Alexe Cristian

Anul II master Kineto

Traumatologia si ortopedia afectiunilor cotului

Ortopedia i traumatologia sunt dou tiine fundamentale care studiaz afeciunile

aparatului locomotor i de prehensiune, aparat care asigur mobilitatea n complexitatea ei, de la
cele mai
simple micri pn la variate expresii cum ar fi mimica i gestul.
Prin traumatologie, nelegem tiina care se ocup de prevenirea i tratarea
traumatismelor aparatului locomotor determinate de ageni mecanici, fizici sau chimici care
intereseaz:
scheletul (fracturi);
articulaiile (entorse, luxaii);
muchii trunchiului i membrelor.
In concepia actual, prin ortopedie se nelege tiina prevenirii i tratrii diformitilor
aparatului locomotor (membrelor i coloanei vertebrale), care pot fi congenitale sau dobndite.
De asemenea ortopedia cuprinde chirurgia reparatorie i protezarea afeciunilor
aparatului locomotor.
Etimologic termenul de ortopedie este de origine greac i provine de la cuvintele
orthos" care nseamn drept i paidis" care nseamn copil.
Denumirea de ortopedie a fost introdus de Nicolas Andry (1668-1742) profesor la
Universitatea din Paris i decan al Facultii de Medicin, care public n 1741 lucrarea intitulat
L'orthopdie ou l'art de prvenir et de corriger dans les enfants, les difformits du corps".
Acest desen celebru (fig. 1) a devenit emblema internaional a ortopediei, emblem
aplicat i azi pe frontispiciul societilor i- congreselor internaionale de specialitate.

Alexe Cristian
Anul II master Kineto

Fig. 1 Simbolul internaional al ortopediei

n concepia lui Nicolas Andry
Afeciunile pe care le studiaz ortopedia sunt congenitale (luxaia congenital de old,
piciorul strmb congenital, scolioze, piciorul plat etc.) sau ctigate (infecii osoase, tuberculoza
osteo-articular, tumori osoase, leziuni articulare degenerative, necroze osoase avasculare
etc.).
Ortopedia i traumatologia sunt discipline strns legate ntre ele, att prin particularitile
de reacionare a scheletului, ct i prin particularitile metodelor de tratament i a mijloacelor de
fixare intern.
FRACTURILE COTULUI
Articulatia cotului
Notiuni generale.
Articulatia cotului este o articulatie complex ce face legatura dintre brat si antebrat. La
alcatuirea articulatiei participa 3 oase: extremitatea inferioara a humerusului, extremitatea
superioara a cubitusului si extremitatea superioara a radiusului.
Tinand cont ca exista o singura capsula si o singura sinoviala avem de a face cu o singura
articulatie.
Din punct de vedere fiziologic descriem 2 ariculatii diferite. Una in raport cu miscarile de
flexie si de extensie a antebratului pe brat si alta in raport cu miscarile de pronatie si supinatie.
Biomecanica articulatiei cotului.
Articulatia humeroantebrahiala este o trohleartoza cu un singur grad de libertate si
permitedoua miscari: de flexiune( apropierea antebratului de brat) si de extensiune (n sens
invers).
Cotul permite la nivelul membrului apropierea si departarea minii de fata si de corp.
Axularticular este transversal si el trece prin mijlocul trohleei si al capitulului humeral.
Deoarece acest ax nu este perfect transversal, ci orientat din afara-nauntru, dinaintenapoisi de sus n jos, n ambele miscari, bratul si antebratul nu se vor comprta unul fata de altul
caramurile unui compas.Astfel n miscarea de flexiune, antebratul ajunge putin medial fata de
brat,iar cnd acesta este dus n extensiune, cele doua segmente formeaza un unghi deschis n
afara.
Limitarea flexiunii este facuta de ntinderea partii posterioare a capsulei si de muschiul
triceps. La aceasta mai contribuie interpunerea partilor moi ntre brat si antebrat, precum
si patrunderea procesului coronoid n fosa coronoida.
Cotul posttraumatic - traumatismele cotului pot determina ca tip de leziuni: contuzii,
plagi, scalpuri, arsuri; entorse; luxatii; fracturi; leziuni de nervi si vase.
Aceste leziuni lasa o larga varietate de sechele, care pot fi sistematizate astfel:
a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, determinand limitarea, mai mult sau mai
putin grava a miscarilor cotului prin: organizare colagenica intre planurile de miscare si

Alexe Cristian
Anul II master Kineto

alunecare; retractii musculotendocapsulare; fragment osos intraarticular; calus vicios; osteom

periarticular. Exista posibilitatea, desi mai rara, ca depunerile calcare sa se produca in grosimea
capsulei articulare, blocandu-se miscarea: artrita posttraumatica si cicatrice retractila.
b. Mai putin frecvent, pot exista deviatii axiale (cubitus varus si cubitus valgus), retractii
ischemice ale flexorilor, cot balant.
c. Muschii efectori ai miscarii cotului pot ramane deficitari prin: atrofia de imobilizare;
ruptura tendinomusculara; miozitele calcare.
d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor superioare sunt destul de frecvente si
trebuie cautate intotdeauna;
e. Ischemia structurilor antebratului, ce duce la retractia Volkman sau necroze;
in perioada de imobilizare a cotului programele kinetice de recuperare incep prin utilizarea unor
mijloace fizioterapeutice si kinetoterapeutice avand urmatoarele obiective si mijloace :
l.Mentinerea troficitatii tesuturilor prin.: aplicarea undelor electromagnetice de inalta
frecventa, a fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pentru grabirea consolodarii fracturii,
cicatrizarii plagilor, pentru cresterea circulatiei si a resorbtiei hematoamelor, la inceput in
aplicatii zilnice, apoi de doua, trei ori pe saptamana; masajul mainii si a antebratului; angiomat;
posturarea antidecliva si gimnastica Mberg in scopul indepartarii edemului;
2. Mentinerea mobilitatii articulatiilor neafectate, atat a celor distale, cat si a umarului
prin exercitii kinetice active in toate planurile.
Durata imobilizarii cotului este variabila in functie de tipul lezional, cu cat aceasta este
mai de durata, cu atat problemele de recuperare sunt mai anevoioase si greu de realizat.
Principalele obiective si mijloace dupa imobilizare sunt:
l.Combaterea durerii reprezentand la cot un obiectiv primordial, deoarece cotul este o
articulatie ce dezvolta foarte usor redori stranse, multi pacienti pierzandu-si mobilitatea mai ales
dupa degipsare. In aceasta perioada, mijloacele de combatere a durerii sunt mai ales medicatia si
terapia fizicala antialgica;
2.Combaterea inflamatiei si a tulburarilor circulatorii foarte frecvente prin: repaus si
postura articulara relaxanta; folosirea Terapii Mastersului, a balansarilor Polchen, a
gimnasticii Mberg, a aplicatiilor de termoterapie reci(crioterapie), care determina o hiperemie
activa, scade viteza de conducere pe nerv, scade activitatea receptorilor cutanati, scade spasmul
muscular (compresa cu apa rece, compresa cu gheata, masajul cu gheata, de 2 - 3 ori pe zi);
Se recomanda cu prioritate miscari active, atat in apa (hidrobalneokinetoterapia) cat si pe
uscat, exercitii de facilitare neuroproprioceptiva; caldura locala (in momentul in care nu avem
inflamatie); ultrasunet la nivelul tendonului si a jonctiunii tendino-musculare; masajul pe insertia
tendoanelor efectuat profund; terapia ocupationala la placa canadiana,, etc.

Fractura coronoidei presupune pierderea continuitatii osoase la nivelul coronoidei

datorita actiunii unui agent traumatic.
Mecanism de producere.
Fractura apare in special la adulti si se produce prin diverse mecanisme:

Alexe Cristian
Anul II master Kineto

caderea pe mana cu antebratul in semiflexie; apofiza coronoida se fractureaza prin

lovire de catre trohleea humerala; daca actiunea aparatului traumatic continua, se rupe ligamentul
colateral medial, capsula articulara si se produce luxatia posterioara de cot;
-

varful coronoidului se poate rupe printr-o miscare fortata de flexie in urma

conflictului dintre acesta si foseta coronoida. Varful procesului coronoid este intraarticular si de
aceea fractura acesteia poate determina aparitia de corpi liberi in articulatie.
-

Traumatism violent pe fata posterioara a cotului.

Anatomie si biomecanica La nivelul articulatiei cotului sau mai precis la nivelul

articulatiei humero-ulnara, coronoida reprezinta partea inferioara a unui unghi drept (ramul
superior este olecrenul ), ce fixeaza trohleea humerala in incizura trohleara a ulnei. Intre cele
doua oase se gaseste cartilaj. Un raport important este cel cu nervul ulnar care trece prin santul
nervului ulnar de pe partea posterioara a epicondilului medial al humerusului.
Incidenta Aceste fracturi sunt relativ rare.
Anatomie patologica Aceste fracturi pot fi asociate cu luxatie posterioara de cot, datorita
instabilitatii trohleei humerale in unghiul dintre olecran si procesul coronoid.
Etiopatogenie Fractura de realizeaza prin mecanism indirect prin cadere pe mana, cu
cotul in semiflexie; coronoida este fracturata de trohlee, sau uneori au loc fracturi parcelare, prin
smulgere ( datorita insertiei tendonul muschului brahial).
Clasificare Clasificarea Regan si Morrey: tip I - fracturi ale varfului procesului
coronoid tip II - fracturi cu fragment mai mic de 50% din inaltimea coronoidei tip III - fracturi
cu fragment mai mare de 50% din inaltimea coronoidei.
Simptomatologie durere si impotenta functionala relativa durere in punct fix
instabilitate articulara, eventual blocaj articular antebratul (semi)flectat, sprijinit de mana
sanatoasa echimoza Kirmisson
Explorare imagistica Se fac radiografii din incidenta antero-posterioara si de profil la
care se observa linia de fractura si incontinuitatea conturului epifizei proximale a ulnei.
Diagnostic Diagnosticul pozitiv se pune pe durere in punct fix si la flexia cotului,
instabilitate articulara, eventual blocaj articular si imagistica. Diagnosticul negativ se face prin
diagnostic diferential cu contuziile, entorsele si luxatiile cotului, alte fracturi ale cotului.
Complicatii Complicatiile sunt: complicatii imediate: - luxatie asociata sau instabilitate
articulara complicatii tardive: - calus vicios cu limitarea mecanica a flexiei - osteom la nivelul
muschiului brahial - pseudartroza cu instabilitate articulara - artroza de cot posttraumatica
calcifieri heterotope
Tratament
Fracturile de tip I se trateaza conservator prin imobilizarea cotului la 900 pentru 10 12
zile.
Fracturile de tip II. In fracturile complete, dar cu cotul stabil, se aplica un aparat gipsat
brahiopalmar cu antebratul in pozitie de supinatie. Cand fragmentul fracturat este deplasat, cotul
trebuie imobilizat intr-o flexie mai accentuata.

Alexe Cristian
Anul II master Kineto

Daca articulatia este instabila, Regan si Morrey recomanda osteosinteza fragmentului cu

mobilizarea precoce a articulatiei.
In fracturile de tip III se impune reducerea sangeranda si osteosinteza deoarece
intotdeauna in aceste situatii cotul este instabil.
In situatiile cu cominutie severa, trebuie incercata stabilizarea fragmentelor cu fire de
sutura neresorbabile asociate cu distractie pentru a neutraliza fortele de presiune.
Faza I (3-5 zile)

Aceasta faza cuprinde perioada imediat urmatoare traumatismului, dupa interventia

ortopedico-chirurgicala, care s-a soldat cu imobilizarea cotului.
Caracteristic pentru aceasta faza este faptul ca nu trebuie solicitat cotul, ci trebuie sa ne
ocupam de MS n totalitate.
n aceasta faza pe lnga medicatia antialgica, antiinflamatoare include:

Imobilizarea pe atele gipsate(indicat de medic);

Posturarea antidecliva a segmentului;

Remobilizarea articulatiilor libere ale MS;

Tehnica Moeberg;

Mobilizari active ale MS opus;

Gimnastica respiratorie.
Faza II (de la a 5-a zi ncolo)
Este perioada imediata n care imobilizarea nu se suspenda ntotdeauna complet,
cotul nca nu poate fi solicitat, dar trebuie renceputa miscarea de ntretinere a cotului.
Suspendarea imobilizarii se va face treptat. n aceasta faza vom face exercitii n primul rnd
pentru combaterea edemului si durerii.
Obiectivul 1-combaterea edemului si durerii
n perioada de dupa imobilizare a segmentului se aplica urmatoarele metode antiedem:
a)
Posturi antideclive-pentru facilitarea ntoarcerii venolimfatice:
b)
Mobilizarea tuturor articulatiilor ce pot fi mobilizate si n special a celor distale,
fapt care asigura un "pompaj" muscular eficient. Se repeta la fiecare ora.
c)
Masajului tegumentului si al tesutului conjunctiv, executat centriped. Pot fi utilizate
toate tehnicile masajului.
d)
Masajul pneumatic, realizat cu ajutorul diferitelor aparate, care prin compresii si
decompresii succesive centripete ajuta ntoarcerea venolimfatica si eliminarea edemului.
e)
Electroterapia excitomotorie- curenti de joasa si medie frecventa, care determina
contractii ritmice musculare. Se repeta aplicarea n cursul zilei (are efect circulator si trofical
local)
f)
Bai partiale cu vrtejuri"WHIRL-POOL". Se realizeaza o termoterapie moderata,
asociata cu un masaj realizat de apa n continua miscare. Se aplica de 2-3 ori pe zi n sedinte de
10-15 minute.
g)
Termoterapia sub diferite forme.
Pentru realizarea acestui obiectiv, n afara celor mai sus enumerate sunt
indicate urmatoarele exercitii:
Ex.1 Conform tehnicii MOEBERG
PI - DD, MS afectat cu bratul flectat din cot, mna pe umarul opus.
Timp de aproximativ 5-10 minute, mna se tine pe umarul opus, cu cotul lnga trunchi.
Din 2 n 2 minute, MS se ridica complet la zenit, timp de 5-7-9 secunde si se executa 2-3
contractii izometrice a ntregului MS, se mentine 5-6 secunde.

Alexe Cristian
Anul II master Kineto

Exercitii cu MS afectat din articulatia subiacenta cu scopul mbunatatirii circulatiei

sanguine,
Din DD sau asezat se executa:
Ex.2 nchiderea si deschiderea pumnului
Exercitii cu MS afectat din articulatia supraiacenta.
Din DD sau asezat se executa:
Ex.3 ABD bratului-se executa lent
Ex.4 Antepulsia
Ex.5 ADD orizontala
Exercitii cu MS afectat, din articulatia cotului
Chiar daca cotul este imobilizat sau pentru perioada de tratament se suspenda
contentia, se fac 5-6 exercitii izometrice pentru flexie-extensie pe zi pentru prevenirea pierderii
de forta musculara. n lipsa acestor exercitii se pierde 30% pe zi din forta muschiului.
Ex.6-pentru flexori
A -PI: Asezat, cot imobilizat n aparat gipsat.
-T1-mentinerea PI;
-T2-relaxare;
T
-T1-izometrie biceps brahial;
-T2-relaxare biceps.
E
-R.data de aparatul gipsat;
-comanda verbala .
Dozare-5-6 repetari, serii 1-2, pauza 30 secunde, ritm .