ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ

SUPERIOARĂ
Endoscopia constituie examinarea prin vizualizarea combinată cu
fotografiere, radiografie, biopsie şi permite anumite conduite terapeutice
la nivelul organelor cavitare sau cavităţi ale organismului.
Endoscopia digestivă superioară (Esogastroduodenoscopia) cuprinde
examinarea endoscopică a tractului gastrointestinal: esofagul, stomacul,
duodenul.  Reprezintă metoda de elecţie pentru explorarea tractului
digestiv.

Pentru o evaluare completă a tractului digestiv se poate efectua

complementar cu endoscopia digestivă inferioară, adică colonoscopia.
Timpul total pentru endoscopia digestivă superioară este de circa 30 de
minute, iar timpul efectiv al explorarii de cel mult 5 minute.

Endoscopia digestivă – Scop 

A. Explorator: vizualizare, frotiuri, biopsie, introducerea substanţei de
contrast pentru stomac şi duoden.
B. Terapeutic: aspirarea secreţiilor cu îndepărtarea corpilor străini,
hemostaza prin coagulare laser, etc, gastrostoma pentru alimentaţie de
durată, dizolvarea chimică sau mecanică a calculilor biliari, extragerea
calculilor biliari.
Poate diagnostica:

 hernia hiatala si esofagita de reflux, boala de reflux.

Endoscopia – Contraindicații
Endoscopia digestivă nu se practică la:
 la cei cu afecţiuni pulmonare sau cardiace

 stenoze laringo-esofagiene

 la cei cu deformaţii importante ale coloanei cervico-dorsale

 se face cu prudenţă la obezi şi la cei cu varice esofagiene.

Materiale necesare examinărilor

endoscopice
· Echipamentul de bază: endoscop şi instrumentele endoscopice pentru
recoltarea de ţesuturi, toate dezinfectate, curăţate şi sterilizate separat de
sala de examinare, conform procedurilor standard.
· Endoscop flexibil/rigid pentru intestin.
· Măşti şi mănuşi sterile.
· Comprese şi tampoane sterile, porttampon steril, pense,  seringi, ace,
câmpuri sterile.
· Medicaţie anticolinergica, substanţa de contrast.
· Anestezic local.
· Antispastice, sedative pentru pacienţii anxioşi.
· Halate protectoare impermeabile.
· Aspirator, soluţii perfuzabile, trusa pentru montarea perfuziei.

Organizarea mediului 
– Endoscopia digestivă superioară se efectuează numai în sala de
examinare pregătită după proceduri standardizate pentru evitarea
contaminării cu germeni şi a riscului de infecţie.

– Personalul respecta măsurile de protecţie generale: spălarea mâinilor cu

apă curentă şi săpun, dezinfectarea lor, purtarea echipamentul de
protecţie.
– Instrumentarul steril se pregăteşte pe tava de instrumente protejată cu
câmp steril.
– Se verifica etanşeitatea tubulaturii şi sursa de lumină, aspiratorul.

– Monitoarele pentru supravegherea funcţiilor vitale  se poziţionează

pentru a asigura accesul liber al personalului.
Pregătirea pacientului pentru endoscopia
digestivă superioară
– informam pacientul despre necesitatea investigaţiei;
– recomandăm pacientului să mănânce în seara precedentă în jurul orei
18.00, iar în dimineaţa investigaţiei să nu mănânce, să nu bea și să
stopeze administrarea de pansamente gastrice, antiacide, etc;
– pentru a avea stomacul gol pentru realizarea procedurii, pacientul
trebuie sa nu manance  si sa nu bea cu 7 ore inainte.
– efectuam spălaturi gastrice în cazul stenozei pilorice, pentru evacuare
completă, la indicația medicului;
– însoţim pacientul în sala de examinare şi administram la indicaţia
medicului: anticolinergice pentru reducerea secreţiei gastrice; sedative.
– poziţionam pacientul în decubit lateral stang cu capul sprijinit pe pernă
şi membrele inferioare uşor flectate;
– în cazul pacienţilor cu insuficientă respiratorie/cardiaca poziţia
pacientului este şezând;
– solicităm pacientului cooperarea consimțământul și asiguram confortul
psihic şi fizic de securitate.
– informăm medicul de eventuale alergii ale pacientului;
– daca pacientul ia medicatie anticoagulanta, acesta trebuie să se consulte
cu medicul curant cardiolog in vederea opririi medicatiei pentru
efectuarea procedurii;
– daca pacientul are diabet zaharat, este indicat ca procedura să fie
realizată dimineața.

Tehnica propriu zisa: participarea și rolul

asistentului medical la endoscopia
digestivă
Endoscopia digestivă superioară se realizeaza cu ajutorul unui endoscop –
un tub flexibil,  care e introdus de către medic in cavitatea bucala si de
aici in esofag, stomac, duoden pentru vizualizarea detaliilor anatomice si
a eventualelor leziuni, ele putand fi fotografiate sau inregistrate. In timpul
endoscopiei, medicul poate preleva și biopsii.

Asistent medical 1:
– preda medicului instrumentele pregătite anticipat;
– pregăteşte eprubetele sterile şi alte recipiente necesare pentru recoltarea
diferitelor fragmente, etichetând recipientele cu datele personale ale
pacientului şi examinarea solicitată; piesele recoltate prin biopsie sunt
fixate cu soluţie de formol şi apa distilată.
Asistent medical 2:
– asigura poziţia pacientului, supravegherea
permanenta: facies, puls, T.A., stare psihică, respiraţie, culoarea
tegumentelor şi a mucoaselor, durere, flatulenta, etc;
– comunică medicului orice modificare survenită în starea generală a
pacientului;
– asigura transportul pacientului în salon, îngrijirea ulterioară acestuia:
confortul pentru odihnă şi recuperare;
– educa pacientul să evite timp de 1-2 ore hidratarea (până la apariţia
sensibilităţii normale de deglutiţie).
Îngrijirea pacientului după endoscopia
digestivă superioară
 Pacientul este condus la salon, instalat în condiţii de confort şi
securitate.
 Supraveghere şi repaus la pat.

 După gastroduodenoscopie pacientul elimina o cantitate apreciabilă

de mucus şi prin câteva eructaţii şi aerul introdus cu pară de cauciuc.

 Dacă pacientul nu elimina singur aerul şi acuză dureri, AM îi va

introduce la indicaţia medicului sonda gastrica prin care gazele se
elimină imediat.
 Pacientul rămâne culcat încă o jumătate de oră în camera de
examinare, apoi va fi transportat în salon;
– timp de 2 h pacientul nu mănâncă, nu bea, deoarece în urma
anesteziei locale a faringelui alimentele pot să pătrundă în trahee.
 După gastroduodenoscopie unii bolnavi se plange dureri la
deglutiţie, care dispar sontan în ziua următoare. Uneori, rar, se observă
o uşoară ascensiune febrilă cu dureri şi tumefierea amigdalelor.

 Dacă se efectuează doar esofagoscopie, bolnavul va primi timp de

2-3 zile un regim dietetic, lichid, pentru a proteja laringele şi esofagul
traumatizate în timpul examenului.

 Pentru efectuarea gastroduodenoscopiei se utilizează, pe lângă

gastroscop, şi sonda esofagiana de cauciuc cu deschizături laterale
pentru anestezia traiectului gastroscopului.

Incidente/Accidente
· Dureri la deglutiţie, tumefierea amigdalelor, febrilitate.
Observaţii
– în endoscopia diagnostica şi terapeutica, sunt utilizate atât aparatele
rigide cât şi cele flexibile care datorită fibrelor optice, pot fi manipulate în
toate direcţiile 180 grade;
– avantaje ale chirurgiei endoscopice: diagnostic preoperator bine stabilit,
complicaţii potenţiale cu prag scăzut, vindecarea rapidă a plăgilor,
intervenţii care permit mobilizare postoperatorie rapidă.
 COLONOSCOPIA – ROLUL
ASISTENTULUI MEDICAL
Colonoscopia este examenul endoscopic de vizualizare directă a
colonului cu ajutorul unui aparat numit colonoscop – cu ajutorul lui se
vizualizează colonul sigmoid, descendent, transvers şi ascendent, până la
cec.
În colonoscopie se poate vizualiza mucoasa intestinului gros în toată
lungimea lui;

Scop
Colonoscopia presupune o pregătire specială a întregului colon şi se poate
face în scop diagnostic, biopsic dar şi terapeutic (electrocauterizarea
polipilor, electrocauterizarea hemostatică, injectare de citostatice, 
extragere de corpi străini);
Prin colonoscopie se pot diagnostica diverse afecțiuni.
Colonoscopul este un tub din fire optice flexibile, lung de 135-185 cm.
Colonoscopul se poate adapta şi la camera video, cu posibilitatea
urmăririi imaginilor obţinute pe un ecran.

Tehnica efectuării colonoscopiei

Pregătirea pacientului pentru colonoscopie 

~ Se explică necesitatea tehnicii, durata, efectele neplăcute (senzaţia de
presiune, durere).
~ Trei zile consecutiv, seara şi dimineaţa, se efectuează câte 2 clisme
evacuatoare simple, înalte, la interval de 1 oră, a câte 2 litri de apă la 37°
C pentru fiecare; ultima clismă se face în dimineaţa examenului, cu 3-4
ore înainte.
~ În prima zi şi a doua seară de pregătire se administrează un purgativ.
~ În cele trei zile de pregătire pacientul va ingera doar alimentaţie lichidă.
~ La nevoie i se pot administra lichide prin perfuzie intravenoasă în
scopul combaterii sau prevenirii deshidratării.
~ În dimineaţa examinării, la recomandarea medicului, i se injectează 1
fiolă Diazepam şi 1 fiolă Scobutil cu 30-60 minute înaintea începerii
colonoscopiei.
~ La efectuarea colonoscopiei, altături de medic, participă două asistente:
prima linişteşte pacientul, îl roagă să coopereze şi, pe cât posibil să se
relaxeze (informarea anterioară îl face mai cooperant şi mai tolerant faţă
de efectele neplăcute ale tehnicii), urmăreşte funcţiile vitale  ale
pacientului, îl aşează în decubit lateral stâng, cu genunchii flectaţi şi îl
acoperă cu un câmp steril, prevăzut cu un orificiu central (în timpul
examinării, la solicitarea medicului, poziţia pacientului poate fi schimbată
dintr-un decubit în altul, pe măsură ce sonda înaintează).
~ A doua verifică colonoscopul, asigurându-se ca acesta să fie adaptat
corect la sursa de lumină şi ca insuflaţia şi aspiraţia să fie bune, lubrefiază
vârful tubului cu vaselină şi medicul îl introduce încet în anus cu multă
grijă ca să nu ajungă vaselina pe lentila aparatului, fapt care ar împiedeca
vizibilitatea.
~ După tehnică pacientului i se face toaleta regiunii anale, imediat după
îndepărtarea tubului, îndepărtându-se mucozităţile şi resturile substanţei
lubrefiante.
~ Se transportă pacientul în salon la patul său, unde va fi sub
supraveghere 24 de h.
~ Dacă s-au făcut însămânţări bacteriologice, se pregătesc materialele
pentru laborator şi se trimit imediat.
~ Se curăţă mecanic şi chimic colonoscopul, se spală bine şi se
dezinfectează, se pregăteşte pentru sterilizare.

Accidente și incidente
o Dureri abdominale violente.
o Perforaţii.
o Tahicardie.
o Stop cardiac reflex.
Contraindicaţiile colonoscopiei
o Operaţii abdominale recente.
o Diverticuluza acută.
o Boli ulceroase.
o Hernii ombilicale.
o Ascite masive.
o Persoane confuze, necooperante.
o Peritonită acută
o Ileus paralitic 
o Sarcină
o Infarct miocardic acut

ECOGRAFIA – ROLUL
ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ECOGRAFIE
Ecografia (ultrasonografia) este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea
structurilor din ţesuturile moi ale corpului, prin înregistrarea reflectării undelor
sonore îndreptate către ţesuturi.
Scop
– vizualizarea în timp real a organelor abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică
şi canalele biliare, pancreasul, rinichi, ureterele, vezica urinară);
– evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, poziţiei;
– evaluarea unor structuri slab vizualizate radiologic sau inaccesibile;
– stabilirea diagnosticului de sarcină, urmărirea ritmului de creştere a sarcinii,
sarcini multiple, malformaţii fetale.
Materiale necesare
– gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;
– prosop textil sau de hartie pentru îndepărtarea gelului.
Avantaje
– nu prezinta risc de radiaţii;
– pregătirea este minimă;
– nu necesită substanţe de contrast;
– nu influentează fătul, se poate repeta fără risc;
– nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.
Dezavantaje
– nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);
– la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.
Participarea și rolul asistentului medical la
procedură
– se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
– se aşează în poziţie adecvată examenului;
– se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;
– se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;
– se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului
undelor;
– se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)
– se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;
– unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;
– examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea ecografiei.

Ecografia abdominală

Permite vizualizarea aortei abdominale, ficatul, vezicii şi căilor biliare,

pancreasului, rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare.
Nu necesită substanţă de contrast, procedura este utilă pentru femeile gravide,
pacienţi alergici sau cu insuficienţă renală.
Pacientul nu mănâncă înaintea testului.
Poziţia pacientului este în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal.
Prezenţa gazelor şi braiului în abdomen pot distorsiona imaginea.
 RECOLTAREA MATERIILOR
FECALE
Scop în recoltarea materiilor fecale:
– descoperirea bolilor digestive de natura microbiana (coprocultura)
– descoperirea bolilor digestive de natura parazitara (coproparazitologic)
– boli infectioase

– prezenta sangelui in scaun

– gradul de digestie al alimentelor

– evaluarea eficacitatii tratamentului

Modalitati de recoltare a materiilor fecale

– prelevare din scaunul emis

– prelevare din anus cu tampon sau sonda

Tipuri de examene
– examen coproparazitologic;

– examen bacteriologic (coprocultură);

– determinarea sângerărilor oculte în scaun;

– determinarea lipidelor în scaun.

Materiale necesare
– coprocultor steril

– tampoane sterilizate si eprubete sterile

– sonda Nelaton sterila

– seringa de unica folosinta de 10 ml

– manusi de unica folosinta

– prosop de hartie

Pregatirea pacientului
– se explica tehnica si necesitatea acesteia

– se obtine consimtamantul si colaborarea

– instruiti pacientul cu privire la toaleta perianala

Tehnica recoltarii din scaun eliminat spontan

– instruiti pacientul sa recolteze scaun pentru examen respectand
urmatorii pasi:

– sa isi spele mainile

– sa foloseasca manusi de unica folosinta

– sa elimine scaunul intr-un recipient curat si sa recolteze cu lingurita

coprocultorului cateva fragmente de fecale (cca. 50g) din diverse zone ale
scaunului

– sa introduca lingurita in coprocultor

– sa isi spele mainile dupa indepartarea manusilor

– sa eticheteze recipientul cu: nume, prenume, data si ora recoltarii

– sa pastreze esantionul la frigider pana cand il va trimite la laborator, dar
nu mai mult de 12 ore

Tehnica recoltarii materiilor fecale din rect

– asistenta se spala pe maini si isi pune manusile de unica folosinta

– aseaza pacientul in decubit lateral cu membrul inferior de deasupra in

flexiune pe abdomen

– introduce tamponul steril prin anus si rect

– efectueaza cateva miscari de rotatie

– introduce cu grija tamponul in eprubeta sterila, fara a atinge marginile

acesteia

– indeparteaza manusile si se spala pe maini

– eticheteaza recipientul si il trimite la laborator

Tehnica recoltarii materiilor fecale la copil

– asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza

– imbraca manusile de unica folosinta

– aseaza copilul in decubit lateral sau dorsal

– introduce sonda Nelaton sterila pe o distanta de aproximativ 10 cm in

rect

– aspira continutul colonic cu o seringa adaptata la capatul sondei

– transfera continutul seringii (2-3ml) intr-un recipient steril pentru

coprocultura

– scoate sonda si face toaleta regiunii

– scoate manusile si se spala pe maini

– eticheteaza esantionul si il trimite la laborator

 Recoltarea materiilor fecale pentru proba ADLER
(hemoragii oculte)
Unul dintre cele mai noi şi uşoare teste pentru depistarea sângerării oculte
este testul intitulat “colorare”. Este indicat pentru pacienţii care îşi fac
singuri testările, nu necesită recoltarea probei de scaun şi este foarte uşor
de testat şi interpretat.

Scop
depistarea sangerarilor oculte pentru depistarea precoce a bolilor gastro-
intestinale

Pacientul trebuie sa tina un regim timp de 3 zile, fara carne rosie, legume
si fructe verzi sau suplimente nutritive, deoarece acestea pot altera
rezultatul testului

Tehnica
– Pacientul este învăţat să indepărteze orice dezinfectant de toaletă şi să
tragă apa de 2 ori după îndepărtarea dezinfectantului de toaletă.

– După defecare, este instruit să nu arunce hârtie igienică în vasul de

toaletă până la citirea testului deoarece poate afecta rezultatul.

– În cele 5 minute imediat după defecare, va desface kitul de testare şi va

arunca testerul în toaletă, care va pluti pe suprafaţa apei din toaletă.

– Pacientul va citi rezultatul după 15-30 de secunde.

– Dacă scaunul are sângerări oculte, testerul se va colora în albastru sau

verde. Pacientul va trebui să repete testarea la trei scaune diferite, să-şi
noteze rezultatele şi să le prezinte medicului.

Interpretarea rezultatelor
Examenul macroscopic

Examinarea se face direct în recipientul în care s-a prelevat proba, cu

ohiul liber sau cu lupa de mână, utilizând o baghetă de sticlă sau o ansă.
Se observă culoarea, mirosul, consistenţa scaunului, prezenţa de mucus,
puroi, sânge, precum şi de elemente suspecte ca fiind parazitare. Dintre
elementele parazitare se pot observa:
– proglote de Taenia spp.

Proglotele de Taenia saginată (rar vizibile în materiile fecale, deoarece se

elimină prin orificiul anal între defecaţii) sunt dreptunghiulare de 2 cm
lungime/0,5 cm lăţime, au uterul bine dezvoltat, prevăzut cu 20-30 de
ramificaţii închise în deget de mănuşă, pline cu ouă şi au mişcari
periodice caracteristice. Proglotele de Taenia solium au dimensiuni de 2
cm lungime/6-8mm lăţime, uterul lor prezintă 7-10 ramificaţii laterale,
închise în deget de mănuşă pline de ouă) fără a prezenta mişcări.

– viermi adulţi de Ascaris lumbricoides.

Au corpul cilindric, de culoare roz-albicioasă şi prezintă striuri discrete

longitudianle. Se va preciza sexul viermelui eliminat. Femelele au 20-30
cm lungime/5-6 mm grosime. Masculii sunt mai mici, au 15-20 cm
lungime şi extremitatea posterioară incurbată.

Examenul microscopic direct

Se examinează între lamă şi lamelă o cantitate mică de materii fecale (1.5

– 2 mg), prelevată din diferite părţi ale probei, amestecată în ser fiziologic
sau soluţie Lugol.

Pentru realizarea preparatelor se folosesc lame curate, degresate. Pe o

lamă se pune o picătura de ser sau soluţie Lugol. Cu ajutorul unei 
baghete se prelevă o mică cantitate din proba de examinat şi se amestecă
pe lamă cu picătura de ser sau soluţie Lugol. Se acoperă cu o lamelă.

Preparatul trebuie examinat cât mai repede pentru a se evita uscarea. Se

utilizează lamele de 18/18 mm dimensiuni, astfel încât marginile lor să fie
cuprinse în interiorul marginilor lamei. Suspensia trebuie să fie uniformă,
iar lamela aşezată orizontal, nu înclinat.

Preparatul se examinează în întregime, deplasând lama de la stânga la

dreapta şi de sus în jos.

Examinarea se face cu obiectiv 10x sau 20x, iar identificarea fiecărui

element parazitar decelat se face cu obiectivul 40x; se utilizează oculare
10x.

La examinarea microscopică se pot depista diferite specii de paraziţi.

Giardia lamblia. Poate apărea sub două forme: trofozoit (forma
vegetativă) şi chist. Forma vegetativă se întâlneşte excepţional, doar în
scaunele apoase, în stadiul acut al bolii, mai ales la copii (în 5-10% din
cazuri). Trofozoitul este piriform de 15 µm lungime/6-10 µm lăţime. Are
corp cu simetrie bilaterală cu 2 nuclei, 4 perechi de blefaroplasti şi 4
perechi de flageli, un disc adeziv şi un axostil.

Fig. 21.4.8.1 Trofozoiţi de Giardia lamblia (după MicrobeLibrary.com)

Chistul este ovalar şi are 9-13 µm lungime / 6µm lăţime. Are o membrană
externă fină, dublă, 4 nuclei şi un  mănunchi de flageli. Nucleii au o
dispoziţie variabilă, frecvent sunt grupaţi la o extremitate a celulei.

În axul chistului se observă resturi flagelare cu dispoziţie sinuoasă, în

formă de S.

Fig. 21.4.8.2 Chisturi de Giardia lamblia (preparat în soluţie salină –

imagine din colecţia proprie a laboratorului)
În preparatul nativ efectuat în soluţie Lugol chisturile sunt evidente, fiind
colorate în brun.

Cu obiectivul de 40 x se detectează detalii structurale şi aspecte diferite:

a) chisturi mari, oval rotunde, colorate brun deschis; sunt chisturi tinere,
recent formate, bine hidratate; dubla membrană se observă net, dar nucleii
şi mănunchii de flageli sunt mai estompaţi;

b) chisturi de dimensiuni medii, ovale, colorate brun închis; dublul contur

se distinge mai greu, dar interiorul chistului este net.

c) chisturi mici albastre sau palid cenuşii; sunt rar observate (2-3%); nu
au contur dublu şi au interior omogen; sunt chisturi neviabile.

Fig. 21.4.8.3 Chist de Giardia lamblia (preparat nativ în soluţie Lugol –

imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Entamoeba histolytica. Chistul matur este rotund, cu dimensiuni de 10-20
µm şi cu un număr constant de 4 nuclei; conţinutul chistului este relativ
compact, fiind întâlnite 1-4 baghete cu capete rotunjite, denumite corpi
siderofili sau cromatoizi.
Fig. 21.4.8.4 Chist de Entamoeba histolytica (preparat nativ – imagine de
la www.dpd.cdc.gov)

Entamoeba coli. Chistul matur are dimensiuni variabile (10-30 µm), cu

un perete gros, dublu-lamelar şi un conţinut granular uniform ce îi conferă
în preparatele proaspete o coloraţie gri-cenuşie; numărul nucleilor este
constant de 8, asezaţi în acelaşi plan sau în planuri diferite.

Fig. 21.4.8.5 Chist de Entamoeba coli (preparat nativ – imagine de

la www.dpd.cdc.gov)
Blastocystis hominis.  Forma vacuolară (considerată de unii drept chist)
este sferică sau elipsoidală şi are în medie 8-10 µm. Poate prezenta o
capsulă proeminentă; conţine o vacuolă mare centrală, clară, delimitată de
o bandă subţire neregulată din citoplasma, la nivelul căreia se găsesc
nucleii şi granulele dispuse periferic.

Deţine în general un nucleu, dar uneori poate avea 2-4 nuclei sau chiar
mai mulţi. La formele binucleate, nucleii pot fi dispuşi la cei doi poli, iar
la formele tetranucleate la periferia celule.

Fig.21.4.8.6 Blastocystis hominis – forma vacuolara (preparat nativ în

soluţie salină – imagine de la www.dpd.cdc.gov)

Ascaris lumbricoides. Oul este oval, de 65-80 µm/ 50 µm. Prezintă un

înveliş dublu: un înveliş extern, gros, cu aspect mamelonat caracteristic şi
un înveliş intern de natură chitinoasa, neted, transparent, stratificat.

Oul neembrionat prezintă în interior celula-ou, înconjurată de masa

vitelină, retractată, lăsând un spaţiu liber între ea şi învelişurile externe.
Forma şi dimensiunile oului embrionat sunt asemănătoare cu ale celui
neembrionat, dar in interiorul lui se dezvoltă o larvă cilindrică de 250 µm,
răsucită în jurul său, în forma literei S, ocupând în întregime interiorul
oului.
Fig. 21.4.8.7 Ou de Ascaris lumbricoides (preparat nativ în soluţie salină
– imagine din colecţia proprie a laboratorului)

Trichiuris trichiura (Tricocefalul). Oul este oval, brun, de 50 / 22 µm.

Prezintă un înveliş extern gros şi, în interior, celula-ou înconjurată de
masa vitelină. La cei doi poli există dopuri albuminoase transparente, care
conferă oului un aspect caracteristic de lămâie.

Fig. 21.4.8.8 Ou de Trichuris trichiura (preparat nativ în soluţie salină –

imagine din colecţia proprie a laboratorului)

Strongyloides stercoralis.  Deoarece ouăle eclozează imediat după emisie

şi eliberează larve în lumenul intestinal, în materiile fecale se vor
evidenţia doar larve.
Larvele rabditoide măsoară 250-300 µm, au un esofag “bicameral” (o
porţiune proximală cilindrică de calibru redus şi un segment distal
globulos “în bulb de ceapă”) şi o extremitate posterioară ascuţită.

Fig. 21.4.8.9 Larva rabditoida de Strongiloides (preparat nativ în soluţie

salină – imagine din colecţia proprie a laboratorului)

Fasciola hepatică. Ouăle sunt neembrionate, cu dimensiuni de 140/ 80

µm, culoare galben brună, prezentând la exterior o coajă subţire,
deformabilă, cu un opercul la un pol, iar în interior celula ou inconjurată
de masa vitelină.

Fig. 21.4.8.10  Ou de Fasciola hepatica (preparat nativ  în soluţie salină –

imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Taenia solium şi Taenia saginata. Ouăle sunt embrionate, rotund-ovalare,
având dimensiuni de 30-50 µm. Prezintă o coroană periferică striată
caracteristică, alcătuită din trei membrane embrionare; conţin în interior o
substanţă vitelină galben-maronie şi un embrion hexacant, cu 6 carlige
dispuse în perechi.

Fig. 21.4.8.11 Ou de Taenia spp. (preparat nativ în soluţie salină –

imagine din colecţia proprie a laboratorului)

Hymenolepis nana. Ouăle sunt transparente, având dimensiuni de 47/37

µm. Prezintă un embrion hexacant (cu trei perechi de cârlige) şi un înveliş
dublu alcătuit dintr-o membrană externă fragilă şi o membrană internă
densă, cu două proeminente care-i conferă aspect de lămâie şi de la
nivelul cărora pornesc 4-8 filamente dispuse între cele două membrane
ale oului.
Fig.21.4.8.12 Ou de Hymenolepis nana (preparat nativ în soluţie salină –
imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Diphylobothrium latum. Ouăle sunt neembrionate, au aspect oval, culoare
brună şi dimensiuni de 70/45 µm. Prezintă un înveliş extern dedublat, cu
un opercul la unul din poli şi o mică proeminenţă (carenă) la polul opus;
în interior se găseşte celula-ou înconjurată de masa vitelină1;2 ;4 ;6.

Fig.21.4.8.13 Ouă de Diphylobothrium latum (preparat nativ în soluţie

Lugol – imagine de la www.dpd.cdc.gov)
Limite şi interferenţe
Un rezultat pozitiv indică prezenţa parazitului, dar aceasta nu implică
întotdeauna că parazitul este responsabil pentru simptomele pacientului5.

Un singur examen negativ nu exclude posibilitatea infestării parazitare.

Examenul pentru Giardia poate fi negativ în stadiile precoce ale infestării,
în infestări cronice şi la pacienţii care elimină ciclic parazitul.

Rezultate fals negative pot să apară dacă în săptămâna care precede testul

s-au administrat bariu, bismut, Metamucil, uleiuri minerale, Tetraciclina,
medicamente antiamoebiene, antidiareice, antiacide.
În toate aceste cazuri se recomandă determinarea de antigen Giardia în
fecale1;3..

Acest test nu este indicat pentru depistarea Toxoplasmei gondii,

Toxocarei canis, Plasmodium spp sau Trichomonas deoarece aceste
organisme nu apar în materiile fecale.

Ouăle de Enterobius vermicularis sunt rar întâlnite în materiile fecale

(doar în infestările masive) datorită particularităţilor ciclului evolutiv.
Atunci când există suspiciunea clinică, se indică efectuarea amprentei
anale.

Pentru identificarea ouă chistilor sporozoarelor digestive

(Cryptosporidium parvum şi Cyclospora cayetanensis) este necesară
efectuarea de froturi colorate cu coloraţii speciale (Ziehl-Neelsen
modificata Hendricksen-Pohlentz).