Mihai Madalina-Amalia

KMS; grupa 1, subgrupa 2

Termoreglarea

Cuprins:
1) Definitia termoreglarii
2) Temperatura corpului
3) Termogeneza si Termoliza
4) Fiziopatologie
5) Bibliografie

Termoreglarea este capacitatea organismului de a-și menține

constantă temperatura într-un mediu cu temperatura variabilă. (organism
homeoterm, cu sânge cald).
 Omul, mamiferele, păsările sunt ființe homeoterme
 Reptilele, pestii, batracienii sunt organisme incapabile să-și
regleze temperatura internă și preiau temperatura mediului
extern.

Temperatura corpului
În condiţii de repaus:
 Temperatura organismului este de 37±0,60°C
 Temperatura orală este de aproximativ 36,7°C
 Temperatura rectală > cu 0,5°C faţă de temperatura orală
 Temperatura axilară < cu 0,5°C faţă de temperatura orală
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

Valoarea normala a temperaturii este considerata in functie de:

- Locul unde se face masuratoarea
- Momentul zilei
- Activitatea organismului

Variații fiziologice ale temperaturii corpului:

 Temperatura corpului se afla si sub influenta activitatii hormonale:

o In cazul sexului feminin temperatura variaza cu fazele ciclului

menstrual, temperatura intravaginala crescand brusc, cu
aproximativ 0.5°C, in momentul ovulatiei, odata cu scaderea
secretiei de estrogeni urmata de cresterea celei de
progesteron.

 Activitatea fizica genereaza un exces de caldura ca urmare a

cresterii ratei metabolice . O parte a acestei cresteri e responsabila
de declansarea raspunsurilor adecvate de pierdere a caldurii.
 Copiii prezinta temperaturi ridicate chiar la efort mediu cum ar fi cel
din timpul jocului
 Pe masura înaintării în vârstă temperatura medie corporală și
variabilitatea ei zilnică tind să se reducă.
o Pacienti învârstă au capacitate redusă de a genera căldură,
de aceea chiar și o febra mai redusă în cazul acestora poate
avea cauze și consecinte serioase.
 Factori psihici pot determina variații ale temperaturii, o emoție
puternică putând fi urmată de creșterea temperaturii.
 Alte variatii fiziologice ale temperaturii pot apare cand unui individ
ii este foame, somn sau frig.
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

Cresteri (hipertermie) sau reduceri (hipotermie) semnificative prelungite

uneori si pentru perioade scurte de timp, ale temperaturii centrale, sunt
incompatibile cu viata

Temperatura centrală şi periferică

Organele centrale au temperatura cea mai ridicată (cu 0,6-1°C față de cea
cutanată). Temperatura centrală se menţine relativ constantă, chiar în
condiţiile unor mari variaţii a temperaturii periferice (20°C–40°C)
Măsurarea directa a temperaturii centrale implică tehnici chirurgicale.
Măsurători indirecte includ măsurarea temperaturii intrarectal sau
intravaginal sau ingerarea unor capsule cu termosenzori care măsoara
temperatura în interiorul tractului digestiv.
Periferia (tegumentele) au temperatura cea mai scăzută
Sângele: agent de transfer termic: centru - periferie

Echilibrul termic in organism

Echilibrul termic este rezultatul interventiei a doua procese: termogeneza

si termoliza, coordonate de centrii termoreglarii situati in hipotalamus.
La acest nivel exista doi centrii:
 centrul termolitic situat in nucleii hipotalamici preoptic si anterior,
alcatuit in principal din neuroni sensibili la cald.

 centrul termogenetic: apartinand hipotalamusului posterior (corpii

mamilari)
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

La nivel hipotalamic, temperatura centrală este de 37,1 grade Celsius

este considerata reper termic, constituind punctul de referinta
hipotalamic.

Cand temperatura sangelui central:

 depășește 37 grade Celsius se produce stimularea centrului
termolitic
 scade sub 37 grade Celsius este stimulat centrul termogenetic.

Termogeneza = adaptarea la frig; producerea de caldura din metabolism

Termogeneza se realizeaza prin mai multe mecanisme, ce pot fi grupate
in doua categorii:
 mecanisme ce reduc pierderea de caldura (vasoconstrictia
cutanata, piloerectie cu crearea unui strat de molecule de aer in
imediata apropiere a pielii)

 mecanisme ce cresc productia de caldura (frisonul, termogeneza

chimica, racirea sangelui intracranian stimuleaza secretia de
corticotropina care pe calea TSH-ului induce cresterea secretiei de
hormoni tiroidieni si hipertrofia tiroidei.
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

Termogeneza musculară asigură 40% din termogeneza totală, se

realizează prin creşterea tonusului muscular (frisonul) şi este controlată
nervos.
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

Termoliza = adaptarea la caldură

Mecanismele termolizei:
 mecanisme ce cresc pierderea de caldura: vasodilatatie cutanata,
cresterea secretiei glandelor sudoripare

 inhibare mecanisme ce produc caldura: inhibare frison si reducere

tonusului muscular, reducerea termogenezei chimice, inhibarea
secretiei de hormoni tiroidieni.

Fiziopatologie:
Reactia febrilă: reprezintă creșterea temperaturii corpului peste 38 grade
Celsius, poate fi generată de substante toxice, leziuni cerebrale, tumori
sau de factori biologici precum infecțiile.

Manifestările reacţiei febrile:

Manifestari: Caracteristici:
Cardiovasculare Debit cardiac crescut în faza de stare
Respiratorii Stimularea centrilor respiratori
Digestive Scade motilitatea şi funcţia secretorie digestivă
Nervoase Somnolenţă, letargie, convulsii
Metabolice Creşte metabolismul energetic Creşte
catabolismul proteic Sinteza hepatică reactanţi de
fază acută
Dezechilibrele Deshidratare hipertonă Alcaloza respiratorie
hidroelectrolitice și
acidobazice
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

TULBURĂRI ALE ADAPTĂRII ORGANISMULUI LA CĂLDURĂ

Când mecanismele termolizei devin ineficiente se instalează hipertermia
caracterizată prin creşterea temperaturii interne a organismului fără
afectarea pragului de reglare a centrilor hipotalamici.

 Crampa hipertermică (crampa minerilor)

• apare după un efort fizic intens în mediu supraîncălzit
• se caracterizează prin spasme dureroase ale musculaturii membrelor şi
abdominale
• apare sudoraţie excesivă cu pierderea de apă şi săruri:
hemoconcentraţie, hiponatremie şi hipocloremie
• temperatura internă este normală

 Şocul termic:
• apare la persoane care depun un efort intens în medii supraîncălzite şi
cu umiditate crescută
• temperatura internă este foarte crescută (40 - 43°C)
• tulburări nervoase:
▫ anxietate, tulburări de vedere, comă, piele caldă, flască, uscată
(inhibarea sudoraţiei),
• tulburări funcţionale:
▫ scăderea presiunii arteriale diastolice şi creşterea presiunii arteriale
sistolice (scăderea rezistenţei periferice prin vasodilataţia cutanată
determină creşterea debitului cardiac) cu tahicardie
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

 Hipertermia malignă
• reprezintă creşterea temperaturii interne între 39 - 40°C, la o
temperatură normală a mediului ambiant
• factorii declanşantori: anestezice inhalante sau miorelaxante care
determină creşterea concentraţiei calciului intracitoplasmatic şi rigiditate
musculară cu intensificarea termogenezei

TULBURĂRI PRODUSE DE SCĂDEREA TEMPERATURII INTERNE

Ineficienţa mecanismelor de adaptare a organismului la frig (a
termogenezei) conduce la apariţia hipotermiei (scăderea temperaturii
interne a organismului la o valoare normală a pragului de referinţă a
centrilor hipotalamici)

 Hipotermia accidentală
• apare în cazul expunerii prelungite la temperaturi scăzute sau la imersia
în apă rece
• factori favorizanţi: ingestia de alcool, bătrâni/copii, malnutriţie, boli
cronice

Fazele hipotermiei:
1. În faza de excitaţie temperatura internă > 35°C se instalează frisonul
şi vasoconstricţie cutanată (prin intensificarea termogenezei)

2. În faza de inhibiţie temperatura internă scade, apare rigiditatea

musculară şi inhibiţia funcţiilor SNC
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2

3. În cea de-a treia fază, de hipotermie profundă, temperatura internă

< 30°C cu tegumente cianotice şi reci, tulburări respiratorii,
hipotensiune arterială, bradicardie, tulburări de ritm cardiac,
acidoza lactică, comă şi deces.

Efectele locale ale frigului: Expunerea unor zone ale corpului la

temperaturi mai mici de 0°C determină leziuni tisulare (degerături) prin:
alterarea structurală ireversibilă a proteinelor şi lipidelor mebranare;
ischemia secundară modificărilor vasculare.

Bibliografie:

1. Temperatura corpului: https://anatomie.romedic.ro/temperatura-

corpului
2. Termoreglarea: https://www.scribd.com/presentation/206367266/CURS-
10-Termoreglarea
3. FIZIOPATOLOGIA TERMOREGLĂRII:
http://pathophysiology.umft.ro/data/media/ro/program/dentara/9_fiziopatologia-
termoreglarii_md-2012-2013.pdf
4. https://farmacistacublog.wordpress.com/2018/02/27/primul-ajutor-in-cazul-degeraturilor/
Mihai Madalina-Amalia
KMS; grupa 1, subgrupa 2