Proba Romberg

Definitie - Proba Romberg (testul Romberg) este un test utilizat pentru evidentierea tulburarilor
proprioceptive. El se bazeaza pe aprecierea capacitatii de mentinere a echilibrului în absenta
stimulilor vizuali. Testul Romberg este utilizat frecvent pentru aprecierea naturii tulburarilor de
mers (ataxiei), ataxia asociata cu proba Romberg pozitiva va fi datorata dereglarilor de
sensibilitate profunda în timp ce ataxia în prezenta un probei Romberg negative va fi o dovada a
naturii cerebeloase a ataxiei.

Pentru a realiza proba Romberg pacientul este rugat sa stea drept cu mâinile de-a
lungul corpului si cu vârfurile si calcâiele lipite. În continuare testul urmeaza doua
etape:

1. Pacientul sta în pozitia drept cu ochii deschisi. Daca echilibrul este mentinut
în aceasta pozitie se trece la a doua etapa.
2. Pacientul este rugat sa închida ochii, astfel încât mentinerea de mai departe a
ortostatiunii va necesita integritatea atât a sensibilitatii superficiale cât si a
celei profunde.

Daca dupa închiderea ochilor pacientul deviaza de la pozitia ortostatica proba

Romberg se considera a fi pozitiva, ceea ce denota o afectare a cailor sensibilitatii
profunde. Se recomanda ca în timpul realizarii probei examinatorul sa stea în
apropierea pacientului pentru a preîntâmpina caderea acestuia.