înșeli pe nimeni. Kaizerul tău a turnat-o.

Preoții tăi au binecuvîntat-o. In numele tău stă pavăză de glorie și de răs­
CE

cumpărare pe piepturile acelora cari fără să urască pe nimeni, fără

cuvînt de răzbunare și de dușmănie, fără să fi suferit nici o injurie și
nici o nedreptate, s’au năpustit ca hoardele flămînde și ca fiarele săl­
I/

batece asupra popoarelor cari n'aveau altă vină decît că trăiau în

muncă, în frumusețe și în pace.
AS

Și pentrucă brute înebunite de groază au ars și au ras orașe bă-

trîne de civilizație pînă la temelie, ai pus pe piepturile mai marilor lor,
semnul tău, crucea de fier.
UI

Și pentru că bestii înarmate pînă în dinți, au pătruns în sanc­

tuarul bibliotecilor și au distrus pergamente pe cari s’a înclinat de-a-
BC

lungul veacurilor inteligența omenească ai atîrnat și de piepturile aces­

tora crucea ta de fier.
Î5 FACLA

Și pentrucă bisericile tale au fost făcute în ruină, pentrucă alta­

rele, icoanele tale călcate în picioare și clopotele tale de schijă amuțite

Y
pentru totdeauna, pentrucă turlele gotice brodate în piatră de mîna mi­

AR
găloasă a omului și avîntate spre cer, ca o năzuință eternă spre tine,
au fost sfărîmate în bubuit de tunuri, le-ai dat și lor, acelora cari dis­
trugeau altare și temple și credință, crucea ta de fier.

R
Ai dat crucea ta de fier tuturora, cui a vrut-o, cui a dorit-o, cui

LIB
a venit să ți-o ceară cu mîini roșii de sînge.
Ai dat-o soldatului care lăsase o mamă în satul lui și care pe
pămîntul Belgiei șl al Franței a spart, cu patul puștei, țeasta bătrînelor.
Ai dat-o bestiei prusace care în casa lui lăsase ofcmee cu ochii

ITY
storși de lacrimi și care pe frontul Franței a împlîntat și-a răsucit a-
dînc baioneta în carnea femeelor,
Al dat-o brutei care-avea surori și frați și copil sub acoperișul

S
casei lui din sat și care în așternuturile străine viola copile, tăia mîinele

ER
pruncilor și scotea cu vîrful baionetei rodul nevinovat din pîntecele
mamelor.
Ah, crucea ta de fier Christoase! De cile piepturi n’ai agățat"o,
NIV
cîte crime n’ai acoperit cu dînsa, cît de adînc ai împlîntat-o, ca un
pumnal, în inima oamenilor. Am face un munte mai înalt decît mun­
tele Golgotei dacă le-am strînge pe toate la un loc, și-o cruce mai grea
LU

de cît bîrna care încovoia spinarea ta divină pe suișul calvarului,

dacă le-am topi pe toate în furnalele nemțești ca să putem, noi cari te
am negat, noi, ateii, cari de data asta dm vrea să fii etern ca să poți
RA

măsura toată eternitatea de ură și blestem închisă în noi, noi care te

vrem viu Isuse, ca să putem înfige o ultimă și supremă cruce de fier
NT

în carnea celui din urmă Dumnezeu.

...Și crucea de lemn

CE

Ce-am spus!
Ce vînt de nebunie \ mi-a trecut
prin minte.
I/

De ce blestem ?
Cînd, colo, departe, în zarea de
AS

foc și de sînge a Apusului, printre braz­

dele adinei răsturnate de schijele tu­
UI

nului, acelaș semn al crucei deschide

în aer brațe desnădăjduite, la căpătîiul
acelora cari luptînd și murind pentru
BC

Franța au luptat în acelaș timp și-au murit puțin și pentru noi.

Creștini și atei descoperiți-vă.
Sunt crucile de lemn... Nicoară al Lumel
16 FACLĂ

Crucea de fier și

Y
„Crucea măsei“

AR
Nu-mi aduc aminte să fi înjurat
de zece ori în viață. Urăsc înju­

R
răturile: Mi s’au părut totdeauna

LIB
înjositoare nu într’gtît pentru cel
care le primește cît mai ales pen­
tru cel care le aruncă. Trivialitatea
lor mă jignește. Și repetarea lor

ITY
necurmată, stereotipă, imbecilă, mă
revoltă ca tot ce este banalitate în
lume.

S
In patriotismul meu fierbinte un

ER
singur lucru mă făcea adesea să
regret că m’am născut romîn: vo­
NIV cabularul nostru nesecat de înju­
rături. Și alte popoare au senti­
mente violente, și în alte limbi supărarea îmbracă o formă brutată. Dar
ea la noi cu siguranță că la nimeni. Pe ruși, i-am lăsat de mult în urmă.
Iar ungurii, fără doar și poate că nu ne-ajung nici pină la călcîe. Sîntem
LU

în privința asta, cei d’întîi în Europa. Nu e articol de bazar, sfînt din

calendar, rubedenie cît de depărtată și spectacol al nature! cît de înăl­
țător, care să nu contribuiasca într’o măsură infinită la îmbogățirea te­
RA

zaurului nostru de înjurături. Luminări, candele, stele, cruci, sfinți, dum­

nezei, mame, tați, morminte, totul și toate trec cel puțin odată pe zi prin
gura unui bun și adevărat romîn și în toate romînul simte nevoia să-și;
NT

verse, fără spirit de economie, natura lui darnică și exuberantă. Ura ca

și admirația le exprimăm în înjurături. Un vecin te calcă pe bătătură.
Instantaneu durerea îți evocă figura măsei. Tot așa cum e de ajuns să-ți
CE

vorbească cineva de talentul oratoric al d-lui Take lonescu, de pildă, ca

să exclami imediat: mare talent d-le, și prin asociație de idei, să evoci
în aceiași clipă figura respectabilă a d-nei Ghiță loan.
I/

Înțelegeți acum de ce luxul acesta dc înjurături și de trivialități

fără noimă exaspera tot ce era bun și delicat în mine. Simțeam cîte o-
AS

detă că aș fi fost în stare să fac o crimă ca să înăbuș o sudalmă. Ajun­

sesem într’un hal bizar de phobie bolnăvicioasă și ridicolă. Credeam că
o să mor fără să mă vindec, Cînd s’a petrecut minunea.
UI

Sunt zece zile de atunci. Veneam liniștit și singur pe una din stră­
zile cari din toate părțile orașului duc spre Capșa. Ajungînd în dreptul
BC

celebrului local m’am întîlnit cu un grup de prieteni. Ca totdeauna ne-am

pus la taifas. Din una în alta a venit vorba și de „Facla-. Prietenii m'au
întrebat cu bunăvoință ce mai pregătesc nou. Spunîndu-le că printre
17 FACLA

altele voi închina un număr „Crucei de fier", unul din ei a replicat scurt,
a răspuns ca un ecou :

Y
— Crucea măsii!

AR
Acestea sunt faptele în toată simplicitatea și toată brutalitatea lot.
Urmările lor însă au fost incalculabile. Sub imperiul celor două idei apro­
piate : crucea de fier și crucea măsei, am simțit deodată că o lumină

R
mare se face în mine, o senzație divină m’a inundat ca aceea probabil
care l’a cuprins pe apostolul Pavel pe drumul Damascului, am înțeles

LIB
toată enormitatea păcatului meu împotriva geniului limbei romînești, m’am
prosternat mintal cu capul în țărînă și-am crezut.
Da, am crezut. Am crezut în savoarea și’n inocența înjurăturei. Am

ITY
crezut în suavitatea și poezia ei mistică. Am crezut în puterea ei fecundă
de inspirație. Repetam eu deliciu: Crucea măsei! Și-mi spuneam:
Două cuvinte numai. Dar cît de idilice, cît de neprihănite, cît de
impalpabile aproape, alături de masiva, greoaea și nelegiuita cruce de

S
fier nemțească.

ER
Crucea măsei!
Ce inocență puerilă în cuvintele astea de-opotrivă de scumpe sen­
timentului omenesc! Ce naivitate adorabilă de simțire! ce formă patriar­
NIV
hală de exprimare, pe lingă „Crucea de fier", simbolul acela etern al cri­
mei pe care mîinele fumegînd de sînge ale Kaizerului îl atîrnă de gru­
mazul bestiilor lui însîngerate.
LU

Crucea măsei I Subtilă împerechere de cuvinte. Divină înjurătură

romînească.
Mă închin în fața ta și’ți cer umilit iertare că am putut o singură
RA

clipă să te aseamăn cu cealaltă și să te socotesc vinovată, pe tine, cea

fără de prihană, cînd mii și zeci de mii de „cruci de fier" pot să seres-
fețe la lumina zilei pe piepturile nemțești, fără rușine, fără pudoare și
NT

fără ca din conștiința universală a omenirei să se ridice, la adresa „cru­

cei de fier", formidabila noastră urare :
Crucea măsei!
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Vinovății

S
ER
Goga a căzut așa dar la Caracal fără nici o speranță că ar pu­
tea să reușească la balotaj, și părintele Lncaci abia a putut să ajungă
în fruntea listei, fără să cucerească locul dintr’odată așa cum ar fi
NIV
meritat bătrînul luptător ardelean și cum ar fi fost o cinste pentru
țară, să fie ales.
De sigur, în fața rezultatului acestui, dureros și umilitor, prima
constatare care se impune e că alegătorul român din colegiile cen-
LU

zitare e mai netrebnic de cât și l’a putut închipui vre-odată adversa­

rul cel mai neîmpăcat al actualului sistem electoral. Atîta lipsă de
conștiință omenească și națională e greu de întrecut. Și fără îndo­
RA

ială că nici triburile africane, dacă ar fi chemate să voteze, n’ar fi

mai slugarnice și mai devotate față de stăpînirea lor de cît au fost
cetățenii liberi, terorizați sau plătiți, de la Caracal și de la Galați.
NT

Dar cu această constatare făcută pînă acum de sute și sute

de ori, nu ne putem declara mulțumiți. In urma rezultatului rușinos
al alegerei de duminica trecută nu e de ajuns, să împroșcăm cu no­
CE

roi pe alegători, să-i batjocorim și să-i insultăm cum merită, ca să

credem că ne-am făcut datoria. Dacă vina lor e mare, sunt în reali­
tate alții de-o mie de ori mai vinovați de cît dînșii. Și aceasta e a
doua constatare care se impune.
I/

Vinovății rezultatului dezastros de duminica trecută, singurii și marii

vinovați în fața țărei și-a idealului romînesc, nu sunt, nu pot fi ne­
AS

norociți! alegători din Galați și din Caracal, cari la școala politică a

partidelor noastre istorice n’au avut de unde să învețe ce înseamnă
spiritul de jertfă și conștiința unui popor, ci dascălii lor de eri și de
UI

alaltăeri, tocmai sprijinitorii de azi ai candidaturilor lui Goga și

Lucaci, cei doi șefi de partide, d-nii Take lonescu și Filipescu cari
în miopia lor politică s’au pus de douzeci și cinci de ani încoace,
BC

de-a curmezișul tuturor reformelor democratice și-au făcut apel Ia

toate instinctele josnice și la toate interesele inavuabile ca să păs­
treze neatinse colegiile ticăloase în fața cărora un Goga și un Lucaci
19 FACLA

au trebuit să-și închine steagul stropit cu lacrimele și cu sîngele Ro-

mînilor din Ardea].
Ei, d-ie Fllipescu, unde-ți mai sunt in aceste colegii reprezen­

Y
tanții culturii și tradiției romînești ? In ce gaură de șarpe s’att ascuns

AR
alegătorii cari pentrucă reprezentau proprietatea și intelectualitatea
trebueau musai să reprezinte în acelaș timp și patriotizmul adevărat?
Cum se face că au pierit cu toții peste noapte și că s’au trezit cu
arme și bagaje în tabăra unui bulgar ca Radu ivanoff?

R
Cum se face d-le Take lonescu că sistemul electoral de astăzi

LIB
nu mai împacă toate năzuințele, nu mai corespunde tuturor speran­
țelor, nu mai întrupează toate variatele nevoi ale diverselor clase
sociale, cum nu mai departe decît acum doi ani, în constituantă,
asudai să dovedești? Ce s’a petrecut de-atunci încoace? Ce minune

ITY
s'a făptuit în doi ani numai? Ce revelație v’a deschis ochii?
Una singură !
Răspunderea care începe să vă tulbure și să v’apese sufletele.
Conștiința crimei pe care un sfert de veac ați făptuit’o înpotriva țărei.

S
Pedeapsa tardivă că n’ați putut să faceți nimic, că n’ați știut să pre­

ER
vedeți nimic, că v’ați perindat cu anii fa china statului, ministeriabili,
miniștri, și șefi de partide, vinovați că ați lăsat conștiința poporului
fără ideal întocmai cum i-ați lăsat armata, fără puști, fără tunuri și
NIV
fără muniții.
D-ta d-le Take
lonescu, d-ta d-le Fi-
lipescu, sunteți res­
LU

ponsabili și vinovați
de căderea lui Goga.
Nu încercați să arun­
cați răspunderea asu­
RA

pra altora. Alegătorii

crescuți de voi, făcuți
de voi, apărați de voi,
NT

au dat voturile lor u-

nui bulgar, cum le-ar
fi dat lui von Busche
CE

sau lui Czernin dacă

aceștia ar fi vrut nu­
mai să pue prețul.
Ale voastre dar,
I/

dintr’ale voastre.
Căci pe alegăto- ȘiJH se va da „Crucea de'îier“[pentru că
AS

rii votului universal au ucis copii. A

cari ar fi votat ca un
singur om pe Goga și cari v’ar filîmpins de’mult pe toți peste Car-
UI

pați, nu i-ați vrut, nu i-ați dorit șijriu i-ați lăsat să aibă un ideal de
apărat.
BC

N. D. C.
 Y
R AR
LIB
ITY
Ochiul dracului

S
Banul, care-i ochiul dracului și caro dezbină pe simpli particulari tntre dînșii

ER
pe părinți de copii, pe socri de gineri, pe arnanți, pe soți și pe frați tntre ei, se
pare că va isbuti acum să arunce sămînța înveninată a discordiei și între unele
din popoarele aliate cari țin piept uraganului european.
NIV
Știrile ce ne sosesc din Constantinopol pe cale particulară sunt extrem de
edificatoare în această privință. încordarea relațiunilor dintre turci și nemți pare
că a luat în ultimul timp proporții neașteptate. Dușmănia a isbucnit pe față. Po­
pulația nu-și mai dă măcar osteneala să-și ascundă animozitatea față de nemți. Șt
LU

emisarii Kaiserului au ajuns la cuțite cu însăși o bună parte din membrii guver­
nului turcesc.
Ceeace e mai nostim însă, în toată încăerarea asta fratricidă, e că motivele
vrajbei nu sunt nici de ordin național, nici de ordin militar, nici de ordin politic.
RA

Turcii nu vor să facă cine știe ce cucerii teritoriale în paguba nemților și nici
nemții nu visează, cel puțin deocamdată, să pună mina pe imperiul semi-lunei.
Cearta are cu totul alt ctntec.
NT

Turcii au înghițit dela începutul războiului șipînăazi o sumedenie de milioane

nemțești și nemții cari nu mai au probabil tot atîta nevoe ca altădată de pașalele
sultanului și cari văd cu desnădejde că șalvarii turcești sunt fără fund, au cam în­
CE

ceput să strtmbe din nas și să ceară oarecarl socoteli. Vă închipuiți ce s’a pe­
trecut la Constantinopol în ziua cînd primul neamț a adus vorba pe departe de
control. Din ziua aceea raporturile diplomatice s’au răcit ca ghiața și amorul turco-
nemțesc n’a mai fost amor adevărat.
I/

Astăzi relațiile sunt așa de înăsprite încît cuirasatul „Breslau" nu se mai

aventurează în apele Mărei Negre, ci stă zi și noapte cu gurile tunurilor deschise
AS

și îndreptate asupra Constantinopolului.

Atît e de adevărat că banul e ochiul dracului și că, între oameni ca și între
popoare, dragostea nu se face bine declt cu bani ca pe malurile Bosforului sau
UI

de frică tot ca pe malurile încîntătoare ale Bosforului.

Vai însă de Nemți cînd după ce nu vor plăti cîtăva vreme, într’o bună zi
au vor mai inspira turcilor nici sfînta și binefăcătoarea frică.
BC

In ziua acea n’aș vrea să fiu în nădragii lui Von der Ooltz pașa!
FcL
 Y
R AR
LIB
Scrisoare deschisă către aleșii Capitalei

ITY
cari fac parte din Federația Unionistă.
Domnilor deputați,

S
Cunoașteți de sigur povestea cu oul lui Columb. Legenda ne spune că vreo

ER
duzină de tnvățați se străduiau odată In jurul unei mese să așeze un ou cu vîrful
în sus. Atunci, după ce au încercat zadarnic cu toții, Columb a luat binișor oul
în mînă, l’a ciocnit la un capăt și l’a așezat frumos în mijlocul mesei și sub na­
surile de un cot ale învățaților. Mijlocul era desigur ușor. Numai că trebuia găsit.
NIV
Ca și savanții de pe vremea lui Columb sunt Convins, domnii mei, că în
înaltul d-voastră patriotism și în amorul vostru neatins pentru țară, vă bateți astăzi
eu toții capul să găsiți un mijloc ca să spălați rușinea dela Caracal și să puteți
trimete însfîrșit pe Goga în parlament. Prevăd că unii dintre d-voastră veți scrie
LU

articole fulgerătoare la gazete. Că alții vă veți bate cu pumnii în piept la Capșa.

Că cei mai mulți veți blestema pe d. Brătianu. Și că o bună parte dintre d-voastră
veți căuta sincer, fără vorbe late, un mijloc practic să satisfaceți conștiința națio­
nală. Veți învîrti cu toții, prin urmare, între degete, candidatura poetului. Dar ni­
meni dintre d-voastră, domnii mei, nu va descoperi mijlocul să instaleze bine pe
RA

Goga cu șezutul într’un scaun comod de deputat, pentrucă, fără supărare, vă lip­
sește spiritul inventiv și pentrucă nu i-e dat omului să vadă în folosul altora ceeace
are sub el.
Ei bine, domnilor aleși ai Capitalei, sunt fericit să vă aduc la cunoștință că
NT

eu am găsit mijlocul căutat cu atîta rîvnă de d-voastră.

Fără să am geniul lui Columb și fără să mă fălesc mai mult decît se cuvine
cu invenția mea, vi-o pun cu toată inima la dispoziție.
Descoperirea mea este simplă, ușoară, aproape la mintea omului, numai că
CE

trebuia găsită și am găsit’o 1

Unul din domniile voastre, cel mai patriot din Federație, își va da demisia
din parlament declarînd că își cedează locul lui Goga, iar capitala care are alți
alegători decît specimenele dela Caracal și mai ales ait suflet, sunt sigur că va
I/

vota ca un singur om și cu un entuziasm nebun pentru poetul ardelean.

Nu-i așa că e simplu ca bună ziua? Ce vă spuneam eu. Curat oul lui Columb.
Și acum, că l’am găsit, haideți d lor I. Nițel curaj și nițică bunăvoință. Pri­
AS

virile țârei sunt ațintite asupra voastră. Cetățenii Capitalei așteaptă nerăbdători.
O demisie, o demisie cît de. mititică. Și în ciuda nemțofililor Goga va intra trium­
fător în parlament.
încredințați, d-lor aleși ai Capitalei, că rîndurile mele glumețe vor fi luate
UI

în serios, vă rog să primiți asigurarea stimei profunde ce vă păstrează

Nikl Percea
BC

Alegător la colegiul al Ii-a de București.

 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Capitala petrece!... NIV
In ajunul anului nou cum visam singur la gura sobei și mă în­
trebam nedumerit ce să fac și unde să mă duc ca să întâmpin cu
LU

veselie pe noul oaspe al vremei, mi-am adus de odată aminte că d.

Take lonescu la București și conuNicu Filipescu la Iași denunțaseră în
fraze răsbunătoare, cu gradații de satiră eminesciană, carnavalul per­
RA

petuu ce se desfășoară pe malurile factice și-atît de murdare ale

Dîmboviței.
NT

Plictisit de singurătate și dornic să-mi moi măcar o clipă bu­

zele în cupa plăcerilor deșarte tn’am luat binișor de mînă și-am vor­
bit cu mine singur: — tu cunoști Bucureștiul și știi că e un oraș
CE

lipsit de viață și de veselie. Dar doi șefi de partid cari știu doar
ceeace spun și cari trebue să-și cunoască pe degete capitala scum­
pei lor patrii, îi descriu totuși viața zilnică în culori așa de negre și
I/

de atrăgătoare. De ce vrei să fii mai iscusit decît dînșii? Ascultă-i

ce spun și urmează-le sfatul. Aruncă-te în seara asta în viitoarea
AS

plăcerilor. Cine știe dacă cetatea lui Bucur într’o zi de zaiafet și de

sărbătoare ca ajunul anului nou, nu e o adevărată Sodomă și Go-
UI

moră a destrăbălărei. încearcă.

Gîndindu-mă astfel și simțind cum mi se ridică părul măciucă
pe chelie, am luat hotărîrea eroică să duc o zi și o noapte viața de
BC

chefuri a bucureștenilor, să mă amestec în toate petrecerile, să intru

23 FACLA

în casele particulare, să pătrund în localurile de corupție și să văd

cu proprii mei ochi starea de dtscompunere a moralităței noastre

Y
publice și private.

AR
Zis și făcut.
In Familie...
La orele 11 noaptea, în frac și cravată albă, sărutam mina unei

R
matrone respectabile sub lumina strălucitoare a tuturor becurilor

LIB
aprinse.
Saloanele îmbulzite de lume. Numai juvaericale și rochii decol­
tate pînă ceva mai sus de sfîrcul sinilor.
Șoapte, rîsete ușoare, complimente, parfum și acordurile langu­

ITY
roase ale unui taraf de lăutari. In mijlocul salonului de recepție cî-
teva perechi încearcă un vals vag ca un tango. In salonul din fund
o duzină de babe monumentale, cîțiva burghezi, pensionari și oameni

S
politici în jurul meselor de bacara. Exclamații scurte: un pol... doi...

ER
carte... opt... banco 1 Și zuruitul necurmat al banilor. O frumusețe cam
trecută suspină lung lîngă mine unui ofițer de roșiori: — cum mă
găsești astă seară în rochia asta de muselină?
NIV
— Delicioasă... ca totdeauna. Pe cînd două mîini tinere se
string discret în partea cealaltă a salonului.
Pac!... Pac!... două dopuri de șampanie sar sgomotos în aer.
LU

E ora 12. Cocoanele tresar speriate. Bărbații controlează emoționați

ceasul. Așa e. E 12 punct. Mișcare, larmă, veselie, urări de fericire,
ciocniri de pahare, Șampania curge și spumegă voioasă. Lăutarii
RA

cîntă să rupă coardele. Timp de cinci minute anul nou parcă a în­
viorat puțin și-a adus nițel sînge în obrajii invitaților. Cîteva dom­
NT

nișoare încearcă o horă. Cîțiva tineri le urmează fără prea multă con­
vingere. Un bătrîn se prinde înfierbîntat în joc. Apoi hora se sparge.
Perechile tinere se pierd printre fracurile funebre. Din bufet se aude
CE

distinct clăfăitul fălcilor puternice. Oaspeții se întorc unul cîte unul,

congestionați și cu pleoapele greoae. Un domn cască respectuos în
dreapta mea. O doamnă masivă, probabil jumătatea, îi face un semn
I/

cu ochiul. Ambii se strecoară englezește spre ușă. E ora unu și ju­

mătate. încetișor, mai toți, ne îndreptăm spre garderobă. In antreu
AS

ne strîngem cu efuziune mîinele:—la multi ani!... anul nou cu bine !...

Unde sfințești reveibnul?...—La Cafie de Paris.
UI

Dar tu? — Mă duc să mă culc. Am petrecuc admirabil.

Da, toți au petrecut admirabil. S’au văzut, și-au invidiat rochiile,
au mîncat, au băut, au prerdut sau au cîștigat, stomacurile sunt pline,
BC

capetele goale, anul nou i-a găsit îmbuibați și fericiți.

Să vedem acum și fericirea celorlalți bucureșteni.
24 FACLA

La balul presei... r ‘
— Șofeur... la balul Presei!...

Y
Vasta sală a eforiei e plină de lumină, de măști, de miros acru

AR
de sudoare și de praf. Aceleaș covoare dela balurile anilor trecuț’
atîrnă de balcoane, aceleași dominouri și costume luate cu chirie în­

R
cearcă să ațîțe curiozitatea și aceleași figuri cunoscute și archicunos-
cute într’un sfert de veac de baluri mascate caută zadarnic sub mă-

LIB
tăsurile mototolite, senzația inedită a necunoscutului. Picioarele bu­
tucănoase nu îngădue prea multe iluzii și mîinele prea roșii și prea
umflate sub mănușile crăpate, vorbesc prea tare ca să nu le-auzi. In

ITY
orice caz mai lămurit decît cuvintele, decît crîmpeele de fraze șoptite
cu glas schimbat, cu aere misterioase. Ah! tentativele acestea de in­
trigă, la bal mascat. Mi se pare că e o eternitate de cînd le știu.

S
Nici un spirit nou, nici o surpriză fermecătoare, nici un rîs vesel și

ER
argintiu. Un bîlciu lugubru unde toți se tem să nu fie trași pe sfoară.
Un bîlci de cărnuri vechi și de animale bătrîne ascunse sub zorzoane,
poleite de lumină, inotînd într’un nor de praf. Mai ales praful. In ochi,
NIV
în nas, în gură, în gîț în piept, am numai praf. Mi se pare că la fie­
care respirație înghit tot colbul din sală și că am în mine o
mare de noroi. Un imperiu pentru o cupă clară de șampanie și
LU

pentru un ceas de veselie! Iubito, dă-mi brațul și să fugim de-aici.

La Capșa, la Flora, ori unde, numai să fim departe de sala asta zgo­
motoasă, pretențioasă și vulgară ca însăși presa romînească.
RA

Iubita îmi miorlăește dulce la ureche:

— Vreau la Cafâe de Paris.
Fie și-acolo. Du-ne șofeur ca vîntul și ca gîndul. lată-ne ajunși
NT

La Cafee de Paris...
In faimosul local de noapte toată elita Bucureștilor și-a dat în-
CE

tîlnire. E-un amestec simpatic de cocote și de doamne din lumea

mare. Nu e loc să arunci un ac sau o scobitoare. Toți stau înghe-
suiți ca sardelele și toți petrec la nebunie. Șampania curge în valuri
și țiuitoarele țipă? ascuțit și strident ca la moși. Toți vorbesc și ni­
I/

meni nu ascultă. Briliantele aruncă sclipiri de foc în aerul opac de

AS

fum de țigară. Ochii sticlesc ca diamantele. Toți vor să petreacă și

toți își dau toată osteneala din lume să pară veseli.
Rose Gabrielly își pleacă galeș capul pe umerii lui Macavei. Veta
UI

sare pe masă ca să-și ocupe locul și doamnele zîmbesc îngăduitoare-

Victorița se pavanează leneș cu aere de prințesă. Studenta ridică dis­
BC

cret un pahar în sănătatea țarului. Și Rudy îl bea pe al lui pînă la

fund. lulișca face o intrare triumfală într’un costum împrumutat parcă
dela un cal de dric și toți aruncă într’însa cu miez de pîine și cu coji
£5 FACLA

de portocale. Chiotele și urletele nu mai sfîrșesc. D-na Doneaud este

roză de plăcere. D-na Lăzărescu are jeratec în ochii negri. Divina Roro

Y
Bogdan pare mirată că se găsește pe pămînt. Pe cînd Madame Ulysse

AR
Petresco stă nemișcată ca un sfinx ca nu cumva să-și șifoneze rochiia
și reputația lui Monsieur Ulysse.
Dar o înjurătură neașteptată, neprevăzută, națională și admirabilă

R
se ridică dintr’un colț al sălei, pîrîe în aer ca un foc de artificii, se

LIB
izbește de tavan și cade ca o ploae binefăcătoare peste capetele chele
și peste umerii decoltați. E veselul Țibică Romallo care interpelează
dela distanță pe junele Păltineanu. O clipă uluită de tăcere, apoi un
rîs surd, înfundat, înecat în cupele de șampanie. înjurătura a avut

ITY
succes. Păltineanu răspunde mai apăsat, mai romînește, pe un ton
profund de bas. Și înjurăturile curg, se încrucișează în aer, se împo­
dobesc cu variații surprinzătoare de cruci, de sfinți și de alte expresii

S
fericite culese din anatomia sexului frumos. Nici o ură nu aprinde fe­

ER
țele idealizate de beție. Prietenii se înjură, așa, numai din plăcere, în­
suflețiți de amorul artei și al limbei romînești. Pe cînd în zorii zilei
care turbură cu reflexe lăptoase de opal lumina crudă a becurilor
NIV
electrice, toată elita capitalei, sub ploaia rodnică de înjurături, urlă,
chiuește, nechează și cîntă, ca să-și dea suprema iluzie că, departe de
ororile războiului, se simte fericită și petrece !
LU

Ah, Capitala petrece.

N’o întrebațifmsă cum și cît d-lor Take
lonescu și Filipescu.
RA

Ați putea să des-

eoperiți cu groază că
NT

sub fardul veseliei se

plictisește de 'moarte.
CE

Ion Nicoară
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Marea Frescă NIV
Vra să zică s’a sfîrșit și cu marea frescă a Ateneului romîn 1 In
locul ei se va înălța un rînd de logi monumentale și în locul faptelor
LU

glorioase din istoria poporului nostru, vom vedea săptămînal un șirag

delicios de capete goale și adorabile. Așa au hotărît bătrînii stîlpi ai
Ateneului și așa se explică de ce d-na Smara protestează cu ultima
energie la gazete, d-sa care neavînd cultul van al cochetăriei a știut
RA

totdeauna să-și jertfească frumusețea fizică pe altarul patriei și a-1 li­

terature}.
De sigur, pentrucă vorbim numai între noi, pot să vă șoptesc
NT

la ureche că mi-ar fi fost de ajuns protestul poetei noastre naționale

ca să mă simt deodată cu trup și suflet de partea ateneiștilor și să
votez cu amîndouă mîinile suprimarea marei istorii colorate care In­
CE

cintă cu anticipație pasiuneă estetică a d-nei Smara.

Dar e tot atît de adevărat, și aș fi nedrept dacă v’aș ascunde-o,
că fără proza indignată a poetei, eu tot pentru ateneiști aș fi votat.
Ia să stăm în adevăr strîmb și să judecăm drept. La ce naiba
I/

putea să servească vre-odată brîul acela vopsit cu chinoros? Ce să

pictăm pe el? S’o luăm iar dela descălecători și iarăși să exploatăm
AS

fără milă faptele bunilor noștri voevozi cari își au locul lor așa de
frumos în pridvoarele bisericilor și pe cari i-am sili să asculte înfri­
coșați exercițiile oratorice ale conferențiarilor și orchestrațiile d-lui
UI

Dinicu ? Să-i tîrîm acolo, ca într’un film cinematografic încremenit, pe

loan-Vodă-Cel-Cumplit și pe Vlad-Țepeș, pe Mihai și pe Ștefan, pe
boerii mari și mici deopotrivă de bățoși în giubelele lor greoae și în
BC

fața mulțimii grațioase, gălăgioase și ușuratece a fericiților lor epigoni ?

Și încă dacă n’ar fi vorba decît de ei! Tot s’ar putea umple o
jumătate de frescă cu vornici, cu spătari și cu jupînițe. Dar ce te faci
cu jumătatea cealaltă 1 Ce să zugrăvim pe dînsa ? Ce fapt istoric să
2? FACLA

imortalizăm ? Pe regele Carol călare ascuWnd muzica ce-i place ? Pe

eterna Carmen Silva îngrijind de răniți ? Pe gloriosul nostru Fritz cu

Y
havana în gură ? Pe cine, Dumnezeule mare, pe cine ? Căci doar într’o
frescă oficială nu veți avea pretenția să se treacă la nemurire istoria

AR
adevărată și tristă a țârei, ani lungi de iobăgie și de mizerie ai țără-
nimei, convoiurile interminabile de pelagroși și de sifilitici aruncați
cîteodată în ghehena răscoalelor dar incapabile să se avînte vreodată

R
spre zarea de foc și singe a revendicărilor naționale.
O, mai ales de revendicări naționale nu s’ar fi putut vorbi în

LIB
fresca Ateneului și de izbânda lor. Marea frescă ar fi fost mută în a-
ceastă privință câ și gura d-lui Brătianu. Nici un pictor n’ar fi în­
drăznit să evoce în culori de purpură visul aprins al Ardealului, cînd
tot efortul Romîniei contimporane e să-și astupe ochii și urechile, să

ITY
își mutileze brațele, să-și înăbușe glasul și conștiința ca să nu audă,
să nu vadă, să nu simtă, să nu-și strige speranțele și să nu pornească
în sfîrșit odată în spre Ardeal.

S
Atunci, de ce să mai păs­
trăm zadarnic locul rezervat

ER
marei fresce, cu ironia ei vastă
și sîngeroasă 1 De ce să mai
amăgim poporul cu mirajul
NIV
unei glorii irealizabile 1
Odată, în viața lor, con­
ducătorii Ateneului au fost
practici, înțelepți și profeți. Și
LU

inspirația lor a ‘fost desigur

la înălțimea vremei noastre re­
aliste în ziua cînd au luat ho-
RA

tărîrea gravă să ridice logi ren­

tabile în locul marei fresce
pe care pagina cea mai fru­
NT

moasă a Romîniei neutrale nu

mai trebuia de ’aci înainte să
Și hienele vor avea „Crucea de fier"
fie scrisă nici odată.
CE

Lux.
I/
AS

Poșta Redacției
Un magistiat. Fără îndoială că primesc. Trimiteți-mi actele sau do­
UI

cumentele de cari vorbiți. Articolele le voi scrie eu.

BC

Tipografia George toaescu, București, Str, Acadewlel 3»

 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

Șl Ii se va da „Crucea de fier" pentrucă au ucis femei și copil.

UI
BC

ABONAMEN ifi: ,
Pe un an..............................Iei
Pe șease luni............... 6 lei
Pe^trei luni...................... 3 lei

Rtdactia'ș Str. Sărindar, 9

Administrația: Str. Sf. Ionică, 5
11VI. Ho. 3 BBI I

“’61 Cl w I d 20 bMi

Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Donnerwetter!... parcă mergea^mai bine cu Eulenburg...

30 FACLA

Y
Kaizerul împlinește astăzi 57 de ani.
Ah, îmi simt inima inundată de fericire ca cearșeaful unui copil

AR
cate a făcut pipi pe dînsul și simt cum o emoție divină mi-a descins
in suflet și-mi tae picioarele dela închietură.

R
Gîndiți-văKaizerul împlinește 57 de ani.
Nu sunt in vestea asta decît cinci cuvinte. Abia cu ce să faci din

LIB
ele o modestă și inofensivă informație de gazetă. Dar cît de mult re­
prezintă, ce nu spun sufletului omenesc cuvintele astea alăturate, înși­
rate unul lîngă altul, așezate smirnă pe-ace.'aș rînd ca cinci ulani

ITY
prusaci înarmați pînă’n dinți. Kaizerul împlinește 57 de ani!
Ce fericire pe lume, ce bucurie, ce zaiafet pe șoacății din țară și
ce chiulhan diseară, îndărătul stolurilor trase, în odăile de din dos ale

S
palatului bunului patriot romîn. corni Aleea Marghiloman.

ER
Parcă aud de-aici toastul emoționat a lui von dem Busche, răs­
punsul patriotic al lui eonii Aleea și țăcănitul urărilor de fericire bă­
tute telegrafic la Berlin. NIV
Vor curge urările ca ploaea și ca gloanțele pe timpurile de luptă.
Cit e lumea de mare și cîți oameni sunt pe lume, nu va fi unul care
să nu trimeată împăratului o urare în limba lui.
LU

Copilașii din Belgia pustiită vor ridica spre cer infinite lor muti­
late și se vor ruga cu lacrimi fierbinți pentru dinsul. Mamele își vor
aduce aminte cu recunoștință de cei cari în vîrful baionetei le-au smuls
RA

pruncii dela sin. Muscalii îi vor cere să-și lase oasele, el și hoardetete
lui, în stepele lor nesfîrșite. Sirbii ii vor ura să-și lase pielea, ca ră­
posatul arhiduce al Austriei, în vre-un nou Serajevo. Englejii îi vor
NT

ura să-i ajungă toată flota, ca submarinele, în fundul mărilor. Și Fian-

țujii îi vor ura, cîte ghiulele sunt pe lume atîția nemți să le primească
CE

și una mai mare, de 75, înfiptă în dosul Kaizerului, acolo unde-i stă
bine neamțului s’o aibă. ,
Jar noi, noi ce să-i urăm împăratului ?
Prea slăvite împărate, venim și noi cu traista plină.
I/

Avem oștiri, dar guvernul le ține ’n vată. Avem și tunuri, dar mi­
AS

niștrii le-au închis gura. Avem, se spune, și-un ideal, dar d. Brătianu
fa pus sub obroc.
Trei lucruri bune avem, mărite împărate și pe tustrele îți urăm
UI

să le cunoști.
Iar dacă trei îți par prea multe, trimete-ne un ultimatum și drept
BC

recunoștință o să-ți dăm voe atunci s’alegi din trei... pe cea mai lungă.
Nicoară al Lumei
 Y
R AR
LIB
ITY
O audiență la d. ministru BIBLIOTECA
UNIVERSITĂȚII *
j

Anghelescu

S
I AS 1

ER
Am vorbit cu excelența sa la telefon. Mi s’a părut că zîmbește
încîntat așa de prietenește m’a întrerupt: ah! tu ești Nicoară... vrei
NIV
să vorbești cu mine?., ai ceva grabnic?... bine!... vino mîine dimi­
neață, între unsprezece și unsprezece și un sfert, la minister.
După amabilitățile de rigoare, am închis vesel telefonul, mul­
țumit de mine, de guvern și de lumea întreagă. Ce înseamnă, în ade­
LU

văr, d-le, un ministru cu temperament democratic. Zîrrr!... zece cu­

vinte schimbate la telefon și audiența e gata. Nici scrisori insipide,
nici recomandați! călduroase, nici ploconeli și baeșișuri pe la ușieri.
RA

De cîteva ori allo! allo!.. de două ori zîrrr!.. zîr!.. și treaba cea mai
grea făcută cît ai bate din palme.
Aveam așa dar audiența în buzunar și vă închipuiți că, nevrînd să
fiu mai prejos de cît ministrul în materie de politeță, am luat de cu
NT

seară toate precauțiunile ca să nu mă scol după douăsprezece, ca

de obicei. Mi-am dăscălit servitoarea, am dat o băncuță sergentului
de stradă și, pentru mai multă siguranță, mi-am pus și deșteptătorul
CE

la capul patului. Nu vă mai spun că am avut somnul extrem de agitat,

întrerupt de visuri oribile. Destul numai că a doua zi de dimineață
rn’am sculat cu noaptea în cap, înaintea servitoarei pe care am tre­
I/

zit o eu, înaintea vardistului pe care l’am găsit în patul ei și înaintea

deșteptătorului care n’a sunat de cît seara?
AS

Insfîrșit, cu o jumătate de ceas înainte de ora fixată pentru au­

diență, punctual ca un străin, la zece și jumătate precis, intram, liniștit
ca marea după furtună, îh biroul celui mai amabil dintre șefii noștri
UI

de cabinet. Biroul, ca toate anticamerile miniștrilor, era plin, la ora

aceea matinală, de tot felul de solicitatori. Deputați, senatori, pro­
vinciali, oameni cum se cade și oameni de afaceri, misiți, ziariști,
BC

simpli necunoscuți, aduși acolo cu toții de nevoile vieții și înghesuiți

ca sardelele într’un spațiu de cel mult trei metri pe cinci. Am strîns
călduros cîteva mîini, m’am interesat de sănătatea cunoscuților, am
 32 FACLA

legat cîteva prietinii noi, am ascultat cu atenție respectuoasă părerile

exprimate asupra politicei noastre externe și nici n'am prins de veste
cum au trecut cele treizeci de minute variate, plăcute și interesante,

Y
pe cari le-aveam de pierdut, pînă la ora fixată pentru audiență. Cînd

AR
m’am uitat la ceasornic era unsprezece și cinci minute punct. M’am
adresat cu toată discreția cuvenită șefului de cabinet. Un semn tot
așa de discret mi-a răspuns: ministrul n’a venit încă. Am reluat prin
urmare conversația întreruptă tocmai în momentul cel mai palpitant

R
al unei confidențiale destăinuiri diplomatice și isprăvisem aproape de

LIB
aranjat soarta cîtorva din puterile beligerante, cînd aducîndu-mi aminte
de audiență m’am uitat alarmat la ceasornic. D-zeule mare, douăspre­
zece fără două zeci! Despărțit acum de biuroul șefului de cabinet de
puhoiul noilor sosiți, m’am înălțat în virful picioarelor și-am aruncat

ITY
o privire desnădâjduită spre dînsul. Ah, am simțit cum îmi vine inima
la loc. Acelaș semn de-adinioarâ. Ministrul nu venise încă! Dar de
data asta m’am învățat minte. Hotărît, las politica europeană pentru
altădată și stau nemișcat, strîns, înghesuit ca la manifestațiile din

S
piața teatrului, cu ochii pironiți pe minutarul ceasornicului din perete.

ER
II ghicesc aproape cum se mișcă. Douăsprezece fără nouă minute.
Douăsprezece fără opt minute și jumătate. Douăsprezece fără opt.
Uf! Nu mi-aș fi închipuit nici odată că un minut poate să fie așa
de lung. Și cine știe cîte-or mai trece încă!
NIV
Dar toți tresări m. Toate privirile se întorc spre aceiași ușă.
Însuși șeful de cabinet se uită într’acolo. Parcă s’a auzit ceva, un
zgomot înăbușit, ca un corp care cade, în odaia de-alături.
LU

Cu precauțiuni infinite, în vîrful degetelor, ca în pragul unui

bolnav, șeful de cabinet apasă binișor clanța, crapă o ușă dublă,
triplă sau quadruplă, își strecoară capul prin deschizătură și-o dă
în lături liniștit. Respirăm ușurați. Ministrul n’a venit încă. E numai
RA

servitorul care deretică prin biuroul ministerial.

In liniștea restabilită, după emoțiunea de-adinioare, îmi întorc
din nou privirea către ceasornicul din perete. O surpriză m'așteaptă.
NT

Acul a înaintat cu trei minute. Merge încet leneșul, dar merge sigur.
Parcă-i un melc. Parcă-i o broască țestoasă. Parcă-i d. Ionel Brătianti
cînd se lasă de pe-o spetează pe alta îndărătul fotoliilor ministeriale.
CE

Ca să ajungă dela un minut la altui, îi trebue un veac. Și doamne,

cîte minute mai sunt înșirate pe cadranul ceasului. N’o să le termine
nici odată. Abia a ajuns la douăsprezece și un sfert. Și ministrul n’a
venit. Cu chiu cu vai coboară spre douăsprezece și jumătate și mi­
I/

nistrul nu mai vine. Dacă la coborîș îi merge ,așa de greu, ce-o să

fie încă la suiș!
AS

Cînd iată, ușa se deschide pe neașteptate și-un sgomot agitat

de glasuri, de ordine, de sonerii electrice, străbate din cabinetul mi­
nisterial pînă la noi. Capul servitorului apare speriat în deschizătura
UI

ușei. Șeful de cabinet dispare printr’însa. O mișcare lungă, ca un

freamăt, trece printre solicitatori.
Toți își țin răsuflarea. S’ar auzi și un bîzîit de muscă. Instinctiv
BC

simțim cu toții că. marea taină a favorurilor începe să se săvîrșească.

33 FACLA

In fața ușei misterioase așteptăm cu nerăbdare și cu încredere mi­

nunea. ca în fața unui altar.

Y
Douăzeci de minute trec astfel. Nimeni n’a fost încă chemat.

AR
Cui o să-i vie întîi rîndul? E unu fără opt minute. De n’ar pleca
fără să ne primească. Cind iată ușa se deschide pentru întîiași dată.
O luptă scurtă, aprigă, neîmblînzită, și vre-0 zece solicitatori

R
străbat înăuntru. Cei rămași pe din afară strîngem buzele și ne ro­
tunjim bine coatele. Suntem gata pentru asalt.

LIB
Ușa se deschide iacă odată, și cît ai clipi din ochi dăm buzna
înăuntru. Uf! Cabinetul e plin, dar ministrul m’a văzut. Cu telefonul
la o ureche, cu cealaltă în barba unui senator, îmi strigă vesel că e
al meu în două secunde și îmi întinde mina liberă peste vrafuri de

ITY
dosare și printe umerii cari se aliniază respectuoși ca o alee mi­
nisterială.
Barba senatorului s’a depărtat și-o alta îi ia locul. Ministrul
ascultă, vorbește la telefon, aprobă, refuză, iscălește cu-o mină, apucă

S
iar telefonul cu cealaltă, trece printre noi ca o trombă, se refugiază

ER
în toate colțurile cabinetului, își reia o clipă locul la biurou, sare
deodată tocmai lingă ușe sau lîngă fereastră, apucă o petiție în drum,
ascultă o suplică misterioasă și răspunde tare, mereu tare, vecinie
NIV
tare, cu un glas care desnădăjduește și care omoară.
Un deputat l’a prins bine într’un colț și glasul d-rului Anghe-
lescu răsună de-odată ca o explozie la urechea alesului națiunei:
— N’am dragă !.. Nici un vagon disponibil!.. S’aștepte rîndul.
LU

Deputatul aruncă priviri pierdute spre ziariști, tocmai în clipa

cînd unul dintre dînșii strecoară în mâna ministrului o altă petiție.
Abia și-a aruncat însă ochii pe dînsa și glasul doctorului răsună
exasperant:
RA

— Untura de porc e prohibită. Cum vrei să dau vagoane pentru

untură?
Pierdut, ziaristul îi șoptește ceva la ureche.
NT

— Nici pentru ouă... nici pentru cașcaval... nici pentru brînză...

Dumnezeule mare! Rău era în anticamera ministrului. Lungă
eșa așteptarea. Dar aici e curat infern. Nu mai poate romînul să
CE

aibă un secret. Nu mai e chip să-ți faci o trebușoară fără să te afle

tot satul.
Mă uit la privirile uluite, la nasurile de un cot, la capetele aiu­
rite. Și în fața d-rului Anghelescu care continuă să calce cu convin­
I/

gere în toate străchinile intereselor inavuabile mi-aduc aminte de-o

caricatură delicioasă:
AS

într’un restaurant o doamnă se apleacă discret la urechea patro­

nului care ascultă, dă din cap, apoi de-odată strigă cu glas de stentor:
— Jean condu pe d-na la W. C. 1
UI

Capul doamnei. Și capul bieților solicitatori cari au așteptat

două ceasuri audienta d-rului Anghelescu!
Ioan Nicoară
BC
 Y
R AR
LIB
De ce ? Trăiască Franța!

ITY
„Ghilotina" e o revistă, care, deși se bucură de simpatiile d-lui Marghilo­
man și deși are o vagă slăbiciune pentru nemțofili, s’a întîmplat însă să fie scrisă
bine și cu nerv. V’o recomand călduros s’o citiți. Nu veți săvîrși nici un sacrilegiu.
E un lucru cuminte s’asculți cu răbdare părerile adversarului. Și e un lucru plăcut

S
să le-asculți cînd sunt bine spuse și ticluite frumos. Nu cred că e neghiobie mai

ER
mare și nu cunosc ceva mai nătîng decît să arzi, o foae tipărită, la un colț de
stradă. Cu asta se pot mulțumi proștii și fanaticii, cari sunt proștii cei mai insu­
portabili pentrucă se socotesc posesorii adevărului etern.
Așa dar am citit „Ghilotina" fără nici un fel de teamă și-am constatat cu
NIV
oare-care tristeță, — fiindcă d. Marghiloman nu merita un asemenea noroc, — că
în jurul acestei reviste s’au grupat cîțiva tineri de talent, entuziaști și inteligenți.
Am ținut să le fac cunoștința și-am plecat încintat. Sunt băeții cei mai buni și
LU

cei mai veseii din lume. Dar ca și soarele care are petele lui, au și ei o me­
teahnă. Sunt colaboratorii „Ghilotinei". Și pentru că s’au strîns în jurul reviste'
acesteia al căreia nume amintește groaznica mașină de tăiat capetele oamenilor,
tinerii mei prieteni se simt obligați să ia față de noi aere fatale și să ne privească
RA

pe sub sprîncene încruntate cu-o seriozitate tenebroasă.

Parcă ar vrea să ne avertizeze cu gesturi cabalistice să ne ferim de tăiușul
Ghilotinei. Și parcă ar fi strașnic de încîntați să știe că ne-au băgat frica în oase
NT

și că au putut să închine contimporanilor o sacră și insurmontabilă oroare.

Deprinși să facă pe călăii și să se joace cu noi de-a călăii, sumbrii mei prietini
mi-au eșit cu ghilotina în cale dela primul număr al „Faclei" și cu glas cavernos
CE

mi-au găsit imediat nod în papură: de ce-am strigat trăiască Franța și nu, cum
se cuvenea unui bun român, Trăiască România.
A uitat oare Cocea patria romînă? Am uitat eu oare durerile și speranțele
poporului acestuia? Am uitat că avem și noi, ori cît de mici am fi și de modești
I/

ca cenușereasa din poveste alături de Franța, o viață proprie de trăit și-un ideal
de înfăptuit? Apoi, rîzînd satanic și ascuțindu-și cuțitașul de asperitățile convin­
AS

gerilor mele democratice, „Ghilotina" mă întreabă cu accente tragice:

— Cum ai putut d-ta să strigi: trăiască Franța, cînd de-alungul țarinelor
romînești, de alungul brazdelor îngrășate cu sudoare și cu sînge, milioane de io­
UI

bagi cad în brînci de muncă și așteaptă zadarnic cuvîntul de mîngîere șl de spe­

ranță pe care d-ta îl trimeți Franții depărtate.
Ați înțeles jocul. Prins în flagrant delict de antipatriotizm. Te-ai gindit la
BC

Franța și-ai uitat de țara ta. Trădarea e gata.

Din fericire însă, prietinii dela „Ghilotina" fac pe călăii față de mine, numai
așa, ca să mă sperie. Ei știu bine că nu sunt așa de prost încît într’o profesie de
credință să-mi uit patria ca să nu mă mai gîndesc de cît la o țară străină. Tot
35 FACLA

așa cum nici eu nu-i socotesc atit dc simpli incit să nu înțeleagă ceea ce pentru

Y
noi cuprinde, întrupează, reprezintă, ceea ce evocă'și ceea ce făgăduește năzuin­
țelor rominești, strigătul voit care se ridică din profunzimele sufletului nostru

AR
către Franța.
Ce este Franța pentru noi ?
Ceea ce este de pildă, tricolorul pentru bunii romîni dela „Ghilotina". Oare

R
chiar pentru d. Marghiloman tricolorul nostru e o vulgară fișie de pînză, văpsită
frumos cu roș, cu galben și cu albastru ? Ce reprezintă pentru noi tricolorul ?

LIB
Oare o bietă sdreanță vărgată, înfiptă într’un par? Sau toate legendele trecutului
și toate posibilitățile viitorului cari flutură sub ochii unui popor în zdrențele ciu­
ruite desfășurate în vînt.
lai- Franța. Ce e altceva astăzi Franța pentru noi de cît un steag tăgăduitor

ITY
de izbîndă, de cît un simbol care împreunează într'însul legenda originei noastre
comune și speranța unui viitor de-opotrivă de frumos, Ce-ar însemna steagul
noastru sfîșiat sau Franța învinsă ? Germania atot-puternică, Austria reînviată,

S
Ungaria stăpînă neîmblînzită în Ardeal și bietul nostru vis care ne ținea sufletul
și privirile ațintite înspre Carpați, spulberat pentru totdeauna.

ER
Pe cînd dacă Franța ar fi învingătoare! Dacă hoardele Kaiserului ar fi
zdrobite! Dacă privirea clară a lui Jotfre s’ar putea oglindi într’o zi în apele Ri­
nului ! Dacă geniul Franței ar pluti de-asupra Europei, mai sus și mai ușor de cît
NIV
Zepelinurile rigide și greoae ca însăși geniul nemțesc! Ah, atunci, ce zări de lu­
mină s’ar deschide poporului romtn și cum sub cerul împăcat însfîrșit ^strigătul
nostru de încredere în destinele Franței s’ar
îmbina în spațiu cu imnul de biruință al
LU

Roraîniei reîntregite.
lată de ce, bunilor mei prietini dela
„Ghilotina", cîrcotași și iritați pe nedrept, de
RA

la primul număr al „Faclei" am strigat: tră­

iască Franța și am ridicat, ca un steag al
romînizmului, simbolul Franței învingătoare.
lată de ce numai strigătul acesta poate
NT

izvorî din sufletele noastre și poate răsuna

adine în sufletul poporului.
Și iată de ce orice alt strigăt ar fi de
CE

prisos și orice altă urare ar fi o monstruo­

zitate, o aberație, o imposibilitate morală.
Încercați numai, ca să vă convingeți
I/

pe deplin, să strigați o singură dată, pe una

din piețele noastre publice: trăiască Kaizerul
AS

sau trăiască Germania!

Și von Busche ar rîde in pumni și
cîinii mahalalelor ai- urla a pustiu.
UI

N. D. C.
BC
36 FACLA

Oazui Lovinescu

Y
AR
Mărturisesc că mi-e penibil să vorbesc în „Facla”, altfel’ decît în
treacăt, do d. Lovinescu, Vremurile sunt așa de mari și dumnealui e așa
de mic, încît îmi repugnă sincer gîndul să ocup atenția cititorilor și pu­
ținele pagini ale revistei cu lucruri cari nu sunt nici mari, nici frumoase,

R
nici bune. ., , ,

LIB
Dar ce să fac ? Nu e vina mea că toate luptele pentru ideal n au
scutit nici odată pe oameni de hărțuelile mărunte și de murdăriile zil­
nice ale vieții. Și nu e vina mea că pornit la luptă cu ochii spre cer ca
și cum aș fi vrut să-mi aprind „Facla® la lumina stelelor, am uitat în
vremea asta de pămînt și, dela primul pas făcut pe el, am călcat într’un

ITY
lovinescu. Ce vreți să fac? Mă opresc resemnat să-mi curăț talpa ghetei
și zîmbcsc gîndului că poate întîmplarea nedorită îmi va fi purtătoare
de noroc.
Să ne oprim așa dar cîteva clipe pe marginea drumului înflorit,

S
să ascuțim cuțitașul de lemn și să începem operația.
De Eugen Lovinescu am auzit întîiași dată acum vre-o cinci ani.

ER
Ii găsisem numele sub un articol de revistă sau pe coperta unei cărți,
nu-mi mai aduc bine aminte, și pentru că articolul sau cartea erau la­
mentabil de proaste, ne-am bătut joc de el în „Facla".
NIV
L-am cunoscut apoi personal pe acelaș Eugen Lovinescu, acum vre o
patru ani. Scosesem ziarul teatral „Rampa" și scriitorul înjurat de noi
în „Facla" venea să ne îmblînzească, oferindu-și proza pe gratis la ga­
zetă. „Rampa" era un ziar sărac, redactorii erau puțini și colaborarea
LU

gratuită a unui scriitor, chiar oribil de banal, ne-a înduioșat. Din ziua
aceea Lovinescu a scris regulat la ziarul meu și, pentrucă nu’l plăteam,
a prins curajul să ne ceară oare-cari servicii colegiale. Așa de pildă,
cînd apărea o carte de Lovinescu „Rampa" se’ emoționa strașnic și lăuda
RA

opera „distinsului ei colaborator". Cînd „Rampa" culegea interviewuri,

„distinsul ei colaborator" nu era uitat niciodată. Si cînd „Rampa" a în­
ceput să publice portretele scriitorilor, d. Lovinescu ne trimetea artico­
lele însoțite de fotografii și de scrisorele amănunțite: fotografia din față
NT

să apară odată cu articolul No. 1 ; fotografia din profil să însoțească ar­

ticolul No. 2; fotografia în picioare, pe scaun, din spate, în tovărășia
unui poet sau actor cunoscut, să apară în cutare și cutare număr al
CE

„Rampei". Nu vă mai spun că scrisorile acestea făceau deliciul redacto­

rilor mei. Rîdeam cu toții ca nebunii și ne mușcam buzele pînă la sînge
cînd bielul reclamagiu intra în redacție.
Dar noi rîdeam și Lovinescu își făcea trebușoarele.
I/

Incapabil să scrie un rînd care să rămîe, asemenea tuturor ariviș­

tilor mediocri, își ridica îucet-încet un piedestal modest din fotografii
publicate la gazete și din articole de complezență. își netezea astfel calea
AS

spre un ziar mai mare, unde să-și poată pune poza mai în văzul tutu­
rora și de unde să-și scurgă proza asupra trecătorilor, ca balele reptilelor
fără de venin. Căci aceasta-i toată menirea și tot rostul pe pămînt al ani­
UI

malului acestuia flasc, turnat de natura darnică în exemplare minunate:

Balele. Lovinescu nu știe să muște, nu știe să lovească, nu știe să simtă
mila sau revolta, ura sau credința ; orice să simtă, pasiuni, vițiuri mari
BC

sau dureri profunde, numai să simtă ceva. Lovinescu se tîrîe și îmbă-

lează. Intr’o pagină admirabilă de Galaction a găsit descrisă setea de
aur, imediat balele lui curg asupra cinstei personale a lui Galaction. Con­
cepția lui asupra artei e informă ca un gogoloș de bale. Moliere a scris
37 FACLA

Avarul. Moliere a fost prin urmare un Harpagon. Shakespeare a Întrupat

pe Iago. Shakespeare a fost un suflet criminal. Eu pipăi și analizez balele
intelectuale ale lui Lovinescu, fac pentru întîjași dată dintr’însul o operă

Y
de artă, iată-mă coborît iremediabil la nivelul iui intelectual.
Sau, și mai hazliu.

AR
Intr’un roman scris acum vre*o douăzeci de ani mi-ar fi plăcut să
cînt, printre alte vițiuri și păcate, plăcerile homosexualităței. Ar fi fost
pur și simplu dreptul meu. Nu le-am cîntat însă, probabil, din simplă

R
scăpare de vedere. D, Lovinescu poate să recitească romanul rînd cu
rînd. Nu va găsi un singur posterior masculin în care să-și poată băga

LIB
nasul lui critic. Dar pornind dela minciuna aceasta copilărească, Lovi­
nescu se tîrăște spre noi, insinuează, îmbălează vechea mea prietenie
cu Galaction. Vede o întreagă Sodomă izvorîtă din cîteva rînduri cari
n’au fost scrise niciodată. Si brodează un întreg roman de homosexua­
litate pentrucă în inteligența lui molîe; pentrucă în sufletul lui flasc,

ITY
pentrucă în toată persoana lui fadă și fleșcăită ca o bucă, păstrează
amintirea arzătoare a săgeților, a ironielor, a penei mele ascuțite cari
au pătruns adînc de atitea ori într’însul ca un neobosit membru viril.

S
Fel.

ER
NIV
Vre-o patru expoziții proaste
și un concert bun.
LU

Sub ploaea de sînge din Europa

încolțesc eroii. Sub ploaea de aur dela
noi se înmulțesc pictorii ca ciupercile.
RA

Succesul bănesc al cîtorva expoziții

bune sau mediocre din toamna trecută
a zăpăcit rasa senzibilă a mîzgîlito-
NT

rilor de pînză. Băncilă a vîndut de

vre-o 80.000 de lei. Lăzărescu de
CE

150.000. Kimon Loghi și-a desfăcut

toată marfa. De ce n’ar avea atunci
dreptul și elevii școalei noastre de
bele-arte, și domnișoarele urîte care
I/

se consolează mîngîind penelul și zu­

gravii de firme colorate, să-și imagi-
AS

neze că au și ei cel puțin tot atîta talent și că se pot îmbogăți tot atît
de repede ca și d-nii de mai sus.
UI

Iluziile fiind permise ori și cui nu e de mirare că dela o vreme în­

coace expozițiile se țin lanț în București.
Acum avem vre o patru, dacă nu cumva or fi cinci sau șease.
BC

Mai intîi una în localul fostului cinematograf „Minerva“. Ziarul

vîndut nemților adăpostește pe pictorii romîni „independenți'1. Ce înde-
38 Facla
pendenți și ce pietori! Vre-o două sute de rame aurite și cam tot atîtea
pînze banale, pretențioase și oribile. Afară de lucrările conștiincioase ale
lui Bulgăraș și de tentativele avortate ale lui Macedonski, numai cruțe.

Y
In vremuri normale, la Paris, la hotelul din strada Drouot, asemenea

AR
picturi se găsesc cu miile, pe cinci lei bucata, eu ramă cu tot. La expo­
ziția „Independenților" costă cel puțin 200 lei bucata. Ah, Băncilă, cîți
pictori ratați, cari ar fi putut să-și cîștige cinstit viața, văpsind mobile

R
sau zugrăvind pereți, o să ai pe conștiință. Mirajul aurului cîștigat de

LIB
tine i-a zăpăcit pe toți.
Ca să te convingi și ea să vezi tot răul ce l’au făcut în țară cum­
părătorii prea dornici de tablouri, fă numai o raită pe la Ateneu. O să
te sperii. In aceiași sală în care expuneai tu, expun acum vre-o douăzeci

ITY
de copilandri simpatici și insuportabili. Fă-le cunoștința. Au tot farmecul
tinereții dar și toate apucăturile ariviștilor precari. La vîrsta lor Corot nu
găsea un pol pentru o pînză și la aceiași vîrstă colegii lor actuali din

S
Franța, din Parisul artelor și-al luminei, sunt siliți să-și învețe meseria
în atelierele industriale, ca să trăiască. Ai noștri fac picturi groaznice și

ER
cred că-și pot îndreptăți lipsa de talent sau măcar de simplu și onest
meșteșug, punînd în cataloage prețuri fantastice. 0 sută,^două sute și trei
sute de lei o pînză semnată Brăescu, N. Pop, S. Pop, Protopopescu sau
NIV
Popescu. Dar ce să faceți cu atîtea parale ștrengarilor ? Ca să le cheltulți
pe țigări și cu damele, sunteți prea tineri. Și o duzină de batiste ca să
vă ștergeți mucii dela nas, costă mult mai puțin.
LU

înțeleg să ceară prețuri urcate d. I. Neylies. D. Neylies e un res­

pectabil negustor de tablouri. Probabil că are familie numeroasă și cine
știe cîte greutăți pe cap, ca omul căruia începe să-i albească părul. Fiți
RA

siguri că dacă d. Neylies ar fi învățat alt meșteșug v’ar vinde astăzi tot
așa de conștiincios cum pictează, pastă de dinți, ghete americane sau
cofeturi aranjate artistic. Dar d. Neylies a apucat să învețe pictura. La
NT

vîrsta d-sale e greu să te-apuci de altă meserie. Si de-aceea d- Neylies

pictează, înșiră pe pereți, vaci lingă oi, țigance lingă ursari, păduri lingă
bălți și tot felul de apusuri, de luminișuri sau de răsărituri de soare. N’are
CE

talent. Nici umbră și nici pic de talent.

Foarte exact. Sunt convins că nici d. Neylies nu-și mai face vre-o
ihisie în această privință. Dar cel puțin omul și-a învățat cinstit mește­
I/

șugul, face oi cari nu sunt vaci și boi cari nu sunt oameni și-și vinde
marfa mai după greutăți, mai după mărime, cu cotul sau cu vurta, așa
AS

cum în locul d-sale ar face ori și ce negustor cum se cade.

La prăvălia d-lui Neylies nimeni nu se duce doar să cumpere artă
adevărată. Intri în expoziția d-sale dela Ateneu cum ai intra la un bazar-
UI

Alegi unu, doi sau trei metri de pînză colorată cari pot astupa un gol
în odaia de culcare a unei rude din provincie, te tocmești, plătești pe șin
BC

și trimeți darul de ziua onomastică.

Arta adevărata se rătăcește rar pe la Ateneu. Pictorii ca d. Neylies
39 FACLA

n’o lasă să pătrundă în catul de jos și d. Dinicu stă de strajă la catul de

sus. Trebue să se petreacă cîte-o minune, sau să se găsească cîte-un

Y
nebun care să și-o ia în gît ca profesorul Simionescu dela Conservator,
ca să ne fie dat să simțim două ceasuri în șir emoția profundă a artei,

AR
D-ni Simionescu și Castaldi ne-au făcut Sîmbăta trecută darul acesta.
Festivalul Berlioz organizat de ei a fost aproape o revelație. Pentru întîia
oară desigur geniul cald și limpede al marelui Berlioz a trecut peste su­

R
fletele ușoare ale bucureștenilor uraganul lui de pasiune și de armonie,

LIB
Mi-am rupt palmele aplaudînd după fiecare bucată și-aș vrea să strig și
să aplaud și aici ca să trezesc din somn pe toți cei cari mai au cultul
artei mari în Bucureștiul acesta asurzit de eîrîiturile lui Dinicu și ca să
adaog prinosului meu de recunoștință față de d-nii Simionescu și Cas­

ITY
taldi un act de dreptate.
Inchipuiți-vă că cioara noastră națională, numitul Dinicu, în adevăr,
s’a făeut luntre și punte ea să împiedice concertul După ce refuzase

S
pupitrele și scaunele executanților, în ultimul moment a reușit să sustragă

ER
instrumentele muzicale și-a încercat să ridice pînă și podul de rezonanță al
orchestrei. Iși închipuia bietul țigan vînăt de invidie că tot talentul lui Cas­
taldi stă în tromboanele și în pupitrele orchestrei lui. Ovațiile uesfîrșite ale
NIV
iubitorilor de muzică și valurile de armonie ale simfoniei lui Berlioz i-au
dovedit că a uneltit și că a cîrîit de pomana dracului.
,,Maestrul“ Dinicu a fost nevoit să-și închidă pliscul.
Hîș, cioară!
LU

Lux
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS

— Cînd voi striga: „Gott mit uns“ săriți pe ei!...

UI

ABONAMENTE:
BC

Pe un an........................... 10 lei
Pe șease luni , . . . •. 6 lei
Pe trei luni.........................3 lei

Redacția': Sir. Sărindar,

Tipografia George loaescu. Academiei 30. Administrația: Str. Sf. Ionică, 5
IS1 ¥L—M®. 4
Uwfie, 1916 20 huni

Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Camerile s’au deschis...

42 FACLA

Y
R AR
BORDELUL

LIB
Mi-aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri.
Eram în pragul adolescenței și miresme neobicinuit de turbură­
toare pluteau în aerul scrii. Treceam pe ulițele înguste și murdare ale

ITY
capitalei, auzeam zgomotul surd de certuri și înjurăturile cumplite ră­
bufnind odată cu mirosul acru de vin din crîșmele cu tisele și ferestrele
deschise, simțeam în dreptul maidanelor confuze, la răspîntiile îmbul­

S
zite de oameni, vulgaritatea iremediabilă a vieții și trecînd printre ani­

ER
male, prin lucruri murdare și printre oameni, mi se părea că pășesc
într'un vis divin.
Ceva necunoscut și dulce mi se ridica în suflet și gînduri impre­
NIV
cise cîntau în mine o aiurare fără cuvinte. Cu brațele avîntate spre
cer aș fi vrut să mă deslipesc încet dela pămînt și să vorbesc stelelor
în versuri. Noaptea era plină de freamăt, ochii îmi erau plini de poezie
LU

și în inima umflată ca pinzele unei corăbii simțeam cum suflă aprinse

'toate dorurile hunei.
Voiam ceva, cătam ceva cu degetele resfirate în umbrele nopței.
RA

aș fi vrut să revărs asupra euivu toată viața îmbelșugată care creștea

in 'mine, și nu înțelegeam ce, și nu știam asupra cui. *
Atunci, din dreptul unei porți s'a desprins o umbră, a făcut tăcut
NT

doi pași și mi-a șoptit în taină la ureche:

Vino cu mine...
CE

Un fior, ca un trăznet, mi-a trecut din creștet pînă’n talpa. ’" ' Ț.
Umbra se lipea dulce de trupul meu-:
— Vino cu mine... Iți voi da tot ce-i cere... cunosc toate place-
I/

rile... vei gusta din toate... vino cu mine..:

Lipit de umbră, cu gura arsă, cu timplelc svîcnind, ‘ în noaptea
AS

plină de mirezme turburătoare, am trecut amîndoi, stanși unul în altul,

ca în vis. pragul portei șubrede.
O candelă ardea îu odaea săracă, deasupra unui mindir de pae
UI

întins pe un pal de scindări, lingă un lighian.

Feme o mi-a luat capul între mîini și cu gura lipită de gura mea
BC

s’a lăsat pe spate ca și cum ai fi vrut să soarbă dintr’insa toată

viața, pînă la fund.
43 PâCLA

Y
M’a întins peste ea, m'am cufundat într'dnsa ca într'un momtnt
și m'am trezit între brațele și între pulpele ei, tîrziu, sfîrșit, cu o silă

AR
imensă în suflet și cu gura otrăvită de o duhoare acra de tutun.
Nu știu cum am nimerit ușa, împleticindu-mă.

R
Abia cînd am ajuns afară mi-am dat seama ce se oetrecuse
cu mine.

LIB
Stelele sclipeau rece în noapte. O adiere de vînt sufla printre sal-
cîmi. Un cline urla lung în ograda vecină. Nici un vis, nici un cîntec
și nici o dorință nelămurită nu trecea prin aer. Pămîntul părea pustiu.

ITY
Atunci, cu capul rezemat de stîlpul șubred al porței, singur, ne­
norocit, ținîndu-mă să nu vărs de scîrbă și de greață, m’am pus înce­
tișor pe plîns.

S
ER
Ca și mine cîți n’au plîns de sigur aseară coborînd dealul Mi­
NIV
tropoliei, după deschiderea parlamentului, cîți nu s’au simțit nenorociți
și singuri plecînd, storși de convingeri și de idealuri, din lupanarul
politic spre care îi chemase cîndva visurile generoase ale adolescenței,
LU

așa cum plecasem eu din bordelul sărăcăcios de-odinioară care mă în­

vățase sărutul cumplit al femeei într’o noapte caldă de april străbătută
de mirezme turburătoare.
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
44 FACLA

Y
R AR
Până la Dumnezeu...

LIB
Am văzut scena, tragică în
simplicitatea ei banală, cu ochii

ITY
mei.
Marți, pe la ora 11 înainte
de prânz, vardiștii înșirați pe

S
calea Victoriei au început deo­
dată să scoată șuerături prelungi

ER
din țignal.
Automobilul Maestăței Sale
NIV
venea în goană din spre piața
teatrului, lumea se oprea indife­
rentă pe trotoare, soldații cor­
pului de gardă eșeau în pas
LU

gimnastic din aripa stingă a pa­

latului, sergenții de stradă se întingeau smirnă în mijlocul drumului.
RA

In zăpăceala autorităților, cum s’a făcut, nu știu, dar un țăran

bătrîn a putut să intre liniștit pe poarta curții regale și cînd Regele
Ferdinand a sărit sprinten din automobil, bietul moșneag a căzut în
NT

genunchi în fața lui, a bolborosit cîteva cuvinte neînțelese și i-a întins

cu amîndouă mîinile, tremurînd ca varga, o hîrtie mototolită.
In loc să-1 îmbrîncească, cum l’ar fi îmbrîncit de sigur vardistul
CE

dela poartă, dacă l’ar fi văzut, regele s’a oprit parcă mișcat în dreptul
moșneagului i-a luat cu bună voință hîrtia din mînă și l’a ascultat
cîteva minute cu atenție. Apoi, a dat un ordin scurt lacheului care
I/

privea uluit de uimire și-a dispărut în palat urcînd treptele două cîte
două.
AS

In urma plecărei regelui, cam e lesne de înțeles, emoția a fost

mare printre agenții, comisarii și plevușcă mărunta a oamenilor de
UI

curte îmbrăcați în fireturi. După o clipă de chibzuială tocmai se re-

pezeau cu toții să înfașce pe bătrîn, cînd un fel de majordom, înalt,
spătos, cu pieptul plin de decorații și mai impunător decît toți mi­
BC

niștrii noștri la un loc, a înaintat cîțiva pași pe peron și-a făcut semn
țăranului să intre în palat pe o ușe lăturalnică.
45 FACLA

Semnul era categoric. Toți au tăcut ca pămîntul. Și cei mai mulți

s’au îndreptat umiliți, cu spinările încovoiate, cu cozile între picioare

Y
spre poarta palatului.

AR
Dar aici stătea acum de pază, nemișcat, cu privirile pierdute, cu
mîna la chipiu, vardistul.
Atît le-a fost de ajuns!

R
Cum l’au zărit au văzut £u toți roșu înaintea ochilor. Vre-o

LIB
patru comisari, cam tot atîția subcomisari și o ploae de agenți secreți
s’au repezit cu pumnii strînși spre dînsul. l’au înconjurat, l’au strîns
într’un cerc cumplit de incriminări și toată piața palatului a țiuit
cîteva vreme de înjurăturile cari se ridicau în cor spre cerul albastru.

ITY
— Crucea, Dumnezeii, anafura, evanghelia ta de ticălos, o să-ți
putrezească oasele în pușcărie.
— De ce l’ai lăsat să intre, mă!

S
— Unde beleai ochii, mă!

ER
— Lasă că dăm noi deseară ochii împreună!
— Grijania și parastasul cui te-a închinat!
Mai galben ca ceara luminărilor care-i pluteau pe dinaintea o-
NIV
chilor, vardistul sta nemișcat, cu priviri de idiot. Odată a încercat să
bîlbîiască ceva. Dar un pumn înfundat sub fălci i-a tăiat scurt replica.
Vai de mama lui ce-a trebuit să pață în noaptea de Marți spre
LU

Mercuri și vai de el de-aci înainte...

RA

Sire,

Dacă cu toată paza sfinților din jurul tău, rîndurile astea îți vor
NT

cădea cumva în mînă, fără să uiți pe moșneagul care a îngenunchiat

lîngă roțile automobilului, gîndește-te o clipă și la amarul bietului
vardist.
CE

Lux.
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Parlamentul s’a deschis...
De-o săptămînă nu mai aveam astîmpăr. Mă sculam mai de

S
dimineață ca de obicei, mă culcam mai tîrziu, peste zi mă lua așa,

ER
cu fierbințeli, cu friguri, cu poftă strașnică de mîncare, nu-mi găseam
locul nicăieri și nevasta se uita îngrijorată la mine și da din cap spu-
nîndu-mi că slăbesc văzînd cu ochii și că mă topesc de-a’n pi­
NIV
cioarele.
— Ai ceva?... îți lipsește ceva? ce gînduri te frămîntă ?... îmi
repeta ea adesea plimbindu-și degetele inelate printre firele rare de
păr cari ’mi împodobesc chelia.
LU

Suspinam atunci încet:

— N’am nimic... Dar s’apropie ziua cea mare... o nouă zi isto­
rică .. deschiderea parlamentului 1
Nevastă-mea se burzuluia și-și retrăgea indignată mina de pe
RA

chelie. O auzeam cum mormăia printre dinți depărtîndu-se cu ciudă:

— Arză-1 focul de parlament!
Văzînd că cei de-acasă nu mă înțeleg, m’am refugiat la cafenea.
NT

Acolo, prietinii găsîndu-mă înbufnit într’un colț, s’au apropiat cu mîi-

nele întinse spre mine și-au încercat să-mi descrețească fruntea. Po­
vesteau istorioare și anecdote pipărate și se sileau să-mi scoată un
CE

zîmbet. Dar eu stăm înghețat și posomorit ca Ferekidy cînd vorbește

d. A. C. Cuza și repetam din cînd în cînd cu priviri sumbre de
iluminat:
— Se deschide parlamentul !...
I/

Prietinii izbucneau în cor:

— Ei și?! Se deschide parlamentul! Și ce-ți pasă ție dacă se
AS

deschide ?
— Cum ce-mi pasă 1 Dar voi nu vedeți ? ziua cea mare se apro­
pie ! Ultimatumul Germaniei ! Sfînta revoltă a țărei! Visul secular al
UI

rominizmului! întregirea neamului! Cine știe dacă în însăși ziua de

deschidere nu vom avea însfîrșit războiul!’
Prietinii se țineau de burtă, rîzînd cu hohote:
BC

— Ține-ți firea omule! Tu crezi că de asta le arde aleșilor națiu-

nei. N’avea nici o grijă. Oamenii noștri politici sunt mai înțălepți de
 Y
R AR
LIB
cît ți-i închipui. Vei vedea. Filipescu o să anunțe cu surle și famfare

ITY
o interpelare pe care o s’o retragă în ultimul moment, lonaș Grădi-
șteanu o să bolbororească un discurs funebru. Cincu o să întrerupă.
Diamandy o să protesteze. C. C. Arion o să întindă peste protestări,

S
peste întreruperi și peste toate, un surîs dulce ca alvița. Take lonescu
o să ție un nou și mare discurs istoric. Opoziția o să aplaude cu

ER
frenezie. Majoritatea o să zîmbească cu diplomație. Și d. Ionel Bră-
tianu o să închidă la urmă Camera și Senatul pe nesimțite, încet, linișit
și sigur așa cum își lasă a lene ploapele obosite peste ochii adormiți.
NIV
Desgustat și indignat de scepticizmul cafenelei, m’am îndreptat
glonț spre Capsa, la ora divină cînd, gras și rumen ca un prelat,
loșca săvîrșește misterul aperitivului. Vechiul și revoluționarul local
de întîlnire fierbea de larmă entuziastă. Copii și senatori, proprietari
LU

și provinciali, chiaburi șidecavați zgîlțieau vitrinele largi cu rîsul lor

sonor. Ah, o clipă am resimțit că trăiesc. Ca un naufragiat care
se agață de-o scîndură de scăpare m’am apropiat de prima masă
RA

și-am vrut să-mi strig speranțele legate de deschiderea parlamentului.

Dar un glas vibrant mi-a tăiat scurt cuvîntul: — Da, d-lor, 3200
de lei vagonul !
Atunci o larmă asurzitoare s’a ridicat în ae.i. Toți protestau cu
NT

indignare. Toți vorbeau în acelas timp:

— Nu d-le 3300 1
— Ba 3400...
CE

— Vă spun eu că e 3500!...
— Și plata înainte...
— Cu bani ghiață...
I/

— In aur! !...
— Tot nemții, sireacii!...
AS

— Trăiască Anglia!
Pierdut, uluit, am vrut să mă reped la masa de alături, dar n’am
apucat să fac bine un pas și dela toate mesele, dela cele din dreapta
UI

ca și dela cele din stânga, dela cele din mijloc ca și dela cele din
fund, glasuri entuziaste, strigăte febrile, felicitări sgomotoase, chemări
frenetice, s’au ridicat deodată, s’au împreunat în aer într’un singur
BC

cuvînt, s’au izbit de bagdadia afumată ca un bubuit de tunuri și ca

un imn de biruință:
— Plata în aur!,., aur!., aur,..
48 FACLA

Sub grindina de aur am eșit in stradă împleticindu-mă, cu spi­

narea încovoiată, cu fruntea în pămînt.
Mai aveam un ceas pînă la deschiderea Parlamentului și mer-

Y
mnd repede pe stradă ca să mă amețesc’de aer și de viteză, discutam

AR
cu mine singur și încercam să mă conving prietenește că veselia bru­
tală a domnilor dela Capșa nu trebue să descurajeze sufletul unui bun
patriot romîn. îmi spuneam resemnat: — Ce să-i facem ? așa e viața.

R
Vremurile sunt grele și banii scumpi. Nu poate fi nimeni vinovat că
dorește în acelaș timp binele țării și propriul lui bine. Și apoi, la

LIB
Capșa, se știe, sunt numai ciocoi. In sufletele lor închise ca lăzile de
fier nu pot'pătrunde 'credințele mari și idealurile vaste. Ce Ie pasă
lor de întregirea Romîniei! Dacă vom lua Transilvania latifundiile lor
n’or să se mărească pentru asta și nici n’o să curgă mai mult aur din

ITY
pămîntul pustiit al Ardealului decît curge azi dela Nemți și dela aliați.
Pe cînd Poporul! Ah Poporul I Numai în sufletul cald și imens al
poporului salășluesc speranțele infinite și năzuințele eterne ale nea
inului. Ce ne pasă dar de ciocoi. Aceștia sunt un pumn de oameni.

S
Mulțimea nu cunoaște interesele lor aprige și egoizmul lor atroce

ER
Ultimul cetățean al țării pierdut în fundul cine știe cărei mahalale e
de o mie de ori mai bun ca dînșii și în inteligența Iui obscură cu
siguranță că privește marea zi de astăzi a Romîniei cu alți ochi de
NIV
cît ciocoiul dela Capșa.
Dar cum raționam astfel cu mine însumi și temîndu-mă să nu
fin în întârziere, alergam grăbit spre dealul Mitropoliei, deodată la o
răspîntie, m’am izbit așa de tare de un biet mahalagiu îneît a fost
LU

cît pe ce să-1 răstorn la pămînt.

— Ce 1 ești chior d-le ? 1
— Nu, mă iartă, dar vei înțelege și d-ta, i-am adăogat eu re­
pede într’o clipă de inspirație genială. ’Eram extrem de grăbit pentru
RA

că azi e o zi mare pentru tot romînul. Se deschide Parlamentul.

Mahalagiul se crucea uitîndu-se lung la mine:
— Ce trăncănești, d-le! ce Parlament, d-le! Dă-1 în aia a masei
NT

de parlament! și cască mai bine ochii cînd treci pe stradă.

Dă-1 în aia a măsei!
Glasul poporului, după verdictul cafenelei și după sentința dela
CE

Capșa.
Mi se părea că visez. Șimțeam că înebunesc. Aveam impresia
bizară că trec pe ulițele Bucureștilor ca prin aleele unul balamuc.
Am urcat într’un suflet Dealul Mitropoliei și patru cîte patru
I/

scările Camerei deputation Voiam să văd să aud, să mă conving.

Și două ceasuri în șir am stat, am ascultat și-am înțeles tot neantul
AS

de simțire și de cugetare care se întindea plictisitor de moarte sub

cupola vastă a parlamentului.
O piatră de moară mi s’a luat de pe suflet. Orice iluzie e za­
UI

darnică. Cetățeanul avea dreptate.

Parlamentul s’a deschis...
Să’! dăm în aia a măsei.
BC

Fel.
49 FACLA

Y
R AR
LIB
Samson la Național;
Un sfert de ceas în Japonia ;
Expoziția Gore Mircescu.

ITY
Cunoașteți subiectul dramei lui Bernstein. Compania dramatică Da­

S
vila a încercat acum cîțiva ani să dea o aparență de viață reală fanteziei
neverosimile și absurde inventată de technica savantă a dramaturgului

ER
francez. încercarea neizbutită de-atunci a dat greș și astăzi. Pe vasta
scenă a teatrului Național ca și pe-aceea, mai modestă, a teatrului Davila,
desfășurarea acțiunei dramatice a zguduit nervii spectatorilor, întocmai
NIV
ca peripețiile în fascicole ale unui roman senzațional, dar n’a ridicat o
clipă sufletul mulțimei și n’a făcut să treacă prin sala de spectacol, o
singură dată, fiorul misterios și îndefinizabil al artei adevărate.
LU

Și explicația e ușoară.
Subiectul ales de Bernstein începe și se dezvoltă trei acte în șir
într’o banalitate înfiorătoare ca să se rezolve, spre sfîrșitul actului al pa­
RA

trulea, într’un deznodămînt inadmisibil.

Samson, în esență, nu e decît o reînvoire a vechiului și prăfuitului
roman al lui Georges Ohnet, „Maître de Forges“.
NT

Un proletar înbogățit, de douăzeci sau treizeci de ori milionar, se

însoară cu fata unui nobil scăpătat Ca în toate intrigele burgheze, ari­
vistul milionar e plin de calități și extrem de simpatic, pe cînd nobilii
CE

sunt mici la suflet, înguști la minți, caraghioși și ridicoli. Crescuți într’un

asemenea mediu, fata abia măritată, își urăște și-și desprețuieșțe bărbatul;
pe cînd acesta se topește de dragul ei și vede cu moartea în suflet cum
nevastă-sa se aruncă în brațele unei canalii care s’a introdus în casă sub
I/

marea prietiniei și-a nobleței.

AS

Pînă aci obicinuitul foileton burghez. Georges Ohnet. Mîndrie și

amor. Mai toate adulterurile de-o jumătate de veac încoace.
Abia de-aci înainte Bernstein inovează și inovează prost.
UI

Parvenitul înbogățit, înebunit de iubire, se ruinează într’o singură

zi, la bursă, numai ca să ruineze în acelaș timp și pe amantul nevestei*
sei, pe cînd aceasta se simte de-odată cuprinsă de amor pentru bărbatul
BC

care a pierdut, prostește treizeci de milioane pentru dînsa.

Două inovații și două imposibilități, ca să zicem așa morale, într’a-
celaș act și înt’un singur desnodămînt, așa dar.
so PaCLA
Un multi-niilionar care și arunca pe ferești milioanele, cîud noi

Y
știm că tocmai înclinarea firească a bogătașilor e să’șî sporească mai cu-
rind averile decît să le risipească, sau, cel mult, să le cheltuiască în

AR
plăceri. Și o femee care se îndrăgostește de-un om ruinat, când e știut
doar dintr’o lungă și dureroasă experiență a omenirei că inima senzibilă
a femeilor se aprinde de-o mie de ori mai lesne în fața bărbatului care

R
a adunat milioane pentru dînsele decît pentru acei cari pierd mai întîi

LIB
milioanele și pe urmă se adresează inimei femeești.
începută prin urmare banal și sfîrșită absurd cum se explică totuși
puterea incontestabil zguduitoare a dramei lui Bernstein ?
Prin măiestria techuicei, prin strălucirea dialogului, prin gradația

ITY
savantă a întrigei, prin toate trucurile de meșteșug ale științei dramatice
moderne, așa de înrudită cu arta filmelor palpitante de cinematograf, și
prin jocul actorilor.

S
Interpretarea a fost, cel puțin întru cit privește pe bărbații, ex­

ER
celentă.
Pe d. Storin nu l’am mai văzut de vre-o trei ani. Aproape nu l’am
mai recunoscut. Sobru, elegant, disprețuind gesturile prea expresive și
NIV
intonațiile prea căutate, măsurat în căutarea mijloacelor și simplu în re­
darea sentimentelor, d. Storin începe să facă parte din marea școală a
lui Antoine și a lui Guiți y. Aș vrea să’l văd și’n alte roluri decît
în personagiile antipatice, ca să pot spune tot ce va da temperamentul
LU

închis și înăbușit parcă, al acestui artist.

D-lui Radovici i-ași face o singură observație. Abuzează de jocul
de scenă. Ca să înțeleg durerea profundă a unui om n’am nevoie să’l
RA

văd ceasuri întregi frîngîndu-și mîinele și tăvălîndu-se pe jos în fața mea.

O privire, o tresărire a mușchilor feței, ajunge. Orieît de puternic ar Ii
sentimentul iubirei, el nu ne face să aiurăm cu ochii treji și un bărbat
NT

înșelat care s’ar zvîrcoli în casa lui cum se chinuia d. Radovici pe scenă,
ar fi puțin c’am ridicol. Puternicul temperament dramatic al d-lui Radovici
CE

n’are nevoie, ca să emoționeze, de-asemenea mijloace artificiale și de-a-

semenea trpeuri.
Bine, ca totdeauna, d. Belcot.
Și ca mai totdeauna, la Național, oribil de prost, femeile. In special
I/

d-na Macri-Eftimiu m’a exasperat. Tot farmecul seri mi l’a stricat actrița
AS

aceasta, care are toată buna-voința din lume, care se bagă în toate rolu­
rile, care intrighează, se vîră, izbutește să se facă indispensabilă, la care
în afară de buna-voință n’are nimic, nimic, dar absolut nimic din însu-
UI

șirele cerute unei artiste. Cum am cunoscut-o acum vre-o zece ani, pe
vremea tragediilor d-lui Delavrancea, așa a rămas și astăzi. Acelaș joc
banal, artificial și manierat, aceiași siluetă de pisică leșinată, acelaș glas
BC

pițigăiat și acelaș cap inexpresiv de păpușă ca al japonezelor pictorului

Mtttzner. Fără să vreau jocul d-nei Macri-Eftimiu mi-a evocat pînzele cu
pretenții de japonizerie ale culture! expoziții bucureștene,
51 FACLA

I). Mtitzner a călătorit vre-o doi ani prin extremul Orient. Ne-a re­

Y
venit în țară eu multe tablouri și cu tot atîta talent eu eît plecase. Ex­

AR
poziția d-sale m'a întristat, mi-a amărît sufletul, mi-a răpit încă o iluzie.
Cum! aceasla e Japonia! acestea sunt grădinile de cireș înflorit,
acesta cerul, acestea apele, acestea musmeele delicioase eintate de poeți?

R
Toate adorabilele estampe japoneze ne-au mințit așa dar ? Natura niponă

LIB
e tot așa de vulgară ca și pămîntnl bătrînei Europe, poetizat de d. Ki-
mon-Loghi și oamenii de-acolo sunt tot ași de hidoși ea și cei de pe-aîci?
Căci așa ni-i arată d. Mtitzner. 0 procesiune lamentabilă de estropiați și
de pociți. Femei sulemenite eu var sau cu coca, figuri cari nu mai au

ITY
nimic omenesc în ele, copii umfiați cu țeava, informi și boccii, cadavre
înțepenite în haine fastuoase cari nu au nici măcar scuza linilor gra­
țioase în rigiditatea lor calculată din vechile estampe japoneze. 0 Japonie

S
îngrozitoare făcută parcă anume pentru un muzău de orori naturale sau
de ceară. O Japonie pe care ochii închiși din fericire pentru totdeauna

ER
ai unui Hokurai, ai unui Hiroskige sau ai unui Utamaro n’au văzut’o și
n’au descris’o nici-odată.
A trebuit să rătăcească d. Mtitzner pînă în țara Soarelui Răsare
NIV
ea s o vadă așa cum poate e în realitate și ca să simțim în jurul nostru
murind îneă o legenda. Legenda țărei înflorite în care Pierre Loti a
iubit pe M-tne Chi ys-anlheme.
LU

Daca trebuia să ne-aducă numai deziluzii, mai bine făcea d. Miintzner

să rămîie printre noi. Locuri urîte și oameni urîți sunt, slavă domnului,
destui și destule pe malurile Dîmboviței. Numai să vrei să vezi și să
RA

pictezi.
D. Gore Mireescu a ales, cuminte, partea asta din urmă. D-sa a ră­
mas în țară și, după un an de muncă, ne cheamă să admirăm grupuri
NT

liniștite de țărani, care cu boi întoreîndu-se dela muncă, ceruri albastre

întinse peste apele și colinele din. jurul Buzăului. D. Mireescu e un talent
care se afirmă.-Are mai multe pîrize, de duzină, pentru cumpărătorii gră­
CE

biți, dar are și cîteva bune. E muncitor și inteligent. Dacă va renunța,

măcar în parte, la mercantilizarea cu orice preț a artei, va face în viitor
lucruri cari să rămîie.
I/

D. Mireescu expune în saloanele „Cosinzenei“ una din întreprin-

derele comerciale și artistice cele mai interesante și-asupra căreia voi
AS

reveni într'un articol viitor.

Ion Nicoară
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Așa am vrea să moară ultimul soldat neamț...

1 fcjMigra.I.\ George loRc.bcti, Academici 3u_

n
i n-no. 5
inuorie, 1916

i
___ 8
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
54 PAULA

Y
AR
Popa Lucaci

R
LIB
Am o veche șl înrădăcinată bănuială că Popa Lucaci n'a fost un
mare sjînt în viață, îmi fusese destul să’l văd odată, în treacăt, prin
București, ca să cred o bună parte din ororile ce se spuneau în șoapte,

ITY
la ureche, despre dinsul. Statura aceea puternică de atlet ținut în lan­
țuri, mîinele grase și moi obicinuite să inîngîe durerile sufletești ale
trupului, nările largi și deschise parcă ar căta vecinie să respire toate

S
mirezmele pămîntului, buzele cărnoase, senzuale și modelate pe alte
forme decît pe acelea ale rugăciunei și-ale potirelor și mai ales ochii,

ER
ochii ascunși îndărătul pleoapelor umflate, tupilați la pîndă ca doi tîlhari
după doi saci cu șiretlicuri, ageri și adormiți, blînzi și neîndurați, cînd
reci și negri ca tăciunele și cînd aprinși ca jăratecul, îmi vorbeau de
NIV
un părinte Lucaci viclean ca un întreg sobor, onctuos ca un prelat
roman și aprig la luptă ca un popă coborît haiducește din creerul
munților. Vroiam să-l admir cu entuziasmul tinereței și ascultam fără
să vreau versiunele nenumărate cari treceau din gură în gură, îngră­
LU

dite de reticențe veninoase, prin lumea oamenilor noștri politici.

Mi-aduc aminte, printre altele o mie și-o sută, de-o scenă admi­
rabilă povestită la un pahar cu ceai.
RA

Popa Lucaci venise de curînd in țară și agitațiile ardelenilor, a-

țîțați pe sub mină de d. Filipescu și exasperați îndeajuns și fără asta,
începuseră să neliniștească serios guvernul. Miniștrii își băteau zadarnic
NT

capul să găsească o formulă de împăcare, cînd bătrînul Emil Costinescu,

zîmbind ironic, in barba lui albă, ca un vechi și dezamăgit cunoscător
de oameni, a luat cuvîntul în consiliu și-a cerut pe Ungă un credit
de cîteva zeci de mii dc lei, autorizația să trateze direct cu părin­
CE

tele Lucaci.
A doua zi de dimineață întrevederea a avut loc, la locuință mi­
nistrului de finanțe.
I/

Vă închipuiți scenele incnarabile cari au trebuit să să sc petreacă

între cei doi cumetri. Ce discursuri, ce fraze înflorite cu sentimente
AS

patriotice, ce lacrimi sfîșietoare de compătimire pentru durerile fraților

ardeleni piuă să ajungă amîndoi tncet-încet, din vot bă în vorbă, din de­
ducție în deducție, la nevoile tot așa de sfâșietoare ale ardelenilor din
UI

țară. Amîndoi invocau cerul în acelaș timp, părintele Lucaci ca să con­

firme mizeria refugiaților ardeleni și vulpoiul celălalt ca să insinueze
făgădulala unei largi solicitudini guvernamentale dacă ardelenii s’ar
BC

liniști.
— Cum să se liniștească, exclama părintele cu ochii la cer, cînd
bieții oameni mor de foame în regatul liber!....
55 P'ĂCLÂ

Dt ce să na se tin/ștească, fafrefâipeâ dulce Cosfinesca rfftd

guverrttl ar fi dispus să Ic vie în ajutor!

Y
— Ce sume mari ar trebui pentru asta, se văeta încet părintele.

AR
— Ce sume sunt prea mari, continua apostollcește Costinescu eînd
interesul patriei le cere!
— Singur D-zeu știe dacă o suia de mii de lei ar fi prea mult....

R
— Poate că treizeci, deocamdată, ar fi destul...
— Facă-se voia Domnului atunci!.... Altă dată le va fi poate mai

LIB
îndurător.
— S'avem încredere părinte... să nu pierdem nădejdea... căci mare- i
D-zeu...!
Și meșter a fost în ziua aceea popa Lucaci.

ITY
L’am văzut tot așa de meșter, într’o scară, pe la mijlocul mesei,
cînd încălzit de vin generos și de plivirea cucernică a unei frumoase
penitente, părintele Lucaci mîngîia lung cu mîinile lui grase și moi,
degetele fine ale „nobilei doamne“. Am înțeles lămurit atunci, ceea ce

S
bănuiam de mult, că pe buzele lui cărnoase și în ochii aprinși ca două

ER
candele, dormeau patimi nenumărate.
Să-i arunce alții piatra. Să i-o arunce pollticianii roși de viermii
patimilor mărunte și incapabili să înțeleagă și să se avînte spre pati-
NIV
rnele mari. Să i-o arunce toți aceia cari într’o lume făcută pențru bu­
curiile sufletului și pentru plăcerile cărnei, din invidie sau din neputință,
au străbătut viața ca un pustiu. Să i-o arunce infîrșit aceia care nu
vor înțelege niciodată că număi sufletelor mari, cărora li-e dat să se
LU

coboare în toate abisurile păcatului, li-e hărăzit în același timp drep­

tul să se ridice pe culmele înalte ale vieței.
Eu nu voi ridica piatra, și nu voi arunca-o.
Căci în aceiași seară în care am văzut pe părintele Lucaci mîn-
RA

găind cu degete senzuale mina unei frumoase penitente, la aceiași masă

l’am auzit proslăvind în cuvinte calde ca verseturile psalmilor geniul
obscur încă, dar plin de făgădueli infinite, al poporului rornln, și în
NT

fața paharelor de vin, în atmosfera prielnică egoizmulul și groazei de

durere, spunîndu-ne simplu, fără fraze înflorite și fără retorică deșertă,
că ultimul lui vis de luptător ar fi să moară pășind cu crucea în mînă
CE

în fruntea primului regiment pornit înspre Carpați.

Nu zîmbiți!
Nu era o’ simplă vorbă.
Fiți siguri, popa Lucaci va muri astfel.
I/

Pentrucă e în natura firelor pasionate să-și pună patimele lor

mari cu aceiași rtvnă, de-opotrivă în slujba vieții ca și în slujba unul
AS

ideal.
Nicoară al Lumeț
UI
BC
56 FACLA

Y
Ce-i cu d. Mișu Canfacuzino?

AR
Știrea nu e confirmată încă în mod oficial. Dar circulă, trece

R
din gură în gură, e șoptită misterios la ureche, pare că pipăe
discret pulsul opiniei publice și parc’ar vrea să obicinuească lumea

LIB
cu gîndul că lucrul ar fi foarte cu putință să se întîmple într’o zi
sau alta. Eu am aflat’o întiia oară acum vre-o două luni și jumătate,
în casa unui membru important al partidului liberal. Mi s’a părut
atunci o imposibilitate, o insinuare răutăcioasă, o calomnie cum sunt

ITY
atîtea altele cari circulă în dulcea noastră țară. Dar a trecut o lună
și am auzit’o din nou, de data asta însă din gura unui filipescan.
Apoi am auzit’o tot mai des, odată pe săptămînă, de două, și în

S
fiecare zi, de mai multe ori pe zi, la tot ceasul și din toate părțile.
Atunci, fără să vreau, am stabilit o paralelă între zvonurile cari continuau

ER
să circule cu perzistență și între tăcerea inexplicabilă a d lui Mișu
Canfacuzino. Știți că e adevărat! Sunt vre-o două luni și jumătate
de cînd fostul ministru de justiție n’a mai deschis gura în public, n’a
NIV
mai luat o parte ostentativă la consfătuirile războinice, n’a mai dat
nici un semn de viață politică. Ce se petrece cu d. Mișu Cantacu-
zino ? Unde e? Cum se face că tace, tace, tace cînd nu s’a vorbit
nici odată așa de mult ca acum de d-sa. Adevărat să fie oare că
LU

pentru postul ridicul de moștenitor prezumtiv la șefia marghiloma-

niștilor a părăsit partidul conservator și e gata să calce pe urmele
lamentabile ale prensului Origuță? După atîția trădători, încă unul?
RA

După atîția vînduți, încă un vîndut pe blidul de linte al unei șefii

problematice ? După Origuță, Mișu Cantacuzino ? !
O, desigur, n’am avut nici odată cine știe ce admirație extraor­
dinară pentru inteligența, pentru cultura sau pentru imprecisele talente
NT

ale fiului celui mai mare al răposatului nabab. In schimb însă mi-era
simpatic. îmi plăcea capul acela solid și comun de jandarm rural sau
de vagmistru peste care căzuse pleașca unei moșteniri de milioane.
CE

Îmi plăcea simplicitatea cu care se purta în lume și naivitatea senină

cu care se plimba, fără să roșească braț la braț cu d. Pascal Ton-
cescu. Și mi-era simpatic mai ales de cînd se scuturase ca de Satana
I/

și fugise ca de ciumă de taraba negustorească a fratelui Griguță.

Și pentrucă 'mi era simpatic și-mi plăcea, m’am bucurat din
AS

suflet cînd l’am văzut înrolîndu-se sub steagul desfășurat în vînt de

d. Filipescu și mărturisesc că mi-ar părea astăzi nesfîrșit de rău,
dacă nu pentru cauza națională, cel puțin pentru dînsul, să’l știu iarăși
UI

moștenitorul păcălit al capitalului politic pierdut de nefericitul Mar­

ghiloman.
D-le Cantacuzino, linișfește-ne sufletele. Și dacă n’ai trecut încă
BC

hopul trădărei fă-ne un semn cu ochiul sau slobozește pe robul tău

Toncescu, să vorbească.
A. B.
 Y
R AR
LIB
ITY
Dulce țară!

S
ER
p $ Mățțplimb^pe calea Victoriei, intru in cafenele,țmăjduc la teatru
și*!a baluri, citescjedițiile speciale ale ziarelor și am impresia din ce
în ce mai vie și mai bizară că trec printre contimporani ca un som­
NIV
nambul.
îmi prind tîmplele în palme, încerc să storc un gînd din valu­
rile cari îmi bat fruntea și nu înțeleg nimic.
Afară se luptă o lume. Mor oamenii cu sutele de mii pentru
LU

convingeri și pentru idealuri. Tranșeele sunt pline de cadavre. Tot ce

popoarele au mai bun pier în ele. Toată floarea omenirii înclină frun­
tea ei vastă sub coasa neobosită a morței.
Și noi dormim.
RA

Uraganul de foc și de fier care trece asupra Europei nu ne-a

trezit din letargie. Strigătul imens de speranță care se ridică din
coapsele rănite ale timpurilor de luptă, nu ne-a înălțat sufletele. Ca
NT

și ieri, ca și alaltăeri, ca și-acum un an și ca și-acum zece ani, ne

fărămițim viața în intrigi mărunte, în lupte mediocre, în cea mai ab­
jectă mocirlă de afaceri, de invidie și egoizm.
CE

Priviți numai spectacolul ultimei săptămîni. Un singur strigăt se

ridică în presă, din public, în parlament. Se fură. Toți fură. Tot po­
porul e un popor de hoți și țara întreagă o speluncă de jaf și de sfăn-
țuială. Bănuiala e în toate inimile și învinuirile pe toate buzele. Ca­
I/

lomnia se aține la răspîntii, ura clocotește în toate piepturile și invi­

dia galbenă ca aurul furat de alții se scurge ca veninul din priviri.
AS

Unde sunt idealurile ! Unde a amuțit glasul revendicărilor națio­

nale? Unde e Basarabia? Și unde Ardealul?
Nimeni nu le mai pomenește numele. Nimeni nu mai crede în
UI

nimic. Pecingenea, rugina și moartea se întind peste toate. In pragul

zilelor mari de inline, la poalele Carpaților cu piscurile luminate de
incendiul aurorei viitoare, ne întindem ca o mlaștină a morței și ne
BC

insprăvim în fîșîit flămînd de larve, ca un hoit.

Fel,
 53 FACLA

Y
AR
Sebofu!

R
Puțini au auzit de dinsul. Și mai

LIB
Fpuțini l-au văzut.
Sobolul este o dihanie care se
ascunde de lumină, căci poartă asu-
pră-i blestemul fatalității, care l-a sortit

ITY
să-și sugă viața din întuneric. Sobolul
are în el ceva din furiile zeiței Neme­
sis, dublată de perversitatea unui sa-
tan. Ca să se răzbune pe soarta im­

S
placabilă, sobolul, cughiarele și dinții,

ER
sapă galerii subterane, macină pămîn-
tul, prăbușește suprafețe, pe care munca
umană a ridicat monumentele civili­
zației.
NIV
Sobolul de care vom vorbi este
individul Bock, spionul și agentul de
corupție al Kaiserului în țara romî-
LU

nească.
S’a vorbit de corupția germană,
fără să se cunoască toată întinderea
ei, fără să se știe toți vinovății, fără
RA

sâ fie dat la iveală focarul infecției,

care iradiază valurile de putregai mo­
ral în toate sferele noastre sociale.
NT

Vinovatul este El, infamul spion

Bock, domnitor invizibil și autocrat
peste organele de propagandă, ispită
CE

ticăloasă pentru spiritele slabe și pen­

tru caracterele șovăelnice.
L-am văzut odată din întîmplare. In vizită la o rudă care ago­
niza în sanatoriul Elisabeta, am zărit plimbîndu-se în cîrji prin aleele
I/

parcului un individ galben ca lămîia, supt la față, cu mustața mică

și roșcovană, cu ochii vioi, cu păru! cărunțit înainte de vreme. Un
AS

bărbat cam de vre-o 30 de ani, un neamț de baștină, încăpățînat și

trufaș în suferință. Mi-a spus o infirmieră:
— Este Bock, „omul nemților". Suferă de icter și de șancru si­
UI

filitic.
Și am căpătat o sumă de informații prețioase.
Din nefericire, infamul personaj s’a vindecat, a părăsit spitalul,
BC

și a continuat cu brio, sub ochii toleranți ai autorităților, opera de

disoluți? morală cu care-I însărcinase mai marii săi dela Berlin.
■ Bocfe au este decît urmașul lui Iversen, în conducerea agenției de
59 FACLA

propagandă, instalată în spelunca din ștr. Cozma. Direct în legătură

Y
cu Busche, ministrul Germaniei, Bock, printre sumă de agent! ger­

AR
mani împămîntenlți (Heunenvogel și Siebrecht), sau prin canalii ave-
rate și pederaști din drojdia societății romînești, lucrează cu o cer­
bicie păgînă, cu o furie teutonică, să facă simpatică prin toate mij­

R
loacele cauza infamă și odioasă a modernului Neron, a călăului dela
Berlin.

LIB
Intemeiați pe principiul că sînt țări care se înving și țări care
se cumpără, și așezîndu-ne pe noi în a doua categorie, murdarul
neamț, la adăpostul servitorilor lui, împroașcă Romînia, dela un cap
la altul, dela intelectual pînă la umilul țăran, cu otrava sufletească a

ITY
așa ziselor „broșuri filogermane", a pre’sei sale, destinate să afirme
ca acte de eroism, sau să vînture ca o amenințare tragică, distrugerea
monumentelor dela Louvain și asasinatul nefericitei miss Cawell.
întovărășit de inavuabilii săi slujitori, mizerabilul Bock cutreeră

S
Bucureștii și țara, în căutare de oameni politici, dornici să se vîndă.

ER
Printr’o poliție specială, știîndu-i pe cei venali sau pe cei săraci, —
el vine și oferă. Dat afară cu picioare în . . . efigia Kaizerului, Bock
vine a doua zi, apoi a treia, urcă prețul, îl înalță la sume fabuloase,
NIV
slabul de îngeri șovăe ... mîinile se string în shake-hand-u\ rușinii,
iar pactul se încheie.
Și așa, în țara lui Htibsch și a lui lugurtha, Bock astîmpără un
adversar, convertește pe altul, stimulează un partizan, și-i conrupe
LU

pe toți.
Prin Henry Izvoranu întreține haite de bătăuși și pune la cale
întruniri împotriva războiului; "prin altul conduce infama sa presă;
afacerile mai mărunte le face cu oamenii mai mărunți; ca un sobol,
RA

lucrează în ascuns, încet dar sigur, subminează sufletul românesc, varsă

un aur vinovat, pestiferează atmosfera unei țări întregi cu duhoarea
celui mai scîrnav tîrg de suflete vii, față de care anticele tîrguri de
NT

sclavi apar ca un monument de cultură.

Dar... țara românească are un noroc, care o ferește de ispita
satanei. Neamțul e imbecil. Și în avîntarea lui prostească, nu știe
CE

să-și aleagă oamenii. Tot ce e mai putred, mai ignobil, mai decăzut,
mai compromis în țara aceasta; toți indivizii certați cu morala, cu jus­
tiția sau cu codul penal,—îi servesc drept instrument de propagandă.
Neamțul vrea să se impue conștiinții romînești prin Izvoranu, Take
I/

Policrat, Fleva... et tutti quanti. Și fără să îmbrățișeze cauza cea mai

odioasă din lume, acești indivizi nu pot provoca decât o iremediabilă
AS

greață. Deveniți instrumentele scîrbei teutone, 14 milioane de romîni le

azvîrlă în obraz cuvîntul clasic, magnific, impunător și caustic al lui
Cambronne, pe care regretăm că nu-I putem scrie în romînește:
UI

— Merde!
N, Albotă
BC
60 FACLA

Y
O audiență la Excelența Sa

AR
d. Em. Porumbarii.

R
Pentru-că m’am coborît cu un aer
important din automobil și pentru-că am

LIB
trîntit portiera cu indiferentă, vre-o trei
ușieri, strălucind de fireturi, s’au grăbit
să-mi iasă întru întimpinare, s’au îndoit

ITY
respectuos din mijloc,
mi-au deschis ușa cu
o seriozitate protoco­

S
lară și s’au repezit

ER
tustrei în acelaș timp
să-mi scoată blana.
NIV Oprindu-i cu un
gest scurt, am întrebat pe cel care mi se părea mai gros, mai bătrîn
și mai cu autoritate dintre ei dacă d. ministru a sosit.
Ușierul mi-a răspuns cu-o reverență plină de demnitate:
LU

— Excelenta Sa n’a venit la minister.

— La cite ceasuri vine?
— Excelenta Sa nu vine azi la minister.
RA

— De ce ?
— Excelența Sa n’a mai venit de două săptămîni pe la minister.
— Cum? E bolnav?
NT

— Excelenta Sa nu e bolnav... Credem că Excelența Sa e numai

obosit.
CE

— Și-atunci unde pot să văd pe „Excelența Sa“?

— Excelența Sa primește la domiciliul său.
Ah 1 la domiciliul său. M’am uitat plictisit la ceas, mi-am arun­
I/

cat privirea de-a lungul sălilor aurite, somptuoase și pustii în cari

mi-ar fi plăcut așa de mult să văd silueta fragilă a excelenței Sale
AS

și-am ridicat din umeri resemnat. Fie I O să mă mulțumesc și cu do­

miciliul modest al ministrului nostru de externe, ori cît de nepotrivit
simțeam că trebue să pară un asemenea cadru, în vremurile astea
UI

mari, pentru statura unui om care se presupune că ocupă în țara

noastră cam acelaș loc ca Sir Grey în Anglia, Briand în Franța, Sonino
BC

în Italia, Sassonow în Rusia și cancelarul german în stînga Kaizerului.

Cu acelaș ceremonial cu care sosisem am părăsit maestosul și
61 Facla
multicolorul palat al departamentului afacerilor stră­
ine, precedat pînă Ia ușă de cei trei ușieri, urmat

Y
plnă la ultima treaptă de cei trei ușieri și ajutat

AR
să mă urc în automobil de aceiași trei insepa­
rabili și obsedanți ușieri. Am distribuit bacșișurile de
rigoare, am dat șoferului adresa excelenței sale și

R
m-am oprit în fața unei case cu aparețe extrem

LIB
de burghezești.
Antretul, gol pușcă. O masă în mijloc și pe
masă un coșuleț plin cu cărți de vizită.
Apoi o bancă lipită de

ITY
perete pe care aștep­
tau înșirați la rînd doi
solicitatori strînși în

S
ER
redingote lucioase și-o da­
mă planturoasă. Atît.
Feciorul mi-a luat car­
NIV
tea de vizită, a citit cu o
vădită plăcere că sunt ziarist, mi-a
făcut un semn discret cu ochiul să-l
LU

urmez în etajul al doilea și mi-a

șoptit la ureche cum urcam scările
împreună:
RA

— Domnul are să fie mulțu­

mit.... Domnul n’o să se plictisească
prea mult.... Mai este un gazetar
NT

sus care așteaptă pe d. Ministru.

M’am oprit o clipă necăjit și nemulțumit:
CE

— Cine e ?
— D-l Streitman.
— Ah 1 Streitman !
Dar n’apucasem bine să-i exclam numele~cu
I/

entuziasm și ochii de veveriță ai neliniștitului meu

AS

prieten mă și văzuseră în umbra scărilor:

— Tu Nicoară! Ce câți aici diavole ? Ai venit]
după un interview ?
UI

N’am avut vreme să-i răspund căci

numai la gîndul unei asemenea între­
BC

prinderi riscate ne-a pufnit rîsul pe a-

mîndoi. Ne-am strîns în schimb mîinile
cu căldură și ne-am refugiat într’un colț
62 FACLA

să punem repede la cale un plan de luptă. Prietinul meu îl avea deja

Y
gata. Ochelarii îl sticleau de plăcere și ochii îi străluceau ca două

AR
puncte de foc îndărătul ochelarilor:
— Eu te introduc. Intrăm împreună. Lasă-mă pe mine să vorbesc.
Tu ascultă și notează. Mai întâi de toate însă,—vazind că urmăresc cu

R
mirare rafturile nenumărate pline de cărți,—observă bine mediul încun-

LIB
jurător. Numai cărți și tablouri. E una din cele mai bogate biblioteci
din țară. Porumbaru cumpără în fiecare zi, cumpără mereu. Dar cum
nu citește nici odată și cum uită azi ce-a cumpărat ieri, mai toate
cărțile sunt reprezintate în cinci, șease, sau o duzină de exemplare.

ITY
O adevărată librărie.
Cu tablourile lucrurile stau încă și mai frumos. Porumbiță a
realizat minunea aceasta a veacului. O galerie care nu’l costă cinci

S
parale. N’a primit o pînză în dar. Le-a cumpărat pe toate. Dar n’a

ER
plătit nici una. Amînă, amînă vecinie termenele plăților.
Pe ciad îmi dădea amănuntele astea interesante și altele la fel,
feciorul ne-a întrerupt convorbirea anunțîndu-ne grav că excelența sa
NIV
ne așteaptă. Ne-am apropiat tot așa de gravi de ușă și-am bătut de
două ori într’însa:
—• Cioc !. cioc !..
LU

Nici un răspuns. Am mai bătut de două ori, ceva mai tare.

— Cioc!.. Cioc !.. și iarăși nici un răspuns.
Atunci am crăpat binișor ușa și-am rămas amîndoi pironiți în
RA

prag de uimire, de admirație și de extaz.

In mijlocul celor patru păreți plini de cărți de sus și pînă jos,
NT

în mijlocul vrafurilor de volume răspindite pe masă, pe scaune și

pe podele, excelența sa, sta așezat surîzîtor la biurou, cu o oglingioară
în mînă și cu papiliote în păr.
CE

L’am salutat respectuos și ne-a răspuns:

— Bujur... cu glas subțire de piculină și ușor ca un suspin.
Apoi a lăsat oglinda din mînă, a venit spre noi pășind mărunt
I/

ca pe note și ni s’a plîns că e bolnav, că e foarte bolnav și obosit.

Repeta alintat:
AS

— Mă doare glezna.... nu-mi simt aproape glezna...

Și făcea gimnastică în fața noastră, ridica piciorul, îl îndoea de
UI

la genunchi, îl ridica iarăși, mecanic, delicios și ridicol, ca o ma­

rionetă.
Streitman îi urmărea mișcările cu admirație.
BC

— Dar ești mai sănătos excelență de cît te-am văzut vre-odată.

Uite Niconră. ce tinereță, ce vigoare, ce musculatură puternică
și agilă.
63 FACLA

Glasul excelenței se ridica pițigăiat și alintat

Y
— Nu-i așa? Am încă destulă putere^., uite la brațele mele...

AR
Iși încorda acum brațele și Ie întindea în aer, subțiri ca două
bețe de chibrituri.
Streitman exclama cu durere;

R
— Așa e. Ești mai viguros de cit noi, excelență. Eu nu știu ce

LIB
am, dar mă simt bolnav, slăbit....
Excelența Sa păru de-odată alarmată.
— Ești bolnav?...
Și făcu cîțiva pași înapoi, bătu în retragere, se așeză precaut în­

ITY
dărătul biuroului.
— Și ce boală ai ?..
— Am din cînd în cînd migrene groaznice..,

S
— A1 numai atîta. Asta nu-i nimic... trece....

ER
Prinzînd din nou curaj se apropie iarăși de noi, cînd feciorul
deschise binișor ușa anunțind o doamnă. NIV
Dama planturoasă de jos își făcu apariția. Excelența Sa se în­
ălță în vîrful picioarelor, își frecă miinile, dădu de cîteva ori din cap
ca un cucoș jumulit de pene, își lunecă ochii galeși spre corsajul
monumental al doamnei și ruculă ca un porumbel.
LU

Streitman îl savura, îl mînca literalmente cu ochii.

— Cînd îl văd așa îmi vine o poftă nebună să’l fur, să’I bag în
buzunar și să’l așez acasă pe-o etageră, pe-un dop de sticlă sau să’l
RA

atîrn de lanțul ceasornicului ca un breloc.

Dama planturoasă mulțumea acum luîndu-și rămas bun de la
NT

excelența Sa și d. Porumbarii, dansa în jurul ei, surîdea, făcea ochi

dulci, se perdea aproape la fiecare pas în fustele ei largi, și sălta
spre ușă grațios și ușor ca un fulg. Cînd ușa s’a închis îndărătul
CE

doamnei, Excelența s'a îndreptat fericit spre noi, arătînd cu mîinile

depărtate de piept bogăția sinilor excitanți:
— E bine Streiraan, nu-i așa?... E bine dama ?...
I/

Ochii lui Streitman rîdeau ca doi diavoli:

— Tot tinăr ai rămas excelență! Tot tîiiăr și tot plin de viață.
AS

Așa generație mai înțeleg și eu. Nu ca a noastră, palidă și obo­

sită. Cu un om ca d-ta la ministerul de externe, nu mă tem de vii­
UI

torul țării oricît s’ar întinde focul războiului european.

Excelența sa plutea modest în nouri.
— Dar pentrucă veni vorba de tinerețe, continuă Streitman, uiie
BC

ce te roagă Nicoară, Excelență. El are un prieten, student excelent și

copist la ministerul d-tale. Ar vrea să pună o vorbă bună pentru
dînsul si să știe dacă...
64 FACLA

Dar ministrul nu'l mai asculta.

Privirea îi era acum turbure și stinsă. Intr’o clipă parcă îmbă-

Y
trînise cu cincizeci de ani. Tușea încet ca și cum i-ar fi fost frică
să nu se obosească prea tare și ne răspunse economisind glasul și

AR
cuvintele:
— Un copist e o afacere grea.... încurcată.... trebue multă luare

R
aminte.... veniri la mine peste cîteva zile... știți că poimîine am au­
diență la rege... și-aș vrea să mă odihnesc pînă atunci că să fiu cu

LIB
mintea limpede.,..
Streitman se înclină respectuos:
— Odihniți-vă excelență, odihniți-vă. O audiență Ia rege nu e

ITY
lucru de glumă. Poate depinde de dînsa fericirea țârei și pacea Eu­
ropei.
Și am eșit ploconindu-ne pînă Ia pămînt, căci ne țineam de

S
pîntcce. rîzind pe înfundate.

ER
Ioan Nicoară.

Expoziția Izer
NIV
care se deschide Simbătă, 6 Februarie
la Ateneu
LU

va fi fără îndoială evenimentul artistic

cel mai important din primăvara aceasta.
RA

Săptămîna brînzei
NT

Săptămîna brînzei?... Săptămîna cașcavalului?... Un sfert de ceas

CE

am stat și-am chibzuit pe care să’l aleg din titlurile astea două. Dacă
înclinam către cel d’întâi, imediat cel de-al doilea mi se părea singu­
rul exact, precis și peremptoriu; și dacă mă hotărâm pentru cel de
I/

al doilea, imediat mi-se așeza înaintea ochilor, ca o protestare vie,

icoana mutilată a geniului limbei romînești. Căci, fără pic de îndoială,
AS

din punct de vedere strict literar, numai expresia „săptămîna brînzei"

înseamnă ceva și traduce pe înțelesul tuturora o noțiune cunoscută și
UI

reală, cum e tot atit de adevărat că din punctul de vedere al faptelor

petrecute în cursul săptămînei încheiete, al gheșeftelor date în vileag
și al gheșeftarilor scoși de urechi din cașcavalurile de milioane, sin­
BC

gura expresie hotărîtă, colorată, turnată parcă pe calapodul oamenilor

noștri politici, e „săptămîna cașcavalului".
65 FACLA

Gîndiți-vă; într’o singură săptfimînă, în șeapte zile numai, căci

Y
dacă bunul D-zeu s’a odihnit într’a șaptea, adevăratul politician romîn

AR
nu se odihnește nici odată cînd e vorba de ciupeală, în șapte zile
prin urmare, trei afaceri, trei comisioane, trei autentice și colosale
gheșefturi naționale.

R
Dar să nu amestecăm lucrurile și oamenii. Să nu ne pripim de­

LIB
geaba. Să procedăm cuminte, crestînd gheșefturile pe răboj, cu ordine
și cu socoteală.
Intiiul gheșeft:
Marele proprietar, șeful proprietarilor sindicaliști din țară, Nae

ITY
Seceleanu e prins asupra faptului, tocmai cînd se pregătea să înca­
seze în numele patriotizmului romîn un milion și cincisute de mii de
coroane ungurești. Dacă muncitorii sindicaliști, anti-patrioți și interna­

S
ționali, ar fi încasat vre-od'ată zece creițari dcla unguri, doamne, cum

ER
ar mai fi urlat împotriva trădătorilor de patrie, toate ziarele partidelor
istorice, începînd cu „Epoca11 și sfîrșind cu „Viitorul".
Al doilea gheșeft:
NIV
Asta încaltea e de vre-o 18 milioane. Un director de căi ferate
dela Budapesta l’a confirmat unui ziarist olandez. Ca să se treacă prin
România un tren cu munițiuni pentru Turcia, s’a plătit cuiva 18 mi­
LU

lioane. Vorba „Epocei" : Obrăznicia maghiară, exagerează desigur

cifrele.
Dar par’că ne-aducem aminte că niște trenuri cu munițiuni au
RA

trecut totuși pe la noi. Cum ? De ce ? Și cine e fericitul cîștigător al

lozului de 18 milioane ’.
NT

Și-al treilea gheșeft:

Comisionul de 5 milioane sfetirisit dela nemți de vechea noastră
cunoștință, conu Aleea Constantinescu P.
CE

Bravo Ohiță !
Războiul mondial ți-a schimbat și ție menuul. Te săturaseși de
ghindă. Născut în zodia porcului, ai trăit destul ca să apuci cu bine
I/

„săptămîna cașcavalului". Fii recunoscător, coane Alecule, și dă-mi o

mînă de ajutor să îmbogățim cel puțin cu o expresie nouă, biata limbă
AS

roinînească.
Cum altădată, la. Dacia, într’un discurs memorabil, ai vorbit de
UI

stejarul liberal care produce ghindă, ghindă și iarăși ghindă, amin­

tește de data asta și consacră cu pecetea oficialităței în cel d’întîi
discurs pe care’l vei guița la Cameră, noua și ultima expresie ro-
BC

mînească :
„Săptămîna Cașcavalului". ' Lux.
66 FACLA

Y
AR
Lucrările d-nei Beldiceanu;
Expoziția Traian Cornescu;

R
LIB
Polîche.
Am o adevărată groază de expozițiile cucoanelor.. Mai bine m’aș

ITY
lua de piept cu lumea întreagă dealt să înfrunt privirea blîndă, linguși­
toare și alintată a doamnei care te invită să-i admiri opera. Orîcît de
slută ar fi și de bătrînă, la urma urmei e toi femee și oricît de înarmat

S
ai fi îupotriva prejudecăților sociale, o slăbiciune inexplicabilă te silește
să-i arunci măcar în treacăt un compliment și să anini de coada criticei

ER
celei mai imparțiale, un madrigal.
Vă închipuiți prin urmare că am pășit pragul expoziției d-nei Bel­
diceanu eu o sfîntă frică în suflet. Mă temeam de prezența artistei, niă
NIV
temeam de operile atîrnate de pereți, mă temeam de propria mea jude­
cată. Cine știe ce-mi era dat să văd și mai ales să scriu. De&chizînd ușa
prăvăliei din strada Franklin eătam instinctiv ușa dosnică pe care să
LU

mă strecor la plecare și proza amabilă și banală cu care să-mi iau ră­

mas ban fără să mă angajez la nimic.
Din nenorocire nu era deeît o ușă și din fericire n’am avut nevoie
RA

de alta.
D-na Beldiceanu e o persoană simplă, modestă și extrem do sim­
patică în mîndria ei demnă și tăcută. Nu amețește pe vizitatori cu teorii
NT

estetice și nu trage de mînecă pe cumpărători ca atîția colegi masculini.

Stă nemișcată într’un colț și indeferentă, în propria ei expoziție, ca o
străină.
CE

Lucrările d-nei Beldiceanu sunt aproape tot așa de simpatice. Bro­

derii migăloase, din mătăsuri, utilizate inteligent .și cu rezultate adeseori
fericite, O enormă cantitate de răbdare feminină, foarte mult gust și
I/

eîteva grame de talent. Alîta eît îi trebuie unei bune gospodine sa’și în­
trebuințeze viața cu folos, și să’și înfrumusețeze casa, în loc să aducă,
AS

odată eu zestrea, ea mai toate fetele din vremea noastră, o duzină de

orori pictate pe pînză și încadrate în rame aurite.
Așa de pilda cum face jumătea pictorului Traian Cornescu care ex­
UI

pune în sala diu strada Corăbiei, alături de soțul său.

Vai 1 ce zarzavaturi 1
taxi permit să întrebuințez termenul acesta intim și culinar față
BC

de-o femee, pentrueă d-na Cornescu e născută Cocea, și ni Le radă așa

dar. Unul din puținele privilegii ale rubedeniei e că îngădue sinceritatea.
67 FACLA

D nei Coniescu, pot sâî șoptese prin uîijțarh la urerihe ctearo n’ag în­
drăzni în ruptul capului sa spun altoi eucoatro : — Verișoară lasa-te de

Y
pictură. Cornescu are destul talent pentru o singură căsnicie. Lasă-1 pe

AR
el să picteze. Mai ales eă pictează frumos.
Pînzele lui, în cari se resimte meșteșugul și inspirația lui Lukian,
ceea ee nu e da loc umilitor, sunt in adevăr bune de data asta. La ex­

R
pozițiile trecute nu-mi plăcuse. Nici acum nu se poate spune că și-a găsit
calea și forma definitiva. Dar Coineseu încearcă, dibnește, caută. Și aceasta

LIB
e enorm. Cit timp un artist nu s’a încrustat într'un gen sau într’o formulă
anumită ca Veronii, Loghit, Ariceșp'i și Strimbuleștii picturii noastre, toate
speranțele sunt permise și toate expozițiile justificate. Cornescu caută. Nu

ITY
știu dacă va găsi ceva vre-odată și ce va găsi, dar tinerețe lui harnică
e bogată în făgăduell, tot așa cum talentul pe deplin înflorit al d-nei
Marioara Voiculescu ne-a dovedit aseară în rolul amantei lui Poliche că

S
d-sa continuă să ție și să întreacă toate făgăduelile pe cari ni le-a dat
pini acum.

ER
Drama lui Bataille mi-a reamintit emoțiunea succeselor de-odinioară
ale companiei Iui Alexandru Davila și-am plîns lacrimi bune ca tot ce
izvorăște din fundul sufletelor noastre văzînd cum se preling încet laerămi
NIV
tăcute pe fața de paiață a bietului Poliche. Cit adevăr profund și dureros
omenesc a pus Bataille în eroul acesta lamentabil de ridicol. Povestea
htbirei lui e simplă și banală ea însăși viața.
LU

Poliche ride ca să descrețească fruntea obosită de plictiseală și de

spleen a femei pe care o iubește.
Poliche pune o mască perpetuă de clown pe sufletul lui tragic ca
RA

să obțină rîzînd cele cîteva firmituri rare din dragostea femeei dorite.
Și Poliche o pierde pentru totdeauna cînd femeea înțelege ei era
iubită cu adevărat și cînd masca a căzut.
NT

Iată viața ! Nu rîdoți de eroul lui Bataille. Fiindcă fiecare dintre noi
purtăm în sufletele noastre un etern Poliche. Fiindcă nimeni dintre noi
n'ar îndrăzni să se arunce în balul vieții nemascat. Fiindcă loți ne-as-
CE

cundem sufletele și fața, unii de alți, și tu cititorule care degustezi ironia

frazei mele otrăvite ea să-ți dai iluzia rară că ești un revoltat, și eu earn
rid eu hohote în pagini săptămînale, cînd atîtea dureri ne răbufnesc din
suflete, atîtea mizerii și atîtea rușini.
I/

Manolescu a fost bine și mare în rolul lui Poliche. Și d-na Ma­

AS

rioara Voiculescu, mai pătimașă și mai felină ea totdeauna, tn’a consolat

că pe aceiași scenă se îndărătnicește să apară mereu și doamna Lucia
Sturdza.
UI

Execrabil d. Bulandra, fratele lui Tony.

Ion N’lcoară
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

tipografa George Joasscos, AcM«»iief 3».

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
70 FACLA

Proclamația Kaiserul către armată

Y
AR
SOLDAȚI !
Cînd pentru întîia oară mi-a venit ideea să fac din iubita noastră
Germanie o țară, ai cărei prinți să aibă dominația pămîntului, eram în

R
temeiul unui acces de paralizie progresivă. Fiindcă odată cu tronul, am

LIB
moștenit dela bătrînul meu tată o boală necruțătoare, în care oamenii
văd realitatea printr’o lentilă ce o mărește de cîteva mii de ori. Boala
aceasta, savanții o numesc sifilis; cînd se urcă la creeri, ea dă geniul.
Eu sînt un geniu.

ITY
Am visat în starea crepusculară a conștiinții mele, că eu, cu sin­
gura mea mînă, — cealaltă fiindu-mi atrofiată tot de fatala spirochetă,
— voiu ține într’o zi frînele heghemoniei universale. Visului meu dez­
mierdat cu o drăgălășie de tată, i-au dat contururi precise un grup

S
de savânți, care, deși nu din neamul Hohenzollernilor, au fost pro­

ER
babil tot niște sifilitici geniali. Cel dintîi, francezul Gobineau, necăjit
că nu-1 apreciau francezii, a scris o carte în care demonstra negru
pe alb superioritatea oamenilor blonzi, și menirea ei ca să conducă
NIV
destinele omenirii întregi. N’a întîrziat să-i urmeze Burckhardt, care a
descris și el în culorile cele mai seducătoare ascendentul suprem al
rasei noastre asupra celorlalte, cu totul inferioare, și menite să fie ab­
sorbite de noi. Trufașul anglo-saxon (Gott straffe England!) s’a dat
LU

învins. Ca altădată Varus sub furcile caudine' ale străbunilor noștri,

englezul Chamberlain a venit cu cenușe pe creștet din perfidul Albion,
și, umilit, dar sublim în creștineasca lui renunțare, a preamărit înăl­
țarea sufletească și vitalitatea neamului nostru. Cînd Nietzsche, în
RA

sfîrșit, a închegat într’o doctrină aspirațiile și veleitățile noastre, am

înțeles că sîntem datori să reîntronăm cu puterile noastre imperiul
visat de Alexandru Macedon, de Anibal. de Cezar, de Carol Magnul
NT

și de Napoleon. (Trebue că și ăștia au fost niște germani renegați).

O! Efecte inefabile ale sifilisului! O! Maladie generatoare de
puteri suverane! Cine a spus că ai fi fost adusă din America? Tu
CE

ești de origină specific germană, boală a părinților noștri. Se impune

să răspîndim germenii tăi în creeri tuturor germanilor adevărați.

SOLDAȚI !
I/

Sînt mulțumit de voi. Pe cîmpiile de luptă ați dovedit câ ați

AS

înțeles înalta voastră misiune pămîntească. Ca un puhoi ați invadat

unsprezece departamente din Franța, Belgia întreagă, toată Polonia și Li­
tuania ; Serbia și Muntenegru le-ați așternut covoare cizmelor mele im­
UI

periale. Dar nu acesta e meritul vostru: le făcea orice cuceritor de

rînd. Voi ați înțeles kultura germană și rostul ei civilizator în umanitate.
In numele civilizației, cu o furie elementară,—furor teutonicus—
BC

ați aruncat torța peste monumente de artă, ați înfipt tîrnăcopul în

piatra care se încăpățînâ să se consume de foc, iar unde mîna voastră
energică nu eră de ajuns, a funcționat tunul. Louvain! Termonde!
71 FACLA

Arras ! Reims! Pagini nepieritoare, scrise cu litere de trăznet, ați aș­

Y
ternut în cartea progresului omenesc.

AR
Ați știut că pe o piramidă de mini, sortită să sfideze cerul, în
mijlocul unui ocean de flăcări, care a împresurat ca un brîu tot pă-
mîntul, împăratul vostru avea să rostească sentința de condamnare a
universului, care trebue renovat după principiile lui Gobineau, Burck-

R
hardt, Chamberlain și Nietzsche! Dar mai ales după principiile mi­

LIB
crobului care exalteâză creerul către geniu!
Dar n’a fost destul. Ați înțeles, — pătrunși de învățăturile pro­
fesorilor noștri, — că omul e refractar transformărilor sociale. Și ca
să nu mai dați de lucru urmașilor voștri, ați întreprins nimicirea ele­

ITY
mentului uman. Ați pus femeile, copiii și bătrînii înaintea frontului de
luptă. I-ați trecut prin ascuțișul baionetei pe cei care mai rămăseseră,
și le-ați aruncat carnea la cîini, în numele carității creștine. îmbibați
de povețele evangheliei, ați înțeles că suferința pămîntească e un

S
merit în cer. Astfel, ați pregătit victimelor voastre calea beatitudinii

ER
eterne, predicată de Crist.
Dar, acolo unde pătrunderea misiunii civilizatoare s’a măritat
într’o armonie serafică cu clasicul donjuanism german, a fost în
NIV
conduita voastră față de fetele și femeile tinere ale dușmanului. După
fiecare asalt victorios, după cucerirea fiecărui oraș, voi vă desfătați,
ștrengarilor, în voluptăți inedite și în delicii trupești, la care ar fi
rîvnit și zeii! Ați ținut să asimilați în totul străinătatea Germaniei.
LU

Dacă în țara natală nu există fete mari, pentru care cuvînt să fie
într’o țară străină ? Astfel, ați zămislit împăratului generații de pa-
trioți, concepuți pentru triumful mondial al kulturii. Știu deviza voas­
tră; un număr pentru voi; unul pentru Gretchen; iar la al treilea
RA

număr, gîfîind ca vita bolnavă, vă repezeați asupra femeei, răcnind:

Deutschland iiber alles! Un număr pentru împăratul!
Ați luptat pentru pangermanism, prin sabie, prin foc, prin ma­
NT

sacru, prin devastare, prin exapansiunea spermei.

SOLDAȚI!
CE

Dumnezeu e cu voi. Bătrînul Dumnezeu ai Germaniei vă azistă

în toate actele voastre. Dumnezeu este filogerman. El a hotărît ger-
manizarea lumii; rămîne ca voi să o dasăvîrșiți. începutul, de altmin­
I/

teri, este făcut. In toate ’colțurile pămîntului rasa germană mișună ca

șoaricii, se îmulțește ca iepurii, cotropind ca o avalanșe elementul
AS

străin. Peste un miliard de germani au acaparat deja teritoriile mapa­

mondului. Numai la cafeneaua „High-Life“, în București, sînt peste două
sute de mii. Astronomii noștri au descoperit cîteva milioane și în pla­
UI

neta Marte. Unde elementul mascul nu e de ajuns, vine de întregește

opera elementul femei. Femeea germană, care deține prostituția uni­
versului, îmbîxește șantanurile și lupanarele celor cinci continente, con­
BC

vertește la germanism pe cei ce au rămas încă rebarbativi, — foarte

puțini, să tot fie o sută pe pămînt — și răspîndește sifilisul german
în numele civilizației noastre. Cum vedeți, mai avem puțin de făcut.
Curaj, și înainte!
7â FACLA
...Un vîrtej mă cuprinde... Simt că împrejurul meu se învîrtește
piuă la nebunie o roată de flăcări! Ce delir!... Ce coșmar!... Iar un

Y
acces... Oh! Boală fatală!... Chemați repede doctorul... Văd dublu,

AR
triplu, înzecii, înmiit de mare totul! Pămintul ia proporții de haos...
Uite-1 cum se învîrtește în spațiu... Harta veche a mapamondului nu
mai există... In picături roșii, stă încrustat dealungul ecuatorului, și
deacurmezișul, dela un pol la altul: Germania! Ah! Viziune sublimă!

R
Exclam și eu... ca Faust: Mai stai puțin! Lumea toată germană!... Și

LIB
animalele, și peștii, și păsările văzduhului vorbesc în limba lui Goethe
și a lui Bernhardi!... Și cum mă doare creerul mic! îmi vine să plîng
ca un copil... Da, lumea toată germană! Am biruit-o prin sifilis! Toți
sînt sifilitici. Și bărbații, și femeile și pruncii din leagăn, și lucrurile

ITY
neînsuflețite! Și Dumnezeu e sifilitic*! Ha! Aurora roșie a răsărit asu­
pra pămîntului! In imnuri de slavă — unde ești, Wagner? — să prea­
mărim kultura, care a prefăcut temeliile lumii și evoluția secolelor!...

S
(ss) Wilhelm
p. conf. N. Albotă.

ER
NIV
Poporul germ au dorește pacea
— Poporul german dorește pacea!
LU

Dacă știrea ar veni numai din agențiile englezești, am avea poate

dreptul să ne îndoim. Dar ceeace presa germană debitează zilnic, de
luni de zile încoace, e de natură să spulbere ori și ce îndoială:
RA

— Germania victorioasă crede că a convins pe adversarii săi, că

orice încercare de izbîndă din partea lor este de acum inutilă. Cu
gestul înmănușat și languros al cavalerului medieval, Ea este gata să
ierte și să întindă mîna ei voinică, pentru o pace onorabilă. Căci...
NT

poporul german dorește pacea!

Cam așa vorbește toată presa germană. O tăcere de ghiață ori
un scrîșnet de dinți, ori un rîs diavolesc îi răspunde. Călători întîrziați
CE

prin patria kaizerului se întorc pela noi, și povestesc, în ochi cu lu­

ciri stranii:
— Acolo e groază! Inchipue-ți o țară, a cărei întindere măsoară
I/

în lung și în lat Europa, încercuită într’un lanț de foc. Ca într’un

furnal enorm, mii de trupuri sînt asvîrlite, în fiecare zi, în fiecare oră,
AS

ca să iasă sub formă de sfirticături însîngerate, de hoituri pentru sa­

turarea ciorilor văzduhului sau a viermilor pămîntului, ori schilodenii
oribile, caricaturi, zdrențe omenești! Nu e familie care să nu aibă
UI

cîțiva morți, cîțiva estropiați, cîțiva nebuni, cretinizați de spaimă sau

de vacarmul în care se pregătește asasinarea premeditată a Germaniei.
Plînsul înghiață pe buze, iar doliul e interzis, căci dela un capăt la
BC

altul al imperiului s’ar așterne o mantie mai neagră și mai tristă decît
ultima noapte a vieții... In plus, foamea, năluca măruntaelor sfîșiate de
chinul necesităților trupești nepotolite, zecile de mii de muncitori fără
lucru și fără pîine, mulțimea care cînd și cînd se îngrămădește și urlă
73 FACLA

la Dumnezeu și Ia împărat nevoia pîntecelui, mulțimea flămîndă cu

fețe de cadavru, cu ochii cxorbitați ca două caverne, mulțimea inna-

Y
poiată la mentalitatea primitivă și la existența de cîine, mulțimea care
s’ar socoti fericită so se poată hrăni cu carne de păduche1

AR
In plus... nesiguranța, mai înspăimântătoare decît toate groazele,
că războiul acesta cumplit și nebun nu se va termina cu „victoria
finală", sau că nu se va mai termina niciodată; perspectiva că mîine

R
cizma brutală a învingătorului se va înfige în inima Germaniei, și po­
pulația va avea să sufere urgia pe care au suferit-o și o suferă încălcații

LIB
de ieri și de azi, asasinarea femeilor, a copiilor, violurile fecioarelor,
legarea în lanțuri a unui întreg popor, tîrît spre spînzurătoare, ca
escortă la carul triumfal al biruitorului! Germania nu este împăratul,
nu este spiritul prusac^ nu este Hindenburg, nici amiralul de Tirpitz!

ITY
Germania este imensa gloată care suferă fără vină demența cîtorva
potentați; Germania este mulțimea anonimă, care furnisează carnea
de tun pentru orgoliul cezarian al Hohenzollernilor; Germania este

S
poporul german. Și poporul german dorește pacea !
Poporul german dorește pacea, iar Germania lui Wilhelm al

ER
11-lea, — și poate ultimul — ca incendiatul prins între patru pereți ai
casei înconjurate de flăcări, se zvîrcolește, se zbate, aleargă dela o
fereastră la alta, dărîmă o cărămidă, cucerește puțin spațiu, respiră
NIV
o clipă atmosfera senină a vieții, fără să poată scăpa de focul de­
vorator.
Iar pentrucâ poporul german dorește pacea, pentru că [poporul
german suferă, îi vom spune :
LU

— O suferință aproape egală cu a ta, iar alteori o suferință înzecit

de mare, au îndurat-o și alte neamuri nevinovate. Frații tăi, copiii
tăi, popor german, au ucis, au devastat, au incendiat, au dărîmat
RA

monumente menite să facă gloria veacurilor, într’o țară care te iubea,

care se închină la pace ca la un al doilea Dumnezeu. Neamurile tale,
popor german, au trimis în pribegie regi de-acum fără țară, au așter­
nut pustiul și doliul pe pămînturi nevinovate, în suflete simple, pînă
NT

și pe cerul care s’a încruntat de groază. Stătea în putința ta, popor

german, să oprești Ia timp actul de nebunie criminală al împăratului
tău quasi-dement.
CE

Dar n’ai făcut-o. Cu entuziasmul tău, cu încrederea ta în izbînda

armelor germane și în atotputernicia Crucii de fier, ai încurajat ura­
ganul impetuos și furia sălbatică de nimicire a mai marilor tăi.
I/

Nevinovați, vrednici de iertarea oamenilor și de iertarea religiei

creștine, sînt numai aceia care s’au împotrivit Ia crimă. Aceia care
AS

au îmbărbătat-o, aceia care au privit-o nepăsători, chiar și aceia care

au suferit din pricina ei, o împărtășesc cu toții. Pedeapsa încă n’a
venit pentru tine, popor german. într’o dimineață ploioasă te vei
UI

deștepta în dangăt de clopote mortuare și în sunet de trîmbiți. Pe o

mare cruce de fier, înfiptă în pămînt, împăratul tăn va expia durerea
umanității, care n’a meritat această baie de sînge.
BC

Ziua aceea, popor german, va fi și ziua ispășirii tale.

N. A,
74 FACLA

Bucureștii pe vremea marelui război

Y
AR
Balul Sindicatului. La Mercur.
La Mircea. La Cafee de Paris

R
LIB
Plouă ca’n toiul pri-
măverei. Lumina becuri­
lor electrice se filtrează

ITY
tulbure prin vitrinele a-
burit&s felinarele se înșiră
somnoroase și posomorite, automobilele parcă

S
alunecă tăcute în fleșcăit ușor de ape și Calea

ER
Victoriei, ea însăși la ora asta tîrzie din noapte,
pare fantastică, ireală și divină, ca un canal
venețian.
NIV
Cu ochii pe jumătate închiși, ghemuit
bine în fundul trăsurei, legănat leneș pe ar­
curile moi, mă simt așa de complect furat
LU

de visuri și de iluzii, încît o clipă, lîngă trep­

tele teatrului Național, negre de noroi, am
impresia că mă cobor dintr’o gondolă.
RA

Dar puzderia de țigănuși și de vînzători

de ziare, cu mutre cunoscute, cari întind mîi-
nele să mă ia pe sus, ca după bacșiș, mă
NT

aduc repede la simțul realităței. S’a sfîrșit

visul. Mă scotocesc în buzunare. Suntem la
CE

București.
Iată intrarea oribilă și murdară a primului
nostru teatru. Iată bufetul vulgar ca al unei gări
I/

de provincie. Iată sala prin care fracurile negre

și mănușele albe ale măștilor lasă în urma lor
AS

dire iritante de parfum și de benzină. Le cunosc

pe toate: capete, dominouri și măști. Parcă le
UI

știu de-o eternitate. Sunt aceleași dela balul de-

acum o lună, dela balurile mascate din anii tre-
cuți, dela toate balurile cari s’au dat, se dau și
BC

se vor mai da încă cel puțin zece ani de-aci

înainte Ia București. Nici o surpriză, nici o iluzie,
75 FACLA

nici un cap inedit. Zadarnic îmi plimb ochii

desnădăjduiți prin sală, zadarnic cercetez lojile

Y
una cite una, nimic, nimic. Tinereța d-nei

AR
Giurgea surîde la tombolă de-o vecinicie și
capul baronului Wladimir de Hertza, ca o
mască albă cu barbă de cîlț neagră, apare

R
perpetuu dindărătul unei perechi de umeri goi

LIB
strălucitori de juvaericale, ca de după o vi­
trină de bijutier.
Dar muzica începe o arie veselă și săl­

ITY
tăreață. Suntem la bal mascat, domnilor. Răz­
boiul e departe! Viața e scurtă 1 Să rîdem și
să petrecem cit încă nu e prea tîrziu!

S
— Pari adorabilă, măscuță. Vino cu mine și
dă-mi brațul să vorbim'o clipă de iubirea eternă.

ER
Și masca adorabilă se agață imediat de
brațul meu:
NIV
— Du-mă la tombolă, dacă-ți plac.
Fie și pentru tombolă dacă pe-acolo
duce drumul iubirei. — Culitzo, două-zeci de
LU

bilete! Culitza ni Ie-a dat cu inimă bună.

Vre-o șaispre-zece sunt cîșigătoare. Un sfert
de ceas băiatul aleargă cu numerile în mină.
RA

Și se întoarce cu brațele încărcate.

Două sticle cu bere, un pachet cu sco­
bitori, o garafă de vin, papuci, pezmeți, țigări x
NT

și o perie de dinți.
Măscuța mea adorabilă nu pare de loc
încîntată. Mă lasă totuși resemnată să mă în­
CE

carc cu ele. Și pe cînd eu mă lupt cum pot

cu măștile cari mă jefuesc pe întrecutele, ea
dispare binișor în îmbulzeală.
I/

Drumul iubirii nu e mai pitoresc și mai

AS

original decît cel din viața reală la bal mascat.

Noroc că mai sunt și doamnele din lumea
bună. Le cunosc cale de-o poștă. Nu după
UI

îmbrăcăminte, nici după port, firește. Dar du­

pă cei cari flutură» în jurul lor. E destul de
BC

pildă să ghiciți într’un fund de loje siluetă discretă a ;■ ! > Mhu 'Jun-
tacuzino plecată la urechea atentă a măștii, sau uniforma strălucitoare
a d-lui locotenent de cavalerie Aristid Blanck, ca să știți imediat că
 76 FACLA

în aceeași lojă, în lojile vecine și pe culoar, ciripesc în franțuzește

un stol întreg de cucoane măritate.

Y
Bietele mele doamne'!

AR
Cu ce iluzii vor fi venind la balurile mascate! Urmaiiți-le cu
privirea până pe Ia orele unu din noapte. Sunt vesele, vorbărețe, pline
de curaj și de îndrăzneală. Cine știe ce poate aduce o întilnire în­

R
tâmplătoare, o atingere de mâini în treacăt. Iubirea misterioasă după

LIB
care omenirea aleargă ca spre unica ei stea polară, le atrage și pe
ele o seară în mirajul ei de flăcări mistuitoare și de lumină.
Și iubirea n’a venit. A trecut de unu noaptea, a trecut de ora
două, grupurile se răresc, privirile se sting, fardurile se scurg pe

ITY
obrajii ofiliți și în rîndurile de loji goale ca gingii fără dinți, în locul
amantului visat, apare silueta plictisită a bărbatului legitim.

S
O ultimă speranță poate: supeul.
Pe cînd perechile împreunate se strecoară prin coridoarele în­

ER
tunecoase, pe cînd Marilena Bodescu, sub o perucă monumentală și
sub privirea bănuitoare a d-lui A. de Herz, țeapăn ca o nemțoaică
NIV
la copii și umflat în pene ca peruca Marilenei, sfidează de sus ri­
valele de odinioară, pe cînd umbra conului Vasilică Morțun se pierde
resemnată și singuratică printre decorurile veștejite, doamnele din
societate, întovărășite de soții respectivi, se îndreaptă spre localurile
LU

de noapte.
La „Mercur", în piața teatrului, mesele din loji, din restaurant
RA

și din „tranșee" sunt luate cu asalt. E un amestec fantastic de mode,

de oameni, de apucături. Alături de o respectabilă familie burgheză,
emoționată încă de prima ei escapadă, e masa zgomotoasă a cîtorva
NT

cabotini geniali, pe cînd îndărătul unui domino zvelt ca o trestie și

diafan ca o aripă de libelulă, sughiță cu convingere lancu Brezeanu
stacojiu ca o cucoană în clipa primului adulter.
CE

La „Mircea" lume mai selectă. Numai ofițeri, cocote și artiști.

Vinul e bun, mîncarea bună și amorul ușor ca spuma de șampanie.
Veselia e pe toate fețele și rîstil pe buzele tuturor. Cum mesenii se
I/

cunosc între dînșii, glumele aleargă dela o masă la alta, seînteetoare

AS

de spirit și de voe bună. Un cîntec se ridică hazliu și indencent în

fundul sălii, un dop de șampanie sare sprinten în aer, o doamnă
privește cu jind în juru-i și cu un dispreț inexprimabil spre soțu-i
UI

adormit.
Am regăsit’o, un sfert de ceas în urmă, cu-aAlaș soț după dinsa,
BC

la Cafe de Paris. Nu-i voi spune numele, deși mă privea cu ochi

arși de setea publicităței, cum nu voi spune ce-am văzut, ce-am au-
77 Facla
zit și pe cine am cunoscut dintre doamnele bucureștene, în localul

Y
acesta de supeuri, de perdiție și de plictiseala. ■

AR
Doamnele mă priveau prea provocator. Fiorica Alexandrescu ar
fi prea mîlmită să compromit pe amicul ei Șmil și Studenta m’a ru­
gat prea drăgălaș să nu-i pomenesc numele alături de-atîtea rivale,

R
ca să nu fiu odată discret în viața mea și să nu-mi închid gura, ca

LIB
și cum una din ele mi-ar fi pecetluit-o cu un sărut.
Ioan Nicoarâ.

S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Evreii sunt vinovați

CE

Prostia ireparabilă s’a săvîrșit. O așteptam, o prevedeam, o presim-

țeam plutind în aer. Nu era nevoe de cît de un prilej oare-care, de
prima ocazie venită, ca realitatea să se dea pe față, și conflictul surd
de pînă acum să izbucnească la lumina zilei.
I/

Greva studenților ieșeni, cea mai frumoasă, cea mai curată și cea
AS

mai îndreptățită dintre greve, dacă euvîntul acesta nu e o expresie de­

șartă și-o parodie de luptă, fără noimă și fără senz, ne-a arătat și celor
mai democrați dintre noi prăpastia dureroasă care desparte sufletul evre­
UI

ilor noștri de conștiința poporului romîn.

Fac constatarea asta cu nesfîrșită tristeță, cu amărăciunea omului
care și-a cheltuit o bună parte din forțele tinereței ca să lupte pentru o
BC

cauză pe care a crezut’o și-o crede totuși dreaptă, și-o fac cu atît mai
multă dezamăgire cu cît am citit și manifestul plin de arguții avocățești
al studenților evrei dela lași, și manifestul palid, scris parcă în silă, al
studenților evrei din București, și pledoariile parțiale și uimitor de înguste
78 FACLA

ca judecată, ale cîtorva intelectuali evrei, printre cari n’a făcut o fericită

Y
excepție nici articolul bătrînului meu prieten, 1. Negreanu, publicat în

AR
„Adevărul11 de-acum cîteva zile.
Toată, dar absolut toată proza aceasta de justificare a defecțiunei,
sau mai curînd a prostiei dela Iași, e de-o lipsă de idei lamentabilă și

R
mai ales de-o stîngăcie politică absurdă, inadmisibilă și funestă în con­
secințele ei.

LIB
Ce-au vrut în adevăr să dovedească studenții evrei cînd prin ma­
nifestul lor tendențios s’au pus de-a curmezișul colegilor lor romîni și,
ceea-ce e mai grav, de-a curmezișul aspirațiilor noastre naționale ? Că au

ITY
fost prigoniți și persecutați prostește ? Dar cine nu știe lucrul acesta! Că
în universitatea dela Iași au ajuns să trăiască, sub ploaia permanentă de
jigniri și de injurii, ca într’un gheto medieval? Dar mai era oare nevoe
de-o nouă demonstrație pentru aceasta și însăși prezența d-lui A. C. Cuza

S
la acea universitate nu dădea în deajuns măsura suferințelor îndurate de

ER
evrei? Că, depășind marginele universităței, pretutindeni evreii în țară
sunt ținuți ostentativ la o parte, că drepturile lor sunt nesocotite, că as­
pirațiile lor sunt batjocurite, că sufletul lor e vecinie și sistematic călcat
NIV
în picioare? Dar adevărurile astea le știm de ani nenumărați. Inpotriva
acestui antisemitizm stupid am luptat noi cu tot sufletul și cu toate
avînturile tinereței, întocmai cum am luptat înpotriva ignoranței, răutăței,
LU

nedreptăților și prigonirilor de tot felul, cari, slavă domnului, sunt nu­

meroase în țara asta ca stelele cerului și ca nisipul mărei.
Luptînd însă pentru cauza dreaptă a evreilor n’ain înțeles o singură
RA

clipă să sprijinim separatizmul evreesc, tot așa cum luptînd pentru drep­
turile țărănimei nu ne-am închipuit o singură clipă că țăranul nedreptățit
de stat, supt de proprietar, în țara lui tot așa de iobag și de străin ca
NT

și evreul, ar putea vre-odată să se întoarcă înpotriva năzuințelor noastre

naționale și din suferințele lui reale să bată monedă înpotriva idealului
romînesc.
CE

Studenții evrei dela Iași au făcut însă prostia aceasta. Nechemați

de nimeni, avînd să aleagă între un act, umilitor poate, dar frumos de
solidaritate colegială și romînească, și între fapta unui trădător, nu vreau
I/

să spun că din instinct, dar din resentimente tot așa de josnice, s’au dat
de partea acestuia din urmă.
AS

Zadarnic bătrînul meu prieten Negreanu încearcă să justifice gre-

șala lor afirmînd că studenții evrei s’au pomenit cu o grevă, fără să fi
fost consultați și chemați să ia parte la dînsa. Cea mai mare parte a
UI

mișcărilor naționale nu se fac consultîndu-se fiecare corporație și fiecare

individ în parte. Instinctul național ajunge. Dacă studenții evrei dela Iași
BC

ar fi simțit ca și colegii lor, dacă ar fi fost mai puțin orbiți de ura în-
contra Rusiei și mai însuflețiți de credințele și de speranțele noaste ale
tuturora, atunci, consultați sau neconsultați, chemați sau nechemați, ar
fi răspuns cu toții, ca un singur om, la o grevă, care poate să nu aibă
'79 FACLA

importanta unui eveniment istoric, așa cum ne-o afirmă „bătrîneța cum­

Y
pănită" a d-lui Negreanu, dar o grevă care întrupează ceva mai mult,
mai grav și mai mare pentru noi, ceva din conștiința eternă a unui neam.

AR
Studenții evrei dela Iași n’au înțeles adevărul acesta și momentul
acesta suprem din viata poporului roinîn.

R
Fățiș, în chip ostil, au trecut de partea trădătorilor, tot așa cum în
taina sufletului majoritatea populației evreești din țară era de mult, din

LIB
ziua izbucnirii războiului european, alături de Germania, alături de
Austria, și deci cu voia sau fără voia ei, înpotrivă noastră.
Și pentru aceasta, oricît de nedrept ar fi lucrul în sine, oricît de
revoltător i s’ar părea d-lui Negreanu, faptul că întreaga populație

ITY
evreiască ar putea să sufere într’o zi consecințele incidentului dela Iași,
mă tem că totuși le va suferi.
Le va suferi, oricît de absurd ar părea lucrul, peutrucă legile de

S
fier cari conduc omenirea nu cunosc nici mila, nici îndurarea, nici

ER
-dreptatea.
Nu toți Bulgarii sunt vinovați de felonia țarului lor. Dar toți bul­
garii vor plăti cu vîrf și îndesat dacă Germania va fi înfrîntă.
NIV
Nu întreg poporul romînesc poate fi făcut răspunzător de strigătele
noastre sălbatice de ură înpotrivă Germaniei. Dar dacă nemții vor în­
vinge, ultimul țăran dela coarnele plugului va plăti până la sînge entu­
ziasmul și credința noastră în victoria aliaților.
LU

Evreii vor plăti și ei ca și ceilalți,

Facă D-zeul lui Israil să fiu profet mincinos ! Dar mă tem mai cu­
rând că, spre deosebire de alții, vor plăti de două ori.
RA

Vor plăti odată dacă vom lua Transilvania, pentrucă într o dimi­
neață de iarnă, pe malurile Bahluiului, câțiva studenți habotnici, au lansat
un manifest copilăresc.
NT

Și vor plăti și-a două oară, dacă nu vom lua Ardealul, pentru că
n’am știut să’I luăm și pentru că oalele sparte de d. Brătianu va trebui
ori și cum să le plătească cineva.
CE

Și cine să le plătească în țara asta, dacă nu evreii.

Lux
I/
AS

Desemnurile depe copertele acestui

număr sunt datorite talentatului nostru
UI

pictor d. Sanielevici.
BC
 Y
AR
fea-sL?
Jgf >
iiill'zg

R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Sămănător francez,
 Ha. 1
BC utirie, 1916
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
20 buni
 82 FACLA

Y
AR
Pacea!

R
Nemții au început să ia apă la galoși!

LIB
Nu mai încape pic de îndoială. Sunt sigur cum știu că două și
cu două fac patru. Aș face prinsoare pe tot ce vreți că imperiul Kai-
zerului a ajuns la aman. Mi-aș pune capul rămășag că le-a ajuns

ITY
cuțitul la os. Am avat săptămîna asta dovada netăgăduită, irefutabilă,
definitivă. Am stat de vorbă două ceasuri în șir cu amicul meu, un
neamț gros, gras, rumen, umed vecinie de sudoare și lucios parcă ar

S
fi umflat cu țeava, și după două ceasuri de convorbire într’o romînească

ER
stropșită, amestecată cu cuvinte franțuzești mutilate ca niște simple
femei belgiene, am plecat spre casă vesel, ușor parcă ăș fi avut aripi
la picioare și beat de entuziasm ca și cum prin aer aș fi auzit trecînd
NIV
accentele Marseillezei.
Neamțul meu venea direct dela Berlin. Odată pe lună face regu­
lat drumul acesta. Pleacă din București cu geamantanele goale de aur
LU

și plin cu tot felul de informații caraghioase și se întoarce cu indicații

precise pentru influențarea opiniei publice romînești.
De cîte ori îl vedeam după, fiecare nouă călătorie, cu toate obo­
RA

selile drumului, mi se părea mai gras, mai roșu și mai exusberant ca

niciodată. Pocnea în piele de sănătate și-mi dezvăluea triumfător, cu
o candoare inalterabilă, planurile grandioase ale statului major german.
NT

Cu două luni înainte de căderea Varșoviei, știam dela neamțul meu că

Varșovia o să cadă. Cînd d. Filipescu mă asigura liniștit că forțarea
CE

Dardanelelor e o chestie de săptămîni sau de zile, neamțul meu se în­

funda bine în fotoliu și binevoia să zîmbească cu mărinimie de naivi­
tatea lomîneassă. Astăvară cum încercam să’l exasperez afirmîndu-i că
I/

niciodată Bulgaria n’o să ia armele împotriva Rusiei și că armatele

romîne or sa treacă pînă în cincisprezece zile Carpații, neamțul meu
AS

s'a pus pe rîs cu-o sinceritate revoltătoare și mi-a destăinuit în șoapte

la ureche, ca un mare secret de stat, că alianța cu Bulgaria era deja
făcută și că Romînia n’o să îndrăznească niciodată să iasă din neu­
UI

tralitate... „chamais“!
Peste o lună. Bulgaria își dădea poalele peste cap. Au trecut
BC

vre-o șase luni de atunci și Romînia e tot fată mare cum o știați.
Neamțid avea totdeauna, dreptate, după fiecare nouă călătorie părea
 FACLA

mai gras, mai rumen, mai sigur de el, de Kaiser și de toată netnțimea
de pe lume. Nici o umbră nu-i întuneca ochii. Nici un nor nu-i trecea

Y
pe frunte. Cu halba dinainte și cu trabucul în gură simțea parcă în tot
corpul lui bocciu, enorm, diform, toată greutatea masivă a imperiului

AR
și cum rumega după fiecare masă cîteva feluri respectabile de bucate,
fără remușcare, contempla tot așa de senin soarta Belgiei, a Serbiei,

R
a Franței, a popoarelor strivite sub călcâiul brutei prusace și înghițite
de molohul militarist.

LIB
Așa a plecat, nu mai departe decît acum vre-o patru săplămîni,
la Berlin. Și cum s’a întors!
Nu t’ați mai recunoaște dacă t’ați vedea. E tot gras, tot rumen

ITY
și tot umed de sudoare. Dar ce suflet divin sălășluește acum în corpii!
acesta savuros ca un jambon. Neamțul meu nu mai are pe buze decît
cuvinte transcedentale de milă, de iubire, de pace. Toată carnea i se în­

S
crețește pe el de oroare cînd se gândește la singele nevinovat care se

ER
revarsă în valuri asupra Europei. Ajunge cu nebunia asta de fopr-de,,.-
jaf și de măcel! Civilizația e în primejdie! E rândul și e de rf<<?«©iBLIOTECA
popoarelor neutrale să-și spună cuvântul. Ar trebui organizate
NIV
internaționale, meetinguri, campanii de presă. Toate bunevoințeieâ. tre- ‘ *
buesc concentrate. Trebue sunat apelul inimilor caritabile. £
Destul a ținut războiul. Destule lacrimi și destul sânge vărsat za­
LU

darnic. La ce-ar mai folosi prelungirea luptei! Rusia e zdrobită. An­

glia obosită. Franța sleită.
— Dar nemții?
RA

Neamțul clipește des din ochi silindu-se să-mi susție privirea.

li repet cu cruzime:
— Dar nemții ?
NT

Neamțul reușește însflrșit să bolborosească printre dinți :

— Germania e victorioasă...
CE

— Așa de victorioasă Incit imploră pacea, are nevoe de campanii

pentru pace, ar plăti scump articole pentru pace. De geaba te abați,
'le-am prins neamțale !-—Și întt’un hohot formidabil de râs l’am trimes
peșcheș lui Virgil Arion.
I/
AS

Citiți ziarele nemțofile de astăzi. Neamțul meu s’a întors dela

Berlin. Suratele vor începe prin urmare să behăiască duios și dulce
UI

după pace.
Nlcoarâ al Lumei
BC
 Y
R AR
Desemn de Sanielevici

LIB
„De amiciția”

ITY
Așa se numea o cărticică latinească pe care o btichineam odi­
nioară în anii de liceu. Erau idei prea mature pentru vîrsta noastră
de atunci. Cartea era scrisă pentru oameni trecuți prin liniile de bă­

S
tălie ale vieței, încercați în deziluzii și trădările lirei omenești, ajunși

ER
dincolo de culmile puterilor și ale ambiției, satisfăcute sau înșelate.
Ne apropiem, scumpe Cocea, de vîrsta decisivă, cînd visul se
NIV
rărește, realitatea se face tot mai aspră și cărticica lui Ciceron în-
tr’adevăr interesantă.
E o mîngîiere mare în noianul zilelor, cari se cern peste noi
din ce în ce mai triste și mai albe, să te gîndești la prietenie și să
LU

știi că îți rămîn cîțiva prieteni. Soarta nu ne-a răsfățat; ba am putea,

uneori, să ne plîngem amar de fățărnicia și de vitregia ei față cu noi.
Nu vom putea, însă, să uităm că a avut grija rară să dăruiască su­
RA

fletelor noastre puterea prieteniei.

,.Prietenia" 1 este azi cuvîntul cel mai falsificat din vocabularul
NT

nostru, e noțiunea cea mai evaporată și mai fără credit. Avem zilnic,
subt ochi, pilde dureroase de amici, odinioară nedespărțiți și viteji
unul printr’altul și vestiți prin prietenia lor—cari deodată se des­
CE

part, ca doi brazi gemeni, cînd trăsnetul trece printre ei. Nu e așa
și să nu fie așa cu noi!
Mi-e drag să-mi aduc aminte și s’o spun ori de cîte ori găsesc
I/

prilej că sîntein cîțiva inși, în puțina dar mult divizata noastră lume
AS

literară romînească, cîțiva inși cari sîntem și astăzi buni prieteni, cum
eram acum douăzeci de ani, în primăvara vieței și a iluziei. Arghezi,
Demetrius tu și eu, am rămas, între noi, legați acelorași încrederi,
UI

aceleiași prietenii- Nu mă sfiesc să afirm, că printre cei de seama și

de vîrsta noastră, suntem o excepțiune neînțeleasă și invidiată. Pe
BC

cînd ceilalți mutți, cu cari scriem, în front, literatură înfățișează, subt

raportul prieteniei o jalnică rosto-golealâ de rivalități, de certuri, de
85 • FACLA

ambiții, de nazuri, de alianțe făcute și desfăcute kt cafenea, noi stăm

Y
departe, nestrămutat prieteni la o laltă. Foburgul nostru literar și ar­

AR
tistic fierbe, discută, se ceartă, se împacă, iar se cearta și se împacă
— după ce neapărat cei certați s’au dat puțin în tarbacă prin reviste—
noi rămînem devotați unul altuia, și ne uităm peste foburg, rîzînd

R
noi în de noi.

LIB
Vin uneori și grele împrejurări, adevărate pietre de încercare
pentru prietenia noastră. Le sfărîmăm și trecem mai departe. Ai ago­
nisit, scumpe Cocea, o colecție întreagă de înjurături scrise, atunci

ITY
cînd tu, cel ce urăști pe Germani, mi-ai luat apărarea — cu verva ta
nebiruită, cu rîsul tău sonor—mie celui ce nu împărtășesc antipatia ta.
Ai lăsat, căscate, multe guri. „Ce va să zică asta I Cocea ia, în Facla,

S
apărarea lui Galaction ? !“

ER
Fiindcă știi cu cine ai pornit la drum, acum douăzeci de ani,
după cum știe și Arghezi și Demetrius. Fiindcă, mai presus de părerile,
de interesele trecătoare, de grupările și de dezagregările, în cari sîn-
NIV
tem și cădem de azi pe mîine, stau: entuziazmul, convingerea, știința
reciprocă sufletească și prestigiul covîrșitor al prieteniei. Fiindcă mai
înainte ca să fie urgia, nenorocirile și dezbinările noastre politice de
LU

azi, a fost și este robusta noastră încredere a unuia într’altul.

Știai că nu sînt, că nu pot fi vîndut Germanilor. Dragul meu
amic, tot atît de categoric știu eu azi, că nu tu ești cel pe care pre­
RA

tinde că-1 vizează o temerară campanie de presă. LTn ziar, unde pînă
eri aveam direcțiunea literară, a publicat, în absența mea, cîteva ca­
pitole de roman prost, sensațional. Printre niște rînduri sfărîmate și
NT

in haosul unor confesiuni de dezechilibrat, pretind unii să facă să

treacă numele tău.
Sint și azi surprins și nu înțeleg ce însemnează această scîndură
CE

care s’a prăbușit sub pașii mei, într’o casă unde intram și eu. Vom
ști totul în curînd. Nu este prima luptă prin care treci, nu va fi prima
conjurație pe care vei deznoda-o.
I/

Eu unul, scumpe Cocea, sînt fericit să văd, încă o odată, în inima

AS

mea; că n’am pierdut nimic din adevărata noastră bogăție — prietenia

care ne leagă. Putem să ștăin azi în două tabere inimice. Tu crezi
așa, eu cred într’altfel. Dar e o nebunie să jertfim unor cestiuni pe
UI

cari, la urma urmei, nu Ie vei deslega nici tu nici eu, realitatea trăită
și binefăcătoare a celui mai frumos sentiment care există pe pămînt I
BC

Nemții, Francezii, Englezii, Rușii... răfuiască-se cum or ști. Și

noi să facem cum ne-o lumina Dumnezeu și ne-or ajuta puterile. Să
ocrotim, însă, mai departe, acești cîțiva cari ne știm de mult, ne pre-
86 FACLA

Y
țuitn și ne stimăm, să ocrotim de viforele multe și rete ale zfletor
ajunse, Boarea rară și sffntă a prieteniei !

AR
Au zis odată bătrînii llionului, văzînd-o pe Elena, care venea spre
ei: — „Pentru o asemenea femeie face ca orașul nostru sâ îndure su­

R
ferințe multă vreme Cu dreptate superioară, vom spune același lucru
despre sentimentul care inspiră pe Ciceron!

LIB
O. Ga faction

ITY
Astăzi Sâmbătă, 13 Februarie a. c. în
Sala Ateneului al

S
IV-Sea Concert Simfonic

ER
sub conducerea d-Jui A. CASTALDf, cu
concursul d-nei Constanța Cantacuzino.
NIV
LU

Tot greva dela lași

RA

Ca răspuns la articolul: Evreii sunt vinovați, apărut în numărul

trecut al „Faclei", am primit cîteva duzini de scrisori și 37, cetiți
treizeci și șapte de articole. Fiecare din corespondenții mei îmi cere,
NT

ca o dovadă de imparțialitate, sâ-i public scrisoarea sau articolul.

Cu toată bunăvoința și cu toată imparțialitatea din lume lucrul mi-e
CE

cu neputință. Mi-ar trebui pentru asta cinci numere din „Facla",

nu unul.
Cum însă chestia pare că interesează pe cititorii mei și cum e
I/

logic și cinstit ca drepturile apărării să fie respectate, voiu rezuma

în nnmărul viitor al revistei argumentele cele mai serioase aduse îm­
AS

potriva tezei susținute de mine și voi încerca încă odată să dovedesc

evreilor că în momentele actuale orice acțiune înrîurită de resenti­
UI

mente și patimi vechi, este de-opotrivă de dăunătoare și cauzei evre-

ești și cauzei noastre naționale.
Cu atît mai bine pentru noi toți dacă vor asculta glasul unui
BC

prietin.
Și cu atît mai rău dacă nu vor asculta dec'rt glasul urei și al
răzbunărei.
N. C.
 Y
R AR
LIB
ITY
Desemn de Sanielevici

împăcare!

S
ER
La Iași a reapărut „Cuvîntul". Neîmblinzitul organ do luptă din
vremurile eroice ale campaniei împotriva d-lui Take lonescu, reapare de
data asta săptămînal, sub formă de revistă și dulceag ca un cuvînt de
NIV
dragoste murmurat în alcoovul unei curtezane.
Noua revistă ieșană e pentru împăcare, pentru uitarea tuturor uri­
lor și dușmăniilor dintre noi pentru o pupătură generală. D. Take lonescu
LU

sa siringă în brațe pe Virgil Arion, Marghiloman să cadă la pieptul d-lui

Filipesen, părintele Lucaci să binecuvinteze operațiile d-lui Stere și cu
toții la un loc, roiului și nemțofili, să jucăm hora unire! în jurul d-lui
RA

Ionel Brătianu, lără să’l întrebăm unde o să ne ducă, la dreapta sau la

stînga și fără. să avem vre-o preferință pentru Basarabia sau pentru Ardeal.
Directorul „Cuvîntului", prietenul meu Costin Sturdza, cu care, la
NT

începutul războiului european, făceam visuri cumplite de răsturnare îm­

potriva nemților și-a nemțofililor dela noi, crede astăzi că de teama Ru­
șilor am putea să stăm vre-odată bot în bot, ca turturelele, cu agenții
CE

lui von Buscbe.

Costin Sturdza se înșală. „Cuvîntul" propovăduește în deșert. Nici
o împăcare între noi nu e cu putință, tot așa cum nu e posibilă nici o
I/

pace europeană pînă ce nemții nu vor mușca pămîntul și pînă ce arma­

tele noastre nu vor trece Dunărea sau Carpații peste trupurile ultimilor
AS

nemțofili.
Azi e ziua războiului și-a luptei, chiar fratricide, fie, dar de o mie
de ori mai bună, decît a renunțărei. Mîlne, după război, ne vom putea
UI

pupa în lege. Și tot atunci voi felicita și pe amicul meu Costin Sturdza
că a scos un „Cuvînt" care putea să aștepte proclamația lui de înfrățire
pînă la sfirșitul războiului european.
BC

A. B.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Un ceas la d. C. C. Arion NIV
Cînd d-na Arion a apărut în cadrul ușei și cu un zîilîbet de
April sub părui alb ca un cireș în floare, mi-a întins grațios urina să
LU

i-o sărut, o clipă, cu ochii pe jumătate închiși, mi s’a părut că aud

prinaer refrenuri de gavotă și-am simțit fluturind panașuri pe bor­
dul pălăriei ca și cum m’aș fi oprit în pragul saloanelor dcla
RA

Versailles.
Eram să fac o reverență, un gest teatral cu mina și să par ast­
fel oribil de ridicol. Din fericire capul d-lui Arion a apărut îndărătul'
NT

doamnei și zîmbetul acela etern pe fața cunoscută a fostei excelențe

m’a adus repede la simțul realităței.
CE

Eram la București, în veacul XX-lea dela Christos, în biuroul

plin de covoare, de cărți voluminoase, de bibelouri fragile, de pînze,
de statuete și de nimicuri delicioase, al celui mai afabil și mai mo­
I/

dern dintre bătrînii noștrii oameni politici.

D. Arion m’a invitat vag să iau un loc pe scaun, s’a lăsat el
AS

însuși în fundul unui jilț cu o plăcere leneșă, aproape senzuală și

m’a întrebat zîmbind :
UI

— Așa dar vrei cu orice preț, iubite d-le Nicoară, să-mi iei un.
interview...
Am făcut un semn afirmativ cu capul, discret și respectuos. Nu
BC

vroiam să întrerup cu un cuvînt reculegerea necesară gîndirei Eram

numai urechi.
— Un interview!... Știi că e ceva extrem de neplăcut, E ca un
 Y
R AR
LIB
ITY
obiectiv fotografic îndreptat asupra sufletului. Și Doamne, un om po­
litic în țara romînească are atîtea lucruri de ascuns 1

S
D. Arion zîmbea acum unui gînd mefistofelic:
— Dacă s’ar putea fotografia sufletele politicianilor noștri! Ce.

ER
lucruri interesante ai descoperi d-le Nicoară, sub lumina roșie a lâni-
pei, pe plăcile abia developate. De pildă sufletul d-lui Filipescu, sau
NIV
sufletul d-lui Take lonescu, impresionate de evenimentele războiului
european.
Mi-am permis o întrerupere malițioasă:
LU

— Dar încă sufletul d-lui Marghiloman!

D. Arion zîinbi înveselit:
— Și-al lui, de sigur, mai ales al lui. Afară numai daca hai
RA

avea deziluzia să'l găsești la fel, exact la fel cu al celorlalți. Căci

sub aparențe deosebite, în partide potrivnice și cu interese adeseori
opuse, oamenii noștri politici se aseamănă între ei ca două picături
NT

de apă...
D. Arion ridică privirile în tavan, căută parcă ceva cîteva clipe,
apoi zîtubi îngăduitor:
CE

— ... ca două picături de apă luate din aceiaș mlaștină stătută

și foarte murdară.
O, doamne, îi cunosc pe toți. Nu e nici unul mai bun sau mai
I/

rău decit ceilalți. Azi, fără îndoială, curentul opiniei publice e împo­
AS

triva lui Marghiloman. El are prin urmare toate păcatele. Dar ieri era
înpotriva lui Take, mîine va fi înpotriva lui Filipescu, și cine știe
înpotriva cui va mai fi poimîine, peste o lună, peste un an,-sau peste •
UI

doi. Așa e roata lumei. Numai curentele așa zisei opinii publice, se
schimbă. Din nefericire oamenii politici rămin mereu aceiași.
BC

—■ Vecinie răi!...
D. Afion zîmbi cu o altă nuanță de zîmbet, dezamăgită și in-
țălegătoare în aceiaș timp:
— Nici răi și. nici buni. Oameni ca toți ceilalți. Doritori de bo-
00 FACLA

gâțte, de putere, de popularitate. Spiritul firesc de dominație care e

Y
m -noi toți e și Intrfnșli. Fie care din vi are dorința tainică și legi­

AR
timă sâ fie șef. Războiul european a fost pentru d inșii un prilej ca
atâtea Sitele, sumai mai întins și mai încăpător pentru toate patimele.
Fibpescu a crezut câ e momentul cel mai oportun ca să pună mina

R
pe. șefie. Take ca să-și consacre dreptul la șefia viitoare. Și Mar­

LIB
ghiloman....
— Ca să și-o piardă...
D. Arion zîmbi înveselit de gluma asta inofensivă și mă mustră

ITY
cu btmă-voință:
— Ești răutăcios cu Marghiloman. Și n’ai dreptate. E un om
care nu merită desigur să fie iubit, dar care nu merită nici excesul

S
acesta de ură. Inferioritatea lui fată de ceilalți e că nu are o inteli­
gență destul de deschisă și din cauza această e îndărătnic și, oricît

ER
de paradoxal ar părea lucrul, pătimaș. Din neînțelegerea probleme­
lor puse de conflictul european a înclinat la inceputu-l războiului, cu
NIV
timiditate, de partea puterilor centrale; și din încăpățînate s'a aruncat
mai tirziu, cu trup și suflet, în brațele nemților.
D. Arion zîmbi cu un zîmbet bun și trist;
— Ce păcat că spiritul lui autoritar și sufletul lui vindicativ
LU

l-au împiedicat să simtă dela început cit de profund era curentul po­
pular care exprima conștiința obscură a țării. O singură scuză poate
RA

că'l îndreptățește. Nici unul din noi n’am văzut încă mai bine, nici
mai departe declt el. Adevărul e că nu eram pregătiți sufletește, ori
c'rt s’ar înfuria Filipescu și oricît ar perora Take, pentru înfăptuirea
NT

Romîniei mari.
Mi-aduc aminte cîud m'am întors din străinătate, cîteva sâptâ-
mîiii numai după izbucnirea războiului. Veneam în țară,—pierdut, uluit
CE

nefiirid în stare să extrag un gînd temeinic, o idee bttnișoară, din

haosul de știri contradictorii.cari ne soseau pe drum. Ce aveam să
facem ? Cu cine să mergem ? împotriva cui ? Nici unul din factorii
I/

răspunzători nu știa mai mult ca mine.

AS

Ei bine, n'o să uit nici odată clipa cîud am pus piciorul pe pâ-
mîntul țării, cînd am văzut prima figură cunoscută și în aer, în mer­
sul, în înfățișarea, în privirea oamenilor nu știu ce sentiment miste­
UI

rios de încredere și de sărbătoare. Par’că o ceață mi s’a luat atunci

dinaintea ochilor și-am înțeles diutr’odată că destinul poporului
BC

acestuia era definitiv hotărît, că pe de-asupra capetelor noastre con­

știința neamului vorbise și că soarta noastră, în actualul război, era
iremediabil legată de soarta Franței.
D, Arion tăcu.
94 ............. F AX-L A

Y
Um rimbet cald și fericit ii ilumina figura.

AR
Tăcerea domni cîfeva cfipe lungi In biblioteca.-ei egârffâ și dezor­
donată. 0 rază de soare căzu pe masă. Un trandafir îș.i risipi, ca-un
dar suprem, pe un volum de Verlaine, petalele ofilite. Și ca și euni

R
numele Franței ar fi evocat pași de metftiet, peruci pudrate și mar­
chize de-odinioară, d-na Arion se arătă în cadrul ușei și ne fcrtrebă

LIB
cu un zimbet, care ar fi vrut să fie plin de mustrări, dacă firterviewul
s’a terminat.
Nu. Abia începea.

ITY
D. Arion își trecu mina încet pe frunte, zîmbi cu un suris in-
perceptibil de tristeță și de ironie, apoi îmi dictă :
— Nu mai încape azi nici o îndoială că Germania va fi învin­

S
gătoare și câ politica Romîniei va trebui fata!....

ER
loan Nîcaară
NIV
LU
RA
NT
CE

NUMĂRUL VIITOR AL
I/

FACLEI
VA FI CONSACRAT APROAPE
AS

IN ÎNTREGIME
BULGARIEI.
UI

NUMEROASE ARTICOLE ȘI
DESEMNE.
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
Incidentul lorga-Cuza

ER
Cei doi frați lipiți s’au despărțit. Jalnica separație s'a făcut în
NIV
Camera romînă, zilele trecute. Nit pe o chestiune de principii fiindcă
amîndoi deputății sînt partizanii „cauzei naționale", ci mai mult pe
o chestiune de atitudine.
LU

E interesant de urmărit evoluția paralelă a acestor oameni po­

litici, apoi depărtarea tot mai sensibilă a orbitelor acțiunii lor, d. lorga
înălțîndu-se spre firmamentul vederilor largi și a înălțimilor de o mo­
RA

rală superioară, d. Caza cuftindîndu-se iremediabil într’o mediocritate

acoperită de un văl etern de ridicai.
La începutul carierii sale politice, profesorul N. lorga s’a re­
NT

marcat ca un agitator studențesc. Massa universitară era contingen­

tul său politic. O izbucnire a celebrității sale s’a tăcut în ziua de 13
CE

Martie 1906, când studenții agitați de d. lorga au împiedicat cu

scandal și cu vărsare de sânge o reprezentație pe scena Teatrului
Național, menită să fie jucată îif franțuzește de doamnele romîne din
înalta societate.
I/

' Un gest, o zi; un nume I N. lorga era idolul studențimii era

AS

spaima tuturor acelora care ar fi îndrăznit să profaneze sentimen­

tele naționale.
' In timpul acesta, profesorul Cuza, la lași, agită și el studenții
UI

împotriva jidanilor. Pentru d-sa, soluția chestiunii evreești era bâta.

La 1907, după 'răscoale, d. lorga izbutește să pătrundă întâia
BC

oară în Cameră, unde, cu o crasă lipsă de experiență și de simț po­

litic, crezându-se în mijlocul studenților'săi, la Dacia, sfidează întreaga
Adunare, și-și atrage din partea bătrânului om de stat Dimitrie
Sturdza, celebrele cuvinte:
93 FACLA

— D-tale îți umbla mori de vânt în cap.

D. lorga scosese foaia sa „Neamul românesc" (de ce nu româ­

Y
nesc?...); d. lorga făcuse scandaluri cu studenții; d. lorga scrisese

AR
cu ocazia primilor morți din răscoalele dela 1907 vestiHîl său articol.
„Ierte-i Dumnezeu pe cei patru țărani"... articol tipărit în foi volante
de instigatori și răspândit în popor; d. lorga scrisese câteva sute de

R
volume în toate limbile pământului și referitor ia toate specialitățile;

LIB
d. lorga desfâșurase o activitate devorantă, înspăimântătoare. Muncit
de o sete înăscută, de un neastîmpăr aproape isteric de a lucra, de
a produce, de a se agita; de a se pune în evidență, părîndu-i-se că
orizontul e prea îngust și că atmosfera singurătății îi sufocă ; d. lorga

ITY
izbutește să grupeze împrejurul său o sumă de mediocrități și să-și
alcătuiască așa zisul „partid" naționalist-democrat, pus sub șefia sa
și a d-lui A. C. Cuza dela lași 1

S
Ca „șef' de partid, d. Cuza și-a valorat marile sale talente de

ER
bărbat politic. A dat la iveală tendințele de acaparare ale jidovitnii
din țară. „Anexele la jidanii în presă", campania împotriva „Cahalu-
lui“, destăinuirea maximei elaaice „tob șebegohnharogh" revelau în
NIV
d. Cuza pe omul politic, capabil - dacă i s’ar fi dat puterea—să dez-
lânțuiască asupra ovreilor urgia unor persecuții, față de care pogromul
rusesc ar fi fost o măsură de blândețe.
LU

Iu aceșt timp, un mic incident supărăcios turbură seninătatea o-

limpică a activiții d-lui Cuza. Descoperirea faptului că opera sa de
căpetenie „Poporația“,pe baza căreia fusese numit profesor universitar,
RA

care fusese premiată de Academia Română cu o sumă'bunicică,-^este

un plagiat strigător la cer... . . . .-
Strîns cu ușă, înșirat pe două „coloane, zdrobit sub elocința tex1-
NT

telor, d. Cuza dă din colț in colț, incapabil să se disculpe, și invoâcă

iarăși cu ochii Ia cer. viclenia „Cahalului", maxima „tob șebegoim
CE

liarogh" și spiritul de disoluțiune al „jidanilor în presă". Procesul de

calomnie intentat la jurați îl pierde, și-l cufundă sub greutatea opro­
briului public.
I/

D. lorga, calmat de primele furori ale tinereții, dezbărat de stu­

dent), care, de îndată ce nu i-au mai slujit măririi sale politice, au
AS

devenit niște „secături entuziaste",—d. lorga visează o ascensiune mai

nobilă, rolul politic în puterea cuvântului, ajutat de diplomația sibi­
UI

lină care duce deadreptul la fotoliul ministerial. Ales deputat al co­

legiului 11 la toate akgerile—exceptînd una,— în Cameră d. lorga se
remarcă printr’un tact surprinzător, printr’un spirit de orgolioasă in­
BC

dependența, dublată de o disciplină savantă. Discursurile sale, arti­

colele sale, fac dovada unui spirit larg, tolerant, de un patriotism
 FACLA

arzător, de un democratism apostolic, de o sinceritate și de o ctirățenei

sufletească, — aproape unice în analele politicianismului român. Dela
Petre Carp și Dimitrie Sturdza nu s’a înscris încă un caracter, care

Y
să personifice mai categoric cinstea personală și forța morală ca d.

AR
N.. lorga.
La tt-hiinile alegeri, „partidul" națipnalist-democrat trimite în
Cameră pe cei doi șefi, N. lorga și A. C. Cuza. Izbucnește războiul

R
european. Cei doi șefi îmbrățișază cauza națională. D-l Cuza, con­

LIB
secvent tradiției, a rămas tot la „tob șebegoim fcarogh“. In Cameră,
a luat-o cu otozbirul, întrerupînd pe oratori, țipînd, lătrind, fâcînd pe
cățelușul insubordonat, pe elevul nesupus, care-și atrage observația
Președintelui și nota trei la conduită.

ITY
Iar d. lorga, afișînd un patriotism luminat, prudent, fără surie și
fanfare, o atitudine de sprijin dat guvernului, — cînd oamenii politici
se întrec să-l co+nbatâ ca să-i ia locul — o banchetă de a spune în­

S
totdeauna adevărul, o poziție de liniște sufletească, de încredere în

ER
forțele vii ale neamului, o îndrumare către un loc de ministru. D.
lorga suferă atracția firească și legitimă a măririlor.
Era firesc ca acești doi oameni să se despartă. „Pe chestie de
NIV
păreri 1“ a lătrat d. Cuza. „Pe chestie de inimă !“ a replicat demn și
amar d. lorga.
D. Cuza nu se va mai îutîlni a doua oară cu mandatul de de­
LU

putat. D. lorga va ajunge ministru. Este o satisfacție pe care politi­

cianismul romln ne-o va da nouă. Nouă care am văzut cretini, oameni
certați cu morala și cu justiția, fils â papa, sortiți dregători prin drept
RA

divin, coși cînd s’ar fi tras deadreptul din testictdele lui Brama, nouă,
care dorim recompensa meritului și a cinstei, și răzbunarea fotoliilor
NT

noastre ministeriale, ofensate de fesele intelectuale ale atîtor paraziți

sociali.
N. Albolă
CE
I/
AS
UI
BC
 FACLA

Y
AR
Editura C. Banu

R
N’am nici un fel de simpatie pentru d. C. Banu. Ca dascăl, ca orator, ca

LIB
director al unui ziar politic și ca director ai unei reviste literare, ca politician, ca
arivist și ca ministeriabil, omul acesta șters, mediocru și incolor, îmi era profund
și sincer antipatic. As fi putut să știu că d. Banu e omul cel mai cinstit din lume,
mi s’ar fi demonstrat că directorul „Flacărei" e omul cel mai dezinteresat, cel mai

ITY
drept și cel mai bun din toată țara asta, aș fi descoperit întriinsul comori de ca­
lități sufletești și de virtute, mărturisesc cu cinizm, că mi-ar fi fost imposibil să
găsesc, în tot arsenalul meu stilistic, un singur grăunte de tămîie, ca să 1’1 ard
sub uas, D. Banu întrupa pentru mine, sub o formă cu atît mai insuportabilă eu

S
cu cît încerca să apară mai amabilă și mai plăcut, tot ceeace ra’am deprins să

ER
desprețuiesc și tot ceeace urăsc din instinct: mediocritatea. Mediocritatea sub tiuite
defectele și în toate manifestările ei multiple, mediocritatea iremediabilă a omului
care nu va izbuti să se ridice o singură clipă în viața lui, de-asupra lui însuși,
NIV
mediocritatea care se prezintă în lume cu titluri academice, cu decorații la buto­
nieră, cu barbă respectabilă, și care e așa de plată îucît te obligă să preferi unul
Banu oarecare pe cel din urmă sattimbac de btlci sau bandit de.codru, care prin
viața lui aventuroasă fți dă cel puțin iluzia că-și bate joc de hotarele medio-
LU

critălei.
N’aveam prin urmare nici un fel de simpatie pentru d. Banu și credeam
sincer că u’o să’mi revlzuesc nici odată părerile față de d-sa, cînd iată că, acum
vre-o zece zile, o știre publicată de mai toate ziarele ne-a adus la cunoștință un
RA

șir întreg de cărți cari vor apare toate în editura d-lui Constantin Banu.
D. Banu editor.,! Casa de editură C. Banul Editura proprie, cu name șl
pronume, a unui om care face politică în țara asta, care are veleități de ministru,
NT

care va fi de sigur ministru cîndva.

Mi-am făcut cruce cu mina •stingă. M’am frecat la oclit să văd dacă na
visez, M’am temut o clipă să n’am orbul găinilor. Nu citisem bine. In ziar scria-
CE

negru pe alb, lămurit, precis, indubitabil: Nu C, Banu, antreprenor de cazinouri,

ca Manolache Culoglu, nu C. Banu cîrciumar ca cei trei frați Brâtleni, nu C. Bono,
acționar la cine știe ce întreprindere cointeresată, veroasă și mănoasă, ci pur și
simplu C. Banu, editor.
I/

Editor îii țara romîneaseă și editor de cărți literare, cînd ești membru al
partidului national-liberal!
AS

Mărturisiți că e fantastic. Și convertiți că aș fi cel din urmă dintre sectarii

de rea credință dacă tt'aș recunoaște sus și tare că asupra însușirelor d-hu Banu
m’-arn înșelat cu desăvirșire și dacă n’aș cere voie adversarului politic să string
UI

cu putere șl cu căldură mina editorului C. Banu.

ri. O. C,
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Moartea: Eu Hi voi da pacea.

NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
Ill VI. — HO. 8

AR
I February 191S

R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Nazone 1 împăratul Bizanțului.

98 FACIA

Y
AR
Carmen Sylva

R
S’a lăsat însfârșit cortina și peste ultimul act al vieții acesteia

LIB
teatrale.
Când ne așteptam mai puțin, când toți o uitaseră și nimeni nu-i
mai dorea moartea, regina Elisabeta s’a stins într’o dimineață poso­
morâtă de Februarie și și-a trimes sufletul ei serafic de candoare nem­

ITY
țească, spre cerul ingrat al Romînlci.
Ca midii actori fără talent, Carmen Sylva a făcut și ea greșeala
omenească să se retragă cu cîțiva ani mai tîrziu decît trebuia de pe

S
scena vieții.

ER
Deși era corpolentă și învestmîntată în haine vaporoase care-i
dădeau de departe o înfățișare burlească de balon, ea n’a ocupat mare
NIV
loc în lume și „geniul" ei, strict oficial, n’a ținut umbră nimănui. Avea o
predilecție deosebită pentru rolurile somptuoase și șterse în acelaș timp
pentru sufletele romantice sub greutatea purpurei regale pentru gestu­
rile obosite și inocente de martiră încoronată. Scriind sîrguincios pa­
LU

gini incolore sub plafoane aurite, își. închipuia ușor că rătăcește prin
lume ca an fel de cîntăreață â pădurilor; și lipsită de bucuriile și de
jertfele maternității, surîdea cu convingere cînd i se spunea cu seriozi-
RA

tea aceea protocolară, lipsită de ironie, că era mama răniților.

De vre-o două ori mimai a încercat să joace roluri politice cari
NT

covîrșeau puterile ei poetice, și în ambele rînduri regina Elisabeta a

trebuit să părăsească scena fără voia ei.
Odată, de mult, împotriva regelui Carol și cu sprijinul cîtorva
CE

familii boerești înrudite cu Elena Văcărescu.

Și a doua oară, în vara și toamna anului 1914, cînd pe malu­
rile sălbatice ale Peleșului încerca să acopere cu liedurile ei germane
I/

glasul durerei românești și ecoul bătăliilor dela Marna.

AS

De atunci, înfrîntă, descurajată, surghinită aproape la mînăstîre,

nu s’a mai auzit vorbindu-se nimic de dânsa. Cîteva familii scăpătate
și cîțiva ratați simpatici, îi cunoșteau doar adresa. In fața lor Juca
UI

ultimul ei rol de. regină fără coroană și de poetă caritabilă, cînd

moartea, obosită probabil de măcelurile din Franța și-a adus aminte
BC

că sunt nemți și-n România și s’a întins o noapte în așternutul ei

regal.
Nicoară al Lumii
9ft FACLA

Y
R AR
Vulturul, Semiluna și Prazul

LIB
înțelepciunea Proniei îi des­
tinase frați, căci aveau suflet și
aspirații comune Hazardul, pe care

ITY
înțelepții materialiști ai lumii îl
pun deasupra lucrurilor și mai pre­
sus de Dumnezeu, i-a despărțit

S
în scurgerea veacurilor. Dar ei s’au
întîlnit, în virtutea af inităților elec­

ER
tive. Sînt îmbrățișări fatale, care,
împotriva vicisitudinilor, trebue să NIV
se producă, cliiar în moarte. Sînt
idei care trebue să se contopească,
ca că alcătuiască o sinteză unitară,
din valori incomplete, care se în­
LU

tregesc prin fuziune, Sînt în sfîrșit

popoare, c-are merg în politica lor pe orbite diverse, ca să ajungă odată
în acelaș punct de coincidență.
RA

Astfel, Vulturul, Semiluna și Prazul s’au regăsit în identitatea unor

aspirații de crimă, de amoralitate și de sacrilegiu.
îmbrățișarea a fost pecetluită cu sînge și cu un rînjet de diavo­
NT

lească victorie.
Vulturul e în fruntea trinității sinistre, fiindcă el a pus în serviciul
cauzei sale nefaste, toată rafinarea perversă a civilizației, căreia i-a strîm-
CE

bat drumul către distrugere. Mașinismul, industria, geniul inventatorilor,

munca secolelor, menită să îmbuneze ființa umană pentru scopuri veșnic
creatoare, i-au slujit Germaniei ca o armă, pe care au îndreptat-o în
I/

pieptul umanității, în inima progresului moral» împotriva evoluției natu­

rale a popoarelor.
AS

Și-a ales întti ca aliați pe Turci.

Semiluna a îngrozit odinioară popoarele, a încremenit de admirație
Europa sfîșiată de luptele pentru Credință și pentru dezrobirea puterii
UI

seculare de sub despotismul papilor; a întins umbra steagului verde din

deșerturile Asiei pînă sub zidurile Vienei, și pînă la porțile Gibraltarului;
BC

a întemeiat un al doilea imperiu roman, formidabil, peste neamuri libere.

Crucea șovăia înaintea Semilunei, Evanghelia părea o clipă îngenuchiată
de Coran, iar împărații creștini tremurau înaintea puterii Sultanului. .
100 FACLA

Dar, dacă imperiul roman a însă

mînțat civilizația greco-latină peste po­

Y
poarele primitive supuse, care a fost
destinul pămîntesc al Semilunei? Ce rol

AR
civilizator a îndeplinit ea în lumea asta?
A robit ca să jefuiască, a cucerit ca
să distrugă, a stăpînit ca să umilească.

R
A vărsat și a supt sîngele națiuni­

LIB
lor, a nimicit orice început de cultură,
a incendiat bibliotecile din Alexandria,
a întins domnia pustiului, a stupidității,
a corupției, a resemnării morale, pre­

ITY
tutindeni unde mîna ei profanatoare s’a
înfipt; iar frumusețile, comorile de artă,
fructul copt al geniului omenesc și efor­

S
turile generoase ale vremurilor le-au luat

ER
în deșert.
Astăzi, cînd, din Om Bolnav, cum
a numit-o lordul Chatam, formidabila
NIV
împărăție a padișahilor a ajuns un hoit, pe care Vulturul german vrea
să-l întoarcă la viață printr’o insnflație artificială de aer, nimeni nu
va regreta neputința acestui procedeu, nici o lacrimă nu va juca, pe
mormîntul hienei dispărute, ci lumea va saluta funeraliile bestiei cu stri­
LU

găte de victorie.
Astăzi sînt alături trei popoare, care simbolizează spiritul antisocial
și disoluția umană. Prazul s’a anexat Vulturului și Semilunei.
RA

Țanțoș la înfățișare, dar de proastă calitate și hrană de mojici, —

prazul personifică de minune misiunea europeană a Bulgarilor.
NT

Resturi deplorabile și degenerate de Vandali și de Huni, Bulgarii

s’au oploșit cam de o mie de ani în ținuturile Balcanilor. Creștinați și
slavizați de admirabilul popor sîrbesc, s’au putut închega într’o alcătuire
CE

de stat. Principiul lor fundamental a fost spiritul de jaf, de cruzime, de

crimă, de cucerire în paguba vecinilor. Au visat îndată Imperiul, care
însă n’a putut prinde consistență, decît sub dinastia romînească a Asa-
nilor, care i-au dat o splendoare nebănuită. Cu imperiul romîno-bulgar
I/

a luat sfîrșit visul Țarigradului. Vasile al Il-lea Bulgaroctonul, împăratul

AS

Bizanțului, a înțeles atît de bine spiritul acestui popor, îneît și-a dat
seama că tendințele sanghinare nu pot fi înăbușite deeît tot în sînge.
Și a încercat să-i... civilizeze prin masacre. Păcat că n’a izbutit în
UI

întregime. Suflet bizar și infam! Din acea culme glorioasă și altieră de

mărire și de slavă, poporul bulgar a putut cădea atît de jos, îneît să dis­
pară cu desăvîrșire sub dominația turcească.
BC

Sub jugul turcesc, poporul romîn și-a păstrat întotdeauna auto-,

nomia; și nu odată, ci de mii de ori dealungul istoriei, el a sfărîmat cu
101 FACLA

apada lui lanțurile cari tindeau tot mai mult să-l sugrume, și și-a răs­
cumpărat cu singe dreptul de a-și conserva integritatea ființei lui etnice

Y
și naționalitatea lui inalterabilă. Pe cînd, pînă acum eîteva decenii, Bul­
garia a fost pașalîc, provincie, mahala a Stambulului.

AR
Sufletul unui popor se zugrăvește în istoria lui. Istoria poporului
bulgăresc ni-1 dezvălue ca pe un popor criminal. Liber, rîvnește și pune

R
la cale asasinate. El înțelege să prospere prin crimă. Prizonier, e laș :
nu se revoltă, ci se obișnuește lesne cu carcera, pricepînd poate că este

LIB
răsplata justă a tîlhăriei. Liberat iarăș, iarăș pîndește cu cuțitul la dru­
mul mare.
Deabia mintuit de noi și de ruși de sub stăpînirea otomană, unde
părea condamnat la o sclavie eternă, el visează Guleamătă Bulgaria,

ITY
Bulgaria mare, dar o Bulgarie alcătuită nu numai din bulgari, ci și din
pămînturi sîrbești, grecești, turcești și romînești. Spiritul de bandit l-a
călăuzit să facă războiul din 1912, spiritul de bandit i-a adus prăbușirea

S
in 1913, cînd a luat armele împotriva aliaților lui, — cum o mărturisește

ER
cu durere însuș d. Gheșoff, — spiritul de bandit și de paricidiu l-a elec­
trizat în 1915, ca să facă saltul de tigru în spatele Serbiei istovite, și să
lovească cu o copită lașă țeasta însîngerată a leului în agonie.
NIV
...Dacă Germania, curățită și acrită de fumul contagios și mortal al
împăratului ei nebun, va avea încă dreptul și datoria să trăiască, Turcia
și Bulgaria nu vor avea nici un merit la viață. Stîrvurile lor vor fi în-
LU

mormîntate în gropile fără cruce și fără inscripții, în gropile anonime

ale criminalilor, condamnați și executați de justiția absolută și imanentă
a lumii.
N. Albotă
RA
NT

Antisemit!
CE

lată-mă așa dar, după ce am fost anti-creștin, anti-militarist,

anti-patriot, anti- mai știu eu ce, mai știu eu cum și mai știu eu
împotriva cui, iată-niă de data asta, curat colac peste pupăză și
I/

anti-semit 1 !!
„Egalitatea** și „Curierul Israelit** m’au crucificat pe cite două
AS

coloane de gazetă între d-nii Schweig și Schwarzfeld, m’au osîndit,

m’au excomunicat, m’au așezat alături de A. C. Cuza și în fruntea
UI

sotniilor negre căzăcești și, spre eterna oroare a seminției lui Israel
rătăcită pe meleagurile astea romînești, m’au decretat antisemit.
Toate expresiile tari din vocabularul obicinuit al „Faclei** —
BC

minus talentul întrebuințare! îmi sunt întoarse cu amabilitate. Bietul

meu articol împotriva studenților evrei dela lași, așa de anodin față
102 FACLA

de atîtea altele, e o „Infamă înșirate* de cuvinte, o colecție com­

Y
plectă de „formule hipocrite", la adăpostul cărora eu care am și azi

AR
„cinizmul să-mi zic democrat" nu am totuși piuă într’atita „curajul ti­
căloșiei* încît să spun pe față că visez din fundul sufletului ceva po­
gromuri prin tîrgul Cucului dcla lași sau prin împrejurimele halei

R
păduchilor din București.

LIB
Sub avalanșa asta neașteptată de invective să mărturisesc că
am rămas surprins, uimit și întristat? Aș exagera. Intii, fiindcă m’am
obicinuit de mult cu înjurăturile, ca țiganul cu scînteele.
De vre-o șase ani de cînd apare „Facla" și de vre-o zece de

ITY
cînd rni-am luat dreptul să dau lovituri în dreapta și în stînga și să
rid de tot și de toate, am simțit de-atîtea ori vîrful penei mele ascu­
țite lunecînd pe suprafața unsuroasă a ipocriziei omenești, încît azi

S
nimic nu mă mai miră și aproape nimic nu mă mai revoltă.

ER
Cind arătam relele armatei și dovedeam că s’au cheltuit za­
darnic miliarde fără să avem o oștire pregătită pentru altceva decit
pentru represiuni țărănești, cei cari lăsau armata țârei fără puști, fără
NIV
tunuri și fără munițiuni, cei cari ne-au vîrît din incapacitate sau din
lăcomie in groaznicul impas al neutralităței silite de astăzi, aceiași
oameni, mă denunțau vindictei publice și strigau în cor că sunt
LU

antimilitarist.
Cînd, pe terenul mai larg al luptelor politice, ceream drepturi
egale pentru toți locuitorii țârei, cînd încercam prin polemici desnă-
RA

dăjduite să vîr în capetele înguste alr politicianilor convingerea că

numai pe bazele largi ale unui regim democratic se poate ridica și
NT

întemeia conștiința națională a unui popor, toți cei cari astăzi se

vaetă la răspîntii și bocesc ca muerele pe ruinele iluziilor, speran­
țelor și revendicărilor romlnești, toți aceștia îmi urlau atunci în ureche
CE

că sunt anti-patriot.
Iar astăzi sunt antisemit!
Antisemit, pentru că mi-am făcut o datorie față de mine însumi
I/

să spun evreilor dela lași cîteva lucruri, neplăcute poate, dar adevă­
rate. Pentru că i-am prevestit prietenește să se ferească de unele
AS

greșeli pe cari și romîni ca Marghiloman, ca Stere, ca Virgil Arion

și ca atiția alții Ie vor plăti cu prețul vieții lor politice, dar pe care
UI

evreii Ie vor plăti înzecit și însutit, pentru că îmi cunosc țara și știu
că în cele din urmă, într’o zi de revoltă sau de desnădejde, evreii
vor trebui să plătească pentru toți.
BC

Pentru că le-am spus studenților evrei dela Iași lucrurile astea

și încă vre-o două-trei tot atît de drepte, cum aș fi spus unui copil:
nu te juca cu focul că o să faci la noapte pipi în pat, evreii din
103 FACLA

capitală sau luat la harță cu mine, mî-au intentat proces de intenții,

mi-au suspectat convingerile și fac o larmă îngrozitoare că sunt

Y
antisemit.

AR
Nu mă miră ipocrizia lor.
Și nu mă surprinde pentru că mă așteptam de mult s’o -găsesc
odată în cale, pentru că îmi cunosc marfa și oamenii și fiindcă știu

R
dintr’o experiență veche cit de sensibile sunt coardele succeptibili-

LIB
tăței evreești.
Evreul romîn nu respiră cu plăcere, deși nu e botezat in religia
lui Popa Iapă, decît fumul agreabil și gîdilitor al tămîei. Aerul curat

ITY
al sinceriiăței îl supără și parfumul adevărului il înăbușă. Spuneți
intelectualilor evrei toate prăpăstiele din lume, că sunt oamenii cei
mai dezinteresați, mai buni la suflet, mai idealiști, mai inteligenți,

S
mai ales inteligenți și persecutați, că n’au sufletul acrit de resenti­
mente noi și uri străvechi, că toate virtuțele nemuritoare sălâșluesc

ER
întrînșii și că în toți oamenii mari ai omenirei trebue să fie amestecat
și nițel sînge evreesc și veți vedea îndată toate urechile lui Israel
NIV
ciulindu-se de plăcere și toate privirile aprinzîndu-se ca la perspec­
tiva unui gheșeft. Îndrăzniți însă, în concertul acesta de laude, să
scoateți o singură notă discordantă, să vă permiteți o reticență, să
LU

nu fiți vecinie cu gura căscată de admirație și de extaz, pieirea va

îi partea voastră și veți simți pe umerii voștri apăsînd mai greu
decît destinul sentința d-lui Schweig: Sunteți autisemiți.
RA

In țara asta în care nimic nu e sfînt și inviolabil, în care putem

ride cu hohote de rege, de prinți, de popi și de miniștri, de magis­
tratură și de militari, de politicians și de noi înșine, un singur fel de
NT

sentiment ireverențios nu e îngăduit, gluma, ironia sau adevărul față

de evrei.
Vrei să le dovedești că au făcut o prostie ? Ești antisemit 1 Iți
CE

pare rău că în zilele astea mari i-ai găsit alături de Marghiloman,

de Slavici, de Virgil Arion și de toți romînii trădători, în toc să-i
găsești făcînd un singur suflet cu poporul romîn.
I/

Ești antisemit! Ii prevestești prietenește că în politică greșelile

AS

se plătesc amar. Ești antisemit! Te superi pe ei. Ești antisemit! Rîzi

de ei. Ești antisemit! Oricum ai întoarce-o și oricum ai suci-o, ai
fost, ești și vei fi antisemit.
UI

Căci în țara asta de glumă și de bată-i masa, evreul este sin­

gurul animal „Tabu“.
BC

N. D. C,
104 FACLA

Y
AR
Bulgarii sunt de vină.

R
LIB
E o poveste pe care-o aud a*
proape dela începutul războiului.
Cînd Bulgaria nu se declarase

ITY
încă fățiș de partea Germaniei, o bună
parte din oamenii noștri politici și
cea mai mare parte a oamenilor po­

S
litici din statele aliate, erau convins!
că între (arul Ferdinand și poporul

ER
lui există o prăpastie, că rusofilismul
poporului bulgar 11 va împiedica tot­
NIV
deauna sâ meargă înpotriva Rusiei și
că în fața celui d’intâi soldat rus care
ar fi călcat pe părtinitul Bulgariei, toate
LU

regimentele țarului Ferdinand ar fi ri­

dicat steagul revoltei și, din taberele
nemțești, ar fi trecut cu arme și ba­
RA

gaje, de partea fratelui mai mare slav.

De cînd Bulgaria și-a dat însă
poalele peste cap și soldații (ci au
NT

trecut victorioși prin Serbia pustiită,

au răspuns fără să clipească din ochi
CE

bombardărei flotei rusești și așteaptă în tranșee sosirea noastră

în tovărășia acelorași ruși, cîntecul diplomaților dela noi și din
apus s’a schimbat puțin, dar păstrează totuși in general aceeaș
notă optimistă și copilărească. Ni se spune și astăzi că între țarul
I/

Ferdinand și poporul lui există, dacă nu tocmai o prăpastie, cel puțin

AS

un șănțuleț, că bulgarii s’au înhămat la jugul nemțesc înpotriva voin­

ței și sentimentelor lor, și că la cel d’intâi prilej bine venit se vor
revolta, vor părăsi politica nemțească și se vor arunca plini de re-
UI

inușcări și de căință în brațele fratelui slav dela Nord.

Mi se pare că basmul ăsta cu cocoșul roș al slavismului bul­
BC

gar, a ținut prea mult. Din cauza lui diplomația aliaților a făcut la
început o enormă greșală și tot din cauza aceluiaș basm mă tem că
spre sfîrșitul războiului european vor repeta greșala inițială, lăsîndu-se
105 FACLA

încă odată trași pe sfoară de șiretlicul bulgar,

Simptomek sunt numeroase. In presa străină ca

Y
și in presa noastră și astăzi se vorbește mn-eu

AR
de o Bulgarie care va deschide î-nsfîrșit ochii,
de trădarea țarului Ferdinand și de soarta tra­
gică a poporului tîrît fără voia lui într’un război

R
antipatic. Bulgaria continuă să apară și-acum

LIB
in ochii multora ca o victimă nenorocită.. Atit de
înrădăcinate sunt în sufletul omenesc unele pre­
judecăți, și puterea ideilor fixe e atit de mare,

ITY
în cit nici astăzi, după atîtea experiențe costisi­
toare, oamenii politici nu se pot obicinui să re­
nunțe ușor Ia credințele cari i-au pălmuit în față

S
după ce le-au legănat copilăria.

ER
Și cu toate astea dacă era ceva firesc și
ușor de văzut pinâ în Septembrie trecut, și izbi­
tor de limpede de-atunci încoace, era tocmai în­
NIV
clinația sufletească a poporului bulgar.
N'am trăit decît vre-o zece zile la Sofia și asta acum crțiva
ani. Dar zilele acestea puține mi-au lăsat o impresie neuitată. Am cu­
LU

noscut pe bulgari Ia ei acasă, i-am văzut cura trăiesc, cum muncesc,

cum și-au organizat piața publică și viața particulară, și cum petrec.
De-atunci m’a izbit asemănarea vieții bulgărești cu viața ordonată și
RA

mediocră a familiilor nemțești ș in­

fluența covîrșitoare pe care a avut-o
cultura germană asupra bulgarilor.
NT

Dela planul orașului, tăiat de străzi

paralele și de bulevarde rigide ca
CE

cele din Germania, și pînă la pe­

trecerile din jurul Sofiei cu familiile
strînse în jurul halbelor- cu bere,
totul îmi demonstră la fiecare pas
I/

depărtarea enormă dintre concep­

AS

țiile noastre asupra vieței și con­

cepția bulgară, și asemănarea bătă­
toare la ochi dintre viața vecinilor
UI

noștri de peste Dunăre. Sunt a-

mănunte în traiul zilnic al unui po­
BC

por cari ar părea să nu prezintă

nici un fel de importanță. Dar amă­
nuntele astea neînsemnate trădează
106 FACLĂ

totuși o stare de spirit generală și adeseori vorbesc mai limpede de

cit toate rapoartele și destăinuirile diplomatice. Plimbați-vă un sfert

Y
de ceas pe calea Victoriei. Oricit de întortochiată ar fi, oricît de în­

AR
gustă și de murdară, veți simți imediat sub lumina vitrinelor străluci­
toare, în silueta femeelor elegante, în toate nimicurile acelea cari cons-
tituiesc totuși viața proprie a unui oraș, că mulțimea aceea veselă,

R
agitată și vană, îmbulzită la răspîntii, îngrămădită cu aceiaș curiozitate

LIB
în fața vitrinei unui coafeur, ca și în fața unei librării plină de cărți
franțuzești, veți înțelege fără doar și poate că o asemenea mulțime,
nu va primi nici odată de bună voie să lupte pentru Kaizer și să
moară pentru nemți.

ITY
Plimbați-vă apoi un sfert de ceas și pe bulevardele lungi, vaste,
aliniate și pustii ale Sofiei. Nu veți mai avea nevoie de alte studii
savante ca să înțelegeți ce odgoane sentimentale leagă poporul bul­

S
gar, muncitor, sobru, prost și disciplinat, de supușii Kaizerului tot

ER
așa de disciplinați dar ceva mai puțin proști totuși decît bulgarii.
Afinitatea asta electivă vă va explica multe lucruri. Printre altele că
Țarul Ferdinand a putut să săvîrșească actul lui criminal înpotriva
NIV
Serbiei și-a civilizației, fără să găsească în popontl lui altceva decît
spinări încovoiate și brațe gata să'l secondeze.
Lux
LU
RA

Iar ministerul de război.

NT

Campania începută acum vre-o două luni de zile înpotriva mi­

CE

nisterului de război, continuă cu aceiași înverșunare. Toate expresiile

elegante, întrebuințate de birjari și ide oamenii noștri politici, se lă­
făiesc zilnic pe coloane întregi de ziar, strălucesc în discursuri par­
lamentare și fac deliciul publicului doritor de audiții muzicale rafinate.
I/

Pungași, excroci, bandiți, hoți de drumul mare, sunt numai c'rteva

din expresiile sintetice cari revin mai des sub pana și în gura po-Ii-
AS

ticianilor din opoziție. Dela ei publicul cel mare află zilnic că mini­
sterul nostru de război e un adevărat codru al Vlăsiei în care milioa­
nele se fac peste noapte, în care ofițerii jefuiesc de sting pămîntul ș’i
UI

în care toți cei intrați acolo, mai râu ca în infernul lui Dante, sunt
siliți să-și lase speranțele la ușă și punga în cabinetul secretarului
general. Și tot dela dînșii, fără îndoială, soldații trimeși să facă de
BC

pază în tranșee, concentrați de-atîtea luni de zile, amărîți, plouați, arși

de soare, bătuți de viscole, de griji și de nevoi, află și ei că superi­
orii lor din Capitala Țârei n’au altă grijă decît să fure zi și noapte,
107 FACLA

să dea iama în averea Statului și să pîrjolească locul pe unde

trec.
îmi închipuesc starea lor sufletească și- gîndurile ce trebue să

Y
le inspire citirea ziarelor din București. In fața lor. la cîteva sute de

AR
metri, șerpuesc tranșeele ungurești sau bulgărești. Către ele vor avea
să se âvînte într’o zi. Peste ele vor trebui .să treacă. In așteptarea
ceasului acestuia suprem se incordează toate voințele, se oțelesc toate

R
energiile, se- pregătesc de-aproape optsprezece Iutii de zile armele de
fier cari vor asigura izbînda năzuințelor noastre naționale.

LIB
Ori, cum se pregătesc!
Soldații din tranșee afla că îndărătul lor, pe cînd ci stau de
veghe, se fură, se jeluește, și se fac averi de milioane într’o noapte
de trădare a intereselor romînești. Li se spune că n'avcm arme, că

ITY
n’avem rnunrțiuni, că nu s’a făcut aproape nimic pentru apărarea
țării, că vom intra poate în război fără altă pregătire de cit brațele
goale și carnea de tun a soldatului romîn.
Care trebue să fie atunci starea de spirit a oamenilor acestora

S
și cu ce încredere în ei insăși și in șefii lor vreți să sc gîndeasjcă

ER
la război!
Ah, mi-aduc aminte cu deliciu de ploaia de înjurături care
curgea asupra noastră, nu mai departe decît acum trei sau patru ani,
NIV
cînd îndrăzneam să denunțăm cîteva din lipsurile și din neajunsurile
armatei. Eram atunci în plină pace. Învinuirile noastre nu primejduiau
nimic. Apărarea țărti rămînea neatinsă. Și cu toate astea nu era inju­
rie care să nu ni se arunce în față. Nu’ era învinuire de antipatrio-
LU

tizm și de antimilitarism anarhist de care să fim scutiți.

Cum s’au schimbat vremurile 1
Gravii oameni politici cari strîmbau din nas de cîteori îndrăz­
neam să spunem un cuvînt mai tare împotriva armatei, astăzi, îh toiul
RA

războiului, cînd armata are nevoe de sprijinul tuturora și de presti­

giul ei neatins, astăzi, dumnealor o înjură ca la ușa cortului și varsă
asupra ei toate nemulțumirile personale pe cari le exasperează cine
NT

știe ce gheșeft neizbutit.

Iată, redusă Ia ultima ei expresie, toată politica țârei romînești.
In vremuri de pace, un democrat care denunță cîteva din relele
CE

armatei, e un dușman al țârei, un anarhist primejdios, un antimilita-

rist bun de tras în țeapă.
Iar în vremuri de război, un ales al națiunii ca d. Scarlat Orăscu,
care prin fraudă s’a sustras serviciului militar, poate să arunce ne­
I/

pedepsit asupra aceleiași armate toate injuriile pe cari cel din urmă
dintre antimilitariști ar ezita fără îndoială să le scrie sau măcar să le
AS

gîndească.
Ioan Nicoară
UI
BC
IOS FACLA

Y
AR
MemoHle Țarului Ferdinand

R
al tuturor Bulgarilor

LIB
— Fragment inedit din carnetul său personal ’) —
17 Iulie, 1914.

ITY
Astăzi, secre­
tarul mai intim, șo-
teiirul Meyer, mi-a

S
adus vestea că Aus­
tria a declarat răz­

ER
boi Sârbi lor. In
sfîrșit! Răzbunarea
se apropie... JPopo-
NIV
rul a făcut o mani­
festație de simpatie
pentru Ruși și ura-
lele mulțimii m’au
LU

deșteptat dela ocu-

pațile mele intelectuale, tocmai cînd dormeam.
Ca să’mi calmeze emoția și alte surprize, Țarina mi-a pus niște
RA

comprese și mi-a dat un purgativ... Acum îmi simt creerul limpede

■și pot lucra pentru treburile statului. Daneff, care-i prieten cu Take
ionescu, decând acesta s’a compromis cu discursul dela Carasal,
NT

mi-a relatat că Romînia vrea să-și lege soarta de Bulgaria și că va

rămîne neutră. Toți miniștrii au venit azi să mă consulte, întrebîndu-
mă ce cred despre războiul european, și ce atitudine va lua Bulgaria.
CE

Deoarece Meyer nu-mi spusese ce trebuie să cred, am tăcut și

mă uitam încruntat ca atunci cînd ești obligat să înțelegi ceva... Din
tăcerea mea, toți au înțeles că situația e gravă și din tăcerea lor tu
am înțeles ca sînt. un marc cap politic.
I/
AS

1 Septembrie, .1914.
Privirile lumii întregi sunt ațintite asupra mea, așa mi-a spus
UI

Meyer, și mie îmi vine amețeală ca după un dejun la curte. Țarul și

Kaizerul se interesează de sănătatea mea și mi-au trimis cite un bas­
ton de mareșal. Dar Țarina, neștiind Ia ce folosesc aceste simboluri
BC

1) Pasagile care se referă la tratative diplomatice sau la alianțe secrete au

fost suprimate. (N. R.)
109 FACLA

ale prieteniei împărătești, s’a apucat să învîrtească bulionul cu ele.

Fiul meu cel mare îmi cauzează multe supărări, fiindcă, părăsind

Y
obiceiurile tradiționale ale copilăriei și-a luat.o metresă. Azi am lucrat
foarte mult. Am iscălit 10 sentințe de condamnare la moarte ale unor

AR
haimanale, care cer realizări de ideal național. Mofturi! Ca și cînd un
om serios și-ar putea pierde vremea cu astfel de nimicuri. M’am ho-
tărît să nu mai cruț pe nimeni și de aceia voi începe chiar cu mine.

R
Voi lucra în fiecare zi, neapărat între 10 și 10 jumătate. Numai să nu
mă neurastenizez...

LIB
15 Septembrie, 1914.

ITY
Joffre a cîștigat lupta dela Marna. Meyer nu mă lasă să-l felicit.
Și a început să’ini ceară din ce în ce mai stăruitor să mă pronunț în
favoarea Germaniei. La s-fîrșît m’a lăsat să întrevăd o subvenție. Sum
foarte strimtorat. Țarina a început să facă lux și schimbă ciorapii m

S
fiecare lună. Ieri și-a cumpărat o pereche de papuci și pantalonii mei

ER
au turul, ros. Fetele nu mai vor să poarte basmale și și-au cumpărat
pălării „chantecler". Poporul a început să murmure că se risipesc
banii statului în cheltueli inutile. Am decis să schimb țigările de damă
NIV
și să fumez plugar.

5 Noembrie, 1914.
LU

Presa e împărțită în trei tabere. Unii, cer să mergem cu Rușii,

alții, cu Nemții și alții să stăm pe loc. Se vorbește că statele intere­
sate încearcă să’conrupă rnulți funcționari superiori și militari. In ceia
ce privește planurile noastre strategice, eu mă mir că străinătatea mai
RA

dă bani pe ele, cînd eu singur le-am dat spre consultare și Kaîzerului

si Țarului, acum o lună, cînd am avut nevoie de parale ca să plec
la băi. Cît despre pe ceilalți funcționari și ziariști, care se cbnrup,
NT

i-am cerut lui Meyer o listă’ de toți, fiindcă tot dînsul e și agen­
tul de propapandă al ambelor puteri. Astfel, pentru viitorii! meu
cabinet, nu v-oi mai avea greutatea alegerii. îmi voi alege miniștrii, la
CE

rînd, după listă.

ț 1 Martie, 1915.
I/

Romînii vor să treacă în Ardeal, Vom trece și noi în Romînia,

fiindcă acum am încheiat cu dînșîi și cu Serbia un tratat de alianță
AS

și’i vom putea ataca mai ușor. Acesta e planul lui Mayer, care a fost
secretarul Iui Bismark și confidentul lui Wilhehn al 11-lea, actualul
Kaiz-er. Nu știu ce vor face Turcii, fiindcă pe deoparte ei simt trup
UI

și suflet ai Germanilor, pe de altă parte, le e frică de Anglia. Cineva

da mat mult, va învinge...
BC

15 Aprilie, 1915.
Belgia și nordul Franței surd ocupate. O parte din sîngele meu,
lib FACLA

sîngele francez—se revoltă. Nu pot să uit rudenia mea cu Casa Or­

leans. Pe de altă parte sunt Coburg și victoria germană îmi dă delir.
Și Bulgarii mă socotesc al lor, fiindcă îmi place prazul... Nu știu

Y
singur ce sunt... O să-l rog pe Meyer să mă lămurească. O depu­

AR
tăție de șchiopi și ologi din gloriosul război balcanic s’a prezentat
azi, cerîndu-mi să le măresc pensia la 10 lei pe lună. O să mă con­
sult cu ministrul de finanțe, dacă budgetul poate suporte o sporire

R
de 200 de lei pe an.

LIB
1 Mai, 1915.
Serbia mănîncă bătaie. Mayer întreține prin bani ura Bulgarilor
contra Sîrbilor. Planul lui îmi apare din ce în ce mai lămurit. Zilele

ITY
acestea, dînsul a fost incognito în Romînia și a vorbit cu cel mai
popular om de-acolo, cu Alexandru Marghiloman, care va fi în curtnd
prim-ministru. S’au luat deciziuni importante...

S
4 Iulie, 1915.

ER
Nicu Filipescu s’a supărat pe Enver-Bey, fiindcă Turcia a de­
clarat război Împătritei înțelegeri. Aceasta supărare ar putea provoca
NIV
conflicte... Am mereu necazuri din cauza scumpirii traiului și a dc-
putaților trădători, care nu vor să înțeleagă superioritatea Iul Kuliur.
Mi-e frică de răspunderea ce-o am față de țară și sunt neliniștit de
un guturai al Țarinei. Facă-se voia Domnului!...
LU

3 Septembrie, 1915.
RA

In urma unui discurs patriotic ai Federaților, știu azi că Romî­

nia n’are muniții. Fiica mea cea mare suferă”mult de pe urma unui
avort. Mi se pare că Mayer e amestecat și aici... Sîrbii sunt mereu
NT

bătuți și opinia noastră publică, îndîrjită mereu, vrea să mîncăm bă­

taie cu tot dinadinsul. Siîrșitul se apropie. Ca să nu sufere de foame
familia regală, în timpul campaniei, am hotărrt ca saloanele palatului
CE

să fie transformate în magazii, unde am depozitat mari provizii de

praz, morcovi și alte delicateae.

7 Septembrie, 1915.
I/

Prințul Moștenitor a ținut ieri un discurs în Consiliul de mi­

AS

niștrii, și a spus că el merge la război, cu sufletul. Nu mai pot

șovăi. Dumnezeu să ne aibă în paza sa...
UI

8 Septembrie, 1915.
Momentul se apropie. Gestul meu va rămîne în istorie. Trebuie
BC

să atac pe dușmanul nostru secular, Serbia, acum cînd c învinsă și

cînd nu-mi poate răspunde. Va fi lovitura leului. Ieri am decretat
starea de asediu, Șefii opoziției naționaliste au fost ornorîți de opinia
Ill FACLA

publică. Aripata e pregătită. Ce formalitate fără sens în acest secol—

declarația de război.

Y
Mă tem numai că furnitura cu cizmele șă nu fie descoperită,
deși Meyer mi-a promis că Germania va pune tălpi dintr’un carton

AR
mai gros. Oricît, mai mult de trei zile, nu ține.
Față de încăpățînarea mea, mi s’a urcat comisionul
Ce puteam să fac ?...

R
.9 Septembrie, 1915.

LIB
A sosit ziua cea mare. A fost mult entusiazm. După manifestație
am auzit că multe participant s’ar fi plîns că n’au fost plătiți... Ce
face Mayer cu fondurile ?...

ITY
Poporul se teme de Ruși și de bombartarea Varnei.
Dar Kaizerul mi-a trimis încă un baston și................................
p. conf. Scar.

S
ER
Franța neînvinsă 1 NIV
Opt sute de mii de nemți au ieșit din șanțurile în care îi arun­
case victoria dela Marna și sub ploaea de plumb topit, de oțel și
de foc și sub privirea neîndurată a Kaizerului, s’au izbit de zidul
LU

francez.
De șapte zile curge sîngele în valuri, de șapte zile gurile tunu­
rilor enorme tae brazde adînci în carnea omenească și tot de-atîtea
RA

zile parcă sufletul popoarelor li s’a oprit pc buze și privirea fixă a

omenirei s’a înfipt în petecul îngust de pămînt strîns în jurul Ver-
dun-ului și pe care se luptă într’o încordare împreună și se vor de­
NT

cide poate destinele lumei.

Cine va învinge?
Ah, cît de încet trec zilele, cît de lungi sunt ceasurile și clipele
CE

cit sunt de infinite. Fie-care comunicat german e un pumnal izbit și

răsucit, în inimă. Dacă ar învinge nemții 1 Dacă talpa bestieî însînge-
rate ar călca sub ea pămîntul marei republici și visurile noastre. Dacă
tunurile lor sunt mai numeroase, frunțile lor înguste sub coifuri de
I/

oțel mai tari decît fruntea îngîndurată a Franței.

Franța învinsă 1 Armatele lui joffre rupte în două. Sufletul prusac
AS

revârsîodu-se în voe peste cîmpiile patriei lui Anatole France, ca o

hazna imensă spartă într’un parter de flori.
Ah, nu, nu, simt bine, văd, înțeleg, că asta nu se poate.
UI

Zadarnic de-o săptămînă încoace aroganța nemțească ne înfruntă

pe străzile capitalei, zadarnic citesc în ochii lor siguranța victoriei
apropiate, zadarnic îi aud șoptind în taină, uneltind în umbră, felici-
BC

tîndu-se la răspîntii, armatele lui Joffre vor ști să reziste și coifurile

prusace se vor sparge de pieptul Franței ca de un zid de granit.
Să nu pierdem încrederea.
Franța va fi neînvinsă. N. C.
 BC
UI
AS
I/

Vulturul Ba lean ‘tor.

CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Stocul de hîrtie albă pe care se ti­

părea pînă acum „Facla44 fiind epuizat
și fabricele de hîrtie încunoștiințîndu-ne
RA

că de-aci înainte nu vor putea să ne

mai furnizeze decît hîrtie vînătă, cu re­
NT

gret suntem siliți să tipărim revista în

condiții cu mult inferioare celor dorite
CE

de noi.
Credem că cititori „Faclei44 vor ține
seamă de greutățile acestea insurmon­
I/

tabile și se vor mulțumi provizor, pînă

AS

la vremuri mai bune pentru publicistică

și pentru țară, cu o revistă care va avea
UI

cîndva cel puțin pentru colecționari far­

mecul unui document asupra celor mai
BC

zguduitoare zile trăite de conștiința o-

menească.
 FACLA

Y
R AR
LIB
Ilustrate. pe cărți poștale și la

ITY
xv»

O DE CREDIT ROM Marna și speranțele omenirei

rizat chipul, n’aș fi putut să
ceea simplă, comună, aproape

S
nceze, se ascunde sufletul unui

ER
e legende, de fast și de deco-
NIV 'dinea și în gesturile marelui

|Și din Franța, profilate de pe acum

fflSIr a omenirei, în fața obiectivului
K umple de orgoliu pieptul celui
LU

• apital Franci 20.tld0.000. deplin vărsat

‘n faia cternităței, Joffre trece
feuriwr plecat să-și îndeplinească,
Vnstă, opera lui zilnică în vasta
RA

DE
stâng, pintenii nu-i zornăe la
încasări, plăți, scont, deschideri de couturi-
NT

Nici unul din atributele milifa-

urente. cumpărări și vânzări de devize și efecte
Kttura masivă a generalisimului.
tvansuri pe valori, depozite și mărfuri, emisiun
și dacă disciplina respectuasă
de cecuri și scrisori de credit asupra țârei și
CE

lui, ca un nimb, n’am ghici

străinătății. schimb de monede și valori.
«iile la spate și cu pîntecele adus
jganizatorul implacabil al vie-
I/

Secțiuni speciale pentru CEREALE

9. Fără spadă, fără să aibă
AS

' înconjurat de fastul teatral

I și zadarnice ale Kaizerului,
<TE iWi/ZlțE Ăl’PF. FI/.lXflFlCARt
Hz trecînd în banalitatea unui
UI

jtre ridicate ca de-un val de

Hi război.
BC

M jz mine. Vă îngrozește mă-

mini și apusul civilizației în
k nevinovat.
 Y
R AR
în numeriie viitoare ale Facle; v

LIB
apare, din seria „Capitala petrece" î
cepiită în No. 2 ai revistei:

ITY
Chcz Capsa.
La Flora.
Lică Țambalagiu

S
La trei ochi sub plapumă

ER
La Maxim.
NIV La Șosea.
O premieră.
Un vernisagc.
La Cotroceni.
LU

Stocul de hîrti
părea pînă acum ,
și fabricele de hîrt Din seria audiențelor începută-
RA

că de-aci înainte riumărul de azi al „Faclei“ vor apa

mai furnizeze decît următoarele :
NT

gret suntem siliți :

condiții cu mult in O audiență la d-1 Porumbary.
La d-1 N. Fiiipescu.
CE

de noi.
Credem că cit : La d-1 1. <j. Duca.
seamă de greutăți La d-1 C. C. Arion.
I/

tabîle și se vor m La d-1 Ionel Brătianu.

La d-1 Blondei.
AS

la vremuri mai bu
și pentru țară, cu
UI

cîndva cel puțin p

mecul unui docum
zguduitoare zile ti
BC

menească.
115 FACLA

Y
AR
Viziuni.

R
Joffre.

LIB
Nu l'am văzut de cît în reviste ilustrate, pe cărți poștale și la

ITY
cinematograf. Dacă gloria victoriei dela Marna și speranțele omenirei
legate de numele lui, nu i-ar fi popularizat chipul, n’aș fi putut să
bănuesc nici odată că sub înfățișarea aceea simplă, comună, aproape

S
ștearsă, a generalisimului republicei franceze, se ascunde sufletul unui
erou. In ciuda fii ei omenești, însetată de legende, de fast și de deco­

ER
ruri teatrale, nimic nu e eroic in atitudinea și în gesturile marelui
general. NIV
Pe timpurile de luptă din Belgia și din Franța, profilate de pe acum
în nerspective istorice pe cartea de aur a omenirei, în fața obiectivului
fotografic care zăpăcește și face să se umple de orgoliu pieptul celui
din urmă cetățean ca și cum ar poza în fața eternităței, Joffre trece
LU

liniștit, tăcut, nepăsător aproape, ca un murilor plecat să-și îndeplinească,

fără vorbe mari dar cu încredere robustă, opera lui zilnică în vasta
RA

uzină a morței.
Sabia nu-i zdrîngănește la șoldul stâng, pintenii nu-i zornăe la
calde, panașuri nu-i flutură la ureche. Nici unul din atributele milifa-
NT

Tizmului profesional nu înzorzonează statura masivă a generalisimului.

Dacă nu i-am cunoaște poza din gazete și dacă disciplina respectuasă
a subalternilor n’ar face un gol în jurul lui, ca un nimb, n’am ghici
CE

nici odată că omul acela simplu, cu mîinile la spate și cu pîntecele adus

înainte, e învingătorul dela Mai na și organizatorul implacabil al vic­
toriei poporului francez.
I/

Și cu toate astea priviți-l trecînd. Fără spadă, fără să aibă

AS

pieptul cuirasat cu decorații, fără să fie înconjurat de fastul teatral

caie întovărășește toate agitațiile febrile și zadarnice ale Kaizerului,
nu-i așa că numai pnvindu-l apărînd și trecînd în banalitatea unui
UI

film cinematografic, simțiți sufletele voastre ridicate ca de-un val de

mare și auziți vibrînd în aer fanfare de război.
BC

Sunteți demodați. Urîți războiul ca și mine. Vă îngrozește mă­

celul sălbatec, fiara trezită în inima omului și apusul civilizației în
flăcări de incendiu și în valuri de sînge nevinovat.
 118 FACLA

Dar Joffre a trecut. Pe pînza cinematografică s'a profilat o clipă

statura lui simplă, masivă și tăcută. Și-ați înțeles atunci, ați văzut, ați

Y
simțit, că emoția voastră e sfîntă, că aveți dreptul să vă avîntați toate

AR
speranțele spre dînsul, că el nu întrupează nici una din temerile, din
repulsiunile și din urile voastre, că acolo, pe pînza cinematografică, nu
e glorificarea stupidă a războiului și slăvirea bestiei umane, ci, în si­

R
lueta sumbră și calmă a generalisimului, reunite ca înfun simbol, toate

LIB
credințele, toate durerile, toate drepturile noastre pălmuite și călcate
în picioare și ridicate totuș implacabile ca să înfrunte trufia Kaizerului
și amenințarea bestiei prusace.
Ați văzut pe foffre și în el ați văzul și-ați salutat Franța. Ați

ITY
salutat într’însul Franța laică și republicană, Franța revoluționară și
socialistă, Franța visurilor noastre de libertate națională și de dreptate
omenească, Franța deslănțuită ca un uragan de pe malurile Marnei și

S
înălțată azi ca un singur om la Ve'tdun, Franța care-și poate însfîrșit

ER
înclina cu încredere fruntea sîngerată pe umărul de granit al lui Joffre
și care 7 va ptivi mîine urcînd cîmpiile Elizee și tîrînd în urma lui
NIV
zdrențele imperiului german și manechinul Kaizerului învins.
Ah, am trăit destul ca să văd și să simt tot ce e mare și frumos
în viață. Mi-am umplut ochii de culorile minunate ale naturei, urechile
d’ toate sunetele cari trec cîntînd prin aer, cu degetele resfirate am
LU

pipăit senzațiile nenumărate ale formelor și cu buzele mele arse de

sete am băut cupa parfumată a vieții, pînă la fund. Nu știu ce-ar mai
RA

putea să-mi ofere viața, nou și inedit. Știu însă că dacă aș muri as­
tăzi, aș pleca senin din lume, împăcat ca un zeu care și-a împlinit
misiunea, fericit, fără regrete și fără remușcări.
NT

Și totuși...
Din neantul dorințelor mele satisfăcute un ultim dar aș mai în­
drăzni să cer vieții.
CE

Aj vrea s’apuc ziua cînd în Parisul înflorit ca o mireasă, Joffre,

palid, simplu și cu lacrimi stăpînite în ochii lui albaștri, va urca încet
drumul cîmpiilor Elisee, spre Arcul de Triumf.
I/

NIcoară al Lumii
AS
UI
BC
117 FACLA

Y
Politică Bulgărească !

AR
Am în sfîrșit știri

R
precsie și autentice din

LIB
Bulgaria. Nu vorbesc
de cele oficiale. De
astea avem cîtă frunză

ITY
și iarbă. Bulgarii își
dau toată osteneala
din lume să ne in­

S
formeze cit mai des
cu putință asupra con­

ER
vingerilor lor interne,
asupra încrederei lor NIV
în victoria definitivă a
germanilor și-asupra
dragostei ce ni-o poar­
LU

tă. N’ar mai fi nevoe

prin urmare să aduc și eu o banalitate mai mult la maldărul de ba­
nalități diplomatice cu cari ne bombardează Bulgarii.
RA

Informațiile mele sunt cu totul de altă natură. Am un prieten

bun la Sofia. E unul dintre puținii romîni în măsură să cunoască
realitatea lucrurilor din regatul vecin. E născut la Sofia, crescut la
NT

Sofia, și trage nădejde că va muri la Sofia, dacă bulgarii pe cari îi

urăște din fundul inimei, nu-1 vor trimete într’o bună zi peste gra­
CE

niță. Am stat de vorbă cu el citeva ceasuri și-am aflat lucruri inte­

resante.
Prietinul meu m’a încredințat că politicianii și masele bulgare
abia acum încep să se desmeticească și să aibă conștiința vagă a
I/

greșelilor făcute. După entuziasmul „sincer și general" din toamna

AS

trecută, se observă astăzi în Bulgaria o stare de depresiune desăvir-

șită. Iluzia neînvinsei forțe germane a început să cam dispară. Ar­
mata aliaților dela Salonic ce stă ca un ghimpe în coastă, și neutra­
UI

litatea romînească le atîrnă ca o sabie a lui Damocles de-asupra ca­

pului. Nici odată ura înpotriva Romîniei și teama de noi n’au fost
BC

mai mari în Bulgaria. Aventura din 1913 le e încă proaspătă în minte.

Grija că armata romînească ar putea încă odată să treacă Dunărea
H8, FACLA

și pentru a doua oară să i scoată din Serbia și Macedonia, ii exa­

sperează. Ultima lor speranță era în victoria fulgerătoare a germanilor

Y
pe frontul francez. Acum trei săptămîni erau siguri de dinsa. Astăzi,

AR
cască ochii cu durere și zadarnic încearcă să-și ascudă consecințele
dezastrului german.
Ceva și mai simptomatic.

R
La Sofia, începe să se vorbească, de-ocamdată în șoapte, de

LIB
posibilitatea unei păci separate. Dacă nemții sunt învinși, ei bine,
bulgarii nu vor face doar nebunia sâ-i urmeze piuă la sfîișit, și cum
nu i-a costat odată să fie trădători în folosul nemților, îi va costa
tot așa de puțin să fie de data asta trădători în paguba lor. Rămă­

ITY
șițele partidelor ruso-file vor intra atunci în acțiune. Idealul pansla-
vist va fi vînturat din nou. Țarul Ferdinand își va aduce iarăși a-
minte că are citeva picături de singe francez în vine. Și farsa va fi

S
jucată. Un singur nor negru întunecă perspectivele astea roze. Tot

ER
Romînia.
Dacă Romînia intră în acțiune înainte de înfrângerea definitivă a
Germaniei și dacă, cum e probabil, va sta în defensivă în Carpați și
NIV
va lua ofensiva în Dobrogea, atunci bulgarii înțeleg că ori ce pace
separată ar fi cu neputință decît în condiții draconice pentru re­
gatul bulgăr.
LU

Din cauza aceasta un mare motiv de ură înpotriva noastră și-o

exasperare necurmată. Voi cari nu puteți să urîți pe nimemi, îmi
spunea prietenul dela Sofia, nu vă puteți închipui de cită ură este
RA

capabil poporul acesta încăpățînat și mediocru. Dușmănia înpotriva

sîrbilor pe cari i-au învins însfîrșit, dușmănia înpotriva grecilor de
NT

cari nu sc tem, sunt floare la ureche pe lingă ura înpotriva voastră,

de cari se tem, pe cari vă invidiază și pe cari ar vrea să vă stri­
vească sub călcîe.
CE

Nu vă încredeți în bulgari, a terminat prietenul meu. Nu respi­

rați florile lor otrăvite de laudă și de prietenie. Șarpele bulgar s’as-
cunde în ele. Fiți cu ochii în patru.
I/

l-am răspuns liniștit:

— Vom fi.
AS

Lux
UI
BC
119 FACLA

Y
Bucureștii pe vremea marelui război.

AR
Capitala petrece.

R
Inmormînfarea M. S. Regina

LIB
Elisabeta.

ITY
Ani citit ziarele de- dimineață și de seară, din capitală și din
provincie, toate ziarele cari apar în țara asta in rominește, în franțu­
zește și in jargon franco-romîn, și după cîteva ceasuri de intoxicație

S
stilistică mi-am luat capul în mîini, fiindcă simțeam că-mi pleznește,

ER
și m’am întrebat cu desnădejdea in suflet: — Adevărat să fie oarece
scrie la gazetă ? E cu putință oare ca acesta să fie sentimentul obș­
tesc al țărei ? Ce miracol s’a petrecut într’o singură noapte ca să se
NIV
întindă în adevăr doliul dela Dorohoi la Severin ?
Căci nu mai încape pic de îndoială. Un miracol s’a săvîrșit.
Mărturia lui e în toate ziarele. Constatarea lui e pe toate paginelc.
LU

Niciodată „Dimineața" și „Universul", „Adevărul" și „Viitorul" n'au

fost într’o comunitate de simțire și de idee mai deplină. Parcă un
singur reporter a scris toate ziarele din săptămîna asta. Și parcă la­
RA

crimile poporului romîn au fost așa de numeroase incit valurile lor

au năvălit în redacții, au înecat ultimele rămășiți de bun simț cari mai
NT

dăinuiau pe ici pe colo și-au vărsat în stilul scribilor sentimentali

toată apa cită mai rămăsese neîntrebuințată după patru decenii de
jurnalism.
CE

Moartea reginei Elisabeta a făcut minunea asta. In numele Car-

men-Sylvei s’a putut scrie că „însuși cerul înourat a luat parte la
doliul romînizmului", că „dela un capăt la altul ai țărei poporul ro­
I/

mîn își plînge regina pierdută", că „pe fețele tuturor se citește du­
rerea și tristețea" că însfîrșit „momentul istoric — iarăși momentul
AS

istoric 1 — prin care trecem, va lăsa o urmă adincă în inima supu­

șilor maestății sale defuncte".
UI

Citind cîteva ceasuri în șir apologiile astea sinistre și cu capul

amețit încă de proză gazetărească, m’am coborît în stradă cu gîndul
mărturisit să iau nițel aer și cu gîndul ascuns să văd cu proprii mei
BC

ochi doliul capitalei și să pipăi cu degetul meu incredul rana popo­

rului romîn.
120 FACLA

N'apucasem bine încă să

ies pe poartă și să mă reculeg

Y
în fața spectacolului tragic al stea­
gurilor negre spînzurate de fe ■

AR
rești, cînd o ceată de copii în
frunte cu Radu, copilul vecinu­

R
lui, rîzînd, țipînd cît îi ținea gura,

LIB
au dat buzna peste mine și m’au
luat aproape pe sus în entuzias­
mul lor tineresc.
I-am privit cu dragostea

ITY
aceea înțelegătoare care inspiră
încreere copiilor și i-am întrebat:
— Ce e ștrengarilor? Cui

S
faceți voi manifestația asta gălă­

ER
gioasă? Ce s’a întîmplat nou în
mahala ?
Radu își aruncă șapca de
NIV
licean în aer și îmi răspunse bă-
tind din palme :
— A murit regina! — d-le Nicoară. Pînă luni avem vacanță.
LU

Acum ne jucăm dc-a soldații. Ura! înainte băeți! Noi suntem armata
franceză și — arătîndtî-mi cu coada ochiului casa de-alături unde
stă un negustor ovrei — acolo-i Berlinul. Înainte băeți ! La Berlin,
RA

la Berlin! !
Privindu-i din urmă cum se duceau ca un vîrtej și cum dispă­
NT

reau in curtea bogătașului evreu, am zimbit îngăduitor și mi-am spus:

— Moartea Suveranei și-a poetei care'a fost Carmen-Sylva nu
i-a impresionat mai mult decit atît. La vîrsta lor fericită durerea po­
CE

poarelor șLdoliurile naționale cu cari mi-au amețit capul ziarele de

azi, se manifestă în chip zgomotos și încîntător. Pentru ei nu există
nici majestatea morței, nici majestăți regale. Și toate evenimentele mari
I/

cari se petrec în lume se traduc în sufletele lor ușoare și adorabile

în atîtea zile de vacanță școlară. Hai, Nicoară, lasă copiii să se joace
AS

în tihnă și cată urmele durerei obștești pe fețele oamenilor maturi.

Dar cum vorbeam astfel cu mine însu-mi și eram cufundat în
UI

gînduri grave, un braț greu ni s’a lăsat pe umeri și-un glas cunoscut
mi-a vorbit iritat:
— D-ta admiți măsurile astea, d-le Nicoară! Ești și d-ta de
BC

părere că teatrele trebuiesc închise? Ce însemnează barbaria și apu­

căturile astea primitive.
 121 FACLA

Ridicînd ochii și recunoscîndu-mi prietinul, un actor cu renume,

i-am strins mina cu plăcere și l’am rugat să-mi explice motivul su­
părării lui.

Y
Prietenul meu n’a așteptat să fie rugat de două ori. In fraze

AR
scurte și secondate, ca în scenele culminante, mi-a arătat tot ridicolul
ultimei măsuri polițienești și toată absurditatea concepției că teatrele
trebuiesc închise de cîte ori, e doliul la palat. Ar fi înțeles omul o

R
zi, două la rigoare. Dar patru zile în șir! Șease reprezentații pier­

LIB
dute, socotind și matineurile. Teatrele închise, și crîșmele, și cafe­
nelele, și berăriile deschise toată noaptea 1 Ce înseamnă ipocrizia
asta! Pe cine cred că păcălesc autoritățile! Parcă-i pasă cuiva de

ITY
moartea unei babe!
Am întrerupt timid:
— Cum nu-i pasă! Dar toate ziarele de astăzi...

S
— Ziarele! Ziarele! Cine se mai ia după ziare. Ziarele spun
că și madam Sturdza are talent! Vrei să vezi însă realitatea!’ Vino

ER
cu mine.
Și fără să mai aștepte răspunsul meu, tîrîndu-mă după dînsul,
NIV
făcindu-și loc cu coatele prin
mulțime, am străbătut amîn-
doi calea Victorii și ne-am
LU

oprit, înghesuiți, striviți, înă­

bușiți aproape, în piața tea­
trului. D-zeule, ce mai de lu­
RA

me, sub steagurile negre și

tricolore. Și ce veselie! Toată
piața teatrului clocotea de
NT

glume și de hohote de rîs. In

ochii luminați de soare mijea
CE

primăvara. Liceani scăpați de

școală se țineau de șotii. Fete
nostime din fundul mahala­
lelor ascultau zîmbind com­
I/

plimentele șoptite în treacăt.

AS

Perechile se căutau, se găseau,

se apropiau în înghesuiala
prielnică atingerilor delicioase.
UI

Vînzători ambulanți țipau stri­

dent : — Regina Elisaveta pe
BC

catafalc, doi bani cartea-poș-

tală, d®i bani 1 O ceartă izbuc­
nea într’un grup.

»
122 FACLA

— Ntt mă călca d-le pe bătătură ?

— Ține-ți picioarele, cunoanâ, acasă! In dreptul străzii Regale,
urletele nu mai conteneau. Soldații împingeau mulțimea îndărit, cu

Y
patul puștilor ca la întrunirile publice și mulțimea răspundea cind

AR
veselă, cînd indignată.
In ferestrele și balcoanele hotelului Continental apăreau capete

R
aiurite de provinciali. Domnișoarele erau primite bine, domnii așa
și-așa, și babele cu glume indecente. O pălărie zbură în aer. Apoi

LIB
alta și alta. Soldații găsiseră mijlocul acesta practic să răcească entu­
ziasmul poporului. Cum se apropia de cordon un biet cetățean, sol­
dații il înfășcau de mîini, îi șterpeleau pălăria și-o aruncau peste ca­

ITY
petele mulțimei. Inovația a avut un succes extraordinar. Pălăriile
zburau voios în aer și nenorociți! cu capetele goale alergau după
ele în hazul tuturora. Probabil însă că gluma n’a fost pe placul vre­

S
unuia din ei. La un moment dat veselia s’a schimbat în ceartă și rî-

ER
setele, în huidueli. Mulțimea furioasă urla acum : huo ! huidio !
înainte! și o clipă, sub presiunea enormă, soldații au slăbit rezistența
și cordonul a fost rupt.
NIV
Vă închipuiți goana nebună spre palat, cîntecele și chiotele de
izbîndă. Balcoanele aplaudau. Steagurile filfîiau vesel în aer. Soarele
rîdea pe cer. Zadarnic vînzătorii ambulanți țipau dezesperat: Un bau
LU

Regina pe catafalc! numai un ban, d-lor! nimeni nu se mai gîndea

la biata răposată și toată Piața Teatrului clocotea de larmă, ca într'o
zi de întrunire publică sau de carnaval.
RA

Ah! durerea poporului Capitalei ! Lacrimile vărsate de gazetari!

Tristeța mulțimei iluminată de soare, așa cum e descrisă în redac­
NT

țiile înghețate, întunecoase și îmbîcsite de fum acru de tutun!

Actorul mă privea țintă în ochi, rîzînd sardonic:
— Ei, d-le Nicoară, ce mai spui de gazetele noastre!
CE

Apoi încet, în șoapte, cu glas grav de slujbaș al artei:

— Compară, dacă poți, cea mai ușoară dintre sălile noastre de
spectacol, cu priveliștea hidoasă a pieței acesteia publice în care
I/

oamenii parcă se bat pe coliva Carmen-Silvei.

L’atn privit atunci lung în ochi și i-am spus:
AS

— Nu, dragul meu, asta nu. Lasă-mă să admir și să iubesc mai

mult viața de cît aita caic ți-e scumpă. Gîndește-te și tu, unde vei
UI

găsi o scenă de teatru .mai vastă și mai emoționantă ca piața asta

publică. Crede-mă că nu exagerez cu nimic. Dar privește-o tu însuți.
E tot sufletul poporului romîn care se oglindește, care se agită, care
BC

se bate, rîde și cîntă, în muiymea aceasta. îmi recunosc rasa și nea-

mul vâzîndu-1 ușuratec și admirabil de tinereță, în jurul unui catafalc
123 FACLA

regal. Mi aduc aminte că ani mai văzut două înmormintări la fel. Una
la Berlin. Murise nu știu ce general glorios, cu numele stropșit de
asonanțe barbare. Tot orașul se coborîse în străzi. Cortegiul funebru

Y
trecea printre capetele posomorite, tăcute și înghețate, ca printr’un

AR
oraș mort. Numai armată și un popor întreg de ciocli. După ce a
trecut dricul, cu aceleași gesturi grave de automate savante, s’au așe­
zat cu toții in fața halbelor cu bere. In ziua aceea mi-a fost greață

R
de nemți

LIB
A doua înmormîntare oficială am văzut’o la Paris. Murise Felix
Faure. Ce îmbulzeală dezordonată, ce soare, ce veselie în aer și în
priviri. Pe marele bulevarde lumea de pe lume se îngrămădea curi­
oasă și ineîntată ca la un spectacol rar. Moartea firească a unui pre­

ITY
ședinte de republică nu înțepenise grația parizianilor și nu făcuse
din fiecare francez o momie bună de speriat copiii. Întocmai ca la noi.
lată de ce, dragul meu, moartea reginei, a unei femei bolnave,

S
bătrine și inutile, într’o vreme cînd milioane de oameni in floarea

ER
vîrstei mor ca ciinii in șanțuri pentru ambiția unui împărat, nu m'a
făcut să mă cutremur de groază și de durere.
NIV
Și iată de ce sunt adînc mișcat și recunoscător mulțimei aces­
teia care cu veselia ei sănătoasă întrupează virtuțile esențiale ale po­
porului roniîn, care cu rîsul ei sonor pălmuește pe ipocriți și care
ne aduce pe toți, mari și mici, trufași și supubi, în fața morței vul­
LU

gare, la simțul proporțiilor și-al realităței adevărate.

loan Nicoară
RA
NT
CE

Pe scena teatrului „Leon Popescu",

va avea loc zilele acestea premiera re­
I/

vistei „Dandanaua" datorită d-lor Cost.

Stoiauovici și H. Lecca. Succesul specta­
AS

colului este asigurat de pe acum, cunoscut

fiindcă d-1 Cost. Stoianovki și-a pus la
UI

contribuție inteligența și spiritul său fin

Iar d-1 H. Lecca înde minarea teatrală.
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Sufletul Franței.
LU

Dacă considerăm națiunea franceză în sine, o găsim mai extraor­

dinară decît evenimentele istoriei sale. Niciodată n’a mai apărut pe pă-
RA

mint o altă națiune, atit de plină de consțraste și atît de extremă în actele

ei, condusă mai mult de pasiuni mari decît de principii. Totdeauna gata
să facă rău sau bine mai mult decît te-ai fi așteptat, cînd mai prejos de
NT

nivelul comun al umanității, cînd cu mult mai presus. E un popor atît de

inalterabil în instinctele lui principale, că îl recunoști în portretele care
l-au zugrăvit acum două sau trei mii de ani, dar în acelaș timp atît de
CE

mobil în gîndurile sale zilnice și în gusturile lui, îneît ajunge spectacol

neobișnuit pentru sine îtisuș, și rămîne adeseori tot așa de surprins cași
străinii la priveliștea celor săvîrșite de el.
I/

Cel mai rutinar și mai conservator, cînd îl lași în seama lui,

de îndată ce l-ai zmuls împotriva lui din casa și obiceiurile lui, gata să
AS

o pornească pînă la capătul lumii și să îndrăznească orice. Indocil prin

temperament, se acomoîează totuși mai bine cu imperiul arbitrar și chiar
violent al unui prinț, decît cu guvernarea regulată și liberă a principalilor
UI

cetățeni. Astăzi, dușmanul declarat oricărei obediențe, mîine depunînd în

sclavie o pasiune pe care națiunile cele mai predestinate servituții n’au
BC

putut-o atinge.
Condus cu un fir de ață atîta timp cît nu rezistă nimeni, dar in-
guvernabil, îndată ce-i vine de undeva exemplul rezistenții; înșelîndu-și
125 FACLA

întotdeauna stăpînii, care se tem de el ori prea mult, ori prea puțin;
niciodată atît de liber încît să desnădăjduești de a-1 aservi, nici atît de

Y
aservit ca să nu poată sfărîma jugul; destoinic la toate, dar excelent numai
în război; adorator al hazardului, al forței al succesului, al strălucirii și

AR
al zgomotului, mai mult decît al gloriei adevărate: capabil mai mult de
eroizm decît de virtute, mai mult de geniu decît de bun sirnț, mai repede

R
poate concepe planuri imense, decît să desăvîrșească întreprinderi mari.
Franța este cea mai splendidă și cea mai primejdioasă dintre națiunile

LIB
Europei, și cea mai susceptibilă să devie pe rînd obiect de admirație, de
ură, de milă, de groază, dar niciodată de indiferență !
Sufletul francez face impresiunea unui arc. însușirile lui de căpe­
tenie sunt forța și elasticitatea. Forța dă națiunii franceze vitalitatea și

ITY
inalterabilă, și acel spirit veșnic creator, care a tăcut ca cele mai vaste
fenomene sociale și cele mai profunde probleme universale să fie reali,
zate în laboratorul, în furnalul veșnic pe jeratic al Franței. Forța de a

S
persista în viață a dat națiunii franceze cea dintîi unitate politică, acum

ER
700 de ani, la 1215, in urma bătăliei dela Bouvines, epocă în care toate
neamurile Europei se sfîșiau, se
divizau, se subjugau, își disputau
NIV
cu cerbicie mici regate, ducate și
comitate, în carenu domnea decît
spiritul de discordie.
Puterea creatoare a Franței
LU

a dat Angliei pe Wilhelm Cuceri­

torul care a înfăptuit statul brita­
nic ; Franța lui Carol Magnul a
RA

creștinat și a civilizat cu forța

Germania primitivă, care 800 de
ani după Cristos rămăsese tot la
NT

organizația semi-sălbatică a lui

Brennus.
CE

Franța lui Napoleon 1 a sădit

în Italia primul germen al conș-
tiinții naționale. In sfîrșit, Franța
lui Mirabeau a dat lumii Marea
I/

Revoluție, care a răsturnat teme­

AS

liile lumii, a pus capăt sîngeros

unui sfîrșit de epocă, și a inau­
gurat în umanitate o eră nouă.
UI

Sufletul francez este emina­

mente creator. Este sufletul chinuit,
zbuciumat, frămîntat, torturat de
BC

chinurile parturiente ale lucrurilor

totdeauna noi; este mintea setoasă
 126 FACLA

veșnic în căutare de alcătuiri proaspete; este, tocmai de aceea, sufletul

eminamente schimbător, care în această latură, descoperă a doua sa

Y
însușire principală: elasticitatea.

AR
Franca iubește, adoră, își făurește idoli din idei sau din oameni,
pentru c9 într’un timp din nefericire prea scurt, să-i dărîme, să-i profa­
neze, să-i uite, cu o ingratitudine neagră.

R
Regele Soare, Louis XtV, stăpîn adorat peste o lume de sclavi iu­
bitori și docili, temut în timpul vieții, — mort, dricul i-a fost lapidat de

LIB
o populație flămîndă, care înainte se sătura numai cu... gloria 1 Poporul
francez desființează regalitatea, ca să se arunce cu un entuziasm indes­
criptibil în brațele republicii, mama libertății, egalității și fraternității.

ITY
Asta nu-1 împiedică să salute cu delir, cu frenezie, despotismul lui Bona­
parte, care satisfăcea nu interele, ci pasiunile lui înflăcărate.
Și totuș, nici un alt prinț n’a avut parte de un destin mai tragic.

S
Idolul rănit, jupuit de poleială, Franța nu-i mai dă ospitalitate, îl gonește,
îl execră. Poezia națională a lui Barbier varsă asupra lui potop de ble­

ER
steme. Cu aceeaș ușurință, Franța primește ca pe o mîntuire regalitatea
dărîmată ca un monstru. Este suficient însă ca Victor Hugo să reabiliteze
și să glorifice umbra uriașă a colosului care fusese Napoleon I, pentruca
NIV
în urma mișcării revoluționare dela 1848, un om, un aventurier, deocam­
dată fără alt merit decît rudenia lui slrînsă cu Marele Împărat, să devie
președintele celei de a doua republici, apoi al doilea împărat al Franței.
LU

Poporul francez avea iarăș nevoie de un idol, și în nepotul lui, ciudatul

neam a sfințit memoria marelui grenadir.
Dar,— fatală vicisitudine a lucrurilor! —idolul a căzut iarăș de pe
RA

piedestabil lui de splendoare, și Franța a creat pe ruinele poate defini­

tive ale imperiului, — a treia republică. Și cînd marele Gambetta, pome­
nind amintirea lui Napoleon I, „autorul tuturor dezastrelor Franței, și
NT

„monst.ru moral, cum alții sînt monștri fizici", națiunea franceză a aplau­
dat dela un capăt la altul, și a făcut lui Gambetta, restauratorul repu­
blicii, Danton redivivus și mintuitor al patriei, o primire de rege! Dacă
CE

voia să poată, Gambetta izbutea să se încoroneze împărat al Franței,

precum, dacă putea să voiască, Boulanger ar fi reușit să se urce pe
Scaunul lui Bonaparte!
I/

Bizar popor! Schimbător ca și femeile lui, trup de pisică, certat cu

moartea, pasăre Phoenix veșnic renăscîndă din cenușa ei, Franța a su­
AS

ferit cele mai mari schimbări pe care le-a înregistrat istoria, și-a schim­
bat de șapte ori în 80 de ani forma de guvernămînt, s’a întremat cu
UI

o repeziciune uimitoare din dezastre care păreau fatale: din Marea

Revoluție, din Teroare, din prăbușirea lui Napoleon, din revoluția dela
48, din socialism. Iar după căderea formidabilă din 1870, și-a creat vastul
BC

și prosperul ei imperiu colonial!

Inteligența poporului francez este copia sufletului său.
Săltăreață, senină, clară, nestatornică, ea nu s’a putut concentra
 FACLA

a avut un Shakespeare,
r, un Tolstoi, un Ibsen.

Y
. .i franceză s’a împrăștiat

AR
vr'iii alcătuit și alcătuesc
literați, de savanți, de
irii și activității umane.

R
La d-l Generai Iliescu. Je gîndire și sistemelor

LIB
La Contele Czernin. •or, geniul francez a dat
La d-l Ai. Marghiloman. rmidabilă, pe care vea-
La von dem Busche. erbicia aproape bovină

ITY
La d-l Em. Costinescu. izi încăpățînării de boi
eroică, răbdarea invin-
La d-l Constantincscu P. care națiunea franceză
La d-l Al. Radovici.

S
așteaptă în mormîntul
La d-l A. E. Alexandria; aurora victoriei, arată

ER
- apor extraordinar nu va
La Prințul Carol.
nici odată.
La Regina Maria. .minteri, ce s’ar face u-
NIV
etc. etc, • fără Franța ? Ce poale
trup fără creeri și fără
''$>■' ai aîun£e lumea fără
LU

tn afară de acesțe articoit ,. Facl-i* jSplin de speranțe al pro-

.' ■ z'-
va consacra cîteva numere speciale . . .... .
, . Prin imposibil, un des-
marilor chestiuni la ordinea zilei
RA

.; . ibil ne-ar pune jn dilema

e-a alege între Franța și
Moartea. ii, n’am pregeta să ex-
NT

Nemțofilii. a o chezășie egoistă a

Armata romînă, -. tenții noastre ca neam :
V ^'rancia, pe real mundus!
CE

Franțuzitele.
Carnavalul. N. Albotâ
Primăvara.
I/

Bulgaria,
AS
UI
BC
 126

veșnic în căuta®
eminamente schfgS
CEL MAI MARE DEPOZIT
însușire principe

Y
' • D _ . _ OF ' ' '

Franța iub
Piane și Pianine

AR
pentru c£ într’ui ,
neze, să-i uite, ciț-;; din cele mai .bune fabrici
Regele Soa I

R
bitori și docili, ti hSBPEZENTANȚA RENUMITELOR FAttRU

o populație flăm
francez desființei
criptibil în brațe®
Asta nu-1 împicd
LIB
Bechstein, Boesendorfer,
Schiedmayer - Pianbfoftefabrik (Bănâm>
Pae'nisch, Kaps, Ibach, Hooff

ITY
parte, care satisf' ;
Și totuș, ni MARELE MAGAZIN DE MUZICA
Idolul rănit, jupu JEAN FEDER

S
îl execră. Poezia r a r » i z.o r u I Carter R e g a f e
steme. Cu aceeași®

ER
BUCUREȘTI. CALEA VICTORIEI:
dărîmată ca un 'FLHI.ON W !GS1
și să glorifice un
NIV
în urma mișcării •.
dată fără alt mer
președintele celei
Poporul francez ;
LU

neam a sfințit nu
Dar, — fatal;
piedestabil lui de
LEONIDA & Ce.
RA

Societate. anonimă
live ale imperiulu
t-PiTAL LEI 1.5$).O0d DEPLIN VĂRSAI
nind amintirea lu
„monstru moral, <8 B L; C L REST I
NT

dat dela un capătS

blicii, Danton red® zintanți exclusivi p. .România at tahriceim
voia să poată, Gaj» ,,F. L A. T.“
CE

precum, dacă putt | , rANHAR D & L E V A S S O R "

Scaunul lui Bonaj
MICHELIN„BERLIET“
Bizar popor! ■.
I/

moartea, pasăre P
ferit cele mai mar
AS

bat de șapte ori î !

o repeziciune uii AGENȚIA DE EXPEiXȚIE
UI

Revoluție, din Ten

48, din socialism, il- I. Brânișteanu
și prosperul ei imj
str. SF. IONICĂ, î5
BC

Inteligența p®
Săltăreață, se»
PmîKȘie în depozit pentru desfacere
CArti. Reviste și Ziare

s\8ri.-și O;2A.
 FACLA

într’un geniu care să întunece secolele. Franța n’a avut un Shakespeare,

un Dante, un Homer, un Goethe, un Schopenhauer, un Tolstoi, un Ibsen.

Y
Ci, mult mai nivelată și mai generoasă, inteligența franceză s’a împrăștiat
larg, ca un rod fecund, în toate spiritele, care au alcătuit și alcătuesc

AR
din Franța patria celei mai numeroase pleiade de literați, de savanți, de
inventatori, de creatori în toate dimenoile cugetării și activității umane.
Franța este inovatoarea mai tuturor curentelor de gîndire și sistemelor

R
de organizare socială.

LIB
Totdeauna neprevăzut și surprinzător, geniul francez a dat
de curînd la iveală o însușire nouă și formidabilă, pe care vea­
curile nu i-au cunoscut-o: tenacitatea. Cerbicia aproape bovină
cu care Franța răspunde în războiul de azi încăpățînării de boi

ITY
a dușmanilor ei; rezistența taciturnă și eroică, răbdarea invin­
cibilă cu care națiunea franceză
înarmată așteaptă în mormîntul

S
tranșeelor aurora victoriei, arată

ER
că acest popor extraordinar nu va
putea pieri nici odată.
NIV Dealtminteri, ce s’ar face u-
manitatea fără Franța ? Ce poate
deveni, un trup fără creeri și fără
inimă ? Ce ar ajunge lumea fără
sîmburele plin de speranțe al pro­
LU

gresului ?...
Dacă, prin imposibil, un des­
tin inexorabil ne-ar pune jn dilema
RA

penibilă de-a alege între Franța și

restul lumii, n’am pregeta să ex­
clamăm ca o chezășie egoistă a
NT

chiar existenții noastre ca neam :

Vivat Francia, pereat munclus!
CE

N. Albotă
I/
AS
UI
BC
Joffre.
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Stocul de hârtie albă pe care se ti­

RA

părea până acum „Facla" fiind epuizat

și fabricele de hîrtie încunoștiințîndu-ne
că de-aci înainte nu vor puteâ să ne
NT

mai furnizeze decît hîrtie vânătă, cu re­

gret suntem siliți să tipărim revista în
CE

condiții cu mult inferioare celor dorite

de noi.
Credem că cititorii „Faclei" vor ține
I/

seamă de greutățile acestea insurmon­

AS

tabile și se vor mulțumi provizor, până

la vremuri mai bune pentru publicistică
UI

și pentru țară, cu o revistă care va avea

cîndva cel puțin pentru colecționari far­
BC

mecul unui document asupra celor mai

zguduitoare zile trăite de conștiința o-
menească.
151 Faclă

Y
R AR
Nu pentru Arghezi,

LIB
ci pentru mine.
•

ITY
Ultimul număr din «Cronica» îmi servește cite va feluri
de înjurături pe o pagină scrisă de Bogdan Pitești sau de
vreunul din salariații lui și semnată, probabil dintr’o regre­

S
tabilă eroare de salar sau de tipar, cu numele vechiului meu

ER
prieten Tudor Arghezi.
«Cronica» mă invită astfel la o ședință de pugilat literar
NIV
cu un prieten de altădată, pentru plăcerea galerii și pentru
satisfacția unui nenorocit ca Bogdan, care nu mai știe să
juiseze decît prin gurile altora.
LU

Resping oferta.
Și-o resping pentru două sau trei motive binecuvîntate.
RA

Intîiul, pentrucă articolul din «Cronica» n’a fost scris,

n’a putut să fie scris de Arghezi. In afară de stil care e al
lui, dar care e lesne imitabil, după cum au dovedit-o mai
NT

toți colaboratorii «Cronicii» de-un an încoace, încolo totul

în articolul acesta, și inspirație, și temperament, și prejude­
CE

căți, și lipsă de țgîndire, și lipsă de cavalerizm și lașitate

insinuantă, totul, absolut totul, aparține altuia.
I/

Articolul vorbește de mine, fără să-mi pomenească nu­

mele. Arghezi nu e atât de laș. Autorul articolului urcă pe
AS

brînci treptele palatului, se extaziază în fața Carmen Sylvei,

scrie rege, ei, tovarăș, cu R, cu E, cu T mare. Arghezi nu
UI

e atât de slugarnic. Articolul afirmă că una din surorile

mele ar fi plecat la Paris cu banî cerșiți dela Carmen-Sylva.
BC

Pe când Arghezi știe foarte bine că dacă el a primit bani

dela mine, nici eu, nici surorile mele, nici vre-unul din nea-
132 Facla
murile mele cât de depărtate, n’au primit niciodată, niciun
ban și sub nici un motiv dela palat. Articolul ironizează

Y
ieftin pe cei cari «urinează orgolioși în biserici». Dar mar­

AR
tor mi-e «popa Iapă» că Arghezi cunoaște mai deaproape
specia aceasta abjectă de indivizi, decît îi cunosc eu. Insfîr-

R
șit articolul pomenește de prostituție, de pornografie și de

LIB
servitori, cât timp copiii naturali ai mamei lui Tudor Arghezi
trăiesc încă din fărămiturile ospețelor lui Bogdan Pitești.
Nu ! n’a scris Arghezi articolul acesta.

ITY
Dar dacă l’a scris?
Ei bine, nici atunci nu voi polemiza, nu mă voi coborî
în ’.arenă, ca să sfâșii sub ochii mulțimii de gură cască o

S
prietenie veche de douăzeci de ani și o admirație aproape

ER
tot atât de lungă.
Slobod e prin urmare Tudor Arghezi să mă înjure și
NIV
de aci înainte.
Salariatului lui Bogdan-Pitești nu-i voi răspunde, dintr’un
suprem sentiment de compătimire prietenească.
LU

Poetului care a scris «A-

gatele negre» nu-i voiu răs­
RA

punde, pentrucă, adversar sau

prieten, talentul lui Arghezi
NT

e tot atât de mare și pentrucă

aș avea sufletul tot așa de
CE

mediocru ca și dânsul, dacă aș

arde ce-am admirat și dacă aș
scuipa ce-am iubit.
I/

N. D. Cocea
AS
UI
BC
133 FACLA

Y
AR
Să ne ierte d. general!

R
D. general la pensie St. Stoika face din cînd în cînd politică în coloanele

LIB
„Adevărului1*, cum face desigur pasențe în nenumăratele d-sale ceasuri libere. Nu
sunt în măsură să știu cum vor fi reușind pasențele d-lui general, dar ceea ce
pot să afirm în cunoștință de cauză e că mai toate articolele d-sale politice sunt
execrabile. Nu le-am relevat nici odată pentrucă ar fi mai presus de puterile o-

ITY
menști să dovedești și să combați toate absurditățile din lumea asta.
Dar toleranța critică are și ea o limită.
Dreptul unui pensionar de-a spune vrute și nevrute, ori. cît de inocente i-ar
fi intențiile, trebue să găsească și el un frîu în controlul opiniei publice.

S
Și cînd, în coloanele unui ziar răspîndit ca „Adevărul1*, la adăpostul auto-

ER
rităței lui politice, se spun prăpăstii ca acelea cuprinse în ultimul articol al gene­
ralului Stoika, o elementară datorie cetățenească ne impune obligația neplăcută să
scătmănăm puțin proza d-sale strecurată cine știe cum in acest ziar.
NIV
Să ne facem prin urmare datoria.
După ce generalul Stoika „declară solemn11 că n’are nici un fel de ură în-
potriva bulgarilor și după ce reproduce „memorabilele cuvinte11 ale unui general
rus care și-ar fi arătat regretul că Rusia nu ne-a înapoiat Basarabia la 77 reținîn-
LU

du-și în schimb pentru dinsa toată Dobrogea și cadrilaterul bulgăresc, generalul

Stoica se întreabă, probabil tot solemn și tot în memorabile cuvinte:
— „Ce-ar face astăzi Bulgaria dacă Rominia, avînd în vedere propriele sale
interese, ar face un schimb cu Rusia, cedîndu-i o porțiune din Dobrogea nouă în
RA

schimbul celor trei districte basarabene, Ismail, Belgrad și Akerman?11

Aș ruga respectuos pe d. general Stoika să-mi spue dacă s’a gîndit mult
pînă să găsească fraza de mai sus. Cum ? Ar fi în propriul interes al Romîniei
NT

să cedeze Rusiei măcar un metru pătrat din pămîntul Dobrogei ? Ar fi în inte­

resul nostru să introducem cuiul lui Pepelea în propria noastră casă și de dragul
cîtorva județe basarabene să avem pe muscali și peste Dunăre, după ce-i avem
CE

peste cap dincolo de Prut ? Iși închipuește d. general Stoika că s’ar găsi un sin­
gur romîn care să admită, măcar cu gîndul, o asemenea posibilitate și care să
nu prefere atunci pe toți nemții de pe lume decît un singur regiment de cazaci
stabilit în cadrilater? Puțin îmi pasă de ce-ar zice bulgarii dacă ar ti încîntați
I/

sau nenorociți. Ceeace știu e că într’un asemenea caz noi am fi niște criminali
dublați de imbecili. Și mai știu că nici cel mai șovinist dintre ruși n’ar îndrăzni
AS

să ne facă propunerea monstruoasă pe care un general romîn, într’o gazetă ro-

mînească, o găsește atît de firească încît o socotește ca fiind în propriul nostru
interes 1
UI

Lux
BC
134 FACLA

Cum ar vorbi generalul Iliescu...

Y
Discutînd acum cîtăva

AR
vreme cu un prieten din
partidul d-Iui Filipescu și
venind întîmplător vorba de

R
Secretarul General al minis­

LIB
terului de război, prietinul
meu a ridicat desnădăjduit
brațele în aer și-a dat ochii
peste cap ca și cum

ITY
ar fi vrut să in-
voace mărturia ce­
rului și a exclamat

S
cu durere profundă

ER
în glas:
— Să nu vor­
NIV
bim mai bine de
omul'acesta. Din fericire nu’l cunosc personal. Dar știu că activita­
tea lui a fost o adevărată pacoste pentru țară.
LU

Cfteva zile în urmă după convorbirea de mai sus, întîmplîndu-se

să mă întîlnesc cu un membru important [al partidului liberal și să
discut cu el despre evenimentele și oamenii politici la ordina zilei,
RA

firește că în conversația noastră a trebuit să vină și numele 'gene­

ralului Iliescu.
— O adevărată pacoste pentru țară, am reprodus eu ca un ecou
NT

părerea filipescanului.
— O fire întreagă și un om extrem de inteligent, m’a întrerupt
CE

liniștit liberalul. Unul din rarii militari superiori cu o serioasă cul­

tură enciclopedică. Un soldat și-un om
pregătit pentru viața noastră publică în
acelaș timp.
I/

înțelegeți lesne că m’am uitat lung

AS

la liberal, m’am gîndit Ia filipescan și-am

ridicat din umeri.
Cum m’am deprins încă de mult
UI

s’ascult cu atenție părerile potrivnice ale

oamenilor, fără să pun pe ele mai mult
BC

temei de cît se cuvine, așteptam fără

nici un fel de grabă evenimentul care
mă va pune față în față cu generalul
Iliescu și-mi va da prilejul să’l judec
cu propria mea judecată.
135 FACLA

Dar Bucureștiul
e-o mare mahala. Pină

Y
să cer și să obțin o
audiență la ministerul

AR
de război, m’am întil-
nit cu sute și sute de

R
cunoscuți, am vorbit
cu ei despre alte sute

LIB
de oameni și lucruri
de actualitaie șl-am
auzit, ca de obicei,

ITY
despre oamenii noștri
politici și despre ge-,
neral Iliescu, părerile

S
cele mai disparate.

ER
Astfel, un furni­
zor al armatei, refuzat
la nu mai știu ce li­
NIV
citație, se bocea Ia
toate felinarele și nu­
mea ministerul 'de răz­
LU

boi un adevărat co­

dru al Vlăsiei.
La club, un ge­
RA

neral miop, fudul de

ambele urechi, coco­
șat și bîțiind pe pi­
NT

cioare, mi-a încredin­

țat în șoapte, ca un
CE

mare secret de stat,

că el prevede un ade­
vărat dezastru națio­
I/

nal, dacă armata țâ­

rei va mai fi lăsată o singură zi pe minele generalului Iliescu.
AS

Intr’o seară la cafenea, un takist sentimental mi s’a văetat amar

că numai liberalii pot să învîrtească afaceri de milioane la ministerul
UI

de război și insinua dulce că numai o nemiloasă campanie de presă,

a presei care-a mai rămas independentă, a presei care e a cincea
putere in stat, a presei care-i așa și pe dincolo, și care singură ar
BC

mai putea să ia de guler pe vinovați și să-i tîrască în fața tribuna­

lului public.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
In vremea asta, la masa de-alături,"un liberal tună și fulgeră in­
dignat într’un cerc de coreligionari politici, împotriva secretarului ge­
NIV
neral care-i respinsese o propunere—spunea el! — extrem de folosi­
toare patriei.
Dit fericire m’am întâlnit și cu oameni mai puțin preveniți. Un
LU

rabin care în credința lui trăește departe de competițiunele deșarte

ale oamenilor, și-a adus aminte cu emoție de generalul Iliescu
și mi-a reprodus cu gravitate o profundă controversă de exegeză re­
RA

ligioasă avută cu dânsul odinioară.

La un pahar cu ceai, un fost elev de-al generalului, mi-a vorbit
de el cu pasiune, lăudându-i simplicitatea admirabilă, ridicîndu-i în
NT

slava cerului puterea de muncă și viziunea limpede a evenimentelor,

comparîndu-1, fără ezitare, cu cei mai faimoși generaliai omenirii.
CE

Veți vedeâ, veți vedea în curînd, mă asigura măreu fostul elev, astăzi
cfițer superior la marele stat major al armatei.
Pe cînd unul din generalii noștri cei mai buni, firește mai cumpătat
și mai calculat în vorbe, îmi spunea totuși odată că unul dintre puținii
I/

oameni sub ordinul cărora ar merge orbește la război, ar fi generalul Iliescu.

AS

Astfel că după o lună de investigații minuțioase eram tot așa

de avansat și cunoșteam tot așa de bine sufletul generalului Iliescu
ca și în prima zi cînd am auzit de numele lui. In cacofonia părerilor
UI

contradictorii un singur punct mi se părea doar limpede și câștigat

definitiv. Impresia că omul acesta trebue să fie cineva, de oarece
BC

toți se ocupă și foarte mulți se împiedică de dînsul.

Cu-această convingere intimă, mi-am luat într’o bună dimineață
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
inima în dinți, am urcat scările ministerului de război și-am bătut ușor
la ușa secretarului general. NIV
Vre-o șase colonei, maiori și ofițeri superiori de ață, stăteau
smirnă în jurul biuroului, cu teancuri enorme de hîrtie la subțioară.
In mijlocul lor, generalul Iliescu, mai mult gras decît slab, mai mult scund
LU

decît înalt, voinic, îndesat și oacheș, aproape dispărînd îndărătul mo­

vilelor de rapoarte, asculta atent o clipă, căuta ceva în minte, între­
rupea brusc, iscălea, dădea ordine scurte și distribuia petițiile rezol­
RA

vate ca și cum o furtună ar fi trecut prin vrafurile de hîrtie. Intre

două iscălituri repezi mi-a întins o mînă prietenească și zdravănă de
ostaș, m’a rugat s’aștept cîteva minute, apoi, după un sfert de ceas de
NT

rezoluții, de iscălituri, de ordine și’para ordine, vesel ca un om care și-a

împlinit cu spor munca zilei, m’a privit în ochi cu ochi limpezi, ageri
CE

și vii și mi-a vorbit:

— Acum sunt al d-tale. Cu ce te pot servi.
I-am povestit nu mai știu ce nedreptate făcută unui prietin con­
centrat de cîteva luni de zile și l’am rugat să cerceteze cazul cu bu­
I/

năvoință și să ia măsuri de îndreptare, dacă se poate.

AS

— Atît?
— Da și nu, d-le general. Ca solicitator numai atît. Din păcate
însă sunt și ziarist... și-aș vrea...
UI

— Un interview 1...
— Nu tocmai...
BC

— Dar aprope.
Generalul zîmbi înveselit, se lăsă bine pe speteaza fotoliului și
continuă cu privirile pierdute într’un vis fericit:
138 FACLA

— Un interview! Mi-e imposibil. Cu toate astea mărturisesc că

l’aș da cu plăcere. Aș avea poate ceva de spus. Dar din păcate

Y
d-ta ești ziarist. Și din păcate eu sunt militar. Nu mi-e îngăduit să
vorbesc. Noi n’avem dreptul nici să judecăm pe alții, nici măcar să

AR
apărăm propria noastră cauză. Crede-mă, de cele mai multe ori viața
de militar nu e o simplă sinecură.

R
— Ați fost mult atacat, d-le general.
Secretarul general ridică din umeri.

LIB
— Nu e vorba de atacurile personale. Cine n’a fost înjurat în
țara romînească! Și cine în vremurile noastre de libertate a presei
și-a exprimărei tuturor convingerilor, s’ar putea ridica împotriva li-

ITY
bertăței criticei. Mai ales că fiecare dintre noi avem păcatele noa­
stre. Cine nu le are! Numai cei cari nu sunt oameni nu le au.
Și e bine să ni se spue din cînd în cînd, chiar cu răutate, feriți-vă

S
de ele.

ER
Dar nu de atacurile personale mă plîng. Ceea ce mă costă, ca
romîn și ca ostaș, e altceva. E cauza pe care o apărăm aici, pentru
care muncim din zorii zilei și pînă ’n noapte, pentru care nopți și
NIV
nopți întregi, nu s’a dormit la ministerul de război și pe care d-stră,
cu-o ușurință vinovată, ați zădărnicit-o cîte-odată și-ați primejduit-o
de cele mai multe ori. îmi pare bine că te cunosc acum. Știu, că ai
LU

talent. Dar știu în acelaș timp că cu cît talentul unui om e mai marc,
cu atît răspunderea lui e mai întinsă și vina lui mai neertată cînd
deservește interesele țărei. Țineam de mult să-ți pot spune odată,
RA

cum poate n’aș vorbi altora, cît te socoteam de vinovat.

— Eu vinovat!
NT

— Și d-ta și toți cei ca d-ta, cari prin campanii juste, frumoase,

admirabile de idealism dacă vrei, dar nepotrivite cu împrejurările de
fier prin cari trecem, ați stînjenit și-ați întîrziat opera noastră de apă­
CE

rare națională. Uite un exemplu dintr’o mie. Acum pot să ți-1- spun.
Nu mai e un secret pentru nimeni.
Și generalul mă lăsă să înțeleg că am abuzat cu toții de-o li­
I/

bertate pentru care s’a făcut dovada că nu eram pregătiți îndeajuns.

In locul calmului și-al reculegerei zilelor mari, în locul disciplinei
AS

impuse de bună voe și care ar fi dat străinătăței exemplul unui po­

por conștient de ceea-ce vrea și stăpîn pe hotărîrile lui, ne-am agitat
UI

în gol, ne-am cheltuit energia în lupte intestine, am dat lumei spec­

tacolul celei mai triste dezorientări politice. Cui au folosit manifes­
tațiile zadarnice de stradă ? La ce-au slujit paginele admirabile de
BC

oratorie, pe-atît de impetuoase pe cît de inutile! Cum n’am înțeles

139 FACLA

că în epoca asta de zguduire universală, numai două glasuri pot să

răsune adine în conștiința neamurilor: glasul tunului și graiul tăcerei.

Y
— Iată o parte numai, infinit de mică, din vina D-stră, conti­

AR
nuă generalul, o vină de care veți trebui să răspundeți odată și odată
în fața țărei. Mai aveți și alte pe conștiință, mult mai mari. Dar d-v
aveți prilejul să puteți vorbi. Țara nu v’aude decât pe d-voastră. Și

R
noi trebue să fim muți.

LIB
Generalul Iliescu, încruntat, își apăsa buzele pe dinți ca și cum
ar fi vrut să și Ie muște. Apoi reluă înseninat:
— Și cu toate astea va veni o zi când peste injuriile uitate și în
lumina victoriei îndeplinite, veți putea să măsurați munca noastră po­

ITY
zitivă, cu atât mâi frumoasă cu cât vom fi fost mai numeroase ca­
lomniile și piedicele pe cari ni le-ați pus în cale. De pe-acum pot
să vă dau întâlnire pentru ziua aceea. Sunt sigur de dânsa, cum sunt

S
sigur astăzi de armata țărei. O aștept cu încredere. Nu vreau sâ spun

ER
că nimic nu ne mai lipsește încă. Niciodată o armată nu e pregătită
îndeajuns. Dar dacă poți înțălege printre rânduri și poți citi în pri­
virea liniștită a unui om, atunci sunt sigur că în sufletul d-tale nu
NIV
mai ai nici o teamă de viitor.
Generalul se sculase în picioare. Iși pironise privirile pe pere­
tele din față. Și ochii mici, ageri și vioi, îi străluceau ca două vîrfuri
LU

de baionete. Fără voia mea i-am urmat privirea. Harta României și-a
țărilor limitrofe se întindea imensă pe perete.
Ne-am apropiat de dînsa, ca de-un altar. In fața ei, calm mai
RA

întîi, apoi din ce în ce mai pasionat și mai convingător, generalul

mi-a vorbit aproape un ceas întreg. Cunosc pe toți oamenii noștri
NT

politici. Și i-am auzit vorbind pe toți. Dar puțini mi-au deschis atâtea
orizonturi gîndirei și mi-au înălțat mai mult sufletul, ca vorba simplă
caldă, colorată a acestui soldat. Fiecare cuvînt vibra de emoțiunea
CE

unei speranțe înăbușite și la începutul fiecărei fraze parcă se sguduia

o armată în mers.
A fost miragiul artei? A fost intuiția bruscă a șefului de oștire
I/

așteptat de năzuințele unui popor întreg ? Eram eu însetat de visuri

sau generalul Iliescu de iluzii generoase? Nu știu. N’am dreptul să
AS

repet o frază, un gest, o făgăduială. In cabinetul secretarului general

au murit cuvintele cari nu vor răsună de-acum, încă odată, decît pe
UI

cîmpurile de luptă. Nu știu ce va alege viitorul și soarta armelor

din ele. Dar știu un singur lucru.
Urcasem scările ministerului de război cu sufletul sdrențuit de
BC

tristeță și de îndoială.
Și le-am coborît patru cite patru, ca și cum ar fi răsunat mereu
 140 FACLA

în mine, aprig, sălbatec, cu accente victorioase de fanfară militară,

ultimele cuvinte ale generalului Iliescu :

Y
De-un singur lucru să nu te îndoești d-le Cocea. Cînd zarul

AR
sorței va fi aruncat, armata țărei va fi fost de mult pregătită.
N. D. C.

R
LIB
0 înmormînfare și un
centenar.

ITY
Achile Popescu a murit. D-zeu să'l ierte. N’a fost nici mare ar­

S
tist, nici actor de cine știe ce talent, nici o individualitate remarcabilă.
De pe urma lui nu va rămîne nimic altceva decît amintirea vremel­

ER
nică a unui cabotin simpatic și-a unui băiat cumsecade. Prietinii îi
vor pomeni numele din cînd îu cînd și din în ce mai rar, aducîndu-și
NIV
aminte de bunătatea lui sufletească și de generozitatea cu care își
dădea concursul ori cui și se lăsa exploatat de oricine; iar publicul
cel mare îl va uita definitiv peste o săptămînă sau cel mult două,
LU

după ce și-a făcut o neașteptată datorie să-l conducă cu alai pînă

la ultimul lăcaș.
Inmormîntarea lui Achile Popescu a fost într’adevăr uimitoare.
RA

Mii și mii de oameni, cum capitala n’a văzut nici la înmormîntarea

reginei și nici la alte cortegiuri ilustre, au întovărășit sicriul popu­
larului defunct. Piața din fața bisericei și străzile pe unde trebuia să
NT

treacă dricul, erau negre de lume. Ca într’o zi de repaos duminical

toate mahalale se desfundaseră. Băeți de prăvălie, calfe, patroni, bur­
CE

ghezi, subofițeri, modiste, cocote, mai ales cocote, cocote sentimentale,

cocote emoționate, cocote în doliu, veniseră acolo din toate colțurile
Bucureștilor și-și ștergeau cu emoțiune sinceră ochii umezi de lacrimi
ca la sfîrșitul ultimului act al unei melodrame. In mijlocul lor, poso­
I/

morit tragic și teatral, neamul actoricesc. Actrițe cunoscute, cu fard

AS

pe obraji și cu roșu pe buze, în cupeuri închise ca și cum ar fi făcut

parte din familia răposatului. Iar în urma carului funebru, toate figu­
rile grave ale societarilor și actorilor ajunși, cari îl măsuraseră cu infinit
UI

dispreț pe bietul histrjon, cît trăise.

Valurile mulțimei și miile de priviri ațintite asupra lor, îi ațîțau
BC

pe toți. Pe caldarîmul căei Victoriei, pășeau ca pe scenă. Sumbri,

îndurerați, cu aeie fatale, fiecare își juca micul lui rol compus în fața
oglinzii, gata s’arunce priviri piezișe mortului care parcă le fura o
141 FACLA

parte din atenția spectatorilor și gata să zîmbească grațios publicului

venit din toate înfundăturile Bucureștilor, ca să admire, să plîngă și,
poate, cine știe să aplaude.

Y
Mărturisesc că din moment în moment așteptam să izbucnească

AR
ropotul aplauzelor. Actorii erau doar la înălțime. Iar publicul? Un
adevărat public latin, firește, din latinii cam corciți de pe malurile
murdare ale Dîmboviței, dar ori și cum tot latini și, ca și strămoșii

R
lor din Roma, iubitori de spectacole, de decoruri strălucitoare și de

LIB
histrioni.
Mă uitam la ei cu uimire și cu admirație. Nu-mi credeam a-
proape ochilor. Oamenii aceia care nu s’ar fi deranjat un sfert de

ITY
ceas ca să urmeze carul mortuar al unui Eminescu, se strînseră acolo
cu miile, așteptau în vînt, în frig și ploae, se înghesuiau și înghețau
pe trotuare, ca să vază trecînd cosciugul unui actor, și nici măcar al

S
unui actor de mare talent.
Legile cari ocîrmuesc instictele mulțimelor sunt inexplicabile. Și

ER
ar fi să desnădăjduim de inteligența omenească și de discernămîntul
noroadelor, dacă în acelaș timp n’am avea zilnic dovada că o afinare
NIV
a gustului și o selecție a sentimentului artistic se face totuș în ciuda
tuturor speranțelor contrarii.
Astfel în seara aceleiași zile care a văzut fastul disproporționat
LU

al înmormîntârei unui actor de mîna a treia, la Național se sărbătorea

în hohote de rîs și într’o profundă reculegere sufletească, aniversarea
celei de-a o suta reprezentații a „Scrisorii pierdute" de Caragiale.
RA

Napoleon lonescu, Achile Popescu și Caragiale 11

E de-ajuns să apropiem numele astea ca să vedem prăpastia
de ridicol care le desparte. Tot așa cum a fost destul să se repre­
NT

zinte „Scrisoarea pierdută" după în-

mormîntarea de operetă de după prînz,
ca să înțelegem cu toții că cu toate
CE

progresele incontestabile și înfioră­

toare ale cabotinizmului, arta adevă­
rată trăește totuși în Romînia, mai vie
I/

și mai strălucitoare ca niciodată.

AS

Nlki Percea
UI
BC
142 FACLĂ

Y
AR
Marele Cretan și micul cre-TIno

R
LIB
Amicul noștru Tino cumnatul kaizerului și, prin indul­
genta lui Venizelos și a generalului Sarail, rege al Greciei,
apucat de crampe intelectualo-politice, a dat drumul, într’un

ITY
„Berliner-blagues" oarecare, unei tartine de diaree nem­
țească, după care își ling buzele, cu deliciu toți nemții,
dela kaizer până la cel din urmă nemțofil din țara noastră.
După alte două sau trei interviewuri publicate mai

S
deunăzi, când înalta inteligență regală voia să-și instaleze

ER
șezutul pe o serie întreagă de echivocuri, Tino n’a mai
putut răbda și, de data asta, a lăsat să străbată, prin
tre rânduri, toată megalomania, toate instinctele și
NIV
formidabila imbecilitate prusacă.
Amicul Tino, s’a săturat, se vede, cu traiul bun.
p||| Pe amicul Tino l’a apucat nostalgia unei vilegiaturi
LU

silite, de se confesează oricărei căcăwează din presa

nemțească.
Această majestate uită că, la umbra secularelor ziduri ale Parlhe-
RA

nonului nu trăește numai el, ci și creerul enorm și brațul iute al marelui

Cretan ; ea uită că, ici și colo, în coapsele vechei Helade, stau înfipte
ghiarele implacabile ale Quadruple!; ea uită de asemenea că, sub dânsa
NT

idealurile invincibile și temperamentul fierbinte al poporului grecesc, stau

gata să izbucnească și să o trimeată la plimbare,
Interviewul pe care l’a cules ziaristul neamț de pe urma lui Tino e
CE

un monument de megalomanie ridiculă și de imbecilitate teutonă.

După ce se încearcă să compare sechestrarea Greciei de către Qua-
druplă, cu nelegiuitele masacre făptuite de brutele kaizerului în Belgia,
I/

devine semeț, ca un prusac în front, și obraznic, ca d. von dem Busche

sau ca d. Marghiloman.
AS

Ilustrul cumnat se felicită că nu i-a lăsat pe greci să-și realizeze

idealul național, luptând alături de anglo-francezi, căci ar fi fost „o ne­
bunie®.
UI

în schimb n’a fost nebunie să arunce Grecia într’o aventură dete­

stabilă și gratuită, trebuind să suporte acțiunea precipitată a Quadruple!,
BC

care nu mai avea poftă să încerce și cu Grecia, experiența făcută cu

vulpile dela Solia.
Apoi umflându-și pieptul, prognostichează victoria germană, în aceiaș
143 FACLA

clipă în caro zidurile de carne nemțească, împinse din urmă de furia ne­
putinței teutone, se măcinau însângerate de granitul rezistentei franceze
la Verdun.

Y
Tino crede în victoria finală a Germanie. Tino 6 neamț! In el vor­

AR
besc instinctele bestiale ale barbarului, care a făcut praf monumentele
de artă, care a incendiat bibliotecile, care a violat bătrânele pe altarele
lui Christ, care a torturat copii și care a necinstit și a sfîrticat cu vîrful

R
baionetei pîntecile, de două ori sacre, ale femeilor însărcinate; în el vor­

LIB
bește orgoliul nebunesc al cumnatului său dela Berlin, copleșit de tarele
unui blestemat atavizm ; imbecilitatea bestiei prusace, îmbuibată de cren-
viirști, de bere și de instinctul greoi al unui imperializm orb.
O singură îndoială, în care micul cre-Tino ar fi vrut să strecoare

ITY
par’că o amenințare. — „Nu cred ca anglo-francezii să debarce la Athena!
Pentruce ar face asta? Nu-i cred așa de neprevăzători!
Cre-Tino nu crede, nu vede necesitatea acestui fapt dar tremură ca

S
o gelatină și e gata să facă pe dînsul.
Căci, din umbra în care s’au retras — prin grația cretinului regal —

ER
stau la pîndă ochii vigilenți ai marelui Cretan, iar în largul albasttului
egeic, pe acolo pe unde altădată lunecau triremele ușoare ale geniului
grecesc, unitățile navale ale quadruple! așteaptă semnalul lui Sarail, .de
NIV
pe țărm.
— Ține-te bine de speteaza tronului tău și închideți fleoanca nem­
țească, dacă nu ți s’a urît cu binele și dacă nu vrei să păți ce li s’a în-
LU

tîmplat consulilor germano-turanici dela Salonic, amice Tino!

Fi fericit că ai putut să-l învingi pentru o vreme pe marele Cretan
și mulțumește-te că generalul Sarail nu vede încă necesitatea ocupărei
RA

Atenei, amice cre-Tino!

In ziua însă în care o să te întreci cu gluma și soldații lui Sarail
își vor face apariția pe dealul Acropolei, o să te pomenești încărcat cu
NT

valizele și balabusta cu care te-a procopsit Kaizerul, într’un torpilor și

aruncat peste granița frenceză sub nasul imperialului tău cumnat ca o
buleandră, pe cînd frînele pe care le ti azi, le va lua în !mîinele sale vi­
CE

guroase, marele Cretan.

— Amice Tino, tacă-ți, fleoanca!
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

îmi va veni și mie riadul.

BC

Redacția: Str. Sărindar 9

Administrația: Sf Ionică 5
MIL-«.11 H"“
■■ i
I
13 Mrfle.19» | CHw I 20 1,11

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Klownprinful.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Kronprințul.
CE

Aș vrea să fiu sălbatec de crud. Ca și asupra Kaizerului aș vrea

să revărs și-asupra copilandrului acestuia cu ochii mici de viețuitoare
inferioaiă abia deschiși la lumina fermecătoare a zilei, o parte din răz-
bunaiea care geme, urlă și scrîșnește din dinți, peste cîmpurile inter­
I/

minabile de luptă și de măcel. Și nu pot.

AS

Aș vrea să blestem și blestemul îmi expiră pe buze. Aș vrea să

rîd și hohotele batjocuritoare de rîs îmi mor înăbușite în mine. A? vrea
să-i scuip în față toată știrba și tot dezgustul omenirei, și gura mi-e
UI

uscată ca și cum m’aș fi trezit în fața lui după o noapte de beție.

Fără voia mea, cu tot blestamul care se ridică de-alungul timpu­
BC

rilor în pumnii încleștați spre cer, cu tot trecutul recent al Kronprin-

tulul carea mirosea parcă războiul și’l aștepta cu nerăbdarea feroce a
puilor de fiară, m’apasă și pe mine și mă înspăimîntă, fatalitatea ma-
147 FACLĂ

sivă care se lasă de pe-acum peste coroana problematică a moștenito­

Y
rului unui imperiu predestinat umilinței și îngenunchierei.
Urăsc pe nemți. Urăsc din fundul sufletului pe cei cari au fost

AR
în stare să facă dintr’un popor de șaptezeci de milioane de oameni ă-
proape tot atîtea quintale de carne pentru tunuri. Dar ura mea nu e

R
atît de oarbă ca să nu văd și să nu simt măreția tragedie care se
desfășoară astăzi de la poalele Verdului pînă la ultima viziune în care

LIB
se strînge ghemuită bestia prusacă.
Dela epopeele lui Homer lumea nu va fi cunoscut nici odată un
spectacol mai tragic și mai grandios.

ITY
Vor trece lunile. Vor trece poate un an sau mai muți. Apoi într'o
bună zi, într’un amurg de sînge și de ușurare universală, imperiul ger­
man care pornise sigur de victorie să înfrunte lumea și moartea, și

S
care se zbate astăzi zadarnic în impasul din Varșovia și Verdun, se

ER
va prăbuși, după o ultimă și deznădăjduită sforțare uriașă, cu sgomot
surd la pămînt.
Atunci abia, pe ruinele dezastrelor încă proaspete, vom putea mă­
NIV
sura imensitatea speranțelor germane după întinderea doliului lor de
atunci. Vom trăi destul ca să-i vedem înfrînți, zdrobiți, cu chivărele lor
ascuțite înfipte în țărînă și căznindu-se zadarnic să înțeleagă cu min­
LU

tea lor greoae, cum e cu putință ca după patruzeci de ani de pregă­

tire, de înarmare, de muncă metodică de brută, să se trezească din
visul lor splendid de victorie, culcați la pămînt sub ruinele imperiului,
RA

ca sub armătura sfărîmată a unui zepelin spart și desumflat.

Inchipuiți-vă atunci silueta funambulescă a Kronprințului profilată
NT

peste întinderea unui asemenea dezastru.

Priviți fruntea aceea îngustă, dacă îndărătul ei mai mijește o li­
cărire de judecată și de conștiință, și întrebați-vă ce tragedie trebue
CE

să se petreacă întrînsa, cind o lume întreagă se năruește în jurul ei.

Aruncați o ultimă privire, cît mai este timp încă, spre coroana
imperială gata să se rostogolească de pe fruntea învinsă a Kaizerului
I/

și să se ptăbușească la picioarele Kronprințului deposedat și spuneți

AS

dacă în fața tragediei aceștiia sombre, mai avem dreptul să fim im­
placabili și în numele durerei imense de pe cîmpurile de luptă să ne
ridicăm în fața Kronprințului și într’un hohot sălbatec de rîs să-i
UI

scuipăm în față tot sîngele și toate lacrimele lumei.

Nu, durerea, ori unde ar fi ea, înăbușită în întunericul bordeelor
BC

sau zdrențuită pe treptele tronurilor, tot durere e, tot omenească și

tot sfîntă.
148 Facla
Dacă în fața Kaizerulul învingător și a moștenitorului lui fericit,

Y
ori-ce revoltă și ori-ce ură ar fi fost îndreptățită, astăzi, cînd armatele

AR
Kronprințului se izbesc zadarnic de zidurile Verdunului și de pieptul
de granit al soldatului francez, astăzi cînd începutul sfîrșitului se a-
propie și cînd tronul impel iului german alunecă și se scufundă în va­

R
lurile de sînge vărsat de prisos, astăzi fie îngăduit sufletului omenesc,

LIB
să se ridice o clipă de-asupra atîtor dezastre și pe fruntea predestinată
a Kronprințului să citească cu groază, cu spaimă, dar totuși cu ier­
tare, verdictul tragic al fatalităței antice.
Nlcoară al Lumii.

S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT

Astăseară, Simbătă, are loc la teatrul

„Leon Popescu", premiera revistei „Dan­
CE

dana" datorită d-lor Const. Stoianovicl

și H. Lecca. Succesul este pe deplin asi­
gurat dat fiind faptul că autorii sunt în­
I/

deajuns de cunoscuți de publicul bucu-

AS

reștean șl că interpretarea se va bucura

de concursul întregei compani Grigoriu.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Editura „Facla”.
LU

Cititorii și prietinii nrei mă cunosc. Nu sunt un model de mo­

destie. Cînd mi se recunoaște oarecare talent și multă inteligență, nu
RA

simt numai decît nevoia să roșesc ca domnișoarele scoase pentru

întîiași dată în lume și cărora li se șoptește la ureche, cu un suspin,
NT

că sunt frumoase. Cum nu scriu bine din greșeală, am conștiința

exactă a valorii mele și cum văd adeseori mai limpede de cit alții
și am curajul sau cinizmul să spun pe șleau ceea ce văd, știu că în
CE

imensa turmă omenească voi găsi totdeauna cîteva firi neatîrnate cari
să împărtășească tăcut cu mine, o parte 'măcar din speranțele, din
revoltele, din urele sau iubirile cari îmi clocotesc în suflet și-mi dau
I/

vieții un preț nemărginit.

Prin urmare n’o să mire pe nimeni mărturisirea că, fără falșă
AS

modestie, așteptam și-am prevăzut succesul „Faclei" încă din ziua de

cînd am hotărît reapariția ei. Eram convins că voi găsi în țara asta
UI

două-trei mii de cititori inteligenți, atiția cîți trebuesc unei reviste, nu

ca să-i asigure existența, ci ca să o întărească în speranța că nu
provăduește în pustiu.
BC

Ori, s’a petrecut ceva neașteptat.

150 FACLA

In loc de trei mii de cititori, m’am pomenit, dela primele nu­

mere ale „Faclei", cu de cinci ori pe-atîția.

Y
Surpriza mi-a fost mare, bucuria, de ce-aș ascunde-o tot atît

AR
de mare și încrederea în inteligența omenească a făcut un pas uriaș
în sufletul meu dezamăgit. Mă simțeam acrit și rău și m’am trezit
de-odată bun, prietenos, iertător, cu inima plină de-o gratitudine in­

R
finită față de specia nedreptățită a oamenilor. De unde pînă atunci

LIB
vedeam totul în culori posomorite, de două luni încoace trec prin
lume ca printr’o idilă roză și albastră. Atît e adevărat că nimic nu
înmoae mai mult egoizmul omenesc, ca succesul.

ITY
■ Dar, noblesse oblige! Succesul trebue să ne oblige și el la ceva
pe lumea asta. N’am mai fi oameni dacă n’am simți nevoia imperi­
oasă să răsplătim din cînd în cînd, cum putem și cum ne tae capul,

S
o dovadă cit de vagă de încredere și de dragoste dezinteresată.
Burghezii împart baccșișuri, amanți trimet flori, ziarele mari dau

ER
premii „valoroase".
Eu ce-aș fl putut să dau, ca un prinos al recunoștinței mele,
NIV
cititorilor și prietinilor necunoscuți cari mă întovărășesc săptămînal
în paginile „Faclei" cu curiozitatea lor inteligentă sau cu simpatia lor.
Desigur că nu botine pentru dame, dormitoare elegante dela
LU

cutare prăvălie din calea Văcărești sau un loz norocos la loteria lui
Schoder.
Sunt convins că cititorii mei așteaptă altceva dela mine. Și sunt
RA

convins că am ghicit gîndul lor intim și că am înțeles nevoile inte­

lectuale ale vremei noastre, cînd m’am hotărît să pun bazele unei
mari case de editură, care să răspîndească în zeci și sute de mii de
NT

exemplare, tot ceea ce reprezintă speranțele noastre comune și tot

ceea ce ne-a îneîntat sufletele o clipă, sau ne-a ridicat gîndul de-asu-
pra micimilor obicinuite ale vieții.
CE

Tipografia „Faclei" 2 aproape instalată. Peste zece zile cel mult

va începe să funcționeze.
Din teascurile ei vor eși broșuri de propagandă înpotriva nem­
I/

ților, cărți de artă și de literatură, biblioteci de popularizare și de

AS

știință, și iarăși manifeste, broșuri, reviste, volume, înpotriva nemților

și-a nemțofililor dela noi.
Editura „Facla" va fi pusă în serviciul aceleiași cauze pe care
UI

® slujește revista aceasta; ea va complecta și va lărgi opera de lu­

minare a conștiințelor și de critică acerbă a relelor sociale și-a pă­
BC

catelor individuale, pe care puținile pagini ale „Faclei" n’au putut’o

îndeplini în întregime.
151 FACLA

Editura „Facla" va trage o brazdă adîncă și nouă — îmi iau

angajamentul pentru că știu ce pot și ceea ce vreau — în publicis­

Y
tica romînă, și va pregăti în lunile astea lungi de așteptare, paginele

AR
mîngîietoare care vor trece Carpații pe urmele oștirei romînești, în
Ardealul recucerit,
N. D, C?

R
LIB
ITY
(Jn ministeriabil-poet.

S
in editura C. Bauu a apărut acum câteva zile, un volum „Amăgiri",

ER
care prin numele autorului mi-a atras atenția. Cum, Ion Pillat, nepotul
D-lui Brătianu a încegut să scrie și să publice?
— Mi-am zis însă imediat. Desigur că e vorba de un studiu com­
NIV
parativ asupra vinurilor sau asupra băncilor. Dar, să-l vedem la lucru.
Cu emoție și durere am dat doi lei pe o carte, și gîndindu-mă la con­
ținut nici nu îndrăzneam s’o deschid, eând zilele trecute, în timp ce un
LU

prieten intim îmi vorbea de propunerile nemților pentru neutralitatea

noastră „usque ad finem", am început să răsfoesc volumul.
Vă închipuiți capul meu, cînd în loc de cifre, am dat de versuri. Nu-mi
venea să-mi cred ochilor. Examinez coperta să văd din nou dacă volumul e a
RA

lui Ion Pillat și constat că poetul e un vechiu recidivist. Și în timp ce glasul

prietenului pierzându-se în demonstrații subtile se auzea tot mai slab, eu
NT

citeam, citeam mereu, îndărătnic, voind să înă conving că poeziile auto­

rului sînt proaste, mediocre, sau în cazul ccl mai bun, plagiate seu cum­
părate cu toptanul dela un poet de talent. Și în felul meu de a simți era
CE

și mult desgust și revoltă, căci îmi părea criminal ca în țara românească

un nepot al prlmului-ministru să se ocupe de poezie, când ar fi fost mai
simplu și mai natural să ocupe un loc de deputat la colegiul al treilea.
Căci îmi părea inadmisibil ca Ion Pillat să rupă pîinea dela gură câtorva
I/

poeți de meserie.
AS

Cecace mă miră însă mai presus de toate este indulgența unchiului

fața de nepot. Cu astfel de apucături dinastia Brătianu și partidul liberal
merge spre ruină. Ia seama Domnule prim-ministru! Pînă mai este
UI

vreme pune ordine în familie și în partid, aplicând o corecțiune la locul

cuvenit nepotului recalcitrant, care nu știe că talentul poetic duce în
țara romînească la Sanatoriu, sau în cazul cel mai rău, la Academie.
BC

A.
BC
UI
AS
I/
CE
NT

Hodîrr!!!
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
R

Desemn de 4. Dragoș.
AR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Boala Austriei.
LU

Smerit dar onest ucenic al scrisului

roininesc și al unei credinfe, îndrăznesc
să caut penei mele și sufletului meu alte
rosturi, etc. etc.
T. ARGHEZ1
RA

(Din articolul: Pentru Cocea pur și.

simplu).
NT

Austria a parvenit să indispuie pe toată lumea. In tot decursul

războiului balcanic diplomația statului artificial și absurd din centrul
CE

Europii, a opus tuturor actelor ce nu i-au convenit o rezistență de

aberații. Și nici un act nu-i convine imperiului habsburgic, bolnav de
toate sentimentele care însănătoșesc alte popoare. Cu o sinceritate
I/

ridicolă, doveditoare de slăbiciunea ei universală, Austria invoacă față

de oriee mișcare interesele sale, și formula statu quo trebuie să fie
AS

invenția acestui monstru inert.

Interesele Austriei sunt diametral opuse intereselor tuturor statelor
UI

dimprejurul ei, pe care politica austriacă le exasperează sistematic și

le va exaspera pînă într’o zi, data descompunerii prea multelor ei
interese.
BC

Dacă sîrbii bat pe turci și ajung Ia marea ce le trebuiește, in­

teresele Austriei sunt atinse. Dacă sîrbii bat pe bulgari, interesele
155 FACLA

Austriei sunt atinse. Dacă muntenegrenii iși întind prin luptă și jertfe
fruntaria lor, interesele ei sunt atinse. Dacă Grecia pretinde Cavalla,

Y
interesele Austriei sunt atinse. Dacă Romînia izbutește să puie de a-
cord pe beligeranți și face pacea din București, interesele ei sunt

AR
atinse. Aceste interese suferă pretutindeni, la romînii din Bucovina și
Ungaria la ungurii din Transilvania, în Galiția, Ia granița rusă, în

R
Italia, în Tirol, în Bosnia și Herzegovina.
Europa numai există și numai nădăjduește și luptă decît pentru

LIB
interesele Austriei, în care se împiedică vre-o zece state. Orice pas
la dreapta sau la stingă, orice bătaie în ușă supără pe acest bolnav.
„Omul bolnav“ cum era numită Turcia, s’a strămutat mai sus.

ITY
Omul bolnav e imperiul austriac. Ii face rău căldura, îi face rău ră­
coarea, îl deranjează vocile, îi provoacă o criză cîntecele. Dacă ță­
ranii din romînia se răzvrătesc, Austria se scoală într’un cot și țipă.

S
Dacă sîrbii își caută de treabă, bolnavul tușește. Dacă în Italia se

ER
joacă o piesă națională și italienii din Triest vor o universitate în limba
lor, bolnavul învinețește.
Și Europa se îngrijește de febra și de viermii cari colcăe în
NIV
mațele acestui august bolnav și cu cari își hrănește el vulturii din
blazon.
De cîte ori strănută, de cîte ori oftează, de cîte ori scrîșnește
LU

sau se întoarce beteagul în paiele lui de aur, Europa stă și se gîn-

dește și suferă peste măsură.
Că este greu bolnavă Austria știe și dînsa» ori cîte speranțe își
RA

făurește un bolnav în agonie. Dar ea dispune de un veșnic șiretlic,

de un excelent mijloc de șantaj: războiul. Trebue sau nu trebuc,
Austria își mobilizează armatele... armatele Ei! Iși scoate puștile de
NT

carton, caii de tinichea, tunurile de bronz și din zeci de neamuri deo­

sebite își fabrică oștenii, care la ordinul de înaintare, vor întoarce
CE

armele și' vor ochi în vulturii hrăniți cu balele bolnavului și cu

vierTnii lui.
Austria calculează că împotriva rușilor va trimite pe nemții ei
impotenți, obezi și icteroși, că împotriva slavilor din sud va trimite
I/

armele romînești, că în Romînia va intra cu boemii, iar în Italia cu

AS

polonii și lipovenii... Ar trebui întreprinsă pe teritoriile furate tuturor

de morții dela Viena, o propagandă care să taie definitiv pofta diplo­
mației austriace de a mînca veșnic din tinerețea și sîngele celor streini.
UI

Șantajul care i-a reușit pînă azi n’are să mai dea rezultatele din tre­
cut, subt protecția aliatelor din Triplice. Germania se separă tot mai
BC

mult de Austria și dacă tendința ei este spre Franța și Englitera, cum

cere civilizația și complimentară a acestor popoare, Italia și Spania
 156 FACLA

vin chemate de singe către Republica franceză spre care merge și

sufletul romînesc. Austria indispune acum cu desăvîrșire puterile, în

Y
privința tratatului de pace din București, care voiește să fie revizuit
de marile puteri căci din acest tratat cîinele cu coroană al Austriei,

AR
la pinda tuturor bucăților grase și nemeritate n’a căpătat nimic și a
fost ținut Ia ușa tuturor hotelurilor din București, Austria ar avea cel

R
puțin să caute ingîmfarea unei iscălituri și strecurarea capătului unei
noui intrigi în tratat.

LIB
Numai că revizuirea n’are să izbutească și va fi pentru imperiul
vecin un prilej mai recent de înfrîngere diplomatică și rușinare — și
desigur începutul unei fermentații mari în popoarele de-aci, de jos,

ITY
apropiate tot mai mult pentru înfrîngerea Austriei.
Austria nici nu poate trăi cu alt aer decît cel artificial. Diversi­
uni peste diversiuni, intervenții peste intervenții, diplomația ei vrea să

S
pară că lucrează și vrea să distreze popoarele din cămașa ei veche

ER
și mânjită de toate asasinatele naționale. Ea se va amesteca din ce în
ce mai tare în afacerile vecinilor și nasul ei va crește peste măsură
ca să ajnngă pînă în oala depărtată care fierbe pe pirostriile altora.
NIV
Turcia a fost lichidată atunci când și-a meritat soartă mai puțin.
Lichidarea Austriei nu va întîrzia, căci ea constitue procuparea cea
mai mare europeană după chestia, zisă a Orientului. Chestia Austriei
LU

a început să dureze mai ales de săptămîna trecută și iscăliturile po­

poarelor mici din jurul Dunărei, chiemate să scoată Austria din Viena
spre abatorii și să o execute la rândul ei, vor însemna, pe tratatul de
RA

Pace din Bucureșli, sfârșitul celui din urmă bolnav.

Tudor Arghezî.
NT
CE

Âcest articol, împotriva Austtiacilor și Nemților, a apărut în ziarul

Seara sub semnătura I. N. Theodorescu.
Astăzi acelaș I. N. Theodorescu-Arghezi, — onest ucenic al unei
I/

credințe, — scrie și semnează articole pentru Austriaci și pentru Nemți.

Unui asemenea om când te înjură, nu-i poți răspunde de cit băgându-l
AS

cu nasul în propria lui murdărie și trimițîndu-l, să-și caute rosturile

de care vorbește în citatul de mai sus, în haznaua sufletească a lui
UI

Bogdan-Pitești.
C.
BC
157 FACLA

Y
AR
Bătăturile lui Bai-Ganciu.
Cine i-ar fi crezut pe bulgari așa de susceptibili! Curate senzi­

R
tive, nu altceva. De unde pînă mai acum cîteva luni înghițeau fără

LIB
să crîcnească toate glumele și toate înțepăturile noastre, azi nu mat
e chip să rîzi nițel sub nasul unui bulgar sau să amintești puțin pre­
sei lor că, ceea ce-au făcut sîrbilor se va putea foarte bine să li se

ITY
întîmple și lor într’o bună zi, fără ca toți dovleceii de dincolo de
Dunăre să nu se ridice amenințători. Sub cuvînt că doresc din fun­
dul nădragilor prietenia noastră, nu vor să ne mai tolereze o apre­

S
ciere, un sfat, un cuvînt blajin de critică, o glumă sau un zîmbet
ironic. Tot ce vine dela noi îi supără și-i exasperează. E de-ajuns o

ER
frază în doi peri într’un ziar romînesc de-a doua mînă, ca imediat
toate organele dela Sofia să se zbîrlească' înpotriva noastră. E de-a­
NIV
juns un cuvînt de duh șoptit ceva mai tare la adresa poporului inte­
ligent reprezintat la noi, așa de bine de excelența sa d. Radeff, ca să
vedem în aceiași clipă toate simulacrele de frunți bulgărești încrun-
LU

tîndu-se și agitîndu-se amenințătoare.

Bulgarii și-au întins picioarele noduroase în Serbia și în Mace­
donia, Bai-Ganciu dă tîrcoale în preajma gra­
RA

nițelor din spre Dobrogea și tot Bai-Ganciu

ar vrea să se plimbe nesupărat printre noi, fără
ca să’l calce cineva, măcar din greșală, pe bă­
NT

tături.
Bai-Ganciu să ia seama ! Pretențiile Iui
de sensibilitate, i se potrivesc ca gaiței penele
CE

de păun. Și bătăturile lui încep să devie mai

delicate, de cit pielea de toval a obrazului
bulgăresc.
I/

Bai-Ganciu să deschidă ochii și să ia bine

AS

seama pe unde calcă. Dacă îl supără bătăturile

să-și ție picioarele acasă. Nu de altceva dar
s’ar putea întîmpla ca într’o bună zi dorobanțul
UI

romîn să ridice pușca în aer, numai așa, ca să

facă o șotie bulgarului, și s’o lase greu să
BC

cadă, s’o repeadă ca un ilău, peste picioarele

cu bătături ale lui Bai-Ganciu.
Lux.
158 FACLA

Y
Mercenarii.

AR
Sunt luptătorii triburilor sălba­
tece. Sunt supușii rajahilor indieni, ne­

R
grii din fundurile aprinse ale Africei,
toate semințiile pămîntului adunate de

LIB
pe toate continentele să lupte și să
moară, pentru o cauză pe care n’o
cunosc, pentru idoli cari nu sunt ai
lor, în șanțurile înghețate din apusul

ITY
Europei.
Sunt mercenarii, soldații fără pa­
trie, simbriașii fără plată, carnea bar­

S
barului bună cel mult să sature gurile
flămânde ale tunurilor nemțești.

ER
De ce-au venit din țările lor arse
de soare, de ce se bat și de ce mor?
NIV Ei cei d'intâi nu știu și nu înțeleg.
Destinul implacabil i-a împins din
urmă ca turmele spre abatorii și le­
gile misterioase ale vieții au vrut să
facă dintr’înși, răzbunătorii și apără­
LU

torii, sabia și scutul civilizației.

Priviți-i. Sunt mercenarii.
Greoaea ironie nethțească, încearcă
RA

să-și bată joc de dânșii, străvechile

prejudecăți resping și astăzi amestecul
lor în treburile Europei, dar pe cîm-
NT

purile de la Marna și sub forturile

Verdunului, mercenarii sălbatici au pus
pieptul lor în slujba Franții și sufletul
CE

lor primitiv a fost mai tare decât gazu-

rile axfixiante ale savanților teutoni.
Sunt sălbatici. Sunt piei negre,
galbene și roșii. Sunt mercenarii.
I/

Dar într’o zi istoria neamurilor va

înregistra în paginile ei nemiloase că
AS

sălbaticii și mercenarii aceștia au fost

de o mie 1 de ori mâi cinstiți și mai
utili omenirii decît neutralitatea atâtor
UI

popoare care nu și-au vîndut sufletul

Angliei și Franței, dar cari ,le-au vîn­
dut în schimb cu preț bun grîu, fasole,
BC

mazăre, porumburi și idealurile lor pe

de-asupra.
Fel.
 FACLĂ

Y
AR
Patima roșie.

R
0 lucrare fericită care a avut darul să mulțumească pe toată lumea.

LIB
Artiștii au fost mulțumiți cu impresia că aplauzele și rechemările se adre­
sau lor în cea mai mare parte; prietenii lui Sorbu și-au trăit visul
să-l vază consacrat pe scena naționalului, care-1 ținea mereu în balotaj;
neprietinii, — și are mulți — mulțumiți și ei fiindcă au plecat dela teatru

ITY
cu impresia că piesa n’a plăcut și a căzut; spectatorii mulțumiți că nu
s’au plictisit o seară și Sorbul că și-a văzut tragi-comedia jucată si că,
însfârșit își va incasa, cel puțin vre-o treizeci de seri, tantiemele.

S
Patima roșie e un spectacol ciudat care și-a pasionat, și-a emoționat,

ER
și-a intrigat pe spectatori.
Autorul a râușit pe deplin să intereseze pe cei din sală și să-i oblige
parcă în silă, să ia parte la cele ce se petreceau pe scenă. E niarele lui
NIV
merit și trebue să i se recunoască. Și dacă ar fi numai acesta. Dar Sorbul
mai are meritul de a fi știut să mărginească, să coloreze și să gra­
deze într’un mod cu totul firesc fiecare act, Sorbu cunoaște arta de
a altoi viața adevărată, viața de toate zilele, pe scândurile moarte aie șcenei.
LU

Puțin interesează ciudățenia Tofanei — care a pierdut mult din

cauza interpretărei, — și a lui Rudy, — pe care d-1 lancovescu Ta trăit nu­
mai la sfârșitul actului al treilea. Piesa a avut desfășurarea firească a
RA

vieței a avut exploziile necesare neforțate, a fost o clipă trăită. Acestora

li se datorește marele succes de luni seara.
Sorbul s’a consacrat puternic cu Patima roșie, și soarta la ajutat
NT

să nu cază, cu o altă lucrare, alături de Emil Nicolau, Ella Negruzzi,

Romulus Voinescu și Duțescu Duțu.
D-1 Bulfinsky a pierdut tot ce
CE

câștigase subt d-1 Davila.

Domnului Brezeanu i se 1
multe pentru Sbilț, din care a fi
I/

cea mai mare, mai frumoasă și

teligentă creație a sa și care va
AS

mâne veșnic în istoria teatrului

mânesc.
UI

Barbu Stroe.
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y

. .. ■
finul vi.- ro. 12

Y
20 Hottie, 1916 ZO buni

AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Octavian Goga
162 PâCLâ

Y
R AR
LIB
Octavian Goga

ITY
Doi ochi bulbucați de broscoi, curioși ca doua fele mari, senzu-
zuali ca două vădane și albaștri ca cerul.
Cînd Goga vorbește nu i se văd decît ochii, cînd Goga ascultă

S
nu i se simt de cît ochii și cînd Goga face curte, doamnele intimidate

ER
își lasă privirile în jos sub ochii cari se apiind, alunecă din orbite,
mîngîe și pipăe parcă formele totunde umflate'sub corsaj.
Octavian Goga e un orator de rasă. Auzisem de marile lui suc­
NIV
cese în fața curțilot cu jurați din Ungaria, cîndiăzboial european mi-a
dat prilejul să-l ascult la o întrunire publica organizată în București.
La început nu mi-a plăcut. Mi se părea că aud vorbind un re­
LU

tor, cate repetă vorbe mari învățate pe de rost. Ceva mai grav încă.
Mi se părea că-și recită cu emfază poesiile sonore și goale. Și poe-
siUe lui Goga nu mi-au plăcut niciodată. Sunt prea oratorice. Și de­
RA

test discursurile versificate. ■

Dar încetul cu încetul, cu cît aplauzele și căldura comunicativă
NT

a săiei creșteau și-i biciuiau avîntul, Goga se înbujora la față, prin

ochi îi treceau sclipiri de fulger și cuvintele se rostogoleau din gura
lui pătimașe, aprinse, înfiorate de forțe aceea misterioasă care dă ver­
CE

sului simțire, nerv frazei aruncată în atmosfera înfierbîntată a sălilor

de întrunire și viață operelor de artă.
Goga e un mare oratoi în față.
I/

In ziua cînd Ardealul va fi al nostru, glasul Lui va trezi multe

conștiințe adormite și multe energii nebănuite. Are tot ce-i trebue ca
AS

să fie un adevărat tribun al poporului. Nu e om politic nici de două

parale și la vîrsta lui crede încă în ceva.
UI

Cu mult înainte de izbucnirea conflictului european, cînd mai toți

fruntașii romurilor ardeleni, afară de Mania, își pregăteau binișor treb-
șoarele punînd la cale o împăcare profitabilă cu ungurii, Goga a crezut
BC

în realitatea apropiată a unei Românii mari și, cu spiritul lui neastîm-

părat, nesupus și revoluționar, a izbutit să strice toate socotelile opor­
tuniștilor de dincolo. Lupta dintre „Tribuna* lai Goga și „Romînul*
 163 FACLA

celorlalți, cu toi caractetul ei fratricid, va însemna odată o pagină ad­

Y
mirabilă în viața romînilor transilvăneni. Nu trebue să uităm în adevăr

AR
că la împăcarea aceasta lucrau din răsputeri contele Czernin și răpo­
satul întru cel necurat, vodă Carol. Ce-ar fi fost, doamne, dacă răz­
boiul european ne surprindea impăcați cu ungurii și cu ideal național

R
cu tot în brațele lui Tisza! Mi se face părul măciucă pe cap numai

LIB
gîndindu-mă la posibilitatea asta. Și mă întreb cum vom putea noi
vre-odată să plătim tributul nostru de recunoștință lui Mania și lui
Goga, cari cu o lipsă de tact politic spăimîntătoare, au zădărnicit ul­
timele combinații și-au amărît ultimele zile ale suveranului înțelept

ITY
și defunct.
De altminteri Goga n’a călcat în străchinele politicei savante, nu­
mai în Ardeal. In regatul liber a procedat la fel.

S
Abia întors în (ară, după izbucnirea războiului, în loc să fie surd

ER
și mut ca d. Brătianu, s’a aruncat cu trup și suflet în brațele acelora
cari răgușeau cerînd intrarea Romîniei în acțiune alături de aliați. /I
fost o mare greșa/ă politică. Nu e un mister pentru nimeni că d. Ionel
NIV
Brătianu avea o incontestabilă slăbiciune pentru poetul Ardealului. Șeful
liberalilor care n’a cetit probabil o poezie întreagă în viața lui și care
n'a citat nn vers în numeroasele lui discut suri, de două ori, în două
LU

discursuri, a amintit de Goga și-a declamat cu patos citeva rînduri din

versurile poetului.
Ce n’ar fi putut să obție Goga, pentru dînsul, dela un asemenea
RA

protector ! Dar am spus’o. Goga nu e om practic și n’are stofă de om

politic într'însul, nici de-o para chioară. Și pedeapsa cum era de aș­
teptat, n’a întîrziat să vină. Poetul idealului național a căzut la Cara­
NT

cal. D. Brătianu a fost inexorabil. Nici o amintire și nici o năzuință

obscură n’au putut să-i înduioșeze inima. In țara d-lui Brătianu, Goga
CE

a fost considerat ca supus străin, pe cînd în Franța, imediat după iz­

bucnirea războiului, cînd toți supuși nemți și austriaci erau arestați,
Goga, deși avea pașaport ausriac, a fost lăsat liber și considerat ca
I/

supus romîn !
Să regretăm miopia sau politica prea prudentă a d-lui Brătianu ?
AS

Da și nu.
Da, pentru că locul lui Goga e mai presus de toate în politică
și în parlament. In literatură s’a întîrziat destul. Poeziei i-au dat tot
UI

ce putea să-i dea însușișirile lui reale de oratoi și dc pamfletar. Dacă

ar mai scrie versuri o viață întreagă, Goga nu va spori cu o singură
BC

poezie patrimoniul literar al poporului romîn. E prea declamator, prea

bombastic și prea orator ca să simtă și să redea senzațiile intime și
divine, ale sufletului omenesc.
 164 facla
l-am recitit volumele acum, din scoarță în scoarță. Vai, nu cîn-

Y
tăresc la un loc, cît un fragment de Eminescu sau cît unul singur din

AR
versurile eterne ale nenorocitului Arghezi.
Și nu, pentru că mulțumită căderei dela Caracal, Goga ne va
dărui zilele astea un nou volum, amar, ironic și crud, de „Cîntece fără

R
țară“. Liniștiți-vă. Le-am citit. Nu sunt poezii. Sunt versurile carozive

LIB
și batjocuritoare ale unui pamfletar de talent. Sunt hohotele de rîs săl­
batece ale unui om care preferă să rîdă de semenii lui de cît să-și
plîngă idealul. Sunt o bună parte din durerile,-din credințele, din de­
zamăgirile și din speranțele noastre cari clocotesc surd în ele și cărora

ITY
> Goga le-a dat ritmul agresiv al pamfletului răzbunător.
In „Cîntcce fără țară“ veți
găsi inima mare a lui Octavian

S
Goga, temperamentul lui impul­

ER
siv, firea lui pasionată, toate urile
și toate iubirile lui instinctive,
NIV afară de una, aceea închinată fe-
meei din toate neamurile și de peste
tot locul.
Nicoară al Lumii.
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
165 FACLA

Y
R AR
Scumpirea traiului ?...

LIB
Fără îndoială, în mijlocul
marilor frămîntări sociale, în

ITY
apropierea teatrului pe care se
desfășoară cele mai mari eve­
nimente ale lumii, în timpurile

S
de prefacere a Istoriei, men­

ER
talitatea omenească pierde ele­
mentarul simț al proporției,
cugetul se rătăcește, ochiul NIV
minții începe să vază turbure.
Oamenii nu-și pot da seama
de realitate, fiindcă sînt
LU

anumite priveliști, care

trebuesc contemplate nu­
mai sub perspectiva vre-
RA

milor care trec.

Imediata vecinătate,
în timp și spațiu, ă
NT

marelui război care ne

va tîrî fatal în hora lui macabră, ne face să dăm o apreciere”fâisă,
CE

uneori prea mică, alte ori nedreaptă, întîmplărilor care se perpetuează

subt ochii noștri. Dacă răsfrîngerea marelui război asupra capitolelor
unde se va scrie pe viitor cartea lumii scapă prevederilor noastre
I/

slabe, din nefericire chestiunile care ne agită pe noi, înăuntru, în mo­

desta noastră viață de regat constituțional, este văzută prin aceeaș
AS

înșelătoare lentilă. Un caz din zece : toți bărbații cu părintească grijă

de prosperitatea acestui neam, varsă cite o pioasă lacrimă crocodi-
liană asupra pericolului care amenință economia noastră națională. S’a
UI

scumpit traiul! Nu mai putem trăi 1 Ne-a ajuns cuțitul la os!

Scumpirea traiului ? ?
BC

Parol, ma faceți să rid! Dacă acest grav eveniment economic ar

fi o realitate, s’ar produce o perturbațiune destul de simțitoare în an-
166 FACLA

grenajul viu, în care se mișcă mașinăria noastră neutrală. Ce atom s'a

clintit din trupul României, domnilor cu grija de țară! Aruncați o pri­

Y
vire asupra vieții, și veți vedea-o mai triumfală și mai înfloritoare deci*

AR
ori cînd, în noul ci vcstmînt de primăvară. O oră după ivirea soa­
relui, vedea-veți răsărind pe aleile șoselei Kisseleff, pîlcuri-pîlcuri de
bărbați și de femei, apăruți să aspire tinerețea naturii. Pe fețele lor

R
veți citi mulțumirea cea mai senină, pe hainele tor ireproșabile și ele­

LIB
gante veți vedea pecetea gestului cu care se azvîrlă aurul superfluu.
Inapoiați, după curse lungi cu „muscalul" sau cu „mașina", vizitiul
se înclină pînă la pămînt înaintea domnului care nu precupețește e-

ITY
chivalentul plăcerii matinale, ci dă hîrtia care n’are niciodată rest. Sint
oameni fără „cusur".
De ce ziceți voi că s’a scumpit traiul ?...

S
La ora dejunului, restaurantele bogate gem de lume. Capșa a
scumpit farfuria de fasole dela 100 de lei la 105, fiindcă altfel nu-i

ER
mai convine. Dar mușteriul ^nu suspină, ci plătește, cu satisfacția se­
cretă de a se ști victima unui „fenomen economic" contimporan. Va
NIV
spune nepoților: „Eu am trecut prin criza dela..." Dar să-l ferească
D-zeu pe kellner să lipească timbrul de ajutor de 10 bani. Chibritel-
nița i se amestecă cu creerii. Asemenea obol este numai pentru mojici.
LU

De ce ziceți voi că s’a scumpit traiul?...

După amiaz, magazinele unde omul își învestmîntează argila tru­
pului său pieritor, sînt înțesate de bărbați și de femei. S'a ridicat
RA

prețul stofei și al podoabelor, e adevărat, dar la furnituH de mii de

lei, ce însemnătate poate avea un adaos de cîtevasute? „Elegantele"
și dandy-\ n’au știrbit cu o iotă alcătuirea impecabilă a costumelor
NT

lor. Pulsul necurmat al vieții, — bate.

Bate pulsul necurmat al vieții, bate mai cu seamă după miezul
CE

nopții, cînd, ieșiți de prin variete-uri, tineri și bătrîni se duc in apar­

tamentele separate, să trăiască în orgia dezlănțuită a poftelor avîntu-
rile vieții noastre efemere. Șampania curge, sticlesc ca iadul ochii fe­
meilor, lăutarii cîntă romanțe de patimi vechi cit lumea și totdeauna
I/

tinere, iar banii se duc pe sticlele de Munun, Pommery, Piper-Heid-

AS

sieck, cu prețuri îndoite, care-și varsă conținutul spumos în stomace

arse, ori, risipite de mina femeei, pe parchet și covoare. Să curgă
șampania în valuri, cit mai multă să curgă, fiindcă la consumație are
UI

tantiemă și curva romînă. Și-așâ se duce dea rostogolul rotundul aur,

și dispar nouțele bancnote din portofolii, ca dintr’o mașină tipo­
BC

grafică ce varsă coala tipărită.

Cum s’a scumpit traiul ? Sînteți nebuni! Oameni buni, dezmeti-
ciți-vă I Tout va pour le mieux dans le meilleur des mondes possible!
167 FACLA

Ei tout pour Ic vieux, dans le mdlleUr des demi-mondes... cum a zis

amicul nostru Paul Bourget.

Y
Știu vechiul refren. Știu că-mi veți răspunde cu acelaș cintee :

AR
Dar milioanele de suflete care lîncezesc în mizerie ? Dar familiile să­
race care trăesc într’o lună din suma care reprezintă valoarea unui fir
din crosa unei dame nobile ? Dar tot poporul ăsta nenorocit, dar

R
toată gloata de muncitori cu brațele sau cu -creerul, al căror venit nu

LIB
sporește cu o centimă, în timp ce viața se scumpește în proporți în­
fricoșate? Pentru ei, n’ar trebui ca acest imbecil guvern de samsari
să pue mina în gît bandiților care jefuesc ca în codri, mărind fără nici
o justificare chiar articolele din belșug produse în țară ?

ITY
Vă voi răspunde, stimabililor. Sînteți înapoi cu politica. Noi am
progresat și progresăm văzînd cu ochii. Numai păturile suprapuse
fac neamul să meargă înainte, și să progreseze Țarrra. Turma stupidă,

S
poporul, canalia de uliți,— sînt robii destinați Nouă prin drept divin

ER
El sînt buni numai ca să-și verse pentru noi neagra și împuțita lor
sudoare, să ne trimită în Parlament copiii cretini — odraslele valeților
noștri — să moară' cu zecile de mii pentru realizarea idealului na­
NIV
țional, și după ce războiul se va fi sfîrșit de către ei, să ne glorifice
pe noi, care-i vom culege de acasă roadele, și să se înhame la caru-
nostru triumfal.
LU

Să-i ferească D-zeu să mai încerce o revoltă a pîntecelui. 1907

imi este martor, că... dar nu mai continuu. Le e foame? Să se invețe
cu postul. Se înmulțesc? Să toarne apă rece peste erecțittnea pretenți­
RA

oasă și ilegitimă a membrului lor viril 1

N. Albolă
NT
CE
I/
AS
UI

Numărul viitor al „Faclei" care se

va tipări in atelierile noastre tipografice,
va fi bogat, ilustrat, în culori și consa­
BC

crat Morței.
168 FACLA

Y
Fericită tară

AR
Ce vîlvă a stîrnit în București,

R
acum vre-o două săptămîni de zile,

LIB
secvestrarea deghizată a curierului nos­
tru diplomatic d-1 Trandafirescu, la
Brașov. Opinia publică

ITY
se alarmase, ziarele din
opoziție tunau și fulgerau
înpotriva sălbăticiei ma­

S
ghiare. In fundul sufle­
telor, fiecare dintre noi,

ER
eram convinși că o mare
NIV nedreptate s’a făcut d-lui
Trandafirescu și că un
mare afront s’a adus Ro-
mîmei neutrale.
LU

De atunci însă
au trecut vre-o două
săptămîni și ceva.
RA

Cum e firesc în
vremurile astea de
( emoțiuni puternice,
NT

surescitarea publi­
cului s’a calmat, alte evenimente zguduitoare au venit la ordinea
CE

zilei, ziarele au înregistrat alte samavolnicii și alte orori și curierul

nostru diplomatic a putut să ajungă cu bine la București, poate cu mai
multă minte și cu mai puțin bagaj decît plecase din Paris.
I/

Dar acalmia asta relativă ne-a dat posibilitatea să aflăm lucruri

dacă nu așa de grave, ca cele relatete de ziare, în orice caz de o mie
AS

de ori mai nostime și mai caracteristice.

Astăzi cunoaștem cu deamănuntul motivele adevărate, pentru cari
UI

a fost reținut la Brașov d-1 Trandafirescu. lată-le așa cum ni le-a

povestit un diplomat de carieră:
Intre Romînia și Austro-Ungaria există o convenție în virtutea
BC

căreia curierii ambelor țări nu pot lua cu dînșii un bagaj mai mare
de 300 de kgr.. La graniță ungurii i-au cîntărit valizele și i-au dat să
169 FACLA

înțeleagă că un curier așa de voluminos nu poate trece, fără să se

eonstate dacă într’adevăr conține acte diplomatice sau mărfuri de

Y
contrabandă.

AR
D-l Trandafirescu a rezistat mai întîi, apoi mai de voe, mai de
nevoe a lăsat pe unguri să deschidă coletele.
Vă închipuiți capetele ungurești plecate asupra cuferilor d-lui Tran­

R
dafirescu. Curiozitate, teamă, bucurie satanică, emoție, priviri aprinse

LIB
de victorie. Insfîrșit aveau să afle secretele statului romînl Cine știe
ce planuri de campanie, ce comunicări strategice, ce mașini misteri­
oase de război. Dinamită sau obuze ca acele pe cari le treceau nemții

ITY
pe la noi, în butoae cu bere sau în bucăți de beton armat.
lată-i așa dar strînși pe toți în jurul bagagelor misterioase,
Vameșul se apleacă. Cheia se învîrtește în broască. Capacul lăzei

S
se ridică.
Stupefacție!

ER
Un teanc de pălării, de umbreluțe, de botine, de mănuși de
damă. Vameșii scormonesc lada cu mîini înfrigurate. Valahii sunt și-
NIV
reți. Sub pălăriile înflorite trebue să se ascundă ceva.
Dar zadarnic-caută bieții unguri pînă la fund lăzile d-lui Tran­
dafirescu ; zadarnic le răstoarnă cu dosul în sus; din toate cele 1600
kgr. acte diplomatice nu curg sub privirile uluite și sub nasurile de
LU

un cot ale barbarilor maghiari, decît duzini nenumărate de panglicuțe,

de ciorapi, de batiste, de pantalonași ușori ca spuma, un arsenal
întreg de arme invincibile cerută Franței, probabil, în numele idealului
RA

nostru național.
NT

Destăinuirile cronicarului nostru diplomatic se opresc aci. Nu știm

prin urmare dacă ungurii, după ce-au rămas uluiți mai întâi, s’au în­
CE

furiat în urmă sau au rîs cu hohote. Mă întreb însă dacă noi avem
dreptul să rîdem.
Căci ori cît de putredă ar fi clasa noastră stăpînitoare sunt lu­
I/

cruri înt’adevăr extraordinare, cari depășesc ori ce imaginație și orice

îngăduință. Sunt lucruri pe cari cea mai elementară educație sufle­
AS

tească ar trebui să le interzică, mai ales femeilor. Sunt lucruri, doam­

nele mele, cari nu se fac.
UI

Printre acestea e și în însărcinarea, impusă cn mii de grații curie­

rilor noștri diplomatici, să vă educă zorzoane, șifoane și sulimanuri
dela Paris, cînd Franța în doliu ar ăvea și ar putea poate să ne tri-
BC

trimeată arme pentru noi și nițel suflet pentru d-tră.

I. N.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Un viguros talent oratoric
LU

Nici un partid n’a avut mai multe personalități de valoare ca partidul con­
RA

servator, și nici nn partid nu s’a purtat mai ingrat cu oamenii săi ca partidul con­
servator. Și individualități puternice, care în alte alcătuiri politice s’ar fi impus, în
partidul boeresc. s’au ofilit ca niște castraveți și au devenit mameluci parlamen­
NT

tari în lanțul nesfirșit al sinecuriștilor și al pensionarilor. Așa am răspuns unui

bătrin conservator, care-mi vorbea de d. N. Porsenna, ca de un talent menit să
învioreze parte din fosilele marghilomaniste. Și fiindcă mi se vorbise prea stărui­
CE

tor și cu prea mult entusiasm de fostul director al „Ghilotinei", m’am decis ca în

tovărășia unui voinic prieten să vizitez clubul nemțofililor, păzit de amicii lui
Stoian. —
La ușe, scrutând pe toți vizitatorii, Stoian în persoană îți lua interogatorul,
I/

stropind cu scuipat pe nenorociți!, care nu avuseseră precauția să vie în tovă­

rășia uqei umbrele. In sală, printre multe figuri suspecte, cunoscute jîn cercurile
AS

samsarilor și spionilor nemți, cîteva fețe simpatice: d. Costică'Arion alături de d.

Marghiloman, care pare mai mumifiat ca întotdeauna ; lacob Negruzz', liniștit ca
un școlar care și-a făcut lecția, și la tribună, in loc de Maiorescu sau Petre Carp -
UI

d. N. Porsenna. Vorbea.
M’am retras într’u'n colț și am început să ascult. La început distrat, și in
urmă din ce în ce mai atent. Și m’am trezit dintr’odată că sînt prins, încătușat,
BC

dominat. Mă uitam bine, mă frecam la ochi să văd dacă nu mă’nșel, dacă de pe

tribună nu vorbește Maiorescu, Take lonescu sau Titulescu, dar vocea care se
ridica în cascadări puternice era simplă și plină’de avînturi tinerești, clocotitoare
171 FACLA
de pasiune și insolită de comparațiitfii poetice, iar in sufletele noastre îtnbătri-
nite de demagogia retorilor noștri, talentul lui N. Porsenna se revărsa ca o maree

Y
infinită, făcînd să rodească toate speranțele și iluziile, pe care—umil—le mai păs­

AR
trăm încă in forțele obscure ale neamului. Și în sală, nu era entuziasmul ușor,
care se aprinde primăvara, odată cu dorința de viață: era o împărtășanie tăcută
și sfîntă ca în fața operilor sacre, era comuniunea însetoșaților de lumină la iz­

R
voarele vieții sănătoase și puternice, care trăește lîngă noi, în mijlocul nostru, și care
va să izbucnească cu atît mai tumultuos cu cît e mai ascunsă, ca să purifice at­

LIB
mosfera îmbîcsită de politicianism și samsarism a conducătorilor noștri. Și oa­
menii aceia deprinși cu idei reacționare au auz:t desigur pentru prima dată o ex­
punere caldă și sinceră despre: Heghemonia politică și dezvoltarea economică a
Statelor, idei înaintate, pe care grupările cele mai progresiste le-ar fi ascultat cu

ITY
plăcere. Și oamenii care precupețeau mămăliga mucegăită a țăranilor cu ocazia
reformelor agrare, au fost sfircuiți de verbul incisiv și cinstit al unui tânăr, ră­
tăcit din greșală în gruparea d-lui Marghiloman.
Fiindcă noi nu înțelegem ce caută d. Porsenna la d. Marghiloman.

S
Succesul ? — L’ar fi putut avea oriunde, fiindcă e imposibil ca la sfîrșit ta­

ER
lentul să nu se impună.
Atunci, de ce ? Părerile d-sale sint atît de liberale și de tinere, îneît credem că
numai o mistiheare a putut să arunce pe d. Porsenna de cealaltă parte a bari­
NIV
cadei, între adversarii noștri. Dar pentru noi e o datorie să repetăm ce i-am
mai spus:
D-lc Porsenna, lasă-te de Marghiloman. Leapădă balastul cc-ți atîrnă de pi­
cioare și plumbul din aripi, fiindcă singurul serviciu ce ți-1 poate aduce fostul ban­
LU

dit dela interne, e să te compromită.

Și ar fi păcat,
F. c. 1.
RA
NT

Drept mulțumire
CE

Numărul acesta din „Facla" este ultimul care se tipărește la tipo­

grafia unui bun și încercat prieten N. loncscu-Porsenna.
De aci înainte „Facla" va avea tipografia ei și vechiul meu vis de
I/

editură va putea însfirșit să înfrumusețeze paginile unei reviste, în care

aș vrea să pun, nu numai gînduri și forme literare dar și ceva din dra­
AS

gostea aceea a meșteșugului care însuflețea pe tipografii de odinioară,

Pină atunci însă, și în momentul cînd părăsesc casa ospitalieră a
UI

atelierelor prietenului Porsenna nu mă pot împiedeca să nu simt față de

el, față de clădirea informă, absurdă și făcută parcă în ciuda tuturor re­
gulilor estetice și higienice și față de toți: ucenici, zețari, rotari, puitori,
BC

mașiniști colaboratorii de toată ziua și de tot ceasul, nu mă pot opri să

nu simt față de ei strîngerea ceea de inimă care ne aburește sufletele
de cîte ori părăsim locurile și oamenii printre cari am trăit.
172 FACLA

Știu că nu intră în obiceiul epocci noastre să ne luătn adio dela

lucrurile rămase în urmă, pentru că ar trebui să plîngem și să ne luăm

Y
adio prea des; și știu că pe cititorii mei nu-i poate interesa nnmele ma­
rinei care tipărește pagina sau numele obscur al zețarului care a cu­

AR
les-o. Dar cînd în cincizeci și două de numere pe an vorbești de ne­
voile și de păsurile altora poți avea dreptul să te oprești o clipă și asu­
pra emoțiunii personale a unei despărțiri.

R
Mai ales că întîmplarea ciudată, ca toate întîmplările care-și bat joc de

LIB
socotelile și de principiile oamenilor a făcut ca prietenul meu Porsenna
să împărtășească alte convingeri politice decît ale mele și tipografia la
care s’a tipărit pînă acum „Facla", să aparție unui membru al partidu­
lui conseivator-marghilomanist.

ITY
In țara noastră de sectarism strimt și de mărunte uri provinciale
n’a fost minunea cea mai neînsemnată ca doi adversari politici să tră­
iască fără să se mănînce ca cîinii sub acelaș acoperiș.

S
Cînd prieteni de ieri și de azi te pîndesc și se ațin la rășpîntii și

ER
cînd niciodată ca acum oamenii parcă n’au fost mai lupi, unii pentru
alții, socotesc aproape ca un noroc delicatețea sufletească a unui adver­
sar și respectarea unui angajament luat poate în paguba propriilor lui
NIV
interese.
Nu pot să uit că prietenul și adversarul meu Porsenna scotea re­
vista „Ghilotina" cînd l’am rugat să primească și revista mea în tipo­
grafia lui.
LU

Din cauza „Faclei" zețarii și însuși directorul „Ghilotinei" au neglijat

adesea publicația lor ca să dea întîietate rîudurilor mele. In muite rtn-
duri cu toată lenea mea și mulțumită concursului nelimitat al lucrători­
RA

lor „Facla" a putut să apară la timp, pe cînd „Ghilotina" aștepta încă

în teascurile tipografiei.
Lucrurile astea nu se uită.
NT

Poate că odată îmi va fi dat să răsplătesc așa cum vreau, binele făcut.
Astăzi nu pot decît să string mîna în tăcere colaboratorilor mei de
CE

fapt de pînă acum, în primul rînd Iui Porsenna, apoi directorului tipo­
grafiei, Petre Georgescu, și însfîrșit tuturor lucrătorilor cari m’au ajutat
cu sufletul și cu munca lor neobosită.
N. D. C.
I/
AS
UI
BC
173 FACLA

Y
R AR
LIB
Realitate și ideal.
Poșta de azi ne-a adus în sfîrșit

ITY
ziarele din Franța cu descripțiile a-
mănunțite ale luptelor spăimîntătoare
din jurul Verdunului. Comunicatele o-

S
ficiale, reci, scurte, aproape stereo-

ER
tipe, ne lăsaseră sa înțelegem pînă
acum numai importanța strategică a
bătăliei, îngrijorarea comandamentuluiNIV
francez după primele atacuri nemțești
și siguranța liniștită a victoriei în ul­
timele săptămîni. Cunoșteam aproxima­
LU

tiv numărul prizonierilor deoparte și

de alta și ghiceam printre rîndurile reci
ale comunicatelor, cifrele probabile ale
RA

morților și ale răniților.

Astăzi avem realitatea groaznică
în față.
NT

Amănuntele, ziarelor franceze,

întrec în oroare tot ce se poate în­
CE

chipui și tot ce s’ar putea descrie.

Niciodată în istoria omenirei măcelul
turmelor omenești n’a atins proporțiile
I/

fantastice ale luptelor de la Verdun.

Povestirile martorilor oculari, în fraze
AS

scurte, întrerupte parcă de amintirea grozăviilor văzute, sunt uniform în

această privință. Toată puterea de evocare a unui Edgar Poe și tot geniul
UI

unui Dante n’ar putea, să inventeze scene mai sălbatice decît cele petrecute
la Verdun. Oameni nu mai erau oameni ci fiare însetate de moarte și
de sînge. In bubuitul necurmat al tunurilor și în exploziile cari lu­
BC

minau cerul nopții ca în mijlocul zilei, în urletele sfîșietoare de durere

cari se ridicau din fundul tranșeelor și de pe cîmpuri, în ploaea de
foc, de plumb topit și de fier care cădea de pretutindeni, carnea o-
174 FACLA

menească a suferit ceea ce probabil nici martirul primilor creștini și

Y
nici torturile inchiziției n’au putut s’o facă să îndure.
Ceea ce e mai straniu însă și mai admirabil decît descripția

AR
chinurilpr îndurate, e încrederea infinită a povestitorilor, hotârîrea lor
sumbră și neîmpăcată de-a lupta și de-a suferi pînă la urmă. Spec­

R
tacolele groaznice de măcel din fața Verdunului, cari pe noi; Ia două
mii de kilometri depărtare, ne înspăimîntă, pe cei cari le-au văzut cu

LIB
ochii îi înalță parcă și îi face mai dîrji în fața morței. Toate povesti­
rile din ziarele franceze încep la fel, cu constatarea acelorași orori și
sfîrșesc la fel, în entuziazmul aceleași convingeri, că nemții vor fi ră­

ITY
puși. Numai ascultînd confesiunile acestea, palpitînd încă de emoțiile
supra omenești ale luptei celei mai crunte pe care a înregistrat’o a-
nalele istoriei, poți să înțelegi în acelaș timp și mizeria epocei noastre

S
și frumusețea sufletului omenesc bătînd în inima vastă a Franței.

ER
Alături de realitatea brutală și cruda,
idealizmul împins pînă la nebunia generoasă
a jertfelor supreme. Alături de ziduri sfărî-
NIV
mate, de opere distruse, de cărnuri sfîșiate,
alături de convoiurile lamentabile ale urgiei
și rușinelor războiului, avîntul unui întreg
LU

popor care înscrie pe spinarea armatelor

pregătite ale Kronprin-
țului, cea mai frumoasă
RA

pagină de abnegație și
de eroizrn din istoria
universală.
NT

O, de sigur, e
hidos războiul și ge­
CE

nerațiile noastre crescute în ura neîmpăcată

a brutei însetate de sînge, nu se vor de­
prinde nici odată să i se închine. -
I/

Dar de dragul convingerilor am face

totuș o greșeală neertată să uităm pildele
AS

vieții. Și de dragul păcei eterne am fi vi-

novați dacă am nesocoti tot ce închide rod­
UI

nic și mare războiul actual.

Ioan Nicoară
BC
lf5 FACLĂ

Y
AR
„Dandana" de Ca și Sto

R
LIB
Muzică, versuri, dans, proză și mai ales lume
multă, multă și bună. Veniseră toți cari cunoșteau verva
biciuitoare a d-lui Stoianovici să-l asculte și să-1 a-

ITY
plaude. Și l’au aplaudat din toată inima pentru că
„Dandana" e o glumă,—în doită tablouri și un prolog,
—reușită și plină de viață.

S
De cînd e lumea bîrfeala a ocupat un Ioc de
frunte în viața noastră. Se bîrfește prin toate părțile,

ER
prin toate colțurile; prin saloane, ca prin cafenele, în
buduare ca și pe stradă, la five o’klok-uri ca în tren,
NIV
la bal ca și în bae la teatru ca și la Compania Ma-
rioara Voiculescu Bulandra,—o, la compania Bulandra.
Ce vreți e o necesitate sufletească să vorbești pe
LU

cineva de rău. Și era fatal ca un gen de spectacole

care zgândărește în -mod atît de plăcut răutatea ome­
nească,—- această sublimă și nelipsită calitate sufletească, — să placa
RA

și să prindă la noi cum place și a prins. Bună, rea, revista își are asi­
gurată vreo' cîteva reprezentații; reușită, ține afișul săptărnîni întregi.
D-nii Ca și Sto au avut norocul să ne dea un spectacol bun
NT

din toate punctele de vedere. Muzică aleasă, versuri reușite, proza

scrisă cu vervă și partea cea mai aplaudată — dansuri admirabile.
Un defileu interesant de capete ministeriale aproape toate reușite.
CE

Carussy admirabil în Delavrancea și Costinescu ; foarte

inteligent în Ionel Brătianu, Maximilian și nu mai puțin
Petrovicescu în Smara.
I/

Autorii au împărțit aplauzele meritate cu toți și

AS

mai ales cu d-na Annie Aurian, care are mult bun simț
de scenă și Peppi Mahauer care își are partea leului în
succesul mereu crescînd al „Dandanelei".
UI

Execrabil Bărcănescu și un oarecare T. Teodo-

rescu.
BC

Barbu Stroe
BC
UI
AS

Gazele axfixiante.
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Stapma pamfntuliii
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Aseară am rîs, am mîncat ca de obicei, am răsfoit ziarele să văd ce
se mai petrece nou în lume, am deschis o carte, am vorbit cu un prieten, am
NIV
iubit, am visat și, ca în atîtea și atîtea alte rînduri, trecînd prin mulțime și
simțind căldura ei animală, am surprins cu plăcere în mine senzația delicioasă
că trăesc.
LU

Nimic în adevăr nu părea schimbat înnatură și printre oameni.

Sus stelele sclipeau tainic în noapte și sub lumina crudă a becurilor
electrice norodul forfotea agitat, sgomotos și însetat de fericire.
RA

Străzile erau pline, cafenelele pline și cinematografele înțesate. In preajma

restaurantelor renumite parfumuri calde se tîrau leneș pe trotuare. Acorduri
NT

prelungi de vioară mureau, par’că înăbușite, îndărătul zidurilor căptușite cu

draperii. Cai nărăvași frămîntau nerăbdători caldarîmul cu picioarele. Auto­
mobile masive treceau ca vijelia. Limuzine grațioase alunecau iluminate ca vi­
CE

trine ambulante. Diamante străluceau în umbră. Și priviri voluptoase se aprin­

deau în dreptul trecătorilor, mai ispititoare ca focul nestimatelor și mai stranii
ca lumina stelelor.
I/

Capitala trăia. Nici o grijă nu-i tulbura viața. Cetățenii ei se bucurau

liniștit de desfătările nopții. Fiecare își vedea de plăcerile lui mărunte. Unii
AS

cătîndu-și idealul în transparența cupelor cu vin. Alții în brațelor femeilor.

Și cîțiva, foarte rari, în. mirajul artei și-al poeziei. Ca și dînșii, ca ei toți,
UI

aveam iluzia că trăesc.

Atunci glasul unui țigănuș vînzător de ziare, glasul umililor prin cari
BC

se proclamă adevărurile eterne, a anunțat strident în ușa unei cafenele, căderea

nu știu cărui petec de pămînt din jurul Verdunului. Un consumator a cum­
părat o foae. Vre-o doi s’au uitat distrat la titluri. \Cîți-va și-au întrerupt o
clipă conversația. Un domn grav, cu glas vibrant de 'stentor, a cerut două
3 FACLA

șvarțuri, unul cu lapte și altul cu un pic de rom. O bandă veselă a trecut

Y
pe stradă. Un ris argintiu s’a ridicat în triluri. Un cîntec s’a pierdut, undeva,

AR
departe. Și-atît.
Viața capitalei continuă. Durerile supra omenești din fața Verdunului
n’au mișcat’o mai mult decît atît. Și duhul morței n’a suflat încă peste dînsa.

R
O, rîdeți! Ridicați în aerul sonor paharele voastre pline cu spumă de

LIB
șampanie, ușoară și dulce ca însăși viața voastră. Cîntați cît cupele sunt încă
pline. Iubiți cît timp femeele voastre nu sunt încă cernite. Trăiți cît timp idealul
de sînge al războiului n’a întins încă aripa vastă a morței peste sufletele

ITY
voastre.
A, vă cunosc de mult.
Știu că sunteți mici, vulgari, plini de ambiții meschine și de pofte ili-

S
mitate, că sunteți lași și răi. Vă dați și voi seama că n’ați fi meritat o
moarte eroică, cum de sigur n’ați meritat nici viața. Dar trăiți totuși! Gus­

ER
tați cupa amețitoare a vieței, pînă la
fund. Dacă nu puteți să vă îmbătați
de. soare și de stele, de aer, de mire­ NIV
sme, de cîntece și de poezie, îmbătați-vă
cel puțin cu fumul acru al cafenelelor
voastre luxoase. Epuizați întră, noapte
LU

pe cît vă îngădue simțirea și inteligența,

toate plăcerile pămîntului. Căci aveți
dreptul.
RA

Generație stearpă de gînduri și

de idealuri, printro ironie supremă, ai
NT

fost tu sortită să porți pe umerii tăi

șubrezi, greutatea destinului și să mori
pentru un ideal. Moartea te pîndește.
CE

N’a vezi. N’a auzi. Iți bei liniștită

șwarțul cu lapte sau cu rom și nu simți
cum ie pe colinele Verdunului îți tide și
I/

îți întindebrațele irezistibile, lado. Cufie­

care victorie franceză, cu fiecare simptom
AS

de sleire germană, se apropie de tine.

E duhoarea ei pestilențială. E rîsul ei
UI

etern. E gura ei imensă care se apleacă

spre gura ta.
Cetate veselă a lui Bucur, ai s’o
BC

săruți !
NicoarĂ^al Lumei
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Mttre Iwmt...
RA

Suprema Lege
NT

Toată (splendoarea acestui univers minunat este un prinos și

o ofrandă, aduse ție, Moarte. In zadar se frămîntă Natura, și pîn-
CE

tecele pămîntului în zadar se istovește să nască, multicolora va­

rietate a formelor; omul, regele Creațiunii, vrea să mute orbita
legilor eterne, ca să alcătuiască cevâ mai desăvârșit decât Firea,
I/

dar în deșert: mai presus de toate sforțările noastre, și mai presus

de osîrdia divină, care cîrmuește cosmosul cu mîini nevăzute,
AS

planează eterna și nestrămutata ta lege, o Moarte.

Tu care prefaci secolele în pulbere și îngropi Istoria sub
UI

vălul uitării; tu care reduci în neant efemera glorie a lumii; tu

care încremenești în marmoreana ta mască frumusețile ce mărtu­
risesc complicitatea lui Dumnezeu, și pui zîmbetul tău de sticlă
BC

mată pe ochii femeilor; — primește umila noastră închinare, Re­

gină a materiei, stăpîna lutului omenesc, putere echilibrantă a ar­
moniilor din Haos.
5 FACLĂ

Te salutăm u pe e vestală, ca pe o sfîntă, «a pe singura

Y
închipuire pe care n’o poate profană barbara noastră necredință.

AR
Impietatea sufletului nostru mușcat de șarpele revoltei a se­
mănat un germene disolvant în toată plămădirea lumii. Pigmei,
care ridicăm pumnii spre cer, pentrucă nu putem vedeâ pe Zidi­

R
torul căruia îi făgăduim existența, în țipete de batjocură îl pro­

LIB
vocăm să se arate, și încingem satumalele triumfurilor orgiace,
fiindcă ne credem atot stăpînitori în univers. Numai tu ne amin­
tești că sîntem din țărînă, și ne înconvoi sub jugul tău, Moarte.

ITY
A expirat de mult glasul profeților, care au propovăduit la
cele patru vînturi ale cerului iubirea de oameni și egalitatea rîn-
duirilor sociale. S’au prăjit hecatombe de cărnuri; a fumegat sîn-

S
gele oamenilor ca sîngele boilor; s’au jupuit munții de podoaba
pădurilor, ca să se ridice și să întunece zarea umbra crucilor

ER
pentru răstignire; fiarele tropicelui'și ale capricornului au ros din
oasele celui plăzmuit după chipul și asemănarea Domnului, — și
NIV
credința milei care egalează mizeria și suferința umană s’a întins
ca o mantie de celestă binecuvântare asupra pămîntului. Dar se­
colele s’au scurs ca apa Lethei, și aeeeaș durere infinită se
înalță spre înălțimile mute; acelaș feroce egoism, aeeeaș pră­
LU

pastie de ură separă pe oameni, aeeeaș scară de măriri reali­

zează unitatea care măsoară dreptul la fericirea vieții; aeeeaș pi­
ramidă de aur a rămas țelul suprem al încordării umane, din care
RA

avîntul Sufletului e izgonit mereu, ca un Ahasverus. Mici și mari,

chemați și nechemați, oropsiți și aleși, sînt aduși pe brînci, ca
NT

viermii, înaintea ta, Moarte. Tu îi înfrățești în împărăția ta, tu

nu-i deosebești, nici nu-i ocrotești, nici nu-i prigonești, ci-i să-
lăsluești în casa de argilă, încăpătoare cît înălțimea crucii. Trupul
CE

lor îl dai pămîntului, seva vieții trecute o redai vieții viitoare, și

toată ființa lor rodniciei eterne, o, măiastră înfăptuitoare a prin­
cipiului de egalitate!
I/

Dacă sîntem răi, dacă sîntem păcătoși, dacă înșelăm natura,

dacă nesocotim sufletul, dacă viața noastră trece ca un yis tragic,
AS

stropit de sînge, înfierbîntat de luptă, încins de ură, avem o sin­

gură nădejde: că sărutarea ta e aducătoare de somnul neturburat
UI

și calm, în care nu vom mai visă niciodată. Pacea absolută dom­

nește în sînul îmbrățișerii tale, maiestate a Morții. Nu-i așâ ea
somnul tău e fără a doua zl, că amurgul sărbătorii tale n’are
BC

auroră?... Ce ne-am face dacă, trecînd pragul domeniului tăji, îm-

păcați în liniștea ta, ne-am trezi la visul unei alte vieți ? Nicăeri

■
 6 FCALA

în lume să nu fie odihnă? Nicăeri o piatră drept creștet infinitei

Y
suferințe?...
... Și totuși, obsedați de seducătoare imagina ta, aspirând să

AR
sărutăm în fine sîngele buzelor tale, o mînă ne trage de umeri
înapoi, și un țipăt sfîșietor de regret ne rechiamă. Vii întotdeauna

R
prea curând, Moarte. Ultima clipă ți-o disputăm cu cerbicia dez­
nădejdii, ne agățăm de viață, care din adîncul milenar al sufle­

LIB
tului ne strigă: — Mai staiI
Fiindcă tu ești amanta care nu uiți niciodată, ascultă ruga
pe care o înalț către tine, porunca pe care ți-o dau, regină, dar

ITY
totodată sclavă, căci nu te poți abate dela menirea ta. Să nu-mi
dăruești un surplus de viață inutilă. Nu doresc vîrsta cînd voiu
ajunge caricatura perfecțiunii mele, candela care pîlpîe să se stingă.

S
Cîndfochii mei nu vor mai putea mîngîia contururile frumuse­

ER
ților cosmice; cînd mintea întunecată va pierde echilibrul ce ține
lumile în cumpăna lui; cînd sufletul uscat nu va mai puteă vibrâ
de armoniile eterne, la ce bun grămada de humă, care încă respiră?
NIV Nu vreau să-mi
supraviețuesc.
Arată-te, mîn-
LU

tuitoare și tri­
umfală, și ros­
tește-mi :
RA

— Misiunea
ta s’a sfârșit.
Iar eu voiu
NT

mușca otrava li­

niștii tale, de pe
CE

buzele-ți de foc
și de ghiață.
N. Albotă
I/
AS

itaifctnira sa moartea..,.
UI
BC
1 FACLA

Y
AR
Oamenii mari și moartea

R
Dacă moartea ar fi un bine, zeii n’ar f nemuritori.

LIB
Sapho
Moartea e o lege, nu o pedeapsă.
Seneca

ITY
Poate că moartea nu-i de eît o schimbare de loc.
Marc-Aureliu

Toate zilele duc înspre moarte; numai cea din urmă e cea care ajunge.

S
Montaigne

ER
Totul e^bun în viață, pînă în clipa morței.
Cervantes
NIV
Moartea ne vine mai înainte de-a fi învățat să trăim.
Bossuet
La soare și la moarte nu te poți uita.
LU

La Rochefoucauld

Fără îndoială că trebuie să fie mai mult bine decît rău în viață, dacă
RA

așa de puțini oameni doresc moartea.

Voltaire
Prin moarte morala a pătruns în viață.
NT

Chateaubriand
Cine s’ascultă trăind, aude venind moartea.
Bougeart
CE

Moartea e ultima speranță a celor cari nu mai au nici una.

Thiers
I/
AS

Moartea nu vine de cît odată, dar de simțit o simțim în toate cea­

surile vieții,
La Bruyere
UI

Dacă n’ar exista moartea eare fate lee generațiilor noi, nici o idee nouă
n’ar pătrunde în lume și am ridica și astăzi piramide ca pe vremea
BC

primilor egipteni.
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Are Caesar!... morlturi te salutant...

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

Fără legendă..,
NT

însemnările unul nebun**

CE

Bubuitul tunului nu mă mai amețește^și gemetele tovarășilor nu mă

mai dor. Am murit. Și când m’au aruncat în groapa comună, peste care
I/

au turnat pămînt mult ca să nu mai învieze nimeni după Fiul Domnului,

am rîs clocotitor de prostia lor. Varul care-mi ardea carnea mi-a păstrat
AS

sufletul curat. Am murit. Nu se pot uita fericirile desăvîrșite și nimeni

nu mă poate convinge să simt altfel de cum simt. Cînd trăiam, spuneam
UI

împreună cu Descartes: Cogito ergo sum. Astăzi, din acelaș fapt al exi-
stenții gîndului, scot negarea existenții mele: Cuget, deci sînt mort.
Atunci, nu înțeleg de ce soția și copilul meu Alfred (are numai 5
BC

ani), de cîte ori vin să mă vadă, au ochii plînși, și după ce vorbesc cu

mine plîng iarăși. Poate, fiindcă eu tac. Dar un mort are cumva dreptul
să plîngă ?
11 FACLA

l-am rugat să-mi aducă lăcrămioare și chiparoase, ca să le pună pe

Y
mormîntul meu. De ce rămîn tăcuți cînd Ic vorbesc de fericirea supremă,

AR
pe care am ajuns-o acum în moarte, cînd plutesc dincolo de limita gîn-
dului și cînd mă confund cu nemărginirea ?... Dar cum ar putea dînșii să
înțeleagă cu mintea lor limitată — nelimitatxil, totul, Dumnezeirea ?...

R
Singurul prieten e Jean, fost sergent în compania mea, împușcat

LIB
ca și mine —jn cap. Acum cînd sîntem morți amîndoi, am devenit egali
și ne înțelegem. In fiecare zi, la apusul soarelui, dînsul ocolește grădina
umblînd deabușilea, și în urmă se închină toată ziua. Deși mort, el crede
în fericirea zilei de apoi. (O erezie, care provine desigur dintr’o cultură

ITY
insuficientă. N’a avut decît patru clase primare). Stăm toată ziua unul în
fața celuilalt fără să scoatem un cuvînt. Și ne înțelegem întotdeauna,
fiindcă numai muții se înțeleg.

S
Plumbul din creeri se mișcă odată cu mine, și noaptea cînd mă în­

ER
torc pe o parte sau pe alta, darul lui Wilhelm mă urmărește. Nici mort
nu pot să scap de acest suvenir.
In gură am mereu gust de fum acru, iar așternutul are mirosul
NIV
tranșeelor: de cîine ud. Dacă n’aș purta cu mine povara propriului meu
cadavru, moartea ar fi într’adevăr mare și veșnică...
Dar tot eu sînt de vină. Nu m’am rugat în timpul vieții mele să
LU

ajung viața viitoare și să viu la judecata drepților ?

Atunci mi se părea absurd să pier ca un gîndac sau cu o floare,
care îngrașe pămîntul. Atunci voiam să trăiesc mereu, să fiu eu, să con­
RA

tinuu și dincolo de existența zilnică — viața viitoare, ca ființă deplină, din

suflet și pămînt, și doream să duc cu mine în nirvana, toată huma do­
rințelor și a patimilor...
NT

Mă doare capul. Plumbul mi-1 apasă mereu în jos... Poate că de

astă dată alma. mater — țărîna îngăduitoare și generoasă mă va primi
CE

pentru totdeauna în somnul statornic al veșniciei.

Scar.
I/
AS
UI
BC

') Din revista Le Souvenir ".care apare pe frontul francez.

iâ FACLA

Y
R AR
Manuscris găsit pe cîmpul

LIB
de luptă
N'attends pas la mort; elle est en toi.
MARCEL SCHWOB.

ITY
15 Februarie, 1915...
Luptele au încetat.

S
Odihna vine ca o mulțumire leneșă și istovitoare, iar sîngele înfier-

ER
bîntat își încetinează parcă mersul încet, se țese acum firul gîndurilor
pe războiul creerului.
Odinioară văzusem moartea în ilustrații; o citisem prin cărți. Toți
NIV
o cunoașteam la fel. Dar ideea îmi pare azi atît de banală, încît firește
mă întreb cu nedumerire: pentruce închipuirea omenească exagerează
cu atîta lipsă de bun simț ? Dece, numai decît o coasă, un văl negru, un
schelet ?
LU

«Cine n’a văzut putrezind un cadavru pe marginea tranșeelor nu-și

poate da seamă ce lucru simplu e moartea».
E cinică și pretențioasă afirmația, dar adevărul e totdeauna cinic.
Moartea e simplă, e firească, e neașteptată.
RA

Și e frumoasă tocmai pentrucă e neașteptată, și pentrucă te întîm-

pină la o răspîntie a vieții, într’o clipă, ca un trecător simpatic, prietenos,
eu care faci cunoștință pe negîndite, și pentru totdeauna...
NT

Nu! nu e nici glonțul, nici tunul, nici foametea, nici mizeria, nu e

nimic din toate astea. Toate acestea sunt invenții sau necesități fiziologice
și sociale. Moartea nu e o invenție, deși e poate o necesitate. E un senti­
CE

ment, cum e iubirea, cum e bunătatea, cum e rezemnarea; e sentimentul

renunțării, al veșniciei, pe care inconștient îl purtăm în suflet; și poate
că e un gînd, sau o idee, sau mai mult: o voință.
Să vrei să mori; e de-ajuns. Restul nu interesează, fiindcă vine
I/

dela sine.
A!... O goarnă... o rostogolire de sunete ascuțite, sinistre...
AS

25 Februarie, 1915...
UI

Marș forțat prin noroiul drumurilor desfundate. Primăvara topește

zăpezile și seva izbucnește proaspătă sub coaja și ’n mugurii copacilor.
Primăvară! și noi mergem, mergem, mereu înainte... Unde ? — La ce bun
BC

să știm, cînd e destul să ne înțelegem chemarea.

Altădată nu concepeam ideea sacrificiului... Ce fel, să sacrifici o rea­
litate pentru o ficțiune, pentru ceeace va să vie ? Absurd... Astăzi însă-
aștept moartea calm, cu nădejde, cu credință; și nici o clipă nu mi-a în,
13 FACLA

Y
colțit în minte gîndul că murind aș face un sacrificiu. Dimpotrivă, din­
colo de moarte, fîlfîie ca faldurile unui steag salutînd necuprinsul: o

AR
idee. Și dacă viata e o realitate, nu înseamnă că mori pentru o ficțiune
sau că faci un sacrificiu, smulgîndu-ți-o din piept, cu un gest brutal și
sigur, cînd victoria finală înseamnă eternizarea ideei de libertate !

R
...Departe, cît cuprinde ochiul zarea, pe cîmpia cenușie, aburi se
înaltă sub săgețile soarelui înviorător de primăvară. Pămîntul frămîntat

LIB
cu carne omenească și sînge, ca un aluat dospit și hrănitor, fumegă spre
albastrele tării, ca o jertfă pentru ertarea păcatelor lui, pentru reînoirea
puterilor lui, pentru împrospătarea lui sufletească !
E necesar războiul... E o uriașă ventuză cu sînge, aplicată unui

ITY
congestionat. O clipă de întîrziere, și poate că întreg pămîntul s’ar fi
prăbușit lovit de un atac fulgerător de apoplexie.
Să curgă deci sîngele valuri, să curgă negru și vîscos, bolnav și

S
putred, fiindcă se adunase prea mult și prea învechit în creerul și inima
omenirii '. Se simțea nevoia unei prefacerei sănătoase, unei regenerări... In

ER
sfîrșit! Războiul e cel mai perfecționat instrument în chirurgia socială de
astăzi... Moartea e sănătate, e suprema voluptate, e viață.
NIV 1 Martie 1915.—Seara după luptă.
Atacul s’a desfășurat furios, ca o apă nervoasă și repede, revărsată pe o
cîmpie. Lupta a fost crîncenă și conștientă. Prusacii s’au risipit goniți de
LU

avîntul nostru, și ne-am înfipt, ca o stîncă grea, statornic și încrezători,

pe vîrful colinei cucerite.
Odihna e necesară acum... In clar obscurul nopții, gîndurile zilei
revin obsedante, limpezi, luminoase. Ochii mei măriți de înfiorarea ceasu­
RA

rilor trăite, nu-și pot închide pleoapele. Nici azi n’am întîlnit moartea.
.„Prusacii scuipau în noi o ploae de gloanțe ca o grindină de pri­
măvară. Trupurile se rostogoleau ca niște manechine, bătute de vîntul
NT

veșniciei.
Un camarad înainta alături de mine, aproape alergînd, cu ochii în­
țepeniți ca două bile de oțel, cu gura crispată de iluzia unei dureri ne­
CE

încercate... Atunci, un plumb rătăcit dintr'o țeavă vrăjmașă îl izbi drept

în frunte, și în aceeaș clipă m’am simțit stropit pe față cu fărămituri de
creer, de sînge și de gînduri... Superbă moarte ! S’o primești în- creer,
să-ți întunece lumina, să-ți curme într’o fulgerare avîntul sufletului și
I/

eternitatea unei idei care te stimula pentru luptă! Oh! e atîta îndrăzneală
și lașitate, totdeodată, în gestul morții, îneît am invidiat pe camaradul
AS

acela, anonim și tînăr, pentru momentul de înfiorare ce m’a făcut să

trăesc și pentru norocul de a-mi fi furat el, voluptatea unei morți fru­
moase...
UI

De ciudă, că nu zăceam eu întins în locul lui, i-am călcat trupul

în picioare și am trecut mai departe, înainte, spre necunoscut.
BC

Lupta s’a sfîrșit cu victoria noastră, dar plîng în mine și sufer

înfrîngerea de a nu mă fi putut învinge, nici de data asta, moartea!
O goarnă sună stingerea. Nu pot dormi și ochii mei privesc pă"
mîntul, întins și calm, răsuflînd ca un monstru adormit subt pînza de
cort, imensă, a cerului albastru. Cadavrele se descompun, risipite pe cîmpie.
14 FACLA

Dar urechile mele deslușesc, în tăcerea nopții «care parodiază eter­

Y
nitatea®,.. cum putrezesc hoiturile, cum sîngele curs se Infiltrează picătură

AR
cu picătură în porii pămîntului, ca să-l fecundeze, ca să-l îngrașe, ca să’l
regenereze, și simt tot lutul omenesc prefăcîndu-se pulbere și amestecin-
du'se cu țărîna din care luase ființă.
Oh! recolta bogată și sănătoasă, de mîine, răsărind în taină, pu'

R
ternică și hrănitoare, sub înfiorarea primăverei...

LIB
Oh! gestul anonimilor semănători, risipind sămînța vieții lor pentru
înflorirea unei idei!
Și am început să plîng ca o femee lovită în amorul ei propriu și
în dragostea ei de indiferența amantului, fiindcă și pe lîngă mine trecuse

ITY
moartea, disprețuitoare, fără să mă ia în seamă.

A doua zi dimineața...

S
Zorile dimineții calcă pămîntul, brutal, cu călcîiele lor luminoase,
trezind viața din somn...

ER
Poate astăzi îmi va veni și mie rîndul.
Acum abia, tîlmăcesc rostul unui vers dintr’o carte dumnezeiască,
în care fiorul înțelepciunei sfîrîie ca un fer înroșit muiat în apă:
NIV
Cest la mort qui console, helas! et qui fait vivre,
Cest le but de la vie et deșt le seul espoir!
LU

Singura nădejde.
Vreau s’arunc de pe mine zdreanță vieții care mă înăbușă, vreau și
eu «voluptatea supremă®, vreau să trăiesc și eu în moarte.
RA

îndată, vom porni.

Nu știu dacă mă voi mai întoarce; dar un singur gînd palpită fre'
netic în mine: veșnicia.
NT

Gornistul a sunat adunarea.

CE

(Manuscris găsit in haina unui soldat, lovit în pintece de-o schijă de granat, pe
cimpul de luptă de la...).
Theodor Panou
I/
AS
UI
BC
15 FACLA

Y
AR
Papa Lebonard

R
LIB
de Jean Alcard și Vijelia
de Henry Bernstein

ITY
O seară admirabilă și dureroasă, în acelâș timp, ca o despărțire.
Un spectacol puternic, mare, emoționant până la lacrimi, profund și omenesc.
Artist mare, adine cunoscător al sufletului, plin de realitate, brutal și delicat, Pe-

S
trache Sturdza a creat un Lebonard desăvîrșit și ne-a dovedit cu prisosință că e în plină­
tatea talentului și puternicului său temperament dramatic. Și cu toate acestea sărbăto­

ER
ritul, pînă la triumf, de luni seară ne părăsește. Desigur, scîrbit de necazurile și nea­
junsurile unei carieri ingrate și nu mai puțin de murdăriile și cancanurile unei cîrdășii
nefericite. Pentrucă altfel nu i se poate explica plecarea.
NIV
Povestea tristă a lui Jean Aicard, deși veche și arhi cunoscută, mai emoționează
încă și mai stoarce cîte-o lacrimă. Ce vreți, e atît de firească revolta și durerea «bon
homme«-u!ui Papa Lebonard, atît de profundă și adevărată dragostea Iui pentru Jeana,
atît de mare și înduioșătoare, lupta ce o dă pentru fericirea ei, în cît prinde pe spec­
LU

tator, îl țintuește pe loc, îl simplifică numai nervi, creer și pasiune șl îl silește să su­
fere chiar în amestec cu imposibila d-nă Constanța Demetriad, Eufrusina Petrescu, Bar-
belian și Athanasescu, oh! Aurică Athanasescu.
Lilly Popovici s’a întrecut pe sine. Act cu act ne-a dat o Jeanne Lebonard dră­
RA

gălașă, neliniștită, resemnată și îndrăgostită.

Cred în arta și inteligența sa, și sunt sigur că Lilly Popovici va fi chemată de
împrejurări, să creeze lucruri frumoase pe scenele teatrelor noastre.
NT

Fără Îndoială, Tina Barbu și Lilly Popovici, ocupă astăzi la național — toute pro­
portion gardte — locul de întiietate pe care îl au cele două Marioare în teatrul misterelor,
sinuciderilor și bolilor. Și dacă acestea sunt taine cari nu pot fi desvăluite, să ni se ex­
CE

plice atunci, cel puțin, motivul pentru care a lost reluată «Vijelia» lui Henry Bernstein.
Fost-a acest spectacol un succes pentru interpreții de acum cițiva ani și de mier­
curi seară ?
S'au poate au crezut că anii dacă îmbăfrînesc aduc și talent. Și în cazul acesta
I/

s’au înșelat, s’au înșelat Intr’un chip dureros. Claca nu influențează intr’un nimic, pe
spectatorul nostru, oridt ar fi de bine organizată.
AS

Bilanțul ultimei premiere dela teatrul regina Maria, s’a încheiat în folosul lui Ma-
nolescu, Atlasul companiei Marioara Voiculescu-Bulandra.
Toate încercările făcute de acest mare talent și de Tony Bulandra, au rămas in*
UI

fructuoase; d-na Lucia Sturdza-Bulandra intervenea Ia timp. Și «Vijelia» a trebuit să

sufere pîngăreala unei artiste, lipsită astăzi cu totul de dragostea teatrului și artei, lucru
cu atît mai dureros, cu cît altă dată ne cucerise și covîrșise cu Maman Colibri și Juliette
BC

de Volmiâres.
Ah! anii, anii.
Barbc Stroe

M
 Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

KaJ zerul ben !...

BC

Tipărit in ateiierile „FACLA".

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 18 FACLA

Y
R AR
Primăvara

LIB
Ziua se îngîna cu noaptea. Pe
cerul palid steaua dimineței strălu­
cea rece, aprinsă și enormă, ca un

ITY
solitar. Din pămîntul răscolit și chi­
nuit ca un teren vulcanic, efluvii

S
calde se ridicau din cînd în cînd și
treceau încărcate de miresme impre­

ER
cise și dulci ca o mîngîere, prin ae­
rul înghețat. La intervale mari gla­
NIV
sul tunului bubuia în depărtare și după fiecare nou
' muget tăcerea cădea de-odată masivă și grea ca
plumbul. O geană de lumină miji tîrziu în zare.
LU

* Atunci soldatul de strajă, cu ochii uscați de

veghere îndelungată și simțindu-și corpul pătruns pînă la oase de frigul
nopței, se dădu cu cîți-va pași înapoi, își luă privirile dela lucarnă și le
RA

înălță spre cer. In carnea lui obosită și trudită i se păru că se coboară, din
cerul senin, o pace infinită.
Fără să înțeleagă bine de ce, o senzație divină de fericire îi inunda
NT

sufletul. Simțea greutatea armei în mînă, simțea apăsarea hainei ostășești

aspră și sfrînsă pe corp, simțea corpul de oțel strîngîndu-i și strivindu-i
fruntea și i se părea totuși că era atît de ușor în cît ar fi putut să plu­
CE

tească în aer și să se destrame, ca un nor, în văzduh. Amintiri uitate, icoane

de-odinioară i se perindeau prin minte. Un cintec de copil, o șoaptă tremu­
rată la ureche, o strîngerc de mînă, o carte căzută pe genunchi ca foile des­
I/

chise, un ceas de iubire, mii și mii de clipe dulci ca viața și fugătoare ca

AS

visul, îi treceau pe dinaintea ochilor, cum trec umbrele norilor pe cerul al­
bastru. Ca în bazmele cu descîntece și cu vrăjitoare își trăia viața încă odată.
Tinerețea bună, caldă și fericită, oricari ar fi greutățile vieții, adolescența ve­
UI

selă, sănătoasă și cuceritoare, oricît de mari ar fi durerile vremei, și viața,

ea însăși, viața plină, bogată, binefăcătoare, viața rodnică și îneîntătoare,
BC

viața care se oferă omului cu parfumul mănunchiurilor de flori, cu savoarea

fructelor pîrguite și cu trupul cald al femeei învinsă de iubire.
Tunul bubui mai aproape. O rachetă neagră se desfăcu în spațiu. Geana
de lumină se lărgi imensă la orizont. Și soldatul ridică spre steaua dimine-
 FACLA 19

fei, albă în cerul palid, o privire supremă de desnădejde, de regret și de

Y
speranță.

AR
Auzea șueratul gloanțelor și mirosea efluviile primăverii. Din pămîntul
scurmat de obuze se ridica un parfum suav de brazde răsturnate. Cu ochii

R
pe jumătate închiși văzu încă odată priveliștea naturii.
Ah! un glonț rătăcit. O schijă absurdă de obuz. Și să mori, ca un

LIB
dine într’un șanț, la începutul priniăverei.
Să mori cînd pămîntul se destinde sub razele soarelui ca o gură în­
tredeschisă după sărut.

ITY
Să mori cînd cerul cald se culcă ca un amant pe coapsele pămîntului.
Să mori cînd prin aer trec freamăte, mirezme și fioruri fără nume;
cînd iarba încolțește și cînd pasările cîntă; cînd totul tresare în lume, se

S
naște și reînvie.
Să mori cînd singurul nostru bun pe lume este viața, cînd fără ea totul

ER
e întuneric, neant și haos, cînd pielea ultimului lepros care ’și încălzește ră­
nile la soare e de-o mie de ori mai de preț decît craniul gol care a adăpostit
NIV
într’însul toate fericirile vieții și toate gîndurile universului.
Să mori cînd sub ploaea de foc și de fier a războiului ca și sub fierul
plugului și gesturile sămănătoruîui, pămîntul trăiește, fecundează germenii
LU

vieții și deschide spre cerurile infinite corola florilor lui nenumărate.

Ochii soldatului ardeau ca de friguri, de revoltă.
Ii pironi cu ură nestinsă în spre lucarna prin care se zăreau
RA

tranșeele nemțești.
Apoi, un surîs indefinizabil îi lumină fața.
De-asupra lucarnei văzuse o floare subțire, lungă, firavă,
NT

răsărită prin spărtura unei cizme aruncate.

O boabă strălucitoare de rouă îi îngreuie fruntea.
Cu precauțiuni hesfîrșite, înaintînd pe brînci, soldatul se
CE

tiri pînăla dînsa.

Putu s’o atingă și s’o mingile cu degetele. Vru
s’o respire.
I/

Dar în clipa cînd întîile mirezme ale primăvărei

îi umflau pieptul, un glonț rătăcit îl lovi
AS

în frunte și soldatul se rostogoli pe pă­

mîntul înfiorat de germenii vieții.
UI

Nicosră al Lumei
BC

L
 20 FACLA

Y
R AR
Către Pace

LIB
Tunul bubue la Verdun, cu alternări de șanse și de înfrângeri,
iar pe nesfîrșitele cîmpii ale Rusiei, și în văgăunile însîngerate

ITY
ale Balkanilor, s’a înfipt cizma brutală a unui învingător beat
de orgoliu. Domnia morții inerte și a morții care încă palpită
îmbrățișaza într’o încleștare funestă strădania veacurilor, care au

S
jertfit floarea geniului uman pentru întronarea civilizației. Dar
națiunile nu dezarmează. După douăzeci de luni de masacru,

ER
arcurile se încordează iarăși, săbiile se ascut, mortierele se toarnă
din nou, vîntul de distrugere al vijeliei de foc și de fier chiamă
NIV
alți munți de oase, care, sub sărutarea primăverii, să înălbească
oceanele de sînge ce au înroșit pămîntul. Un nou doliu, un nou
contingent de schilozi și de estropiați, un nou tribut generației de
LU

nebuni și de revoltați, care au dat patriei quintesența supremă a

sacrificiului omenesc.
Pentru ce toate astea? Lămuriți-mă, omeni buni, căci mintea
RA

mi se rătăcește, și sufletul
delirează în accente de răz­
vrătire nebună. Ce urmare •
NT

vor avea toate astea? Ce

bine va naște pentru ome­
nirea viitoare din acest
CE

măcel, în afară de tălă-

zuirea imensă a durerii
de azi?
I/

Popoarele nu vorbesc,
AS

ci se supun. Vorbesc oa­

menii lor pentru ele. Au
vorbit la Paris reprezen­
UI

tanții a șapte țări, mari

și mici, iar la Berlin a
BC

glăsuit un singur om, în

numele a patru țări, mute
și fără cuvînt la masa ju­
decății. Urechea atentă și
21 FACLĂ

Y
spiritul înfrigurat au prins de ambele părți, în afară
dc frazele sforăitoare și inutile ale patriotismului

AR
comandat, o idee mai limede
continuarea sacrificiului, pînă la

R
capăt. Pînă la care capăt? Fie­
care tabără își impune sacrificii

LIB
noi, ca să-și asigure victoria
definitivă, în care fiecare crede
cu o putere fanatică. Dar dacă

ITY
această victorie definitivă nu va
veni niciodată, pentru niciuna din
părți? Vai! Dorințele și senti­

S
mentele noastre nu înduplecă pe

ER
Mars să-și plece sabia într’o parte. Și atunci, să spunem inimii să
tacă, să descompunem realitatea în elemente reci, să nu închidem
ochii în fața adevărului, ci să-l descoperim, crud ca o rană, cerîndu-i
NIV
să ne dea jucheia aprecierilor sale.
Victoria definitivă presupune mai întîi o serie de victorii,
care nu lasă îndoială asupra sfîrșitului bătăliei, Or, această serie
LU

de victorii, care ar face să înceteze carnajul, nu o vedem nicăeri.

Deoparte și de alta, nu găsim decît tabere de învinși. Faptele de
arme ale germanilor, oricît vor apărea de grandioase în perspectiva
RA

istoriei, nu sînt decît victorii a la Pyrrhus. Germanii s’au întins în

suprafață, și atîta tot. Inamicul a fost alungat, dar nu pus la pă-
mînt, și el poate reveni oricînd, să înhațe că-
NT

Icîiul biruitorului. Ceva mai mult: posibilita­

tea inițiativei și a ofensivei îi este paralizată.
CE

Dovada? Verdun. Pe de altă parte,aliații,—

în special, și aproape exclu-
ziv Franța -— cu rezistența
ei de granit, a probat o forță
I/

impunătoare de defensivă.
AS

Dar atîta tot. Forțele sînt

egale. Ele se uzează în pro­
porție neștirbită, care nu
UI

sfărâmă echilibrul.
Ce ar putea deranja
BC

monstruoasa balanță ? Lua­

rea Verdunului ? Verdunul
nu va cădea. Compresorul
 22 FACLA

german" s’a sfărimat de zidurile lui. înfo­

metarea’ Germaniei ? Să fim serioși. Milioa­

Y
nele dev soldați ai lui Kitchener? Cînd vor

AR
veni ? Și j dacă vor veni, în Germania s’a
declarat categoric: se vor face
* în teritoriile invadate recru-

R
Z”"7 țări care pot aduce 3 milioane

LIB
(]e soldați. Respectul drep­
tului ginților și-a trăit traiul
de mult.

ITY
E evident și e fatal: echilibrul forțelor se va menține. Sa­
crificiile care se cer iarăș popoarelor, se vor consuma în zadar.
Dar un sentiment nou și-a făcut apariția în lume, în gîtuirea re­

S
ciprocă a popoarelor. Pînă în preziua acestui război, națiunile erau

ER
separate prin ură, prin dispreț, printr’o completă ignorare a
forței și a însușirilor lor. Astăzi, în abizul mizeriei comune, în
lupta mortală de fiecare clipă, națiunile au ajuns să se cunoască
NIV
și să se respecte. Franța socialistă, Franța antimilitaristă, laică, și
republicană, «Franța putredă», a arătat lumii, a înfățișat ochilor
Istoriei o nouă revelație, ne mai pomenită, a geniului ei inepuizabil:
LU

o tenacitate lapidară, o seriozitate, un patriotism, un spirit de

jertfă, care au ridicat-o pînă la înălțimile morale dumnezeești.
Presa germană însăși nu-și poate stăpîni strigăte de admirație. La
RA

rîndul ei, Germania -—- asupra căreia nu putem răsfrînge resen­

timentul personal și groaza ce o purtăm unei bestii apocalip­
tice ca generalul Bernhardi, sau nefastului continuator al im­
NT

perialismului bismarekian, însuși Wilhelm al II-lea — Germania

mare, muncitorească, cultă, a desfășurat aceeaș generoasă putere
CE

de a se jertfi, în plus ideea celei mai formidabile organizații pe

care au cunoscut-o letopiseții. Acestea sînt luciani pe care nu le
poate disprețui nici dușmanul. In general, popoarele moderne, în­
I/

hăitate și azmuțite în omor, au dat la iveală virtuți atît de su­

blime, atît eroism de splendoare epică, atîta abnegație și putere
AS

de devotament, că marile avînturi de legendă trecută pălesc îna­

intea lor. Sufletul națiunilor înarmate nu s’a ridicat niciodată
pe culmi mai altiere.
UI

Admirația și respectul reciproc al popoarelor este o idee nouă,

este un bun cîștigat în patrimoniul umanității, — și pentru tot­
BC

deauna. Din acest punct de vedere, ruperea echilibrului forțelor be­

ligerante de azi nu va putea altera acest sentiment, care va că­
lăuzi pe viitor relațiunile internaționale.
23 FACLĂ

. Acest sentiment, singurul, va dicta condițiunile păcii, va

Y
repara toate nedreptățile trecute și actuale, și va prezida la sta­
tornicirea temeliilor noi ale lumii. E greu de admis că din acest

AR
conflict gigantic va ieși acelaș statu quo de ură și dor de revanșă, pe
care-1 stârnesc acaparările egoiste și ofensele aduse statului învins.

R
Nu rămîne gravidă Istoria ca să nască un foetus mort; nu s’a
răstignit Isus ca să-i dea lui Pillat din Ponțiu prilejul de a se

LIB
spăla pe mâini; nu s’a făcut Marea Revoluție franceză, ca să poată
exclama Goethe: «o eră nouă s’a ivit în lume: am fost de față!»;
nu sângerează astăzi pămîntul numai pentru zdrobirea milita­

ITY
rismului prusian, pentru liberarea Alsaciei-Lorenei și pentru ieșirea
rușilor la Dardanele. Din marile frământări sociale s’au născut
întotdeauna idei creatoare.

S
Pe baza respectului și admirației reciproce; pe baza înțelegerii

ER
comunității de interese; pe baza perspectivelor neînchipuite pe care
le-ar deschide solidaritatea pacifică a popoarelor, se vor stabili con­
dițiunile viitoarei organizări sociale, atunci cînd se va vedea inu­
NIV
tilitatea de a continua crima nemțească, de a cere poporului ger­
man noi și zadarnice sacrificii, și cînd cei doi giganți înarmați,
istoviți de căutarea unei morți imposibile, își vor da seama că s’au
LU

sângerat ân deșert. Atunci, Franța învingătoare, va putea să în­

tindă fără ură ramura de măslin, Germaniei învinse.
Războiul acesta va aduce triumful [ideei de ^Umanitate, mai
RA

presus și în folosul ideei de patrie; va aduce izbînda Omului asupra

șovinului; va face ca granițile fictive trase între sufletele popoa­
relor să nu mai fie prilejuri de vărsări de sînge. Fiindcă, neatîr-
NT

nat de' legile cărora se supune,

Omul trebue să repurteze victoria
asupra sălbaticului, asupra sa însăș,
CE

și singura luptă pe care va fi dator

să o continue, învierșunâtă, fără
pace și fără răgaz, cu semenul său,
I/

— să fie lupta de întrecere pe

AS

tărâmul civilizației creatoare.

N. AlBOTĂ
UI
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV

Spermul morței...
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
26 FACLA

Y
AR
Stagiunea din dealul

R
Mitropoliei se închide

LIB
Intîiu Aprilie, ziua păcă­
lelilor, lasă să cadă cortina nea­

ITY
gră a indiferenții generale peste
farsa cea mai stupidă a organi-
, _ zării noastre politice, peste par-

S
lamentul mincinos, care n’a știut
' I nu*va ști nici odată să fie

ER
i I j IJ] Ha reprezentantul opiniei publice,
h ! '• attt timp cit viața noastră po-
ri - litică va rămîne anchilozată în
NIV formule sterpe și hibride, atît
timp eît forțele latente ale nea-
muluiȚnu vor fi canalizate spre
soarele purificator al unei vieți
LU

sănătoase, dincolo de atmosfera

asfixiantă a politicianismului,
care usucă și ofilește tot ce ,a
RA

mai rămas încă viabil pe pă-

mîntul acestei nenorocite țări.
Parlamentul reformelor, ales după campania din 1913, ar fi trebuit
NT

să fie un parlament istoric ca și le tiers ctat, din preziua Marei Revoluții

Franceze, ar fi trebuit ca el singur să cheme la Itimina libertății pătura
cea mai numeroasă și mai oropsită din țară, și în gestul liberării trebuia
CE

să aibă sănătatea cinstită a semănătorului, care aruncă în brazdă rodul

dătător de viață și de bogăție.
Dar în loc de reforme sincere și cinstite, samsarii conștiinței națio­
nale s’au tocmit ca la bragagerie, s’au țigănit ca telalii din hala pădu­
I/

chilor, s’au bălăcit în propria lor turpitudine sufletească ca niște cămă­

tari ordinari și au întinat printr’un amestec impur avînturi sincere de
AS

mai bine, terfelind prin arguții vechi dreptatea care trebuia și va trebui
să se ofere odată nenorocirilor care o așteaptă de atîta amar de vreme.
Dar mai presus de voința indivizilor există fatalitatea inexorabilă a
UI

legilor universale, și acelaș parlament, care în chestia internă se sustrăgea

de a rezolvi printr’o constituantă anarhia unei clase privilegiate, i-â fost
impus de istorie să ia parte la marele războiu european. Vai, cum s’au
BC

comportat!
Părtași la cel mai mare eveniment din cîte eitnoaște omenirea pînă
astăzi, ei, aleșii României miei, s’au arătat așa cum sînt, în toată goli-
27 FACLA.

ciunea lor sufletească, mici, lași, lingușitori. Nimic din ceiace agită sufle­
tele oamenilor liberi pe dînșii nu i-a mișcat, nimic din dorurile noastre
sfinte pe ei nu i-a înfiorat, și plînsul fraților noștri care mor pe cîmpurî

Y
străine, pe dînșii nu i-a durut.

AR
Fiindcă în sufletele lor negre arse de păcat curajul nu poate înflori,
fiindcă în conștiințele lor interesate, gestul larg al omului care se sacri­
fică e fără înțeles, fiindcă mai presus de toate, carnea lor de sclavi tre"

R
mură de sfîrcul biciului și lingușitori în fața unui blid, ling mîinile stă-
pînului, cînd nu pot să mîrăie.

LIB
Astfel s’a prezentat în fața istoriei noastre parlamentul unei țări,
care are de revendicat peste hotare șease milioane de frați asupriți, și cu
astfel de aleși era fatal să se joace cea mai caraghioasă farsă din cîte a
oferit politicianismul român în ultimii zece ani.

ITY
Și acum cortina se lasă.
Cronicar imparțial și efemer al vremurilor prin care trecem, am voi să
lăsăm în pagini trecătoare impresii din epoca cea mai tragică și mai ne­
norocită a istoriei noastre contemporane. Sfîrșitul acestei seziuni parla­

S
mentare și-ar merita un istoric, care ea și Tacit să încrusteze în arama

ER
eternă a amintirilor, faptele semnificative ale unor vremi nenorocite, în
care conștiința de neam, înăbușită de sunetul aurului lui Iuda, așteaptă
resemnată și ascunsă în fundul marei masse pe acel om, care simțind as­
NIV
pirațiile și durerile mute ale celor mulți, să le îndrepte ca pe un șuvoi
puternic spre înfăptuirea faptelor și a dreptății.
Dar ziua aceia întîrzie să vie și nimeni nu se teme de dînsa. Și
morala ușoară a celor mulți, morala juisorilor, se îrîipacă cu ideea că te­
LU

merea noastră este iluzorie sau prematură, fiindcă în țara românească,

cred dînșii, cuțitul nu ajunge nici odată la os. Se invoacă un trecut is­
toric, bogat în jefuirea celor slabi și mulți, pentru a dovedi răbdarea în­
delungată a mulțimii fataliste, obișnuite să ducă jugul unei robiri secă"
RA

tuitoare în folosul obrăzniciei și parvenitismului venetic.

Și politicianii, pe această simplistă observare a trecutului, în parla­
ment și-au dat poalele peste cap și și-au aruncat lăturile lor sufletești
NT

unul asupra celuilalt și miasme ucigătoare plutesc deasupra țării. Și în

timp ce omenirea se secătuește pînă la distrugere pentru crearea unei
umanități mai nobile și mai pline de entuziasm, ministrul de interne de­
CE

clară, în parlamentul român, că contrabandele organizate, care au lipsit

țara de hrana necesară, au fost alcătuite de politiciani sus puși din toate
partidele, și că instituirea unei comisiuni de anchetă e o imposibilitate.
Astfel, acordul partidelor s’a stabilit. Ceiace n’a putut face refor­
I/

mele agrare și războiul european, contrabandele, boii, ouăle și untura a

reușit. Partidele nu se mai ceartă, fiindcă fiecare își are contrabandiștii
AS

săi, și parlamentul român din anul războiului universal, parlamentul re­

formelor și al revendicărilor naționale urmărește astăzi idealul său: obți'
nereâ permiselor de export.
UI

Dar publicul exasperat de politicianii care l’au flămînzit, a început să

murmure înpotriva stăpînilor, care-1 hrănesc numai cu spectacole. Des-
eendenți aj vechilor romani, ei cer panem et circenses. Și strigătele lor la
BC

început înăbușite încep să se audă din ce în ce mai deslușit. Sînt proști

dar mulți și nu se mai poate glumi.
28 FACLA

Parlamentul treime să se închidă, fiindcă nu e bine să ațîți prea

mult bestia înfomentată, fiindcă traficul permiselor, aducătoare de șam'

Y
panie, desfrîu și icre negre, nu trebue să excite prea mult stomacul flă'
mîndului pretențios, care vrea să trăiască. E o chestie de igienă preven­

AR
tivă să se închidă un local, prea
mult expus vederii, și în care a
început să domnească anarhia, de

R
cînd afacerile făcute în comun se

LIB
dau pe fața.
Cortina se lasă.
Să se lase cît mai repede și
mai definitiv, înainte ca revolta

ITY
opiniei publice și glasul flămînzi-
ților să se concretizeze într’un for­
midabil și impetuos: Huideo !

S
Scar.

ER
NIV
THAIS de Analele France,
LU

PRIZONIERI IN GERMANIA
de I. Debran
RA

In cursul săptămînei viitoare vor apare primele două volume editate

NT

de «Facla®.
Intîiiil, admirabilul roman al lui Anatole France, Thais, a fost ales de
CE

noi, pentrucă nici unul din scriitorii Franței contimporane nu întrupează

poarte mai desăvîrșit ca dînsul, tot geniul poporului francez, puternic fără
brutalitate, clar fără platitudine și subtil, fără preciozitățile decadenței.
Astăzi, cînd inimele noastre bat pentru Franța și cînd toate năzuințele
I/

neamului romînesc se confundă cu însăși viața și speranțele republiceă victo­

AS

rioase dela Verdun, am crezut că nu putem face un dar mai frumos citito­
rilor noștri decît oferindu-le pe rînd cîteva din operile cari oglindesc mai
profund o parte mare din inteligența și din sufletul vast al Franței.
UI

începem cu Thais de Anatole France. Vom continua cu marele romane

ale lui Balzac, ale lui Mirbeau, Daudet, Zola, Maupassant, Victor Hugo, ale
BC

tuturor acelora cari au sporit cu operele lor patrimoniul intelectual al ome-

nirei și cari au deschis astfel patriei lor, căile largi ale dragostei și admirației
universale.
29 FACLA

Credem cu convingere că pentru opera de redeșteptare națională înce­

Y
pută la noi, discursurile înflăcărate și campaniile de presă, nu pot fi îndea­

AR
juns. Nemții și nemțofilii au și ei oratorii lor, ziarele, broșurile și campaniile
lor. lupotriva uneltirilor acestora și-a agitațiilor lor denunțate, nu trebue ceva
mare și nou. Noi am vorbit destul. Să lăsăm și altora cuvîntul.

R
In numele Franței, în numele sufletului și geniului francez, nimeni n'ar

LIB
putea să vorbească mai limpede și mai frumos, ca Anatole France. Ascul-
tîndu-I vorbind, vom auzi însăși glasul republicei liberale al căreia popor a
știut să simtă și să redee toate emoțiunele artei. Și citind paginele admirabile
ale romanului Thais, vom învăța să iubim, mai mult încă dacă se poate»

ITY
eterna tinerețe de simțire și de cugetare a țării lui Anatole France.
Al doilea volum editat de «Facla», întîiul dintr’o serie mai lungă, va
complecta opera noastră de propagandă, punînd sub ochii cititorilor scrierile

S
mai de seamă apărute în străinătate înpotriva nemților.

ER
D-na Isabelle Debran, autoarea volumului Prizonieră in Germania, e
americancă, aparține prin urmare unei țări neutre și poate fi crezută pe cu-
vînt cînd ne povestește ce-a văzut, ce-a auzit și ce-a pătimit în imperiul
NIV
Kaizerului.
Lucrarea d-nei Debran nu e inspirată nici din ură, nici din răzbunare.
Ea e oglinda fidelă a groaznicei și insuportabilei realități germane. Ea va
LU

vorbi mai mult cititorului -romîn, prin imparțialitatea ei curagioasă, dccît toate
invectivele și injuriile zadarnice.
Volumul d-nei Debran, ca și cele următoare din seria aceasta, va fi
RA

tipărit în 10.000 de exemplare, din cari o mare parte vor fi distribuite gratuit
preoților și învățătorilor.
Fol.
NT
CE
I/
AS

Pentru abonamente a se adresa la

ADMINISTRAȚIA REVISTEI «FACLA» pa-
UI

sagiul IMOBILIARA, BUCUREȘTI.

UN AN ... LEI 10.—
BC

ȘEASE LUNI » 6.—

 30 FACLA

Y
AR
Descompunerea

R
partidului liberal

LIB
In toate țările și în toate vremurile, tăria unui partid politic au făcut-o slăbi­
ciunile celorlalte. Unitatea și solidaritatea partidului liberal din tara noastră a fost în

ITY
mare parte opera spiritelor disolvante din partidul conservator. Dar a mai fost ceva.
Partidul conservator a fost gruparea celor mai de seamă personalități politice și cuge­
tătoare din țara românească, personalități pe care le-a împrăștiat fie ingratitudinea șe­

S
filor, fie ambițiunile personale neîndestulător de satisfăcute. Partidul liberal a fost un
grup de oameni dc afaceri și de samsari. Marele Ion Brătianu a voit să creeze

ER
o burghezie avută, care să paralizeze prin buna stare materială aspirațiile de dom­
nie, urmărită prin corupția bănească de către oligarhia noastră istorică. Burghezii
îmbogățiți au rămas însă eu tradiția afacerilor, cărora le subordonează în totul și in­
NIV
teresele generale, și țelurile înalte politice. Activitate partidului liberal a gravitat in
totdeauna împrejurul băncilor, cooperativelor cu consilii de administrație, regiilor co­
interesate, afacerilor de tot felul și de orice mînă. Cum numai venirea la putere le
putea aduce prilejul norocos al gheșeftarilor, n’au ezitat sa provoace răscoalele țără­
LU

nești din 1907, și să arunce la 1913 balonul reformelor agrare și electorale, ca. să vie
la guvern.
Dar este un principiu de drept: ceeace leagă, dezleagă. Și solidaritatea.interese­
RA

lor materiale mutuale, care a alcătuit pînă în prezent unitatea de granit a partidului
liberal, îi provoacă astăzi descompunerea, astăzi, cînd spiritu-i egoist și mercantil
vine într’un- conflict prea brutal cu interese le generale. Ocrotirea fățișă a < afa­
NT

cerilor» partizanilor, toleranța criminală a contrabandelor, a acaparărilor de materii

alimentare și a tuturor învîrtelilor de vastă concepție, au provocat criza eco­
nomică atît de penibilă prin care trecem, și de care, țara toată, dela un capăt la altul,
CE

face responsabil exclusiv guvernul d-lui Brătianu. Revolta se fomentează, surd, și sînt
multe șanse că va izbucni, formidabilă, măturînd toată stăpînirea, și cerînd capul celui
mai vinovat. Se pare că vom avea ua Paște roșu, 'în toată puterea cuvîntului.
Mizeria generală e atît de cumplită, încît chestiunea externă a rămas în umbră.
I/

Mulți liberali au simțit pericolul care amenință nu numai permanența guvernamentală,

dar însăși existența partidului liberal, pentru o lungă perioadă de vreme.
AS

Toți se tem să nu se întoarcă vremurile triste din 1911, cînd partidul colecti­
viștilor fusese îngropat sub disprețul și ura cetățenilor, și nu s’a putut reface decît pe
cadavrul partidului conservator. Această stare de spirit ne face să asistăm azi la dez­
UI

binarea din partid, cînd personalități ca d-riii Stelian, Vintilă Brătianu, Ferekide, Cos-
tinescu, etc., fac opoziție pe față d-lui Ion Brătianu, pe care vor să-l zgîlție din lan-
goarea voluptoasă a măririlor, și să-l cufunde cu nasul în realitatea aspră, unde geme
BC

surd vulcanul exasperării populate.

Btyx,
31 FACLA

Y
AR
Păpușile de Pierre Wolff $1

R
Compania de operă Guritză

LIB
Și așa i s’a... năzărit într’o zi duduiei Eleonora Mihăilescu să joace iar păpușile
și le-a jucat.

ITY
De ce ? Unii zic că ar fi vrut să sărbătorească tricentenarui lui Schakespeare
alții că ar fi vrut să-și exhibeze ultimele toalete de prost gust și ultimele giuvaeruri cadou.
Noi însă care cunoaștem cele mai profunde misteruri, îl știm și pe acesta. Duduia
Mihăilescu a vrut să protesteze dela rampă contra nedreptății, strigătoare la cer, ce i se

S
face la teatru,

ER
Direcfia nu vrea s’o scoată la pensie. Și de necaz Eleonora iși desvelește în lu­
mina orbitoare a șcenei, urîcioasa lipsă de talent și de bun simț teatral.
Comedia lui Pierre Wolff a suferit enorm și de data aceasta de recidiva Marchizei
NIV
de Montclars, de cotcodăcitul obsedant și obositor pînă la exasperare a! d-șoarei Nelly
Santa, de încercarea stropșită a d-lui Duțulescu și de întreg caravanseraiul figuranților,
cari n'au putut să uite o clipă că nu sunt băeți de prăvălie și jupănițe, ci gogeamite
personagii din cea mai subțire aristocrație franceză.
LU

Aristide Demetriad e admirabil. D-sa știe să se acomodeze împrejurărilor. Cind

trebue să joace prost joacă prost și cind trebue să joace bine își dă toate silințele.
Și în mijlocul acestei cacofonii teatrale Petrache Sturdza liniștit, senin, încercind
să-și uite partenerii, și rolul ingrat pentru mijloacele sale a răușit totuși să descrețească
RA

cu voioșia bătrînească a bunului de Ferney, frunțile spectatorilor necăjiți.

Valentineanu joacă mult și bine face direcția că-1 lansează, are talent; rău face
Insă aceiaș direcție că nu-i arată cum să joace. Ii lipsește, acestui june prim, mina de
NT

maestru care să-i cizeleze, să-l înfrîneze și să-l învețe arta coloritului unui rol.
Și Valentineanu are dreptul să pretinză acestea dela conducătorii primei noastre
scene, mai mult chiar decît cei din compania ocazională de operă ce suferă la Modern,
CE

direcția de scenă a unui fost crupier la Cazinoul din Constanta.

Povestea compania Guriță e simplă și nostimă.
Un domn Guriță bagă de seamă într’o zi că se plictisește de moarte, și cum
doctorul i-a recomandat să se distreze, — omul cum are parale, în loc să se ducă la
I/

cinematograf, ia varieteu, la teatru, — a găsit cu cale să-și facă singur un teatru.

A nimerit-o mai rău decît Ieremia...
AS

Astăzi din plictisit e ipohondrie, bolnav de nervi.

Scandaluri cu actorii și muzicanții, cu recuziterii și mașiniști, cu garderobieri și
maeștrii tot amuzamentul și toată vesela distracție a unei direcții de teatru..
UI

Creația lui Niculescu-Basu — acest admirabil cîntăreț și comic desăvîrșit, — din

Căsătoria Secretă» a lui Cimarosa, a fost cu atît mai meritorie cu cît ceilalți interpreți
nu se pot dezbărsțțde sistemul rasolelilor.
BC

Babbu Stkoe
 BC
UI
AS
I/

Primăvara...
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 BC

Face vouâ !
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
34 FACLA

Y
R AR
LIB
Confiscarea „Fadei**
Desemnul din ultimul număr al „Faclei" a fost găsit imoral

ITY
și revista confiscată. Pudicul prefect al poliției Capitalei s’a în­
roșit ca o fată mare în fața morței care-și masturba mădularul
de oțel. D. Corbescu, asupra căruia femeile ușoare și vițioase

S
povestesc atîtea, a fost alarmat de „atentatul nostru la bunele

ER
moravuri" și-a ordonat în seara de Marți spre Miercuri confis-
rea celor cîteva numere din „Facla" cari se mai găseau pe la
vînzători. NIV
In primul rînd măsura polițienească a d-lui Corbescu ni s’a
părut copilăroasă și ridicolă. Agenții d-sale au sosit, ca și jan-
darii lui Ofenbach, cu cinci minute mai tîrziu. Facla apare Sîm-
LU

bătă dimineața. Confiscarea a avut loc Marți seara.. Prin urmare

în cele patru zile libere s’a vîndut din „Facla" tot ce se putea
vinde pe străzile Capitalei. întâiul și poate singurul merit al unei
RA

dispoziții polițienești fiind celeritatea, va pricepe, sperăm, și d.

Corbescu, cit de utilă i-a fost măsura asta arbitrară și stupidă.
NT

In al doilea rînd confiscarea Faclei ne-a dat încă odată

prilejul să cântărim greutatea formidabilă a prostiei și ipocriziei
omenești.
CE

Țeava de tun mîngîiată de degetele morței și interpretată cu

o înaltă conștiință artistică de desenatorul nostru, a scandalizat
pesemne moralitatea îndoelnică a cîtorva burtă-verzi printre cari
I/

actualul prefect a ținut să ocupe primul loc.

Ei n’au văzut în desemnul acesta nici concepția profund se­
AS

rioasă, nici ironia crudă, nici intenția morală, morală în cel mai larg
și mai bun înțăles al cuvîntului.
UI

Au văzut, ceeace ultimul cretin sau miop intelectual putea

să vadă: o țeavă de tun și'un schelet călare pe dînsa.
Asta e trist; nu faptul că ni s’au confiscat copilărește cîteva
BC

numere din revistă.

E trist să constați zilnic că oamenii sunt iremediabili ipo-
criți și proști. E trist să vezi cum gîndurile cele mai frumoase,
35 FACLA

cum intențiile cele mai bune, au aceiași soartă, cînd sunt arun­

Y
cate pe piața intelectuală a Bucureștilor, ca mărgăritarele aruncate

AR
Ia porci. E trist să fii nevoit, pentru a nu mai știm a citea mia
oară, să faci observația banală că, pe toți Corbeștii clin lume îi
impresionează infinit mai mult „moralitatea" unei țăvi de tun

R
sculată în aer pe-o foae inofensivă de liîrtie, de cit tunurile aevea

LIB
și țevile reale de oțel, cari după bunul plac al unui criminal
încoronat varsă foc, fier topit și moarte, asupra a milioane de
oameni nevinovați.
Pe autorii mostrului 420 care a pustiit orașe, neprețuite

ITY
opere de artă și o civilizație milenară, Corbescu i-ar apăra îm­
potriva indictei publice cu toți agenții și spionii lui polițienești.
Pe autorul unui desemn, care ridică în aer mădularul morțci

S
cu aceiași exasperare sălbatecă cu care s’a ridicat în fața Kaize-

ER
rului conștiința însîngerată a omenirei, acelaș Corbescu l’ar spîn-
zura, dacă ar putea face mai mare ispravă de cît să-i confiști
prostește și tardiv, desenurile.
NIV
I. N.
LU
RA
NT
CE

A apărat țl s’a pas azi în vînzare in

I/

toată tara prima broșură editată de

Facla : PRIZONIERI IN GERMA­
AS

NI.! de d-na Isabelle Debran.

Prețul volumului elegant tipărit,
UI

cu numeroase ilustrații în text și

cu coperta ilustrată în două culori:
50 BANI.
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Pastele Roșu
LU

In sfîrșit, umanitatea s’a întors la «redința uitată, ți Isus Christos s'a

răzbunat pe deplin. Gîndiți-vă o clipă: Pațtele înfățișează pentru noi un
RA

simbol. Suferința Omului care s’a jertfit pentru ideea cea mai măreață pe
care a conceput-o geniul speciei noastre, este aniversată de secole prin
sărbători, cu clopote, cu flori, cu slujbe divine, cil cîntece, cu lamentări
NT

pentru patimile aceluia care a murit și a înviat de 1916 ori pînă azi.
Dar sensul simbolului a pierit ; a rămas numai semnul exterior al ideei.
Popoarele se închină unei superstiții. Și superstiția este un zeu cu un cult
CE

imposibil. Universul creștin se simte obligat să sufere în fiecare an cîte

șapte zile, fiindcă și Isus a suferit. Și burghezul suferă. Dar cum ? După
ce-și pregătește cu evlavie stomacul și buna lui funcțiune printr’un post
reglementar de 40 de zile; după ce îți împrospătează cunoștințele uitate
I/

la cele șapte denii, cînd are ocazia — pe care n’o pierde — de a discuta j
cu „comaalagii“ despre sănătate și bani, după ce-și permite înalta satis­
AS

facție morală de a se fi cointeresat la suferințele Mîntuitorului,—burghezul

creștin se recompensează printr’o serie de prînzuri, în care înghite ani­
malic cantități enorme de hrană și alcool, și apoi vegetează ca un boa
UI

constrictor pînă după Duminica Tomii. Și așa se închee pentru un an de

zile capitolul suferinții. De aceea, pe crucea lui din toate bisericile, în
BC

noaptea de înviere, Isus n’a zîmbit niciodată. Marea lui durere n’a fost
răscumpărarea înfrățirii lumii, ci prilej de copioase digestii și de stîrnire a
brutei sexuale. In vîrtejul plăcerii, nu se împlinește nici măcar porunca
Domnului care a fericit pe Adam și pe Eva să se înmulțească, pentrucă să- ■ •1
mînța umană stropește pîntecele sterp al prostituției.
37 FACLA

Anul acesta, Isus va zîmbi. La 12 din noapte, în noaptea învierii,

în sunet de clopote, în cîntece de victorie, în lumina galbenă a făcliilor

Y
care rănesc întunericul, în adierea dezmerdătoare a primăverei fcare se
redeșteaptă, în înmugurirea vieții care izbucnește întremată și brutală din

AR
burta pămîntului, — Isus va zîmbi! Paștele anului acestuia este pentru a
doua oară sărbătoarea lui, este Paștele Roșu, așa cum i l-au pregătit
fariseii lui Caiafa și legionarii lui Pilat din Pont! Este Paștele Durerii, în

R
care expiră încordarea supremă a sacrificiului; este Paștele Suferinții cre­
atoare, din care va trebui să se nască o omenire mai bună; este Paștele

LIB
Sîngelui vărsat pentru iertarea păcatelor celor puțini, puternici și răi, care
au învrăjbit umanitatea reconciliată de Crist; este Paștele Focului purifi­
cator, care arde putrigaiul din rădăcină, și usucă germenul neghinei, făcînd
să sticlească încăodată, ca pe crucea lui Constantin cel Mare, alte cuvinte,

ITY
de un înțeles mai adînc și mai universal, patru litere, scrise cu văpae pe
frontispiciul ascuns al cerului, scrise de mult, ca o mărturie a rușinii ce
a devenit religie: I. N. R. I. Igne natura renovatur integra !

S
Credeai, lume smintită, că Fiul Omului s’a jertfit în zadar; că epopeea
lui va sluji pururea drept mascaradă bisericilor tale; că Paștele Roșu va

ER
fi în vecii vecilor Paștele congestiilor provocate de supra-încărcarea por­
cească a unui stomac avid de sucul materiei; credeai că, nepedepsită, vei
lua în deșert porunca aceluia care a comandat lumii Iubirea de frate și
NIV
Mila față de cei slabi; credeai în desfrîul infinit al patimilor tale egoiste;
în răsturnarea valorilor morale; în permanența nedreptăților sociale; în
asuprirea imensei mulțimi care suferă, se jertfește și te îngrașă; în domnia
eternă a prejudecăților, a Prostiei și a crimei.
LU

Te-ai înșelat. N’auzi ce hohot de rîs uriaș îți răspunde din toate cîm-
piile lumii ? Este rîsul Morții, care prezidă suverană la judecata din urmă,
unde se trec prin foc, prin fier, prin plumb, prin gaze înăbușitoare, prin
RA

gloanțe otrăvite, prin ape care se aprind, printr’o pieire însoțită de chinuri
nesfîrșite și savante, — frații tăi, părinții tăi, copii tăi, toți ai tăi! Te-ai înfri­
coșat, te îngălbenești și șovăi ? Privește-1: e Paștele Roșu! Aproape douăzeci
de veacuri te-ai jucat de-a învierea lui Isus, cu convingerea însă că nu va
NT

mai învia a doua oară copilul Galileei, ca să înfășure în biciu spectacolul

saturnalelor tale! Ei bine, iată adevărata înviere! Trezit din somn de ge­
mătul suferinții, pe care încercai să-l acoperi cu urletele orgiilor, învăță­
CE

torul s’a sculat din mormînt, și ți-a amintit că Paștele lui nu este sărbătoarea
plăcerii, ci este Paștele Roșu ! II prezidează El! Răzbunător ca un zeu,
Isus a desfundat rezervoarele sîngelui de pe creerii tăi înnăbușiți de o
I/

nebunie seculară, și-ți pregătește însănătoșirea pentru o perioadă de alte

mii de ani. El e printre noi. Ne-a venit în muget de tunuri, în șuruit de
AS

șrapnele, în clinchet de săbii, în țipete de moarte, în valuri de sînge, în

conflictul dintre viața care se sfîrșește, zgîreită, mutilată, chinuită pe
cftnpuriie de bătae, și viața care începe creșterea ei eternă, sub mantia
UI

verde a primăverii! Acum, în sfîrșit, vei putea striga, cu credința că

nu vei spune o formulă goală :
— Cristos a înviat!
BC

N. Albotă
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Dialog in Ceruri
LU

Dumnezeu îmbătrînise. Anii curseseră ca valurile unei ape spălîndu-i

barba și părul, și albindu-i-le ca zăpada. Tolănit pe fotoliul unui nor își
RA

pieptăna barba cu degetele sbîrcite și rășchirate ca o greblă. Inconștiența

senilității săpase pe chipul lui sfînt zîmbetul satisfacției și al bucuriei,
iar ochii lui albaștri — ca banalitatea credințelor răsuflate — licăreau umezi
NT

de poftă privind trupurile lăptoase ale efebilor-îngeri.

Pe o cărare umbrită se apropia încet Fiul Lui și al Măriei Fecioara,
CE

Cristos.
Era tot tînăr, tot blond, tot visător, și trist, trist, trist așa cum în
biserici sunt pictați martirii.
Ajuns în fața Atotputernicului, Cristos îngenuchiă protocolar și să-
I/

rutîndu-i dreapta îi zise:

AS

— Tată, iartă-mi îndrăzneala... Tată, viu să te rog și viu să plîng

dacă ruga mea zadarnică va fi, ca să mă cruți de data asta să mai joc
aceiași Pantomină a patimilor, a răstignirii și a învierii !
UI

Se încruntă Stăpînul :
— Ce spui ? Ce spui ? Ești nebun, sau poate auzul mă înșeală ?
BC

Dar omenirea așteaptă... Ea știe că aproape de 2000 de ani tu trebue să

mori și să înviezi, primăvara, pentru ispășirea păcatelor ei! Trebue, Fiule,
trebue. Recunosc că poate te-oi fi plictisit jucînd mereu acelaș rol; totuși
 FACLA

trebue să continui, pînă ce înțelepciunea mea găsi-va cu cale să te trimeată

iarăși pe pămînt, ca să se împlinească litera Scripturei.

Y
— E de prisos, Tată. Iți dai tu seamă minciuna care se înalță des-

AR
gustătoare din toată înțelepciunea ta, din toată pătimirea mea ? Dacă nai­
vitatea și idealizmul meu ți-a slujit, odinioară, gîndurile ascunse, și dacă

R
am primit cu resemnare (sau poate cu inconștiență) să fiu păpușa trasă
de sforile Tale dumnezeești, astăzi mi s’au luminat ochii și sufletul îmi

LIB
sîngeră la gîndul cârdășiei noastre. Nu vreau să mai fiu părtașul și to­
varășul Tău la jocul cu care-ți place să-ți distrezi plictiseala și trîndăvia.
Stăpînul tresări ca lovit de sfîrcul unui bici de foc:

ITY
— Cum? revoltă?...
Dar Isus, înflăcărat, i-arătă o spărtură a cerului, și-i zise:
— Privește Tată, pe pămînt. Deschide ochii și privește tot sîngele

S
care curge ca o apă nesănătoasă, privește făpturile tale cum se ucid în­

ER
tre ele, privește pumnii văduvelor ridicîndu-se spre ceruri ca o amenin­
țare și ca un blestem; destupă-ți urechile și ascultă glasul orfanilor și-al
pruncilor nevinovați ca niște îngeri, ascultă bubuitul tunurilor flămînde
NIV
de carne omenească și înfioară-te Tată, și tremură Tată, și plîngi Tată,
plîngi pentru tot ce ai făcut, plîngi pe ruinele operei tale, plîngi pentru
acela pe care l’ai zămislit după chipul și asemănarea ta, și pe care l’ai
LU

hărăzit atot-stăpînitorul rege al pămîntului.

Tată nu vreau să mai mor și să înviez iarăși.
Ar fi o nelegiuire, și dacă și Dumnezeii ar face nelegiuiri, atunci să
RA

se prăbușe raiul, să se stingă soarele, să se umfle apele, și să moară

credința, și dumnezeirea, — ca să piară minciuna, pururea și în vecii-vecilor.
Nu ne-am cunoscut supușii, și ne-am bătut joc de sufletul și de
NT

credința lor.
Bătrînul, obosit, bîlbîia tremurînd:
CE

— Trebue, Fiule, Trebue... Am zis.

Pleoapele-i ostenite clipeau, și înclinîndu-și capul pe piept, Dumne­
zeu adormi somnul drepților,
Atunci Isus îi privi cu scîrbă, și simțind plînsul urcîndu-i-se în
I/

gîtlej, își acoperi fața în mîini, și lacrămile curseră din ochii lui de vis
AS

ca o părere de rău târzie și amară, lacrămile curseră cu belșug ca niște

picături de sînge.
Isus se gîndea:
UI

— Iarăși va trebui să pătimesc, să fiu răstignit, și să înviez a treia

zi după Scripturi... Oh! dece ? dece toate astea ? Dece nu pot muri
BC

pentru totdeauna
Iar Dumnezeu dormea sforăind și fața lui zîmbea serafic în visare.
Theodor Panou
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

•hrUio» a înviat!... Tllharii a« rămas.

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 II

Y
R AR
LIB
ITY
O fortăreață inexpugnabilă

S
în centrul Capitalei

ER
S’a hotărît! — Știți ? — S’a hotărît definitiv și irevocabil! — Da ! —
NIV
Intrarea Romîniei în războia!
Este aice vorba de o confidență strictă, numai pentru cetitorii Faclei
oameni isteți și tari de înger cari nu se dau cu una cu două.
LU

A! Cititorii Faclei 1 Dînșii, învederat, sunt croiți dintr’o stofă specială.

De aceia noi îi tratăm cu deosebită considerație, rezervăm pentru ei con­
fidențele și secretele de stat cele mai adînci sau cele mai intime.
RA

Noi îi rugăm totuși se nu divulge altora, ceia ce noi vroim exclu­

siv pentru dînșii.
NT

Deci, s’a hotărît intrarea noastră în războiu !

Oamenii bine imformați știu, de almintrelea, că această hotărîre e
luată și definitiv luată, încă din anul trecut.
CE

Dacă știrea n’a fost dată, oficial, pînă astăzi, în vileag, aceasta’i din
cauză că se aștepta sfîrșirea edificărei fortăreței ce se ridică în pieața
Sărindar.
I/

Noi care o stieam de-atunci, dacă n’am adus-o totuși la cunoștința

AS

cetitorilor noștri, a fost numai din cauza că pe atunci Facla se afla în

repaos și reculegere.
Acum s’a schimbat cu totul treaba. Ni-am dat din nou drumul gurei;
UI

ear formidabila fortăreață e pe gata, spre nemărginita nădejde a belicoșilor

din țara noastră. In 2-3 luni cel mult, monumentul cel mai măreț al apă-
BC

rărei Patriei va fi desăvîrșit.

Nu degeaba lucrează, zi și noapte, 25.000 lucrători, înpărțiți în nume­
roase echipe! Nu degeaba întreg corpul tehnic al armatei noastre e mobilizat
și roiește și bîzîe, din zori pînă’n noapte, în jurul formidabilului șantier.
4ft FACLA

Cetatea aceasta,"conceputa în stil mare, are menirea de a asigura nu-

numai apărarea Țărei, dar de a pune la adăpost întreg corpul ofițeresc, mai

Y
cu seamă pe acel din rezervă care, dacă nu este sortit se treacă granița

AR
ba poate nici bariera, are totuși nevoie de a fi adăpostit și apărat încontra
vrăjmașului, de o fortăreță de primul rang.
Nu se cuvine că, atunci cînd armata întreagă va lupta și va res­

R
pinge, dincolo de hotare, pe dușmanul milenar, corpul sedentar al ofițerimei
se fie expus fără măsuri de prevedere, primejdiilor închipuite ori măcar

LIB
ofensei intemperiilor.
Cu chipul acesta, Națiunea întreagă, solidară cu fii ei cei mai buni,
îndeosebi cu cei mai bravi, se va simți sigură de viitor și va privi cu

ITY
fală și încredere la mărețiea Romîniei viitoare.
Conștienți de aceasta solidaritate, conducătorii lucrărilor din piața
Sărindar, au luat măsuri de apărare și de întăriri neîntrecute.

S
Două mii cinci sute (cetiți 2,500) de tunuri de calibru mare se vor

ER
învîrti comod pe platforma și în incinta fortereței. Reflectori puternici
însoțiți de instrumente de observații pătrunzătoare vor corona vîrful celor
două înalte turnuri de la colțurile clădirei. Calea Victoriei, în toată lun­
NIV
gimea ei. va fi fără întrerupere scrutată de indiscretele instrumente.
Imprudenții trecători de pe trotuarul din fața clubului liberalilor vor fi
intratăta pătrunși de intenzitatea luminoasă a razelor emanate, că hainele
LU

lor vor deveni transparente. Vai de cucoanele ce vor avea neastâmpărul

de a se aventura prin preajma infernalei cetăți.
Avioane numeroase vor evolua în basinurile terasei, din care vor
RA

zbucni cascade luminoase și înflăcărate, probabil alimentate cu apă clo­

cotită, mai eficace și mai distrugătoare de cît bombele asfixiante.
O tranșee formidabilă, lungă de un kilometru, care tocmai acum se
NT

isprăvește, pune în legătură strada Sărindar cu Bulevardul Elisabeta, pe

toată întinderea clădirei Cercului.
CE

Casele de prin prejur, hotelul Boulevard, clubul liberal, hotelul Luvru,

se amenajează pentru inmagazinarea proiectilelor și a tot soiul de mu-
nițiuni. \
I/

Cofetăria Capșa e destinată a fi popota garnizoanei.

Locatarii otelurilor, temîndu-se să nu fie rechiziționați pentru um­
AS

plerea cartușilor, au și început a fugi, spre marea desperarea a antrepre­

norilor.
UI

Cum vedeți, iubiți cititori, totul a fost cu măsură și prevedere aranjat,

ticluit, pus la cale și executat.

% ❖ *
BC

Un singur lucru rămîne nelămurit, neînțeles, de cei neinițiați și care

44 PAOLA

nu se va putea explica nici odată. Acest lucru este dealtmintrelea, sin­

gura pată întunecată în această strălucită afacere:

Y
Se constată o disproporție uriașă între simplul și elegantul edificiu al

AR
Cercului și între formidabilele lucrări și uvrage de întărire ce se desfă­
șură împrejur.
Aici, să se observe bine, nu e mai mult vorba de lucrări de îm­

R
prejmuire care ar fi putut și trebuit să fie ușoare și elegante, cum se '

LIB
cuvine unui local de repaos ori de petrecere. Este vorba de uvraje colo­
sale, de lucrări de întărire formidabile, de ziduri de piatră, de stînci uriașe,
de stîlpi masivi cari ating la baza lor dimensii de 2 jum. pe 3 metri.
Edificiul Cercului militar, lucrat cu multă străduință și învederat cu

ITY
lăudabile sforțări, care au izbutit a’l prezenta cu proporții armonioase și
cu o fațadă agreabilă spre Calea Victoriei, se vede acum, spre marea pă­

S
rere de rău a tuturor oamenilor de gust, complectamente ascuns de enor­
ma masă de stînci și de bolovani cari alcătuiesc terasa principală, ce se

ER
ridică deasupra solului la o înălțime de peste 6—7 metri, mascând ju­
mătate din înălțimea clădirei.
NIV
Această terasă, adevărată concepțiune barbară, interpusă așa, în mod
stupid, între privitori și edificiu, persiflează parcă și batjocorește eleganța
și armonia edificiului, devenit turtit și fără expresie, micșorat în toate di- ...
LU

mensiile lui, desbrăcat de ori-ce expresie arhitecturală și redus la rolul

de simplă anexă a unei brutale concepțiuni, a unei stupide creațiuni care
și-a găsit formula artistică finală în creare de basinuri și fîntîni inproș-
RA

cătoare suspendate în aer.

Un observator conștiincios, cu preocupări de artă și cu exigențe es­
tetice nu se poate uita la edificiul grațios nici nu poate privi împrejmui- <
NT

rile uriașe fără a vedea mai întîiu disproporția colosală, lipsită de rațiune
dintre clădire și împrejmuirile ce i se destină, fără a ajunge la concluzia
că edificarea Cercului Militar a fost numai pretextul, scopul adevărat fiind
CE

altul și anume înființarea, în miezul orașului, în punctul cel mai de seamă

al Capitalei, a unei construcții hibride, trîndave, fără rost, fără legătură
cu scopul ce se urmărește ori cu clădirile ce înconjoară, și a cărei ra­
I/

țiune trebue căutată, în mintea sucită, în frîntura gîndirei, în deviarea *

AS

cugetărei, în aberațiunea imaginației celui ce a conceput planul nebun,

heteroclit, apocaliptic, desfășurat la Sărindar.
Ce frumoasă era acea piață; Și ce caricatură a ajuns!
UI

Ce podoabă ar fi devenit ea pentru Calea Victoriei dacă, la ocasiu-

nea construcțiunei Cercului, s’ar fi respectat panta dulce ce b prăvălea
BC

ușor pînă la picioarele nouei clădiri și care tocmai părea că dă mai mult re­
lief edificiului, punîndu-1 într’o înfățișare mai măreață și lăsîndu-1 să-și
resfețe, fără silă, toate liniile și aspectele armonioase.
45 FACLA

Astăzi, jnclinarea pieței e frîntă în mod violent, fără trebuință, fără

Y
vre-o necesitate estetică, iar pe mai mult de jumătatea ei s’a cuibărit acea
terasă, acea platformă, hidoasă și informă, care crește neîncetat ca o nă­

AR
lucă, se tot urcă treptat pînă a ajuns a ascunde, în dosul ei, partea cea
mai bună a clădirei.

R
Ce ticăloșie, ce nebunie!
Toată această urgie, pe nenorocita piață Sărindar, pleacă totuși dela

LIB
o singură preocupare bolnavă, stupidă, barbară, ineptă ori copilăroasă,
aceea de a avea jocuri de ape, cu basenuri și fîntîni luminoase, fără a
se prevedea că instalarea acelor basenuri, după concepția absurdă a autoru­

ITY
lui lor, avea să înalțe nivelul la proporții exagerate de 4—5 metri deasupra
nivelului normal al pieței, care este și nivelul stradelor înconjurătoare;
și aceasta spre desăvîrșita daună a edificiului din vale, care la urma ur­

S
mei trebuia să atragă, el cel dintîiu și numai el, toate grijile, toate preo­

ER
cupările, toate prevederile, toate solicitudinile.
A! a trebuit numai de cît să imităm ceeace am văzut la Paris, la di­
feritele Expoziții universale, jocurile și aruncările de ape luminoase!
NIV
Dar și această imitație servilă și prostească, rămîne fără rost; căci se
știe că ori-unde s’au făcut asemenea instalații de jocuri de ape, luminoase
ori nu, fie la Expoziții, fie în fața unor palate, totdeauna ele s’au așezat
LU

la nivelul normal al solului, iar nu, ca la noi, la 4—5 metri în aer.

• « •
RA

Ne oprim fără a trage noi concluzia ce se impune. Rămîne ca opi­

nia publică să judece și să hotărască.
Un om de arme
NT

Ofițer superior in vechea gardă civică

CE
I/
AS

Cereți la toate librăriile, debilele

UI

de tutun și chioșcurile de ziare

broșura d-nei Isabelle Debran:
BC

PRIZONIERĂ IN GERMANIA,
apărută în editura Facla.
46 FACLA

Y
AR
România moare de foame!

R
LIB
Un țipăt sfîșietor de deznădejde răsună dela un capăt la altul al țării :
— Murim de foame !
Subt oblăduirea fericitului întru slava pămîntească Ionel Brătianu,
România a ajuns în sfîrșit să trăească vremurile cele mai negre din Istoria

ITY
ei. Am fost sfîșiați de războae dealungul veacurilor ne-au prădat barbarii
de toate neamurile; turcii ne-au ars holdele, și ne-au pustiit bogățiile;
fanarioții ne-au supt vlaga sîngelui și măduva caracterelor; takismul ne-a
pestiferat atmosfera morală; războiul mondial ne-a adus la o răscruce

S
înfricoșată a letopiseților; — dar niciodată, nici cînd ciuma lui Caragea

ER
secătuise aproape o sută de mii de vieți, această oribilă fantomă a foa­
metei nu și-a înălțat spectrul la orizont. In anul de grație 1916 vom muri
și de foame, fiindcă așa au voit-o ocîrmuitori noștri.
NIV
Zice-se că s’au exportat 200.000 de capete de vită peste țifra nor­
mală a exportului nostru. Și totuși, au mai rămas încă atîtea capete de
vită în țara romînească! Dacă s’ar decreta măcelărirea lor, sînt sigur că
s’ar remarca nașterea unei epizootii printre oamenii politici. Banca minis­
LU

terială ar fi cea dintăi vulnerată. Acelaș lucru și cu peștele, care nu se

găsește destul: este ascuns sub plăpumile de mătase ale octogenarelor.
Politica d-lui Brătianu a fost înfometarea puterilor centrale, după
exemplul dat de Englitera. Să nu se exporte nimic. Atunci s’a produs
RA

criza din toamna anului 1914, cînd premierul nostru a provocat cîteva
sute de falimente, din cauza lipsei de bani în țară. După falimentul acestei
politici, d. Brătianu a deschis dintr’odată tot robinetul, și a închis totodată
NT

ochii asupra celei mai grozave contrabande, făcute de chiar oamenii d-sale.
E celebru cazul generalului Lambrino, trecînd în uniformă, în fruntea
boilor, frontiera, pe dinaintea santinelelor încremenite într’o mirare stupidă.
CE

In numele celor trei partide conservatoare de opoziție, d-nii Take lonescu,

Alexandru Marghiloman și Constantin Argetoyanu au cerut anchetă par­
lamentară, de oarece d. Morțun afirmase în Cameră că contrabanda s’a
făcut de oamenii din toate partidele. Ancheta a fost respinsă.
I/

Clocote surde se aud din toate colțurile țării; cuțitul a ajuns la gît ;
AS

chinul măruntaelor înfometate nu cunoaște lege. Vom avea revoluție internă,

poate război civil. Să se știe de către cei de sus! Cel dintăi va cădea
capul d-lui Brătianu, leneșuT cu allure de geniu surmenat de pacea Eu­
UI

ropei. Teroarea militară exercitată la Cîmpina, Galați și în halele Capitalei,

va fi inutilă, cînd foamea va exaspera bestia sîngeroașă din omul sărac.
Se vor găsi destule frigări, în care să se rumenească sfîrîind, carnea
BC

boerilor îngrășați din osînza mizeriei generale!

Styx
 ...... .. . . ...... - . ...._____.. ... ................ FACLA

Y
AR
STRĂINA de Al. Dumas Fiul si

R
LIB
GONDA, Muzica de Reinhardt
Străina ne-a fost anunțată ca unul din spectacolele ce trebuia să consacre definitiv
pe actualii conducători ai Naționalului și să încununeze o muncă ingrată de un an, rea­

ITY
bilitând o direcție mult discutată.
Ce misiune grea pentru sărmana lucrare a lui Dumas.
Atmosfera a fost preparată cu îngrijire: pour la bonne bouche.

S
înformațiuni și notițe au exploatat cu îngrijire și în mod foarte dibaciu succesul
aproape sigur și așteptat de direcție în frigurile groaznice ale vanității.

ER
Totul și toți au fost puși la contribuție: artiști și artiste cu și fără talent, șase
directori de scenă pricepuți și nepricepuți, recuzită, recuziteri, decoruri, mobile, croitori,
croiforese toți și toate au trebuit să contribue la asigurarea succesului Străinei.
NIV
Insă, vai, niciodată nu s’a adeverit ca acum proverbul că: socoteala din cancelarie,
nu se ptorivește cu cea din sală...
Străina a căzut. Străina a fost un dezastru.
Mă gândesc cu durere la suferințele și torturile morale la cari au fost supuși
LU

Tina Barbu, Soreanu și Storin.

Cinci acte, cinci acte cari nu se mai sfârșeau în compania Măriei Filotti și Nelly
' Santa.
RA

Și Radovici care și-a vindut toată libertatea pe un blid de... direcție!

Dece Radovici în Mauriceau ?... Și noi care crezusem o clipă că trecutul nu mai
revine, că vremurile de altădată au dispărut odată cu 'astăzi- .
Luni seară admirabilul nostru Radovici mi-a reamintit pe Radovici dela Craiova
NT

care alterna pe Lumpatiuns Vagabondus cu Căminul, pe Papa Lebonard cu Regulus Co-

doveanu.
Livescu într’un rol de chinez a fost de-o insuficiență inspiimântătoare ; pro­
CE

babil că gentil cum e, n’a vrut să-și jignească elevii, cari nu trebue să aibă niciodată
dureroasa impresie de a fi mai prost într’un roîde cât maestrul. Și așa se explică dece
d-1 Livescu e atît de iubit de elevii lui. Nu-mi pot însă explica cum au reușit cântăreții
noștri dela teatrul Leon Popescu să ne impue oroare de tot ce e operetă.
I/

Muzica e ascultată cu plăcere cât de insuficientă să fi fost inspirația compozitorului,

AS

versurile plac aproape tuturora și proza bine spusă cred că nu o disprețuește nimeni.
Atunci cum se face că opereta care reușește să le mărite pe toate trei într’o
ridicare de cortină, e un fel de ferăstrău pentru nervii spectatorilor ?
Am încercat să ascult în Gonda pe dizgrațioasele noastre subrete Jippași Mavrodi.
UI

Mi-a fost peste putință să prind o seară întreagă un singur cuvînt din tot ce au cîntat.
Barbu Stroe
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Vastele vostru de bandiți!.

NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Aunl VI

Y
No. 16

AR
17 Aprilie'
1916

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

lîaîzerul cîată!...
Pentru <1. Corbescu:
Desemnul acesta a apărut tn numărul de la 12 Tunic 1915, tn lensta
italiană II 420 din Florența și totuși revista na f"sl ' nnți.erih
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA

I
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Parcă a fost ieri și parcă n’a fost nici odată.
LU

Cit două săptămîni înaintea zilei de 1 Mai proletariatul socialist

își pregătea, marea lui zi de luptă ca o xi de sărbătoare. întrunirile se
țineau lanț. In fiecare seară, localurile sindicatelor, sub lumina galbenă
RA

a lămpilor cu fitil, se umpleau de muncitori și de gaxuri asfixiante. Ld

tribunele primitive îmbrăcate cu chimbrică roșie, oratori revoluționari
vesteau în fiecare seară sfîrșitul burgheziei capitaliste și triumful reven­
NT

dicărilor sociale. Cuvintele violente, în frazele construite fără artă, bi-

ciuiau cu cruzime sălbatică societatea actuală, pe cînd glasul mulțimelor
anonime răspundea din cînd în cînd sumbru ca răzbunarea •. rușine lor!
CE

Ațîțat de aplauzele și de isonul rmdțimii, verbul oratorilor se ri­

dica neîndurător. Nimic nu scăpa mîniei lor profetice. Biserica era tă­
vălită în noroi. Justiția, faimoasa justiție de clasă, denunțată vindictei
I/

proletare. Arniata, școala aceasta nefastă a supunerii oarbe, a lașităței și

AS

a crimei, zadarnic încerca o umbră de justificare și-și cerea umilit iertare

în numele patrielor, oratorii socialiști erau neîmpăcați cu dînsa și în
ropote nesflrșite de aplauze, armata era țintuită la stîlpul infamiei,
UI

însăși patriele n’aveau o soartă mai demnă de invidiat. In ochii noștri

de revoluționari 'heîmblinziți, existența lor inexplicabilă nu găsea nici o
BC

scuză și în sufletele noastre btînde le înecam sub un potop nestăvilit de

injurii și de blesteme.
In locul lor, în lumina, ofticoasă a lămpilor cu fitil, sub tavanu-
rile umede parcă de sudoare proletară, în aerul opac de gaxuri asfixiante
 52 FACLĂ

Y
prin care abia se întrezăreau cromolitografiile lui Karl Marx și ale lui

AR
Lassalle, se ridica aprinsă, splendidă și eternă, Internaționala socialistă.
Ah, cum credeam atunci cu toții în miragiul Internațiopulci ! Cu
cită încredere sfîntă răspîndeamcttvîntid nonei Evanghelii de pace și de

R
înfrățire universală, cum îi propovăduiam învățăturile din om în om,

LIB
din mahalalele pierdute în sălile sărăcăcioase de întrunire, dela tribuna
învălită cu chimbrieă roșie, ca și dela amvonul «organului oficial al
partidului*, așa de obscur, de sărac și, vai! de prost scris.
Pe atuncea însă nu-i vedeam imperfecțiunile, cum nu vedeam nici

ITY
iluzia internațională. Credeam și credința ne mîntuia de ispita criticei
deșarte.. In ajunul lui 1 Mai eram însuflețiți de o surescitare a. idealu­

S
rilor socialiste, ca de o furie sacră. Scriam, vorbeam, lansam manifeste
îngrozitoare pe hîrtie roșie de afișe, organizam întruniri subversive, vi~

ER
sam cataclismuri spăimîntătoare, treceam pe Ungă burghezii pacinici, cu
zîmbete sinistre, așteptam în friguri telegramele din străinătate cu vestea iz-
NIV
bucnirei revoluției sociale, vedeam cum vine spre noi lumea viitoare ca
o procesiune de fecioare înflorite sub steaguri roșii și placard# simbolice
și evocam cu aere fatidice agonia lumei capitaliste prăbușindu-se într’un
1 Mai de grevă generală sub brațele încrucișate ale armatei proletare.
LU

Aveam o singură teamă. Revoluția socială să nu vie prea iute și

să n’avem. timpul să ne urcăm pe baricade să murim, pentru dînsa,
RA

ca eroi.

Mline va fi iarăși 1 Mai.

NT

Unde sunt sărbătorile, procesiunile și visurile de-odinioară!

Parcă au fost ieri și parcă n’au fost nici odată.
CE

Ce s’a schimbat în lume sau în sufletele noastre?

Și ce valuri de sînge mai trebuesc omenirei, ca să boiască în roș
idealurile popoarelor și steagurile lor socialiste!
I/

Nicoară al Lumei
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Dania Regelui
RA

Regele Ferdinand I a dăruit un milion și un sfert pentru aju­

torarea familiilor sărace, cu ocazia sărbătorilor Paștelui. Și în
NT

scrisoarea adresată «scumpului său președinte al Consiliului», Vodă

a avut grija să adaoge, sibilin și diplomat, că dorește să' știe cum
că în adevăr (sic) banii aceștia vor ajunge la destinație, și că în
CE

acest scop va pune în grija reginei și a prințeselor oboseala de

a supraveghea distribuțiunea fondurilor.
Nu putem decît să aplaudăm mizericordia regală pentru
I/

populația flămîndă de la orașe. Ori cît ar fi de modestă suma,

ca să poată îndestula imensitatea suferinții celor mulți, este
AS

enormă, dacă ținem socoteală că vine de la un singur om, chiar

cînd acel om este regele României, și chiar cînd el n’a refuzat
UI

sporirea listei civile în vremurile critice din ziua de azi.

Dar, independent de aceste considerații sentimentale, dania
regală are astăzi o triplă însemnătate, de un triplu interes pentru
BC

cercetătorul sau biciuitorul moravurilor contemporane...

Este mai întîi un simptom.

c»
 54 FACLA

El denotă tragedia unei națiuni neutrale, după doi ani de

Y
războiu la hotare. Daniile regale sau comunale din ceilalți ani,
erau simple demonstrațiuni cu ocazia sărbătorilor, simple gesturi

AR
teatrale, care să arate publicului naiv clemența Coroanei față de
popor, sau să demonstreze — pe liîrtie — existența asistenței pu­

R
blice în mica noastră țărișoară. Din acele milostenii, destinate mai
ales cerșetorilor, văduvelor bătrîne, infirmilor, etc., se căpătuiau

LIB
bine înțeles tot favoriții stăpînirii, adică ciocoii și ciocoaicele scă­
pătate, prostituatele ieșite la pensie, ex-pușcăriașii agenți electorali
ai guvernelor, ș. a. Dania regală din acest an vizează familiile

ITY
lovite de mizerie, din cauza scumpetei traiului și măririi chiriilor:
cuvintele sînt ale regelui. Vodă a constatat acest fenomen econo­
mic, — mizeria populației și asprimea vremurilor, — și s’a temut

S
de consecințele lui. Vodă a avut coșmarul unui 1907, reeditat în

ER
pagini de sînge mai hotărîtoare și mai implacabile. Dar cel puțin,
fenomenul acesta economic este general? Nu. El a izbit numai
clasele de jos, în timp ce clasele de sus au realizat cele mai vaste
NIV
afaceri. Au intrat atîția bani în țară în acești doi ani, că nici
odată nevoia luxului, a risipei, a desfrîului, nu s’a etalat mai
obraznică pe piețele noastre. Teatrele, caff^-urile, spectacolele
LU

ușoare, balurile mascate, bătăile de flori, au avut frecvența cea

mai îmbelșugată în acești doi ani ai restriștei.
Pictorii buni și proști, — mai mult cei proști de cit cei
RA

buni, ?— zugravii de firme și-au vîndut de zeci și sute de mii de

lei pînze, cruțe oribile, cumpărate de boerii sau samsarii închia-
buriți într’o noapte, toți simțind nevoia, sufletească a prisosului,
NT

a luxului, a delectării cu picturi tocmite cu metrul pătrat, sau

după frumusețea ramei, — în timp ce proletarii mureau de foame,
CE

sugrumați de negustorimea acaparatoare și bestială, tolerată larg

de blajina oblăduire a d-lui Brătianu.
Simptom teribil de disoluție morală: înavuțirea fantastică, a
I/

unei pături oligarhice, alături de marea și anonima mulțime, spo­

liată de chiar aceia care-i cer sacrificiul suprem, în numele se­
AS

cularului ideal național.

Gestul regelui mai este un imbold.
UI

El spune bogaților acestei lumi, că pe lîngă preocupările

materiale, pe lîngă setea aspră de cîștig, pe lîngă avariția diabo­
lică și dragostea nestinsă față de vițelul de aur, pe lîngă ambi­
BC

țiile personale și deșertăciunile sufletului nostru șovăitor, pe lîngă

patimile și poftele cărnii, pe lîngă toate slăbiciunile noastre pă-
mîntești, trebue să lăsăm să glăsuiască în noi o voce mai imate-
55 FACLA

rială, o chemare mai umană și mai suavă,, o pornire mai altruistă,

Y
și mai generoasă: mila față de cel slab, și ajutorarea lui cu fu­

AR
rniturile prisosului nostru. Lazăr se mulțumește cu rămășițele la
banchetul vieții! Astfel, gestul regelui este un imbold și un
exemplu : toți sîntem păcătoși, —regi sau plebei, —dar să răscum-

R
părăm ticăloșiile noastre eu avînturi largi, care ne costă atît de

LIB
puțin, și ni se cer atît de rar!
In sfîrșit, dania regală se mai arată a fi o încercare a su­
fletelor politieianilor sau bogătașilor noștri. Inițiativa n’a venit
de la ei, dar dacă sufletul lor nu este eu desăvîrșire corupt de

ITY
falsitate și de egoism, vor încuraja inițiativa regală, și vor întrece
de zeci de ori subscripțiunea Coroanei. Boerii au .ocazia să
se arate democrați, așa cum se afișează și se bat cu pumnii

S
în piept la întrunirile politice. Partidul liberal este monopolizatorul

ER
democrației în țara românească; partidul d-lui Take lonescu se
întitulează conservator-democrat; d. Marghiloman a afirmat că
partidul conservator este un partid «de masse profunde»; d. Fili-
NIV
pescu se pretinde zeul popular al momentului. Nu e viță de ciocoi
care să nu facă mare caz de «popor», și să nu ofteze pentru sufe­
rințele lui. Ei bine, boerilor! Arătați-vă generoși și de sînge
LU

albastra! Noblesse oblige... Dovediți că n’aruncați paralele nemuncite

humai pentru curse de cai, cocote, chefuri, agitații de măruntă și
meschină politică internă, ci sînteți capabili și de gesturi mai
RA

înălțătoare, și de sentimente mai mari!

Haide! înlăturați zgârcenia care vă strînge de inimă, deschideți
băerile pungilor, și aeoperiți de semnături cu subscripții bogate
NT

lista, în fruntea căreia regele țării s’a înscris cu un milion și

250.000 de lei! Curaj! O faceți pentru «popor», pentru «țară»,
CE

pentru aceia cărora le cereți să-și jertfească viața idealului națio­

nal ! Dacă nu-i încurajați cu o modestă și sporadică milostenie,
acești plebei flămînzi și supuși vor ridica fruntea încinsă de
I/

revoltă! Cînd le veți cere să moară pentru România Mare, vor

încrucișa brațele, și vor 'spune rînjind: luați-o înainte! Iar cînd
AS

le veți vorbi de idealul social al progresului, întemeiat pe îmul-

țirea rasei, vă vor pretinde să le împrumutați nevestele voastre!
UI

N. AlbotA
BC

O
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA

Iar ai înviat ?
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

Ităsați copiii să vie Ia mine î

NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
58 FACLA

Y
R AR
Von der Goltz $1

LIB
Toma Blind u

ITY
Doi oameni iluștri au murit în cursul ultimei săptămîui.
In alte vremuri, de pace și de emoții mărunte, moartea lor ar fi
stîrnit curiozitatea obștească și ar fi alimentat coloanele ziarelor populare

S
cîte-va zile în șir. Ediții speciale ar fi anunțat lumei dispariția gloriosu­

ER
lui neamț turcit care, înpotriva legilor fa'tale ale degenerescenței neamu­
rilor, a făcut încercarea supremă de a insufla nițică viață europeană și
de a organiza hoitul turcesc; și, dacă nu în ediții speciale, cel puțin cu
NIV
titluri bătătoare la ochi și în foiletoane emoționante, aceleași ziare ar fi
amintit cu duioșie bătrînilor bucureșteni, începuturile noastre de civiliza­
ție de acum cîteva decenii, cînd Capitala își plimba năzuințele ei de pro­
LU

gres în tramcarele funambulești ale lui Toma Blîndu.

Dar trăim în vremuri anormale.
Mor atîtea mii de oameni în fiecare zi, atîțea eroi își varsă zilnic
RA

sîngele pe cîmpurile de luptă, încît gloriile de ieri nu mai pot avea pre­
tenție, plecînd dintre noi, să ne reție atenția mai mult decît o clipă.
Și cu toate astea, dacă n’ai' fi fost măreția evenimentelor actuale,
NT

s’ar fi putut scrie o pagină frumoasă asupra celor doi defuncți. S’ar fi
putut face nițică filosofic și, cu perspectiva infinită a morței dinaintea
CE

ochilor, ne-am fi putut ridica de-o șchioapă deasupra prozei vulgare a

vieții. Destinele opuse ale ambilor răposați nu ne-ar fi împiedicat să tra­
gem o paralelă, plină de învățăminte, între opera strălucitoare dar des­
I/

tructive a unuia și opera mai modestă, dar constructivă, a celuilalt și să

demonstrăm fără mare greutate, că toată știința militară a lui Von der
AS

Goltz Pașa, care n’a servit turcilor decît să le accelereze pieirea, a fost
de-o mie de ori mai săracă în roade, binefăcătoare în omenire, de cît
UI

tramcarele primitive, greoae, grosolane ale lui Toma Blîndu, cari purtau
totuși în pîntecele lor diforme, odată cu atîtea și atîtea mizerii omenești
și ceva din eterna noastră aspirație în spre mai bine.
BC

Ne-ar fi fost ușor să poetizăm, punînd la contribuție farmecul tre­

cutului, vehiculele cari stîrneau rîsul fin al contimporanilor și ne-ar fi
fost lesne să ridicăm, de-asupra gloriei brutale a unei pașale nemțești»
59 FACLA

gloria umilită, timidă, blîndă ca tot ce este real și bun în lume, o operă
binefăcătoare începută la București de Toma Blîndu și continuată, hăt

Y
tîrziu, în urmă, de tramvaiele cointeresate ale d-lui Vintilă Brătianu.

AR
Dar nu’putem vorbi la largul nostru nici de Goltz-Pașa, nici de tram-
carele ilustrului romîn mort mai zilele trecute, nici de familia brătienilor
care printre alte multe moșteniri,’’a^cules 'și J moștenirea 'vehiculelor lui

R
Toma Blîndu.

LIB
Războiul europe­
an e prea aproape!
atîția eroi mor zilnic
pe cîmpurile de măcel!

ITY
Cine mai are vreme și
inimă să plîngă moar­
tea celebrităților de cri

S
sau de alaltăieri!

ER
Lux
NIV
LU
RA

Cum a reprimat D-l Mortzun

NT

răscoala din Ploești

CE

Vechea republică romină din Ploești, înfometată în ajunul Paște! ui de suspușii

cointeresați ai tuturor partidelor și-a arătat colții și a cerut cu impertinența flămin-
I/

dului — bucata de pîine necesară pentru susținerea existenții și a perpetuării speciei

soldatului romîn. Armata pe care o susținem și din care facem parte cu toții a fost
AS

trimisă pentru potolirea brutei populare, care cerșetorea cu banii munciți în sudori, o
ciosvirtă de miel pascal sau o ciorbă de pește dunărean, din care nu poți face nici
lături; iar somațiile extra-Iegale ale polițiștilor noștri au hrănit cu ghionți bine admi­
UI

nistrați burta răsvrătită a proletarului, care voia să desmintă tradiția că în țara romi-
nească nu moare nimeni de foame....
Și în'timp ce această tragică odisee se desfășură la Ploești, telegramele ministe­
BC

relor zbîrnîiau deșteptînd pe premier dfotr’o laborioasă digestie, și pe Porumbiță din-

tr’o savantă expunere asupra raporturilor noastre cu nemții. Singur, ministrul de in­
terne nu dădea semne de viață..,
60 FACLA

Și suplinitorul prefectului de Prahova, cetățeanul Coandă, împreună cu fruntașii

județului, disperați că mișcarea anarhică nu se potolește, iar ministrul de interne nu

Y
răspunde, într’un automobil supra încărcat, ca un vagon de porci exportat pe furiș,— au

AR
descins drept în Capitală. Și aici s’au pus să-l caute pe D-l Morțun. L-au căutat la
minister, la Teatrul Național,-—în loje și în cabinele artistelor,—la baie, la modistă, la
frizer, la restaurant, la expozițiile de animale și de pictură, la Imperial, la șantan, în

R
toate părțile. Dar peste tot li se dedea acelaș răspuns obsedant, că D-l ministru n’a
fost văzut de aseară. Și cu toate astea, D-l Morțun trebuia să fie undeva, fiind-că un

LIB
ministru nu dispare tot atît de ușor ca un simplu fond secret.
In sfîrșit, ploeștenii abătuți de insuccesul ruiei zile întregi și mistuiți de foame,
fiindcă nu luaseră toată ziua nimic, se hotărăsc să tenteze și să treacă încă odată
pela casa d-lui Morțun. Aici, același fecior le iese înainte, gata să-i concedieze. Dar,

ITY
polițaiul din Ploești, adînc cunoscător al obiceiului pămîntului, se scobește prin buzu­
nare și discuta apoi filosofie aparte cu cerberul. După cîtva timp, acesta îi roagă să
aștepte, fiindcă d-l Ministru lucrează și nu poate fi deranjat.
Cît au stat republicanii, istoria nu ne spune. Destul că pe la zece noaptea, ușa

S
ministrului de interne se deschide, și un zgomot de frou-frouuri mătăsoase, precedat de .

ER
un parfum iritant, deșteaptă solicitanții, iar ministrul cu o față de satir surmenat:
— D-șoară, cred că azi organul mi-era mult mai bine, și timbrul vocii mult
mai deschis.
NIV
Și Rita d'Orio, celebră cîntăreață, care a delectat și tinerețea părinților noștri,
cu o castă demnitate, în limba franceză, ea să nu înțeleagă tîmpiții, care o priveau cu
ochii holbați:
— Excellence, vous vous etez dtîpassd.
LU

Diva a plecat. Ministrul se întoarce, și transfigurat de grijile mari ale neamului

care-1 apasă veșnic, rostește către cei prezenți:
— Sper Domnilor, că n’ați venit să-mi întrerupeți activitatea, cu lucruri mărunte
de interes general....
RA

SCAK.
NT
CE
I/
AS

A aparat:
MA«£DAIJENA
UI

Resnatt
de N. PORSENA’A
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Mapamondul în flăcări! NIV
Ultimele telegrame ne aduc vestea încordării extreme a relațiunilor
germano-americane. Statele-Unite sînt în preajma războiului. Discursul
președintelui Wilson, comentariile presei new-yorkeze, toată mișcarea po­
LU

litică din ultimele zile, arată cu prisosință că Statele-Unite se vor încinge

curînd în hora morții. Poate,. pînă cînd revista noastră va părăsi teas­
curile presei, războiul va fi declarat, și plenipotențiarii vor părăsi statele
RA

beligerante.
Pe tărîmul cellalt, cum glăsuește în basme, la antipodul Europei, în
NT

țara, căreia, ca să-i ghicești locul sub soare, trebuie să înfigi o frigare
în inima pămîntului și să-l străpungi în diametru, — în țara aceasta cos­
mopolită, uriașă, civilizată, mercantilă, miliardară, se refugiase înspăimîn-
CE

tata Pace, rănită, însîngerată, mutilată, plîngînd. Oamenii vor alunga-o

și de aici, și nu va avea unde să-și mai odihnească creștetul, fiindcă toate
cele cinci continente ard! Poate se va refugia în cer, și va privi de acolo
I/

îngrozită, sinuciderea pămîntului, care, bătrîn și plictisit de viață, se pre­

face singur în foc și pulbere cosmică.
AS

Care va fi consecința războiului Americii pentru echilibrul forțelor

beligerante? Depinde foarte mult de modul cum va înțelege America să
UI

facă războiul. Trimite-va ea soldați în Europa ? încerca-va ea luptele ma­

ritime cu,submarinele germane ? Sau rupererea relațiunilor diplomatice
este pur și simplu o formalitate fără consecințe, o formalitate care tre-
BC

bue să scuze confiscarea vaselor nemțești de comerț, aflate în porturile

Americii dela începutul războiului, cum s’au petrecut lucrurile în Portu­
galia? Ultima ipoteză e cea mai probabilă.
62 FACLA

Cu toate acestea, urmările declarațiunii de războiri pot fi de ordine

Y
economică: anihilarea tuturor valorilor fiduciare germane, aflătoare în

AR
America, și poate chiar a celor metalice. Lovitura este mai mult morală;
ea nu poate exercita nici o constrîngere efectivă. Se mai poate întîmpla

R
— și asta este aproape sigur, — ca America să înceteze exportul cîtor-va
materii prime, care ajungeau în Germania prin porturile neutre, în spe­

LIB
cial laptele pentru copiii de țîță. Rămîne de văzut dacă lovitura dată
Germaniei va fi de natură să încline în favoarea aliaților balanța războ­
iului, atît de nefericită pentru ei pînă acum. Rămîne de văzut dacă Franța

ITY
va continua să sîngereze singură, cu toate apelurile desperate ale lui
Clemenceau la milioanele de soldați ai
lui Kitchener, care nu mai sosesc. Ră­

S
mîne în fine să vedem, — mult mai

ER
tîrziu, — care vor fi roadele progresului
general al lumii, în urma acestei ne­
bune, absurde, criminale înjunghieri a
NIV tuturor neamurilor pămîntului!
Styx.
LU
RA
NT
CE
I/
AS

A apărut șl s*a pus în vînzare în

toată (ara prima broșură editată de
UI

Facla: PRIZONIERĂ IN GERMA-

NIA ded-na Isabelle Debran.
BC

Prețul volumului elegant tipărit,

eu coperta ilustrată în două culori:
SO BANI.
 PAC1.A

Y
AR
Magdalena

R
Numele tău îmi evocă întotdeauna ludeea cu munți de cretă, cu grădini de

LIB
migdali, cu temple albe, în care ovrei bătrîni cu barba seculară, controversează pe un
ton nazal și clntăreț verseturi armonioase din psalmii lui David. Te văd cum te strecori
în noaptea cu lună nouă spre grădina Gazetei, loc de întîlnire al celor ce se iubesc.
Și, nerăbdătoare, cu inima zvîcnind ca un fluture prins de aripi, tu îți aștepți amantul.
Te aud cum murmuri împotriva lui, fiindeă-și împarte inima între dragostea ta și dra­

ITY
gostea pentru cei mulți. Femee înțelegătoare, tu îl vrei al tău, numai al tău!...
Dar cînd întunericul își desfășoară zăbranicul negru, alesul lumii și regele sufle­
tului tău, — vine. In fața ta, Fiul Domnului îngenunche, și tu singură, Magdalena, îl
înțelegi; fiindcă numai în fața ta e cu adevărat om ; fiindcă numai ochii tăi i-au văzut,
în nopțile fără lună ochii lui plini de revolta suferințelor; fiindcă numai gîtul tău a

S
simțit sămtnl înăbușit de plînsetul atitor iluzii; fiindcă numai în poala ta, sub mîn-

ER
gîierea degetelor tale parfumate cu mirt, a putut să eșafodeze cel mai mare castel do
iluzii din cîte a cunoscut omenirea; fiindcă numai din buzele tale a putut să soarbă
energia măreață a resemnării de a urca singur, în locul nostru al tuturor, calvarul
nemuririi. NIV
Și fiindcă tu, Magdaleno, ai fost singura lui tovarășe înțelegătoare, mie îmi
plăcea să te, regăsesc numai în foile prăfuite ale unei evanghelii vechi, în care se vorbea
astfel despre tine:
«Și atunci, cu părul ei șterse picioarele Mlntuitorului, păcătoasa Maria Mag­
LU

dalena...^,
(Ion, XII, 3).
Păcătoasă te socotește lumea, fiindcă ai fost singura femee, care ai putut înțe­
lege sufletul unui bărbat...
RA

. Atunci, de ce, d-le Porsehna, pe eroina volumului d-tale o chiamă Magdalena, cînd
nici n’a păcătuit, nici nu s’a înălțat pînă la înțelegerea prietenului său Octavian Dragoș,
adevăratul erou al romanului ?... Magdalena d-tale nu e decît un pretext pentru călătoria
sentimentală, pe care o întreprinde Octavian Dragoș în colțurile cele mai tăinuite ale
NT

sufletului său. Iar dragostea pe care ar voi s’o încerce eroul romanului, acum ca și
atîtea alte ori, nu-i oferă decît durere, cea mai amară dintre dureri: aceea că nu poate
iubi cu adevărat; că nu întrupează fiorul pe care-1 presimte, dar pe care nti-1 poate
CE

trezi; că nu e decît o fantoșă de gumilastic a inteligenții veșnic scrutătoare și plină

de analiză distrugătoare; că nu are energia suficientă de a se zvîrli cu capul înainte
spre dragostea puternică a primitivului; că nu se poate lepăda de masturbarea imagi­
nației, care nu-i dă niciodată deplina mulțumire.
Și de aci, toate contorsiunile sufletești ale lui Octavian Dragoș, toate ironiile
I/

aspre pe care le împrăștie, toată amărăciunea pe caro o revarsă potop asupra tuturor,
dar mai cu seamă asupra lui.
De ce a citit atît, de ce a gîndit atît, cînd inteligența, departe de a-1 înaripa,
AS

devine un balast împovorător al sufletului său, pe care sfîrșește prin a-1 strivi cu de-
săvîrșire ?...
Octavian Dragoș nu este un ironist ieftin, care vrea să epatexe, ci un dezesperat,
UI

chinuit de propria lui inteligență, un intelectual care vrea să se ridice înpotriva șar­
pelui, pe care l-a crescut la propriul său sîn. Intr'însul mai vibrează încă nostalgic
un mic șuvoi de viață sănătoasă și nealterată, care vrea să trăiască și să crească, pentru
a sparge chistul înăbușitor și fals al unei culturi sceptice, disolvante.
BC

Și Octavian Dragoș rîdc...

Poate că ride și dc oribila copertă ilustrată, cu care editorul Negreanu a pro­
fanat frumosul roman psichologic Magdalena, datorit vigurosului talent al lui N.
Porsenna.
F.
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Capcana
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 66 FACLA

Y
AR
Maiorescu redivivus!

R
LIB
Taman acum și-a ales d.
Titu Maiorescu, fost profesor
universitar, - deputat, secretar,
ministru, prim-ministru, șef de

ITY
partid etc. etc. momentul cel
mai potrivit ca să învie din
morți. Cînd pe cîmpurile de

S
luptă dela apus și pînă la ră­

ER
sărit, oamenii mor cu sutele
de mii în floarea tinereții, d.
NIV Maiorescu uită că e aproape
octogenar și vrea să ne con­
vingă cu orice preț că tot mai
trăește. In definitiv poate că
LU

pretenția d-sale nu e atît de

absurdă pe cît pare. Pe supra­
RA

fața globului pustiit» de ti­

neret, de ce n’ar vorbi în nu­
mele viitorului, d-nii Porumbarii, și răposatul Matusalem?
NT

Cum vorbesc însă și ce vorbesc? asta e altă chestie.

Concepțiile politice ale Excelentei dela externe le știm cu
toții. Nita-Jo i-a făcut odată festă ca să-1 tragă puțintel de limbă
CE

și d. Porumbarii, veșnic întreprinzător cu sexul slab s’a lăsat

sedus. De atunci universul întreg repetă refrenul ministrului
nostru de afaceri străine pus pe note de Nita-Jo.
I/

D. Maiorescu a fost în schimb de-o mie de ori mai prudent

AS

și mai precaut. De doi ai de cînd ține războiul european d-sa

abia acum a aflat despre ce este vorba și cu mina la ureche a
înțeles însfîrșit că ceea me se aude în depărtare e zgomot de
UI

arme și bubuit de tunuri. Aflînd astfel că popoarele se bat între

ele și că e mare măcel în omenire pentru cîteva idealuri ab­
BC

stracte, d. Maiorescu și-a pus emoționat cornetul acustic în bu­

zunar, a făcut ochi și-a vorbit.
Elegant, surîzător și sceptic s’a întors mai întîi spre nemți și •
le-a șoptit că nu se îndoește o clipă de victoria patriei lui Scho-
FACLA 67

penhauer; cu aceeași grație tremurătoare s’a întors apoi spre En­

Y
glezi și le-a jurat că primul amor al tinereții d-sale i-a aprins
inima pentru patria tuturor libertăților publice și cetățenești; în

AR
sfîrșit s’a întors și spre noi și, cu gesturi tacticoase ca ale unui
bătrân șef de gară, după ce a dojenit puțin pe d-nii Filipescu și

R
Marghiloman, călători prea grăbiți să ia trenul Romîniei sau să
sară din el, ne-a asigurat că trenul acesta deși n’a sosit încă în

LIB
stație, va sosi fără pic de îndoială, odată și odată.
Cînd? Firește — și d. Maiorescu a insistat cu o fineță deli­
cioasă asupra acestui amănunt — în ziua cînd ne mai luîndu-ne

ITY
după oamenii politici prea impulsivi ca șefii actualelor partide
de opoziție, .ne vom cuminți și vom stinge speranțele noastre des-
nădăjduite în urechia unui surdo-mut.

S
De sigur, înpotriva veleităților de guvernare ale cl-lui Maio­

ER
rescu n’am avea la mana urmei nimic de zis. Liber e d-sa să
viseze cu ochii trezi, în aceste vremuri de bărbăție și de voinți
neînfrânte, un guvern de octogenari. Intr’o democrație liberală ca
NIV
a noastră ori ce cetățean are dreptul să-și poarte în raniță bas­
tonul lui de mareșal. Ceea ce-i poate fi permis lui Marghiloman
sau unui Stan Păpușă oare-care, de ce nu i-ar fi îngăduit și d-iui
LU

Maiorescu, cu toată- vîrsta d-sale porumbaricească.

Dar, este un dar.
Cînd un om ex-politic, după doi ani de surzenie fizică și de
RA

muțenie așa zisă diplomatică, se adresează în sfîrșit țărei, îi vor­

bește prin două interviewuri și-i cere asentimentul în vederea
unui scop definit, omul acela trebue să spue ceva țărei aceștia.
NT

Ori, ce ne spune d. Ma­

iorescu? Un singur lucru
CE

în afară de amabilitățile
distribuite în dreapta și
în stînga, ungurilor și
englezilor, bulgarilor și
I/

rușilor, nemților și Fran­

AS

ței, s’avem puțintică răb­

dare, să nu pierdem nă­
dejdea, să ne culcăm pe
UI

amîndouă urechile în sta­

ția neutfalităței noastre,
BC

căci trenul Romîniei va

sosi.
Iată deodată politica
 68 FACLA

d-lui Maiorescu! așteptare, espectativă, neutralitate echivocă. In­

Y
acțiunea prudentă și lașă pînă ce soarta armelor va înclina în
sfîrșit balanța victorie de-o parte sau de alta.

AR
Muțenie, surzenie și somn pînă atunci. Zîmbete d-lui Blondei
și flori d-lui von Busche. Din cînd în cînd scuze diplomatice

R
unora sau altora. Și interviewuri la gazetă, după doi-ani de tă­
cere în care să trăncănești despre toate _și să nu spui nimic.

LIB
Pentru atît a
înviat din morți d.
Maiorescu și pentru

ITY
asta revendică pu­
terea.
Ca și cum pen­

S
tru o asemenea po­

ER
litică și pentru așa
isprăvi d. Ionel Bră-
NIV tianu nu ne-ar fi de
ajuns!
Ioan Nicoakă
LU
RA
NT
CE
I/

Corespondenta §i abonamen­
AS

tele se vor adresa: „Facla“,

Pasag. Imobiliara, București.
UI

Abonamentele
Pe un an lei IO.—
„ șase luni lei 6.—
BC
69 FACLA

Y
AR
împrumutul national

R
LIB
O politică econo­
mică nenorocită, inau­

ITY
gurată odată cu domnia
fostului rege, ne aban­
donase cu tot dinadin­

S
sul puterilor centrale.
Grandioasa escrocherie

ER
Strussberg n’a fost decît
un neînsemnat aperitiv NIV
servit nemților de Vodă
Carol, iar tratatul co­
mercial cu Austria o re­
venire la vechea va­
LU

salitate turcească, mai

rușinoasă de cît regi­
mul capitulațiilor. Ast­
RA

fel aserv’rea economică, mergînd mînă în mînă cu cea politică, trebuia să des­
ființeze orice inițiativă de mai bine și ori ce încercare de emancipare de sub tutela
NT

boșilor. PoliZiticianii noștri imitînd exemplul dat de palat, au înstrăinat rînd

pe rînd avuțiile naționale, și le-au abandonat cu desăvîrșire exploatărei
străine, în schimbul unui bacșiș gras sau a unui loc bine retribuit în con­
CE

siliile de administrație. Astfel, d. Take lonescu a voit să vîndă prin sur­

prindere terenurile noastre petrolifere — americanilor, și numai patrio­
tismul luminat al cîtorva a scăpat acest material de prima necesitate, care
I/

servește și la apărarea națională, de o acaparare străină.

Nemții, sub pretextul că ne ajută economicește, au găsit în țara
AS

noastră cel mai bun plasament, și prin societățile lor forestiere ne devas­
tează pădurile cari servesc ca fortificații naturale, întreținînd un spionaj
UI

periculos în zonele locuite de dînșii. Politica economică a statului a fost

pînă azi tot subt dependența Germaniei, și acolo ne plasam întotdeauna
împrumuturile, indiferent de faptul că eram speculați într’un mod ordinar,
BC

și indiferent de faptul că Germania ne trimetea în loc de tunuri san ghiu­

lele — fabricațiile cele mai proaste scoase la rebut, sau în loc de medi­
camente și aparate chirurgicale — sare amară și aspirină, ca în campania

o
 70 FACLA

din 1913. Statul plătea în schimb anuități din ce în ce mai mari, iar

Y
Germania, deținînd întreaga noastră datorie publică, exercita un șantaj con­

AR
tinuu asupra noastră, pentru a smulge cît mai multe avantagii pentru
industria și comerțul german stabilit în țară, socotită de dînșii un adevărat
hinterland. Instituțiile lor economice, susținute de mari capitaluri străine,

R
creau în țară la noi monopoluri străine, care distrugeau înjghebările eu

LIB
capital romînesc. La tine în țară, nemții nu te mai lăsau să trăești.
Și puterile centrale, care în timp de pace își băteau joc de noi,
trimițîndu-ne mardalele ce nu le puteau desface la dînșii și care ne pa­

ITY
ralizau ori ce export sub diferite pretexte ridicole, astăzi îndrăznesc să
ne solicite, amenințîndu-ne. Fiindcă statul nu voește să dea ultima bucată
de pîine ca să hrănească ambiția și nebunia sifilitică a lui Wilhelm al Il-lea,

S
Germania ne abandonează economicește... Nu ne învață această întîmplare
mai mult de cît orice diplomație și de cît ori ce tratat de alianță ce s’ar

ER
îndrăzni cîndva să se lege cu dînșii?
Dar lovitura proectată li se întoarce împotrivă, fiindcă împrumutul
NIV
intern va aduce o victorie înăuntru, și în afară înfrîngerea nemților.
Astfel se va face dovada maturității noastre economice și necesitatea unei
emancipări cît mai grabnice de sub tutela lor. Vor fi zorile unei ere nouă
LU

fiindcă noi Romînii vom fi dovedit că ori ce dezbinare dispare în fața

dușmanului comun, care este și va fi neamțul.
Să avem conștiința
RA

că fiecare ban vărsat pen­

tru împrumutul național
este mai mult decît o sim­
NT

plă manifestare platonică,

este plumbul pregătit pen­
CE

tru nemții vicleni și asa­

sini, care sub masca prie­
teniei, vor veni mîine să
ne sară în spate; să avem
I/

conștiința că lucrăm pen­

AS

tru emanciparea noastră

definitivă de sub robia
capitalismului german și
UI

să nu ezităm un singur
moment să vărsăm banii
BC

noștri în cassa statului, asigurînd viribus unitis victoria primei bătălii care
se dă între noi și Boși.
ScAJEt
 Y
R AR
LIB
ITY
Un comisar...

S
II cheamă Al. G. Olteanu și"l— vă asigur — e directorul Teatrului

ER
Național din Craiova. Poate că nu merită elogiile unei flagelațiuni stilis­
tice, și scriind despre un ins care a răușit un an de zile să nu facă ni­
mic, avînd o șcenă, cîțiva artiști și*o elită intelectuală cugetăm că ar fi
NIV
mai drept înlocui condeiului să punem mîna pe o cravașă...
Dar e un caz provincial... desigur! Vă desfid însă, să aflați în
toată capitala un singur comisar, care să aibe îndrăzneala să poarte joben,
să iese pe stradă, și să fie arbitrul între o piesă de Henri Becque și
LU

una de Porto-Riche!
Vă desfid să aflați în toată țara, o figură mai anostă, ilustrată pe iei-
colo de cîte un negel flocos, și care să cate în ochii unei femei luată de
aroma scenei, cu siguranța genială a unui Olteanu!
RA

,Dar vă desfid să aflați în toată Europa, în toate celelalte continente

un „director* de teatru care să-și încheie activitatea cu un crescendo la
veniturile brute și cu o nulă, o formidabilă nulă artistică ! Eu am trăit
NT

aici, în Craiova, lîngă Teatrul Național, și vă mărturisesc că n’aș fi știut

de existența acestui „teatru**, dacă unele necesități organice nu m’ar fi
înpiiis adesea spre vespasiana de-alături...
CE

Nu contrazicem: domnul Olteanu se poate să fi fost un excelent

comisar, dar nu putem vedea, — imaginația însăși se colorează la nece-
cesitatea de a găsi un fir de evoluție dela tesac la baghetă... Dar cine i-a
spus domnului Olteanu că teatrul e o afacere negustorească ? O băcănie,
I/

desigur, va da faliment — dar un teatru ? Antoine a condus Odeonul cu

un deficit anual de 200.000 de lei și i se oferise lui Antoine conducerea
AS

unui mare teatru la Constantinopol.

Dar nu, am greșitr D-l Olteanu va spune că are alte „concepții** de
cît Antoine al meu. Și în asemenea condițiuni...
UI

Făgăduesc să fac acest tip ilustru. O merită și el o merită, vă asi-

și țara care l’a produs.
Pînă atunci, poftiți la Craiova. Nicăeri, dar nicăeri, nu veți găsi un
BC

teatru atît de nostim și un „director** cu geniul atît de original...

Fabius
BC
UI
AS
I/
CE

I<a Ypres
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/

lot K*ix inunde

CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 74 Î’ACLÂ

Y
R AR
Idealul socialist

LIB
In ziua de 1 Mai stil nou,

ITY
socialiștii din capitală au organizat
f
On

sărbătorirea lor anuală, începută

cu o defilare im pozantă pe’străzile

S
principale ale orașului, și termi­

ER
nată cu o petrecere la grădina Bor­
deiul, una din rămășițele pitorești
ale împrejurimilor Bucureștilor.
NIV I-am văzut trecînd, cu muzici,
cu steaguri roșii, cu pancarte revo­
luționare, cu inscripții anarhice și
LU

subversive: Jos armata permanentă !

Trăiască garda națională! (sic) Ne
trebae școli, nu tunuri! Etc. In afară de garda națională, fără îndoială
RA

că principiile afișate pe steagurile de purpură sînt tot atîtea ■ idealuri,

la care aspiră de mult umanitatea, și care nu se știe dacă se vor rea­
liza vreodată.
NT

E cert că omenirea merge către o concepție a vieții mai largă,

către o distrugere a barierelor dintre țări, popoare și state, către dărî-
CE

marea acestui egoism național, care face pe fiecare nație de pe mapamond

să rîvnească mărirea ei în paguba celorlalte. Dacă patriotismul bine înțeles
și filozoficește conceput este o calitate prețioasă și utilă progresului social,
I/

patriotismul dus la exces, ceea ce se numește șovinism, este o plagă, o

concepție de un egoism feroce, o teorie barbară, care vrea să azvîrle ome­
AS

nirea înapoi cu două mii de ani, pe vremea romanilor, cînd formula salus
republicae suprema lex esto nu era o frază bombastică de întruniri politice,
UI

ei o doctrină, un sistem politic de oprimare a libertății individuale.

Ca să nu mergem prea departe, în istorie, războiul de azi este opera
șovinilor din toate țările care se bat, opera primitivismului moral, care a
BC

creat dorința de heghemonie universală, și a pus în fruntea Germaniei .

spirite îmbătate de delirul unui neo-cezarism.
Concepția aceasta mărginită va să o nimicească încetul cu încetul-
 FACLA

șirul vremilor care vin. Este sarcina generațiilor să creeze tipul universal,

Y
tipul-om în toată puterea cuvîntului, dezbărat de obsesiunea prejudecăților

AR
seculare și a tuturor ideilor greșite sau retrograde despre mersul înainte
al lumii. In sensul acesta, doctrina și idealul socialist au în ele o parte
fecundă, logică, umană, bogată în speranțe. Dar ceea ce n’au priceput so­

R
cialiștii e faptul că omenirea nu se va transforma dintr’odată din temelii,

LIB
că revoluția viitoare, care să întroneze concordia pacifică pe pămînt, nu
va veni din mișcările muncitorești, că declamațiunile contra războiului nu
sînt suficiente ca să-l curme din rădăcină. Fiecare rău poartă în sine

ITY
propriul său remediu. Omenirea trebue să sufere, să sîngere, să-și des­
congestioneze creerii de seculara apărare a prejudecăților- și a himerelor
imperialiste, să nască în fine o eră nouă, în, chinuri, în dureri, în încer­

S
cări uriașe. Cel mai bun argument împotriva războiului, este chiar imen­
sitatea suferințelor pe care le tîrăște după sine marele războiu al popoa­

ER
relor. Deci să curgă sîngele mai departe...
Și dacă omenirea va învia din această frământare istorică, ce față
NIV
vor avea lucrurile în țările cu revendicări de susținut, dar care n’au fost
actori în marea dramă care a zguduit lumea?... La masa verde va fi un
banchet de înfometați, de lupi, unde sătuii și leneșii — alias neutrii — nu
vor mai primi pomană, nici măcar frimiturile care se zvîrlă cerșetorilor.
LU

Și atunci, ca să avem dreptul să participăm la era noua ce va lumina

pămîntul, trebue să participăm și la jertfe. Pe hecatombele cadavrelor
unei generații sacrificate se va întrona Europa nouă, și — să nădăjduim —
RA

Românii© nouă, în care Omul se va bucura de o viață completă, iar

Statul nu va mai fi dușmanul altui stat, ci colaboratorul său la propă­
NT

șirea obștească. De asemenea, războiul nostru va fi un rău necesar, o

trebuință ineluctabilă. Va fi un război de întărire, iar pentru opera socială
ce vom avea de întreprins după război, se cer temelii neclătinabile...
CE

Fără îndoială că la această operă gigantică de prefacere națională,

vor participa și socialiștii romîni, marile masse muncitorești. Și vor trebui
să participe, cu toată pregătirea trebuitoare oamenilor chemați să-și spue
I/

euvîntul. Această pregătire nu vor avea-o socialiștii noștri, decît cînd vor
AS

ști să-și facă singuri educațiunea personală și educațiunea civică. Cu durere

o mărturisim, aceste educații îi lipsesc muncitorului român. Un exemplu
tipic va da o lămurire izbitoare. La marea manifestație socialistă au par­
UI

ticipat peste zece mii de oameni. îmi ’place să cred că erau toți mun.
citori, și încă din cei convinși de principiile socialiste, iar nu gloate de
BC

gură cască. Ei bine, unde sînt voturile voastre, muncitori români?... Cum
se face că n’ați trimis în Parlament nici unul din candidații voștri? For­
midabilul și impunătorul număr de manifestanți socialiști nu e capabil
decît .de defilări teatrale și de manifestațiuni platonice? Ori curajul lor
 76 FACLA

Y
civic nu poate înfrunta teroarea guvernamentală, sau — ceea ce e încă
și mai rău — ademenirile bănești ale oratorilor de mahala, care se pră

AR
pădesc de dragul poporului?...
Nu în felul aceste se capătă maturitatea politică, muncitor român.

R
Atunci cînd vei ști să te guvernezi pe tine, vei fi demn să guvernezi
prin reprezentanții tăi și pe alții. Cînd vei frecventa mai mult băile pu­

LIB
blice și mai puțin cîrciumile; cînd nu te vei mulțumi să rostești pe din­
afară fraze învățate din Karl Marx, ci vei căuta să-ți alcătuești singur
cultura necesară; cînd vei ști să înfrînezi pornirile sexului tău și să re­

ITY
comanzi soției tale higiena apei reci, ca să nu mai zămislești duzini de
plozi, meniți să devie paria societății din pricina mizeriei; cînd vei în­
văța să vorbești nu numai de Drepturile Omului, ci și de datoriile lui;

S
și cînd vei ști să-ți faci datoria întreagă, organizîndu-te formidabil, așa

ER
cum sînt organizați confrații tăi din Germania și din Franța, — atunci,
și numai atunci, muncitor român,
cuvîntul tău va putea cîntări în
NIV balanța trebilor statului, și puterea
ta va fi pîrghia care va muta din
loc tronul Nedreptății sociale, și va
LU

instaura domnia legilor naturale,

conforme cu principiile justiției
imanente.
RA

N. Albotă
NT
CE
I/
AS

i
UI

Cereți la toate librăriile, debitele

de tutun șl chioșcurile de ziare
BC

broșura d-nel Isabelle Debian:

PRIZONIERĂ IN GERMANIA,
apărută în editura Facla.
77 FACLA

Y
Pe altarul dragostei

AR
Scenă absolut autentică

R
Drama sentimentală se petrece într’un oraș de provincie. Cei doi tineri s’au în-
tîlnit, și, cum se intîmplă multor tineri pe acest pămînt, ei s’au plăcut și s’au iubit.

LIB
Fatalitatea universală pusese în sufletele lor aspirațiuni superioare, care însă nu se
puteau satisface decît cu simțurile inferioare. Ei n’așteptau decît clipa cerească, cînd
și-ar putea spune cu glasul tremurător de o divină fericire, cuvintele eterne, banale,
singurele indicate în asemenea împrejurare: te vreau toată! — și ea: te vreau tot!
Există însă o mică piedică embriologică, mărită încă și mai mult de prejudecata

ITY
socială, care se opunea la avîntul lor: Ea era virgină. Astfel, hotărîră ca El să vie să
o ceară pe Ea în căsătorie dela bătrînul El tată.
Zis și făcut.
Bătrînul Cerber nici nu voi să auză. Fiindcă El n’avea altă situație socială decît
irezistibila-i pereche de mustăți, și secretul fericirii Ei... încolo nimic. Un terchea-

S
berchea, ar fi zis bătrînul, în paroxismul indignării sale. Lacrimi, batiste, chibrituri di-
solvate în spirt, etc., nu fură de natură să înduioșeze inflexibila inimă de piatră a

ER
crudului pater familias. El era desperat, sau aproape.
Cînd, ca un zeu în tragediile antice, apăru un al treilea personaj, eare se făcu
forte să înlesnească fericirea Lor pe toată viața. Acest terț personaj, pe care-1 vom
numi Dînsul, era un avocat al baroului local.
NIV
Dînsul îi propuse fetei următoare combinație: (honny soit qui mal y pense!).
Dînsul. — Domnișoară, eu îți dau putința să te căsătorești cu alesul inimii d-tale.
Ești capabilă de un gest îndrăzneț?...
Ea. — (cu mina pe inimă) Sînt! Vorbește, domnule...
LU

Dînsul. — Ascultă, d-ta te vei căsători cu mine...

Ea. — Dar nu ești d-ta alesul inimii mele, d-le!
Dînsul. — Ai puțintică răbdare... După ce vom pleca în voiaj de nuntă, la
prima gară d-ta te cobori, și fugi cu stăpînul inimii d-tale.
Ea. — Ce vis încîntător!
RA

Dînsul. — Pardon, n’am terminat. Eu mă înapoez cu primul tren, sau cu al

doilea, n’avs importanță, și, după un scandal făcut tatălui d-tale, scandal in care nu­
mele d-tale va reveni însoțit de epitete nu tocmai dulci... îmi dai voe, mi-i așa?...
Ea. — E magistral, d-le!
NT

Dînsul. — Voiu face cerere de divorț. Prin divorț, zestrea constituită de domnul
tatăl dumitale îți va reveni de plin drept iar dumneata te vei putea mărita oficial
cu Alesul.
Ea. — Ești o inimă nobilă, d-le! Iată mina mea!
CE

Dînsul. — Provizoriu, d-șoară. Mă sacrific pe altand dragostei d-voastră. Dar

înțeleg să mă aleg și eu cu ceva depe urma sacrificiului...
Ea. — A!
Dînsul. — In afară de dotă, tatăl d-tale, om foarte bogat, îți va constitui o avere
parafernală, — adică a d-tale, proprie — de treizeci de mii de lei, care vor intra în bu­
I/

zunarul subsemnatului, imediat după celebrarea căsătoriei...

Ea. — Mă costă cam scump noblețea inimii d-tale, dar primesc.
AS

Lucrurile s’au petrecut întocmai. Avocatul, om de onoare și de cuvînt, a făcut

scandalul și cererea de divorț. Un singur lucru n’au prevăzut eroii noștri: că bătrînul
socru păcălit va afla machiaverlîcul și va proceda drastic. Bătrînul a aflat. Și
aflînd, reclamat-au el parchetului cazul, iar parchetul depus-au în închisoare preventivă
UI

pre avocatul cu inima nobilă. Totodată, socrul a mai intentat acțiune și pentru nulitatea
căsătoriei, ca să se reintegreze în posesiunea dotei.
Afacerea e pendinte la parchet, la tribunal, iar Ei sînt refugiați și acum în
BC

beatitudinea amorului lor.

Iată cum se sfîrșesc în prozaicele noastre vremuri aventurile de dragoste, care
în timpurile străvechi s’ar fi sflrșit cu moartea lui Romeo și a Julietei, și ar fi inspirat
lira vreunui mare poet!
Styx
 78 FACLA

Y
GOLANII, nuvele si schite

AR
de Liviu Rebreanu

R
D-l Mihail Dragomirescu nemulțumit probabil cu titlul de profesor universitar,

LIB
și râvnind la gloria lui Maiorescu sau Ghcrea, ține morțiș dela o vreme să lanseze in
arena literară pe tinerii scriitori.
Intr’o singură lună au apărut pe piața literară trei volume prefațiate toate, anost
și pomjtos, de sus numitul critic.
Prefațele sunt pur și simplu caraghioase și mai eu seamă zadarnice, fiindcă vo­

ITY
lumele apărute (în afară de piesa d-lui Rîuleț pe care n’o cunoaștem) sunt scrise de
doi tineri scriitori de-ajuns de talentați ca să n’aibă nevoe de sprijinul și trambulina
numelui d-lui Dragomirescu, fie dînsul cit de critic și de universitar profesor.
Poate d-l Mihalaehe și’nchipuie că literatura e asemenea brînzei Gervais care
ca să se vîndă trebuc neapărat să poarte eticheta «Charles-Gervais-Paris»?

S
Parc eă mai de grabă d-l Dragomirescu vrea să-și clădească el o autoritate tîrzie
pe spinarea autorilor buni. Dar să revenim la volumul d-lui Liviu Rebreanu, Golanii,

ER
e cel mai recent apărut în librării.
Că aceste schițe aduc o notă nouă și interesantă în literatura noastră, e foarte
adevărat; însă e falsă afirmația d-lui Dragomirescu, că volumul d-lui Rebreanu ar
aduce o notă de noutate chiar «în novelistica în genere și universală». E deajuns să amintim
NIV
cititorului pe Gorki și pe scriitorii ruși.
D-l Rebreanu are bine dezolvat simțul realității și o sănătoasă pătrundere psi-
logică, dublată de un spirit de observație incisiv.
Autorul ne zugrăvește o lume nouă, deși existentă, inspirindu-se dintr'un mediu
LU

care încă n’a fost întrebuințat în literatura noastră.

In «Culcușul», poate cea mai frumoasă schiță din întreg volumul, autorul în­
drăznește zugrăvirea câtorva tipuri culese din drojdia societății noastre. Didina, femeea
aceea speculată și exploatată de Cîntăreanu, un tip eare-ți repugnă și te seîrbește, un
«pește» în expresia argoului romînesc, femeea aceea brutalizată și înspăimîntată, tero­
RA

rizată la fiece clipă de către amantul ei, dar care merge totuși cu dragostea și cu su­
punerea (cu anomalia simțurilor poate) pîriă acolo, încât noaptea. în «culcușul ' lor, în
clipele de iubire, ea se gândește cu poftă și cu o senzuală dorință, aproape sadică, să
fie omorâtă de amantul ei, — d-l Rebreanu a zugrăvit-o eu atîta savoare, atît natural,
NT

și scrupulozitate veridică, în cît scabrozitatea subiectului nu ne mai repugnă din pricina

fiorului neînțeles de viață ce ne face să trăim.
Intr’alte schițe descoperim o altă latură sufletească a D-lui Rebreanu: senti­
mentul tragic. Dar tragicul său nu ne înspăimîntă, nici nu ne cutremură, ci din po
CE

trivă, profund omenesc, ne pecetluește sufletul și sensibilitatea cu dureroasă amără­

ciune și milă.
Schița intitulată Nevasta e o pagină admirabilă.
O soție veghează la căpătâiul bărbatului ei mort, și pentrucă nu poate vărsa
I/

o lacrimă în acele clipe de jale ce-a cuprins toată casa, caută instinctiv și chiar cu
voință să adîncească pricina acestui fapt. Dai- tot. gîndindu-se la omul acela cu care
trăise o viață întreagă, îi vin în minte toate visurile spulberate, toată tinerețea-i fărâ­
AS

mițată, toată viața ei — un calvar de mizerii și amaruri — și de odată, pe neașteptate

își simte ochii umeziți, și plânsul pornește atunci din adâncul sufletului ei, conștient,
ca o ușurare și ca un regret pentru dînsa, numai pentru dînsa, iar nici de cum pentru
UI

mortul ce fusese bărbatul ei și pe care-1 ura. «Ocrotitorul» e tot atît de omenească, și

cititul ei ne lasă în suflet amărăciunea unui fruct plin cu cenușe. E o împletitură de
realitate, de ironie bună, și de multă humanitate.
Stilul d-lui Rebreanu e viguros, destul de pitoresc, dar uneori cam neglijat, cu
BC

imagini cari se repetă; și credem că ar fi putut realiza schițele sale într’o formă mai
artistică, fără ca prin asta să le fii îndulcit sau știrbit din putere.
D-l Liviu Rebreanu e un scriitor sincer și serios, și dacă mai sus am pomenit
numele lui Gorki, să nu se creadă că — păstrînd bun înțeles proporțiile — am exagerat
grosolan, sau am avut intenția să fim răutăcioși.
Theodor Panou
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
de Gustav Hugo NIV
Miercuri după amiaz baritonul Athanasiu și-a luat rămas bun dela bucureșteni-
A fost o mică sărbătoare la care maestrul Enescu a ținut să patroneze, conducînd
orhestra și ministrul Duca să aziste, ascultînd, in fundul unei loji.
LU

Athanasiu ne părăsește. Pleacă la Paris să ceară școalei marilor cîntăreți, ai lumci,

din misterul farmecelor muzicei, dacă timbrul și căldura vocei lui mai au nevoe.
Acuzarea lui Telramund din «Lohengrin», aria baritonului din «Olandezul Zburător»,
Credo din «Othelo», «Grenadirii» lui Schumann au ridicat sala naționalului plină pină
RA

la ultimul loc.
Publicul și-a sărbătorit simpatia cu salve de aplauze și bisări.
II așteptăm după ce va fi dat piept su spectatorii Parisului. II așteptăm în mulf
NT

visata operă romînă pe care poate numai maestrul Enescu să o poată înfăptui cu geniul
lui muzical, cu voința, cu energia și cu... banii lui.
Așteptăm opera romină ca pe ziua de apoi, mîntuitoare de spectacolele cara­
CE

ghioase ale operetei, la care meseria de cronicar te silește să iei parte, să asculți cîn­
tăreți oribili, dublați de actori lipsiți cu desăvirșire de talent ca Bărcănescu și lonescu
Buzău, — chiar în Orientala» lui Gustav Hugo premiera de Miercuri seara dela teatrul
Leon Popescu, -«• și să-ți răscolești creerul cu întrebarea, ce încredere mai poți avea in
I/

gustul artistic a! publicului, care savurează cintăreții dela «Grigoriu» cu aceiași sfințenie
cu care ar asculta pe Enescu, pe Marioara Voiculescu sau pe Dimitriu.
AS

Succesul, dacă și acesta poate fi numit succes, a fost al lui Bob Hopkins, în-
tr’un dans jonglerie cu spada, cunoscut publicului obișnuit dela Majestic, Alhambra și
Casino de Paris și al celor două balerine ale companiei.
UI

D-na Annie Aurian a scăpat de trac și a căzut în cabotinaj. Era și fatal și de aș­
teptat. Pentru operetă nu-ți trebue nici talent și nici voce. E suficient să dai ochii peste
cap și să ai aptitudini pentru ridicarea picioarelor în sus. D-na Aurian s’a convins de
BC

acestea probabil și a renunțat să facă teatru, lucru ce ar fi putut să facă cu sîmburele

de talent pe care îl are.
Traducerea ca și orchestra slabă și insuficientă.
Babbl' Ștroe
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU

— Cine e? Stăi I...

NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
Anul VI,rNo. ÎS Im O p..^.

Y
1 Mal, 1916
■ CUL w 4» ■ ,"”wu"r’

AR
20'BA XI Telefon

R
Exportatori $1 exportat!

LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Care e mai animal din tus-trei ?

 82 FACLA

Y
R AR
LIB
Discursul d-lui Filipescu
La inaugurarea clubului conservator din Craiova, d-1 N. Filipescu a

ITY
răspuns printr’un frumos discurs ovățiunilor și cuvintelor calde de salutare
cu care l-au primit supușii săi politici. Cu aceeaș nedesmințită sinceritate,
cu aceeaș largă francheță cu care l-a trimis pe d. Busche la Turnverein

S
și i-a oferit piciorul în locul psicliogic, d. Filipescu a făcut o succintă

ER
expunere a programului partidului, schițînd în cîteva linii energice situa­
țiile politice, pe care evenimentele externe și ale războiului le-au oferit
României dela izbucnirea conflictului european.
NIV
Ceea ce a fost însă mai caracteristic în acest discurs, mai surprin­
zător și mai neașteptat, au fost noile concluzii pe care d. Filipescu le
trage din desfășurarea faptelor de arme de pe cîmpiile Europei.
LU

Dacă proaspăta psichologie a d-lui Filipescu îl ridică pe d-sa personal

la înălțimea senină a unui bărbat de stat, pentru noi a fost o dezamăgire
crudă și o durere, că singurul luptător politic din țara românească, sin­
RA

gurul campion, viguros, impetuos, sems peur ni reproches, singurul om

capabil să îmbrățișeze o cauză mare și să-și dea pentru ea tot sufletul,
NT

toată inima, toată viața, se închide acum în rigiditatea solemnă a cuvin­

telor cu sensuri sibiline, a jumătăților de gesturi, și aruncă o punte de
trecere între vînjoșia bărbătească a procedeelor sale de pînă acum, și
CE

pehlivănia rafinată a manierelor diplomatice, care spun mult fără să spuie

nimic, și unde și o virgulă deplasată poate avea consecințe grave pentru
echilibrul puterilor mondiale...
I/

In rezumat, cam ce-a spus d. Filipescu la Craiova ?... Că d-sa este

sigur și astăzi (sic) de victoria Quadruple! înțelegeri, dar că în definitiv
AS

triumful ei nu va fi atît de zdrobitor, îneît să îngenunche cu desăvîrșire

Germania... Că ținta noastră politică rămîne aceeaș ca în Septembrie 1914,
UI

că... etc.
Repet: din punct de vedere diplomatic este un progres al d-lui
Filipescu. D-sa se adresează celor luminați la minte și le spune: pacea
BC

încheiată la sfîrșitul masacrului european nu va căsca o prăpastie de ură

între popoare, nu va naște acel dezechilibru formidabil, care ar putea
face ca liberatorii de azi să fie apăsătorii de mîine. Nu. Europa nouă se
83 FACLA

va clădi pe temelii de concordie, la care vor contribui cu aceeaș rîvnă

criminalii provocatori ai războiului, pedepsiți și pocăiți. Acesta e subsensul

Y
cuvintelor d-lui Filipescu. Foarte frumos!

AR
Dar nu e ceea ce trebue massei populare, care aștepta cu totul alte
cuvinte. Din moment ce victoria Quadruple! nu o vezi zdrobitoare, d-le
Filipescu, așa cum o vedem și cum o dorim cu toții, nu vezi d-ta că visul

R
dezmierdat al Transilvaniei pălește în sufletul și în entuziasmul poporului ?...

LIB
Ceea ce vrea poporul acum nu este diplomația seacă și deprimantă, nu
este disoluția curajului civic și militar, nu esteînțelepciunea paralizantă,
ci este credința sacră și nestrămutată, întru venirea clipei, cînd flăcăii
noștri vor escalada munții, și cu sabia lor voi’ șterge barierele factice

ITY
care rup în două trupul unuia și aceluiaș neam românesc! Nouă ne trebue
forța morală, încrederea desăvîrșită care sparge orice obstacol, focul sfînt
și pururea incandescent al îndrăznelii care schimbă destinele popoarelor

S
și preface cartea istoriei.

ER
Omul dela care așteptam această patriotică inspirație ești numai d-ta,
d-le Filipescu. Nu d. Brătianu, patronul tuturor samsarlîcurilor naționale,
nu d. Take lonescu, fleoarța demagogă, nu d. Marghiloman, rătăcitul ger­
NIV
manofil, ci d-ta, reprezentantul tipic al energiei tradiționale, ești cel chemat
să duci mai departe neamul către soarta lui de glorie și de mărire.
Leapădă-ți masca de lut a diplomației! Nu te vrem cu mănuși de
LU

cancelar, ci cu mînușa de box a luptătorului fără preget, gata să sfîșie

pe cei care ar sta în calea aspirațiunilor naționale!
N. Albotă
RA
NT
CE
I/

Marți, IO Mai, „Facla44 va apare

AS

într’un număr excepțional, ilustrat

în culori <le C. Ressn și A. Dragoș.
UI

Numărul <le IO Mai al „Faclei44 va

fi o adevărată sărbătoare artistică.
BC
84 FACLA

Y
R AR
Din Jurnalul Kronprlntulul.

LIB
La Verdun

ITY
19 Februarie 1916

De cînd Von Kluck

S
a inîncat bătaia de la Marna,

ER
ilustrul meu tată și împărat
Wilhelm al II-lea, mi-a în­
credințat mie comanda tru­
NIV
pelor după frontul francez.
Mult aș ține să dau o lo­
vitură, care să mă consacre
LU

între marii generali, alături

de Alexandru Machedon,
Napoleon și Kaizer. Mo­
RA

ralul trupelor e excelent,

fiind că toți răniții și es-
NT

tropiații noștrii sînt imediat

evacuați în marile labora­
toare ale. statului, unde
CE

simt arși în cuptoare (Made în Germany) și servesc ca materiale

prime pentru fabricarea untului, spermanțetei, vacsului și a gră­
similor de uns armele. Astfel soldatul înțelege că cel mai mic
I/

sacrificiu e să mori pentru patrie și demoralizarea, evitată. In

ultimul timp savanții noștrii au găsit un ingredient prin care
AS

grăsimea de om poate înlocui chiar untura de pește. Astfel noi

nu mai avem nevoe de engleji (Gott strafe England).
UI

20 Februarie 1916
BC

Tata e nerăbdător și îmi cere să dau marea lovitură. Vrea

să intre în Paris cît mai curînd, fiind că pantalonii i s’au uzat
85 FACLA

în tur și la noi nu se

Y
mai găsește bumbac. In
zadar, Augusta mea Ma­

AR
mă l-a propus ca să-i
înădească o pereche proas-

R
păta din panglicile noilor
decorații ; dînsul refuză

LIB
și a răspuns demn că
panglicile sînt un lucru
sacru, care-i servesc nu­

ITY
mai ca să-și lege suspen-
sorul. Față de imperioasa
Lui necesitate, eu trebue

S
să mă supun. Sînt doar în joc auguștii pantaloni ai Kaizerului. Mă

ER
consult și cu ordonanța mea Max Fuchs, un băiat voinic, care
ține mult la mine. El mă sfătuește să amîn începerea atacului
cu vre-o două zile pînă ce o să ne sosească șampania coman­
NIV
dată. E chestia să mai luăm puțin curaj.
LU

22 Februarie 1916

După cafea, s’a hotărît ca Verdunul să fie luat în maximum

RA

trei zile. Au fost discuții înverșunate, fiind că mi-se părea ter­

menul pus — prea mare, față de sacrificiile, ce hotărîsem să fac.
Un general bătrîn care a repurtat multe succese, generalul H.,
NT

povățuindu mă să cruț oamenii, i-am răspuns curtenitor, ordo-

nîndu-i să tacă, l-am vorbit în schimb de proectul meu pentru
creșterea populației: Statul să prohibească anumite cauciucuri
CE

engleze și franceze lovindu-le de mari impozite, aducătoare de

venit. Propunerea mea va fi adusă în discuția primului consiliu de
miniștrii. La sfîrșit, am făcut o comandă enormă la Uzinele Krupp,
I/

unde suntem cu toții acționari, de vre-o 10 milioane de decorații

AS

de tinichea cu chipul Kaizerului și al meu.

UI

25 Februarie 1916
BC

Astăzi la 2 noaptea a început atacul. Tunul bubue, atît

de tare în cît ori ce încercare aș face să adorm, e imposibil.
Mă decid să urmăresc lupta. Prin binoclu văd cum cad scumpii
86 FACLA

noștrii eroi. Cad șiruri întregi, companii întregi, regimente. Peste

Y
tot, un vacarm de nebunie. Mirosul sîngelui ajunge pînă la mine

AR
și îmi dă vertije neîncercate. Cu gura larg deschisă îmi umplu
plămînii cu aerul primăverii care aduce cu dînsul praf de pușcă
amestecat cu viață de om. Dacă n’aș fi la o distanță atît de mare

R
aș lua pușca și aș trage. Aș trage în dreapta și în stînga, de jur

LIB
împrejur, în toată lumea. Ah ! îmi obosește brațul. Injecția de azi
a fost prea tare. Grozav trebue să fie cînd vînezi oameni. Dacă
Max nu m’ar reține, m’aș apropia mult de linia de luptă, ca să
văd spasmul morții, ca să simt de aproape zvîrcolirile sufletelor

ITY
-care pleacă spre cer, ca să primesc în obraz ultimul suspin. Trebuie
să fie măreț. ’Mi-amintesc că într’un acces de prietenie cînd era
să omor pe ordonanța dinaintea lui Max, am avut o senzație

S
identică. După comandă am ordonat ca trupele să pornească la

ER
asalt ca să văd cum se spintecă dobitocii între ei, și auzeam pînă
la mine zgomotul baionetei cînd intră- în carne... Și peste tot
sînge mult, sînge roșu, sînge negru.
NIV
Ne retragem. In graba provocată de retragerea noastră
strategică, am dat peste Max, care era într’o poziție indecentă.
Mi se 'pare că mă înșală și am să-l pedepsesc. începe să-mi fie
LU

dor de frumoasa noastră capitală, de crenwirști, de bere, de Gret­

chen și mă necăjește graba cu care am anunțat pe Wolffbureau,
că iau Verdunul în trei
RA

zile. Mîine o să apară

în ziare că am fost vic­
NT

torios și după masă mă

pomenesc cu o telegramă
de felicitare de la ramo­
CE

litul de Frantz-Tosef.
p. c. Scar.
I/
AS
UI
BC
87 FACLA

Y
R AR
Bucureștii pe vremea marelui râz&ol

LIB
La Enescu

ITY
Lică țambalagiul cîntă.

S
Cu mîinele în aer, cu ochii invizibili, sub pleoapele grase, dați peste

ER
cap, cu un surîs divin care-i întinde buzele cărnoase pînă la urechi, Lică
se apleacă pasionat asupra instrumentului armonios, agită febril ciocă­
nelele vioae, le face să cadă cînd repezi ca grindina peste strunele întinse,
NIV
cînd rare ca stropii mari de ploae, smulge acorduri surprinzătoare din
cutia lui sonoră, brodează improvizări suave pe note imprecise, asudă,
tușește, se frămîntă, se umflă de odată ca un arici, apoi se leagănă lan­
LU

guros ca o lebădă pe ape și după ce a făcut se plîngă, să geamă, să rîdă

cu hohot, să tremure și să suspine coardele țambalului, Lică, mulțumit
de el ca uh zeu, cu un surîs divin pe buzele lui sleioase, ascultă parcă
RA

cum se pierd în depărtare valurile de armonie, deschide fermecat ochii și

așteaptă, cu un ciocănel ridicat în aer, negru ca o cioară și grațios ca o
barză într’un picior.
NT

In față și în dreapta lui strălucesc de lumină, de argintării și de

juvaericale, saloanele fastuoase ale restaurantului Enescu. Pe cînd el cîntă,
CE

chelnerii trec cu pași de struț, grăbiți, aferați, plini de grații și de ama­

bilități, printre scaune și printre mese. Farfuriile pline și tăvile cu mîncări
suculente circulă peste capetele mesenilor. Aceștia le urmăresc cu ochii
măriți și cu priviri înveselite. Zadarnic Lică atinge în surdină coardele
I/

țambalului, zgomotul crește, scaunele se mișcă hîrșcîihd, tacîmurile zîngă-

AS

nesc, rochiile foșnesc, paharele se ciocnesc, comandele se încrucișează în

aer, chelnerii aiuriți le repetă cu glas de stentor, conversația începe.
Ascult un cîntec vag de inimă albastă, citesc în ziarul meu de seară
UI

un articol fulgerător intitulat «Romînia moare de foame” și aud, fără să

vreau, convorbirea de la masa alăturată. Sunt cîțiva oameni politici de
BC

prima mînă. Conservatori, liberali, takiști și un marghilomanist. Pe fețele

lor e răspîndită seninătatea conștiințelor împăcate și în vorbele lor e calmul
înțelepciunei. Unul se văeta încetișor:
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

— Nu mai e chip de trăit în țara asta! Totul e scump și totul e

NT

prost.
Am ciulit urechile. Spusele alesului națiunei ilustrau 'articolul revo­
luționar din gazetă.
CE

Un altul se văeta la rînăul lui :

— Poftim, ăsta e vin! Șase lei butelia și nu e chip de băut.
Și, oțerindu-se ușor bău paharul pînă la fund.
I/

Un sfert, o jumătate de ceas, un ceas întreg, conversația se învîrti

AS

în jurul aceluiași subiect de acută actualitate.

— Ciupercile nu’s bune...
— Mușchiul e prea ars...
UI

— Nu mai e chip să mănînci nici icre moi în București.

— Băete, ce-i asta? Ți-am spus să mi-1 dai în sîngele lui. L’ai
BC

ars troscot.
— Nu, nu vreau. Am cerut plăcintă cu mere ! Să-mi aducă plăcintă
nu mere. N’o să mănînc eu toate porcăriile voastre! M’ai înțeles ?
Și ca și cum cuvintele astea drastice ar fi găsit un ecou profund
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA

în inimile tuturor mesenilor de pretutindeni, din sala cea mare ca și din

salonul din fund, de la toate mesele, din toate piepturile, izbucniră voci­
NT

ferări înăbușite ca un mîrîit prelung printre fălcile puternice:

— Nu mai e chip de trăit în București... totul e scum])... totul e
CE

prost... Ah ! Dacă s’ar mîntui odată războiul !...

O doamnă, miorlăită și alintată, suspină la masa din stînga:
— Ce oroare! războiul ăsta nu se mai sfîrșește. O să fiu eu părul
I/

alb cînd s’o încheia pacea.

— Dar tot frumoasă...
AS

— Și tot fără rochii...

— Cu atît mai bine!...
UI

Doamna îl privi rîzînd în ochi:

— Ah, dacă rochiile ar fi tot așa de eftine ca și spiritele sau com­
plimentele d-tale. Din păcate sunt mai scumpe. Și încă nu se găsesc. In
BC

vara asta n’o să am cu ce să merg la curse. Războiul ăsta e o adevărată

calamitate.
— O adevărată calamitate, repetară bărbații în cor.
 90 FACLA

— De doi ani aproape n’am mai pus piciorul în străinătate.

Y
— Măcar o săptămînă să mai pot respira aerul Parisului...
— Să hoinărim pe marele bulevarde...

AR
— Ți-aduci aminte, acum trei ani, masa aceea la Prunier...
— Ce stridii d-le!

R
— Ce șampanie !

LIB
— Și ce...
Ultimul cuvînt i-1 șopti la ureche, cu ochii în tavan și lingîndu-și
buzele.
Dar amintirea Parisului deslegă toate limbele. Doamnele se îmbu­

ITY
jorau de plăcere. Bărbații se înțelegeau dintr’o privire.
Vinul prost curgea mai vesel în pahare. Mîncările suculente dispă­
reau din farfurii fără să mai fie cîrtite. Chelnerii alergau într’un suflet

S
printre mese și printre scaune. Larma restaurantului bogat se ridica

ER
sonoră în aerul greu de mirosul cărnurilor fripte și-al umerilor parfumați.
Lică bătea cu exasperare în strunele țambalului. Tacîmurile zîngăneau cu
sunet limpede de argint. Șampania falșă exploada, aruncînd dopurile în
NIV
tavan. Doamnele rîdeau cu buze umede de carmin pe șiragul dinților albi
de spumă. Bărbații, cu ochii pierdeți, cu fruntea grea, eu stomacurile
pline, evocau Parisul.
LU

— Parisul!
— Ah, Parisul!...
— Dacă s’ar sfîrși odată războiul, să vedem iarăși Parisul!...
RA

— Pentru Paris aș striga și eu «Trăiască Frapța», bolborosi aproape

beat marghilomanistul.
NT

Și, ca și cum i-ar fi auzit mormăiala, Lică ridică în aer amîndouă

ciocănelele, așteptă o clipă, se legănă de două ori în fumul de țigări,
grațios ca o lebădă neagră pe ape de azur, apoi, de-odată, cu ochii în­
CE

chiși, cu gura deschisă pînă la urechi, isbi cu putere ciocănelele de strunele

țambalului și cîntă Marseileza.
Coardele vibrară, marghilomanistul mormăi printre dinți: bravo
I/

Lică... să trăești Lică, un fior misterios de viață și de artă trecu prin

aer, dar cîntecul țambalagiului se pierdu în larma mesenilor:
AS

— Asta nu-i mîncare... —

— Ciupercile să fie bine umplute.
UI

— Am spus pui la frigare.

— Plata... țal!... că plec.
BC

Io an Nicoară
91 FACLA

Y
R AR
LIB
Shakespeare
Lumea serbează tricentenarul morții lui Shakespeare. Peste tot pă-

ITY
mîntul, în Franța și în Germania, în Anglia, și în țările mai miei care
au focare de viață culturală, Shakespeare este celebrat ca o personalitate
universală, ca un erou a cărui patrie este umanitatea.

S
Omenirea învrăjbită, îhcăerată, înnotînd în sînge, își revendică

ER
dreptul de a slăvi memoria unuia dintre cei mai aleși fii ai ei. Și poate
nu este numai o coincidență că sărbătoarea acestui geniu minunat se face
astăzi, în vremurile celor mai cumplite frămîntări istorice, celei mai mari
NIV
încercări a sufletului omenesc, căruia i se cere să pue în slujba patriei
toată puterea de sacrificiu, toată bestialitatea înnăscută, dar și virtuțile
sublime în acelaș timp.
LU

Nimeni înainte și după Shakespeare n’a despicat și n’a analizat su­

fletul omenesc în liniile lui eterne cu o putere de viziune mai formida­
bilă. Tot universul însuflețit și uman vibrează în opera lui, cu pulsații
RA

gigantice. Balzac singur l-a apropiat, dar nu l-a ajuns.

Patimile eroilor lui Shakespeare sînt atît de profunde, în cît în
mănunțenia meschină a vieții de toate zilele, unde lupta nu se înalță de
NT

cît rar deasupra goanei după coaja de pîine, personajele lui ni se par
legendare, iar pasiunile lor asemănătoare eu ale zeilor din epopeile lui
CE

Homer.
Astăzi, istoria a desfășurat înaintea generațiunilor prezente drama
shakespeariană în toată magnifica ei amploare. Astăzi, ne dăm seama că
I/

sentimentele eroilor lui Shakespeare trăesc o viață reală; ambiția, ura,

gelozia, amorul, sacrificiul, vitejia, abnegația, sublimul și hidosul, se ames­
AS

tecă într’un conglomerat hibrid, de o splendoare înfricoșată, în masacrul

contemporan, în care popoarele își revendică dreptul la o viață mai înaltă,
făcînd apel la ceea ce e mai nestrămutat și mai veșnic în alcătuirea su­
UI

fletească a omului: la pasiune.

Pasiunea preface secolele, schimbă bazele sociale ale lumii, creează
BC

o umanitate nouă pe ruinele fumegînde ale societăților năruite. Toate

evenimentele mari și toate geniile care au transformat lumi au avut ca
principiu de plecare o pasiune. Shakespeare a înțeles acest fond inalte-
92 FACLA

rabil al umanității, și de aceea toți eroii lui se mișcă automat, sub im­
pulsia unor puteri fatale, pe care nu le pot înfrîna și de care nu pot da

Y
socoteală.

AR
Dar nu pentru a preamări pe Shakespeare am luat condeiul. Ci
pentru a dezveli încă o mică bubă a mediului nostru social și cultural,

R
unde exportul vagoanelor de fasole absoarbe conștiințele mai mult de cît
manifestările geniale ale veacurilor. In toate țările, prietene sau dușmane

LIB
Angliei, se serbează într’un elan de admirație tricentenarul celui mai vînjos
vlăstar al umanității. La noi... aceiași stupiditate impasibilă, rămîne in­
diferentă, ca în fața unui spectacol rece și fără importanță. Nu e fiu de

ITY
ciocoi, care a făcut politică, nu e cabotin, nu e mîzgălitor de hîrtie, cu
sau fără talent, în cinstea căruia să nu se adune imediat prin subscripție
sume de bani, ca să i se ridice monument, după ce a murit de beție sau

S
de sifilis la vre-o margine de trotuar. Scandalurile studențești iau proporții

ER
de sărbători naționale, și steagurile fîlfîe în fiecare an pentru cutare
spargere de geamuri, în interesul patriei. Acum... nimic.
Shakespeare trebue serbat ca și un erou al neamului, fiindcă el este
NIV
egal de mult al nostru, ca al tuturor neamurilor. Patrimoniul sufletesc
ni-1 cîștigăm din citirea capo-d’operilor universale, care astfel ne aparțin.
Universitatea, academia, presa, școlile, tot ce e cultură și viață a creeului
LU

în această țară ar trebui

să preamărească într’o
sărbătoare solemnă pe
RA

acest Erou al omenirii.

Ar fi un omagiu adus
Spiritului, Inteligenții,
NT

ar fi un stimulent de
cultură pentru toți cîți
CE

doresc să se ridice cu
mintea deasupra slăbi­
ciunilor trecătoare, de
I/

care ne leagă lanțurile

materiei.
AS

Styx
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Istoricii In fata propriei
lor istorii

S
ER
In romanul Le Lys Rouge, Anatole France prezintă pe un profesor de istorie și
paleografie, membru al tuturor academiilor din lume, care-și făcuse o reputație mon­
NIV
dială din descifrarea inscripțiilor etrusce, pe care el singur le inventa și pe care, fatal
numai el le putea citi și comenta, spunînd următoarele:
«Singurul lucru care se știe în domeniul istoriei, e că nu se știe nimic».
Citind în ultimul timp polemica ivită între istoricii noștrii, relativ la inscripția
LU

dela Biserica Domnească, din Curtea-de-Argeș, mi-am amintit de judicioasa observație

a marelui scriitor francez. Istoricii noștrii păstrînd pînă mai deunăzi un mutism inte­
ligent cînd era vorba de aprecierea lucrărilor unui coleg specialist, scriau pe îndesate
scoțînd opere greoaie de mii de pagini, care nefiind de nimeni citite, erau admirate de
RA

toată lumea fără rezervă. Toți se mirau de producția istoricilor noștrii, toți se lăudau
cu dînșii, și cu numele lor spus pe șoptite făceam marț pe oricine ar fi voit să evoce
pe Lamprechț, Keinach, sau altă secătură străină.
NT

Dar o spărtură gravă amenință să se producă în rîndurile lor atît de strînse

căci profesorul Tafrali, dela facultatea din Iași, s’a apucat să arate că d-nul lorga,
Onciul și I. Bogdan, cei mai buni specialiști ai noștrii în paleografie, se pricep în spe­
CE

cialitatea d-lor tot atît de bine ca d-I Porumbaru, în chestiunile externe.

D-l Tafrali arată că cei trei academician! au descifrat în chipul următor o ins­
cripție grecească dela Mînăstirea Dealului, descrifrare ridicolă și fără sens:
Adecă... această piatră fost-au înălțată (?) acum de jupînul Matei fost... V1F-
I/

tejeanu care au trecut din viața aceasta (etc).

Ori inscripția trebuie astfel citită:
AS

Acoperă această piatră înfrumusețată. A crudului Matei prunc în fragedă țărnă

in vîrtejjul anului... (etc). Și se revizuesc multe date și citiri proaste'în acest fel.
Lovitura d-lui Tafrali a fost grea pentru d-l lorga, care a răspuns prin «Neamul
UI

Rominesc» fostului elev Tafrali, numindu-1 școlar ireverențios față de confrați și_ pe
d-l Motru l-a admonestat că-și pune revista la dispoziția scandalagiilor. La sfîrșit i-a
mai amintit d-lui R. M. că d-sa e membru la Academie și că mai tîrziu va avea nevoie
BC

de dînsul.
»-■ Conflictul părea închis, cînd un alt specialist ieșean, profesorul Ilie Bărbulescu,
intervine în discuție și demonstrează eă toate citirile anterioare, inclusiv, a d-lui Tafrali,
 94 FACLA

sunt făcute ad libitum, că inscripția nu e grecească cum au socotit-o toți pină azi ci
pur romînească, că dacă d-1 lorga, Onciul și Bogdan au citit Virlejeanu, în loc de

Y
vîrtejul anilor, d. Bărbulescu crede că descifrarea nefiind decît o chestie de imaginație,
se poate citi tot atît de bine inscripția în cuvinte pur romînești ca: salată de boeuf,

AR
iahnie, etc.
Astfel se prezintă această controversă istorică, paleografică și linguistics, astfel
se oglindesc istoricii și filologii noștrii în fața propriei lor istorii în anul 1916. Iar

R
d-1 Rădulescu-Motru, care le-a pus revista la dispoziție, rîde mefistofelic sub ochelari,

LIB
că a reușit să asmuță dulăii între dînșii și că îi compromite definitiv în fata opiniei
publice, care vedea pînă azi în operile monumentale ale acestor savanți, un izvor de
teamă, plictiseală și admirație, un adevărat tabu.
Ion Novac

S ITY
THAIS

ER
de
ANÂTOEE FRAM E
NIV tradus de
X. I>. COCEA
Va apare în curînd în edit. „Facla**
și se va pune în vînzare cu
LU

eei a
RA
NT

„Cu perdelele lăsate"

de Const. Rtulet
CE

D-1 Rîuleț s’a crezut o viață întreagă năpăstuit. Direcțiunile cari s’au succedat
pină astăzi la teatrul național n’au vrut să-i recunoască fîrîma de talent, în virtutea
I/

căreia d-1 Rîuleț scrie teatru și deci nu i-au jucat piesele.

AS

A fost dumnealui jucat acum vre-o cîți-va ani la compania «Davila-; a mai fost
jucat și la Craiova, pe vremea răposatului Gîrleanu. Ce folos, D-1 Const. Rîuleț ținea
morțiș să fie consacrat la București pe seîndurile primei noastre șcene. Avea autorul
UI

nostru slăbiciunea să-și auză numele strigat de spectatorii naționalului, să-i fie auzul gîdilat
de urletele de bravo și să-și simtă inima bătînd în tactul furtunos al aplauzelor. Căci își
promisese ca mulți alții, să nu închiză ochii fără să fi trăit această clipă supremă pentru
BC

autorii dramatici, mai ales pentru autorii noștri dramatici, cari nu-și scriu piesele de cît
legănate în acest vis frumos. Ah! strigătele de «autorul, autorul», ah, ropotul furtunos al
aplauzelor și bravo-urile cari nu mai încetează și muzica divină și abia perceptibilă
a scîrțîitului cortinei care se ridică și se Iasă, și iar se ridică și iar se lasă...
FACLA 95

Astăzi d-1 Riuleț și-a văzut visul realizat. A fost suficientă o carte de vizită a
d-lui Mihail Dragomirescu și o ploconeală directorului dela național...

Y
D-1 Riuleț e un prodig, scrie de toate și poate chiar cu foarte multă ușurință
pentru d-sa.

AR
Și n'am avea nimic de zis dacă d-1, C. R. srar mulțumi să scrie numai piese
de teatru.
Nu ne-am fi ocupat cu siguranță de «Cu perdele lăsate", nici de viitoarele «Cu

R
paharul gol" -sau «Cu șwarțul negru», dacă d-i Riuleț n’ar fi avut pretenția să i se
joace piesele.

LIB
«Cu perdelele lăsate»? De ce îi zice «Cu perdelele lăsate»? Să fi fost oare ho-
tărît d-1 Riuleț să-și intituleze astfel actul pentru că perdelele sunt lăsate la ferestrele
decorului, timp de un sfert de oră, cit se joacă pieseta, ori le-a tras însuși d-1 Rîuleț
ca să-și boteze astfel lucrarea? D-1 Rîuleț a umblat după un titlu de senzație și a crezut

ITY
că l-a găsit, cum a crezut că a găsit și un subiect de piesă într’o nuvelă englezească (?).
Dar un cap de mort fie el chiar de argint nu poate să lege și să deslege ac­
țiunea unui act.

S
D-na Jar vine la Ioan pentru că așa vrea capul de mort; căpitanul Jar e gata, gata
să-și surpriză soția în flagrant delict cu loan pentru că așa vrea tot capul de mort, dar

ER
nu-i surprinde, — mă prind că ați ghicit, — pentrucă nu vrea tot capul de mort.
Apoi să ne ierte d-1 Rîuleț.
Cine cred că a folosit de pe urma acestui fetiș e d-1 Mavrodi care a pus mina
NIV
pe capul de mort și l-a băgat în buzunar. Cu el directorul naționalului nădăjduiește
să aducă lume la teatru, bani la casă, talent pentru actori, și poate chiar pentru autori.
D-1 Aristide Demetriad și-a pus la contribuție vocea-i mieroasă și d-na Popescu
silueta cu pretenții de eleganță.
LU

Barbu Stroe
RA
NT
CE

SERBIA EROICĂ, este titlul unei

I/

broșuri, cu povestea tristă a popo­

rului sîrb, ce va apare în cursul
AS

săptămînei viitoare, în editura

„Facla44.
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

fjtcft Jambalagiu

Atelierele „Facla",
 numai* excepțional
mhhm
nul VI

Y
10 bis '« Pasagiu!

% * I in

AR
O Mai, 1910

SO BANI HI WiPW Telefon

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

MPW
Desemn de A. Dreujoș
Kahat sail nu
 114 FACLA

Y
R AR
LIB
Rahat sau nu?!

ITY
Iată întrebarea! Cum ar spune un nou prinț al Dane­
marcei, rătăcit în. capitala pe care o scaldă apele murdare ale

S
Dîmboviței și politica neutrală a d-lui Brătianu.

ER
.Rahat sau nu?
Parcă’l văd. înfășurat în mantia lui medievală, cu penajuri
NIV
la pălărie, cu spada la șoldul stîng, și cu flăcări misterioase
în privirea lui fatidică, s’ar opri în fața statuei de pe Bulevard
și cu fruntea în mînă, ca o țeastă, s’ar întreba, în limba co­
LU

lorată a unui Șecspir romînesc:

— Rahat sau nu ?
— Iată întrebarea... ar răspunde surd ca un ecou buzele
RA

de bronz ale statuei cocoțată pe piedestalul de granit și tînărul

Hamlet, cu enigma întrebărilor etern nerezolvate în ochi, s’ar
NT

înfunda în noaptea veselă de carnaval, printre trecătorii revăr-

sîndu-se în puhoiuri din toate ungherele mahalalelor, sub lam-
CE

pioanele venețiane și sub focurile de artificii ale sărbătoarei

de 10 Mai.
Printre dînșii, umbra lui ar trece, cercetătoare ca în clipa
I/

cînd căuta sufletul slugarnic al lui Polonius ascuns în cutele

AS

draperiilor, și sumbru ca remușcarea. Singur în mijlocul mul-

țimei, ar auzi rîsete, glume, șoapte amoroase, chiote de veselie,
UI

spirite vulgareialuzii indecente și toată larma zadarnică a unui

popor sterp de idealuri. Ar ridica ochii lui dezamăgiți spre cer,
BC

și-ar găsi cerul împroșcat cu stele de foc bengal și cu bale lu­

minoase. Ar căuta la ferestrele iluminate și de-alungul balcoa­
nelor aprinse un cuvînt scris cu litere de foc și care să evoce
115 FACLA

năzuințele poporului: Ardealul... Banatul... Bucovina... Basa­

Y
rabia... și-ar citi pe ziduri în fîlfîiri de flăcări: clubul liberal-

AR
național... clubul conservator... clubul talcist.
Iar sub inscripțiile astea de reclamă, sub firmele acestea

R
de prăvălii cu clientelă numeroasă și bogată, aceleași rîsete,

LIB
aceleași glume, aceleași valuri ale mulțimei, bătînd zidurile clă­
dirilor vulgare și scurgîndu-se spre piața Palatului ca apele
clocite ale unui canal revărsat.

ITY
Atunci, în mijlocul pieții, în larma și alaiul care întîmpina
pe Vodă, în bubuitul tunurilor și în pocnetul focurilor de ar­
tificii, sub lampioanele venețiane și sub fîlfîitul steagurilor tri­

S
colore, sumbrul prinț al Danemarcei, simțind că în jurul lui

ER
era ceva mai putred ca în patria-i de odinioară, își lăsă
fruntea grea în palmă, ca o țeastă și, pentru întîiași dată în
NIV
viața lui seculară de îndoială și de negare, afirmă și rosti
scurt cuvîntul:
— Rahat !
LU

Nicoară al Lumei
RA
NT
CE

A apărut în editura „Facla“ și se

I/

găsește de vînzare în Capitală șl

AS

în țară la toate librăriile:

THAIS de Anatole France,
traducerea d-lui N. D. Cocea.
UI

LEI 2 numărul elegant tipărit.

BC
 Y
Pentru Franța

AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

. a desemn de A. Dragof
Un pol. Idealul poporului romin.
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Prima armată romuiă^care a trecut Carpații.

118 FACLA

Y
R AR
LIB
10 Mai
Un sentiment elementar de prudență

ITY
și de înțelepciune politică ar fi trebuit să
îndemne pe domnii de la guvern să nu
sărbătorească anul acesta, cu alaiul obicinuit,

S
ziua de 10 Mai. Nici regele Carol, care

ER
avea superstiția protocolului și mania pa­
radelor, nu mai trăește; nici regele Ferdi­
NIV
nand, care are alte preocupări mai sentimen­
tale și mai dulci, nu s’ar fi încăpățînat prea
mult să impue o defilare obositoare și ba­
LU

nală; și nici țara, care are alte griji, alte

visuri și alte dureri în zilele astea de tra­
RA

gedie sumbră, n’ar fi păstrat pică d-lui Bră-

tianu că a renunțat de bună voe la o pa­
rodie ridicolă de sărbătoare națională.
NT

Atunci, la ce bun noua mascaradă din

anul acesta, de ce, pentru cine și în folosul
CE

cui ? Ce să sărbătorim ? Pe cine să glorificăm

în fîlfîitul steagurilor tricolore și în cadența zgomotoasă a fan­
farelor militare? In numele cărei amintiri și-a căror speranțe să
I/

iluminăm ferestrele, să aprindem rachete în aer și să ne avîntăm

AS

sufletul după ele, spre cerul împestrițat de lampioane venețiane

ca tavanele bărăcilor de la Moși?
UI

Să ne-amintim că acum aproape o jumătate de veac s’a pro­

clamat independența Romîniei ? Care independență ? Ce fel de
BC

independență! Și ce farsă sinistră independența aceasta care ne-a

scos de formă de sub jugul turcesc ca să ne dea legați de mîini
și de picioare ciocoilor dinăuntru și nemților din afară.
119 FACLA

Să ne amintim că din tunurile turcești cucerite la Grivița

Y
și la Plevna s’a făurit glorioasa coroană de oțel a tînărului regat?

AR
N’am fi avut mai bine parte de ea! De patruzeci de ani o ducem
în spinare și rle greutatea ei s’au curmat umerii poporului, s’au
încovoiat firele dîrje de altă dată și frunțile cele mai mîndre s’au

R
plecat pînă la pămînt.

LIB
Să ne amintim că mai mici de cît astăzi, mai slabi și mai
necunoscuți, am avut totuși curajul să începem atunci un războiu
alături de rușii învinși și înpotriva turcilor învingători, că fără

ITY
zadarnice chițibușerii diplomatice am știut numai prin forța noastră
să schimbăm soarta armelor și, din mina neînvinsă a lui Osman-

S
Pașa, să-i smulgem spada și laurii biruinței? La ce bun!
Patruzeci de ani au trecut de cînd am învins pe turci, și

ER
suntem astăzi mai lași, mai fricoși, mai nevolnici decît pe vremea
cînd imperiul semi-lună se ridica amenințător în fața noastră.
NIV
Lupta ne înspăimîntă. Grija răspunderilor ne tae puterile. Idealu­
rilor ne înfricoșează. Speranțele ne sunt interzise.
Din sîngele care curge pretutindeni în lume, ne îngrășăm și
LU

înmulțim straturile groase de osînză de sub pielea exportatorilor.

N’avem. năzuințe de trecut peste granițe. N’avem visuri și idealuri.
RA

Avem în schimb boi, porci și politician!.

Să sărbătorească aceștia aniversarea zilei de 10 Mai. In
NT

sunetul fanfarelor cari nu vor trece Carpații, în mugetul ultimelor

vite cari au mai rămas neexportate, în grohăitul mulțumit al oa­
menilor noștri politici, să defileze armata țârei, să se desfășoare
CE

mascarada sărbătoarei lor naționale, și să fîlfîească în vînt giulgiul

tricolor al revendicărilor noastre înmormântate.
I/

Ioan Nicoakă
AS
UI
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Somnul !
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
I
UI Desemn de C. Ressu
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RA
R
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY

eaaMrifiBi
LIB
RA
R
122 FACLA

Y
R AR
LIB
Note pe marginea
unul calendar;

ITY
10 Mai

S
Pînă să răzbat în piața Victoriei a trebuit să dau dovadă

ER
de o mare cantitate de răbdare și mult sînge rece. Trăsurile de
abea se mișcă și abia se strecoară prin furnicând de oameni ce
se grăbește să ocupe ultimile locuri de prin tribune și de pe
NIV
trotuaruri.
Aceaș afluență și acelaș decor. Dacă aș avea memoria fi­
LU

gurilor aș putea hazarda, chiar preciza, că siint aceiași spectatori

cari se înșiră de ani de zile pe trotuare și prin tribune. Re­
cunosc că nu o am și mă mulțumesc să arunc numai o fărîmă
RA

de bănuială asupra răbdătorilor spectatori cari în fiecare an nu

se obosesc, să caște gura patru, cinci ore la acoperișuri și copaci,
NT

în așteptarea unei ore de defilare.

CE

Ce amestec ciudat de purtători de uniforme, fireturi, fracuri,

toalete elegante, desculți și încălțați, săbii și umbreluțe, penajmi
și crose, cari așteaptă cu acelaș interes și aceleaș bătăi neregulate
I/

de inimă, defilarea. Ce forfoteală și ce mișcare. Decorul e acelaș,

veșnic acelaș; obositor de neschimbat. Steaguri și lampioane,
AS

stîlpi și arcuri de triumf cari au văzut și suportat atîtea generații

de gură cască. Doar nisipul se premenește, nisipul răbdător de
UI

comparații, tălpi, copite și roți.

BC

Defilarea s’a terminat. Am văzut trecînd soldați din toate

armele, am auzit fanfarele repetînd aceleași marșuri ale cărora
melodii se amestecau cu zăngănit de arme, cu tropăitul cailor și
123 FACLA

cu uruitul roților, am simțit ghionții și îmbrîncelile celor cari se

Y
înghesuiau să ajungă, să vază și să plece.

AR
Am văzut... am auzit., am simțit, dar n’am înțeles nimic,
absolut nimic din spectacolul ce mi s’a desfășurat prin fața ochilor.
Și nedumirit cum eram am tras cu urechea la cei ce pă­

R
răseau tribuna cu mine. In fața mea un grup de parlamentari

LIB
ce păreau mulțumiți și fericiți:
— Ai văzut ce cal avea Vlădescu?
— Da, frumoasă crupă....

ITY
— Și cînd te gîndești că l-a luat aproape chilipir....
— Da am auzit jumătate singe și numai 500 lei, adevărat

S
chilipir pentru vremurile prin care trecem. Războiul colega...

ER
Am fugit, mi-era frică să nu scap un buchet de cucoane
cari aveam inspirația că trebue să fie mai interesante:
— Și eu care credeam chirie că n’au să-i fie gata «chan-
NIV
tille»-urile.
— A eram sigură!
LU

— Ai văzut ce bine îi sta?

—- Admirabil....
Am renunțat să mai fiu lămurit.
RA

Tragicomoedia s’a desfășurat și anul acesta cu acelaș fără de

rost ca în toți anii. Nimic n’a fost schimbat și nimic n’are să se
NT

schimbe din tragedia acestui popor care s’a obișnuit să privească

toată viața noastră politică, ca o simplă paradă de 10 Mai.
10 Mai zi fără de rost ca toate zilele unui an romînesc,
CE

10 Mai zi dorită și așteptată de negustorii de steaguri și lam­

pioane venețiane, 10 Mai zi blagoslovită de antreprenorii de con­
I/

struit tribune și negustorii scaune, 10 Mai zi de sărbătoare

pentru cuconeturii, fete de pension și copii de școală, 10 Mai zi
AS

de chinuri pentru bătături, 10 Mai patroana randez-vous-urilor,

10 Mai alișveriș de înghețate și limonadă, 10 Mai fi bine-
UI

cuvîntat.
Fi binecuvîntat 10 Mai și trăește pentru fericirea și bu­
BC

curia acestui popor veșnic credul și veșnic naiv.

Barbu Strok
 Capitala petrece■ ■L. 'ij

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Transilvania plînge Desemn de J. Dragoș J

 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Sire!... Aceluia care nu ne va da Ardealul

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
De ce nu Intrăm în acțiune
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Dwrrm tw C. J&ssu
Soldați! lihniți de foame.
 Un Ideal pierdut■■■

Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

IO Mai. Sărbătoarea inorței!

Atel-iergle FACLA.
Anul VI, No. 20
15 Mal, 1910

Facla Pasag'iul

Y
Imobiliara

AR
SO BxLM Telefon 43|2O

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Dup& paradie...
130 FACLA

Y
AR
Bandiți cu acte In regulă
De obicei autoritățile noastre polițienești când săvârșesc un

R
abuz, un act ilegal sau un banditizm iu toată puterea cuvântului

LIB
au grija asemenea borfașilor <le rând să nu lase nici o urmă și
nici un act in mina păgubașilor.
De data aceasta agenții d-lui Corbescu, mai puțin șmecheri

ITY
sau mai civilizați, au tinut să confiște ultimul număr al „Faelei44,
lăsândn-ne dovada samavolniciei lor.
Publicăm textul exact al unuia din procesele verbale prin

S
care se constată actul abuziv al Prefecture! Politiei Capitalei,
act care va servi ân procesul ce-I vom intenta d-Iui Corbescu.

ER
F.
NIV
LU

PROCES-VERBAL
RA

Astăzi 11 Mai 1916.

NT

Noi, D. Radulescu sul) comisar de Poliție circ.

G Buc. avîud în vedere ordinul Poliției dăm con­
CE

cursul agenților Tudoralce Tudor și d-l Stârcea

Vasile pentru a se confisca un număr de 440
I/

(patru sute patru zeci) Facle No. 19 bis.

AS

Drept care am dresat prezentul.

UI

Sub comisar,
BC

(ss) S>. HĂDULFStl

131 FACLA

Y
R AR
LIB
Iarăși conflscațl!
Hotărît. Prefectul poliției Capitalei treime să aibă ceva de împărțit

ITY
cu noi. Ori ne detestă din fundul sufletului și-ar vrea din toată inima
să ne desființeze, confiscîndu-ne numerele unele după altele, de cîte ori i
se năxare că a găsit un desemn subversiv în «Facla* sau cînd se scoală

S
cu dosu ’n sus. Ori, în amintirea prieteniei de altă dată? a ștrengăriilor

ER
de pe bulevardele Parisului și-a. nopților petrecute în tovărășia acelorași
femei, ține și astăzi la noi și-ar vrea să contribuească discret, îndărătul
aerelor feroce ale aceluiași incorigibil pinee-sans-rire de-odinioară, la
NIV
succesul netăgăduit al «Faclei*.
Altfel, mărturisim, nu ne putem explica perseverența prostească a
unui om care trece drept inteligent și care, ori ce s’ar spune și ori cît
LU

de nedrept ar fi astăzi față de noi, numai prost nu e.

Să stăm în adevăr strîmb, fără protestări pașoptiste și fără lamen­
tări copilărești, și să judecăm drept.
RA

Iși închipuește oare serios d. Corbescu c’o să ne sperie eu cîteva

confiscări mai mult sau mai puțin ridicole? Crede prietenul meu de
altădată că asmuțind asupra noastră cîteva duzini de agenți polițienești,
NT

o să ne înfricoșăm strașnic, o să ne punem cenușă pe cap și-o să re­

nunțăm la lupta grea pe care o ducem de atîția ani încoace, fără mari
CE

speranțe că o să deschidem lumei drumuri noi, dar cu mîngîierea dulce

că ne-am trăit viața mai frumos de cît cu -zgarda la gît într’un fotoliu
prefectorial? Speră d. Corbescu, împotriva tuturor învățămintelor trecu­
I/

tului, a tuturor pildelor politice și-a celui mai elementar bun-simț per­
sonal, că două-trei confiscări absurde, vor înmormânta revista aceasta și
AS

vor îndemna pe cititori să n’o mai caute, să n’o mai cumpere și mai
ales să n’o mai citească?
UI

Dar d. Corbescu își vîră de bună voe degetele în ochi! Vrea o

dovadă? Ii țin la dispoziție registrele revistei. Nici odată «Faclă* nu s’a
citit mai mult și n’a fost căutată mai cu insistență, ca în urma confis­
BC

cărilor d-sale. Pentru fiecare număr confiscat se vindeau zece. însăși

agenții polițienești c citeau din scoarță în scoarță. Și fără îndoială că
132 FACLA

cei mai inteligenți dintre dînșii ca și d. Corbescu el însuși, au fost cei

dinții cari i-au savurat ironiile pe atît de crude pe cît sunt de adevărate.

Y
Dacă aș fi un simplu reclamagiu sau dacă n’aș urmări alt țel în

AR
viață de cît urcarea tirajului, fără îndoială că nu i-aș spune d-lui
Corbescu adevărurile astea ci l’aș lăsa să-și facă de cap, aș protesta în
gura mare de ochii lumei și-aș profita de perseverența lui lipsită de

R
tact și de inteligență, ca să-mi fac binișor treburile la umbra prielnică

LIB
a persecuției.
Dar nu sunt ipocrit nici de două parale și anumite mijloace de
luptă îmi repugnă. Cum nu înțeleg să profit de resentimentele d-lui

ITY
Corbescu, dacă le are față de noi, sau de prietenia d-sale deghizată, tot
astfel nu înțeleg să-mi sporesc numărul cititorilor apelînd la revoltător
legitimă înpotriva abuzurilor, sau ațîțîndu-le curiozitatea pe care e firesc

S
s’o pricinuiască ari ce fel de scandal.
Scriind paginelc revistei acesteia nu sunt însuflețit de cît de un

ER
singur gînd. Să spun cît mai frumos și mai limpede cu putință ceea
ce-mi mișcă sufletul și-mi impresionează inteligența și ceea ce mi se
NIV
pare mie că ar putea să zgudue, să trezească și să înalțe sufletele și in­
teligențele altora.
Pentru asta scriu, pentru asta aleg desemnările cele mai puternice
LU

și mai evocative și tot pentru asta rămân consternat de cite ori văd că
arunc zadarnic mărgăritare de stil și de emoțiune artistică, la Corbești.
Probabil că dacă aș veni cu
RA

slujbe grase sau cu bîta în mână

printre dînșii, aș fi înțeles mai
bine și probabil că vechiul meu
NT

prieten, actualul prefect al poliției

capitalei, cu toată inteligența lui,
CE

nu va înțelege că datorește oare

care respect Constituției și unui
scriitor liber, decît în ziua cînd
voi fi silit sal târăsc de guler în
I/

fața justiției.
AS

N. D. C.
UI
BC
133 FACLA

Y
R AR
LIB
Take revoluționar

ITY
Pe Take lonescu îl cunoșteam de mult și sub toate ipostazele; îl
văzusem liberal ca a doua zi să-l văd conservator convins și a treia, de­

S
mocrat înfocat; l-am auzit făcînd caz de filosemitismul său ca în urmă

ER
în calitate de ministru al instrucției publice, să închidă școlile evreilor
doritori de cultură romîneaseă; l’am socotit mare financiar de cînd cu
celebra scamatorie a conversiunei, l-am auzit apărînd procesele străinilor
NIV
duse contra banului public ; l’am aplaudat cînd a voit să înstreineze
averea noastră americanilor pentru că așa-i dictau principiile sale desinte-
resate; l’am admirat pentru curajul cu care știe să înfrunte foamea lih-
LU

niților săi partizani și modestia cu care servă de anexă partidelor de

guvernămînt ; m-am înduioșat cînd am văzut prostia ce face, cînd a
ajutat pe liberali să scape de chestia tramvaelor; m-a transportat succe­
RA

sul lui de la Londra cînd a fost jucat de prostănacul de Daneff și mi-a

înălțat moralul discursul lui de la Caracal pe care azi îl știu pe dinafară
toate mamele romîne; m-a revoltat dibăcia cu care a știut să compromită
NT

alegerile lui Goga și Lucaci, fiind că bănuia într’înșii aceeași stofă de po­
litician arivist; mi-a aprins curiozitatea menuul pe care i l’a servit pe
CE

vremuri Wilhelm al II-lea, cînd Take îi săruta tălpile și m’au desgustat

farsele stupide pe care i-le servește azi acelaș Wilhelm în chestia deco­
rațiilor; și mai presus de toate m’a înduioșat prostia sinceră a lui Take,
I/

cînd a declarat că scîrbit de politica romîneaseă, părăsește țara și se face

chelner la Chicago...
AS

Avocat, intermediar, mare om de stat, ziarist, membru în toate con­

siliile de administrație, chelner, șef de partid și ori ce altă nouă îndelet­
UI

nicire nu m-ar fi mirat din partea lui Take lonescu, atît de mult mă
obișnuisem cu schimbările cameleonice ale pieliții sale politice.
Dar Take, revoluționar întrece ori ce așteptare și surpriză.
BC

Da, revoluționar mă voi face, declară ritos Take prin oficiosul său
francez. Mă voi pune în fruntea mișcării, o voi întreține cu discursuri
înflăcărate și voi face ca revolta care fomentează de mult în sufletele
134 FACLA

tuturor să se concretizeze printr’o manifestație formidabilă care va da jos

Y
guvernul ticălos. întreg articolul, fiecare frază și fie care semn de exclama­

AR
ție duce spre acest vis al lui Take: jos guvernul! să se ducă imbecilii
incapabili și să vie alții în locul lor. .
Dar cît de departe e visul lui Take de realitate. Mișcarea pe care

R
dînsul o întrevede atît de tîrziu, pe care noi o anunțăm de atîta vreme,

LIB
cînd se va produce, nu va veni, fie sigur amicul Take, ca să-1 aducă la
guvern, ci ca să măture împreună cu dînsul tot gunoiul politic pe care
indiferența noastră seculară l’a păstrat atîta vreme. Revoluția de dragul

ITY
căreia, d. Take lonescu și-ar mai adăoga o pereche de pantaloni roșii la
cele șapte pe care le are, nu va veni fiind că liberalii vor să naționali­
zeze petrolul, zahărul și alte industrii unde d-sa vede cîteva afaceri vii­

S
toare.
Nu, nu se va mișca mulțimea înfometată pentru palavrele scrise în

ER
franțuzește ale amicului Take; n’o interesează formulele abstracte și sub­
tile, prin care d-sa cere un loc cît mai mare la rosul oaselor; n-o im­
NIV
presionează strigătele de paiațe ale acestor eununci, care și-au castrat
singuri ori ce avînturi și orice posibilități de gesturi independente.
Revoluția viitoare își bate joc de Take revoluționar, revoluția vii­
LU

toare n’are nevoe de momîi care cred că schimbarea principiilor constă

în schimbarea pantalonilor; revoluția viitoare care urlă surd subt picioa­
rele noastre, va creia dînsa singură, oamenii de care are nevoie, îi va
RA

inventa la nevoie și-i va purta triumfători pe calea succesului.

Iar lui Take lonescu, care crede că mai poate impresiona astăzi
prin strigătele caraghioase ale unei trompete de carton; care în naivi­
NT

tatea lui își închipue că mai poate ridica azi massele atît de amar înșelate
de pe urma unei guvernări din cele mai ticăloase din cîte a cunoscut
CE

dulcea noastră țară romînească; care se mai amăgește crezînd că azi

romînii s’ar mai ridica pentru caraghioase lupte interne cînd în sufletul
fiecărui romîn predomină conștiința zilei de mîine, țara întreagă răspunde
I/

în prelungi ecouri ambițiilor inoportune ale lui Take prin celebrul cuvînt
a lui Cambronne !
AS

Ioan Novac
UI
BC
135 FACLA

Y
R AR
Pentru cititorii noștri

LIB
O parte din exemplarele «Faclei» excepționale de 10 Mai,

ITY
fiind confiscate, am luat imediat măsurile necesare ca să tragem
o a doua ediție a numărului care, cu tot talented d-lor Ressu și
Dragoș, n’a avut norocul să satisfacă gustul estetic al prefectului

S
poliției capitalei.

ER
Ediția aceasta, firește, n’o vom pune în vînzare. Nu muncim
și nu scriem doar pentru agenții d-lui Corbescu și în acelaș timp
NIV
nu vrem să expunem pe nevinovății vînzători de ziare brutalită­
ților stupide și lașe ale acelorași agenți.
Cum însă, în schimb, ținem din toată inima ca din colecțiile
LU

prietenilor și cititorilor noștri, să nu lipsească tocmai numărul cel

mai frumos al »Faclei» din cîte au apărut pînă acum, ne luăm
RA

angajamentul să trimetem în plic închis exemplarul confiscat al

revistei, tuturor acelora cari vor avea bună voința să ni’l ceară
printr’o carte poștală.
NT

Toți vardiștii d-lui Corbescu nu vor prididi să controleze

miile de plicuri zilnice încredințate poștei, ca să descopere exem­
CE

plarele subversive ale «Faclei».

Și la locuința d-lui Cocea (str. Sărindar 9), unde se află de­
I/

pozitate aceste exemplare, nici Corbescu personal, nici oricare

altul din subalternii lui, nu va îndrăzni de sigur să vie să le
AS

confiște.
Iar dacă vor avea și acest curaj, pe care nu l’au avut pînă
UI

acum de cît față de nenorociți! țigănuși de pe stradă, să poftească 1

Faclă
BC
 Y
AR
R
LIB
ITY
Nemfil

S
ER
NIV
LU

ACTUL I
In revista nemțească Lus-
RA

tige Dlăter apărut desemnai

acesta caraghios cu pretenții
de idilă și în care Romînia
oferă Neamțului ca un gaj
NT

al iubirei ei viitoare, eîtera

spice de grîu.
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
AR
R
LIB
ITY
S
cu Romlnia

ER
NIV
LU
RA
NT
CE

ACTUL II
Neamțul « făeut în adevăr dragoste eu
Romînia. Dar de-atunci suntem informați
I/

eă eîntă pe toate glasurile :

Teribil e momentul
AS

Cind curge... Dîmbovița

UI
BC
138 FACLA

Y
R AR
LIB
Tinichelele lui Frantz loseph

ITY
Nu scrim acest articol ca să luăm apărarea lui Take lonescu, nici
ca să înălțăm fum de tămîe acceselor lui de patriotism periodic. Știu citi­
torii noștri că nu l-am iubit niciodată pe acest panglicar politic, și că nici

S
în aceste timpuri, eînd el și gruparea lui luptă pentru cauză națională,

ER
nu vedem în această manifestare decît una din zvîrcolirile iscate de setea
lui de reclamă, care a făcut din viața lui un șir de contraziceri.
NIV
Dar, neatîrnat de omul căruia i s’a aplicat, gestul monarhiei habs-
burgice, este încă o dovadă infamă a duplicității ei diplomatice, a perfi­
diei ascunse cu care a lucrat în toate momentele sale istorice. Intîi o
discuție particulară între secretarul de ambasadă al legației cu secretarul
LU

lui Take lonescu, prin care șeful democraților este vestit în mod indirect
că i se va retrage tinikeaua. Pus în gardă, decoratul înapoiază însemnele
RA

pentruca apoi, excelența sa d. conte Czernin să exclame cu o îngerească

inocență:
— Ce nepolitețe, Doamne! Niciodată împăratul-regc, prin cancelarul
NT

său imperial și regal, n’ar fi făcut gestul de a retrage o demnitate chiar

inamicului țării sale!
Perversitatea acestui domn a mers pînă acolo, că a tăgăduit pînă
CE

și discuția avută cu d. Ciorăneanu, secretarul lui Take lonescu. Dar strîns

cu ușa, excelența sa sfîrșește prin a mărturisi această convorbire, cas,
trată de partea ei cea mai virilă : de afirmarea că se va retrage tinikeaua
I/

marelui european.
AS

Dacă din punct de vedere pur diplomatic, Tache lonescu eră obli­
gat să aștepte notificarea oficială a ministrului austro-ungar, ca să fie în
drept să restitue decorația, procedeul imperiului nu rămîne mai puțin laș>
UI

mai puțin mizerabil, mai conform cu toată politica lui, vrednică de ban­
diții care lovesc pe la spate, și apoi strigă cu lumea: săriți, hoții!
BC

Dar, ironie a soartei! Care e omul căruia i s’a făcut această

ofensă ?... Omul, care timp de 30 de ani a ridicat la cei’ brațe evlavioase
întru prea mărirea Germaniei și Austro-Ungariei. Omul, care în toate dis­
cursurile lui parlamentare a susținut necesitatea alipirii, a sclaviei noastre-
139 FACLA

față de puterile centrale. Omul care nu se simțea într’o completă beati­

Y
tudine sufletească decît atunci cînd primea dela Viena certificat de bună

AR
conduită. Omul' care-și pregătea cu un an înainte digestia, ca să poată
mistui cu poftă vreun gulaș la festinurile lui Wilhelm al II-lea. Omul,
care cu un an înainte de a fi mare patriot și mare european, a semnat

R
prelungirea tratatului nostru politic cu Austro-Germania. Omul, care cu

LIB
cîteva zile înainte de isbucnirea răsboiului mondial plîngea eu lacrimi
crocodiliane zbuciumatul destin al «venerabilului monarh8 Frantz loseph,
pentru ca aeelaș venerabil monarh să devie într’un spațiu atît de scurt
«bătrînul sinistru®. Omul, care cu cîtevă ore înainte de victoria dela

ITY
Marna să urle intrarea noastră în acțiune!
Destinul a fost sarcastic cu d. Take lonescu ! A primit palma tocmai
dela mîna pe care o lins-o mai mult. In toată cariera sa politică d. Take

S
lonescu nu s’a gîndit o singură clipă că tinikelele austro-ungare înfăți-

ER
șază robia seculară și suferințele nesfîrșite ale fraților noștri de peste
munți. El nu s’a gîndit că acele efigii sculptate erau săpate în fier de
sîngele și de lacrimile neamului obidit, a cărui înmormîntare sub dis­
NIV
prețul istoriei d-sa o pecetluiâ cu salamalecurile umilite în fața suvera­
nilor împilători. El n’a înțeles că diplomația ungurească îl insultă cu
acele decorații, făurite din durerile sugrumate și mute ale .nenorocitului
LU

neam românesc de peste Carpați!

Timp de peste 30 de ani, Frantz loseph ne-a cumpărat sufletele cu
tinikele. După cum Napoleon cu tinikele făcea eroi, diplomația Austriei,
RA

cu timkele a făcut din oamenii noștri politici niște sclavi devotați.

Români adevărați! Jos de pe piepturile voastre aceste însemne ale
rușinii! Crucea monarhiei habsburgice topită în decorații este crucea răs­
NT

tignirii neamului nostru! Amintiți-vă că pentru Ungaria dușmană de

moarte avem o singură cruce, înfățișînd un singur simbol: crucea săbiei
CE

pe care vom împlînta-o mîîne în pieptul monstrului, și crucea pe care

i-o vom înfige în mormînt!
Styx
I/
AS

In curînd, „Facla*4 închinată

Reginei Maria și familiei Re­
UI

gale va fi cel mai frumos nu­

măr de revistă din cîte an a-
BC

părut în țară.
140 FACLA

Y
AR
Pacea germană

R
LIB
O telegramă kilometrică, înșirată pe două coloane, ne aduce vestea
că în Parlamentul german nu se discută de cîtăva vreme de cît condițiu-
nile păcii. învingătorul dorește pacea! Stranie victorie! D. von Bethman-
Hollweg se agață de fiecare discurs rostit în țările beligerante, îl inter­

ITY
pretează, îl răstălmăcește, îl combate, îi spune intențiile Germaniei de a lucra
la statornicirea concordiei viitoare. Ciudate preocupări au și oamenii po­

S
litici germani în vremurile marelui război! Astăzi ei sînt convinși mai
mult de cît ori cînd că balanța războiului s’a plecat definitiv de partea

ER
lor, și că națiunile învinse nu mai au de cît să se înhame la carul tri­
umfal al Kaizerului, și să cerșească pacea.
NIV
Dar Franța le răspunde cu rezistența eroică de la Verdun, cu recu­
cerirea fortului Douaumont, Anglia cu serviciul militar obfigator, Rusia cu
înaintarea către Bagdad, și toți cu voința tenace de a duce masacrul pînă
LU

la izbînda deplină. Iar Germania propune pacea, sub diferite forme: în

articole de gazetă, prin diplomația secretă, prin discursurile străvezii ale
cancelarului, care glăsuește cu o blîndețe evanghelică. N’ai crede că este
RA

acelaș om, care, la începutul războiului, cînd armatele imperiale violau

neutralitatea Belgiei, a afirmat că «necesitatea nu cunoaște lege”, și că
tratatele sînt „cocoloașe de hîrtie“.
NT

Care e lămurirea acestui fapt ?

E suficient să aruncăm o privire la viața internă a poporului
CE

german, și la fondul real al evenimentelor din afară. Liebknecht a fost

arestat, și imunitatea parlamentară devenită o ficțiune, fiindcă șeful socialist
conducea marile mișcări de stradă împotriva scumpirii traiului. Articolele
lui Harden, din „Zukunft“, au spărturi enorme, făcute de severa censură,
I/

care șterge tocmai părțile cele mai virile ale criticilor marelui, gazetar,
AS

relativ la mizeria crescîndă a stării economice. Verdunul, de unde împă­

ratul nădăjduia să ia un tren direct cu destinația la . Paris, Verdunul e de
acel granit inexpugnabil, pe care nu-1 plămădește nici piatra, nici nisipul,
UI

ci sufletul omului, încleștat în voința de a învinge, voința care are în ea

ceva din caracterul imperios al fatalității. Și de unde la început, telegra­
BC

mele nemțești demonstrau că din încordarea supremă a armatei germane

rezultă tocmai intențiunea înaltului comandament de a cuceri această cetate
astăzi... Vai! astăzi, aceleaș telegrame vestesc tirbi et orbi că acelaș co­
mandament n’a rîvnit nici odată Verdunul!
Ill FACLA

Puțini știu mizeria generală crescîndă, înspăimîntătoare, din Bulgaria

și Turcia, aliatele imperiilor centrale, dar cîți b știu se înfioară, și e pro­

Y
babil că printre puținii care o știu sînt și împărații de la Viena și de la

AR
Berlin.
înțelegeți acum de ce în Germania se vorbește de pace?... Colosul
se clatină. Trupul uriașului, șovăe de moarte, înșfăcat de ghiarele dușma­

R
nului redutabil și totdeauna invincibil: foamea. Precipitat cu capul din pereți

LIB
în pereți, înconjurat de cercul de foc care se strînge împrejurul lui, impla­
cabil, sîngerînd pe nări, pe gură, prin mii de răni deschise, prin pînte-
cele care țipă chinul organic cel mai primitiv și mai poruncitor, gigantul
se va prăbuși cu un vacarm formidabil, îngropînd subt el toată ruina

ITY
unui imperiu, clădit pe aspirații de heghemonie mondială și pe viziuni
de sînge.
Germania dorește pacea. Fie sigură: va avea-o. Va avea pacea pă-'

S
mîntului, liniștitoare, eternă, fără zbucium și fără dureri. Pe cadavrul ei

ER
se va naște Umanitatea nouă.
NIV N. ĂI.BOTĂ
LU

Imperîânentă ©fi 8nc©n$tientă

RA

B algarii vor să fie cu orice preț un popor civilizat. Honny soit qui
mal y pense. Și ca atare în Bulgaria trebue să existe și acea putere eare
NT

este a IV-a într’un stat: Presa. Da, Bulgarii au o presă, reprezentată prin
cîteva ziare, oficioase sau de opoziție, cu nume caraghioase și ciudate.
Intîmplarea face, ca să citim într’un ziar bulgăresc de felul acesta,
CE

care apare însă în limba franceză (citiți bine: franceză) oficiosul guver­
nului, L’Echo de Bulgarie următoarele rînduri reproduse la rîndul lor din
ziarul D-lui Radoslavoff, Norodni Pravna:
I/

«E posibil ca într’un viitor apropiat diplomații bulgari să fie chemați a se pro­

nunța în fața unei conferințe internaționale asupra lichidării actualului război. Chestiunea
AS

sîrbească va fi pusă atunci pe tapet, cerînd neapărat o soluțiune definitivă. Diplomații

Jioștrii vor trebui să fie neclintiți asupra acestui punct și să nu se lase atinși de un
sentimentalism umanitar. Existența Serbiei, subt orice formă, ra fi o veșnică amenințare
UI

pentru pacea în Balcani, un obstacol continuu pentru dezvoltarea pacifică a Europei.

Statul acesta care de cînd și-a căpătat independența, a fost mereu un cuib de intrigi și
de certuri, trebue să înceteze de-a mai exista. A. cere suprimarea lui nu înseamnă cru­
BC

zime; din potrivă e o necesitate superioară de care depinde viitorul omenirei întregi,
și înainte de toate viitorul nostru».
142 PAOLA

Rîndurile de mai sus denotă, ori impertinență, ori inconștiență; una

Y
din două.
E o impertinență, și încă ridicolă, să-ți închipui, tu Bulgarie, stat

AR
incult și înnapoiat, că ai putea avea diplomați. Desigur bulgarii confundă
diplomația cu cultivarea prazului, a cepei sau a morcovilor. E o imperti­

R
nență grosolană și de prost gust, să vorbești emfatic și cu încredere în sine
de «diplomații noștrii® cari vor fi chemați să-și dea verdictul într’o vii­

LIB
toare conferință internațională cu privire la încheerea păcii.
Cunoaștem pe dedu Ivan prost și încăpățînat. Și cum impertinența
implică și un grăunte de inteligență, înclinăm, mai de grabă, să credem,

ITY
că rîndurile de mai sus sunt un act al inconștienței lor seculare.
Poporul acesta, care fără evenimentele dela 1877, astăzi nici n’ar fi
figurat pe harta Europei, a dovedit lumei întregi, totdeauna, și în special

S
în ultimii ani, o inconștiență feroce.

ER
Să-ți închipui (sau poate chiar să vrei) că grație autorității tale
(să fie la ei acolo) vei putea să desființezi un Stat, pentrucă așa vrea
bunul tău plac, pentrucă porți în sufletul tău laș și slugarnic, teama de
NIV
toate zilele pe care a știut să ți-o infiltreze Statul acela, și pentrucă vii­
torul tău ar fi în joc—vorbe de clacă—fără nici un motiv binecuvîutat,
decît acela al mișeliei, al megalomaniei și al neputinței, — asta înseamnă
LU

inconștiență.
Bulgarii însă, în transcedentala lor prostie nu-și dau seama,
fiindcă nu pot vedea mai departe de lungul nasului, că acel ce va ieși
RA

desființat din actualul război, va fi chiar Statul lor, va fi întreg poporul

lor de intriganți, de ambițioși, de talere cu două fețe, împreună cu toată
fantastica lor diplomație de operetă, și încă de operetă proastă, și cu tot
NT

Țarul lor al tutulor Bulgarilor, omul care a făcut din supușii lui, slugi
și lachei.
CE

Pe obraznici îi pui la locul lor tăindu-le nasul; operația aceasta a

reușit pe deplin și cu ușurință. Războiul de astăzi ne-o dovedește cu pri­
sosință. Iar întru cît privește inconștiența lor, îi vom lăsa în pace ca pe
I/

niște inofensivi maniaci, megalomani și vanitoși, făgăduindu-le că atît

comunicatele, notele lor oficiale sau diplomatice, precum și toate arti­
AS

colele lor din ziare, scrise tîmpit și pretențios, vom știi să le întrebu­
ințăm cu tot fastul cuvenit, după toate prescripțiile protocolare și higie-
UI

nice, în tăinuitul loc unde, încă de multă vreme, Țarul Ferdinand, cu

toți diplomații și supușii lui și-au băgat nasurile lor obraznice și puturoase.
BC

Pan.
143 l'ACLĂ

Y
R AR
Un sftrșis de stagiune

LIB
Mai și-a înflorit merii, salcîmii și teii, a așternut covoarele de iarbă pe peluze
și-a garnisit boschetele cu liliac, a dat drumul în țară cocorilor și stolurilor de rîndunici
și a gonit actorii în provincie.

ITY
Teatrele și-au închis porțile. Numai Naționalul își coace mai departe artiștii și-și
încearcă parte din nouile angajamente.
Conducătorii primei noaste șcene sunt mulțumiți, succesul material a întrecut
toate așteptările și a permis angajarea unor elemente de valoarea d-șoarei Jenny Danie-

S
lescu. Care o fi rostul acestei dudui în teatru nici «Yost»-urile cele mai perfecționate

ER
din Ministerul de Finanțe, fostele tovarășe de trudă ale duduiei artiste de astăzi, nu
pot pricepe. Nu e vorbă multe lucruri au rămas nelămurite în stagiunea aceasta.
Pentru ce s’a jucat «Lacrămi luminoase», «Cu perdelele lăsate», «Strada Sentier*
NIV
și «Străina» ?
Pentru ce a fost scos Ia pensie lancu Petrescu și dece a fost lăsat Petrache
Sturdza să plece din teatru ? Pentruce mai joacă Eleonora Mihăilescu, Maria Filotti și
Constanța Demetriad ? Care e rostul celor . patru directori de scenă cînd Bulfinsky a
LU

pierdut tot ce cîștigase în compania Davila, Valentineanu cu tot talentul pe care îl are
își masacrează rolurile și Aurică Athanasescu nu mișcă un mușchi de pe obraz și nu
schimbă tonul nici dacă i-ar arde scîndurile de sub picioare.
Lucrurile acestea nu pot fi iertate mai puțin aplaudate. In schimb aplaudăm cu
RA

amîndouă nîinile plecarea din teatrul național a d-rei Nelly Santa.

D-ra Nelly Santa trece la compania Sturdza-Bulandra. Nu-i vedem rostul însă
nici în această formațiune teatrală.
NT

Este adevărat că d-na Sturdza dă astăzi din colț în colț să găsească interprete
pentru restul reprezentațiilor în cari nu va juca. Marioara Ventura, nu cred însă că a
rezolvat chestiunea menajînd și mărind leafa d-rei Florica Alexandrescu mai puțin an-
CE

gajînd pe Nelly Santa.

Numele acestor artiste nu va aduce lume la teatru chiar în comediile de «grand
decoltd» pe cari cei dela teatrul «Regina Maria» au de gînd să le joace; spectacole care
au pus pe gînduri pe cei. dela operetă. înțelegeți prea bine concurența ce va suferi
I/

«Suzana», «Vera Violetta» etc.

Compania Bulandra, cunoaște din tristele experiențe financiare făcute cu «Tosca»
AS

și «Căminul» ce înseamnă să faci teatru fără Marioara Voiculescu.

. Anul teatral care vine va întări fără îndoială convingerea din anul acesta.
UI

Barbu Stroe
BC
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Plugarii au murit...
Atelierile «Facla» București.
 y |
Anal VI, No. 21

jgț a n,

Y
22 Mai, 1916
■ <, ""’,,,,,n,“

AR
20 BANI ■B IB ^BB^^BIB

R
Atentatul dela Pirotechnie

LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Umbra lui Von <lem Busche.

i
 Y
R AR
LIB
ITY
Mtna criminală

S
ER
Atentatul (lela Piroteclmie

Mai întîi o întrebare.

NIV
Nu cine a pus incendiul dela pirotechnia armatei, — asta nu
se va ști niciodată, întru cît nici cei vinovați nici guvernul care
LU

are grija conveniențelor diplomatice, nu vor mărturisi firește ade­

vărul,— dar cine a avut interes să-l pue?
Ziarele dușmane nemților au insinuat că aceștia n’ar fi
RA

străini de mîna criminală care a pricinuit exploziile de Duminecă

seara. Ziarele nemțofile, călcînd ca de obicei în străchini, au
NT

acuzat pur și simplu pe spionii ruși că ar fi autorii atentatului.

In ce privește învinuirea din urmă nu mai încape pic de
CE

îndoeală, că în sufletul lor și nemții și nemțofilii o cred o abe­

rație stupidă. Nici unul din agenții împătritei înțelegeri n’ar fi
avut măcar o umbră de interes să împuțineze măcar cu un singur
I/

gram de praf de pușcă, mijloacele de luptă ale Bomîniei. Ori cît

AS

de obscură ar fi politica d-lui Brătianu și ori cîi de încîlcite

căile revendicărilor noastre naționale, de un lucru nu se îndoesc
desigur nici cei mai vînduți nemțofili și anume, că dacă depozitele
UI

noastre de pulbere pot rămînea vecinie neîntrebuințate, în orice

caz nu vor exploada niciodată împotriva aliaților.
BC

Atunci, dacă și rușii și francezii și englezii cunosc adevărul

acesta, prin ce absurditate cu neputință de înțăles tocmai ei, sau
147 FACLA

agenții lor, ar" fi ușurat'politica de neutralitate a Romîniei printr’o

Y
serie de atentate inaugurate cu cel de Dumineca trecută?

AR
Oare tot astfel stau lucrurile și cu nemții?
Dar ar trebui să fim orbi de bună voe, să fim tembeli ca

R
cei din fruntea armatei, sau surdomuți ca d-nii dela guvern, ca
să nu ’nțălegem prețul enorm pe care îl pun nemții pe neutrali­

LIB
tatea noastră forțată, pe' nepregătirea noastră militară și deci și
pe exploziile întîmplătoare, care pot întîrzia această pregătire în
beneficiul neutralităței.

ITY
Așa dar la întrebarea, cine a avut interes să provoace incen­
diul dela pirotechnie, vom răspunde, cu conștiința împăcată că nu

S
calomniem pe nimeni și alături de noi va răspunde la fel ins-

ER
tictul unanim al țărei:
Numai nemții sau bulgarii au avut acest interes.
NIV
Dar dacă au avut interesul, ceeace nu e de mirare nici de
condamnat, cum au putut să aibă însă curajul crimei lor într’o
LU

țară care adăpostește nesupărați peste 60.000 de indivizi din nea­

murile antipatice ale cîrdășiei Busche, Czernin și Radeff?
Se explică foarte simplu. Curajul lor e făcut din indolența
RA

și lașitatea noastră.
De luni întregi guvernul e prevenit, că se vor încerca aten­
NT

tate împotriva apărărei naționale. Aproape dela izbucnirea războ­

iului mii ăe spioni nemți s’au strecurat în țară și uneltesc pe
CE

față în contra siguranței statului. Ziarele lor, broșurile lor de

propagandă, întrunirile lor avortate și cumpărările de conștiințe,
din nenorocire izbutite, n’au fost de cît prologul unei acțiuni cri­
I/

minale mai îndrăznețe și mai liotărîte.

Atentatul din săptămîna asta n’afost nici cel dintîi și nu
AS

va fi, fără pic de îndoeală, nici cel din urmă. Prea mulți nemți
sunt în țară și prea mulți tembeli în fruntea autorităților noastre
UI

ca să ne închipuim că vom ști să profităm măcar în viitor de

lecțiile dureroase ale trecutului.
BC

O parte din depozitele pirdtechniei și mașini cu neputință

de înlocuit au sărit în aer. Am .-//rea să fim prooroci mincinoși,
 148 FACLA

dar teamă ne-e că peste o lună două cînd atentatul acesta va fi

Y
uitat, cum se uită toate în țara romînească, o nouă explozie va

AR
face să sară în aer ce-a mai rămas din actuala pirotechnie, sau
pulberăria dela Dudești, sau cutare fort din jurul capitalei.

R
Atunci, pe ruinele munițiunilor și speranțelor noastre, d-nul
Brătianu va ridica tot așa de desnădăjduit brațele în aer, cum le

LIB
ridică de optsprezece luni încoace. Noi vom continua să învinuim •
și să strigăm în pustiul unei țări asurzite de cântecul aurului și

ITY
în locul mașinelor și șrapnelelor pierdute, trenurile «Carmen Sylya»
vor urma să aducă în țară toate rămășițele canilotei nemțești:
nasturi de manșete, sticle de parfum, panglici tricolore și tini­

S
chele bune de legat de coada politicianilor romîni.

ER
IoAN NlCOARĂ

NIV
LU
RA
NT
CE

Trimetdți 3 Iei prin inundat sau rnârei

I/

poștale pe adresa FACLA, PASAGIU'L

IMOBILIARA, BUCUREȘTI, și veți primi
AS

trei volume : admirabilul roman al Iui

Anatole France, THAIS ; PRIZONIERĂ
UI

IN GERMANIA de Isabela Ilebran și

paginele dureroase ale Iui Victor Berard,
intitulate; SERBIA EROICĂ.
BC
 149 FACLA

Y
R AR
Galliâni!

LIB
O telegrama scurtă, rece, laconică, ne aduce vestea morții generalului
Galli4ni, în urma unei operațiuni reușite, care a avut drept rezultat su­

ITY
combarea bolnavului. Nici un comentariu. Generalul Galli4ni a murit.
Și cu toate acestea, cîte capete încoronate, cîți savanți, 'cîte genii care
an binemeritat de la recunoștința eternă a istoriei vor fi adus umanității

S
atîtea servicii și atîta tribut de progres, ca acest modest militar, ca bunul

ER
bătrîn cu privirea supărată de bunic cum se cade, furișată pe deasupra
ochelarilor ?... Sîntem prea aproape de aceste vremuri ce vor deveni le­
gendare, trăim chiar în inima lor, ca să le putem aprecia la justa lor va­
NIV
loare, și să dăm oamenilor toată însemnătatea istorică pe care o merită.
Timpurile care vor veni, oamenii care ne vor urma, și care, spectatori
îndepărtați ai celor mai mărețe timpuri, le vor putea judeca fără patimă,
LU

fără părtinire și fără ura pe care o punem noi în judecățile noastre. Sen­
timente de care avem imperioasă nevoe, pentru că, în măsura slabelor
noastre mijloace, unui mai mult, altul mai puțin, unii cu pana, alții cu
RA

euvîntul, iar alții cit fapta, contribuim la făurirea epocilor viitoare, plă­
mădind cu brațele noastre istoria. Nouă, pionierilor, nu ne e de ajuns
logica rece, ci avem nevoe de pasiunea care dărîmă temeliile organizațiilor
NT

îmbătrînjțe, ca să clădim edificii sociale noi pe brazdele proaspete.

Să căutăm să distilăm puțin analiza obiectivă din elanul pornirilor
CE

noastre, și să reconstituim în cîteva trăsături rolul măreț pe care l-a jucat

generalul Gnlli&li în marele război.
Toți ne amintim de vremurile de groază din toamna anului 1914.
I/

Asasinatul din Serajevo... instrucția afacerii... notificarea Austriei către,

Serbia... mobilizarea Rusiei... apoi, războiul Germaniei, ca un pumn brutal,
AS

feroce, care a grăbit destinul să se împlinească. La distanță de cîte o zi,

« războiul Franței, războiul Angliei, măturarea Belgiei sub uraganul impetuos
și sălbatic de foc și de fier, vestea tunului 42, care lua în ochii tuturor
UI

proporții fantastice, apoi crunta bătălie de la Charleroi, în care Franța se

reculegea înspăimântată din victoriile obținute în Alsacia.
BC

Franța a tremurat atunci țle un fior rece, și omenirea Întreagă, legată

cu sufletul de Frai.fa, a închis ochii în fața fatalității. Si pe dinaintea
* ■ '
 150 FACLA

privirilor acoperite de groază, a defilat atunci cortejnl monstruos al rușinii

de la 1870. Dar timpul nu dădea răgaz contemplațiunilor retrospective, nici

Y
regretelor inutile, căci destinul înainta implacabil, sub forma armatelor
disciplinate și bete de entuziasm ale lui von Kluck. Marșul vertiginos

AR
înfigea coloanele armatei germane ca un cui în inima Franței, Cu vîrful
țintit spre Paris. Franța a făcut înapoi saltul de frică, și oștirile lui Joffre

R
s’au culcat la pămînt, cu colții rînjiți, înaintea Parisului, toți hotărîți să
joace ultima carte, înainte de a lăsa capitala în prada bestiilor triumfătoare.

LIB
Von Kluk înainta mereu... primele ciocniri de avantposturi se și produ­
seseră, cu șanse îndoelnice, patrule germane fuseseră prinse pînă la 4 km-
de Paris... Părea inevitabil ca dezastrul să se înfăptuiască, Franța să se

ITY
nărue, ca un huruit sinistru, luînd în mormînt gloria ei seculară și toate
speranțele omenirii. Domnia pumnului de fier asupra lumii își vestea
întronarea, în aurore de sînge și de doliu.

S
Cînd... de odată... — spectacol neașteptat și halucinant! — o știre

ER
fantastică, de necrezut, se răspîndește ca fulgerul în toată Franța: ger­
manii se retrag! Cum ? De ce ?... Care zeu protector al marei națiuni a
ntervenit în bătae ?... Germanii se retrag! Parisul e salvați Din pămînt
NIV
ieșise o armată nouă, tînără, nebotezată încă de foc, o armată care căzu
ca un trăznet asupra lui von Kluck, tăindu-i retragerea... Era I'ermte in­
visible a generalului Galliriiii, guvernatorul Parisului!
LU

Cu un urlet de victorie, armata lui Joffre se repede înainte, urmă-

riții devin fugari paralizați de frică, von Kluck fuge, se retrage în de­
zordine, Galliriii îl rănește, îl sîngeră, îl silește să angajeze bătălia la
RA

Marna! Aici... Franța biruitoare : De aici... Franța invincibilă, așteptînd

n î acordare și cu .încredere stoică biruința definitivă a fiilor ei!
NT

Galliăni a salvat Franța, dar Galiăni a salvat și umanitatea de he-,

ghemonia militarismului și tiraniei gețmane. GalliGn, el singur, a schimbat
cu un gest mersul destinului, și a dirijat către o altă cale pașii Istoriei.
CE

Galliăni, este cel mai mare erou al timpurilor noastre, și cel dintîi zidar
la edificiul vremurilor noi care încep. Iată de ce moartea acestui viteaz
asă un gol ireparabil în rîndul apărătorilor Franței. Iată de ce, la mor-
I/

mîntul lui, ca o mamă îndurerată. Franța, apoi lumea întreagă, trebue să

ngenuche și să se roage cu pietate...
AS

Mai mult de cît bronzul, memoria lui va fi țintuită în inima gene­

rațiilor viitoare, și în priveliștea ce ne va oferi umanitatea renăscută de
UI

marele război.
Galli6ni a creat poate istoria cîtorva secole.
Styx
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
Cantemir Chnpineanu

S
Cîmpul de aviație dela Pipera și-a primit botezul de singe.

ER
Intr’o dimineață de primăvară, eu cer albastru și cu mirezme
de salcîmi, încă un zburător de-al nostru s’a prăbușit din înăl­
NIV
țimi și și-a sfărîmat trupul de pămîntul dela Pipera,
încă o inimă care nu mai bate, încă un motor care nu va
mai spinteca văzduhul în goană nebună spre ceruri și visuri.
LU

Soarele nu-și va mai trage cu miile de raze mașina omenească

ce gonea spre el mai repede ca gîndurile și Cantemir Cîmpineanu
nu ne va mai aduce vești dela necredincioșii lui prieteni, norii.
RA

Cerul, iubita albastră -a zburătorilor noștri, nu i-a iertat nici

lui Cantemir sărutul, cum nu l-a iertat nici lui Caranda, nici lui
NT

Vlaicu, nici lui Negel.

O! Ceruri răzbunătoare, o! visuri vechi.
CE

Ceruri noi și visuri vechi, idealuri amăgitoare pentru orice

suflet;
Ceruri noi și visuri vechi, altar de jertfe pentru orice suflet
I/

de cutreerător al aerului;
AS

Ceruri noi și visuri vechi cîte sacrificii vă trebuesc ca să

ne răscumpărăm păcatul de-a vă fi cunoscut.
UI

Lex.
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
154 FACLA

O fortăreață inexpugnabilă

Y
în centru! Capitalei

AR
II

R
Critica ce am făcut, observațiile ce am îndreptat în contra monstru­
oasei lucrări din piața Sărindar, cu privire la îngrămădirea unei terase

LIB
stupide, greoae, informe, ridicată în fața nonei clădiri a Cercului militar,
cocoțată acolo, așa, fără rost, fără premeditare, fără trebuință, ca o sfi­
dare ineptă a ori cărui bun gust arhitectonic; cu privire apoi la împrej­
muirea nebună alcătuită din stînci de piatră uriașe, menită par’că să re­

ITY
ziste unui asediu în regulă; cu privire încă la ideea barocă de a se fringe
nivelul lin al pieței și înclinațiunea ei ușoară spre baza noului edificiu,
numai în scopul de a se instala basennri și fîntîni înproșcătoare, la o

S
altitudine de 3—4 metri deasupra nivelului stradelor înconjurătoare; toată
această critică, toate observațiunele noastre, toată pornirea noastră indig­

ER
nată, consemnate în primul nostru articol, din No 15, au fost înțelese,
aprobate și împărtășite de numeroșii noștri cetitori.
Mai inulți ofițeri superiori, oameni culți și distinși, numeroși cetățeni
NIV
cu gustul artistic fin și ascuțit ne-au manifestat toată simpatica lor apro­
bare. Toți blamează, toți dezaprobă, toți își arată uimirea lor desăvîrșită,
în contra mascaradei ridicule ce se înfăptuește tocmai la punctul cel mai
de seamă al orașului. Indignarea tuturor este extremă!
LU

Toți întreabă, toți ar vrea să știet cui se datoreșre_ această concepție

monstruoasă, această hotărîre fermă, de a se ascunde-noua clădire în dosul
unei aglomerări informe de materiale greoae, de stîlpi colosali, de trepte
RA

masive, aruncate acolo fără nici o chemare, fără vre-o preocupare artistică,
numai în scopul de a alcătui, împreună, o lucrare trîndavă, nedorită de
nimeni, de o înfățișare absurdă, de un efect estetic deplorabil, a cărei uti­
litate rămîne și va rămînea pe vecie neînțeleasă.
NT

Ce a vroit să urmărească, să realizeze, să creeze născocitorul ațîtor

accesorii disparate, și al atîtor stîlpi uriași, al atîtor ziduri masive, :d
atîtor uvrage heteroclite, rămase pînă la fine, .stinghere, fără rost, fără
CE

proporții legiuite, fără legățură și fără analogie cu ideea dominantă a

concepțiunei clădirci.
I/

Planul construitei edificiului pare a fi avut o noimă a iui. Așezînd

clădirea la capătul de jos al pieței, asigurînd apoi acelei clădiri întreaga
AS

perspectivă a înclinațiunei firești a solului, autorul planului a știut să

atribue operei sale o înfățișare sveltă și elegantă, un aspect armonios, cu
proporții normale și bine combinate între lungimea edificiului și înălțimea
UI

lui totală.
Autorul sau autorii anonimi ai planului terasei, cu instalațiuni sus"
pendate pentru jocuri de ape luminoase și cu fantastice fîntîni improșcă-
BC

toare; autorul sau autorii concepțiunei grosolane a unor împrejmuiri ma­

sive, croite din stînci formidabile; cei ce s’au făcut vinovați înfine de
nimicirea pieței și de suprimarea grădinei, și-au pierdut, este învederat,
sărita de la început:
155 FACLA

Dînșii au scăpat din vedere că erau chemați a aviza la stabilirea

unei opere secundare; că rolul lor strict era redus, era subjugat, subor­

Y
donat, celui al creațiunei operei de căpetenie, al operei principale, al edi­
ficiului care tocmai își afirmase ființa spre mulțămirea tuturor. Obsedați

AR
de o idee fixă, preconcepută—idee poate originală, poate suggestionată—
cedînd mai mult preocupărei de a face lucruri mari, lucruri noui ori sur­
prinzătoare care să încremenească mulțimea, să uimească lumea, ei n’au

R
înțeles îndeajuns că datoria lor cea mai însemnată era de a stabili un

LIB
plan de împrejmuire, de a concepe un sistem de-înfrumusețare ori de a
procede la o răscolire și frămîntare a solului dacă era trebuință și de
aceasta, în așa chip, în cît eleganta clădire să se simțească împodobită cu toate
lucrările ce s’ar fi desfășurat, ca accesorii și anexe, în jurul și în fața ei.
Toate acestea aveau să concurgă la acest scop unic: accentuarea cît

ITY
mai mult a stilului propriu al edificiului, a caracterului lui dominant, priji
cooperarea armonioasă a diferitelor lor efecte estetice. Toate aveau che­
marea de a pune cît mai mult în relief fizionomia lui generală, de a-i răsfăța

S
toate liniile, de a-i respecta toate dimensiile. Ele n’aveau a ascunde nimic,
a. masca nimic, a reduce ori a schimba nimic.

ER
Alai mult, pentru a nu aduce nici o jignire aspectului estetic al noului
edificiu, toate lucrările secundare, toate accesoriile erau ținute să nu de­
pășească economia generală a stilului său, să-i respecte armonia, să ție
NIV
seamă de destiîlația lui, de locul unde este situat, de principala lui me­
nire, aceia adecă de a fi ■— edificiu și accesorii —- un motiv de înfrumu­
sețare a orașului.
Atunci, pentru ce, la o clădire sprintenă, avîntată, elegantă, cu linii
LU

și proporții ademenitoare, pentru ce și cu ce scop, o împrejmuire de

cetate ? Pentru ce o terasa informă și banală care ’i ascunde jumătate din
fațadă, îi suprimă grădina toata ? Pentru ce basenuri și fîntîni împroșcă-
RA

toare suspendate la 3—4 metri deasupra nivelului solului ?

Aici unul din forturile lui Brialmont nu posedă terasă ori platformă
atît de vastă ca aceea contra căreia protestăln cu indignare.
NT

In loc de a pricepe toate acestea — lucruri greu de înțeles de altfel

de spiritele leneșe și inculte, neobișnuite cu îndeletniciri artistice ori cu
reverii estetice — în loc de a se pătrunde de adevarata lor chemare, în
CE

loc de a se ține strict de datoria lor, de rolul lor subordonat, mărginit,

autorii anonimi ai monstruoasei terase par a fi luat lucrurile deandoasele:
Odată instalați la Sărindar, le-a venit în minte să comită, ei, o operă
I/

de artă nemuritoare, o creațiune apelpitită, una din acele farmazonii menite

a prosti vulgul, atît prin proporțiile cît și prin aspectul miraculos ce li se dă.
AS

Ape luminoase ' Fîntîni împroșcătoare ! Lacuri suspendate! Iată

cu ce-și propun să surprindă, să îneînte, să farmece pe Bucureșteni.
Din operă secundară, din instalațiuni accesorii ce li se cereau, ei au
UI

înțeles a întemeia un stabiliment exotic ne mai pomenit, și a crea un mo­

nument neperitor, de sine stătător, care să pue marț toate cinematografele
din București; la care să dea năvală mahalalele mai dihai de cît la bîlciu.
BC

Hotărîrea aceasta luată, puțin s’au preocupat dînșii de oportunitatea

realizărei visului lor; ei știu una și bună: să procopsească Capitala cu o
operă eternă chemată a li duge faima în adîncul generațiilor viitoare.
 15G FACLA

Vorba nemuritorului Alexandri:

„Eu sunt soldat, nu știu multe: una și buna!“

Y
Că terenul pe care au vroit să se cuibărească nu e propriu pentru

AR
asemenea grosolane spectacole; că clădirile înconjurătoare nu tolerează o
asemenea vecinătate, puțin importă!... Una și bună!
„Clădirile, învecinate n’au de cît să se mute, să plece! ...Stingă 'npre... ‘
Edificiul cel nou n’are de cît să se resemneze la soarta ce i se re­

R
zervă, de a deveni o anexă a fenomenalei și miraculoasei terase. De alt­

LIB
mintrelea, rolul acesta secundar îi convine mult mai bine, de cît năzuința
primordială de a figura ca clădire principală, mai cu seamă de cînd înte­
meietorii terasei au avut grija de a-1 ascunde pe jumătate.
• Aceasta este economia importantelor lucrări de la Sărindar. Milioa­

ITY
nele vărsate acolo cu profuziune și-au ajuns scopul: o creațiune hibridă,
mai mult hidraulică, un monument etern pentru nesfîrșita satisfacție a așa
numiților gură-cască; apoi o modestă clădire anexată mărețului monument,
pentru adăpostirea, mai mult a acelor ce vor leșina de mulțumire în fața

S
fenomenalului spectacol. *

ER
Să nu se creadă că vorbim aici despre vreun basm cu cocoșul roș. E vorba
pur și simplu de jalnica poveste a nenorocitului Cere militar din București.
Cei ce l’au aranjat așa cum ați văzut, sunt de sigur satisfăcuți și
NIV
mîndri de opera lor glorioasă, mai cu seamă că afară de slabul nostru
glas, nimeni n’a venit să tulbure quietudinea lor cu lamentațiuni ori cri­
tici de șicană.
Totul se petrece de-a.muta, de-a surda, de-a oarba!
LU

Paraliticul din fruntea primăriei, ni-a comunicat un prieten, la cetirea

primului nostru articol, a sărit în sus și-a declarat că toate arătările
noastre sînt invențiuni; că dînsul știe bine că la Sărindar nu se execută
nici o lucrare; că el ca primar, este ținut în curent, în fiecare zi, prin
RA

referate speciale, de tot ce se face și desface în oraș, de tot ce se cons-

truește sau se măshie.ște. Ei bine, ca dovadă mai mare, striga nenoro­
citul cu mustață a la Kaiser, că fantasmagoriile din „Facla" n’au ființă,
NT

de icît ea nici un referat nu vorbește de ele. Minciuni, domnule, min­

ciuni ! Altfel aș permite eu!...
In așteptarea referatului și a măsurilor drastice ce nădăjduim din
CE

partea vigilentului primar, cînd o afla și dînsul despre ce este vorba, arhi-
tecții și inginerii de la Sărindar jubilează, și, încrezători în talentul de care
au dat dovadă, siguri de izbînda operei lor, așteaptă cu inperturbabilă în­
credere aprobarea autorităților constituite, singura la care dînșii se gîndesc.
I/

Ei nu! Se înșeală !... O să se întîmple aici, ca de obicei, că soco­

AS

teala din cabinetele lor, nu se potrivește cu aceea din piață... din piața
Sărindar cel puțin.
Dacă autoritățile constituite nu și-an zis încă cuvîntul, dacă primarul
UI

n’a prins încă de veste, este totuși cineva care protestează și blamează în
modul cel mai aspru și mai viguros ; și acel cineva este toată lumea.
Pînă acumcîteva zile, trecătorii păreau a nu-și da seamă de toată
BC

enormitatea prostiei ce se săvîrșește. De 10 Mai însă, ultimele împrejmuiri

vechi desființîndu-se, opera stupidă a apărut întreagă, în yăzul tuturor; și
grupurile de trecători n’au acum alt obiect de glumă, de blam, de veșțe-
jire aspră. Un OM I)E ARME
Ofițer superior în vechea gardă civică
157 FACLA

Y
R AR
LIB
Floricele de binefacere

ITY
Maiul își plimbă lenevos și insinuant ea în totdeauna mirosul cana­
lelor nereparate dealungul Constahtinopolului nostru; vânzătorii de jurnale
aleargă tot atit de grăbiți cum aleargă de aproape doi ani ea să anunțe

S
iminenta mobilizare a Romîniei și moartea lui Frantz-Iosef; automobilele

ER
încărcate cu carne și prostie omenească merg ca de obicei pe trotuarele
pietonilor strivindu-i de vr’un felinar s’au împroșcînd cu benzină pe ne-
norociții cari n’au știut să învîrtească contrabande, ci s’au mulțumit sa se
NIV
distreze tîrîndu-și indolența pe pavajul Căiei Victoriei, respirînd bogăția
înbogățiților, trăind din exibiția milionarilor proaspeți.
Și cu toate acestea, de cîtva timp Capitala nu mai petrece. A fost de
LU

ajuns ca elita noastră să reapară cu floricele de binefacere și broșuri pe

străzile Capitalei, ca bucureșteanul atît de mult răbdător, să se scîrbească
profund, să înjure de toți sfinții din calendar și să golească toate localu­
RA

rile de plimbare și de petrecere.

Următoarea conversație ^auzită întâmplător m’a lămurit asupra anti­
patiei pe care publicul nostru o are față de nevinovatele flori artificiale:
NT

—- Cum se încălzește, zicea un domn gras, cucoanele din înalta socie­

tate se'pregătesc să se ducă la băi pe spinarea noastră, după ce în timpul
iernii au tocat banii bărbaților și ai amanților, jucînd poker. Cînd se face
CE

primăvară cucoanele iau iui coș de flori într’o mînă, într’alta o cutie de
tinichea lipită cu ceară (aici urmează o binecuvântare în legătură cu ceara)
și se pornesc să-mi stoarcă gologanul pe care numai eu știu cît am asudat
I/

piuă să-l fac. Și de multe ori dai ultimul ban din pungă numai să nu te
AS

faci de rîs față ‘de un obraz de femee.

— Dar noi funcționării, continuă un tip cu ochelari, după ce sîntem
atît de prost plătiți, după ce nise fac atîtea rețineri, abonamente și bilete
UI

de spectacole impuse, se mai înființează și damele cu floricele și broșuri,

să te pingelească. Ni se cere să ajutăm pe săraci. Dar pe noi cine ne
BC

ajută? Și, mult aș da să se publice cît se strînge de pe urma colectelor,

cîte ajutoare se dau și cui se ’clan. Atunci o să se vadă, domnule, ce
mascaradă Hdiculă e și cu această operă de binefacere, Am citit bilanțul
158 FACLA

unei societăți de binefacere care adunase prin colecte de floricele și broșuri

4000 de lei și la sfîrșit se dedeau socotelele astfel: chcltueli: Floricele și

Y
diferite 1000 de lei, cheltueli de reprezentare, afișe și mărunțișuri 2000

AR
de lei, ajutoare la D-nii X, Y. 800, sumă disponibilă 200 lei.
Și vocea funcționarului se ridică mereu. Cum, numai noi, numai

R
contribuabilul sărac să dea, dar cei bogați unde sînt? Birurile noi le dăm,
copiii ii dăm tot noi, listele de subscripție tot noi. Cei dc sus de ce

LIB
se apleacă pînă la noi numai cînd e vorba de luat?
Și eu aș vrea să merg la băi, să-mi fac haine noi, să mă plimb .cu
automobilul, dar dacă n’am bani, rabd; mă mulțumesc eu mai puțin și nu

ITY
m’apuc să cerșesc că doar nu sunt olog. Ah 1 Dar acum m’am învățat. Să
poftească numai vre-o damă la mine că... (jocul parantezei revine).
Tovarășii mergeau grăbiți și la un moment dat i-am pierdut din

S
vedere. Mă gîndeam la cele auzite și-mi părea rău că nu i-am urmărit

ER
ca să văd scandalul pe care-1 presimțeam inevitabil. La început protestări:
apoi insulte, înjurături; filfizonul care acompaniază cucoanele bătut, poliție,
reportaj de senzație, etc. NIV
— Lui dați voe Domnule*, răsună un glas melodios lingă mine și
pină să reviu la realitate, simt că o floare mi se prinde de butonieră,
Disperat mă uit în jurul meu, după ajutor. Ah! i-am găsit,' Revoluționarii se
LU

întorceau. Sînt la doi pași de mine...

— îmi dați voe Domnilor ! li se adresează acelaș glas de sirenă...
înmărmurit aștept scandalul. Plini de grație, înclinîndu-se foarte politicoși,
RA

revoluționarii de adineauri,
au scos din buzunare mai
multe piese de argint, au
NT

zîmbit de cîte-va ori la cu­

coane, au spus cîte o bana­
CE

litate ocazională și fiecare

voind să pară mai galantoni
au aruncat cîte o piesă de
I/

cinci lei..
Dulce țară romînească!
AS

Scar.
UI
BC
 Y
R AR
LIB
ITY
„Piputa'^de Ordonneau

S
$i muzica de Audrani

ER
Iată-1 și pe de Herz director de teatru. E o veste pe care am prunit-o cu multă
NIV
plăcere, cu atît mai multă cu cit venea in acelaș timp cu noutatea că dramaturgii noștri
și-au trimes un nou delegat în comitetul de lectură al naționalului în persoana lui Caton
Tfieodorian.
De Herz e simpatic, e priceput în teatru, are gust și mai are ceva, are talent și
LU

cred că încercarea lui, de la teatrul Regina Maria, cu toate lipsurile și cu toate greută­
țile, va sfîrși prin a fi încununată de succes. Succesele lui de pînă astăzi sunt c garanție
și publicul, care l-a aplaudat la Național, la Compania Marioara Voiculescu și i-a savurat
RA

malițiozitățile la Alhambra, sunt sigur că îl va vizita cît mai des la teatrul „Regina
Maria." L e altfel cei cari au azistat la premiera „Păpușei" și-au putut da seama cum
înțelege de Herz să- facă teatru. Era ceva intrat în obiceiurile noastre să avem trupe
de operetă fără cîntăreți, companii de comedie fără artiști de comedie. Noul director al
NT

companiei „Carmen Sylva", — de ce și-o fi botezat-o astfel întreprinderea de Herz ? —

rupe cu trecutul și face în ciuda tuturor operetă cu cîntăreți-. NiculeScu-Bassu cîntă,
Ghimpețeanu c’ntă, Stelescu cîntă și el, d-na Ferar.u cîntă, Marillena Bodescu știe să x
CE

cînte și nu 'mai puțin Cecilia Nastea.

Premiera de Luni seara a fost o revelație. „Păpușa", uitată de timpuri și de
spectatori,- trecuse aproape în vremea povestirilor,'publicul uitase -tot Și muzica-i gra­
I/

țioasă și proza plină de vervă părea condamnată pentru-totdeauna la noi. De Herz. are'z,
meritul de a o fi scos din nou la, iveală și de a o fi jucat cum nu s’a jucat nici pe vremea
AS

celebrelor de altă dată : Marietta lunașcu și Nora Marinescu.

Marillena Bodescu, lipsită de artificii și grăsime, a fost admirabilă. Alessia a con-
bacrat-o pe micuța Marillena.
UI

Ghimpețeanu a cintat frumos și. Stelescu, dacă l-ar asculta mai mult pe de Herz
ar spune și proza tot atît de bine pe cît cîntă de frumos.
încă unul care nu trebue uitat și care și-a meritat aplauzele a fost Dinu.
BC

...Și așa am ascultat într’o seară de Luni povestea lui Lancelot care se lasă de
călugărie ca să se însoare cu Alessie.
Barbu Stroe
 Y
AR
Incendiul deia Plrotechnle

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI

Kaizerul: I ata-mii și în Boinînia!

BC
 ' k,^IL" L‘J“ ■nr^^yoTECA
■ ] UNIV£RSITJ5
.jnu I jSl ia~?i

Y
Sg|S»R

AR
Anul VI, No. 22 QI Pasagiu!
29 Mal, 1916 ||| WS n» H ImobiUara
H Telefon4

R
20 BANI EBM6SS3

LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

l£<ii zerul și von item Suselie

 1G2 FA CT.A

Y
RAR
Mea Culpa

LIB
Am greșit dragă Corbescule!
In fața lui D-zeu, care de altfel nu-mi inspiră nici o în­

ITY
credere, și în fața oamenilor pe care tu știi bine cît de mult
îi disprețuim amîndoi, îmi recunosc umilit greșala și mărtu­
risesc cu glas tare că am păcătuit.

S
Injurînd săptămânal pe nemți și pe nemțofilii scumpi ini-

ER
mei șefului tău direct, corni Vasilică Morțun, am săvîrșit o
crimă neertată împotriva adevărului, împotriva conștiinței mele
NIV
și, ceea ce e mai grav, împotriva intereselor superioare ale sta­
tului român,
'Am fost criminal cu prccugetare și cu știință. Am spurcat
ceea ce era demn de adorat, am bîrfit ceea ce merita stima și
LU

recunoștința obșteștei suflări rominești, am blăstemat ca un pă-

gin in altarul amorului nostru național pentru nemți.
îmi pun cenușe pe cap și strig din fundul prăpăstiei mele
RA

de pierzanie către tine, o, confiscatorule, amărăciunea și re-

mușcarea mea tardivă. -
NT

Ai avut dreptate să-mi confiști- «-Facla».

Nici odată nu s’a făptuit un sacrilegiu mai mare in con­
tra unui neam și-a unui ideal, ca cel săvîrșit de noi în pa-
CE

gincle «Faclei».
Cutremurați-văr noroadelor, clătinați-vă temelii ale lumci,
crucește-te tu însuți, Corbescul inimei mele sîngerînde, am în­
I/

drăznit să rîdem de nemți și să luăm peste picior -maestatea

AS

augustă a Kaizerului și pe sfănțuiții lui de pretutindeni.

Crimă neauzită! .Sacrilegiu fără pereche! Atentat odios
menit să figureze în analele criminologice ale omenirei!
UI

Să înjurăm pe nemți ?■! Pe cine D-zeule mare! Pe mie­

lușeii cari fără voia lor au fost atrași în capcana ticăloasă a
BC

neutralităței belgiano, de către englezii perfizi? Pe luptătorii

idealiști cari în cultul lor față de femei și de copii, duceau
cu dînșii, ca un «mic suvenir», mîinele și brațele lor mutilate?
163 FACLA

Pe admirabilii soldați ai lui Christ, cari au distrus pînă la

pământ catedralele pîngăritc de duhul necurat al Franței anti-

Y
clericale? Pc Kaizer, singurul reprezentant al bătrînului D-zcu

AR
german, pe pămînt? și pe Von dem Busche, profetul lui?
Vai, vai nouă, cum ne-au fost închiși ochii și in ce pră­
pastie de întuneric eram cufundați!

R
\ Orbiți de patimă și cumpărați de ruși, de englezi sau poate

LIB
chiar de belgieni și de sîrbi, n’am văzut că VAizerul era sin­
gurul om mare în lume, că Cuntacuzino (Griguță) era singurul
patriot romîn demn să stea între Marghiloman,'C. C. Arion și
Bogdan Pitești și că Corbescu era întruparea vie a conștiinței

ITY
noastre naționale, sinteză desăvârșită a virtuților și năzuințelor
românești, adevărata, unica, simbolica piine K. K. a tuturor
celor flămânzi de jertfă și de ideal.

S
lartă-ne, o Corbescule ! Am păcătuit, am orbăcăit prin în­

ER
tuneric, am fost dușmanii patriei și-ai liniștei publice, am fost
neghina aleasă din grîul țărei de mina vigilentă a agenților tăi.
NIV
Ne recunoaștem umilit greșala. Măsurăm mărimea păcatului nostru
după mulțimea exemplarelor confiscate de tine. Și, la lumina
confiscărilor tale, cuprinși de oroare și de desgust față de noi
înșine, îți făgăduim 'că And vom scrie de aci înainte de nemți,
LU

de nemțofili și de inteligența ta, ne vom muia pana în culori

de curcubeu, vom aprinde Facla ca o cădelniță plină de tămîe
și vom behăi dulce la urechea lui vom Busche, chiar dacă de
RA

atâta idealism și dulceață ni se va ridica stomacul, ne va cu­

prinde greața și vom vărsa peste pieptul tău ceea ce crai deprins
NT

să primești, cu deliciu, în alte momente și prin alte guri.

NicoarX al Lumei
CE
I/
AS

' Toți prietinii și cititorii noștri cari, m aceste tre­

muri tulburi de confiscări eorbeșciane, doresc să aibă
UI

sigur in colecția lor numărul excepțional al Faclei

închinat Reginei Maria, să ne trimeată în mărci
poștale 20 bani pentru ediția obicinuită, sau 50 bani
BC

pentru ediția de lux, și tor primi numărul acesta al

Fael& în plic închis.
 164 FACLA

Y
R AR
LIB
Georges Corbesco
Iată simpatia mea.

ITY
Mă urmărește cu dragostea de aproape trei luni de zile, mă așteaptă
pe drum de seară în fie care Sîmbătă dimineața, mă pîndește cu agenții
lui Rafail pe la toate colțurile de uliți, îmi aține calea la răspîntii, mă
confiscă, mă siluește, mă persecută cu amorul, nu mai am un ceas tihnit

S
din cauza lui, și totuși, așa sunt legile absurde și delicioase ale iubirei,

ER
mor de dragul lui.
Pe Corbescu îl cunosc de vre-o 15 ani și mărturisesc cu rușine
c’am avut totdeauna o slăbiciune inexplicabilă pentru dînsul.
NIV
Corbescu nu e frumos. E mic, îndesat, umflat ca un greere borțos,
cu ochii bulbucați de broscoi sentimental, dar așa cum e, slut și infinit
de ridicul, mi-e drag.
Nu mă întrebați de cînd și pentru ce. II iubesc de o eternitate. Și-1
LU

admir de vre-o cîteva săptămîni. II admir fără cuvînt și fără cauză,

așa cum sunt toate sentimentele omenești sincere și adevărate. Ceia ce la
altul mi-ar părea odios, la Corbescu mă incintă, Inchipuiți-vă că un alt
prefect de poliție mi-ar fi făcut numai a suta parte din șotiile pe care
RA

mi le-a jucat el. Ce țipete, ce vaete, ce apeluri desperate la conștiința po­

porului romîn în numele principiilor eterne ale libertății de gîndire. Mi
se pare că ași fi răsculat marea și pămîntul ca să obțin dreptate și ca
NT

să-i tai pofta de alte confiscări. M’ași fi apucat de piept cu el în stradă.

Ași fi scos accente aprige de revoltă. Ași fi invocat, din umbra trecutului,
tradiția națională a cetățeanului indignat și ași fi avut gura plină de cu­
CE

vintele care au asigurat nemurirea eroilor lui Caragiale.

Dar păs de te indignează înpotriva lui Corbescu !
Cum dracu să te revolți înpotriva omului ăstuia care e bun, vesel,
glumeț, spiritual, care nu crede în nimic, care nu speră nimic nici de la
I/

viață nici de la oameni, care-și desprețuește ironic stăpînii în slujba cărora

totuși săvîrșește samavolnicii demne de cel din urmă sub-comisar. Cum
AS

să’l înjuri și cum să-i vîri vîrful peniței în pielea care are nevoe de altfel
de excitante ca să mai simtă plăcerile și emoțiile existenței.
Cum să’l tragi la răspundere cînd nu face nimic din răutate, ci, din
UI

servilism față de alții, din scepticism față de el însuși și, cine știe, din
prietenie poate față de noi.
BC

Nu, hotărît, cu cît mă gîndesc mai bine, înțeleg mai puțin rostul
revoltei. Nu-mi cereți prin urmare să mă supăr pe Corbescu. Mi s’ar
părea că iau în tragic un.... cum să-i zic?., un ceea ce are Corbescu pe
piept, un.., cu ochi.
Io an Nicoară
 Y
R AR
LIB
S ITY
Graeda perituraî

ER
In adevăr, numai un profet ar putea vorbi despre destinele popo­
NIV
rului grecesc, în urma acestui război Un profet a și vorbit. In alma-
nachul său pe 1916, la capitolul unde se interesează de soarta poporului
elen, Doamna de Thfebes se exprimă laconic și lugubru: Pretutindeni
LU

întuneric. Requiescat in pace.

Destinul n’ar fi nelogic, dacă ar rezerva Greciei această soartă, fiindcă
a meritat-o și o merită. In timpurile acestea, cînd firea omenească a des­
RA

fășurat un eroism dublat de cea mai sublimă virtute și de cel mai larg
spirit de sacrificiu, atitudinea Greciei a fost întruparea lașității josnice, a
duplicității timide și mizerabile. De altminteri, Grecia nu face decît Să
NT

continue politica urmată dela emanciparea ei și pînă astăzi, politică din

care a dezu eticit-o puțin brînciul viguros și brutal al lui Venizelos, ca să
se cufunde imediat în urmă într’un somn și mai adînc. Requiescat in pace.
CE

Dela 1821 și pînă astăzi, soarta Greciei a fost un șir neîntrerupt

de chilipiruri nemeritate. Nici virtuțile fiilor ei, nici capacitatea bărbaților
ei politici — cu o excepție onorabilă pentru Venizelos — n’a fost la
I/

înălțimea împrejurărilor mari prin care a trecut.

AS

Occidentul civilizat al Europei, plîngînd ursita nenorocită a urmașilor

lui Leonida, lui Phidias sau lui Platon, a decretat liberarea acestui popor,
ca' un omagiu adus străvechiului făgaș al civilizației universale. Și, aven­
UI

turieri sau corsari, care au găsit un bun plasament al îndeletnicirilor lor,

au început să se agite, fie pe cale diplomatică, cum a fost eteristul Ypsi-
BC

lante, — căruia îi datorăm moartea lui Tudor Vladimirescu — fie pe calea

banală și mai caracteristică temperamentului grecesc a asasinatelor și pira-
 166 facla

teriei, Cum au fost «eroii® lor naționali Miaulis și Canaris, cîntați și pros­
lăviți atît de Victor Hugo. Toată floarea cugetării apusene a pledat în

Y
favoarea lor către «conștiința lumii civilizate®, lordul Byron le-a închinat

AR
cele mai suave poeme, a protestat pentru jefuirea muzeelor lor, ale căror
monumente se transportau în capitalele țărilor mari, a murit de boală .și
de răni,1a Missolonghi, dînd tributul sîngelui său generos și al geniului

R
său măreț renașterii imposibile a acestui neam de degenerați.

LIB
O! Lord Byron! Amară ironie a fost moartea ta, săvîrșită pe altarul
unei cauze atît de ingrate! Urmașii eroilor cîntați de tine n’au oferit lumii
decît spectacol ridicul.
Domokos, nume de operetă comică, va atârna deapururi mai greu în

ITY
balanță decît Missolonghi cel sanctificat de agonia geniului tău!
Ca o vijelie purificatoare, opera politico-socială a lui Venizelos
a deșteptat Grecia din somnul secular al letargici, și a ridicat-o cu forța

S
pînă la concepția îndrăzneață și vitejască a războiului ofensiv. Acaparînd

ER
fără multă greutate resturile cadavrului otoman descompus, în războini cii
bulgarii, Grecia a trecut iarăș prin momente de îndoială și de groază.
NIV
Marșul fulgerător al armatelor noastre peste Dunăre, paralizînd ofensiva
bulgărească, a dus Grecia la cea mai înaltă înflorire politică și teritorială,
pe care a cunoscut-o vreodată istoria ei.
împrejurări și mai mari ofereau acestui popoi' putința să-și tripleze
LU

pămîntul și populația, deja dublate de chilipirul din 1913. Geniul lui

Venizelos a văzut clar în această circumstanță, și a vrut să facă și pe regele
său părtaș la o glorie neasemănată. Cumnatul și sclavul lui Wilhelm al
RA

II-lea i-a cerut demisia... Succedat de un Gunaris oarecare, revenit în

condiții imposibile, plecat iarăși ca să facă loc lui Skuludis, marele Cretan
NT

asistă astăzi la dezastrul ireparapil al țării sale, împotmolite în rușine și

fatalitate. Nemți, bulgari, francezi, englezi... au pus stăpînire completă pe
teritoriul grecesc «neutru®, care va deveni cîmpul de bătae al beligeran-
CE

ților! Pămînt cu pămînt, rîu eu rîu, fort cu fort, teritoriul grecesc este
invadat «în mod pacific și amical» și de unii și de alții, soldații lui
Constantul se retrag cu ordin regal, autoritatea militară străină exercită
I/

o dominație deplină în paradisul renăscut al lui Byrbn și Hugo! Fericită

AS

țară! înțelepți conducători! Belgia și-a șters singură — în chip provizoriu,

firește — numele dope harta lumii, ca să dea exemplul sublim al inde­
pendenții care se apără, care preferă să piară, dar nu să se robească.
UI

Ca un alt Phoenix, Belgia va învia însă din cenușa ei, și mai tare, și mai
liberă, încununată de o glorie fără egal în analele istoriei. Grecia a pre­
BC

ferat să împrumute, să închirieze, să vînză poate bucăți din carnea ei, și

prietenilor și dușmanilor. Cu cîte milioane vor fi cumpărat beligeranții
neutralitatea d-lor Gunaris și Sculudis?... O Belgie pe teritoriul Greciei,
167 FACLA

ar fi declarat războiul chiar în clipa în care primul soldat străin i-ar fi

Y
călcat pămîntul, altfel dccît în calitate de prizonier. Pămîntul nostru a fost
poftit în atitea rînduri și de Nemți și de Ruși, ca să devie cîmp de bătae.

AR
Ce planuri strategice minunate ar fi croit armatele străine pe pămîntul
sacru al Moldovei! Au dorit-o ei, dar li s’a răspuns:

R
— Intrați! Bomboanele cu care vă primim noi vor fi de plumb!
Dar Grecia?... Se desfată în extazul umilinței creștine. Să ducă cel puțin

LIB
oarba resemnare pînă la capăt, și să îmbrățișeze moartea cu beatitudinea
celor dinții apostoli. Și atunci vom uita și de lașitatea ei, și de lipsa de
onoare, și de umilința pînă și în fața bulgarului îngenunchiat ieri, și vom

ITY
șopti cu disprețul compătimirii supreme:
— Fie-i țărîna ușoară!
N. Albotă

S
O M IN INE!
ER
NIV
va fi numărul FACILEI consacrat
REGINEI MARIA
LU
RA

Osana Tie!
NT

Dumnezeu a sădit în dinastia germană pe nepotul său legitim îm­

păratul Wilhelm al II-lea, și în ,țara romînească pe cel mai credincios
CE

adept al lui, pe tine, măreață figură a prezentului și a viitorului, Alexandru

Marghiloman! Deși progenitură intelectuală a Franței și Angliei, deși în­
trețineai legăturile sentimentale cu țara lui Shakespeare prin cumpărarea
izmenelor tale la Londra, cînd a fost să alegi între cele două tabere beli­
I/

gerante, tot sufletul tău a atîrnat în balanța pe care se înfipsese degetul

AS

lui Carol I, și în genuflexiuni umile ai cîntat imnul de laudă Forței teu-

i tone. încredințat că menirea istorică a partidului tău era să stea pe loc
ori să dea înapoi, cînd toată lumea voia să meargă înainte, tu ai arătat
UI

cu degetul spre Basarabia, poate fiindcă toată lumea își înălța cugetul și
idealul sfînt către Transilvania.
BC

O ! conjurație infamă a inconștienții mulțimii! Nimeni n’a înțeles că

tu ești cel mai luminat patriot, nimeni n’a voit să crează în misiunea pro­
vidențială a atitudinei tale, nimerii nu s’a înălțat pînă la culmile sublime
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE

ale geniului tău politic, nimeni! Ci ți-au răspuns cu ură, cu ruperea

partidului, cu izolarea ta în durerea mută a singurătăței bănuite! El, ce
vrei, coane Alecule! Nimeni nu e profet în țara lui; iar Isus, cel mai
I/

mare prooroc al lumii, a ispășit divinitatea lui cu calvarul crucii. Mai tîrziu
lumea l-a adorat. Consolează-te cu ideea că generațiile viitorului vor răsplăti
AS

credința ta bizară cu o adorație fără egal.

Ce importă — o, mare om! — că germanii tăi vor plăti oalele sparte
UI

ale trufiei imperialiste, care se urcă la creeri ca fumul-vinului capîtos,

sau ca faza din urmă a unei boli fatale? Ce importa că lumea, stupidă,
nu vrea să primească autoritatea eternă a dumnezeului german? Tu n’ai
BC

scontat putința unei izbînzi, tu n’ai făcut politică de duplicitate — alias

 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Del a Corbescu citire:

Art. 1. Și [Virgil, șl Ciupești, și Marghiloman, și
RA

făriguță și C. C. adevărații patriot! ai tarei,

făuritorii idealului national, serafimii pa­
triei romîne!
NT

Art. 2. Confiscat să fie cine n’o spune ca noi.

CE

de posibilități — ci, ca altă data Cezar, ai aruncat zarul, și pornind, ai și

socotit că în epopeea ta te poate aștepta moartea ! E sublim să mori
pentru o credință! E tot atît de sublim, pe cît e de abject să triumfezi
I/

prin ipocrizia de fariseu !

De aceea, nobil erou, pana noastră smerită tremură de o sacră emo-
AS

țiune cînd așterne literă cu literă numele tău, ursit să spargă pînza obscură
a viitorului, ca lumina pe care o emană chipul inspirat al unui idol,
înaintea căruia se vor pleca talazurile infinite ale mulțimei în adorare,
UI

strigînd :
— Osanâ Ție! Osanâ Ție!
BC
 170 FACLA

Y
R AR
LIB
Apropouri neoficiale...

ITY
— Vizita neoficială a M. S. Re­
gina la Iași, ca să facă pomană.!

S
Dedicație: lui Caragiale

ER
16 Mai. Străzile pavoazate. Școli, poliție, jandarmi, fanfare, comitete,
NIV
flori. Balcoanele s’au îmbrăcat în cuverturi ~și în covoare; un țol s’a spri­
jinit pe un geam; pe străzi, mulțimea grămădită își abandonează picioarele
neasigurate...
Ora 9. Un guițat de purcel spintecă aerul. Pînă acum, au scoborît
LU

la gară, numai: primarul, prefecții, consiliul comunal, cel judiciar, directorii

de școli, administrații, bănci, comitetele ambi-sexe, elita băștinașă, atașații
măriei sale, ziariștii, ziariștii, ziariștii. Școlile sunt rînduite în piață. Auto­
RA

mobile, trăsuri, fluere, înjurături. Un general ori poate un căprar îmi

calcă bătăturile. Vizită neoficială!.. Ce-ar mai fi fost dacă era oficială?
NT

O ultimă raită. Strigați «ura» băeți!

O ultimă împărțeală de ierburi fără flori. O succesiune de șuefături.
CE

Strident. Un auto cu zdrențe tricolore. Mașina pufăe, grohăe, rage.

Șoferul a asudat. O muscă se înneacă în broboanele de rouă de pe frunte.
M. S. Regina.
Un trup grațios se revarsă peste digurile-autoului. Ochii rîd șterși.
I/

De nesomn pesemne... Acum, florile liceului., M. S. schițează un gest

AS

nonșalant: își apără ochii și obrajii invadați de țepi. E incomod. De ce

au și trandafirii spini?
Ocliii M. S. au lăcrămat. Nu știu dacă e de milă... Ce rău e cîteo-
UI

dată să fii Majestate!..

Alături, altețele. Nicolae e supărat. Se vede că i-au spus de acasă
că va să fie elev; că fiece prinț e, prin naștere, elev la Iași; că nimic nu-i
BC

mai plăcut decit să faci liceul fără să-l faci...

Elisabeta are ochii visători. -Cuprind întreaga epopee a neamului
nostru. Privesc departe, senini, curați, înduioșați... Se gîndesc oare la să­
racii ce le așteaptă ajutorul?
Iar Mărioara, veselă, opulentă, rîde.
171 FACLA

— Sunt primitori Ieșenii. Ce de-a urlete pe afara!

Și-și rătăcește ochii, spre mătura pe care-și razimă ministrul Constan-

Y
tinescu capul.

AR
Vizită neoficială, aproape incognito.
Liceele-s. închise, birourile au repaus, cetățenii primesc ordine. De
toate. Decît, protocolul e clar: Altețele vor merge în auto; altețele vor

R
dormi în tren; nu se vor rosti discursuri, nici sonete de orișice dimensiune.

LIB
Fericit protocol 1 Făcea să vii neoficial Maiestate, ca să scapi de Riria...

La mitropolie. Oaspeți, cai-, facle. Vizită neoficială. Altețele n’au

venit însă degeaba neoficial. Au venit așa, fiindcă fac pomană. Și acolo

ITY
trebuește modestie. Vorba., psalmistului: să nu știe stînga...
La mitropolie. Dang-dang. Fuseseră petiții multe. S’au împuținat.
S’au tot redus săracii. Trebue timp. Și-așa e de scurt timpul cînd ești

S
milos și faci pomană 1
Un 'li de ceas. Săraci au efleurat cu buzele supte, mîna moale,

ER
grăsulie, albă a M. S.
De un 'li de ceas, șampania așteaptă nerăbdătoare. Mitropolitul
trebue însă să țină un logos. Și cum Mitropolitu-i erudit, știe că biserica-i
NIV
împarte pe oameni în bogați și în săraci. Deaceia după ce-a rostit emo­
ționat «Doamnă», s’a adresat păstoriților, bruscați, spălați și cernuți de
poliție. «Săracilor».
Putea să zică «copii mei», «păstoriții mei», la trebuință «nevoiașii
LU

mei». A preferat însă, ca Mitropolit, să zică: «Săracilor».

Chemații, au suspinat și i-au pupat mîna.
Nu sunt orgolioși săracii! Regina însă, a protestat împotriva vor­
RA

belor înalt prea sfinției sale. Nu așa se vorbește în țara «magnei Charte» !
Un 'li de ceas. Șampanie apoi.. în cinstea săracilor. A băut și
Mitropolitul că doar nu e turc. Și a zîmbit M. S. căci nu e eunuc
doară I. P. S. S.
NT

Vizită neoficială. O masă frugală, deci, după ziare. Probabil, salam,

CE

ridichi, spanac. Menuul însă e altul. L’am citit. Dar știu eu dacă «torte
princesse Mărie» n’o fi însemnînd ridiche ori spanac?
După masă, la «Cultura» să împartă ajutoare și săracilor ovrei. Căci
din cele 75 mii de lei, se împart și 5 mii jidovilor. E drept că mai mult
I/

de jumătatea populației e jidovă. Dar ce are aface! Se putea să nu fie

nici atît. Și apoi, deși trăesc prin cocioabe și n’au ce mînca, sînt bogați
AS

ovreii. Și să mai spui că romînul nu-și protejează săracii...

Doamne, flori, elită. Săraci puțini, cît mai puțini. Că doar pentru
dînșii a venit M. S., și dacă or fi prea mulți, timpul seim, at de protocol,
UI

nu-i va ajunge să grăiască cu toții.

Regina poartă 'roche mauve. Pesemne c’o fi doliu după biata Elisabeta!
20 de minute! Destul, prea destul încă, pentru 106 săraci. In schimb
BC

a băut 2 ceasuri, ceaiul la «Reuniune».

 172 FACLA

Ce minimat e protocolul!
Străzile pavate, zidurile văruite, geamurile tapetate. Dar ia să fi vrut
o clipă Majestate s’apuci alt drum, decît cel depe hartă. Ce rugăminți, ce

Y
stăvili și ce priveliște! Ai fi văzut geamuri sparte, zidurile cojite și

AR
negre și ți s’ar fi hurducat trupul Majestate prin hîrtoapele străzii și ți-ar
fi stropit obraji, Majestate apele noroioase grămădite în bălți.
Dar nu puteai s’o faci asta, Majestate!
Intîi, fiindcă ești Majestate. Și-al doilea, nici n’aveai drept să vezi

R
de toate. Era doar neoficială vizita!...

LIB
17 Mai.

ITY
Plouă. Lumea nu mai e pe străzi și numai copiii desculți și goi,
căror nu le-ai dat pomană Majestate, îți înconjură autoul.
Arar, sergenți în impermeabile. Puține trăsuri și automobile.
M. S. vizitează spitalele, în care însă azi nu se primesc pansamente.

S
M. S. vizitează «Maternitatea», în care se fabrică anonim, copiii, cari vor

ER
vedea poate, mai multe în viață, deși oficial.
M. S. tronează în automobil, anostită de timp și visează regine cu
păr bălai și cărți multe și bune.
M. S. e anostită de timp.
NIV
S’au dus frumoasele zile din Aranjuez, Majestate!
B. Fundoianu
Iași V, 1916.
LU
RA
NT
CE

A apărut:
în editura FACLA
I/

Clopotele din M-rea Xeamțu

AS

de
<x. Galaction
UI

un volum artistic imprimat

de 250 pagini
BC

2 LEI
173 FACLA

Y
R AR
LIB
Moartea Lordului Kitchener
O veste de-o brutalitate spăimîntătoare,

ITY
cade în mijlocul lumei întregi, cu repeziciunea
și sălbăticia unui obuz scăpat dintr’o gură de
tun. Lordul Kitchener, ministrul de război al

S
Angliei, dimpreună cu întreg Statul său Major

ER
și-a găsit moartea în adîncimile mării Nordului.
Opera de distrugere a nemților însemnează
pe răbojul ororilor și barbariilor, o nouă cres­
NIV
tătură.
Crucișetorul Hampshir, pe bordul căruia
se aflau, Lordul Kitchener și Statul luijMajor,
LU

în drum spre Rusia, a întîlnit lîngăfrinsula

Orkney, o mină,'sau’probabil a fost^torpilat
de un submarin "'german, și s’a scufundat cu
RA

echipaj cu tot, fără ca nimeni să fi putut scăpa.

Desigur nu a fost o întâmplare, fiind că părerile unanime
sunt că mișelia nemțească a răpus viața celui mai eminent soldat
NT

al Angliei, și a capacităței militare cea mai desăvîrșită pe care a

avut-o /re-o dată imperiul britanic. Crucișetorul Hampshir a fost
torpilat.
CE

Durerea și pierderea ce suferă Anglia prin moartea Lordului

Kitchener e nespus de mare, și întreaga Quadruplă, îndoliată, își
va da seama că a pierdut pe unul din cei mai aprigi susținători
I/

ai cauzei de libertate, și pe unul din meșterii cei mai îndemî-

AS

nateci care de doi ani de zile lucra cu mintea, cu sufletul și cu

bărbăția la făurirea coroanei de victorie. Dacă Anglia numără
astăzi o armată — poate cea mai organizată — de cîteva milioane
UI

pe cîmpul de război, aceasta se datorește numai gloriosului mort,

promotoriul ideei și înfăptuitorul ei, aceea - al’serviciului militar
BC

obligatoriu.
Această idee mare, Loriful Kitchener/a susținut-o cu entu­
ziasm și cu rîvnă, a înfăptuit-o ( cu ' încredere, • și viată acum,
moartea cea mai înspăimîntătoare, îi - închide .ochii lui albaștri,
174 FACLA

plini de visuri și de-o infinită ădîncime, pentru totdeauna, în

Y
fundurile necercetate ale mării, fără să-i lase satisfacția de-a

AR
putea culege roadele ideei sale mărețe,, și de-a se bucura o clipă
măcar, pe ruinele unei Germanii sdrobite de forța dreptății și a

R
principiului de libertate.
Odinioară eșise încununat cu lauri din memorabila campanie

LIB
în care a știut să cucerească Sudanul. Și astăzi, punînd în slujba
țărei sale toată experiența unei vieți glorioase, tot entuziasmul și
toată puterea lui de muncă, ar fi sfîrșit cu victorie războiul

ITY
acesta, cel mai mare și mai înfiorător din cîte a înregistrat vreodată
Istoria.
Dar dacă Lordul Kitchener a murit, fie sigmi nemții că

S
gîndul lui, că entuziasmul lui, că spiritul lui de organizare a însă-
mînțăt roade și că un

ER
întreg popor de oameni
conștienți, aprigi, entuzi­
NIV aști, muncitori, și război­
nici, — îndurerați astăzi,
pînă în âdîncul suflet ului
LU

vor ști să răzbune cu furie

și definitiv, moartea unuia
din cei mai mari eroi ai
RA

Angliei și a celui mai

minunat organizator al ei.
Germanii vor plăti
NT

scump, mișeleasca lovi­

tură, care poate că ]e-a
ridicat de pe suflet o
CE

piatră, însă niciodată gîn­

dul înfrîngerii inevitabile.
I/

Pan.
AS
UI

A^TEPTATI!... CĂUTAȚI!... CITIȚI

numărul viitor al ..Faci ei “
BC

închinat
REGINEI MARIA
 Y
R AR
LIB
S ITY
Armurierul, operă comică

ER
de Lortzing
NIV
Cu Armurierul» Compania «Carmen Sylva• a reputat două succese: a scăpat de
cîntărețul administrator Stănescu-Cerna și s’a confirmat ca cea mai bună companie de
LU

operă comică pe care a cunoscut-o publicul bucureștean.

II aplaudăm pe de Herz din toată inima cu atit mai mult cu cit cunoaștem greu­
tățile pe cari le-a întîmpinat și pentru primul și pentru al doilea succes. Dacă astăzi
haina face pe om, în totdeauna firma a făcut afacerea și direcțiunea Instituția. Să sperăm
RA

că direcțiunea de astăzi a companiei «Carmen Sylva»,—care a răușit să se lipsească de

toți încurcă artă ce o mai stînjeneau,:—va putea în sfîrșit să înjghebe o companie de operă
comică, cu toată greutatea și autoritatea morală pe care o reclamă orice înjghebare artistică.
NT

Elementele nu-i lipsesc. Niculescu Bassu, cel mai desăvîrșit cîntăreț artist pe care
îl avem, e și un comedian de mîna întîi care se întrece seară cu seară.
Cu o voce puternică și bine timbrată ajutat de-o fantezie bogată și inteligent
CE

cum este, nu e o minune să fi jucat și cîntat pe Stadinger din «Armurierul», cum l’a jucat
Luni seara la teatrul «Regina Maria».
D-na Alexandra Ferraru e hofărît prima noastră cîntăreață. Păcat însă că îi lip­
sește jocul de scenă. Vina este numai a d-sale. D-nei Ferraru îi place să cînte cît mai
I/

rar și să joace și mai puțin. D-na Ferraru îmi face impresia unui copil rîzgîeat care
niciodată nu știe de ce e capricios.
AS

Ghimpețeanu și Spitzer au cunoscut multe seri de succes și sunt din ce în ce

mai plăcuți.
Mai rămîne puțin de disciplinat corul, căruia i se poate acorda circumstanța ușu-
UI

rătoare mulțimilor. De ce n’ascuîtă coriștii mai mult sfaturile d-lui de Herz și ale mae­
strului Scholtes ? ' f
BC

«Armurierul» a plăcut mult pentrucă a fost admirabil cîntat și jucat și va rămîne

unul din succesele definitive ale companiei «Carmen Sylva», care a răușit să-l pue
la punct.
Barbu Stroe
 Y
RAR
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Paznicul moraii țaței publice și... private.

„Atelierele FACLA, București'

 ___ ■ HjNIVERbllAju
2;> ■■■ I «jh 1CXLr-

Y
30 B A\1 ■ H Telefon

AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 4'

BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 FACLA
178

Y
AR
Regina Haria

R
LIB
Scriu rîndurile astea pe foi prozaice de hîrtie, răvășite
pe-o masă vulgară dela «Hora*. S’a înserat de mult. Glo­
burile electrice s’ au aprins ca boabele mari de opal încremenite
în aer. Trăsuri întârziate trec spre oraș în trapul ostenit al

ITY
cailor. Automobile alunecă fîșîind ca rachete, tot mai rare.
In liniștea care se lasă imensă peste orașul sătul de zgo­
mot, de fast și de strălucire, în noaptea încărcată de senzuali--'

S
tate și de parfumam ca pletele unei curtezane, cu ochii pierduți

ER
în visuri, încerc să evoc silueta imprecisă a Reginei Maria.
Nu pot s’o prind dintr’o dată. Printre, copacii zvelți, prin
frunzișul care se înfioară în joc fantastic de ztmbre și lumini,
NIV
în atmosfera parcă ireală de sonorități și de mirezme, o văd
într’o mie^ și-o mie de chipuri, lunecînd ușoară ca o viziune
de bazm, transformîndu-se ca o vedenie încîntătoare, cînd
LU

dreaptă și orgolioasă ca un crin, cînd voluptuoasă și aprinsă

ca o floare enormă de mac, cînd risipită în aer, plutind prin­
tre ramurile copacilor, legănată sub razele lunei, purtată pe
RA

undele leneșe ale teilor înfloriți.

lat’o în uniformă strălucitoare de roșior, trecînd în frun­
tea escadroanelor artificiale în ținuta lor de vecinică paradă.
NT

lat’o simplă, sobră și blîndă, în pridvorul unei biserici, cu

ochii așa de candizi încît parcă abia atunci s’a pogorît din
CE

rîndul ctitoreselor și jupînițelor zugrăvite de-o mînă primitivă

și pioasă pe pereții sfîntului lăcaș.
lat’o darnică și fastuoasă ca o toamnă bogată, strîngînd
I/

în jurul ei o spuză de copii din cari nici unul nu poartă cu

resemnare perechea de urechi a augustului lor tată.
AS

lat’o suavă și depărtată, domniță bizantină pierdută prin­

tre mari flori de crini albi și în visul imposibil al unei vieți
de artă, de muzică, de dragoste și de poezie pe malurile sterpe
UI

ale Dîmboviței romînești.

lat’o coborîtă în mijlocul poporului ei nepăsător, înelinînd
BC

capul cu grații seducătoare prin mulțimea trecătorilor indiferenți,

încercînd zadarnic să răspîndească în preajma regalului ei soț,
zîmbete, lumină și simpatie.
 179 FACLA

lat’o pretutindeni unde i se cere .sprijinul prezenței ei a-

dorabile, la teatru, la baluri fi la serbări, la expoziții de flori

Y
fi la expoziții de lamentabile orori picturale, la curse, la con­

AR
ferințe, la inaugurări fi la concursuri de tot felul, neobosită fi
neînvinsă, veselă și vorbăreață, încîntătoare fi tînără încă, cu

R
toată tristețea celor patruzeci fi două de primăveri trecute cari
îi încoronează toamna prematură.

LIB
lat’o însfîrfit colegă cu noi toți, cu Smara, cu Victor Efti-
miu fi cu domnu Barbu Delavrancea,^ scriitoare de lucruri
precioase, efemere fi rare, pe hîrtie tipărită cu îngrijire, autoare

ITY
tămîiată din cădelnițele greoae ale criticei oficiale, ca o simplă
Carmen Sylva oare care.
E singura pată pe fruntea albă a reginei Maria.

S
O, cît of fi vrut’o fără dînsa!

ER
Să fi rămas așa cum ne-am deprins s’o cunoaștem fi s’o
iubim în tăcere. Regină venită din țări depărteze fi străine,
crescută într’o curte care a rămas străină de sufletul nostru,
NIV
floare exuberantă de sănătate, de tinereță fi de iubire, sădită
pe pămîntul românesc la umbra unui monarh posomorit fi avar,
<\în biblioteca unei suverane care avea suflet sentimental de doică
LU

fi manii literare de nemțoaică la copiiflfi care s’a adaptat totuși,

s’a apropiat de noi sufletește, a vibrat toată de aceleași emoții,
de-aceleafi speranțe fi de aceleași păcate ale noastre, ale tutu­
RA

rora, singura romîncă într’o curte aridă de nemți fi de nemțiți.

Pe regina Maria afa am fi vrut’o pînă la sfîrșit.
In vremurile astea crîncene de război fi de idealuri, să-și
NT

simtă inima bătînd nu pe paginele unei cărți vremelnice fi nici

pentru eroi de legende factice, ci pe nicovala imensă a luptei
CE

pe care sb călesc sufletele fi destinele popoarelor. Să simtă cu

noi dorurile vaste cari ne mistue fi patimele groaznice cari ne
ard, Să răsfrîngă și pentru noi, din ochii ei albaștri, orizon­
turile oceanelor ilimitate peste care domnește neamul admirabil
I/

căruia îi aparține, Să întrupeze aici, în mijlocul veselei cetăți

AS

a lui Bucur, energia neînfrîntă a Angliei unită cu forța de

entuziasm și de viață a poporului wmîn.
Afa te-am fi vrut,- Regină cu păr galben ca lanurile de
UI

grîu, cu gura rumenă ca poama pîrguită, cu coapse rodnice

ca pămîntul țârei 'care ie-a adoptat,
BC

Furată de deșarte și himerice ambiții literare, mai putea-

vei tu să fii astfel?
întreb zgomotele surde ale capitalei fi încerc să descifrez
 160 facla

enigmele viitorului în noaptea neagră ca drojdia din fundul

Y
ceștii de cafea.
Capitala se trezește încet în depărtare. “Uruitul trăsurilor

AR
se apropie. Mașinele trec ca năluci monstruoase prin întuneric.
Glasuri și rîsete vesele răsună în boschete. Din masivurile teilor

R
înfloriți se lasă un parfum care îmbată. E atîta fericire în aer,
gtîta sete de iubire, atîta viață!

LIB
Ascultă sfatul vieții, o, regină!
Nu mai scrie. Lasă scrisul oamenilor de geniu sau im­
potenților. Tu trăește. Trăește-ți viața larg, intens, puternic,

ITY
să curgă impetuoasă ca un șuvoi de munte și binefăcătoare ca
un fluviu. Fii ceea ce ai fost pînă acum, numai grație și fru-
museță, numai zîmbet și lumină, bucuria unui popor care te-ad-

S
miră și visul nostru tăinuit al tuturora. Fii credința noastră

ER
de toate zilele și speranța noastră supremă. Fii Regina care,
singură printre ai ei, na fost și nu va fi privită nici odată
ca o stavilă nemțească în calea năzuințelor noastre. Fii femeea
NIV adorată pe care instinctul
sigur al poporului a ghi­
cit’o odinioară și-a roma­
LU

nizat’o, cînd, într’un mo­

ment delicios de ireveren-
țioasă inspirație i-a dat
RA

numele romînesc, sonor și

dulce de Mița Cotroceanca.
C’ est un nom de
NT

guerre, Madame!
Numai de Maestă­
CE

tea Voastră atârnă, dacă

nu vă place în deajuns
sau dacă nu-l găsiți destul
I/

de potrivit cu măreția
vremurilor, să’l schimbați
AS

în renume, făcînd astfel

ca pe fruntea- adorabilă
a Miței Cotrocence, să
UI

puteți pune odată coroana

imperială a romînilor de
BC

pretutindeni.
Nicoabă ax Lumei
181 FACLA

Y
R AR
LIB
Literatură augustă
Sceptic și cu un zîmbet de ironie pe buze citesc întotdeauna în

ITY
vitrine titluri de cărți literare, scrise de capetele Încoronate, de oameni
politici, de nevestele oamenilor mari. Le pricep psichologia. Regina, omul
politic, nevasta bărbatului celebru, își vor fi zicînd:

S
_ — M’am plictisit de gloria aridă și monotonă de a fi maestatea

ER
divină, către care se înalță fumul lingușirilor; m’am săturat .de a mai
face știință pură, greoae și încîlcită, de a mat scrie cărți pe care le pre­
miază Academia, le laudă toți și nu le citește nimeni; m’am scîrbit de a
NIV
fi numai umbra soțului meu, și de a face figură impozantă numai la
recepțiile lui oficiale. Vreau să fiu eu însumi; vreau să fiu apreciat pentru
mine, nu pentru situația mea socială.
LU

Și atunci, persoana sus pusă se hotărăște să aibă talent. Dar ce

talent?... O persoană sus pusă le are pe toate, prin drept divin, și cînd
e vorba să se manifeste, n’are decît l’embarras du choix... Haide să mă
RA

fac literat sau poetă. Și așa o vedem pe Carmen Sylva scriitoare, pe

nevasta d-rului Thoma lonnescu scriind Dragoste cu Foc (măi să fie - al
NT

dracului!), pe simpaticul Jantehaș comițînd nuvele, ca un elev de liceu,

lată-i dar pe acești profanatori ai artei coborînd în mijlocul arenei
celor șapte, arte liberale, impunîndu-se cu forța și cu toptanul admirației
CE

publice. Bine înțeles, nu se vinde nici un volum, dar toate revistele și

toți criticaștrii se înghesue la colivă, care de care mai grăbit să lingă
picioarele „marelui nostru“... sau „marei noastre*... vînînd modicele avantaje,
I/

menite să îndulcească cu o acadea amarul tristei noastre vieți.

Așa dar, „marii noștri* își închipue că n’ai decît să te hotărăști să
AS

te faci scriitor, ca să și fii. Ei nu știu munca de cîine, oboseala de a

citi și de a răsciti ani de zile, la lumina lămpii, apoi de a scrie alt șir
UI

de ani, pentru a izbuti în sfîrșit, după o sforțare aproape eroică, să fii

stăpîn pe această meserie a scrisului, pentru care trebue cel puțin tot
atîta învățătură, cît îți trebue ca să devii potcovar, geambaș sau escroc.
BC

Cu această disolvantă impresie am cumpărat întîia carte a reginei

Maria, făcîs.d sacrificiul dureros al francilor mei munciți din greu. Și am
citit, gata să string pumnii și să scrîșnesc de o legitimă indignare. Dar...
 182 FACLA

lucru curios: am lăsat pumnii în poziția lor natural^ și nesilită, și justa

Y
mea indignațiune nu s’a produs. Literatura augustă mi-a plăcut. Fără să

AR
■ fim lingușitori și slugarnici, putem spune că Volumele reginei Maria me­
rită să fie iscălite cu orgoliu de oricare scriitor. Numai o reclamă ame­
ricănească și o proslăvire exagerată le poate vătăma.

R
•'Mai întîi, regina Maria posedă o inteligență și un bun simț dublat

LIB
de o modestie, pe care rar vom întîlni-o la nulitățile care provoacă prin
insanitățile lor tipărite lipsa de hîrtie la noi. Regina Maria scrie numai
de doi trei ani: este deci, ca să zicem așa, la începutul carierei sale lite­

ITY
rare. In consecință, nu a abordat d’emblte genul greu realist sau psicho-
logic, ci acela mai lesnicios și mai potrivit caracterului femeesc, al lite­
raturii romantico-feerice. Și în genul acesta, regina Maria a dat gîndirii

S
ei o formă plastică dintre cele mai fericite. In romanele sale,, regina
noastră frumoasă și pururea tînără ne vorbește de figuri împărătești, de

ER
feți frumoși cu oarecare teiht de modernism, de păduri vrăjite, de idea­
liști incorigibili și blînzi ca Isus, de temperamente cu inspirație profetică.
NIV
Reginele sale nu împart numai milostenii din vîrful tronului de sidef, ci
iubesc, urăsc, plîng, se mistue de patimile omenești, sînt frămîntate de
acel etern sufletesc, care așează omul deasupra mecanicului instrument
LU

social, care poate fi rege, ministru, militar sau slujbaș. O infinită bunătate,
o largă solicitudine pentru suferința imensă a celor de jos se revarsă în valuri
nemărginite din literatura reginei noastre. Este mila de om, este înțele­
RA

gerea adîncă a inimii, care trădează de departe noblețea sufletului de

/ — femee. Descrierile bogate ale naturii veșnic încîntătoare alternează cu
paginile de dragoste, vibrante de atîta pasiune, de atîta lirism, de atîta
NT

poezie, că ne simțim uneori atingînd culmile artei adevărate. Un suflu

vast de umanitate adie peste toată literatura aceasta romanțioasă, mistică,
CE

erotică, pal pitind de viața concentrată a sufletului omenesc, etern în cău­

tarea necunoscutului, a idealului la picioarele căruia ne jertfim viața, cînd
l-am atins.
Judecind această literatură îu proporțiile ei firești, și apreciind-o
I/

mai ales după valoarea traducerii romînești, putem afirma în toată lim­
AS

pezimea conștiinții că scrierile reginei Maria înviorează un gen nou în

literatura noastră, și-l redă cu o interesantă expresivitate.
Un lucru nu dorim: talentata noastră regină să nu se imobilizeze
UI

în forma limitată a literaturii feerice, căci riscă să se repete. Al doilea, să

se debaraseze de reclama eftimiilor și a altor pigmei, care nu pot decît să
BC

o facă antipatică marelui public, și să o compromită.

N. ALBOTĂ
183 FACLA

Y
AR
Ofensiva rusă
; ................ ) ...

R
Nemțofilii și nemțiții noștrii își luau de cîtva- timp niște aiere grav
sibilinice; profetizau fără să-i întrebe nimeni victoria boșilor și în acest

LIB
caz iminenta anexiune ce ne așteaptă din partea prietenilor nemți, se
zvîrcoleau subt disprețul indiferenții publice și în ultimul timp trecuseră
la amenințări ridicule, crezînd că ne vor suscita cel puțin mila...

ITY
In acelaș timp Ungurii îngîmfați peste ridicol de o situație militară
creată de aliații lor, își luau nasul la purtare și astfel s’a auzit în parla­
mentul ungar, numai cu două zile înainte de ofensiva rusă, declarația cea

S
mai ofensătoare din cîte a avut de suportat statul nostru. Acelor naivi

ER
care își închipuiau că vom . căpăta drept compensație pentru sprijinul
tacit dat dublei înțelegeri ținutul Brașovului și Făgărașului, contele Tisza
le-a răspuns tocmai în parlament la Budapesta, ca să se audă mai bine la
NIV
București, că Ungaria e un stat eminamente național, că popoarele răzlețe
care viețuesc în masa maghiarismului, o duc ca în sînul lui Avram, că
se bucură de toate drepturile și că sacrificiile făcute pînă azi de Ungaria
LU

e maximul ce-1 poate acorda. Cît despre Romîni, aceștia o duc excelent,
au școli ungurești unde se pot cultiva, au biserică supravegheată de sta­
tul maghiar ca să nu se repete scandalurile din regat și acum bunul
RA

împărat și-a arătat îndestul recunoștința ce o păstrează romînilor, trimițîn-

du-i în postul de încredere, în primele rînduri...
Pe cînd Ungurii batjocoreau Cu acest obraznic limbaj sacrificiul unui
NT

neam, oamenii noștri politici se făceau mici, își înghițeau scuipatul de frică,
tăceau chitic, și-și vedeau înainte de exportul de porci, boi, untură și
CE

alte afaceri naționale. Nimeni nu îudrăsnea să protesteze și diplomații

noștri abili, au început să se frece cu Nemții, făcînd transacții de comerț,
aducînd cu trenul Carmen-Sylva prezervativele de care țara întreagă sim­
I/

țea atîta lipsă.

Dar un nor a început să întunece cîmpul albastru al afacerilor.
AS

Vijelios, poporul cu care am obținut independența și pe care diplomații

noștrii îl credeau definitiv îngropat, reînviază azi din propria lui cenușe
ca pasărea Phoenix și uragan nestăvilit, pătrunde victorios în inima im­
UI

perialismului teuton, printr’o serie de victorii strălucite; Romînia își îndreaptă

astăzi speranțele spre ofensiva rusă de care-și leagă soarta și dorește ca
BC

entusiasmul slav susținut pînă la sfîrșit să nu termine această victorie ca

ofensiva din anul trecut en queue de poisson.
SCAR.

1
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 FACLA
186

Y
R AR
LIB
Rusii In tară

ITY
Rușii au făcut 6 prostie cît
imperiul lor de mare !
Putem să le-o spunem cinstit și

S
pe față, pentru că nu suntem plătiți,
nici de Nemți ca să încurajăm gre­

ER
șelile aliaților și nici de Ruși ca
să ne extaziem de cîte ori Muscalii
NIV o fac fiartă.
Și de data asta au făcut’o.
Fără motiv, fără să-i înpingă
nimeni de la spate, fără necesități
LU

de retrageri strategice, fără folios,

fără țel șv fără măcar încăpățînarea
nestrămutată de a duce o prostie pînă
RA

la capăt, Rușii au trecut Prutul, au

invadat un stat neutral, au *ocupat
NT

vremelnic două sate romînești și,

după ce au silit guvernul Brătianu
să ia o atitudine energică, au cerut
CE

frumușel scuze și s’au retras peste

Prut.
La ce le-a servit Rușilor incursiunea de acum cîte-va zile?
I/

Ce au urmărit ? Ce au cîștigat?
Vroiau să ne forțeze mîna și printr’o lovitură îndrăzneață
AS

să limpezească politica d-lui Brătianu ? Dar nu le trebuia cine

știe ce. înțelepciune ca să înțăleagă că asemenea mijloace riscate nu
UI

pot influența atitudinea unui stat care-și sprijină politica pe forța a

600.000 de baionete. Vroiau rușii să ne trrască în curentul ofen­
sivei lor abia începute? Trebuiau să se gîndească mai întîi că dacă
BC

nu i-am urmat cînd erau aproape de Carpați și amenințau serios

Pusta Ungurească, cu atît mai puțin eram în drept să-i urmăm
acum, la începutul unei acțiuni care poate duce foarte bine pînă
 187 FACLA

la Viena, dar care poate tot așa de bine să sfîrșească printr’o

Y
nouă și lamentabilă retragere strategică. Sperau Rușii să ne pue

AR
în situația ridiculă și tragică în acelaș timp a regatului Grecesc?
Ar însemna că diplomația Muscălească n’a învățat încă să ne
cunoască îndeajuns și că la Petrograd nu se apreciază cum se

R
cuvine atitudinea guvernului Romîn, șovăitoare poate și indecisă

LIB
în amănunte, dar energică și hotărîtă în liniile ei mari. Credeau
Rușii că vor beneficia de simpatia maselor populare și că, într’un
moment de panică sau de avînt național, vor putea să măture un
guvern prea timid, prea prudent și prea închinat idolului neutra-

ITY
lităței ? Realitatea brutala a faptelor' le-a dovedit că s’au înșelat.
Nimeni nu s’a- mișcat pentru dînșii. Nici un glas serios n’a cerut
cu tot dinadinsul intrarea imediată în acțiune a Romîniei. Rușii

S
au putut să afle astfel încă odată, ceea ce de sigur știau de

ER
mult, că dragostea noastră pentru dînșii e făcută mai ales din
înțălegerea exactă a rolului pe care îl putem juca alături de o
NIV
cuadruplă înțălegere victorioasă iar nici de cum alături de o Rusie
care se opune revendicărilor noastre naționale cînd e amețită de
victorii vremelnice, care np cerșește sprijinul cînd fuge din fața
Turcilor ca la 77, sau din fața Nemților ca la 1915 și care își
LU

închipuia că va cîștiga mai curînd ajutorul armatei romînești

printr’o violare prostească, a neutralitățeL. noastre de cît printr’o
atitudine amicală și echitabilă față de noi.
RA

Din fericire, prostia grosolană săvîrșită de ruși nu va avea

nici un fel de urmare funestă. Ca adversari ai d-lui Brătianu,
NT

putem s’o spunem sus și tare, mulțumită numai tactului și, ener­
giei d-sale.
Președintele consiliului de miniștrii a fost în adevăr, în zilele
CE

dificile de Duminică și Luni, la înălțimea rolului pe care i l’a

impus’ prostia rusească. A fost calm fără indolență, energic fără
exagerare și hotărît fără spirit de aventură. A cerut de la Ruși
I/

numai ce aceștia puteau să acorde fără umilire jțadarnică și a

știut să obție pentru noi numai ceea ce era strict necesar dem-
AS

nităței noastre șî în avantajul alianțelor viitoare.

Ar fi putut să ceară și să obțină dezarmarea trupelor aflate
UI

pe teritoriul romîn, cum cereau nemțofilii din solda trădătorului

Marghiloman. Ar fi putut să arunce țara într’o aventură riscată,
cum cereau timid și sperau poate salariații legației rusești. Tactul
BC

y d-lui Brătianu l’a ferit de măsurile extreme. Energia d-sale ne­

așteptată i-a dat putința să rezolve conflictul acesta spre cinstea
și folosul nostru.
188 FACLA

Auspiciile sunt bune.

Y
Să sperăm că în ziua apropiată sau depărtată cînd armatele

AR
rusești vor găsi în sfîrșit drumul victoriei definitive pe alte căi
de cît pe acelea ale Mamorniței, d. Brătianu va găsi și d-sa
aceleași resurse intacte de tact și de energie ca să asigure popo­

R
rului romîn maximum de avantagii naționale m schimbul conlu-

LIB
crărei noastre efective cu armatele aliaților.
N. D. C.

ITY
A apărjpit:
Clopotele din JI-ren Jfcamtu
de Ci. Cialaction

S
editura „FACLA**

ER
LEI 2

NIV
Confiscarea FACLEI $i prostia
omenească -
LU

Revista săptămînală a cîtorva politiciani ardeleni refugiați în țară

declară, în ultimul ei număr, că e îneîntată de măsurile polițienești ale d-lui
RA

Corbescu și regretă că Facla nu e confiscată odată pentru totdeauna.

Ceea ce nu îndrăznesc astfel să ceară înpotriva noastră pamfletele
nemțești din capitală, scrise, în mare parte, tot de refugiați ardeleni,
NT

îndrăznesc să .firme, în regatul liber, cîțiva politiciani de dincolo cari,

la umbra naționalismului, nu se mulțumesc că ne-au dăruit pe Drumaru
și pe cei demascați de dînsul, ci ar vrea să ne ’ dăruiască pe de-asupra
și binefacerile polițismului unguresc.
CE

Ori cît de ridicolă sau de dureroasă ar fi asemenea ambiție, ea

nu ne miră.
In lupta noastră pentru izbînda revendicărilor naționale n’am fost
I/

nici odată așa de orbi îneît să ne închipuim că Ardealul e un fel de

pămînt al făgăduinței și că Ardelenii sunt toți reprezentanții autentici ai
AS

celui mai pur idealism politic și-a celor mai înalte virtuți cetățenești.
Convingerea noastră intimă, întemeiată pe toate învățămintele istoriei,
e că dincolo sunt oameni tot așa de slugarnici în fața autorităței, tot așa
UI

de lași în fața vieții și tot atît de proști, în majoritatea lor, ca și aici.

Și cum nu ne-am mirat , și nu ne-am întristat cînd, în numele
străvechii prostii omenești, s’a găsit aici un Corbescu care să vadă în con­
BC

fiscarea Faclei un act de înțălepciune politică, toț astfel nu ne mirăm și

nu ne întristăm nici astăzi cînd prostia lui Corbescu e aprobată și aplau­
dată de cîțiva politiciani săraci cu duhul, refugiați din Ardeal.
189 FACLA

Y
R AR
LIB
Lipsa hîrtiei!
Ultimul comunicat al fabricilor de hîrtie răsun# ca un strigăt de

ITY
alarmă către public. Nu vom mai avea hîrtie! Presa, strînsă de gît, se
va zbate cîtva timp într’o agonie penibilă, apoi... publicul nu va mai
putea fi pus în curent cu nici o veste. O moarte mai inertă ca moartea.

S
Fabricile au scumpit pentru a patra oară prețul hîrtiei cu încă 25 la
sută, ceea ce înseamnă că în interval de nici doi ani, hîrtia pe piața

ER
noastră și-a dublat prețul. Este un fenomen economic de o reală gravitate,
dar în acelaș timp trădează și o condamnabilă incurie a guvernului nostru.
NIV
De bine de rău, în schimbul grînelor noastre și a tuturor produ­
selor vîndute peste graniță cu compensație, am importat oarecare materie
primă. Cu ocazia ultimului acord comercial cu Germania, s’a stabilit odată
LU

pentru totdeauna suma vagoanelor de cereale și petrol exportate, în

schimbul unor anumite articole de import. Credem că era prima și cea
mai elementară datorie a guvernului să aleagă, la rigoare să impună,
RA

între materiile importate, articolele indispensabile fabricațiunii hîrtiei,

adică colofonul, clorura de calciu, materiile colorante, etc. Mai era încă și
o altă măsură, pe care guvernul o putea lua, față de lipsa, și mai ales
NT

de scumpetea enormă a hîrtiei produse în țară. Să desființeze sau să

micșoreze pentru un moment vama hîrtiei străine, instituind un sistem
liber-scfîimbist provizoriu, care să asigure presei noastre cantitatea su­
CE

ficientă, în condițiuni omenești. Credem că față cu avantajele economice

incalculabile pe care blinda oblăduire a autorităților noastre de frontieră
a acordat-o — prin tolerarea contrabandelor — nemților îndopați de noi cu
I/

cereale prin toate orificiile, se putea cere sus și tare intrarea în țară a
AS

articolelor trebuincioase.
In afară de asta, este și datoria presei să-și selecteze materialul redac­
țional, în bună parte sub-mediocru, ca să nu fie nevoită să strice can­
UI

tități de hîrtie inutilă.

Conducătorii presei au ocazia să purifice puțin atmosfera intelec­
BC

tuală a țării.
Styx
190 FACLA

Y
R AR
Lordul Kitchener

LIB
Ne surîde gîndul să apropiăm în paginile acestui număr,
alături de portretul reginei Maria și pe acela al celui mai de seamă

ITY
soldat al Albionului, ucis în clipe tragice de mîna criminală a
nemților, lordul Kitchener.

S
Alături de flacăra sprintenă și sănătoasă care arde în sufletul

ER
celei mai frumoase și mai inteligente regine ale Europei, năzuind
să contamineze sufletele tutulor romînilor pentru înfăptuirea idea­
lului lor, gîndul ne zboară fără vrere la sufletul de aceiași
NIV
obîrșie cu regina Maria, la sufletul viteaz și întreprinzător al ge­
neralului englez, cu ochii ageri și albaștrii ca și credința lui nes­
LU

trămutată în izbînda finală, la sufletul lordului Kitchener dire a

bătut în unison cu fosta lui compatrioată, regina Romîniei.
Moartea lordului Kitchener s’a repercutat în inimile tutulor
RA

romînilor, cu intuiția vagă că o parte din năzuințele lor, nutrite

de veacuri cu sînge și cu jertfe, s’au prăbușit o clipă, în adînci-
NT

rnile insondabile ale mărei*; aceiaș intuiție însă s’a îndreptat a-

tunci pe cale de firească și răzbunătoare reacțiune spre aceea care
CE

de pe înălțimea tronului romînesc și în regeasca-i majestate a sim­

țit tot atît de adînc ca și supușii ei, această trecătoare și dure­
roasă lovitură.
I/

Durerea se va împrăștia ca aburii pămîntului, primăvara»

AS

dar în locul ei, îi inimile romînilor și în sufletul reginei lor va

înflori certitudinea izbîndei. Atunci ochii unui popor întreg vor
răsfrînge cu reciprocitate în oglinda ochilor plini de vis și al­
UI

baștrii ca infinitul ai Reginei Maria, bucuria înfăptuirii unui a-

cehiiaș ideal.
BC

Pan.
BC
UI
AS
I/
CE
tJS>

NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
192 FACLA

Y
R AR
LIB
Examenele Conservatorului:
Clasele de Declamație

ITY
Un după-prînz obositor într’o sală cu mirosuri de nădușeală, parfumuri ieftine,
unt de migdale și pudră. Și cald, cald ca într’o bucătărie. Pe șcenă un șir nesfîrșit de
fete și băeti cari se perindă și iar se perindă, grăesc, gesticulează, oh, gesticulează. Într’o

S
loje alături zeii făuritori de actrițe și actori, scriu pe cite o hîrtie, cască lung, zîmbesc
plictisiți și fac bici din... conservatoriști.

ER
Școala de declamație iși face bilanțul a trei ani de activitate în fața publicului.
Trei ani de viată, trei ani de chinuri și speranțe, trei ani de visuri și credințe,
trei ani de friguri și frămîntări, tot, tot sfirșit cu un dezastru, cu un cataclizm.
NIV
.Examenul conservatorului conform obiceiului a fosf o rușine.
Seria absolvenților de anul acesta a strălucit ca întotdeauna prin nulități ateatrale,
bîlbîiți și sîsîiți cu singura excepție în persoana tînărului Virgil Vasilescu care e un
element admirabil pentru comedie înzestrat cu toate calitățile: talent, fantezie și inteligență.
LU

Virgil Vasilescu e tot ce-a putut pregăti și da conservatorul* în decursul a trei

ani de studii.
Șcenele noastre sunt lipsite de actrițe și actori, scenele noastre n’au artiști cari
să simtă, să se miște, să vorbească, șcenele noastre sunt pline de peltici și femei urîte
RA

șcenele noastre piit de prostie și lipsă de talent și conservatorul varsă în fiecare an tot
actori proști, tot actrițe urîte și bîlbîite.
E parcă un făcut. Casa din str. Stirbey-Vodă unde patronează cîntărețul de altă­
NT

dată Popovici-Bayreuth și maestrul de astăzi Livescu se ocupă cu de toate numai

cu arta nu. >
Cunosc un caz care ilustrează admirabil îndeletnicirile celor dela conservator. E
CE

cazul unei dudui cu mult talent care și fără conservator are să cunoască^ multe succese,
și fără conservator are să poată juca. E vorba de Dorina Fudulescu, care a trebuit
să se retragă din anul al III-lea al conservatorului pentru că directorul Popovici Bayreuth
voia să inaugureze cu dinsa un nou curs: cursul pipăitului.
I/

Și pentru că Dorina Fudulescu a refuzat să facă pe subiectul experiențelor d-lui

director și domnul director al conservatorului i-a refuzat dreptul la examen.
AS

E unul din ultimile zeci de cazuri petrecute în cancelariile de artă dramatică ale
conservatorului unde se hotărăște soarta talentelor țărei romînești.
Și cînd acestea sunt preocupările de căpetenie ale conducătorilor conservatorului, de
UI

ce ne-ar mai mira rezultatele și de ce ne-am opri să implorăm pe absolvenții de azi ai

conservatorului să se lase de meseria actoricească ?
Bakbu Stbok
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER

Atelierele FACLA, București

S ITY
LIB
RAR
Y
Anui VI, No. 24

Y
12 Iunie, 1916
■ w

AR
m I"obmara
20 BAJTI " ■ WBRBf TedeflM 48:3

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Momentul
RA

Pe cînd la Verdun marea și suprema ofensivă s’a izbit de zidul

francez și s’a năruit în sînge și în desnădejde; pe frontul răsăritean
NT

armatele nenumărate ale {arului au izbutit să rupă primele linii de apă­

rare ale puterilor centrale și s’au revărsat victorioase în Bucovina.
Momentul așteptat- cu speranță îndărătnică și cu durere, de aproape
CE

doi ani încoace, pare astfel că se apropie.

Germania, sleită de puteri, nu mai e în stare să facă un pas înainte,
iar fidela ei aliată, Austria, începe, cu brio să dea înapoi.
I/

In această situație de fapt, limpede ca lumina zilei, în vederea

AS

acestei agonii care începe, înaintează și, va sfîrși fără pic de îndoială
în descompunerea definitivă a monarhiei habsburgice, ce-avem noi de
făcut, care este situația noastră, cînd socotim noi că se va putea vorbi
UI

hotărît de ceasul și de momentul Romîniei.

Acum un an n’am fi ezitat o clipă. Orice prilej ni se părea bun
BC

ca să intrăm cu un ceas mai înainte în hora războiului. Admiram eroismul

Belgiei, pismuiam gloria Serbiei și, furați de idealuri, ni se părea că nici
o moarte n’ar fi mai demnă pentru poporul acesta de cît moartea cu
arma în mînă în rîndurile aliaților, chiar dacă un asemenea ideal ar fi
195 FACLA

trebuit să-l plătim, ca Belgia, cu pustiirea țării și cu pieirea noastră. Și

X r .
astăzi ne pa,re rău că glasul mănunchiului de vizionari de atunci, n’a fost

Y
ascultat. Poate că Austria ar fi fost de atunci zdrobită. Poate că am fi

AR
avut mai puține averi, mai puțini contrabandiști și mai multă cinste.
Poate că...
Dar de ce să întunecăm prezentul și să descurajăm viitorul, cu regrete

R
zadarnice! Visurile noastre au fost una și politica guvernului a fost alta. D.

LIB
Brătianu a crezut că ceasul Romîniei nu sunase încă. Și-am fi de rea
credință dacă am susține și-acum, după ce-am văzut dezastrul Serbiei,
trădarea Bulgariei și nesfîrșitele «retrageri strategice* ale rușilor, că din
punctul de vedere strict al realităței practice d. Brătianu n’a avut dreptate.

ITY
Adevărul, penibil și greu de mărturisit, e că șeful partidului liberal
a văzut mai bine, mai limpede și mai exact, de cît noi toți la un loc. A
știut că nu eream pregătiți îndeajuns pentru cataclismul unui conflict

S
european, și împotriva sentimentului obștesc al țării, nu ne-a aruncat

ER
într’o aventură riscată. Cînd rușii erau la poalele Carpaților, a știut că
munițiunele lor erau pe sfîrșite și nu ne-a aruncat, pradă ușoară, în calea
NIV
victoriei nemțești. Și pe cînd mai toți oamenii noștri politici din opoziție
se boceau pe toate drumurile că ultimul tren al Romîniei a trecut și că
am scăpat cel din urmă moment favorabil, d. Brătianu prevedea sau a
avut norocul să-și vadă prevederile realizate, că alte zeci și zeci de trenuri
LU

vor continua să treacă pe dinaintea noastră și că momentul cel mare al

Romîniei nu fusese încă marcat pe cadranul destinului.
RA

Evenimentele răsboiului i-au dat dreptate pînă acum.

Aceiași oameni politici cari anunțau nu mai departe de cît acum
un an sau acum șase luni ultimul moment favorabil Romîniei, ne vestesc
NT

astăzi că ofensiva rusească ne prezintă iarăși un ultim și suprem moment

de înfăptuire a revendicărilor noastre naționale.
Să fie oare adevărat ? Acesta să fie ultimul nostru moment ? Peste
CE

o lună sau peste două ar fi oare prea tîrziu ?

Credem hotărît că nu.
■ Ofensiva rusească, ori cît de fulgerătoare ar fi ea și ori cît de
I/

strălucită, n’a pătruns încă de cît pe teritoriul austriac, și am fi vinovați

AS

dacă, neținînd seamă de experiențele trecutului, am uita că îndărătul Aus­

triei așteaptă la pîndă forța redusă, știrbită de sigur, dar capabilă încă
de eforturi supra-omenești și de ofensivă, a imperiului german.
UI

Ofensiva rusească a mai înaintat odată pînă în defileurile Carpa­

ților, a tîrît ca și acum în avintul ei toate speranțele și toate urările
BC

noastre de izbîndă și-a fost silită totuș să bată în retragere strategică și

să reia drumul stepelor pe cari noi nu le-am fi putut urma de cît cu
prețul ruinei și pieirei noastre.
196 FACLA

Ofensiva rusească, abia schițată, n’a trecut încă hopul Carpaților.

Y
Cînd îi va trece, acum, peste o lună, peste două, sau peste un an,

AR
căci tot îi va trece odată și odată, dacă istoria nu minte și dacă im­
periul austriac, ca toate monarhiile personale clădite pe temelia șubredă
a naționalităților subjugate, e menit să dispară, atunci, și numai atunci,

R
vom avea dreptul să vorbim de momentul Rpmîniei.
In flancul armatelor rusești de invazie, intrarea noastră în acțiune

LIB
nu va fi nici tardivă, nici inutilă. Ori cît de numeroase ar fi armatele
țarului și ori cît de ușoară misiunea lor în pusta ungurească, puterea
armată a Germaniei va fi și-atunci tot formidabilă, și aliații vor înțălege,

ITY
și în primul rînd Franța va admite, că forța a 600.000 de baionete ro-
mînești ar putea să cîntărească mai greu în momentul decisiv al încor-
dărei supreme, de cît tot eroizmul Belgiei unit cu armatele glorioase dar

S
risipite ale regelui Petru.

ER
De sigur am fi visat și pentru noi puțină glorie și puțină mîndrie
din tezaurele infinite cari vor face într’o zi mărirea Serbiei învinse.
Doi ani de neutralitate însă, doi ani de exporturi, de compensații,
NIV
de contrabandă și de mezat al conștiințelor la toate ușele partidelor po­
litice, ne-au răpit dreptul acesta și ne-au interzis visul acesta. Astăzi,
chiar dacă într’un ceas de entuziasm am intra în dansul morței, nimeni
LU

n’ar mai putea să creadă în dezinteresarea noastră, cum nu poate fi ad­

mirat cămătarul care-și închee viața ignobilă cu un act tardiv de caritate.
Astăzi o singură politică ni-e îngăduită și o singură speranță: politica
RA

practică, sănătoasă, realistă a d-lui Brătianu și speranța că pe taraba

negustorească a Romîniei neutrale' nu va bate în ceasul definiv al încheerei
socotelilor, toba falimentului.
NT

N. D. C.
CE

In cursul săptăinînei viitoare

I/

vor apare în editura „Facla“

AS

HAIZERUL, VIATA ȘI CRI­

MELE LUI, un volum ilustrat
în culori, I LEE.
UI

BELGIA IXSÎNGEHtTl,
un superb volum de Emile
Verhaeren, în traducere
BC

romînească de Nikifor Crainic

1 LEU.
197 FACLA

Y
R AR
LIB
Democrație I

ITY
Cine a spus că nu suntem cea mai adevărată,

S
cea mai reală, cea mai sigură, unica, autentica,
incontestabila democrație de pe toată suprafața

ER
globului. Unde-i mai multă libertate pe lume ț
Unde’s moravurile mai patriarhale și mai sans-
fațon ? NIV
Sîmbătă la concursul hipic și Duminică la
Hipodrom, cei cari se mai îndoiau, ca și mine, de
forța sentimentului democrații înrădăcinat în sufletul
LU

poporului nostru, au putut să vadă pînă la evidență

c;ț de mare era eroarea lor și cît de absurdă
existența unui partid revoluționar și socialist într’o țară așa de democratică.
RA

Dar ascultați numai, ca să vă convingeți.

Regele venise Sîmbătă, ca de obicei, la concursul hipic. Simpaticul
NT

nostru Suveran se plimba de colo-colo, cu havana în gură și cu ochii la

cucoane, avînd aerul că se distrează strașnic și că-1 interesează enorm sări­
turile cailor. La un moment dat se oprise în dreptul unui grup de cuconițe
CE

și admira în extaz o alergare reușită. Asta i-a fost nenorocirea. Căci de-odată,
din grup, s’a desprins, surîzătoare ca o zi de toamnă, grațioasă ca o lebădă
pe uscat, cu fusta scurtă ca o copiliță de 16 ani, M-me Marie Nicole Darvari.
I/

Ce plăcere, ce surîsuri, ce reverențe! Regele păru o clipă încîntat și M-me

AS

Darvari și mai și. O jumătate de ceas, cu ceasornicul în mînă, nu i-a stat

gurița. Zadarnic d-na Disescu dădea suveranului tîrcoale discrete. Zadarnic
frumusețele capitalei se învîrteau în jurul lui. Zadarnic bietul rege arunca
UI

priviri dezesperate. spre cîmpul de curse și făcea pași de struț prin fața tri­
bunelor. M-me -Marie Nicole Darvari își prinsese bine prada, o ținea strîns
BC

în mînă, alerga, săltînd grațios ca o minge, în stînga, în dreapta, în fața, la

spatele suveranului, ori unde primejdia unei alte acapărări părea iminentă,
veselă ca o ciocîrlie și sprintenă ca acum vre-o patruzeci și ceva de pri­
măveri. Și cînd jumătatea de ceas totuși a trecut, $ cînd regele, asudat de
198 FACLA

Y
atîta alergătură, înghesuit într’un colț, cu cel mai amabil zîmbet din lume

AR
i-a întins implorator mîna ca spre o scîndură de scăpare, M-me Marie
Nicole Darvari l’a apucat pur și simplu de nasturul tunicei, l’a pironit

R
locului, l’a silit s’o asculte și să-i zîmbească înainte, implacabilă ca destinul
în fața jertfei aceleia augustă adusă pe altarul democrației triumfătoare!..

LIB
Și-a doua.
Priceput ca tot pățitul, a doua zi, la Hipodrom, regele fugea de-și
scotea ochii de cîte ori zărea prin mulțimea uniformelor strălucitoare și-a

ITY
toaletelor vaporoase silueta vreunei dame corpolente. Vorbea bietul rege cu
ofițerii, cu politicianii de mîna a doua, ar fi vorbit cred și cu vardiștii,
numai să nu fie surprins o. clipă singur. Astfel l-a păscut soarta rea.

S
Căci din mulțimea elegantă și anonimă s’a desprins de-odată în dreapta
suveranului silueta inefabilă, indescriptibilă, fantastică, funambulească, rotundă,

ER
umflată, jovială, a lui conu Alecu Constanținescu P. Cîteva minute regele
s’a lăsat întovărășit cu-o vădită plăcere. Vorbea, răspundea, se uita vag
NIV
spre cîmpul de curse. Apoi a început să se uite tot mai des, răspundea
monosilabil, pufăea mereu din havană, făcea pași mari, alerga aproape,
fugea prin mulțime. Inflexibil, asudat leoarcă, roșu ca un rac, cu coatele
LU

înlături și cu burta înainte, conu Alecu se ținea scai de rege, în dreapta

lui. Se oprea suveranul în loc? Se oprea și conu Alecu, gîfîind, la doi pași
înaintea și în dreapta regelui! Se întorcea brusc suveranul? O lua la
RA

dreapta? O lua la stînga? Conu Alecu după el, în trap greoi, mereu
înaintea și în dreapta suveranului. Nici o clipă de răgaz, nici un moment
de milă și de cruțare. Conu Alecu vorbea, gesticula, rîdea el singur de ce
NT

spunea, își ștergea grăbit sudoarea de pe față și sărea repede să-și ocupe
locul în dreapta regelui. Un sfert de ceas buchit s’a ținut astfel de dînsul.
Apoi cînd însfîrșit bietul rege exasperat, extenuat, cu o expresie infinită
CE

de implorare în ochi i-a întins mîna să’l concedieze, conu Alecu P.,
întocmai ca M-me Marie Nicole Darvari în ajun, i-a înșfăcat bine mîna cu
mîna stîngă și cu dreapta l’a apucat viguros de marginea tunicei.
I/

Cu fața roșie și asudată ridicată în sus, cu burta înainte, nici odată

AS

n’am văzut în viață un om mai fericit și mai radios.

Toată ascendența democratică a lui conu Alecu P. triumfa întrînsul în
clipa aceea.
UI

Coane Alecule, guiț odată... guiiiț de două ori... guiiiiiiiț de trei ori,
pentru democrație.
BC

Niki Percea
Bucureștii tn călduri■■■ I s|

Y
AR
E cald de dimineață pînă seara.
Soarele își prăjește trecătorii, ins cu ins, ca un bucătar înde-
mînatec cartofii în tigae. Trăsurile se mișcă agale, tramvaiele își

R
urmează șinele cărîndu-și călătorii îngreuiați |e Budoare și întinși

LIB
de căldură. IH
Terasele, cafenelele și grădinile sunt plinWl oameni ce caută
să se răcorească într’un pahar.
Idealul național e uitat, pentru o «caf4e glacfe», Ardealul

ITY
pentru un miș-maș, Bucovina pentru un mazagrin și Basarabia
pentru o halbă. Ah! cîte nu se uită pe vremea căldurilor, și cîte
nu se sacrifică pentru un pahar.

S
Ziua trece încet, întinsă de căldură ca o bucată de biji-biji.

ER
Și e cald de nu se mai sfîrșește.
Afacerile au pierdut din nervozitatea de astă primăvară,
întrunirile din avînt, combinațiile din șmecherie, contrabandele
NIV
din îndrăzneală.
— Lasă că e bună căldura pentru pîine.
— Căldura e cu noroc pentru ruși.
LU

— Căldura asta o să descompue imperiul Habsburgic și o

să-l trăznească pe Franz losef.
Barem să fie așa și să nu nădușim de pomană.
RA

S’a înserat de mult. începe viața felinarelor, a becurilor și a

NT

femeilor. Țigănușii își strigă ziarele. Calea Victoriei se umple de

lume ca un cîrnat de tocătură, trăsurile și automobilele se mișcă
mai nervos. Pare că s’a mai răcorit. Amenință a ploae.
CE

— Are să plouă.
— Unde e norocul ăla.
Și nu plouă.
I/

Lumea ese la șosea, gonește după locuri mai răcoroase,

după miros de tei, după întuneric.
AS

Am fugit și eu de București în fundul unui automobil, care

gonește, gonește...
UI

E noapte, lună plină, cer senin, nici un puf de nour, stele

multe, multe de tot și pe de asupra răcoare. Cîtă fericire!
Zăresc Bucureștiul în depărtare, peste coroanele arborilor. Capi­
BC

tala îmi pare un buboi imens, cu vîrful copt, gata să plesnească...

Ce cald o să fie mîine...
Lex.
 FACLA
200

Y
AR
Părintele Democrației

R
«Facla* își împlinește o datorie de pietate și de venerație, amintin-
du—și astăzi de marele romîn care a fost Costache Rosetti. Orice democrat

LIB
convins, oricine ridică steagul libertății și luptă pentru emanciparea păturii
populare și proletare în țara romînească, purcede în cugetarea și în acți­
unea lui dela bunul bătrîn, care, petrecîndu-și o tinerețe idealistă în Franța

ITY
și Anglia, a venit la țărmul Dunării, în țara coruptă și prostituată pe rînd
de Turci, de Greci și de Muscali, ca să însămînțeze principiile Revoluției
franceze și Drepturile Omului.

S
Democrat și liberal pînă la fanatism, făcîndu-și din dragostea pentru

ER
Libertate un al doilea Dumnezeu, căruia i-a închinat întreaga viață ca un
cult; devotat pînă la sacrificiu ideei, în care credea ca întrio virtute
absolută; lipsit de ambiția personală și de setea de reclamă atît de carac­
NIV
teristică vremurile noastre de epigoni, — Costache Rosetti a fost flacăra
sacră care încălzea entuziasmul Marei Generații, a fost sufletul viu al
mișcării dela 1848, a fost acel generator de transformări sociale, care ira­
LU

diază emanațiunile marelui său suflet pînă în zilele noastre; a fost creerul
concentrat al neamului, dornic să pășească pe o cale nouă în istorie; a
fost mintea care gîndea, în vreme ce alții au fost brațul care executa,
RA

cu mai multă glorie și pompă gălăgioasă; a fost al doilea Aristide, trăit

și mort în mizerie, în timp ce mediocrii săi coloboratori a lăsat odrasle
zămislite în leagăne de aur, care le-au ridicat statui de o fală insolentă.
NT

Șeful de drept al generației care a creat Romînia, Costache Rosetti

a dat directiva și a lăsat altora șefia și întîietatea; tată de copii, și om
CE

politic avînd putința să-și îmbogățească rudele pînă la al zecelea neam, el n’a
furat banul public, nici listă de subscripție pentru înzestrarea fetelor lui
n’a îngăduit. Știm că cinstea este o datorie, nu un merit; dar între oamenii
de care ne lovim în fiecare zi, în țara unde escrocheria este prima inte­
I/

ligență și virtute a omului de stat, omul sărac care ridică cinstea perso­
AS

nală pînă la înălțimea unei dogme sfinte, merită să fie adorat ca im erou,
așa cum îl înțelege Carlyle. Copiii lui Costache Rosetti n’au ocupat demnități
politice, nici averi moștenite în urma lor n’au lăsat, fiindcă marele lor pă­
UI

rinte, pornind dela principiul că trebue să întemeze în țară o burghezie

bogată, nu s’a gîndit o clipă la chiverniseala personală.
BC

Dacă acesta e omul, opera întrece în grandoare massivele trăsături

ale caracterului său. Rosetti a fost doctrinarul, filozoful politic al gene­
rației dela 48. După ideile lui s’a alcătuit Romînia de azi. Chibzuiți la
starea neamului romînesc dinainte de revoluția socială dela 48. Ca situație
externă, pănunt martir, destinat să fie victima tuturor vecinilor hrăpăreți.
201 FACLA

Y
Secătuită In tot ce avea mai sacru și mai viguros de putreda epocă fa­
nariotă, energia anemiată a neamului n’a mai produs ca om de ispravă

AR
declt pe voinicul Tudor Vladimirescu, căzut victima curagiului și deznă­
dejdii sale. El singur a încercat să ridice odată făclia căzută definitiv din

R
mina Basarabilor și a Cantemireștilor, să în vieze gloria voivozilor pămînteni,
să scoale din mormînt nenorocita gintă, ajunsă teritoriu de compensații

LIB
între împărățiile megieșe, care au rupt din cadavrul Moldovei Bucovina
îngrășată de sîngele leșilor lui Albert, apoi Basarabia presărată de mor­
mintele tătarilor zdrobiți la Lipinți, și perdută prin trădarea unui prinț romîn.

ITY
Ca situație lăuntrică, o țărănime îndobitocită de obscurantism, de
mizerie, de o apăsare seculară; o burghezie depravată de vițiile impo'rtate
ale negustorilor din Fanar; o boierime înstrăinată cu sufletul, cu cugetul,

S
eu limba, veșnic chinuită de setea măririlor, sfîșiind trupul nenorocit ăl

ER
voivodatelor, prin lupte și prin corupția desfășurată ca să ajungă la tron.
Costache Rosetti dă lovitura de moarte influenții străine, arzînd
în piață Regulamentul Organic, cu un curaj conștient, arătînd prin
NIV
asta că neamul înțelege să se cîrmuiască de acum singur; apoi obține dela
Poartă reîntronarea dinastiilor autochtone. Ca situație internă, marele
democrat se gîndește întîi la pătura de jos, căreia și-a devotat întreaga
LU

viață, și se face apologised unor libertăți pe care nu le cunosc nici astăzi

țările cele mai înaintate ale apusului. Dezarmează poftele meschine și
venale ale boerilor sau ciocoilor boeriți prin introducerea principiului:
RA

vrem domn străin, principiu care a avut barem avantajul că a stîrpit

poftele de domnie ale boerilor indigeni. Și pentruca lovitura dată ciocoimii
să fie mai sigură, de comun acord cu Brătianu, erează burghezia romînească
NT

bogată, de unde iese mai tîrziu industria noastră națională.

Dacă adăogăm la aceasta faptul că Rosetti este și părintele ziaristicii
CE

moderne și al pamfletului în înțelesul nobil și occidental al cuvîntului,

pricepem de ce toată simpatia, toată recunoștința epocii noastre, toată ve­
nerația proletariatului intelectual dela noi merge mai întîi către el, tatăl
I/

celor mulți și umili, creator sufletesc al curentelor sincer democratice sau

revoluționare din Romînia.
AS

Iată de ce comemorarea lui de Duminica trecută mi s’a părut un

cinism din partea samsarilor politici care l-au proslăvit. Iată de ce statuia
marelui romîn na suferit înrîurirea minunilor care se ivesc în clipele
UI

mari, ci a rămas în aceeaș mută încremenire de bronz, cu ochii mari

deschiși, pierduți în zare, dincolo de hoarda epigonilor care ridicau către
BC

el tămîia unei admirații nepricepute nici de dînșii, cu privirile adîncite

spre vastul orizont, unde sufletul lui urmărea clocotirile profunde ale
marilor masse care într’o apropiată clipă a istoriei, întrio clipă teribilă, își
vor spune cuvintul. N. Axjbotă
 Y
RAR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Dulce Bucovină!
RA
NT

Dulce Bucovină,
Veselă grădină
Cu pomi roditori
CE

Și mîndri feciori...

Dulce Bucuvină! De cinci ori în doi ani grădinele tale fermecate

I/

au îndurat încălcarea unui stăpîn victorios, care a fost pe rînd Neamțul

și Muscalul, dar nici odată urmașul plăieșilor lui Ștefan cel Mare! Mîndrii
AS

tăi feciori au putrezit cîinește în tranșeele Galiției, pentru idealul drăgu­

țului de împărat și al călăilor tăi! Pe pămîntul tău urgisit nu mai crește
UI

iarba, nu mai înflorește zîmbetul în guri de fecioare fiindcă nu mai sînt

fecioare pe pămîntul tău, Bucovină! In coapsele tale virgine sau fecunde
s’a descărcat pe rînd bestialitatea învingătorilor, care se răzbunau pe
BC

fecioarele tale de înfrîngeri trecute! Simți tu cum se ridică cîteodată, la

orizont, în serile vrăjite de calm al naturi, cînd ațipește Firea peste dealuri
și peste ape, cînd aripile nopții se lasă peste morminte fiilor tăi și peste
203 FACLA

jalea norodului tău, simți cum se ridică o umbră măreață, un chip de

Y
voivod bătrîn, care-și adîncește ochii în nemărginirea însîngerată, privește

AR
cît poate să cuprindă zarea, apoi își lasă capul pe mină și plînge ?... Esîte
umbra voivodului odihnit sub lespezile dela Putna, este năluca chinuită a
domnului Ștefan, pe care bubuitul de tunuri, și mai mult, jalea ta l-a

R
trezit din mormînt.

LIB
Apoi, figura lui care capătă o împurpurate de mînie, se întoarce
către pămîntul Moldovei, către țara liberă și neutrală, și vocea lui sună
ca o profeție de blestem:

ITY
— Unde sînt vlăstarele vitejilor dela Baia, Războeni și Codrii Cos­
micului ? Unde este tăria neamului mîndru și oțelit, de peptul cărora și-au
sfărîmat țestele ostașii a patru împărății? S’a istovit sămînța vitejilor?

S
Un vînt de uscăciune și pustiire a bătut peste sufletele voastre, oameni
mici din vremurile cele mai mari! Dacă săbiile au ruginit în mîna celor

ER
vii, sculați voi, morților !...
Bucovină! Bucovină! Ceasul mîntuirii tale va suna! Destinul merge
NIV
înainte, peste capetele oamenilor și peste voința lor. Mișelia stăpînitorilor
noștri, putregaiul timpurilor noastre, epoca patimilor' materialiste, — toate
se vor spulbera sub vijelia impetuoasă a clipei, care ne va azvîrli orbește
LU

în moarte și dezrobire! Atunci, lașii vor fi eroi, și vor ispăși cu un

sînge nobil vărsat durerea ta seculară. Va veni și pentru tine ora cînd
vom pune mîna în gît hoțului de acum o sută
RA

și patru zeci de ani, și copitele cailor noștri

vor răzbuna umilința ta, stropindu-ți glia cu
creerii apăsătorilor, îngroșînd brazda pe care
NT

va crește o nouă Dumbravă! Suntem aproape

de tine, Bucovină! Inimele noastre se și înfi-
oară, în presimțirea glasului de clopote, care
CE

va suna reînvierea ta!

Styx i
I/
AS
UI
BC

Citiți numărul viitor al Faclei

închinată porcului
204 FACLA

Y
AR
O Fortăresfl Inexpugnabilă

R
In mijlocul Capitalei

LIB
m

ITY
Revenim și de astă dată asupra monstruoasei construcții, de la
Sărindar. Constatăm pentru a treia oară, lipsa de pricepere, absența ori
cărui gust artistic, sărăcia de cugetare și de imaginație ale acelor ce și-au
permis a se face răspunzători de o asemenea enormitate. Cazul acesta este

S
unic nu numai la noi, dar în analele artistice de ori-unde.

ER
Să ai la dispoziția ta atîtea elemente prielnice; să te bucuri, la
dreapta, de impozanta construcție a otelului Bulevard, la stînga de măreața
și agreabila clădire a otelului Luvru; să aibi speranța de a vedea în față
NIV
ridicîndu-se în curînd o casă nouă, lucrată în stil apropiat celorlalte, casa
clubului liberalilor. Să știi în acelaș timp că ai norocul de a te mișca,
de a opera pe unul din locurile cele mai însemnate ale orașului, atît din
punctul de vedere al unei expozițiuni avantagioase cît și din acela al cen-
LU

tralităței pozițiunei; și, la cele din urmă, să te împingă păcatul de a

ajunge la acest oribil rezultat: să te știe, să te vadă lumea, de autorul
unui avorton de asemenea calibru, iată o calamitate, o nenorocire, o ca­
tastrofă care în alte părți s’ar plăti scump de tot.
RA

Ni se spune, că japonezii trimet, vinovatului, cuțitul fatal spre a’și

face Harakiri; Chinezii îi trimet o sfoară de mătase. In vechime se
oferea otravă sau o viperă prizonieră și flămîndă.
NT

Asemenea manifestațiuni nefiind potrivite cu firea blîndă, blajină și

de! cam tembelă a populațiunei Capitalei, noi nu cerem nimic din toate
acestea. Ne-am mulțămi numai ca cei în drept, autoritatea competentă cum
CE

se zice, să oblige.pe nerodul făptuitor a-și strînge, în grabă, tot materialul

cu care a necinstit terenul și a pleca, iute, cu tot ce a îngrămădit acolo:
bolovani, stînci, traverse, tranșee, cărămizi, ciment, var, nisip, etc., etc. Cel
mult dacă ni-ar lăsa chipul lui astăzi nemuritor ca să-1 spînzurăm, la ocazia
I/

inauguratei Cercului, adică să-1 atîmăm — chipul nu originalul — alături

de portretele primarului și al presidentului Consiliului tehnic, ambii de o
AS

potrivă respunzători, înaintea opiniei publice, de batjocurile și ofensele ce

se aduc, cu toleranța lor vinovată, bunului gust al mulțimei și bunei re­
putații a stradelor orașului, scutite pînă în prezent de un atentat așa de
UI

urgisit
Ne-am mulțămi cu atît!
BC

Alarma dată de noi, a venit la momentul oportun. Nu se prea știea

pînă acum despre ce era vorba. Lucrările înaintau încet — agale, agale —
205 FACLA

și parcă cu grija de a nu fi nici știute nici văzute. O muncă mai mult

Y
sfioasă și clandestină!
Scormoneala enormă a pămîntului, stabilirea tranșeelor și a subte­

AR
ranelor, acumularea atîtor materiale grele, schițarea unei împrejmuiri de
fortăreață, supraelevațiunea absurdă a nivelului solului, erau mai mult de
natură de a surprinde luarea aminte a unor observatori atenți, exercitați,

R
puțin numeroși de altfel, de cît a deștepta băgarea de seamă a marelui
public. A trebuit să vie, la rind, înfăptuirea uriașei terase, un fel de

LIB
maidan oriental cu pretenții de platformă uvrageată, vast ca o stepă, gol
ca o nălucă, fără adumbrire, fără urmă de plantații, expus intemperiilor,
ars de vînturi, devastat de geruri ; a trebuit ca acest maidan să se aș­
tearnă, nepoftit și nedorit de nimeni, în fața edificiului celui nou, ascun-

ITY
zîndu-1 pe jumătate, pentru ca lumea să înțeleagă și să se emoționeze.
Pe cîtă vreme s’a putut manipula pe tăcute, pe neștiute, pe înfun­
date, în dosul și la adăpostul vechei și discretei îngrădiri, împodobită și

S
făcută impenetrabile ori-cărei vederi, prin afișe uriașe de toate culorile,
lucrurile s’au putut'ținea înădușite, beneficiind de nepăsarea generală.

ER
Numai acum, de 10 Mai, în urma strigătului nostru, toropeala pu­
blicului s’a spart. Lumea a văzut, a observat și a priceput numai de cît.
NIV
Nădăjduim că luarea aceasta în posesiune, de către opinia publică,
a totalităței lucrărilor de la Sărindar, va folosi interesului orașului, che-
LU

mînd atențiunea tuturor asupra respectului datorit regulelor estetice care

de obicei trebue să domnească la întemeiarea ori-căror lucrări de edilitate,
fie acestea simple ameliorări, fie ele creațiuni noi ori transformări radicale.
RA

Nu se poate admite ca, într’un oraș organizat, cu poliție municipală,

cu primar a la Kaiser, cu servicii edilitare, cu inspectorate de tot soiul—
nu se poate admite, credem, ca, într’o bună dimineață să vedem o echipă
numeroasă de lucrători de toate breslele descălecînd pe o piață publică
NT

sau măcar pe un loc viran oare-care, după bunul ei plac, și croind numai
de cît un complex de lucrări bizare, extravagante, fără vre-un scop văzut
ori simțit, fără cerință ori necesitate publică, fără concordanță cu lucră­
CE

rile deja existente, fără legătură cu edificiile apropiate sau înconjurătoare,

fără să fi fost, în sfîrșit, autorizate ori îmboldite de cei în drept.
Acesta este totuși cazul surprinzătoarelor și înălțătoarelor apendice
I/

de la Sărindar, mai mult înălțătoare, trebue să recunoaștem, că au ajuns

a înăbuși și înmormînta deja pe jumătate edificiul Cercului.
AS

Nu se poate nici măcar bănui că asemene lucrări nebune să fi fost

autorizate de cineva, avînd competența artistică ori măcar autoritatea
edilitară.
UI

A stabili pe un -spațiu atît de restrîns, viaducte colosale ; a, menaja

scurgerea pe sub aceste viaducte nu numai a trecătorilor dar și a vehi­
culelor de tot soiul cu tot felul de povară, a scurma pămîntul pentru mai
BC

multe rînduri de subterane, luminate cu electricitate ziua și noaptea ; a

construi pentru urcarea la etajul întăi al clădirei Cercului scări exterioare
cu trepte numeroase și monumentale ; a obliga pe vizitatori să străbată,
pentru a ajunge la intrările localului, maidanul descris mai sus, după ce
 206 FACLA

vor fi fost înproșcați, inprealabil, de apele fîntînilor fantastice, toate

Y
acestea nu sunt și nu pot fi, nici opera unor oameni competent,!, ori cu

AR
gust artistic nici a unor dregători publici ori municipali cu conștiința res-
ponsabilităței lor, morale ori de alt soiu.
Mai de grabă vre-un farsor oare-care, unul sau mai mulțj poate,
vor fi făcut vre-o prinsoare de păcăleală enormă, aplicată cu răutate în­

R
tregului oraș, în văzul și auzul tuturor, numai pentru a stîrni hohotele

LIB
de rîs ale trecătorilor, ale scepticilor, ale blazaților.
Asta trebue să fie! — Și de-i așa, toate felicitările noastre ! Nu se
putea imagina o glumă mai izbutită, 0 farsă mai adorabilă, o păcăleală mai
usturătoare, o lecție mai crudă, mai sîngeroasă.

ITY
In satele fără cîni, țăranii nu poartă băț. In orașele fără adminis­
trație vigilentă, toți șireții, toți năsdrăvanii, toți ignoranții ori răsuflații, nu
cunosc margini fanteziei lor nici bariere îndrăznelei lor.
Toate creațiunile exotice, toate instalațiunile mirobolante, exhibițiile

S
bizare ori absurde/ies ca ciupercile după ploae, fără să se sinchisească

ER
de nimic și de nimenea, fără să arate pentru ce și cum, fără mai ales
să’și dea seama de oportunitatea apariției lor ori de alegerea locului
unde răsar.
NIV
A ! alegerea locului unde răsar ' Apoi, aice rezidă toată importanța
afacerei de la Sărindar !
LU

♦ De ce nu s’a așezat toată această minunățită lucrare, complexă și

complicată, imensă și clandestină, la unul din punctele din afară de oraș,
dincolo de bariere, extra muros, la bariera Cotroceni de exemplu, dincolo
de Băneasa ori mai bine la Obor ? — Al Oborul! Ce ocâziune strălucită
RA

s’a scăpat cu prilejul acesta!

Sa aibă dînșii în mină o comoară artistică de primul ordin compusă
din ape luminoase, din viaducuri, din platforme spațioase, din lacuri sus­
NT

pendate cu apă dulce și rece — numai raliat lipsește — și din atîtea alte
caraghiozlîcuri ademenitoare și să nu nimerească a o pune la1 locul ei po­
trivit ; să o înghesue dinpotrivă, întriun spațiu redus, înconjurat de edificii
CE

pretențioase, pe un loc impropriu /care merita firește o mai bună

soarta ; să o expună a se năpusti greoae și subminată, pentru a-și menține
echilibrul și a se bucura ca de o proptea prielnică, de noua clădire a
Cercului militar, lipindu-se ca o lepră de corpul virgin și fraged al
I/

edificiului !
A ! Ce rușine, cp lipsă de noroc, ce iu-gie !
AS
UI

Haide, destul ! Ne oprim aici. Nu putem merge astă-zi mai departe,

atît de mult desgustul nostru este adînc, atît de mult iritația noastră e
vastă și ireductibilă.
BC

Un om de arme
Ofițer superior în vechea gardă civică
 Y
R AR
LIB
S ITY
Voiajul tn China

ER
NIV
Și în vreme ce înjghebarea dela Blanduzia caută să însuflețească] spiritele de
aimanach și cef dela national nu găsesc un ofertant serios (?) pentru reparațiile necesare
fajadei și gonirea muscalilor din piața Teatrului, de Herz iși vede de teatru și montează
LU

cu gust și pricepere -Voiajul în China».

Pe vremurile acestea excepționale, cum ar zice orice funcționar superior de
minister, pe vremurile acestea de război, de griji, nenorociri, de doliu, de zaiafeturi, de
RA

învîrteală, de combinații, de contrabande trebue să recunoaștem că este un merit să te

ocupi serios de-o întreprindere chiar și atunci cînd este a ta. Banii se cîștigă atît de ușor
și viața are atîtea cerinți, e atît de scumpă în cît să-ți bați joc de ea este un merit astăzi. Ce
NT

vreți cînd omul se mulțumește cu un film și cu o romanță răsuflată trebue să fie cineva
prea pretențios ca să joace «Voiajul în China» cum a fost jucat de Compania «Carmen
Sylva- Ia Teatrul Regina Maria.
CE

Muzica frumoasă, textul de Labiche și interpretarea întrecînd orișice pretenție.

Niculescu-Bassu in rolul unui părinte de familie încăpățînat pînă la exasperare
a fost admirabil. E fără îndoială cea mai bogată fantezie de cintăreț și unul din
I/

puținii noștri înterpreți talentați și inteligenți.

AS

Cecilia Nastea a cîntat frumos și aș putea spune că joacă tot astfel dacă s’ar
desbăra de accentul moldovenesc care supără și strică pe șcenă.
Timică Georgescu și Brătulescu în notă și în progres continuu.
UI

Manon Langeais și' Demetru Constant plini de grație într’un divertisment dansant
in actul al II-lea.
BC

Barbu Stroe
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 —i——

Y
B

AR
Anul VI, No. 25 ■BBI
10 lr.nl.. 1016 ■ ^J||M| g 83 _a««B«3 rn»»Binl
NIAlfl ■' CJL W^J» H ■>. ,mOb"’“PO

R
LIB
Telefon

ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Rominia în zodia Porcului.

210 FACLA

Y
R AR
LIB
Simboiui

ITY
Sunt fatalități istorice. Sunt

S
semne ale vremei cari nu mint

ER
nici odată. Sunt oameni cari în­
trupează la un moment dat conș­
tiința universală, cum ne spunea
NIV odinioară Anatole France la mor­
mântul lui Emile Zola, sau cel
puțin conștiința unui popor. Epo-
LU

cele mari și-au avut mai totdeauna

eroii lor reprezentativi. Italia iri-
dentă a avut pe Cavour. Germania
RA

pe Bismarck. Franța revoluționară

pe Banton, pe Mirabeau și pe Ro­
bespierre. Imperiul britanic are
NT

azi pe Sir Grey și pe Loyd George,

Serbia pe Pasici, Grecia pe Veni-
CE

zelos. Toate popoarele, în con flictul

groaznic de interese și de aspirații
care le-a aruncat pe unele înpo-
triva altora în creuxotul imens al
I/

războiului european, își au con­

AS

ducătorii lor firești, eroii și in­

dividualitățile lor reprezentative. Generali sau oameni de stat, poeți
sau mari vînturători de idealuri, vizionari, iluminați sau spirite practice
UI

și realiste, toți aceștia, de la verbul înaripat al d-lui D’Anunxio și pînă

la notele diplomatice ale președintelui Wilson, aduc în concertul mon­
BC

struos de groaxă și de ură universală, nota dominantă a vremei și-a

națiunei lor exasperate. ■
In numele legei acesteia obștești care nu admite replică sau excepție,
ce aducem noi, ce întrupăm noi și cine ne reprezintă?
Să fie oare neutralitatea indolentă a d-lui Ion Brătianu, așa de
211 FACLA

Y
leneș și de pierdut în umbră, cînd poporul pe care’l ocîrmuește e agitat
vecinie, limbut, pripit la vorbă și la fapte, nestatornic ca valurile mărei

AR
și ca idealurile d-lui Take lonescu?
Să fie oare silueta rece, înțepată, rigidă ca un manechin articulat

R
la Nurenberg, a conului Alecu Marghiloman, biată fantoșă trasă de sfori
nemțești în mijlocul poporului acestuia cald, vioi, plin de toate cusuru­

LIB
rile din lume, dar sincer, naiv și generos ?
Să fie oare cavalerismul medieval al d-lui Filipescu, barba apos­
tolului pocăit de la Văleni, înțălepdunea arhaică a solitarului de la Ți-

ITY
bănești, sau antereul sumbru și îngăduitor păcatelor lumești, al părin­
telui Lucad ?
Nu. Fără îndoială că nu. Nid imul dintre aceștia nu reprezintă

S
în deajuns virtuțele obscure ale neamului și păcătoșenia integrală a vremei.

ER
Pentru vremea și pentru neamul acesta e nevoe de un alt om. Un
om care să întrupeze doi ani cumpliți de neutralitate mănoasă. Un om
care să realixese întrînsul visul nostru al tuturora, de îpibogățire repede
NIV
și fără muncă. Un om a căruia viață să reprezinte, ca pîinea și vinul
eucharestid, ispășirea eternă a fărădelegilor noastre. Un om care să fie
el singur, în enormitatea lui fizică și în deformitatea lui morală, ceea
LU

ce suntem imperfect cu toții, dela Vlădică pînă la opincă, de la cei d’intîi

sfetnici ai tronului pînă la cel din urmă vătaf boeresc, suflete plecate pentru
înfăptuirea idealurilor naționale pe potecile dosnice ale exportului, ale
RA

compensațiilor, ale misitiei, ale gheșeftului, și ale contrabandismului

profesional.
Pe omul acesta, priviți’l!
NT

E mare, e bogat, stăpînește țara și domină viața. întins peste do­

meniile Romîniei, a crescut enorm ca un animal monstruos și s’a îngrășat
CE

ca un simbol. In el se rezumă totul și dela el pornește totul. Are prie­

tini și ri are vrăjmași. Știe să strîngă toate mîinele, ale adversarilor po­
litici ca și-ale coreligionarilor și să închidă toate gurile. Nilul revărsat
I/

peste mlăștinele takiste, isvorăște în biurourile lui. Vagoanele, permisurile,

boii, oule, untura, toate purced de la dînsul, și toate îi lasă împortofolvul
AS

ministerial atîta la sută misitie, sau atîta la vagon.

Viața lui privată e la nivelul vieții lui publice. In aceiași casă, sub
UI

acelaș acoperiș, trăește în văzul tuturora, cu sora soției lui legitime. Iar
din revendicările naționale ale neamului și-a ales partea leului... de
cocină, pe nevasta unui romîn transilvănean.
BC

Ascuns în alcoovul acesta de trei ori conjugal, nimeni nu-l vede

și nimeni nu-l atacă. In xadar țara asta «.eminamente agricolă* nu
mai are pîine, nu mai are mălai pentru mămăligă și în curînd nu va
mai avea nici colivă pentru sufletul celor morți. In xadar populația
212 FACLA

Y
lihnită de foame e respinsă cu patul puștilor din jurul barăcilor cu

AR
târne, sau măcelăriți ziua ’n amiază mare ca la Galați. In zadar
se institucsc comisiuni peste comisiuni și anchete peste anchete. Toți vor
fi făcuți răspunzători, toți vor plăti mizeria unei țări înfometate, toți

R
tor fi înjurați. Numai el va continua să-și invirtească treburile în

LIB
tihnă, să vindă nemților cu preț scăzut altă recoltă după recoltele din
trecut, să e.rportexe, să înmulțească permisurile clandestine, să se îngrașe
din foamea unei țări întregi, pe cînd, abătută de niiini abile, mînia po­
pulară se va ridica de pildă inpotriva Brătieuilor, cinstiți ori Ce s-ar

ITY
spune, sau inpotriva generalilor dela -ministerul de război cari au avut
putința s’aducă cel puțin în țară arme și munițiuni în schimbul re
coltelor exportate și cari n’au adus nimic pentru că n au înțăles să pite

S
la mezat cinstea lor și averea țării.

ER
Pe un astfel de om, cum să nu-l admirăm, cum să nu-l salutăm
pînă la pămînt! In el sunt rezumate, ca într’un sinibol, toate însușirile
noastre cetățenești și toată ticăloșia iremediabilă a cremei. El e întru­
NIV
parea desăvîșită a Bomînici contimporane.
El e fructul suculent a doi ani de neu­
tralitate mănoasă, El e tipul reprezentativ,
LU

oglinda fidelă, sinteza perfectă a conștiinței

noastre naționale. Priviți-i ceafa grasă și
pîntecele proeminent. Este el! L’ați recu­
RA

noscut cetățeni, E Alecu Constantinescii P.

excelența noastră dela domenii,
NT

Ingenunchiați romîni de pretutin­

deni, bateți mătănii și rugați-vă de-dineul.
Și ca altă dată noroadele ludeei în
CE

fața vițelului de aur, cîntați din strune,

din flaute și din alăute și înălțați, în
sufletele voastre, un imn de slavă:
I/

Porcului !
Nicoară al Lumei
AS
UI
BC

Cereți Ia (oale chioșcurile și la toți vân­

zătorii de ziare „Facla“ de Dumineca
viitoare cu supliment artistic.
 213 FACLĂ

Y
AR
Tragedia Grecească

R
LIB
Cumnatul Tino a pățit’o! Ca să nu-și piardă coroana și în locul ei să
se aleagă cu un iremediabil picior în spate, amicul lui Skuludis l’a aruncat
pe acesta peste bord, s’a ploconit în fața aliaților, a renunțat la cârdășia cu
bulgarii, a rupt legăturile amoroase cu simbriașii Kaizerului și se pregătește

ITY
acum să înghită cu noduri ministeriatul lui Venizelos.
Cu genunchiul aliaților pe gît, bietul Tino face declarații de dragoste
constituției grecești și se vaetă cui are vreme să’l asculte că nici prin gînd

S
nu i-a trecut vreo-dată s’o violeze; pe cînd toți nemții și nemțiții din
lumea largă, spumegă de mînie, mîrîesc printre'Tlinți și cu aere inocente de

ER
mironosițe ofensate iau martor cerul că nu s’a văzut pe lume o crimă mai
oribilă, ca aceea a încălcărei neutralităței grecești.
Nemți șireți ca oaia și vecinie în ochi cu lacrimi de crocodil! Parcă
NIV
de neutralitatea poporului grecesc vă arde vouă! Parcă n’ați fi căicafo voi de
mult sub cișmele voastre greoae dacă englezii n’ar fi stăpîni la Salonic și
dacă v’ar fi ținut curelele după cari a oftat zadarnic cumnatul Tino. Parcă
5 n’ați fi violat la fel neutralitatea noastră dacă nu v’ar fi ținut în frîu teama
LU

a șase sute de mii de baionete și întîmplarea că Marghilomanul vostru n’a

izbutit să joace aici rolurile de trădător ale unui Gunaris sau ale unui
Skuludis.
RA

Neutralitatea Greciei! Constituția Greciei! Independența Greciei 1 Dar

cine le-a nesocotit întîi și întîi? Cine a încercat să le calce în picioare?
Aliații cari aveau de partea lor tot sufletul poporului elin și inteligența
NT

vastă a lui Venizelos? Sau nemțitul încoronat care între Venizelos și nem­
țoaica lui a ales interesele acesteia din urmă în paguba idealurilor și năzuin­
țelor unui întreg popor?
CE

Să se gîndească cineva la ce s’ar petrece în țara asta dacă M. S.

Friț I ar chema într’o bună dimineață la putere pe Marghiloman, pe prensul
Griguță sau pe Bogdan-Ciupești. Nu-i așa că i-ar sări fundul regelui? Și
nu-i așa că dacă aliații ne-ar da atunci o mînă de ajutor înpotriva trădăto­
I/

rilor și vînduților dinăuntru, nu s’ar găsi un singur romîn care să creadă

că neutralitatea țărei a fost violată pentrucă cu ajutorul lor am luat de ceafă
AS

pe nemțiți și pe turciți?
E exact ce s’a petrecut în Grecia.
Mai nenorocită decît noi, ea avea o puzderie de Marghiloman! pe
UI

cari piciorul viguros al aliaților i-a nimerit însfîrșit sub fustanelele neutrale
și i-a dat peste cap.
Dar mai norocoasă decît noi ea mai are și un Venizelos, care nu va
BC

protesta niciodată că neutralitatea țărei lui a fost călcată de aliații Belgiei și

ai dreptăței.
I. N.
 Y
R AR
LIB
ITY
Incidentyi de la Oalafi

S
' La Galați, o manifestațiune pacinică, după o întrunire în care nu

ER
fusese vorba nici de nemți, nici de ruși, la care aproape toți oratorii
muncitorilor protestaseră împotriva scumpirei traiului, a fost scăldată în
sînge. NIV
Părăsind sala de întrunire, muncitorii gălățeni se îndreptau spre
centrul orașului în cîntece și strigăte de protestare.
LU

Era una din acele manifestațiuni obicinuite în veacul nostru de li- «

bertăți constituționale și democratice, o manifestațiune care nu semăna
nici pe de departe cu un război civil, care s’ar fi putut sfîrși ca toate
RA

manifestațiunile Federaliștilor sau ca toate meetingurile partidelor politice

din zilele clasice de «lupte interne», o manifestațiune care ar fi putut
să’și plătească cel mult luxul cîtor-va geamuri sparte și satisfacția plato­
NT

nică a unor inofensive hărțueli cu poliția.

Ei bine, prostia autorităților locale nu a vrut așa. Muncitorii, după
ce au traversat cîte-va străzi, liniștiți, au dat piept cu cordonul de sol­
CE

dați din centrul orașului și ca totdeauna cînd, între mulțime și armată

nu e interpusă poliția, lucrurile au luat o întorsătură tragică. Un locote­
nent, Eliad, amețit probabil de cheful din ajun — dacă e acelaș ofițer
I/

chefliu pe care-1 cunoaștem noi — un tînăr fără experiență și cum e ex­

AS

plicabil, ușor iritabil, a scos revolverul și a tras un glonț.

In astfel de împrejurări ori-ce zgomot are darul să producă învăl-
mășală și să întărite taberile. Fără somațiuni, fără comandă, soldații au
UI

tras și ei. Au căzut nouă muncitori, mai mulți răniți din amîndouă
taberile.
BC

Așa s’au petrecut lucrurile. Nu sunt de vină nici soldații, nici

muncitorii, nu e de vină nici guvernul și în zadar politicianii de duzină
vor căuta în acest incident tragic mîna rușilor sau ghiara nemților, în
215 FACLA

zadar se vor încerca autoritățile locale, singure vinovate, să-l facă pe dr.
Racovsky țapul ispășitor al prostiei și al nevolniciei lor.
Vinovate sunt numai autoritățile civile și polițienești din Galați;

Y
vinovat e prefectul; vinovat e procurorul; vinovată e poliția.

AR
Intr’adevăr autoritățile știau că muncitorii vor eși în stradă, ca de
obicei, că vor manifesta ca totdeauna și ele totuși străluceau prin absență.
Nici prefect, nici procuror, nici poliție care să escorteze mulțimea,

R
»ă o ghideze și să intervină cînd se îngroașe gluma, iar armata condusă

LIB
de un tînăr locotenent, iată originea sîngerosului incident de la Galați.
Muncitorii protestau împotriva scumpirei traiului, pe care ni-au
adus’o gheșefturile, comisioanele și permisele constandineștilor și ale tu­

ITY
turor porcilor din țara romînească și nu făceau jocul, nici al nemților,
nici al rușilor, nici al d-rului Racovsky.
Guvernul ar face o nouă prostie dacă s’ar preta la farsa pe cari

S
vor s’o joace autoritățile din Galați, făcînd din doctorul socialist țapul

ER
ispășitor al sîngelui care a curs la Galați, din prostia autorităților locale.
Fcl.

NIV
LU
RA
NT
CE

Au apărut în editura .,FacIa“ »’an

pus în vînzare:
I/

BELGIA IXSÎVGERATi
de Emile Verhaeren
AS

Și
I4AIZERIL VIATA ȘI CRIMELE LII
de Paul Louis Hervier
UI

I LEIT VOl.l MI L
BC
 I

BC
UI
AS
I/
CE
k

NT
4

RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Iarăși pacea germană!
LU

Popoarele se hrănesc cu iluzii. Nu este numai soarta poporului

RA

romînesc din vremurile de ideal național, pregătit prin contrabande și

scumpirea traiului, ci soarta tuturor neamurilor de pe pămînt. Este un
adevăr banal acela că factorii sentimentali înrâuresc mai covîrșitor asupra
NT

entuziasmului masselor, de cît factorii raționali și combinațiunile savante

ale diplomației. Marile răsturnări sociale și gesturile care au însemnat în
CE

istorie pagini de sînge sau de glorie nu s’au făcut cu cugetul, ci cu inima.

Este nevoie să mai amintim de spiritul care a animat revoluția franceză,
sau urile de rasă care au provocat atîtea masacre, dintre care cel mai apro­
I/

piat este masacrul balcanic din 1913, războiul de azi al Bulgariei, și ura
ireductibilă pe care 14 milioane de romîni o poartă de secole ungurului
AS

și muscalului ?...
Fără îndoială că mai presus de pricinile adînci, economico-sociale,
cufundate în timp, care au făcut din bătrâna Terră un uriaș abator, sunt
UI

cauze imediate, de ordin sufletesc, care au năpustit umanitatea asupra

umanității, într’un vast delir de distrugere. Fie-care popor din acelea care
BC

se bat a avut motivele lui sentimentale ca să facă războiul, sau cel puțin
să întărâte turma umană, și să o precipite către omor. Lasă că șifargumen-
219 FACLA

tele raționale ale diplomației nu se sprijină de cit pe o interpelare eronată

și sentimentală a faptelor, dar cuvîntul de ordine care împingea la măcel

Y
nemăsuratele forțe, era în chip excluziv formula dogmatică a unei pasiuni
devenită lege.

AR
N’am avut și n’avem simpatie nici pentru formula englezească, —
caracterizată prin adorația pîntecelui prefăcut în zeu, — nici pentru,

R
formula rusească — apărarea slavilor, săracii slavi apărați de ruși! — dar
n’am putut concepe decît un sentiment de oroare pentru formula germană,

LIB
care întoarce lumea din mers către principiile hunilor lui Atila. Germania
n’a avut interesul războiului economic, fiind-că ea acaparase pe cale paș­
nică aproape întreg comerțul lumii întregi, pe care ar fi stăpînit-o de

ITY
fapt încă în două-zeci de ani de aci înainte. Nici trîmbițata ei suprapo­
pulare nu era up. motiv adevărat, fiind-că, după Franța, Germania nu­
mără cei mai puțini locuitori pe kilometru pătrat între țările industriale,

S
și emigrările ei erau în ultimul timp cele mai mici. Dar, o megalomanie

ER
fără seamăm, supra-bulgărească, un dispreț pentru toate celelalte națiuni
din lume au făcut pe nemți să se crează poporul ales al lui D-zeu, menit
să distrugă civilizațiile tuturor popoarelor, și să întroneze cultura germană
NIV
asupra pămîntului. Dacă aceste păreri ar fi fost profesate de indivizi izo­
lați, n’am fi putut face responsabilă întreaga Germanie de aberațiunile
cîtor-va demenți. Dar dovadă că acesta era spiritul întregului popor, și
LU

că aceste idei erau la dînșii un sistem conducător în politică, este măr­

turia scrierilor tuturor savanților ei, tuturor oamenilor politici, tuturor
gazetarilor, întregei intelectualități germane. Ceea ce scriu învățații ger­
RA

mani este înspăimîntător. Oameni de știință cu reputație mondială, încon­

jurați de stima lumii întregi, capacități strălucitoare în diferite domenii
ale culturii, pe tărîmul politicii profesează niște idei, de care s’ar fi spe­
NT

riat și triburile preumane ale lui Gengis-Khan. Ilustrații universale ca

Lamprecht, Bluntschli, Nietzsche, Treitschke, Haeckel, Wundt, Meyer, etc.,
CE

sunt de acord în a afirma că: germanii sunt rasa superioară, în fața că-
reea toate celelalte rase trebue să se închine; că dreptul este legea impusă
de izbînda celui mai tare; că mila față de cel slab este o slăbiciune ne­
I/

demnă; că germanii trebue să biruie și să nimicească toate rasele pămîn­

tului, să le distrugă populația, monumentele de artă, civilizația, ca să o
AS

întroneze pe cea germană; că omenirea a evoluat pînă azi, ca să culmi­

neze în supremația culturii teutone; că superioritatea germană trebue să
se întemeieze pe munți de cadavre, pe oceane de sînge, pe fluvii de la­
UI

crimi... Dacă ideile acestea n’ar fi scrise, iscălite, cunoscute de lumea în­
treagă, am crede că sunt cuvintele unui alienat, înfierbîntat de vre-un
BC

oribil coșmar.
Și ideile acestea au fost puse în practică întocmai de soldații lui
220 FÂCtÂ

Wilhelm al II-lea. Furia elementară cu care Ijrutele Kaizerului s’au nă­

pustit asupra catedralelor, a operelor de artă, a populațiunii civile nevi­

Y
novate, este consecința unei mentalități cultivate metodic timp de 40 de

AR
ani. Ceea ce este caracteristic, este că ororile armatelor germane nu sunt
ororile inerente ori-cărui război, adică mai ales violentarea femeilor și a
fetelor — lucruri inevitabile brutei umane de pretutindeni — nu! Soldații

R
germani nu violează de cit suplimentar. Ei ucid. Ucid fără alegere, civili,

LIB
combatanți, răniți, prizonieri, femei, copii, dărîmă temple, spulberă orașe
întregi în uraganul de foc și de fier.
Dar... această morală aristocratică (vezi Nietzsche) este bună, sau în
ori-ce caz nesusceptibilă de pedeasă, numai pentru învingător. învingătorul

ITY
nu dă nimănui socoteală, negreșit. Dar ce se întîmplă cînd socoteala de la
Berlin nu se mai potrivește cu aceea de la Marna sau de la Verdun ?...
Atunci... cancelarul imperiului începe să vorbească'de «pacea onora­

S
bilă». Atunci presa germană începe să laude virtutea bravilor francezi,

ER
«inamicul leal», sau chiar disprețul de moarte și vitejia soldatului englez.
(Gott straffe England !) Atunci, prin glasul oamenilor autorizați, Germania
arată că n’a voit nici odată cuceriri teritoriale, și că e gata să întinză
NIV
mîna învinșilor. Dar «învinșii» nu vor să primească această mînă, pătată
de atîta sînge nevinovat. învinșii înțeleg că ar fi criminal să mai suporte
un al doilea război ca cel de astăzi, și să lase frîu liber de aci înainte
LU

mentalității bestiale a unui popor prefăcut în fiare apocaliptice. Și după

ce această propunere de pace onorabilă este respinsă definitiv, Cancelarul
imperiului, acela pentru care necesitatea nu cunoaște lege, declâră că de
RA

acum înainte Germania se apără. Germania a voit pacea, a propus-o, ina­

micii au refuzat-o. Deci, Germania se află în defensivă. Aceasta este ul­
tima formulă sentimentală infiltrată în spiritul soldaților teutoni înjumă­
NT

tățiți la număr, sîcîiți pe șapte fronturi, înșelați zilnic de promisiunea unei

victorii care nu mai sosește, sfîșiați de foame, exasperați de îndelunga
CE

sclavie a regimului lor social.

Aceasta este ultima formulă pe care ne-o aduc telegramele nemțești.
Așa dar, Germania trufașă, orgolioasă, învingătoare, care a declarat răz­
I/

boiul, se recunoaște asediată, încolțită, ca bestia în vizuină.

Au, armatele aliate nu vor putea impune cu forța pacea Germaniei.
AS

Germania va cerși singură pacea, în orice condiții, cînd edificiul ei eco­

nomic, ruinat la bază de doi ani de război, se vfl prăbuși. Ora nu este
departe. Agonia a început.
UI

N. Albotă
BC
221 FACLA

Y
R AR
Guvern naționali

LIB
La ultima întrunire a Federației Unioniste, d.. Take lonescu n’a
mai rostit nici un discurs, dar a ținut numai să atragă atenția publicului

ITY
că d-sa cînd cere guvern național, nu înțelege și participarea d-lui Mar­
ghiloman. Dacă în privința aceasta suntem perfect de acord cu d-sa, ne
separăm în opinii acolo unde d. Take lonescu se declară gata să se

S
sacrifice pentru interesele generale, și să... primească puterea. Guvernul
național pentru d. Take lonescu este venirea la guvern a haitei hămesite,

ER
a lihniților care îndură de atîta vreme amarul opoziției. Și numai atît.
Or, -noi care știm că guvernarea takistă este echivalentă cu jaful
în banul public, cu samsarismul introdus ca principiu de stat, nu putem
NIV
primi cu fruntea senină cîrmuirea unui asemenea «guvern național».
Și ne declarăm împotriva lui și din al doilea punct de vedere. Ce
ne trebue guvern național în starea noastră de neutralitate?... înțelegem
rațiunea unui asemenea guvern de concentrare a energiilor unui neam
LU

într’o țară care se află în război.

Acolo, toate partidele trebue să-și pue la dispoziție bărbații politici
și capetele luminate, și să poarte în mod solidar răspunderea situației.
RA

Dar la noi ?...

Unanimitatea acestei țări critică aspru politica guvernului d-lui
Brătianu. Unii îl înjură că a scăpat toate «momentele» României; alții
NT

că a ruinat economia țării; alții că a tolerat contrabandele și exporturile

clandestine; alții că nu ne-a aruncat de la început în brațele nemților.
Știm cel puțin cui să-i reproșăm, pe cine să luăm de gît la ziua răfuelilor,
și avem nădejdea că lucrurile s’ar îndrepta cînd opoziția ar căpăta puterea.
CE

Dar dacă toate partidele ar fi fost la putere ?... Orbăcăiala în poli­

tica externă fiind opera tuturor partidelor, puși în fața unui mare mo­
ment istoric, n’am mai fi avut de brațul cui să.ne sprijinim în gestul
I/

nostru hotărîtor. Pungășiile, contrabandele, exporturile, afacerile veroase

s’ar fi ascuns subt o mare și obștească mușama, și n’am mai fi găsit nici
AS

un strigăt de revoltă în vre-o presă de opoziție, și, Ceea ce este încă mai
grav, nici un glas de control în Parlament. Și astăzi, bine înțeles, d.
Brătianu face tot ce știe, și afacerile partizanilor d-sale n’au încetat.
UI

Dar avem barem un simulacru de Parlament, o presă de opoziție care

tot mai exercită un control — neCficace, e drept — asupra actelor guver­
namentale.
BC

Cu guvern național, ar fi o anarhie completă, o debandadă fără frîu.

De aceea, cu tot regretul de a nu vedea la cîrmă pe d. Take lo­
nescu cu cruciații săi, trebue să combatem nefasta idee a guvernului na­
țional, care ar spulbera pînă și nevinovatele noastre iluzii.
Styx
222 FACLA

Y
R AR
Ipocrizie

LIB
J
Cu cele mai compacte caracter^ cari s’au găsit în casetele

ITY
tipografiei, Moldova, publică o informațiune, în stil grav, de co­
municat, în chestiunea incidentului de la Galați.
Ascultați puțin glăsciorul nemțitului și concluzia ipocrită pe

S
care o trage salariatul vameșilor unguri de pe urma nenorocirei
din portul dunărean :

ER
«Turburările de la Galați au pus în evidență un fapt pe care noi
îl denunțăm de atîta vreme publicului, arătînd primejdia care se leagă
NIV
pentru țară, de el: că organizațiile ruso-file și-au întins activitatea ne­
fastă chiar și etc......
Ați priceput: «Organizațiile ruso-file» cari, asemenea agenții­
LU

lor create de d-nii Marghiloman, von dem Busche și Czernin,

prea și-au întins activitatea. Cu alte cuvinte organizațiile ruso­
file au aranjat lucrurile la Galați, ele au îndemnat pe soldați să
RA

tragă și pe muncitori să se sacrifice.

Lăsați Moldova și citiți acuma ziarul d-lui Filipescu, Epoca:
«Turburările de la Galați, în care după informațiunile noastre,
NT

instigațiunea se datorește unor influențe străine...». Opriți-vă aci,

luați ambele fraze citate, alăturațile și priviți nasurile lungite și
CE

ochii holbați de hipocrizie peste balta de sînge, cu care munci­

torii au plătit un ceas de deznădejde și îndrăzneala ce și-au
luat’o ca să urle de foame pe străzile Galațului.
I/

Sîngele care a curs zilele trecute nu merită batjocura asta

înjositoare a unor politiciani, ahtiați mai mult de putere de cît
AS

de idealuri; nu merită insulta brutală pe cari li-o fac și unii și

alții. Și dacă nu iertăm acest lucru salari aților lui Iversen, nu i-o
iertăm nici d-lui Nicolae Filipescu, care poate găsi în bogata lui
UI

panoplie destule arme de luptă împotriva guvernului.

Lăsați glumele și intrigele de-o parte domnilor și nu mai
BC

înșelați lumea cu fleacuri: muncitorii n’au murit nici pentru ruși,

nici pentru nemți, au murit pentru femeile și copii lor flămînziți
de contrabandele amicilor d-v.
A. Baldovin
223 FACLA

Y
R AR
LIB
© producție și un incident
Ultima producție a conservatorului și-a dat sfîrșitul în acordurile monumentalei

ITY
«Missa solemnis». A fost o agonie zbuciumată, exasperant de chinuitoare. De ce or fi
vrut cei din str. Știrbey-Vodă să-1 pedepsească pe Beethowen atît de crud rămîne un
mister de nepătruns. Că diriguitorii școalei noastre de muzică și declamație sunt bătrîni

S
și răi o știm, că sunt vindicativi și de-o micime sufletească fără pereche știm iarăși, dar

ER
ce nu puteam bănui măcar era că preoți artei romîne pot merge cu impietatea pînă
dincolo de mormînt. Ce-or fi avut muzicanții noștri profesori de împărțit cu Beethowen
nu ne interesează, .din ce s’or fi luat pe vremuri nu vrem să aflăm, dar ce nu putem
NIV
tolera în ruptul capului e ca o instituție oficială cum e conservatorul să se poarte cu
răposatul ca și cu o simplă d-ră Varlam.
D-ra Varlam e profesoară Ia conservator ca și ceilalți, cil singura deosebire că
LU

dinsa își vede de clasă pe cînd ceilalți își văd de treburi și capricii.
Și să ne ferească Thalia și Melpomena de capriciile celor dela conservator.
Pentru un incident pe care l-ar,fi avut d-ra Varlam cu direcția, cei dela conservator
RA

au găsit de cuvință să împingă răutatea pînă ia răsbunare, lovind în cea mai bună elevă
a profesoarei cu care erau în conflict și astfel d-ra Zotoviceanu, — pentrucă despre dînsa
NT

e vorba, — nu este admisă să figureze pe programul audiților.

Atîta lipsă de omenie e fără pereche. Dacă cei din fruntea acestei case de mu­
zică aveau ceva de socotit cu profesoara de ce-au pedepsit eleva ? Dumnealor care își
CE

permit atîtea, n’aveau de cit s’o pedepsească pe d-ra Varlam, puteau la nevoe să puie pe
cineva să-i dea cu trombonul în cap.
Și pentrucă acei dela conservator înțeleg să se conducă după capricii era fatal să
I/

ajungă la rezultatele cu cari ne-au plictisit în seria aceasta de producții.

Am regulamentul conservatorului pe masă, l-am citit și răscitit și n’am găsit nici
AS

un articol care, întors cît mai advocățește, să pedepsească pe-o elevă atunci cînd pro­
fesoara e vinovată. Toate acestea le știu cei dela conservator tot atît de bine ca și noi.
UI

Atunci cum se explică administrația aceasta vitregă ?

Barbu Stroe
BC
 BC
UI

Atelierele
AS
I/
CE
NT

’Facla» București.,
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 BC
UI
AS

Caidurile
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 226 FACLA

Y
AR
Ctte-va adevăruri

R
Adevărul nu e frumos totdeauna. Și nici nu e ușor de

LIB
spus. Un sentiment insurmontabil de pudoare te oprește să-l strigi
în gura mare, întocmai cum e cu neputință, să te plimbi pe
calea Victoriei în cămașă de noapte și în papuci, oricît te-ai

ITY
topi de zăduf.
E de o mie de ori mai lesne să asuzi sub trei rînduri de
haine complicate, să-ți fardezi convingerile și să măgulești nai­

S
vitatea omenească, decît să înfrunți legile absurde ale modei și

ER
forța obscură a prejudecăților sociale. Adevărul nu e totdeauna
un oaspete binevenit.
Și cu toate astea mi se pare că aș păcătui împotriva pro­
NIV
prietor mele credințe, mi se pare că aș face un prost serviciu
cauzei căreia m’am închinat, dacă în urma întrunirei federa­
liste de Dumineca trecută, aș cînta și eu în struna apologiștilor
LU

cu orice preț, strînși în redacțiile ziarelor de opoziție și dacă aș

încerca să îmbrobodesc adevărul cu cîteva fraze ușoare de reto­
rică admirativă și entusiastă.
RA

Ce-ar fi mai ușor, în adevăr, și mai plăcut, decît să mă arăt

mulțumit de rezultatele grandiosului meeting național, să apla­
ud cu frenezie declarațiile patriotice ale oratorilor cari erau uzi
NT

leoarcă de sfînta sudoare a năzuințelor romînești, să cad în ex­

taz în fața noului ideal de răsturnare a guvernului, arătat no­
CE

rodului sătul de pîinea amară a opoziției. Eu aș scrie un articol

fără să-mi bat capul prea mult. Oratorii dela Dacia, convinși
și-așa că au salvat țara, ar fi încîntați de mine. Și toată lumea,
lumea asta vastă care adoră minciuna, lingușirea și banalitatea,
I/

ar fi mulțumită.
AS

Din nenorocire n’am stofă, nici de două parale, de apolo­

gist, și din păcate, am văzut cu proprii mei ochi grandiosul
meeting de Duminecă.
UI

Vai, ce tristețe, ce descurajare, și mai presus de cît toate

tristețele și decît toate sufletele obosite, ce entuziasm zgomotos,
BC

gol și factice. O mulțime înghesuită acolo, în sala îngustă și

supraîncălzită, ca la toate întrunirile de partid de vre-o treizeci
și ceva de ani încoace. Acelaș public, aproape aceiași oratori
Și, în tot cazul, aceleași discursuri. Nimic nou și nimic care să
227 FACLA

țîșnească din inimi mari și să se reverse ca ape rodnice peste

Y
ogoarele sterpe ale sufletului popular. O sărăcie cumplită de

AR
credințe și o căldură înăbușitoare. Oratorii vorbeau ca la în­
trunirile pe culori și mulțimea, uitînd Ardealul și revendicările
naționale, aplauda numele fruntașilor takiști sau filipescani.

R
Ilanifestația de stradă și' mai lamentabilă încă, dacă se poate.

LIB
Cîteva sute de inși, cîteva sute de trecători curioși, culeși'de pe
la răspîntii și glaszm izolate, stinghere, penibile, cari se ridicau
din cînd în cînd, încercînd zadarnic să trezească în sufletul
mulțimei aceleia de gură-cască, fiorul zilelor mari. In piața

ITY
teatrului, în fața clubului conservator, convoiul s’a oprit, tăcut
ca un convoi de înmormântare și modest ca un convoi funebru
de om sărac. Iar îndărătul mulțimei strînsă ghem sub balcoa­

S
nele clubului, piața teatrului se întindea goală, pustie, arsă de

ER
soare, tristă și imensă ca o sahară.
Acesta era marele meeting al Federației ? Pentru parodia
asta de întrunire veniseră delegați din toate județele țărei ? De
NIV
la mascarada aceasta, înscenată cu cheitueli disproporționate de
propagandă și de reclamă, așteptări d-nii lonescu și Filipescu răs­
turnarea guvernului și înfăptuirea Romîniei mari ? Dar unde
LU

era țara ? Unde era poporul chinuit de idealuri ? Unde erau

măcar cetățenii plătiți cu cinci lei de cap, cari să dea iluzia
și mirajul binefăcător al țărei absente și al poporului inexistent?
RA

Probabil că erau oriunde aiurea, la cafenele, acasă, la

berării, în circiume, pe iarbă verde, la adăpost de arșița soa­
NT

relui sau la chiolhanuri, numai la manifestație nu.

De sigur, o bună parte din răspunderea fiasco-lui de Du­
minecă o are și căldura. Verile noastre tropicale numai priel­
CE

nice nu sunt întrunirilor și entuziasmului. Cînd termometrul

arată 28 și 30 de grade la umbră, trebue să ai un suflet de
adevărat erou ca să înghiți discursuri înflăcărate și să respiri
I/

de bună voe atmosfera de foc a sălilor de întruniri.

Dar dacă căldura explică 'pînă la un punct unele defec­
AS

țiuni, ea nu poate justifica în nici un caz indolența, apatia,

golul care se face din ce în ce mai mult în jurul manifesta­
UI

țiilor războinice. Și acum doi ani era cald în București. Dar

ce freamăt străbătea atunci populația Capitalei și cît entuziasm
vibra în sufletele noastre sub cerul tot așa de aprins atunci ca
BC

și acum,
Astăzi, din potrivă, totul este mort. De vină e căldura,
fără îndoială. De vină e și neutralitatea noastră lașă care nu
 228 FACLĂ

se mai sfârșește și care macină încetul cu încetul toate energiile

Y
și toate idealurile. De vină e și guvernarea d-lui Brătianu.

AR
Dar mai vinovați, de o mie de ori mai vinovați, de cît toți fac­
torii aceștia iresponsabili la un loc, de ce să nu recunoaștem
adevărul și să nu-l mărturisim sus și tare, sunt în primul rînd

R
fruntașii opoziției, sunt șefii Federației, sunt d-nii lonescu și

LIB
FiUpescu cari cu activitatea lor, intermitentă, plină de reticențe,
de echivocuri, de ieșiri violente urmate de acalmii infinite, au
izbutit să dea țărei impresia că propovăduesc războiul fără să-l

ITY
dorească, că ne vorbesc mereu de momentele Romîniei fără să
creadă sincer că s’a pierdut vre-unul și că dacă ar fi ei la
putere în locul d-lui Brătianu ar urma identic aceiași politică

S
de amînări, de așteptare, de pregătire militară pînă cînd soarta
armelor pe marile cîmpuri de luptă europene ar arăta lămurit

ER
de partea cui înclină victoria.
Atunci, pentru ce să-i urmeze țara și pentru ce să dorim,
NIV
asemenea nebunilor, schimbarea stăpînilor? Partidele din opo­
ziție nu sunt doar mai breze de cît partidul liberal. Exportatori,
gheșeftari, contrabandiști, sunt, slavă Domnului în proporție
LU

egală, în toate partidele noastre istorice. Iar întru cît privește

viziunea limpede a realităților politice, dacă ar fi să alegem
între d. Brătianu și ceilalți șefi de partide, n’am sta o singură
RA

clipă la îndoială.
Politica d-lui Brătianu a fost singura bună, pînă acum,
și cu atît mai meritorie, dacă va reuși, cu cît era făcută în-
NT

potriva noastră a tuturora și înpotriva sentimentului obștesc al

țărei. Pe cînd politica d-lui Filipescu și Take lonescu a făgă­
duit totul și n’a înfăptuit nimic, a amenințat pe toți și n’a
CE

speriat pe nimeni și, după doi ani de agitație sterilă, după ce

a avut țara întreagă pentru dînsa și-a dezamăgit toate aștep­
tările, s’a înecat lamentabil în mlaștinele de sudoare ale unei
I/

întruniri leșinate de plictiseală și de căldură.

AS

Iată cîteva adevăruri dureroase cari trebuiau spuse odată

și odată.
Și iată pentruce meetingul de Duminică a fost palid, șters
UI

și mort.
Nu pentrucă țara vrea neutralitate la infinit și cu ori ce
BC

preț, cum cred salariații nemților! Dar pentrucă ea așteaptă

trîmbițarea supremă de războiu din gura acelora cari vor crede,
grav și sincer, că însfîrșit ceasul Romîniei a sosit.
I. N.
229 FACLA

Y
R AR
Să postim...

LIB
încă o zi de post, încă o zi în care burta mîncătorilor noștri

ITY
de carne va duce dorul antricoatelor cu must, mușchilor cu
sînge, mititeilor rumeni și costițelor de porc tăvălite în mălai,
încă o zi pe săptămînă mai mult cînd se va vorbi prin restau­

S
rante de revoluția socială, de răscoale orășănești, de contrabande,
de criminalii de la guvern și de greutățile războiului.

ER
Comisiunea centrală de aprovizionare a opinat și ministerul
de interne a hotărît că: «în timpul verei consumația cărnei nu
NIV
este atît de întrebuințată, iar pe de altă parte, în adest timp
zarzavaturile fiind în mare abundență și un aliment care poate
foarte bine înlocui întrebuințarea cărnei, decide ca zilele în cari
LU

să nu se consume carne săf ie sporite la trei pe săptămînă».

Și hotărîrea aceasta a revoltat pe toți artriticii noștri, pe toți
gutoșii, pe toți zaharisiții.
RA

Dacă boierii noștri au putut ierta guvernului o neutralitate

trasă de păr, dacă au putut ierta toate felurile și culorile de
tranzite, de afaceri și de combinații, nu-i vor ierta regimul ve­
NT

getarian forțat. Asta cu siguranță, nu.

Nu ne mai trebue Ardealul, nu ne mai trebue Bucovina,
nu ne mai trebue Basarabia, vrem carne. Nu mai avem ideal de
CE

înfăptuit, nu mai avem revendicări naționale, vrem carne.

«Vrem carne» e strigătul de disperare pe care îl scot cu
toții; —- clienții dela Bulevard ca și cei dela Radu Știrbu, —„«vrem
I/

carne», cum o fi, cu toate riscurile unei intoxicări, cu toate ris­

AS

curile bolilor moderne «noi vrem carne».

Că miniștrilor noștri nu le-a trecut nici prin... spate gîndul,

UI

că decretînd postul forțat și obligatoriu aduc un serviciu unei

populații bolnave suntem siguri. Dar astăzi cînd toate nenoro­
BC

cirile au adus cîte un serviciu țărei, trebue să mulțumim contra­

bandiștilor că suntem obligați pe căldurile acestea, să renunțăm
fără de voe la carne.
 230 FACLA

Și cum «â quelque chose malheur est bon» trebue să ne

Y
resemnăm și să ne închinăm în fața acestui dicton franțuzesc.
Că am fost nevoiți odată cu închiderea granițelor să în­

AR
cercăm un fel de industrie, recunoaștem că e o pacoste; că nemții
refuzîndu-ne muniții am fost nevoiți să confecționăm cartușe și

R
bombe în arsenalele noastre, ne dăm perfect seama că e o neno­
rocire; că vitele noastre, ca niște convinși membrii ai partidului

LIB
Marghilomanist, ambetate de neutralitatea stupidă în care zăcem
și revoltate de faptul că ne dăm coatele cu quadrupla antantistă
au trecut în altă țară să se sacrifice și că noi suntem nevoiți să

ITY
mîncăm de trei ori pe săptămînă legume, ne dăm seama că e
revoltător, dar ce să facem? trebue să ne resemnăm.
Astăzi cînd dictează vremurile, împrejurările și d-1 Ionel

S
Brătianu, vrei nu vrei, ai industrie, ai arsenal și îți îngrijești de

ER
sănătate.
Lex.
NIV
Din cauza unui accident survenit
LU

la o mașină din atelierele noastre,

numărul acesta al FACLEI apare
numai într’o culoare și din aceiași
RA

cauză suplimentul artistic, anunțat

în numărul trecut, va apare în FA­
CLA de Sîmbătă 2 Iulie.
NT
CE

Ofensiva generală■sa
Unde ești domnule Wolff cu «bureau»-ul și cu ilariantele tale
I/

telegrame? Unde ești să vezi scofala nemților la Verdun și bu-

AS

clariseala generală, și pe frontul francez și pe cel rusesc și pe

cel italian și, în curînd, pe toate fronturile?
Ne-aducem aminte de epopeele telegrafice pe cari ni le trans-
UI

miteai și prin firele sbîrnîitoare ale telegrafului cu sîrmă. și prin

antenele telegrafului fără sîrmă. într’o lună de zile cuceriseși ju­
BC

mătate glob și băgaseși în buzunar toate armatele aliaților, dar

de la Marna încoace par’că te-a înghițit pămîntul, nu te mai
vezi, nu te mai freci pe burtă, nu mai zbîrnîi de [bucurie pe
231 FACLA

sîrme și prin cablurile submarine. De rău augur ai fost mătăluță

pentru patrie și Kaizer!.

Y
Iată acuma, după încercările neputincioase din fața Verdu-

AR
nului; după zgomotoasa ofensivă austriacă, avortată pe stîncile
Trentinului; după strașnica bătaie pe care a dat-o generalul Bru-
siloff amicilor noștri austro-ungari, iată ridicîndu-se valul franco-

R
englez, în potop de fer și de sînge, iată-i și pe italieni respingînd

LIB
încetul cu încetul regimentele de honvezi.
Ofensiva generală, de care ai rîs din fundul nădragilor, ri­
sipind comori de humor nemțesc;' ofensiva generală de care vă

ITY
temeați cu toții, dar de care afectați că nu vă e teamă pentrucă
întîrzia, a început teribilă, neîndurătoare ca o pedeapsă, temerară
ca o execuție inevitabilă.

S
Ofensiva generală a izbucnit, ca un ecou, ca o urmare logică
a înfrîngerilor suferite în Galiția de către austro-maghiari și a

ER
zadarnicelor contra-atacuri pe cari le încearcă legendarul Hin­
denburg.
NIV
Se apropie zilele din urmă ale judecăței, se apropie sfîrșitul!
De-aci înainte ține-te bine, neamțule că începi să iei apă
la galoși!
O să vedem acuma de unde va mai scoate Kaizerul, rezer­
LU

vele de oameni; cu ce vor mai hrăni șefii, soldații obosiți de

atacuri, de contra-atacuri, de fugă și de retrageri strategice.
Și mai ales, vom vedea cum vor mai putea nemții să se
RA

arunce, asemenea unui taur, cînd ici, cînd colo, cînd la Verdun,
cînd în Tirol, cînd în Galiția sau Polonia, cînd în Serbia. Se
NT

strînge cercul de foame și de pîrjol, se micșorează inelul sub care

vor muri, sufocate: megalomania prusacă și prostia ungurească și
odată cu ele, vor simți și vecinii noștri bulgari intrînd, pînă în
CE

prăsele, în zarzavatul lor politic, baioneta generalului Sarail și

poate — dacă om avea noroc și oameni — ne vor simți și pe
noi pe la spate, cînd pentru Ardeal, absurditatea contingențelor
I/

politice, ne va sili să trecem, pe o parte Dunărea și pe alta

AS

Carpații.
Fcl.
UI
BC
 Copii Franței

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Ah! Cum aș vrea să fiu și eu rănit.

 Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

twhermaiiîo!... Asta n’o să poți s’o iei la eioe.

234 FACLA

Y
R AR
Lupta contra urei

LIB
Spiritele clar-văzătoare ale Germaniei intelectuale și politice, cele

ITY
cîteva spirite rare, pe cari brutalitatea caporalismului prusac nu a reușit
să le încătușeze cu desăvîrșire, au început să vorbească ceva mai limpede
și să se exprime cu mai mult curaj.

S
Eri, Liebknecht, a plătit, cu libertatea lui personală, curajul de a fi

ER
înfruntat prostia și orbirea prusacă dela tribuna parlamentară ; azi, prințul
Biilow, în noua prefață a cărței sale «Germania sub Wilhelm» pune pro­
blema cea mai grea pentru tara și neamul său, problema urei pe care a
NIV
stîrnit’o megalomania și violenta militarizmului german și pe care gene­
rațiile viitoare vor trebui s’o combată, s’o canalizeze.
Prințul german fixează mai întîi jaloanele unei politice de cuceriri
LU

economice și politice, pe» cari marele imperiu trebue să le obțină în nu­

mele eroizmului și al jertfelor făcute pînă azi, jertfe de tot soiul și mai
cu seamă jertfe economice. Dar de ceiace se îngrozește mai mult cel mai
RA

puternic spirit politic al Germaniei contimporane e ura, ura universală,

sub greutatea căreia succesele militare, oricît de strălucite ar fi ele se ri­
sipesc în aer ca fumul și sub tirania căreia un popor, oricît de mare,
NT

poate să-și dea sufletul.

Să cităm cîteva pasagii din această interesantă pagină politică:
CE

«Ura și dorul de răzbunare vor influența multă vreme relatiunile in­

ternaționale. Ar fi o mare și ireparabilă greșală să ne facem iluzii în a-
ceastă direcție și să căutăm să salvăm simpatii cari au existat altă dată,
îndreptățite poate, pentru un timp ale cărei legi și caracter vor fi dictate
I/

de războiul actual. Războaiele, mai cu seamă un război ca cel actual, stă­

AS

vilesc pentru multă vreme dezvoltarea relațiunilor între popoare. E nevoe

de influența binefăcătoare a timpului și de o mînă fină și puternică a u-
nui bărbat de stat pînă ce evidenta comunitate de interese între dușmani
UI

să fie îndrumată spre relațiuni normale, pline de încredere. Sub ruinele

cari vor rămînea de pe urma acestui război, cuceririle morale nu vor fi
BC

ușoare».-
lată strigătul scăpat din profunzimele sincerităței omenești, iată a-
devărata stare de suflet a gîndirei germane, rătăcită un moment pe căile
235 FACLA

absurde ale unui imperializm exagerat și robită de formidabila armatură a

mașinei militare, iată viitorul Germaniei, viitor negru de suferințe, de vrăj­

Y
mășie și de ură, sub care s’a prins, ca într’o capcană, imperiul german,

AR
iată cea mai grea încercuire din care va trebui să se scoată singură, prin
muncă și dovezi înzecite de omenie.
Pentruca omenirea, popoarele, să uite de blestematele frază: «Nece­

R
sitatea nu cunoaște legi» — «forța primează dreptul» — «tratatele simt pe­

LIB
tice de hîrtie», pentruca lumea să uite Louvain și Termonde, Șabaț și
Reims, să uite nelegiuirile din Belgia și ferocitățile din Serbia, pentru ca
să se uite pumnii pe cari d. Bethmann Hollweg i-a ridicat contra Franței
și a Angliei, și contra hunei întregi, e nevoe cum spune prințul Bulow

ITY
de «influența binefăcătoare a timpului și de mîna fină și puternică a unui
bărbat de stat» și mai e nevoe de încă ceva, mai e nevoe de o purifi­
care generală a sufletului german.

S
Și această purificare, sufletul german trebue s’o găsească în ororile

ER
și privațiunile războiului acesta, pregătit și ridicat de ei înșiși.
Să lupte mereu, să rabde foamea și setea, să sîngere pe cîmpiile de­
zolate ale Belgiei, printre stincile Trentinului, pe șesurile pustii și pustiite
NIV
ale Galiției și ale Poloniei, sub zidurile de fier ale Verdunului; să simtă
ce au simțit belgienii năpădiți, într’o dimineață de vară, de armate sălba­
tece care au ucis, au violat, au incendiat, au dărîmat și au adus prăpădul
LU

și dezolarea prin case, pe străzile orașelor, sub cerul întins și răbdător al

Flandrei nenorocite; să plîngă și ei, soțiile violate și ucise, bătrînii exe­
cutați, podoabele de artă culcate la pămînt, pruncii scoși cu ascuțișul ba­
RA

ionetei din pîntecile mamelor, ca în Serbia ; să fugă și ei zile și nopți, a-

lungați de armate cutropitoare, lipsiți de o bucată de pîine, cu gîturile
NT

lungite după un pumn de apă, să cadă și ei obosiți, extenuați, bolnavi și

părăsiți în fugă pe drumuri pustii, ca în Macedonia; să sufere și ei, nu
numai tirania cartelelor de pîine, carne, ouă și untură, «dar foamea ade­
CE

vărată»; să urle, ca o cobie uriașe în' turnul unei ruine de castel, foamea
complectă și ca niște noi Ugolino să roadă țestele și să se repeadă, cu o-
chii și cu dinți de lupi flămînzi la stîrvurile al or lor.
I/

Numai așa se vor convinge nemții că există o conștiință universală,

numai așa vor vedea și ei că nu se clădește nimic pe ură, nici heghemo-
AS

nie, nici imperiu colonial, nici libertatea mărilor; numai atunci vor putea
să măsoare, cu ochi îngroziți dc ucigași, toată întinderea crimei lor.
UI

Și numai așa vor putea să se gîndească la «cuceriri morale» — cum

se exprimă prințul Bulow; numai atunci vor putea să combată ura și în-
dîrjirea popoarelor.
BC

A. Bai.dovin
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
Revolta Arable! NIV
Numai exista nici o îndoială. Enver Pașa a tras clopotele de moarte
LU

Turciei Europene, și îi va cînta prohodul, la braț cu duhurile necurate

ale răposaților întru Cel Mîrșav, von der Golz Pașa și generalul de Moltke.
Și astfel, istoria va încheia cu rușine cel mai infam capitol înregistrat vreo­
RA

dată în analele ei.

Cine ar putea regreta dispariția Turciei? Ce tribut de civilizație și
de progres a adus ea umanității dealungul secolelor ? Ca altă dată sub
NT

pașii lui Atila, pe unde a trecut steagul verde și sabia profetului, numai
creștea iarba. Un vînt de pustiire, o arșiță de uscăciune, o molimă de stu­
CE

piditate, o vijelie de moarte, rămînea în urma oștirilor lui Allah. Dacă au

devastat, dacă au violat, dacă au distrus, nu li se poate face o vină prea
mare, atît pentrucă toți cuceritorii sunt cruzi, cît și pentrucă au scuza tim-
I/

purilor îndepărtate. Dar ceiace va rămîne deapururea ca o eternă pată de

rușine asupra Islamului, va fi faptul că pumnul liji a ținut pe loc pro­
AS

gresul atîtor milioane de oameni. Zece popoare au fost înjugate de sultanii

otomani, și vitjegia vremurilor a vrut ca ele să scuture robia deabia în
timpurile moderne, luînd viața dela obîrșia ei, în timp ce neamurile apu­
UI

sului aveau o maturitate de peste o mie de ani.

Și iarăși, o crimă pe care istoria nu va ierta-o nemernicului popor,
BC

va fi distrugerea Arabiei, în plin elan al civilizației creatoare. Și Arabii

au fost un popor de cuceritori, dar, cași Romanii, sub steagul tiraniei lor
ei purtau făclia emancipării intelectuale a umanității. E destul să ne a-
237 FACLĂ

mințim de urmele invaziei arabe pe teritoriul spaniol. In urma lor au în­

Y
florit castele, monumente de artă care vor face gloria veacurilor, știința

AR
algebrii, și o filozofie neoplatonică, nu numai neîntrecută, dar nici măcar
ajunsă pînă azi. Numele lui Algajali și lui Averoes vor încrusta de veci
pe piatra vremii numele poporului Arab.

R
Ca un misionar al morții, năpustit cu o furie elementară, neamul

LIB
turcesc se coboară din deșerturile sterpe ale Turanului, și rade de pe fața
pămîntului planta superbă a culturii arabe. De atunci sunt sute de ani.
Și de atunci, același suflu de moarte iremediabilă plutește deasupra mor-
mîntului califilor și a gînditorului Avicena. Nesfîrșită și profană umilință

ITY
pe groapa cugetătorilor, destinați să regenereze Asia !
Acum cîți-va ani, pare-mi-se cu puțin înainte sau în urmă de răz­
boiul tripolitanic, Arabia s’a sculat toată, de la un cap la altul, în răz­

S
merița libertății. Dar mijloacele de a înăbuși o răzvrătire neorganizată erau

ER
lesnicioase. Sultanul a înecat în sînge toată Arabia. S’au masacrat oamenii
ca vitele, cu sutele de mii. Astăzi telegramele ne anunță că vre-o cîțiva
șerifi răsculați au proclamat independența Arabici. Dacă ținem seama de
NIV
presiunea pe care o exercită armatele rusești dela Trebizonda, cît și cele
englezești dela răsărit asupra armatelor turcești; daca considerăm că un
contingent însemnat de forțe otomane fac războiul în Egipt sau paza Dar-
LU

danelelor, și dacă ne mai gîndim la mizeria enormă și mereu crcseîndă din

Turcia, vom înțelege că acest cadavru este în descompunere: că hoitul lui,'
care a infectat istoria și pe care oamenii îl vor îngropa cu batista la nas
RA

hoitul acesta se va împrăștia în spațiu, redînd naturii elementele din care

a fost compus. Arabia este primul mădular care se desmembrează din stîrvul
NT

musulman, valorîndu-și dreptul la o viață nouă. Bineînțeles, n’am putea

concepe învierea Arabiei sub domnia vre-unui prinț autohton. S’ar găsi
prea mulți care să revendice califatul străbun. Și în mijlocul luptelor in­
CE

testine care s’ar naște, s’ar găsi poate unii care să regrete robia turcească
De altă parte, avem un exemplu izbitor de țară emancipată, și care nu și-a
meritat libertatea: este Albania. Dar Albania n’a alcătuit niciodată un stat,
I/

și ceea ce-i trebuia ei, era organizarea în sclavie. Firește, nu este acesta
cazul Arabiei. Nu putem prevedea viitorul acestui neam, dar salutăm ne­
AS

atârnarea lui, ca pe cel dintîi clopot de moarte pentru îngropăciunea le­

șului otoman !
UI

N. AlbotĂ
BC
238 FACLA

Y
R AR
De ce urîm Germania!

LIB
Revista ieșană «Cuvîntul» a
d-lui Costin Sturza își ia nobila sar­

ITY
cină să restabilească puțin cumpăna
logicei, pe care o crede vătămată de
acțiunea Federaliștilor și de senti­

S
mentul general al țărei.

ER
Cuvîntul se ridică împotriva ace­
lora — și sunt mulți, e țara întreagă —
NIV cari urăsc Germania.
Redactorii revistei ieșene se în­
treabă, uimiți de atîta lipsă de logică
din partea bărbaților politici și a
LU

țărei, de ce e așa de urîtă Germania,

de la care «țara noastră nu are de
revendicat nici o palmă de pămînt,
RA

cu toate că imperiul acesta ne-a

acordat în vremuri grele puternica sa
NT

protecțiune (cine nu-și aduce aminte de

greutățile tratatului din București ?),
cu toate că am văzut, că însăși Italia
CE

beligerantă a căutat să menajeze

forța germană»... și mai departe:
«Ajunsese un timp, cînd nici nu se
I/

mai pomenea de unguri, — dușmanul

nostru secular. Ai fi crezut că Ardealul face parte din confederația ger­
AS

mană, iar mormîntul lui Ștefan cel Mare are strajă de prusaci».
De ce urîm Germania ?
UI

Dar e simplu și logic, cu toate acestea.

Urîm Germania, nu doară pentrucă avem ceva de cerut sau de luat
BC

de la dînsa; urîm Germania, cu toată protecția ce ne-a oferit-o în trecut;

urîm Germania cu toate că mormîntul lui Ștefan cel Mare nu are strajă
de prusaci; o urîm, în sfîrșit, cu toate că Ardealul nu face parte din
confederația germană jși că numai ungurii sunt dușmanii noștri seculari.
239 FACLA

Urîm Germania pentru simplul cuvînt că nu putem urî pe unguri,

Y
pe austriaci, pe turci și pe bulgari; și o blestemăm pe dînsa pentrucă

AR
nu ne putem uita, nu putem vedea pe aliații acestei Germanii tari și
brutale.
Austro-Ungaria, cu care avem de împărțit ceva, e aliata Germaniei,

R
ca și Bulgaria și ca și Turcia; dar atît Austro-Ungaria cît și celelalte

LIB
nu merită nici ura, nici blestemele noastre.
După cum, cînd ai ceva-de aranjat cu vecinii, nu te adresezi slu­
gilor ci stăpînului lor, tot așa nici noi nu putem, și nu vrem să stăm
de vorbă cu Austria sau cu Ungaria, cu Bulgaria sau cu Turcia. In

ITY
zilele marei socoteli, dacă e adevărat că nu vom da cu ochii de coifurile
prusace, e tot așa de sigur că, la masa verde, va trebui să vorbim cu
Germania, să discutăm cu dînsa și, cum e firesc, deși nu vom fi avut

S
nimic cu dînsa, deși nu vom avea de luat nici o palmă de pămînt din

ER
trupul ei; nici Austria, nici Ungaria, și cu atît mai puțin Turcia și Bul­
garia, nu ne vor putea opune piedici și nu vor constitui pentru noi o
primejdie mai mare ca Germania. NIV
Asta e tot așa de sigur cum e faptul că, pentru cucerirea Ardea­
lului, va trebui să trecem mai întîi Dunărea și apoi Carpații, deși nu mai
avem nimic de împărțit cu bulgarii.
LU

Nici treaba asta nu-i logică și cu toate astea...

Nu de lipsă de logică sufere țara asta, ci de romîni cari să înțe­
leagă și să realizeze destinele ineluctabile ale acestui neam, spintecat în
RA

două de șovinizmul maghiar și de mihtarizmul prusac.

Căci, în spiritul exact
NT

a! romînului, ceiace e o
primejdie pentru toată lumea,
e și pentrul dînsul. Atîta
CE

vreme cît cisma prusacă va

bate în pragul tuturor, ro-
mînii nu se vor putea țjni
I/

într’un neam mare și puternic.

Iată de ce urîm Ger­
AS

mania !
A. B.
UI
BC
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Curaj ! curaj !...

RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Anul VI, No. 37 PasA^lni

Y
3 Iulie, 1916 iar®

AR
20 BAJVI Telefon 4J

R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

•SV- știe că nemții'au ridicat generalului Hindenburg n

imensă statuă, în care fiecare cetățean batea eîte un cui, în
Cuiul iui Brusilov tu capul
schimbul unei mărci, pentru strângerea unui fond de război. Hindenburg.
 2 FACLA

Y
R AR
LIB
Spre Bulgaria sau spre

ITY
Transilvania '
Diplomația rusească nu s’a învățat minte și, pe cit se

S
pare, no să învețe minte nici odată. Diplomații dela Petrograd,

ER
orbiți de orgoliu și stăpîniți de duhul autocratic al țarismului,
n’au înțăles încă, cu toate experiențele dureroase și umilitoare
din ultimul timp, că un stat liber și constituțional nu poate fi
NIV
tratat ca o simplă gubernie muscălească și că numai prin bună
înțălegere, prin dovezi netăgăduite de încredere și prin largi
concesiuni diplomatice, vor putea să cîștige, cu un ceas mai de
LU

vreme, sprijinul Romîniei.

Acum un an și ceva, pentru un oraș care n’a fost nici
odată rusesc și pentru cîteva fâșii de pămînt din Bucovina și
RA

Banat, rușii au întârziat intrarea noastră în acțiune, s’au lipsit

astfel prostește de un sprijin care putea să fie deciziv în mo­
mentul suprem al trecerei Carpaților și au fost nevoiți să re­
NT

curgă încă odată la vecinicile și strălucitele lor «-retrageri stra­

tegice'». Astăzi, cînd armatele lui Brusilov înaintează victorioase
CE

în inima Bucovinei, dar cînd nu se poate ști încă cit timp și

pînă unde vor mai înainta cuceritoare, rușii repetă față de noi
greșeala diplomatică de acum un an și prelungesc prostește neu­
I/

tralitatea noastră prin tratative și precupețiri nesfârșite.

Sub cuvînt că sunt slavi ca și bulgarii și că nu pot începe
AS

un război fratricid, ar vrea să ne împingă pe noi peste Du­

năre și să-și rezerve pentru ei cîmpul de luptă al Transilvaniei.
UI

Ah, vedeți, d-tră unde s’a cuibărit sentimentalizm/ul!

Rușii cari au subjugat Polonia, slavă și ea, și cari au
împărțit frățește regatul Polon cu dușmanii lor seculari: nemții
BC

și austriacii; rușii cari țin sub călcîiul autocrației lor nemi­

loase cel puțin o duzină de popoare slave ca și dînșii; rușii
cari nu mai departe de cît acum șase luni bombardau Vama,
3 FACLA

port bulgăresc doar — și se pregăteau să pătrundă pe acolo în

Y
regatul slav dela sudul Dunărei, dacă bulgarii ingrați nu s’ar
fi împotrivit cu încăpățînare, aceiași ruși își descoperă azi în

AR
inimele lor extrasensibile scrupuluri de slavism și ne poftesc pe
noi să ocupăm vremelnic teritorii bulgărești pe cînd ei se vor

R
instala definitiv și nesupărați de nimeni în teritoriile contestate
din Ardeal.

LIB
Apoi să ne ierte muscalii! Ne-am fript destul odinioară
în ciorba prieteniei și recunoștinței muscălești, ca să nu suflăm
astăzi cu mii de precauțiuni, în iaurtul bulgăresc. Cu Rusia

ITY
viitoare ținem să fim prieteni, nu dușmani. Și cum nu s’a
descoperit pînă azi un mijloc mai eficace pentru strîngerea le­
găturilor de prietenie, de cît socotelile bune și cinstite, credem

S
că e de o mie de ori mai preferabil să lichidăm azi, înainte

ER
de război, toate neînțălegerile noastre cu rușii, de cît să lăsăm
soarta unei prietenii așa de scumpe, la voia întîmplărei și
pe mîinele diplomaților miopi și orgolioși dela Petrograd.
NIV
Bine a făcut prin urmare d. Brătianu cînd a cerut di»
plomației moscovite, înainte de intrarea noastră în acțiune, ela\
rificarea complectă a situației și înlăturarea tuturor echivocuĂ
LU

rilor. Bine face d-sa și azi cînd cere pentru armatele romîne
cîmpul legitim și glorios de luptă al Transilvaniei și cînd re­
fuză laurii ușori pe cari i-am putea cîștiga pe cîmpiile Bulgariei.
RA

In Bulgaria n’avem ce căuta. Momentul tratativelor pentru

încheierea păcei trebue să ne găsească stăpîni pe teritoriile re­
vendicate de noi. Ințălege ori cine că altfel vom putea vorbi la
NT

masa verde avînd Transilvania, ca gaj, în mîinele noastre, de

cît avînd cîteva mii de kilometri pătrați de pămînt bulgăresc.
CE

Afară numai—și asta n’ar fi poate politica cea mai puțin

inteligentă, — dacă, trecînd Dunărea am fi hotărîți și am avea
puterea să nu ne oprim de cît în Constantinopol. In cazul acesta,
I/

stăpîni pe strivitori, marele puteri și diplomația rusească ne-ar

da ori ce în schimb, ne-ar da și Transilvania și Banatul și
AS

Bucovina și pe una din fetele Țarului pentru Cărluță, pe de-a-

supra, numai să ne vadă odată plecați de pe malurile Bosforului.
Căci Constantinopolul, ca gaj al victoriei, face el singur
UI

cît toate teritoriile revendicate de noi la un loc.

L N.
BC
 FACLA
4

Y
R AR
LIB
Asediul Germaniei
Veștile cari ne vin

ITY
zilnic de pe cîmpul de
războia, precum și tele­
gramele care comentează

S
starea lăuntrică a impe­

ER
riului German, statorni­
cesc un adevăr, care arată
NIV că războiul se apropie de
faza lui supremă, și ulti­
mă. Trei telegrame mai
importante ne-au venit în
LU

săptămîna aceasta, toate

trei arătînd că : monstrul
german, făurit din oțel
RA

și din piatră, începe 'să-

se pulverizeze la temelie,
NT

amonințînd, cu o prăbușire lugubră și vastă, sub care'va îngropa

toată trufia Kaizerului, condamnînd-o la o moarte iremediabilă.
Trei telegrame, trei stări sufletești rezumative ale întregei
CE

situații. Una vestește că pe frontul englez soldații teutoni se pre­

dau în massă, refuzînd să mai angajeze lupta cu un dușman des­
tinat să fie învingător. Este deprimarea sufletească a nenorociților
I/

care au luptat de frică ; care au înaintat la asalt în șir compact,

ca vitele la abator, cu revolverul ofițerului în spate; care au să-
AS

vîrșit crimele cele mai atroce și mai neînchipuite din îndemnul

bestialilor comandanți. Acum, frica de ofițer nu mai există. De­
UI

primarea morală, suferințele îndurate timp de doi ani de zile, și

lipsa posibilității de a vedea la aceste suferințe un termen ; în­
credințarea că moartea lor absurdă, și cotidiană nu face decît să
BC

întîrzie cu o clipă dezastrul final, îi face acum să abdice de la

cea dintîi și mai mare datorie pe care au învățat-o încă din
leagăn: aceea de a muri pentru patrie.
5 FACLA

A doua telegramă ne vestește grațierea lui Liebknecht de

Y
către Kaizer, și refuzul leaderului socialist de a primi această
grație. Este cunoscută simpatia unanimă de care se bucură Liebk­

AR
necht în massele profunde ale poporului, și prestigiul colosal pe
care îl are el în Reichstag. Este singurul bărbat de stat german,

R
care a avut curajul conștient să acuze dela tribună pe cancelar
și pe împărat, și să-l cheme la răspundere și la judecată înaintea

LIB
poporului german. Este singurul care a îndrăznit să ceară în
parlament sfârșitul războiului. Este singurul parlamentar care s’a
pus în fruntea mișcărilor populare pentru pace. Dar glasul lui a

ITY
fost sugrumat de forța partidelor reacționare, și marele om a fost
despuiat de imunitatea parlamentară, judecat de autoritățile mili­
tare și osîndit la închisoare.

S
Obrăznicia și orgoliul imens al împăratului semi-nebun credea

ER
că Germania victorioasă se poate lipsi, și este datoare să se lip­
sească de un glas care strigă libertatea și pacea. Arestarea lui
Liebknecht coincidea cam cu ofensiva de la Verdun. Astăzi însă,
NIV
cînd planurile gigantice ale lui Wilhelm JI tind să se sfărîme
în pulbere, el îi oferă grația lui Liebknecht, nu dintr’o mag-
naminetație liberală, ci din două motive psichologice egal de
LU

imperioase.
1) Ca să dea satisfacție poporului german, care și-a întrupat
în el toate aspirațiile lui pacifice și umanitare. 2) Convins că
RA

acest războiu va aduce dezastrul Germaniei, să poată opune în­

vingătorului exigent și crud pe singurul spirit într’adevăr mare
al epocii lui, și să facă ca Germania să obție mult visata «pace
NT

onorabilă» numai pentru motivul că a avut în sinul ei și un re­

prezentant al principiilor de umanitate. Fiindcă, în adevăr, fata­
CE

litatea istoriei a făcut ca în Germania modernă megalomană, săl­

batică, crudă, criminală un singur om să poată apărea drept și
cu fruntea nepătată de sînge înaintea judecății veacurilor: omul
I/

acesta este Liebknecht!

In sfârșit, ultima telegramă ne anunță că la Colonia s’a fă­
AS

cut o ligă, alcătuită din intelectuali și comercianți cu scopul de

a răspîndi în tot poporul credința că Germania va încheia o pace
onorabilă și că temeliile imperiului nu vor fi sdruncinate. Este
UI

imposibil ca această inițiativă să fi pornit fără autorizația cercu­

rilor politice oficiale. E chiar probabil că a fost inspirată de a-
BC

ceste cercuri. Aceasta denotă pînă la evidență că guvernul german

numai crede în victorie, și că simte nevoia să liniștească spiritul
populațiunii, cuprinsă de panică.
 facla
Decît, dacă pacea vor dicta-o învingătorii, nu mai depinde

Y
de Berlin ca ea să fie onorabilă sau nu. Este probabil că aliații

AR
vor aplica punct cu punct legea talionului. Primejdia cea mai
gravă pe care o au ei de combătut nu este puterea Germaniei,
ci mentalitatea ei. Ei trebue să stârpească pentru totdeauna spi­

R
ritul de megalomanie, de imperialism, de bestialitate și de cru­

LIB
zime, infiltrat în mintea nemților de propaganda tuturor savanți-
lor, oamenilor politici și generalilor ei, dela 1870 pînă azi. Și
pentru ca această stare de spirit atît de adîncă să se poată
schimba, va trebui ca Germania să sufere, fără a avea dreptul

ITY
să se plîngă, toate nenorocirile și calamitățile, toată durerea și
rușinea pe care le-au suferit teritoriile invadate de ea în acest
război. Va fi crud, dar va fi just și necesar, fiindcă plăgile infec-

S
țioase se purifică numai cu fierul aprins. Orașele ei vor fi dărîmate

ER
cu tunul, monumentele ei de artă distruse, catedralele ei arse, po­
pulația civilă trecută prin foc și sabie, prin viol și prin sînge. Cînd
un regiment de cazaci va deslănțui în Berlin aceiaș urgie pe care
NIV
au stîrnit-o soldații germani în orașele și satele Belgiei, nemții
vor înțelege cît de aspră și de nemiloasă a fost morala lor de
învingători, și în paroxismul durerii și umilinții lor, își vor da
LU

seama că există anumite norme morale, pe care omenirea, odată

ce le-a cîștigat cu atâtea jertfe, nu voește să mai renunțe la ele
niciodată: onoarea iscăliturii, umanitatea, blîndețea, mila de cel
RA

slab, chiar în frenezia sîngeroasă a războ­

iului, sau mai ales acolo. Germania a vrut
NT

să întoarcă lumea din mers cu cîteva se­

cole, căutând să înlocuiască aceaste principii
prin dreptul celui mai tare. Toată construcția
CE

sufletească a Germaniei de azi se reazimă

pe o enormă sabie muiată în sînge. Kai-
serul va să afle acum că acel Dumnezeu
I/

pe care-1 invoacă în tot momentul, a zis

cîndva prin gura celui mai ales dintre
AS

fii săi:
— Cine taie cu sabia, prin sabie
UI

va pieri.
N. Albotă
BC
7 FACLA

Y
R AR
Un deces si © pierdere

LIB
In acelaș timp în care celebra coană Theodora Cazzavilan, azi repauzată
într’u Domnul, se apleca grațioasă peste balustrada vilei sale și’și lăsa să cadă

ITY
trupul pe pămînt, pe cînd sufletul ei serafic se suia la ceruri, ca o porum­
biță albă ; pictorul Lukian închidea ochii pentru totdeauna, înfundat în foto­
liul în care îl țintuise paralizia de ani de zile.

S
Două nume deosebite pe cari ironia morței le-aruncă în acelaș timp
sub teascurile mașinelor tipografice; două nume inegale, și ca soartă și ca

ER
valoare.
Pe răposata coana Theodora a-ți cunoscut’o cu toții, voi cititorii, urban*
NIV
și rurali, ai ziarului Universul. Fosta vînzătoare de flori de pe vremuri pe
podul Mogoșoaiei, a avut norocul să placă unui bărbat muncitor și să ră-
mînă moștenitoarea unui mare stabiliment ziaristic.
LU

De atunci numele ei a apărut foarte des în luptele și polemicele de

presă, și odată cu el, biata femeie, și-a văzut colagiile, intrigile amoroase, viața,
divorțurile și... păruelile casnice, etalate pe toate coloanele ziarelor, ca niște
RA

simple rufe, întinse pe frînghiile unei gospodării de mahala.

Decesul coanei Theodora o să stoarcă lacrimi de doliu inteligenților
redactori ai Universului, încadrat de pe acuma de chenare negre; în urma
NT

cortegiului ei vor păși întristați și gravi directorii, salariații, redactorii, lino-

tipiștii și lucrătorii atelierelor marelui ziar; iar cetitorii vor ceti foiletonul
unei vieți extravagante, alcătuite din norocul, din bogăția, din daniile, capri­
CE

ciile și intrigile amoroase ale unei femei de jos, pe care întîmplarea și gus­
tul unui om au ridicafo la o înălțime nesperată și au făcut dintr’însa, în
zilele acestea de idealuri și înfrigurări războinice, un punct strategic, o tran­
I/

șee, pentru cari s’au dat lupte și pe care un misit, un general și doi avocați
AS

takiști au stăpînit’o în mod succesiv.

Multe i se vor erta răposatei, pentrucă — vorba scripturei — mult a
iubit!
UI

Să-i fie țărîna ușoară!

« O *
Pe Lukian l’au cunoscut mai puțini, dar acei cari l’au cunoscut, l’au
BC

iubit și l’au admirat mult!

Cel mai mare, cel mai bun pictor al Romîniei contimporane a zăcut
și a lucrat, chinuit de boală și de torturile inspirației, întFun fotoliu.
 8 î'ACLA

Lukian a trăit zilele de lipsuri, de muncă și de sărăcie, care au fost

Y
întotdeauna partea marilor artiști, a marilor muncitori.

AR
Nu știu dacă a fost simbolist, modernist sau seccesionist; nu vroi să
știu nici măcar dacă a fost mai mult maestrul desenului sau al culoarei,
ceeace știu, ceeace știm cu toții aceia care i-am admirat tablourile pe Ia di­

R
ferite expoziții artistice, e că a fost un mare, un netăgăduit artist.

LIB
Tablourile lui nu interesau pentru technica lor, ci pentru arta și viața
de care erau însuflețite. Mi-aduc aminte de o vază cu flori, un tablou mi­
nuscul, prizărit într’un colț oarecare al unei expoziții de la Panorama Grivița.
După ce am cutreerat toate sălile de două trei ori și mi-am întunecat ochii

ITY
și era cît p’aci să-mi deteriorez retina, cu viziunile execrabile ale d-lor Kimon
Loghi și Ary Murnu, m’am reîntors în colțul unde zăcea, modestă, vaza cu
flori a pictorului Lukian. Ah, florile acelea, proaspete, brobonate par’că de

S
rouă, înfoiate petală cu petală, fragede ca și cum ar fi fost culese atunci și

ER
depuse în vază de o mînă albă și fină de femee, mă făceau să dilat narinele
și să adulmec parfumurile, cari par’că se volatilizau în atmosferă.
Dar portretele lui Lukian, operele lui de „compoziție"—cum ar spune
NIV
un cronicar atritat—erau bucăți de viață, răsfrînte și alterate de artă.
Lukian a murit. Pupilele lui au închis pentru totdeauna în ele, viziu­
nile de artă cari au pîlpîit și s’au mistuit, în focul inspirației, amestecate în
LU

culoare, prinse în nervurile unor desenuri fragile, pe pînzele vîndute snobilor,

amatorilor și clienților de toată mîna și pe cari o bună parte, le-a adunat
în muzeul lui obscen, pe prețuri derizorii, marele Mecena al artiștilor romîni,
RA

onorabilul d. Bogdan-Ciupești.
Pe Lukian îl vor plînge puțini; bohemii și cei cîțiva iubitori serioși de
NT

de artă. Cortegiul lui va fi excortat de colonia artiștilor și de cîțiva scriitori,

prieteni ai marelui defunct. Iar în ziare
vor apare necroloage sumare și stîn-
CE

gace, scrise de cronicarii experți dar

grăbiți ai cotidianelor noastre infor­
mative. Concomitent cu intermezzul
I/

funebru al răposatei coana Theodora,

moartea lui Lukian ne oferă o pagină
AS

din marea tragi-comedie a vieței.

Zilele astea vom asista la un
UI

cortegiu funebru și vom îngropa un

artist un om în definitiv, și unul
dintre cei mai buni și mai-simțitori
BC

dintre noi.
Fcl.
 Y
R AR
LIB
ITY
Pacea maghiară

S
Ungurii se trezesc!

ER
Ultima ofensivă impetuoasă a generalului Brussiloff i-a zgîlțîit strașnic
și i-a silit să deschidă ochii și să-și dea seama că merg, cu pași repezi,
spre prăpastie.
NIV
Parlamentul clasic al discuțiilor... contondente, de la Budapesta, a azistat
iar la una din acele ședințe cari, pe vremurile de pace și de legiferări po­
litice împotriva naționalităților, făceau deliciul presei europene și înconjurul lumei.
LU

La discuția legei pentru ajutorul de război, magnații unguri s’au luat,

ca de obicei, la harță și n’a lipsit de cît foarte puțin ca, tampoanele și că-
limărele, să zboare în capetele miniștrilor.
RA

De astă dată însă, deputății unguri nu s’au întins prea mult la... pî-
ruială, ci au mai făcut și puțină discuție. Și discuția a fost extrem de in­
teresantă și de semnificativă.
NT

Opoziția a avut de spus cîteva cuvinte asupra generalilor armatei un­

gurești, asupra acelor nenumărați Potioreki, puși pe fugă de armatele sîr-
CE

bești și victorioși, cu ajutorul nemților și al bulgarilor, împotriva unor armate

de patru ori mai mici de cît a lor. Cu ocazia asta, discuția s’a înveninat
și lupta surdă dintre opoziție și guvern a izbucnit și a devenit scandal, în
I/

urma replicei unui ministru imprudent, a unui Morțun oarecare.

Ministrul a aruncat vina dezastrului militar în capul opoziției și opo­
AS

ziția a început să bată în pupitre, să vocifereze, să înjure, să latre și să

scuipe, ca și cînd ar fi fost vorba de maghiarizarea romînilor, a cehilor, a
slovenilor și a celorlalte naționalități.
UI

Dar punctul culminant al discuțiunei aceștia ungurești a fost discursul

contelui Andrassy.
BC

Deputatul maghiar, care e una din figurile mari ale politicei ungu­
rești, a tălmăcit, și pentru sceptici și pentru naivi, starea sufletească reală
a oligarchiei maghiare și groaza de care sunt stăpîniți persecutorii fraților
io facla

noștri de o pace care li-ar putea răpii o bună parte din teritoriile pe cari

Y
le dețin astăzi.

AR
Vorbind despre necesitatea încheerei unei păci «bune», care în lim­
bajul vecinilor noștri înseamnă o pace grabnică pentru salvarea Transilvaniei,
a Bucovinei, a Oaliției și a teritoriilor italiene, contele maghiar, a spus ur­

R
mătoarele :

LIB
«Acum cînd evenimentele se apropie de punctul culminant, a spus interpelatorul,
e cu atît mai important să nu se comită greșeli, e necesar ca eu excluderea publicităței
celei mari, toate elementele active ale țărei să fie informate asupra țelurilor războiului
asupra forțelor disponibile,, să cunoască perspectivele, ea să poată să-și stabilească po­

ITY
litica și să exercite în consecință și în direcția necesară influență asupra națiunei.
«E absolut imposibil să exerciți o influență și asupra păcei dacă stai de o parte.
Să ceri pacea într’un moment citul nu poți s’o obții e un serviciu
pe care îl faci «iușmanuiui. Dar soeot că nu e nimeni care să nu-și dea seama

S
că e o crimă față de umanitate, față de patrie și de națiune, să se piardă un singur

ER
moment cînd ar fi posibil să se încheie o pace onorabilă care să asigure interesele
noastre vitale».
După germani, după d. Bethmann-Hollweg, iată-i și . pe unguri evo-
NIV
cînd pacea, pacea așa cum o înțeleg și cum o doresc ei, pacea lor maghiară,
«onorabilă» — mai e vorbă!—care să asigure «interesele lor vitale», pacea
aceia pentrucare, ar fi «o crimă față de umanitate» (o! o! o!) dacă nu s’ar
LU

încheia cu un moment mai înainte, cu cîteva luni, cu Cîteva săptămîni chiar

mai înainte.
Ce vremuri idilice trăesc azi harhării puterilor centrale, așa de îngîmfați
RA

și de temerari pînă mai deunăzi; cu ce glasuri de sirenă plîng ei soarta

umanităței cufundată în sînge și oroare ; ce nevinovați și ce superbi în
sfînta lor grijă față de patrimoniul de civilizație al omenirei însîngerate de
NT

războiul acesta!
Să le plîngi de milă și să le ridici imnuri de slavă nu altceva, bul­
garilor de la nord, cari presimt apropiindu-se și de ei un 1913, aidoma
CE

aceluia a! ungurilor din dreapta Dunărei.

— Pace! Mai e mult; va să mai aveți răbdare, amici neconsolați și
va veni și pacea, pacea ’tuturor, și, bineînțeles și a voastră, pacea maghiară,
I/

buna, liniștitoarea și «onorabila» pace — dar pînă atunci o să mai trebuie

AS

să facem niscai socoteli uitate de demult.

— Mai aveți puțintică răbdare!
A. B.
UI
BC
11 FACLA

Y
R AR
LIB
O fortereță Inexpugnabilă
în mijlocul Capitalei

ITY
IV

S
ER
Ne-am ocupat pînă acum, mai mult de înfățișarea exterioară a lu­
crărilor, de caracterul lor edilitar, de fisionomia estetică a noului edificiu.
De vom intra în cercetarea adăptațiunei utilitare, se va vedea că erorile,
NIV
nepotrivirile, contradicțiunile sunt tot atît de numeroase, tot atît de grave,
ca și cele de ordin artistic, unele arătate deja, altele neglijate înadins de
noi, fiind prea multe la număr.
Cercul militar va fi pus la dispoziția întregului corp al ofițerilor
LU

noștri, de toate gradele. Toți ofițerii străini ce ar rezida sau ar trece pe

la noi vor fi deasemene oaspeții lui. El se va vedea vizitat pe fiecare zi,
de sute de persoane. încăperile lui trebue să fie vaste și numeroase. —
Ei! un păcat mare s’a comis în această privință!
RA

Afară de marele hal de la etagiul întăiu, devenit simplu parter prin

faptul lacomei terase și afară de saloanele de ceremonie de la etagiul cu
coloane, nu rămîn încăperei îndestulătoare pentru numeroasele servicii ale
NT

unui club, pentru diverse apartamente, pentru diferite alte întrebuințări,

mai cu seamă că nu trebue văzute lucrurile numai din punctul de vedere
al actualităței. Un edificiu ca acesta fiind menit să dureze sute de ani.
CE

De ce nu i s’a mărit capacitatea interioară? Iată încă o întrebare la

care nu se răspunde de cît cu lipsa de prevedere, de pricepere, de apre­
ciere justă a situațiunei.
Terenul așa cum se afla prezenta avantagii suficiente în această pri­
I/

vință. S’ar fi putut construi pe el un local de două ori mai încăpător, de

cît cel săvîrșit acum. Pentru ce nu s’a făcut așa, pentru ce nu s’a dus
AS

clădirea cu 10—11 metri mai mult spre calea Victoriei? — Apoi tot
pentru preocuparea neroadă de se lăsa cît mai mult spațiu lacurilor, fîn-
tînilor, maidanului afurisit!
UI

Acest faimos maidan, în jurul căruia se învîrte ca înprejurul unui

pol toată preocuparea, toată atenția, toată solicitudinea autorului, a deve­
nit întruchiparea culminantă a concepției ridicule a întregei așăzări, că­
BC

reia a trebuit să se subordoneze orice alte lucrări mari și mici, ori-ce alte
creațiuni, începînd cu sacrificiul grădinei și sfîrșind cu sumisiunea între­
gului edificiu.
 12 'FACLA

Maidanul, adecă terasa absurdă — crcațiune a unei inteligente in-

coherente — a ajuns astfel opera de căpetenie: clădirea s’a scoborît la

Y
rangul de anexă.

AR
De aice, hotărîrea nebună de a se lăsa cît mai puțin loc pentru clă­
dire și de a face să beneficieze de cît mai mult spațiu maidanul cu lacu­
rile și fîntînele lui.

R
Mărturisim că aceasta întrece ori-cc măsură, ori-ce glumă; că ne
simțim uimiți, umiliți și plini de confusiune. Cum ? să rămînem cu un

LIB
cerc insuficient, mic în dimensii, neîncăpător, neîndestulător pentru che­
marea lui, numai pentru plăcerea de a vedea, în fața lui, minuscule ju­
cării de ape și caraghioase lacuri stagnante?
Asta’i prea mult, e covîrșitor!

S ITY
Dar fatalitatea, inexorabilă, a precedat și a urmat pînă la capăt

ER
pașii șovăinzi ai inconștientului născocitor de spectacole nouă, de crea-
țiuni fabuloase, de instalațiuni miraculoase.
Direcțiunea ce s’a dat edificiului Cercului este arbitrară și vițioasă.
NIV
Ea nu se potrivește cu nici una din direcțiile vecine, fie ale stradelor
fie ale edificiilor.
Linia nord-sudică a fațadei nu e paralelă, cum ar fi trebuit să fie,
cu calea Victoriei, nici perpendiculară pe vre una din stradele laterale.
LU

Adîncimea clădirei pe fața din strada Sărindar este mult mai mare de cît
aceea de pe față din bulevard.
Iar cînd privești edificiul din față se vede numai de cît că el
a suferit o sucitură silită, rezultînd din abaterea lui de la paralela stradei
RA

Victoriei, perzînd astfel o întindere considerabilă din fațada de pe bu­

levard și suferind o reduce mare a încăperilor interioare.
S’a văzut bine că, la întocmirea planurilor generale, procuparea de
NT

căpetenie s’a îndreptat asupra terasei și a accesurilor ei. Totul a fost

subordonat, sacrificat chiar, acestei preocupări. Dorința de a înzăstra Ca­
pitala cu un spectacol nou, surprinzătorși iresistibil a covîrșit pînă în-
CE

tr’atît ori-ce altă grijă îneît clădirei celei nouă nici nu i s’a făcut parte
de a se bucura de minunățiile grandioase ce se așteaptă dela jocul
fabulos al fenomenalelor instalațiuni. Ea va rămînea lipsită de avantajul
de a oferi, oaspeților dela ferestrele sale, spectacolul feeric pe care se
I/

pune așa de mare temeiu de oare-ce instalațiile simt întoarse spre Calea
Victoriei.
AS

Ce] mai mult, visitatorii Cercului vor auzi, noaptea, concertul ine­
vitabil al orcăitului broaștelor. Aceasta tot va fi o mîngăere, dar, e de
semnalat, că n’a fost nici ea prevăzută în proiecte.
UI

In aceste bizare proiecte, numărul lucrurilor neprevăzute întrece cu

mult pe acel al celor prevăzute!
BC

Pentru restabilirea prestigiului autorilor atîtoi' minunății și în inte-

13 FACLA

resul de a nu lăsa fără spectatorii copilăreștile jucării pentru care s’au

Y
risipit sume fabuloase, mai mulți din amicii noștri, ne-au îndemnat să
facem următoarea propunere:

AR
Să se pue la calc, prin bună învoială, un schimb de edificii; anume:
Clubul liberal să cedeze în plină proprietate, localul său, Cercului militar,
iar acesta să dea Clubului, noul său edificiu. Ambele părți ar rămînea

R
mulțămite și încă, fie-care și-ar freca mînăle cu bucurie, avînd convin­
gerea intimă că a tras pe sfoară pe ceialaltă.

LIB
Clubul liberar compus din oameni serioși, sceptici, încercați cari au
văzut multe în viața lor, s’ar felicita că s’ar găsi la largul lui. Cercul
militar, mai naiv, mai candid ar jubila la rîndul său privind cu nesațiu
din balcon, la păpușeria lacurilor dormante și a fîntînilor neastâmpărate.

ITY
Fie-care după firea lui: toți mulțămiți, toți păcăliți!

S
ER
Lăsînd, acum, toate astea la o parte și făcînd nițică filosofie asupra
cauzelor eficiente ale acestei stări de lucruri, examinînd și lucrurile și pe
oameni, și observînd toate împrejurările din care a putut ieși o concep-,
NIV
țiune atît de incoherentă care s’a executat altfeliu cu o tenacitate demnă
de o încercare mai sănătoasă, am ajuns la concluzia că ne aflăm, fără
nici o îndoială, în fața unui caz patologic din cele mai caracterizate.
Autorul — conștient sau nu — al atâtor bizarerii, al atâtor născociri,
LU

disparate care se ceartă între ele, se ciocnesc și distrug ori-ce armonie

dintre dînsele, inventatorul jocurilor copilărești de ape luminoase instalate
la picioarele pustiului de maidan turcesc, a avut, dela început o idee a
RA

lui proprie, aceia de a face nou, de a crea și inventa el, de a se emancipa

cu hotărîre de toate regulele artei ale științei, ale esteticei, de a scutura
de pe dînsul tot ce s’a putut prinde din învățătura dela'alții.
Acest autor al atâtor isprăvi a început, fără știrea lui a ne deveni
NT

simpatic. Noi apreciem mult oamenii cu idei noui, cu apucături spre eman­
cipare, cu instincte și convingeri absolut independente; oamenii care se
resvrătesc în contra științei stabilite, în contra artei convenționale. Fire
CE

liberală și independentă pînă în măduva oaselor, ireverențios cătră regu­

lamente, cătră legi ori regule generale, recalcitrant la ori-ce idee de stil,
de estetică, de armonie generală, rebel după cît se vede la tot ce se
I/

învață în școală, în cărți, în practică, protivnic ireductibil al ori-cărei

tradițiuni, spiritul lui s’a desbrăeat de ori-ce datorie, de ori-ce pretenție
AS

de gust, de frumuseță. Dînsul procedează în cariera lui așa cum proce­

dau primitivii: extrăgînd spontanei! din propria lor imaginație, din pro­
pria lor inesperiență, din propria lor ignoranță, ceea-ce alții scot, cu greu­
UI

tate este adevărat, din lucrurile și faptele cercetate, examinate îndelung,

studiate cu răbdare și cu pricepere încercată.
Avem a face, este învederat, cu un premergător, întemeietor al unei
BC

doctrine noui, aceea de a face artă fără să fii artist, de a cînta fără să
fii cîntăreț, de a construi fără să te afli în posesiunea regulelor speciale
ale meseriei.
 ti FACLA

O asemenea atitudine nu e lipsită, de oare-care îndrăznială, nu e lip­

Y
sită mai cu seamă de oare-care manifestațiuni sgomotoase, juvenile ori

AR
naive, pornind dintriun cuget, curat dar gol. E lipsită însă de baza știin­
țifică, de fundament real, de maturitate profesională, de talentul ce se
cîștigă prin muncă și străduință, singurul care știe să devie rodnic și

R
fecund.
Aice reșede tot inconvenientul nouei doctrine. In colo, lucrurile

LIB
merg strună: Clădirile și edificiile ies din pămînt, se înalță mai mult sau
mai puțin și, cîte odată, reintră de unde au ieșit.
Nici nu se poate altfeliu! Cînd cineva părăsește calea bătută., așter­
nută cu îngrijire de către predecesori; cînd aruncă și împrăștie tot ce s’a

ITY
putut aduna de precursori, toate cunoștințele, toate documentele, toate
pildele menite a lumina viitorul, acel cineva consumă, prin aceast numai,
propria lui perzanie; în loc se pășească cu siguranță și luciditate înainte,
e condamnat a se opri, a dibui, a remînea pe loc, ori a produce încon-

S
gruități.

ER
** *

Nu vom înpinge mai departe nici critica crudă nici ironia, nici ju­
decata severă, nici blamul. NIV
Lucrările sevîrșite la Sărindar, considerate la un loc, în totalitatea
lor, au aspectul unei aberațiuni perfecte, al unei îndrăzneli neputincioase,
al unei opintele stei pe, avortate.
LU

Desființarea lor totală, adecă desfacerea absolută a terasei, a base-

nurilor, a' fîntînilor miraculoase, se impune cu acea urgență inexorabilă
cu care se precede în genere Ia operațiunea tumorilor infecțioase ce
se ivesc la față și amenință distrugerea fisionomiei și deci a frumuseței
RA

pacientului.
Pacientul este însăși edificiul cercului.
Nu mai încape nici o îndoială: Trebue redată numai de cît fiziono­
NT

mia limpede și luminoasă a acestui edificiu, pe întreaga lui înălțime, arun-

cînd cît colo tot ce i s’a pus dinainte, și înființînd, în loc, o grădină
sprintenă, un squar agreabil, pe toată întinderea terenului rămas astfeliu
CE

liber ptnă în Calea Victoriei.

Aceasta-i singura soluțiune rezonabilă.
Autorii monstruoaselor tentative, căzute de pe acum sub oprobriul
public, ar da o neîndoioasă dovadă, aderînd și dînșii la soluția noastră,
I/

că sunt oameni de duh ori de bun simț, măcar odată în vieața lor.
AS

UN OM DE ARME
Ofițer superior in vechea gardă civică.
UI
BC
15 FACLA

Y
AR
Marghiloman năpirleste!

R
Organul oficial al marelui patriot romîn, Al. Marghiloman, a mai slăbit
puțin coarda patriotică și pe căldurile astea caniculare, se retrage la umbra

LIB
preocupărilor științifice, își face vînt cu evantaliul și se întreabă cu o deli­
cioasă naivitate, pentru sine și pentru eroicii săi cititori:
— „Oare acum, sub domnia noului împărat al Chinei Jan-Ci-Kay, chi-

ITY
nejii vor mai purta legendarele lor cozi?“
Și, redactorul ziarului „La Politique“, însărcinat cu răspunsul Ia cimi­
litura asta marghilomanistă, gîfîe, scrie, ergotează și asudă și trage de coadă

S
pe toți chinejii din lume că, doar-doar s’o face mai interesant și și-o servi

ER
patronul.
Intr’un alt număr al aceluiaș ziar, un alt redactor, descrie în stil epic
o luptă între... între cine, credeți ? — între nemți și francezi sau între ruși și
NIV
unguri, sau poate între italieni și austriaci ? — nici de cum — redactorul mar-
ghilomanist descrie în stil epic, o luptă între un cîine și o lebădă în Ciș-
migiu.
LU

După cum vedeți tot lucruri interesante, subiecte palpitante și foarte la

ordinea zilei.
Cititorii superficiali ai ziarului „La Politique1* vor gusta dizertațiile
RA

astea din domenii așa de deosebite și-și vor spune poate că sînt fanteziile
redactorilor, plictisiți de subiectele și campaniile politice ale patronului lor.
Nici-de-cum 1 Și cozile chinezilor lui Jan-Ci-Kay și lupta cîinelui cu
NT

lebăda din Cișmigiu, sînt tot atîtea acte polihce. D. Marghiloman se pregă­
tește să treacă puntea și să se arunce în brațele antantei, de cînd nemții și
CE

ungurii, pentru cari suspina și leșina pînă mai eri, au început s’o bucla-
risească.
lată tot misterul! D. Marghiloman năpîrlește. Dar, vai! ce zadarnică
I/

muncă, ce eforturi sterile !

Șeful nemțiților romîni nu va reuși, nici în ruptul capului, să mai capete
AS

încrederea poporului ăstuia și a diplomaților antantei, ori cît s’o agăța, în

disperare de cauză, de cozile tuturor chinejilor din lumea largă și ori cîte
UI

frunze va tăia cîinilor din Cișmigiu.

Căci indignarea populară și disprețul miniștrilor quadruple! îi vor tăia
avîntul :
BC

— Paște... gloabă bătrină, iarbă verde!

Bald.
 Y
R AR
LIB
ITY
„Cu ou și cu otet“

S
ER
Deschiderea Iscalului de vară, al variefeului Alhambra, era cit pe aci să ia pro­
porțiile unui eveniment artistic. Dacă ar fi lipsit Nitta-]o, restul programului și revista
NIV
„Cu ou și cu oțet“ poate că ar fi răușît direcțiunea variefeului să ne amăgească.
Lume multă, grozav de multă, care s’a mulțumit să admire lucrarea de arfă a
arhitectului Nenciulescu, fără îndoială unul din puținii noștri! arhitecți cu talent, gust și ;
LU

curaj. Cu talent și gust, pentrucă răușeșle întotdeauna să ne dea o clădire solidă, elegantă,
distinsă și de stil; cu curaj, pentrucă a putut să înfrîngă ciudățeniile capricioase ale
unui director proprietar de șantan.
RA

Ce a deosebit varieteurile noastre de similiarele lor din străinătate, a fost igno­

rarea complectă a programului și interesul excesiv ce s’a dat părții... consumative.
NT

Spectacolul a fost întotdeauna ceva secundar, artista ignorată, în schimb femeea de

consumație ridicată în slăvile și grațiile patronului.
Se întîmpla cîteodată, din greșală, că scăpa și cite un artist de valoare peste
CE

graniță și se producea pe șcenele dela Alhambra și Majestic, de cînd cu războiul însă

ne-au ferit nemții și de surprizele acestea. Și așa se face că Nitta-Jo își cîntă roman­
țele cu sute de lei pe seară fără nici o concurență și Emil Gheorghiu își poate permite
I/

luxul să plictisească pînă la exasperare publicul cu inepții și glume trecute în antologia

spiritelor proaste și fără humor.
AS

Emil Gheorghiu este un celebru cunoscut in lumea cupletiștilor dela „Salata",

„Tangou", care n'a știut să se mulțumească cu succesele localurilor din Calea Griviței,
UI

Str. Băcani, Făgădău și Dealul Spirei și a încercat și centrul. Dacă colaborarea cu

Hertz a putut să-i dea o clipa impresia că poate să facă pe revuistul, atunci premiera de
vinerea trecută, cred că l-a lecuit pentru totdeauna. „Cu ou și cu oțet" a fost o prostie.
BC

Toate încercările simpatecelor doamne Graur și loanid au rămas infructuoase.

Barbu Stroe
Anul VI, No. 28 KUBI g Q PasagMI

r::“ ■ CL Vid

Y
AR
R
LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

JKanil morții
18 FACLA

Y
R AR
LIB
Lăsafl-i să petreacă!

ITY
Ca toți marii pasionați ai vieții d. Filipescu are și d-sa,
din cînd în cînd, sufletul tânguitor și sumbru al lui Ieremia.
Jelaniile profeților, pe ruinele speranțelor lor cele mai scumpe,

S
nau fost o specialitate esclusivă a seminției lui Israel. La toate

ER
popoarele și în toate timpurile s’ au găsit suflete însetate de ideal,
firi pasionate, aprinse și orgolioase, cari, în ceasurile mari ale
existenței, au simțit profund mediocritatea vremei și răutatea
NIV
netămăduită a oamenilor.
D. Filipescu trece și d-sa, tardiv, prin criza aceasta.
După ce-a ținut în mîini, ani în șir, cîrma statului; după
LU

ce-a contribuit într’o largă măsură, alături de alții și mai mult

poate de cît alții, să facă din Romînia contimporană, țara
ideală a tuturor neutralităților sub conducerea implacabilă a
RA

unei înguste clase stăpînitoare, după ce a iubit, a urît, a gustat

din toate deliciile paterei și din plăcerile divine ale vieții, acum
obosit de lupte, sătul de dragoste, călugărit la bătrînețe, conu
NT

Nicu privește cu groază în jurul lui, vede pretutindeni numai

corupție și desfrînare și dela înălțimea tuturor tribunelor unde
CE

glasul lui aspru răsună profetic, sar spune că își face o su­
premă datorie de conștiință să distribuească palme, s’arunce
anateme groaznice și să bage în răcori pe contimporani.
Doamne, nu susțin că conu Nicu n’are dreptate și că viața
I/

noastră publică ar fi un model suav de cinste și de virtute.

AS

Cîte n’am scris și noi, în această privință, chiar aici, în pagi-

nele «Faclei», și încă de pe vremea cînd d, Filipescu era unul
din apărătorii actualei alcătuiri sociale, înpotriva teorielor noas­
UI

tre subversive! Și cîte riar fi încă de scris! Știm că se fură,

cum se fură de altfel astăzi pretutindeni în lume, poate doar
BC

ceva mai mult ca aiurea, și poate cu mai fără perdea. Știm

că trăim de aproape doi ani încoace în era mănoasă a importului, a
exportului, a compensațiilor și-a contrabandei. Știm că se fac
averi peste noapte și că milionarii de ieri, de alaltăeri, speriați
19 FACLA

dc norocul care-a dat peste dînșii, aruncă banii pe ferești. La

Y
Capșa, la Flora, la Herăstrău, la teatru, la șantanuri și la

AR
toate grădinele de noapte, în București, ca și la Sinaia și la
Constanța, pretutindeni unde serviciul e execrabil și prețurile
înzecite, lumea se îngrămădește ca la bîlci și șampanie falșifi-

R
cată curge gîrlă. Capitala petrece. Are dreptate d. Filipescu.

LIB
Nici odată nu s’a rîs mai mult, nu s’a chefuit mai cu desnă-
dejde, nu s’au sfidat parcă mai intenționat, toate ieremiadele
proorocilor de rău augur, și toate legile morale, ca în anii a-

ITY
ceștia sumbrii de idealuri sfărmate și de doliu universal.
Alaltăeri noaptea, sub impresia încă proaspătă a discursului
d-lui Filipescu, a ultimului discurs de la Dacia, am făcut o

S
raită pe la principalele localuri de petrecere din centrul capi­
talei. Deși le-am colindat pe toate, pînă tîrziu după miezul

ER
nopței, nu pot să spun că am petrecut peste măsură. E drept,
totdeauna am detestat șantanurile. Bărbații cari le frecventează
NIV
sunt grosolani, și femeile, aproape fără excepție, lamentabil de
urîte. Dar gusturile nu se discută și, de cînd s’au închis gra­
nițele înspre apus, bucureștenii se mulțumesc cu ce dă D-zeu și
LU

onorabilul domn Papaianopol. I-am văzut petrecînd, cîteva zile

după discursul d-lui Filipescu și cu sufletul vibrînd încă de
sfînta indignare a oratorului. Erau acolo mulți bătrîni și foarte
RA

mulți tineri. Magistrali, ofițeri, avocați, rentieri, oameni fără

profesie anumită, aceleași figuri pe cari le întîlnești de zece ori
pe zi, la Capșa, pe calea Victoriei, la Șosea, într’un cuvînt
NT

toată crema sau drojdia aurită a unei capitale. Bieții oameni

se sileau să pară veseli, rîdeau cu zgomot și izbuteau să-și dea
iluzia fericirei.
CE

Șampania curgea abundentă, serpentine grațioase șerpuiau

în aer, cîntece obscene mureau în surdină pe coardele vioarelor,
dame corpolente cu grații indescriptibile de fecioare rușinoase tre­
I/

ceau dela o masă la alta, împrăștiind farmecul sexului în par-

AS

fummri violente și în crîmpee de fraze șoptite cu glasul răgușit,

împerecheri întâmplătoare se puneau repede la cale, după o
glumă, între două săruturi, sub lumina crudă a becurilor elec­
UI

trice. Ici și colo fumul beției se ridica ușor, din cupele golite,
în capetele grele de visuri dăstrămate. Tarafurile de lăutari,
BC

cîntau, țipau, urlau veselia și fericirea tuturor. Trăsurile cu

coșul ridicat porneau una cîte una, în chiote nesfîrșite, ducînd
spre toate colțurile capitalei suprema iluzie a muritorilor. Feli­
narele se stingeau brusc, ca într’o cetate amenințată de aero-
 20 FACLA

plane. Și lumina lividă a dimineței se întinse peste orașul a-

Y
dormit, ca un lințoliu.

AR
Tîrziu, singur, împăcat, cu sufletul luminat de auroră și
de-o infinită îngăduință pentru slăbiciunile și sărmanele visuri

R
ale oamenilor, m’am gîndit la discursul d-lui Filipescu. M’am
gîndit la viața d-sale trecută, la pasiunele mari cari i-au umplut

LIB
viața și la bătrînețea care adeseori e o sfătuitoare rea și înă­
crită. M’am gîndit la anatemele pe cari, după atâția alții, le-a
aruncat și el asupra celor cari vor să trăiască cu ori ce preț

ITY
și să guste plăcerile vieței cu dezesperare ; și-am revăzut procesiu-
nele de bătrîni și de tineri, de magistrați, de ofițeri, de oameni
fără profesie anumită, cari petreceau adinioarea și se sileau

S
să rîdă veseli, cînd moartea rînjește dincolo de hotare și cînd

ER
în freamătele nopței, coasa ei se-auzea parcă cum fîșie și cum
se apropie.
Și mi-am spus atunci, liniștit și trist, .în inima mea:
NIV
— Lăsați-i să petreacă, d-le Filipescu. Ca și mine și mai
bine de cît mine, d-ta știi că zarul Romîniei e de acum aruncat.
Războiul nostru e hotărît. Nici o putere în lume n’ar mai putea
LU

să oprească sau să întârzie împlinirea destinului. Peste o săptă­

mână, peste două, peste o lună, cei cari rîdeau adinioarea sub
grindina anatemelor d-tale, vor trece Carpații, sub grindină de
RA

gloanțe. Lăsați-i să petreacă pînă atunci. Lăsați-i să soarbă

pînă la fund cupa înbătătoare a vieții, chiar dacă sfaturile în-
țelepciunei și anii bătrîneței ne învață că în brațele femeii nu
NT

putem găsi de cît iluzie și amăgire. Lăsați-le mîngîierea divină

a mirajului, chiar dacă mirajiul acesta nu-l pot găsi în pragul
CE

idealului, de cît în șantanuri, în chefuri stupide și în localuri

triste de desfrînare. Războiul se apropie. Duhul morței plutește
asupra noastră. Peste capitala care rîde veselă, inconștientă și
nepăsătoare, îi simt aripa cum se întinde și cum crește. Răz­
I/

boiul ne cheamă. Moartea și-a aruncat ultimul ei zar. Atâția

AS

copii, în floarea vîrstei, își trăesc astăzi ultimele lor zile.

Lăsați-i să petreacă.
Ioan Nicoakă.
UI
BC
21 FACLA

Y
AR
Șalvarii lui Mahomed

R
Zilele acestea d. Petre Carp a împlinit respectabila vîrstă de 78 de

LIB
ani. Faptul acesta constitue desigur un eveniment puțin comun în țara
noastră.
Rari oameni au norocul să atingă vîrsta marelui bărbat politic, în

ITY
niște condițiuni fizice și intelectuale așa de strălucite.
Cea mai mare parte din oamenii noștri își închee activitatea lor
politică înainte de a închide ochii, cînd s’au uzat în chip desăvîrșit, după

S
o viață dezordonată și inegală. Mai trăesc încă și totuși numele lor se

ER
pomenesc ca acelea ale unor defuncți iar ei umblă printre noi ca niște
fantome, adevărate zdrențe omenești; lepădate de viață, stoarse de vlagă,
zvîrlite la rebut, inutile și deplorabile. NIV
Cîți mari oratori cu verbul sonor nu-și sfîrșesc anii de pensie in­
voluntară în fumul cafenelelor noastre, dacă n’au avut o ultimă licărire
de inteligență și nu și-au dat seama că talentul lor nu se mai potrivește
LU

timpurilor și ei înșiși au ajuns unelte ridicole în mîinile partidelor și,

cîteodată și mâi rău, în mîinile unor agenți conrupători. Cîți bărbați de
stat, înlăturați de tinerețea eternă a vieței și de puterea generațiilor noui,
RA

nu vegetează în umbra unor gospodării înfiripate, avînd ca ultimă acti­

vitate : mătăniile. Mulți, cea mai mare parte dintre noi: bărbați de stat
sau dascăli, cabotini sau tribuni, scriitori sau academiciani, funcționari în-
NT

nalți sau mici electori de p-ovincie, maeștrii ai cuvîntului, ai scrisului

sau ai bîtei electorale, dacă au avut norocul să întîrzie în viață, ne dau
CE

un spectacol dezgustător și dezesperant de fantoșe scoase la pensie, înainte

de vreme.
Asta în cel mai bun caz, căci în cel mai rău, mor pe la 40—50
ani, lăsînd în urma lor : mădulare nenorocite, cretinizate, urmări ale alcoo-
I/

lizmului și ale tuturor viciilor, moștenite dela „babacu“.

AS

In fața atîtor exemple de decrepitudine și de senilitate, bătrînețea

sănătoasă, întreagă, robustă și strălucită a solitarului dela Țibănești e o
minune în țara noastră și un model de invidiat.
UI

D. Carp a intrat în al 78-lea an al vieței și deși, de cînd îl cu­

noaștem noi, e bătrîn, a rămas totuș acelaș. Nici o zbîrcitură pe figură, nici
BC

o șovăială în mers; nici un semn de senilitate. Nu sînt nici patru luni

de zile de cînd d. Carp a vorbit pentru ultima oară la tribuna Camerei
și nici trei ani de cînd l’am auzit dela tribuna publică.
22 FACLA

Aceiaș elocință senină, bogată în idei, parcimonioasă în vorbe, uni­

Y
tară și rece, luminată de fulgerile cîte unei metafore tăioase și sinceră,

AR
sinceră, de o sinceritate de cristal! Și tranșantă ! O, mai ales tranșantă :
cu lumea, cu țarâ întreagă, cu adversarii vechi și noui, cu partizanii vechi
și noui, cu sine însuși, dar gelos de integritatea convingerilor și a carac­

R
terului lui, dintr’o bucată.

LIB
Al cui e meritul că această viață s’a desfășurat în chip așa de
minunat ?
Și a cui e vina că azi, inteligența și talentul d-lui Carp nu sînt
în serviciul destinelor ineluctabile ale neamului nostru?

ITY
Insondabil mister! Noi mărturisim că ne doare faptul că alături de
Nicu Filipeseu, Take lonescu, I. Brătianu și alții, nu ne-a fost dat să-l
vedem și pe Petre Carp, ci să-l știm din nou la Țibănești, retras și re­

S
calcitrant ca totdeauna.

ER
Dar, dacă întîmplarea sau absurditatea contigențelor politice a făcut
ca alături de numele lui Petre Carp să deslușim și numele cîtorva
indivizi de o specie așa de inferioară ca acelea ale d-lor Marghiloman,
NIV
Virgil Arion, Slavici și Bogdan-Pitești, nu ne vom pierde uzul rațiunei
și nu vom blestema pe nimeni.
Sînt lucruri, pe lumea asta, cu mult mai absurde și mai ridicule.
LU

Un lucru însă ne revoltă: ca acest bătrîn, care glumește cu toată lumea

și n’are un prieten, care era menit să conducă, nu un partid, dar o țară
întreagă și n’are un singur partizan serios, să fie batjocura d-lor Mar­
RA

ghiloman și Virgil Arion, și să servească drept paravan, în dosul căruia caiafele

trădărei romînești să-și servească interesele lor. Săptămîna aceasta și La
NT

Politique, și Steagul și Cuvîntul dela Iași, au vrut din nou să tragă spuza
pe turta lor, punîndu-ne în față, numele respectabil și mare al lui Petre
Carp.
CE

Ne revoltă această manie detestabilă de a eși în stradă eu numele

lui Petre Carp, ca și cu șalvarii lui Mahomed, cu orice prilej, fie că sîntem
sau nu, dispuși să sărbătorim victoria incontestabilă a unui om împotriva
I/

naturei și a semenilor lui.

Să-l sărbătorim pe Petre Carp — și-l vom sărbători — Dar nu în
AS

fiecare an și nu cînd vor slugile lui Czernin. II vom sărbători cu sufletul

primenit de biruință, în Romînia Mare și însuflețită de mîine, oricît
UI

Petre Carp e azi împotriva ei !

Dar pînă atunci lacheii improvizați ai solitarului dela Țibănești să
facă bine să nu mai fluture pe sus numele lui, cum fac mahomedanii
BC

cu șalvarii profetului.
A. Baldovin
23 FACLA

Y
R AR
Clsmigiul

LIB
Cu alei întortochiate pentru îndrăgostiții ce caută impresia infini­
tului și a singurătățci ; cu bănci ce cunosc volumul și greutatea atîtor

ITY
doici și bone; cu restaurante și lăptării în cari muștele sunt bucătărese;
cu pomi bătrîni, pe al căror trunchi se ușurează cîinii; cu lacul într’o
strachină, în care „sport’s manii“ înfig lopețile cu grație, ca să curețe

S
fundul ; cu tenisul pe care se’ncearcă cele mai stîngace rachete ale
Bucureștiului ; cu sergenți de stradă ; cu flori ; eu mucuri de țigări; cu

ER
pajiști verzi în cari răsar mîndre resturi de covrigi și cornuri cu sare —
Cișmigiul își așteaptă prietenii, ea o țață, clienții.
Și prietenii vin, vin pe vreme bună și rea, pe soare, pe lună.
NIV
Fete frumoase și urîte, crai, fanți, șmecheri, sport’s mani, meșteri.
în rișcă, doici, bone cu copii și fără, soldați, elevi de liceu, bragagii, cîini
de rasă și jigodii — un earavanseraiu fără de sfîrșit, ce se mișcă agale,
petrece, bea lapte, • mănîncă rahat și iubește.
LU

Cine n’a băut lapte bătut la Monte Carlo, n’a mîncat rahat pe aleea
cea mare și n’a iubit în Cișmigiu, nu e bucureștean.
Cine n’a scris un vers, în colțul unde se’ntretae cărările și n’a visat
RA

sărutul muzei pe malul lacului cu sălciile pletoase și cu putoare de baltă

stătută, nu e poet romîn. Cine n’a schițat măcar un colț din Cișmigiu,
cu tufe de lilieci, cu boschete de măceș, cu teii și salcîmii, cu ronduri de
flori și mormane de gunoi, nu e pictor.
NT

Oh, Cișmigiu, grădină numai cu numele și cu binevoitorul concurs al

imaginației romînești; Cișmigiu, pe care capriciul unei regine și-al unui
prinț ți-au împrumutat o clipă grațiile unui parc domnesc; Cișmigiu, în
CE

care nu mai visează nici fecioarele, nici cei cu boala copiilor... cercetași,
rămîi ce-ai fost întotdeauna : grădina murdăriei și a randevuurilor.
Rămîi Cișmigiu cu drumurile tale acoperite de praf pe care nu-1
I/

supără de cît vîntul, cu ochiurile de noroi în care își ploșcăesc trecătorii

ghetele, cu incuria și destrăbălarea caracteristică oricărui local public romînesc.
AS

Soarele și-a strîns ultimile raze și a plecat să se culce.

Lumea ese grăbită din Cișmigiu, ca funcționarii dintr’un minister,
UI

veselă că a scăpat de corvoadă.

Se aprind lămpile pe bulevard.
Țigănușii își strigă ziarele. Tramvaiul se bălăngăne, gata să sară
BC

de pe linie. Un sergent flueră în colț — trece regele.

Și lumea iasă grăbită din Cișmigiu.
Lex.
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Mtiiicește mocofane ca sa am ce exporta nei

ior
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
26 FACLA

Y
R AR
LIB
Ce se știe si ce nu se știe
la Berlin

ITY
In «Berliner Tageblatt» a apărut zilele trecute un articol, referitor
la situațiunea politică externă a Romîniei, și la intențiunile guvernului sau

S
ale partidelor politice dela noi. Ceea ce este de mirare în acest articol,
este admirabilul reportaj politic și preciziunea informațiunilor nemțești.

ER
Aceasta dovedește odată mai mult că reporterul gazetei berlineze își
împlinește conștiincios slujba de spion al Kaizerului în țara romînească.
NIV
Cine știe dacă, pe lîngă aceste informații, neamțul nu va fi trimis în
valiza diplomatică a lui voii dem Busche și niseai-va documente secrete sau
planuri strategice, în strînsă legătură cu sinuciderile ofițerilor superiori ?...
LU

Dar în fine! Ceea ce ne interesează este articolul. Autorul analizează

punct cu punct și cu multă exactitate diversele momente ale Romîniei, în
legătură cu mersul războiului european. Astfel, se știe la Berlin că înainte
RA

de retragerea rușilor din Carpați, în primăvara anului trecut, Romînia

avea angajament formal cu Quadrupla să o secondeze printr’o acțiune
militară. Se știe că pentru Romînia este penibil (sic) să vază crescînd
NT

Bulgaria, dușmanul său dela 1913; se știe că în război romînii ar voi

ca obiectiv principal Transilvania, și că singura dificultate care ne pre­
ocupă este războiul pe două fronturi. In sfîrșit, neamțul dela «Berliner
CE

Tageblatt* mai știe că deși nu este armonie de sentimente între guvern

și Coroană, d. Brătianu are deplina încredere a regelui, care în ultima
instanță va face 'ce vrea întregul popor romînesc.
I/

Cînd cu invazia rușilor la Mamornița, vodă Ferdinand a spus că el

AS

nu va fi ca Tino al Greciei. Fără să vrea poate, desigur că fără să vrea,

vodă a spus o vorbă mare, căreea istoria îi va atribui un sens patriotic:
acela că regele Romîniei nu va sta împotriva sentimentului unanim
UI

al țării.
Din ceea ce știu, sau din ceea ce cred nemții dela Berlin, toate
BC

lucruri exacte de altminteri, o idee se desprinde clară : nemții se bizue

pe șovăiala Romîniei, din pricina sentimentelor contrarii, a onflictelor
politice pe care trebue să le rezolve hotărîrea ei.
27 FACLA

Părerea noastră este că simpaticul nostru iconfrate teuton dela

“■Berliner Tageblatt,, se înșală amar, că șovăiala Romîniei este numai

Y
aparentă, și că nemților le mai lipsesc trei elemente din atot știința lor,

AR
ca să fie luminați pe deplin asupra viitoarelor noastre raporturi cu
Vaterlandul d-lui Busche.
1) Romîniei nu îi este deloc penibil să știe că Bulgaria a crescut,

R
pentru simplul motiv că Bulgaria n’a crescut. Hipertrofia ei actuală este

LIB
provizorie, ea și. aceea din 1912, după care însă a urmat un 1913.
Romînia nu va permite nici odată îmbățoșarea nemăsurată a Prazului,
adică creșterea Bulgariei în dauna noastră. Dacă «țarului* dela Sofia nu

ITY
i-a intrat suficient baioneta de acum trei ani, ei bine, sîntem dispuși să-l
facem să o simță a doua oară pînă în prăsele. Va mai veni odată vre­
mea cînd el, nevastă-sa, maică-sa, soacră-sa și tot neamul lui, va împuia

S
cu telegrame capul regelui, reginei, prințului și prințeselor noastre, cu
rugămintea de a interveni în favoarea păcii. Și eu toate că ne-ar fi mai

ER
drag să ne asvîrlim în primul avînt peste Carpați, dacă va fi nevoe
vom mai trece încă odată Dunărea, exprimînd un adevăr politic nou :
NIV
drumul la Alba lulia duce prin Sofia...
Iar cît despre greutatea strategică de a lupta pe două fronturi,
armatele lui Brussiloff și Sarrail se vor însărcina să rezolve și această
LU

chestiune, egal de penibilă pentru... nemți.

2) Dacă e un adevăr statornic că noi nu înțelegem să fim alăturea
de învinși, apoi acesta l-am dovedit chiar prin faptul că nu ne-am aliat
RA

pînă azi cu armatele învingătoare ale Kaizerului... Paradox? Nu. Pentru

noi nu e îndoială că nemții vor fi bătuți în cele din urmă. Și cu toate
că noi n’avem serviciul de spionaj atît de bine organizat al Germaniei,
NT

știm și noi nițel că toate trăznetele victorioase ale Germaniei sunt numai
zvîreolirile de agonie ale monstrului de oțel, care în curînd își va da
duhul în brațele Satanei.
CE

,, Asta pentru noi e o dogmă. Contrariul este exclus. Fiindcă în cre­

dința noastră este o imposibilitate morală alianța cu ungurii. Nici un om
politic dela noi n’ar iscăli-o. Mai curînd și-ar arde mîna ca Mucius
I/

Scaevola.
AS

Neamțul cu articolul, punînd ipoteza pesimistă că Romînia e cu

putință să intre în acțiune după strîngerea recoltelor, adică prin August
sau Septembrie, închee că Germania va privi viitorul și după acest ter­
UI

men cu acelaș calm și cu aceeaș încredere în stindardele ei. Terminăm

și noi la fel: privim viitorul tot atît de liniștiți, și cu aceeaș încredere
BC

în stindardele noastre!
N. Albotă
28 FACLA

Y
R AR
LIB
In tara Iul Corbescu

ITY
Cititorii noștrii știu că Facla nu se sfiește să spună ade­
vărul nici asupra oamenilor, nici asupra iaptelor. Convinși de
importanța libertăților noastre constituționale, cari sînt sursa de­

S
mocrațiilor moderne, ne-am dat seama de la început că libertatea

ER
exprimărei, a scrisului,, libertatea presei, cu alte cuvinte, este cea
mai esențială și singura reală în țara noastră, dominată de un
sistem social corcit.
NIV
La adăpostul și în lumina acestei libertăți am spus adevă­
ruri; crude de cele mai multe ori; fatale pentru unii adversari,
am rupt multe măști, am dărîmat multe statui ale hipocriziei,
LU

am sfîșiat, în aplauzele cititorilor, multe glorii falșe și aureole fac­

tice. Dar, martori ne sînt aceiași cetitori, că am făcut toate
acestea cu măsură și cu eleganță; că nu ne-am tăvălit în mocirla
RA

calificativelor lipsite de gust și că am căutat să învăluim atacu­

rile noastre în cît'mai mult talent — atîta cu cît ne-a dăruit cel
NT

de sus — și am disprețuit insulta grosolană și proza lesnicioasă

a pamfletarilor de rînd, cari merg cu cinizmul pînă acolo în cît
nu se respectă nici pe ei înșiși, convingerile și talentul lor
CE

dacă au așa ceva.

Dar pe proști, pe ipocriți, pe prigonitori, pe tirani, i-am
lovit, i-am expus oprobriului, i-am făcut ridicoli, i-am alungat în
I/

găuri de șobolani cu o energie neslăbită și cu tot entuziasmul

tinereței noastre.
AS

Cine va răsfoi colecția revistei noastre, se va convinge ușor

de asta.
UI

Facla continuă o tradiție și menirea pentru care a fost

creată, și azi, cînd avem de-i face cu Constandineștii, cu Czer-
ninii, cu Mirghi lo manii, Virgil Arionii, Corbeștii și toți proștii
BC

și toți Porcii din țara asta.

Ei bine, cu toate astea, cu toate că luptînd cu ea de ani de
29 FACLA

zile, cu toate că adeseori -am vîrît ghiarele pînă în fundul pros­

Y
tiei romînești, tot nu știam cît e de adîncă și de vastă.

AR
Iată ultimul caz, care o ilustrează de minune. Un ziar, un
pamflet, care n’are nici măcar scuza talentului sau a artei, a
insultat zile de-a rîndul familia regală, Dinastia, pe prinț și pe

R
rege și pe toți. apărătorii și toate slugile lor. Și gazeta a apărut

LIB
înainte, zi cu zi, fără să fie supărată, fără ca directorul sau gi­
rantul ei să fi fost tîrîți pe la poliție și fără ca d. Corbescu să
alerge, ca un mops, cu limba de-un cot, după țigănușii care o

ITY
vînd.
Nu că am fi dorit aceasta. Dimpotrivă! Noi credem că ade­
vărul trebue spus în ciuda tuturor corbeștilor din lume, că gro­

S
solăniile, cu cît sînt mai... grosolane, se elimină prin ele în-
șile, că bunul simț al romînului se depărtează cu desgust de ele.

ER
Dar ori cum, cazul e ciudat. Vasăzică, după d. Corbescu, în
țara asta, poți să înjuri pe ori cine și orice, pe rege, pe mitro­
NIV
polit, pe d. Brătianu și Take lonescu, pe prinț, pe Dumnezeu și
pe maica precista și chiar pe d. Corbescu, — numai de nemți să
nu te atingi.
Facla a fost doar confiscată pentru că a îndrăznit să se
LU

revolte și să vorbească ceva mai tare

de atrocitățile, de sălbăticiile și de
crimele nemților.
RA

Apoi să ne erte d. Corbescu, dar

nu știam că pe lingă că e sluga ple­
NT

cată a celor mari e și lacheu nemțesc,

în acelaș timp!
FCL.
CE
I/
AS
UI
BC

In cnrînd pe una din cele mal mari scene din Capitală

Hârfa-Pâita
Revista revistei „Facla“ în două acte și o înmormîntare.
Cei trei spioni
Trei tineri avocați din București s’au dus să-și petreacă o vilegiatură

Y
calmă și singuratecă la Vărbilău, sat liniștit și pitoresc lingă Slănicul din

AR
Prahova. Jandarmul rural din Vărbilău, un anume I. Crioșteanu și-a zis,
imediat ce i-a zărit:
— Trebue că ăștia sînt niște spioni.

R
Și cu simțul răspunderii pe care-1 poartă ori ce agent al autorității,
ridicat într’un post atît de înalt, domnul jandar începu să-i iscodească

LIB
toată ziua, fixîndu-se din ce în ce mai mult asupra concluziei că are de
aface cu niște spioni. Dacă oamenii mîncau, domnul jandar mormăia în
sinea sa, sherlock-holmian :
— Hm! Mănîncă...

ITY
Dacă scriau, lucru ce tinerii făceau mai toată ziua, domnul jandar
se îmbățoșa :
— Hm! Scriu... Cui scriu, dacă nu nemților de la București! Dacă
stăteau seara cu lampa aprinsă în ceardac, domnul jandar reflecta :

S
— Iși fac semnale luminoase cu ungurii de peste graniță.

ER
(Vărbilăul este la 60 de km. depărtare de frontieră).
Dacă oamenii se duceau în poiană, domnul jandar după ei, să vadă
dacă produsele nu miroseau a spionaj.
NIV
Intr’o zi, tinerii avocați se duseră la Ploești, ca să-și împrospăteze
proviziile de mîneare. In lipsa lor, jandarul Ie făcu percheziție prin
casă, cu primarul și notarul satului. Găsind într’un dulap niște cutii de
conserve, jandarul sări în aer de un metru :
LU

— Mașini infernale cu dinamită!

Și jandarul luă în primire cutiile cu dinamită, ca să le înainteze
Siguranței generale.
— Dovadă că sînt spioni, zicea el, este că au fugit în grabă, și
RA

n’au avut nici timpul să-și ia cuferile. S’au cărat numai cu hainele de
pe ei !
In momentul acela, tinerii avocați tocmai intrau pe poartă, coborînd
NT

dintr’o căruță o nouă ladă cu de-ale mîncării. Fioros și teribil, d. jandar

îndreptă țeava carabinei spre ei:
— Stați, mizerabili ! răcni el. Nici o mișcare, că vă cule!
CE

Și cercetînd lada, găsii alte cutii de tinichea.

— Mașini infernale, nu v’am spus eu ? se adresă el primarului.
Apoi, găsind niște cutii mici de compot, afirmă, competent:
— Uite! Astea sînt granate de mînă.
I/

Găsind și niște cuburi mici de supe Maggi, indignarea lui nu mai

cunoscu culmea :
AS

— Gloanțe dum-dum!
Le fu imposibil oamenilor să convingă pe bravul jandar că fasolea
verde sau compotul de corcoduși n’au afinități strînse cu dinamita. La
UI

propunea lor de a deschide o cutie, jandarul urla :

— Nici o mișcare, că te culc !
Cu mare greutate, după ce se întruni conțiliul satului, oamenii fură
BC

lăsați în pace, dar domnul jandar I. Crioșteanu făcu un raport scris

către Siguranță, asupra pericolului pe care-1 prezintă aflarea celor trei
spioni în satul Vărbilău.
Styx
31 FACLA

Y
R AR
LIB
Biblioteca medicală
In eurînd va apare în editura noastră o bibliotecă științifică, sub

ITY
direcțiunea d-lui Dr. Sîrbulescu, medic secundar al serviciului mixt din
spitalul militar și unul dintre cei mai apreciați chirurgi și specialiști în

S
boale genito-urinare.
Biblioteca aceasta, ca toate cari apar și vor apare în editura noastră,

ER
va fi bine scrisă, elegantă, eftină și în condițiuni teclinice superioare.
Editura «Facla® crede că umple un gol de multă vreme simțit în
NIV
publicistica romînească, încredințînd unuia dintre cei mai buni și mai
căutați doctori militari din țară, o publicație medicală.
D. Dr. Sîrbulescu este unul dintre acei medici, cari nu s’au .devotat
LU

unei profesiuni mai mult sau mai puțin rentabile, cum fac generații
întregi de discipoli ai lui Aesculap, prea mulțumiți că au luat doctoratul
și pot să-și formeze pe încetul, cu eforturi supraomenești, o clientelă du­
RA

rabilă și eternă.
D-l Sîrbulescu s’a devotat medicinei din încrederea ce i-a inspirat-o
această vastă știință, din pasiunea înăscută, și dintr’un fel de înclinațiune
NT

naturală, îndemnat de acea viziune înaltă a luptei necurmate, prin care

omul trebuie să înfrîngă boala și să evite moartea și din nobila ambiție
de a ridica nivelul scăzut al sănătăței sociale.
CE

Dar, cum în această luptă, ca în. orice luptă socială, nu e de-ajuns

numai hărnicia, competența și stăruința personală a fiecărui medic în
parte, ei și propaganda, răspîndirea cît mai largă a cunoștințelor medicale
I/

elementare, «Facla® s’a gîndit să editeze o bibliotecă în condițiuni literare

AS

și technice unice în publicistica romînească.

Cititorii cari urmăresc și apreciază eforturile neîncetate pe cari le
face editura noastră pentru a tipări cărți, cum rar se pot tipări în tipo­
UI

grafiile romînești, dominate de o rutină de aproape o jumătate veac, vor

primii, credem, cu bucurie vestea aceasta, cu atît mai mult cu cît biblio­
BC

teca e pusă sub direcțiunea unui eminent doctor, al cărui nume e o

garanție superioară pentru toată lumea.
Editura «Facla
32 FACLA

Y
R AR
LIB
„ S’o vezi pe«a mea “ si Teatrul
National se repară

ITY
Am răspuns și eu, cu prezența, la o invitație atît de politicoasă și i-am văzut-o.
Trebue să mărturisesc că nu m’am speriat de loc, că n’am fost cît de puțin mi­

S
nunat și că nu mi s’a părut extraordinară. E cam ca a tuturora. Nu e vorbă mă aș­
teptam la ceva mai mult. La ceva mai mult, în înțelesul că o credeam mai literară,

ER
mai legată, mai conzistentă, cu mai puține slăbiciuni și lipsuri, mai dezbrăcată de spi­
rite ieftine.
NIV
Incontestabil că reclama care și-a făcut-o Gregorian cu această podoabă, cu care
are aerul să se fudulească cam de mult, a prins. Și a prins cu drept cuvînt, pentrucă
cu toate lipsurile și slăbiciunile, revista «S’o vezi pe-a mea* face parte din cele reușite
și menite să ție afișul multă vreme.
LU

Două cuplete, din cele mai reușite ; Mizilearul și Grecul, au plăcut mult și au fost
aplaudate din toată inima.
RA

Autorul a avut multe momente fericit inspirate, păcat însă că n’a știut să le ex­
ploateze îndeajuns. Se puteau face lucruri și mult mai frumoase, cu gazetarul pușcăriaș,
cu chinezul și chiar cu lăutarii.
NT

Ce era interesant pentru autor și direcțiunea Arenei amicii orbilor, ca pretutindeni,

era dacă revista are să placă. Revista a plăcut, a prins și se face treabă.
Dintre interpreți trebue să pomenim pe Mânu, foarte reușit într’un tînăr din
CE

lumea bună, care s’a învîrtit pentru mobilizare, și Protopopescu în Neamțul și Grecul.

Teatrul Național și-a început reparațiile. Cred că ăsta e rostul oamenilor cățărați
I/

pe ziduri și a murdăriei din piața Teatrului.

Se zugrăvesc fațadele, se lipesc găurile, se schimbă scaunele și îmbrăcămintea’
AS

se tapisează lojile, se mută vespasianele, dar rămîn în schimb : Maria Filotti, Constanța
Demetriad, Mărculescu, Ioan Livescu și toate celebritățile de acest calapod.
UI

Cu siguranță că au să se schimbe “multe lucruri, însă nu cred să se renunțe de

loc la piesele d-lor Diamandy și Emil Nicolau, cari au fost consfințiți prin înscrierea lor
în repertoriul permanent al Naționalului, alături de Dataille, Bernstein și Rostand.
BC

Vremea trece, teatrul se repară, poeții traduc pe Cyrano și noi ne pregătim de

război.
Barbu Stroe
 BC
UI
AS
I/
CE
NT

Terenț-Toșca... păzea !...

RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
 Y
R AR
LIB
ITY
Momentul suprem

S
ER
In țară e liniște. Federația Unio­
NIV
nistă a plecat la băi. Exportatorii, con­
trabandiștii, fericiții cîștigători ailoturilor
Romîniei neutrale, au împănat văile
LU

munților și coastele mărci. Bucureștiul

e pustiu. Pe calea Victoriei trecătorii
se tîrăsc încet, obosiți, asudați, ofiliți
RA

de razele soarelui. La șosea, cîțiva vi-

legiaturiști întîrziați, în automobile din
NT

ce în ce mai rare și în trapul ostenit

al cailor.
CE

Ziarele nu mai apar în ediții speciale. Știrile cele mai

senzaționale par’că nu mai impresionează pe nimeni. Capitala
e. moartă, țara e liniștită și obșteasca suflare romînească pare
I/

sătulă pînă ’n gît, de război. Dacă ar muri astăzi Frantz-

AS

losef sau dacă Kaizerul s’ar spînzura de năduf în fața Ver-

dunului, abia-abia dacă toate ziarele de tiraj la un loc ar
vinde cîteva sute de exemplare mai mult ca de obiceiu. Suntem
UI

blazați și nervii ne sunt tociți de emoțiunile, durerile și trage­

diile altora !
BC

Și cu toate astea în mocneala și în indolența asta, în

scepticizmul unui popor care nu mai speră și nu mai crede în
nimic, în acalmia întinsă peste țară ca o mlaștină pestilențială
35 FACLA

Y
de silă, de plictiseală și de neutralitate, momentul suprem a

AR
izbucnit pe negîndite și destinul Romîniei a fost hotărît. Ce s’a
petrecut în umbra cabinetelor diplomatice? Ce propuneri s’au

R
făcut ? Ce făgădueli ni s’au dat ? Ce angajamente ne-au
legat soarta ? Nu știm și chiar dacă am ști ceva n’am avea

LIB
dreptul să vorbim, Destul numai că zarul sorței e de-acum
aruncat. Suntem, fără putință de șovăire și de ratractare,

ITY
în pragul răsboiului național. Inteligența calculată, sufletul rece
și mina abilă a d-lui Brătianu, au rupt zăgazurile neutrali-
tăței. Momentul suprem a trecut.

S
De sigur pacea aparentă va putea să mai întîrzieze o săp­

ER
tămână, două, o lună sau mai multe. Cetățenii veselii cetăți jrt
lui Bucur vor putea să mai petreacă încă sub cerul înstddt al
NIV
ultimelor nopți de vară cîteva ceasuri divine. Exportatorii și
contrabandiștii, vor mai avea încă vreme destulă să încaseze
arginții ultimului ceas al lui Iuda.
LU

Dar ce importă arginții lor și vesela agonie a neutrali-

tăței noastre în fața rezultatului definitiv, în fața perspectivei
imense de luptă, de mărire și de ideal care se deschide de-aci
RA

înainte poporului romîn. Ce importă micimele și scăderile vremei

noastre, cînd ceasul jertfei supreme se apropie și cînd sîngele
NT

hărăzit de pe acum cîmpiilor Transilvaniei va spăla în valurile

lui toate rușinele și toate umilințele anilor acestora cumpliți de
CE

neutralitate.
Țara e liniștită. Nici un fior de nerăbdare nu străbate su­
fletul obscur al mulțimelor. E pace în cerul Romîniei și pace
I/

pe pămînt.
AS

In clipa asta supremă de încordare și de reculegere să fim

și noi asemenea pământului țărei. Să uităm desbinările cari ne
UI

frământă și urele cari ne mistuesc. Să ne ridicăm sufletele în­

veninate de certuri zadarnice pînă la înălțimea Carpaților pe
cari îi vor trece armatele noastre. S’avem încredere și să sperăm.
BC

Soarta Romîniei e pe mâini abile și puternice. Aliații cred

astăzi în steaua noastră și în cuvîntul d-lui Brătianu. Să
credem și noi. »
Ioan NlCOAKĂ.
36 FAOLz\

Y
R AR
LIB
Dimitrie Brezulescu

ITY
Il văd în biuroul băncei Gilortul, din Novaci, într’o limpede după
amiază de August, explicînd, cu registrele în mină, mai multor mosafiri,
printre cari și mic, cum merg lucrările și în ce consistă unele origina­

S
lități ale băncei.

ER
II văd — a doua zi de dimineață — cu pieptul gol, cu mînecile sumese
desfășurîndu-mi credința lui entusiastă în vlaga, în încăpățînarea și în vi­
itorul vitejilor lui «tăgîrțari» de pe Gilort.
NIV
II văd în București — ani dearîndul — alergînd și străbătind pretu­
tindeni, cu servieta subt braț, împins de nevoile, de lipsurile, de zbuciu­
mul către mai bine al acelora pe cari îi iubea și a căror sfîntă încredere
LU

Matache Brezulescu o păstra și o îngrijea ca pe o candelă din altar.

II văd — în preziua vacanței Paștelui, din anul acesta — rezimat de
contoarul scmințcriei Pildner și alegînd, pentru grădina lui dc la Novaci,
RA

felurite soiuri de flori — dintre cari unele erau să-i acopere, azi, mormîntul!
Și-l văd — cea din urmă oara — într’un sanatoriu de la Șosea, răpus
de boala neașteptată, din dedalul căreia știința medicală n’a mai știut, n’a
NT

mai putut să-l mîntuiască.

Astăzi doarme la Novaci. El, cel vecinie agitat, stăruitor, harnic
CE

pentru toată lumea care se sprijinea, nădăjduia și alerga la el, astăzi a

uitat de trebile băncei, nu mai vede nevoile țărănimei gorjene și și-a îm­
preunat mîinile spre vecinică odihnă. Azi. 14 Iulie, la vecernie, îl vor
îngropa în cimitirul mic și piui de burueni, unde dorm, neam de neam,
I/

oamenii trudiți și dîrji, din vlăstarișul cărora s’a ridicat și el, iubitul
AS

nostru Matache Brezulescu. Aș fi voit din toată inima mea îndurerată să

fiu și eu la înmormîntare. Dar am aflat prea tîrziu despre plecarea lui!
Ne intrase teama în suflet, la mulți, dar tot nu credeam că desno-
UI

dămîntul va fi atît de grabnic. Amicul nostru era doar oltean din Gorj.
Căile Domnului sînt, însă, necunoscute!
BC

Matache Brezulescu cade dintr’o dată, ca un brad trăsnit, într’una

din acele păduri întunecoase din munții Gorjului, unde geniul lui de fi­
nanciar și de mare întreprinzător zbuia, lumina și ne făcea să vedem ca
aevea: parcelarea, rînduiala, esploatarea sistematică, apele repezi înfășu-
37 FACLA

rindu-se pe roțile morilor electrice, transfigurarea și fericirea țărănimei de

la munte !

Y
Ce voia el să facă din Novacii lui și din Gorjul lui — e vis de uriaș.
Ce a făcut într’adevăr și ceia ce se vede azi*—e cu mult mai presus de

AR
puterile și de zilele unui om care moare la 36 de ani. Tovarășii lui de muncă,
îndrumătorii băncilor populare și ai cooperativismului sătesc ne vor da

R
într’o zi cartea cuvenită, din care să învățăm și să admirăm opera întreagă
și puterea de muncă a lui Matache Brezulescu.

LIB
Pleacă dintre noi prea de vreme. Și se rumpe din inimile noastre,
din așteptările noastre, din planurile mari unde el stătea în frunte și noi
în preajma lui.

ITY
Cînd m’am despărțit de el acum în urmă, în camera-i de la sana­
toriu, l-am privit cu oarecare solemnitate și i-am spus bărbătește:
— Cu Dumnezeu! nene Matache.

S
Mi-a răspuns cu vioiciune:

ER
— In El îmi e nădejdea!
Dragul meu amic! Noi sîntem pleavă de o zi. Dumnezeu e taină și
vecinicie. Innaintea lui, ceasurile tale mai erau prea puține.
NIV
Așa a fost voința lui. Pleci de la noi într’un timp cînd inima tu­
turor Romînilor e strînsă de așteptare și de grijă. Tu, acum, ești dincolo
de grijă, de durere și de nesiguranță!
LU

Dumnezeu să răcorească sufletul tău, cel însetat de dorul fericirei

neamului romînesc, cu desvăluirea îndurărilor ce ne păstrează!
G. Gai.action
RA
NT

Mercuri 20 Iulie -- 2 August, se împlinesc doi

CE

ani dela izbucnirea războiului, doi ani de

cînd barbaria germană se încearcă în zadar să
înăbușe în sînge, independența popoarelor și
I/

civilizația omenească.
FACLA, consecințe trecutului ei de revoltă
AS

împotriva oricărei nedreptăți, a oricărei crime,

va reaminti zilele teribile din Iulie și August
1914 printr’un număr special, bogat ilustrat
UI

în culori și nemilos ca răzbunarea.

Dacă vreți să măsurați imensitatea șl adîn-
BC

cimea crimei nemțești, citiți FACLA de Mer­

cur! 20 Iulie.
38 FACLA

Y
© si istorici

AR
Orele S și 5 minute. Zrrrr!!! Zrrrr!! Sar, ca ars, din pat, cu ochii

R
buimăciți de somn, iau aparatul în mină și strig cît pot: Allo! Allo! Cine
e acolo ?

LIB
— Dumneavoastră, D-le Director ? Aci lancu Ștrul.
— Cine ?
— Ștrul, primul redactor al ziarului.

ITY
— A, tu ești Ștrul ? Ce este, ce s’a întâmplat de mă scoli cu
noaptea în cap ?
— Mă ertați, d-le Director, dar evenimente extrem de grave 1

S
Puteți veni la redacție ? Imediat ?

ER
— Dar ce este ? Spune 1
— Cu neputință la telefon, în interesul ziarului vă rog să veniți
imediat. NIV
înțelegi că cu tot cheful din ajun, băut, nedormit, mort de oboseală,
nu știu cum m’am îmbrăcat, cum am eșit pe ușe afară, cum am sărit în
prima trăsură eșită în cale’și cum am intrat val-vîrtej pe ușa redacției.
LU

lancu Ștrul mă aștepta agitat și emoționat :

— O zi istorică, d-le Director!!!
— Ei ași?!
RA

— Să nu rîdem. Intrăm în acțiune.

Viu acum de la Porcu. El a vorbit aseară cu Brătianu. I-a declarat
lămurit: intrăm!
NT

Cunoscînd pe amicul meu Ștrul, m’am uitat lung la dînsul, m’am

gîndit, cu un aht la mimă, la ceasurile de somn pierdute și am exclamat
CE

nenorocit:
— Pentru asta m’ai sculat, Ștrul ?
Dar Ștrul era de data asta fără milă.
I/

— Ce somn! De asta ne arde nouă acum ? D-ta iei todeauna lucrurile

în glumă. Iți spun încă odată: intrăm!
AS

Mărturisesc că accentul cavernos al cuvintelor lui, ora matinală și

lugubră, noaptea nedormită, una din cauzele astea sau toate la un loc,
mi-au impresionat nervii și ain crezut.
UI

Intrăm, prin urmare. Ceasul așteptat a sosit! Brătianu s’a trezit și

el din somn. Romînia Mare intră în domeniul realităților posibile.
BC

O jumătate de ceas, un vînt de revoluție a suflat în redacție. Tele­

foanele zbîrnîiau, reporterii alergau, linotypurile țăcăneau, rotativa se pre-
S9 FACLA.

gătea să mugească. Ca pe-un cîmp de război, lancu Ștrul lua atitudini

istorice de generalissim. In fața harței europei, întinsă pe perete, își punea

Y
febril ochelarii în ochi, și-i scotea, îi ștergea cu batista și-i arunca iarăși.

AR
Privindu-1, mișcat, aveam impresia cataclismului care se apropie.
Ediția specială, cu litere de-o șchioapă, anunțînd ziua istorică a
Romîniei era aproape gata. Ne mai trebuia o ultimă informație: data

R
aproximativă a mobilizarei.

LIB
La orele 10 fără 8 minute punct, lancu Ștnd ne-a anunțat că are
o audiență Ia Costinescu, că va afla ultimile amănunte necesare ediției
speciale și că să așteptăm pînă atunci.
Un sfert de ceas toți am stat ca pe ghimpi. Clipele păreau zile și

ITY
minutele ani.
In sfârșit lancu Ștrul apare. II întîmpinăm, muți de emoție. Grav
și sibilin ca un diplomat, lancu Ștrul îmi șoptește la ureche că ar vrea

S
să fim singuri. Redactorii se retrag. Eu sînt numai urechi. lancu Ștrul

ER
îmi comunică:
— Intrarea în acțiune s’a amînat! E o chestie numai de eîteva zile.
Costinescu Fa văzut pe Brătianu azi dimineață. Nu i-a spus nimic. Dar
NIV
prietenul nostru a înțeles că lucruri extrem de grave se pregătesc.
Nu m’am putut opri să nu strig indignat.
— lancu Ștrul, miniștrii își bat joc de tine șau tu îți bați joc
LU

de ziar.
Ofensat și marțial ca un spadasin pe teren, lancu Ștrul m’a mă­
surat cu o privire care’mi reproșa ingratitudinea și mi-a spus:
RA

— Sînt orele 10 și 35 de minute. La orele 11 și 1 am întîlnire

cu Morțun. Nu se știe ce se poate petrece pînă atunci. Vă repet, trăim o
NT

zi istorică. In interesul ziarului vă rog să lăsați pregătită ediția specială.

Firește că am lăsat-o, întru cît tot era culeasă.
Redactorii au reintrat în sală, conversația a urmat înfierbîntată și
CE

cum fiecare vorbise cu cel puțin doi miniștrii, înțelegeți lesne cîte păreri
se încrucișau în aer și, cu cît brio, redactorii mei băteau cîmpii.
In focul discuției, nici n’am observat dispariția lui lancu Ștrul.
I/

Ne-am trezit din încîlcita controversă politică numai cînd telefonul a

zbîrnîit lung, sacadat, exasperant:
AS

Zîrrr 1 Zîrrrr 1 Zîrrr!! 1

— Allo! Allo! Cine e acolo ?
UI

— A.ci lancu Ștrul!

— Ce 9?
— Dați drumul ediției: intrăm în acțiune. N’am găsit pe Morțun.
BC

Dar Minulescu mi-a confirmat confidențial hotărîrea lui Brătianu. Puteți

adăoga că, din moment în moment, se așteaptă fixarea zilei de mobilizare.
40 Facla
Cu toate că cunoșteam bine pe lancu Ștrul și pe Minulescu, am
dat ordin să închee paginile și să se dea drumul ediției.

Y
Emoția era la culme, zețarii culegeau vingalacele cu mîinile tremu-

AR
rînde; paginatorul asuda, pe literile de plumb; mașinile de stereotipie
deschideau guri înfierbîntate. Totul erea aproape gata. Un ultimul semnal !
Cînd lancu Ștrul intră ca o furtună, căzu gîfîind pe un fotoliu, își

R
șterse fruntea de sudoare și abia putu să suspine:

LIB
— Opriți, opriți!
— Ce este, ce s’a întîmplat? Decretul e semnat ? Mobilizarea începe?
lancu Ștrul făcu un gest vag cu mîna:
— Nu! nu! Dați-mi un pahar cu apă. Plecînd de la Minulescu

ITY
m’am întîlnit cu Porumbaru. I-am strins mîna înfrigurat și i-am spus :
«Excelență, intrăm!»— «Unde», m’a întrebat cu glas cîntat, ministrul.—
«In acțiune, Excelență!»— «Nu știu nimic! Adineauri am văzut pe

S
Brătianu și mi-a spus că pleacă, pentru o săptămînă, la Florica». — «Cum!

ER
Pleacă»? am exclamat eu.— «Da! Pleacă». Am înțeles atunci că nu intrăm
în acțiune și am venit, într’o fugă, dacă nu e prea tîrziu.
Din fericire nu era tîrziu. Dar cum în vremea asta, agitațiile, emo­
NIV
țiile, perspectiva unei zile istorice ne scoborîseră stomacurile în călcîie,
ne-am dus să reparăm forțele, epuizate de neutralitatea Romîniei, la res­
taurantul cel mai apropiat.
LU

Ca la masă, ca în fața unui pahar cu vin, conversația a alunecat,

veselă și ușoară, asupra subiectelor străine războiului european și încet-
încet ne-am descrețit frunțile și am uitat frigurile dimineței. Singur numai
RA

lancu Ștrul părea profund preocupat. S’ar fi spus că presimțea ceva mis­
terios și că demonul ziaristicei îl chinuia.
NT

Și presimțirele nu l’au înșelat. De-odată un chelner îi comunică o

știr» la ureche. lancu Ștrul tresare, se uită în ochii mei și ’mi spune
victorios : — Telefonul!
CE

N’am mai avut timp să-i replic. N’am mai avut timp nici unul să
ne întrebăm: ce este, cine ’1 cheamă, ce se petrece. Ca la cinematograf,
totul s’a petrecut cît ai clipii din ochi. lancu Ștrul dispăruse, vorbise în
I/

vremea asta și se întorcea acum, cu pași de struț, izbind chelnerii, răs-

turnînd mesele, ridicînd în urma lui un concert de înjurături.
AS

Cu privirile rătăcite îl întrebăm: ce este, ce se petrece ?

lancu Ștrul ne lasă să așteptăm cîteva clipe lungi ca un v»ae, apoi
UI

silabisește răspicat: Intrăm în acțiune!

— Cine ți-a spus?
— Victor lonescu.
BC

O singură exclamație i-a răspuns în cor:

— Să intri tu în....
I. N.
Neamțul nu crede I
M’am întâlnit aseară cu vechiul meu prieten, neamțul dela Berlin.

Y
Cu o halbă plină dinainte și cu vre-o șase goale, neamțul meu pocnea in
piele de sănătate, de fericire și de optimism inperturbabil. Cum m’a zărit

AR
de departe mi-a întins vesel brațele, scurte și groase ca două jamboane
și m’a întrebat rîzînd:
— Ei! chind intrat ia tunmeafoastră!

R
E întrebarea pe care mi-o pune mefistofelic de cîte ori dă cu ochii
de mine, odată, de două ori pe săptămînă sau de zece ori în aceiași zi.

LIB
I-am răspuns și eu,'ca totdeauna; dar ceva mai misterios și mai
confidențial de data asta:
— Intrăm neamțule, intrăm! Acum s’a sfîrșit cu voi !
Neamțul meu rîdea încîntat de farsa pe care i-o jucam vecinie.

ITY
— Și cin a mai spus la tumnta cometia aste?
— Toată lumea, neamțul inimei mele. Astăzi intrarea noastră în ac­
țiune nu mai e un secret pentru nimeni. Tu poți să rîzi înainte și cei

S
șaizeci de mii de nemți cîți sunt în țară pot să-și lungească gurele pînă
la urechi rîzînd, intrăm în acțiune. Vrei cîteva dovezi ?

ER
— Una singură și pună !
— O sută dacă vrei. Ascultă bine ce-ți spun și avertizează imediat
pe von Busche. încep cu cea mai importantă: Regele s’a întors în Bu­
NIV
curești.
— Asta știut la noi. Chemat la El amanta dela Metropol.
— Ionel Brătianu s’a întors dela Florica.
— Tomn Bratianu ostenit de somn.
LU

— Pherichidy a fost chemat telegrafic dela Constanța.

— Pe tumnealui chemat un coleg a meu pentru un bermis de export.
— Guvernul se remaniază zilele astea< Vom avea în curînd marele
guvern național-liberal care va prezida la mărirea Romîniei. Se spune că
RA

vor intra în cabinet d-nii Banu, Pherichidy, Vintilă Brătianu și Nicușoi-

Săveanu. Ce mai zici neamțule ?
— Zic că alții înpogățit testul. Tomn Bratianu vrea să înpogățească
NT

pe toți.
— Și n’am terminat neamțule. Granița noastră înspre Bulgaria a fost
închisă. Soția generalului Iliescu care era în Elveția și trebuia să se în­
CE

toarcă abia prin Septembrie a fost rechemată în țară telegrafic, a sosit

acum vre-o două zile. Munițiunile comandate în Franța încep însfîrșit să
ne sosească prin Rusia. Nicu Filipescu a plecat la Călimănești și-a declarat
înainte de plecare că nu se va întoarce de cît în ziua mobilizărei. Noul
I/

ministru al Franței, deși a sosit în țară, nu-și va lua postul în primire

AS

de cît după ce tratatul nostru de alianță cu Quadrupla va fi semnat de

Blondei. Toate concediile ofițerilor au fost revocate pe ziua de 1 August.
Austriacii fug de rup pămîntul din fața rușilor. Nemții tăi nu pot să mai
facă un pas înainte spre Verdun. Revoluții încep să izbucnească mai
UI

pretutindeni în Germania. începutul sfîrșitului se apropie.

Ce mai vreți să așteptăm ca să intrăm și noi în acțiune!
BC

— Inche chiteva gheșeft. Am nefoe face lanuar fiitor touă sute

cistern penzin. Io nu tem răspoi. Dacă gabatat bermizul, blătesc imediat.
Și neamțul meu isbucni într’un hohot de rîs înfundat, enorm, colosal.
Niki Percea
 Y
R AR
LIB
ITY
Jaurâs

S
O tristă aniversare

ER
Se împlinesc doi ani dela moartea lui Jean Jaur^s, doi ani de cînd
creerul vast și fecund al celui mai desăvîrșit bărbat pe care l’a văzut
NIV
veacul nostru, s’a risipit, amestecîndu-se cu cenușa țigărilor, într’o mi­
zerabilă scrumieră de cafenea.
Doi ani de când Franța a pierdut nu numai una din frunțile ei cele
LU

mai bine organizate, dar și una din elocințele cele mai mari care, dela
Mirabeau, nu mai emoționase așa de puternic publicul francez; unul din
acele triumfuri omenești așa de strălucitoare că domină o eră întreagă a
RA

evoluțiunei unui popor.

în nici unul din fiii Franței, nu s’au asociat, în chip așa de minunat
NT

gîndirea profundă cu inteligența sclipitoare și vastă a rasei gali'ce, puterea

de expresiune a oratorului cu fantezia poetului, tactul diplomatului cu
efuziunile generoase1 ale omului de inimă și cu seninătatea rece și sigură
CE

de sine a judecătorului social.

Dar nu numai atît; nimic din ceiace era preocupare, domeniu in­
telectual și moral, nimic din ceiace putea să constituie, pentru unii și
I/

pentru alții, o specialitate, nu era străin acestui creer enorm.

în ultimii ani ai vieței lui, Jaur^s, scrisese o carte: «L’armee nou-
AS

■velle*, despre care specialiștii, militarii, spuneau că epuizează aproape toate

problemele artei militare, iar oamenii politici, sociologii și juriștii că re­
UI

zolvă problema armatei naționale.

Dar, în afară de oameni și, ca un suprem omagiu pe care i-1 aducea
la mormîntul abia deschis, viața se însărcinase să dea dreptate lui Jaurăs.
BC

Războiul dovedi tuturor spiritelor că în cartea lui, Jaures, îutrevă-

zuse, cu ochii unei cugetări înzestrate cu o genială intuiție, caracterul»
43 FACLA

evoluția manevrelor militare, strategice și liniile mari ale războiului pe

care-1 duce azi republica franceză.

Y
Dar Jatir6s a fost mai mult decît savantul, preocupat de marile pro­

AR
bleme ale științei, mai mult decît oratorul care tîra masele în urma lui,
mai mult decît parlamentarul, amestecat în toate luptele politice; a fost
diplomatul, fără scrisori de acreditare, care a intervenit ori de eîte ori

R
republica avea discuțiuni cu vre’un alt stat și omul la care guvernele re­

LIB
curgeau în împrejurări dificile.
Conducător de mase tot așa de iubit și de ascultat ca și conducător
de individualități, Jaures era deopotrivă de respectat și de partizani și de

ITY
adversari. Personalitatea lui covîrșitoare, deși înregimentată într’un partid,
depășise hotarele partidelor politice, revărsîndu-se viguroasă și fecundă peste
întreaga viață publică și spirituală a Franței.

S
în ajunul izbucnirei războiului, Jaurăs intervenise deja, împreună cu
bărbații de stat ai republicei și ai Angliei, ca să se evite vărsarea uriașă

ER
de sînge.
Avea la îndemînă un partid imens, revoluționar prin sînge și dornic
NIV
de pace; ar fi putut ori cînd să silească orice guvern francez să nu in­
tervină în război. Dar, Jaurăs aștepta să vadă și celelalte partide socia­
liste gata să intervie, prin greva generală, împotriva războiului.
în aceleași zile însă în care marea lui inimă măsura cu groază a-
LU

dîncimele prăpastiei și reținea pe bărbații politici francezi dela orice agre­

siune, Scheidemannii socialismului prusian sărutau mîna Kaizerului. Norii
se adunau negrii, plini de sînge și de fier. Pămîntul vibra de spazmul
RA

prevestitor al morței. Duhurile iadului pluteau în atmosferă. Popoarele se

ridicau scrîșnind de ură. Atunci în învălmășagul indescriptibil al notelor
NT

diplomatice, al ultimaturilor și al declarațiilor- de război, o detunătură seacă

zgîlțîiră geamurile unui cartier din Paris și, într’o cafenea, pe o masă,
printre farfurii și scrumiere, în cenușa țigărilor, capul lui Jaurăs căzu
CE

greu și creerii aceia divini se sleiră în fărîme.

Un nebun, un criminal odios, răpii astfel în mod absurd, Franței și
lumei întregi cel mai frumos cap și cea mai mare inimă care a bătut în
I/

veacul acesta plin de sînge și de bestialitate.

De doi ani, Jaurăs, nu mai gîndește, nu mai scrie, nu mai vorbește
AS

mulțimei; de doi ani armatele franceze luptă cu eroizm ca sa salveze o-

menirea din prăpastia ferocităței germane și Jaurăs nu mai este ca să
UI

vadă și să cînte virtuțile fantasinilor și artileriștilor francezi, cetățeni ai

marei republice!
BC

A. B.
44 FACLA

Y
R AR
Doicile dela Berlin.

LIB
Nemții au devenit, așa, peste noapte, idilici și umanitari.
Transformarea vi se pare neașteptată și extrem de comică. în-

ITY
chipuiți-vă un ulan prusac sentimental ca o doică, liric ca un al
doilea Romeo, și cu glas de mezzo-soprană, cîntînd pe toate dru­
murile serenade, umanităței... dar mai ales Franței.

S
E exact imaginea Germaniei de astăzi, așa cum se resfrînge

ER
în presă, în opinia ei publică, în comunicatele tuturor birourilor
și agențiilor mincinoase dela Berlin, dela Kbnigswiirsterhausen și
dela Nauen. NIV
După ce s’au fript cu Marna și cu Ipres, după ce au sîn-
gerat zadarnic sub zidurile Verdunului, după ce au îngrămădit
hecatombe de cadavre pe toate drumurile, pe toate colinele, pă­
LU

durile și potecile Franței, și-au adus aminte că se luptă cu Franța.

Au descoperit în inima lor de doici lăptoase un sentiment obscur
de umanitate și un grăunte de duioșie omenească și azi sînt plini
RA

de accente de milă și de compătimire.

Cum văd că batalioanele de bavarezi, de prusaci sau de
wurtembergezi se topesc unul cîte unul, sub para focurilor de ba­
NT

raj, încep să socotească morții adversarului, să se îngrozească de

pierderile francezilor și să exclame:
CE

— De ce atîtea sacrificii din partea Franței? Nu văd fran­

cezii oare că luptă pentru o cauză străină, că luptă pentru am­
biția nemăsurată și insațiabilă a Angliei, pentru cupiditatea mon­
struoasă a Rusiei, pentru interesele meschine ale Italiei infidele,
I/

însfîrșit pentru un vis fantastic de «revanșă» care nu o să-i aducă,

AS

afară de pierderi în oameni, nici un folos ?

— Aii, dacă ar fi înțeles francezii unde e interesul lor, unde
se ascunde adevăratul lor interes, o! atunci sîngele generos al
UI

Franței n-ar fi curs pentru ambiții, pofte și interese străine.

— Biată Franță! înșelată de unii, trasă pe sfoară de alții,
BC

mercenara tuturor, eroizmul tău superb dar inutil va trece în is­

torie ea un poem grandios, dar va constitui în acelaș timp și cea
mai mare greșală politică.
45 FACLA

Y
Și, după ce au umplut cîteva batiste cu lacrimi de felul a-

AR
cesta, doicile dela Berlin se întreabă îngrijorate, ce se vor face
francezii cu pierderile înspăimîntătoare pe cari le-au suferit ; ce
viitor prepară rasei acesteia superioare, generalii lor nesocotiți și

R
nervoși, prea nerăbdători să obțină succese fără importanță și așa

LIB
de puțini calculați.
La Marna ca și la Ipres, în Champagne ca și la Verdun,
în războiul dificil de tranșee ca și în atacurile și contra-atacurile
diferitelor cote, francezii aruncă în foc toată tinerețea, toată vlaga,

ITY
carnea și sufletul nobilei Franțe !
Ce limbaj stupid de tartuffi, șireți ca oile !

S
Franța mereenara altora, Franța care luptă pentru ambiția
Angliei, pentru pofta Rusiei, pentru interesele Italiei și pentru

ER
— te pomenești — pentru prostia belgienilor, (căci aceștia n’au
avut nici interese, nici pofte, nici ambiții!) și mai ales pentru re­
NIV
gicizii dela Belgrad și dela Serajevo !
Franța nesocotită, care ’și vinde pielea ei pentru himerele...
altora, Franța pierdută pentru că viețile ei cele mai de preț știu
să reziste cu un stoicizm și cu un eroizm antic atacurilor furioase
LU

ale teutonilor !
Franța ajunsă în halul acesta mizer și deplorabil de a fi
compătimită de inteligențele dela Berlin și dela Kbnigswiirster­
RA

ila usen!
Copiii Franței plînși de tartufii teutonici; soldații, cari con­
NT

tinuă gloria neperitoare a celor dela Austerlitz și dela Vagram,

ajunși subiecte de poeme sentimentale pentru agențiile telegrafice
ale nemților !
CE

Ce-au păcătijit oamenii aceștia, eroii aceștia!

— Nu! tartufi lamentabili de proști și de ridiculi; nu,
ceiace vă doare, ceiace vă ustură, nu sînt sacrificiile, nu sînt pier­
I/

derile și morții scumpi ai Franței, ci admirabila lor bravură, e-

roizmul și tenacitatea lor invincibilă care v’a uimit și pe voi și
AS

care vă exasperează!
Iată de ce deplîngeți cu atîta ipocrizie, pierderile francezilor;
UI

iată de ce dați ochii peste cap și miorlăiți ca niște doici; iată

de ce ați fi în stare să pupați și picioarele și posterioarele fran­
ceze, dacă ați putea cuceri măcar un zîmbet de amiciție din par­
BC

tea francezilor.
Veți alerga mult, însă, vă veți da în vînt vreme îndelungată
ca să mai puteți cuceri zîmbetul îngeresc al Franței!
A. Baldovin
 Y
R AR
LIB
ITY
Trădătorul I

S
ER
Priviți-1 trecînd. Superb, trufaș, înțepat și borțos ca un cimpoi înfipt
pe două picioare subțiri și curbe ca o paranteză, veșnic corect îmbrăcat,
arbiter elegăntiarum, ascunzînd sub cuta pantalonilor ireproșabilă, de­
NIV
desubturi exotice și parfumate, cămăși și izmene blanchies ă Londres, te
grăbești să contempli mai de aproape capul odihnit pe acest trup, care-ți
evocă vre-un suab, vre-un vieux marcheur, din ale cărui virtuți de repro­
ducere a rămas ca un vestigiu glorios numai convingerea sugestivă, prin
LU

elocința limbagiului.... O uitătură indiscretă, fățișă, drept în ochi, și omul

pălește, pleacă privirile, bănuește atentatul... O particularitate a mersului
său legănat, de rață leșească, indică pericolul secretarului care-1 urmează ca
un valet, la distanța reglementară, și acesta agenților de poliție secretă :
RA

garda civică a unui bărbat politic romîn în vremurilor idealului național.

Dar ți-a fost de-ajuns o ochire de o clipă, și l-ai recunoscut. Numele
n’are importanță. II știu și copii : e Trădătorul. Căci unul singur este,
NT

unul și indivizibil.
Nu, nu te-ai înșelat. Te-a încredințat pe loc tidva lui enormă, pă­
trată, osoasă, care amintește vag forma scheletului, proeminată de un nas
CE

galben, aproape pietrificat, cu nările căscate ca găurile din viitoarea lui

hîrcă; pielea întinsă și lucie pătată cu galben pe alocuri, ca pielea unui
cadavru, pe care o îmbălsămare măestrită l-a scăpat dela trei putrefacții
succesive. O! și gura aceasta generoasă pe vremuri... gura care a creat
I/

legende printre prostituatele înbătrînite ale Parisului, nu mai este decît

AS

o biată gură de paralitic, strîmbată într’un rictus diform. Un hoit ambulant...

Cunoaște-1, vizitează-1, vorbește i, și vei vedea cum stîrvul se însu­
flețește, ca înpins de un resort electric, omul se încovoaie ca o caracatiță,
în gesturi rotunde, sinuoase, feline, în contorsiuni de abdomen, în palpitări
UI

de fese, și glasul cel mai mieros din lume te înfășoară ca într’o pînză de
păianjen, ca într’un abur de alcool capitos, te prinde, te farmecă, te cuce­
BC

rește. Mîna cînd ți-o strînge, o apăsare discretă, feminină, îți urcă un val
de sînge în coșul pieptului, și pleci răpit, copleșit de fericire și de nebune
speranțe. O vrajă de cocotă în stil mare...
Și totuși, subt aparența de căldură comunicativă, de intimitate sin­
ceră și de solicitudine, rînjește ipocrizia cea mai perfidă, egoismul cel mai
feroce, ingratitudinea cea mai neagră. Caracteristica de căpetenie a -lui
47 FACLA

Y
Alexandru. Marghiloman este perversitatea. Perversitatea sa emana ca o

AR
respirație fetidă din ființa acestui om, se întinde, peste atmosfera odăilor,
peste mobile, peste secretari, peste slugi. Fosta lui soție, părăsindu-1, i-a
lăsat un bilet în care scria: Părăsesc această casă, în care totul e fals,

R
afară de tacâmuri.
Nici un om politic n-a făgăduit mai mult țării și n-a realizat mai

LIB
puțin. De aceea partizanii îl urăsc și țara-1 exccră. Un iezuit dublat de
un laș, omului acestuia nu i sc zmulge nimic decît cu forța. Strîns cu
ușa de vre-un partizan eu puternic contingent electoral, „șeful“ dă din
colț în colț, se face mic, inocent, naiv, „nu știu n-am văzut'4, înalță înge­

ITY
rește ochii la cer, grăește apostolic, în pilde și se execută pe loc. Dar în
inima lui neagră încolțește ranchina surdă, care nu uită, care nu iartă...
Ca suflet, ca poză, ca inteligență, nu este nici o deosebire între Alexandru

S
Marghiloman și lacheii săi, Vizanti și Teofil: unul care poftește publicul
în camera de audiențe, celalt, maître d’hotel. Impotent fizic celebru, își

ER
afișează o legătură 'oficială cu blonda Bectimis, ca să poată lumea șopti
în ascuns :
— Bătrîii, dar tot crai!
NIV
Viața lui politică e tot Madame Bectimis. Partizanii lucrează, șeful
pozează. Maioreseu decapitează pe Carp, Marghiloman pozează în dărâmă-
tori de șefi. Filipescu îl alungă cu un picior ]a locul psichologic, Marghi­
loman vorbește în numele partidului conservator. Prototipul politicianului
LU

ingrat față de oamenii care luptă și se sacrifică pentru el, Marghiloman

are meritul că pozează în om cinstit.
Nimic de zis.
RA

Confirmăm cinstea lui cu amintirea celebrelor despăgubiri senti­

mentale • obținute pentru expropierea unui grajd, precum și următorul
amănunt caracteristic.
Subt guvernarea lui din 1913, un negustor B.. din Capitală, nu
NT

izbutește cu nici un chip să încaseze o factură de cîteva mii de lei,

pentru o furnitură personală, făcută lui Alexandru Marghiloman. La un
moment dat, plictisit, marele bărbat de Stat, trimite pe negustor la Secre­
CE

tarul general dela Finanțe, și omul își încasează factura din fondurile
secrete. Madam Bectimis și-a dat poalele peste cap.
Individ fără păreri personale, șters, nul, progenitură intelectuală
I/

nereușită a lui Petre Carp, la izbucnirea războiului mondial, Alexandra

Marghiloman n’are curajul sau inițiativa unei opinii, ci se mulțumește să
AS

lingă augustele excrescențe de pe picioarele iui Vodă.

Este filogerman din exces de dinasticism. Este dinastic din ambiția
seacă de a fi premier.
UI

După doi ani de război, activitatea și figura acestui om se preci­

zează în tragic. Slăbit, albit, azvîrlit trap și suflet de cealaltă parte a
baricadei, întrevede cu groază ziua falimentului politicii lui, ziua cînd
BC

masca lui de mort, păstrată la viață prin autosugestia nădejdii succesului,

se va întinde, rigidă de spaimă dementă, în fixitatea odihnei de veci.
Styx
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
„Uite asa se scrie © revistă** NIV
Reviste, reviste și iar reviste. Toată lumea scrie reviste și toate șcenele le mon
tează. E la modă, e „chic“, e „en vogue".
Și cînd mă gîndesc cit de ușor e să scrii și să joci o revistă, mă 'mir că s’au
LU

scris și s’au jucat atît de puține.

Cinci, șase cuplete ; un amestec de muzică răsuflată; două, trei crimpee de
proză; Brătianu, Porumbaru, Ciupești, ]ean Dimitriu și uite așa se scrie o revistă...
RA

proastă.
Dar ce are a face, publicului îi plac prostiile, mai ales cîntate și dansate.
NT

Care locuitor al tării romînești n’a văzut, de cînd cu războiul, măcar o singură
revistă factură absolut națională. Revuiștii noștri sunt mai mult de cit prodigioși : Herz
are vre-o șase pe conștiință, Durstoikir vre-o trei, cu coadă și una fără coadă; Kirtedan
CE

vre-o două și una fără „fedan"; numai vorbesc de restul de o sută. '’
Ne lipsea însă o revistă model, o revistă calapod și cu asta s'a însărcinat Ion
Pribeagu. Era vorba ca revista lui Pripeagu să fie monfată'cu fast mare, ceva mai mult,
I/

să fa proporțiile unei reviste spectaculoase; vremurile însă, invidia celorlalți și răutatea

omenească a vrut ca mult cîntata: „Uite așa se scrie o revistă" să sfîrșească pe scîndurile
AS

de la „Alhambra" și să-și dea sufletul în brațele d-nei Graur și celor din quartetul
„Carmen-Sylva".
UI

A cui e vina ? A tuturor. Și a lui Pribeagu care a primit să-și joace revista la
„Alhambra", și a interpreților — afară de Leontina loanid care a cîntat admirabil cu­
pletul : Mușamaua, — și a „Capelmaistrului" saboteur, și a direcției care vrea să facă
BC

teatru la șantan.
Cîte visuri spulberate înfr’o ridicare de cortină, cîte planuri!
Sărmane Pribeagu, iar trebuie să te reîntorci la gloria colaborării de la „Mojicul".
Barbu Stroe
 f g

Anal VI, No. 80 M aHM <■?' 11b |||

24 Iulie, 1910 Pi ■

I dvl

Y
Imobiliar

AR
20 ROI

R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
După doi ani
LU

De doi ani omenirea sîngeră pe toate timpurile de bătaie și istoria

se muncește, în chinuri de agonie, să nască o eră nouă, mai largă și mai
RA

bună, în calapoadele căreia să intre toate făpturile omenești, toate drep­

turile și toate libertățile.
In dai ani de războaie și de eforturi suprarumane, veacul acesta
NT

neliniștit de lupte sociale vaste și de gigantice opere industriale și morale,

a pierdut mai mult stage, decît toate celelalte veacuri la un loc, din
CE

fundul cavernelor primitive 'pînă în tranșeele de azi.

Sute de mii, milioane de oameni au murit sau au rămas estropiați,
zdrențe inutile în viață, în acești doi ani tragici și jertfa pe care o cere
molohul nesăturat al războiului nu e încă deplină. Națiunile se înar­
I/

mează mereu, armatele se pregătesc pentru alți doi sau patru ani, ura
AS

și instinctele bestiale riau dezarmat. Să privim anii cari au trecut ca

un coșmar și să ne întrebăm ce ne mai rezervă viitorul care se dospește
în sînge și fier?
UI

Ce vor putea să cîștige nemții, cari au dat foc lumei, ce vor tiștiga
aliații și omenirea odată cu dînșii ?
BC

Ce ne vor aduce anii cari vin, nouă, acestora de pe malurile Du­

nărei și ale Dîmboviței, îngreuiați de afaceri, apăsați de doi ani de neu­
tralitate rentabilă ?
51 FACLA

Va fi sfărîmat pentru totdeauna militarixmul prusac și, odată cu el,

Y
visurile fantastice de hegemonie universală ale Kaixerului roșu; vor triumfa
libertățile, călcate in picioare, ale Serbiei și Belgiei; independența micilor

AR
popoare, idealurile naționale de pretutindeni, și drepturile oamenilor ? Ome­
nirea speră, armatele se bat și energia uriașă, fecunditatea nesfârșită

R
a generațiilor de axi, ridicate în trombe de sînge, spre cerul întins ca o
vastă mușama peste crimele și peste urile noastre, vor trezi din simți

LIB
pămîntului, din brațele, din creerele și din sufletele noastre, societatea
aceia nouă pentru care visăm și luptăm de cînd deschidem ochii pînă
cînd scoborîm în infern ?

ITY
Scepticismul, care e în fiecare dintre noi, tăcuți sau guralivi, băr­
bați de stat sau simpli cetățeni, ne domină în aceste zile de tristă ani­
versare.

S
O lume de sentimente, de pasiuni clocotitoare, de instincte nobile,

ER
de entuziasm și de idealixm intonează însă în sufletele noastre, ca o
fanfară de răxboiu, imnul divin al speranțelor.
Visăm o Romînie mare și puternică, o Romînie fără sclavi și mai
NIV
ales fără ciocoi, fără afaceri și fără porci, o Romînie strălucitoare, în­
fiptă pentru totdeauna în creerii carpaților ca un bastion al civilizației
europene.
LU

In cinstea acestei Romînii, cu toate calculele mediocre ale tuturor

trădătorilor în piei de patrioți, în duda sceptidzmului glacial care vrea
să pună stăpînire pe sufletele noastre, să strigăm: Trăiască aliații, tră­
RA

iască victoria, trăiască Romînia mare de mîine.

NT
CE
I/
AS

în cnrînd:
HÎRȚA.PÎR|A
UI

revista revistei „Facla44

în două acte și o înmormîntare
BC

de N. I». Cocea, Barbu Stroe și A.

Baldovin,
 52 FACLA

Y
Tragedia unui imperiu

AR
«Leipziger Volksgeitung anunță că socialiștii Werner, Moeller, Otto

R
«Dalton, Doewenstein au fost arestați la Elberfeld, pentru cauze necunoscute.
«Redactorii ziarului socialist Freie Presse din Leipzig au fost de asemenea

LIB
* arestați».
Știrea e scurtă, laconică, de o precizie dură. Pentru un ochiu care
știe citi printre rînduri, știrea aceasta e lugubră. Ieri Liebknecht a fost despuiat

ITY
de imunitatea parlamentară, arestat ca un tîlhar de rînd și băgat în pușcărie;
astăzi patru tovarăși de luptă îl urmează în temniță, pentru crima de a fi
îndreptățit să spue adevărul poporului german înșelat, amețit, făcut victima

S
unui politicianism de hiene și de ^antropofagi. începutul a fost greu, el odată

ER
făcut, restul urmează cu o liniște sinistră, în mijlocul indiferenții generale.
Oamenii liberi sînt aruncați în lanțuri, presa independentă e suspendată, tot
cortegiul de asupriri și de sălbăticii, caracteristic guvernelor autocrate brutale
NIV
și timpurilor de mari clătinări sociale, se desfășoară acum în Germania, cu
o furie pe care o dedublează înfrîngerile continue și perspectiva desti­
nului final.
LU

Gîndiți-vă o clipă: socialiștii germani erau fracțiunea cea mai nume­

roasă din Reichstag, ceea ce înseamnă că cea mai impunătoare majoritate a
poporului era cu sufletul și cu fapta alături de conducătorii social-democra-
RA

ției. Cîtva timp după izbucnirea războiului, partidul socialist s’a frînt în două:
o parte, cea mai mare, condusă de șeful ei autorizat Liebknecht, a continuat
vederile și acțiunea independentă a socialismului, în Parlament și în ziarul lor
NT

oficios Vorwaerts; iar cealaltă parte, cu Haase, nume predestinat, iepure laș,
de teama de a nu fi înghițit de falca formidabilă a partidului militar a tot
CE

puternic, a început să urle ca lupii, trădînd cauza fraților de ieri, și deve­

nind din persecutat,—persecutor.
Pus numai în fața unei jumătăți de partid, guvernul a putut decide
I/

mai cu ușurință stîrpirea germenului independent și democratic, ceea ce a

și făcut. Fără presă, fără conducători, amenințat din zi în zi cu ciopîrțirea
AS

lui nemiloasă, partidul socialist german moare. Partidul socialist german

a murit.
Este o forță considerabilă care se pierde, o nădejde de renaștere a
UI

Germaniei absolutiste sfărîmată. In cîțiva ani, majoritățile parlamentare relative

ale social-democraților ar fi devenit majorități absolute, și atunci votarea cre­
BC

ditelor de război, militarizarea continuă și amenințarea păcii europene, s’ar

fi oprit brusc. Germania transformată putea fraterniza cu țările pacifice ale
53 Î’ACLA

Y
occiueuiuiui. Dar războiul a venit brusc; împăratul s’a temut că în cîțiva ani
nu va mai avea țara la îndemînă. Și a dat lovitura fatală cu un moment

AR
mai de vreme.
Ca să ne dăm seama ce forță impozantă de emancipare reprezintă so­

R
cialismul german, este suficient să amintim atitudinea social-democraților
germani cu ocazia mărirei listei civile a împăratului, acum șase ani, și să

LIB
stabilim o mică comparație cu atitudinea parlamentarilor noștri, cu ocazia
înzestrării prințului Carol, survenită un an mai^tîrziu. Suntem obișnuiți să
privim Reichstagul german ca un soi de carceră, în care nimeni nu iese din

ITY
cuvîntul guvernului. In afară de dezmințirea teribilă dată în vremea marelui
război de Liebknecht, iată ce-a rostit Lîn tribuna Reichstagului un deputat
socialist, protestînd împotriva sporirii listei civile, sub motivul că împăratul

S
are prea mulți copii:

ER
— Poporului, cînd se înmulțește, îi recomandați apa rece ; recoman­
dați apa rece Coroanei, dar nu sporiți lista civilă!
La noi, unde mamelucii parlamentari n’au fost niciodată expresia voinți
NIV
libere a țării, nici un glas de protestare nu s’a ridicat. Insuș democratul și
independentul d. lorga, făcînd exces de servilism față de dinastie, a strigat
tam-nesam și fără nici un rost:
LU

— Trăiască regele!
Cîtă deosebire! Ce abis incomensurabil!
Astăzi splendida forță se disolvă, piere, strivită de cizma despotismului
RA

teuton. Acesta este un semn de rău augur al vremurilor, cînd autocrația

brutală a unui guvern întoarce măsura din afară înăuntru, împotriva propriilor
lor supuși. Persecuția socialismului german este motivată de trezirea conștiin­
NT

ței naționale, de deșteptarea unui popor morfinizat timp de 44 de ani, care

acum își dă seama că a fost împins către o crimă inutilă. Niciodată asemenea
CE

măsuri de teribilă represiune n’au fost luate, decînd cînd se auzea pînă la
urechile guvernanților clocotind vulcanul revoltei. Persecuțiile extreme au
marcat întotdeauna sfîrșitul imperiilor... Innăbușirea socialismului german este
întîiul act din tragedia sîngeroasă a Germaniei.
I/

Styx
AS
UI

Dacă vreți să cunoașteți misterele

BC

conjugale ale Porcului romîn reți-

nețl-vă bilete din vreme la revista
„HÎHTA-PîaTA“.
 Uneltiri nemțești

Y
Nu mai e un secret pentru nimeni, nici măcar pentru d-nii von

AR
dem Busche și Czernin, că ne vin vagoane cu munițiuni din Rusia. Multă
vreme aceste vagoane au întîrziat. Publicul cel mare, străin de intrigele
diplomatice, nu a cunoscut cauza acestei întîrzieri și a cetit cu deliciu

R
entrefileurile ironice în toate ziarele nemțofile, care întrebau șirete:
de ce nu mai vin oare munițiunile din Rusia?

LIB
Acum s’a aflat totul. Lucrurile s’au lămurit, explicații clare au avut
loc între București și Petrograd. Iată ce se petrecuse. — Rusia ne tri­
mesese, cu luni de zile înainte, cîteva mii de cai pentru uzul armatei
noastre. Or, toți acești cai erau, ca de obicei, matriculați cu fierul înroșit,

ITY
pe coapse. Cu prilejul ultimei ofensive condusă de Brusilov, rușii iau de
la austriac! o bună pradă în oameni, munițiuni, provizii și... cai, și co­
mandamentul rus observă cu uimire că numerile de matriculare ale cailor

S
prinși, erau aceleași cu cari se expediase primul transport de remonți
în Romînia.

ER
Vă închipuiți capetele șefilor militari, ai miniștrilor, ai funcționarilor
administrativi de la Petrograd! Imediat a avut loc un viu schimb de
adrese, de note și de telegrame diplomatice.
NIV
Guvernul nostru era învinuit că servește drept contrabandist în fo­
losul Austro-Ungariei. In vremea asta vagoanele cu munițiuni, îndreptate
spre frontiera romînă, sunt oprite pe cînd d. Marghiloman și presa vîndută
se frecau pe burtă, clipeau șiret din ochi și întrebau în articole mali­
LU

țioase : de ce nu ne mai trimit oare rușii munițiunile promise ?

Intre Petrograd și București se produce o răceală. Nu trece însă
mult și se descoperă misterul. Nu trecuse nici un cal de la noi în Austro-
RA

Ungaria. Bine, dar numerile de matriculare ? Foarte simplu: Austro-

Ungaria aflase, prin nenumărații ei spioni cari umblă nesupărați printre
noi, numerele exacte din matricolele regimentelor noastre de artilerie și,
vicleni, au numerotat și ei cîteva sute sau cîteva mii de cai după nu­
NT

merile acestor matricole. La evaluarea și bilanțul pradei de război rușii

au descoperit, cu indignare, numerile cailor lor vînduți și trecuți în Ro­
mînia. Dar pînă să se lămurească lucrurile, echivocul prinsese și muni­
CE

țiunile au fost reținute. Foarte simplu.

Acuma s’a descoperit acelaș lucru cu cauciucurile cumpărate tot
din Rusia. In ultimile lupte rușii au capturat și o mulțime de automobile,
I/

ale căror cauciucuri purtau seriile cu cari ne fusese expediat nouă un

stoc respectabil de cauciucuri.
AS

Acest din urmă fapt nu s’a clarificat încă, dar e mai mult decît
sigur că e tot isprava spionilor nemți, cari se bucură de o libertate sus­
pectă în țara noastră.
UI

De doi ani de zile anumiți politiciani acordă acestor spioni puter­

nicul lor sprijin, iar guvernul nu se gîndește să ia nici o măsură se­
rioasă. N’a fost o dovadă destul de elocventă explozia de la Pirotechnie,
BC

afacerea cailor și atîtea alte lucruri descoperite pe fiecare zi, că cuibu­

rile de agenți, de samsari și de spioni nemți constituie un pericol serios
pentru apărarea țărei ?
Guvernul să ia seamă!
A. B.
55 FaCLâ

Contrabandele $1... Porcul

Y
AR
In sfîrșit, opereta contrabandiștilor a început, sub direcția de scenă —
risum teneatis! — a d-lui Constantinescu-Porcu.

R
Primii contrabandiști cari și-au făcut debutul sînt d-nii: Ștefan. Albu,
prefectul județului Suceava, Dumitriu, șef de birou din cancelaria aceleiași

LIB
prefecturi, Crivăț, polițaiul orașului Fălticeni, un comandant al companiei de
Jandarmi și cîțiva administratori de plăși.
O listă întreagă, după cum vedeți, admirabilă și specifică, de «sus-puși»

ITY
din colecția bogată a d-lui Morțun.
Sentimentul public de justiție a primit o satisfacție meritată prin pedep­
sele date vinovaților și prin memoriul pe care l’a adresat ministrul de in­

S
terne, Al. Constantinescu-Porcu, Regelui.

ER
Memoriul e un cap de operă de analiză psihologică, pentru vremurile
noastre de neutralitate, de contrabande și de permisuri de export. Tot talentul
de învîrtitor de afaceri, toate subtilitățile potlogarului, familiarizat cu gheșef-
NIV
turile multiple și variate, și toate șurubăriile avocățești au fost utilizate, în
chip genial, ca să scoată de urechi afară pe contrabandiști.
Citindu-1 ai impresia că aziști la o comedie-bufă, jucată de actori plini
LU

de talent și scrisă de un autor de comedii neîntrecut, de un Moliere romîn.

Și trebuie să recunoaștem, de data asta, că Porcu este un spirit subtil,
un dialectician superior și un bandit, un contrabandit mai dihai încă decît
RA

d-nul Albu și amicii lui.

Intr’adevăr; cine, mai bine ca Porcu ar fi putut descoperi pe contra­
bandiști ; cine, mai bine ca Al. Constantinescu, ar fi putut urmări în dedalul
NT

neregulilor, fraudelor, ilegalităților și contrabandelor, pe contrabandiștii din

județul Suceava; cine, mai bine ca ministrul domeniilor ar fi putut descoperi
CE

panamaua din nordul Moldovei, dacă nu acela care a știut să se îmbogă­

țească, să strîngă milioane peste milioane de pe urma țărei, în vremurile
astea de ideal național și de friguri războinice. Hazardul, care se complace de
I/

multe ori celor mai sîngeroase ironii, l’a ales pe Constantinescu-Porcu pentru
treaba asta dificilă, pentru care ministrul de resort, V. O. Morțun rfar fi
AS

putut face decît două sau trei fraze frumoase și senzaționale, cum a fost
aceia cu «sus-pușii» și cel puțin un pocinog guvernului.
UI

Ministrul de domenii însă era menit să surprindă adevărul și să po-

vestescă pe larg tribulațiile, să fixeze pentru posteritate, pentru istorie și
pentru veșnicie vremurile eroice din zilele noastre și figurile de supra­
BC

oameni ale contrabandiștilor romîni.

D. Constantinescu e un noroc pentru țară, o providență pentru istorie;
e porcul aducător de fericire al epocei noastre.
Să ne trăiască! A. Baldovin
 BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY

»upă 2 ani de neutralitate.

LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
Transilvania

RAR
Y
58 facla

Y
AR
Provocafluni bulgărești

R
Amicii noștri, bulgarii, sînt nerăbdători să’și dea, și față de noi,

LIB
poalele peste cap. Zilele trecute au recurs iar la unul din acele incidente
de frontieră cu cari speră să ne împingă la război. Pichetul Flămînda a
fost atacat, în puterea nopței, de grăniceri bulgari și austriaci.
Inteligențile de pe malul drept al Dunărei socotesc că, prin astfel

ITY
de mijloace, vor reuși să silească mîna d-lui Brătianu și să arunce ener­
varea în public.
Vecinii noștri se înșeală; ei nu ne cunosc îndeajuns!
Oricîte provocațiuni vor mai încerca, nu ne vom pierde cumpătul

S
și nu vom da cu piciorul idealului nostru național, de pofta inimii bul­
gărești, oricîtă dorință am avea și noi să tăiem, odată pentru totdeauna,

ER
nasul celor de la Sofia.
Nu o vom face însă. Și nu o vom face pentrucă știm cari sînt in­
tențiile politicianilor bulgari și grija lor explicabilă.
NIV
Dintre toate statele mici din orient, numai noi am rămas neatinși
de focul războiului. Serbia, provocată, a răspuns imediat; Turcia, cumpă­
rată poate cu bani, care însă nu avea decît de pierdut, nu a putut re­
zista ispitei și a intrat și ea în război de un an și jumătate; Grecia, vrînd
LU

să împace și capra și varza, s’a băgat singură într’un impas din care
nu știe cum să se scape; în sfîrșit Bulgaria, pe care nimeni nu o pro­
voca, nu o silea și nu o împingea să-și vîre capul în crăpătura buștea­
RA

nului, a intrat și ea. Singură Romînia a avut virtutea să reziste tenta-

țiunilor și presiunilor nenumărate și să rămînă virgină.
Faptul acesta îngrijește pe amicii noștri de la Sofia, și pe drept
NT

cuvînt. Aventura din 1913 și armatele lui Sarail, de la Salonic îi pun

pe gînduri și îi neliniștește. Ei vor să sfîrșească acuma cînd au mîinile
libere, ceiace știu că nu vor putea nici măcar să înceapă, mîine, cînd vor
CE

fi legați de mîini și de picioare. Și de aceia se silesc din răsputeri să ne

provoace. Dar pentrucă mintea bulgărească nu poate inventa altceva, ca
să ațîțe pe niște vecini supărători prin inacțiunea lor suspectă, recurg la
incidente de graniță, prostești.
I/

Din două una: ori regele Ferdinand vrea să ne provoace pe noi,

ori vrea să creeze pentru opoziția bulgară diversiuni, punînd’o față în
AS

față cu probabilitatea unui atac din partea noastră.

Oricum ar fi însă, bulgarii trebuie să știe că vom rămîne calmi, că
nu ne vom lăsa dominați de dorința de răzbunare împotriva unor vecini
UI

proști și că vom aștepta momentul intrării noastre în acțiune, privind pe

cadranul destinului nostru și nu pe acela de la Sofia.
Guvernul face foarte bine că nu răspunde acestor atacuri lașe și
BC

nu se încurcă în discuții diplomatice pentru niște simple incidente de

frontieră.
Noi visăm doar o Romînie Mare și nu o Guleamătă Bulgarie.
Fcl.
S9 FACLA

Y
Toată lumea face dragoste insă

AR
nimeni nn știe ce e dragostea de*a*
lungul veacurilor. „HÎRTA-PÎRTA“
rezervă bucureștenllor surpriza de

R
a dezvălui acest secret.

LIB
Germanii

ITY
Nu roși{i să faceți alianțe ca să trageți un avantagiu numai
pentru voi. Nu faceți greșala grosolană de a nu le părăsi, cînd

S
e în interesul vostru.

ER
FREDERIC II

Nu trebuie să’ți manifestezi mînia sau ura decît prin acte.

NIV
Animalele cu sînge rece sînt singurele cari au venin.
SCHOPENHAUER
LU

Chiar cînd dispune de argumente mediocre, un om are în-

todeauna dreptate cînd de partea lui e majoritatea baionetelor.
RA

BISMARCK
NT

Regulile dreptului nu sînt respectate de o națiune decît dacă

ele sînt în avantagiul ei.
Nici un stat nu-și poate risca existența pentru un tratat pe
CE

care l’a semnat decît dacă, violînd acel tratat, salvează în acelaș
timp și situația lui mondială.
GENERALUL BERNHARDI
I/
AS

Trebuie să furi numai atunci cînd nu poți să jefuești.

Dacă un stat nu e în stare să’și apere neutralitatea lui, nu

UI

mai poate fi vorba de această neutralitate.

TREITCHKE
BC

Neutralitatea belgiană e o vorbă goală: tratatele cari o ga­

rantează nu sînt decît niște petice de hîrtie.
BETHMANN-HOLLWEGG
60 Facla

Y
Voi spuneți că numai o bună cauză îndreptățește războiul ’?
Eu vă spun: numai un bun război îndreptățește cauza.

AR
NIETZSCHE

R
Războiul este o necesitate naturală; societățile omenești n’au
conștiință: orice mijloc care te duce la scop, e bun.

LIB
Orice stat are dreptul să declare războiul cînd îi place.
Prin urmare, orice stat este în drept să denunțe, după pro­

ITY
pria lui voință, tratatele încheiate.
a GUNPLOVICZ

La reprezentațiile revistei

S
„HÎRȚA-PÎRTA44 și luna se va co­

ER
borî din cer să povestească spec­
tatorilor ce se petrece în lume șl
ce gîndesc și ce vor oamenii noștri
NIV
politici.

Mărturisirile lor
LU
RA

Adesea am resimțit o durere profundă gîndindu-mă la na­

țiunea germană, așa de respectabilă, ca indivizi, și așa de mizerabilă
ca masă.
NT

Comparația poporului german cu celelalte popoare trezește

în mine sentimente dureroase, de cari am căutat să scap prin
toate mijloacele posibile.
CE

GOETHE

Ceiace e mai extraordinar e că, în limba germană, așa de

I/

renumită pentru cinstea ei, se găsesc, mai mult decît în celelalte

AS

limbi, expresiuni prin care se exprimă înșelăciunea.

Cînd mă gîndesc la moarte, mărturisesc că disprețuesc na­

UI

țiunea germană din cauza prostiei ei nesfîrșite și că roșesc de

rușine că fac parte din ea.
SCHOPENHAUER
BC

Unitatea germană nu se va putea face decât prin fer și

sînge.
BISMARCK
61 FACLA

Germanii sînt mult mai răzbunători ca popoarele romane’;

asta vine de acolo că dînșii sînt idealiști, chiar și în ură.

Y
Noi germanii urîm vreme îndelungată, profund, pînă la cea

AR
din urmă suflare.
HEINRICK HEINE

R
Războiul nu se face în mod sentimental.

LIB
GENERAL VON HINDENBURG

Entuziasmul are, în Germania, mai putină valoare ca aiurea,

ITY
căci el e steril.
NIET8CHE

S
Dacă vreți să știți cind vom intra in

ER
război și contra cui, rezerva(l-vă din
vreme locuri la „HÎRTA-PÎRTA*4.
NIV
Cinizmul lor
LU

Să iei cind poți și să nu-ti fie necaz decît atunci cînd ești
silit să dai un lucru înapoi.
RA

Nu faceți alianțe decît pentru a semăna uri.

NT

Să făgăduești întodeauna ajutor și să nu dai niciodată.

Cînd suveranii vor războiul, îl fac, chit ca pe urmă să aducă

CE

un jurist competent ca să convingă lumea că a făcut bine.

FREDERIC II
»
I/

Favre mi-a povestit că se mai văd încă pe bulevardele Pari­

AS

sului o mulțime de femei în toalete elegante și copii frumoși.

I-am răspuns: asta mă miră, nu i-ați mîncat încă?
UI

BISMARCK
BC

Un stat care nu-i organizat decît pentru pace nu e un stat

veritabil.
PROFESORUL LASSON
62 FACLA

Războiul este unealtă de progres, un regulator al vieței

omenești, un factor indispensabil al civilizațiunei.

Y
GENERAL VON BERNHARDI

AR
Dacă Germania e vorba să devină ciocan, trebuie să izbească.

R
ALBRECHT VIRTH

LIB
Barbaria lor

ITY
Fiți tot așa de grozavi ca hunii lui Atila.

S
WILHELM AL II

ER
Trebuie oare ca civilizația să ridice temple pe munți de ca­
davre, pe mări de lacrimi sau pe horcăelile morților? Da,
NIV
trebuie!
MAREȘAL VON HĂSSLER
LU

Cînd războiul național izbucnește, teroarea devine un principiu

militar necesar.
RA

VON HARTMANN
NT

Războiul nu e opera milei, și soldații nu trebuie să aibă

milă.
Soldatul trebuie să fie tare.
CE

Fiți tari, luptători!

E mai bine să lăsați o sută de femei și o sută de copii să
moară de foame, decît să lăsați să sufere un singur soldat german.
I/

VON DER GOLTZ

AS
UI
BC
 Y
R AR
LIB
„Papagalul vesel**

ITY
$1 „In foi de vită**

S
Compania Gabrielescu reprezintă acum la parcul Oteteleșanu una dintre cele mai

ER
răușite operete : Papagalul vesel.
E un amestec plăcut de cuplete și valsuri, de muzică veselă și zgomotoasă, de
nebunie și pasiune, de îndrăzneală și simplicitate: e un lucru ușor, drăgălaș, care te
NIV
mișcă, te leagănă, îți place și te obligă să aplauzi.
«Papagalul vesel» ! Ce inspirație fericită și pentru llbretist și pentru muzicant, la
care trebue adăogată fantezia bogată a direcției de șcenă și a interpretării.
LU

Comedie plină de humor, cu situații de un haz irezistibil, în care finețea și

pince-sans-rire»-ul lui Timică dacă n’are un cîmp destul de larg, totuși îi dă ocazia
să se manifesteze in toată vigoarea lui.
RA

Și toată lumea plină de viață și mișcare'în actul al lî-lea, lucru de remarcat cu

elementele pe cari le avem noi în coruri
NT

«Papagalul vesel» e fără îndoială marele succes al companiei Gabrielescu din

stagiunea aceasta. Și pentru că vorbesc de succesele din stagiunea aceasta trebue să-i
dau lui Kirițescu, locul de frunte între revuiștii de pînă astăzi.
CE

Autorul răușitei «In foi de viță», care se joacă în grădina «Ligei Naționale Ae­
riene», a ținut să ne prezinte o revistă fără colaboratori, fără Durstoi, fără' Tedan. Și
a avut norocul să izbutească. E o revanșă, e un proces cîștigat contra celora care îl
I/

acuzau că se împopoțonează cu penele de păun ale altora. Și mie îmi pare bine că
prietenul Kirițescu a eșit învingător din acest pugilat.
AS

Revista se bucură de-o montare fastuoasă, de costume bogate, de muzică aleasă,

de proză vie și de cuplete spirituale.
UI

Tănase e în fruntea interpretării cu creații ca: Mitocanul, Premierul și Mutu dela

manutanță.

Barbu Stroe
BC
 Y
AR
R
LIB
SITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

O'mi Bulgaria iși dă poalei® peste cap.

 Număr confiscat
5BU0TECÂ
UNIVERSITĂȚI!

Y
IAȘI

AR
Anul VI,' No. 31
—— I*itsaglnl
31 Iulie, 1016
Imobiliara

R
2» K.LK1 Telefon 43

LIB
ITY
S
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Micii lumea ori ce-o zice,

Dragostea sâ nu ne-o striee.
 66 FA CI, A

Y
AR
Două explozii
La pulberăria Dudești și... la Poștă.

R
LIB
Două explozii în acelaș timp, una groaznică la pulberăria Du-
dești, alta mizerabilă la Poștă.
Cea d’intîi a costat viețile a cîteva zeci de soldați, a doua, cî-
teva milioane din punga darnică a Statului. Și una și cealaltă, desigur

ITY
opera administrațiilor noastre indolente.
La pulberăria Dudești au făcut explozie două pavilioane, cel de
eter și cel de acid sulfuric, care a omorît vreo treizeci de soldați și

S
a rănit alte cîteva sute.

ER
Am vizitat spitalele cari gem de răniți și de cadavrele carboni­
zate ale soldaților dela pulberărie. Un spectacol înfiorător și revoltător
în acelaș timp. Atîția apărători ai țărei au plătit cu viața și cu sănă­
NIV
tatea lor, neglijența autorităților noastre militare și polițienești, cari to­
lerează spionagiul cel mai desfrînat și nu iau nici cea mai simplă mă­
sură de pază sau de prevedere.
LU

Avem convingerea că explozia dela Dudești e opera nenumăra-

ților spioni cari au cucerit hotelurile din centrul capitalei, cari umplu
brasseriile, cafeurile și restaurantele de primul rang, cari întrețin ser­
RA

vicii de corespondență prin toate nemțoaicele și unguroaicele cafeu-

rilor-șantane, cari sfidează sentimentul public prin cea mai necuviin­
NT

cioasă conduită; avem convingerea că atentatul a fost pus la cale de

o mînă nemțească sau de o labă bulgărească. Oricît vor vrea comu­
nicatele oficioase ale guvernului să escamoteze și de data asta ade­
CE

vărul, publicul va rămîne în credința lui dela început, în aceiași cre­

dință pe care o are și azi, în chestia focului dela Pirotechnie, că numai
nemții și bulgarii, cari au tot interesul să ne știe dezarmați înainte de
I/

război, sînt autorii exploziei de eri.

*
AS

Dar pe cînd ne înapoiam dela pulberăria Dudești și din sălile

înțesate de răniți și de muribunzi ale spitalelor, ziarele anunțau odată
UI

cu dezastrul acesta, dispariția lui Victor Filoti și descoperirea frau­

delor dela Poștă.
Cine nu-1 cunoaște pe d. Victor Filoti, takist și sindic al Bursei,
BC

fost secretar general al Ministerului de Industrie și fost deputat, un

om cu situație, un „sus-pus“, specia Take lonescu, un agent politic
în jurul căruia s’a făcut atîta zgomot ?
 D. Victor Filoti, pe lîngă sindic al Bursei, mai era proprietarul

Y
elegantului hotel Majestic, al și mai elegantului Cafe de Paris, dar deși

AR
exploata atîtea întreprinderi și de și știam cu toții că e unul din acei mari
gheșeftari cari mișună în jurul oamenilor noștri politici, tot nu puteam
bănui că e capabil să monteze o excrocherie așa de vastă, în stil

R
Panama.

LIB
E adevărat că a avut complici foarte „sus-puși“ — observați că
acest nenorocit termen al d-lui Morțun o să intre, cu diplomă de ce­
tățean, în dicționarul limbei romînești — și că țesăturile afacerei erau

ITY
foarte subtile și foarte bine ramificate din birourile poștei, pe la can­
celaria bursei și prin cabinetul secretariatului ministerului de interne,
iar pe lângă vreo doi înalți funcționari ai poștei, dintre cari unul a

S
ținut locul de Director General, mai e implicat în afacere și unul din
secretarii particulari, dar destul de publici ca notorietate, ai d-lui

ER
Take lonescu.
Vă rog să admirați Panamaua Romînă, cea mai recentă, cea mai
NIV
candidă, cea mai formidabilă — dacă se poate!
Cinci milioane de lei, cari în loc să fie vărsați în casele poștelor
străine pentru plățile efectuate, au fost reținute în buzunarul unor ex-
LU

croci romîni și depuse, pe numele lor, la o bancă din Elveția.

într’o zi afacerea se descoperă și d. Victor Filoti dispare, ca un
portofel sub bagheta unui prestidigitator.
RA

Ne civilizăm pe zi ce trece.
Avem „faliții noștri" — cum sună dezideratul economic al lui
Cațavencu; avem spioni, criminali sadici, bandiți mascați, explozii și
NT

incendii misterioase și avem mai ales contrabande și fraude! Fraude

vaste, de milioane; se fură sute de mii și milioane ca niște simple
găini, o să ajungem să furăm casele statului cu totul, în camioane,
CE

ziua în amiaza mare, în văzul tuturora, ca într’o țară cucerită.

A trecut era deturnărilor meschine, a gheșefturilor inocente, e
epoca mare și fecundă a fraudelor, a panamalelor naționale.
I/

F.
AS
UI

Ta înmormîntarea care se va oficia,

în fața sălei Dacia, la reprezentarea
BC

revistei „hIrTA-PIRTA46, vor lua

cuvîntnl d-nii: P. P. Carp, Ionel
Brătianu, Nicu Filipescu, Take lo-
nescu, Ferecliide și Niculae lorga.
 9$ FACLA

Y
AR
Obrăznicii bulgărești

R
LIB
A fost și există o strînsă afinitate sufletească între poporul
nemțesc și cel bulgăresc. Alianța lor de astăzi sfințește definitiv
legătura morală, care țese fire invizibile între mentalitățile celor

ITY
două neamuri. Pe deasupra Carpaților latini și a viteazului popor
sîrbesc, sufletele celor două națiuni s’au unit, frații care timp de
secole s’au ignorat, și-au întins în fine mîinile pline de sîngele

S
aliaților de ieri, în shake-handul crimei la care au fost complici.

ER
Și destinele lor au fost aproape paralele. Germania, înfăptuită ca
țară și ca națiune de Prusia lui Bismarck, se umflă de odată ca
broasca din fabulă, și năzuește cucerirea lumii: nu i-a lipsit nici
NIV
paiața încoronată, care să imite pe Bonaparte, scoțînd din figura
epică a marelui corsican o caricatură tragică. Bulgaria, trasă de
urechi din subjugarea seculară de armatele ruso-romîne, se opin­
LU

tește într’un efort greoi și sîngeros, se îngrașă din resturile ca­

davrului otoman, și nemai ajungîndu-i spațiul scăldat de două
mări, o rîvnește și pe a treia, mîngîind visul Bulgariei Mari, îm­
RA

părăția peste toți Balcanii, dela gurile Dunării și pînă la Valona,

dela Niș și pînă la Țarigrad. Oh! umbră a lui Vasile al II-lea
Bulgaroctonul, împărat al Byzanțului! De ce n’au trecut sub sabia
NT

ta toți fiii lui Asparuch, cînd tu ghiciseși atît de bine sufletul

mizerabil al acestui popor de bestii furioase! Tu ți-ai dat seama,
CE

ea și istoricul roman despre neamul germanic, că o gintă înzes­

trată cu atîta ferocitate nu merită să trăiască viața istoriei. Pri­
vește acest popor de paricizi, cu sufletul negru de ingratitudine,
ridicînd sabia împotriva liberatorului de ieri. Ce asemănare sur­
I/

prinzătoare între ei și tatăl lor sufletesc, marele neam teutonic.

AS

Cele mai sîngeroase acte de bestialitate, fără precedent în anale,

au fost înfăptuite de bulgari în Macedonia și de nemți în Belgia.
Bulgaria calcă în 1913 tratatul cu aliații balcanici și pornește
UI

războiul sacrilej, în care însă a fost zdrobită de pumnul romînesc

înfipt în beregată. Germania socotește tratatele petice de hîrtie.
BC

Aceleași concepții în politică, în morală, în sentimente, în instincte.

Să nu ne înșelăm. Avem niște dușmani ireductibili, fără
milă și fără Dumnezeu. Lași și umiliți în adversitate, rînjesc de
turbare și amenință, firi de criminali, îndată ce se simt înzdră-
69

veniți pentru luptă. Dușmanii noștri sînt de aceeași rasă sufle­

tească. Ura și ferocitatea ne împresoară la sud și la nord, ne

Y
învelesc în bale otrăvite, în efluvii mortale, La asemenea arme,

AR
asemenea ripostă. Fiindcă toate visurile noastre de «relațiuni
amicale» după război, de prietenie francă și neprefăcută, de cul­
tivare a dragostei au dat faliment, să întoarcem moneda, și să

R
cultivăm ura.

LIB
Vecinii noștri bulgari ne servesc motivele cele mai binecu-
vîntate din lume. Nici odată conștiința noastră nu va șovăi sub
povara regretului. Să urîm cu pasiune, cu frenezie, să lovim cu
sete: este legea apărării, la care ne obligă conservarea noastră ca

ITY
națiune. Este legea apărării, fiindcă romînul niciodată n’a avut
suflet de fiară, și n’a ridicat mîna ucigașă asupra vecinului pașnic.
Ei ne ucid soldații dela graniță, ei caută vrajba, ațîță revanșa no­

S
dului înghițit în 1913. Ei au văzut sîngele, și nu s’au săturat.

ER
Acum, că se simt tari, pe cadavrul Serbiei copleșite de un munte,
își ascut sabia și o îndreaptă cu vîrful spre Dunăre. Liberi să o
facă. Noi n’am simțit sabia lor. Ei au simțit-o pe a noastră. Le-a
NIV
pătruns adînc, în inimă. Regele lor a implorat ca cerșetorii mila
regelui nostru, ca să nu le facem în fața lumii rușinea de a le
cuprinde capitala. Cavaleria noastră era la porțile Sofiei, aviatorii
LU

pluteau și aruncau manifeste pe culcușul Coburgului, avant-gardele

își cumpărau tutun din leagănul lui Daneff... Să ia seama gro­
solanul și ferocele Bai-Ganciu. Rățoelile nu ne-au speriat. Accesele
RA

imperialiste nu ne-au împiedicat la 1913 să i le sugrumăm în

gîtlej. Decît, de data asta nu va mai fi execuția elegantă, cu
NT

mănuși, care a lăsat în Bulgaria faima neștearsă a cavalerismului

soldaților noștri. De data asta va fi prăpăd și avalanșă. Vor
vorbi și morții celor două războae. Și glasul morților chiamă
CE

moartea iremediabilă, fără o a doua zi.

N. Albotă
I/
AS

Marele Cinema Iamc

Deschiderea stagiunei
de toamnă
UI

^Credincioasă până la moarte**

BC

cu D-foara Hobiwne ți
d-l Escofflor.
 Y
R AR
LIB
S ITY
Manera $1 Marghiloman ER
NIV
Trădătorii sînt azi la ordinea zilei.
D. Marghiloman a avut neplăcerea... sentimentală să-și citească, în
LU

facsimil, cele cîteva scrisori, pline de o afectuoasă politeță, pe care i le-a

adresat bunul său amic Hrușka, deputat austriac, iar părintele Mangra a
fost ales mitropolit al drept-credincioșilor romîni greco-catolici din împă­
RA

răția habsburgică.
In aceiași săptămînă, doi bărbați au fost pecetluiți, în chip definitiv,
NT

ca renegați și ca trădători ai neamului.

Scrisorile lui Hrușka, dovada trădărei unui romîn din regat, cu toată
antipatia și revolta ce ne-a ispirat, a avut și o lăture humoristică, hazlie,
CE

căci vre-o cîteva zile amicul deputatului austriac a alimentat cronica

scandaloasă a presei bucurcștene și s’a zvîrcolit de moarte: a sbierat, a
cerut socoteală factorilor poștali, a amenințat, a ridicat pumnii cu exasperare.
I/

Spectacolul acesta a fost delicios și publicul de la galerie, ca și cel din

sferele înalte, a aplaudat cu atîta frenezie, că Epoca d-lui Filipescu s’a
AS

simțit obligată să biseze acest intermezzo comic.

In schimb însă trădarea lui Mangra, consfințită prin alegerea sa ca
UI

mitropolit al bătrînilor și al văduvelor din Ardeal, e sîngeros de tragică.

Oricîți trădători și oricît de antipatici vor mai eși din rîndurile
noastre, a celor din regat, nu vor putea să atingă nici pe de departe,
BC

crima neagră pe care a făptuit’o trădătorul Mangra.

In țara noastră, spiritul Ipubic, numai de doi ani încoace sufere și
71 FACLA

tînjcște după un ideal de înfrățire și de putere; numai de doi ani încoace

inima noastră pulsează la-olaltă cu a celor din robia maghiară. Trădătorii

Y
noștri, prin urmare, nu sînt nici așa de duioși, nici așa de liberi în ges­

AR
turile și manoperile lor. Noi avem presa, avem întrunirile și indignarea,
ura și batjocura noastră îi poate urmări și executa oricînd.
Altceva e cu trădătorii celor din Ardeal. Aceștia trădează nu numai

R
un ideal dar și întreaga istorie de suferințe și de lupte a unui Horia și

LIB
Avram lancu, vînd durerea mamei care și-a perdut feciorul în cîmpiile
Galiției, insultă doliul văduvei, scuipă și mînjesc cu balele lor veninoase
pîinea săracă și uscată a orfanilor, necinstesc sufletul unui neam întreg
de robi, care nu a făcut altă crimă decît că a visat și a sperat înfrățirea

ITY
tuturor romînilor.
Și mai mult decît atît, acești trădători nu pot fi nici măcar mus-
trați; nu-i poate atinge și cenzura și starea de asediu îi pune la adăpost de

S
orice neplăceri.

ER
In doi ani d-1 Marghiloman a plătit mai scump servilizmul și ipo­
crizia lui de lacheu trădător, decît au suferit criminalii din Ardeal, de
NIV
teapa părintelui Mangra.
Va veni însă ziua tuturor răsplăților și atunci și Marghilomanii de
aci și Mangrii de dincolo vor plăti cu vîrf și îndesat trădările lor mize­
rabile. Cînd în aureola pe care o va pune victoria neamului pe fruntea
LU

unui Lucaci și Goga și a unui Filipescu, Take lonescu și Brătianu, vor

apare petele celor ce au fost pe vremuri Mangra, Marghiloman, Stere și
Virgil Arion, conștiința romînească le va șterge pentru totdeauna și
RA

memoria neamului va uita coșmarul trădărilor de azi.

A. Baldovtn
NT
CE

Pentru premiera revistei

„HÎRTA-PÎBTA 44 vor sosi în Capi­
I/

tală d*nii: Hermann, delegatul Ger­

AS

maniei, Contele Iștvan, delegatul

Ungariei, Hanoslavoff, delegatul
Bulgariei și Sugiue-Bey, delegatul
UI

Turelei, cari vor ține o conferință

diplomatică, în vederea intrărei
BC

noastre în acțiune, într’o... casă de

întîlniri.
 Y
AR
Azi dimineață revista „Facla*
a fos din nou confiscată, din ca­

R
uza desenurilor „Ich Hebe dich*

LIB
și *Cînd Bulgaria își dă poalele
peste cap*, pe care le reprodu­
cem după cererea numeroșilor

ITY
noștri cetitori.
Ministrul Morțun, patronul con­
trabandiștilor „sus puși*, a spio­

S
nilor, a cocotelor și actrițelor, se

ER
erijază în țara romînească în cen­
zor al moral ităței.
NIV
Ca să se știe cine este minis­
trul de interne care predică mo­
rala, prin cenzurarea desenelor
LU

satirice, îl vom pune, în numărul

nostru viitor, față în față cu toate
RA

turpitudinile și porcăriile practi­

cate de dînsul și slugoiul lui, dela
prefectura Poliției.
NT
CE

Cemorat
I/
AS
UI
BC

leh liebe
 Y
AR
O lămurire

R
Mulțumită pudoarei vigi­
lente a d-lui Corbescu, nu­

LIB
mărul ^FACLEI» care a
apărut Sîmbăta trecută, și
din care agenții prefectului
de poliție, al Capitalei, au

ITY
reușit să eonfiște 30-40 de
exemplare, stocul cel puse­
sem în vînxare s'a epuizat

S
complect. Pentru a satisface
nenumăratele cereri ale ci­

ER
titorilor noștri, publicăm în
numărul de față desenele
cari au avut darul să jig­
NIV
nească sentimentele caste ale
d-lui Morțun și ale priete­
nului lui de chefuri și sub­
altern, George Corbescu.
LU

Cu chipul acesta dăm o-

cazie cetitorilor să măsoare
prostia nesfârșită a celor doi
RA

oomperi, cari sânt gardienii

merele! publice.
FACLA
NT
CE

Cenzurat
I/
AS
UI
BC

i'îiid Bulgaria își dă poalele peate cap

74 FACLA

Y
%

AR
Giasui morgilor

R
LIB
Nu cred că mai e nevoe să înprospătăm poporului nostru care e so­
cotit, cu drept cuvînt, că știe să celebreze cu pietate cultul morților lui, a-
mintirea acelora dintre noi cari ni-au fost scumpi și cari nu mai sunt. Oare
nu e adevărat că în Franța a luat naștere, în veacul al nouăsprezecelea, fi­

ITY
lozofia aceea dulce care pune printre întăile îndatoriri ale omului recunoș­
tința față de generațiile cari ne-au precedat în mormînt și cari ne-au lăsat
roadele gîndirei și muncei lor? De sigur, religia strămoșilor aparține tuturor

S
timpurilor și tuturor popoarelor, și la anumite neamuri orientale ea e unica

ER
religie; dar în ce țară din lume legăturele dintre cei vii și cei morți sunt
mai puternice ca în Franța, doliurile mai solemne și mai intime în acelaș
timp? La noi, de cele mai multe ori, defuncții iubiți și venerați nu părăsesc
NIV
cu totul căminul în care au trăit; ci supraviețuesc mereu în inima acelora
cari își amintesc de dînșii ca să-i imite, ca să le ceară sfatul și ca să-i
asculte.
LU

Mi-aduc vag aminte de-o scenă admirabilă descrisă într’un cîntec bă-
trînesc de-odinioară, Girart de Roussilon, mi se pare, și în care fiica unui
rege privește, noaptea, după bătălie, cîmpul nesfîrșit pe care dorm somnul
RA

morței războinicii nenumărați căzuți pentru dînsa: „Ea ar fi vrut atunci, ne spune
poetul, să-i cuprindă pe toți într’o singură îmbrățișare*1. Din negura aminti-
NT

relor mele depărtate, copila asta regală mi-apare ca însăși imagina Franței
noastre de astăzi plîngîndu-și floarea rasei ei secerată pe toate cîmpurile
de luptă.
CE

De-aceea, dacă scriu acum rîndurile astea, nu e ca să amintesc conce­

tățenilor mei o supremă datorie de recunoștință, ca să cinstesc și eu, alături
de dînșii, memoria acelora cari și-au jertfit viața pentru noi și ca să medităm
I/

împreună ultimele învățăminte pe cari ei ni le dau din fundul mormintelor lor

profunde.
AS

Dar mai înainte de toate, la amintirea celor alor noștri, să asociem cu

pietate memoria vitejilor cari și-au vărsat sîngele sub toate steagurile Alianței
UI

ale tuturor acelora cari au căzut de la canalurile Izerului pînă la țărmurile

Vistulei și dela poalele Alpilor Italieni pînă la defileurile Moraviei, și mai de­
parte încă, pe valurile nenumărate ale oceanelor.
BC

Apoi, să oferim florile cele mai curate și cununile cele mai nobile
victimelor nevinovate ale unor cruzimi sălbatice, femeilor, copiilor martiri,
75 FACLA

infirmierei aceleia engleză, vinovată numai de generozitate și al căreia asasinat

a ridicat de indignare conștiința întregului univers.

Y
R AR
LIB
ITY
Și însfîrșit morților, morților

S
noștri iubiți. Fie ca inima vastă a

ER
patriei recunoscătoare să se des­
chidă destul de mare pentru dînșii
ca să-i cuprindă pe toți întrînsa,
NIV
pe cei umili ca și pe cei iluștri,
pe eroii căzuți cu glorie și cărora
li se vor ridica monumente în
LU

marmoră și bronz și cari vor trăi

în veci în paginele istoriei, pre­
cum și pe cei simpli cari și-au
RA

dat ultimul lor suflet gîndindu-se

la casa și la ogorul părintesc.
*
NT

Fie ca numele tuturor ace­

lora al cărora sînge a curs pentru
CE

patrie, să fie binecuvîntat 1 Jertfa

vieții lor n’a fost făcută în zadar.
Căzuți cu glorie în Artois, în
I/

Champania și în Argona, ei au
oprit pe năvălitori cari n’au putut
AS

să facă un pas mai mult pe

pămîntul sacru care-i acopere
UI

acum. Cîțiva dintre noi îi

plîngem, toți îi admirăm și
mulți le invidiem soarta. Să-i
BC

ascultăm. Să ne oprim răsu­

flarea: e glasul lor. Să ne
 EAULÂ

înclinăm pe pămîntul acesta sfîșiat de mitralii și în care mulți dintre ei dorm

în vestmintele lor însîngerate. Să îngenunchiem în cimitiruri, lîngă mormintele

Y
înflorite ale acelora cari au putut să revie în satele lor și să moară sub cerul
Franței, și acolo, în genunchi, să ascultăm sufletul lor imperceptibil și pu­

AR
ternic pe care’l amestecă, noaptea, cu murmurul vîntului și cu foșnetul frun­
zelor căzute. Să ne silim din toată inima să înțălegem vorba lor sfîntă. Ei

R
ne spun :
FRAȚILOR, trăițl, luptați, sfîrșiți cu bine opera noastră.

LIB
Dăruiți victoria și pacea umbrelor noastre împăcate. Alungați
străinul care a fugit din fața noastră și readuceți plugurile în
ogoarele îngrășate cu sîngele nostru.

ITY
Astfel ne vorbesc morții noștri. Și ei ne mai spun încă:
FRANCEZI, iubiți-vă unii pe alții cu dragoste de frate și,
ca să înfrîngeți urgia dușmanilor, puneți de-a valma bunurile

S
și gîndurile voastre. Cei mai mari și mai puternici dintre voi,

ER
să fie servitorii celor slabi. Nu precupețiți mai mult bogățiile
voastre decît sîngele vostru, patriei. Fiți cu toții egali în tra­
gere de inimă și în bunăvoință. Datoriți aceasta morților voștri.
NIV
Sunteți datori să asigurați, după propria noastră pildă,
prin sacrificiul vieței voastre, triumful celei mai sfinte dintre
cauze. Frați, ca să vă plătiți datoria voastră întreagă către
LU

noi, trebue să învingeți, și mai mult încă decît atît, să me­

ritați ca să învingeți.
RA

Sunt morții noștri cari ne poruncesc să trăim și să luptăm ca cetățeni

ai unui popor liber, să pășim cu hotărîre prin uraganul de foc și de fier
către pacea care se va ridica asemenea unei aurore asupra Europei mîntuită
NT

de amenințările tiranilor ei și care va vedea renăscînd, timide încă și debile,

Justiția și Umanitatea, strangulate de mîinile însîngerate ale Germaniei.
CE

Iată ceeace inspiră morții noștri unui Francez pe care anii bătrîneței
și detașearea de vanitățile lumești, îl apropie de dînșii.
Anatole France
I/

Cari sînt cei trei mari crai din Bu­

AS

curești ?
Cari sînt cel trei octogenari, repre­
UI

zentant! ai tinerlmei Romine ?

Cari sînt aceia cari cuceresc femeile
cu priviri languroase de efebi?
BC

Venltl la ..HÎRȚA-PÎBTA4* s& le fa-

c*țl cunoftințâ.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Două vesti si
un lucru inevitabil
RA

Am să vă comunic două vești, una bună și alta, dacă vreți, tot așa
NT

de bună.
Mai întîi : ofensiva rusească nu s’a oprit încă și apoi, generalul
CE

Hindenburg a fost numit comandantul întregului front, germano-austro-

ungaro...-turc, din răsărit.
E bună cea dintâi veste pentru că, odată cu ofensiva Iui Brusilov,
ne apropiem și noi de clipa visată, veacuri întregi, de neamul acesta, de
I/

realizarea idealului nostru național, și e bună și cea de a doua pentru că

AS

vitejia și impetuozitatea atacurilor lui Brusilov e pe cale să sfarme

„kolossala“ legendă a invincibilului Hindenburg.
De data asta pare că nemții nu stau tocmai pe roze și numirea
UI

recentă a vestitului mareșal german e menită să mai dea puțin curaj

armatelor hărțuite și puse pe fugă de valurile de cazaci ale generalului
BC

Brusilov. Sînt doar cîteva luni de cînd telegraful nemțesc țăcănește

desperat și aruncă baloturi de telegrame, în vederea contra-ofensivei, pe
care o pregătește Hindenburg și tot atîtea luni de cînd acelaș Hinden­
burg pierde terenul, pas cu pas, în nordul Rusiei, în fața cetăței Riga.
78 FACLA

Sperietoarea asta cu numele unui om care, la începutul războiului,

Y
a cunoscut zile strălucitoare de izbîndă, nu mai prinde. Ea a devenit o glumă

AR
fără gust și fără efect, cum sînt mai toate glumele nemțești. Dacă spe­
rietoarea e pentru ruși și în special pentru Brusilov, atunci amicii noștri
de la Berlin o să aibă decepții violente, căci după cum a dovedit pînă

R
azi, domnul acesta nu se prea teme și nu dă îndărăt. Dacă e însă

LIB
pentru noi, neutrii așa de doriți și de urmăriți cu dragostea și cu a-
tentatele, nu au nimerit mai bine.
Intrarea noastră în acțiune nu mai poate fi înlăturată prin ame­

ITY
nințări platonice și prin atentate efective, atîta vreme cît soarta noastră,
legată, de la începutul războiului, de izbînda aliaților prin conștiința
neamului întreg, și prin acte diplomatice, de cîtăva vreme încoace, ne

S
impune în chip imperios să cucerim plaiurile latine, stăpînite de maghiari.
Nici rățoelile tuturor specialiștilor și strategilor militari germani,

ER
nici amenințările cu care ne împroașcă dovleceii și castraveții de la Sofia»
ca și bulibașele nemțești și ungurești de la Berlin și Budapesta, nici in-
NIV
vaziunile, operate în puterea nopței de grănicerii bulgari, nici telegramele
lui Wolffbureau și cele de la Nauen, nici numele și pronumele faimoșilor
feldmareșali prusaci, în cap cu Hindenburg, nu ne mai emoționează și
LU

nu ne mai pot opri din calea destinului.

Ofensiva lui Hindenburg, chiar dacă va reuși pe ici pe colo să
străpungă sau să oprească frontul rusesc din năvala lui năpraznică, va
RA

fi doar prilej de obrăznicii pentru fițuicile nemțești de la noi, pentru

cîteva accente eroice și cîteva suspine din partea d-lui Marghiloman.
Inevitabilul însă se va produce, armata romînească va trece, peste
NT

o lună, peste șease sau peste un an—Carpații.

A. B.
CE
I/
AS

Iubirea de-alungul veacurilor, iu­

UI

birea dela Adam și Eva, pînă la d-ua

și d**nul L’lisse, din zilele noastre,
BC

va vorbi în limba tuturor epocelor

la reprezentațiile revistei
„HtRTA-PÎRTA46.
79 FACLA

Y
R AR
LIB
Căderea Oorifiei
N’a fost armată mai persiflată, mai persecutată de humorul gennano-

ITY
maghiarilor, ca armata italiană. Pină și nemțofilii noștri, așa de pricepuți
în chestii militare și strategice, și mai cu seamă așa de spirituali, au pro­
dus o literatură humoristică voluminoasă scriind articole de ironie, de

S
glume, asupra armatei de «macaronari și de tenori dela Scala» ai regatului
italian. De nenumărate ori oficioasele d-lor Iversen și Marghiloman au

ER
citat o vorba a lui Napoleon: Italia a fost inventată ca să fie bătută de
Austria», iar «Moldova* lui Virgil Arion și Seara d-lui Brociner își lă­
bărțaseră gurile de atîta rîs.
NIV
Generalissimul Cadorna devenise, pentru domnii aceștia, ca și pentru
diplomații dela Viena și caricaturiștii revistei germane «Simplicissimuss»
iui veritabil personagiu de operetă.
Spiritul operetiștilor dela Viena și humorul compatrioților lui Strauss,
LU

ai lui Eysler și Milloker cuceriseră, cu fantezia lor irezistibilă, toate crcerile

cugetătoare ale imperiilor centrale și ale nemțofililor noștri dela București
și Iași.
RA

Armata italiană? Un soi de jandarmi ai lui Offenbach, sau de sol­

dați ca cei din «Manevrele de toamnă» a nu știu mai cărui autor de
operetă din centrul Praterului.
NT

Cînd Austriacii au anunțat teribila lor ofensivă, humorul nemților

s’a transformat în grijă: ce se vor face «macaronarii», cînd vor invada
cîmpiaLombardei, vitejii lui Ferentz-Ioșka; jupanii și eroii din Walzertraum?
CE

Ofensiva s’a oprit imediat ce s’a început și «macaronarii» n’au în­

cetat o clipă, de atunci, ca să-i respingă pe Austro-Ungari și să pătrundă
în Dalmația.
Zilele acestea din urmă ei au ocupat orașul Goriția, un punct în­
I/

semnat al rezistenței vecinilor noștri.

Italia adaogă victoriilor dela Marna, Yser, Verdun, Cernăuți, Lem­
AS

berg și Pșemisl, încă una prețioasă și cu atît mai mare, cu cît terenul
pe care l’au cucerit e mai ingrat. Intr’adevăr, italienii nu lupta de fapt
cu o armată puternică și invincibilă, cum sunt regimentele de operetă ale
UI

Austro-Ungariei, ci mai ales cu stîncile, văile și prăpăstiile Alpilor.

Oricum ar fi însă victoria italiană e o dovadă mai. mult că victoria
aliaților se pregătește în chip matematic.
BC

Cit privește glumele învinșilor de mîine, am putea să adăogăm și

noi una: tenorii dela Scala vor să se ducă la Viena ca că cinte în ope­
retele lui Strauss.
— Rezervați-vă bilete și locuri, domnilor! yCL,
 Y
AR
R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

l>eutschland fiber alles !

-Afadie.rale ..FALLA4, Bnnureati

Anul VI, No. 82
7 August 1916 Pasaglul
Imobiliara

Y
20 ISAM

AR
Telefon 431

R
LIB
S ITY
ER
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

Ceasul ICoiuîiii^i
 Ceasul Romîniei

Y
Ceasul Romîniei se apropie!

AR
In liniștea aparentă a neutralităței noastre, în calmul publicului,
neștiutor de cele ce se petrec în sferele politice, sabia romînească înain­
tează, se suie, văzînd cu ochii, pe cadranul destinului neamului acesta
și se apropie de ceasul al doisprezecelea al hotărîrei supreme.

R
Peste cîteva zile sau peste cîteva săptămîni, armata va fi chemată,

LIB
în sunetul fanfarelor de război să realizeze visul unui neam întreg și
hotărîrea unui romîn, care a avut înțelepciunea să tacă doi ani de zile
și, după ce a strîns și a comprimat toate energiile statului, să le
lanseze cu putere în clipa cea mai prielnică.

ITY
Dar ce s’a petrecut, ce dovezi avem și ce destăinuiri ni s’au făcut la
ureche, ca să scriem cu atîta siguranță că ceasul Romîniei va bate curînd?
Mărturisim cinstit că n’am întrebat pe nimeni, nu am intervievat^
pe nici un ministru, n’am tras cu urechea la ușa nici unei legațiuni, că

S
n’am ispitit, nici spiritul lui Mihai Viteazul, nici pe acela al Juliei

ER
Hăjdeu și totuși știm, suntem convinși că țara asta e în ajunul războiului.
Dovezi? Avem nenumărate și elocvente: regimente de artilerie și
infanterie au fost trimise, cu destinație necunoscută; 21 de contingente
sunt sub arme; concediile soldaților și ofițerilor au fost revocate; tot
NIV
malul Dunărei și toate defileurile Carpaților sunt înțesate de trupe;
regimentele din munți au fost coborîte în tranșee; felinarele de pe
străzi a fost vopsite în negru și albastru-, personalul bărbătesc dela
LU

tramvayele electrice a fost înlocuit cu femei și astăzi s’a ordonat

rechizițiile de cai și vite, zeci și sute de măsuri militare și technice cari
ne dovedesc că hotărîrea a fost luată și că decretarea mobilizărei nu
mai e decît o chestie de zile sau de ceasuri.
RA

D. Brătianu a lucrat, a pregătit apărarea țârei și a așteptat

ceasul suprem, în tăcere și cu răbdarea omului sigur de sine.
In această clipă supremă pentru neam strînși în jurul omului cu
NT

vederea clară și brațul tare, care a veghiat asupra destinelor noastre

ca la picioarele unei icoane scumpe, îi vom cere un singur lucru! Ne
vom lupta și pe crestele Carpaților și în tranșeele de pe țărmul larg
CE

și încovoiat al Dunărei, dar odată cu Ardealul, bărbatul de stat care

a știut să rabde atîta, să ceară și să obțină pentru Romînia Mare o
eșire la marea Egee, dacă Bosforul și Constantinopolul e vorba să
devină niște cetăți rusești.
I/

Peste trupulînjrînt al Bulgariei mediocre și încăpățînate, să aruncăm

o punte de legătură cu drumul mare al apusului, prin portul Dedeagaci.
AS

Căci, dacă Ardealul satisface idealurile noastre etnice și morale, eșirea

la mare e o necesisate de stat.
Nu ne îndoim că d. Brătianu a văzut înaintea nostră lucrul ăsta
UI

și a știut să cucerească diplomației apusene, această compensație nece­

sară.
In preajma războiului, a ceasului cel mare să strigăm cu toată
BC

puterea entuziasmului și a eroizmului nostru:

— Trăiască Romînia Mare!
F.
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
LU

Renașterea Italiei
RA

Două tari și-au manifestat dreptul la viață în vălmășagul marelui război.

Ciudățenia soartei a făcut ca aceste două țări să fie un stat mic, Belgia, și
NT

o mare putere, Italia. Dacă pentru fiecare țară în parte, marele cataclism care
zgudue încă din temelii pămîntul a destăinuit surprize teribile, pentru acestea
două revelația este caracteristică. In adevăr, un mic tablou sinoptic ne va
CE

convinge pe deplin.
Contrar tuturor precedentelor ei, Franța a dat dovadă de o tenacitate
și o înverșunare de rezistență, la care nimeni nu se aștepta, din partea acestui
I/

popor nervos, eroic, elastic, dar extrem de nerăbdător. Astfel, Franța a dovedit
AS

odată mai mult vitalitatea inalterabilă a sufletului ei.

Rusia, înfățișată în culori optimiste de scriitorul Alexinsky, dar totdea­
una subiect de grije și neîncredere pentru aliații ei, s’a văzut capabilă să se
UI

întremeze cu o forță formidabilă, după un an întreg de dezastre, care făcea

să pară cauza ei pierdută.
BC

Germania a uimit lumea cu puterea ei de organizare, dar și cu o

bestialitate și o lipsă de principii morale, de necrezut la un popor care
mergea în fruntea civilizației.
 84 FaOLa
Hoitul austro-ungar a înscris în istorie o pagină de rușine. Atîta pu-
trigai într’un mare imperiu ne amintește numai decăderea Islamului.

Y
Bulgaria grosolană, necivilizată, barbară, s’a dovedit un monstru moral:

AR
și-a scris singură pe frunte pecetea trădării.
Serbia s’a arătat un mare popor.
Belgia, țară de negustori pașnici, de artiști și de literați, care o cîntau

R
ca pe un eden pămîntesc, locaș al Minervei și al lui Apollo, s’a sbîrlit de­

LIB
odată cu o energie cruntă, extraordinară, trupul ei plăpînd s’a încordat, și
fruntea ei a escaladat cerul, care a gemut 15 zile de săgețile lui Marte la
luptă, sub zidurile Liejului, — un singur om împotriva unui ocean care se

ITY
revărsa. Glorie nepieritoare în vecii vecilor !
Dar Italia ? Cu un gest, cu o lovitură de sabie și-a șters un întreg
trecut de mediocritate, de înfrîngeri și de umilință. Armata italiană a fost

S
cea mai proastă oștire de pe fața pămîntului. Era un proverb diplomatic:
D-zeu a creat Italia, ca să aibă și Austria pe cine bate... Nicăeri nu s’a

ER
zvîrcolit mai mult spiritul de discordie, de luptă intestină, de sfîșiere între
frați, de trădare, de asasinate clandestine. Alexandru și Cezar Borgia sînt
NIV
prototipii rasei italiene pînă în preajma acestui război. Ideea unității naționale
n’a încolțit în spiritele Italienilor, ci le-a fost sugerată de Napoleon I, care
cel dintîi a întemeiat regatul Italiei. Imbrînciți cu sila de Napoleon al III-lea,
LU

Bismarck, Cavour și Garibaldi, italienii se nărue asupra Austriei, dar nu

izbutesc decît să capete înfrîngeri militare grozave la Custozza. Armatele
franceze au smuls Lombardia și Veneția lui Frantz loseph, și le-au dat plo­
RA

con Romei. Chilipir le-a fost întregirea neamului, chilipir ridicarea la rangul
de mare putere, smulsă cu șiretlicuri la un congres european. Infrîngerile
din Abisinia completează caricatura...
NT

Astăzi, pentru întîia oară în istoria ei, Italia face un mare act de bra­
vură, cu destulă tenacitate, ca să-i asigure succesul. Salandra a înțeles în
Mai 1915 că țara lui, nu ca să se întinză, dar ca să se menție, are nevoe
CE

de un salt brusc, cu care să pășească peste mai mulți secoli odată. Și Italia
adormită și-a scuturat coama prăfuită de veacuri. A încălicat Alpii. Curaj
temerar. Cine ar fi bănuit izbînda ? Era nevoe de concentrarea formidabilă
I/

a întregului suflet național, a hotărîrii unui neam care voește să reînvie.

AS

Toți eram sceptici la gestul Italiei. Așteptarea îndelungă de un an ne-a

confirmat decepțiile. Zîmbete ironice încolțeau în colțuri de buze: Italienii
nu se bat fiindcă plouă... Cadorna a înaintat cu un metru, și a luat un pri­
UI

zonier... Și totuș, cine a văzut Alpii, cine a urmărit măcar o revistă ilustrată
cu fotografiile pozițiilor de luptă, cine cunoaște însfîrșit condițiile războiului
BC

pe frontul alpin, își dă seama că războiul în munții nordici e tot ce poate

fi mai îngrozitor în acest măcel al popoarelor.
85 FACLA

Stînci înalte de o mie de metri, pe care tunuri grele de asediu sînt

cocoțate cu macarale, deasupra abisurilor. Sentinele răstignite cu frînghii de

Y
pereții verticali, între cer și prăpăstii adînci. Țîrîtul pe brînci dealungul unui

AR
zid, sub ploaia de gloanțe, de obuze, de mitralii, de gaze otrăvite. Infrîngerea
mai dinainte părea predestinată. Și totuș, în aceste împrejurări înfricoșate.
Italienii sunt peste tot frontul cu 20 de kilometri în inima țării dușmane,

R
iar acum, după mai bine de un an, cade Gorizia, «mărgăritarul Isonzului»,

LIB
cum îl numește maiorul Moraht.
Sînt poate lucruri mici, eroisme obscure, glorii anonime care mor sub
pietrele Alpilor, dar judecată absolut, este o ispravă de o amploare uriașă,
față de care pălesc multe din epizoadele grozave ale acestui război.

ITY
Pentru întîia oară în istorie, patria lui Garibaldi arată că l-a meritat
pe marele erou. Statuia triumfală a luptătorului Unirii crește încă în fața
posterității. Vechea Romă se redeșteaptă. Fiii și frații de pe țărmul bătrînului

S
Danubiu să ia exemplu. Situațiile mari se cuceresc cîteodată cu viclenia. Desti­

ER
nele perpetue nu se dobîndesc decît cu sabia în mînă.
NIV N. AlbotX
LU
RA

HÎRȚA-PÎRȚA va fi un fel de Carte Verde

a tratativelor noastre di­
NT

plomatice căci,
HÎRȚA-PÎRȚA va dezvălui misterul tuturor
negocierelor și secretelor
CE

diplomatice și mondene din

Capitală,
HÎRȚA-PÎRȚA știe tot ce spune și spune
tot ce știe,
I/

HÎRȚA-PÎRȚA rezumă doi ani de neutra­

litate, de iubire, de idea-
AS

lizm și de veselie.
Toți patrioții trebuie să
aziste la reprezentațiile re­
UI

vistei :
HÎRȚA-PÎRȚA
BC
 86 FACLA

Y
Morala $1 confiscările „Fadei"

AR
Facla a fost confiscată, pentru a treia sau a patra oară, din
cauza desenelor și a clișeelor ei.

R
Simțul moral al d-lui Morțun, ministru de interne, și al

LIB
d-lui George Corbescu, prefect de poliție, s’au ofuscat și bunele
moravuri au fost salvate de atentatele noastre monstruoase.
Ministrul de interne și prefectul de poliție au declarat război,

ITY
cred dînșii, obscenităței noastre.
Dacă d. Morțun ar fi ipistat la Roma, că ceva mai mare
n’ar fi putut ajunge în Cetatea eternă, ar fi confiscat probabil și

S
marile opere, adunate în sălile vaste ale Vaticanului.
Și cu toate astea d. Morțun trece, în ochii prostimei, drept

ER
un mare amator de artă și Mecena al pictorilor romîni.
Nu e expoziție cît de obscură la care să nu oprească două
NIV
trei bucăți dintre cele mai proaste, mai lipsite de artă și nu e
pictor romîn, cît de mediocru, căruia ministrul de interne să nu-i
fi cumpărat un tablou. Casa d-lui Morțun e un muzeu abraca­
dabrant de articole, bune de scos în vînzare la hala de vechituri,
LU

din Calea Văcărești.

In supra-încărcata colecție a ministrului de interne s’or fi
găsind și nuduri, dintre acelea cari îl supără cînd le vede, acoperite
RA

cu cîte un cap ilustru, la punctul cel mai simțitor, pe paginile

îndrăznețe ale «Faclei». Dar, ceiace excelența poate savura în
NT

singurătate sau în tovărășia vre-uneia din prietenele lui, îl supără

și-1 revoltă cînd e silit să savureze pe paginile revistelor etalate pe
la toate chioșchiurile de ziare și la subsuoara tuturor țigănușilor.
CE

Pentruce a dat, Sîmbăta trecută, ordin să ne confiște din

nou revista, după ce, cu o săptămînă anterioară, fusese iar
confiscată ?
I/

Două clișee au avut dând să displacă d-lor Morțun și Corbescu.

Cel d’întîi n’a plăcut probabil ministrului, pentrucă sub un prolog
AS

de purpură Kaizerul Germaniei, transfigurat de spazm, poseda

scheletul morței.
UI

Dar cum «actul» era platonic, d. Morțun s’a enervat... ca

todeauna de altfel. Iar cel de-al doilea desen a jignit probabil
simțurile rafinate ale comperului de la prefectura poliției. Inițiații
BC

spun că d. Corbescu simte todeauna fiori în piept, de cîte ori

vede ridicîndu-se poale. Or, clișeul Faclei: «cînd Bulgaria își dă
87 FACLA

poalele peste cap»... nu l'a mulțumit și firește că omul s’a

enervat și a dat ordin să se confiște revista.

Y
Dar morala ? Morala e un pretext pentru prostime; morala

AR
e un motiv juridic și nimic mai mult.
Căci dacă cumetrii ar vrea să susțină, măcar o clipă că, prin
confiscările ordonate și executate de dînșii, apără moravurile și

R
morala publică, cetățenii vor pufni de rîs și vor duce batistele la

LIB
nas. Morala, Va silică Morțun și George Corbescu! Ciudată împe­
rechere de vorbe. Dacă desenul Faclei nu poate fi introdus într’un
pension de fete, apoi nici biografia ministrului de interne și viața
prefectului de poliție nu pot fi publicate ca modele de castitate și

ITY
de virtute. Dacă clișeele pe cari le publică revista noastră sînt
obscene, atunci pasiunile d-lui Corbescu sînt curate scatologii, iar
iubirile d-lui Morțun contrazic natura.

S
Obscenă nu e arta și satira, ori cum s’ar manifesta ele;

ER
obscenă e prostia și neputința de a extrage din viață tot ce e
frumos și îndrăzneț.
Obscen e d. Morțun, obscen e d. Corbescu, obscenă e prostia
NIV
lor încăpățînată.
Știm că mulți împărtășesc ipocrizia autorităților noastre și,
sub cuvînt că morala sufere de pe urma unui desen, aprobă
LU

gestul unui Corbescu și ordinul unui Morțun. — Dar pe fiecare

clipă, morala ar trebui "să se simtă jignită. Treci pe stradă cu
soția sau cu sora ta și la fiecare colț, de sub paravanele pisoarelor,
RA

picioarele răscăcărate ale cetățenilor sugerează o anumită opera­

țiune. Treci mai departe, roșind — dacă ești așa pudic — și doi
cîini se trudesc să se desfacă din încîrligarea lor sexuală.
NT

Scapi și de viziunea asta penibilă și o iei prin piața tea­

trului. Aci armăsarul unui... muscal nechează și cabrează zgo­
CE

motos. întoarce capul ca să se poată feri și surioara, sau mama,

sau soția ta, observă că armăsarul e enervat de vecinătatea unei
iepe. Sau, mai simplu; ajungi în dreptul prefecture! de poliție și
deodată cazi cu nasul... în pieptul d-lui Corbescu! Așa e că
I/

obscenitatea nu poate fi evitată? Și dacă, după multe peripeții te

AS

mai abați pe la o expoziție de pictură și acolo te întâlnești cu

d. Morțun, a cărui barbă e vecinie muiată de gălatina... unui surîs
de pensionar, ce te faci cu sacramentala morală și cu desenele
UI

Faclei ?
Cumetrii ar face mai bine să ne mai slăbească și să lase
BC

morala de o parte, cînd vor să persecute o publicație care nu-i

menajează și împotriva căreia nu pot să ia alte măsuri.
Fcl.
 Y
R AR
LIB
S ITY
Frauda dela postă ER
NIV
Tragi-comedie într’un act.

f UN JUDECĂTOR DE INSTRUCȚIE
LU

Personagii: < victor filotti

( un telefon de birou.

Pentru istoria zilelor noastre de contrabande și «suspuși», pentru

RA

posteritate să povestim cum s’au petrecut lucrurile cu Victor Filotti.

Așa dar, parchetul fiind sesizat de uriașa fraudă comisă în dauna
NT

poștei, judecătorul de instrucție a trimis «domnului» sindic al bursei,

Victor Filotti, un «faire-part» obicinuit, o invitație la fel cu aceia pe care
o primesc borfașii, faliții și bandiții ordinari.
CE

Victor Filotti, punctual ca un gentleman, deschide ușa cabinetului

judecătorului de instrucție, fix la ora indicată pe formularul d-lui Paul
Iliescu.
I/

Sindicul se oprește în pragul ușei, înclină capul cu eleganță și se

îndreaptă radios, cu mîna întinsă, spre judecător. 0 clipă de răceală din
AS

partea magistratului și de efuziune amicală din partea banditului dela

Bursă. Apoi, văzînd că amfitrionul uită să-i arate fotoliul și să-l invite
UI

să ia loc, Filotti întreabă imperturbabil și politicos:

— îmi dați voie, d-le judecător, să iau loc ?
După aceia scoate din buzunar un frumos port-cigarette de argint,
BC

cu două trei boabe de safir încrustate pe capac, îl desface și îl întinde

zîmbitor magistratului:
89 FACLA

— Fumați ?
— A, nu! Mertji! Acum am lepădat țigarea!

Y
Filotti ia o țigane în gură, o aprinde la flacăra unei brichete

AR
miei, tot de argint, pune picior peste picior și începe să bata darabana
cu cele cinci degete din dreapta, pe scoarța unui dosar.
Judecătorul îl privește stupefiat, se așează pe scaun, se ridică iar,

R
își șterge fruntea cu batista, își face vînt cu o petiție, dă ordin să se des­

LIB
chidă o fereastră și apoi se răstește către aprod:
— Eși afară!... Și nu lăsa pe nimeni să mai intre aci!
Un moment, în liniștea și singurătatea cabinetului, parcă izolat de

ITY
lume, judecătorul tușește și începe:
— Domnule Filotti, v’am chemat pentru o afacere... hm!... hm!
destul de... hm!... penibilă și pentru d-v. și pentru mine! 0! mai ales

S
pentru mine!
— Da! răspunde, liniștit și sigur de el, Filotti

ER
— O afacere la care nu mă îndoesc că veți contribui cu informa-
țiunile d-v.... în interesul anchetei... pe care sunt obligat s’o fac...
NIV
— Da! — repetă, cu aceiași voce limpede, sindicul Bursei.
— S’o fac... în calitatea mea de judecător de instrucție. (Apoi,
derutat par’că de reflexiunile sale interioare, magistratul revine asupra
LU

situației lui penibile).

— Știți, noi magistrații sîntem puși cîteodată în situațiuni de așa
natură... că... mă înțelegi... afacerile în curs... unele anchete.., și unele litigii
RA

cad în suferință... vin în contradicție cu sentimentele...

— Pe scurt d-le judecător, i-o retează Victor Filotti, aveți o plîngere
în contra mea ?
NT

— Tocmai! Și vedeți, de data asta, o plîngere ceva mai gravă, o

plîngere... care...
— Ce plîngere, dacă nu sunt indiscret, d-le judecător?
CE

— O, desigur că, deși acuzația e destul de categorică, d-v. nu veți

avea probabil decît un rol de informator... pentrucă situația, averea și
numele d-v. vă pun la adăpost...
I/

— Mă rog, de ce sînt acuzat ?

AS

Magistratul, prinzînd puțin curaj, desvălue pe larg frauda, mena-

jîndu-și clientul, dîndu-i totuși să înțeleagă că actele cuprinse în dosar,
reclamațiunile primite și logica lucrurilor îl arată pe el ca autor al mon­
UI

struoasei fraude. Și sfîrșește expunerea lui, cu această delicată întrebare:

— Ce aveți de spus d-v. d-le Filotti ?
Amicul d-lui Take lonescu se scoală în picioare, își potrivește cra­
BC

vata și cu accentul cel mai natural răspunde:

— Da d-le judecător, eu sînt autorul principal al fraudei. Și suma
90 FACLA

e cu mult mai mare decît credeți. Nu sînt cîteva sute mii de lei, ci
cîteva milioane. De altfel aceste sume vi le pot arăta cu exactitate, căci

Y
sînt trecute în registrele mele.

AR
Vă închipuiți capul magistratului! Revoltat de cinizmul acestui
bandit, judecătorul ridică glasul și îi ține un curs de morală plin de in­
dignare, biciuitor și aspru.

R
Filotti îl ascultă impasibil, măsurînd cabinetul, cu mîinile în bu­

LIB
zunar și cu ochii în vag.
— Cum, în loc să te aperi, să protestezi, să negi cel puțin, cum
fac toți vinovății și să fii pocăit, d-ta recunoști fapta, fără nici o emoție,

ITY
fără să-ți tresalte măcar un mușchi pe față ? Cum, n’ai nimic de spus în
apărarea d-tale?.
— Ba da! — răspunse scurt Filotti. E adevărat că eu sunt autorul

S
principal, dar veți înțelege ușor, d-le jude, că pentru a fura atîția
bani, mai aveam nevoie și de complici. Or, complicii mei sunt d-nii X,

ER
Y, Z, cutare, cutărel, cutăriță — o listă de vre-o 15—20 de oameni po­
litici foarte „sus-puși“, din toate partidele noastre politice, din partidul
NIV
liberal ca și din cel conservator de sub șefia d-Iui Marghiloman, din
acela al d-lui Filipescu ca și din anturajul d-lui Take lonescu — o! mai
ales din anturajul d-lui Take lonescu — și apoi o serie de înalți func­
ționari de carieră din Poștă și diferite ministere. O camoră extraordinar
LU

de bine ramificată și de planturoasă.

Judecătorul de instrucție bîlbîe, se îngălbenește, deschide ușa, strigă
RA

aprodul și-1 trimite să cheme pe procurorul generăl, apoi ia receptorul

telefonic în mînă și cere Ministerul de Justiție,
Patru ceasuri dearîndul telefonul palatului de justiție a zbîrnîit
NT

exasperat, apucat de friguri și de istericale. Pe la patru dimineața, după

ce ministrul de justiție a luat avizul miniștrilor și al șefilor de partide,
alarmați și consultați pe rînd, Victor Filotti a fost concediat de judecător
CE

și, ca o pasăre eliberată din captivitatea coliviei, și-a luat zborul, planînd,
cu mîinile întinse și cu degetele resfirate, ca niște aripe, peste codrul
Vlăsiei Romînești, cuprins între Carpați, Dunăre, Prut și Mare.
I/

L’au făcut scăpat, în mijlocul aiurărei generale și al goanelor za­

AS

darnice ale agenților secreți și polițienești, cari cercetează toate latrinele

hotelurilor din Giurgiu și Bușteni, că doar-doar l’or găsi împușcat sau
strangulat, iar în locul lui au rămas să înfunde pușcăriile, cîțiva bieți
UI

funcționari dela poștă, poate vinovați și ei că au avut încredere în Filotti

dar săraci, umili și fără protecție.
BC

Victor Filotti nu s’a spînzurat, nu s’a aruncat în latrina hotelului

din Giurgiu. Filotti a fugit!
Trăiască Romînia Mare! A. Baldovin
 Y
RAR
LIB
S ITY
Pentru premiera revistei

ER
„Hîrța-Pirta" NIV
TELEGRAME
„Hîrța-Pîrța“, revista revistei Facla a făcut, mai ales în lumea po­
LU

litică, o vîlvă extraordinară.

Abia anunțată și factorul ne-a lăsat la redacție un teanc respectabil
de telegrame, pe cari le transcriem mai jos, pentru fidelii cetitori ai re­
RA

vistei noastre. Originalele acestor telegrame se găsesc în dosarul redacției,

secția revistei „Hîrța-Pîrța“.
NT

Iată cuprinsul telegramelor.

Revista FACLA
CE

BUCUREȘTI

Renunț la voiajul meu la Chicago, pentru a participa la reprezen­

tația revistei „Hîrța-Pîrța". Rezervați-mi o lojă.
I/

Take lonescu
AS

Sinaia.
* * *
UI

D-lor Cocea, Stroe, Baldovin.

FACLA, Pasagiul Imobiliara.
BC

BUCUREȘTI

Sosesc cu „chemin de fer“-ul pe... drum de seară, ca să azist la

92 FACLA

reprezentarea revistei Htrța-Pîrța a celor... trei crai de ghindă din... bre­

lanul Faclei. Vă rog rezervați-mi... o carte de intrare, fără passe-parol.

Y
M. Ferekidi

AR
Jokey-Club
* * *

R
LIB
Opriți-mi un loc la premiera feeriei d-v., Hîrța-Pîrța, ca să pot
azista și eu la „apusul de soare“ al monarchiei habsburgice. Trăiască
„Luceafărul” Romînimei!
Barba Delevrancea

ITY
Bodega Mircea.

S
D-lui Cocea, la FACLA

ER
IN ORAȘ

Vă rog să-mi răspundeți, dacă la reprezentația revistei d-v.,

NIV
Htrța-Pîrța, o să fie și dame.
In caz afirmativ, trimeteți-mi trei fotoliuri, ceva mai moi, ca să viu
cu amicii mei, Streitman și Glogoveanu.
LU

Eni. Porumbaru
Din Lună.

* * *
RA

Revistei Hîrța-Pîrța
NT

BUCUREȘTI

Opriți două bilete pentru mine și pentru Crăciun.

CE

N. Filipescu
Govora.
I/
AS

D-lui Cocea
BUCUREȘTI
UI

Dacă în revista d-v., Hîrța-Pîrța, veți vorbi și despre mine în ter­

meni cuviincioși, dar mai ales superlativi, atunci vă rog să opriți un
BC

jilț și pentru modesta mea persoană.

Nicolae lorga
Vălenii de Munte,
93 faclA

Pe o carte de vizită ni se face următoarea. întrebare :

Ce-i aia „Hîrța-Pîrța“, nene ? E o revistă, o pesă de treatru sau...

Y
doamne iartă-mă! Barbu îmi spunea eri, la „Caru cu bere“, că e o pesă.
Dacă e așa, trimiteți-mi și mie un belet de favoare.

AR
General Latnbru
Confiseria Riegler.

R
* * *

LIB
Onor, revistei „FACLA11
BUCUREȘTI

ITY
Domnilor mei, vă rog să binevoiți a rezerva o lojă, rangul I, dar
ceva mai obscură, pentru mine și amicul meu Hruschka, membru al par­

S
lamentului austriac.
Al. Marghiloman

ER
Albatros.
NIV
Pe un permis de export ne vine următoarea rugăminte:
LU

Autorilor revistei Hîrța-Pîrța la FACLA

RA

Opriți-mi o... cocină la bel-ătage. Guiț! guiiiiț ?.

Al. Constantinescu P.
Comisia de export.
NT
CE

Onor. rev. FACLA

BUCUREȘTI
I/

Rezervați-mi o lojă, cea mai bună, cea mai încăpătoare, mai mare
AS

decît buzunarul meu, că viu și eu, mascat, la premieră. Plătesc cît vreți
d-v. Am acuma bani să vă cumpăr cu teatru, cu revistă, cu actori și cu
toată înmormîntarea.
UI

Victor Filotti
Codrul Vlăsiei.
BC
 Y
R AR
LIB
S ITY
ER
NIV
Doi Mecena
LU

Mi-au părut întotdeauna caraghioși, acei ce se cred pro­

tectori ai artei, cumpărînd tablouri.
RA

Fiindcă, ori artistul căruia îi cumperi opera merită să fie

cumpărat, — ori nu merită, — și atunci nici într’un caz, nici
NT

într’altul, nimeni n’a fost protejat sau încurajat. Un dobitoc

asvîrlă parale pe o dobitocie; un om care se pricepe cumpără;
iată totul.
CE

Printre amatorii de tablouri cari au speculat — ca niște

lipitori — pe Lukian, trebuesc trecuți în istoria artei, doi excroci
de vază.
I/

Unul e Filotti, dispărutul de acum cîteva zile; altul, Ciupești

pe care justiția nu-1 înhață, probabil pentru ca să dispară și el.
AS

Ciupești o viață întreagă a amărît, a batjocorit, și a lingușit

existența sărmanului artist.
UI

Pînă mai acum 5 — 6 ani, Ciupești nu ținea tablouri de

Luchian, ne știind că mai tîrziu vor avea valoare, ci se mul­
țumea — ignorant și incult — cu cămătării mai practice, codoșlîcuri
BC

prin șantane, și mici găinării.

95 FACLA

Găsind că Luchian nu e «băiat frumos», îi trimetea pe la

stațiunile balneare, unde artistul își căuta sănătatea, scrisori cu

Y
adresa: «Lui Luchian cel mai pocit și mai urît om.»; cu mur­

AR
dării de acelaș nivel intelectual, îl exaspera veșnic.
Dar iată, că unul și altul îi spun că Luchian e mare și
de-atunci, cu mîna pe inimă sau pe cioc, Ciupești îi amintea la

R
fiece moment vechia prietenie», dăruindu-i cîte o sticlă cu

LIB
șampanie sau un inel cu piatră reconstituită, cu scop ca să-i
plătească mai puțin (deobicei un pol, doi) bolnavului care n’avea
eu ce să se caute.

ITY
Filotti, din acelaș sentiment ca și Ciupești, ignorant și incult
tot ca el, a voit la fel să stropească cu nămolul cîștigului răpit,
și să epateze cu generozitatea unui Mecena. Ca și Ciupești a

S
cumpărat pe vremuri tablouri, semnate de toți zmîngălacii, pînă
ce a auzit de Luchian. Intr’o zi cumpără un tablou de acest

ER
artist și cu înaltă competență îl crede falș, după ce îl privește ca
vitele la poarta verde. NIV
Și atunci — supremă ironie — escrocul Filotti are trecere pe
lîngă justiția romînească să lanseze un urgent mandat de adu­
cere, în contra paraliticului Luchian, pe care cu concursul zelos
al unui magistrat cretin, îl exasperează într’atît, încît, artistul
LU

moare strigînd: «Canalii... Canalii!...»

Cenzor
RA
NT
CE

In ultimul moment primim vestea

I/

că delegații Chinei: mandarinii

AS

NAM-CE-FU și CE-AȘ-MAI-FU vor

lua parte la conferința diploma­
tică din actul I al revistei:
UI

HÂRȚA-PÂRȚA.
BC
9â faclă

Y
AR
înainte de deschiderea

R
stagiune!

LIB
Al treilea an de război începe foarte fericit pentru Teatrele noastre și pentru ca­
botinii lor. Trei șcene de dramă și comedie, două de operetă și o duzină de cinemato­

ITY
grafe și șantanuri în care se joacă reviste, piese, se cîntă, se dansează, se încurcă lucru­
rile și se procopsesc preoții și preotesele Thaliei și Melpomenei.
Nu mai există actori și actrițe fără angajament, Și asta acum e floare la ureche.

S
O fericire nu vine niciodată singură, Dacă grija zilei de mîine a dispărut, și asta
desigur a fost o revanșă a soartei pentru toți capuțineriștii, cu mustățile rase ai cafene­

ER
lelor noastre — a dispărut și grija războiului. Sfatul major e hotărît să urce în corabia
de prăsilă, — pe lîngă toate juvaerurile vieței noastre intelectuale și sociale, — și tot
NIV
neamul actoricesc.
Dacă ați ști cît de dorit e azi războiul în teatre ! Toate sufletele acestea de pri­
begi, de călători din teatru în teatru, de înăcriți ai lipsurilor și invidiei, de încrezuți, de
LU

sîcîitori, nu visează astăzi de cît apostolatul purtătorilor faclei de vitejie, curaj, dragoste
de neam, revendicări naționale și sacrificiu. Teatru în teatru. Cîte nopți nedormite cîte
visuri pe marginea unui ordin al marelui stat major. Și în atmosfera asta de griji și
RA

combinații, teatrele și-au început repetițiile.

Demisiile și dezerțiunile continuă. Sufletul actoricesc zburdă încă. Storin, călare pe
o petiție de demisie, privește din pragul naționalului cînd la Compania Marioara Voicu
NT

lescu-Sturdza, cînd la ceea a soțiilor Bulandra. Radovici fleurtează cu patroana și pa­

tronii dela Modern și Comcedia. Tina Barbu își tocmește părăsirea naționalului, Annie
Aurian a trecut le compania Bărcănescu.
CE

Prima noastră șcenă și-a fixat un repertoriu permanent, în- fruntea căruia strălu­
cesc Shakespeare, Emil Nicolau, Edmond Rostandt, Caton Theodorian, Poulică Crivătz,
Bataille, Bernstein, Râuleț, Mirbeau etc, etc. Trebue să ne declarăm mulțumiți cu această
I/

listă unitară, deși destul de pestriță, căreia cei dela direcție i-au dat titlul pompos de :
AS

Repertoriu permanent.
Companiile dela Modern și Regina Maria și-au declarat război pe spinarea lui
Maeterlink, iar naționalul, ca mai bătrân, încearcă o lovitură la adresa celor din Pasagiul
UI

Comcedia cu Nora.
Prețurile au fost mărite, desigur avîndu-se în vedere afacerile făcute și lipsa de
BC
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y
BC
UI
AS
I/
CE
NT
RA
LU
NIV
ER
S ITY
LIB
RAR
Y