Evaluarea coloanei

lombosacrale
vxvxxxvxx
Examen subiectiv

Simptomele durerilor lombare pot proveni din diverse surse anatomice, cum ar fi: rădăcinile
nervoase, mușchii, structurile fasciale, oasele, articulațiile, discurile intervertebrale și organele din
cavitatea abdominală.
Durerea poate avea originea în articulaţia şoldului sau in articulatia sacroiliacă de aceea este bine
ca toate cele trei articulaţii să fie examinate.
Anamneza este cea mai importantă parte din examinarea clinică a unui pacient cu dureri de spate.
Datele obținute în timpul acesteia trebuie să cuprindă:
● dureri de spate anterioare (debutul simptomelor, vizite la medic, investigații anterioare,
tratamente);
● durerea actuală (debut, natură și intensitatea simptomelor, de cât timp este prezentă durerea,
tulburări senzoriale la extremitatea inferioară, dizabilitate percepută în viața de zi cu zi,
investigații, tratamente și eficacitatea acestora);
● alte boli (operații, traume, alte afecțiuni musculo-scheletice, alte probleme de sănătate, boli
ale sistemului uro-genital, alergii, medicamente curente);
Examinarea fizica

În cadrul examinării fizice o serie de teste trebuie efectuate pentru a depista cât mai exact
cauzele apariției durerii și excluderea unor boli grave. La examinare, pacientul se va
dezbraca cât să putem efectua testele specifice; bărbaţii vor purta pantaloni scurţi, iar femeile
pantaloni scurţi şi sutien. Pacientul trebuie examinat în ortostatism şi în poziţia şezând.
Examinarea se face din faţă, spate, lateral. Pacientul poate prezenta unele deficienţe fizice
cum ar fi: lordoza, ștergerea curburii lordozei fiziologice, scolioza. În cazul în care pacientul
se prezintă în stadiul acut este posibil să existe o postură antalgică; de obicei prezintă o
pierdere a curburii lombare si un shift lateral sau scolioză, postură care este involuntară.
Se vor face teste pentru a vedea mobilitatea coloanei pentru flexie, extensie, înclinare laterală
și rotație. Trebuie să se ţină cont că multe dureri de la nivelul membrelor pot avea originea în
coloana lombară. Adesea este util în această etapă să se solicite pacientului să demonstreze
mișcările care produc sau au produs durerea.

Mişcările active sunt efectuate cu pacientul în ortostatism. În timp ce pacientul face mișcări
active, examinatorul caută limitarea mișcării și cauzele sale posibile cum ar fi durerea, spasmul,
rigiditatea sau blocajul. Pe măsură ce pacientul atinge întreaga gamă de mișcări active, se
poate aplica o uşoară forţă suplimentară din partea examinatorului, dar numai dacă mișcările
active sunt efectuate complet și fără durere. Cele mai dureroase mișcări sunt făcute ultimele.
Mişcările active se repetă.

La nivelul coloanei vertebrale lombare, mișcările pasive sunt dificil de efectuat din cauza
greutății corpului.
Rezistența musculară izometrică a coloanei lombare
Este testată pentru prima dată în poziție neutră. Pacientul este așezat. Examinatorul testează
flexia, extensia, flexia laterală și rotația. Mișcările dureroase ar trebui să fie făcute ultimele. În
cazul în care este normală sau provoacă o mică de durere, examinatorul poate continua cu
alte teste, care vor pune un stres mai mare asupra mușchilor. Se pune accent pe forţa
muşchilor abdominali şi muşchilor extensori ai coloanei vertebrale.

Pentru a avea un examen clar asupra coloanei lombare se pot face în această fază câteva
teste rapide pentru articulaţiile şoldului, genunchiului şi gleznei. Se va nota tot ce atrage
atenţia.
Miotomul
Următoarea etapă în testarea pacienţilor cu durere lombară este: examinarea posibilelor leziuni
neurologice. Articulaţia sau articulaţiile ce urmează a fi testate trebuie puse în poziţie neutră;
contracţia izometrică ce urmează a fi testată trebuie menţinută minim 5 secunde. Examinarea
se face bilateral!
Miotoamele coloanei lombare sunt:
● L2: flexia şoldului;
● L3: extensia genunchiului;
● L4: dorsiflexia gleznei;
● L5: extensia mare a degetelor;
● S1: flexia plantară a gleznei, eversiunea gleznei, extensia șoldului;
● S2: flexia genunchiului
Teste specifice
1.Testul Lasegue (Sraight Leg Raise Test)
SLR este un test neurodinamic,pasiv care verifică mişcarea mecanică a ţesuturilor nervoase şi
sensitivitatea acestora la stres mecanic şi compresie. Se efectuează în  timpul unui examen
fizic pentru a determina dacă un pacient cu dureri lombare de spate are o sensibilitate
subiacentă a rădăcinii nervoase, adesea localizată la L5.

Subiectul relaxat, în decubit dorsal. Examinatorul flectează intreg membrul inferior afectat, cu
genunchiul extins, şoldul rotat intern şi uşor addus, aplicând o priză la nivelul călcâiului.
Ridicarea membrului se face până când subiectul acuză dureri pe faţa posterioară a
membrului sau în zona lombară. Dacă durerea este cu predominanţă în zona lombară se
suspectează o herniere a discului intervertebral. Dacă durerea este la nivelul membrului,
leziunea care pune sub presiune rădăcinile nervoase, este situată lateral.
2.Testul slump
Subiectul, la marginea mesei, este rugat să se “cocoşeze”,flectând astfel coloana toracică
şi aducându-şi umerii în faţă. În tot acest timp examinatorul, cu o priză pe
occiput,menţine coloana cervicală în poziţie neutră.Dacă această poziţie nu produce nici
un simptom, examinatorul flectează gâtul subiectului ducându-i bărbia în piept.Dacă nu
apar simptome, examinatorul extinde pasiv un genunchi al subiectului. Dacă nici această
mişcare nu produce simptome, examinatorul duce glezna subiectului în flexie
dorsală.Aceste manevre se reproduc şi la celălalt membru inferior.Dacă în vreuna din
aceste faze apar dureri caracteristice sindroamelor de prindere a nervilor,testul este
considerat pozitiv. 
3. Testul Hoover
Scopul testului este de a distinge între pareza piciorului care este psihogenă de cea care este
autentică. Slăbiciunea autentică a piciorului observată în pareză este considerată a fi „organică”,
iar alte cauze ale parezei piciorului care nu este legată de un proces neuropatologic este
considerată a fi „neorganică”.
Semnul lui Hoover este un semn motor. Se bazează pe principiul reflexului extensor încrucișat.
Pacientul este plasat în decubit dorsal / culcat. Examinatorul își așează mâna sub călcâiul
pacientului. Pacientul este apoi instruit să apese cu calcaiul pe masă. Se așteaptă ca
examinatorul să simtă presiune asupra membrului neparetic. Pacientului i se cere apoi să-și ridice
membrul neparetic împotriva rezistenței descendente aplicată de terapeut. Nu se așteaptă să se
simtă nici o presiune sub piciorul paretic care se află pe masă. Semnul lui Hoover este atunci când
se simte presiunea piciorului paretic când piciorul non-paretic este ridicat și nu se simte presiune
în piciorul non-paretic când piciorul paretic este ridicat.
4.Tracţiunea nervului femural
Subiectul în decubit lateral pe partea opusă celei afectate, cu membrul
neafectat uşor flectat din şold şi genunchi, cu spatele drept, capul uşor
flectat. Examinatorul extinde pasiv genunchiul de pe partea afectată în
timp ce extinde şi soldul, cu aproximativ 15 grade. Apoi genunchiul este
flectat. Dacă testul este pozitiv, apare durere pe partea anterioară a
coapsei.
Click to add text
5. Manevra valsalva
Există diverse descrieri pentru acest test de efectuat, în funcție de țintă și de condiția
pentru care este utilizat, pacientul îl poate efectua din poziția șezând, în decubit
dorsal sau semi-înclinat, dar poziția șezând e cea mai potrivită.
Mai întâi se respiră normal, adânc, se ține respirația. Apoi se expiră impotriva glotei
inchise,închidem nasul și gura.
Se face timp de 10-15 secunde urmate de respirație normală.
Cazuri neurologice, radiculopatie lombară și cervicală, testul este asociat cu o
creștere a presiunii intratoracice, iar o ușoară creștere a presiunii intraspinală
provoacă exacerbarea durerii radiculare, ceea ce poate indica faptul că nervul este
comprimat de un disc intervertebral sau o altă componentă anatomică din apropiere.