NECESITĂŢILE FIZIOLOGICE FUNDAMENTALE

5.Necesitatea de a dormi şi a se odihni

*Odihna şi somnul - în bune condiţii, timp suficient - sunt în strânsă relaţie cu starea de bine
fizic şi psihic, precum şi cu randamentul persoanei (fizic şi intelectual).

Există odihnă
 activă
 pasivă

Somnul
 Este un tip particular de odihnă pasivă (absenţa stării de veghe)
 Necesarul de somn variază foarte mult de la o persoană la alta.

*Elemente de anatomofiziologie

Formaţiunea reticulată = celule grupate în nuclei + fibre nervoase care se întretaie

formând un reticulum.
Este situată în principal în trunchiul cerebral, dar se întinde de la nivelul diencefalului,
infiltrându-se printre nucleii hipotalamici şi talamici, şi până la nivelul măduvei dorsale
inferioare.
Morfofuncţional, substanţa reticulată se împarte în:
 SRAA (sistemul reticulat activator ascendent)
 SRD (sistemul reticulat descendent)
SRAA are rolul de a activa scoarţa cerebrală
 Este activat de
 Aferenţe din căile senzitivo-senzoriale ca stimuli nespecifici
 Substanţele adrenergice şi colinergice circulatorii
 Bombardează difuz prin aceşti stimuli nespecifici scoarţa cerebrală, menţinând o stare de
veghe
 Scoarţa informează într-un circuit reverberant formaţia reticulată → feed-back care
menţine starea vigilă a scoarţei
Leziunile SRAA duc la tulburări ale stării de conştienţă.

Ritmul somn-veghe este influenţat de titrul anumitor hormoni

 Melatonina este secretată în cantităţi crescute în timpul somnului (reglarea titrului
este în relaţie cu luminozitatea / întunericul): sunt necesare 2 săptămâni de
modificare a ritmului somnului pentru ca titrul melatoninei să coincidă din nou cu
perioadele somn / veghe
 ACTH este secretat în titru crescut în prima parte a somnului
 Cortizolul creşte cantitativ în ultima parte a somnului (titrul rămâne relaţionat cu
ora, modificându-se abia după 2 săptămâni de modificare a ritmului somnului)
 STH şi prolactina îşi modifică titrul în funcţie de ritmul somnului prezent, imediat

1
 Somnul normal are mai multe stadii:
 Adormirea
 trecere în general de foarte scurtă durată, în care eficacitatea stimulilor
senzitivo-senzoriali este foarte coborâtă iar deşteptarea rapidă şi facilă
 se opresc activităţile motorii, scade FR, apar modificări particulare EEG
 în această fază pot să apară manifestări precum: descărcări clonice,
manifestări senzoriale cu zgomote, viziuni, care pot duce la întreruperea
somnului.
 Stadiul 2: cu expresie particulară EEG, în acest stadiu stimulii senzoriali provoacă
anumite modificări EEG: « complexe K »; trezirea se produce la stimuli reduşi ca
intensitate
 Stadiul 3: se îmbogăţeşte traseul EEG cu unde lente (delta)
 Stadiul 4: somn profund (bradicardie, bradipnee, respiraţie zgomotoasă, mioză,
vasodilataţie cutanată, ↓ ROT, etc.); pentru trezire sunt necesari stimuli intenşi.
În decursul unei ore de somn variază profunzimea somnului de mai multe ori (atestat de
aspectul traseului EEG)
Mecanismul de producere a somnului este reprezentat de înlocuirea unei activităţi
cerebrale cu stare de veghe întreţinută sub influenţa SRAA, cu un alt tip de activitate cerebrală,
în care intră în acţiune neuronii localizaţi în rafeul median bulbo-protuberanţial, bogaţi în
serotonină.
În faza paradoxală a somnului sunt implicate structuri localizate în punte, cu neuroni
bogaţi în dopamină.
Faza paradoxală a somnului durează cam 30 – 40 minute
 Clinic: somn profund, cu mare rezistenţă la trezire
 Respiraţie şi puls neregulat
 Rezoluţie musculară completă, mişcări oculare rapide, neregulate, în salve (REM)
 În această perioadă apar visele
 Trezire la stimuli intenşi
 Rar survin incidente ca enurezis, angoasă

2
*Evaluarea pacientului: examenul clinic Elemente obiective şi subiective:

1. Faciesul - sumbru, încercănat - : insomnie

2. Bradilalia: oboseală, insomnie
3. Bradipsihia: oboseală, insomnie
4. Insomnia
 iniţială (pacientul are dificultăţi la adormire)
 terminală (trezire prematură)
 totală
 somn agitat, întrerupt de treziri repetate în cursul nopţii
 falsă insomnie (cu somn în cursul zilei care asigură orele necesare de somn / 24 ore) =
inversiunea somnului
5. Coşmarul = vis penibil, care poate produce trezirea;
 la trezire: pacient speriat, agitat;
 ulterior acesta adoarme cu dificultate
6. Somnambulismul
 pacientul se dă jos din pat în timpul somnului, desfăşoară o serie de activităţi;
 în acest timp nu răspunde la stimuli;
 ulterior el revine în pat.
7. Pavorul nocturn - mai frecvent la copii - = acces de spaimă intensă apărută brusc, în
cursul somnului.
8. Neliniştea: apariţia în conştiinţa pacientului, contrar voinţei, a unor reprezentări, idei,
sentimente, pe care doreşte să le îndepărteze.
9. Iritabilitatea
10. Hiperactivitatea = creşterea activităţii motorii (sindrom maniacal, tulburarea de
hiperactivitate)
11. Diminuarea puterii de concentrare (în caz de insomnie, deficit de atenţie, etc.)
!Deficit de atenţie / Tulburarea de hiperactivitate
 = afecţiune diagnosticată din copilărie, caracterizată prin deficit de atenţie
persistent şi inadecvat din punct de vedere al dezvoltării şi / sau hiperactivitate
sau impulsivitate
 + se asociază cu
 performanţe şcolare scăzute,
 tulburări de învăţare,
 relaţii colegiale inadecvate,
 tulburări ale somnului (peste 50% din cazuri).
12. Oboseala (fizică / nervoasă) = stare de fatigabilitate, lentoare în mişcări / ideaţie,
tremurături ale extremităţilor, vorbire tremurată, eventual dureri musculare, uneori-stare
de oboseală mai accentuată la trezirea din somn decât la adormire.
13. Hipoactivitatea = scăderea activităţii motorii asociată cu încetinirea proceselor cognitive
(depresii, b. Parkinson)
14. Somnolenţa
 prezenţa răspunsului la stimuli verbali, dar un răspuns lent
 concentrarea se face cu mare dificultate, pt. o perioadă scurtă de timp (15 – 20 sec)
15. Obnubilarea – dincolo de somnolenţă; o uneşte pe aceasta cu confuzia mintală.

3
 Starea confuzională = alterare parţială a stării de conştienţă, interesând mai ales elaborarea
sintezelor perceptive şi intelectuale, având drept urmare discontinuitatea experienţei trăite,
care nu se mai organizează în memorie.
 Se caracterizează prin dezorientare temporo-spaţială cu perturbări ale percepţiei
senzoriale (iluzii, halucinaţii), tulburări de atenţie, iritabilitate, agitaţie psihomotorie,
simptome care se agravează în timpul nopţii (mai ales în sindromul de sevraj şi
intoxicaţii - alcool, droguri halucinogene, amfetamine -).
16. Hipersomnia (somnul letargic): stare de somn care are două elemente patologice: durata
şi profunzimea.
17. Starea stuporoasă = tulburare calitativă a conştienţei manifestată prin:
 scăderea reactivităţii la stimuli (dureroşi, auditivi, etc.),
 scăderea activităţii motorii,
 încetinirea proceselor cognitive,
 somnolenţă, letargie: pacienţii pot fi treziţi doar la stimuli puternici şi atunci privesc
examinatorul, par prezenţi, dar sunt incapabili să răspundă comenzilor
!În starea stuporoasă din depresia psihică însă, există claritatea constienţei!
18. Narcolepsia = necesitatea subită de somn, precedată de pierderea tonusului muscular
19. Coma = tulburarea cea mai profundă şi mai completă a conştienţei, care sub aparenţa
unui somn profund disimulează alterarea activităţii perceptive, reducerea reacţiilor
adaptative, abolirea integrării, atingând în comele profunde reglarea vegetativă necesară
vieţii.
20. Starea crepusculară = îngustarea câmpului conştienţei cu modificarea profundă a
percepţiei realităţii (iluzii, halucinaţii), păstrarea coordonării motorii şi amnezie totală
asupra episodului crepuscular (în epilepsia temporală).
21. Starea oneiroidă = combinaţie între trăirile normale şi trăiri senzoriale de tip
halucinator, care amintesc visul.
 Poate fi asociată stării de somn patologic sau unei stări confuzionale.
22. Mutismul akinetic: bolnavul urmăreşte cu privirea, înghite dacă este alimentat, dar nu
vorbeşte, nu răspunde la întrebări, nu controlează sfincterele (encefalite, tumori, etc.).
23. Sindromul de dezaferentare este asemănător cu mutismul akinetic, cu imobilitate şi
afonie, dar se deosebeşte de acesta prin păstrarea percepţiei. Bolnavul este orientat
temporo-spaţial, poate face calcule (ramolisment al substanţei din piciorul protruberanţei
cu lezarea căilor cortico-bulbare şi cortico-spinale).

*Evaluarea pacientului: date paraclinice

 EEG, electromiografie, biopsii musculare, CT-scan, RMN (afecţiuni neurologice)
 examene biochimice (eventuale afecţiuni cauzatoare endocrine, hepatice, etc.)

*Independenţa în satisfacerea necesităţii de a dormi şi a se odihni

Factori care influenţează satisfacerea acestei necesităţi

a)Biologici
 vârsta
 copilul în perioada de creştere are nevoie de mai multe ore de somn
 la vârstnici nu scade necesarul de ore de somn, ci calitatea somnului (superficial,
cu dificultăţi de adormire, treziri nocturne şi somnolenţa diurnă)

4
  factorul individual - fiecare individ are necesarul său de ore de somn, particular
 activitatea fizică - favorizează un somn regenerator
 deprinderi legate de apariţia somnului - de ex.: lectura, baia de seară, băutura caldă, etc.
 partenerul de pat (prezenţa lui creează o stare de confort, securitate)
 factori nutriţionali (foamea sau ingestia de mese copioase la ore târzii afectează somnul)
 eliminările (programul acestora poate influenţa somnul)
 ritmul veghe-somn (legat de alternanţa zi-noapte = → perturbări la schimbări de fus orar,
la speologi, cosmonauţi, cei care lucrează în ture)
b)Psihologici
 anxietatea, stresul - modifică adormirea, durata şi calitatea somnului
 capacitatea de relaxare şi detaşare de problemele zilei - favorizează apariţia somnului
 vigilenţa (pacientul îşi superficializează voit somnul de teama apariţiei unor complicaţii
în timpul somnului)
c)Sociologici
 programul de activitate - persoanele cu program de muncă variabil au ritmul veghe-somn
modificat;culcarea la ore fixe în schimb asigură odihna necesară organismului
 locul de odihnă - confortul, liniştea, intimitatea favorizează odihna

Manifestări de independenţă
a)Somnul
 în mod normal, pacientul este conştient de nevoia de somn (stare de oboseală,
somnolenţă)
 durata
 la nou-născut şi sugar = 16 – 20 ore
 scade treptat apoi → la 3 ani = 10 – 14 ore, la adolescent = 12 – 14 ore, la
adult = 7 – 9 ore, la vârstnic = 6 – 8 ore
 ritmul circadian
 calitatea - regenerator, fără coşmaruri, adormire facilă şi trezire cu stare de confort
 balanţa hormonală favorizează procesele de refacere (sinteza constituienţilor celulari) în
timpul somnului
 în somn se şterg informaţiile inutile din memoria de scurtă durată, iar faza REM este
importantă pentru stabilitatea mentală şi emoţională
 pacientul odihnit este alert din punct de vedere mental pe tot parcursul zilei
b)Perioade de repaos – pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice - cu programarea
judicioasă a perioadelor de repaos între cele de activitate (pauzele între ore la şcoală)
c)Perioade de timp liber - permit refacerea forţei fizice şi a capacităţii intelectuale (concediul)
d)Modalităţi de odihnă şi relaxare
 cele mai adecvate firii şi personalităţii pacientului
 ideal: alternarea: după activităţi fizice - activităţi intelectuale, şi după activităţi
intelectuale - relaxare prin activităţi fizice

Intervenţiile asistentei pentru menţinerea stării de independenţă în satisfacerea necesităţii

1.Creează şi menţine condiţiile necesare somnului (în funcţie de deprinderile persoanei)
 reducerea zgomotului în mediul spitalicesc (evitarea discuţiilor cu voce tare, purtarea de
pantofi cu talpă de cauciuc, manipularea cu grijă a instrumentarului, etc.)
 lumina de supraveghere în spital se plasează conform stasurilor

5
  asigurarea confortului (atenuarea durerii, asigurarea igienei corporale corespunzătoare,
lenjerie curată, aerisirea camerei, crearea unui mediu de siguranţă, etc.)
 favorizarea ritualurilor adormirii (aerisirea salonului, citit, servirea unei băuturi calde
dacă este conformă cu obiceiurile pacientului, etc.)
 favorizarea contactelor cu familia
2.Observă dacă perioadele de relaxare şi odihnă sunt în raport cu necesităţile organismului
3.Educă pacientul
 în sensul necesităţii menţinerii unei vieţi ordonate
 trezirea zilnică la aceeaşi oră, şi evitarea somnului prelungit în zilele libere
 mese regulate, fără mese copioase seara (dar dacă din obiceiurile de
adormire face parte ingestia alimentară înaintea somnului, se păstrează
obiceiul)
 evitarea alcoolului şi cofeinei
 exerciţiu fizic zilnic, nu seara
 “setarea” mentală pentru somn înaintea pregătirilor de somn
 în sensul invăţării de tehnici de relaxare şi meditaţie

*Dependenţa în satisfacerea necesităţii de a dormi şi a se odihni

Surse de dificultate
a)De ordin fizic:
 afecţiuni cerebrale, endocrine, hepatice
 deprivarea de somn
 orice boală acută (scade perioada 3 a somnului, se superficializează somnul prin diverşi
stimuli: durere, etc.)
 nivele ridicate de zgomot: persoanele expuse cronic au somnul superficializat, cu mai
puţine unde lente şi perioade REM
 lumina (necesar controlul ei, mai ales în cazul pacienţilor din TI, a persoanelor care
lucrează în ture sau în regiunile polare)
 temperatura (cele excesive împiedică odihna)
 persoanele care acordă îngrijiri (părinţi) au un somn superficial, cu mai puţine perioade
REM, care duc la tulburări psihice şi mentale
 drogurile (hipnoticele favorizează adormirea, dar modifică arhitectura somnului))
b)De ordin psihic
 afectarea calitativă a stării de conştienţă, a gândirii, a percepţiei, etc. (afecţiuni psihice)
 situaţii de criză, separare, pierdere
 schimbarea mediului de somn superficializează somnul
c)De ordin social
 eşecul,
 anturajul inadecvat,
 ambianţa inadecvată,
 stimuli senzoriali intenşi la locul de muncă şi în locuinţă, etc..
d)De ordin cultural şi educaţional – lipsa cunoştinţelor

Manifestări de dependenţă
Vezi examenul clinic

6
Diagnostice de nursing aprobate de NANDA (1990)
 Tulburări ale ciclului somnului
 Oboseală

Intervenţii ale asistentei pentru recuperarea stării de independenţă în satisfacerea

necesităţii
1.Insomnia
 identifică nivelul şi cauza problemei
 observă orarul somnului, calitatea lui, eventual întocmeşte un program de odihnă şi somn
adecvat necesităţilor
 creează condiţii favorabile somnului (vezi anterior)
 administrează o medicaţia hipnotică, dacă este recomandată
 învaţă pacientul tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii
 învaţă pacientul care se trezeşte în timpul nopţii sau prea devreme să se ridice din pat, să
citească sau să asculte muzică, după care să se culce din nou, şi cel mai important: să nu
se streseze în acele momente
2.Hipersomnia
 identifică, prin anamneză şi examene paraclinice, cauzele
 identifică metode de diminuare a factorilor cauzatori
 observă toate modificările în starea pacientului
 creează un climat de încredere
 identifică activităţile agreate de pacient şi elaborează împreună cu acesta un program de
activitate
 educă pacientul în evitarea consumului de alcool
3.Disconfortul
 identifică motivele (teamă, durere, etc.)
 creează condiţii favorabile odihnei prin eliminarea factorilor care generează problema
 creează o stare de bine prin tonul şi tema discuţiilor purtate cu acesta
 favorizează contactul pacientului cu alţi pacienţi, cu familia sa
 observă orice modificare
4.Dificultatea în a se odihni
 identifică motivele
 realizează împreună cu pacientul un program de activităţi şi odihnă
 îl învaţă mijloace de destindere
 creează un mediu confortabil, propice odihnei
5.Oboseala
 identifică motivele
 ajută pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene
 ajustează perioadele de odihnă în funcţie de patologia pacientului (ex.: I Cardiacă) şi de
efortul depus de acesta în activitatea cotidiană
 învaţă pacientul tehnici de relaxare şi meditaţie
6.Sleep-apneea
 poate avea cauză centrală (neurologică) sau obstructivă – ca atare, prioritară este
diagnosticarea cauzei
 oferă recomandări privind măsurile terapeutice necesare

7
  educă pacientul în sensul evitării consumului de alcool, droguri hipnotice şi
antihistaminice
 echilibrează psihic pacientul prin informare
7.Somnambulismul
 creează un mediu în care să fie reduse riscurile de rănire în timpul activităţii nocturne
 evită trezirea pacientului
 pacientul este încurajat să se întoarcă la somn în caz de trezire
8.Pavorul nocturn
 evită trezirea pacientului
 pacientul este încurajat să se întoarcă la somn în caz de trezire

8
 Bibliografie curs

1. Antohe Ileana, Fermeşanu Mihaela Carmen Elemente de nursing clinic Ed. Junimea Iaşi
2003
2. Brunner LS, Smith Suddarth D Textbook of Medical-Surgical Nursing 6th Edition, JB
Lippincott Company, Philadelphia 1988
3. Cosmovici Andrei, Iacob Luminiţa Psihologie şcolară Ed. Polirom, Iaşi 1999
4. Jamieson EM, McCall JM, Blythe R Guidelines for Clinical Nursing Practices Churchill
Livingstone Edinburgh, 1988
5. Stanciu Carol Semiologie medicală – CURS Ediţia a 2a 1992
6. Teodorescu Exarcu I, Badiu G Fiziologie Ed. Medicală Bucureşti 1993
7. Pediatria