Izeazi trecutul alte neamuri, cu adevarat civilizate. Prima editie a acestei carti (asupra imprejurarilor nasterii Gareia ne rezervam a discuta in volumul corespunzator ai ISTO- RIEI noastre mentionate) a aparut in anul 1925, cu con- semnarea pe coperta a localitatii lasi (locul unde se aflau aceia care au editat-o), si a fost tiparita la Ordstie, in tipografia preotu- lui Mota, “Libertatea”. Ea a fost cuprinsa in colectia: Biblioteca “Generatia Noua’”, la no.7. Prezenta a doua editie urmeaza tex- tul integral al precedentei, aplicandu-i-se putinele modificari ortografice survenite in decursul timpului, dar pastrand ele- mente de vocabular regional, deoarece am socotit ca ele il ca- facterizeaz4 pe autor (mani = maine etc). Nu cunoastem o lucrare de tip memorialistic, referitoare la detentia politic in Roménia, ce sa fie anterioara, ca moment al aparitiei, SCRISO- RILOR STUDENTESTI DIN INCHISOARE. Aceasta face cu att mai important, pentru istoria memorialisticii romane de detentie, reeditarea aici inclusa. Editorul, recomandand aplecarii intru cercetarea istoriei mo- deme a Roméniei lectura cArtii de fata, multumeste cititorilor sai Pentru interesul ce-I poarta tuturor Publicatiilor lui. ‘MIHAL RADULESCU CUVANTINAINTE Th curéind se va judeca, la Curtea cu jurati din Focsani, procesul colegului nostru Comeliu Zelea-Codreanu, Pen- tru uciderea fostului Prefect de politie Manciu. Opinia publicé si juratii trebuie sd fie cu acest prilej in deplina cunostint a Adevarului, pentru a face Dreptate. De aceea noi, camarazii de inchisoare si fratii de iupta i lui Cometiu Zelea-Codreanu, dam aci in vileag cateva scrisori ale celui intemnitat azi la Galata. Aceste scrisor sunt scrise de dénsul acum un an, pe cand ne afiam cu totii in inchisoarea VGcGresti. Celor ce ne trimiteau aju- toare si incurajari, li se raspundea cu cGte-o astfel de scrisoare. Le publicém pentru cG in ele se aglindeste tot sufletul, g€ndul ¢ mintea celui ce a varsat sangele lui Manciu. i prin ele opinia publicé si juratii pot cuncaste o bund parte din Adevérul nostru. si si vor putea forma o parere dreap- 46 despre fapta pe care sunt chemati a 9 judeca._ eee YAST, Tenuarie 1925. Jon 7. Mota Vie Garmeata Teodosie Popescu Radu Mironovici studenti fort anestati la Vdcdvesti si Galata impreund cn Connelin Zelea-Codreanu.SCRISORI STUDENTESTI DIN INCHISOARE Moldovenii... (studentilor din Piatra-Neamt) nt De Vacdrest, 17 lanuarle 19.24, Dragi prieteni, Am primit ast&zi cele dou4 mii de lei pe cari ni i- afi Gimis. Va multumim din suflet! Noi stim ca ei jnsemneaza munci, truda si frunte plina de sudoare... Si mai ales cand vin de Ia Moldoveni, noi stim ca insemneazé 0 coaja de pane rupta de la gura. Pentru c4 noi Moldovenii am rémas cei mai saraci si cei mai batuti de soarta dintre toti Roméanii... Si muntii nostri poarté aur! $i codrii nostrii-s mai fru- mosi ca nicdirea, si noi avem holde mandre de grau... dar ce folos? Saraci, flamazi si goi. Caci “muntii nostri” nu mai sunt ai nostri, “codrii nostri” pastrati de veacuri, isi pleaca fruntea in fata securii jidovesti, iar “holdele noastre” de aur nu mai sunt ale noastre. La noi au dispdrut cantecele de veselie drul, albul nostru port a disparut. Batuta voini fl&cAii nostri nu mai stiu s& joace, doar cantec pre- lung de doina rasuna de pe dealuri in noptile cu lund. Atata ne-a mai rémas noua Moldovenilor...i imbdtranifi inainte de vreme, Ardniti cu mdmdligd mucedé, arsi de bauturd otravitd, uscati si storsi de vlagd, ingenunchiaza incet, incet si se vor stange” (Revista “Zorile”; Gh. Toma: “De la noi”). Asa s-au stans din Jume in concurenta nedreapta si neegalA cu strdinii, acele superioare suflete bune si blande ale pieilor rosii, asa se stang in muntii lor din sudul Africii Burii, in fata navalirii strainilor. Cine a vazut o c4prioara ranitaé cum plange, curgandu-i lacrimile din ochii rugatori, si cine a putut intelege de aici sentimentul de ireparabila durere al rasei care piere, {1% speranta, acela va putea citi in ochii calzi si umezi ai Moldovenilor de astazi melancolia si durerea nemarginita a unvi neam care se stange pe propriul lui pamént. ..$i poate vom fi insemnat si noi ceva in istoria, dac4 nu a lumii, cel putin a RomAnilor! Dar cine sé se gandeascd la acestea. Inconstienta, nepasarea, coruptia, destrabalarea fara margini, ne invaluie tot mai mult in valul cernit, de nu ne mai simtim amarul si moartea si nici speranta unor zile cu soare. Tub siti i camarazi, Generatia noastra a ajuns la o grea rispantie. Ori o apucdm la deal, ori o apucim la vale. La deal, pe calea energiei, a barbatiei, a cinstei si a credintei netarmurite int-un ideal, si ntr-un Dumnezeu, citre un soare de aur al Romanilor; la vale, pe calea moli- ciunii, a decdderii morale si a Pierzarii noastre ca neam. Ori cladim o RomAnie noué, ori ne prabusim. Moldoveni, de oriunde traiti pe glia romaneasca, unifi-va! veniti sd ne infratim laolalté toti iubitorii ti- ranei noastre sfinte! Venifi si invitdm a strange spa- da-n mani. Veniti s4 pornim increzatori tnainte, c- tre acel soare care a mai lucit odata pe cerul nostru!UNUICOPILAS DIN VASLUI Videdresti, 18 lanuarte 19.24, Drag copilas si dragi copii, : Noi am primit scrisoarea ta... s4 zic a voastrd a tuturora, pentru ca intr-insa este suflu dumnezeesc sisfant al unei intregi generatii. Aceasta generatie se ridicd astazi de langa malurile Ceremusului si pana la Dunare, Gata Nistru lay la Tisa, avand in mii de piepturi un singur suflet, in ochi o singura scanteie, in mii de brate un singur fel de spada, in lume o singura menire: A mantui neamul acesta de Romani si a pas- tra pamantul in care se odihnesc si se vor odihni li- nistiti parintii, mosii si stramosii vostri. Si daca vreti sA stiti datoria voastra cea dintai, am sd vi-o . Este sa iubiti cu foc, copii, pamantul acesta. Intr-insul dorm si vor dormi mereu toate amintirile voastre; s sérutati cu drag tarana lui, cal- cati incet, incetisor pe dansa. Dedesubt sunt oase scumpe si sange mult. Fiecare os, fiecare picatura de eee vor spune inimii voastre povestea de durere si Ree povestea neamului vostru; povestea unui $i tot acolo acolo veti intelege c4 pamantul acesta a fost al vostru, c voua vi se Ries trebuie ori s& vi-l ‘afi ov 98 muriti pana la cel din urma. este cea dintai datorie a voastra, copii! Pe seam ccnsn neha coat r Ai romani e tine $i pe voi toli, cari sunteti nadejdes nossted do rane. ELEVILOR CLASEI VII a liceului “Mihail Cogalniceanu”, Vaslui. Véedresti, 18 lanuarte 1924. Tubiti camarazi, Aici in temnité, unde suntem asa departe de lumea liberttii... cu mult mai departe decat s-ar parea cuiva, orice veste venita dintr-acolo ne aduce bucurie si ne aminteste de acele zile trecute, in care si noi puteam strapunge vazduhul. Dar cand vestea ne vine dintr-acele regiuni de viata t&nar, curat si plind de energie, care asteapta nerSbdtoare si imbrace haina de ostas si sa prinda spada in man, atunci sufletul nostru este cuprins de un adanc, de un sfant fior. Pentru ca vestile acestea sunt soli batSliilor ce vor s& vie, si care vor decide ale cui trebuie si ramAnd aceste scumpe brazde. Ale noastre? Ale voastre copii? Ale Roménilor traitort de veacuri pe ele, sau ale cutropitorilor straini? PG ‘Aceste lucruri trebuie sé le intelegeti voi bine, dragi camarazi. Si sd vA pregatiti, si va pregatiti temeinic, nu atat mintea cat sufletul: pentru ca filosofi avem destui, dar ce folos ca toti sunt lasi, fara caracter, fara suflet, sau mai bine zis cu sufletelete. ; = iubiti fierbinte tarana in care ne dorm strimosii RS cag mereu vor dormi toti cei trecuti in lumea Sa fiti viteji! SA fiti credinciosi pana la i urma suflare, iaté ce vi uram de eer nou. ree Fiti gata! Mai curand decat credeti, Patria voastra va cere de la voi puterile voastre. PATRUNDE LUNA PRINTRE GRATIL... Vacdresh, Stimate Domnule Maior, jemipinniahiar E sear! Patrunde luna printre gratii, cu rece, dulce farmec... Ne zboard gandul inapoi, pe cunoscute, scumpe drumuri... si dragi prieteni ne apar in minte. Rascolite amintiri ne fac si retraim in noi un scump, un disparut trecut. Totusi nu ne pare rau cd suntem aici. Daca e vorba ca aceasta tari si nu mai fie a Roménilor, noi nu mai avem ce cAuta intr-insa. Daca e vorba ca pe sfanta térand in care ne dorm parintii, s4 fim noi robii si altii st&panii, atunci mai bine aici cu miinile legate, decat afara cu fruntea patata. Tar dac& uneori ne fulgera prin ochi scanteia li- bert&tii, nu-i decat pentru a strange in mani otelul unei spade si a porni sé repunem in drepturile fui un neam oropsit. Nou& Moldovenilor nu ne-a mai ramas decat s& alegem: ori spada, ori mormantul. Mormantul pen- tru misei si pentu lasi, iar spada pentru vite}. ‘Nu euntem un neam de misei, deci spada este de partea noastra.ROMANIA VISURILOR NOASTRE... (Domnisoarei F...) Vadedrest, 2 lanuane 19.24, Prea onoraté Domnisoara F..., Am primit acele randuri cu atata adevar si cu atata suflet romanesc in ele, le-am citit la gura sobei intr-o noapte de inchisoare si am inteles atunci mai bine ceea ce de mult simteam, ...nevoia unei RomAnii noi. Stralucirea civilizatiei Romaniei de azi, noua nu ne-a luat ochii. ...Palate orbitor luminate, muzici intonand imnuri de slava, tineri plimbandu-si prin fata vitrinelor boiaua de pe buze si pieptanatura savanté, milioane ruland in fiecare noapte pe la cluburi... toate la suprafata. Cine insd se trudeste s4 patrunda mai adanc, in fiecare bordei séracdcios al Romanului va vedea copii flamanzi asteptand © raz de lumina si 0 coaja de paine, va vedea o armata in zdrente, purtand in ochi cea mai cumplit4 umilinta, va constata cea mai putreda coruptie plecand de la vatmanul tramvaiu- lui, atingand pe ministrii 4rii si chiar Justitia. Desfrau, destrabalare, decadenté morala, cu aparenta chiar de stralucire... in mars triumfal. aceasta nu ne-a putut orbi. CAci noi stiam ca “si putregaiul strluceste! Si soarele inainte de asfintit inca straluceste!..” Dar totodata am inteles c& toate cele de mai sus n- au fost nicicand si nu sunt in firea Romanului; cd este un microb al strainilor, cari dupa ce ne-au furat orasele, ne-au furat bogitiile, ne-au inlocuit in scoli, voiesc s omoare acuma si sufletul romanesc... lat& pentru ce in problema jidoveasc& noi nu vedem numai o simpla cucerire a comertului nostru, ci si un atentat impotriva sufletului romanesc care traieste de veacuri cinstit pe aceste meleaguri. $i iata pentru ce am dat semnalul si am strigat alarma disperati. impotriva acestui mars al neamului nostra pe dru- mul mortii, noi “complotistii de la Vacdresti” am complotat. Inapoi ctre stramoseasca vitejie si catre stra- moseasca cinste romaneasca! x Pentru noi care am plecat de la pascutul oilor din crestetul muntilor, ca s4 ajungem aici unde suntem, nadejde de mantuire a neamului nostru nu poate s4 ne vie nici de la buzele cele rosii si nici de la marii i i ai nenorocirilor noastre. Be eee tn tScerea noptilor de inchisoare, visand la Romania pe care ne-att cantat-o mamele la cdpatai si de care ne-am legat atatea nadejdi si oe doruri sfinte, adesea ne intoarcem cu fata indarx 0 : i foame acasa, Sal San piboordg 27% adesea in nume si pe frunte nobletea veche a unui neam ce piere. : ‘Aceasta este o cucerire inceaté, care de jumatate de veac, se sivargeste, dar dupa cum se vede, defini- tiv. Nenorocirea se intinde incet, incet si mai la vale de Moldova, ajungand si prin Ardeal si prin Oltenia, iar de dup& razboi Romanii sunt amenintati sa dispara din insdsi capitala tri lor. Asa in anul 1820 aveam in Bucuresti 150 de familii jidovesti, iar dupa statistica din 1920, adic& dup’ 100 ani, aveam 150.000 jidani, cari desigur cé in urma ultimelor navaliri din Rusia, Polonia, Ungaria, Bavaria, au ajuns la 300.000. lata cum se intinde raul tot mai mult si iat’ cum noi Romani, in mAsura intinderii réului, disp’rem treptat, fara nddejde si fara nici o putintd de-a ne intoarce indarat in locurile noastre furate. Iar acum -situatia se agraveazA mai mult, amenintati definiti ie, Wag ti ‘iv stépanire jidoveasca, intérita prin lege. _Universitatile noastre au, la unele facultati dintre studenti, Jidovi. Cine sunt stu- azi? Studentii de azi sunt: profesorii de 3 sarod studentii de azi sunt conduc’- oe Q a ile noastre nationale. UrmeazA ca 3 milioane de Jidovi sa stapaneasca 11 milionane de {arani i, buni numai sa j is ae ee Poarte jugul, muncind pamantul pen- tru ca sd desfateze pe fiii lui Izrael si ocupand - din mila - cele mai multe slujbe. Ne asteapta robia! Tata pentru ce s-au ridicat treizeci de mii de stu- denti, ca un vatej, si iaté pentru ce noi ne gisim azi aci intre zidurile acestei inchisori. $i iaté pentru ce, cand nu se va face dreptate pe glia romaneasca, nici aci, nici nicdieri, nici in mormintele noastre, noi nu vom avea liniste. $i acum asteptim sd pornim din nou la lupta, din care nu putem iesi decat sau morti sau biruitori. La lupta aceasta chemam tot ce este suflet de Roman in Tara, copii, femei, batrani, pentru ca in randuri unite, ca in stravechile noastre clipe de glorie, sa cucerim averea, onoarea si tara noastra, din mani dusmane. Asadar, la lupté Romani! Toti cari mai simtiti in inimil unor zile mai bune. le voastre nadejdeaCATRE STUDENT! (d-lui C... student, Cluj) Vaedresh, 51 lanuane 12.24, Frate, ‘Au trecut una cate una 115 zile de cand ne ducem viata intre zidurile inalte ale acestei inchisori. Cand am venit intai aici, era toamna, era cald afard, soarele lucea incd puternic pe bolt&, copacii erau imbrdcati in haind verde, era viata... Acum e iarni, e frig afara, soarele nostru dus, cu steagurile in infrante, ostile noastre; cu zdrentuite, pra- miez de'noapte, la us cu mite zabrele, numai noi nu cu fata-i de Gioconda, p&trunde * gheata Printre gratii, fa noapte, ticuli ca sfanta 2 * In tabara dusmani sarbitoresc demonic, sorbind cu aurite cupe si ultima picktura de sange, din istovit, uscatul, romanescul nostru trup: Trigun fatorii! Sunt vipere cu cap de jidov, cu fetele fnsAngerate si pocite, ranjind ca lupii hAmesiti, cu dinti de fiar’, in ochii razatori purtind o diavoleasc& perfidie. In palate stralucite, clidite céramid’ cu c&éramida din sudoare romaneasca, pasind pe covoare de matasa, imbracati in haine scumpe, sar- batoresc triumful, ridicd osanale... E atata lumina, atata bucurie, atata avutie, atata desfatare acolo... Tar pentru tine, sirman Roman, care stai in strada, flamand si tremurand, si privesti nedumerit, pentru tine nu este loc in tara aceasta. Da! Da! Ridica osanale.. “Adevarul” de Vineri 1 Februarie 1924. Motiune: “Se apropie in curand lichidarea complecta a comitetului care a condus actiunea ajutorarii es, giatilor de la 191 9-1924 si recapituland hea ‘acest comitet constaté ca in nici o fard ee ae refugiafi s-au adapostit, ei n-au fntAlnit a uvernelor centrale un astfel de tratament orp astfel de rabdare si ospitalitate ca din partea gu’ nului central al Mari.si vei cumpara de la chioscar ziarul “Universul” cu data de 1 Februarie 1924, vei putea citi: epee ture an es roman, T. Silion, adao notité prit a ae on notita prin care cauta Silion este un nume vechi si cunoscut din fosta I Eerie: a pa bi tare, dupa un an de luptd, care ne este itul, colegi studenti? Jidovimea cantand “Guvernului Central”, si multumindu-i de tr si pentru “o astfel de €vreii n-au intalnit-o in nici o Guvernului central al ‘Pe care acesta |-a dat 2 as eee e de alta parte, vechei, vitezei noastre oe ee indarjita, in care ti-ai pierdut si ce brum4 mai ey fn fara aceasta, tu cauti-ti loc de chelner pe undeva ca si nu mori de foame, tu cerseste milé la strani sé te primeasca slug la ei, in tara tal... * Dureroase sunt noptile acestea lungi, cand gan- durile ne impresoara! Zdrobite sunt puterile noastre. Ziduri ne inconjoara! Dar sufletul nostru vegheaza... Noi spada n-am incins de mult, dar bratul nostra cere... Noapte bund, noapte bund, dragi armate stu- denfesti... Sufletul nostru vegheaza! Noi asteptém ostire noua, mai mandra, mai viteaza, sa imbrace ostiseascd hain’, s-apuce in mana de ofel o spad Be .dul nostru, cu cusma pe-o ure- iti vedem in gandul nostru, cu Cus ae id pe jackie alba si coborand in cete, che, purtan orand i Raa, din crestet de munte, din mijloc de codru..... desmostenifiil... eee ae Ei poarta in piept strabuna oe in ochi priviri de vultur, pe fetele pamantii o ra74 & ein scump $i drag va fi din nou ai Orasele furate vor fi din now ale noastre! ‘ ee nostri vor avea de acuma si pane si onoare si drep- tate in tara lor!“Pe dansii ii asteptam. Cu dansii vom porni, rizbundtori, inainte! ‘Atunci veti auzi in noapte alarma: ACASA Dragi mamaie, Vidodrest, 15 Februarte 1924, Acum cateva zi Moola tisist ise ccaae . ie spuie cum o mai duc tise cu ve toti bine, sAnatosi, voiosi, rt am cu pusciria ca ti papitata i = Bier de pecs oe ee cu scAnteile... Parc fe avem, casi avem, caldura avem, ghete nu "De citit, cetim, de scris, scriem, gimnastick facem si la biseric& ne ducem in fiecare dimineata. ? Ne mai fiind nevoie de bilet de la judecttorul de instructie, din cand in cand mai vine cineva pe la nol. Acum cAateva zile au venit pe la noi si ne-au adus c&rti si lucruri de mancare mai multe Doamne, prin- tre cari Dna G....si D-soara F... ‘Am primit si bani din multe parti dela Dr. C..., de la arcasii din Vatra-Dornei, de la Lugoj, de la Ordstie, de la Vaslui, Dorohoi, Piatra-Neamt, Husi, Tasi, si incd din multe locuri. Noi ne-am sfaituit insa ca banii s4 nu-i cheltuim deloc, ci, dacd natiunea MI a dat, natiunii sai dam. De la pamant ne-att venit, pamantului ii vom da! li vom intrebuinta pentru) judeca. Nici nu ne ni si plecim de dim dusil... este? De cfte ori ma aceeasi casa, in stil caisi, $i aceeasi LATINITATEA DELA DUNARE ESTE PERICOL DE MOARTE! iw (Doamnei Ch...) Viicdrest, 4 Febuane ae Onorata Doamni Ch... a ae in ziar francez, “Le Casque”, al f ih ‘ et seria in unul din numerele sale is in ace miscarea nationalé a studentilor asa: “Miscarea studentimii rom4ne, unicd in felul et bul plintntesc lace oncee vase Inti Ut spe cial poporului romanesc.” fn tara noastra insa, unde “presa” aproape in i: ei este strain’ si tot asa de departe de adevar precum este de sufletul romanesc, de durerile si de aspiratiile noastre, miscarea stu- dentimii, in care se impleteau jdile unui neam intreg, era zugrivitd cao actiune nefast&, porta din Foie Ghai janice sentimente, condust de nite SPF tori ai instinctelor bestiale” arora nu de putine on Seu adresat si er inte grosolane, cari insu Merits a fi trecute aici. ‘ and de “barbari”, i oase din arsenalul format’ din fosti luptatort“Argumentul jdovesc cA din ‘este fals. La 1 August fn Octombrie 1492, Léon Daudet. Noi, Romana, nesen ame 2 aparam, atunci cand la unsprezece milicane “i Romani, avem trei milioane de fidani. -Toate neamurile cari au venit in contact cu acest popor distrugétor, au luat masuri de auto-aparare, si i-au indepartat. Cu toate acestea, se zice c4 umea civilizaté ar fi impotriva Romanilor, cand incearcd si ei sd se apere. Englezii loveau pana deun4zi pe Irlandeji, in tara lor... si nu era civilizat. lar Americanii isi mentin si ast4zi legile de aparare impotriva invaziei Japonezilor. Si nimeni nu le vede nici le discutd si nici le condamna. Prea onoraté Doamné, ; Primind astazi prin d-na G... cartile pe care ati binevoit a ni le trimite, indrdznim a Va scrie aceste randuri, pentru a evidentia dreptul de aparare al natiei romAnesti, $i pentrs a face el SEES Jume, dincolo de hotarele noastre, in Franta, unde nu se aude. Domnia-Voastra, prin ee le aveti cu Franta, veti face un rvici Romanilor, dac4 in nume mace oS Dune este in pericol de moarte!GENERATIA VECHE - GENERATIA NOUA (Domnului Capitan B...) | Vdearesti, 12 Februane 19.24, Prea Stimate Domnule Cpitan, Primind ast&zi scrisoarea D-voastra, ne grabim a ‘Va raspunde. Da, la acei copii de 12-15 ani ne oprim. Impresionati fi privim. Ei vin dupa noi in valuri-va- luri, ridicandu-se amenint&tori ca valurile mArii cuprinse de furtund. noastra este ci ei sunt cei menifi de Sus spre a fduri acea RomAnie | Se) si romAneascd. Nu invechitii in rele, ss aoe ital strélucirea a a m4ntui aceast{ Romanie. ru cd Dumnezeu niciodata n-a incredintat 0 oameni cari nu au avut nimic mergand pentru El si formate din acei cAstigati de i ‘84 vorbese despre reprezen- i mai degradatoare vieti in diferite partide alti, falii pe “nationa- Ls y din Ardeal, - si toti i - Met ninssies dca ee 4 eee ipa. Acesti politiciani sunt in slujba Jidanilor, deci cu desavarsire pierduli pen- tru Romania... “cetate de vanzare, iti mai ee pecsition ar exclama, vazand viata politi- cianilor nostri, un al doilea Iugurtha... De la acestia este exclus si ne vind mantuirea. Ma gandeam insé la acei cAtiva, putini, cari vad nenorocirea si dezastrul nostru national, dar cari sunt robii patimilor celor mai josnice. Ma indrept cu gandul spre acei domni de la..., cari cuprinsi in mre- jele celei mai josnice ambitii, condusi de presumpti- uni, invocand argumente de ocazie, nu vor sa inte leag& cA singura noastra mAntuire in aceste clipe grele, nu este dec&t unirea futuror oamenilor de bine din intreaga fara, pentru infaptuirea eliminarii 9i Bere pentru ce acestea toate cand rationamentul le spune tuturor ca pe aceast& cale, a sovairii $12 dezbinarii, pierim? Pentru ci nu au in ef sod eet nu Ii La dat, pentru ca nu meritat, i 4, trecand au f, care singur poate s4 unease et en ineva la com- Ia fel, care singur poate duc a Pe : Sa esciboxre de sine, pan la sacrificiul sublim a vietii pentru o cauza sfanta! ee us Ci 5 ee ee ak ey nu ai pea oe de ee a arcane acon apo :aa prad& ambitiilor si in- trigilor, Par totodati vor trebui sf infeleag ct dansti sunt cu persoanele D-lor, iar nu cu tara; cd cine nu este cu fara, este triva farii. Si sa-i fereasca Dumnezeu s& ajung’ s4-i judece natiunea roméneascd, aceea care acuma creste prin codri, pe dealuri, prin muni, campii, c&ci creste rdzbuna- toare, avand in mand sabia de Arhanghel! Noi suntem tineri, desigur c4 nu cunoastem tot aul, el este prea adanc, dar cunoastem asa de mult dintr-insul, ineat simtim pieirea noastré, precum presimte cdinele nenorocirea. Noi mergem pe o Pojghité subtire, care abia se mai tine, simtim c4 se tupe sub noi, simtim c4 ne prdbusim, dar nu cunoastem nici adancul pacatelor si réului nostru si conduc&torii RomAniei, i nase, in care prea- soldat roman, adormit in ased nimic de pacatele care razboiul trecut I-a ce mai asteapta Romaniei ul revansei? BE Cunoastem coruptia . ” : 6 armata fir, puland sf affeaer fee aata suntem aici in inchisoare, au ea aa ntanabdestind de'preventie, idanii ca payaporstee tense Briila, Jidanii falsficatori de ainlone Nace se tul imuritor de la Calea ea lome, Jidanii cu fur- . - ay r in valoare de 1 mi- liard Lei. (Vezi “Romania” din 10 Febront - a Oficial” din 13 Februarie 1924). ae unoastem sistemul bacsisurilor, E data si la milioane, dar ii stim si aa oe noastre morale: Jidanii. Cat timp acest microb, acesti Beeston ee constiint& si otravitori de suflete vor exista, vom fi un corp bolnay, in care o viata sand- toasd si morala nu se va putea dezvolta. Si acum iata pentru ce, ajunsi in fata acestei nenorociri de moarte, din care, cum am spus, nu ne mai poate salva nimeni, cei cu sufletele curate fiind foarte putini, - datoria noasira neintarziata, imediata, este de a ne indrepta toate puterile noastre, toata mintea noastra, intregul nostru suflet, catre generatia noua. ‘Generafia nous va aduce cu ea 0 directie now, 0 viafi nowd, o Romanie noua! Batranul profesor de Ta Iasi, pe care 30 de ani Romani nu bau inteles si care spunea de pe catedra studentilor romant cont nisti: “Veti veni la mormantul meu sé plangeti -e. icoana noastré cea mai sfanté. Lumina hin indrepta mereu pasii in aceast’ Iupti, iar me oe apaira cu drag, oriunde, cu orice sacrificii si impo! va oricui.Si acum aflati cd ne~a croit Dumnezeu mai mult cameni ai faptei decdt ai yorbei. Noi vom merge mai pe calea chemérii noastre, pana la capa Jar clevetitorii, parfitorii, tridatorii intereselor rominesti, si se fereasci din calea noastra! De nu, noi multe nu stim! Vom trage sabiile din teacd si vom trece peste dansii, Multumindu-Va si pentru celelalte informatii, VA rugam si primiti salutarile noastre. 5: ROMANILOR VASLUIENI (Domnului U...) Vicar Prea stimate Domnule U..., ied gi Teri am primit scrisoarea D-voastra. Colegii mei si cu mine ne-am bucurat mult, c&ci aici in inchisoare unde suntem departe de lumea D-voastra, a celor liberi, scrisorile de la cei de afar sunt poate sin- gurele noastre bucurii. ‘Azi am s&rbitorit, visind la o Romanie noud, 101 zile de inchisoare. fi e grew leului in cusci si vulturului in colivie. Acum suntem la cheremul ticdlosilor, cari n-au nici lege, nici constiinta, si de la cari nu mai putem astep- ta nimic decat moartea. Pregatiti copiii, pregatiti viitorul, pentru ca altfel vom pieri! Acesta este strigatul nostru al celor de aici, cari in linistea noptilor lungi ne gandim mereu Ja RomAnia noastra, pe care ne-att cantat-o mamele la cpatai si pe care noi am visat-o mare $i mandra, impletind atatea doruri, din frageda pruncie. Multumindu-vé din suflet pentru parinteasca dragoste si pentru romaneasca simtire, va rugim sa fiti interpretul nostru pe langa toti acei Romant dinsi cu ce avere? Cine in uri Rosnovenilor, ma Campinenj uarma boieri mae cu ce avere? Oare ee , ao marmor, a niscut din sénul su in urma boierimii car. ; Pecel mai mare apiritor Boierii cej ; ii cei noi : nu on nici Ghica, nici na = ici mica nici ioe nici Grecean ici Fi = ae suna Bercovici, ‘Blay a Fischer.. si asa mai — nov = ee. uuller, Stern, Calmanovici, me Berlin Git alte parti din straina < ch neh invatsturd feciori Betection i Ty i , 4 ron ee dezrobirea de la 48, , stiam cd ne asteapts secularizarea averilor mAnastiresti si i = ae a nastiresti si improprie- rr, ast&zi oare ce ne asteapta, ca i i apices , cand stréinatate we ete seek Jidanilor, in timp ce aici, payer noi, studentul roman isi cauta loc di ae a = le chelner ca sa Am spus-o si o mai spunem: Ne asteapta bici 3 biciul Jidanului, ne asteapta jogull ae Si oare mai avem ceva de f&cut? Ne-a mai ramas ceva?... Da! Lupta pe viati si pe moarte! Fara prea multi filosofie, fr& rezerve si fara ménusi in mani. Tn aceasta lupta datoria ne este s& facem scut in jurul boierimii noastre de singe. lar datoria ei e sisi inteleaga rostul. ‘Aceasta boierime a sAngelui nostru, intelegatoare 4 rosturilor ei, ne trebuieste si nu voim so inlocuim cu Jidaniit x Importanta aristocratiei in toate timpurile a fost mare, la toate popoarele si jn toate directiile. fn Italia, Leonardo da Vinci, Rafael, Michel ere de art strabatatoare & Angelo, n-ar fi creat OP’ s i 2a fi existat in aristocratia Italiet veacurilor, dacd natsec. XV de , Sforza etc Poate marea dezvoltare literara si artisticd a lui Ludovic XIV near fi existat, dacd acea aris- ioctl 44 n-ar fi pus la dispozitia acestei dez- big sitot concursul ei moral. La noi, dac& n-ar fi existat o familie de boieri, care si intretie la studii pe Mihail Cogailniceanu, el insusi de vitd boiereasc’, si apoi mai pe toti oamenii mari ai generatiei trecute, Dumanezeu stie ce am fi astazi. Dar, oare nu tot aceasta boierime ne-a dat noua pe ancu Jianu, haiducul din muntii Olteniei? fn timpurile de ast&zi, in Italia, Mussolini nu si-ar ere ee a Pus ipo: tru ca batra Sai ae plc ie. a nu uit&m ca pe cat bine poate fa ieri- me, tot pe atata di paid face. Pav et unde aristocratia ruseasca isi scaldi in sa : males pcatelor ei!) Eo pentru ce noi avem datoria parm a noastra boierime, i iat& ang Mdatarie ie se nine a wae fans eae grea, pe care natia i astazi. lata pentru ce avem dato. nestinsd pentru #isinjul misuri, O bese, “Hehe intelepciune» ‘avand ca norma libera ‘crime, care s& se formeze directiile”. Asa pre selectiune a valorilor in toate S-a creat in Franta, aces cc 45 el de spada”, si precum era pe vremea lui japoleon, cand “fiecare soldat purta in ranita sa ees) c= Maresal”. Asa precum s-a creat vechea astr: i carei i i si “coal ierime ai cdrei urmasi sunteti si Domnia- Ce erau boierii lui $tefan-Voda, dac& nu acei farani, cari purtandu-se vitejeste in razboaie, primeau ca rasplata pentru eroismul lor mosii si ran- guri? , Oare familia boiereasci a Movilestilor moldoveni nu se trage din acel “aprod Purice” pe care Stefan la facut boier pentru vitejia lui, schimbandu-i numele in Movila? * Patru veacuri s-au scurs de-atunci... 1475. Pe valea cea alb&’ a Razboienilor zece mii de boieri ai lui Stefan Voda, cideau pana la cel din urma, inalbind vaile cu oasele lor, intru apararea patriei... Asa a inteles boierimea moldoveana sa scrie cea mai striluciti pagina de glorie a Moldovei, cu insisi sangele ei. oe ‘Aceasta boierime ne trebuieste! Ea va trebui si-si pastreze traditia si urmand exemplul eroic al inain- tasilor de la 1475, va trebui s& ne ajute pe noi, va tre- bui s& intre cu noi alaturi si pe fata, reinviind stravechea vitejie, in lupta sfantd de aparare a pamantului romanesc!Suman, itari, ca pe la noi Pe aicea nici i i, pomeneala. M& rog, chiar pentru asta ne-a inchis si ne tin in tem. nita de 128 zile. Li s-au p&rut ciudate hainele albe roméanesti, mai ciudat sufletul romanese de sub el. Asa patesti cand umbli prin tari strdine; dar cine oi banuiascd ca aci nu-i tard romaneasca! Au pus mana pe noi si sub cuvant cd am facut un “complot”, ne-au inchis. “Complot” ??! Doamne fereste, de unde s-o mai pomenit una ca asta pe acolo, prin fundul muntilor Dornei, sau Campulungului? Ba mai scosese cA avem si “lizi cu dinamita”. Si nu va fie cu banat, domnilor Ministri, dar, vorba scriitorului, care zice undeva: “pe la noi prin creie vii muntilor n-au ajuns nici macar chibriturile, ci oamenii aprind focul cu cremenea”. De unde sa avem noi l&zi cu dinamita?! Am r&cnit cat am racnit pe acolo pe la noi, dupa cum bine stiti cu totii, pentru dreptatea noastra, si cand am vazut c4 nu ne-o da nimeni, atunci - ce dinamita?! Ne-am luat topoarele, c&ci asa am apucat de la stramosi, ne-am pus sumanul pe umeri, ne-am indesat cdciula pe urechi, si-am venit si ne-o luim noi singuri. Dumnealor ne-au spus cd asta insem- neaza “Complot”. Dumnezeu sa-i mai inteleag’, c pe la noi nu s-a mai auzit de o asemenea parascove- nie. $i de atunci ne tin inchisi aici! $i ne-or mai tine inca, hat si bine, pana cand or inmuguri copacii si ° inverzi frunzulita, cand tot RomAnul o cam apuca pe _ ‘negre, dorul de locurile noastre frumoase ne omoara 48 a codrului, Atunci om veni si noi s& ne mai codrii nostri si muntii cu muschiul verde. : -=-De-ar veni luna hi Mai 7 Sé-mi aud cerul tunand Caii-n campuri nechezind Si voinici pe Plai suind Gatre codru tot mengand... Primavara, mama noastri, Sufli bruma din fereastri $i zapada de pe coasta... S& vad inverzind in cale Sd mé Jas iar in cea vale tr Cu vreo sapte-opt pistoale... _ Aflati ca aci intre strdini si intre zidurile inalte si mai mult ca orice. Pe aci nu ne bate vantul printre ite si pe frunte, cantec dulce de izvor nu mai im $i nici soare mandru, résarind de dupa fe, nu mai vedem. Aci nu-i chip sé te sui pe var- $i s& privesti de acolo, departe, departe, pe dea- pra codrilor, si sd te minunezi de frumusetea tului pe care Dumnezeu |-a dat Romanilor. ii nostri in zadar incearca sd se indrepte intr- " acolo, céci privirea se opreste pe gratii de fer si pe i de piatra. : Pons Pn vrea s& alungim gandurile cele re jack asa ne apuca cateodatd jalea si se usucd SHT— din noi de dorul plaiurilor noastre. Atunei tanja lor, fA le gemea un drept rr zmulgea tri ii se indrer Tasare, $i prive olo unde falfai se afla 0 cast sufletele chi cu batranii Nadejdea « 4 multi se n4s h Aga erau timpurile cand “ Feat ao adanc, di ce sae la Sibiz”, bea Lor, preun4, stropind ezeiesc fior, au cusut Po EE sid stony. socio iscraieen taina ae L-au desfacut apoi in fasii Safelite ete o ncaphe os toot ana ae liber. Albastrul l-au dus a See MYR ARAN de deco, roped. mcuiregti) predandu-l sees lowe id Liar gallon Tareas Aedes a wl [-au oprit acas4 in La umbra acestui steag tai. - téiat in trei apoi, rand pe rand, tote Bes a onset wohl cn:t ipattiedinr tae ri mai tarziu au aoe ak eee i le $i muntii - si astazi din Wet ad tack arin on ear epaaO nf , al unei singure tari, a caean pe toti Romani la un loc. i, cand pentru prima data am va: ol steag rou, purtat de studentii ieseni! ean ‘Am intrebat mirati ce e cu el? Ni s-a raspuns: SE steagul fetelor de la Sibii”!... Pentru noi acest nume, “fetele de la Sibii”, este un nume sfant, iar pentru D voastra un nume de glorie. Asa Lam apucat de la parintii nostri, de demult, asa |-am spus $i noi altora, ia aia gi D-voastra acuma, numindu-va le de la Sibi”... Si de aceea, cand am primit acum cateva zile, aici in inchisoare, ravasul “fetelor de la Sibii”, noi stu- dentii romani de ast&zi, cutremurati ne-am intrebat:icd $i sfanta a a de astizi? de mult sj noastre, in de inchisoarv, ochiii nostri se fe pumni, nu ne rerea noastra, ei nu stiu framantarile noast i strigdtul nostru disperat inci nu lau auzit. Ei ead c& dusmanii vor s4 ne omoare neamul, ei nu stiu cd strainii ne furd orasele... muntii... aurul... codrii, ne otraveste si sufletul, ne alunga din tara noastra in lumea larga! Ei nu stiu ca din scoli noi disparem mereu, in timp ce Jidanii ne iau locul, ei nu stiu ca si noi studentii suntem ca ei, s&raci lipiti pamantului, ei nu stiu ci mane vom trebui s4 pribegimprin lume, dersind o buckiicd de milai pela odie, Et an sin ol in tara noastra noi drept sd ne inchinam lui Dumnezeu nu mai avem, ei nu stiu ca bisericile noastre ne-au fost zAvorate, si legate cu lanturi portile lor. Dar intr-o buna dimineat& cand vor sti acestea toate, cand soarele va rasiri de dupa deal, de dupé zeci de mii de dealuri vor aparea capetele lor... rizbunatoare! S&-si apere tara, sé-si apere neamul! ‘Acest ras&rit il asteptim noi. Pana atunci ‘ins avem datoria si-i strigim mereu, sé-i strigam din toate puterile noastre, sd-i strigim pana nu vom mai avea glas si pana cand nu vom mai avea suflet in noi. Ei vor auzi, ei vor veni, ei vor biruil Céci “fetele de la Sibii” ne-au proorocit aceasta... SFARSIT