partea afectata si prezinta un nistagmus negativ.

EXAMINAREA COORDONARII
Primul aspect care conteaza in coordonare e cel al echilibrului prin ortostatiune si mers.
Coordonarea echilibrului se urmareste in repaus, ortostatism si mers.
1. Coordonarea echilibratorie
a) Caracterizarea sindromului cerebelos evaluat in repaus: se cere pacientului sa se
ridice din decubit dorsal cu mainile incrucisate pe piept, membrul inferior de partea afectata in
loc sa se sprijine pe planul patului pentru a sustine inceputul miscarii, patologic se ridica din
planul patului. Un alt element caracteristic pentru evaluarea in repaus e tremuratura in repaus a
capului.
b) Caracterizarea sindromului cerebelos in ortostatism: statiunea e imposibila. Ea devine
posibila cu baza de sustinere largita si membrul superior in abductie. Subiectul tinde sa cada
inainte sau inapoi, poate sa apara laterodeviatii iar inchiderea ochilor nu accentueaza sindromul.
Proba Garcin-Rademaker: pacientul sta cu un picior inaintea celuluilalt, picioarele fiind
usor departate. Din aceasta pozitie examinatorul il impinge usor anterior din zona lombara. In
mod normal subiectul se echilibreaza facand un pas inainte cu piciorul posterior. In sindromul
cerebelos unilateral pacientul paseste inainte cu piciorul sanatos, indiferent daca piciorul sanatos
se gaseste inaintea sau inapoia piciorului bolnav.
Proba Babinski sau a aplecarii pe spate. In mod normal la un individ sanatos la aplecarea
pe spate subiectul flecteaza genunchii si nu cade. Cerebelosul se apleaca pe spate fara sa indoaie
genunchii si cade ca un butuc.
c) Caracterizarea sindromului cerebelos evaluat in mers: se constata mersul cu baza
largita cu pasul hipermetric in zig-zag- mers ebrios (titubant) si eventual cu deviatie pe partea
bolnava.

2. Coordonarea neechilibratorie.
Tulburările de coordonare constau în trei semne cardinale: dismetria, hipermetria şi
disdiadocokinezia.
1. Dismetria constă în abaterea mişcării de la traiectoria propusă. Mişcarea rectilinie sau
curbilinie este înlocuită cu o mişcare în zig-zag
 2. Hipermetria constă în depăşirea ţintei datorită intervenţiei frenatoare tardive a
muşchilor antagonişti.
3. Disdiadocokinezia consta în inabilitatea de a face mişcări rapide de sens contrar,
alternativ şi repetitiv.
a) Evaluarea miscărilor membrelor superioare
- probele de dismetrie:
- proba indice-nas avand nasul intins orizontal, subiectului i se comanda sa aplice varful
indexului exact pe varful nasului si se cere sa repete miscarea de mai multe ori cu o mana apoi cu
cealalta. Manevra se face intai incet, apoi mai rapid, la inceput cu ochii deschisi apoi inchisi. Se
poate executa aducand bratul si din pozitie verticala. În cazul dismetriei bolnavul face o mişcare
în zig-zag.
La pacientul cerebelos se observa tremuratura intentionala si depasirea tintei asa numita
hipermetrie.
- proba indice-indice, avand ambele membre departate la orizontala, subiectul nu poate
intalni corect varful indexurilor in fata privirii pe linia mediana.
- proba sticlei (proba Grigorescu): pacientul tine in mana o sticla si cauta sa introduca
indexul de la o anumita departe cu o anumita viteza pe gatul sticlei.
- proba apucarii: ii cerem subiectului sa apuce un pahar, mana i se deschide exagerat.
- probe de disdiadocokinezie:
-proba marionetelor: se cere pacientului sa execute rapid miscari repetate de pronosupinatie
ale mainilor, antebratelor, cu mainile intinse sau cu mainile in unghi de 90° si sa faca miscarea
de pronosupinatie. La cerebelosi, succesiunea miscarilor este lenta, miscarile sunt sacadate.
-proba moristii: se cere pacientului sa invarteasca mainile una in jurul celeilalte in fata
corpului.
-proba inchiderii/deschiderii alternative a mainii.
-proba baterii ritmului: intotdeauna mana de partea afectata ramane in urma si gestul specific
probei e hipermetric.
- Probe pentru a evidentia intarzierea sau oprirea miscarii:
- proba Holmes: examinatorul isi asaza mainile in mainile pacientului care la comanda
trebuie sa le stranga cu putere simultan. Si intr-un caz si in altul se constata o intarziere a
miscarii de partea afectata.
 - probe de scris si desen: I se cere pacientului sa scrie ceva. Se constata ca literele sunt
mai mari si inegale.
- proba liniilor orizontale: I se cere pacientului sa uneasca prin linii orizontale 2 linii
verticale. Cerebelosul nu porneste de la linie si o depasesete pe cea de-a doua.

b) Evaluarea miscărilor membrelor inferioare

- probe de dismetrie.
- proba calcai-genunchi, din decubit dorsal , cu membrele inferioare in abductie, i se cere
pacientului sa apropie calcaiul de genunchiul opus.
In sindromul cerebelos calcaiul ezita sau depaseste tinta. La revenire, gamba se extinde
brusc si calcaiul cade brusc pe planul patului.
-proba calcai-creasta tibiala: I se cere pacientului sa plimbe calcaiul in sus/jos pe creasta
tibei de la rotula pana la haluce si invers. In sindromul cerebelos calcaiul aluneca de-o parte si de
alta a reliefului osos, a tibiei.
- Probele de asinergie.
- proba haluce-index. Indexul examinatorului se mentine la 60 cm deasupra patului si i se
cere pacientului sa ridice halucele pana la nivelul indexului examinatorului.
- proba calcai-fesa. Pacientul in decubit flecteaza genunchiul astfel incat calcaiul sa
atinga fesa. In sindromul cerebelos la prima proba pacientul depaseste reperul si la a 2-a proba
miscarea e descompusa. Intai se produce flexia coapsei pe bazin cu ridicarea piciorului pe planul
patului apoi flexia genunchiului cu caderea piciorului pe pat.
-Probele de disdiadocokinezie
- proba de flexie dorsala si plantara - executata simultan cu ambele picioare.

Ansamblul tulburărilor de coordonare se numeşte ataxie.

Aceasta prezintă două forme clinice mai importante:
1. Ataxia cerebeloasă se însoţeşte de tulburări de ortostatism şi mers, hipotonie
musculară, tremor intenţional final, pendularism rotulian, tulburări de scris (cu litere mari,
inegale), de vorbire. Nu se accentuează la închiderea ochilor.
 2. Ataxia tabetiformă se însoţeşte de tulburări de ortostatism şi mers, hipotonie
musculară, ROT abolite. Este mai exprimată la membrele inferioare. Se accentuează la
închiderea ochilor.