t

De S ir a j â 6 6
Revista „ S T R Ă J I I Ţ A R I I pentru tineret
A N U L III N-rul 7—8 Iulie—August 1940

S U M A R U L '

T E O F I L G H . S1DQROV1CI: Cuvânt către străjeri

AL. M A T E E V 1 C I : Cântec de leagăn (versuri)
I O N D O N G O R O Z 1 : Regina Mana
A. CHIRESCU : Regele Ferdinand 1
EUGEN ISPIR : Prin Transilvania eroică
I I. C. P E T R E Ş f e i l : Ce-am tăcut pentru satul meu j
C. P I T I Ş T E A N U : Domnul Isus şi Sf. Petru (traducere)
* M I H A I L C O N S T A N T I N E S C U : State liliputane din Europ.
ILIE A N E S I E A : De strajă stăm (versuri)
I. C O N S T A N T I N E S C U - D E L A B A I A : Chemare străjereasca
CORNEL1U S T R O E : Pe frontul oştirii albe
A. G A V R I L I Ţ Â : Basarabie iubită (versuri)
M Ă R I A V A R N A Ş : O faptă străjereasca
Străjera E N E S C U C. A U R A : Impresii din tabăjra Străjii Ţării
Străjerul P R E L I P C E A N U H. : O zi de excursie în tabăra dela
Moişa
Străjerul M I R O N E S C U T. D I N U : Amintiri din „Campo Mus-
solini"
Străjera O Ţ E L I A V I O R I C A : Carpaţilor (versuri)
Străjera F E R D I A N L I A -. Amintiri din vacanţă

C U R I O Z I T Ă Ţ I — CE SA C I T I M - V O L U M U L COME­
M O R A T I V AL STRAflI ŢARII - I N F O R M A Ţ I U N I —
G L U M E — IOCURI DE D E S L E G A T .
Desene: M . Mavrodin şi M . Ştefănescu

COPERTA : imag ni din tabăra Străjii Tării deia Arcul de T r i u m f ,

pentru ajutorarea refugiaţilor.

R E D A C Ţ I A : STRAJA T A R I I — Direcţia P r o p a g a n d e i , Bucureşti — S * r . Roma, 3/

A D M I N i S î R A I U - Direcţia C o m e r c i a l ă , Bucureşti — cn«m Victoriei, 52

ABONAMENTUL ANUAL 100 L t l P R E Ţ U L A C E S . U . t x E M P L A R 20 L E I

 CUVÂNT CAI
DRAGI STRĂJER! Şl STRĂJERE, T I N E R E T R O M Â N D I N Ţ A R Ă Şl ati înţeles ca nimeni alţii sbuciumu! Marelui nostru Suveran î n
DE PESTE HOTARE, jurul căruia aţi făcut z i d de suflete încrezătoare, voi aţi dat pilda
cea mare a neclintirii în credinţă şi nădejde, în puterea şi încor­
Am ţinut să mă adresez vouă, vlăstare de nădejde ale nea­ darea conştiinţei româneşti, voi aţi îmbărbătat pe cei şovăitori,
mului, vouă ale căror suflete sunt una cu sufletul meu. Căldura aţi spulberat gândurile negre, v'aţi manifestat prin muncă nepre­
inimii mele v'am împărtăşit-o cu nespusă dragoste, oridecâteoi; cupeţită voinţa de a da ţării în ceasurile grele, pârghia unei pu­
v'am văzut la muncă, oridecâteori v'am admirat pornirea nestă­ ternice redresări.
vilită spre cele de folos Ţ ă r i i , Regelui şi obştei româ.neşti, căci Fiţi mai departe ostaşi ai adevărului şi dragostei de Ţ a r ă
voi sunteţi şi temelia de viitor a Patriei şi chezăşia de mâine. şi Rege, strângeţi rândurile, întăriţi falăngiie, legiunile, cohortele
In lumina puternică a idealismului vostru, noi cei vârstnici, şi zecile de mii de stoluri şi centurii, înarmaţi-vă sufletul cu
otâturi de părinţii voşiri şi alături de întregul popor, descoperim iCiria credinţei în Dumnezeu, Rege şi Ţ a r ă , fiţi pavăza acelui s u ­
senzu! adevărat al vieţii şi temeiurile năzuinţelor măreţe, căci flet curat românesc ce trebue să se reverse ca un singur şi uriaş
nu degeaba evanghelia cea sfântă vă numeşte S a r e a pămân­ val peste piedicile vremii şi propovăduiţi încrederea în Acel ce
tului. simbolizează unitatea, tăria şi izbânda neamului românesc.
Păşind pe calea viitorului, cu elanul anilor voştri neumbriţî de Pildele eroismului vostru sunt şi rămân adânc săpate în pa"
patimi, veti dăltui imaginea unei alte tări, cu resorturi de tărie gina istoriei acestor vremuri.
morală de nouă rânduială şi mai ales de puternică disciplină,
I"
căci astăzi fără disciplină şi bună o r g a n i z a r e , nimic nu se poate
clădi durabil.
Prin voi va renaşte o naţiune mai încrezătoare în destinele
ei, cu mai muliSi dârzenie în păstrarea demnităţii, cu tărie de
stânca de care să se risipească toate vânturile neîncrederii
ori îndoelilor, căci numai astfel vom putea dăinui în acest colt
de pământ binecuvântat de Dumnezeu, numai astfel vom fi res­
pectaţi şi temufi de vrăşmaşi.
Capitalul de pref al unei tări şi adevărata ei f o r j ă , nu stă
în mulţimea barelor de aur ale băncilor ori în realizarea şi în"
magazinarea bunurilor materiale, ci într'o totală captare a va­
lorilor umane, a căror chintesenţă este tineretul viguros, crescut
în spirit eroic, sănătos la trup şi sănătos la suflet.
La noi, acest tineret ş r a ţinut cu deplin succes examenul
vredniciei.
V'am văzut, dragi străjeri şi străjere, la poştă, lucrând la a-
paratele cele mai complicate pe care le-afi învăţat a le mânui
cu iscusinţă, la H u g h e s , telegraf, telefon, la cartarea scrisorilor
la distribuirea lor în oraş, v'am văzut la ministere, la diferite au­
torităţi publice, primării şi percepţii, mânuind unii maşini de scris
alţii condeiul, iar alţii cele mai grele aparate de calcul, v'am
văzut şofeuri pe camioane, vizitii la căruţe, barcagii la Prut, iar
acum, vă vede tara la plug, la prăşit, la secerat şi treer, stând
cot la cot fecior de plugar ori de meseriaş cu fecior de înalt
demnitar ori cărturar, căci munca mobilează şi înfrăţeşte deo­
TEOFIL G H . SIDOROVICI
potrivă, atunci când e prestată f ă r ă gând de răsplată materia­
Comandantul Străjii Ţ ă r i i
lă, ci e închinată Neamului şi Ţ ă r i i .
Ce mândru este Marele Străjer care ş r a pus în voi toată Imi fac o plăcută datorie citând câteva :
speranţa, dărulndu-vă căldură din sufletul S ă u şi credinţă din a) In timpul retragerii făcută în grabă la N o u a Suliţă, se pro­
marea S a credinfă. dusese o mare învălmăşeală la podul plutitor de peste Prut.
Ce mândri suntem noi, mai marii voştri, ce mândri sunt co­ Lumea alerga de colo până colo f ă r ă de cumpăna ordinei şi a
mandanţii şi comandantele voastre, ce mândri sunt părinţii şi ce sângelui rece. Drumul strâmt, se barase de căruţe, ce se opriseră
mândră este Ţ a r a de voi, de truda v o a s t r ă , de eroismul curat al în căutarea celor rătăciţi, copii ori femei. Orice clipă pierdută
viefii voastre ! era primejdioasă, lată însă că din convoiul nesfârşit al bejeniei
In clipele cernite trimise de soartă ca o încercare a tăriei se desprind doi străjeri voinici cari se aşează la e r m i t u l podului
noastre de suflet, voi afi fost r a z a de îmbărbătare a tuturor, voi o r g a n i z â n d cu energie scurgerea coloanei de refugiaji. Imaginea
lor va rămâne neştearsă în mîntea celor ce rau văzut acolo la
datorie.
b) Tot astfel străjerii au stat la punctele de încrucişare ale
drumurilor orientând convoaiele, uitând de oboseală şi de hrană,,
iar în gări au stat ca nişte sentinele vrednice târziu la ora de
noapte, aşteptând trenurile cu re-fugiafi şi dându-le un preţios
sprijin.
c) La Bucureşti, pildele de eroism ale strâjerilor au fost la
înălţimea camarazilor lor din provincie şi mai cu osebire din
Moldova de sus. S'au petrecut scene de o grăitoare semnificaţie
a spiritului de generozitate străjereascâ. In dimijneata unei zile,
au venit câţiva părinţi să se intereseze de copiii lor, cari refuza­
seră să plece acasă seara, preferând să doarmă acolo pe băn­
cile sălii de aşteptare, pentruca sâ nu li se ia locul de către alţii.
d) Din banii dafi de pădnti strâjerilor pentru hrană, mulţi au
cumpărat alimente pentru refugiaţi şi în special pentru camarazii
lor din provinciile părăsite.
e) Un străjer, copilul unui demnitar, se pregătise să plece
într'o localitate balneară după prescripţiile medicului, pentru a-şi
îngriji de sănătate.
In momentul plecării însă, vrednicul străjer, simte în suflet o
tresărire de conştiinţă, la suma de 5.000 lei ce i se dăduse pentru
timpul cât avea să stea în localitatea spre care avea să plece, se
îndreaptă spre oficiul poştal şi o trimite Străjii Ţării însoţită de o
frumoasă scrisoare adresată Comandamentului, în care arăta
simplu, că nu poate face altfel decât ceilalţi camarazi ai săi,
rugând să i se primească banii pentru ajutorarea refugiaţilor.
f) A fost impresionant deasemenea în Gara de Nord când
printre lumea ce cobora dintr'un tren, un străjer de 9—10 ani se
lupta să străbată prin mulţime cu un aparat de radio în braţe.
— Dece n'ai luat altceva mai necesar din casă, a fost între­
bat de cineva ?
Copilul a făcut ochii mari şi a răspuns :
— Cum era să-l las acolo, că la el ascult ora strâjerilor la
radio.
g) lată acum un caz ce evidenţiază o înălţătoare conştiinţă
străjereascâ. Comandanţi şi Comandante venite din nordul Bu­
covinei şi de peste Prut, aduceau pânza drapelelor ce li se în­
credinţaseră de l.risuşi Suveranul Ţării, simbolul legăturii sfinte cu
locurile a căror imagină va rămâne vie şi luminoasă în cutele
stindardelor scumpe.
DRAGI STRĂJERI Şl STRĂJERE,
Pilda vcasiră eroică nu se va şterge niciodată din cartea
istoriei noastre. Afi dovedit că meritaţi sâ vi se încredinţeze locuri
de cinste şi de răspundere în erarhia străjereascâ. Deaceea, am
hotărît ca începând dela toamnă sâ vă dăm temeiuri noui de
organizare, cu o mai mare importantă în stat şi naţiune.
Vom constitui unităţi pe efective şi vârste pe cartiere şi în­
deletniciri, se vor alege dintre voi cei vrednici pentru cadrele de
comandă, cărora li se va da o pregătire specială, astfel ca tine­
retul $ă fie condus cât mai mult de tineret. Cei aleşi vor urma
cursurile şcoalelor de şefi de grupă şi ajutori comandanţi de cen­
turie, începând de luna viitoare la Centrele nodstre.
Vom stabili astfel elita mişcării străjereşti, cadre din cari se
vor alege mâine comandanţii şi comandantele unităţilor mari, ur­
maşii noştri vrednici, cari vor trebui să fie mai bine pregătiţi, căci
timpul cere progres.
Vom căuta astfel să păstrăm tineretului, ritmul viu al tinereţii,
dâjndu-i aripi să sboare sus, cât mai sus, pe înălţimile de glorie
ale vie}ii de mâine.
In voi şi prin voi, România cea nouă îşi sprijineşte coloanele
existentei.
TINERET ROMÂN DE PESTE HOTARE,
Oricari vor mai fi încercările soartei, să nu vă clătinaţi în =
_
credinja ce veacuri de-arândul ne a fost pavăză şi scut.
Să nu uitafi nici voi nici pârinfii voştri că sunteţi români şi că
%
soarta românismului nu o poate schimba nimeni şi nimic. Păstraţi
legăturile cu ţara mamă prin cârji, prin undele văzduhului, prin
undele fără de hotar ale gândului. Să nu ne destrămăm în ceafa
uitării, căci pământurile se pot pierde şi se pot câştiga, dar su­
fletul pierdut, pierdut rămâne.
Noi vom fi gata să vă sprijinim în restriştea vremii şi vom fi
fericiţi sâ vă primim' frăţeşte în taberele tineretului nostru, aştep­
tând cu încredere judecata supremă a cauzei româneşti si ver
dictul istoriei.
Să fim uniţi, să fim la unison de gând şi năzuinţă, să fim
tari şi gata de orice jertfă.
STRĂJERI DE PRETUTINDENI,
Prin strădania şi elanul vostru afi făcut ca numele de străjer
să fie o glorie şi o mândrie naţională.
Ţara şi Marele nostru Străjer vă îmbrăţişează cu razele celei
mai întăritoare nădejdi.
Fifi gata oricând la datorie, şi cu Dumnezeu mereu tot
înainte.
SĂNĂTATE!

CÂNTEC DE LEAGĂN
Stele'n Nistru, stele sus, Să 'nverzeşti ca un stejar, De .ocară apele,
Dormi : povestea mi fam spus, Paza vechiului hotar. Puiul mamei, scapâ-le,
Stele'n Nistru 'mpădurit, Să ne cânte zânele
Dormi, odorule iubit. Să-fi lucească'n frunte-o stea Răsunând fântânile,
Doar ne-a lumina şi ea, Sâ ne râdă zorile,
Fie-fi somnul uşurel, Cu codrul să te 'ntreci, Să ne 'mbete florile...
Dragul mamei frumuşel, Şi dumbrăvile săi treci;
Te păzească îngeraşi Stele'n Nistru 'mpădurit,
Puiul mamei drăgălaş ; Şi să-i bafî cărările, Dormi: povestea s'a sfârşit...
Să ne sorbi durerile,
Ca să creşti un Moldovean Şi să treci la cela mal, AL. M A T E E V I C I
Ţara sâ fi-o scoţi din hal. (Poet feasarabeanj 1888 1917^
Mândru, falnic, năzdrăvan.
 jQf FRCNTUL
Încă din primele zile, când fraţii şi părinţii au fost chemaţi să
străjuiască hotarele, acasă a stat într'ajutorul celor rămaşi — tine­
retul — oştirea cea albă a ţării.
La instituţii, în gospodării, la munca ogorului, în sprijinul celor
nevoiaşi, pretutindeni şi cu toată râvna, s'au aflat străjerii doritori
de faptă.
Peste iarnă la şezătorile pline de voie bună, ori la obicinuitele
clăci, lucrul de căpetenie a fost pentru concentraţi.
S'a lucrat până şi 'n zile de sărbătoare, aşa cum odinioară să
tenii ascuţiau „condee pentru Măria Sa Vodă".
De Crăciun, copiii, care în vremuri de linişte, nerăbdători aş­
teptau darul părinţilor, acum, fericiţi că pot face bucuria altora, au
devenit ei dăruitorii, trimiţând din economia lor, din munca lor,
sumedenie de pachete soldaţilor de pe zonă.
Sfârşindu-se anul şcolar, urma timpul de recreaţie, de între­
mare, de bună şi drept meritată odihnă, vacanţa cu excursii, cu ta­
bere în poenile răcoroase ale munţilor, ori jocuri pe nisipul înfier­
bântat dte pe ţărmul mării.
Dar, vrăjmaşul nu ne-a dat pace...
Ca un vecin hrăpăreţ şi care în negura nopţii mută parii gar­
dului, asemenea s'au năpustit străinii şi-au răşluit o parte din moşia
străbună.
S'au smuls dela tihnitele lor căminuri şi-au pornit pe drumul
pribegiei, mulţime din fraţii ibasarabeni şi cei din nordul Bucovinei.
Din toată agonisita unei vieţi întregi, au luat doar o mână de
lucruşoare, ce brumă au apucat.
Vestindu-se mobilizarea generală a armatei, degrabă s'a pre­
zentat la datorie şi oştirea cea albă.
Străjerele şi străjerii s'au adunat la stoluri, au făcut*un scurt
ceremonial, apoi, pe specialităţi, au pornit fiecare la locul său,
la lucru.
Am văzut o asemenea însufleţită adunare la Piatra Neamţ, pe
platoul de lângă biserica lui Ştefan Vodă.
Nu puteam să înţeleg însă, dece mai din fiecare cuib lipseau
2—3 străjeri ori străjere.
Raportul însă m'a lămurit:
„Sănătate, Domnule Comandant! Cuibul Nr. . . din Centu­
ria . . ., stolul. . ., cu 4 străjeri români prezenţi, gata la datorie !"
Din proprie iniţiativă au lăsat deoparte pe evrei.
Şi-au zis străjerii :
„I-am primit în cuibul înfrăţirii, i-am învesmântat cu mândrul
nostru port, i-am învăţat cântecele şi jocurile româneşti, i am purtat
: Funcţionarii de toate gradele şi-au nesocotit cu totuî avutul
cu noi în lung şi 'n latul ţării, oriunde era chemată falnica oştire
albă, le-am dăruit comoara sufletului nostru, dar... ei nu şi-au uitat
origina.
In ceasul acesta de primejdie şi de nemărginită durere pentru
ţară, întru întâmpinarea fraţilor noştri pribegi, nu putem ieşi decât
noi — Românii — numai noi le putem alina suferinţele !"
Şi aşa, după cum în trecut, pe Şiret a stat singură, di:
dârză oştirea românească, tot astfel, acum străjerii şi-au încordat şi
mai mult puterile de muncă pentru a fi de folos ţării.
Pe ţărmul Prutului — la răscruci de drumuri, în gări. la Cru­
cea Roşie, călăuze pe cărările munţilor, în ateliere, la spitale, poştă,
oriunde se simţia nevoie de ajutor, nici o muncă nu se părea grea
sau umilitoare.
O strălucită pildă de împlinirea datoriei au dat-o şi străjerii
refugiaţi, care cu toate greutăţile întâmpinate şi oboseala drumului.
Q5T/W ALBE
tot mai găseau puteri noi să intre în rândurile camarazilor şi
să ajute.
Pe străjerii din orfelinatul Cernăuţi, i-am întâlnit la lucru in
gara Piatra Neamţ.
Pe dealul Balaurului, spre T g . Neamţ, urca într'o dimineaţă
un convoiu de refugiaţi din judeţul Hotin.
Printre ei erau şi doi străjeri normalişti din Văncicăuţi.
Povesteau străjerii, cum bătrânii- lor părinţi i-au condus până
ia malul Prutului, i-au îmbrăţişat şi le-au grăit: „Treceţi dincolo,
dragi feciori, vă dăruim Patriei libere şi, bun e Dumnezeu, vă veţi
întoarce învăţători la noi în sat".
Cât de interesante sunt povestirile refugiaţilor ! Cât de zgu­
duitoare le sunt întâmplările ! Cât d'e măreţe sunt faptele lor eroice !
Rând pe rând le-au notat străjerii şi în sufletele lor curate şi
în carneţelele lor :
...Cum, camarazii aeromodeîişti dela Cernăuţi au pornit la
Străjere îngrijind pe camarazii lor mai mici
drum, purtând în braţe modelele lucrate de ei cu atâta 'drag.
...Cum, într'un sat basarabean, străjerii, înainte de plecare, au
înălţat drapelul naţional şi l-au privit cu ochii înlăcrămaţi, până nu
s'a mai văzut în zare.
...Cum o femeie a adus în legăturica ei sfânta icoană din perete
şi tabloul M . S. Regelui.
propriu, cu singurăUorinţă să salveze bunul Statului.
Au întâlnit străjerii pe Domnul Prefect de Hotin, care nu
luase din averea personală, decât cheia dela locuinţă, în schimb
:ra fericit că transportase avutul judeţului şi al semenilor săi.
Un secretar de liceu scăpat doar cu haina pe el ducea cu grijă
.ui pachet cu actele elevilor, arhiva şcoaîei.
Un funcţionar dela poştă, întreba de zor unde este oficiul poş­
tal cel mai apropiat ca să depună actele şi banii ce-i avea cu sine.
Au mai însemnat străjerii şi o manifestare foarte semnificativă:
„In seara de 1 Iulie a fost slujbă mare la biserica din satul
nostru. Au slujit şi preoţii refugiaţi. Rugăciuni fierbinţi s'au înăl­
ţat către ceruri. La ieşire am văzut plângând doi copilaşi refu­
giaţi, întrebau mereu pe maică-sa : ..Când mergem acasă, mamă ?"
CORNELIU STROE
 A MARSH
In ziua de 18 Iulie s'au împlinit cîoi ani decând, ursit
a foşti ca marea noastră Regina să păşească peste ho­
tarul lumii acesteia.
Se trăgea din două vestite tulpine 'domneşti Regina
Măria şi venită la noi, în pragui tinerelei, din arhipela­
( rece, ca cel de unde pornise cândva, către meleagurile
gul britanic cel umed şi neguros, a îndrăgit, pentru tot­
deauna, peisagiu! românesc : variat, minunat plăsmuit
şi scăldat în belşug de lumină.
A îndrăgit oiivelişlele noastre, după cum a tâlcuit
şi îndrăgit sufletul acestui popor, cu atâta dăruire înzes­
trat de Sus.
L-a îndrăgit din capul locului, iar până a închis o-
chii pentru totdeauna, sufletul Ei mare, lipit a rămas de
sufletul lui.
Când a bătut ceasul întregirii hotarelor noastre,
mintea şi inima Ei au prins, din clipa dintâi, sensul şi im­
perativul categoric al chemării, pe care a slujit-o apoi,
din toate puterile şi fără umbră de clătinare.
A crezut cu tărie, iar tăria credinţei Ei a făcut ca
rândurile să se strângă, răbdarea să se călească şi pu­
terile, îngemănate, să poată cuceri biruinţa finală.
Regele Ferdinand, Ctitorul României întregite a gă­
sit, în ceasurile de grea încercare, la marea noastră Re­
gină, sfat drept — avânt împletit cu înţeleaptă cumpănire
— şi reazim.
Cu drept cuvânt, unul dintre marii noştri carturar-i şi
dascăli a spus, cândva, despre Regina Măria, că a fost
a doua conştiinţă a slăvitului Rege Ferdinand întregitorul.
Va trebui să mai treacă timp, ca să poată fi înţelea­
să, mai complet şi mai adânc, excepţionala şi complexa
personalitate a acestei Regine.
Cea care şi-a iubit atât de mult Ţara şi Poporul, a ţi­
nut şi a isbutit să închidă ochii în tară.
Trupul Ei, — aşa cum a hotărît — se odihneşte acum
în cripta voevodală dela Curtea de Argeş, iar inima Ei,
care-a bătut tot timpul la unison cu inima Poporului,
se odihneşte în urna din Balcic — la un colt de graniţă
şi la tărm de mare. Ţărm de mare însorit, nu înnegurat şi
noastre, spre a-şi împlini destinul, o tânără, frumoasă şi
mândră Principesă...'
.. , . ION DONGOROZI
 EGELE f I
S'au scurs 13 ani de câne!, cu sufle­
tele cernite şi'n ochi cu lacrimi de a-
dâncâ durere, poporul a petrecut la
locul de veci pe Marele Rege Ferdi-
jnand I, înfăptuitorul României între­
gite.
Azi, când nori apuşi, aproape ui­
ta}!, revin să'ntunece din nou milena­
rele contururi cari definesc hotarele
noastre sfinte, figura Marelui Ferdi-
nand se proecteazâ pe orizontul isto­
riei şi mai măreaţă şi mai aureolată,
coroana întregirii ce l-a încununat
fruntea la Alba lulia, preschimbân-
du-se acum într'un nimb al gloriei şi-al
slavei pe care Neamul întreg o aduce,
drept prinos, Întregitorului.
Numele Marelui Rege, pentru noi
Românii, va fi totdeauna semnul tăriei
şi simbolul lealităfii. N'a fost clipă
grea pentru Ţară, în care El, neobosit,
să nu vegheze, să nu poarte de grijă,
sâ nu stea neclintit, întâiul gata la da­
torie.
Pe front, în mijlocul ostaşilor, zi de
zi, cuvântul Său, pilda Sa, erau supre­
ma îmbărbătare, magica putere care coană, în care chipul Marelui Rege în paginile el, pentru totdeauna, su!3
ofelea brafele şi întărea inimile. întruchipează numai bunătate, î n ţ e - denumirea „Regele Ferdinand I cel
:

Figura Regelui Ferdinanrl rămas

a lepciune şi acea perfectă lealitate Leal".
săpată în *M§! fe!e urmaşilor ca o i-
S
care a făcut ca istoria să-l păstreze A. CHIRESCU
 Zorile au dăruit clin nou lumină pă­ be ascunese printre ramurile ninse Sunetul grav al clopotelor ne tre­
mântului. de zăpada florilor. zeşte în zorii zilei de Duminică, che-
Trenul lung şi negru se opreşte
pufăind la Galaţi, de unde o pornim
pe Dunăre cu vaporul „Domnul Tu-
dor".
Ne întâmpină pescăruşii bătând
undele cu un foşnet de mătase rup­
tă. In îocu! de umbre şi lumini, Munţii

Lîc&rirea pală a unui soare mic cât

o minge de copil, se oglindeşte în
stropii de rouă. Un suflu cald de via- mându--ne la slujbă. Razele dimineţii
au împânzit interiorul bisericii, strălu­
Măcinului par mai stâncoşi şi mai.
înalţi. Vaporul taie crestele valurilor,
strecurându-se încet printre micile os-
troave. Soarele scade 'n asfinţit, în­
gropând stropi de aur în adâncul a-

jc rîOOă vibrează în ramura cu flori

de cais.
Din fereastra vagonului se perinda
piesa primăverii ţărani cu piugui
mergând alene, în ochi cu o rază de
nădejde — alături de mânji, săltâna
sburdalnic prin iarba proaspătă. Un­
deva pe coşul unei case acoperite
cu stuf, un cocostârc abia deşteptai
îşi scutură penele de frigul nopţii.
Suntem în Moldova, rerj' dealuri'or
dr.L'ite domo! intre aJbssVu'! Dunqni
?: al Carpaflor, ţara satelor razeşe-
şti, îngrămădite în jurul unor bisericu­
ţe de pe coaste de deal. Pretutindeni,
aceeaşi armonie liniştită, de case al-
8 Aprilie, 1940.
cind pe bogatele odoare şi pe icoa­
nele de martiri. Vocile credincioşilor
se unesc înt'un imn de mulţumire şi
de slavă către Cel de Sus. Din clo­
potniţă privirea ne duce departe, în­
tovărăşind lotcile ce pleacă în larg.
Ne apropiem de Vâ'cov. Lotcile iu> Pescăruşii prind ultimele sclipiri de
necă domol pe canalele adormite. purpură ale soarelui ce se stinge în
Deasupra acoperişurilor! de stuf, se zare...
-
ridică turlele bisericilor, profilându-
se pe ceru! aprins a! serii. Se lasă în­ Străjera ELVIRA ORZA
cet răcoarea nopţii.
 Prin Transilvania
Cu cât isbuteşti să-fi cunoşti ţara şi să-i pătrunzi firul istoriei,
cu atât o iubeşti mai mult, cu atât o preţueşti mai mult, cu atât o
vei apăra mai îndârjit.
In revistele noastre am căutat să nu ocolim prilejurile nimerite
eroică
Spre aceste locuri, zăcăminţi de românism adevărat, spre zidu'
iile Apusenilor, mi-am luat, într'o zi drumul.
***
Am părăsit, deaproape un ce^s, întinsul Câmp al Pâinii, dins­
pre Orăştie, am trecut Mureşul şi am coborît în bătrânele plaiuri
dacice, în Hunedoara legendelor ardelene, la Deva cea străjuită de
cetatea seculară, ca o aşezare olimpică în drumul călătorului purces
prin ţinutul Zarandului.
In acest oraş ocolit de cristalul leneş al Mureşului, statuia lui
Decebal cel brav, aşezată în faţa muzeului cu relicve de netăgă­
duite adevăruri istorice, va duce, glorioasă, peste veacurile care vor
veni şi care se vor îndepărta tot mai mult de zilele Sarmisegetuzei,
mărturii legate de vieaţa daco-romanilcr prin aceste locuri.
Dela Deva, pe un urcuş anevoios, am ajuns pe o culme, de unde
orizontul ni se părea margine de mare albastră, mare imobilizată
sub ochii noştri, printr'un miracol al naturii.
Devale se vede Bradul, bătrân ungher de cultură a românis­
mului. I
Era o seară liniştită, cu soare trecut peste dealuri, cu cer sâni*
liu, peste care se ridica chipul lui Crişan, aprigul român din satul
Vaca, astăzi Crişan, aşezat pe malul drept al Crişului Alb, între

Bustul lui Avram lancu

şi v'am dat, după putinţă, avânt şi încredere, prezentându-vă exem­

ple de muncă, înfăptuiri şi eroism din vieaţa poporului nostru de
pretutindeni.
V'am vorbit, la rând, despre o samă de oameni, care au însem­
nat momente de neuitat în istoria noastră, alegând dintre cei mai
reprezentativi, care, în adevăr, au meritat cazna din partea cerce­
tătorilor.
Astfel, după ce v'am vorbit despre un iscusit ardelean, Aurel
Vlaicu, cel dintâi sburător român depe malul Mureşului, vine astăzi
rândul să pomenim alte nume din aceste ţinuturi, bărbaţi ieşiţi din
românimea de peste munţi, pentru a arăta lumii întregi drepturile
noastre istorice în cetatea Transilvaniei.
Şi unde am fi putut cunoaşte mai cu amănunţime vieaţa acestor
martiri, decât la ei acasă, decât pe plaiurile unde s'au născut, de
unde au pornit, pentru binele neamului din care făceau parte ? Mormântul lui Avram lancu
Zealati şlWezl, mgtiSp^îlătii mtffîti 8e cea ffiâî adevărată înfăţi­
şare românească.
Chipul de bronz este lucrarea sculptorului ardelean R. Moga,
mare iubitor al eroilor porniţi întru eliberarea naţiei lor.
Este o recunoştinţă adusă marelui luptător ardelean de către
tomânii brădeni. Bustul este aşezat în faţa liceului de băeţi, pe deal,
"Hi
cfc unc/c priveşte 'depărtările care l-au primit 'frăţeşte cu mulţi ani
înainte.
D I N BRAD SPRE ŢEBEA
Un aZf nume legat de amintirea luptătorilor din Ardeal, este
Ţebea.
Un sat de o desăvârşită curăţenie şi ordine. Sufletul românesc
porneşte din fiecare gospodărie, din fiecare fereastră înflorată, din
fiecare înfăţişare omenească, din fiecare vorbă ce-o schimbi cu lo­
calnicii*

Mormântul luptătorului Groea

~ ~ v ,.

Prefectura din Baia de Grlş unde a fost prefect Avram Iancu

k ... . •

!• mi

Pil

Casa din Baia de <?r»g wn<i(e a rmrti Avram Imcu

Ottalea Deva

IC
' Pe un deal, nu prea mare, dar umbrit de brazi şi stejari, într'o
linişte de peşteră ascunsă de lume, ne vom opri o clipă:
Un mormânt între două tunuri, care simbolizează libertatea.-
Sunt tunuri cucerite cu jertfe de către armatele române victorioase.
Pe crucea acestui mormânt de vrednică pomenire, stă scris nu­
mele marelui român Avram Iancu, pornit din satul Vidra, cu gând
curat şi hotărât de a da fraţilor lui libertatea cea sfântă şi mult
dorită.
tăzi Crişan) a adunat iobagii din Zarand, le-a spus că Horia a fost
la împăratul Iosif pentru ştergerea iobăgiei şi le-a arătat crucea de
aur a lui Horia cu chipul Împăratului".
TROIŢA DELA CURECHIU
„Comuna aceasta este locul unde s'a aprins mai întâi scânteia
revoluţiei dela 1784.
Iobagii, conduşi de Crişan, se opresc aici în seara zilei de 1
Noembrie, în drum spre Alba Iulia, unde mergeau să se înscrie în
armata grănicerilor.
Pe urmele lor, subprefecţii din Zarand, cu gornici înarmaţi,
caută să prindă pe Crişan".

TROIŢA DELA CRIŞCIOR

„Spre pomenirea veşnică a mucenicilor revoluţiei lui Horia dela
1784". Prin suferinţele şi jertfele lor au prins rădăcini în sufletul
poporului nostru hotărârea de a lupta pentru libertatea până la
deplina ei întruchipare".
T R O I Ţ A DELA M I H A I L E N I
„Intru pomenirea eroilor şi martirilor dela 1784—1848. In bise­
rica de aci au botezat lăncerii lui Crişan, în 3 Noembrie 1784 pe
contesa Cziszar Caterina în legea românească şi au cununat-o cu
ţăranul român Clei Toader.
Aici au zdrobit în roată nemeşii a patra parte din trupul erou­
lui nostru Crişan la 16 Februarie 1785".
T R O I Ţ A DELA RIBIŢA
„Această sfântă troiţă s'a ridicat în 1934 la pomenirea iobaglor
Zărăndeni, căzuţi în răscoala lor dela 1784".
T R O I Ţ A DELA G U R A H O N Ţ
„Aici a fost spânzurat Iancu Buteanu, tânărul prefect al le*
giunei Zarandului, în dimineaţa zilei de 23 Mai 1849.
Prins mişeleşte la Abrud de maiorul Hatvanyi, el a fost legai
de un tun şi dus dealungul văiei Crişului până aici.
Mormântul IVÂ Ion Buteanu

După ce fusese mai întâi prefect al Zarandului şi după ce um­

blase din uşă în uşă, ajungând până la împărat, cu cerere pentru
o mai mare îngăduinţă faţă de suflarea românească a acestor locuri,
se retrage, descurajat, între ai săi, fără dreptate din partea nimănui.
La Baia de Criş şi-a petrecut Iancu zile amare. Umbla prin
munţi, fără vreo ţintă, nu vorbea cu nimeni, şi-şi măcina în suflet
durerea pe care o încercase în faţa nedreptăţii omeneşti.
Acolo a murit marele român ardelean şi apoi a fost adus la
Ţebea — în apropiere — pentru a-şi odihni, întru veşnicie, trupul
chinuit.
La Ţebea, alături de tovarăşii săi de credinţă şi acţiune, Bu­
teanu şi Groza, la umbra bătrânului Gorun al lui Horia şi'ntre
proaspetele cruci din războiul libertăţii româneşti, Iancu cel intrat
în legendele moţeşti va fi pomenit în vecii vecilor.
Am trecut apoi spre satul Ribiţa, veche şi omogenă localitate
românească, cu biserică ortodoxă datată din anul 1417 ce-şi ţine
hramul la Sf. Nicolae.
In acest sat a pornit mişcarea Crişan cel nemulţumit de vieaţa
iobagilor români împilaţi de nemeşii unguri.
Pretutindeni, pe unde aceşti bravi ardeleni au lăsat urme, în
lupta lor, s'au ridicat astăzi, ca slăvire şi aducere aminte, troiţe cu
slovă românească.
Redăm parte din rândurile săpate pe aceste troiţi.

T R O I Ţ A DELA M E S T E A C Ă N
„Aci pe deal a fost Biserica veche din Mesteacăn, unde la 1
JSoembrie 1784, Crişan sau Marcu Gheorghe din comuna Vaca (as­
 Martir al marelui ideal românesc, s'a stins liniştit, răzbunat Pe troiţele "dela Buceş, Vălişoara, Hamogiu se pomenesc la fel,
de învingerile strălucite ale lui Iancu, la Abrud. zilele glorioşi,; ale trecutului ardelenesc.
Osemintele lui au fost duse şi aşezate în cimitirul din Gura- Pentru călătorul care trece prin aceste ţinuturi, troiţele aminti-
honţ in anul 1869, iar în 1924, cu ocazia centenarului naşterii lui
Avram Iancu, au fost aduse în cimitirul eroilor din Ţebea.
Joi aci au fost spânzuraţi: Groza Simion, preot în Gurahonţ,
Pavel Fărcaş, preot în Pleşcufa, Sinesie Grozav, preot în Aciuţa.

Biserica din Ribiţa

Gorunul lui Horia toare de vieaţă românească îi opresc gândurile, întărindu-i încre­
derea pentru ziua de mâine.
Când veţi avea prilejul să păşiţi pe aceste plaiuri, opriţi-vă,
Apoi primarii: nara îvan din losăsel, Iancu din Feniş. Vrenti din cetiţi ş' 'ţurici veţi înţelege cu prisosinţă fenomenul existente' ro-
jDu'keleşi cel din Zeldiş- mâniloi pe ţinuturile vechilor ' V e i . reste toate greutăţile întâmpi­
Deodată cu Buteanu au fost aduşi r <:pânzuraţi trei ţărani cu nate de atâtea veacuri.
EUGEN 1SPIR
li.ndie negre".
Impresi dn
i tabăra „Străji Ţări" dela Arcul de Tru
imf, pentru ajutorarea re
In faţa greutăţilor prin care a trecut ţara
noastră, străjerii au înţeles printre cei dintâi
sacrificiul cu care a fost menţinută liniştea în
interior, şi s'au pus în slujba ajutorării fra­
ţilor refugiaţi din Basarabia şi Bucovina.
Pretutindeni, Armata Albă a fost la datorie.
In Bucureşti, la tabăra Străjii Ţării, dela
Arcul de Triumf, Grupa de străjere „Buc-
şoia" a fost chemată să-şi treacă examenul
vredniciei.
încă dela 27 Iunie străjerele grupei erau
pe teren, inaugurându-şi lucrul cu rugăciu­
nea ce niciodată nu lipseşte dela începutul
refugiaţi doamne învăţătoare, care ne ajută.
Şi este înduioşetor să vezi pe străjere aju-
iându-ne la lucru. Sunt între ele fete venite
singure, fără părinţi, lipsite de strictul nece­
sar, care în loc să fie desnădăjduite, caută
să fie, pe cât pot, de folos.
La biroul de primirea donaţiunilor este o
activitate neîntreruptă în tot timpul zilei.
Pachete cu tot felul de alimente, haine, în­
călţăminte şi cărţi sunt aduse şi de cei cu
dare de mână, dar şi de cei mai împovăraţi,
cu aceeaşi dragoste pentru fraţii năpăstuiţi.
Venise un străjer de 7 ani cu tatăl său,
Măriuca Teodorescu, apoi.conducerea a tre­
cut d-nei Ciortan,' directoarea şcoalei de me­
naj ,,Eraclide".
In răstimpul de aproape două săptămâni
de lucru, tabăra a fost vizitată de multe per­
sonalităţi.
Domnul Comandant Teofil Sidorovici a
venit de două ori, stând de vorbă şi încura­
jând refugiaţii. Nimeni nu-şi poate închipui
ce bucurie au bieţii oameni când pot sta de
vorbă cu unul care îţi înţelege prin propria- i
încercare, suferinţele.
Doamna Elena Sidorovici ne-a vizitat de

Străjerele pregătind mâncarea pentru refugiaţi Străjerii refugiaţi fac sport în tabără

muncii străjereşti. Deşi refugiaţi nu sosiseră, » care ne spunea că băieţelul nu avusese lini­ asemeni tabăra şi toate birourile care func­
erau destule de făcut: paturi rânduite, cură­ şte până nu-i dăduse şi lui ceva pentru refu­ ţionează aici.
ţenia solariilor, etc. giaţi. Nimeni nu se aştepta să strângă atâ­ D-ra Viorica Litzica, vine deasemenea
Apoi, când numărul de refugiaţi a început tea lucruri câte adusese. des, ca să dea directive şi să stimuleze pe
să crească, am fost împărţite în mai multe Biroul este condus de d-na Ita Eftimovici toţi. N e pare atât de bine când o vedem în
echipe, de serviciu la bucătărie, la biroul de care spre a putea fi oricând la serviciul său mijlocul nostru, mereu cu zâmbetul pe buze!
primirea donaţiunilor şi la biroul de împăr­ stă tot timpul în tabără. D-ra Ioana Cernătescu vine să mângâie
ţirea lucrurilor pentru refugiaţi. Fiecare e- şi să aducă o vorbă bună, să ne îndrumeze
La biroul pentru împărţirea donaţiunilor,
chipă ţinea o săptămână, iar apoi alta trecea în lucru nostru.
condus de d-na Mimi Marinescu, poţi vedea
în locul ei, aşa că lucrul se făcea cu rotaţie. D-na Esmee Gafencu vine adesea ca să
nevoia în care se găsesc, bieţii oameni. O
Am putut să trec şi eu prin fiecare din vadă ce lipseşte refugiaţilor, îmbrăcând chiar
mare parte din ei, au fost îmbrăcaţi în în­
cele trei echipe. La bucătărie, lucrul este mai pe seama d-sale mai mulţi copiii.
tregime la acest depozit.
anevoios dimineaţa. Atunci trebuesc curăţite De puţin timp am primit vizita d-nei Ana
zarzavaturile care sunt din belşug, apoi rân­ Lucrurile, mai înainte de a fi aduse aici, Gigurtu care a trecut cu zâmbetul de încu­
duirea meselor, servitul ceaiului şi al deju­ trec prin atelierele de reparaţiuni unde un rajare pe buze, printre refugiaţi, spunân-
nului. Munca însă este uşurată de voioşia grup de oameni dela ..Timpul" le aduce îm­ duAe o. vorbă bună.
tuturor şi cântecele populare şi • străjereşti bunătăţirile necesare. De asemeni, tabăra a fost vizitată de un
care răsună toată dimineaţa. Vin şi dintre La inceput tabăra a fost condusă de d-na ^up de ziarişti care şi-au arătat admiraţia
pentru cele constatate, prin articole în dife­
rite ziare.
Refugiaţii nu mai au privirile acelea în­
grozite din primele zile. Sunt recunoscători
Străjii Ţării pentru ajutorul care li s'a dat
şi care le-a pus la dispoziţie această tabără
model şi grupe de străjeri care să-i ajute. In
priviri nu le citeşti acum decât resemnarea
pentru clipele de faţă şi dorinţa nestrămu­
tată de a-şi recâştiga avutul şi sunt siguri de
aceasta, după cum suntem şi noi.
In timpul taberii au fost momente cărora
la mulţi le-a dat flori.
In ziua când toată ţara pătrunsă de du­
rere ţinea un minut de reculegere, în tabăra
noastră erau mulţi cei care aveau lacrimi în
ochi. Şi ne-am hotărît atunci să ne legăm
prin jurământ noi, cele din Grupa ,,Bucşoia" •
să luptăm din toate puterile noastre la reve-
nîrea Basarabiei şi Bucovinei la România. A
fost un moment solemn, mai ales că au jurat
cu toatele, deşi nu era obligatoriu.
Altul a fost cu ocazia vizitei d-lui Coman­
dant. Era în timpul mesei şi rugăciunea „Ta­
tăl Nostru" a fost cântată de toată lumea cu
un avânt care a adus ceaţă în ochii multora.
Singura veselie a taberii o aduc micii re­
fugiaţi, pe care cu greu îi pot scoate din jo­
curile lor din preajma leagănelor. Este atâta
nevinovăţie în privirile lor atât argint în gla­
surile lor, încât uiţi pentru câteva clipe tris­
teţea pe care toţi o încearcă.
Dar după cum au trecut peste capetele
noastre atâtea furtuni va trece şi aceasta,
iar noi ştim că „după ploaie, soarele iese şi
mai strălucitor".
Străjeră E N E S C U C. A U R A
Refugiaţii luând masa
din Grupa „Bucşoaia"

zi de cicorslc în tabăra dela Noişa

...„Susţine cu a T a m â n ă , C o r o a n a dârjiţi, î n a i n t e a z ă , şi... iată-i ajunşi. Insă frica şi c u r i o z i t a t e a trec r e p e d e
r o m â n ă !" Un oftat d e u ş u r a r e şi un a a a ! l u n g , şi iarăşi chiuind, p o r n e s c la v a l e . D i n -
Ecoul ultimelor versuri, se p i e r d e în iese din z e c i - d e piepturi. tr'odată v e d e r e a se luminează, pă­
codri d e b r a z i . S o a r e l e s e înaltă m n - In f a f a lor, se întinde p â n ă d e p a r t e d u r e a d i s p a r e , şi în fată le a p a r e o
jestos d e d u p â muntele din f a t ă , p e o privelişte încântătoare. Se văd p o i a n ă întinsă, în c a r e e s t e a ş e z a r e a
cerul roşu a p r i n s . P ă s ă r e l e l e ciripes: munţii mai mici, dealurile, câmpiile, Mânăstirei Neamţului. Clopotniţa lu­
în c o p a c i i răzleţ! din p o i a n ă , i a r i a r b a s a t e l e , şi c o l o hăt d e p a r t e , s e v e d e ceşte în razele soarelui, clopotele
u m e d ă d e r o u ă . străluceşte in r a z e 4 moşia Spătăreşti. Dincolo sunt Făl­ s u n ă p r e l u n g , iar din c ă s u ţ e l e călu­
soarelui, ca o câmpie d e diamante. ticenii. Stau şi privesc, şi nu s e mai s a ­ g ă r e ş t i , c ă l u g ă r i i scunzi, î m b r ă c a ţ i în.
Dupâ terminarea ceremo:v.oluiui tură. F r u m o a s ă f ă r ă ne-a dat Dum­ negru, se îndreaptă spre sfântul lâ-
ridicării pavilionului, străjerii s e în- nezeu ! Dar fluerul comandantului c a ţ d e î n c h i n ă c i u n e . A j u n g şi străjerii.
'dreaptâ în g r u p u r i s p r e s o i a n î . E o r a s u n ă djn n o u , şi în p a s vioi, p e drum Sunt în curtea mânăstîrii. Iată-i d i s c u ­
curăţeniei generale d e dimineaţă, a drept, p e creasta muntelui, pornesc t â n d . F i e c a r e îşi d ă p ă r e r e a şi s p u n e

t a b e r e i şi a solariilor. din n o u la d r u m . Brazii tineri, frumoşi c e ştie d e sf. l ă c a ş . Intră în b i s e r i c ă ,

şi înalţi, împodobesc creasta. Sus, Aici toată v o r b ă r i a d e a f a r ă înceteaz-
C o m a n d a n f i i î m p a r t o r d i n e , d a u în­
printre vârfurile l o r , r a z e d e lumină z â , şi r e c u l e g e r e a sufletească îi s t ă ­
drumări şi sfaturi, străjerii l u c r e a z ă v o ­
mai „ ş m e c h e r e " , a u reuşit s ă a j u n g ă p â n e ş t e p e tofi. G l a s u l b l â n d al unui
ioşi şi v o r b ă r e ţ i . Lucrul a c e s t a e nimic
p â n ă la străjerii noştri. călugăr bătrân, explică istoricul b i ­
pentru a t â ţ i a r o m â n a ş i voinici, şi în
sericii, p e c a r e străjerii îl ascultă cu
scurt timp e d a t g a t a . Priveliştea î n c e p e din n o u s ă s e
interes. C â n d g l a s u l bătrân a tăcut,
Azi e zi d e e x c u r s i e , şi d e c i , toţi deschidă, c o b o a r ă .
o r u g ă n e v i n o v a t ă s e înaltă c ă t r e C e l
sunt pregătiţi d e cu s e a r ă . Toţi s c ă p a ţ i la v a l e p e c ă r a r e , p a r ­
A t o t p u t e r n i c , pluteşte p a r c ă în v ă z d u h ' ,
E d e a j u n s ordinul „ a d u n a r e a " ca c ă sunt o turmă de miei veseli şi
şi s e p i e r d e a p o i d e p a r t e , s p r e T a ­
într'o c l i p ă , totî să fie în f o r m a ţ i e . A p o i z g l o b i i . Şi-i a t â t a v o i o ş i e şi v o e b u n ă !
tăl C e r e s c , i a r în cuprinsul mânăstîrii,
în ritmul unui frumos m a r ş străjeresc, Şi c e h a z stârneşte c ă d e r e a unuia !
d o m n e ş t e o linişte î n ă l ţ ă t o a r e .
p o r n e s c prin flanc c â t e unul,, p e c ă ­ D e - o d a t ă toţi s e o p r e s c la o c r u c e şi
Străj. P R E L I P C E A N U V . HARALAMBIE
răruia şerpuită a muntelui. D u p ă p u ­ silabisesc ,,a-i-ci, odihneşte Bandi­
C e n t . 4 - a , stolul lic. „ N i c u Gane"
ţin d r u m , cântecul î n c e t e a z ă , fiindcă tul F l o r e a " . Toti stau şi p r i v e s c înfri­
1
fălticeni
î n c e p e urcuşul. coşaţi, p a r c ă , d e locul p e c a r e s e a f l ă .

A g ă ţ a ţ i d e butuci, d e pietre, cu a i u -
torul mâinilor şi al b e t e l o r , se î n d r e a p ­
tă s p r e vârful muntelui. A u c a m o b o s i t .
Un p o p a s scurt îi r e f a c e şi străjerii n o ­
ştri, c a la r ă z b o i u , v r e a u cu o r i c e pret,
să a j u n g ă în sfârşit să ia c r e a s t a .
P o i a n a d e sus s e z ă r e ş t e ; mai în­
 Amintiri dintr'o taburs
Am păşit în „Campo Mussolini", un grup de douăzeci străjeri,
simţindu-ne singuri în mijlocul a peste cincisprezece naţionalităţi din
toate cele cinci continente.
Soarele cald, de sfârşit de August, al Italiei, ne dădea încre­
dere in noi, ne aducea în minte un singur gând: că plecasem din
scumpa, noastră ţară pentru a dovedi străinilor cine suntem, pentru
a aduce o mică fărâmă de glorie neamului, prin sufletul şi dra­
gostea noastră de străjeri, faţă de Patrie şi Rege.
Eram nouăsprezece străjeri, între 14 şi 18 ani, din toate col­
ţurile ţării, dar din primele zile am alcătuit un stol cât se poate de
unitar şi perfect grupat în jurul D-lui prof. Ioan Gheorghiu, co­
mandantul Legiunii Bucureşti.
Sosind în tabăra din Roma, cartierul „Monte Sacro", mai târ­
ziu decât ceilalţi invitaţi, ne-au fost destinate două corturi, într'un
colţ, de care toţi se feriseră, fiind innecate de praf.
Nu degeaba se spune că omul sfinţeşte locul; imediat am do­
vedit cu prisosinţă, că ştim să înţelegem şi să punem în practică
acest proverb românesc. Astfel, in nu mai mult de trei zile, nu mai
puteai recunoaşte nimic, nu mai era nici urmă din ceeace fusese.
Am muncit din răsputeri, am sacrificat pentru moment vizita­
rea frumuseţilor Romei, atât de scumpe nouă şi neamului nostru.
Folosind tărgi şi paturi străjereşti am cărat prundiş, pietre de
diferite culori, am înăbuşit praful şi am făurit harta României şi
stema străjerească, aşa încât întreaga tabără le-a putut cunoaşte şi
admira.
Am stropit necontenit cu apă, peste tot; costumele noastre albe
nu mai aveau să se murdărească la fiecare pas.
Intre principalii stâlpi ai cortului am improvizat un perete de
carton alb acoperit cu scoarţe româneşti, aduse cu multa trudă din
ţară. Pe acest fond naţional am expus ceeace era mai românesc,
ceeace aveam noi mai scump. Erau acolo portretele M. S. Regelui
Cărol 11, Proteguitorul culturii româneşti, al Marelui Voevod
Mihai, al Regelui Italiei, Victor Emanuel III şi al Ducelui.
Un colţ aparte îl formau fotografii cu aspecte dela serbările
străjereşti de 8 Iunie 1938. mărturii vii ale muncii desfăşurate de
fiii neamului nostru, de vlăstarele organizate în spiritul seninătăţii
străjereşti.
Peste tot erau expuse frumoasele costume naţionale româneşti,
prin care s'a făcut o frumoasă propagandă, care a umplut de admi­
raţie inimele tuturor celor ce le-au privit.
Era ziua de 3 Septembrie 1938.
Soarele meridional îşi răsfrângea blândele-i raze în mijlocul
corturilor străjereşti ale românilor.
Icoana Sfântului Gheorghe. strălucea in toată măreţia ei, sub
lumina candelei. Inimile noastre se deschideau senine în faţa natu­
rii, sufletelie noastre erau pline de cele mai curate nădejdi şi bucurii.
!
Mândri de ceiace fusesem în stare să realizăm, priveam cu mulţu-
mire în jurul nostru şi ne bucuram că in întrecerea naturală dintre
naţiuni, ştiusem să facem să triumfe spiritul organizator al Româ­
nilor, ştiusem să arătăm de ce fapte mari eram în stare. Aceasta cu
atât mai mult cu cât nimeni nu se ridicase măcar până aproape de
realizările noasre, nimeni nu avusese de luptat atâta pentru aranja­
rea taberei.
Era zi mare pentru străjerii din „Campo Mussolini", era ziua
sfinţirii şi ridicării pavilionului nostru naţional.
Unele naţiuni terminaseră cu acest ceremonial, mai bine zis
dăduseră lucrurile peste cap pentru a-şi lua această „grijă". Fuse­
sem impresionaţi de serbarea dată de Germani şi priveam cu admi­
raţie pregătirile pe care le făceau Spaniolii. Aveam dorinţa vie de a
nu ne face de râs, de a fi la înălţime.
Invitaţi din întreaga tabără, ofiţeri şi tineri, Italieni, Germani,
Spanioli, Unguri, Lituanieni, Albanezi, erau cu toţii adunaţi în
careu pentru a primi pe Excelenţa Sa Al. Duiliu Zamfivescu, mi­
nistrul României în capitala falnicei Italii. Excelenţa Sa ne-a făcut
nespusa bucurie de a veni îmbrăcat străjer, arătându-ne cât de
mult ţine la fiii ţării sale, la străjeri.
S'a oficiat slujba religioasă, sfinţirea drapelului românesc şi
înălţare lui in cadrul programului străjeresc.
a
Stolul României a impresionat întotdeauna prin adt vârâta cre­
dinţă în Dumnezeu, de care a dat necontenit dovadă. In nici un
cort, din cele peste cinci sute câte erau in câmp. nu se întâlnea
măcar o icoană. Desigur că s'au găsit şi unii, care să ne privească
indiferenţi, dar această atitudine n'a putut fi decât de moment.
Am executat apoi un program de cântece şi dansuri naţionale,
cu care am câştigat inimile tuturor celor care erau de faţă.
Costumele noastre naţionale i-au mirat pe toţi.
Nu le venea să creadă că neamul nostru poariă astfel de po­
doabe. Am simţit câtă nevoe avem de a arăca peste graniţe cine
suntem şi ce preţuim.
O fărâmă din această muncă de afirmare naţională făurisem
şi noi în ziua de 13 Septembrie 1938, pe una din colinele legendarei
Rome.- Am simţit mai puternic ca oricând că eram mândru de nea­
mul cărui aparţineam.
Mi s'a umplut inima de bucuri auzind îndreptându se către
e
tabăra noastră, către străjeri, către întreaga Românie, numai cu­
vinte sincere de laudă şi admiraţie.
Străinii ajunseseră să cânte şi să joace alături de noi!
O mare mulţumire ne-a inundat sufletele văzând că ştiusem să
ne reprezentăm ţara, să-i facem cinste, să urmăm drumul, pe care
ni-l alesesem.
Străjerul M I R O N E S C U T R . D I N U
Stolul Liceului Militar
I A S I
ÎS
 S'a spus pe bună dreptate că Patria cea mai apropiată O rugăminte şi un îndemn. O fierbinte dorinţă a d-lui T e o -
este Satul. fil Sidorovicî, Comandantul Străjii Ţ ă r i i , de a vedea căpeteniile
Către saru! românesc s'au îndreptat dela o vreme, toate din oaste albă, că nu s'au desrădăcinat, ci au rămas statornici
silinţele, ca să-l ridice spre o mai omenească aşezare. prieteni şi ajutători ai satelor.
Cercetătorii r a u aflat Unsurile şi au hotărît căile de î n ' In primăvară, călătorind în sus pe Valea Moldovei, am avut
dreptare. fericirea să cunosc satul Bucşoaia.
De'a o staţie din apropiere s'au urcat doi flăcăiandri chipeşi
în mândrul port bucovinean — cu ifari albi strimţi, ou cojocele
înflorate şi tivite cu blăniţă neagră de miel. Veneau dela târg,
cu straiţile pline de cumpărături.
Am intrat cu ei în vorbă.
— „ D e unde sunteţi băieţi ?".
— Din Bucşoaia, din satul Comandantului", mi-au răspuns
: _
camarazii de drum — m rându se că nu cunosc până acum
satui
Cât am mers împreună am tot vorbit despre oameni şi
iocuri din această minunată vale.
Am coborî! în stafia din mijlocul Bucşoaiei. Pe un dru"

G â nduriie ceie bune însă, nu şi-nu cop.~ fnf valoarea, cu-

vinte'e au rămas slovă moartă — atât timp cat nu s'a trecut
pretutindeni stăruitor la faptă.
Din lumea satelor, rânduri, rânduri de feciori au pornit
către oraş pentru învăţătură de carie ori alte ocupatiuni.
Putini, fcarie pufini, sunt cceia care şi-au mai amintit de
leagănul drag al copilăriei şi-au pus umărul la biruirea nevoilor.
Doar la sărbători, ori pe arşiţă în toiul verii, dela stafiile a"
propate, ori aşa Vi goana nebună a maşinei, mai veneau în
sate, pe!a rude, cei plecafi. Stăteau câteva zile, iar satul ră­
mânea mai departe acelaşi în nemişcarea iui — biciuit de lip­ meag am ieşit rn strada principală, dealungul căreia se înşiră
suri — cu gospodăriile bătrâneşti ruinate, asemenea unor cui­ temeinice gospodării şi clădiri impunătoare-
buri părăsite. Şcoala „Teofil Sidorovici" o adevărată mândrie şi bine­
» Cu totul altfel s'au petrecut lucrurile, acolo, unde lângă facere pentru sat I Lângă vechile şi micuţele săli s'au adăugat
fruntaşi, cu punga şi cu sfatul s'au alăturat aleşii fii ai satului, săli mari, multe spaţioase, împodobite, bogat înzestrate, cu tot
care, din orice dregătorie înaltă ar fi ocupat, n'au uitat o clipă ceiace face învăţătura de carte mai plăcută, mai înţeleasă.
obârşia şi au socotit drept un crez al vieţii de a sta într'ajutoru! Peste drum, o alta nouă, răsărită ca din pământ : şcoala
ţărănimii. pentru pregătirea meşteşugarilor.
Aci, la Straja Ţ ă r i i , nu este prilej, în convorbiri generale Cât de folositoare este această şcoală aci, în mijlocul co­
ori personale, la plecări în concedii, să nu auzim cuvântul r u ­ drilor de fag şi brad, unde munca de căpetenie este lucru lerrr
gător al Comandantului „ N u uitaţi, să-mi răspundeţi fiecare, nului I
ce-afi făcut pentru sat l " , k i lunca Moldovei la poalele Ru'ncului pe bolovănişul unde
odinioară se încingeau jocuri copilăreşti, s'au zidit z ă g a z u r i pe de brazdă, fruntaşi şi cu rost bun în ale gospodăriei, mândri
malul apei, iar pe terenul netezit ca în palmă s'au ridicat şiruri stăpâniton ai plaiurilor bucovmene.
_
de case pentru tabăra strâjerească. Ce am făcut pentru satul meu ?
Pe fafada clădirii celei mari, ca un bun venit, sunt scrise lată întrebarea la care trebuie să răspundeţi şi voi, dragi
cuvintele : „ C a s a N o a s t r ă " . -amarazi şi camarade.
D a , Casa N o a s t r ă românească pentru bucuria, recreaţia Veti zice : „Bine, când vom fi mari vom lucra, şi noi tot
copiilor neamului. mstfel".' " •"'.
Drumuri byne, edificii mărefe şi multe îmbunătăţiri neîn- Ucenicia însă trebuie s'o facem din vreme. Tot astfel a
t â h i t e în alte părţi, s'au făcut aci în Bucşoaia. lucrat şi Domnul Comandant al Străjii Ţării- Anumite înfăptuiri:. . j
N u prin conferinţe — că doar vorba lungă-i sărăcia omu­ din Bucşoaia grăiesc despre aceasta.
lui, — nu prin cerşirea votului, nici prin făgădueli deşarte, s'au Acum biruinfa va fi cu atâta mai mare cu cât ne-ajutăra
înfăptuit tot ce ne minunează în Bucşoaia, ci prin muncă efec­ jnii pe alfii. . - -.- ....... • '. . .... ;. . ''•/,'<'*',,
tivă, bazată pe curată dragoste de sat. Cuiburile, centuriile, stolurile străjereşli dupâ puterea lor
Vrednicul fecior al satului a ştiut să aprindă în suflete •t săvârşi minuni. . . * . . •'•••',-'.-"V.">y
dorinţa de mai bine, i-a deprins pe consăteni să înţeleagă Satul este un mare şantie» de lucru.
evanghelia muncii. Mergefi dela un capăt ia altul ş! vefi vedea ce trebuie
Bucşoienii nu stau cu braţele încrucişate, aşteptând mi­ acut I Ş i , atunci, când vefi crede că afi săvârşit totul, cercetaţi
lostenia oraşului, ci cu braţele încordate muncesc cu nădejde. şi satele model — există mai în fiecare judef -—. şi veti afla
Până şi pe copii, pe mici străjeri, i-am aflat lucrând în fa­ drumuri noi de, lucru.- ^s. » -
brici după orele de şcoală. E vremea să ne măsurăm dragostea fată de Patrie prin
Ce repede mergeau mânufele fraţilor M o r o ş a n u la lucru! munca si dragostea ce închinăm satului !
lăditelor oentru fructe.
Ei nu se vor desrădăcina, ci vor rămâne aci în sat legaţi I. C. PETRESCU
 de SELMA LAGERLOF
In Vetniland, provincia pîinâ de legende, s'a născut In anitl mai muă tl d' ragoste.
1859, minunata scriitoare suedeză Selma Lagerl&f.
A muţit de curând, în vârstă de 81 ani, înconjurată de admira­
At
u n c i S f
â n t
u l P et
r
u
nu numai îndurerat ci şi mânait foc. să r
i în sus, şi D o m n ul I
s us v ăzu
rămâ—
n în „V Rraeiaunicisăopziărămai sescmsuultl"bj.a asta!" strg i ă sfântu.l „N
ţia lumei întregi, în casa părintească de la Morbacka, pe care a imor­
talizat-o în Amintirile sale din copilărie.

atleDomnul Isuspleînccie"rcă să-D1ânpsouo telască cum o mai ăfcuse

De mic copil a avut presimţirea vocaţiei sale de scriitoare.
Dar numai după multe stt&duinţl, la v&rsta de 30 ani, succesul daţi.

i ! tale". ,l rtebue să-mi mărtur­i

fulgerător Legendei lui Gdsta Berling o aşeză in fruntea, scriito- — „ T e las să grăi dar
a

titor cei mai de seamă. seşti prcin

i a nemuu ţlmre
ram— amâ„M ndăoi aaştâettepaatmnecsăazufiru
i pemapiăb nieânt",rărsăspplăunti,seîn vSrem
fânetu
al
Cartea fu tradusă în 33 limbi străine.
Urmă, cu un succces tot crescând: Cartea de Legende. m
niciDoom snuuplărare. amărăcuinea copelşea şi arătă
Legăturile Nevăzute, Lengendele Domnului Isus Christos, Ie* Isus înţelese că îl nu
rosalimul în Dalecarlia, Călătoria lui Nili Hollgerton, Ania Iwănd,

pove— „înciăceodteaă t doare. solbod pe l ci vrei",

Charlott Lîrvensward. îţi spun că eşti să unde
Cea din urmă carte a sa e intitulată Morbacka.
In 1909 primi premiul Nobel pentru literatură, ->'•/',
se
tşet-m
Ceeace caracterizează opera Selmei Lagerţof, pe lângă darul
fermecător de a povesti, de a comunica o viaţă intensă creafiunilor
sale, e o inspiraţie de înalt idealism, un umor care ne aminteşte
uneori pe povestitorul nostru Creangă; o bogată fantezie şi mai
presus de toate o adâncă omenie.

pătum l âPntetrşiu,
' . , ' * * *
Era pe vremurile când, — după mulţi ani de trai pe
multe necaznri, — Domnul nostru Isus Christos şi
ajunseseră în Rai.
Sfân
N e putem uşor închipui cât de fericit se simţea
Să te odihneşti pe înălţimile văzduhului şi să pSrivfâenştutil cP
se desfăşoară la picioare toată întinderea pământului, e BUilt mai
umetru.ţi
plăcut, decât să rătăceşti din casă în casă, cerşind.
Şi Rfuaruituulniăc,ânnidciai fost
ce bucurie e să te plimbi, prin grădinile
mult timp pribeag, şi ţi; s'a întâmplat pe nopţi 4e
nu ştii dacă vei găsi' un/adăpost sau dacă nu vei fi nevoti aştepţi
zorile, afară, în vânt,' în {Jloae, şi în întunerec.
fă
ai

Nu trecuseră însă; nici cincisprezece zile

Petru în Rai, când un înger se apropie de Domnul
deal Isusoss,riecaareluişedSfea.
pe un tron, şi după ce se închină de şapte ori,
nenorocire trebue să fi lovit pe Sfântul Petru căiici snpu usemai m
că, o
şi pleoapele ochilor îi erau roşii, parcă nu
nopţi.
dormsie de mai mue
La auzul acestei ştiri, Domnul Isus se ridicaşi pŞoirn
rea lui Sfântul Petru. II găsi într'un colţ îndepărtat piusînucăuta­
ti al Atunci Sfântul
Raiului, cu hainele sfâşiate,, şi cu cenuşe pe cap.
Când îl văzu atât de întristat, Domnul Isus se aşeză âlngă
dînsul, şi îi vorbi ca pe vremurile când umblau împreună pe cără­
rile necazurilor pământeşti.
— „ D e unde îţi vine atâta întristare ?" îl întrebă.
Sfântul Petru avea inima atât de îndurerată încât nici nu pu­
tea să răspundă.
— ,,De ce eşti atât de întristat ?" îl întrebă iarăşi Domnul Isus.
Drept răspuns, Sfântul Petru îşi smulse de pe cap coroana de
aur, şi o puse la picioarele Domnului Isus, ceeace însemna că se
leapădă de partea lui de mărire şi ele fericire cerească.
Domnul Isus înţelegând că durerea scosese pe Sfânt din
fire, nu arătă nici o supărare.
— „Destăinuieşte-mi necazul tău" îi grăi tot atât de blând, cu
m âae
n rca,
tl
Petru se hotărî să vorbească.
— „Aveam o mamă bătrână, şi de câteva zile a murit"...
— „înţeleg acum durerea ta zise Domnul Isus. Eşti întristat
că nu e şi dânsa în Rai".
— „Fără îndoială", răspunse Sfântul Petru izbucnind în ge­
mete şi plâns.
„Fără îndoială, socotesc că puteam să mă aşSept, dacă n'ar fi
decât de hatârul meu, să fie şi dânsa aci".
Dar Domnul Isus Christos auzind aceste cuvinte se întrista,
căci maima Sfântului Petru nu era dintre aceia ce sunt chemaţi să
intre în Rai. N'avusese altă grije pe pământ decât să strângă bo­
găţii, şi când vreun sărac se oprea la uşa ei, nu căpăta nici un ban,
nici o coaje de pâine.
Domnului Isus îrvjenea, însă greu să-i spună Sfântului Petru
că mama sa fusese prea sgârcîtă ca să se bucure 'de fericirea «fe­
rească.
— „Eşti bine încredinţat, că mama ta s'ar simţi mulţumită
printre noi ?"
— „ Z i mai bine, Doamne, că nu vrei să împlineşti ruga mea!",
strigă Sfântul Petru.
„Mă întreb, cine n'ar fi fericit aici!"
— „Acel care nu e în stare să se bucure de bucuria aKuia, no
poate fi fericit în Rai", răspunse Domnul Isus.
— „Dacă e aşa", răspunse Sfanţul măi cunosc eu şi alţii, afară
de mama mea, cari n'au oe căuta aici!"
Domnul Isus se întrista văzând cum durerea orbea pe sfântul
Petru, răpindu-i până şi stăpânirea gurei.
Nădăjdui o clipă că sfântul îşi va cere iertare de cele ce rostise,
Văzând însă că tace, domnul Isus chemă un înger şi îi porunci să
scoiboare în iatd şi să aducă pe mama sfântului Petru.
— „ O , Doamne", rosti sfântul Petru, aş vrea să văd şi eu
unde merge".
Domnul Isus îl luă de mână şi îl duse pe o stâncă înaltă, de
unde, aplecându-te puteai zări adâncimile iadului.
întâi i se păru Sfântului Petru că se uită într'o fântână. O pră­
pastie adâncă fără fund i se deschidea înaintea ochilor.
Singură, o slabă pată de lumină se desluşea în această întu.
necime.
Era îngerul care se cobora cu aripele mari deschise ca să nu
cadă prea repede.
Dar când ochii i se mai obişnuiră cu întunericul. Sfântul Petru
începu să-şi dea seama de înspăimântătoarea mărime a adâncimei
în al cărei fund zăceau osândiţii iadului.
— „De ar avea îngerul destulă putere ca să ridice pe mama",
suspină dânsul.
Domnul Isus privi pe Sf. Petru cu ochii Săi mari, îngânduraţi.
— „Nu e povară pe care îngerul meu nu o poate ridica".
Prăpastia era atât de adâncă încât nici o rază de soare nu fu­
sese în stare nici odată sâ pătrundă în veşnicu-i întunerec.
Dar sborul îngerului făcea să licărească . puţină lumină, şi
Sfântul Petru începu să desluşiască un mare pustiu întunecos, şi
nişte stânci şi pietre ascuţite printre cari lucea o apă neagră.
Şi peste tot, pe aceste stânci goale, şi pe aceste pietre, erau a-
găţaţi mulţi nenorociţi. Se suiseră, nădăjduind poate să izbutească
să iasă din adâncimi, şi rămăseseră acolo împietriţi de groază şi de
'desnădejdei
Erau îngrozitor 3e mulţi.-
S'ar fi crezut că, fn fundul prlpastfel e o mare 'de c*p«t* şl 4e
trupuri.
Şi Sfântul Petru fu cuprins de o nouă grije.
— „ A i să vezi că nu o s'o găsească" şopti dânsul Domnului
Isus.
Dar Domnul Isus îl privi cu aceiaş ochi îndureraţi. Ştia bine
că îngerul o va găsi.
îngerul sbura cu aripile întinse pe deasupra osândiţilor cău­
tând pe mama sfântului Petru. In sfârşit o descoperi. Îşi strânse
aripele şi se repezi ca fulgerul şi Sf. Petru dădu un strigăt de bucu­
rie văzând pe înger cuprinzând în braţe pe o femee bătrână, care
era mama sa.
—„Fii binecuvântat, tu care-mi aduci pe mama" striga dânsul.
Domnul Isus îi apasă încet mâna pe umăr ca şi cum ar fi vrut
să-1 oprească de a se bucura prea curând.
Dar Sf. Petru plângea de bucurie şi nu-şi închipuia că ceva
Ar mai putea să-1 despartă dc mama sa bătrână.
Şi bucuria lui fu mai mare când văzu că de mama sa izbutiseră
să se mai agate câţiva osândiţi urcându-se astfel împreună cu dânsa
către lăcaşul de lumină.
Erau vre-o doisprezece la număr, şi Sfântul Petre se bucură
gândindu-se la fericirea hărăzită mamei sale de o fi în stare să
ajute atâtea suflete să scape de osânda vecirJcă. îngerul nu încerca
să-şi uşureze povara. Părea că nici nu o simte, şi se ridica tot atât
de uşor ca şi cum ar fi ridicat la cer o mică păsărică moartă.
Dar iată că bătrâna începu să se sloboadă de încleştarea neno-
"ociţilor ce se prinseseră de dânsa,
Nemiloasă le desfăcea mâinile, şi unul câte unul, îi lăsa să se
rostogolească în prăpastie.
Sfântul Petru auzea vaetele lor pe cari mama sa nu le băga &J
seamă, căci dânsa nu voia ca şi alţii să fie izbăviţi de iad.
Se ostenea să se desbare de ei, şi îi asvârlea în înituoericime,
toată prăpastia răsuna de blestemele şi de vaetele lor desnădăjduite.
Şi Sfântul Petru striga către mama sa să fie mai bună, dat
dânsa se prefăcea că nu aude. şi se încăpăţâna. în răutate.
Dar cu cât povara se făcea mai uşoară, cu atât îngerul îşi înce­
tinea sborul.
O spaimă cuprinse pe Sfântul Petru de îşi siraji picioarele tă­
iate $i căzu în genunchi.
 Numai rămăsese decât o singură nenorocită agăţată de mama
4
Sfântului.
O. femee care o ţinea de gât şi se ruga de dânsa şoptindu-i la
ureche, - Raiul meu, tu să verşi atâtea lacrămi".
Iii clipa aceea îngerul ajunsese atât de sus încât Sfântul Petru
întindea, braţele câ.sâ-Şi primească mama.
încă dâuă bătăi "de aripi, şi dânsa ajungea în Rai.
Dar deodată îngerul stătu pe loc şi faţa i se întunecă ca
noaptea.
Bătrâna apucase pe nenorocită de braţe făcând-o să-şi des-
eleşteze strânsoarea şi bietul trupse rostogolise în prăpastia de
unde ieşise.
; 1
Părea "că-îngerul numai avea puterea să-şi mişte aripele; se
uită la bătrână, şi privirea îi era adânc întristată.
Ostenit ca de o povară prea grea, braţele-i se deschiseră şi bă­
trâna se rostogoli îh prăpastie.
Şi dintr'o singură bătae de aripi îngerul se aruncă în lumină.
Basarabie iubita
Basarabie iubită, floare scumpă — a Ţării mele
Iar ţi 'ntunecă nori cerul, iar te-apasă timpuri grele
Iar durerea:ce frământă suflul tău brăzdat de sânge
Azi ne doare pâri la unul, încât inima ne frânge.
Raza sfântă a credinţei se 'nfiripă că răsplata
Va vem cutând şi-atuncia noi pribegii, toată gloata
Ne vom reîntoarce dornici ca să-ţi ascultăm cuvântul
Şi cu lacrimi in privite iar ne vom vedea pământul.
A. G A V R I L I T A
Comandant Străjer
Refugiat, — Tabăra Străjii Ţării
dela Arcul de Triumf
Sfântul Petru plângea cu hohote şi Domnul Isus sta nemişcat
lângă dânsul.
— „Sfinte Petre", grăi dânsul, în sfârşit, n'aş fi crezut că în
Dar bătrânul slujitor al lui Dumnezeu ridică capul şi răspunse:
-— Ce fel de Rai e acesta, unde aud gemetele celor ce-mi sunt
mai dragi, şi de unde văd pe semenii mei chinuindu-se ?
Faţa Domnului Isus se întunecă.
— „N'air fi dorinţa mea, să vă dăruesc tuturor un rai de fieri-
cire şi de lumină ?
„De ce oare m'am scdborât eu printre oameni şi i-am învăţat
să se iubească unul pe altul ?
„Atâta timp cât oamenii nu vor voi să împlinească această po­
runcă a mea nu va fi adăpost împotriva întristărei şi a durerei, nici
în Cer, nici pe pământ.
Traducere din „Legendele Domnului Isus",
de C A T E R I N A P I T I Ş T E A N U
CARPATILOR
Ca un gigantic zid din veacuri, rămasa-i mândru, neclintit,
Tovarăş bun al lacrimilor noastre, trup sfânt al neamului iubit
Pe fruntea ta o diademă luceşte lumii azi triumfător,
E cântecul senin de biruinţe, din sufletul ne nţtântului popor.
E cântecul, ce azi răsună falnic, din milioane piepturi de eroi,
Fantastic şi scăldat de bucurie, după atâtea trudnice nevoi.
Carpate antic şi semeţ, al nostru eşti din vtemuti sttălucite
Al nostru-ai fost când jafuri şi cruzime venit-au cu ale hoardelor
[ispite
2Ve»ai strâns la pieptu-ţi cald de mamă şi ne-ai ferit de ori şi cine.
Cu noi ai plâns, cu-a noastre doine, spetând în zile de apoi,
Când va veni odată ceasul măririi bravilor eroi.
Străjera OTELIA V I O R I C A
Centuria V I I
. "• • Liceul Sf. Ursulh
Oradea
 STATE LILIPUTANE DIN EUROPA
Bătrâna Europă, continentul cel mai fră­ parea acestuia din urmă de către Germania,
mântat de lupte politice şi religioase, nu este s/ntul ţării, adunat în capitala Reykjeavik, a
formată numai din ţările pe care orice elev lotărît ca, faţă de împrejurările prezente,
le învaţă în şcolile secundare, ci şi din uneh această insulă să fie complet autonomă.
ţărişoare despre care auzim foarte rar.
In mod obişnuit când vorbim de Anglia
In Nordul Oceanului Atlantic stă, singu­ n^ gândim la întregul arhipelag britanic, fără
ratecă, Islanda, insulă despărţită de continen­ J. ţine seama că cea mai mare parte (83%)
tul Europei printr'un lat braţ de ocean. Este din cea de a doua insulă a acestui arhipelag
un regat ceva mai mare decât o treime din akătueşte un stat aparte, singurul dominion
2
România (104.000 km. ) , cu peste o sută de (posesiune cu conducere proprie) englez din
mii de locuitori, de neam germanic (protes- Europa. Statul Liber al Irlandei (Eyre)
lip?*
Castelul care domină satul Vaduz, capitala
2
tanti), cari trăesc mai mult din pescuit şi di" întinde pe o suprafaţă de 69.000 km şi are
1
creşterea oilor. Aşezările omeneşti sunt gru­ peste trei milioane de locuitorii catolici, ur­
pate mai mult către ţărmuri. maşi ai vechilor Celţi, revoltaţi mereu pentru
Islanda este aşezată într'o climă rece şi libertate şi drepturi.
umedă şi are o vegetaţie sărăcăcioasă. Pă­ In mijlocul insulei se întinde un şes turbos,
mântul ei este mare parte din an îngheţat şi bine îmbibat cu apă, peste care îşi resfiră a-
străjuit de numeroşi vulcani, iar din loc în pele leneşe râul Shanon. De jur împrejurul
loc ţâşnesc puternice coloane de apă fierbinte acestui şes, către ţărmuri, se ridică munţi
(geyzeri), din mici cratere asemănătoare ce­ scunzi (700—1000 m), rădăcini bătrâne ale
lor vulcanice. unor falnici uriaşi ai trecutului. Aceşti munţi
Riegatul Islandei avea o uniune personală cad râpos peste apa oceanului, fiind de un pi­
cu micul regat al Danemarcei, dar p_rin ocu- toresc rar întâlnit.
Clima este temperată şi umedă, cu ierni
olânde şi cu veri răcoroase, soarele arătân-
du-se rar de sub perdeaua de nori, ce-şi cerne
des conţinutul.
Isvorul principal de bogăţie este păstoria,
două treimi din locurile bune fiind ocupate de
o iarbă minunată. Lăptăriile irlandeze sunt
vestite. Cultivarea cartofilor, a cerealelor şi
a inului sunt ocupaţiuni secundare.
Originalitatea statului irlandez constă în
firea locuitorilor, în industria şi vieaţa mari­
se timă înapoiată sub apărarea Englezilor, din
li
mm
. & «
Liechtensteinului
care cauză mulţi Irlandezi au emigrat. Capi­
tala este la Dublin. In ciuda urei politice, le­
găturile comerciale principale sunt cu Anglia.
Pe hotarul care desparte Franţa de Spa-
iiia, în inima munţilor Pirinei, în scobiturile
lăsate de gheţarii de odinioară, s'a cuibărit
2
mica Andorra (452 km ). Această mică re­
publică se întinde pe şase văi de munte, iar
cei 6000 de locuitori, de origine spaniolă (ca­
talană), sunt grupaţi în şase parohii.
Originea acestei ţări se pierde în noaptea
legendei. Vechii locuitori aî acestor ţinuturi
au fost liberaţi de sub jugul Sarasinilor (mu­
sulmani năvălitori din Africa) de către Carol
cel Mare.
Principalul fel de vieaţă al Andorranilor
este păstoria în ţinuturi cu privelişti de basm.
Ţara este sub protecţia preşedintelui Franţei
şi a episcopului spaniol din Urgel. Capitala
este la Andorra cea Veche.
Monaco
Pe ţărmul Rinului superior, la frontiera
dintre Tirolul austriac şi Elveţia, se întinde
2
micul principat Liechtenstein (160 k m ) , in­
dependent de mai multe secole.
Vaduz, satul capitală, cu peste o mie de
locuitori, este dominat de un castel medieval,
cocoţat în munţi tineri de înălţimea şi pito­
rescul Carpaţilor .
Poporul, de origine germanică şi de reli-
giune catolică, numără abea 12.000 de su­
flete şi este foarte credincios princepelui său,
care până în ultimul timp a condus ţara din
Viena, unde era şi cancelaria domnească.
Poliţia este asigurată de trei jandarmi, i
Locuitorii se ocupă cu agricultura (pe va­
lea Rinului) şi cu creşterea vitelor. Cea mai
mare parte din ei au telefon şi electricitate.
După răsboiul cel mare, acest principat,
ţara cea mai paşnică din Europa, şi-a întors
privirile spre Elveţia, cu care are dela 1923 o
uniune vamală, poştală şi diplomatică.
Mica republică San Marino (60 km. ) si­2
tuată aproape de Rimini, la poalele estice ale
Apeninilor, este un rest al Italiei feudale, res­
pectat de Papi, de împăraţii Austriei şi de
Regii Italiei.
Legenda întemeierii acestei ţărişoare ne
întoarce la timpul persecuţiunilor lui Diocle-
ţian (anul 350); aici găsindu-şi adăpost un
călugăr creştin, care a întemeiat o comuniune
religioasă.
Cel mai vechiu statut al acestei comuniuni
datează dinaintea întemeierii principatelor
noastre, îar constituţia după care se conduc
e dată pe timpul lui Mihai Viteazu.
Cei 13.000 de locuitori ascultă de doi că­
pitani regenţi.
Republica aceasta minusculă are şi mini-!
ştri plenipotenţiari în străinătate (Italia),
bate monedă şi are mărci poştale proprii.
Capitala este la San Marino.
La poalele Alpilor Maritimi, pe Coasta de
Azur a Franţei, nu departe de graniţa ita­
liană, îşi răsfiră casele micul principat Mo­
2
naco (1,5 km. ) , tot un rest al Europei me­
dievale.
Vechiul Monaco este clădit pe un cap
stâncos şi în unele locuri oraşul, depăşind
teritoriul, a început să-şi întindă casele pe
pământul francez.
O parte din cei 23.000 de locuitori trăeşte
din veniturile vestitei case de jocuri de no­
roc dela Monte Carlo, aşezată pe o înălţime.
Clima de o dulceaţă excepţională, plantele
variate şi poziţiile pitoreşti atrag numeroşi
bolnavi şi vizitatori; turismul fiind principa­
lul mijloc de existenţă al locuitorilor.
Cea mai mică ţărişoară din Europa, Ce-*
tatea Vaticanului, nu are în întindere nici o
2
jumătate de km (44 ha.), ba mai mult nici
nu are toate proprietăţile la un loc.
Ea este formată din Vatican, Piaţa Sf.
Petru, biserica şi palatul din Latran, biserica
Sf. Paul şi altele şi are o populaţiune de
abea o mie de locuitori.
Cetatea Vaticanului are o staţie de cale
ferată şi un post de telegrafie fără fir. Aici
este centrul catolicismului lumii. Venitul
principal rezultă din vânzarea scrierilor reli*
gioase.
Cu toate că cea mai mare parte a ţărilor
pomenite nu se poate compara în însemnă­
tate cu restul ţărilor din Europa, ele îşi au
originalitatea şi destinul lor.
Deşi mici, doresc să rămână astfel şi lo­
cuitorii tar ţin mult la libertatea în care s'au
născut.
MIHAIL CONSTANTINESCU
 C#li?
O faptă
T o a m n a cu z i l e l e ei p o s o m o r i t e , începe s ă - ş i cearnă
picurii mărunţi de ploaie. Z i l e l e s'au făcut mai mici ş i mai
reci. De câtva timp nu mai conteneşte ploaia ş i uliţele
sunt pline de noroiu ş i de apă. Iţi e g r o a z ă să ieşi acum
din casă, dar datoria trebuie să ne-o facem cu toţii.
Deşi timpul e atât de nesuferit, s t r ă z i l e sunt destul
de populate. Sunt funcţionarii cari pleacă la servicii şi
s t r ă j e r i i cari se îndreaptă spre şcoală. T o ţ i grăbesc paşii
cu paltoanele bine strânse î n jurul t a l i e i , căci s ' a lăsat
un frig aspru a z i .
Cu paşi grăbiţi mă îndrept ş i eu s p r e şcoală. La o
distanţă oarecare, pe o movilă de p i e t r i ş , din marginea
drumului ,văd un grup de străjeri ş i mare mişcare între ei.
S e adunaseră cu toţii î n jurul unui om, ce zăcea î n t i n s pe
pietriş.
străjerească
M i se întâmplase alte daţi, să văd oameni ameţiţi
de băutură, bălăcind prin şanţuri ş i n o r o i . B a , mai v ă z u ­
sem pe unii cari e r a u s i l i ţ i să meargă în patru picioare,
ca animalele, sau erau s i l i ţ i să doarmă prin ş a n ţ u r i . Cre­
deam că am de-aface iar cu o întâmplare s i m i l a r a ş i mă
pregăteam să le ţin o lecţie s t r ă j e r i i o r , cari căscau gura
la un om ce nu se respectă pe s i n e , dar î n acelaş mo­
ment ei s'au dat la o parte ş i p r i v i r e a mi-a fost izbită de
înfăţişarea celui culcat... E r a un om îmbrăcat z d r e n ţ u r o s ,
cu o traistă goală î n spate ş i un baston a l ă t u r i , ş i e r a a ş a .
ie slăbit ş i de p a l i d , ca un cadavru.
— Ce s ' a întâmplat ?... Cine este omul acesta ?
— Este un cerşetor — î m i răspunse un ş e f de cuîb.
Astă noapte a dormit la noi ş i ne-a spus că se simte târe
bolnav ş i ar vrea să ajungă acasă, căci simte că va muri.
A plecat a z i ele dimineaţă dela n o i ; se' vede ca nu poate
merge mai departe...
După î n f â f i ş a r e , omul părea mort. M'am aplecat
asupra lui să-1 cercetez mai d e - a p r o a p e şi o f e t i t ă , care
par'că-mi ghicise gândul z i s e : — N u e mort, d-nă cc<
mandantă, adineaori a mişcat. T r e b u i e să-1 ajutăm.
— Cum vreji voi să-1 ajutaţi ?
— V o m face ce veţi zice d-vdastră.
— D e ce să vă spun eu ce e de făcut, căci doar ş
voi aţi învăfat.
In timpu! acestei convorbiri, fetiţa unui cârciumar din
vecini de locu! unde ne aflam, o z b u g h e ş t e la fugă spre
casă. Ştiam că a pus ceva la cale.
— Să-1 ducem la spital, spuse o fetiţă cu vocea
ascuţită.
— A s t a e o idee b u n ă , — z i s e şeful cuibului de adi­
neaori ; eu mă duc acasă după t r ă s u r ă , î l urcăm î n ec
şi-l ducem la spital — şi fără să mai aştepte încuviinţarea
mea o ia la fugă spre casă.
In vremea aceasta fetiţa cârciumarului se întoarce cu
două sticluţe, una cu spirt şi alta cu cogniac. Acţiunea era
pornită pe cale bună, deci m'am retras la o parte, iăsân-
du-i liberi. O străjeră mai mare, începe să-1 fricţioneze cu
spirt pe cap, piept — care era descoperit, de zdrenţele
cămăşii — ş i mâini. Alta-i cla sa miroase' spirt, Tar alta
căuta să-i învelească picioarele îngheţate. D u p ă puţin
timp nenorocitul a deschis ochii, scoţând un „ v a i " atât
de |alnîc> de ne-am cutremurat toţi. I s'a dat s ă bea cog­
niac pentru î n t ă r i r e . In vremea aceasta se strânsese lume
în jurul nostru şi sosise şi Ionel cu t r ă s u r a . Străjerii cu a j u ­
torul unor oameni b i n e v o i t o r i , l-au ridicat î n t r ă s u r ă , l-au
aşezat bine şi se î n g h e s u i a u cu tofî să-1 susţină. Bietul om
mereu se închina zicând : „ D u m n e z e u să vă ajute şi sâ
vă dea noroc şi sănătate, că bună inimă mai aveţi". T r ă ­
sura s'a î n d e p ă r t a t , iar eu am rămas multă vreme, r e z e ­
mată de acelaş stâlp de telegraf, uitându-mă î n urma e i .
O lacrimă de milă, cu greu stăpânită şi totodată lacrimă
de bucurie, mi-a alunecat î n lungul o b r a z u l u i . M'am î n ­
depărtat, a p o i , spre şcoală — g â n d i n d u - m ă : — S t r ă j e r i a
aceasta de va f i înţeleasă şi sprijinită de l o j i , va face
minuni din copiii noştri...
La şcoală î n z i u a aceea, nu erau copii mai fericiţi şf
mai mândri, decât acei ce săvârşiseră această frumoasă
faptă.
MĂRIA V Â R N A Ş
Comandantă străjeră
Şomcuta-Mare, jud. SatUrMare

De strajă stăm Chemare ştrăjerească

De strajă stăm în mijlocul furtunii, Veniţi copii din patru unghiuri
Cu crez ne'nfrânt în marile destine, Sub steagul Marelui Străjer;
Aşa cum stau sub trăznete gorunii, Veniţi şi chiotele voastre
înfipţi adânc în brazdele creştine. Să se înalţe pâri la cer.
Veniţi, copii!
Gata oricând să-Ţi ascultăm chemarea,
Iureş vom da în juru-Ţi, Majestate, Veniţi! In sufletele voastre
Ne-om resfira apoi, cât fine zare*. Albastrul zării e resfrînt.
Cu suflete şi braţe înarmate. Nădejdile de biruinţă
In idealul nostru sfint,
Şi biruind avântul spre vâltoare, Veniţi, copii!
Strângând la piept dinastice trofee,
Bucăţi de cer vom rupe şi de soare Veniţi ! Armata voastră albă
Şi-om scrie'n veac o NOUA EPOPEE... Al ţării scut va făuri;
Prin munc şi credinţa voastră
a

Mai tare ca obuzul, Majestate, Orice duşman vom birui,

De neclintit, ca vremea şi ca munţh Veniţi, copii!
Ni-i crezul viu în Tine. împărate
Şi'n jertfa depe-altarul biruinţii. Veniţi să răspândim în largun
Deviz sfântă de străjer
a

...De strajă stând în juru-Ţi, Majestatt Şi pentru Ţară, pentru Reg

Gata oricând, un semn Tu de vei d* O rugă să 'nălţăm la cer;
Alăturea cu noi, pentru dreptate, Veniţi, copii!
Toţi Dacii s'or trezi şi vor lupta!-
I. CONSTANTINESCU-DELABAIA
IUE ANESIEA
 »—- ai/**-'
Frunzele cari s e deslîpesc, una câte una, 'depe ramu­
r i căzând la pământ cu încetineală, de ghiceşti par'că du
rerea cu care s e despart de locul unde au trăit, î n v e r z i t ş i
s'au bucurat de z i l e nespus de f r u m o a s e , se aseamănă cu
vacanta noastră care ş i ea ş i - a picurat, una câte una, z i ­
lele f r u m o a s e , pline de v o i o ş i e , până ce n'a mai rămas
nimic din ea. A u trecut toate z i l e l e ei î n s o r i t e ş i acum cînd
ploaia î ş i picură mărgelele pe copacul d e s f r u n z i t din faţa
geamului, îmi pare că boabele ce s e scurg î n lungimea
crengilor sunt lacrimile lui după podoaba pierdută. De­
plâng ş i eu vacanta î n rând cu e l , căci a fost doar atât de
darnică cu mine. M i a dat totul din sacul ei ţesut din r a z e
de s o a r e . M i - a dăruit baloane multicolore, care se nu­
meau libertate, distracţii, v e s e l i e , plăcere, s o a r e , apă,
:
aer, miros de cetină, pădure, izvor... Ş i mi-a mai dat, ca
o favoare, un balon, f r u m o s de tot, pe care s c r i a : „ T a ­
băra V o i o ş i e i " , pentru care î i sunt vecinie recunoscătoare
Faptul că am putut lua ş i eu parte la tabăra străje-
rească dela M ă r g h i t a ş , rămâne una din bucuriile cele
mai de seamă ale vieţii mele. Locul se află în munţii
Banatului, pe Valea M ă r g h i t a ş ,de unde luase ş i ferma
unde eram g ă z d u i ţ i , numele. E foarte frumoasă regiunea.
M i e î m i plăcea mai ales când eram după cină î n curte ş i
cântam doine cari sunau atât de frumos î n noaptea ce se
lăsa. Ferma era luminată de r a z e l e lunii ş i putea să para
un castel v r ă j i t din poveşti, într'atât era de încremenită
natură î n odihna ei. D e a l u r i l e cari o înconjurau ocroti­
toare, îndemnau toată valea la odihnă. N u m a i r a z e l e lu­
nii se jucau z g l o b i i . Urcau până 'n vârful dealului Măr­
ghitaş, luminând coasta împădurită cu b r a z i mari ş i lune­
cau pe apa p â r â i a ş u l u i BoKui pe care l-au prefăcut î n t r ' o
lungă panglică argintie.
M a i t â r z i u când ne duceam ş i noi la o d i h n a , ne ur­
măreau aceste r a z e jucăuşe, prin ferestrele fermei, curi­
oase par'că să vadă ce facem noi î n ă u n t r u .
Aveau ce să vadă ! Intr'o sală lungă, dealungul că­
reia pe un fel de masă l u n g ă , lungă, erau rânduite în cul­
cuşurile lor tăbăraşele- Avea un aspect foarte vesel dor­
mitorul nostru cu păturile multicolore, având la căpătâi,
ca nişte lampioane, săculeţele atârnate de cuiere. Iar ce-
eace'mărea veselia eram noi. Râsete înfundate, şoapte,
glume, planuri de joc au fost puse la cale. A fost locul
nostru cel mai iubit din toată ferma căci aici făceam cele
mai multe năzbâtii ş i nu ne astamparam nici când luna
obosită trecea mai departe ş i ne lumina numai lumina
candelii. Eu cu S i l v i a nu puteam adormi când auziam pe
câte una s f o r ă i n d .
— H r , H r . . . se a u z i a s f o r ă i a l a .
— l i , l i , se auzea din alt colt, iar noi să ne prăpă­
dim de r â s ! N u m a i atunci ne mai potoleam când uneori
d o m n i ş o a r a M i r c e a , care dormea cu noi î n sală s t r i g a t
— Cine naiba nu mai tace?
S e scula apoi supărată ş i măsura dormitorul în"
lung ş i lat să controleze, o p r i n d u - s e lângă noi, s i g u r ă
fiind că de aici se a u z i s e z g o m o t u l . N o i î n s ă sforăiam pe
întrecute, muşcându-ne buzele să nu pufnim în r â s , până
ce o auziam mormăind ceva de draci împeliţaţî, depăr-
tându-se.
Dimineaţa, apoi, grea ne era t r e z i r e a . De multe
o r i nici nu mi-am dat seama cum ş i când mă îmbrăcam.
M ă t r e z i a , afară, roua rece, î n timp ce făceam exerciţiul
de î n v i o r a r e .
Aveam o foame de lup ! Mă minunez mereu de
câte o r i îmi amintesc ş i mă întreb unde or fi încăput, oare
cele trei f a r f u r i i de macaroane cu b r â n z ă , pe care le
mâncasem dintr'odată I
O parte din z i o închinam s t r ă j e r i e i , ţinând şedinţe,
cântând, dansând ş i învăţând, afară pe iarbă verde.
Pentruca tabăra noastră s ă - ş i merite numele am fost
mereu vesele ş i voiase mai ales că ş i întâmplarea ne-a
adus fapte cari ne-au înveselit chiar şedinţele cele mai
Serioase: S m a r a n d a a fost aceea care ne-a înveselit mai
mult. Aceasta era un... boboc de gâscă, mult iubit de
noi, care v ă z â n d gălăgia n o a s t r ă , crezuse, poate, că fa­
cem parte din neamul lui ş i a intrat în rândurile noastre
Când făceam adunarea, venea ş i el alergând plin de
z e l , apoi aştepta să vadă unde lipseşte vre-o fată din
rânduri, intrând e în locul-i. Câd explica vre-o dom-
a
r s o a r ă profesoară întrebându-ne :
— Aţi înţeles fetelor ?
Smaranda se găsea să răspundă.
G a , ga.
într'un r â n d , D-şoara Lipan ne explică înţelesul \
 râtului ş i ne întreabă' 3 e cate' brî trebuie s ă fluerăm,' După ce i e s clin baie, î n semn ele recunoştinţă,
Smaranda a fost prima care r ă s p u n s e : aruncă câte un leu.
G a , ga, ga deci de 3 o r i . Ea ştiuse'. A p a este atât de clară că se poate descifra cu u ş u ­
AJtă fiinţă cu care ne-am împretenit î n timpul ş e d e r i i rinţă inscripţia depe banul din fundul B ă i i , î n s ă e atât
noastre acolo a fost ş i U r s a , cafeaua roşcată, cu ochii de rece că niciodată n'am putut ajunge cu mâna până
blânzi ş i cuminţi care ne însoţea o r i unde mergeam. V â r f la ban.
!a toate punea î n s ă N u ţ i ! De fapt nu atâta N u ţ i , calul de M a i mult ca o clipă n'am putut ţine niciodată mâna
munte, care trăgea căruciorul cu alimentele, cât ş i poşta, în ea ş i mă minunam cum credinţa acestor oameni î i poa­
ce ni se aducea dela A n i n a ,cât baba î n s ă ş i , stăpâna ca­ te face să se scalde î n t r ' o apă aşa de rece.
lului. • A e r u l tare de munte ne făcu o mare poftă de m â n ­
care ş i când ne desfăcurăm p r o v i z i i l e , care ni se păreau
Când eram de planton ş i dădeam s e m n a l u l cu flue-
că sunt făcute pentru o săptămână, înfulecaserăm de
r u l , baba se ş i ridica î n picioare î n căruţă ş i ridicând
nu mai r ă m ă s e s e nici o f ă r î m ă .
braţul cu degetele resfirate zicea •. „ ţ a ţ o " !
A p o i d-nul Comnadant Nedelcu ghici par'că v i a
Am avut parte de multe bucurii î n z i l e l e ce Ie petre­
mea d o r i n ţ ă , ne luă s p r e vârful G o s n a .
curăm la tabără, dar cea mai mare fusese când ni s ' a a-
Piciorul nu obosea pe pătura g r o a s ă ş i moale de
nunţat excursia pe muntele Semenic. Bucuria mea fu f ă r ă
i a r b ă , care era împestriţată cu afine r o ş i ş i negre.
margini când aflai c'aveam să revăd muntele care s t r ă -
— Ce bune mai e r a u , Doamne ! cu gustul l o r amă­
juise copilăria mea. De când am plecat din sătucul dela
rui ş i f i n .
poalele l u \ nu-l mai v ă z u s e m decât doar din depărtări,
Am ajuns î n s f â r ş i t s u s pe v â r f , toate negre pe b u z e .
când mi-se părea că-şi întinde capul peste d e a l u r i l e din
faţa l u i , anume ca să mă cheme pe mine. — Ce f r u m o s e I Ce minunat e I exclamau fetele î n
cor.
Chemarea aceasta era atâta de puternică ş i poate
nu era altceva decât dorul de a revedea locurile d r a g i ,
încât nu ştiu ce-aşi fi dat numai sa am ş i eu o c i s m ă , d i n ­
tre acelea vrăjite din poveşti, să pot s ă r i depe Dealul
Crucii din Reşiţa, drept pe vârful G o s n e i .
De aceea, când urcarăm î n autobusul ce ne ducea,
î m i părea că de fapt z â n a Semenicului mi-a înţeles dorul
şi-mi trimite această cismă u r i a ş ă , să viu la ea. ."
T r e b u i e să fi fost mâna z â n e i la mijloc, căci altfel
nu putea să fie atâta de f r u m o a s ă z i u a aceea I Pădu­
rea era proaspătă î n găteala ei de dimineaţă, pe care
strălucea r o u a , ca mii ş i mii de diamante î n bătaia s o a ­
relui ş i de pretutindeni ne întâmpinau cântecele vesele
ale mierlelor.
Drumul mî-era cunoscut ş i am avut plăcerea să re­
cunosc B o h u i u l , J e r v r n u l , N a v e s u l unde urcarăm panta
culmii despărţitoare dintre O c o l u l silvic V ă l i u g - R e ş i ţ a ş i
trecurăm apoi mai departe, pe iângă V i l l a Semenic,
către V ă l i u g . Iar eu priveam mulţumită ca ş i cum eu aş fi fost s t ă ­
A j u n ş i la V ă l i u g făcurăm o scurtă v i z i t ă T a b e r e i din pâna acestor locuri ş i inima î m i bătea de bucurie că r e ­
T i m i ş o a r a unde o camaradă foarte drăguţă, î m i arata văd p e i s a g i u l iubit. Am uitat de camaradele mele cari
cortul cuibului e i , căci ele locuiau î n corturi. mă înconjurau ş i ca ş i cum a ş fi salutat fiecare loc î n par­
te, începui s ă î n ş i r ; Poiana B e ţ i i , deasupra V i l l e i S e m e ­
Privi apoi spre locul unde ştiam că se înalţă vârful
nic, Poiana B r ă i a n , Delocanul, Cuca... • -
G o s m a . Muntele mă privii s e n i n , z â m b i n d par'că î n a ş ­
— D a r tu cum de le cunoşti pe toate ? a u z i i g l a s u l
teptarea mea, ca o bunică atunci când î ş i vede nepoţii.
d-lui Comandant !
Am fost de fapt ca nişte adevăraţi nepofei vesele
;
— Ş t i i de ce i se zice Cuca dealului din faţă?
şi z b u r d a l n i c e , î n drumul nostru spre vârf. — Trecurăm
Le povesti despre frumuseţea ş i renumele locuito­
pe lângă P r i s l o p , tot cântând până s u s pe platou,
r i l o r atât de dragi mie ş i le povestii chiar povestea
î n s f â r ş i t am ajuns unde dorisem de atâta timp să v i u .
muntelui Semenic, a ş a cum mi-am închipuit eu că s ' a
Abia putui să-mi stăpânesc nerăbdarea să fug, să văd
întâmplat pe când eram mică.
în parte tot îocuşorul d r a g .
Fetele ascultau ş i eu le-aş fi povestit î n t r ' u n a , să le
; - N e îndreptarăm apoi spre lacul V u l t u r u l u i . Străbă­ pot reţine cât mai mult pe acest v â r f , de unde p r i v i r e a
turăm platoul spre vârful N e d e i i , la umbra căruia se afla î ş i poate lua z b o r până s p r e T i m i ş o a r a ş i D u n ă r e ş i a ş
un i z v o r cu apă rece ca ghiaţa, strânsă î n t r ' u n fel de fi povestit chiar timpului călător ca s ă - l reţin din calea
b a z i n . D i n depărtare v ă z u i lume multă adunată î n jurul iui. El nu s'a lăsat î n s ă o p r i t ş i astfel am ajuns de pe
b a z i n u l u i ş i mî-am dat seama că e z i u a de S f . Ilie când vârfuri iar î n ferma dela M ă r g h i t a ş ş i î n curând la casele
poporul din j u r vine s ă se scalde î n apele acestui i z v o r n o a s t r e / d u c â n d cu noi amintiri scumpe ş i neuitate.
numit „ B a i a V u l t u r u l u i " .
Credinţa care î i îndeamnă e că cine se scaldă în S t r ă j e r ă Ferdian Lia
Centuria 11-a
z i u a de S f . I l i e , se face s ă n ă t o s , căci vulturii se scaldă
Stolul gimnaziului de fete Reşiţa
în ea la revărsatul z o r i l o r ş i l a s ă puterea l o r aici,
care are apoi darul t ă m ă d u i r i i . jud. C a r a s

J
 IN TIBETUL DE A Z I
In cadrul măsurilor de modernizare care
s'au luat în ultimele luni în Tibet, s'a hotă-
rît acum introducerea vehiculelor cu roţi.
Căci una din curiozităţile misteriosului Tibet
o constituie lipsa aproape totală a unor ast­
fel de vehicule. N u e deci de mirare că pân'
acum vreo 5—6 ani majoritatea tibetanilor
nici nu văzuseră în viaţa lor o trăsură sau
o căruţă cu roţi.
r
Aceasta ciudăţenie se explica prin faptul
că drumurile Tibetului fiind foarte acciden­
tate şi adeseori foarte înguste şi strânse în­
tre munţi, ele erau aproape impracticabile
pentru vehiculele cu roţi. Acum însă, s'a gă­
sit mijlocul de a adapta vehiculele moderne
la aceste drumuri şi anume micşorându-se
simţitor distanţa dintre roţi şi montându-le
pe bile.
D e altminteri, vom spune în treacăt, că
Tibetul se modernizează cu repeziciune si.
printre cele mai recente inovaţii, e şi aceea
a introducerii luminii electrice în capitala
Lassa.
•O B I S E R I C A I N AMINTIREA UNUI
SCRIITOR
!
Spre a slăvi memoria marelui poet şi scrii­
tor englez. Rudyard Kipling, mort acum câ­
ţiva ani, se va ridica în curând în California
o bisericuţă asemănătoare aceleia din Rot-
tingdean, de pe coasta de sud a Angliei.
Kipling a trăit mulţi ani în acest sat situat
pe malul mării şi, care deşi se găseşte la o
mică distanţă de marea staţiune maritimă
Brîghton şî-a păstrat tot farmecul patriarhal,
vechi de mai multe secole. El e aşezat
poalele unui brâu de coline ce se întind pe o
lungime de mai multe mile şi e vizitat de mii
de vilegiaturişti în timpul verii.
U n arhitect american se găseşte acum
acolo, unde pregăteşte planurile bisericii
spre a o copia cu minuţiozitate în scopul ară­
tat mai sus.
Kipling a petrecut mulţi ani în America şi
e unul din autorii favoriţi ai americanilor de
toate; vârstele.
O RARITATE
Cel mai bătrân arbore din lume e un cas­
tan, care se găseşte pe panta muntelui Etna
şi există încă de pe vremea lui Pliniu. El
numără deci 1950 de ani. Trunchiul lui for­
mat din mai multe trunchiuri eşite din
ceeaşi tulpină are 58 de metri în circonfe-
rentă. E deci şi cel mai gros arbore din lume.
UN APARAT INGENIOS
la
Un american a inventat un aparat cu aju­
torul căruia, la proectarea unui film, se poate
răspândi în sală parfum de flori, miros de
praf de puşcă, sau de fân cosit, după natura
celor ce se văd pe ecran... Aparatul poate
înregistra 4000 de mirosuri diferite, dar din
păcate, nasurile noastre nu pot percepe de
cât 150.
PEŞTI PERICULOŞI
In general, se crede că cele mai primej­
dioase vietăţi ale mărilor sunt rechinii, peş-
telc-spadă, numit şi xifia şi tiparul electric.
Din marele public foarte puţini sunt aceia
cari au auzit despre peştele numit piranha, o
specie de o lăcomie şi ferocitate nemaipome­
nită în ciuda proporţiilor sale relativ reduse.
In apele din America de Sud şi mai ales în
fluviul Amazon sunt milioane de aceşti peşti,
cari înghit orice le iese în cale. Deşi au o fi­
rească preferinţă pentru prada vie, ei nu e-
zită să înghită şi o pălărie, o manta, o minge
de football, sau o cutie cu medicamente pe
care le fărâmiţează în câteva minute cu dinţii
lor tăioşi ca nişte cuţite. In regiunile unde
aceşti căpcăuni umplu apele, a face o baie
e mai mult de cât primejdios.
Forfotind de colo până colo, veşnic la
pândă, veşnic înfometaţi, mici şi graşi, dar
a extraordinar de puternici şi agili, ei sunt me­
reu în aşteptarea unui astfel de imprudent
ca să atace... N u degeaba, prin acele locuri.
S« întâlnesc mereu încfîeni cărora le lipsesc
degetele sau chiar câte o mână întreagă.
Mai acum câtva timp un cercetător, care
voia să studieze mai de aproape aceşti peşti
din fluviul Amazon, vrând să-şi răcorească
puţin piciorul, care-1 ustura din pricina unor
muşcături de furnici, îl cufundă în apă, dar
în clipa următoare scoase un ţipăt şi îl trase
brusc afară, având atârnat de el un piranha.
Din fericire, s'a ales numai cu o bucată de
carne smulsă.
Dar, ce e şi mai interesant e că aceşti mici
monştrii au o carne foarte gustoasă şi e firesc
ca oamenii să caute să-i prindă prin toate
mijloacele. Incercându-se undiţele normale
nu s'a ajuns la nici un rezultat căci piranha
le rupeau, dar s'a găsit un mijloc şi anume :
nişte curele de piele, care imediat, ce sunt
cufundate în apă sunt luate cu asalt de la­
comii piranha şi din care nu-şi mai pot
scoate dinţii, aşa că e foarte uşor să fie traşi
afară din apă.
RĂZBUNARE POSTUMĂ
La Durban fusese ucis cu multă osteneală
un rechin, care zăcea, acum pe chei. O mul­
ţime curioasă se strânsese în jur şi printre cei
mai interesaţi era un tânăr, care voia cu orice
preţ să fotografieze monstrul, cu gura des­
chisă.
Vrând că arate pescarilor ce să facă, el
apucă botul bestiei şi încercă să-i t-1 des­
chidă, dar în aceiaşi clipă, teribilile fălci se
închiseră la loc şi mâna imprudentului fu re­
tezată din încheetură.
Această tragică întâmplare a prilejuit
multe discuţii în jurul întrebării, cât
mai pot reacţiona nervii şi muşchii unui re­
chin, după moartea acestuia? Indigenii însă,
sunt convinşi că rechinul mort şi-a răzbunat
în felul acesta pe oamenii cari l-au răpus.
O PASARE-OPAIŢ
In America de sud trăeşte o pasăre,
mită „Guschara", care când e încă pui e nu­
mai grăsime şi are forma unei mingii. Indie­
nii, după ce le omoară, trag prin ele un fitil
şi le întrebunţează în loc de lumânări
a-şi lumina locuinţele.
DORUL DE LIBERTATE
Intr'un lagăr militar din Italia se petrece
de câteva săptămâni un fapt demn de rele­
timp
vat, deşi nu e de natură gravă, ba chiar dim­
potrivă.
Intr'o zi pe la ora zece de dimineaţă unul
din cei mai frumoşi şi mai puternici cai ai
regimentului începu să dea semne de nelini­
nu­
şte şi se năpusti la uşa boxei sale, vrând cu
orice chip să iasă afară din grajd. Cu toată
împotrvirea grăjdarilor, el izbuti să fugă şi
se repezi ca fulgerul pe câmpul de exerciţii,
unde începu să zburde şi să sară ca un copil
nebunatec, scăpat de sub supraveghere. De
atunci, el şi-a făcut obicei şi, regulat la ora
zece. o ia razna însoţit şi de alţi cai, cari s'au
grăbit să-i urmeze exemplul.
Toate încercările de a-i opri au fost zadar­
nice, dar s'a găsit un mijloc de a-i face "să se
înapoieze după ce au zburdat câtva timp :
când se dă cailor să mănânce, gornistul re­
gimentului sună şi, la acest semnal bine cu­
noscut, fugarii revin în galop, de teamă să
nu rămâie nemancaţi. A doua zi însă. încep
spre iarăşi acelaş joc prin care-şi potolesc desigur
dorul de libertate, ce li s'a trezit în suflet cine
ştie cum.
 G L U M E
0Sk

— Fericit trebuie sâ fii tu, Ionel, că eşti ucenic la cofetărie: toată

ziua cred că mănânci prăjituri.
— Aşi! Doar le ling, căci jupanul le numără.

Şi nu te plictiseşti singur?
Nu, căci vine câteun gură-cască şi mă tine de vorbă.

— Nicuşor, ai fost la măcelar sâ vezi dacă are picioare de porc.

EUGEN: Şi te mai lăudai, Aurel, că ştii să vâsleşti. — Am fost dar n'am putut să văd, mamă, că era încălţat.

Î N F O
Pentru a da prilej străjenlar şi străjerelor
să-şi afirme calităţile de buni armatori foto­
grafi, le reamintim îmbucurătoarea veste că,
începând cu numărul trecut, revista „De
Strajă" a deschis un mare concurs de foto­
grafii, cu importante şi atrăgătoare premii.
La acest concurs pot participa toţi străjerii şi
străjerele, trimkându-ne până la 15 Septem­
brie, cel mai târziu, fotografii înfăţişând,
fie colţuri pitoreşti din ţară, fie teme străje­
reşti din tabere, colonii etc. sau orice cred
iscusiţii noştri „fotografi amatori" că merită
să ia parte la concurs.
Fotografiile ni se vor trimite în mărimea
13/18 cm., scriindu-se pe verso fiecăruia ti­
tlul, numele şi pronumele străjerului. stolul,
localitatea precum şi marca aparatului cu
care s'a luat fotografia. Fiecare poate parti­
cipa cu oricâte fotografii doreşte.
Străjerii, ale căror fotografii vor fi găsite
drept cele mai bune de către comisia con­
cursului, vor primi următoarele premii:
Pjreaaiţjl j Un costum străjer&sc.
: 18/24, 24/30 ori 30/40 cm. FotografiJe vor
R M A Ţ
Premiul II : Un frumos album de foto-
Premiul III : Material fotografic.
Toate fotografiile premiate precum şi cele
care vor obţine menţiuni vor fi publicate în
revistă, şi vor figura şi în marea expoz'ţie de
desene din toamna acestui an dela Bucureşti.
* * *
In urma cererilor primite pentru amânarea
expoziţiei, spre a se da posibilitatea parti­
cipării cu fotografii şi din taberele — colo­
niile din vara aceasta. Domnul Comandant
al Străjii Ţării a aprobat ca expoziţia gere-
rală de fotografii să aibă loc la toamnă.
Reamintim detaliile de participare:
1. Pot participa cu fotografii :
danţii, comandantele, străjerii, străjerele
fotografii amatori particulari.
2. Subiectele vor fi dinamice, reprezentând
activităţi străjereşti dela înfiinţare
astăzi.
3. Dimensiunile fotografiilor, după alegere:
I U N I
fi executate artistic şi de preferinţă pe hârtie
fără lustru.
4. Etichetarea : se însemnează pe verso
subiectul, data locul ş; cine a fotografiat.
Fotografiile se vor trimite neîncadrate, pe
atenţiunea, alegârvdu-se pentru expoziţie nu­
mai cele executate în bune condiţiuni.
6. Acolo unde străjeri; şi străjerele nu au
posibilităţi materiale, se vor trimite numai
clişeele şi cop e contact, cu lămuririle ne­
cesare, urmând ca măririle să se execute de
către Straja Ţării.
Fotografi le se vor trimite neîncadrate, pe
adresa : Straja Ţării Direcţia Propagan­
coman­ dei str. Roma 34, Bucureşti, până la 5 Oc­
şi tombrie 1940.
Materialul se poate expedia chiar de pe
acum.
Fotografiile primite până la data de 25
şi pâră
Mai 1940, au fost selecţionate.
Cele care n'au fost admise, se vor restitui.
Ca şi !a celelalte exoozitii, Straja Ţării va
acorda premii.
 ' 0 A

5âPtE SÂ CETiM
A. S. GOIA : RĂBOJUL CU COMORI
Voi. II
N o u a cărticică de b u z u n a r , pe care
domnul A . S . G o i a a dăruit-o străje­
r i l o r , în special celor cari au î n g r i j a
lor conducerea unei unităţi, începând
cu cuibul, conţine, aşa cum potrivit
ş i - a intitulat autorul culegerea, ade­
vărate comori pentru f o l o s i n ţ a străje­
rilor.
S e găsesc î n această carte atâtea
lucruri atractive pentru s t r ă j e r i , ca :
exerciţii de desen, i s t o r i o a r e , jocuri
maxime, modele de ş e z ă t o r i strâje­
reşti, e t c , etc.
Deasemenea sunt în Răboj o mul­
ţime de sfaturi practice r e f e r i t o a r e ,
mai a l e s , la taberile de v a r ă .
N o i recomandăm cu căldură şi a-
cest al doilea volum din colecţia, „ R ă ­
bojul cu c o m o r i " , ş t i i n d că toţi s t r ă j e r i i
vor g ă s i aci lucruri şi. plăcute ş i folo­
sitoare.
ILIE ANESIEA : MIORIŢA
(Colecţia „Straja Moldovei")
In colecţia revistei „ S t r a j a M o l d o ­
v e i " , d-l llie A n e s i e a , cunoscut poet ş i
publicist, a tipărit o variantă a minu­
natei noastre balade M i o r i ţ a , varianta
prelucrată de domnia s a , după cum
se poate vedea din elementele culte
introduse în v e r s i f i c a ţ i e , care nu alte­
r e a z ă totuşi atmosfera specifică, plină
de misticism ş i pitoresc.
, M i o r i ţ a " d-lui A n e s i e a aduce ş i o
notă patriotică accentuată prin s i m ­
b o l u r i l e ce le i n t e g r e a z ă b a l a d e i , ne-
l i p s i n d nici elementele de basm, care
dau, prin î m b i n a r e a l o r , acea atmos­
feră de aleasă p o e z i e , deschizând i-
maginatiei porţi vrăjite s p r e lumea f a ­
buloasă a z â n e l o r ş i a Feţi-Frumo-
şi-lor.
Cartea se bucură de un e l o g i o s
Cuvânt înainte semnat de D-l Prof.
Ştefan Ş o i m e s c u , constituind cea mai
bună c h e z ă ş i e pentru alesele calităţi
ale „ M i o r i ţ e i " , culeasă ş i prelucrată
de d-l A n e s i e a .
O recomandăm s t r ă j e r i l o r drept lec­
tură ş i totodată stimulent pentru a
căuta comorile noastre populare ş i a
le aduna cu s â r g u i n ţ ă , constituind
pentru patrimoniul nostru naţional, e-
lemente de mare v a l o a r e .
A. CHIRESCU

C Ă R Ţ I P E N T R U S T R Ă J E R I
Sidorovici Teoiil Gh. Carol II Gola S. Aure] Mijloace de activitate in cuib
Sidorovici Teoiil Gh. Din vieaţa unui iiu de Rege Goia S. Aurel Fapta bună zilnică
Sidorovici Teofll Gh. Brazdă nouă Gola S. Aurel Tabăra ştrăjerească
Sidorovici Teofil Gh. Sub aripi de vultur lonescu Nel u Trei marşuri strâjereşti
Sidorovici Teoiil Gh. şi C. Enescu- lonescu Nelu şl Cuclin Cântece strâjereşti
Bughea O credinţă şi un avânt Iordâchescu Florin Moş ajun (piesă)
Sidorovici Teoiil Gh. şi Cpl. George. Ispir Eugen Strâjerul din cuibul doi
sen Marin Sub poală de codru verde - Isplr Eugen Zdroboleanca
SidoroviciTeoiil Gh. şi Sâmboteanu Ispir Mircea In satul strâjerit
Ulisse Carnetul muncii strâjereşti. Manoliu Ioa n Camarazi
Sidorovici Teoiil Gh. şi Sâmboteanu Nicolau Xenla Crâmpeie din vieaţa ştrăjerească
Ulisse Carnetul Comandantului Paschla Gh. Preot Hristos în Strajă
Sidorovici Teoiil Gh. şl A. S. Gola Carnetul străjerului Pelrescu I. C. Lucrul manual cu străjerii
Manolescu Ion, General Omul de nădejde Popov Ecaterina Teatru strâjeresc
Şoimescu Ştefan Pe drumul reînoirij Savin Petre G. O clacă cu viteji (piesă)
Şoimescu Şleian Cu îvţgugle Străjer Savin Petre G. Ne cheamă străjeria
Anesia Uie şi M. Postulache Chemarea cea Bfântă Slavcovschl Ed. Din problemele străjeriei
Anesia £, si Cpt A. Pascali Pe căile Renaşterii Smântânescu Dan Lozinci Regale
Bivolarii Sever Cartea jocurilor Smântânescu Dan Cronica faptelor Regale, Voi. I şl II
Cotlaru Grig. Mih. Teatrul strâjeresc Stelian Constantin Descoperitori de drumuri (Anto­
Enescu-Bugbe Constantin
a
Sunt străjer logie)
Strâjera Enescu C. Aura Ia mijlocul pădurii StrelicovschI Tomc Gânduri strâjereşti
Epureanu E. şi Vlad V. La poiana cu cireşi Strelicovschi Toma Duioşie de adolescent
Fam D. T. Străjerii şi 24 Ianuarie StrelicovschI Toma Cuibul strâjeresc
Goia S. Aurel Răbojul cu comori 1939 şi 1940 Ververl NIcola» Cpt însemnări din călătoria şi jambe-
Gola S. Aurel Prin credinţă, muncă şi economie reea dela Bloemendal-Olanda.
«idim o puternică România Vicol I e » Feoul (gi«să stiâjereascâ).
folamnl comemoraţi? ol Sfrâjii Tării
A apărut volumul comemorativ al Străjii Ţării: „Cinci ani de P R O F . I. S I M I O N E S C U : Străjeria şi şcoala vieţii

activitate, 1935 — 1940", întocmit şi tipărit de Comandamentul D . V . T O N I : Cultul Regelui prin Straja Ţării
A L I C E V O I N E S C U : Familia şi straja
Străjii Ţării, prin Direcţia Propagandei.
G H . D . M U G U R : Dela cercetăşîe la străjerie
începând cu un cuvânt al M. S. Regelui, urmat de acela al
P R O F . M . C A R P : După cincizeci de ani
Măriei~~Sale Marelui Voevod, volumul cuprinde articole, studii şi
T . I A C O B E S C U : Reînvierea şcoalei prin Straja Ţării
dări de seamă, purtând semnătura a distinse personalităţi din vieaţa L T . C O L . P. J U G A N A R U : Comandantul Străjii Ţării — şeful,
publică $i culturală a fării, precum şi a numeroşi reprezentanţi ai camaradul şi tovarăşul de lucru
conducerii Străjii Ţării. P R O F . I O N D O N G O R O Z I : Străjeria în slujba culturii ro­

In partea întâia a acestei cuprinzătoare lucrări se publică mâneşti

toate cuvântările Marelui Străjer în legătură cu Străjeria. E U G E N P O H O N Ţ U : Evoluţia programelor străjereşti

V I O R I C A L I T Z I C A : Străjeria şi educaţia morală şi religioasă

Urmează:
a femeei
GH. T Ă T A R E S C U C O L O N E L P. P A N U : Straja Ţării şi armata
N. IORGA P R O F . T I B E R I U C R U D U : Tradiţie şi Străjerie
T E O F I L G H . S I D O R O V I C I : M . S. Regele, Marele Străjer al Ţ ă ­ M A I O R M A R I N G E O R G E S C U : Detaşamente străjereşti peste
rii, Ctitorul, îndrumătorul şi Supremul Comandant hotare
T E O F I L G H . S I D O R O V I C I : Măria Sa Marele Voevod.Mihai L T . C O L . I. D I M A N C E S C U : Educaţia fizică şi activităţile
de Alba-lulia, exemplul străjerilor de pretutindeni recreative în străjerie
P R O F . P E T R E A N D R E I : Solidaritatea socială şi solidaritatea
M A I O R N . V L A D U L E S C U : Centrele de pregătire a coman­
naţională prin străjerie
danţilor şi comandantelor
DR. P A R T E N I E C I O P R O N : Biserica şi străjeria
M E D I C L T . C O L . D R . I. M U S T Ă C E S C U : Sporirea sănătăţii
PROF. D r . ŞT. Ş O I M E S C U : Doctrină, metodă sau curent de
neamului prin străjerie
viaţă ?
P R O F . A T . P O P A : Contribuţia Străjii la ridicarea satului ro­
G E N E R A L I. M A N O L E S C U : începuturile străjeriei
mânesc
. G E N E R A L I. M A N O L E S C U : Desvoltarea spiritului de eco­
P R O F . I. F L O R E A • Muncă şi voe bună prin străjerie
nomie la tineret, prin străjerie
I N S P . G - R A L C. E N E S C U - B U G H E A : Cinci ani de activitate
NISSA C Â M Ă R Â Ş E S C U : Pregătirea femeei de mâne prin
P R O F . E U G E N I S P I R : Publicaţiile Străjii Ţării
străjerie
N I S S A C Â M Ă R Â Ş E S C U : Acţiunea Străjii Ţării pentru valo­ P R O F . A . S. G O I A : Străjerii pe şantierele de muncă

rificarea cânepei româneşti P R O F . N E L U I O N E S C U : Muzica în străjerie

P R O F . S. M E H E D I N Ţ I : O fază nouă în creşterea tineretului I N S P . I. C. P E T R E S C U : Expoziţii străjereşti

român P R O F . G . V . B O T E Z • Cum este văzută Straja Ţârii la noi
P R O F . C. R A D U L E S C U - M O T R U : Chemarea străjeriei Mărturii româneşti şi străine asupra Străjii T_ării
 I N P A R A IM. R f C E „ de străjeri; 50) Lanţ de munţi frumoşi şi înnalţi — în Româriîa; 5Tf
Vârf de munte, vttzitat destul de des de excursionişti.
O R I Z O N T A L : 1. Aşa cum este în apa rece. 7. Apă în Nordul
României. 12. Lăcărie pe care-o fac copiii când se joacă 'n apă
'parcă ar fi raţe ! ) . 13. Vestmântul cu care intri în apa râului rece...

V E R T I C A L : 1) Plimbarea străjerilor la munte în vacanţă; 2)'

15. Elevul leneş — se zice — că s'a lăsat „intr'o ureche". 16. Literă
grecească. 17. Fluviu în Franţa (fig). 19. Mişcare a apei pe loc. 20.
Urîcioasă. 21. Campioni înotători. 22. Din nou. 23. Ceremonia cul­
tului uneii religiuni. 24. Consoanele din „ C A M E " . 25. Prinde ! 27.
Mare în Europa Meridională. 35. Le poartă în cap Regii. 37. A
înota deasupra apei. 39. A te bălăci în apa pârâului rece... 40.
Cătane (fig.)
V E R T I C A L : A te răci şi uşura în apa pariului... 2. Iveam. 3.
Conjuncţie. 4. Sfert din leul vechiu. 5. Pr. dem. u. Animal Nordic.
7. Trimis al împăratului, confundat cu o notă muzicală. 8. Munte
în Tessalya, celebru printre poeţi. 9. Toma fără vocale. 10. Aşa
cum numesc unii geografi — prelungirea Europei înspre E. 11. Aşa
„negru" cum este corpul celui ce face plaje. 13. Ca la 14 oriz. 18.
Neomenoasă, fără milă. 19. Diferite. 26. Osie. 28. Manoperă vi­
cleană. 29. Fac haz în pârâul rece... 30. Nume femenin. 31. Diftong.
32. Individ. 33. Etaj. 34. Particulă a verbului : A A V E A . 36. A
zări în depărtare (Mold.) 38. 365 zile, 12 lui*.
Se coborau cu avionul... la munte ! 3) Nume de băiat; 4) Moş care
face pe excursionişti să-şi amintească de patul verde din cort... 5)
Zăpadă, pe care-o găseşti chiar şi vara pe culmile munţilor înnalti;
6) Comandă pentru excursionişti; 7) Cumpăr ceva; 8) Doctor
(prese); 9) „Ceia" decapitaţi; 10) Rest de ţigară; 11) In vilegia­
tură ţi se face roşu de soare; 12) ...la! la!... se aud glasurile limpezi ale
străjerilor; 13) Cum este viaţa într'un cort, la aer liber? 16) Ba-
rămi; 17) Localitate bailneară în România (este vizitată de foarte
mulţi vilegiaturişti); 26) Copaci din munţi; 34) Pr. posesiv (2 cu­
vinte); 36) Re; 37) Viaţă, viaţă, legată cu... 38) Vast; 39) Acolo
(lat); 40) Pron. p.; 41) Armă antică; 42) împărat rusesc; 44) V i ­
legiaturistul veşnic al munţilor şi pădurilor; 45) Document comer­
cial; 46) Ca şi la orizontal; 48) Diftong; 49) Fluviu în Europa.
Străjer ERCULESCU ŞTEFAN
Dcslcgarea jocului din n-rul trecut al revistei.

URCÂND MUNTELE...

O R I Z O N T A L : 1) Localitate în Muntenia, bogată în livezi

de pruni ; 14) Taiblou după care se orientează străjerii excursio­
niştii ; 15) Brăzdez cu plugul; 16) Floare; 18) Mare fabrică de
hârtie în România ; 19. Cei plecaţi în vilegiatură, mai scriu câte-o
scrisoare, la cei rămaşi.... 20) Nume femenin ; 21) Veac ; 22) Roib;
23) G ; 24) Particulă a perfectului compus, dela auxiliarul A
A V E A ; 25) Apă în Moldova ; 27) Băutură alcoolică ; 28) Apă în
Europa; 29) Altă apă în Europa (mai precis: Elveţia) ; 30)
Ţghiab, canal ; 31) „Asociaţia Sportivilor Nautici". 32) Cu ele fac
la nevoe străjerii focul ; 33) Din când în când ; 35) Comandantul
suprem al Marinei; 44) Diftong; 46) Armăsar; 47) Organizaţie
străjerească excursionistă; 48) Munţii sunt „suiţi" cu înverşunare,