Sunteți pe pagina 1din 12

Curs 4 Medicină legală

Traumatismele buco-maxilo-faciale
-sistematizate:
-leziuni faciale de părţi moi
-fracturi ale masivului facial
-leziuni traumatice ale articulaţiei temporo-mandibulare
-leziuni traumatice endobucale

Leziuni traumatice de părţi moi


-cel mai frecvent sunt:
-echimoze
-hematoame
-escoriaţii
-plăgi contuze
-rar alte tipuri:
-plăgi înţepate / tăiate
-foarte rar plăgi despicate / împuşcate
-în general la nivelul feţei;mecanismul de producere poate fi:
-hematom cu echimoze orbitopalpebrale->lovire activă
-leziuni pe părţile proeminente->mecanism activ şi pasiv (nas,sprâncene)
-manifestări ale unor leziuni de gravitate ↑:
-echimoze orbito-palpebrale + epistaxis + otoragie în fracturi de bază de craniu
-leziunile grave de părţi moi pot determina modificări faciale cu prejudiciu estetic temporar / sluţire

Fracturile masivului facial


1. fracturile oaselor proprii nazale
-pot fi active sau pasive (cădere)
-diagnostic->examen clinic şi radiologic
-clinic:
-tumefacţia piramidei nazale,leziuni primare->echimoze,escoriaţii,plăgi
-epistaxis
-palpare->cracmente osoase
-destul de des echimoze palpebrale inferioare bilaterale,simetrice
-morfologic:
-fisuri
-fracturi liniare,fracturi cu deplasare
-fracturi cominutive cu deplasare şi înfundare
-zdrobirea piramidei nazale
-timp de îngrijire medicală foarte variat
-în general,în formele simple 14-16 zile sau în formele cu deplasare > 20 zile
-în evoluţie:
-sechele morfologice cu prejudicii estetice / sluţire (deformări ale piramidei nazale)
-tulburarea funcţiei respiratorii,a mirosului
2. fracturile osului malar->rare
-prin lovire activă,mai rar cădere
-morfologic : fracturi liniare,fracturi cominutive uneori cu înfundarea unor fragmente osoase->tratament
chirurgical dificil
-în evoluţie se pot complica cu sinuzite,uneori deformări faciale cu prejudicii estetice,chiar sluţire
-timp de îngrijire medicală < 20 zile (12-15 zile în fracturile liniare)
3. fracturile arcadei temporo-zigomatice
-se produc prin lovire activă,cădere sau compresiune
-fracturile pot fi bilaterale în caz de compresiune

1
-morfologic->fracturi unice,multiple
-îngrijiri medicale < 20 zile
4. fracturile maxilarului superior
-usu.mai rare din cauza poziţiei ascunse a oaselor->necesare traumatisme faciale complexe
-pot fi fracturi complete sau incomplete
-fracturile incomplete pot interesa:
-marginea alveolară->asociere cu leziuni traumatice dentare
-tuberozitatea
-peretele anterior al sinusului maxilar
-foarte rar palatul dur
-clasificarea fracturilor complete după direcţie:
-verticale->mediane / paramediane
-oblice
-orizontale:
-tip inferior Guerin
-tip mijlociu Lefort I
-tip superior Lefort II
-mecanism de producere:
-lovire activă
-compresiune
-cădere->aproape exclus
-timpul de îngrijire medicală este variabil în funcţie de aspect,gravitate->usu. > 20 zile,în cazuri grave >
60 zile
5. fracturile mandibulei
-des întâlnite datorită:
-poziţiei anatomice a osului
-formei de potcoavă->vulnerabilitate la agenţii traumatici
-pot fi:
-directe->în zona de impact
-indirecte->prin modificarea curburii osului în compresiune
-morfofuncţional:
-fracturi incomplete->pot interesa marginea alveolară,mai rar gonionul
-fracturi totale->ramura orizontală a gonionului,regiunea submandibulară,mai rar ramura ascendentă,
condilul şi apofiza coronoidă
-fracturile pot fi : unice / multiple,unilaterale / bilaterale,cominutive (evoluţie cu complicaţii)
-consolidarea fracturilor este în general mai lentă,adesea cu sechele datorită vascularizaţiei mai ↓
-toate fracturile ce interesează rebordul alveolar asociază constant şi leziuni traumatice dentare
-timpul de îngrijire medicală este variabil
-usu. > 20 zile;în cazuri grave > 60 zile
-în evoluţie:
-complicaţii septice : osteite,osteomielite
-pseudartroza posttraumatică
-consolidări vicioase->deformări faciale cu prejudiciere estetică,sluţire şi uneori tulburări funcţionale
de masticaţie şi fonaţie
-uneori fracturile condilului mandibulei determină anchiloze temporo-mandibulare posttraumatice

Leziuni traumatice ale articulaţiei temporo-mandibulare


-usu.luxaţii indirecte prin traumatismele mandibulei:
-lovire pe menton cu gura deschisă->luxaţie anterioară bilaterală
-cădere pe menton->luxaţie de tip posterior
-lovire la nivelul gonionului->luxaţie de tip anterior / lateral
-de multe ori se reduc spontan
-usu.necesită intervenţii de specialitate
-timp de îngrijire medicală < 20 zile
-extrem de frecvente recidive spontane după prima luxaţie

2
Leziuni traumatice endobucale
1. leziuni de părţi moi
-leziuni ale mucoasei buzelor,obrajilor:
-prin lovire directă
-echimoze,hematoame,plăgi contuze usu.superficiale
-leziunile mucoasei gingivale->echimoze,plăgi superficiale
-indicat Rx pt.a depista eventualele leziuni dentare asociate
-leziunile limbii:
-indirect prin lovirea mandibulei cu comprimarea între arcadele dentare->plăgi muşcate de
profunzime variabilă,până la secţionare completă
-au formă curbă cu concavitatea posterioară->diagnostic diferenţial cu plăgile hetero-muşcate care au
concavitate anterioară
-leziunile palatului moale:
-rar instrumente înţepătoare tăietoare sau proiectile
-usu.însoţite de leziuni osoase (palatul dur),având caracter penetrant cu comunicare între cavităţile
nazală şi bucală
2. leziuni traumatice dentare
-frecvente în practica medicinii legale
-mecanismul cel mai frecvent = lovire directă cu corpuri dure->usu.însoţite de leziuni ale buzelor,
mucoasei obrajilor (echimoze,plăgi superficiale),dar aceste leziuni pot lipsi în:
-lovire cu gura deschisă
-prognatism extrem de pronunţat
-foarte rar indirect prin lovire pe menton sau pe ramura orizontală a mandibulei
-cele mai frecvente leziuni->dinţii frontali : incisivi,canini
-leziunile molarilor,premolarilor->în asociere usu.cu o leziune osoasă fiind consecutive acestor leziuni
-aspectul leziunii:
-fracturi:
-coronare->parţiale / totale
-de colet
-radiculare
-corono-radiculare
-luxaţii->în funcţie de gravitate există 4 grade
-avulsii:
-per primam
-de necesitate->după traumatism apar leziuni traumatice grave cu singurul tratament extracţia
-diagnostic:
-examen clinic cu examinarea mucoasei gingivale,a buzelor,a obrajilor,a motilităţii dentare
-Rx obligatorie
-în interpretare,medicul legist trebuie să ţină cont de patologia dentară preexistentă care poate avea un rol
favorizant:
-fracturi coronare,de colet apar cu uşurinţă pe dinţii cariaţi
-luxaţii,avulsii apar cu uşurinţă în parodontoză
-îngrijirile medicale se acordă în funcţie de:
-numărul dinţilor lezaţi;
-felul tratamentului : protetic / conservator
-starea acută a dentiţiei
-sluţirea şi infirmitatea posttraumatică

Traumatisme vertebro-medulare
-usu.în accidente de circulaţie->pietoni,persoane din autovehicule
-frecvente în precipitare
-leziuni:
-luxaţii
-fracturi

3
-leziuni disco-ligamentare
-în funcţie de interesarea lezională a măduvei:
-traumatisme vertebrale mielice->cu leziuni medulare
-traumatisme vertebrale amielice->fără leziuni ale măduvei

Luxaţiile coloanei vertebrale


-conformaţia anatomică particulară a coloanei vertebrale determină luxaţii cu mai mare uşurinţă în regiunile
expuse mişcărilor bruşte,de flexie-extensie
-cel mai frecvent este interesată regiunea cervicală
-după modul de deplasare a vertebrelor->luxaţii anterioare / posterioare / laterale
-luxaţiile coloanei cervicale sunt cel mai frecvent la nivelul C5-C6 prin hiperflexie anterioară sau laterală sau
prin hiperextensia gâtului
-în funcţie de tip (anterior,posterior,lateral) uneori se asociază cu fracturi de coloană vertebrală
-evoluţia depinde de grad
-prognosticul este rezervat în luxaţiile complete datorită fenomenelor de compresiune medulară->deces prin
edem medular ascendent
-luxaţia atlasului:
-prin lovire directă se asociază usu.cu fractura apofizei odontoide
-prin hiperflexie->însoţită de smulgere de ligamente
-în majoritatea cazurilor sunt luxaţii de tip anterior
-luxaţiile posterioare sunt posibile numai când se produce şi fractura apofizei odontoide
-prognostic rezervat->usu.deces rapid prin leziuni bulbare
-luxaţia axisului:
-hiperflexie / hiperextensie forţată->cădere pe cap (precipitare / proiectare)
-deces rapid prin leziuni bulbare
-luxaţia parţială:
-evoluţie mai puţin gravă
-clinic->sdr.Gourdon : durere vie cu torticolis
-luxaţiile coloanei dorsale şi lombare
-mult mai rare
-mai des D11-D12 sau D12-L1
-apar cel mai frecvent în accidente de circulaţie->consecinţa unor schimbări bruşte ale curburii
coloanei pe aceasta regiune
-intensitatea luxaţiei coloanei depinde de integritatea ligamentului posterior comun;dacă acesta se
rupe->dizlocări importante cu leziuni medulare şi leziunile plexurilor nervoase

Fracturile coloanei vertebrale


-pot fi:
-fracturi de arc vertebral:
-apofize transverse
-apofize spinoase
-apofize articulare
-lame vertebrale
-fracturi de corp vertebral->parţiale / totale
1. fracturile lamelor vertebrale
-apar rar ca leziuni izolate
-pot fi unilaterale sau bilaterale
-mecanism de producere:
-lovire directă cu obiecte grele esp.pe regiunea cervico-dorsală
-cădere pe cap->primele vertebre cervicale
-hiperflexie forţată->fractura arcului posterior al atlasului
2. fracturile apofizelor transverse
-lovire directă pe regiunea cervico-dorsală
-indirect->contractură musculară violentă esp.pe regiunea lombară

4
-usu.nu produc fenomene neurologice medulare dar pot determina în schimb iritarea rădăcinilor nervoase
3. fracturile apofizelor spinoase
-mai frecvent ultima vertebră cervicală,primele vertebre toracice
-lovire directă
-mai rar smulgere prin contracţie musculară violentă->smulgerea apofizelor
-usu.nu se însoţesc de fenomene neurologice imediate
4. fracturile apofizelor articulare
-usu.însoţite de alte leziuni traumatice
-unilaterale / bilaterale
-usu.se asociază cu fractură de corp vertebral
-usu.fenomene de compresie medulară
5. fracturile parţiale de corp vertebral
-mai rare decât fracturile totale
-se produc prin hiperflexie sau cădere în ax
-morfologic->aspecte diferite:
-fisuri ale corticalei
-fracturi ale marginilor vertebrale
-fracturile planşeului / plafonului vertebrelor
-fracturile parţiale transversale
6. fracturile totale de corp vertebral
-clasificare în funcţie de mecanism:
-fracturi prin mecanism direct:
-lovituri puternice cu corpuri dure
-compresiune de ex.călcare în accidente rutiere
-acţiunea proiectilelor
-instrumente despicătoare,mai rar tăietoare sau tăietoare-înţepătoare
-fracturi prin mecanism indirect:
-strivirea corpilor vertebrali în căderi de la înălţime în ax vertical->strivirea cu tasarea unuia
sau mai multor corpi vertebrali
-hiperflexie anterioară->zdrobirea porţiunii anterioare a corpului vertebral urmată de ruperea
ligamentelor intervertebrale şi uneori fracturi ale apofizei spinoase prin smulgere
-hiperflexie laterală->zdrobirea părţii laterale a corpului vertebral
-hiperextensie->usu.se fracturează arcurile posterioare apoi se rupe ligamentul vertebral
comun apoi corpul vertebral şi fracturi pe o linie orizontală->se produce o tasare posterioară şi deschidere
anterioară cu formă triunghiulară
-răsucire->fracturi cu aspect spiroid ce interesează 1 sau mai multe vertebre

Leziuni traumatice disco-ligamentare


-usu.se asociază cu fracturi sau luxaţii de coloană vertebrală
-aspectul leziunii:
-rupturi ligamentare
-lezarea discurilor intervretebrale->de la fine fisuri până la zdrobire completă a discului
-hernia de disc posttraumatică->prin ruperea ligamentelor vertebrale posterioare cu pătrunderea discului în
canalul rahidian->fenomene de compresiune pe măduva spinării

Leziuni meningo-medulare
-aceleaşi ca în cazul leziunilor meningo-cerebrale
-contuzie / dilacerare medulară
-revărsat sanguin intrarahidian:
-extradural
-subdural
-subarahnoidian
-intramedular
-edem medular posttraumatic->traumatisme ale coloanei vertebrale

5
-apare în zona traumatismului şi se extinde ascendent->deces prin comprimarea trunchiului cerebral
-clinic:
-depinde de localizarea,gravitatea leziunii
-tulburări motorii,senzitive,vegetative
-aspectul evolutiv al traumatismelor vertebro-medulare:
-amielice->fără probleme deosebite
-mielice->în cazuri grave deces:
-direct:
-traumatismele coloanei cervicale->leziunile bulbului prin edem medular ascendent
-secundar->complicaţii septice de tip meningite,bronhopneumonie,stări toxico-septice,escare
de decubit
-în caz de supravieţuire după leziuni meningo-medulare->tulburări neurologice
-sechele – infirmitate,invaliditate posttraumatică

Traumatismele gâtului
1. închise
-loviri directe cu corpuri contondente
-compresiuni (asfixii mecanice)
-aspectul leziunilor:
-echimoze
-hematoame
-rupturi musculare
-infiltrate sanguine difuze în părţile moi (musculatură)
-sinus sinocarotidian->traumatisme de intensitate ↓->deces prin inhibiţie
-compresiuni (strangulare)->fracturi ale osului hioid;ruptura cartilajelor laringiene
-lovire cu forţă mare->leziuni ale coloanei vertebrale cervicale
2. deschise
-produse prin instrumente tăietoare,înţepătoare-tăietoare,mai rar despicătoare,arme de foc
-arme albe->plăgi profunde : musculatura,uneori cartilajele laringiene sau prima porţiune a traheei,în caz
de lovire puternică chiar coloana vertebrală
-lezarea vaselor->hemoragii externe masive esp.în secţionarea carotidelor + embolie aeriană când sunt
secţionate jugularele esp. incomplet
-decapitarea : leziune profundă ce interesează părţile moi (laringe,trahee) + coloana vertebrală
-poate fi parţială / totală
-mecanisme:
-călcare de tren (asociază fracturi de corpi vertebrali)
-rar instrumente despicătoare,tăietoare
-aspect judiciar->leziunile gâtului produse prin arme albe
-omucidere / sinucidere->diferenţiere între autoproducere şi heteroagresiune
-sunt necesare un examen minuţios la locul faptei şi un examen al aspectului lezional
-autoproducere:
-arma usu.la locul faptei
-plagă unică sau plăgi multiple:
-usu.1 plagă profundă
-celelalte plăgi superficiale (plăgi de tatonare,încercare)
-usu.de la stânga la dreapta
-uneori mai multe puncte de atac,usu.plaga mai profundă
-heteroproducere:
-plagă unică / multiplă
-usu.de la dreapta la stânga
-de profunzime mare pe tot traiectul

6
Traumatisme toracice
Traumatisme închise
-pot afecta pereţii cutiei toracice (părţile moi,scheletul) şi viscerele intratoracice
1. leziuni de părţi moi
-echimoze
-hematoame
-infiltrate sanguine difuze în musculatură
-pot fi unica expresie lezională în traumatismele de intensitate ↓
2. leziuni scheletice
-apar în traumatisme de intensitate ↑
-fracturile sternului->în general transversale
-usu.directe->în aria de impact
-indirecte-> hiperflexie puternică în leziuni de proiectare pe vertex sau căderi pe cap
-la locul de unire a corpului cu manubriul (unghiul sternului)
-fracturile costale:
-directe->lovire cu / de corpuri dure contondente->desfacerea arcului costal cu ruperea compactei
interne
-număr ↓ de coaste (1-3) localizate în zona de impact
-fracturi multiple cel mai frecvent prin compresiune toracică->este afectat un număr ↑ de coaste (3-
10),usu.în 2 planuri (axilar interior şi paravertebral);bilaterale în caz de compresiune puternică
-fracturi prin smulgere->tuse violentă
-fracturile pot fi:
-fără deplasare
-cu deplasare->fragmentul osos se deplasează->se pot leza viscerele:
-leziuni pleuropulmonare cu hemopneumotorace consecutiv
-leziuni la nivelul cordului->hemopericard / hemotorace
-fracturi costale multiple->esp.volet costal->tulburări grave în dinamica respiratorie->deces prin
insuficienţă respiratorie acută severă
3. leziuni viscerale
-traumatisme contuzive puternice->precipitare,compresiune,proiectare
-secundar după fracturi osoase cu deplasare->lezarea viscerelor
-consecutiv se produce ruptura viscerelor:
-pleură + plămân->hemo,pneumotorax
-bronşii->emfizem (mediastinal,subcutanat),mediastinită subacută
-inimă->la nivelul atriilor şi VD:
-hemopericard->sac pericardic integru->deces prin fenomene de tamponament cardiac
-hemotorace->sac pericardic rupt
-vase mari->hemoragie internă masivă->deces

Traumatisme deschise
-plăgi penetrante intratoracic:
-obiecte înţepătoare / tăietoare
-rar arme de foc
-leziunile pot interesa : părţi moi,coaste,pleură,viscere
-secţionarea de vase intercostale->hemoragie externă masivă
-leziuni pleură + plămân->hemopneumotorace
-leziunile inimii->hemopericard / hemotorace
-apariţia unor leziuni viscerale în traumatismele toracice deschise sau închise->încadrare în leziuni
primejdioase pt.viaţă,tentativă de omor
-leziunile prin arme albe la nivelul toracelui esp.în regiunea precordială->probleme de diagnostic diferenţial
al modului de producere
-autoproducere->usu.plăgi multiple care de cele mai multe ori nu au corespondent pe îmbrăcăminte
-1 plagă profundă,celelalte superficiale,usu.grupate

7
-heteroproducere->plagă unică / multiplă
-toate plăgile profunde,usu.cu corespondenţă pe îmbrăcăminte,dispuse întâmplător

Traumatisme abdominale
Traumatisme închise
1. simple->leziunile peretelui abdominal
2. grave->leziuni viscerale
-cele mai frecvente mecanisme de producere sunt : compresiunea puternică,precipitarea,proiectarea->
traumatisme contuzive puternice
-foarte des se produce ruptura organelor intraabdominale care interesează esp.organele parenchimatoase,
mai rar organele cavitare şi tubulo-cavitare
-rupturi superficiale->fisuri capsulo-subcapsulare
-rupturi profunde->pot ajunge până la explozie de organ
-mai frecvent afectate sunt ficatul şi splina,rar rinichiul şi foarte rar pancreasul
-consecinţa leziunilor depinde de organ:
-splină,ficat->hemoperitoneu
-rinichi,pancreas->hematom retroperitoneal (perirenal,peripancreatic)
-ruptură particulară = ruptura în 2 timpi
-după traumatism se produce un hematom subcapsular->↑ în dimensiuni->după un interval liber se
rupe capsula->hemoperitoneu->cel mai frecvent la nivelul ficatului,splinei
-aspect asemănător la nivelul intestinului subţire->mică ruptură a unei anse intestinale,acoperită
iniţial cu epiploon şi anse din jur->↑ presiunii intraintestinale->revărsarea conţinutului intestinal
->peritonită
-ruptura organelor cavitare este dată de compresiunea pe coloana vertebrală->este influenţată de gradul de
plenitudine
-cel mai frecvent este afectat intestinul subţire,rar stomacul şi intestinul gros
-prin ruptura organelor cavitare->peritonită

Traumatisme deschise
-plăgi abdominale nepenetrante / penetrante în cavitatea abdominală (depăşesc peritoneul parietal)
-plăgi simple / grave (când asociază leziuni viscerale)
-plăgi penetrante +/- interesare viscerală->etichetate ca leziuni care pun în pericol viaţa victimei
-cavitatea abdominală este greu de explorat imagistic
-uneori este necesară chiar o laparotomie largă pt.examinare directă:
-rezolvarea leziunilor
-lavaj al cavităţii
-consecinţele leziunilor viscerale:
-leziuni prin arme albe->omucidere / sinucidere
-autoproducere:
-plagă unică / multiplă;1 plagă profundă restul superficiale
-plaga profundă prezintă mai multe traiecte prin răsucirea instrumentului pt.producerea unor
leziuni cât mai grave
-heteroproducere:
-plagă unică / multiplă,toate plăgile profunde
-usu.fiecare plagă are 1 traiect şi lezarea ţesuturilor şi organelor se produce numai pe traiectul
plăgii

Cauzalitatea şi tanatologia traumatismelor mecanice


-este necesară stabilirea pe baze ştiinţifice a raportului între un traumatism şi producerea decesului
-există 2 tipuri de cauzalitate:
1. directă (primară)
• necondiţionată

8
-traumatismul = complex morfofuncţional cauzator al morţii (generează nemijlocit leziuni de
gravitate ↑ ce duc rapid la deces)
-ex.decapitarea,zdrobirea craniului,împuşcarea cordului,a plămânului
• condiţionată
-traumatism + factori condiţionali->complex morfo-funcţional ce duce la deces
-factorii condiţionali pot fi:
-adjuvanţi->endogeni / exogeni->nu se poate rupe raportul de cauzalitate
-determinanţi->se rupe raportul de cauzalitate
-ex.TCC cu leziune de scalp,fractură de calotă,bază,hematom subdural,leziune de contuzie
cerebrală
-cauza morţii = leziuni meningocerebrale
-sub influenţa alcoolului->↑ permeabilitatea vasculară = factor adjuvant exogen
-modificările aterosclerotice->vase mai fragile->factor adjuvant endogen
-acţiune traumatică redusă (pumn în cap)->TCC dar infiltrat ↓ la nivelul scalpului
-hemoragie subarahnoidiană difuză->anevrism cerebral rupt (factori
determinanţi)
2. secundară->întotdeauna condiţionată
-traumatism complex morfofuncţional ce nu produce decesul->complicaţii ce pot duce la deces
-ex.plagă penetrantă abdominală cu lezarea anselor intestinale

Căderea / precipitarea
-reprezintă pierderea echilibrului şi izbirea de un plan dur a corpului
-căderea (de la acelaşi nivel)->schimbarea poziţiei cu izbirea de acelaşi plan (planul de susţinere)
-precipitarea->căderea de la un nivel la altul situat mai jos,sub acţiunea gravitaţiei
-există leziuni produse prin lovirea pasivă a corpului de planul dur
-forţa izbirii este proporţională cu:
-înălţimea căderii
-greutatea corpului
-+/- forţa de propulsie ce se imprimă corpului
-pierderea echilibrului poate avea cauze endogene sau exogene:
1. cauze endogene
-boli ce duc la pierderea stării de cunoştinţă:
-epilepsii
-sincopă cardiacă
-AVC
-afecţiuni labirintice
-tulburări de vedere
-afecţiuni neurologice
-autopropulsia
2. cauze exogene
-cauze determinante->heteropropulsia
-cauze favorizante:
-teren alunecos
-obscuritate
-obstacole
-influenţa alcoolului
-căderea / precipitarea se pot produce cu sau fără intervenţia unor forţe externe fie în repaus,fie în mişcare
-în cursul unei precipitări există 3 faze:
1. pierderea echilibrului->modificarea poziţiei spaţiale a centrului de greutate raportat la poziţia de
susţinere
2. căderea propriu-zisă
3. izbirea de un plan dur
-în cazul căderii simple sau de la înălţimi mici (1-2 m),faza 2 lipseşte
-în cazul căderii de pe un plan înclinat->izbirea duce la rostogolire / alunecare

9
-gravitatea leziunii este direct proporţională cu:
-viteza de cădere->greutatea corpului,înălţimea căderii
-caracteristicile planului de contact
-zona cu care se realizează impactul

Căderea (cădere simplă,cădere pe acelaşi plan)


-mecanism de producere->staţionare (origine endogenă) / mers sau fugă (origine exogenă)
-starea de ebrietate este foarte importantă
-leziunile sunt în general reduse ca şi gravitate:
-echimoze
-hematoame
-plăgi contuze
-fracturi
-escoriaţii
-leziunile se expun prima dată pe regiunea ce vine prima în contact->se situează pe părţile proeminente
->frunte,nas,bărbie,coate,genunchi
-leziunile sunt localizate frecvent pe un singur plan->cu excepţia căderii şi rostogolirii ulterioare pe un plan
înclinat
-decesul se produce foarte rar:
-în caz de căderi cu heteropropulsie mare (lovire activă urmată de cădere)
-în caz de căderi după pierderea stării de conştienţă->mişcările de apărare şi redresare a corpului sunt
abolite
-leziuni cranio-cerebrale prin lovirea capului de un plan dur
-foarte rar poate surveni prin hemoragii interne (rupturi de organe interne parenchimatoase->ficat,
splină)

Precipitarea (căderea de la înălţime)


-determină leziuni grave,cu mortalitate ↑
-d.p.d.v.medico-legal:
-sinucidere->locul 3 ca şi formă de suicid (după intoxicaţii,spânzurare)
-accident
-omucidere->foarte rar,greu de probat medico-legal
-mecanism de producere:
1. direct
-primar->leziuni ce apar în zona corpului ce vine prima în contact cu planul dur
-secundar->izbirea ulterioară a restului corpului de planul dur după contactul iniţial
-mediat->precipitarea în ax vertical cu impact fie pe segmentul inferior,fie pe extremitatea cefalică
->energia traumatică se transmite la distanţă (prin structurile osoase : coloana vertebrală)->leziuni la
distanţă
-în timpul căderii se produce uneori şi izbirea de obstacole întâlnite în traiectoria de cădere (stâlpi, arbori,
balcoane)
2. indirect
-la distanţă de aria de impact
-consecinţa dezacceleraţiei bruşte
-există mai multe posibilităţi de impact cu planul dur:
-impactul segmentului cranian concomitent cu restul corpului->în plan anterior,posterior sau lateral
-impactul în ax vertical:
-impactul cu segmentele inferioare->impact pe picioare,genunchi,ischioane
-impactul pe segmentul cefalic (cădere pe vertex)
1. contactul segmentului cranian concomitent cu restul corpului
-contact pe o suprafaţă mare
-frecvent leziuni pe un singur plan
-în caz de cădere pe un plan înclinat cu rostogolire şi în caz de cădere cu lovire de obstacole->leziuni pe
mai multe planuri

10
-leziuni externe variate;aspectul ţine de particularităţile planului de impact,de haine,forţa de izbire
-leziuni +/- soluţie de continuitate
-frecvent discordanţă între leziunile externe (puţin grave : escoriaţii,plăgi contuze,echimoze,hematoame)
şi leziunile interne (grave,extrem de variate)
-la nivelul extremităţii cefalice:
-fracturi liniare de boltă cu iradiere la bază (în precipitarea de la înălţimi mici,iradierea nu depăşeşte
acest etaj,iar în precipitarea de la înălţimi mari->iradiere meridională,dehiscenţă maximă în regiunea
mijlocie,asemănătoare cu compresiunea)
-fracturi cominutive cu înfundare (căderi pe plan neregulat)
-asemănătoare cu lovirea cu corpuri dure cu suprafaţă mică
-căderi > 10 m->fracturi cominutive de boltă, bază
-căderi > 15 m -> frecvent explozie craniană
-frecvent leziunile osoase craniene se însoţesc de leziuni meningo-encefalice,frecvent grave->deces
-usu.fiind dezacceleraţie,leziunile meningo-encefalice sunt bipolare (focar-contralovitură)
-hematoamele extradurale sunt mai rare->moartea se produce foarte rapid sau traumatismele sunt
deschise
-leziunile coloanei vertebrale:
-frecvent în caz de precipitare de la înălţimi mari
-fracturi directe prin izbire de planul dur sau prin modificarea curburii coloanei vertebrale (fracturi de
corpi vertebrali)
-frecvent leziuni meningo-medulare
-leziuni de schelet toracic->fracturi costale ce imită frecvent aspectul leziunilor produse prin compresiune
(număr mare de coaste,2 planuri uneori bilaterale cu 4 linii de fractură)
-fracturile bazinului:
-frecvent în căderi de la înălţimi mari
-în caz de înălţimi < 10 m->impact lateral->fracturi de creastă iliacă şi mai rar de creastă superioară a
pubelui;uneori disjuncţii sacro-iliace
-în caz de înălţimi > 10 m apar fracturi multiple de bazin->indiferent de planul în care se realizează
impactul
-fracturi asemănătoare cu compresiunea->impact în plan anterior sau posterior
-fracturi de membre->depind de înălţime:
-1-1.5 m->nu există fracturi
-1.5-5 m ->fracturi la nivelul unui membru
-5-10 m->fracturi multiple în > 50% din cazuri
-peste 10 m->fracturi atât de membru superior cât şi de membru inferior (deplasări + lezări secundare
de părţi moi)
-leziuni viscerale->depind de înălţime:
-sub 5 m->rupturi viscerale rare (dacă apar există fond patologic preexistent)
-5-10 m->leziuni viscerale frecvente
-peste 10 m->leziuni viscerale constante,afectează mai multe organe (în general organe
parenchimatoase)
2. contactul pe segmentele inferioare
-contactul se poate produce cu:
-picioarele->membrele inferioare în extensie
-genunchii->gambele flectate
-ischioanele->coapse flectate pe abdomen
-contactul cu picioarele:
-infiltrate sanguine difuze în plante
-luxaţii tarso-metatarsiene
-fracturi de calcaneu
-fracturi uni / bimaleolare
-contactul cu genunchii:
-platou tibial
-fracturi de rotulă
-epifiza distală a femurului

11
-contactul cu ischioanele:
-fracturi de bazin
-infiltrate sanguine difuze fesiere
-infiltrate sanguine sacro-iliace
-leziuni tipice:
-fracturi mediate->transmiterea forţei traumatice prin structurile osoase la nivelul bazei craniului
-fractura mediată de bază de craniu în etajul posterior cu fracturarea circulară a găurii occipitale +
telescopare intracraniană a coloanei cervicale->deces rapid prin leziuni bulbare
-leziuni secundare->usu.de părţi moi
3. contactul cu extremitatea cefalică (pe vertex)
-cel mai tipic->fractura mediată de bază de craniu->seamănă cu cea de mai sus,dar are un diametru mai
larg +/- fractură de clivus
-fracturi pe vertex (liniare,cominutive) cu iradiere în bază (asemănător cu fracturile prin compresiune)
-fracturi prin tasarea coloanei cervical,fracturile sternului prin hiperflexia capului
-înălţime > 15 m->explozie craniană cu zdrobirea craniului şi conţinutului

12