BANAC (HOGEA) ANA-MARIA

AMG ANUL III, CLASA i

COMPLICATIILE IN TIMPUL SARCINII SI A NASTERII

PROF. CORD.: CIUNGU DANA

MATERIA: OBSTRETICA, GINECOLOGIE

1
 I. COMPLICATII IN TIMPUL SARCINII

Complicatiile din timpul sarcinii pot sa apara din mai multe motive. Afectiunile medicale
preexistente sau cele noi (cauzate de sarcina) pot provoca complicatii ale sarcinii.

Hipertensiunea arteriala sau hipertensiunea gestationala

Hipertensiunea arteriala apare atunci cand arterele care transporta sange de la inima
catre organele corpului se ingusteaza din diverse motive (ateroscleroza). Acest lucru determina
cresterea presiunii in artere. In timpul sarcinii, acest lucru poate ingreuna irigarea cu sange a
placentei care furnizeaza nutrienti si oxigen fatului. Fluxul sanguin redus poate incetini
cresterea fatului si poate expune mama la un risc mai mare de travaliu prematur si
preeclampsie.
Femeile care au hipertensiune arteriala inainte de a ramane insarcinate vor trebui sa o
monitorizeze si sa o controleze, cu medicamente daca este necesar, pe tot parcursul sarcinii.
Hipertensiunea arteriala care se dezvolta in timpul sarcinii se numeste hipertensiune
gestationala. De obicei, hipertensiunea gestationala apare in a doua jumatate a sarcinii si
dispare dupa nastere.
Diabetul gestational
Diabetul gestational apare in timpul sarcinii la femeile insarcinate care nu sufereau de
diabet inainte de a ramane insarcinate.
In diabetul gestational, modificarile hormonale specifice sarcinii fac ca organismul fie sa
nu produca suficienta insulina, fie sa nu o foloseasca in mod corespunzator. In schimb, glucoza
se acumuleaza in sange, provocand diabet. Gestionarea diabetului gestational, urmand un plan
de tratament conturat de un medic, este cea mai buna modalitate de a reduce sau de a preveni
problemele asociate cu glicemia crescuta in timpul sarcinii. Daca nu este controlat, diabetul
gestational poate conduce la preeclampsie.

Infectiile
Multe infectii virale si bacteriene pot conduce la complicatii in sarcina. Acestea includ
infectii ale tractului urinar (ITU), infectii fungice, infectie cu streptococ de grup B si vaginoza
bacteriana. Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) pot provoca, de asemenea, complicatii in
timpul sarcinii. Unele infectii se pot transmite de la mama la copil in timpul nasterii natiurale.
Alte infectii pot fi transmise la fat, pe parcursul perioadei intrauterine. Multe dintre aceste
infectii pot fi prevenite sau tratate.

2
Unele infectii in timpul sarcinii pot cauza sau contribui la:
- Pierderea sarcinii/avortul spontan
- Sarcina extrauterina
- Travaliu prematur si nastere prematura
- Greutate mica la nastere
- Defecte congenitale, inclusiv orbire, surditate, deformari osoase si dizabilitati intelectuale
- Moartea nou-nascutului
Este important consultul medicului in legatura cu efectuarea vaccinurilor si a rapelurilor
recomandate in timpul sarcinii pentru prevenirea anumitor infectii.
Testele prenatale precoce pentru ITS si alte infectii pot determina daca infectia poate fi
vindecata cu tratament medicamentos. Daca femeia insarcinata sufera de o ITS, trebuie sa
comunice medicului cat mai devreme posibil acest lucru medicului care urmareste sarcina.
Tratamentul precoce scade riscul de complicatii pentru fat si sugar. Chiar daca infectia nu poate
fi vindecata, pot fi instituite masuri pentru protejarea fatului si al mamei.

Preeclampsia
Preeclampsia se caracterizeaza prin hipertensiune arteriala indusa de sarcina. Poate fi,
de asemenea, insotita de o cantitate anormala de proteine in urina. Eclampsia, forma mai
severa, se manifesta prin convulsii. Eclampsia poate duce la coma, dizabilitati permanente sau
chiar moarte.
Cauza preeclampsiei, care afecteaza aproximativ 3%-8% din toate femeile insarcinate,
este necunoscuta, dar preeclampsia este mai frecventa in timpul primelor sarcini. Alti factori de
risc includ:
- Preeclampsie intr-o sarcina anterioara
- Hipertensiune arteriala, diabet, boli de rinichi si unele boli autoimune inainte de sarcina
- Sarcina multipla (gemeni, tripleti etc.)
- Varsta mai mica de 18 ani sau mai mare de 35 de ani la momentul nasterii
- Obezitate cu un indice de masa corporala (IMC) mai mare de 30
- Rasa afro-americana
Simptomele afectiunii pot include:

3
- Tensiune arteriala crescuta
- Durere de cap
- Vedere incetosata
- Dificultati de respiratie
- Scaderea productiei de urina
- Dureri abdominale, in special in partea dreapta sus, langa ficat
Tratamentul, care variaza in functie de severitatea afectiunii si de stadiul sarcinii, poate
include spitalizare, repaus la pat, medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale,
monitorizarea atenta a fatului si a mamei si, uneori, nasterea prematura.

Travaliul prematur
Travaliul prematur este travaliul care incepe inainte de 37 de saptamani de sarcina.
Orice copil nascut inainte de 37 de saptamani de sarcina prezinta un risc crescut de probleme
de sanatate, in cele mai multe cazuri deoarece organe precum plamanii si creierul se dezvolta
complet abia in ultimele saptamani de sarcina (39 pana la 40 de saptamani).
Anumite afectiuni cresc riscul de travaliu prematur, inclusiv infectiile, colul uterin scurt
sau nasteri premature anterioare.
Progesteronul, un hormon produs in mod natural in timpul sarcinii, poate fi utilizat
pentru a ajuta la prevenirea nasterii premature la anumite femei conform unui studiu din 2003.

Pierderea sarcinii sau avortul spontan

Avortul spontan este termenul folosit pentru a descrie o pierdere a sarcinii din cauze
naturale inainte de 20 de saptamani. Semnele pot include sangerari, crampe sau scurgeri
vaginale lichide. Cu toate acestea, nu orice sangerare vaginala inseamna ca va avea loc sau ca
are loc un avort spontan. Femeile care se confrunta cu acest semn in orice moment al sarcinii,
ar trebui sa contacteze medicul.
In aproximativ jumatate din toate cazurile raportate, medicii nu pot identifica nici o
cauza pentru pierderea sarcinii. Cu toate acestea, exista anumite conditii medicale care pot
contribui la nasterea prematura precum anomalii cromozomiale, probleme placentare, crestere
lenta a fatului, probleme cronice de sanatate ale mamei si infectii.

Complicatii legate de lichidul amniotic

4
 Lichidul amniotic este lichidul din sacul amniotic, care inconjoara fatul si, o cantitate
prea mare sau prea mica poate fi un semn al unei probleme legate de sarcina. O cantitate prea
mare de lichid amniotic favorizeaza ruperea precoce a membranelor si/sau travaliul prematur,
precum si probleme respiratorii la femeia insarcinata.
Cauzele frecvente ale unei cantitati prea mari de lichid amniotic sunt diabetul, sarcina
multipla, infectiile, incompatibilitati de grup sangvin si malformatiile congenitale. O cantitate
prea mica de lichid amniotic poate fi, de asemenea, un semn al malformatiilor congenitale,
precum si al problemelor legate de placenta, incetinirea cresterii fetale, ruptura precoce a
membranelor sau moartea fatului.

Sarcina extrauterina
O sarcina ectopica se produce atunci cand un embrion s-a implantat in exteriorul
uterului (cel mai frecvent intr-una dintre trompele uterine care conecteaza ovarele de uter).
Sarcinile ectopice pot pune in pericol viata, nu pot evolua in siguranta si nu pot fi relocate in
uter.
Aproximativ 1% din toate sarcini sunt ectopice, iar aproximativ jumatate dintre sarcinile
extrauterine apar fara factori de risc sau cauze cunoscute. Sarcina ectopica poate fi favorizata
de:
- Tratamente pentru fertilitate
- Chirurgie tubara anterioara
- Boala inflamatorie pelvina sau alte infectii uterine
- O sarcina ectopica anterioara
Simptomele precoce care sugereaza o sarcina ectopica sunt durerea abdominala si/sau
sangerarea la inceputul sarcinii.

Complicatii placentare
In circumstante normale, placenta se ataseaza de peretele uterin. Complicatiile care pot
sa apara includ:
• Desprinderea placentei - Uneori, placenta se desprinde prea devreme de peretele
uterin, ceea ce duce la sangerare si la scaderea cantitatii de oxigen si de nutrienti furnizate
copilului. Desprinderea poate fi totala sau partiala.
Desprinderea placentara este mai frecventa in randul persoanelor care fumeaza, care au
hipertensiune arteriala sau care au o sarcina multipla. De asemenea, se intampla mai frecvent

5
atunci cand femeile au avut antecedente de desprindere a placentei. Simptomele si tratamentul
depind de gradul de detasare. Simptomele pot include sangerare, crampe si sensibilitate
abdominala.
• Placenta previa- In mod normal, placenta este situata departe de colul uterin. Placenta
previa inseamna ca placenta este atasata aproape de colul uterin sau acopera colul uterin.
Acest tip de complicatie placentara apare la aproximativ una din 200 de nasteri si apare mai des
la persoanele care prezinta cicatrici ale uterului. Simptomele pot include sangerare vaginala de
culoare rosu aprins si poate fi asociata cu sensibilitate sau durere abdominala.

Alte Complicatii
Alte complicatii ale sarcinii pot include urmatoarele:
• Greata si varsaturi severe, persistente. Unele femei experimenteaza simptome mai
severe care dureaza pana in al treilea trimestru. Cauza formei mai severe a acestei probleme,
cunoscuta sub numele de hyperemesis gravidarum, nu este cunoscuta. Femeile cu aceasta
afectiune au simptome precum greata care nu dispare, scadere in greutate, apetit redus,
deshidratare si senzatie de lesin.
• Anemia prin deficit de fier. Femeile insarcinate au nevoie de o cantitate mai mare de
fier decat in mod normal, pentru a produce o cantitate mai mare de sange necesara in timpul
sarcinii. Anemia feripriva este frecventa in timpul sarcinii si este asociata cu nasterea prematura
si cu greutate mica la nastere. Simptomele unui deficit de fier includ senzatie de oboseala sau
lesin, dificultati de respiratie si piele palida. Medicul care urmareste sarcina poate depista
anemia feripriva si poate recomanda suplimente cu fier acolo unde este cazul.

II. COMPLICATIILE CE POT APAREA IN TIMPUL NASTERII

Nasterea este un proces fiziologic pentru care corpul femeilor se adapteaza intr-un mod
incredibil. In cele mai multe situatii, nasterea naturala este o metoda perfect sigura, fara
probleme. Cu toate acestea, nicio sarcina si nastere nu este lipsita de riscuri. Nasterea prin
cezariana implica alte riscuri, chirurgicale, ce trebuiesc cunoscute in detaliu.

1. Riscuri si complicatii ce pot aparea in timpul nasterii naturale

 Travaliul prelungit

6
 Uneori, contractiile isi pierd din intensitate, cervixul nu se dilata suficient sau suficient de
repede, sau coborarea fatului nu are loc corespunzator, la timp. Aceste lucruri vor duce la
stagnarea travaliului, care nu mai progreseaza. Medicul poate administra medicamente ce vor
creste puterea de contractie a uterului si va grabi, astfel, nasterea.
• Ruptura de perineu
In timpul procesului de expulzie a fatului, tesutul vaginal si cel din jurul acestuia
(perineu) se poate rupe. Uneori aceste rupturi se vindeca de la sine, fara mari probleme. Totusi,
daca ruptura este mai serioasa sau daca pacienta a avut nevoie de o epiziotomie in timpul
nasterii (incizie chirurgicala pe linia mediana, intre vagin si anus) medicul va sutura ruptura,
dupa nastere, ajutand mult la reparare si recuperare.
• Probleme privind cordonul ombilical
Cordonul ombilical poate fi prins de un brat sau picior al fatului, pe masura ce acesta
coboara in canalul nasterii. Cea mai periculoasa situatie este atunci cand cordonul se infasoara
in jurul gatului fatului, caz in care este nevoie de interventie manuala din partea medicului, care
va muta cordonul ombilical intr-o pozitie fireasca.
• Frecventa cardiaca anormala a bebelusului
Desi de cele mai multe ori, un ritm cardiac anormal in timpul travaliului nu reprezinta o
problema, este un oarecare risc. Medicul ar putea cere pacientei sa isi modifice pozitia, astfel
incat sa faciliteze fluxul sanguin al fatului. In cazuri extreme, cand freceventa cardiaca
fetala este mult prea scazuta, se va impune nasterea de urgenta, pe cale vaginala sau prin
cezariana.
• Ruperea precoce a apei
Travaliul incepe, de obicei, natural in primele 24 de ore dupa ce pacientei i s-a rupt apa.
Daca acest lucru nu se intampla, inseamna ca apa s-a rupt prea devreme, iar travaliul se
declanseaza prea tarziu. Medicul va induce travaliul, cel mai probabil pe cale medicamentoasa.
O atentie sporita si monitorizare continua, in spital, li se va acorda pacientelor carora li se rupe
apa inainte de termenul de 34 de saptamani, acestea avand risc crescut de infectie.
• Asfixia perinatala
Aceasta problema apare cand fatul nu primeste destul oxigen in cavitatea uterina, sau
nu primeste destul oxigen in timpul nasterii sau imediat dupa expulzie. Desi cazurile sunt rare,
nu trebuie neglijata oxigenarea corespunzatoare a bebelusului.
• Distocia umerilor
Aceasta este situatia in care capul fatului iese din canalul vaginal, dar acesta se
blocheaza prin unul dintre umeri, iar expulzia devine dificila, dar nu imposibila. Copilul trebuie
manipulat cu si mai mare grija, pentru a nu produce alte leziuni.
• Sangerare excesiva

7
 In anumite probleme ale uterului, de exemplu atunci cand acesta nu se contracta
suficient, poate surveni o sangerare anormala si in cantitate mare. La nivel mondial, o astfel de
hemoragie reprezinta cauza primara de deces matern. Din pacate, inca nu exista metode clare
de preventie a hemoragiei, dar daca se intervine foarte rapid, atat fatul cat si mama pot
supravietui.

2. Riscurile si complicatiile nasterii prin cezariana

Complicatiile privind mama:
• Infectie. Infectia se poate dezvolta de la locul inciziei, in uter sau in organe pelviene precum
vezica urinara. Daca este depistata devreme, aceasta poate fi tratata cu succes.
• Hemoragie. De regula, pierderile de sange sunt mai mari in operatia de cezariana decat intr-o
nastere vaginala. Acest lucru poate conduce la anemie sau la necesitatea unei transfuzii
sangvine (mai putin de 6 femei din 100 necesita transfuzie de sange).
• Leziuni de organe. Posibile leziuni ale organelor precum vezica urinara sau intestinul.
• Adeziuni. Se poate forma tesut cicatrical in regiunea pelvina, cauzand ocluzie si durere.
Acesta adera de structuri pelvine precum placenta, si poate cauza alte complicatii precum
Placenta Previa.
• Internare prelungita. Complicatiile duc la spitalizare extinsa, mai mult de 3-5 zile, cum este
normal.
• Recuperare prelungita. Perioada de recuperare a mamelor dupa operatia de cezariana
variaza de la cateva saptamani la cateva luni. O recuperare prelungita poate afecta legatura
dintre mama-copil.
• Reactii adverse la medicamente. Pacienta poate avea reactii adverse la anestezicele folosite
in timpul operatiei, sau la medicamentele analgezice administrate dupa procedura.
• Mortalitatea materna. Desi este un eveniment rar, decesul mamei in timpul nasterii prin
cezariana este mai frecvent decat in cazul nasterilor naturale.
• Reactii emotionale. Unele femei care au nascut prin cezariana experimenteaza sentimente
neplacute cu privire la procesul nasterii si au dificultati in formarea legaturii mama-copil.

Complicatiile privind fatul:

• Nasterea prematura. Daca varsta gestationala nu a fost calculata corect, un fat nascut prin
cezariana poate fi expulzat inainte de termen, fiind subponderal.
• Probleme de respiratie. Atunci cand este expulzat prin cezariana, bebelusul este mai probabil
sa aiba dificultati de respiratie, imediat dupa nastere.

8
• Scor APGAR scazut. Scorul APGAR este ca o nota ce i se da fatului la nastere, in functie de
raspunsul sau motor, aspectul tegumentelor, respiratie. Un scor APGAR scazut poate fi
rezultatul anestezicelor sau a lipsei de stimulare in timpul nasterii (nasterea vaginala ofera
aceasta stimulare prin coborarea fatului in canalul nasterii). Copiii nascuti prin cezariana au
sanse cu 50% mai mari sa aiba un scor APGAR scazut, in comparatie cu cei nascuti pe cale
vaginala.