HELMINTIAZELE Cemirtan A.

TREMATODOZELE

1. FASCIOLOZA (DISTOMATOZA HEPATICĂ)

DEFINIȚIE:
Helmintiază determinată de fasciola hepatică cu localizarea în ficat și căi biliare. Clinic se manifestă prin
afectare digestivă.

INCIDENȚA:
Rar în Moldova. Sursa de invazie și gazda definitivă sunt ovinele, caprinele, bovinele. Oușoarele
neembrionate eliminate cu masele fecale, evoluează în apa unde trec printr-un gastropod acvatic din genul
Galba, care deține rol de gazdă intermediară.

ETIOLOGIE:
Fasciola hepatica, gigantica.

PATOGENIE:
Parazitul are aspect foliaceu, lungime 2-3 cm, lățime 0,1-1,3 cm. Organism hermafrodit. Se localizează în
canalele biliare, unde elimină oușoare, unul câte unul prin orificiul genital.

Ciclul de dezvoltare:
Din căi biliare, oușoarele ajung în intestinul, iar de aici cu masele fecale în extern. Pentru continuarea
evoluției, necesită mediu acvatic. Larva ciliată miracedum părăsește activ oușorul parazitului în căutarea
gazdei intermediare potrivite (gastropod). În organismul melcului, are loc metamorfoza miracidului în
sporochist, în interiorul căreia se dezvoltă larva redia (ordinul doi). Aceasta poate da naștere la redii fiice (în
t*C scăzută) și cercari (+24*C). Cercarii părăsesc melcul seara, iar în 8 ore se închistează. Cercarii închistați
apar ca mici sfere albe, atașate pe plante, sol. Evoluția fasciolei hepatice de la oușor la cercar durează 70-
100 de zile.

În tubul digestiv al gazdei definitive (om, animal erbivor), cercarul iese din chist, străpunge peretele
intestinului și ajunge în cavitatea peritoneală, de unde trec în ficat stabilindu-se în canale biliare. Acolo
devine adult, elimină oușoare care apar în scaun după 3 luni de infectare. În perioada de invazie, străbat
țesutul hepatic, produc mici focare necrotice sau microbiene, în care predomină eozinofilie. În perioada de
localizare a parazitului adult se produce descuamarea canalelor biliare cu hiperplazia epiteliului, dilatarea
acestora, fiind însoțite de depuneri de țesut conjunctiv periductal. Parenchimul se atrofiază până la ciroză.
Paraziții pot deregla circulația bilei, cu dezvoltarea angiocolitei purulente.

TABLOU CLINIC:
Incubația durează 1-8 săptămâni, evoluează acut sau cronic. Debut lent sau acut, caracterizat prin slăbiciune
generală, indispoziție, cefalee, scăderea poftei de mâncare. Sunt manifestări alergice, afectarea căilor biliare
(dureri hipocondrul drept, tulburări digestive). Forma cronică se manifestă prin sindrom dispeptic.
DIAGNOSTIC:
Serologie: RHA, RFC, RP, ELISA, RIF, intradermoreacție. În perioada cronică, se vor depista oușoarele F.
Hepatica în mase fecale, suc duodenal.

TRATAMENT:
2-dehidroemetina 1 mg/kg/zi timp de 10 zile. Biothional 30-60 mg/kg 1 priză. Trichabendazol 5 mg/kg.
Prazinquantel 60-70 mg/kg în 3 prize pe parcursul unei zile.

2. SCHISTOSOMIAZA UROGENITALĂ (BILARHIOZA)

DEFINIȚIE:
Helmintiaze tropicale, trematodoze hematofage.

INCIDENȚA:
Una din cele 6 maladii prioritare pentru OMS, afectează +300 mln din zonele tropicale.
Africa, India.

ETIOLOGIE:
Schistosoma Haematobium.

PATOGENIE:
Ciclul de dezvoltare:
Oușoarele eliminate de omul bolnav ajung în apă, unde din ele iese larva miracidiu. Aceasta penetrează
molusca gazdă, în care se transformă în sporochist, unde se formează mii de larve cu coada bifidă
(furocercari). Aceștia părăsesc molusca, pătrund în apă, și apoi în om.
Infestarea are loc în timpul scăldatului, când furocercarii se fixează cu ventuza pe epiderm, penetrează
derma și pătrund în vase limfatice, venule. Schistosomele tinere migrează prin vasele pulmonare în partea
stângă a inimii. O parte ajung la ficat. Faza migratorie durează 10-21 de zile. Doar schistozomulele care
ajung la venele portale intrahepatice își continuă dezvoltarea și ating maturizarea. De aici, femela este
transportată spre locurile depunerii oușoarelor (anastomoze și plexuri vezicale și vaginale).
Oușoarele depuse au 3 destinații:
- traversează mucoasa și sunt eliminate cu urina, mase fecale
- rămân în țesuturi formând granuloame, apoi se calcifică
- sunt transportate de curent venos în toate țesuturile, care iarăși induc formarea granuloamelor.

Fiind vii, nu provoacă reacții inflamatorii. După moarte induc endoflebita proliferativă și fibroza. Oușoarele
depuse se embolizează prin capilare, unde sunt înconjurate de eozinofilie, histiocite, celule epiteliale și
gigante, fibroblaști, formând granulomul care se sclerotizează și se calcifică. Granuloamele se formează în
mucoasă, strat muscular al veziciii urinare, uretre, organe genitale.

TABLOU CLINIC:
Evoluează stadial.
Faza de penetare (dermatatita cercariană) se manifestă prin prurit, eritem macular sau maculo-papular în
punctele penetrării. Dispar peste 1-2 săptămâni.
Faza de invazie corespunde migrației și maturizării schistosomulelor în circulația sanguină și vasele portale
intrahepatice.
Semnele clinice apar peste câteva săptămâni după pătrunderea furcocercarilor (febră, cefalee, mialgii,
artralgii difuze, diaree, pusee de urticarie eritematoasă și pruriginoasă, edem tranzitor al feței și membrelor,
tuse și dispnee astmatiform). Obiectiv hepatosplenomegalie, sensibilitate sporită în hipocondrul drept.
DIAGNOSTIC:
Hematologic – leucocitoză, eozinofilie.
În perioada de stare, hematurie (micro sau macro, terminală sau totală). Ulterior apare cistita, dizurie,
polakiurie, senzații de arsuri la micțiuni, dureri suprapubiene spontane și la palpare, hidronefroza,
pericistita, litiaza vezicală, cistita cronică, colica renală, leziuni ureterale.
La bărbați orhită, epididimită, prostatită cu hemospermie. La femei leziuni papilomatoase indurate sau
ulcerate ale vulvei, col uterin, vagin.

COMPLICAȚII:
Semne clinice pulmonare ca endocardita, endarterita difuză cu obstrucția lumenului, HTP, hipertrofie și
insuf ventriculară dreaptă. Miocardită cronică, mielită, compresie medulară, radiculită, paraplegie.

DIAGNOSTIC:
Examen parazitologic și serologic. Se depistează oușoare S. Haematobium în urină.
Biopsia mucoasei rectale.
Serologic se aplică 2 tipuri de reacții: cu utilizare antigeni vii (reacție Vogel-Minning, precipitare circum-ova),
utilizarea paraziților morți sau extrase antigenice (reacție de imunoelectroforeză, imunofluorescență
indirectă, fixarea complementului, ELISA).
Radiografia vezicii urinare, USG, urografie i/v, cistoscopie.

TRATAMENT:
Praziquantel (biltricid) 40 mg/kg 1-2 prize pe zi. Metrifonat (bilarcil) 7,5-10 mg/kg în 2 prize timp de 1 zi cu
interval de 15 zile.

3. SCHISTOSOMIAZA INTESTINALĂ

DEFINIȚIE:
Trematodoză tropicală, provocată de Schistosome. Afectarea TGI.

INCIDENȚA:
Africa, Asia Sud-Est.

ETIOLOGIE:
Schistosoma mansoni, japonicum, mekongi, matthei

PATOGENIE:
Similar cu urogenitală, doar că femela depune oușoarele în venele mezenterice și hemoroidale.

TABLOU CLINIC:
În perioada de stare greață, astenie, dureri abdominale cu tenesme și chemări false, scaune frecvente.
Diaree alterează cu constipația. Obiectiv hepatosplenomegalie moderată. Ulterior apar ulcerațiile mucoasei
intestinale, proliferare adenomatoasă și polipoidă. Hepatomegalie, asociată cu splenomegalie. În perioada
tardivă, hipertensiune portală cu ascită, colaterale abdominale, varice esofagiene, hipersplenism.

TRATAMENT:
Oxamniquina (vansil) 20 mg/kg 1-2 prize timp de 1 zi, 1-2 zile. Praziquantel (bilticid) 40 mg/kg 1-2 prize timp
de 1 zi.