Evaluarea clinica complexa a pacientului neurologic

Motilitatea
Inital, se observa atitudinea pacientului n pat, pentru a gasi eventuale
atitudini particulare : cocos de puc ( meningit ), membrul inferior flectat
din coaps i genunchi ( sciatic ).
n cadrul examinarii motilitaii, se testeaz pacientul n ortostatism i n
mers.
n ortostatism, se observa poziia corpului i a segmentelor sale, existena
unor eventuale asimetrii, cifoze, scolioze, lordoze. Se cere pacientului s
stea cu picioarele apropiate strns, nti cu ochii deschii, apoi cu ei nchii,
notndu-se deviatiile. De asemeni, se cere pacientului sa stea, pe rnd, ntr-
un picior, pe vrfuri, pe calcie, cu un picior n fata celuilalt.

Se cere pacientului sa stea cu picioarele apropiate strns, nti cu ochii

deschii, apoi cu ei nchii, notndu-se deviaiile:
- pacientul cade lent, dupa nchiderea ochilor ( semn Romberg vestibular );
cderea este de partea leziunii, iar modificrile poziiei capului duc la
modificarea sensului cderii.
- nchiderea ochilor nu accentueaz tulburile de echilibru (semn Romberg
cerebelos ).
- cderea pacientului apare imediat dup nchiderea ochilor (semn
Romberg tabetic ).

Examinatorul ncearca s dezechilibreze pacientul, din ortostatism, i se

observ reacia acestuia.
Se testeaz pacientul n mers, cu ochii deschii i apoi nchii, dup
urmatoarele comenzi :
s se plimbe nainte i napoi;
s mearga n jurul unui scaun;
s mearg pe vrfuri i pe calcie;
s mearg de-a lungul unei linii de pe podea;
s mearg punnd un picior n faa celuilalt;
s mearg nainte i s se ntoarc repede;
s mearg 6 8 pai nainte i napoi cu ochii nchii;
 s alerge;
s urce scri.
Pentru a testa asimetria utilizarii membrelor se pot utiliza chestionarul din
Edinburgh, pentru aduli, sau chestionarul lui Auzias, pentru copii.
Chestionarul din Edinburgh presupune efectuarea urmatoarelor aciuni :
- scris;
- desen;
- aruncarea unei pietre, a unei greutai;
- periajul dinilor;
- taierea cu un cuit, fr ajutorul furculiei;
- utilizarea unei linguri;
- mturatul, pentru a observa poziia minilor pe mnerul maturei;
- aprinderea unui chibrit;
- taierea cu foarfeca;
- deschiderea unei cutii.

Chestionarul lui Auzias, modificat, presupune efectuarea urmatoarelor

aciuni :
- aprinderea unui chibrit;
- introducerea unei tije ntr-o gaur;
- tergerea cu o radier;
- pieptanat;
- utilizarea unei linguri;
- lustruirea pantofilor;
- turnarea apei dintr-un recipient n altul;
- folosirea unui picurtor;
- introducerea iretului la pantofi;
- sunarea unui clopoel.

Coordonarea
Modificrile aparute n coordonare au la baza afectarea cerebelului,
structura nervoasa formata din arhicerebel, paleocerebel si neocerebel.
Lezarea arhicerebelului se manifesta prin ataxia trunchiului
(imposibilitatea meninerii ortostatiunii cu tendina de a cdea n faa sau
napoi ), mers ebrios si dizartrie. Dar, pacientul nu prezint tulburri de
tonus, tremor, sau nistagmus.
Lezarea paleocerebelului se manifest prin tulburri de coordonare i
echilibru si accentuarea reflexelor osteotendinoase.
Lezarea neocerebelului se manifesta prin tulburari homolaterale, de tipul :
dismetrie, dissinergie, disdiadocokinezie, hipotonie, tremor, reflexe
osteotendinoase abolite, cdere de partea leziunii, imposibilitatea sprijinirii
doar pe piciorul afectat, n mers deviaza spre partea afectata, extremitatile
extinse deviaza spontan.

La copil, examinarea coordonarii se face prin observarea realizrii unor

activitati uzuale cum ar fi :
Statul n pat, pe scaun sau n picioare;
Plimbarea;
mbracarea, dezbracarea;
nodarea sireturilor;
Scrierea numelui.
Sindromul cerebelos prezint caracteristici observabile n repaus, n
picioare si la mers.
n repaus, pacientul prezinta tremuraturi ale capului. Daca se cere
pacientului sa se ridice din decubit dorsal, cu minile ncrucisate pe piept,
se observa c membrul inferior de partea afectata se ridica de pe planul
patului, n loc sa se sprijine pe pat.
n ortostatism, statiunea pacientului este posibila doar cu baza de sustinere
largita si membrele superioare n abductie. De asemeni, pacientul prezint
laterodeviatie n leziunile emisferice, iar nchiderea ochilor nu accentueaza
simptomele.

Pentru a evalua corect coordonarea echilibrului, se mai pot face doua

probe : proba Garcin si Rademaker i proba Babinski.

Proba Garcin si Rademaker se face n felul urmtor : pacientul st

cu un picior naintea celuilalt, avnd picioarele deprtate, iar examinatorul
aplic pe regiunea lombar o mpingere spre anterior. n mod normal, omul
sntos se echilibreaz fcnd un pas nainte cu piciorul posterior, dar, n
sindromul cerebelos unilateral, pacientul pee nainte cu piciorul sntos,
indiferent dac acesta a fost asezat naintea sau napoia celui bolnav.

Proba Babinski, presupune aplecarea pe spate a pacientului fr flecia

genunchilor i cdere.

Mersul pacientului cerebelos este cu baza lrgita, cu pasul hipermertic,

ebrios ( n zig zag ) i deviaz spre partea bolnava.
Pentru a evalua coordonarea membrelor se efectueaza o serie de probe
caracteristice. Astfel, pentru membrul superior se efectueaz urmatoarele
tipuri de probe :
Probe de dismetrie
Proba indice nas presupune atingerea vrfului nasului cu indicele,
pacientul plecnd din poziia cu braul ntins orizontal.
Aceasta proba se executa nti ncet, apoi rapid, cu ochii deschii i apoi
nchii. La pacientul cu sindrom cerebelos se observa tremuratur
intentionala la sfritul micrii i depirea intei ( hipermetrie ).
Proba indice indice urmreste ntlnirea vrfului indexilor, pe linia
median, n faa privirii, plecnd dintr-o poziie cu ambele membre
superioare departate la orizontala, iar pacientul nu o poate realiza
corect.
Proba sticlei presupune introducerea indexului n interiorul gtului
unei sticle, iar pacientul nu o poate realiza corect.
Proba apucarii obiectelor urmareste posibilitatea pacientului de a
apuca un obiect, dar mna acestuia se deschide prea mult.

Probe de disdiadocokinezie
Proba marionetelor i se cere pacientului s execute micri rapide
de pronaie i supinaie ale minilor i se observ o succesiune prea
lenta a micrilor, ce sunt hipermetrice i sacadate.
Proba nchiderii i deschiderii alternative a minii;
 Probe pentru a evidentia ntrzierea si oprirea miscarilor
Se cere pacientului s apuce o bar aezat n faa sa cu ambele mini
simultan i se observ o ntrziere a micrii de partea afectat.
Proba Holmes presupune strngerea minilor examinatorului de ctre
pacient, dar se observ o ntrziere a micrii de partea afectata.

Probe de scris si desen

Se cere pacientului s scrie o propoziie i se observ c literele sunt
mari i inegale.
Proba liniilor orizontale presupune unirea de catre pacient prin linii
orizontale a doua linii verticale, dar pacientul nu porneste de la prima
linie i o depete pe a doua.

Pentru a evalua coordonarea membrelor inferioare se efectueaza

urmatoarele tipuri de probe.

Probe de dismetrie
- Proba calci genunchi presupune aplicarea calciului pe genunchiul
contralateral, pacientul fiind n decubit dorsal. n sindromul cerebelos
calciul ezit sau depaete inta.
- Proba calci creasta tibiei presupune plimbarea calciului pe creasta
tibiei, de la rotula pna la haluce, iar n sindromul cerebelos aluneca de pe
relieful osos.
Probe de asinergie
- Proba haluce index presupune atingerea indexului examinatorului, inut
la 60 cm deasupra planului patului, cu halucele pacientului.
- Proba calci fes presupune atingerea fesei cu ajutorul calciului,
pacientul fiind n decubit dorsal.

Probe de disdiadocokinezie : flexia plantara si dorsiflexia labei piciorului

 Reflexivitatea
Se testeaza mai multe tipuri de reflexe :

Reflexele osteotendinoase

La membrele superioare sunt mai importante reflexele bicipital, tricipital,

stilo-radial si cubitopronator.
Reflexul bicipital se obtine prin lovirea tendonului bicepsului, de catre
examinator, cu ajutorul ciocanelului de reflexe. Braul pacientului este
relaxat, cotul sprijinit de examinator, iar antebratul n semiflexie i usoar
pronatie. Se obtine contactia bicepsului, cu flexia antebratului si usoara
supinatie. Reflexul bicipital este asigurat prin inervatie de la nivelul C5
C6.
Reflexul tricipital se obtine prin percutia tricepsului, imediat deasupra
olecranului. Se obine extensia antebratului, si patologic se realizeaza
flexia antebratului ( n leziuni medulare de C7 C8 ). Reflexul tricipital
este asigurat prin inervatie de la nivelul C6 C8.
Reflexul stilo radial se obtine prin percutia apofizei stiloide radiale. Prin
contractia lungului supinator i a bicepsului se obtine flexia antebratului i
supinatie. Reflexul stilo radial este asigurat prin inervatie de la nivelul C5
C6.
Reflexul cubito pronator se obtine prin percuia apofizei stiloide cubitale.
Prin contractia rotundului pronator si patratului pronator se obtine pronatia
antebratului. Reflexul cubito pronator este asigurat prin inervatie de la
nivelul C6 C8.

La membrele inferioare sunt mai importante reflexele rotulian, ahilian,

medio plantar.

Reflexul rotulian se obtine prin percuia tendonului rotulian, sub marginea

inferioara a rotulei.Astfel, se realizeaz extensia genunchiului. Reflexul se
cerceteaza bilateral si se observa viteza si amplitudinea raspunsului.
Reflexul rotulian este asigurat prin inervatie de la L2 L4.
Reflexul ahilian se obtine prin percutia tendonului ahilian, deasupra
insertiei pe calcaneu. Prin contractia muschilor gastrocnemian, solear si
plantar se obtine flexia plantara a piciorului. Reflexul ahilian este asigurat
prin inervatie de la L5 S2.
Reflexul medio plantar se obtine prin percutia regiunii plantare, n
regiunea mijlocie. Ca rspuns, apare flexia plantar a piciorului. Reflexul
medio - plantar este asigurat prin inervaie de la L5 S2.

Reflexele cutanate
Reflexele cutanate apar la ca raspuns la aplicarea unui stimul pe piele sau
mucoase, n diferite zone ale corpului.
Reflexele cutanate abdominale se pot determina la nivel superior (stimulare
tegumentar supraombilical ), mijlociu(stimulare tegumentar
ombilical ) sau inferior ( stimulare tegumentar subombilicala ).
Raspunsul normal este de deplasare a ombilicului spre stimul. Daca
reflexele sunt diminuate sau absente, cel inferior este primul afectat.

Abolirea reflexelor cutanate abdominale reprezinta un semn de leziune

piramidal. Inervaia acestui reflex este asigurata de D7 L1.
Reflexul cremasterian se obtine prin stimularea tegumentului regiunii
interne si superioare a coapsei, avnd ca rezultat ridicarea homolateral a
testiculului. Abolirea reflexului reprezinta un semn de leziune piramidal.
Inervatia acestui reflex este asigurata de L1 L2.

Reflexele patologice
Exista foarte multe reflexe patologice, iar n continuare vor fi descrise
cteva reflexe, care sunt mai utilizate n practica medical.
1. Reflexul de apucare forat
Reflexul de apucare forat presupune flecsarea degetelor minii la
stimularea tegumentului de pe faa palmar a minii de catre examinator.
Reflexul de apucare poate fi : reflex de apucare simplu (pacientul strnge
ntre police i index degetele examinatorului ), reflex de agare i reflex de
perseverare tonic ( reflexul de apucare este urmat de creterea forei de
strngere ). Patologic, aceste reflexe pot apare n leziuni contralaterale ale
ariei premotorii.
2. Semnul Hoffmann
Examinatorul apuc cu policele i indexul falanga distal a degetului
mijlociu al pacientului, pe care o flexeaza puternic. Daca apar flexia
indexului sau flexia i adductia policelui, semnul Hoffmann este pozitiv si
arat o leziune piramidala.
3. Semnul Rossolimo la mn.
Examinatorul percuta cu ciocanelul de reflexe partea palmara a articulatiei
metacarpofalangiene. Daca se obtine flexia degetelor si supinatia
antebratului, semnul Rossolimo la mna este pozitiv si arata o leziune
piramidala.
4. Semnul Rossolimo la picior
Examinatorul percuta cu ciocanelul de reflexe suprafata plantara a
degetelor. Daca se obine flexia plantar a degetelor, semnul Rossolimo la
picior este pozitiv.
5. Reflexul palmo mentonier ( Marinescu Radovici )
Reflexul palmo mentonier apare cnd, la stimularea regiunii tenare a
minii, se produce contracia ipsilaterala a muschilor mentonier si
orbicular al gurii.
6. Semnul Babinski
Examinatoul realizeaza o stimulare a regiuni plantare, de la calci, nspre
articulatiile metacarpofalangiene, si de la degetul mic spre haluce. Se
obine dorsiflexia halucelui i departarea degetelor n evantai. Pacientul
trebuie sa fie n decubit dorsal, cu membrele inferioare n extensie si
clciele sprijinite pe pat. Raspunsul poate fi facilitat daca pacientul
ntoarce capul spre partea opus i poate fi abolit daca flecteaz
genunchiul. Totui, chiar lipsa de raspuns este considerat patologic i
se numete semnul Babinski echivoc. Semnul Babinski apare n leziuni
piramidale, precum si la nounascuti, comatoi, n somnul profund, n
timpul anesteziei si dupa criza convulsiv.
7. Reflexul orbicularului buzelor
Examinatorul percuta buza superioara a pacientului si determina o
contractie a orbicularului buzelor, determinnd o protruzie a acestora.
Acest reflex apare n sindromul pseudobulbar si n leziunile supranucleare
bilaterale.
8. Reflexele tonice ale gtului
n starea de decorticare, modificarea pozitiei capului n raport cu corpul,
duce la modificari de postura dup cum urmeaz :
- daca capul este ntors spre umar, creste tonusul tonusul extensorilor de
acea parte i tonusul flexorilor de parte opus;
- dac se flecteaza capul si gtul, apare flexia membrului superior i
extensia celui inferior;
- daca se extind capul i gtul, apare extensia membrului superior i flexia
celui inferior;
- daca se exercita presiune pe vertebra C7, apare relaxarea membrelor.

9. Semnul Chwostek
Examinatorul percuta la jumatatea distantei dintre comisura bucala si arcul
zigomatic, i apare o contracie ipsilaterala a muschilor faciali superficiali.
Patologic, poate apare n leziuni ale tractului piramidal.
10. Clonusul
Clonusul poate apare n leziuni piramidale si poate fi testat la nivel patelar
si la nivelul piciorului. Pentru a pune n evidenta clonusul patelar,
examinatorul prinde rotula pacientului ntre degete i o deplaseaza brusc n
jos; apar micri ritmice ale rotulei, n sus i n jos. Pentru a pune n
evidenta clonusul piciorului, examinatorul ntinde brusc tricepsul sural i se
observa miscari ritmice de flexie si extensie ale piciorului.
11. Sincineziile care apar n leziunile piramidale n leziunile piramidale pot
apare urmatoarele sinecizii :
- Semnul flexiei combinate a coapsei si trunchiului daca pacientul
ncearca s se ridice din decubit dorsal n sezut, coapsa se flecteaza pe
bazin si membrul inferior se ridica de pe planul patului;
- Semnul Neri daca pacientul este n ortostatism, la aplecarea trunchiului
nainte se flecteaza genunchiul sincinetic;
- Semnul Strumpell daca pacientul ncearca sa flecteze gamba pe coapsa
mpotriva unei rezistente, se produce o flexie sincinetica a piciorului pe
gamba;
- Semnul Wartenberg daca pacientul strnge n mna paretica un obiect,
apare adductia, flexia si opozitia policelui;
- Reflexul extensor Brain daca pacientul ia pozitie patrupeda, se produce
extensia membrului superior paretic.
12. Reflexele patologice din leziunile medulare
n leziunile medulare apare reflexul de tripla flexie a membrului inferior, la
stimuli nociceptivi.
De asemeni, mai pot apare reflexul de extensie ncrucisat sau de extensie
ipsilateral.
 Reflexul idiomuscular : consta ntr-o contractie de scurta durat la percuia
unui muchi.

Sensibilitatea

n cadrul examinarii sensibilitatii se vor evalua sensibilitatea superificiala

i sensibilitatea proprioceptiva.

Sensibilitatea superficiala cuprinde sensibilitatea tactila, termica si

dureroasa.
Sensibilitatea tactila se diferentiaza n sensibilitate tactila generala,
discriminarea tactila, dermolexia, inatentia senzitiva, stereognozie,
somatognozia.
Sensibilitatea tactila generala se testeaza prin stimularea usoara cu o bucata
de vata, iar pacientului i se cere sa precizeze daca simte stimularea si n ce
zona.
Discriminarea tactila se testeaza prin aprecierea distantei la care sunt
perceputi doi stimuli, cu ajutorul compasului Weber. n mod normal, la
omul sanatos, distanta minima la care cei doi excitanti sunt discriminati
corect variaza n functie de regiunea corpului, astfel :
- 1 mm la nivelul limbii;
- 2 3 mm la nivelul pulpei degetelor;
- 4 6 mm la nivelul dosului degetelor;
- 20 mm la nivelul dosului minii;
- 35 mm la nivelul coapsei.
Dermolexia se testeaz prin recunoasterea literelor sau a cifrelor scrise pe
piele de catre examinator. Lipsa recunoasterii lor se numeste raphanestezie.
Inatentia senzitiva reprezinta pierderea capacitatii de percepere a
senzatiilor simultane, n dou regiuni identice ale corpului, de partea
dreapt i stng.
Stereognozia reprezint capacitatea de percepere a formei ( cerc, patrat,
triunghi, cub, piramid, bil ) i marimii obiectelor prin pipit.
Imposibilitatea identificarii lor se numeste astereognozie.
Somatognozia presupune recunoasterea schemei corporale. Patologic,
pacientul nu -i recunoate un segment corporal ( asomatognozie ) are
impresia unui membru n plus ( iluzii kinestezice ).
Sensibilitatea termic se testeaza folosind un recipient cu apa rece ( 10 ) si
unul cu apa calda (40 ). Patologic, pacientul nu simte nici rece, nici cald
( termoanestezie ), percepe caldut orice fel de stimul ( izotermognozia )
sau percepe recele ca si cald ( inversiunea termica ).
Sensibilitatea dureroasa se testeaza folosind un ac cu gamalie . miscarea
acului se face din zona de hipoestezie spre zona sanatoasa. Situatiile
patologice recunosc analgezia, hipoalgezia i hiperalgezia.

Sensibilitatea proprioceptiva cuprinde sensibilitatea mio-artrokinetica,

vibratorie,
barognozia si sensibilitatea profunda.

Sensibilitatea mio-artrokinetica recunoaste modificarile de pozitie ale

diferitelor segmente corporale. Examinatorul misc pasiv un deget al
pacientului, n timp ce acesta are ochii nchisi, i i se cere s precizeze
directia si forta miscarii.
Daca sensibilitatea mio-artrokinetica este pierduta la degete, se examineaza
antebratul, gamba.
Sensibilitatea vibratorie reprezinta capacitatea de a percepe vibratiile unui
diapazon aplicat pe proeminentele osoase. Se noteaz intensitatea
stimulului i durata sa. Lipsa perceperii acestei sensibilitatii se numeste
pallanestezie.
Barognozia reprezinta capacitatea de a percepe greutatea obiectelor sau a
unor fore aplicate pe piele. Pacientul trebuie s recunoasca intensitatea i
localizarea presiunii.
Durerea profunda se examineaz prin comprimarea cu putere a muchilor,
tendoanelor sau a nervilor periferici ( cubital, sciatic popliteu extern ).

Sfinctere si functia genezica

Pentru a examina functiile sfincteriene si functia genezic se testeaz
urmatoarele reflexe :
 Reflexul rectal ( de defecatie )
Distensia rectului sau stimularea mucoasei rectale, este asigurata prin
fibrele parasimpatice S2, S3, S4, i determina contractia musculaturii
rectale.
Reflexul sfincterului anal intern
Acest reflex apare la introducerea unui deget n anus. n mod normal se
contracta sfincterul anal intern, n cazul integritatii fibrelor postganglionare
simpatice din nervul presacrat.
Reflexul vezical
Distensia vezicii sau stimularea mucoasei vezicale determina contractia
detrusorului i relaxarea trigonului i a sfincterului intern, prin fibrele
parasimpatice S2, S3, S4.
Reflexul scrotal
Se testeaza contractia dartosului prin aplicarea unui obiect rece pe scrot,
perineu, sau partea interna a coapsei.
Reflexul bulbocavernos
Contractia muschiului bulbocavernos se testeaza ntepnd dorsul glandului
si plasnd un deget pe perineu n spatele scrotului, comprimnd usor
portiunea portiunea membranoasa a uretrei.

Tulburarile trofice si vasomotricitatea

Afectiunile neurologice pot produce, direct sau indirect, afectarea pielii, a

tesutului subcutanat, precum si a celui muscular.
_ Leziuni ntlnite la nivel cutanat si subcutanat
ntreruperea cailor simpatice produce la nivelul pielii abolirea raspunsului
pilomotor, anhidroza i vasodilatatie. De asemeni, se mai pot ntlni
tulburari trofice ale pielii, unghiilor, parului.
n herpes zoster este afectat ganglionul dorsal, iar cutanat apar vezicule i
bule cutanate n teritoriul de distribuie a radacinii nervoase.
Leziunile de tip escara de decubit apar n afectari neurologice ale maduvei
spinarii, ale nervilor periferici, i sunt mai frecvente n zonele sacrata,
trohanteriana, calci.
n siringomielie se pot ntlni arsuri nedureroase, edem, lividitate si raceala
a minilor.
n leziunile paretice, centrale sau periferice, poate apare edemul pielii, care
uneori este pruriginos.
Se pot ntlni modificari de coloratie si pigmentatie ale tegumentului de
tipul : paloare, roseata, cianoza, vitiligo. De asemeni, n poliradiculonevrite
pielea este neteda, subtire, lucioasa.

_ Leziuni ntlnite la nivel muscular

Examinarea aparatului muscular urmareste inspecia ntregului corp,
palparea muchilor i msurarea circumferinei i lungimii membrelor.
Astfel, se obtin informatii despre starea muchilor pe care -i putem gasi n
diferite ipostaze :
- Muchi normal : elastic, dup comprimare revine imediat la forma
iniial;
- n miotonie : muchi ferm, tare;
- Muchi degenerat, atrofic : muchi moale, cu volum sczut i mrime
micorata, cu modificri de form i contur;
- Muchi pseudohipertrofiat : muchi cu o consistena de cauciuc;
- Muchi hipertrofiat : muchi cu volum crescut.

Limbajul
Pierderea capacitii de a exprima sau nelege limbajul, datorit unei
leziuni cerebrale, se numeste afazie. Exista mai multe tipuri de afazie :

Afazia expresiv ( deficit al expresiei prin vorbire sau scris )

Afazia expresiva orala Se mai numeste afazia motorie Broca. Bolnavul
stie ce vrea sa spuna, dar este incapabil s spun, sau spune incorect. El
aude si ntelege, dar nu poate sa raspunda. Bolnavul este capabil sa scrie,
iar vorbirea automata, emotionala este pastrata.
Agrafia. Se caracterizeaza prin imposibilitatea de a scrie cuvinte cu
litere de mna, de tipar, n absena unei paralizii de membru superior.
Afazia receptiva Bolnavul are afectata capacitatea de a ntelege
limbajul scris, verbal. Afazia receptiva poate fi de tip vizual ( nu
 ntelege cuvintele tiparite sau scrise ) sau de tip auditiv ( nu ntelege
semnificatia cuvintelor vorbite ).
Anomia. Reprezinta dificultatea pacientului de a evoca numele
obiectelor, att n scris ct si n vorbire. Vorbirea este ezitanta, dar
corecta.
Amuzia. Reprezinta pierderea capacitatii de a aprecia muzica.
Pentru testarea clinica a bolnavului, se fac urmatoarele :
- Conversatia cu bolnavul. Este o metoda simpla si ofera informatii despre :
debitul verbal ( normal este de 100-150 cuvinte/minut ), lungimea
propozitiei, efortul de a vorbi si de a construi propozitii, corectitudinea
sintactica.
- Repetitia. Se testeaza capacitatea de a repeta cuvintele spuse de
examinator. n mod normal, se pot repeta 7 cuvinte.
- nelegerea vorbirii
Se testeaza daca pacientul poate executa comenzi simple date de
examinator, sau daca poate s arate anumite obiecte.
- Gsirea cuvintelor
Se cere pacientului s numeasca obiecte pipite sau vzute, s numeasc
sunete auzite.
- Cititul i scrisul. Se cere pacientului sa citeasca un articol mic si sa spuna
ntelesul lui, sau se cere sa recunoasca cuvinte.

Agnozia

Agnozia se definete ca dificultatea sau imposibilitatea de a recunoate

obiectele din jur, i poate fi de mai multe feluri :
_ Agnozie auditiv :
Agnozie pentru sunete nelingvistice :
Bolnavului i se cere sa recunoasca, cu ochii nchisi, diverse zgomote, cum
ar fi tic-tac-ul ceasului, mototolirea unei hrtii, caderea unei monede.
Bolnavul percepe vorbirea, dar nu i componentele neverbale ale acesteia.
Agnozie verbal:
Testatorul cere bolnavului sa recunoasca diferite voci de persoane, deci sa
recunoasc persoanele dupa voce. n cazul n care pacientul sufera de
agnozie verbala, acest lucru nu este posibil.
 Tulburarea de localizare auditiva a sunetelor:Bolnavului i se cere sa
localizeze spatial sursa zgomotelor.

Agnozie vizuala
o Agnozia vizual pentru obiecte
n acest caz bolnavul nu recunoaste obiectele pe care testtorul i le arata.
Recunoaterea poate fi ngreunata daca un anume obiect este aezat ntr-o
mulime de alte obiecte, sau poate fi uurata daca pacientului i se arata
diferite forme ale aceluiai obiect. Deci, bolnavul nu poate recunoate
vizual un obiect, dar -l poate recunoate palpator.
o Agnozia vizual pentru imagini
Pacientul nu poate recunoaste forme geometrice ( patrat, cub, triunghi ),
imagini simple (pisica, casa, cine ) i nu poate completa parti dintr-o
schita desenata.
o Agnozia vizual pentru culori
Pacientul nu poate denumi diverse culori ale unor obiecte, confunda
culorile ntre ele i nu poate sorta culorile.
o Agnozia vizual pentru simbolul grafic ( alexia )
Alexia poate fi de trei tipuri :
- Alexie agnozic : pacientul poate scrie spontan sau dupa dictare, dar nu
poate citi ce a scris;
- Alexie agrafic : pacientul poate citi cuvintele daca fac parte dintr-o
propozitie, dar nu poate citi litere;
- Alexie afazic : pacientul ntelege cuvintele, dar nu literele separate
Agnozie tactila
Agnozia tactila, sau astereognozia, presupune ca bolnavul nu poate
identifica cu ochii nchisi un obiect tinut n mna. Dupa Delay, exista 3
forme de astereognozie :
- Amorfognozia : dificultatea de a recunoaste marimea si forma obiectului;
- Ahilognozie : dificultatea de a recunoaste carcteristicile materialului din
care este fcut obiectul;
- Asimbolia tactila : dificultatea de a recunoaste semnificatia simbolica a
obiectului.
 Agnozie spatiala
Agnozia spatiala reprezinta incapacitatea pacientului de a recunoaste
relatiile spatiale. Astfel, pacientul nu poate localiza obiectele n spatiu si nu
poate compara marimea si dimensiunea acestora. De asemeni, pacientul nu
se poate orienta pe o harta, ntr-o cladire, si nu poate diferentia dreapta de
stnga.
_ Agnozia imaginii corporale
Pacientul a pierdut imaginea spatiala pe care un om o are despre el nsui.
Perceptia normala a acestei imagini spatiale se numeste somatognozie, iar
din tulburarile acesteia amintim anozognozia pentru hemiplegie. aceasta
tulburare poate fi verbala ( negarea verbala a hemiplegiei ) sau
comportamentala ( tulburarea ateniei fa de jumatatea paralizata ).

Apraxia
Apraxia se defineste ca o tulburare a gesturilor si miscarilor necesare
efectuarii unor actiuni voluntare, n absena unor afectiuni de tip paralitic.
n examinarea bolnavului apraxic urmarim punerea lui ntr-o situaie
particulara, situatie test.
Astfel, i se cere bolnavului sa execute miscari izolate, cum ar fi : sa faca un
inel din police si inelar, sa faca miscari de pianotare, sa faca flexie-
extensie, abductie-adductie cu degetele. De asemeni, putem testa bolnavul
spunndu-i sa ia un obiect de pe masa, sa se pieptene, sa descuie usa cu
cheia.

n cadrul formelor clinice, se disting urmatoarele tipuri de apraxie :

_ Apraxia melocinetica
n acest caz se observa pierderea miscarilor fine, a armoniei secventei
generale a miscarii. Bolnavul nu reuseste sa faca un gest izolat, care este
grosolan, dar reuseste sa execute miscari complexe.
Acest tip de apraxie se evidentiaza prin urmatoarele teste, n care cerem
bolnavului :
- Sa apese pe un anumit buton la comanda;
- Sa dactilografieze;
- Sa descrie cu piciorul o figura geometrica.
_ Apraxia facio-buco-linguala
Pacientul are dificultati n a executa la cerere miscari ale fetei, gurii, limbii
si nsoteste de multe ori faza initiala a unei afazii expresive.
_ Apraxia trunchiului
n acest caz, bolnavii stiu ce miscari trebuie facute pentru a se culca n pat,
dar nu reusesc sa le execute.
_ Apraxia mersului
Aceasta se caracterizeaza prin pierderea iniiativei si nendemnare la mers,
ca i tulburarea controlului voluntar. Bolnavul bate pasul pe loc, merge cu
pai mici, desprinde greu piciorul de pe loc iar trunchiul ramne n urma.
_ Apraxia ideo-motorie
Bolnavul stie planul actiunii, dar nu o poate realiza cnd doreste sau la
comanda. Astfel, el realizeaza o miscare cnd este automata ( se piaptana,
se ncalta ), dar nu poate face aceeasi miscare la cerere.
_ Apraxia ideatorie
Bolnavul poate executa miscari simple, izolate, dar nu le poate asocia ntr-o
actiune complexa. De asemeni, bolnavul recunoate diverse obiecte, dar nu
tie s le mnuiasca, s le ntrebuineze.
_ Apraxia constructiva
Se caracterizeaz prin dificultatea de a executa diverse construcii prin
desen ( desenarea figurilor geometrice) sau prin obiecte ( din cuburi,
chibrituri, carton s construiasca ).
Pacientul realizeaz un desen cu contururi incomplete, parile desenului
sunt izolate, sau desenul este simplificat.
_ Apraxia de mbrcare
Pacientul nu poate, spontan sau la comand, sa -i mbrace haina,
pantalonii, sau s se ncale.