MEDICINĂ INTERNĂ ȘI NURSING

SPECIFIC II
GASTROENTEROLOGIE ȘI
NURSING SPECIFIC

PROF. ALINA MIHALACHE

 EXAMINĂRI PARACLINICE

• Examene de laborator
• Examene endoscopice:
esofagoscopie,
gastroscopie, colonoscopie,
recto-sigmoidoscopie
• Examene radiologice
 EXAMENE DE LABORATOR
Sânge: analiza sângelui este utilizată
pentru investigarea disfuncţiilor
hepatice, pancreatice şi a
malabsorbţiei intestinale.
Intervenţii nursing: asistenta
medicală va informa pacientul
asupra necesităţii tehnicii, modul de
efectuare (puncţie venoasă), repaus
alimentar cu 10-12 ore înainte de
teste (fosfatază alcalină, lipaze,
colesterol,
TGO,TGP, etc.).
Urină: analiza urinei oferă
informaţii despre funcţia hepatică
şi biliară.
Bilirubina şi urobilinogenul sunt teste
obişnuit efectuate pentru evaluarea
funcţiei hepatice, iar pentru evaluarea
pancreasului, amilazuria.
Intervenţii nursing: explicarea
necesităţii efectuării tehnicii, a
modului de recoltare a urinei.
Materii fecale
- examen macroscopic, microscopic, chimic;
- oferă informaţii despre funcţia de digestie şi absorbţie a
aparatului digestiv.

Intervenţii nursing
- explicarea scopului examinării;
- instruirea pacientului referitor la necesitatea
respectării regimului alimentar cu 3 zile înainte şi întreruperea
tratamentului medicamentos (care ar putea influența procesele
digestive şi tranzitul intestinal).
 Secreţia gastrică bazală: - se aspiră secreţie gastrică prin sondaj gastric,
pacientul va fi relaxat şi izolat de toate sursele senzoriale ce pot stimula
secreţia gastrică (miros de alimente, prezenţa unor alimente, stres psihic, etc)
pentru acurateţea testului.

Intervenţii nursing:
- se informează pacientul referitor la necesitatea restricţiei alimentare 12 ore,
a ingestiei de lichide şi a fumatului 8 ore înaintea testului,
- suprimarea tratamentului cu antiacide, colinergice, anticolinergice,
adrenocorticosteroizi cu 24 ore înaintea testului (dacă tratamentul trebuie
continuat se va menţiona acest lucru pe buletinul de trimitere),
- efectuarea sondajului gastric,
- recoltarea secreţiei gastrice şi trimiterea probelor la laborator.
 SONDAJUL GASTRIC

Definiţie. Sondajul sau tubajul gastric reprezintă introducerea unei sonde gastrice
Faucher, Levin pe cale orală sau nazală prin faringe şi esofag în stomac.
Scop:
• explorator: recoltarea conţinutului stomacal în vederea evaluării funcţiei chimice şi
secretorii (chimismul gastric) şi pentru evaluarea funcţiei evacuatorii gastrice
• terapeutic: evacuarea conţinutului toxic din stomac ; curăţirea mucoasei gastrice de
exudate şi substanţe străine depuse; hidratarea şi alimentarea bolnavului;
introducerea unor substanţe medicamentoase
Materiale necesare
• de protecţie: şorţuri din cauciuc sau din material plastic, muşama şi aleză, prosoape
• sterile: sonda Levin, Faucher, 2 seringi de 20 ml, mănuşi, pense hemostatice,
eprubete;
• nesterile: tăviţă renală, tavă medicală, pahar cu apă aromată, pahar cu apă pentru
proteză, recipient pentru colectare;
• medicamente: la indicaţia medicului.
 Pregătirea pacientului
psihic: se informează pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii şi este rugat să respecte
indicaţiile date în timpul sondajului
fizic:
• se aşează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept şi se protejează cu
şorţul de material plastic
• i se îndepărtează proteza dentară (când este cazul) şi se aşează tăviţa renală sub bărbia
pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din cavitatea bucală, pacientul fiind
solicitat să menţină tăviţa în această poziţie
• pacientul nu va mânca în dimineaţa efectuării examenului

Efectuarea procedurii
• asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun şi îmbracă şorţul de material plastic și îşi
pune mănuşile,
• umezeşte sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe şi esofag,
• se aşează în dreapta bolnavului şi îi fixează capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână
şi torace,
• prinde cu mâna dreaptă extremitatea rotunjită a sondei ca pe un creion,
• cere pacientului să deschidă larg gura , să respire adânc şi introduce capătul sondei
până la peretele posterior al faringelui, cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând
bolnavul să înghită,
• prin deglutiţie sonda pătrunde în esofag şi este împinsă foarte atent spre stomac (la
marcajul 40-50 cm citit la arcada dentară),
• verifică prezenţa sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul
seringii şi se fixează sonda,
• se aspiră sucul gastric cu seringa pentru diferite probe,
• se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, cu prudenţă, după comprimarea ei cu o
pensă hemostatică,
• când capătul liber al sondei ajunge în gura pacientului se prinde cu mâna stângă şi
se îndepărtează sonda,
• goleşte conţinutul sondei în vasul colector şi se aşează sonda în tăviţa renală,
• se pregăteşte produsul pentru laborator- completarea formularelor, etichetare.
 Îngrijirea ulterioară a pacientului
o i se oferă un pahar cu apă aromată să-şi clătească gura şi se şterg mucozităţile de pe
faţă şi bărbie,
o se îndepărtează tăviţa şi şorţul şi i se oferă proteza dentară (după caz),
o se aşează pacientul în poziţie comodă,
o se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras.

Accidente
• Greaţă şi senzaţie de vărsătură =>se înlătură fie printr-o inspiraţie profundă, fie se
efectuează anestezia faringelui cu o soluţie de cocaină 2%;
• Sonda poate pătrunde în laringe->apare reflexul de tuse, hiperemia feţei, apoi cianoza
=>se îndepărtează sonda;
• Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare =>desfundarea se face prin insuflaţie cu
aer;
• Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţie.
 
 Observaţii

 tubajul gastric se efectuează în condiţii de asepsie, putând fi efectuat şi pe cale

endonazală (sonda Levin);
 pacienţilor inconştienţi li se urmăresc respi­raţia, culoarea feţei (verificarea căii de
pătrun­dere a sondei se face prin introducerea capătului liber într-un pahar cu apă -
apariţia bule­lor de aer confirmă pătrunderea în căile respi­ratorii);
 o formă particulară de sondare în scop he­mostatic este introducerea sondei
Blakemore.

DE EVITAT:
Ungerea sondei cu ulei sau alte substanţe grase (provoacă greaţă pacientului)
 

 
 Testul de stimulare a acidului gastric:
- constă în măsurarea secreţiei de acid gastric la o oră după
administrarea unui stimulent al acidului gastric
(ex.Pentagastrin - subcutanat);
- se efectuează imediat după testul secreţiei acide gastrice
când se constată secreţie gastrică insuficientă.
Intervenţii nursing:
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea, să nu
fumeze cu 12 ore înainte de test,
- informarea pacientului referitor la locul şi durata examenului,
- testarea sensibilităţii la Pentagastrin,
- suprimarea tratamentului medicamentos.
Analiza lichidului peritoneal:
- include aprecierea aspectului, conţinutului de eritrocite,
leucocite; examen citologic, examen microbiologic;
- determinarea proteinelor, glucozei, amilazei, fosfatazei alcaline,
- lichidul se recoltează prin paracenteză .

Intervenţii nursing:
- măsurarea funcţiilor vitale din 15' în 15' în timpul procedurii de
recoltare,
- observarea unor semne ca: paloare, transpiraţie, anxietate şi a
semnelor şi simptomelor specifice şocului, hemoragiei.
 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA
PARACENTEZĂ

Definiţie
Puncţia abdominală sau paracenteza constă în traversarea peretului
abdominal cu ajutorul unui ac/trocar.
Scop
• explorator: punere în evidenţă a prezenţei lichidului peritoneal;
recoltarea lichidului şi examinarea în laborator .
• terapeutic: evacuarea unei colecţii libere de lichid în ascite masive;
pentru efectuarea dializei peritoneale.
Indicaţii:
- ascite masive, ascite care nu se resorb prin metodele obişnuite de
tratament, hemoperitoneu.
Contraindicaţii:
chisturi ovariene mari, sarcină;
diateze hemoragice(tendința organismului la
hemoragii repetate, stare hemoragipară) şi în
precomă;
 infecții tegumentare (celulitã) la locul puncției,
 prezența de aderențe peritoneale (zone
cicatriciale posttraumatice sau
postoperatorii), pacienți cu meteorism abdominal.
•Locul puncţiei
- în fosa iliacã stângã (linia Monroe -Richter),
în regiunea subombilicală.
LOCURI ELECȚIE - PUNCȚIE ABDOMINALĂ
 Materiale necesare
• de protecţie a patului: muşama,aleză,
paravan
• pentru dezinfecţia tegumentului: alcool
iodat
• instrumente şi materiale sterile:
- ac/trocar steril pentru puncție, cateter
special din plastic siliconat (trusă de
perfuzie)/ tub de drenaj (50cm),
- seringi de 5 şi 20 ml , bisturiu, pense
hemostatice, câmp chirurgical, mănuşi
chirurgicale, comprese, tampoane,
leucoplast;
- pentru recoltarea şi colectarea lichidului,
eprubete, cilindru gradat, vas gradat de
10 I, tăviţă renală, cearşaf împăturit pe
lungime.
• - substanţe medicamentoase, anestezice
locale (Novocaină 1%), tonice cardiace.
Pregătirea pacientului
• psihică: se informează asupra
necesităţii puncţiei, se obţine
consimţământul
• fizică: - se invită să urineze;
- se dezbracă regiunea
abdominală;
- se măsoară circumferinţa
abdominală și
greutatea corporală;
- se aşează pacientul în poziţie
decubit dorsal în pat;
- i se asigură securitatea şi
intimitatea.
 Execuţia puncţiei:
• se face de către medic, ajutat de două asistente în salon sau în sala de tratamente
Rolul asistentei in cursul punctiei propriu-zise:
• spală, dezinfectează mâinile, îmbracă mănuşile;
• pregăteşte patul cu muşama, aşează pacientul în poziţia corespunzătoare locului ales;
• pregăteşte locul puncţiei, dezinfectează locul, serveşte medicului seringa încărcată cu
anestezic;
• menţine pacientul în poziţia dată;
• serveşte mănuşile chirurgicale medicului, dezinfectează locul puncţiei;
• serveşte instrumentarul medicului ce efectuează puncţia;
• supraveghează permanent faciesul, respiraţia, starea generală a bolnavului;
• recoltează în eprubete lichidul de ascită; serveşte medicului tubul prelungitor al canulei
trocarului (pentru evacuare);
• supraveghează scurgerea lichidului în vasul colector;
• supraveghează pacientul; schimbă poziţia pacientului dacă se întrerupe scurgerea
lichidului;
• după terminarea puncţiei ingrijeşte locul puncţiei (pansament steril) şi bandajează
abdomenul cu cearşaful (pentru a evita colapsul vascular).
 Îngrijirea ulterioară a pacientului

• se aşază comod în pat, astfel ca locul

puncţiei să fie cât mai sus pentru a evita
presiunea asupra orificiului şi scurgerea
lichidului în continuare;
• după 6 ore se îndepărtează cearşaful strâns
în jurul abdomenului;
• se măsoară circumferinţa abdominală şi se
notează;
• se monitorizează pulsul, tensiunea arterială,
se notează valorile înregistrate în primele 24
de ore
• pansamentul se schimbă, respectând
măsurile de asepsie.

 
Pregătirea produsului pentru examinare:

• Examenul macroscopic constă în:

- măsurarea cantităţii de lichid, apecierea aspectului, determinarea densităţii;
• Reacţia Rivalta (diagnosticul diferențial al exsudatelor inflamatorii, bazată pe precipitarea
*fibrinei, care se găseste în exsudate din abundență=> lichidul devine tulbure, spre
deosebire de lichidele neinflamatorii, transsudate, care nu conțin fibrina=>lichid limpede);
Examenul citologic, bacteriologic, biochimic => eprubetele cu li­chid, etichetate, se trimit la
laborator.

Reorgani­zarea:
- selectarea deşeurilor rezultate conform P.U.
- Notarea puncţiei în foaia de observaţie (se notează cantitatea de lichid
evacuat, data, ora, numele persoanei care a executat puncţia);
Incidentele paracentezei

> imposibilitatea pătrunderii trocarului (se

incizează tegumentul cu vârful bisturiului )
> puncție negativă, prin obstrucția acului
cu fragmente tisulare (se introduce xilină
sau ser fiziologic pentru dezobstruare sau
se repetă puncția în alt loc) sau alegerea
eronata a locului de puncție;
> oprirea scugerii lichidului peritoneal
denotă obstrucția acului cu un franjur
epiploic sau cu membrane fibrinoase (se
va încerca minima mobilizare a acului sau
repetarea puncției) 
 Accidentele paracentezei
- hemoragie digestivă sau intraperitoneală manifestată prin hematemeză,
melenă,
- Lezarea viscerelor cavitare (anse intestinale, vezica urinară),
- lezarea splinei la pacienții cu splenomegalie importantă - necesită hemostază
chirurgicală;
- lezarea ficatului la pacienții cu hepatomegalie importantă, când puncția se
practică în fosa iliacă dreaptă;
- persistenţa orificiului de puncţie prin care se scurge lichid=fistule parietale la
locul puncției;
- supurații locale (apărute ca urmare a nerespectării măsurilor de asepsie și
antisepsie);
- colaps vascular=> sincopa (reflexul vagal sincopal poate apărea datorită
înțepării peritoneului sau evacuării prea rapide a unei cantitatăți mari de
lichid=> se va practica resuscitarea cardiorespiratorie.
 BiOPSIA HEPATICĂ

- constă în recoltarea de ţesut hepatic

pentru examen histologic,
- se efectuează cu anestezie locală sau
generală,
- conduce la confirmarea diagnosticului
de hepatită cronică sau ciroză.

Necesită respectarea cu stricteţe a

măsurilor de asepsie!
 Intervenţii nursing

- se informează pacientul în ce constă tehnica, de ce este necesară, unde se

desfăşoară, cât durează,
- instruirea pacientului să nu mănânce, să nu bea cu 4 ore înaintea
procedurii,
- aşezarea pacientului în decubit lateral stâng,
- pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare efectuării tehnicii,
- după tehnică este necesar repaus la pat 12-24 ore timp în care se va
observa locul puncţiei, monitorizarea funcţiilor vitale frecvent şi cu
regularitate.
o Este importantă supravegherea atentă a pacientului pentru a sesiza orice
manifestare apărută (durere, alterarea stării generale, alterarea respiraţiei)
şi care trebuie raportată medicului.
o Pe perioada repausului pacientul va fi ajutat în satisfacerea nevoilor de
igienă personală.
 EXAMENE ENDOSCOPICE: ESOFAGOSCOPIE,
GASTROSCOPIE, COLONOSCOPIE, RECTOSCOPIE

Examenele endoscopice:
- se efectuează cu endoscop (esofagoscop, gastrofibroscop,
rectoscop, colonoscop),
- permite vizualizarea directă a mucoasei tubului digestiv pentru
diagnosticarea afecţiunilor inflamatorii, ulcerative, tumori, polipi
şi pentru obţinerea de specimene biopsice.
 Intervenţii nursing:

• pentru esofago-gastroscopie:
- se explică pacientului etapele efectuării tehnicii, locul unde se
efectuează, durata,
- se anunţă să nu mănânce, să nu fumeze în seara precedentă şi în
dimineaţa examenului,
- se avertizează pacientul că nu are voie să mănânce şi să bea timp de 6
ore după tehnică deoarece anestezia locală a faringelui, determină deglutiţie cu
dificultate,
- pacientul căruia i s-a prelevat biopsia este atenţionat să nu consume
lichide fierbinţi,
- se monitorizează funcţiile vitale timp de 12 ore după tehnică.

• pentru colonoscopie şi rectoscopie:

- explicarea tehnicii,
- cu o zi înainte regim hidric,
- în seara precedentă şi înaintea examinării cu 2-3 ore se efectuează câte o
clismă evacuatoare.
 EXPLORAREA INTESTINALĂ CU
VIDEOCAPSULA

Pentru a avea imagini cat mai clare:

Video-capsula endoscopica este o -opriți alimentația lichida și solida pentru
procedura care folosește o camera în cel puțin 12 ore înainte de procedura
miniatura, de dimensiunea unei pastile -În cele mai multe cazuri, medicul va
de vitamine, pentru a fotografia tubul prescrie un laxativ- aceasta opțiune este
digestiv. demonstrata ca fiind eficienta în
asigurarea unei calități superioare a
imaginilor.
-Totodată, pentru a nu interfera claritatea
imaginilor obținute, medicul va putea
recomanda stoparea unor anumite
medicamente (cu precadere medicamente
sau suplimente alimentare care contin fier
in compozitie)
 EXAMENE RADIOLOGICE
Radiografia abdominală
- permite detectarea tumorilor, acumulării de gaze, afecţiunilor
abdominale,
- nu necesită pregătiri speciale sau îngrijiri posttehnică.
Radiografia cu substanţă de contrast:
a) examenul cu sulfat de bariu - permite detectarea stenozelor
esofagiene, ulcere, tumori, polipi, diverticuli, hernie hiatală, tulburări
ale motilităţii.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii, scopul şi locul unde se desfăşoară,
- se anunţă pacientul să nu mănânce, să nu fumeze în dimineaţa
examenului,
- cu 1-2 zile înainte va consuma alimente uşor digerabile,
neflatulente,
 - la indicaţia medicului în seara precedentă se efectuează o
clismă evacuatoare,
- se conduce pacientul la serviciul de radiologie,
- se prepară suspensia de bariu (150 grame sulfat de bariu
se amestecă cu 200-300 ml apă până la obţinerea unei paste
omogene),
- sulfatul de bariu se administrează pe cale orală,
- la indicaţia medicului pacientul este readus la serviciul de
radiologie după 2, 8, 24 ore pentru a se urmări sub ecran
evacuarea stomacului, umplerea intestinului subţire şi a
colonului,
- după 2 ore de la începutul examinării pacientul poate
mânca.
b) colangiografia - constă în radiografierea căilor biliare (inclusiv
colecistul) pline cu substanţă de contrast administrată pe cale i.v.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- efectuarea testării la Pobilan (injectare i.v. a 1 ml de
substanţă şi supravegherea pacientului pentru a sesiza apariţia
semnelor de hipersensibilitate la iod (roşeaţă şi edem al feţei,
cefalee, dispnee, greaţă, vărsături),
- dacă nu apar aceste semne se administrează substanţa de
contrast i.v. după care se efectuează radiografiile.

b) tomografia computerizată -
utilizată pentru diferenţierea
icterului obstructiv de cel
neobstructiv, identificarea
abcesului, chisturi,
hematoamele, tumorilor şi
pentru diagnosticul
pancreatitei.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu
mănânce, să nu bea după miezul nopţii
înainte de efectuarea testului,
- este rugat să stea relaxat, să respire
normal,
- la indicaţia medicului se
administrează substanţa de contrast
i.v. şi se roagă pacientul să sesizeze
imediat apariţia unor semne ca:
greaţă, vărsături, cefalee.
d) ecografia abdominală - este o metodă neinvazivă care permite
explorarea ficatului, veziculei biliare, pancreas, splină, rinichi, vezică
urinară, prostată, uter, anexe, spaţiul retroperitoneal.
Intervenţii nursing:
- explicarea tehnicii,
- anunţarea pacientului să nu mănânce în dimineaţa
examinării, să consume lichide mai ales când se
doreşte examinarea sferei genitale.
VĂ MULȚUMESC !