Rolul psihologiei în kinetoterapie

Pacienții care au suferit traumatisme sau operații oncologice, care suferă de boli
degenerative, ce le reduc mobilitatea și le scad dramatic calitatea vieții pot fi recuperați, cu
rezultate remarcabile, dacă pe lângă terapia durerii, primesc și terapia minții, a sufletului.
Succesul în recuperarea medicală vine atunci când forța musculară crește în armonie cu
dorința de viață, oricât de afectați ori deprimați ar fi pacienții. Dacă internarea într-un spital este
apăsătoare, generatoare de temeri, de disconfort, de stres, recuperarea devine dificilă, dacă nu
chiar imposibilă.
Medicina orientată către boală trebuie să fie completată cu medicina orientată către
incapacitate, menționând că obiectivele medicinii nu sunt doar acelea de a preveni și vindeca
boala ci și de a restaura individul, atât cât este posibil, la o viață socială normală.
Trebuie să se facă distincție între psihologia tratamentului, psihologia vindecării și psihoterapie,
deoarece metodele kinetice de recuperare funcțională fac parte din metodologia specifică
psihoterapiei.
Motricitatea nu poate exista singură, fiind vorba de fapt despre psihomotricitate, unde
elementele de bază ale mișcării trebuie să se coreleze cu limbajul, gândirea, comportamentul
social.
Dezvoltarea activității motorii depinde de maturarea sistemului nervos și abilitatea
interpretării și utilizării stimulilor ce modifică pattern-urile comportamentale, în scopul atingerii
maximului de funcționalitate în relație cu mediul înconjurător.
Tratamentul kinetoterapeutic se bazează nu pe un antrenament muscular, ci pe o educare
și reeducare a modalităților de mișcare. în ceea ce privește importanța mișcării, aceasta este
considerată din ce în ce mai mult ca o necesitate evidentă atât pentru fiecare structură a
organismului în parte, cât și pentru organismul în întregime, pentru o bună funcționare și o
menținere a condiției fizice și psihice.
În urma legăturii dintre psihologie și kinetoterapie s-au aflat un șie de obiective care
vizează beneficiile în plan fizic , psihologic și social
 Forma fizică asociată cu strea de bine a psihicului
 Armonie , suplețe fizică
 Calități volitive dezvoltate
 Eliminarea frustrărilor create de traume , de starea de anxietate
 O motivație solidă a pacientului pentru tratament, prin găsirea de sine și față de aceei din
jur
 În concluzie pot spune că pentru asigurarea unui tratament de reabilitare este necesar de a
aborda unele procese psihologice care vor evidenția și schimba comportamentul pacientului
pentru al încadra în mediul social fără stări de anxietate și gânduri pesimiste