FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ GENERALĂ

NURSING
GENERAL
CURS
 EXPLORĂRI SPECIFICE
BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI
ALE APARATULUI DIGESTIV
CURS 8

1. Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

2. Paracenteza
3. Explorări paraclinice ale aparatului digestiv
4. Probe funcţionale ale aparatului digestiv
1. Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

A) Tubajul şi spălătura gastrică
Prin tubaj gastric se înţelege evacuarea conţinutului stomacal
printr-un tub de cauciuc, numit sondă gastrică.
Tubajul poate fi executat numai pentru evacuarea simplă, dar
poate fi însoţit sau urmat de spălătura cavităţii stomacale.
Scopul tubajului poate fi explorator sau terapeutic.
Tubajul se mai execută şi cu scopul de a alimenta bolnavul prin
sondă.
Cu scop explorator tubajul se execută pentru recoltarea
conţinutului stomacal, în vederea determinării chimismului gastric,
precum şi pentru studierea funcţiei evacuatoare a stomacului.
Tubajul executat cu scop explorator poate fi însoţit de spălătura
conţinutului stomacal, cu scopul de a găsi bacili tuberculoşi înghiţiţi de
bolnavi sau pentru determinarea naturii unor substanţe străine, toxice,
ingerate de bolnavi.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv
Cu scop terapeutic, tubajul este însoţit întotdeauna de spălătură
gastrică urmărind golirea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de
exudate şi substanţe străine depuse.
Spălătura executată cu scop terapeutic se va practica în caz de
intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice, în stază gastrică însoţită de
procese fermentative gastrice precum şi pentru pregătirea preoperatorie
în intervenţiile de urgenţă sau la operaţiile de stomac.
B) Tubajul duodenal
Prin tubaj duodenal se înţelege introducerea unei sonde dincolo
de pilor, realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.
Scopul sondajului duodenal poate fi explorator sau terapeutic.
Pe lângă acestea prin sonda duodenală bolnavul poate fi alimentat
în anumite împrejurări.
Cu scop explorator, tubajul duodenal se execută pentru extragerea
conţinutului duodenal format din conţinut gastric pătruns în duoden, bilă,
suc pancreatic şi secreţia proprie a mucoasei duodenale.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

Tubajul duodenal permite o apreciere a funcţiei căilor biliare

extrahepatice şi a puterii de concentrare a vezicii biliare, precum şi de
descoperire a unor aspecte anatomo-patologice ale unor organe (duoden,
căi biliare, ficat, pancreas), care modifică aspectul, cantitatea,
compoziţia chimică sau morfologică a sucurilor obţinute prin tubaj.
Prin tubajul duodenal se mai pot pune în evidenţă bolile parazitare
ale duodenului şi ale căilor biliare.
Cu scop terapeutic, tubajul duodenal se execută pentru drenarea
căilor biliare şi pentru introducerea prin sondă a unor medicamente cu
acţiune directă asupra ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv.
În scopul alimentaţiei artificiale se introduc prin sondă lichide
hidratante şi alimente lichide în organismul bolnavilor inconştienţi sau
în imposibilitate de a înghiţi.
De asemenea, tubajul duodenal se poate efectua în scopul aspiraţiei
continue, în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale, precum şi
postoperator, după unele intervenţii pe tubul digestiv.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv
Tubajul duodenal minutat se execută în scop explorator pentru
aprecierea funcţiei de evacuare a căilor biliare extrahepatice, a puterii de
concentrare a vezicii biliare şi a fluxului biliar.
C. Tubajul intestinal. Aspiraţia intestinală continuă
Prin tubaj intestinal se înţelege introducerea unei sonde în
intestin, dincolo de limitele duodenului.
Scopul tubajului intestinal poate fi alimentarea sau hidratarea
bolnavului prin sondă.
Indicaţia majoră a tubajului intestinal este aspiraţia intestinală
continuă.
Tubajul intestinal combinat cu aspiraţia intestinală continuă poate
să temporizeze intervenţia chirurgicală în cazul ileusului mecanic şi
poate constitui principala metodă de tratament în cazul ileusului paralitic.
Cantităţile de lichide (gastric, duodenal, intestinal) se păstrează
pentru a le arăta medicului, se măsoară exact cantitatea eliminată zilnic şi
se notează în foaia de temperatură.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

D. Clismele
Clisma reprezintă o formă specială a tubajului, prin care se
introduc diferite lichide în intestinul gros.
Scopul clismelor poate fi: evacuarea conţinutului intestinului
gros, introducerea unor substanţe medicamentoase în organism pe cale
rectală, introducerea unor substanţe de contrast, cu scopul de a executa
examinări radiologice, alimentarea sau hidratarea bolnavului.
După efectul pe care îl urmărim, clismele se împart în:
a. clisme evacuatoare care pot fi: simple, înalte, prin sifonaj,
uleioase, purgative;
b. clisme terapeutice care pot fi: medicamentoase, cu efect local,
anestezice;
c. clisme alimentare care pot fi: hidratante, picătură cu picătură;
d. clisme baritate cu scop explorator.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv
a) Clisme evacuatoare
Clisma evacuatoare simplă are scopul de a goli intestinul gros. Ea se
utilizează, fie pentru a provoca scaun, fie cu scopul de a pregăti bolnavul
pentru anumite examinări speciale ca rectoscopie, irigoscopie etc.
Clisma înaltă se utilizează pentru îndepărarea fecalelor din părţile
superioare ale colonului. Ea se utilizează adesea pentru pregătirea
preoperatorie în cazul intervenţiilor asupra intestinului şi colonului, înaintea
clismelor baritate, precum şi pentru pregătirea bolnavilor pentru radiografii ale
bazinului, uterului, rinichilor etc.
Clisma prin sifonaj se utilizează pentru îndepărtarea mucozităţilor,
puroiului, altor exudate sau a toxinelor microbiene de pe suprafaţa
mucoaselor. Ea se mai aplică în parezele intestinale şi în cazurile în care se
bănuieşte o ocluzie intestinală.
Clisma uleioasă se utilizează în constipaţiile cronice cu retenţii
îndelungate de scaun, însoţite de dureri abdominale, când clismele simple nu
au dat rezultate.
Clisma purgativă se utilizează pentru a evacua conţinutul colonului
folosind o soluţie concentrată de sulfat de magneziu care, prin mecanism
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv
b) Clisme terapeutice
Clisma terapeutică are scopul de a introduce în organism substanţe
medicamentoase, când calea orală nu este practicabilă, sau de a exercita un
efect local asupra mucoasei, accesibilă clismei.
Se va recurge la calea rectală de administrare a medicamentelor la
bolnavii inconştienţi, la cei care refuză luarea medicamentelor pe cale orală, la
cei care au suferinţe ale stomacului şi este necesar să se evite contactul cu
acestea.
Clisma terapeutică este precedată totdeauna de clisma evacuatoare.
Clisma terapeutică (medicamentoasă) se mai utilizează şi pentru
efectuarea anesteziei generale atunci când narcoza prin inhalaţie este
contraindicată, datorită unor procese patologice pulmonare. Clisma
medicamentoasă se mai utilizează şi în cazuri în care se urmăreşte un efect
local, independent de evacuarea colonului. Astfel se utilizează: clisma cu
bicarbonat de sodiu, pentru dizolvarea mucusului intestinal; clisma cu infuzie
de muşeţel pentru absorbţia gazelor intestinale şi atenuarea proceselor
inflamatoare ale mucoasei rectale; clisma pentru calmarea durerilor locale;
clisma dezinfectantă cu sulfamide, soluţie de albastru de metilen muşeţel etc;
clisma antiinflamatorie cu cortizon; clisma epitelizantă cu vitamina A etc.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv
c) Clisme alimentare
Datorită capacităţii de absorbţie a mucoasei rectale, clismele pot
fi utilizate şi pentru alimentarea şi hidratarea organismului.
Clisma alimentară este indicată în cazurile în care alimentaţia pe
cale orală este imposibilă sau contraindicată pe o perioadă de câteva zile.
Clismele alimentare se administrează picătură cu picătură şi ea
trebuie să fie precedată de o clismă evacuatoare, efectuată odată în cursul
zilei şi anume dimineaţa.
d) Clisma exploratoare
Clisma exploratoare include clismele baritate, utilizate pentru
explorarea radiologică a colonului, care este întotdeauna precedată de o
clismă evacuatoare.
Sondaje şi spălături ale aparatului digestiv

E. Spălătura cavităţii bucofaringiene

Spălătura cavităţii bucofaringiene are scopul de a îndepărta de pe
mucoasa bucală, amigdale şi mucoasa faringiană exudatele patologice şi
într-o oarecare măsură să se acţioneze pe suprafeţele amintite cu soluţii
dezinfectante sau alte soluţii medicamentoase.
Durata contactului lichidului de spălătură cu mucoasele
respective fiind mult prea mică, valoarea terapeutică a metodei este mai
mult mecanică.
Spălătura se face în special în cursul bolilor infecţioase, care
afectează istmul bucofaringian, mucoasa cavităţii bucale şi a faringelui.
2. Paracenteza (puncţia abdominală şi peritoneală)

Paracenteza (puncţia abdominală şi peritoneală)

Paracenteza reprezintă traversarea peretelui abdominal şi
pătrunderea în cavitatea peritoneală cu ajutorul unui trocar, în vederea
evacuării unei colecţii de lichid.
În caz că traversarea peretelui abdominal se face numai cu scop
de diagnostic, atunci vorbim de puncţie exploratoare a abdomenului.
Paracenteza este o metodă de tratament în ascitele masive, când
colecţia de lichid este atât de abunentă, încât prin presiunea exercitată
asupra diafragmului provoacă tulburări respiratorii şi circulatorii sau
când prin presiunea exercitată asupra venei cave inferioare provoacă
edeme de compresiune ale membrelor inferioare.
Paracenteza se mai practică în cazurile în care prin tratamentele
obişnuite nu se ajunge la resorbţia lichidelor. Ascita se acumulează în
cavitatea peritoneală în cazul obstacolelor faţă de circulaţia portală, ceea
ce detemină o hipertensiune în ramurile venei porte. Acest obstacol poate
fi ciroza hepatică, insuficienţa cardiacă, tumorile peritoneale etc. Puncţia
abdominală se mai practică şi în cazul dializei peritoneale.
3. Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

A. Examinarea radiologică a tubului digestiv
1. Radioscopia simplă de orientare „pe gol” a abdomenului
Această examinare se face fără nici o pregătire prealabilă.
Procedeul este utilizat în primul rând la bolnavii suspectaţi de
abdomen acut, când încercările de golire a tubului digestiv şi
administrarea substanţelor de contrast ar putea provoca agravarea bolii
de bază cu consecinţe fatale.
Organele abdominale au aceeaşi putere de absorbţie faţă de razele
Roengen şi ca atare nu pot fi diferenţiate. În unele forme ale
abdomenului acut (perforaţii, ocluzii) iau naştere transparenţe patologice
prin pătrunderea aerului în cavitatea peritoneală sau prin formarea de
niveluri de lichide în ansele intestinale destinse, care realizează contraste
radiologice cu mare valoare de diagnostic.
Radioscopia şi radiografia simplă a abdomenului poate evidenţia
corpi străini radioopaci în tubul digestiv sau în organele extradigestive
(calculi renali sau biliari radioopaci).
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

2. Examenul radiologic al stomacului şi intestinului

Organele cavitare ale abdomenului nu pot fi puse în evidenţă
decât cu ajutorul substanţelor de contrast (sulfat de bariu).
Acestea, umplând organele respective, se proiectează pe ecranul
sau filmul radiologic sub forma mulajului interior al cavităţii pe care le-a
umplut.
3. Examenul radiologic al colonului
Ca şi restul tubului digestiv, colonul, pentru a putea fi examinat
radiologic trebuie complet evacuat şi umplut cu substanţă de contrast
(sulfat de bariu).
Umplerea colonului cu substanţă radioopacă se face în mod
automat după examenul prealabil al restului tubului digestiv.
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

B. Colecistografia şi colecistocolangiografia
Vezica biliară nu dă imagine radiologică, cu excepţia cazurilor
când se impregrează cu săruri calcare sau dacă conţine calculi
radioopaci.
Pentru a o face vizibilă, ea trebuie să fie umplută cu o substanţă
de contrast.
Colecistografia este metoda de opacifiere şi radiografiere numai a
vezicii biliare.
Dacă însă se opacifiază întregul sistem al căilor biliare în vederea
radiografierii lor metoda poartă numele de colecistocolangiografie.
Pentru colecistografie, substanţa de contrast se poate administra
fie pe cale orală, fie pe cale intravenoasă.
Pentru colecistocolangiografie, substanţa de contrast se poate
introduce în organism numai pe cale venoasă.
Pentru ambele examinări se utilizează substanţe de contrast cu
conţinut de iod.
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

Colecistografia se face cu Razebil (substanţă de contrast pe bază

de iod), care umple vezica biliară sau cu acid iopanoic care opacifiază
vezica după administrare.
Substanţa opacă administrată se absoarbe pe calea venei porte,
ajungând la ficat, care o excretă împreună cu bila.
În acest fel, ajunge în vezica biliară, unde se concentrează.
Colecistocolangiografia se face cu Pobilan (substanţă de contrast
pe bază de iod), administrată intravenos, care opacifiază întregul sistem
al căilor biliare.
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

C. Endoscopia tubului digestiv

Segmentele tubului digerstiv superior pot fi explorate separat cu
aparate adecvate segmentelor respective: esofagoscop, gastroscop,
duodenoscop sau cu panendoscop, cu care se pot cuprinde toate
segmentele accesibile examenului endoscopic (esofag, stomac, duoden şi
porţiunea superioară a jejunului).
1. Esofagoscopia
Esofagoscopia este metoda de explorare a lumenului esofagian
sub vizibilitate directă cu ajutorul unui aparat numit esofagoscop.
Esofagoscopia se execută în primul rând cu scop de diagnostic.
Prin această metodă pot fi puse în evidenţă inflamaţiile
esofagului, leziunile TBC, structurile cicatriciale şi neoplazice,
traumatismele prin corpi străini, ulceraţiile.
Esofagoscopia se execută şi în scop terapeutic.
Prin ea se poate supraveghea extragerea corpilor străini, incizia
unor abcese, cauterizarea şi badijonarea unor ulceraţii.
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

2. Gastoduodenoscopia
Gastroduodenoscopia este metoda prin care se explorează starea
mucoasei gastrice şi duodenale sub vizibilitate directă cu ajutorul unui
instrument optic cu sursă de lumină proprie (panendoscop), care se
introduce prin esofag în stomac şi apoi prin canalul piloric în duoden
până în prima porţiune a jejunului.
Gastroduodenoscopia se execută cu scop diagnostic.
Prin această metodă pot fi puse în evidenţă modificările anatomo-
patologice ale peretelui stomacal şi duodenal.
Gastroduodenoscopia se execută şi în scop terapeutic.
Prin ea se fac prelevări histopatologice, se îndepărtează corpii
străini, se realizează hemostaza, cauterizarea şi badijonarea unor
ulceraţii.
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

3. Rectoscopia şi rectosigmoidoscopia
Rectoscopia este metoda de explorare endoscopică a segmentului
inferior al tubului digestiv cu ajutorul unui aparat numit rectoscop.
Scopul examinării este punerea în evidenţă a modificărilor
porţiunii terminale a tubului digestiv până la o adâncime de 30 de cm de
orificiul anal (rect, ampulă rectală, ultima porţiune a colonului sigmoid).
4. Colonoscopia
Colonoscopia este metoda de explorare a mucoasei intestinului
gros în toată lungimea lui cu un aparat numit colonoscop.
Raza de extindere a acestei metode depăşeşte limita colonului,
trecând prin valvula iliocecală în ileonul terminal.
Scopul colonoscopiei este explorator (inspecţie, prelevări şi
biopsii) şi curativ (extirpări şi cauterizări de polipi, injectare de
medicamente, hemostază, extragere de corpi străini).
Explorări paraclinice ale aparatului digestiv

D. Scintigrafia digestivă
Explorarea radioizotopică a stomacului se face cu 99mTc
administrat intravenos care este concentrat rapid în tiroidă, la nivelul
glandelor salivare şi în mucoasa gastrică.
Scintigrafia propriu-zisă nu aduce date suplimentare faţă de
examenul radiologic, însă ea permite evidenţierea diveticulilor Meckel.
Digestia şi absorbţia alimentelor poate fi urmărită cu ajutorul
substanţelor alimentare marcate cu elemente redioactive.
Prin această metodă se explorează în special grăsimile marcate cu
131Iod. Administrând bolnavului pe cale bucală o cantitate de grăsime
marcată, aceasta, după procesul de digestie, va fi absorbită sau dacă
aborbţia nu se poate face, va fi eliminată prin scaun, putând fi urmărită în
sânge sau fecale.
Dintre organele aparatului digestiv în primul rând căile biliare
beneficiază de explorări scintigrafice, care pun în evidenţă vezica biliară,
căile biliare extrahepatice, permeabilitatea lor şi trecerea radiotrasorului
în intestin, contribuind la diagnosticul diferenţial al icterelor.
4. Probe funcţionale ale aparatului digestiv

Probe funcţionale ale aparatului digestiv

Explorările funcţionale ale aparatului digestiv au scopul de a stabili
capacitatea funcţională a segmentelor acestui aparat, precum şi a
ansamblului lui.
Funcţiile organelor studiate sunt alcătuite dintr-o serie de funcţii
parţiale, care, explorate şi analizate în parte, scot în evidenţă nu numai
valoarea cantitativă a deficitului funcţional, ci şi mecanismul prin care s-
au constituit dereglările şi astfel fac posibil tratamentul lor patogenic.
Explorarea funcţională a tubului digestiv
Explorarea funcţională a tubului digestiv prevede studiul digestiei
propriu-zise, al transportului alimentelor în cursul digestiei prin tubul
gastrointestinal, absorbţia lor şi evacuarea rezidurilor.
Probe funcţionale ale aparatului digestiv

Examenul radiologic al tubului digestiv se poate face în

ansamblul lui prin ingerarea substanţei de contrast şi urmărirea acesteia,
sub ecranul radiologic, de-a lungul esofagului, stomacului, duodenului,
intestinului şi colonului până la evacuare.
În cursul examinării se urmăreşte permeabilitatea segmentelor
tubului digestiv, structura mucoasei, tonusul pereţilor, mişcările
peristaltice, viteza de evacuare şi eventualele defecte de umplere.
Studiul colonului se poate face şi prin umplerea lui cu substanţă
radioopacă pe cale retrogradă prin metoda numită irigoscopie.
Tubajul gastric urmăreşte explorarea funcţiilor secretoare,
evacuatoare şi chimice ale stomacului şi punerea în evidenţă a unor
elemente patologice ale conţinutului gastric formate pe loc sau ajunse în
stomac în mod secundar prin înghiţire.
Probe funcţionale ale aparatului digestiv
Tubajul se poate executa pe stomacul gol sau prin provocarea secreţiei
gastrice cu excitanţi alimentari sau medicamentoşi.
Se determină sucul gastric secretat într-o oră şi secreţia nocturnă.
Se face testul la histamină şi testul la insulină.
Se examinează macroscopic şi microscopic sucul gastric (cantitate,
aspect, culoare, miros precum şi eventualii constituienţi anormali) .
Se determină aciditatea gastrică fără tubaj gastric.
Tubajul duodenal se face pentru studiul digestiei intestinale prin
recoltarea sucului duodenal şi a sucului intestinal.
Examenul materiilor fecale constituie una din cele mai valoroase
metode de explorare a tubului digestiv.
B. Explorarea funcţională a pancreasului
Explorarea funcţională a pancreasului se face prin analiza materiilor
fecale, dozarea fermenţilor pancreatici în fecale, suc duodenal, sânge şi
urină, precum şi prin studiul funcţiei ţesutului insular Langerhans.