1.

Recuperarea in tarumatologia sportiva definitie, generalitati

Recuperarea medicala in traumatologie sportiva = folosire dirijata a unui complex de factori
naturali sau artificiali, cat mai precoce si intensiv posibil, in scopul restabilirii anatomofunctionale, in vederea inceperii cat mai rapide a activitatatii de antrenament a sportivului si a
obtinerii unei capacitati optime de efort
Traumatologia sportiva este parte a traumatologiei generale ce se ocupa de traumatismele ce
survin in timpul practicarii diferitelor discipline sportive. Ea are un specific aparte in cazul spor
Mijloacele utilizate n recuperarea afeciunilor traumatice si posttraumatice la sportivtivului de
performanta:
- Controlul procesului inflamator i combaterea durerii
- Reducerea la minim a efectelor induse de suspendarea activitii kinetice
- Recuperarea mobilitii articulare
- Recuperarea forei musculare
- Creterea rezistenei musculare
- Ameliorarea capacitii de efort a sportivului
- Rectigarea coordonrii musculare
Conduita terapeutic
- Suspendarea activitatii sportive
- Aplicarea contentiei compresive
- Refrigerare locala
- Descarcare memcrului afectat de solicitari
- Postrarae anitialgica
2. Factori determinanti ai leziunilor sportive
- factori extrinseci, fara legatura cu sportivul
- Erori de antrenament
- Conditii climaterice: umiditate; temperatura
- suprafata de joc necorespunzatoare: abateri de la norme n privinta calitatii suprafetei de
joc, respectiv cresterea duritatii suprafetei de joc (bitum fata de podeaua de lemn).
- Traumatisme preexistente
- Echipament inadecvat
- Nutritie incorecta
- Factori psihologici
- Factori de risc ai anumitor sporturi
- Greseli in pregatire: lipsa incalzirii inainte de antrenament
- instabilitatea articulara preexistenta, tensiunea musculara n repaus crescuta,
- lipsa antrenamentului sau recuperare neadecvata si incompleta dupa o accidentare
anterioara.
-

factori intrinseci legati de caracterele anatomice si biomecanice ale sportivului

- variatii anatomice
- Discrepante in lungimea membrelor inferioare
- Dezechilibre musculare
- Muschi cu forta redusa( asimetrii de forta)
- Flexibilitate redusa
- Deprinderi neuro-musculare reduse
- Disfunctii ale lantului kinetic
- Compozitia corporala
- Sexul , greutatea sportivului, varsta

- Factori genetici
- Factori endocrini
3. Obiectivele recuperarii in traumatologia sportiva
- Controlul si combatarea durerii si a procesului imflamator
- Repausul sau relaxarea musculara
- Imbunatatirea fortei si rezistentei musculare
- Dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare
- Refacearea coordonarii musculare specifice
- Stabilirea programului de intretinere
- Evaluarea a capacitatii functionale
- Stabilirea programului care face parte din sedinta de antrenament si cuprinde recomandari
precise in legatura cu mentinerea capacitatii de flexibilitate: forta, rezistenta muscualara si
cardio respiratorie cat si de masuri de prevenire a recidivelor; terapaia balneara.
4. Controlul inflamatiei in traumatologia sportiva
- repausul muscular - este necesar pentru refacerea tisulara si vindecare
- protectia zonei inflamate
- crioterapie loala - se pot utiliza pungi cu gheata sau masajul cu geata
- compresia tesuturilor traumatizate limiteaza tumefactia in jurul zonei traumatizate, faciliteaza
mobiliarea precoce
- pozitia decliva cu ridicarea membrului traumatizat deasupra nivelului cordulu
5.
-

Controlul durerii in traumatologia sportiva

Terapia farmacologica: administrarea de analgetice, antiinflamatoare
Repas, posturare, Tehnicile de relaxare
Croterapia: punga cu gheata, comprese apa rece, masaj cu gheata
Modalitatile terapeutice: tehnici fizioterapice, acupunctura clasica, presopunctura, tehnici de
hidro-terapie si masaj clasic sau reflex segmentar, ultrasunetele, curentul electric (de joasa,
medie si inalta frecventa) (curent galnic) si fototerapia cu energie calorica din spectrul infrarosu,
energia luminoasa si ultravioleta.
Tehnici de electrostimulare: diferite aparate bazate pe curentul electric, aparate ce vor fi
amintite la modalitatile terapeutice fizice.

6. Recuperarea mobilitatii articulare si elasticitatii tesuturilor moi

Mobilizarea articulara reprezinta o tehnica de miscare pasiva aplicata la nivelul coloanei
sau a unei articulatii periferice in care se realizeaza o miscare oscilatorie cu ajutorul
pacientului, care poate opri miscarea daca si cand doreste.
Scopul acestei metode consta in restabilirea totala a gradului de mobilitate a unei articulatii
dureroasa si/sau prezentand redoare la examenul clinic. Mobilizarea este eficienta daca se
combina cu alte tehnici de tipul terapiei tesuturilor moi si stabilizare musculara.
Manipularea articulara nu se realizeaza decat de personal calificat.
Tractiunea articulara presupune o presiune intermitenta sau sustinuta pentru a indeparta
suprafetele articulare si se utilizeaza cu succes in durerea spinala ( compresia radacinilor
spinale). Ca efecte se descriu indepartarea suprafetelor articulare si a corpurilor vertebrale,
largirea foramenului vertebral si stretchingul muschilor spinali. Se pate realiza manual sau
cu ajutorul unor dispozitive (greutati, dispozitive electrice).

Tractiunea mecanica intermitenta se realizeaza cu un dispozitiv care alterneaza tesionarea cu

relaxarea.
Tractiunea manuala nu se poate a plica decat cateva secunde. Se mai poate utiliza
tractiunea cu ajutorul gravitatiei.
Terapia tesuturilor moi se face prin masaj
Se utilizeaza :
- in cazul unui tonus muscular /tensiune musculara crescuta
- punctelor trigger (active sau latente) miofasciale- pentru combaterea durerii
sau contractiilor musculare locale
- modificarii de consistenta a tesutului conjunctiv (ingrosare palpabile)
Pentru o terapie de succes , tesutul tinta trebuie sa fie plasat intr-o pozitie ideala, fie in
tensiune fie in repaos. Avantajele realizarii masajului intr-o pozitie de stretching constau in:
- ariile de tensiune crescuta. benzile musculare contractate, pot fi palpate cu mai mare
usurinta
- punctele trigger miofasciale devin mai evidente
- faciliteaza cresterea tensiunii neurale
- creste eficacitatea distrugerii puntilor anormale care se stabilesc intre fibrele de colagen
7. Recuperarea fortei si rezistentei musculare
O data ce pacientul progreseaza, obtinerea F si R musculare devine o prioritate a
programului de recuperare.
In urma unui traum. o parte din forta musc. este pierduta, valoarea F si R pierdute
depinzand de zona unde s-a produs traum., de gravitatea acestuia, de perioada de
imobilizare.
F. musc.- reprezinta F.maxima pe care un muschi sau un grup de muschi o poate dezvolta.
De obicei este masurata prin determinarea greutatii pe care un m. sau un grup musc. o
poate ridica intr-o singura repetitie.
R. musc.- este abilitatea m. de a sustine o F submaximala intr-o activitate statica sau
repetitiva ,intr-o perioada de timp.
Dintre toti parametrii ex. terapeutic care trebuie imbunatatiti in timpul programului de
recuperare F musc. este cel mai evident si cel mai important.
Nevoia unei R muc. si relatia dintre aceasta si F musc sunt uneori trecuta cu vederea. F si R
musc. se influenteaza reciproc : cand creste F. se imbunatateste si R si invers.
8. Recuperarea rezistentei la efort
Recuperarea rezistentei la efort este un proces complex de masuri care se adreseaza sportivilor
cu anumite stari patologice induse de efort sau de alti factori perturbatori ai sanatatii in
vederea restabilirii cat mai grabnice si complete a functiilor perturbate.
Efortul fizic, s-ar putea defini ca fiind starea contrara repausuluui fizic. Metodele recuperarii la
efort, pentru cresterea rezistentei la efort, sunt variate, cele mai comune fiind:
- mersul este cel mai recomandat pentru inceput. Mersul are unele avantaje ca procedeu: este un
exercitiu fiziologic cu automatisme vechi si stabile, este simplu, nu cere explicatii deosebite si
nici vreo instalatie speciala, deasemea pune in actiune mari grupe musculare.
- urcatul scarilor si pantelor: progresia se face in numar de trepte ca si in durata urcarii. Acelasi
lucru si la mersul in panta: inclinarea acesteia, distanta si ritmul de mers, sunt parametrii de
incarcare a efortului.
- bicicleta ergometrica si covorul rulant, ofera avantajul posibilitatii de dozare cu multa precizie,

si in plus chiar de urmarire a modului de comportare al parametrilor cardiorespiratori in timpul

efortului; constituie o buna modalitate de antrenament pentru cresterea rezistentei la efort.
- alergarea este probabil cea mai utilizata metoda de arecuperare si antrenament pentru cresterea
rezistentei la efort
- inotul metoda pt cresterea rezist la efort
9. Recuperarea si revenirea la biomecanica anterioara
Pot fi folosite ca tehnici de recuperare :
- mobilizarea tesuturilor moi si mobilizarea articulara.
- Eliberarea punctelor dureroase trigger si stretching-ul cu gheata sunt utilizate pentru
imbunatatirea parametrilor musculari ai coafei rotatorilor si ai scapularilor precum si a
muschilor glenohumerali.
- Tehnicile de mobilizare articulara sunt utilizate in scopul imbunatatirii biomecanicii
articulatiilor
- Se vor folosi tractiunile, exercitii de pendulare, ex de Stretching, ex de refacere a flexibilitatii,
ex izometric, ex cu scripeti, ex izotonice, ex de refacere a stabilitatii
Anatomia si biomecanica idiopatica la nivelul oricarei articulatii conduce la aparitia traumatismelor
locale. De exemplu osteoartrita este mai comuna in randul femeilor decat in cel al barbatilor
datorita diferentelor in anatomia genunchiului (femeile prezinta o incongruenta patelofemurala mai
accentuata decat barbatii).
Prezenta unei diferente de lungime la nivelul membrelor inferioare cauzeaza probleme
muscoloscheletale. Unele anormalitati sunt dobandite in timpul practicarii activitatii sportive; de
exemplu in urma studiilor statistice s-a inregistrat o incidenta de 4 ori mai mare a deficientelor
coloanei vertebrele in randul gimnastelor decat in randul esantionului de control. Aceste afectiuni
pot conduce in timp la aparitiea spondilitei precum si la degenerarea prematura a discurilor
intervertebrele.
10. Intretinerea fitnesului cardiovascular
Fitnessul cardiovascular implica inima, sangele si vasele de sange.
Modificarile cardiovasculare efort la sportivi:
- Inediate: frecventa cardiaca creste, cresterea volumului sistolic, debitul cardiac creste,
cantit de sange circulant creste, viteza de circul a sand\gelui cerste, TA creste
- Tardive: frecventa cardiaca scazuta in repaus, deditul cardiac e scazut la pers antrenate,
TA sistolica scazuta in repaus, coeficientul de utilizare a oxigenului creste, cord marit
Intretinerea fitnesului cardio-vascular:
- implica refacerea capacitatii aerobe inceputa timpuriu
- se realizeaza programele aerobe - 5 sedinte saptamanal, cu durata de 30 de minute fiecare, in
solicitare de 60-75% din capacitatea de efort a sportivului, cu asistare medicala.
Kinetoterapeutul intervine si in dozarea efortului, individualizarea efortului si readaptarea la efort
(dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, in caz de recuperare, care s i asigure posibilitatea
relurii cat mai precoce a antrenamentului ).

11. Recuperarea sportiva in faza acuta

creaza conditii fiziologice si psihologice, in care se aplica proceduri crioterap sau termoterapie
si electroterapice, masaj in scopul preparatiei locale si generale a structurilor implicate in efort,
mobilizari pasive.
Obiectivele generale ale procesului de recuperare a sportivilor accidentati:
controlul procesului inflamator si al durerii;
refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii tesuturilor periarticulare;
imbunatatirea fortei si rezistentei musculare;
dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare (ameliorarea capacitatii generale de efort);
refacerea coordonarii musculare specifice;
stabilirea programului de intretinere.

12. Recuperarea sportiva in faza subacuta

- sportivul care trebuie recuperat, invata cum se folosesc aparatele cu mobilizare activa asistata
sau rezistiva.
- Programul de recuperare trebuie sa se desfasoare pe o durata de 20-30 minute zilnic, crescanduse treptat durata in functie de adaptarea sportivului la efort.
Obiectivele generale ale procesului de recuperare a sportivilor accidentati:
controlul procesului inflamator si al durerii;
refacerea mobilitatii articulare si a flexibilitatii tesuturilor periarticulare;
imbunatatirea fortei si rezistentei musculare;
dezvoltarea rezistentei cardio-vasculare (ameliorarea capacitatii generale de efort);
refacerea coordonarii musculare specifice;
stabilirea programului de intretinere.
13. Recuperarea sportiva in faza reintegrare
Faza de reintegrare, a sportivului:
trecerea de la cunoscut la necunoscut;
trecerea de usor la greu, raportat la volume si intensitati;
trecerea de la simplu la complex, cu referire la dificultatea si complexitatea mijloacelor
utilizate.
Faza de reintegrare se face progresiv si adaptat capacitatii functionale a sportivului..
Progresivitatea se refera la modificarea treptata a numarului de repetari, a valorii incarcaturilor,
a sistemului de executie, cat si duratei pauzelor dinte repetari si dintre sedintele de recuperare.
Principiul progresivitatii urmareste intensitatea si complexitatea efortului.
Progresivitatea in intensitate se refera la durata unui exercitiu, a unei serii de exercitii sau
aplicarea cantitatii de efort in unitatea de timp. Elementele determinante, sunt:
progresia spatiala: pozitia initiala, ansamblul gesturilor motrice, pozitia finala.
progresia temporala: raportare la termene lungi, scurte si executii imediate.
Progresivitatea in dificultate este asociata de coordonarea fina a executiei si are efecte asupra
motricitatii subiectului. Dificultatea exercitiilor va avea ca variabile, pozitia initiala (mai inalta
sau mai redusa), elemente de simetrie-asimetrie a executiei, care solicita un control segmentar
superior.
14. Antecedentele patologice sportive
Antecedentele patologice sau traumatismele preexistente se refer la principalele traumatisme
de care a suferit subiectul din copilrie i pn n momentul efecturii anamnezei.
Anumite afectiuni cum ar fracturile, intinderile , dizlocarile, entorsele produc efecte
secundare in timp, iar riscul unei recidive depinde de tipul de sport practicat. De exemplu

tratamentul inadecvat dupa un traumatism ligamentar la nivelul genunchiului poate conduce

la instabilitatea genunchiului si la osteoartrita postraumatica, o accidentare minora in fotbal
este adesea urmata de accidentare grava in urmatoarele 2 luni. Un traumatism anterior
conduce la dezechilibre musculare fie intre membrele inferioare sau superioare fie intre
grupele de muschi flexori si extensori. Coordonarea poate fi de asemenea efectata daca
programul de reabilitare nu a fost adecvat
Comparativ cu sportivii experimentati, incepatorii sunt mai predispusi la traumatisme in
multe disciplie sportive. Aparent incepatorilor le lipseste coordonarea specifica de a executa
anumite tipuri de activitati in siguranta
15. Examenul fizic al sportivului traumatizat
Diagnosticul se pune pe:
- anamneza (date referitoare la sportul practicat si la nivelul de pregatire),
- examenul clinic,
- examenul functional si
- examenul paraclinic;
- gradul de severitate a leziunii;
- starea sportiva.
Simptomatologie:
- durerea: sediul, modul de instalare, evolutie, iradiere, intensitate;
- impotenta functionala: relativa, absoluta, progresiva, stationara sau recesiva;
- tulburari de sensibilitate: parestezii; se orienteaza catre existenta unei componente neurologice;
senzatia de modificare a temperaturii.
Examenul clinic este general si al segmentului lezat urmareste sa obtina informatii legate de forma,
dimensiuni, aspectul tegumentului, temperatura locala, aspectul tegumentelor: culoare (roscata,
cianoza, echimoze), forma zonei traumatizate, dimensiunile zonei traumatizate (existenta unui
exudat seros sau hemoragic). Inspectia trebuie insotita de masurarea cu banda metrica, aprecierea
normalitatii reperelor osoase (ca pozitii sau ca distanta fata de altele).
Recuperarea functionala a sportivului traumatizat implica nu numai vindecarea perfecta
a segmentului lezat ci si refacerea intregii capacitati de efort, acestea realizandu-se
numai printr-o colaborere stransa intre kinetoterapeut si antrenor
16. Generalitati despre tratam recuperator in traumatologia sportiva
Att n cazul macrotraumatismelor, ct i n cel al microtra-umatismelor sau al leziunilor de
suprasolicitare, substratul lezional determin o serie demodificri fiziopatologice:
- inflamaie;
- durere
- reducerea mobilitii articulare;
- reducerea mobilitii articulare i a flexibilitii esuturilor periarticulare;
- scderea forei musculare, cu sau fr hipotrofie;
- scderea anduranei muchilor afectai de traumatism i deimobilizarea consecutiv;
- diminuarea funciilor de coordonare neuro-muscular, ndeosebi a unor stereotipuri de finee legate
de activitatea sportiv de performan;
- scderea capacitii de efort, respectiv a capacitii funcionalecardiorespiratorii.
Toate aceste verigi fiziopatologice trebuie depistate i evaluate ct mairapid i exact bilan articular,
testing muscular, examene funcionale cardio-respiratorii specifice, analize biochimice, rezultatele
obinute constituindu-seulterior n obiective ale recuperrii medicale a sportivului.

Scopul recuperrii afeciunilor posttraumatice la sportiv este bine

definit,fiind reprezentat de vindecarea integral, anatomo-funcional, a structurilor afectate de
traumatism, cu reintegrarea ct mai rapid a subiectului n activitateade antrenament i competiional
17. Tratam recuperator in contuzii def, semne clinice, tratam recuperator
Contuzia reprezinta strivirea partilor moi (piele, tesut adipos, muschi) prin lovire sau presare. Este
frecvent ntlnita n practica sportiva (8 - 32 %).Este determinata de lezarea vaselor sanguine mici cu
acumularea s`ngelui n tesuturile nconjuratoare. Poate fi nsotita de un hematom (acumulare de snge)
difuz. Acumularea de eritrocite da aspectul vnat al pielii (echimoza), dar pe masura ce leucocitele se
acumuleaza pentru a initia vindecarea au loc si alte reactii chimice, cu initierea culorilor spectrului de
la rosu pna la galben si verde.
Tratamentul consta in : aplicarea de pungi de gheata, stimulare electrica transcutanata a nervului,
stretching muscular, unguente care contin heparina si compresie cu Elastoplast, imobilizari
18. Tratam recuperator in plagi def, semne clinice, tratam recuperator
Plagile reprezinta sectiunea pielii, cu sau fara intensarea si a tesuturilor subiacente. Pot fi
produse prin lovire cu piciorul (fotbal), cu manusa (box), cu diverse aparate sportive
ajutatoare, sau prin ntepare (scrima, prajina, gard rupt la atletism). Tratamentul impune
toaleta plagii urmata de pansament sau eventual sutura chirurgicala, eroprofilaxie antitetanica. Evolutia
si prognosticul sunt de obicei bune n plagile superficiale, dar pot fi nefavorabile n cazul plagilor
profunde sau complicate.
Principii de tretament:
- Toaleta locala a plagii si antiseptizarea plagii
- Explorarea atenta a plagii, pentru inventarierea completa a leziunilor post-traumatice,
- Daca persista o sangerare acti se efectua hemostaza chirurgicala.
- Antibioticoterapie
- Profilaxia antitetanica
- Sutura plagii
19. Tratam recuperator in leziuni musculare def, semne clinice, tratam recuperator
Leziunile musculare- sunt macrotraumatisme de origine interna produse de o contractie brusca a unui
muschi, in anumite situatii favorizante si predispozante
Semne clinice:
- durerea vie cu caracter de arsura brusca
- atitudine antalgica
- prezenta unui punct dureros la palpare
- tumefierea regiunii
- echimoza locala
- apartitia hematomului
Tratament :- este foarte divers in raport cu gradul leziunii.
In primele 48 ore se recomanda crioterapia( comprese reci, aplicare de gheatza, ),calmante, medicatie
miorelaxanta, medicatie antiflogistica.
Dupa primele 48 ore se recomanda ecomiografia si in functie de gravitatea leziunii se recomanda
repaus segmentar cu sau fara imobilizare gipsata. Se continua medicatia antiflogistica si miorelaxanta
8- 10 zile. Medicatia trofostimulenta sui unguentele antiinflamtoare abia din ziua a 4-a vor fi introduse.
Cu bune rezultate poate fi utilizata fizioterapia- laserterapia + diapuls. Manevrele de masaj nu sunt
recomandate in primele 15 zile !
In cazul rupturii totale musculare, sportivul va fi transportat la spital si supus interventiei chirurgicale.

Pt evitarea rupturilor musculare:

-incalzirea riguroasa la inceputul antrenamentelor ;
-executia in forma corecta a exercitiilor ;
-concentrare maxima asupra miscarilor executate
20. Tratam recuperator in miozite def, semne clinice, tratam recuperator
Miozitele sunt afectiuni provocate de suprasolicitare, care afecteaza frecvent grupe
musculare. Au debut lent datorat unei solicitari severe, unitare (durere ce creste treptat n
intensitate si poate persista si dupa ncetarea efortului). La palpare durerea este difuza,
intereseaza mai multe corpuri musculare, este asociata cu o crestere a temperaturii locale,
hipo sau hipertonie. n formele cronice corpul muscular este transformat n mare parte ntr-un cordon
fibros, dureros (cicatrice musculara) cu scaderea elasticitatii si contractilitatii.
Tratamentul consta n repaos segmentar si tratament medicamentos si fizioterapic.
Pt evitarea aparitiei mozitei:
-incalzirea riguroasa la inceputul antrenamentelor ;
-executia in forma corecta a exercitiilor ;
-concentrare maxima asupra miscarilor executate

21. Tratam recuperator in mioentezite def, semne clinice, tratam recuperator

Mioentezitele sunt leziuni la nivelul insertiilor muschilor pe os sau cel al jonctiunii
musculotendinoase sau musculoaponevrotice; cel mai frecvente sunt cele la nivelul dreptilor
abdominali. Aceasta se caracterizeaza prin dureri persistente la nivelul regiunii suprasimfizare la
miscarille de alergare, sutarea balonului si mai ales la flexia membrului inferior pe trunchi. Durerea este
localizata sla 1,5-2 cm deasupra simfizei pubiene si la 1-2 cm de linia mediana; uneori chiar pe
marginea externa a portiunii musculotendinoase a muschiului drept abdominal se poate palpa o mica
zona indurata.
Tratamentul include tratament antiinflamator antalgic, miorelaxant; fizioterapie - ionizari cu novocaina
asociate ulterior cu diapulse si menajarea musculaturii abdominale
22. Tratam recuperator in entezite def, semne clinice, tratam recuperator
Entezitele sunt suferintele zonei terminale musculo-tendinoase. Prin suprasolicitare se pot produce
microleziuni n portiunea miotendinoasa sau tendinoperiostala a formatiunilor de insertie. Acestea se
traduc prin durere, uneori un discret edem sau fenomene inflamatorii.
Tratamentul se axeaza pe masajul cu gheata n primele 48 de ore, antiinflamatorii, sedative,
laserterapie, ionizari cu novocaina, repaus segmentar, cura balneofizioterapica, Ultrasunetul,
laserterapia, galvanizarea sau ionizarea, undele scurte, diapulsul, curentul diadinamic, curentii
interferentiali, razele ultraviolete.
23. Tratam recuperator in tendinite def, semne clinice, tratam recuperator
Tendinita esta o afectiune a tendonului ce se exprima clinic prin acuze subiective
dureroase, obiectiv prin modificari de forma si / sau consistenta a tendonului poate surveni
brusc, n urma unui traumatism initial sau luat n urma producerii unor modificari metabolice
locale prin suprasolicitarea segmentului respectiv, sau actiunea repetata a unor forte de
frecare si tractiune. Factorii favorizanti includ tulburari circulatorii, deprinderi biomecanice
gresite, tulburari endocrine, greseli metodice de ppregatire, oboseala, supraantrenamentul,
carentele alimentare.

Examenul clinic evidentiaza urmatoarele aspecte:

- inspectia : tumefactie
- palparea : o zona dura, mpastata, dureroasa uneori nsotita de crepixatii
- manevrele de ntindere pasiva sau activa ale tendonului sunt foarte dureroase
Kinetoterapia vizeaza
- cresterea mobilitatii articulare, prin exercitii specifice,
- consolidarea tendonului si in general,
- recuperarea functionalitatii articulatiei.
De mare folos sunt exercitiile de stretching, acestea contribuind la imbunatatirea gamei de miscare sau
de flexibiliitate. Kinetoterapia urmareste totodata si prevenirea episoadelor viitoare ale tendinitei.
Masajul are un rol deosebit de important se pateu folosi combinat cu crioterapie.
Fizioterapia e eficace si importanta in tratamentul tendinitelor. Se face apel la ultrasunete, curent
antalgic, laser.
24. Tratam recuperator in tendono-sinozite def, semne clinice, tratam recuperator
Tenosinovita este o afectiune de tip inflamator, nespecific si metabolic ce intereseaza tendonul si teaca
sinoviala a acestuia av`nd factori favorizanti si declansanti comuni cu tendinita. Prezinta 2 forme
clinice: acuta si cronica
n forma acuta (exudatiza) zona tendonului afectat este tumefiata, cu temperatura locala crescuta,
fluctuanta (lichid intrasinovial) si dureroasa la miscarile pasive si active.
Odata cu evolutia bolii lichidul se resoarbe si are loc trecerea la forma cronica (uscata) n care
tumefactia este mai mica, dura iar la palpare sau diverse miscari se percep crepitatii
Scopul tratamentului este de a ameliora durerea si de a reduce inflamatia. Repaosul este esential pentru
vindecarea tendoanelor. Se recomanda folosirea unei atele sau a bretelelor detasabile pentru a ajuta la
imobilizarea tendoanelor. Acestea fiind aplicate pe caldura sau frig trebuie sa contribuie la reducerea
durerii si a inflamatiei.
Kinetoterapia vizeaza
- cresterea mobilitatii articulare, prin exercitii specifice,
- consolidarea tendonului si in general,
- recuperarea functionalitatii articulatiei.
- Recuperarea muschilor din jurul tendonului afectat
25. Tratam recuperator in aponevrozita plantara def, semne clinice, tratam recuperator
Se definete ca o inflamaie a fasciitei plantare, nveliul fibros al tendonului care formeaz bolta
piciorului. Rolul fasciei plantare const n a susine i a proteja tendonul tlpii piciorului. Cei mai
afectai sunt sportivii, care solicit foarte mult acest tendon.
Clinic afectiunea apar dureri si noduli la nivelul aponevrozei plantare, n specialpe partea interna.
Etiologia este necunoscut, dar sunt incriminai factori precum: traumatisme minore, dar cronice,
factorul ereditar, unele boli(ciroza hepatic, diabetul zaharat), alcoolismul cronic
Atitudinea terapeutica consta n masaj cu ghiata, laserterapie, antiinflamatoare, miorelaxante si
menajare segmentara, ultrasunete.
26. Tratam recuperator in simfiza de tendon def, semne clinice, tratam recuperator
27. Tratam recuperator in lombalgia prin suprasolicitare def, semne clinice, tratam
recuperator

Lombalgia este o durere care apare si se localizeaza in regiunea lombara, sub T12.
Simptome
- durerea lombara acuta apare in caz de exercitii fortate, stres, suprasolicitari, traumatisme
- limitarea mobilitatii lombare datorita durerii
- se poate agrava in perioadele de inactivitate si se amelioreaza la miscare si intindere
- durerea care nu e agravata de miscare si ameliorate de repaus (e de origine viscerala tinde sa fie
mai severa noaptea)
Tratametul kinetic are ca obiective:
- repaus de la activitatile cotidiene, mai ales cele care provoaca durere
- educarea bolnavului in sensul acordarii importantei juste durerii sale lombare
- profilaxia activa a recidivelor
- reducerea riscurilor de complicatii radiculare a sindromului dureros lombar
- relaxarea musculaturii contracturate si asuplizarea trunchiului inferior.
- electrostimulare muscular cu cureni de joas frecven
- exercitiului hold-relax, modificat , cu rezistenta moderata spre minima.
- Contractia unui grup muscular este urmata de relaxarea muschilor activati si ciclul se repeta.
- Abordarea grupelor musculare se face de la distanta spre zona afectata.
- Se utilizeaza pozitiile finale ale diagonalelor Kabat pentru membre in scopul influentarii
musculaturii trunchiului
- Balneofizioterapia
Pentru asuplizarea trunchiului inferior prin exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare ,
basculari alebazinului , intinderea musculaturii paravertebrale si muschiului psoas-iliac , cel mai
frecvent se utilizeaza programul Williams
28. Tratam recuperator in entorse def, semne clinice, tratam recuperator
Entorsa este un traumastism articular cu leziuni de grad variabil la nivelul aparatului capsulo ligamentar
in care se pastreaza raportul extremitatilor osoase interesante in articulatie.
- Este cea mai frecventa leziune articulara traumatica
- Reprezinta o treime din totalitatea traumatismelor
Simptomatologie: durere vie aparuta brusc in timpul efortului, edem, hematoza, ipotenta functionala
relativa.
Tratament recuperativ:
Entorsa de gr I: ruperea sau intinderea unor tendinoase
Entorsa de gr II: ruperea partiala
Entorsa de gr III: rupere totala de ligament
Entorsa de gradul I pot beneficia de imobilizare cu bandaj
Tratament medicamentos cu antialgice si imflamator.
Kinetoterapie : imobilizari , mobilizari si masajul
Electroterapia se poate asocia cu laseroterapie diadinamice si ultrasunete.
Entorsa de gradul III se intervine chirurgical.
- Pt accelerarea absorbtiei edemului se fac miscari active cu rezistenta pe max de amplitudine.
Entosa de cot se recupereaza foarte greu.
29. Tratam recuperator in luxatii def, semne clinice, tratam recuperator
Luxatia este o leziune traumatica articulara in care se modifica raporturile anatomice , este afectata
capsula articulara si apare afectiuni musculo-nervoase
Semne clinice: durere foarte puternice, hematom, pozitie analtalgica, pozitie complicata, embolie la
distanta, cicatrici fibroase, suprainfectii bacteriene osteoporoza.
Recuperarea este inceata , sportivul ajunge foarte greu sa se recupereze.

Tratamentul ortopedic sau chirurgical: imobilizare gipsata, medicamentatie, contractii izometrice, dupa
imbolizare se trece la imobilizarea totala.
Obiective si mijloace in kinetoterapie:
- tratarea inflamatiei,
- asigurarea drenajului limfatic,
- mentinerea tonusului muscular,
- recuperarea dupa terminarea imobilizarii prin exercitii pasive facute de kinetoterapeut in apa, dar si
prin miscari active
- redobandirea mobilitatii si stabilitatii articulare
- crioterapie
- exercitii fizice cu rezstenta asistate de kinetoterap
30. Tratam recuperator in fracturi def, semne clinice, tratam recuperator
Fractura este deschisa , inchisa, simpla, multipla, cominitive, totala partiaala, directa si indirecte.
Fracturile sunt leziuni traumatice osoase carcaterizata prin ruperea osului sub actiunea unui factor
traumatica, produs direct nu la distanta.
Semne clinice:
- Durere foarte intensa; se accentueaza la miscare
- Durere are valori de diagnostic (fara aparare)
- Iponenta functionala
- Tumefactie (se umfla zona respectiva)
- Echimozele pot apararea
- Cripitatii osoase, scuame de certitudine si sunt zigomote datorita frecarii capetelor rupte
- Lipsa trausminabilitatii miscarii
Tratament :
- Combaterea durerii, a inflamatii, a sangerarii
- Obligatoriu se fac imibilizari proprice cu toate metodele de precautie necesare (sa se spele si
curete etc)
- Imobilizarile facute cu orice se are la indemana (atele) , este bine sa se prinda articulatia si
de deasupra si dedesubtul fracturii
- Este bine ca atelele sa fie cu cativa cm mai lungi decat articulatia pe care o imobilizam
- Imobilizarile definitive se face in special la spitale
La examen se va da un subiect din intrebarile 1-15, si un subiect din intrebarile 16-30.