ALIMENTAREA PACIENTULUI POATE FI:

Alimentare activă
Alimentare pasivă
Alimentare artificială

Una din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea
aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului
alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale
naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.

În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:

- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon

- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură
- artificial – alimentele sunt introduse
în organism în condiţii nefiziologice.
Alimentarea activă se poate face în sala
de mese, în salon; la masă sau la pat.

Starea generală a pacietului

permite ca acesta să servească masa singur
și fără ajutor.

În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt
aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe mâini.
Felurile de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele
cu mâna.

Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau
măsuri.
 În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului
(tăviţă,scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă;
servirea mesei se face ca în sala de mese.

În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează

pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele
necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte
masa la fel ca în salon la masă.

Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri,

trebuie să fie ajutaţi.

Scop

 vor fi hrăniţi bolnavii

- imobilizaţi
- paralizaţi
- epuizaţi , adinamici
- în stare gravă
- cu uşoare tulburări de deglutiţie
Pregătiri

Materiale necesare

- tavă
- farfurii
- pahar cu apă sau cană cu cioc
- şervet de pânză
- cană de supă
- tacâmuri
asistenta

 îmbracă halatul de protecţie

 aşază părul sub bonetă
 se spală pe mâini
pacient

 se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu

capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia;
 i se protejează lenjeria cu un prosop curat;
 se protejează cu un prosop în jurul gâtului;
 se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în
gură;
Servirea mesei

 asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna;

 verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul
alimentelor), gustând cu o altă lingură;
 îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
 supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului;
 este şters la gură, i se aranjează patul;
 se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui la
formarea escarelor;
 schimbă lenjeria dacă s-a murdărit;
 acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;
 strânge vesela şi o transportă la oficiu;
De ştiut

 se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în

procesul vindecării
 se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura
 se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le
aspire
De evitat

- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci;

- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului;

 Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin
mijloace artificiale.

Se realiz. prin următoarele procedee:

 sondă gastrică sau intestinală

 gastrostomă
 clismă
 parenteral
scop:

 hrănirea pacienţilor inconştienţi

 cu tulburări de deglutiţie
 cu intoleranţă sau hemoragii digestive
 operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe
 cu stricturi esofagiene sau ale cardiei
 în stare gravă; negativism alimentar

Alimentarea prin sondă gastrică

Materiale

- de protecţie: aleză, prosoape

- sterile : sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică
- nesterile : pâlnie, tăviţă renală
- bulion alimentar : să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare
calorică
Pacient v. sondaj gastric

Execuţie

- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică

- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml,
încălzit la temperatura corpului
- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda
- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea
fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă
- se extrage sonda cu atenţie
DE ŞTIUT :

la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai mult
timp pe această cale , sonda se introduce endonazal
sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zile
fiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)
raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de
perfuzat utilizând vase izoterme

Alimentarea prin gastrostomă

 deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă

în cazul în care cale esofagiană este întreruptă
 în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , când
alimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică ,
alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă
 în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse
cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie
 respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul
alimentaţiei prin sondă gastrică
 alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul de
alimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului
 cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml
 după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora
 tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge
adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile
 de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector
şi antimicrobian, pansată steril cu pansamentb absorbant
Alimentarea prin clismă

 se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp

 deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţii
izotonice, substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie
 alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer, glucoză 47‰ cu
rol hidratant
 v.pregătirea şi efectuarea clismei
 în locul irigatorului se foloseşte un termos

Alimentarea parenterală

materile necesare

 dezinfectante - alcool iodat

 materiale pentru puncţia venoasă
 de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 pt. dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul
timp de 30 de sec.)
 instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea
ambalajului, valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop;
pense, mănuşi chirurgicale, tampoane
 alte materiale-garou sau bandă Esmarch, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile,
tăviţă renală
 perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)
 pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux
 robinete cu două sau mai multe căi
 branulă(cateter i.v.)
 fluturaş
 benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pielea
bolnavului
 Se face cu substanţe care:

 Au valoare calorică ridicată

 Pot fi utilizate direct de ţesuturi
 Nu au proprietăţi antigenice
 Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
 Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii izo- sau hipertone : glucoză 10-20-33-40% , fructoză
20% , soluţie dextran , hidrolizate proteice
 Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de
lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive
 Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice
 Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea
 Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului,
de la 50ml/h la 500ml/h
Căile de hidratare a organismului

Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă, intraosoasă,

intramusculară

Orală

 calea fiziologică de administrare a lichidelor

 declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie
necesară absorbţiei lichidelor
 se renunţă la această cale în caz de:
 vărsături
 tulburări de deglutiţie
 stenoză pilorică şi esofagiană