Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• ~ „Crişul Negru"
" io i/O rj
N o . 4.
Adunarea
de la Alba-Iulia
— 1 Decembrie 1918. —
Dc
A l e x a n d r u Ci u r a
Ediţia Ii.
O RU D E fţ-M fîR E
1921
„Crişul Negru"
♦
N o. 4.
A dunei reci
de lei Hlba-Iuliei
— 1 Decem brie 1918. —
De
Alexandru Ciurci
.E diţia II.
O R PID E n-M A R E
1921
243956
.
Înainte de adunare.
ÎN Z I U/\ CE fi D E JU D E C A TA ...
— In ajunul adunării dela A lb a -lu lia . —
Ce va răspunde ?
Ce va răspunde Latina ginta-Neamul Ro
mânesc din Ardeal şi Ţara Ungurească în clipa
istorică înălţătoare, când cătuşele sclăviei de
veacuri s ’au sfărâmat la picioarele e i?
Cam va îndrăzni să-şi ridice glasul, după
atâtea umilinţe; cum va încerca să-şi ridice
braţele spre Libertatea mântuitoare, când ele
poartă încă urmele lanţurilor urgisite, ce i-au
pătruns până la măduva oaselor?
Cum va răspunde când paloşul stăpânilor
de ieri, mai fulgeră încă deasupra capetelor
6
Am răbdat ş i am tăcut.
„De-acum nu mai răbdăm !
„în virtutea principiilor fixate de prezi
dentul Wilsdh, avem ş i noi dreptul să ne ho -
fărîm soarta, după cum dorim.
„ O spunem pe şleau, ş i dacă va f i lipsă,
vom pecetlui‘ 0 cu sângele nostru:
Dorim desrobirea noastră de sub ju gu l
Austro- Ungar ;
„Dorim Unirea tuturor Românilor;
„Trăiască România M are!"
Adunarea
Z i u a de 1 D ecem brie va fi scrisă cu litere de
de a u r în istoria neam u lu i rom ânesc.
H otarele, cari d e sp â rtia u pe fraţii d e acelaşi
sâ n g e , s ’au ru p t şi o h o ră m ândră s ’a în cin s p e ste
în treag a ţa ră R o m â n e a sc ă : d ela gurile N istrului p â n ă
la m alu rile T isei.
D um nezeul p o p o arelo r a prim it jertfa ce o a d u
sese neam u l n o s tru : jertfa d e lacrim i şi suferin ţe şi
jertfa d e sânge v ă rsa t su b ste a g strein, p â n ă am a ju n s
rft ne încheiem şi să ne strân g em rân d u rile s u b a c e
laşi steag.
în ajun n in se se to ată z i u a ; a n in s şi n o a p te a,
şi în zorii zilei de 1 D ecem brie. C ând ne g răb eam
la tren , era o zăp ad ă m ire , p rin care ră rb ă te a m cu
greu. T ren u ri lungi, pline cu soldaţi g erm an i treceau
pe d in ain te a no astră. Ei p riv eau cu m irare la o am enii
îm b răcaţi în haine de să rb ă to a re şi la ste a g u rile ce
fâlfâiau m ândre, în so arele dim ineţii. D u p ă ce n e -a u
în tre b a t ce este şi u n d e m erg em , au răm as p o s o m o
râţi şi d u ş i pe g ân d u ri. A şa va fi şi p e la noi a c asă
— zise unul. V edeau ei b in e, că lum ea cea veche s ’a
ră stu rn a t, si că în locul ei vine o lum e n o u ă, în care
oam enii vor fi fraţi şi n u va m ai fi tiran ş î a su p rit.
Ei se g â n d e a u a c a s ă , d a r p a tria lo r era d ep arte, d e p a r te . . .
12
(g s g )
E D I T U R A » CE LE T R E I CRI ŞURI*
AU A P Ă R U T :
No. 1. Gh. Tulbure: Praznicul unirii nea
mului.
No. 2. Ouidiu Huleai Războiul României.
No. 3. N. lo rg a : Vechimea şi originea ele
mentului românesc în părfile Biharei
(Bihorului).
No. 4. Al. Ciura ; Adunarea dela Alba-lulia.
No. 5. Colinde:
No. 6. Eugeniu S peran ţia: Frumosul ca
înaltă suferinfă.