INSTRUMENTARUL

Sunt instrumente pe care asistenta medicală le utilizează în cadrul îngrijirii de sănătate.

În practica curentă a asistentei medicale, se utilizează instrumente numeroase și materiale care
însumate, formează instrumentarul.

Studiul lor urmărește cunoașterea proprietății acestora, astfel încât să fie utile scopului
pentru care sunt utilizate.

Instrumentarul trebuie ținut în perfectă stare, iar dacă este cazul, periodic vor fi verificate
de către asistenta de aparatură medicală. Acesta va fi utilizat strict numai în scopurile în care
este destinat.

INSTRUMENTE PENTRU DIAGNOSTIC

Spatula linguală (apăsătorul de limbă)-  servește

pentru apăsarea limbii la examinarea cavității bucale și a
faringelui. Este formată dintr-o lamă lungă de 12- 15 cm
prevăzută cu două unduiri ușoare, care-i dau o formă de
S.

Spatula linguală se confecționează din oțel-

carbon sau oțel inoxidabil, din plastic, sticlă sau lemn.
Contactul spatulei cu mucoasa linguala pe o suprafata
mai intinsa excita terminatiile nervoase ale acesteia. Din
acest motiv, unele spatule linguale sunt prevăzute cu o serie de orificii sau sunt confecționate din
sârmă, formate numai dintr-o margine îngustă de metal, pentru a reduce la minimum suprafața de
contact cu limba, în unele cazuri, spatula linguală este îndoită în unghi drept, care asigură o mai
bună vizibilitate până în faringe.

Se curătă după fiecare întrebuințare cu apă și detergent cu ajutorul unei perii. Se

sterilizează prin autoclavare sau la propinel (căldura uscată). Nu se utilizează nesterilizate sau de
la un pacient la altul.
Pensa de prins limba/„în inima” ajuta la prinderea limbii în cursul unor tratamente și
îngrijiri ale cavității bucale, faringe, esofag, laringe și uneori în timpul narcozei (anesteziei
totale). Acesta se sterilizeaza după metoda sterilizării materialelor din metal.

Deschizatorul de gura sau departatorul de
maxilare se utilizează pentru deschiderea forțată a
cavității bucale și menținerea maxilarelor în stare
îndepartată, în cursul menevrelor de investigație și de
tratament din gură, faringe, esofag, laringe, etc.,
precum și în caz de nercoză, la nevoie.

Termometrul medical (cu mercur sau

electronic)= este un termometru maximal gradat cu
scara Celsius, de la 34,5℃ până la 42℃, în zecimi de
grade, fiind instrumente folosite pentru masurarea
temperaturii corpului uman.

Termometrul cu mercur este prevăzut cu un rezervor și cu

o mini țeavă prin care circulă mercurul.

Acestea sunt ținute în soluții dezinfectante (cloramină), iar înainte de utilizare sunt
spălate, uscate și verificate.

Panglica metalică este o panglică lungă de 150 cm,

divizată în milimetri care se folosește pentru măsurarea
circumferințelor toracelui, abdomenului, cap, membru și
pentru determinarea perimetrului la nou nascuți.

Ciocanul de reflexe se utilizează la examinarea

reflexelor neurologice (osteotendinoase).
 Modelul pentru adulți este cu mâner metalic mai lung, la care se adaptează ciocanul
propriu-zis din cauciuc tare. Modelul pentru copii este mai mic, format în întregime din metal,
dar cu garnituri de cauciuc la suprafețele de lovire.

Se curăță periodic prin ștergere cu un tampon îmbibat în alcool.

Oglinda frontală -datorită posibilităților de

iluminare prin reflexie, se utilizează în ORL pentru
examinarea foselor nazale, faringe, laringe.

Are o formă rotundă, cu suprafața concavă,

cu o distanță focală de 15 cm, fiind prevăzută la
centru cu un orificiu pentru vizibilitatea
examinatorului.

Se articulează cu o bandă de metal , plastic reglabil, cu care se fixează pe cap. Se șterge

periodic oglinda, cercul din material plastic, se păstrează în dulap protejată de un capac de
aluminiu.
Speculul nazal este un instrument care servește la lărgirea
orificiilor nazale în examinarea regiunilor profunde ale cavității
nazale.

După fiecare utilizare acesta se spală, se curăță, se

dezinfectează, se sterilizeaza și se păstrează în cutia cu
instrumente, dacă e steril, sau în dulapul cu instrumente dacă nu
e steril.
Speculul auricular este un instrument ce servește
examinării regiunilor profunde ale conductului auditiv,
extern și timpan.
  Acesta se spală, se dezinfectează după fiecare întrebuințare, se sterilizează după metoda
sterilizării materialelor din metal.

Pelvimetrul este un compus metallic cu două brațe

ovale, lungi de aproximativ 40 cm, cu ajutorul căruia se
măsoară diametrul bazinului. La 10 cm de la axul de
articulație se găseste o scară gradată de la 0 la 50 cd pe
care se pot citi deschizăturile brațelor.

Valva vaginală este utilizată în examinări, tratamente

ginecologice și intervenșii chirurgicale de specialitate
pentru îndepărtarea pereților vaginului, cele două brațe
find articulate printr-un șurub.

Valvele vaginale au forma dreptunghiulara și sunt:

– valve simple – sunt canelate la una din ramuri, iar la
celalalt capăt fiind mânerul;

– valve duble – sub forma de U, sunt canelate la ambele

extremități fiind apucate de la mijloc;
Acestea se spală și se dezinfectează după folosire.

Speculul vaginal bivalv – (valvele pot fi reunite câte 2,

în acest caz vorbim de specul vaginal bivalv, deschizătura
dintre cele două ramuri canelate poate fi mărită sau micșorată cu ajutorul unui dispozitiv filetant
fixând distanța dorită) are aceleași utilizări ca și valva vaginală fiind supus la aceleași metode de
utilizare, curățare și păstrare.

Histerometrul permite măsurarea dimensiunii

cavității uterine și orientează asupra direcției axului
acesteia.

Stetoscopul biauricular este un instrument

care are forma unei trompe și servește  la
ascultația zgomotelor produse în interiorul
organismului prin fricționare normală sau
patologica a unor organe (inimă, plamâni, artere).

Acesta este prevăzut cu două olive, un

furtun, cutia de rezonanță și o membrană, manșeta
pneumatic, furtun,manometru, butonul prin care se
evacuează aerul din manșetă și para de cauciuc.

Stetoscopul monoauricular/obstetrical este un instrument

ce se folosește pentru ascultarea BCF (bătaile cardiace fetale pe
parcursul sarcinii).

Tăvița renală este confecționată din inox sau din plastic și are
forma unui rinichi cu marginile rotunjite.

Forma sa asigură adaptabilitatea pe regiunile curbe ale

corpului, și poate fi folosită la sondaje, pentru colectarea salivei,
la captarea vărsăturilor, precum și pentru strângerea tampoanelor,
pansamentelor și instrumentelor întrebuințate.
 INSTRUMENTE PENTRU INJECȚII ȘI PUNCȚII

Seringa este un instrument care servește la injectarea soluțiilor

medicamentoase sau aspirarea produselor fiziologice sau
patologice din organismul uman.

Aceasta este alcătuită dintr-un corp de seringă și un

piston, corpul de seringă are o prelungire care se numește
ambou.

Acele de seringa sunt tuburi metalice fine și subțiri, adaptabile la amboul seringilor. Acestea
sunt de diferite grosimi și lungimi. Grosimea acului este determinată de calibrul lui.

Calibrul se exprima in unități de măsura G (= gauge), iar diametrul exterior în mm și zecimi de

mm, cele două valori fiind exprimate în cifre invers proporționale.

Fiecare diametru de ac având o culoare asociată.

Albastru=0,6mm
Fumuriu=0,7mm
Verde=0,8mm
Portocaliu=1,0mm
Galben=1,1mm
Roz = 1,2 mm

Instrumente tăioase:  
 bisturiul clasic alcătuit din mâner şi lamă fixă sau lamă detaşabilă, de unică folosinţă.
Sunt instrumente pentru uz chirurgical cu care se realizează inciziile.
  foarfecele chirurgicale drepte sau curbe, cu vârful bont sau ascuţit – utilizat pentru
secţionarea planurilor (baza foarfecelui) şi pentru disecţia acestora (vârful foarfecelui); au
lungimi diferite, în funcţie de profunzimea la care este folosit; 

 osteotomul şi dalta utilizate pentru tăierea ţesutului osos;

DĂLȚI
OSTEOSTOM

 stiletul butonat – utilizat pentru explorarea traiectului

unei plăgi traumatice sau traiectul unei fistule; 

 pensa în “L” (Overholt) utilizată pentru disecţia şi

expunerea  planurilor în profunzime; 

 pensa Péan dreaptă sau curbă, cu braţe scurte sau lungi, fără “dinţi” la vârf; este utilizată
pentru hemostază în ţesuturile fine; 
Este o pensă hemostatică și este similar pensei
anatomice.

Hemo= sânge

Statică=oprirea sângerării

 pensa Kocher – dreaptă sau curbă, cu braţe

scurte sau lungi, prezintă  “dinţi” la vârf; este
utilizată pentru hemostază în ţesuturile unde
există riscul derapării.
 Pensele hemostatice se ţin în acelaşi fel în care se ţine foarfeca: degetul IV se introduce în
inelul braţului inferior cu degetul III se sprijină braţul inferior al foarfecii degetul II se ţine întins
în lungul foarfecii, îndreptat spre articulaţie, asigurând precizia mişcării policele se introduce
(cam jumătate din prima falangă).

Închiderea unei pense autostatice se face prin apăsarea braţelor în aşa fel încât dinţii
mecanismului de blocare să se întrepătrundă.

Deschiderea pensei se face prin împingerea divergentă a inelelor (braţelor) în aşa fel încât
dinţii cremalierei să se îndepărteze.
 Înmânarea unei pense autostatice de la o persoană la alta se face asemănător cu foarfeca:
instrumentul se ţine de vârf şi se aşează cu mănerul (inelele) în palma întinsă a primitorului.

 pensa Satinski -utilizată pentru hemostaza şi

expunerea în vederea suturii vaselor; 

 pensa Dieffenbach sau pensa bull-dog utilizate pentru

clamparea (pensarea) vaselor fără lezarea endoteliului.

 Pensa Mosquito este o pensă Péan (nu

are dinţi la capăt) miniaturală, fină,
dreaptă sau curbă.
 Pensa Overholt este asemănătoare cu
pensa Péan. Este o pensă lungă,
curbată la capăt, folosită pentru
disecţie sau pentru hemostază.

 Pensa Mikulicz este asemănătoare cu

pensa Kocher (cu dinţi / ghiare la capăt). Este o pensă puternică folosită la prinderea şi
manevrarea unor ţesuturi rezistente (aponevroze, peritoneu).
 Dinţii terminali împiedică alunecarea ţesuturilor din pensă. În partea apropiată
articulaţiei braţele sunt mai îndepărtate şi fără zimţi; în această parte pensa nu prinde
ţesuturile. 
Nu se aplică pe structuri anatomice delicate sau care ar putea fi perforate de dinţii
pensei.

 Pensa Faure este o pensă puternică, asemănătoare cu pensa Kocher. Închide pe toată

lungimea braţelor.
Este folosită de obicei în cursul histerectomiei pentru clamparea şi ligaturarea
pediculilor uterini; din acest motiv i se mai spune impropriu “pensă pentru artera
uterină”.

 Pensa Satinsky este o pensă “moale” – care nu striveşte ţesuturile. Are forma unei
“jumătăţi de hexagon”. Se aplică pe vasele mari în cursul suturii vasculare.
  Pensa Guyon (“de pedicul renal”) este o pensă autostatică dură, curbă, folosită uneori
pentru clamparea unor pediculi vasculari voluminoşi.

 Pensa anatomică-pensa chirurgicală

Cele mai utilizate instrumente pentru manevrarea ţesuturilor sunt pensa anatomică şi
pensa chirurgicală. Pensele anatomice (fără dinţi / ghiare la capăt) se folosesc pentru prinderea şi
prezentarea unor structuri fine (seroase, vase, intestin).
Pensele chirurgicale (ce au capetele libere terminate cu ghiare ce se întrepătrund) se
utilizează pentru prinderea şi prezentarea unor structuri mai rezistente (piele, aponevroză).
Pensa anatomică fără dinți

 
Pensă anatomică cu dinți
Pensa anatomică sau chirurgicală se ţine cu degetele 1 şi 2, spre partea volară a mâinii.