Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

Menținera temperaturii corpului în limite normale este o necesitate a organismului de a

conserva o temperatură la un grad aproximativ constant pentru a-și menține o stare de bine.
Temperatura corpului se menține constantă datorită echilibrului între termogeneză și
termoliză.
Menținerea echilibrului este asigurată de funcționarea centrilor termoreglatori situați în
hipotalamus. Echilibrul între termogeneză și termoliză se numește homeotermie.
În producerea de căldură intervin procese biochimice, căldura fiind rezultatul activității
musculare și glandulare. În pierderea de căldură intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se
prin piele, plămâni, rinichi.
Pierderile se realizează prin:
Evaporare - reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării transpirației și evaporării ei prin piele.
Respirația - antrenează și ea o pierdere de căldură și astfel răcirea corpului.
Radiația - pierderea căldurii sub formă de unde electro-magnetice, atunci când temperatura
mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului.
Conducția - reprezintă pierderea căldurii prin contact direct al corpului cu obiecte reci.
Convecția - reprezintă pierderea căldurii printr-o circulație de aer în jurul corpului.
Temperatura mediului înconjurător influențează termogeneza. Când temperatura mediului
înconjurator scade, pe cale reflexă, se produce o creștere a activității musculare = tremurături.
Când temperatura mediului înconjurător crește, pe cale reflexă, scade activitatea musculară. De
asemenea apare transpirația.

În pierderile de căldura intervin și mecanisme fizice:

- în caz de frig are loc vasoconstricția și reducerea pierderilor de căldură;
- în caz de temperatură crescută are loc vasodilatația și pierdere mai mare de căldură.

Factori care influentează satisfacerea nevoii

 BBiologici:
Vârsta:
- nou-născutul și copilul mic au termoreglarea fragilă datorită imaturității centrului reglator, de
aceea temperatura corporală este ușor influențată de cea a mediului ambiant;
- temperatura nou-născutului variază între 35,5 și 37,5 °C și scade treptat spre copilărie.
- adultul își menține temperatura corporală între 36-37 °C.
- vârstnicul, prin diminuarea proceselor oxidative, este predispus la temperaturi de 35-36°C.
Mișcarea:
- activitatea musculară crește cantitatea de căldură produsă prin procesele metabolice, după
exercitii fizice grele cum ar fi: alergare pe distante lungi, muncă fizică intensă, temperatura
corpului poate să crească până la 38-40 °C. Temperatura revine la normal când activitatea in-
cetează.
- temperatura scade în timpul inactivității.
Activitatea hormonală:
- în general femeile au o temperatură a corpului mai fluctuantă decât a bărbaților, mai ales în
funcție de perioada ciclului menstrual.
- la ovulație, temperatura corpului crește cu câteva zecimi de grad.
Ritmul circadian:
- în mod normal temperatura variază în 24 h cu aproximativ 0,5-1°C;
- în timpul zilei temperatura variază, urcând între orele 16-19 când vorbim despre exacerbare
vesperală;
- temperatura scade spre dimineață, în jurul orei 4:00, și se numește remisiune matinală.
Alimentația:
- ingestia de alimente crește temperatura corpului;
Stresul:
- crește temperatura corpului;
Sexul:
- la femei, în a 2-a jumătate a ciclului menstrual temperatura crește.
Psihologici:
- emoțiile;
- anxietatea.
Sociologici:
- locul de muncă;
- clima;
- locuința.

Manifestări de independență
- Temperatura corporală:
- nou-născut și copil- 35,5 o C – 37,5 oC;
- adult 36 oC- 37oC;
-vârstnic 35-36 oC;
- Aceste valori sunt obținute prin măsurarea în cavitatea axilară.
Prin masurarea temperaturii în cavități semiînchise (cavitatea bucală, vagin, rect) valorile obținute
sunt cu 0,3- 0,5oC mai mari decât cele determinate axilar.
- Pielea- să fie roz, temperatura călduță și transpirație minimă (atât cât să mențină umiditatea)
Temperatura mediului 18-25 oC.

Intervențiile asistentei medicale pentru menținerea independenței

Când temperatura mediului este crescută se învață pacientul:
Să reducă din alimentație, alimentele cu valoare calorică mare ( grăsimi, carnea grasă);
Să consume lichide și alimente reci;
Să realizeze o bună ventilație în încăpere;
Să poarte îmbrăcăminte lejeră, comodă, de culoare deschisă;
Când temperatura este scăzută se învață pacientul:
Să crească valoarea alimentară - cu aport caloric mare;
Să ingere alimente și lichide calde;
Să aibă în încăpere 18-25 °C;
Să poarte îmbrăcăminte călduroasă.

Dependența în satisfacerea nevoii

Pacientul cu nevoia de a-și menține temperatura corpului normală afectată prezintă 2

probleme de dependență:
- HIPERTERMIA (peste 37°C);
- HIPOTERMIA (sub 36°C).

Surse de dificultate

Surse de ordin fizic:

- dereglări ale hipotalamusului,dereglări provocate de substanțe toxice piretogene (care produc
căldură);
 - imaturitatea sistemului de termoreglare;
- supraîncărcarea - căldură sau frig excesiv;
- dereglări hormonale - tiroida;
Surse de ordin psihologic: anxietate, stres, mânie;
Surse de ordin sociologic:
- umiditatea;
- temperatura mediului ambiant;
- calitatea necorespunzătoare a ținutei;
Surse legate de lipsa de cunoștințe.

Hipertermia

Constă în creșterea temperaturii peste 37°C, măsurată axilar și peste 38°C măsurată rectal.
Poate constitui un mecanism de apărare pentru că, în momentul invaziei microbiene, determină pro-
ducerea de anticorpi.

Manifestări de dependență

- subfebrilitatea - 37-38°C;
- febră moderată - 38-39°C;
- febră ridicată (înaltă) - 39-40°C;
- hiperpirexia - peste 40°C;
- frisoane- contracții musculare puternice;
- piele roșie, caldă și umedă
- piloerecție- piele de găină; senzație de frig ce are loc prin contracția mușchilor de la baza firului
de păr;
- sindrom febril:grup de semne precum cefalee, tahicardie, tahipnee, inapetență, sete, oligurie (urină
concentrată), convulsii, stare generală alterată, halucinații și dezorientare
- erupții cutanate - macule ( pete roșii), papule, pustule, vezicule întâlnite în boli infecțioase
Febra continuă:
- frecvent întâlnită;
- temperatura corporală se menține constantă peste 37°C cu diferență de sub 1°C între valorile
măsurate dimineața și seara.
Febra intermitentă:
- diferență de câteva grade între valorile măsurate dimineața și seara cele mai mici scăzând sub
37°C;
Febră remitentă:
- diferență de câteva grade între valorile măsurate dimineața și seara, dar cele mai mici valori nu
scad sub 37°C;
Febră recurentă:
- perioadă febrilă de 4 - 6 zile ce alternează cu perioade de afebrilitate de 4-6 zile, trecerea
făcându-se brusc.
Febra ondulantă:
- perioade febrile ce alternează cu perioade de afebrilitate, dar trecerea se face lent.

În evoluția oricare febre se disting 3 perioade:

Perioada inițială sau de debut - care poate fi de câteva ore (debut brusc) sau de câteva zile (debut
lent);
Perioada de stare - care poate să dureze câteva zile sau câteva săptâmani;
Perioada de declin - care poate fi de câteva zile sau de câteva ore.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu hipertermie

Obiectivul 1. Pacientul să își mențină temperatura corpului în limite fiziologice:

- se aerisește încăperea;
- se asigură îmbrăcăminte lejeră;
- se aplică comprese reci, împachetări reci (pungă cu gheață);
- se âncălzește pacientul în caz de frisoane;
- se administrează medicamentația recomandată de medic;

Obiectivul 2. Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic:

- se calculează bilanțul ingesta-excreta;
- se servește pacientul cu cantități mari de lichide;

Obiectivul 3. Pacientul sa aibă o stare de bine fizic și psihic:

- se schimbă lenjeria de pat și de corp;
- se menține igiena tegumentelor;
- se pregătește pacientul psihic pentru tehnicile de recoltare și de examinare.

Hipotermia

Hipotermia - reprezintă scăderea temperaturii corporale sub limite normale. La copii

hipotermia este cauzată de imaturitatea centrului termo-reglator. La adult poate fi cauzată de
expunere prelungită la frig, dereglări endocrine, abuz de alcool, sedative. La persoanele în vârstă
hipotermia poate fi generată de încetinirea activității sistemului nervos.

Manifestari de dependență
- temperatură corporală sub 36°C;
- hipotensiunea arterială;
- cianoză;
- edem generalizat;
- eritem (roșeață);
- durere – mai ales la nivelul regiunii expuse la frig;
- tulburări de vorbire;
- oboseală;
- somnolență;
- degerături - sunt leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută;
- parestezii- senzație de amorțeli și furnicături în regiunea expusă la frig.

Interventiile asistentei medicale pentru pacientul cu hipotermie

Obiectivul 1. Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice:

- se încălzește pacientul cu pături, termofoare;
- se crește treptat temperatura în încăpere;
- se recoltează sânge pentru determinări de laborator;
 - se pregătește pacientul pentru EKG.
Obiectivul 2. Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic:
- se calculează bilanțul hidric;
- se administrează lichide călduțe în cantități mici și la intervale regulate de timp;
Obiectivul 3. Pacientul să-și păstreze integritatea tegumentelor:
- se pun extremitățile pacientului în apă călduță;
- se masează extremitățile;
- se administrează tratamentul medicamentos prescris.