Kinetoterapia

Subiecte

Testingul articular: modalităţi de măsurare

Testarea tonusului muscular
Metode de kinetoterapie
Metodele de antrenament la efort
 Definiţie, terminologie

Kinetologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul

mişcării organismelor vii şi structurilor care
participă la această mişcare.
Kinetologia medicală:
– studiază mecanismele neuromusculare şi articulare
care sigură omului activităţile motrice normale
– înregistrează, analizează şi corectează mecanismele
neuromusculare deficitare.
 Testarea clinică musculoarticulară

modalitatea prin care se apreciază calitativ şi

cantitativ capacitatea de mişcare a sistemului
musculoarticular
testing sau bilanţ articular
testing sau bilanţ muscular
 Testingul articular
tehnica prin care este analizat gradul de mobilitate
articulară
Modalităţi de măsurare
– Prin evaluare directă, „din ochi”.
– Prin măsurarea unghiului de mişcare cu un goniometru
– Prin măsurarea distanţei dintre două puncte notate pe cele două
segmente de corp care alcătuiesc unghiul de mişcare
– Prin măsurători cu ajutorul pendulului (firului cu plumb)
– Prin executarea a două radiografii făcute în poziţiile maxime ale
mişcării şi efectuarea de măsurători pe radiografii
Diferite tipuri de goniometre
 TESTING ARTICULAR
ARTICULAţIA MIŞCAREA MOBILITATE
UMăR Anteducţie 180
Retroducţie 50-60
Abducţie 180
Rotaţie internă 90
Rotaţie externă 80
COT ŞI Flexie-extensie 150-160
ANTEBRAţ Supinaţie 90
Pronaţie 90
PUMN Flexie 90
Extensie 80
Abducţie-adducţie 45
ŞOLD Flexie 120-150
Extensie 30-50
Abducţie-adducţie 60-80
Rotaţie internă 15-20
Rotaţie externă 35-40
GENUNCHI Flexie-extensie 15
GLEZNă Flexie dorsală 40
Flexie plantară 70
 Testingul muscular
un sistem de tehnici de examen manual pentru evaluarea forţei fiecărui
muşchi sau a unor grupe musculare.
Cotarea testingului muscular
– Testing 0: lipsa contracţiei musculare vizibile sau palpabile într-un muşchi.
– Testing 1: contracţia musculară este vizibilă sau se poate palpa, dar nu este
suficientă pentru a deplasa un segment de corp.
– Testing 2: contracţia musculară poate deplasa un segment de corp dacă nu
intervine forţa gravitaţională.
– Testing 3: contracţia musculară poate deplasa un segment de corp şi împotriva
forţei gravitaţionale.
– Testing 4: contracţia musculară poate deplasa un segment de corp împotriva
unei rezistenţe moderate opuse de examinator.
– Testing 5: contracţia musculară poate deplasa un segment de corp împotriva
unei rezistenţe pe care ar putea-o învinge un muşchi sănătos.
Testarea forţei musculare a cvadricepsului
Tehnici, exerciţii şi metode în kinetologie

În kinetologie, se acţionează asupra bolnavului pe baza

unor obiective bine stabilite, adaptate la fiecare tip de
suferinţă a aparatului locomotor în parte.
Realizarea unui obiectiv se face prin aplicarea unei
tehnici de lucru. Imobilizarea sau mişcarea pasivă sunt
exemple de tehnici de lucru.
Asamblarea unei suite de tehnici duce la constituirea
unui exerciţiu fizic.
Un complex de exerciţii formează o metodă, care are
totdeauna un scop precis.
Obiectivele kinetoterapiei
 Relaxarea
 Corectarea posturii şi aliniamentului
 Creşterea mobilităţii articulare
 Creşterea forţei musculare
 Creşterea rezistenţei musculare
 Coordonare, control şi echilibru
 Antrenarea la efort
 Reeducarea respiratorie
 Reeducarea sensibilitãţii
 Tehnici
Imobilizarea
Tehnici anakinetice:
Posturarea
Contracţia musculară izometrică
Statice:
Relaxarea musculară
Reflexă
Liberă
Activo-
Activă: pasivă
Voluntară: Activă
Tehnici kinetice: cu
Dinamice: rezistenţ
ă
Pură asistată
Autopasivă
Pasivă: Tracţiuni
Mecanică
Prin manipulare
Imobilizare de contenţie a
membrului superior
Tracţiune discontinuă a coloanei cervicale
Mobilizarea activă pură a coloanei vertebrale
 Exerciţiul fizic terapeutic

structurat din trei părţi:

A. (activitate): poziţia de start şi mişcările efectuate în
cadrul acestei posturi
T. (tehnici): tipul de contracţie musculară necesară în
cadrul exerciţiului
E. (elemente): declanşarea de stimuli senzoriali care să
ajute sau să se opună răspunsului
 Exerciţiul fizic terapeutic

Exemplu:
– A: şezând, se face flexia
antebraţului pe braţ
– T: contracţie musculară
concentrică
– E: rezistenţa mâinii
kinetoterapeutului
 Metode de kinetoterapie

Un grup mai restrâns sau mai larg de exerciţii fizice care

au un sens şi un scop final terapeutic
Poartă numele autorilor care le-au descris.
 Metode de kinetoterapie

Metoda Bobath: reacţiile de redresare ale capului şi

corpului, folosite în scop de facilitare sau inhibiţie a
tonusului muscular.
Metoda De Lorme-Watkins: creşterea forţei musculare
prin exerciţii cu rezistenţă progresivă.
Metoda Jakobson şi Schultz: metode de relaxare
generală.
Metoda Kabat: metodă de facilitare a actului motor
voluntar prin sumarea de stimuli ai sistemului
neuromuscular.
 Metode de kinetoterapie

Metoda Klapp: pentru redresarea scoliozelor.

Metoda Müller-Hettinger: tonifierea musculaturii prin
exerciţii izometrice.
Metoda Williams: în discopatiile lombare.
Metoda culturistă: creşterea forţei şi volumului muşchilor.
 Metode speciale
Mecanoterapia
Scripetoterapia
Suspensoterapia
Terapia ocupaţională
Manipulările
Tracţiunile vertebrale
Hidrokinetoterapia
Gimnastica aerobică
Sportul terapeutic
 Antrenamentul la efort

bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii cu infarct

miocardic;
bolnavii respiratori, mai ales cu BPCO sau sechele TBC;
sechelele după afecţiuni ale aparatului locomotor cu
limitare mare de mobilitate;
subiecţi care au pierdut capacitatea de efort datorită
vieţii sedentare
 Metodele de antrenament la efort

Mersul
Activităţile de autoîngrijire şi casnice
Urcatul scărilor şi pantelor
Bicicleta ergometrică şi covorul rulant
Alergarea
Înotul
Terapia ocupaţională
Sportul terapeutic