IOAN IONESCU DELABRAD 7?

IOAN IONESCU DELABRAD.

(1818-1881).
(ln 1928, s'a desvelit bustul lui
Ionescu Delabt'ad, la Şcoala de
Agt'lcultură-Rornan, primul mo
nument t'ldlcat unui agt'onom în
Rornînia.)

«Un proces fără citaţii)),

In anul de graţie 1928, cînd petuniile erau numai flori, .s--'a

săvîrşit desvelirea monumentului lui Ioan Ionescu Delabrad.
O mină de tineri inimoşi, cu cîţiva ani mai înainte, s'au
străduit şi-au ridicat prinos de recunoştinţă, în piatră şi bronz,
celui care a fost şi a rămas cel mai mare agronom moldovan.
Şi-a stat ani de zile monumentul învelit în ,giulgiul uitării,
aşteptînd oficialităţile să binevoiască a-i încuviinţa desvelirea l
Iar în ziua cînd s'a întîmplat minunea asta, o zi frumoasă
de vară, eu, care mă aflam prin partea locului, am avut,- treaz
fiind,- un vis cumplit, un vis pe care ar trebui să-l aibă ne
curmat toţi cîrmacii norodului acestuia oropsit de soartă...
+
+ +
... Mă opru m faţa bronzului proaspăt desvelit, ca atras
de-o forţă nevăzută. Ridic privirea la chipul nemuritor şi... rămîn
îngheţat: o licărire de viaţă îi trece peste figură, ochii i'nvie şi
gura-i prinde glas:
- Ce vînt te-a aduce, tinere, prin preajma mea'?
-?! ...
- N'auzi, tinere ?-Ce vînt te-a adus pe-aici'?
Făcînd o sforţare supraomenească, răspund:
- Nici un vînt... maestre,- minţii eu fără să vreau,- am
venit eu... aşa... şi mă gîndeam cit de bucuros trebuie să fii, c'
ai scăpat la lumină, după ce ai stat atîţia ani cu sacul în cap l
2 ILIE ISVORANU

- Bucuros?!... Ha I Ha I Ha! ... Aşa ţi'nchipui ?... Mai bine

mă lăsaţi şi mai departe cu pînza pe ochi, să nu mai văd ce văd I
- ?! ...
- Cînd am văzut că trece an după an şi tot nu se'ndură
nimeni să-mi descopere faţa, am socotit că anume sînt ţinut aşa,
pînă se vor desăvîrşi reformele cele grozave, ale căror zvonuri
au ajuns pînă la mine. Dar au trecut anii şi iată-mă-s cu ochii
deschişi în lumea voastt'ă : Unde vi-s minunăţiile, pe care vă
lăudaţi că le faceţi ?
- Păi am făcut exproprierea şi...
- Exproprierea?... Voi?... Nu, încrezuţilor I...
Exproprierea s'a făcut singură! Voi, cel mult, aţi încurcat-o,
că nici pînă astăzi nu s'au mai sfîrşit pîrdalnicele celea de forme I
- Şi acum sint purtaţi bieţii împroprietăriţi ,cu loviturile, cînd pe
vale, cînd pe deal, ca lăieţii cu şatra I
...Că aţi dat pămîntul la ţărani, aşa cum l-aţi dat, mare
ispravă nu-i, că doar era din binele altora I - dar ştiinţa plu
găriei li-aţi dat-o, ca să-l poată muncii ca oamenii? I
- !!...
- Toată viaţa mea am strigat şi am luptat să se deie lu-·
mină ţărănimii, - ba am fost şi închis la mănăstire pentru asta,
şi nici că s' a găsit cineva să mă priceapă I
((Mă uit la ţăranii de pe moşia mea, de pe fosta mea mo
şie: storşi de boli şi de răutăţi, fără îndrumarea cărţii şi'nvrăj
biţi între ei de politică şi de sărăcie, de-ţi vine să-ţi întorci privirile
cu silă dela ei şi să pierzi orice nădejde. Şi, dacă ar fi aşa nu
mai acolo, treacă-meargă, dar nu, că peste tot cuprinsul ţării
este la fel, pe unde s'au lăţit crîşmele şi'ntunericul.
((Iacă ce-aţi făcut din talpa ţării, în atîţia ani, cu politica şi
învăţătura voastră! -Ar. trebui să se ridice morţii din morminte
să vă ia de piept ! •
<(Cei din bătrîni şi-au jertfit munca, averile şi sănătatea,
numa'să poată ridica ţara şi norodul ista, în rînd cu lumea; pe
cînd voi, ce faceţi, pe cine slujiţi?)).,,
...(Fără să-mi dau sama, am mişcat mina, în care ţineam
gazeta adusă dela tîrg.J...
-- Cată şi vezi : cite tălhării şi ticăloşii mai scrie la gazetă,
pe ziua de azi ?--Asta faceţi voi: slujiţi în altarul dracului!
- Luîndu-mi curaj, am îndrugat şi eu într'o doară : «Da,
maestre, aşa-i precum spui. Dar ce mai putem noi face astăzi,
 IOAN IONESCU DELABRAD 79

după ce vitregia vremurilor şi păcatele ni-au adus unde ne

aflăm?...
- Dac'aş fi om rău, ţi-aş răspunde seuri: puneţi-vă gîtul în
ştreang şi curmaţi-o odată cu ruşinea asta ! - Dar nu-s, şi de
aceia ţi-oi spune cu îngăduială şi răspicat, ca să priceapă şi cei
slabi de înger:
«Mai întăi, lăsaţi focului politica asta de căpătuială şi fur
tişaguri !>)
((Şi-apoi, fiţi oameni de omenie şi munciţi mic cu mare,
. din zori şi pînă'n noapte, munciţi cu toată inima să scoateţi ţara,
mîndreţea asta de ţară, dela aman ; să munciţi fără preget şi
fără precupeţeală, aşa cum au făcut cei din alte vremuri, cu mult
mai cumplite!))
...(Aici ca un duh cobitor, mi-a scăpat un oftat adînc).
- Ce, ţi se pare cam greu?
- Apoi cu îndurerare ţi-oi mărturisi, iubite maestre, că
tare-s bune şi cum nu se poate mai înţelepte cele spuse. dar ...
cu mult peste puterile noastre !
- Rău, tinet'e, foarte t'ău, nu pentru voi, neisprăviţii, ci
pentru săt'mană ţara asta, că vă mai rabdă Dumnezeu pe lume !...
... Ca un osîndit m'am retras din faţa bronzului, cat'e-a
rămas cu privirea pierdută'n depărtările amurgului şi cu ochii
în lacrimi...
Roman, 17 August 1928.
«Casa lui Ioan Ionescu Delabrad.ll
Am fost şi eu la Brad (jud. Roman) să văd «curtea)), în
cat'e a trăit acest om minunat, pe care ni l-a dăruit generaţia
dela 1848...
Am fost într'o zi senină de vară şi-mi bătea inima, de parcă
trebuia să descopăt' o mină de aur !
Dar am găsit o t'uină : n' a mai rămas în picioare decît
partea din faţă a casei, cu orbitele pustii ale ferestrelor, cu pe
reţii rupţi şi cu acopet"işul spintecat ca de obuze...
O ruină, care totuşi predomină, cu girbovenia anilor ei,
toată valea Siretului, pînă'n adîncul zărilor ascunse'n ceaţă, cum
şi toată nimicnicia noastră ...
Sfîşiat de desamăgire, m'am rezemat de pustiul unui uşor
de fereastră şi mi-am descătuşat gîndul din tristeţea clipei de
faţă, pentru a-l lăsa slobod să colinde plaiurile trecutului acelei
80 ILIE ISVORANU

aşezar1 omeneşti. Şi ca versetele unei rugăciuni într'o sihăstrie,

mi s' au ,aşternut scînteied din viaţa acelui stîlp de ţară...
...Se face în pridvor, în timp de răgaz...
O rază de soare i-se răsfrînge pe bolta frunţii şi tremură
ca o joacă de copil, dar el n'o simte parcă.
Din ogradă răsbate larma întoarcerii plugurilor dela cimp ;
aproape de el, în tufele de liliac, ce străjuie parmaclîcul, puzderie
de vrăbii se sbenguie şi ciripesc arţăgoase cătîndu-şi locul pentru
noapte, dar el nu le-aude.
Sufletul lui este fermecat l Şi nu ştie singur, ce-l farmecă
mai tare: nădejdea ce se ridică în inima lui sau feeria amur
gului, ce i-se desfăşoară tocmai atunci în faţa ochilor.
Numai o geană de aur a mai rămas în dosul munţilor ti
viţi cu foc; în bolta călduţă pîlpîie o lumină de vis; iar jos cît
ţine de largă valea Siretului, tostă-i numai şuvoaie şi vetre de
flăcări ; şi-o pulbere de culori fine se cerne din văzduh pretu
tindeni, pînă unde se îngînă cîntul zilei cu vraja nopţii...
Pictor să fi fost şi să aşterni pe pînză minunea ceia de
privelişte, luată din pridvor de casă moldovenească !
Dar n'a zugrăvit nimeni, nici casa, nici priveliştea, nici
nimica. Totul a trăit şi s'a stins în tăcere, ca toate lucrurile mari
şi frumoase...
Cîte gînduri scumpe nu i se vor fi limpezit lui atunci, cînd
farmecul tihnit al vieţii pămîntului se revărsa şi-i cuprindea în
treaga făptură !
+
+ +

lată-I după cina, tot în pridvor, că acolo i-i drag lui să

steie mai mult, în jilţul lui bătrlnesc...
Şi uşa şi cele două ferestre sunt larg deschise, pentru a
năvăli în casă aierul sănătos ele-afară.
E noapte fără lună; cerul adânc, ca o mare de sineală, li
căreşte prin toţi luceferii şi fărmăturile lui de diamant; jos, ba
laurul Siretului în zale de metal, unduieşte leneş spre miază-zi;
şi peste tot, taina senină a nopţii...
Din cînd în cînd, s'aude cîte-un lătrat de departe, poate
din luncă sau de pe zarea Călineştilor, dela tamaslîc ori dela
stînă...
„.Iar gîndurile îi aleargă şi mai departe, tocmai pe me
leagurile începutului vietii lui...
' )
 IOAN IONESCU DELABRAD 81

Se vede cum venia în goană călare pe Bunduc, dela Roman,

la schitul dela Brad, unde-l mustrau blajin şi-l sărutau pe frunte
bunicuţa şi tata-moşu.
Acolo îl găsiau părinţii, ce veniau îndata-mare după el,
cu trăsura, speriaţi să nu i se fi întîmplat ceva copilului drag.
Şi povestea asta se repetă mai în fiecare Duminică, fiindcă locul
de pe înălţimea Bradului «stînca dela BradJ), cum îi zic oamenii,
pe semne că-l atrăgea, cu puterea oarbă a destinului.
O rouă de lacrimi îi paienjineşte privirea, ori de cite ori
i se arată această privelişte.
Apoi vede cum, dela psaltichia lui Neculai dela Precista
din Roman, a trebuit să treacă la învăţătură mai înaltă, la laşii
cari erau atît de departe de locurile copilăriei. Şi pe urmă, cum
a fost trimis şi mai departe, în Francia, pe cheltuiala lui Vodă
Mihai Sturza, unde, în ciuda dorului ce-i ardea inima, s'a făcut
tobă de ştiinţă plugărească, în cei patru ani cit a stal acolo.
li vine să ridă cu duioşie, cînd şi-aminteşte cum, la în
toarcerea din străinătate, l-a pus Vodă (<văcar)}, cum îi plăcea
să-şi spună singur, peste tamaslîcurile domneşti, în care slujbă
şi-a dovedit vrednicia, aducînd mari cîştiguri Domnului... Parcă-şi
simte cugetul uşurat, că a putut astfel să-şi întoarcă recunoştinţa
către Voevod...
I se înfăţişează apoi întîmplările dela 1848 :
Fuga în Muntenia, la chemarea lui Bălcescu şi Tel, unde
a luat pieptiş bătălia cea mare a vieţii lui, «Emanciparea şi im
proprietărirea ţăranilor)), lucru pentru care a şi fost surghiunit
peste Dunăre, pe la Giurgiu, în ziua de 13 Septemvrie...
De-acolo înainte, mai trece odată prin zbuciumul unei pri
begii, care vreme de nouă ani, l-a purtat în lungul şi largul îm
părăţiei turceşti.
La Ţarigrad a intrat, cu SJ?rijinul lui Ion Ghica, în zia
ristică, făcîndu-se repede cunoscut prin studiile economico-sociale
publicate în urma călătoriilor.
Aşa s'a făcut c'a ajuns membru al consiliului de agricultură
turcesc, cu o leafă foarte mare; şi mai pe urmă, numit şi di
rector al şcoalei imperiale de agricultură dela Sf. Ştefan, lîngă
Constantinopoli...
Aşa s'a făcut, că Marele Vizir Reşid-Paşa l-a pus vrînd
nevrînd, să-i scoată din paragină cele douăzeci de moşii, ce le
avea el în Tesalia...
6
82 ILIE ISVORANU

A !... Cum îi saltă pieptul de mulţămire, cînd şi-aminteşte

ce straşnică lecţie a dat el, ghiaurul surghiunit, Turcului atot
puternic! -- Doi ani a muncit·el pe moşiile vizirului ridicîndu-le
venitul dela 200,000 la 2 milioane lei, din care paşa îi da lui
a zecea parle,• pentru strădanie I .
Şi-atît îşi legase el sufletul de oamenii şi locurile acelea,
că pe una dintre moşii a ridicat şi zidire sfîntă, aproape de iz
noavă, pentru credincioşi. Poate şi astăzi mai durează lespedea
dela intrarea bisericii, pe care a scris cu o slovă elină:

...«Această măreaţă biserică a Sfîntului, întăiului

Mucenic şi purtător de biruinţă Gheorghie, s'au reîn noit
cu cheltuiala boierului Căminar din Moldova, Ion
Ionescu, îngrijitor al tuturor moşiilor ce le are în Te
salia, Marele Vizir Reşid-Paşa)) ..,

Abia în anul 1857 s'a întors el în patrie, unde a dus mai

departe, cu puteri sporite, lupta...
Cu o lacrimă pioasă, îşi aminteşte de dragul lui tovarăş
inimos, Vasile Mălinecu, care, dimpreună cu Mihalache Kogăl
niceanu, scoteau publicaţia naţională «Steaua Dunării)), unde
susţineau împropr-ietărirea ţăranilor şi desrobirea lor de munca
pe degeaba a «boierescului)).
Ca un nour îi trece peste frunte, osîndirea la trei luni în
chisoare, ca turburător al ordinei publice, ordine în care se sim
ţeau alît de bine boierii, cu moşiile lor cele mari, muncile cu
braţul de clacă al ţăranului...
Dar nourul dela 1861 se risipeşte îndată, căci în 1864 ră
sare biruinţa uteţll lui! - Atunci a fost chemat de Vodă-Cuza
şi pus să înfăptuiască reforma agrară!...
+
+ +
Şi l-am lăsat aşa, zimbind fericit acolo, în pridvorul bătrîn...
şi m'am retras încetişor din faţa trecutului, gîndind îndurerat:
cite încercări într'o viaţă de om! ...
Ca ghiaur surghiunit, în Turcia îl respectă şi-i dă consi
deraţie o lume întreagă.
1n ţara lui însă, ca om de ştiinţă, ca patriot cinstit şi cu
suflet, este declarat primejdios şi trînlit la mănăstire, ca să se'n veţe
.
minte, să nu mai ceară dreptul la viată al tărănimii...

.
 IOAN IONESCU DELABRAD 83

Iar, după ce i-a ajutat Dumnezeu de şi-a văzut visul cu

ochii, punînd ţara pe :rostul ei, după ce o viaţă înt:reagă a do
vedit, cu vorba şi cu fapta, că temeiul nost:ru cel mare în plu
gărie se află, - acum, în 1928, iată-l uitat în chip atît de vinovat,
în toate aşezămintele lui spirituale şi mate:riale...
Astăzi, din cuibul de vultu:r de pe «stînca dela Brad», n'a
mai rămas decît nişte dărămături şi-o lespede îngheţată pe-un
mormînt, lingă bisericuţa .de lemn put:red...
Veşnica poveste a :recunoştinţei u:rmaşilo:r, faţă de fiii cei
mai aleşi şi mai viteji. ai patriei!...
ILIE ISVORANU.