INTEGRAREA TEHNICILOR DE

MENȚINERE/REFACERE A FORȚEI ȘI
REZISTENȚEI MUSCULARE ÎN
PROGRAMELE DE RECUPERARE ALE
CONTROLULUI MOTOR

Martie 2021
 CONTROLUL MOTOR

• Modalitatea în care se reglează mișcarea și se fac ajustările dinamice posturale

• Controlul creierului asupra activității specifice musculare voluntare ( conștiente)
• Activitatea automată, neconștientizată (mersul, respirația) implică o coordonare
perfectă, având la bază cel mai elaborat control motor.
• CM necesită concentrare. De aceea se pot monitoriza concomitent doar puține
mișcări
• O mișcare voluntară comportă 4 momente principale: motivația- ideea-
programarea-execuția
 CONTROLUL MOTOR

• Motivația: apare prin informarea SNC despre apariția unei necesități, proces
desfășurat în sistemul limbic.

• Orice mișcare voluntară este determinată de o cauză/ motiv

• Motivația este determinată de condiția mediului exterior ( raportul individual

cu ambientalul) și de mediul interior (ex. durere abdominală, tuse, etc)
 CONTROLUL MOTOR

• Ideea:
Sistemul limbic generează către cortex ”cereri” ce vor fi analizate și integrate în idei (
lobii prefrontali, parietali și temporali)

Pe baza acestor cereri/ argumentații, sistemul sensomotor hotărăște asupra

oportunității mișcării și generează ideea de a iniția mișcarea

Ideea proiectează în cortexul sensomotor, cerebel, ganglionii bazali și nucleii

subcorticali necesitatea formării unui program pe baza căruia se performează
mișcarea.
 CONTROLUL MOTOR

• Programarea:
Transformarea unei idei într-o schemă de activitate musculară necesară realizării
unei activități fizice dorite.

În program sunt cuprinși toți parametri necesari: mușchii ce intră în acțiune,

mărimea forței dezvoltate, amplitudinea mișcării, durata ei.

Programarea mișcărilor e realizată de cortexul motor, cortexul premotor, cerebel

și ganglionii bazali.

Programarea mișcării e transmisă prin căile motorii descendente spre MS, către
motoneuronii spinali, pentru execuție.
 CONTROLUL MOTOR

• Execuția:
Comanda centrală cu programul mișcării activează neuronii motori medulari
necesari excitării musculaturii cuprinse în program ( motoneuronii ce determină
miscarea și cei care determină postura necesară realizării mișcării).

Controlul motor se dezvoltă de la naștere în 4 etape: mobilitate, stabilitate,

mobilitate controlată și abilitate.
 CONTROLUL MOTOR

• Coordonarea mișcărilor se obține după foarte multe repetări

• Dezvoltarea coordonării presupune creșterea preciziei mișcării, economie
maximă de efort muscular prin scoaterea din schema de mișcare a oricărui
mușchi inutil de activat pentru schema respectivă. Aceasta presupune inhibiția
oricărei iradieri nenecesare a excitației în cortex.
• Dezvoltarea coordonării determină apariția deprinderilor motrice ce au la bază
engramele motorii
 CONTROLUL MOTOR

• Legile generale ale antrenamentului pentru coordonare:

1. Exercițiile de coordonare să se execute de câteva ori pe zi, fără întrerupere,
până ce coordonarea este obținută
2. Se va evita orice contracție a musculaturii ce nu e necesară activității
performate
3. Se utilizează toate mijloacele posibile pentru întărirea percepției senzoriale a
unei engrame corecte: explicații verbale, înregistrări cinematice, desene.
4. exercițiile de coordonare necesită concentrarea pacientului. Se vor opri la cel
mai mic semn de oboseală.
5. Forța mare poate periclita coordonarea. Precizia unei mișcări nu necesită forță.
Cu cât rezistența opusă mișcării va fi mai slabă, cu atât coordonarea va fi mai
bună, datorită reducerii excitației SNC.
 CONTROLUL MOTOR

• Coordonarea, controlul și echilibrul se realizează prin ultimele 2 etape ale

controlului motor, prin mobilitate controlată și prin abilitate.
• Mobilitatea controlată: capacitatea de a executa mișcările coordonat dintr-o
postură cu încărcare corporală, cu extremitatea distală a segmentului fixată.
Astfel, mișcarea se execută înăuntrul unei posturi date.
• Abilitatea: reprezintă execuția mișcărilor în afara unei posturi și manipularea
în mediul înconjurător cu extremitățile, cu menținerea trunchiului în postură
dreaptă.
• Mișcarea coordonată se desfășoară sub forma unui lanț articulat astfel:
- lanțul kinetic închis: derulat cu extremitatea distală fixată, și executarea mișcării
cu extremitatea proximală; corespunde mobilității controlate
- Lanțul kinetic deschis, mișcarea se execută cu extremitatea distală liberă,
corespunde abilității.
 CONTROLUL MOTOR

• Exercițiile pentru perfecționarea coordonării mișcărilor se desfășoară atât în

interiorul unei posturi fixate ( lanț kinetic închis), cât și în afara posturii ( lanț
kinetic deschis).

• Mușchii își schimbă acțiunea, intrând în scheme de mișcare diferite, atunci când
se lucrează în lanțuri kinetice diferite.
 CONTROLUL MOTOR

• Ameliorarea mobilității controlate și a abilității se face prin tehnici de lucru

globale:
- a) mobilizări poliarticulare: antrenează mai multe articulații și grupe musculare
ce fac parte din scheme de mișcare obișnuite. Ex: triple flexii sau triple extensii.
Sunt incluși mușchii care declanșează activitatea ( mușchi trăgaci) sau sunt tonifiate
alte grupe musculare ( mușchi țintă)
- Ex: ex Frenkel pentru coordonarea mișcărilor membrelor inferioare, din decubit,
șezut și ortostatism.
- b) TFNP: tehnicile Kabat, construite pe principiul gesticii umane uzuale
- c) Reflexele de echilibrare și stabilizare declanșează un lanț de contracții
musculare identice, în condiții identice
- Rx de echilibrare: se îndepărtează un segment pentru a conserva linia gravitațională
a corpului în poligonul de susținere
- Rx de stabilizare: se caută un punct fix exterior pentru a mări forța motorie
 CONTROLUL MOTOR

• Utilizarea pentru ameliorarea coordonării a dezechilibrării corpului din

anumite posturi, ce vor declanșa reacții cunoscute de reechilibrare și
restabilizare- tehnică valoroasă
• Dezechilibrarea se face treptat, pentru a permite apariția reacțiilor dorite.
• Ex pe planșete cu suport semicilindric, în decubit, în ambii genunchi, într-un
genunchi
• Ex pe planșete cu rotile, cu 2 picioare, cu un picior, pe vârfuri.
• d) Gestualitatea coordonată, rezultatul unei activități musculare optimale,
armonioase. Ex: cumpăna pe un membru inferior, fandarea în scrimă.
 CONTROLUL MOTOR

• e) Coordonările paliative: exersarea unor mișcări nefiziologice dar necesare

într-un anumit moment ( ex, mersul cu cârja, bastonul, mersul șchiopătat).
- Dezvoltarea unor mișcări ce reprezintă compensări ale unor disfuncții
ireversibile sau greu reversibile ( mișcări trucate în pareze, în anchiloze)
- Pacientul găsește singur coordonarea paliativă, dar e permisă de terapeut
numai când nu se poate realiza coordonarea fiziologică.
• f) Terapia ocupațională:
- Necesită cea mai complexă coordonare
- Avantaje: orientează coordonarea pe o suită de gesturi cunoscute și fixate
anterior bolii
- Antrenează direct gestica cotidiană a pacientului
- Metoda de dezvoltare a abilității, a schemelor în lanț deschis mai ales pentru
MS ( prehensiunea)
 CONTROLUL MOTOR

• Tehnica exercițiilor: se crește progresiv viteza de execuție.

• Cu cât perioada de imobilizare este mai lungă, afectarea controlului motor este
mai severă, și e necesară refacerea coordonării, controlului și echilibrului.
• CM se va recupera după etapa de recuperare a stabilității, forței musculare și
mobilității segmentelor, prin exerciții analitice