Analiza biomecanica a săriturilor

Săriturile sînt mişcări locomotorii aciclice, caracterizate 'printr-un zbor prelungit în care
corpul descrie în aer o parabolă.
Reluarea săriturii înseamnă repetarea ei de la început fără o legătură organică între două
sau mai multe repetări consecutive.
Corpul atletului în momentul săriturii este proiectat în aer şi descrie o traiectorie
caracteristică fiecărui procedeu în parte. Deplasarea corpului în săritură este rezultatul a două
forţe: forţa de contracţie a musculaturii membrelor inferioare flectate în prealabil şi forţa
elanului rezultat din alergare sau săritură. Aceste două forţe imprimă corpului unghiul de
desprindere şi viteza orizontală (elanul).
Toate săriturile se efectuează cu sau fără elan. După acţiunea aparatului mo trie şi a
forţelor externe deosebim:
— sărituri simple, efectuate numai cu forţa musculară care împinge corpul de pe o bază
de sprijin, spre exemplu săritura în lungime şi înălţime;
— sărituri mixte sau cu sprijin, unde traiectoria corpului după desprinderea de pe sol este
modificată de un sprijin oarecare, spre exemplu săritura cu prăjina, săritura la cal etc.
Săriturile au patru faze: elanul, desprinderea (bătaia), zborul şi aterizarea (fig. 98). Aceste
faze sint _ legate întare ele şi 'se condiţionează reciproc, însă fiecare prezintă particularităţi
proprii.
Faza de pregătire constă din mişcări pregătitoare, adaptate tipului respectiv de săritură,
care au rolul de a asigura, pe de o parte, condiţii mecanice optime pentru contracţia
musculară, iar pe de altă parte, o viteză maximă şi o tracţiune cît mai eficiente.
La săriturile de pe loc fără elan, pregătirea constă în mişcarea de avîntare, adică în
ooborîrea C.G.G. şi punerea în tensiune a muşchilor triplei extensii, şi crearea condiţiilor
optime pentru imipufeie.
La săriturile ou elan, pregătirea se face prin alergare; aceasta imprimă corpului o viteză
orizontală ce contribuie la lungirea traiectoriei de zbor.
Faza de bătaie (desprinderea) 'cuprinde de fapt două acţiuni importante: bătaia propriu-
zisă şi desprinderea. în momentul bătăii se produce o contracţie balistică,, puternică, a lanţului
triplei extensii a*membrului inferior de bătaie.:
 Pentru a folosi la maximum forţa de impulsie a muşchilor triplei extensii este necesar, aşa
cum arată Hochmuth, să existe o „coordonare a impulsurilor parţiale", adică să coincidă în
timp contracţia tuturor grupelor musculare. în absenţa acestei coordonări şi a contracţiei
grupelor musculare, la nivelul pîrghiilor formate de coapsă, gambă sau laba piciorului pot să
apară forţe de frînare care micşorează eficienţa săriturii. Coordonarea impulsurilor parţiale se
realizează şi se consolidează în procesul antrenamentului. Cînd forţa de contracţie a
musculaturii acţionează singură, imprimă corpului o traiectorie care formează cu orizontala
solului un unghi de impulsie.
La săriturile ou elan, direcţia traiectoriei face cu orizontala un unghi numit unghi de
desprindere, a cărui valoare este rezultanta celor două forţe ce acţionează asupra corpului. La
săriturile de pe loc, unghiul de desprindere este egal cu unghiul de impulsie, pe oînd la
săriturile cu elan el este ou atît mai mic, cu cît viteza elanului creşte. în practică s-a constatat
că la săriturile în lungime de pe loc, unghiul de des-priifcdere se apropie de 45°, iar la
săriturile cu elan se micşorează, de obicei nedepăşind 20—30°.
La acţiunea de impulsie a piciorului de bătaie se adaugă acţiunile de avîntare ale
piciomilui oscilant, ale braţelor şi umerilor. La terminarea fazei de bătaie este foarte important
ca C.G.G. să fie ridicat cît mai sus şi să aibă o acceleraţie cît mai mare.
Zborul este deplasarea corpului în spaţiu; traiectoria C.G.G. nu poate fi modificată de
forţele interioare. Corpul descrie o traiectorie curbă, care în prima parte este ascendenta,
avînid o viteză uniform încetinită, iar în a doua este descendentă, cu o viteză uniform
accelerată.
Mişcările din timpul zborului pregătesc aterizarea. în faza de zbor, activitatea musculaturii
corpului este redusă. Săritorii experimentaţi îşi relaxează musculatura imediat după bătaie. La
începători însă, muşchii rămîn contractaţi, ceea ce dăunează atît tehnicii săriturii, cît şi
economiei consumului de energie.
Faza de aterizare este aceea în care corpul ia contact cu solul; ea durează pînă la anularea
totală a vitezei. Aterizarea se face pe ambele membre inferioare, la săritura în lungime şi pe
toate membrele, la săritura în înălţime. Amortizarea se realizează printr-o serie de forţe de
frînare, dintre care forţa musculaturii corpului este cea mai importantă. Ea transformă corpul
şi segmentele sale .într-un resort elastic şi rezistent; de asemenea, îşi mai aduc contribuţia
rezistenţa şi elasticitatea articulaţiilor, a ţesuturilor, precum şi calităţile solului care, prin
deformare (sol afînat, nisip, material plastic), amortizează şocul.
 Analiza musculara a săriturilor arată că impulsia este asigurată la membrele
inferioare de muşchii triplei extensii (extensorii coapsei şi genunchiului şi flexorii plantari),
înainte de declanşarea extensiei se produce o flexie în articulaţiile principale ale membrului
inferior de bătaie şi astfel se pune în tensiune lanţul muscular al triplei extensii, creîndu-se
condiţii mecanice optime de activitate. Se caută realizarea unui unghi optim de flexie, care
condiţionează declanşarea extensiei si maximum de eficacitate. în timpul zboruipi, activitatea
musculaturii este mai slabă, dar complexă, avînd drept scop pregătirea aterizării nerea
echilibrului etc.
La săritura în lungime aterizarea se face pe călcîie, cu membrele inferioare în flexie;
pe coapsă, genunchi şi flexie dorsală în articulaţia talocrurală. Deşi aterizarea se face în flexie
generalizată, amortizarea vitezei se realizează de către grupele musculare antagoniste (ale
triplei extensii) care împiedică corpul să se prăbuşească, transformînd membrele inferioare în
resorturi elastice.
în concluzie, putem afirma să atît impulsia, cît şi aterizarea sînt asigurate, în principal,
de lanţul muscular al triplei extensii. Activitatea (acestui lanţ muscular este de învingere — la
bătaie şi de cedare — la aterizare. Deci, în antrenamentul sportivilor este necesară pregătirea
lanţului triplei extensii, atît pentru efortul de învingere, cît şi pentru cel de cedare.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate