BIOCHIMIE curs 6.

Biochimia digestiei

SUCUL GASTRIC
Introducerea în practica medicală a tubajului gastric a permis, pe lângă explorarea funcţiilor
stomacului şi examinarea conţinutului acestuia în perioadele interdigestive.
Sucul gastric este o soluţie apoasă de HCl liber sau combinat conţinând o serie de enzime cu
acţiune digestivă, mucina cu acţiune protectoare, (toate secretate de mucoasa gastrică), precum şi o
serie de substanţe anorganice (cloruri, fosfaţi, bicarbonaţi de sodiu, de potasiu, de calciu)
Volumul total de suc gastric produs în 24 de ore este aproximativ de 2-3litri.
Recoltarea sucului gastric (tubajul gastric)
Bolnavul nu trebuie să fi mâncat cu cel puţin 12 ore înainte de începerea recoltării.
Se efectuează după administrarea unui prânz de probă, pentru a provoca secreţia stomacului.
Astfel se poate administra 400ml dintr-o soluţie apoasă de alcool 5% la care s-a adăugat 2-3 picături
dintr-o soluţie de albastru de metilen 1%.
Recoltarea se efectuează cu ajutorul unei sonde de cauciuc subţiri, (diametrul de 4-5 mm),
gradată (sonda Einhorn.). pacientul se asează în poziţie şezândă, având o tăviţă renală în faţă.
Sonda se introduce prin cavitatea bucală, sau, în cazuri spciale, prin cavitatea nazală. Se
recomandă bolnavului să înghită, respirând profund. În acelaşi timp, persoana care ajută efectuarea
tubajului împinge uşor tubul de-a lungul esofagului. Când tubul a ajuns în dreptul arcadei dentare la
diviziunea de 45-55mm, normal, datorită contracţiilor stomacale, sucul trebuie să curgă prin celălalt
capăt, într-o eprubeta în care recoltăm. În cazul în care nu se obţine suc gastricse vor face diverse
manevre cu sonda (în sus, în jos, rotire)
După ce sonda Einhorn a ajuns în stomac, se scoate cu o seringă de 20 ml tot conţinutul.
(acesta constituie staza (proba 1). Apoi se introduce prin sondă prânzul de probă (apa alcoolizată).
După 25 de minute, se extrage tot lichidul din stomac. Acesta constituie reziduul (proba 2). După
extragerea reziduului, se extrage la interval de 15 minute, timp de 2 ore, tot conţinutul stomacului.
După ultima extracţie sonda se scoate din stomac.
Staza, reziduul precum şi sucul extras după aceea, de fiecare dată, se măsoară, şi se notează
volumele în protocolul de recoltare a probei.
Lichidul de stază , reziduul si sucul gastric recoltat după aceea, se recoltează separat, în vase de
sticlă, pentru a fi supuse, mai întâi, examenului macroscopic şi, apoi, examenului chimic.

1
 Pentru explorarea citologică a sucului gastric, recoltarea se face în mod special, prin
introducerea în stomac a unor substanţe cu enzime proteolitice (chimotriopsină ) care, dizolvând
mucusul permite o exfolieree mai bogată.
Examenul macroscopic al sucului gastric
Cantitatea de suc gastric se măsoară cu cilindrul şi limitele normale diferă în funcţie de metoda
de recoltare aplicată. Măsurând volumele probelor extrase în ultima oră, se calculează cantitatea
extrasă pe oră.
Aspectul. Secreţia normală este fluidă şi incoloră. Cea după prânzul cu alcool este, în primele
porţiuni extrase, uşor colorată în albastru.
O culoare galben verzui este datorată unui reflux de bilă în duoden. În caz de hemoragie,
lichidul de stază are o culoare negricioasă “ca zaţul de cafea”.
Dacă sucul are o consistenţă ridicată, înseamnă că are un conţinut bogat în mucus.
Mirosul normal este fad sau uşor acid, este fetid în cancer gastric şi fecaloid în ocluziile
intestinale superioare sau în fistule gastro-colice.
Culoarea
Este , în mod normal uşor gălbuie, aproape incoloră; ea este brună-negricioasă în hemoragiile
cu stagnare şi roşie sanghinolentă în hemoragiile datorate traumatismelor cu sonda sau fragilităţii
ezxagerate a mucooasei. Ea poate fi verde galbenă atunci când conţine bilă.
Examenul microscopic al sucului gastric
Examenul microscopic se face pe sedimentul obţinut prin sedimentare spontană sau prin
centrifugare la 3.000 de turaţii pe minut. Din acest sediment se pune câte o picătură pe 4 lame, perfect
curate şi numerotate de la 1 la 4.
Lama nr.1 (preparatul nativ -între lamă şi lamelă). Pe o picătură simplă se pune lamela şi se
observă la MO.
Lama nr 2. (preparatul colorat): picătura se întinde cu lamela, se usucă şi se colorează la fel ca
un frotiu de sânge (May Grünwald Giemsa). Lama colorată se examinează cu imersie, pentru punerea
în evidenţă a elementelor celulare şi a microorganismelor.
Dintre microorganisme pot fi stafilococi, levuri, enterococi, coci, bacili, în funcţie de starea de
aciditate din stomac.
În mod normal, în sucul gastric se pot întâlni rare celule epiteliale plate, provenind de pe
traseul digestiv superior, rare celule epiteliale cilindrice din stomac, rare leucocite, normale sau parţial
digerate, mucus, rare microorganisme, şi ciuperci.

2
 În aclorhidrie leucocitele nu sunt distruse. În hiperaciditate se observă numai resturi nucleare,
iar în gastrită se întâlneşte o abundenţă de CE cilindrice care se desprind din mucoasa gastrică din
cauza procesului inflamator.
În cancerul gastric apar celule atipice, izolate sau în grup.
Lama nr. 3 (preparatul cu Sudan): se amestecă picătura de pe lamă cu o picătură de soluţie
Sudan III (soluţie 0,1% în alcool 60o). Se acoperă cu o lamelă şi se studiază la microscop. Grăsimile
sunt colorate în roşu portocaliu.
Lama nr. 4 preparatul cu Lugol: se amestecă picătura cu o picătură de soluţie Lugol, se acoperă
cu o lamelă şi se examinează la MO. Granulele de amidon sunt colorate în albastru.
În sucul gastric patologic, pot fi întâlnite hematii, granule de amidon sub forma unor sfere,
grăsimi, sub forma unor picături de diferite dimensiuni sau sub forma unor cristale de acizi solubili în
eter, şi fibre musculare cu striaţii transversale. Granulele de amidon nu au valoare diagnostică
independentă. Grăsimile găsite în cantitate mare îndică o încetinire a evacuării. Acestă indicaţie o dau
şi fibrele musculare găsite, care sunt uşor vizibile, mai ales în hiposecreţie gastrică.
Granulele de amidon, picăturile de grăsime sau fibrele musculare (ca resturi alimentare), se văd
în lichidul rezidual, şi în prima eprubetă după reziduu, dar numai în cazul utilizării unui tip de prânz de
probă care să conţină astfel de alimente.
Numărătoarea leucocitelor din sucul gastric
Se amestecă 1ml de sediment cu 9 ml ser fiziologic.
Din amestecul omogenizat se iau 2 ml într-o eprubetă
Se adaugă 2-3 picături de albastru de metilen 1%.
În continuare se procedează ca la numărarea leucocitelor din sânge
Numărul normal de leucocite este de 80-530/ mm3. În gastritele cronice şi în cancer numărul de
leucocite este foarte crescut (2.500-6.000/mm3)

Explorarea biochimică a sucului gastric

Reacţia normală a sucului gastric este acidă (pH-ul=1,6-2,0). Se poate determina electrometric,
sau chimic.
Determinarea acidităţii
Sucul gastruic conţine acid clorhidric liber, acid clorhidric legat de substanţe proteice (numit şi
HCl combinat) şi acizi organici, ca acidul acetic, acidul butiric, acidul lactic.
Aciditatea se dozează fie pe cantitatea totală a sucului gastric obţinut prin tubaj, fie prin
determinarea în fiecare probă recoltată după prânzul de probă. Sucul gastric este centrifugat 10 min. la

3
3.000 de rotaţii/min. Supernatantul este supus, apoi, examenului pentru determinarea acidităţii
libere, acidităţii combinate şi acidităţii totale.
Determinarea acestor trei tipuri de acidităţi se poate realiza prin metoda volumetrică Töpfer-
Linossier.

EXAMENUL CONŢINUTULUI DUODENAL.

Conţinutul duodenal este un amestec alcătuit din conţinutul gastric ce trece prin pilor la care se
adaugă secreţia pancreasului şi secreţia glandelor duodenale. Examenul conţinutului duodenal va
conţine două parţi, examenul bilei şi examenul sucului pancreatic.
Conţinutul duodenal se obţine prin tubajul duodenal. Acesta se face la fel ca şi tubajul gastric,
utilizând sonda Einhorn, sterilizată prin fierbere. După ce sonda a ajuns în stomac, pe cale bucală sau
nazală, bolnavul se culcă pe partea dreaptă şi, din când în când, înghite sonda, până când la semnul
corepunzător lungimii 65-80 de cm ajunge la arcada dentară. Sonda pătrunde prin pilor în duoden,
ceea ce se confirmă prin aceea că prin sondă se scurge un lichid de culoare galbenă. Proba că prin
sondă vine lichid biliar se face măsurând pH-ul, care nu trebuie să fi puternic acid (aşa cum este în
stomac), ci este alcalin.
Altă posibilitate este să se urmărească radiologic sau ecografic pătrunderea sondei prin pilor.

Examenul bilei
Ficatul secretă bilă, care prin canalul coledoc ajunge în intestin. Canalul coledoc are o
ramificaţie, canalul cistic care merge la vezica biliară. În perioadele dintre digestii, capătul dinspre
intestin al canalului coledoc, unde se află sfincterul Oddi, este închis. Bila formată în ficat se scurge
prin canalul cistic în vezicula biliară, unde o parte din apă se resoarbe, bila concentrându-se. În timpul
digestiei bila se scurg în intestin, atât din ficat cât şi din vezicula biliară, prin contracţia acesteiaşi
dechiderea sfincterului.
Bila este un lichid format din apă şi substanţe solide. Printre acestea cele mai importante sunt
pigmenţii şi sărurile biliare, acizii graşi, colesterolul, lecitina şi alte grăsimi şi săruri anorganice.
Culoarea bilei este galben aurie, când provine direct din ficat, şi verzuie brună când provine din
vezicula biliară. Examenul bilei are ca obiective să deceleze prezenţa elementelor inflamatoare, a
microorganismelor, şi să exploreze permeabilitatea căilor biliare.
PROBA MELTZER-LYON
Proba Meltzer-Lyon. Tubajul se face pe nemâncate: la 10 -15 minute după ce s-au scurs 20-
30ml de suc duodenal (bila A), se injectează prin sondă 30-40 ml de soluţie apoasă 25% de sulfat de
4
magneziu. După 10-20 minute de la administrare se scurg prin sondă 10-30 ml de bilă brun-verzuie
(bila B-bila veziculară). Apoi continuă să se scurgă o bilă de culoare mai deschisă (bila C-bila
hepatică).
Interpretarea probei Meltzer Lyon.
Proba este negativă atunci când nu se obţine billă B. In aceste cazuri poate fi bănuită o leziune
a veziculei sau a canalului cistic. Această situaţie se întâlneşte în :
Colecistita litiazică în care vezicula biliară este scleroasă şi plină de calculi.
Calculoza canalului cistic
Proba este pozitivă atunci când prin tubaj se obţine o bilă B brun închisă.
În cazul în care se obţine o bilă B foarte închisă la culoare, aproape neagră, cu vâscozitate
crescută, poate fi vorba de o stază veziculară.
Cele trei bile extrase (bila A, bila B, bila C) sunt supuse imediat unui examen macroscopic,
microscopic şi chimic. La fiecare porţiune de extract biliar se observă şi timpul de scurgere, aspectul şi
culoarea. Cantitatea medie de conţinut duodenal este de 1200ml /24h, din care 700-800ml sunt
reprezentaţi de bilă, iar 300ml de sucul pancreatic.
Examenul microscopic al bilei
Este foarte important ca acesta să se facă imediat după recoltare deoarece elementele celulare
sunt distruse rapid de fermenţii digestivi.
Se pregătesc din sediment:
preparatul nativ între lamă şi lamelă;
preparatul colorat pentru examenul citologic.
În mod normal, în sediment se pot găsi: elemente celulare (predomină celulele cilindrice de
provenienţă gastroduodenală) corpusculi mucinoşi, cilindroizi formaţi din mucină şi cristalele de
colesterol sau de bilirubinat /oxalat de calciu. Mai rar se pot găsi câteva polinucleare, coci.
În mod patologic, în sediment se pot găsi:
elemente celulare :
celule epiteliale descuamate din căile biliare;
celule poligonle rotunde, găsite în hepatite şi în colecistite (sunt celule hepatice);
celule multinucleate degenerate provenite din canalul pancreatic
Leucocite polimorfonucleare predominante sugerează o inflamaţie a căilor biliare sau procese
supurative hepatice
in colecistite leucocitele predomină în bila B, în duodenite şi în inflamaţii ale căilor pancreatice
peredomină în bila A.
leucocite eozinofile frrecvente se găsesc în helmintiaze.
5
 cilindri mucinoşi şi biliari apar în caz de hepatite
cristalele de colesterol (au aspectul unor mici plachete de sticlă incoloră)
cristalele de bilirubinat de calciu (sunt rotunjite, de culoare galben-oranj)
(Cristalele, dacă sunt dispuse în formaţiuni organizate sunt considerate ca microcalculi.)
Elemente parazitare: Giardia (Lamblia) intestinalis, Entamoeba hystolitica sunt întâlnite ca
trofozoiţi dacă probele se lucrează imediat după recoltare. Ele sunt unicelulare, cu mai mulţi “nuclei”,
cu flageli, prezintă mobilitate.
Examenul fizico-chimic al bilei
Se pot determina, prin metodele utilizate pentru sânge sau urină: colesterolul, bilirubina, acizii
biliari, albumina.
Calculii biliari: se formează în căile biliare extrahepatice şi, mai ales, în vezica biliară. La om
sunt compuşi, în mod obişnuit, din 75-95% colesterol, restul fiind reprezentat de bilirubinat, fosfat şi
carbonat de calciu.
Calculii sunt spălaţi cu precauţie, uscaţi la 105oC şi supuşi examenului macroscopic şi
examenului chimic.
Tipuri de calculi biliari: calculi de colesterol pur, calculi de bilirubină, calculi de carbonat de
calciu, calculi micşti. Uneori este necesar să se determine tipul de calcul pentru a utiliza anumite
medicamente care să dizolve calculii. Se execută reacţii specifice pentru identificarea
carbonaţilor, fosfaţilor, calciului, magneziului, colesterolului, a pigmenţilor biliari ş.a.

ELEMENTE INTALNITE IN BILA NORMALA SI PATOLOGICA

Tabel nr. 2 Elemente întâlnite în bila normală şi patologică

Normal Patologic Boala

Mucus Puţin Numeroase flocoane Duodenite, inflamaţiile căilor

de mucus: biliare

Celule Puţine Numerose celule Inflamaţia căilor biliare

6
epiteliale cilindrice

Numeroase celule Duodenite

cubice

Leucocite Foarte puţine Numeroase Colecistite, duodenite, hepatite

epidemice

Foarte numeroase Colecistită acută

Cristale Absente, sau Cristale de colesterol Litiază biliară

rare cristale de
bilirubinat de
Cristale de Litiază biliară, asociere cu icter
Ca
bilirubinat de Ca hemolitic

Paraziţi Absenţi Giardia intestinalis, Giardiază (Lambliază)

Entamoeba Entamoebiază
hystolitica

Bacterii Colibacil Rezervor de germeni Colecistite, dudenite, pancreatite,

Stafilococi hepatite