METODA BOBATH

Metoda Bobath este o metoda de reeducare neuromotorie. Fundamentarea teoretica

a acestei medote a fost realizata de catre sotii Bobath ,Karel BOBATH, un reputat
specialist în neuropsihiatria infantile si Bertha BOBATH, sotia acestuia,
fizioterapeuta si profesoara de gimnastica medicala in Germania si a fost publicata
in 1950-1953 intr-o serie de articole.
Această teorie vine după mulţi ani de observaţii atente şi o experienţă bogată
(peste 160 bolnavi cu paralizie spastică de origine cerebrală aflaţi în tratament
prelungit).
Bertha Bobath recunoaşte că a fost influenţată de mulţi alţi autori, preluând
de la aceştia:
- stimularea proprioceptivă - Kabat
- stimularea tactilă - Margaret Rood
- pregătirea pentru activităţi funcţionale - Peto

„POSTURILE REFLEX INHIBITOARE" au fost primele descoperite, în

anul 1943. Tratamentul era însă prea static.

Aceasta a condus la includerea „DEZVOLTĂRII MIŞCĂRILOR ÎN

TRATAMENT”, posturile reflex inhibitoare devenind poziţii de plecare pentru
mişcări specifice.

Pentru a se putea mişca împotriva gravitaţiei, pacienţilor trebuia să li se

„DEZVOLTE REACŢIILE DE REDRESARE ŞI ECHILIBRARE”.

Nici acest lucru nu i-a mulţumit pe autori. Învăţaseră de la Peto că

„exerciţiile” nu trebuie îndepărtate de necesitatea funcţională. Au început deci, să
le dea pacienţilor posibilitatea de a-şi „DEZVOLTA CONTROLUL ASUPRA
MIŞCĂRII ŞI ECHILIBRULUI” luând mâinile de pe ei gradat.

Acesta a fost ultimul pas în pregătirea pacienţilor pentru „ACTIVITĂŢILE

FUNCŢIONALE”.

Acestea sunt pe scurt etapele formării acestei prestigioase metode.

Autorii au declarat că ei de fapt nu au urmărit să conceapă o metodă, ci „UN
CONCEPT DE VIAŢĂ”. Ei ajutau pacienţii nu cu exerciţii ci oferindu-le o
viaţă mai bună.
 CONCEPTUL BOBATH
Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a acestor pacienţi, autorii au ajuns la
concluzia – general admisă azi – că următorii factori contribuie la complexitatea aspectelor
observate:
1. Tulburările senzoriale de grade diferite
2. Spasticitatea
3. Dezordinea mecanismului postural reflex
4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă

1. Tulburările senzoriale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul tonusului crescut în

muşchi.
Tonusul crescut şi mişcările necoordonate pe care le produce determină în proprioceptori
imagini senzoriale monstruoase, care măresc la rândul lor dezordinea motorie.
Tulburările senzoriale pot fi:
- tulburări ale discriminării tactile
- tulburări ale aprecierii poziţiei
- tulburări ale aprecierii mişcării
- astereognozie
- tulburări ale percepţiei spaţiale şi corporale

Având simţul postural lezat, fără orientare în spaţiu aceşti pacienţi nu mai sunt capabili să
dirijeze corect o mişcare.
Pentru copilul spastic, aceste tulburări sunt şi mai grave, pentru că acesta nu a avut
niciodată o percepţie corectă, deci nu are o imagine corectă kinestezică.

2. Spasticitatea - este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe. Cauza tulburărilor

motorii este în mare măsură datorată eliberării căilor primitive reflexe de postură şi mişcare de
sub inhibiţia cortexului (lezarea tractului cortico-spinal piramidal şi a tractului reticulo-spinal).
Inhibiţia centrală nu este un fenomen dezvoltat în întregime la naştere; ea se instalează, pentru
multe acte motorii, odată cu evoluţia individului.

3. Dezordinea mecanismului postural reflex- împiedică achiziţionarea mişcărilor active,

care stau la baza automatismului. Acest automatism se câştigă în primii 5 ani de viaţă şi
coordonarea normală a acestor mişcări fundamentale este esenţială pentru învăţarea corectă a
activităţilor funcţionale.
Din punct de vedere terapeutic, autorii subliniază trei grupuri de reacţii posturale
automate:
- reacţii de ridicare
- reacţii de echilibru
- reacţii adaptative ale tonusului muscular , ca o protecţie împotriva forţelor gravitaţiei.

4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă este prezentă în toate cazurile, cu excepţia

celor foarte uşoare.
Este foarte important de retinut ca nu putem trata fiecare pacient la fel, sau nu se poate prescrie
acelasi acelasi set de exercitii. Fiecare pacient are nevoi diferite si necesita un program
personalizat de terapie.
Autorii isi bazeaza tratamentul pedoua principii:
Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe , cu rezultatul reducerii si reglariitonusului
muscular.
Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa lor de dezvoltare
adecvata urmata de un progres in activitatile elementare.

Tratamentul paraliziilor spastice cerebrale

Autorii subliniază că scopul tratamentului nu trebuie să fie tonifierea
musculaturii paralizate deoarece acest efort nu face decât să crească tonusul
muscular, spasticitatea.
Tratamentul nu se bazează, deci, pe un „antrenament muscular” şi pe
reeducarea „modalităţilor de mişcare”.
În timpul tratamentului, care e bine să înceapă cât mai curând, înainte să se
dezvolte posturi vicioase şi scheme de mişcare anormale, pacientul trebuie să
primească cât mai multe senzaţii posibile asupra TONUSULUI, POSTURII şi
MIŞCĂRII.

INHIBAREA ACTIVITĂŢII TONICE REFLEXE se face prin găsirea

pentru pacient a unor poziţii reflex – inhibitoare.

Poziţiile reflex - inhibitoare sunt total sau parţial opuse posturii iniţiale
anormale a pacientului. La copilul mai mare, aceste poziţii pot fi menţinute activ,
pentru un anumit timp, sub controlul kinetoterapeutului. Adultul poate fi menţinut
timp îndelungat într-o astfel de poziţie reflex inhibitoare sau poate să înveţe să o
adopte singur.
 Ele depind de reflexele tonice ale gâtului şi de reflexele labirintice, deci
poziţia capului şi a corpului în întregime este foarte importantă.

Kinetoterapeutul poziţionează, deci, mai întâi capul şi gâtul apoi trunchiul,

umerii şi şoldurile, pentru a obţine o redistribuire a tonusului mai apropiată de
normal în segmentele distale (mână, picior).

Posturile reflex – inhibitoare pleacă de la marile articulaţii, care sunt folosite

ca „ PUNCTE CHEIE”. În acest fel, spasticitatea scade atât de mult pe parcursul
tratamentului, încât, într-o etapă avansată a recuperării, este suficient să poziţionăm
numai „punctul - cheie” şi membrul respectiv se va putea mişca.

Punctele cheie de control

(Les points clefs de controle – Marc GROSS – C.H. Mulhouse)
Acestea sunt zone de la care se poate reduce spasticitatea si ajuta simultan la
facilitarea tonusului postural precum si a reactiilor de miscare.

1. Capul
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Extensia capului
(din şezând, stând, - flexorilor - extensia în restul
decubit ventral,....) corpului

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia capului
(cu flexia centurii - extensorilor - controlul capului în
scapulare) poziţia şezand şi în
întoarcerile pe o parte
 2. Membrul superior şi centura scapulară
Inhibă: Facilitează:
Rotaţia Internă a
umărului şi - spasmul de extensie - flexia capului,
Pronaţia (la atetozici) trunchiului şi
antebraţului membrelor inferioare

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Rotaţia Externă a
umărului şi - flexorilor - extensia în tot restul
Supinaţia corpului
antebraţului cu
Extensia cotului

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Abducţia orizontală
Rotaţia externă a - flexorilor - extensia spontană a
umărului şi ( Pectoralis +++, degetelor şi mainii
Supinaţia Flexors coli +++) - extensia, abducţia şi
antebraţului cu rotaţia externă a
Extensia cotului membrelor inferioare
(E+Abd+RE)
Inhibă: Facilitează:
Ridicarea
membrului superior - spasticitatea flexorilor şi - extensia trunchiului,
cu Rotaţie Externă tracţiunea în jos a hemi- membrului inferior
trunchiului, membrului - dacă membrul inferior
superior şi centurii este spastic în extensie
scapulare (hemiplegici) acest punct
cheie facilitează flexia-
abducţia de partea
afectată (F+Abd)
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
a. Extensia
umărului cu Rotaţie - flexorilor - a. extensia spontană a
Externă în degetelor şi mainii
diagonală în plan
posterior Acest punct cheie - b. facilitează adducţia
funcţionează în şi rotaţia şi rotaţia
b. Adducţia Rotaţie externă sau internă a membrului
umărului cu Rotaţie a b Rotaţie internă a inferior (Add+RI)
Internă umărului
 Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Abducţia policelui
cu Rotaţia externă a - flexorilor pumnului şi - facilitează extensia
umărului, Supinaţia degetelor degetelor, pumnul
antebraţului şi trebuie să fie în extensie
Extensia cotului

3. Membrul inferior şi bazinul

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia membrelor - adductorilor, rotatorilor - abducţia, rotaţia

inferioare interni ai şoldului şi externă a şoldurilor
flexorilor plantari ai (Abd+RE) şi flexia
piciorului (infirmitatea dorsală a piciorului
motorie cerebrală)

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Rotaţia Externă a
şoldurilor cu - adductorilor, rotatorilor - abducţia şoldurilor şi
genunchiul extins interni ai şoldului şi flexia dorsală a
flexorilor plantari ai piciorului
piciorului (infirmitatea
motorie cerebrală)

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia dorsală a
degetelor (3 sau 4 - extensorilor piciorului - flexia dorsală a
degete externe) (triceps sural) piciorului, abducţia şi
rotaţia externă a
şoldului
(Abd+RE)
 4. Decubit ventral
Inhibă spasticitatea: Facilitează:
Extensia capului
şi gatului cu - flexorilor - extensia membrelor
ridicarea inferioare
membrelor
superioare
deasupra capului

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Extensia capului
şi gatului cu - flexorilor - extensia coloanei
Abducţia - adductorilor dorsale extensia
orizontală a membrelor inferioare degetelor şi abducţia
membrelor membrelor inferioare
superioare şi
Extensia cotului

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Extensia capului
şi gatului cu - flexorilor - de partea întoarcerii
Rotaţia capului - adductorilor capului, abducţia
membrelor inferioare membrului inferior şi
ridicarea membrului
superior
(la hemiplegic acest
lucru permite un
control mai bun
asupra membrelor)

5. Decubit dorsal
 Inhibă spasticitatea: Facilitează:

- extensorilor - controlul
Flexia, Abducţia membrului superior membrelor
membrelor superioare în plan
inferioare anterior (flexia
membrului superior)
În IMC cu
spasticitate crescută

6. Şezand
Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia şi Abducţia - flexorilor - extensia coloanei

şoldurilor, vertebrale şi
trunchiul uşor în controlul capului în
extensie extensie

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia şi Abducţia
şoldurilor, - stabilizarea centurii
trunchiul aplecat scapulare
în faţă +
Adducţia
orizontală şi
flexia braţelor

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Flexia şi Abducţia
şoldurilor,
trunchiul aplecat
în faţă +
presiuni pe stern
- extensorilor gatului şi - flexia capului
membrelor superioare - controlul capului şi
(IMC) membrelor
superioare în plan
anterior
- flexia întregului
corp
 7. Patrupedie
Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Patrupedie cu - flexorilor şi - extensia şi abducţia

coatele extinse şi adductorilor membrului superior
pumnul şi membrului superior (E+Abd), extensia
degetele în pumnului şi degetelor
extensie

8. Cavaler servant
Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Cavaler servant - adductorilor şi - stabilizarea

(bazinul în extensorilor şoldului bazinului
retroversie de de partea fără
partea fără încărcare
încărcare) - flexorii şoldului de
partea cu încărcare

9. Pe genunchi, stand, mers

Inhibă spasticitatea: Facilitează:

Pe genunchi, - extensorilor - Flexia membrului

stand, mers superior, rotaţia
internă, pronaţia
- Flexia trunchiului

Dar singura garanţie a unei reduceri permanente a tonusului muscular,după

parerea autorilor, constă în REACTIVITAREA REAC}IILOR POSTURALE
(mişcări de răspuns spontan din partea pacientului obţinute într-o postură reflex
inhibitoare).

Tehnica de obţinere a mişcărilor de răspuns spontan este bazată pe existenţa

reflexelor posturale integrate la un nivel superior (ex: în cadrul reflexului Landau,
care persistă mai multă vreme la copiii spastici, se poate provoca extensia capului
şi membrelor, în cadrul reflexului de „pregătire pentru săritură”, după ce acesta
apare, se poate provoca extensia membrelor superioare).

De asemenea se stimulează prin toate mijloacele reacţiile de echilibru ale

corpului, provocându-le şi întărindu-le prin repetare. Acest lucru se realizează
pentru fiecare postură nou achiziţionată (postura păpuşii, şezând, patrupedie, pe
genunchi, cavaler servant, ortostaism).

Un alt principiu elementar al metodei este acela de a urmări îndeaproape

TRECEREA PRIN DIVERSELE STADII DE DEZVOLTARE, de la
rostogolire, târâre, ridicare în şezând, mers „în patru labe”, mers pe genunchi, până
la ortostatism şi mers independent.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în recuperarea

persoanelor suferinde de leziuni ale sistemului nervos central:

- infirmitate motorie cerebrală;

- hemiplegie/hemipareză;
- boala Parkinson;
- scleroza în plăci;
- leziune incompletă a măduvei spinării;
- traumatism cranio-cerebral.
 „Simţim tonusul şi schimbările de tonus când mişcăm
copilul.......Testăm recţiile posturale.........Ştim apoi ce să inhibăm, ce să
facilităm, ce să încurajăm, ce să interzicem”

Bertha şi Karel BOBATH