BIOCHIMIA DIGESTIEI

FISA DE DOCUMENTARE

EXAMINĂRI ALE TRACTULUI DIGESTIV SUPERIOR

- Aceste examinări sunt efectuate fie în cabinetul medicului, fie în camere speciale pentru

aceste examinări.

- Aceste investigaţii nu necesită spitalizarea peste noapte. Examinarea poate fi făcută de un

medic radiolog sau de un tehnician radiolog.

- Trebuie ca pacientul să îmbrace un halat de spital şi să lase de o parte bijuteriile şi placa

dentară, dacă este cazul.

- Nu se poate fuma sau mesteca gumă în timpul examinării deoarece aceste activităţi

stimulează secreţia gastrică şi încetinesc digestia.

- Pacientul va sta întins pe o placă, ce transmite razele X, ce va fi adusă în faţa unui aparat de

radiologie.
- Pacientul va sta în siguranţă iar medicul se va asigura de întregul lui confort în momentul

schimbării poziţiei.

- După o examinare radiologică prealabilă pacientul va fi îndrumat să înghită bariul, acest

lucru fiind repetat pe toată durata examinării.

- Medicul va îndruma pacientul cât şi când să bea bariul. La sfârşitul examinării pacientul

poate să fi băut între o cană şi două căni şi jumătate cu mixtură de bariu.

Radiologul va urmări trecerea bariului prin tractul digestiv prin intermediul fluoroscopiei şi

de asemenea poate efectua şi câteva radiografii.

- Placa va fi înclinată sub diferite unghiuri pentru o mai bună împrăştiere a bariului.

- Se va presa uşor abdomenul pacientului cu o curea sau chiar cu mâna examinatorului.

- Se poate ca medicul să ceară pacientului să tuşească pentru a observa efectul tusei asupra

fluxului de bariu.

- Dacă se face o examinare în dublu contrast pacientul va sorbi lichidul cu bariu cu ajutorul

unui pai sau va lua tablete care eliberează dioxid de carbon la nivelul stomacului. Aerul sau

gazele ajută la o mai bună vizualizare a stomacului şi tubului digestiv chiar până în cele mai

mici detalii.

- Dacă se face examinarea întregului tub digestiv pacientul va înghiţi o soluţie de bariu iar

medicul radiolog va urmări pasajul bariului din intestinul subţire în cel gros şi va face

radiografii la fiecare 30 de minute.

- EXAMINAREA ESOFAGULUI poate dura între 10 şi 20 de minute, iar examinarea

tubului digestiv superior mai poate dura încă 10 sau 20 de minute.

- Aceste examinări pot fi făcute în acelaşi timp.

- Examinarea tubul digestiv superior împreună cu examinarea intestinului subţire poate dura

până la 2 ore sau chiar până la 6 ore.

- După ce examinarea a fost încheiată pacientul poate mânca şi bea ceea ce doreşte, asta doar

în cazul în care medicul nu va interzice un anumit aliment.

Acestuia i se va administra şi un laxativ pentru a elimina mai repede bariul din organism. De

asemenea, hidratarea cu foarte multe lichide poate fi de ajutor.

EXAMINARILE TRACTULUI DIGESTIV SUPERIOR sunt folosite pentru următoarele

situaţii:

- determinarea cauzelor simptomelor gastrointestinale cum ar fi: dificultăţile la înghiţire,

vărsăturile, regurgitarea alimentelor sau durerile abdominale (inclusiv arsurile sau durerile

chinuitoare epigastrice). Aceste simptome pot fi date de o serie de afecţiuni printre care şi

hernia hiatală (tip de hernie diafragmatică care apare la nivelul orificiului esofagian al

diafragmului şi care constă în hernierea unei porţiuni a stomacului intratoracic)

- determinarea prezenţei stricturilor, ulceraţiilor, tumorilor, polipilor sau a stenozelor pilorice

- detectarea zonelor de inflamaţie intestinală, depistarea sindromului de malabsorbţie sau a

tulburărilor de motilitate intestinală

- evaluarea simptomelor de genul pierdere inexplicabilă în greutate sau persistenţa diareei

- detectarea corpurilor străine inghiţite accidental.

ENDOSCOPIA DIGESTIVA SUPERIOARA ce foloseste un tub flexibil, subtire si

prevazut cu o camera video pentru examinarea esofagului, stomacului si a
duodenului.
 ANALIZA SUCULUI GASTRIC (STOMACAL)

Sucul gastric este secretat de stomac, fiind compus din apă, acid clorhidric, pepsină (enzimă),

mucus şi minerale. el contribuie la digestia alimentelor din stomac, În special a acelora care

conţin proteine: carne, lapte, ouă. În mod normal sucul gastric este acid. În gastrita cronică,

pelagra, în unele anemii, în tumorile stomaculu aciditatea gastrică este scăzută sau chiar

lipseşte.

Scăderea acidităţii gastrice se întâlneşte şi la unele persoane sănătoase, mai ales după vârsta

de 60 ani, după un stres care poate opri secreţia gastrică, etc. Un suc gastric cu aciditate

scăzută nu mai are capacitatea de a digera suficient alimentele care conţin proteine. Acestea

trecând nedigerate în intestin produc o serie de tulburări digestive (enterocolita).

Creşterea acidităţii gastrice (hiperaciditate) care se întâlneşte în gastritele acute, în ulcerul

gastric şi duodenal precum şi la persoanele sănătoase, după o alimentaţie care excită secreţia

acidă a stomacului (condimente, alcool, cafea) sau după tutun. Pentru aprecierea gradului de

aciditate se dozează acidul clorhidric din sucul gastric. Sucul gastric se recoltează dimineaţa

cu un tub subţire de cauciuc care se închide de către bolnav până ajunge în stomac (tubaj

gastric). Bolnavul nu trebuie să înghită saliva căci se amestecă cu sucul gastric iar dacă are o
proteză dentară mobilă trebuie să o scoată (pericol de înecare). De asemenea, înainte de

recoltare nu se vor consuma alimente, băuturi, nu se vor lua medicamente şi nu se va fuma.

Pentru a se produce o secreţie gastrică mai mare i se dă persoanei respective să bea o soluţie

slabă de alcool sau i se injectează o fiolă de histamină. Sucul gastric se extrage cu o seringă şi

se analizează. Aciditatea sucului gastric se exprimă în grame de acid clorhidric la litru (g HCl

‰) sau în ml hidroxid de sodiu normal pe 10 (ml NaOH N: 10). Acidul din stomac poate fi în

stare liberă sau legat de alte substanţe.

ANALIZA BILEI

- Bila este o secreţie a ficatului, care are rolul de a favoriza digestia grăsimilor alimentare.

- Secreţia biliară mai întâi se colectează într-un rezervor, în vezica biliară şi de acolo se varsă

în intestin după necesităţile organismului.

- În vederea analizelor, bila se recoltează fie în spital, fie în policlinică.

- Sunt valabile aceleaşi recomandări menţionate la analiza sucului gastric.

- Extragerea bilei se face cu un tub subţire de cauciuc care se înghite de către bolnav până

ajunge în duoden (tubaj duodenal).

Cu ajutorul unei seringi se recoltează trei probe de bilă: proba A, care provine din canalul

biliar, proba B care provine din vezica biliară şi proba C, care provine direct din ficat.
Din lichidul biliar se fac analize microscopice şi bacteriologice. Analizele microscopice

urmăresc să descopere leucocite, eritocite, levuri, paraziţi (giardia sau lamblia), care în mod

normal nu se găsesc în bilă. Uneori se pot găsi şi cristale care stau la baza formării calculilor

biliari. Analizele bacteriologice depistează microbii cauzatori ai infecţiilor biliare.

MI.DRAGOMIR MARIA CORINA