Ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!

Nu pentru-o lopat de rumen pine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru vzduhul tu liber de mine, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Pentru sngele neamului tu curs prin anuri, pentru cntecul tu intuit n piroane, pentru lacrima soarelui tu pus n lanuri, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Nu pentru mania scrnit-n msele, ci ca s aduni chiuind pe tapsane o claie de zri i-o cciula de stele, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Aa, ca s bei libertatea din ciuturi i-n ea s te-afunzi ca un cer n bulboane i zrzrii ei peste tine s-i scuturi, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! i ca s pui tot srutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe ui, pe icoane, pe toate ce slobode-i ies inainte, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane! Ridic-te, Gheorghe, pe lanuri, pe funii! Ridic-te, Ioane, pe sfinte ciolane! i sus, spre lumina din urm-a furtunii, ridic-te, Gheorghe, ridic-te, Ioane!

ntrebare
Adanca-i noaptea, orele profunde... Gemand, spre raftul cartilor m-ndrum si-ntreb n soapta fiece volum: -Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde. Plangand, intreb portretul ei acum: -Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde. Imi umplu cupa-n vin s m scufunde,

intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum. Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace. Si, cum m prabusesc n jilt, infrant, din zid o umbra alba se desface... M-ntorc spre ea cu sange n cuvant si-n ochii lui Iisus e numai pace. Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

Poveste
Am avut un copil si-o nevasta Acum o suta, o mie de ani. Auziti paianjeni ? Auziti sobolani ? Am avut un copil si-o nevasta. Cnd a fost fericirea aceea cu chipuri pamantesti diafane ? Innecuri, sfarsituri de lumi, uragane, mi-au smuls din viata odrasla, femeia. Au trecut o suta cinci sute de ani, s-au rupt muntii si-au crescut bozii. Rareori ca dinamita fac explozii, amintirile ascunse prin bolovani. Si n tacerea lor scurt detunata un chip mi zambeste si coase. Din pat , doua maini mici, somnoroase, intinse, parca m fulgera : " - Tata !" Aicea nu-mi spune nimeni pe nume, Trec sutele de ani la-ntamplare. Aicea sunt : m~ a~la, un oarecare, apoi cad iarasi n bezne postume. Dar ce-i ? S-a rupt cerul ? E mort Dumnezeu ? Si suntem numai trei din toate ? Viata-i de scrum si am rmas n cetate doar noi : vesnicia, celula si eu !... De-as zari macar o frantura de stea !

Ce fiara-i vesnicia, ce fiara ! I-as cere s-mi dea un capat de sfoara si de milenii s m spanzur cu ea.

ndemn la lupt
Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care s lupte nu mai vor. Cat inima n piept iti canta ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ? Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta cnd te ridici cu-n steag, mai sus ? Infrant nu esti atunci cnd sangeri, nici ochii cnd n lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis.

A mai murit nc unul

A mai murit inca unul cu foamea pe fata, cu ochii de ceata, cu maini ca tutunul. A mai murit inca unul din nemernica gloata care pe rand se gata. Unul cate unul. Trei, sase, opt, zece ... A mai murit un misel. Ce bine de el ca-i liber s plece! Azi n-o s-l mai friga n vise de fiere nici trup de muiere

si nici mamaliga. Ah, Domnul, prea-bunul, il mangaie foarte. Tovarasi de moarte, poftim inca unul! Lasati-l s plece! Nu spuneti o vorba! Ne lasa o ciorba si-o paine rece.

Cntec de leagn
Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lastun. Ruginira plopii si tufanii si din temnita ce-i surpa anii nu s-a mai ntors taticul bun. Dormi copilul mamii, toamna plange dezgolindu-si umarul ranit. Cade frunza, cade si se frange, orice frunza-i lacrima de sange si taticul nu a mai venit. Nani, nani, maini de crin plapande, La ferestra pasari plang si ploi. Lupii beznelor ranjesc la pande, Tara-i toata temnite flamande si taticu-i dus de langa noi. Nani, nani, tata nu mai vine, maica sta cu sufletul rapus. Cine s-ti mai spuie basmul, cine s-ti sarute pleoapele senine ? Maica plange si taticu-i dus. L-au svarlit n temnita dusmanii pentru sfanta-i lege din strabuni. Or s-i ninga peste tample anii, s cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si printii s-ti razbuni.

Leagn fr cntec
Nani, puiul mamii, nu mai sunt cantece de leagan pe pmnt. Basmele pe care nu le spun au murit sub uruit de tun. Au murit sub tancuri, de un veac, soarele si luna n cerdac. Nu te-alinta soapta nimanui si nici lapte-n tata mamei nu-i. Cci pe lumea asta n-au rmas dect vanturi cu suspin n gals, foamea ta n albia de tanc, plansul mamei cu blestem adnc si scrasnirea lantului zalud prins de glezna tatii la Aiud. Nani, puiul mamii, nu mai sunt cantece de leagan pe pmnt.

Voi n-ati fost cu noi n celule

Voi n-ati fost cu noi n celule s stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cnd prinde s urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans n palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fr stele, n drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cnd frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde s spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti n crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, cnd usile grele se-nchid n zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alturi ne treceti, cnd noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Cnd portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde s urle, cnd lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, cci n-ati fost cu noi n celule.

Iisus n celul
Azi noapte Iisus mi-a intrat n celula. O, ce trist si ce-nalt parea Crist ! Luna venea dupa El, n celula si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste paduri. Luna-L batea cu argint pe vestminte argintandu-I pe maini vechi sparturi. Uimit am sarit de sub patura sura :

- De unde vii, Doamne, din ce veac ? Iisus a dus lin un deget la gura si mi-a fcut semn ca s tac. S-a asezat langa mine pe rogojina : - Pune-mi pe rani mana ta ! Pe glezne-avea urme de cuie si rugina parca purtase lanturi candva. Oftand si-a intins truditele oase pe rogojina mea cu libarci. Luna lumina, dar zabrelele groase lungeau pe zapada Lui, vargi. Parea celula munte, parea cptna si misunau paduchi si guzgani. Am simtit cum mi cade capul pe mana si-am adormit o mie de ani... Cnd m-am desteptat din afunda genuna, miroseau paiele a trandafiri. Eram n celula si era luna, numai Iisus nu era nicairi... Am intins bratele, nimeni, tacere. Am intrebat zidul : nici un raspuns ! Doar razele reci, ascutite-n unghere, cu sulita lor m-au strapuns... - Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele . Din luna venea fum de catui... M-am pipait... si pe mainile mele, am gasit urmele cuielor Lui.

D-mi chipul tu
Da-mi chipul tau, granit senin, da-mi duhul tau, senina iarba, n ne'mpacatul meu destin nici un tumult s nu mai fiarba! S nu mai spumege n piept, sub indoieli ori sub blesteme, nici cate-n pofta mea le-astept,

nici cate spaima mea le teme. Vreau taina nestiintei reci si-a nepasarii voastre, unde, cu negrul zbor de lilieci, nici o-ndoiala nu patrunde. Granit, da-mi neclintirea din dumnezeiasca-ti impietrire, pentru-o lumina fr chin si-o moarte fr rastignire! Vreau, iarba,-nteleptiunea ta de-a nu-ti aduce-n veci aminte, vreau harul tau de-a infrunta far-a privi nimic 'nainte. S cresc n timp si infinit din duhul tau, senina iarba, din duhul tau, senin granit, n fericirea voastra oarba.

, brad frumos...
O, brad frumos, ce sfant pareai n alta sarbatoare. M vad copil cu par balai si ochii de cicoare. Revad un scump si drag camin si chipul mamei sfinte, imagini de Craciun senin mi-apar si azi n minte. Un brad cu daruri si lumini n amintiri s-arata. In vis zambeste ca un crin copilul de-altadata. Intregul cer era deschis deasupra fruntii mele. Azi strang doar pulbere de vis si numai scrum din stele. Copil balai, Craciun si brad

s-au stins n alte zile. Azi, numai lacrimi cad pe-ngalbenite file ... Azi nu mai vine Mos Craciun cu barba-i jucause, ci doar tristetile mi-adun s-mi planga langa use... In bezna temnitei m frang sub grele lespezi mute, si-mpovarat de doruri plang pe amintiri pierdute. Omatul spulberat de vant se cerne prin zabrele si-mi pare temnita mormant al tineretii mele...

Balad
Ramas bun, de-acum, fratan de cruce. Vei porni spre tara ta de lut. Eu prin sabiile zarii m voi duce, Vanturi mari s-mi iasa la rascruce, s-mi dea apa lor amara de baut. Daca intr-o zi o s se vada vultur de argint pe cer lucind, scoate-ti straiul tau de nun din lada, pune-ti zarile la coapsa ca o spada si s vii la nunta-mi de zapada, n dumineca mea alba de argint. Pajuri negre insa de-or s sboare, s-ntelegi ca ochii mi-au furat s mi-i duca-n stele rotitoare, si ca fruntea mea, rapita-n ghiare, peste varfuri de paduri tot mai rasare, ca un ciob de luna-nsangerat.

Hangiul
Afara-i vant si-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, da fuga iar!

Vreau vin ca zarea si ca dorul si cum e jalea de amar. El insa-mi toarna n nestire un vin adnc cu umbre lungi. - Bea! Dulce-i ca o amintire pe care-o chemi cnd o alungi. Ulcioru-i gol si-afara vantul... - Hangiu smintit, da fuga iar! Vreau vin ca bezna, ca mormantul si cum e moartea de amar. Hangiul insa-mi pune-n fata un vin insangerat de vremi. - Bea! Este dulce ca o viata pe care-o ierti cnd o blestemi.

Colind
A venit si-aici Craciunul S ne mangaie surghiunul. Cade alba nea Peste viata mea. Peste suflet ninge. Cade alba nea Peste viata mea Care-aici se stinge. Tremura albastre stele Peste lacrimile mele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Numai lacrimi grele. Dumnezeu de sus In inimi ne-a pus Palpairi de stele... Numai casa mea posaca A'mpietrit sub promoroaca. Stam n bezna grea, Pentru noi nu-i stea, Cerul nu s-aprinde. Pentru sgribuliti

Ingerii grabiti Nu aduc colinde. O Iisuse imparate, Iarta greseli si pacate. Vin de-nchizi usor Ranile ce dor, Visul ni-l descuie. Noi Te-om astepta , Cci pe crucea Ta Stam batuti n cuie. Maica Domnului Curata, Ad'o veste minunata, Infloreasca-n prag Zambetul Tau drag Ca o zi cu soare. Zambetul Tau drag L-asteptam n prag, Noi, din inchisoare. Peste fericiri apuse, Tinde mila Ta Iisuse. Cei din inchisori Te asteapta-n zori, Pieptul lor suspina. Cei din inchisori Te asteapta-n zori S le-aduci lumina.

Vecinul care-a murit

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. Era un vietas ofticos. Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul, si-o noapte-a varsat sange pe jos. Sta zugravit cu vapsele sarace - sfant pe sindrila cand lacatu'n zori a svacnit. Amar, inlemnise obrazul in crancena sila. Gardianul asa l-a gasit. Au venit alti doi paznici, tragind mohorati din tigara,

si'ntr-o patura rupta l-au pus. Mana-i curgea ca o zdreanta din uniforma-i murdara, si ei l-au luat si l-au dus. Galbeni, de dupa zabrele pandeau, tacuti, osanditii cum lesul afara e scos. Pe gardieni si pe mort ploua vanat, dupa traditii, vanat, taraganat si cleios... In celula de alaturi a murit alaltaieri unul. L-au luat si l-au dus de la noi... Dar, noaptea, cand plosnita suge si luna e ca tutunul, ocnasul mort a venit inapoi. Mi-a venit la vizeta cu pasii de frunze: - Hai, frate. Am sarit de pe scandura mea. Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate, si putreda-i gura zambea. -Hai, frate, mi-a spus, si-un freamat parca-l batea intr-o dunga. M-asteapta afar' un landou. Deasupra temnitei m-am plimbat cat e noaptea de lunga, si plec cu landoul din nou. Nu, nu m-au ros niciodata oftica, foamea, paduchii, in stele am grajd de aur curat. Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii, noaptea'n celula mi l-am lucrat. Vecine, vazduhul ne cheama vibrind din vechi violoncele. Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi? E drumul ocnasilor: uite, i-am intalnit printre stele din lanturi sunind, in convoi. Vino cu mine. Din rogojina fa-ti verde trasura. Sunt paturi albe sus, si sunt paini. Ne-asteapta'n luceafar Iisus, cu lapte cald si prescura si-un pahar plin cu lacrimi, in maini.

Balada ucenicului cu ochi albastrii

plecat peste argil, suduind cu foc, biet olar fr noroc, o frmnt-n sil. Blidele cu cerbi i ciute, cu lstuni i flori, nu mai rd, ca alteori, prin unghere mute. Nici vioaiele ulcioare zvelte-n bra i gt, nu-l mai bucur, orict le-ar stropi cu soare. -Oale triste i posace, rsfate ieri, tot ce-am scos din mngieri ndri azi a face. In zadar v-am scris pe fee rsrituri dulci,nu v vrea nici trg, nici blci, trista tineree. M tot duc cu hrburi goale, vin tot mai calic, parc-a duce-n Carul-Mic,

sus, prin lun, oale. Supte-s pleoapele nevestii, plozii supi i ei. Bate jalea prin bordei ca un vnt prin trestii. Aa spune, i, de-o parte, oalele tresar, i, ca el, i ele par necjite foarte. -Dragele ttuchii fete, alt olar strin, ni s-a pripit vecin, cu urzeli irete. Rtcit de nu tiu unde, Spn, limbut i chiop, ne bea soarele din plop, zrile rotunde. Nu att din lut cuminte isc frumusei, ct momete trgovei fermecnd cuvinte. Are oapte moi ca lna, miere din tiubei,

grai cu salbe i cercei, vorba ca fntna. Trgu-ntreg i rde-n cale meterului spn. Numai eu cu voi rmn, crd pestri de oale. Zice i, oftnd, se pleac. Mngie-o ulcea, Cte-o oal, ici, colea, cte-un blid mpac. Sau le ia de jos, n parte, pe genunchi niel, c-s i ele, ca i el, necjite foarte. * Pe la ceasul serii, cnd, gtii curat, viinii i merii ies la pori n sat, pe sub legnare alb de salcm, un drume rsare de pe alt trm.

Tnr ca minunea crngii pe zplaz, nalt cum e minunea papurii pe iaz. Ochii, prini cu plasa dintr-un fund de cer, cnd sunt ca mtasa, cnd de giuvaer. Vine fr grab, doar cu zarea-n sac; bate la cocioab de olar srac. -S nu-mi dai simbrie, Metere, nimic; prispa ta s-mi fie pat de ucenic. Iar de-i sorbi fiertura Lng muc de seu, cu mireazm gura mi-oi clti i eu. -Mergi, mi, linge stele, biet ncal-zri, s frmni ulcele

altor deprtri. Cruce f-i i du-te, ucenic pribeag, dintre hrburi slute i noroc beteag. Nici un blid de bozii n-am la cin-acum. Strvezii mi-s plozii i muierea fum. Ochii, prini cu plasa dintr-un fund de cer, cnd sunt ca mtasa, cnd de giuvaer. -Ba aici mi-e locul, metere amar. i-a fugit norocul la un alt olar. Iari o s vin de-om trudi n doi oale de lumin i ulcele noi. Ochii lui, obrazul mai senin i-l fac,

c topesc necazul de olar srac. -Scoate-i, ucenice, cum i opinci. Patru guri calice vom spori la cinci. Tinda, pat s-i fie, luna, strai de in, stelele simbrie, soarele, tain. Rde ucenicul. Ochii-adnci i buni parc-s borangicul serii cu lstuni. i-att cer nchide fundul lor de lac, c surd i blide i olar srac. * De sub mna ce-l supune, tnr i zburdnd, lutul prinde chip plpnd, dulce goliciune.

i cum iese din plmad trupul fr strai, parc gngurete grai, parc vrea s vad. Sus, pe cntecul tulpinii, roata joac i nscocete gingii, rotunjimi i linii. Printre noi fpturi de oale rsrind, zvcnesc ba un umr fecioresc, ba o coaps moale. Ba pe-un fraged old subire, toarta de ulcior gale cade i uor ca un bra de mire. Colo, ca un sn de fat, plpie-o ulcea. Un obraz de blid spre ea cu sfial cat. Dincolo, o lun plin a czut din cer sau o strachin-n ungher

picur lumin ? Harnic ucenic se pleac smluind mereu. n sprturi de curcubeu huma o mbrac. Dac minile-o rsfa i-o desmiard lung, ochii lui parc-o strpung, vrnd s-i deie via. Ies familii de argil de sub mna lui: oale mari i mici cu pui, blide cu prsil. Freamt de ele, cnt Tind i cerdac. Cnt i olar srac i bojdeuca sfnt. -Mi-ai fcut aici, biete, cntec din bordei, zmbet, fiece crmpei, fiece scaiete. Tu dai duhul tu rnii, inim i dai;

pori i-n ochi un col de rai i-n minunea minii. Tot nu vrei s-mi spui de unde vii i cine eti ? Ucenic cu ochi cereti, taina ta ce-ascunde ? El zmbete i frmnt sau, pe lutul scris smluiete cerbi de vis i cocioaba cnt. -Mi-ai sfinit i prag i oale, ucenic senin. Prour, la fereti mi-anin Zmbetele tale. Soare-s genele muierii, Trgul larg i bun, iar tu rzi, cum rde-n prun creanga primverii. Tot nu vrei s-mi spui de unde vii i cine eti ? Ucenic cu ochi cereti, taina ta ce-ascunde ? El surde i frmnt.

Oalele cu pui gnguresc n jurul lui i bordeiul cnt. * Cine-mi lunec piezi la uluci iscoad ? Cine-i face din frunzi pnd i broboad ? Cine din salcmi n duzi erpuie subire, c nici boare nu-l auzi, nici nu-l simi fonire ? Spn limbut sub crengi n prg umbra i-o desprinde, ros de ciud c la trg oale nu mai vinde. Pe furi, cu pasul rar i cu umblet moale, d colibei de olar tlhreti trcoale. i pe prisp de bordei oare ce-mi zrete ? Oale scrise cu scntei

Rd copilrete. Blide noi la soare-i scot rumena lor fa, adunnd vzduhul tot ntr-un ciob de via. i-n mijlocul lor, din plin frmntnd plmada, tnr ucenic senin alb cum e zpada. Ochii par din cer culei, taine fr nume; zmbetul, ca un cire, i-a-nflorit n lume. Licre sub mna lui lutul cnd l-atinge. Fulger care e i nu-i fruntea i-o ncinge. i tot trupul, scufundat trudei ce-l ndoaie, parc scapr ciudat, cnd i cnd, prin straie. Verzi sunt buzele de spn, limba i mai verde;

cu nprci n gnd pgn printre crengi se pierde. Iar n zori, cnd ori ce stea fuge sus n slav, spnul chiop cu limba rea duce-n trg otrav. -Strmbi am fost, smintii am fost, crunt pcat ne-apas: dracul are adpost la olar n cas. Ucenicul neptruns ce, rznd, ne-nal, fumeg miros ascuns de pucioas goal. L-am pndit printre uluci, l-am vzut cum scoate, din dogori i din nluci, oale blestemate. Ce strnete din vltori mna fumegnd car trgului n zori, spurcciuni s vnd. Vorbele de spn seme

zumzie ca stupii, prind spinare de mistre, se zbrlesc ca lupii. -Nu-i sfielnic ucenic cel rsfiert n smoal; iadul joac din buric, pus n orice oal. ip-n blide goliciuni vii de paparude, ard i zbrnie tuni n ulcele crude. Fie blid, fie ulcior, pngrind, ne-ntin pinea sfntului cuptor, sfntul vin la cin. Toate parc-s n rspr, numai iadu-n toi e. S-a legat cu dracul vr trgul, fr voie. Vorbele -zvozi de fierscap din belciuge. De la vame la dulgher, geme trgul, muge.

Vuietul, sculat ntreg, pleac de la vetre. Minile pduri culeg, car muni de pietre. Fierb n poart de olar gloatele nuce. Ochi senini n prag rsar, raiul lor strluce. Crete negrul vlmag, url trgoveii. Bunul ucenic din prag lumineaz vieii. ndri oalele se fac, blidele frme; zri i tind i cerdac stau s se drme. Pietre vin n joc turbat, Grindin nebun, peste tnr trup se-abat ; peste blide tun. Tun pietre, fierb furtuni, se-ntrt gloate. Mai albatri, ochii buni

lumineaz toate. Snger, sub izbituri, oalele schiloade. In genunchi, peste sprturi, umbra alb cade. Geme cte-un hrb mai mic, plou bolovanii. Ochi senini de ucenic lumineaz stranii. Mor ulcioare de pmnt, zuruie ulcele. Ucenic cu trupul frnt arde peste ele. i cum sta-n genunchi, pe prag, cioburilor paz, cte rni de hrb beteag, toate scnteiaz. Bolovanii vin duium, trgul crete-n poart. Ochii mari surd i-acum, ochii limpezi iart. Alte ndri se-nroesc, iar din luturi sparte

fruni, obraji i ochi zmbesc, luminnd prin moarte. * Melcii stelelor scot coarne, forfotind prin foi. Crbui de aur, goi, cad prin crini cu goarne. Vraitea de sus e toat freamt, zumzet, zvon; la fereti fr oblon tainele se-arat. Ca o par-n cer se coace veacul necules. Ies minunile, cum ies puii din goace. Noaptea-i grea de must, i luna d i ea n copt. N-a dormit de nopi vreo opt meterul nici una. Somnu-abia acum prvale n adnci fntni tmpla ce-a czut pe mni, omul beat de jale.

Frnt pe scaun, lng roat, noaptea-l suge-n gol. Plnsul tot i d ocol, luna, cteodat. Pe tulpin, roata moart n-a mai pus zvcniri rotunjimilor subiri de ulcior cu toart. N-a mai pus nici old molatic, nici grumaz sfios lutului zvrlit pe jos, crncen i slbatic. Blide surde, oale ciunge, hrburi chioape zac moarte-ntr-un ungher srac, unde stea n-ajunge. i, deodat, zidul pleac, lunecnd-napoi. Cu mireasm de trifoi luna toate-neac. Dau naval-n cas nucii, teii buzna dau. Unde-a fost perete, stau

nalte trepte lucii. i pe trepte lin coboar ovielnic pas; ucenic cu chipul tras intr n cmar. Parc luna l aduce, razele l-aduc. Vin grdinile buluc cu tmie dulce. Fruntea-i picur broboane roii de mce, ochii par din cer culei, faa, din icoane. Uneori roesc o pat stropii pe podea, dar el rde, cum rdea lumii, alt dat. Razele vorbesc n oapt, cu polen pe guri. In ungherul cu sprturi fonet se deteapt. Cioburi pline de sfial ies din mori adnci:

n genunchi, n crji, pe brnci, orice hrb se scoal. Oale ciunge, blide surde, ndri fel i fel merg de-a builea spre el, gata iar s zburde. Din sursul lui adie duh de busuioc: toate stau, cnd st pe loc, merge, toate-nvie. Singur meterul suspin, dus n vis, afund. Pn-n noaptea lui ptrund ochii de lumin. Mini subiri se las bune peste somnul greu ; ochii mari surd mereu, glasul dulce spune: -Metere cu lungi suspine ce-ndoieli te storc ? Vezi, din alte lumi m-ntorc ucenic la tine. Vin aa cum m ii minte,

ca n ceasul cnd pietrele loveau, pe rnd, trupul meu fierbinte. Coasta mea i-acum dogoare, dar zmbesc i cnt. M-am ntors ca s-i frmnt alte noi ulcioare. Nu fi trist c snger nc. Noaptea am s-ngrop n argil cte-un strop i-n tcere-adnc. Ziua, trgul m-ar ucide, se rscoal-ntreg, dac vede c m-ncheg n pmnt de blide. El nu-mi iart orice feric din surs ceresc. E mai bine s-mblnzesc lutul pe-ntuneric. Bunul ucenic cuvnt. Ia, domol, de jos, lut zbrlit i somnoros i-ndelung frmnt.

Cnd cu mna l nfrnge, cnd pe roat, sus. Rar, n negrul trup supus cade-un strop de snge. Tac strfundurile lumii, un cuvnt nu zic. Numai blndul ucenic D cutremur humii. Plmdete noaptea-ntreag oale, blide, cni. Picurii nenchisei rni zmbete se-ncheag. i cocioaba iar se-ncarc cu fpturi zglobii, ca albatrii ochi de vii, de senine parc. Chiar i meterul ce doarme rde-n somn stingher, n bordeiul plin de cer i gingae larme. Zorii flfie prin cas. Mini subiri tresar i pe frunte de olar

ca un mir se las : -Scoal, metere, i ia-le. Arde-le-n cuptor, mergi i fecioria lor du-o lumii tale. Las trgul tu s cread singur c le faci. Lumii, dac vrei s-o-mpaci, d-i mormnt s vad. S nu-i spui c vin pe lun, nici ce-ascund n lut. Las-o pe mormntul mut, mrcini s-mi pun. Nopi la rnd i-oi fi de-acuma tainic ucenic. Paii par de borangic, faa lui, ca spuma. nc-odat, prin odaie, ochii zri trimet. Paii urc-ncet, ncet, trepte de vpaie. Peste oale, cni i blide scri de foc se-nchid.

Unde trepte-au fost, st zid, iari vechiul zid e. Zorii zboar i se joac gurei porumbei. Apoi meter i bordei n mrgean mbrac. i, deodat, fiecare oal de pmnt, lcrimnd de duhul sfnt, snger de soare.