Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS 4
PREGĂTIREA PREOPERATORIE
Primirea bolnavilor in sectie.
De felul cum este primit bolnavul in sectia de spital si cum este pregatit pentru operatie pot
depinde, in mare masura, reusita interventiei chirurgicale si evolutia postoperatorie.
O primire calda, atenta, un zambet care sa arate inca de la inceput bolnavului ca are in
personalul spitalului prieteni care se vor ocupa de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce
trebuie pentru ca el sa iasa din spital sanatos, sunt de un deosebit folos pentru risipirea starii de
anxietate, pe care, mai estompat sau mai evident o au toti cei care se interneaza.
Asistenta medicala va avea grija sa amplaseze bolnavul nou internat in saloane cu
convalescenti care nu au avut complicatii postoperatorii, optimisti, care nu au nevoie de
tratamente speciale, multiple in timpul noptii si care au un somn linistit, deasemenea asistent
medicala are un rol important in pregatirea psihica a pacientului , pentu operatie. Pentru bolnavii
adusi de urgenta atitudinea trebuie adecvata cazului respectiv.
Pregatiri si teste preoperatorii
Printr-un tratament adecvat pre-intra-si postoperator, se pot remedia aceste modificari, astfel ca
organismul sa suporte bine operatia.
Postoperator se vor efectua cateva examene obligatorii si anume:
- o radiografie a plamanilor, pt a se depista o eventuala boala pulmonara, necunoscuta si netratata
in prealabil.Cu aceasta ocazie se va controla aspectul global al cordului si al aortei;
- se va executa o electrocardiograma,in caz de tulburari se va face tratamentul adecvat, iar
interventia se va amana,(in afara cazurilor de extrema urgenta), pana cand exista indicii ca
functionarea inimii s-a ameliorat
- pe toata perioada internarii se masoara tensiunea arteriala, se numara frecventa pulsului, si se
controleaza temperatura;
- la bolnavii in varsta se determina capacitatea vitala respiratorie, pt ca la acestia exista o
rigiditate a cutiei toracice specifica varstei si in consecinta vor avea nevoie de o oxigenare
suplimentara postoperatorie;
- asistenta medicala se va interesa despre scaunele si mictiunile bolnavului, despre ritmul si
aspectul acestora si va semnala medicului orice tulburari;
-asistenta medicala va cerceta daca bolnavul nu are vreo infectie respiratorie recenta, caz in care
interventia chirurgicala trebuie amanata pana la ameliorare;
- analiza simpla de urina, m ne va da informatii asupra starii de functionare a rinichilor
- examinarea sangelui( numararea globulelor rosii, a leucocitlor, hematocritul , hemoglobina,
timpul de coagulare, timpii Quick si Howell, determinarea glicemiei, determinarea ureei
sangvine). In aceste cazuri orice rezultat patologic obtinut necesita investigatii suplimentare ale
elementelor figurate ale sangelui
- tuturor persoanelor trecute de 50 ani si suferinzilor hepatici li se fac probele hepatice ( GOT,
GPT, etc)
- determinarea grupului sangvin si a factorului Rh
- este foarte important sa se cunoasca si sa se testeze daca bolnavul ste alergic la unele
medicamente, pentru a de evita intrebuintarea lor;
- greutatea corporala va fi controlata inainte si dupa operatie;
- femeile trebuiesc intrebate in legatura cu data menstruatiei, nu este recomandat ca interventia
chirurgicala sa se efectueze in perioda menstruatiei, atat din punct de vedere igienic cat si
datorita faptului ca timpul de sangerare este mai prelungit.
Toate datele rezultate din investigatiile de mai sus vor fi notate in foaia de observatie.
Ingrijirile din preziua operatiei
- Exista medicamente care necesita administrarea corecta inclusiv in preziua interventiei si dupa
caz chiar inainte si in timpul interventiei;
1
- Pentru asigurarea unui somn bun si inlaturarea starii de anxietate preoperatorie, asistenta
medicala , la indicatia medicului, ii va da bolnavului, inainte de culcare un hipnotic usor.
- Regimul alimentar: in preziua interventiei bolnavul va lua numai masa de pranz si nu in
cantitate mare, pentru ca tractul digestiv sa fie cat mai liber, va avea grija sa bea o cantitate
normala de lichide
- Prepararea pielii: asistenta medicala va examina foarte atent tot corpul bonavului si in cazul in
care va observa o infectie cutanata va semnala aceasta medicului, care va amana interventia pana
la vindecarea completa a infectiei. Daca pielea este integra, bolnavul va face dus, daca nu este
capabil singur va fi ajutat de asistenta medicala , care ii va face o tualeta completa. Daca operatia
urmeaza pe sau in apropierea unei zone cu par, parul va fi ras pe o suprafata foarte larga (10-15
cm) fata de limitele inciziei.
Ingrijirile din ziua operatiei
Pregatirea preoperatorie consta din :
- efectuarea unei clisme pentru bolnavii operati pe tractul digestiv, purgativele nu se recomanda
decat in cazul unor interventii mari pe tubul digestiv, deoarece saracesc organismul de lichide si
saruri minerale.
- vor fi indepartate bijuteriile, si proteza dentara
- unghiile vor fi taiate scurt , nu vor fi lacuite ca sa se poata observa capilarele extremitatilor
- inainte de a fi dusi in sala de operatie li se va pune o sonda vezicala
- bolnavilor care au varice foarte mari si carora li se face o interventie operatorie pe cavitatea
abdominala, este bine sa li se aplice pe gamba si in treimea inferioara a coapsei un bandaj elastic
usor strans , cu scopul de a se evita staza in aceste vene, care ar contribui la reducerea masei
sangvine circulante, motiv de declansare a unui soc intra sau postoperator. Bandajul este util si
pentru evitarea aparitiei de tromboflebite postoperatorii.
Pregatirea preoperatorie speciala pentru fiecare caz in parte , se face la indicatia chirurgului
care urmeaza a opera bolnavul.
Dupa plecarea bolnavului in sala de operatie , asistenta medicalava da dispozitii pentru
schimbarea lenjeriei de pat.
Interventia chirurgicală
Operatia inseamna o interventie in interiorul organismului viu cu riscul unei infectii.
Organizarea spatiului operator se face dupa norme speciale de igiena, in vederea micsorarii
riscului de infectie
Sala de operație
Blocul operator are o componentă septică, în care se desfășoară intervențiile sterile și o
componentă septică pentru intervențiile în plăgi primar infectate.În cadrul sălii aseptice există o
săliță unde se pot desfășura și intervențiile ortopedice.Camerele filtru pentru personal și pacienți
au drept scop prevenirea introducerii de germeni în sala de operație. Fiecare bloc operator este
prevăzut cu o sală pentru spălare și cu o încăpere pentru anestezie, unde se pregătește anestezia și
unde pacientul este adus după operație.
Îngrijirile postoperatorii
Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenția chirurgicală și durează până la
vindecarea completă a bolnavului.
Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcție de natura intervenției, de complicațiile care au
survenit intraoperator, de felul anesteziei și starea generală a bolnavului.
Scop: ingrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea fucțiilor organismului, asigurarea
cicatrizării normale, a plăgii și prevenirea complicațiilor.
După intervenția chirurgicală bolnavul poate fi transferat la: serviciul de terapie intensivă;sala
de trezire; în patul său.
1. Îngrijirile bolnavilor operați cu anestezie generală
A. Îngrijirile acordate până la instalarea bolnavului la pat
Etape de execuție Timpi de execuție
3.Pregătirea 3.1.Se pregătesc: termometru, cronometru, apart pt. TA, borcan pt.
materialului pt. diureză
supravegherea 3.2. Se pregătește foaia de temperatură pt. terapie intensivă
bolnavului
4.Transportul 4.1. Căruciorul se acoperă cu pătură, cearșaf, aleză
bolnavului operat 4.2. Bolnavul este așezat în poziție de decubit dorsal cu capul într-o
parte
4.3. Se acoperă bolnavul pentru a nu răci
4.4. Transportul se efectuează cu blândețe
4.5. Se supraveghează pulsul la carotidă, eventula vărsătură, apariția
ceanozei
4.6. Se supraveghează perfuzia și drenurile
5.Instalarea bolnavului 5.1. Până la trezire , bolnavul este așezat în decubit dorsal, cu capul
operat la pat într-o parte , sau în decubit lateral
5.2. Dacă perfuzia se continuă se supraveghează ritmul perfuziei
5.3. Drenurile se racordează la borcane (cand este cazul).
B. Supravegherea și îngrijirile imediate
Bolnavul operat sub anestezie generală trebuie supravegheat cu toată atrnția până la apariția
reflexelor, până la revenirea completă a stării de cunoștință, cât și în orele care urmează. De
altfel transportul din sala de operație se execută după revenirea acestor reflexe.
1.Supravegherea 1.1. Apariția palorii însoțitî de transpirații reci și răcirea extremităților
faciesului indică satrea de șoc
1.2. Apariția cianozei, chear redusă indică insuficiența respiratorie sau
circulatorie;se administrează oxigen pe sondă endonazal
2.Supravegherea 2.1. La trezire poate să prezinte o stare de agitație, atenție să nu își
comportamentului smulgă drenurile, perfuzia,să nu se ridice din pat , va fi imobilizat
dacă este nevoie.
3.Supravegherea 3.1.Respirația trebuie să fie ritmică, de amplitudine normală
respirației 3.2.Jena respiratorie trădează încărcarea bronșică cu mucozități(se
aspiră);căderea limbii;inundarea căilor respiratorii cu vosimente( se
previne prin poziția bolnavului.
4.Supravegherea 4.1.Pulsul tr să fie regulat,rărindu-se în mod progresiv
pulsului Pulsul filiform este un semn de hemoragi, sau de altă stare critică
5. Supravegherea TA 5.1.TA va fi controlată în mod ritmic
5.2.Prăbușirea TA concomitent cu reducerea tensiunii diferențiale
însoțită de accelerarea pulsului indică starea de șoc provocată de
hemoragie - se anunță medicul
3
bolnavului
8.Îngrijirea mucoasei 8.1.Pt. a umidifica mucoasa bucală se șterge cu tampoane umezite în
bucale soluții diluate de bicarbonat de Na;acid boric, permanganat de
potasiu;se ung buzele cu vaselină
9.Prevenirea escarelor 9.1.Se efectuează frecții cu alcool la nivelul regiunii dorsale și a
călcâielor,se evită umezeala, se schimbă des poziția
10. Evacuarea vezicii 10.1.Se stimulează micțiunea:spontan pe aplicarea pe regiunea
pubiană a unei buiote(daca nu este contraindicat)s, lasând apa de la
robinet să curgă, sau prin introducerea bazinetului încălzit sub bolnav,
sau prin sonadj vezical
11.Asigurarea 11.1.Seara se administrează un himnotic ușor
somnului
7
- La membre, începeți înfăşarea de la extremitate spre rădăcină în sensul circulației de întoarcere
(de la partea mai subțire)
- Acoperiți pansamentul în întregime prin ture, suprapuse
- Fixați cu ac de siguranță, leucoplast sau prin nod la distanță de plagă pentru a nu produce jenă
ÎNFĂŞAREA ÎN SPIRALĂ
- Folosiți tehnica pentru membre (gambă, antebraț ) regiuni tronconice şi suprafeţe întinse
- Efectuați după turele circulare inițiale, ture oblice în aşa fel încât tura următoare să acopere
jumătate din cea anterioară
- Răsturnați din când în când faşă pentru a asigura apropierea de segment
ÎNFĂŞAREA ÎN EVANTAI
- Folosiți înfăşarea pentru articulații (cot, genunchi, călcâi)
- Începeți cu două ture circulare deasupra articulației
- Continuați cu ture oblice descendente în aşa fel încât faşa să se suprapună la distanțe mai mici
în plică şi mai mari în partea expusă ajungând circular la nivelul liniei articulare şi apoi oblice
sub articulație
- Încheiați cu două ture circulare şi fixați cu ac de siguranță, leucoplast
ÎNFĂŞAREA RĂSFRÂNTĂ
- Folosiți tehnica pentru membre (gambă , antebraț , regiuni tronconice şi suprafețe întinse)
pentru a asigura o mai bună etanşare
- Începeți cu 2 ture circulare
- Continuați oblic în sus până pe fața anterioară a segmentului unde fixați faşa cu policele sau cu
ajutorul altei persoane, o răsfrângeți şi continuț i în jos încojurând segmentul pe fața posterioară
acoperind 1 din tura anterioară
- Continuați cu tura oblic pe fața anterioară şi repetați manevra de răsfrângere a feşii şi de
acoperire a feței posterioare până când pansamentul este fixat
- Încheiați prin ture circulare
- Fixați capătul liber cu ac de siguranță sau leucoplast
ÎNFĂŞAREA ÎN SPICĂ
- Folosiți pentru regiuni articulare: scapulo-huerală, inghino-abdominală, cot, picior, pumn
- Începeți de regulă deasupra articulației prin ture circulare
- Treceți faşa dedesuptul articulației, în formă de "8" înconjurând zona vecină acoperind tura
precedentă jumătate sau două tururi
- Terminați prin ture circulare
- Fixați capătul liber
ÎNGRIJIREA STOMIILOR
Stomă - vine de la cuvântul grecesc ”stoma”, care înseamnă gură sau gaură.
Stomie - înseamnă creearea printr-o intervenție chirurgicală a unei deschizături (stomă) prin care
se realizeză o comunicare între un organ cavitar și tegument, sau realizarea unei noi deschideri
între două formațiuni.
Anus artificial - orificiu intestinal artificial creat printr-o intervenție chirurgicală, în vederea
eliminării conținutului intestinal
In funcție de locul stomei se folosesc mai multe denumiri și anume:
- Ileostomie - deschiderea și fixarea intestinului subțire printr-o intervenție chirurgicală la
nivelul pielii peretelui abdominal (stoma este la nivelul ileonului)
- Colostomie - deschiderea și fixarea colonului, printr-o intervenție chirurgicală la nivelul pielii
peretelui abdominal. Poate fi temporară sau definitivă. Stoma poate fi la nivelul colonului
ascendent,transvers sau descendent.
- Urostomie :- nefrostomie - ceearea operatorie a unei comunicări între rinichi și piele printr-o
sondă
- ureterostomie - aducerea ureterului la piele printr-o stomă
- cistostomie - aducerea vezicii urinare la piele printr-o stomă (poate fi temporară
sau definitivă)
- uretrostomie - aducerea uretrei la pielea perineală printr-o stomă
8
- Gastrostomie - crearea unei comunicări între stomac și peretele abdominal print-o stomă creată
chirurgical. Scopul fiind nutriția pacientului.
Echipamentul necesar îngrijirii stomelor
- măsuță sau tavă pentru materiale
- un vas cu apă caldă
- fașă sau prosoape de hârtie
- aparat colector - există o mare varietate de aparate colectoare sau pungi.alegerea tipului de
material colector se face în funcție de mai multe criterii: tipul stomei, localizarea, gradul de
autonomie,activitățile pacientului, timpul pe care îl are pacientul la dispoziție pt îngrijirile sale,
etc.
- foarfeci
- cană de măsurat conținutul
- mănuși nesterile
- cremă de barieră pt. protejarea pielii din jurul stomei
- recipient pt. material murdar
Conduita asistentei în practica de îngrijire
În primele zile din perioada post-operatorie asistenta:
- pansează rana abdominală
- din prima zi după operație ajută pacientul să se ridice
- în a 2-a a 3-a zi după operație,chirurgul verifică permeabilitatea stomei,acuma se elimină un
scaun pastos, mirositor.
- protejează patul cu mușama și aleză
- asigură intimitatea pacientului ,îl ajută să adopte o poziție confortabilă
- il incurajează să participe la îngrijire
- îmbracă mănuși
- așează un prosop de hârtie sau o fașă în jurul stomei pt a proteja zona înconjurătoare de
scurgeri sau revărsări
- golește aparatul colector și la nevoie măsoară conținutul
- îndepărtează aparatul
- spală pieelea din jurul stomei cu apă caldă și săpun neutru, săpunul obișnuit poate irita pielea
- observă aspectul și culoarea stomei și a pielii dimprejur
- aplică o cremă protectoare, pe care apoi o îndepărtează
- fixează aparatul nou pregătit astfel încât să nu prezinte nici o scurgere în jurul stomei
Îngrijirea stomei nu este o practică sterilă, trebuie însă menținute standarde ridicate de curățenie.
Îngrijirea stomei trebuie coordonată cu dușul și baia ori de câte ori este posibil, majoritatea
pungilor sunt rezistente și permit băile și dușul. pacientul trebuie învățat să-și protejeze pielea
împotriva iritării și infecțiilor. Conținutul pungii de la stomă trebuie golit la toaletă. Pungile
murdărite trebuie tratate ca și gunoi.
EVENTRATIILE
Eventratiile reprezintă iesiri de organe abdominale, sub piele, prin zone slabite, ale peretelui
abdominal. Ele sunt dobandite.
Eventratiile sunt, de două feluri:
- posttraumatice: accidente, contuzii sau plăgi abdominale (corn de bou, cutit) ;
- postoperatorii, avand o frecventa, de 2%, din totalul laparotomiilor.
Cauzele sunt, de două feluri:
- cauze care tin de bolnav;
- cauze care tin de tehnica operaţiei.
Cauzele care tin de bolnav sunt:
- varsta, sarcinile multiple, obezitatea, diabetul, anemia, hipoproteinemia, cancerul;
- bronsite cronice, constipatie rebela, retentia urinata; acestea cresc presiunea intraabdominala;
- afecţiunile neurologice, hemiplegia;
- eforturi deosebite.
Cauzele care tin de operaţii:
9
- inciziile mari, intersectiile de mai multe incizii şi operaţiile repetate, pe abdomen;
- drenaje, facute prin plaga operatorie şi care nu respecta vascularizatia şi enervatia;
- materialele de sutura şi infecţiile postoperatorii, care, duc, la eliminarea firelor;
- ileusul postoperator şi varsaturile.
Semnele eventratiilor sunt:
- asimetria peretelui abdominal;
- tumefactia care se reduce partial datorita aderentelor sacului şi continutului;
- durerea la efort şi constipatia, prin aderente între intesţinele, din sacul de eventratie;
- din anamneza, reţinem numarul operaţiilor, supuratiile postoperatorii şi eventuale, afecţiuni
asociate care favorizeaza apariţia eventratiilor;
Tratamentul eventratiilor este chirurgical. Operaţia nu se face, mai înainte de sase luni. Se
asteapta vindecarea granuloamelor de fir, fistulelor şi dermitelor.
Operaţia constă în incizii eleptice, cu dermolipectomie. Refacerea peretelui abdominal se poate,
face în două moduri:
- prin procedee anatomice, adica strat cu strat;
- prin procedee care folosesc plastii: cutanate, plase, fascii.
EVISCERATIILE
Evisceratiile se caracterizeaza prin iesirea continutului abdomnal, prin piele, la vedere.
Ele pot fi:
-posttraumatice: harakiri, distrugeri ale peretelui abdominal;
-postoperatorii.
Evisceratiile postoperatorii sunt, de două feluri:
-precoce, cand se produc, în primele 3-5 zile, de la operaţie şi care se insotesc de socul
peritoneal, grav;
-tradive sau fixate, care apar, după 8-10 zile, precedate de supuratii.
Semnele evesceratiilor sunt locale şi generale:
-locale: anse sau epiploon care iesi, la exterior, prin piele;
-generale, semnele de soc: traumativ, peritoneal, hemoragic şi care, se insotesc de tulburari
respiratorii şi cardiovasculare.
Tratamentul este profilactic, avand la baza:
-tonificarea peretelui abdominal, înainte de operaţie;
-tratamentul unor boli cauzale: diabet, anemie, truse, etc. ;
-incizii şi suturi corecte, care sa respecte vascularizatia şi inervatia;
-infasarea peretului abdominal, după operaţie, la bolnavii predispusi sa faca evisceratii.
10