ANATOMIA PATOLOGICĂ A GLANDELOR ANEXE ALE

APARATULUI DIGESTIV

GENERALITĂŢI
Glandele anexe ale aparatului digestiv sunt glandele salivare, ficatul şi pancreasul.
Glandele salivare sunt glande tubuloacinoase anexate cavităţii bucale. După
caracteristicile morfologice sunt clasificate în minore (diseminate în corionul mucoasei
bucale) şi majore (parotida, mandibulara, sublinguala), iar în funcţie de specificul secreţiei în
seroase, mucoase şi mixte. Din punct de vedere histologic o glandă salivară este alcătuită din
capsulă, stromă şi parenchim. Parenchimul este format din acini secretori (seroşi, mucoşi sau
micşti) şi dintr-un sistem canalicular excretor ce cuprinde canale intralobulare şi
extralobulare.
Ficatul este cel mai mare organ parenchimatos şi cea mai are glandă din organism.
Are numeroase funcţii, inervenind în metabolismul protidic, glucidic şi lipidic, dar şi al
enzimelor, sărurilor minerale şi vitaminelor. Ficatul este delimitat de o capsulă conjunctivă
(capsula Glisson), dedublată la exterior de peritoneul visceral. Unitatea morfologică a
parenchimului hepatic este lobulul hepatic, iar cea funcţională acinul hepatic. Lobulul hepatic
are formă aproximativ hexagonală şi este centrat de vena centrolobulară. Lobulii sunt
delimitaţi de ţesut conjunctiv, care la unele specii (suine) este foarte bine reprezentat. La
intersecţia a doi sau mai mulţi lobuli e află un spaţiu aproximativ triunghiular denumit spaţiu
porto-biliar sau spaţiu Kiernan. În acest spaţiu se disting: o arteră (ramură a arterei hepatice),
o venă (ramură interlobulară a venei porte), un canal biliar şi vase limfatice. Lobulul hepatic
este format din: hepatocitele organizate în cordoane orientate radiar (cordoane Remak),
capilare sinusoide, canalicule biliare şi ţesut de susţinere. Cordoanele Remak sunt delimitate
de o parte şi de alta de capilare sinusoide. Între două şiruri de hepatocite ale unui cordon
Remak există un canalicul biliar. Fiecare hepatocit prezintă un pol vascular, orientat spre
capilarul sinusoid şi un pol biliar, orientat spre canaliculul biliar. Între hepatocite şi capilarul
sinusoid se află un spaţiu virtual, denumit spaţiu Disse. În peretele capilarului sinusoid, pe
lângă celulele endoteliale sunt prezente celulele Kupffer, celule cu rol de macrofag local.
Pancreasul exocrin este o glandă seroasă, tubulo-acinoasă compusă. Cuprinde în
structura sa capsulă, stromă şi parenchim. Parenchimul este alcătuit din acini pancreatici,
unităţile morfofuncţionale ale pancreasului exocrin, şi din canale pancreatice. Pancreasul
endocrin este format din insulele Langerhans.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A GLANDELOR SALIVARE

Procese distrofice
Metaplazia cornoasă apare pe fondul carenţei în vitamină A sau în
intoxicaţia cu clornaftaleni la taurine. Cel mai afectat este epiteliul ductelor
parotidiene.
Litiaza salivară, exprimată prin prezenţa de sialolite în canalele salivare
este semnalată mai frecvent la cabaline.
Ranula reprezintă o dilataţie chistică a ductelor salivare şi este mai
frecvent semnalată la carnivore. Formaţiunea chistică, plină cu un conţinut
seros, se numeşte şi sialocel.
 Procese inflamatorii
Inflamaţiile glandelor salivare poartă denumirea de sialoadenite, iar
pentru glanda parotidă se foloeşte termenul de parotidită. Inflamaţia canalelor
salivare se numeşte sialodochită.
Forme morfologice: catarale, purulente, hiperplazice; au caracteristicile
inflamaţiilor respective.
Procese tumorale
Sunt rare şi pot fi adenoame şi adenocarcinoame.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A FICATULUI

Procese distrofice
Distrofiile hepatice poartă denumirea generică de hepatoze. Sunt procese
patologice frecvent întâlnite la toate speciile de animale şi la toate categoriile de
vârstă.
Hepatozele hidroprotidice (granulară, vacuolară) imprimă ficatului aspect
de organ fiert.
Hialinoza este decelabilă doar microscopic şi se caracterizează prin
prezenţa în hepatocite a unor granule oxifile de hialin, PAS pozitive (corpusculi
Mallory).
Amiloidoza îmbracă aspecte macroscopice diferite, în funcţie de specie.
La păsări, ficatul capătă aspect de bloc de ceară. La cabaline ficatul devine
friabil, iar la secţionare parenchimul se scurge ca o magmă.
Guta hepatică este întâlnită la păsări.
Hepatosteatoza este una dintre cele mai frecvente distrofii, cauzele care o
determină fiind în general de natură nutriţională, la care se adaugă dereglările
endocrine, dismetaboliile etc.
Hemosideroza apare în contextul hemosiderozei generalizate, asociată cu
hemoliza masivă.
Icterul imprimă uneori ficatului o culoare portocalie sau gălbuie şi este
asociat cu prezenţa aceloraşi nuanţe de culoare în alte ţesuturi şi organe.
Melanoza, difuză sau maculată, întâlnită uneori la tineretul
rumegătoarelor se caracterizează printr-o colorare brun-negricioasă a zonelor
afectate.
Lipofuscinoza, expresie a acumulării pigmentului de uzură, se manifestă
prin colorarea brună a ficatului. Este asociată cu reducerea în volum a ficatului
(atrofie brună) şi apare la animalele bătrâne.
Dintre distrofiile minerale putem întâlni calcificarea distrofică şi litiaza
biliară (calculoza). Se pot calcifica focarele de necroză, granuloamele
infecţioase şi parazitare etc. Calculii biliari pot fi întâlniţi mai frecvent la suine
şi carnivore şi doar sporadic la alte specii.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile parenchimului hepatic se numesc hepatite, ale capsulei
perihepatite sau glissonite, iar ale canalelor biliare angiocolite sau colangite.
Termenul de colangiohepatită se foloseşte în cazul inflamării concomitente a
parenchimului hepatic şi a căilor biliare.
Hepatita parenchimatoasă (toxică acută) apare pe fondul intervenţiei a
diverse substanţe toxice exogene sau endogene.
Hepatita necrotică îmbracă atât formă miliară cât şi cu focare mari şi
poate avea etiologie bacteriană, virală, parazitară etc.
Hepatita hemoragică (sau/şi hemoragiconecrotică) apare sub formă de
focare sau sub formă difuză, fiind întâlnită în hepatita contagioasă canină
(maladia Rubarth) şi în hepatita virotică a bobocilor de raţă.
Hepatita purulentă poate fi întâlnită la toate speciile şi la toate vârstele şi
se manifestă ca hepatită aposteomatoasă. Etiologia este bacteriană, reprezentată
de germeni piogeni (Streptococcus spp., Staphylococcus spp., Corynebacterium
pyogenes).
Hepatita limfohistiocitară apare în salmoneloza tuturor speciilor. Datorită
caracterului morfologic complex, în practică este cunoscută sub denumirea de
hepatită salmonelică.
Ciroza hepatică, hepatopatie complexă, progresivă, cu evoluţie cronică, se
caracterizează prin degenerare şi necroză hepatocitară, procese regenerative
traduse prin apariţia nodulilor de regenerare şi printr-o intensă proliferare
conjunctivă ce tinde să înlocuiască parenchimul. Ciroza toxică (toxiinfecţioasă)
se poate manifesta sub formă atrofică şi hipertrofică. În ciroza atrofică ficatul
apare redus în volum, cu suprafaţa puternic denivelată datorită numeroşilor
noduli de regenerare, de culoare galben-ruginie-portocalie, de consistenţă
crescută, indurat, iar la secţionare opune rezistenţă şi scârţâie. În ciroza
hipertrofică ficatul apare mărit în volum, cu suprafaţa asemănătoare cojii de
portocală. Culoarea şi consistenţa sunt similare celor descrise la ciroza atrofică.
“Cirozele” parazitare sau hepatitele interstiţiale trec în evoluţia lor prin
trei faze succesive: hepatită hemoragico-necrotică (traumatică), hepatită
eozinofilică, hepatită fibroasă.
Hepatita granulomatoasă se poate manifesta ca granuloame infecţioase, în
tuberculoză, coligranulomatoză etc, ca granuloame parazitare chistice în
hidatidoză, ca granuloame micotice în micozele viscerale şi ca granuloame de
corp străin, aşa cum pot fi întâlnite în gută.
Perihepatita fibrinoasă evoluează concomitent cu peritonita şi se
manifestă prin prezenţa depozitelor de fibrină gălbui-cenuşii, pe capsula
Glisson.
Procese tumorale
Tumorile primare ale ficatului se numesc hepatoame şi pot fi benigne şi
maligne. Pot apărea de asemenea adenoame şi adenocarcinoame ale canalelor
biliare (colangiocarcinoame), hemangioame / hemangiosarcoame etc.
Ficatul este frecvent sediul metastazelor de diferite tipuri (carcinoame,
sarcoame, melanoame, limfoame).
 ANATOMIA PATOLOGICĂ A VEZICII BILIARE
Procese distrofice
Calculoza (litiaza) este semnalată la taurine, suine şi câine.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile vezicii biliare se numesc colecistite. Din punct de vedere
anatomopatologic pot fi catarale, seroase, fibrinonecrotice, hemoragice,
proliferative – cu caracter polipoid şi granulomatoase. Pentru practica veterinară
sunt de reţinut ca având mare valoare de diagnostic colecistita seroasă, cu
caracter edematos din hepatita contagioasă canină şi colecistita hemoragică, cu
aspect infarctiform, din pesta porcină clasică şi africană.
Procese tumorale
Sunt citate adenomul şi adenocarcinomul de vezică biliară.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A PANCREASULUI

Procese distrofice
Lipomatoza pancreatică este uneori observată la suine şi taurine, dar
apare în special la pisică, asociată cel mai adesea cu obezitatea.
Lipofuscinoza pancreatică apare la carnivore în carenţa de tocoferol.
Degenerescenţa pancreatică apare secundar acţiunii unor factori locali sau
unor boli sistemice. Obstrucţia ductelor pancreatice, ca urmare a unor procese
inflamatorii, neoplazii sau corpuri străine duce la degenerescenţă şi atrofie a
pancreasului exocrin.
Amiloidoza insulelor Langerhans este diagnosticată în diabetul zaharat la
pisică.
Atrofia pancreatică este frecvent de natură metabolică.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile pancreasului se numesc pancreatite, ale ductelor sialodochite
pancreatice, iar inflamaţia insulelor Langerhans insulită.
Pancreatitele sunt clasificate în acute şi cronice, acinare şi interstiţiale.
Pancreatitele acute (după unii autori necroze pancreatice) îmbracă cel mai
adesea formă necrotică sau hemoragico-necrotică, dar pot îmbrăca şi formă
seroasă – edematoasă şi purulentă. Pancreatitele cronice pot fi limfohistiocitare
şi fibroase şi doar în mod excepţional granulomatoase.
Procese tumorale
Ca tumori primare apar adenoamele şi adenocarcinoamele pancreatice.
Adenocarcinoamele pot metastaza generând carcinomatoza peritoneală.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A CAVITĂŢII PERITONEALE

GENERALITĂŢI
Cavitatea peritoneală este delimitată de cele două foiţe seroase ale peritoneului –
parietală şi viscerală. Seroasa peritoneală este o structură semitransparentă, netedă şi lucioasă,
acoperită de un strat de celule mezoteliate. Între cele două foiţe peritoneale este prezent un
film de lichid peritoneal.
 LEZIUNILE CAVITĂŢII PERITONEALE
Colecţii patologice intracavitare:
 Transsudat – hidroperitoneu (ascită),
 Exsudat – peritonită,
 Sânge – hemoperitoneu,
 Limfă – chiloperitoneu,
 Urină – uroperitoneu,
 Bilă – coleperitoneu,
 Conţinut gastro-intstinal - consecinţa perforării sau ruperii
stomacului şi/sau intestinelor.
Diagnosticul diferenţial al acestor colecţii se stabileşte pe baza examinării
macroscopice, biochimice şi citologice a lichidului obţinut prin puncţie
peritoneală.
Procese inflamatorii
Inflamaţia seroasei peritoneale se numeşte peritonită. Din punct de
vedere anatomopatologic pot fi seroase, serofibrinoase, fibrinopurulente,
purulente, hemoragice, fibroase şi granulomatoase.
Sunt de menţionat:
 peritonita seroasă întâlnită în boala edemelor la porc;
 peritonita serofibrinoasă şi fibrinoasă din boala Glässer a suinelor, din
colibaciloza şi micoplasmoza aviară şi a suinelor;
 peritonita purulentă descrisă în piobaciloză la suine, în gurmă la cabaline,
dar şi într-o anumită fază a reticuloperitonitei traumatice a taurinelor;
 peritonita granulomatoasă, cu aspect perlat sau de cazeificare difuză,
asociată cu tuberculoza taurinelor.
Dintre peritonitele cu etiologie virală sunt de menţionat:
 peritonita seroasă din parvoviroza gâştelor (boala lui Derszy);
 peritonita fibrinoasă din hepatita contagioasă canină;
 peritonita exsudativ/proliferativă din peritonita infecţioasă a pisicii.
Procese tumorale
Tumori primare: mezotelioame, lipoame/liposarcoame,
fibroame/fibrosarcoame, mixoame/mixosarcoame etc.
Tumorile secundare sunt fie rezultatul implantării de celule tumorale din
unele carcinoame, fie rezultatul metastazării pe cale hemalogenă sau limfatică a
unor procese neoplazice cu diferite localizări.
Ob. x10 Ob. x20

HEPATITA HEMORAGICĂ - HEPATITA CONTAGIOASĂ CANINĂ (HEPATITA RUBARTH)

/ HEMORRHAGIC HEPATITIS - INFECTIOUS CANINE HEPATITIS (RUBARTH DISEASE) /
HÉPATITE HÉMORRAGIQUE - HÉPATITE CONTAGIEUSE CANINE (RUBARTH) (HEA)

Ficatul prezintă hemoragii multiple și congestie puternică în capilarele sinusoide,

asociată cu edem al spațiului Disse. Hepatocitele prezintă fenomene degenerative și
de necroză celulară evidentă. În spațiul portal pot fi surprinse rare leucocite.
Specific pentru infecția cu adenovirusul canin de tip 1, în nucleii hepatocitelor, al
celulelor Kupffer și în celulele endoteliale apar incluzii mari, amfofile, delimitate
printr-un halou luminos de cromatina marginală.

Hepatic architecture is mild modified exhibiting multifocal discrete haemorrhage. A

few leucocytes are present within portobiliary space. The sinusoids are markedly
congested, accompanied by Disse space edema. Hepatocellular dissociation,
degeneration and cellular necrosis are randomly observed. Additional specific
intranuclear amphophilic inclusion body are present within hepatocyte, vascular
endotelium and Kupffer cells.

Le foie présente de multiples hémorragies et une congestion sévère au niveau des

capillaires sinusoïdaux, associés à un œdème de l'espace Disse. Les hépatocytes
présentent des phénomènes dégénératifs et une nécrose cellulaire évidente. Des
leucocytes rares peuvent être observés dans l'espace portal. Spécifique pour
l'infection à adénovirus canin de type 1, dans les noyaux des hépatocytes, des
Ob. x40 cellules de Kupffer et des cellules endothéliales des corps d'inclusion amphophiles
apparaissent, délimitées par un halo lumineux de chromatine marginale.
 Ob. x4 Ob. x10

Ob. x20 Ob. x4

HEPATITA TRAUMATICĂ HEMORAGICO-NECROTICĂ DE MIGRAȚIE LARVARĂ / HEMORRHAGIC AND NECROTIC TRAUMATIC HEPATITIS - LARVAL
MIGRATION / HÉPATITE TRAUMATIQUE HÉMORRAGIQUE ET NÉCROTIQUE - MIGRATION LARVAIRE (HEA)
 Ob. x10 Ob. x20

HEPATITA TRAUMATICĂ HEMORAGICO-NECROTICĂ DE MIGRAȚIE LARVARĂ / HEMORRHAGIC AND NECROTIC TRAUMATIC HEPATITIS
- LARVAL MIGRATION / HÉPATITE TRAUMATIQUE HÉMORRAGIQUE ET NÉCROTIQUE - MIGRATION LARVAIRE (HEA)
Leziunile acute se traduc prin teritorii bine delimitate de necroză de coagulare și hemoragie. Traiectele hemoragico-necrotice sunt
delimitate de țesutul hepatic neafectat și de aflux leucocitar. Capilarele sinusoide invecinate prezinta hiperemie.
În leziunile mai vechi, traiectele de migrație sunt marcate de proliferarea de țesut conjunctiv (cicatrice fibroase). La limita dintre
țesutul cicatriceal și țesutul hepatic se evidențiază un infiltrat eozinofilic abundent.
Acute lesions are characterized by coagulative necrosis and hemorrhage. Larval haemorrhagic and necrotic trajectories are
bordered by neutrophilic infiltrate and hepatic parenchyma. The sinusoides are visible congested.
Chronic lesions exhibits fibrosis that replace the previously described hemorrhagico-necrotic trajectories, bordered by abundant
eosinophilic infiltrate, mildly intermixed with lymphocytes.

Les lésions aiguës se traduisent par des zones bien définies de nécrose de coagulation et d'hémorragie. Les voies hémorragiques-
nécrotiques sont délimitées par le tissu hépatique non affecté et l'afflux de leucocytes. Les capillaires sinusoïdaux voisins
présentent hyperémie.
Dans les lésions plus anciennes (chroniques), les voies de migration sont marquées par la prolifération du tissu conjonctif (cicatrices
fibreuses). À la frontière entre le tissu cicatriciel et le tissu hépatique, un infiltrat éosinophile abondant est mis en évidence.
Ob. x4 Ob. x10

PANCREATITA ACUTĂ / ACUTE PANCREATITIS / PANCRÉATITE

AIGUË (HE)
Structura pancreatică este discret modificată. Spațiul
interlobular edemațiat, cu dilacerarea fibrelor conjunctive și
exsudat leucocitar. Suplimentar se observă hiperemie și diferite
grade de degenerscență și necroză a celulelor acinare.
Pancreatic structures is mildly modified. The interstitial space is
expanded due to edema with distorted collagen fibers, several
neutrophiles, a few macrophages and proteinaceous fibrilar
oxyphilic material (fibrine). The inflammatory cells occasionally
infiltrate the pancreatic acini. Additionally hyperemia of local
vessels, degeneration and necrosis of acinar cells are also seen.
La structure pancréatique est discrètement altérée. L'espace
interlobulaire est œdémateux, avec déchirure des fibres
conjonctives et exsudat leucocytaire. En plus, on peut observer
d’hyperémie et different degré de dégénérescence et de
Ob. x20 nécrose des cellules acineuses.
 Ob. x4 Ob. x10

HEPATITA MICOBACTERIANĂ / MYCOBACTERIAL HEPATITIS / HÉPATITE MYCOBACTÉRIENNE (ZIEHL-NEELSEN)

Ficat de pasăre cu arhitectura modificată, cu numeroase focare de necroză. Asociate focarelor de necroză se
observă celule epitelioide cu bacili (Micobacterium spp.) în citoplasmă, puși în evidență prin colorația specială –
Ziehl – Neelsen.
Prin colorația specială se pune în evidență bacteria care a produs leziunea și nu sunt evidențiate detaliile
morfologice ale leziunii.
Hepatic architecture is markedly modified showing multifocal necrotic areas were the hepatocytes loss their
morphological details. The necrotic foci are severely infiltrated by epitheliod macrophages with numerous
intracytoplasmic oxyphilic (ZN positive reaction) bacili.
Foie d'oiseau a l'architecture modifiée, avec de nombreux foyers de nécrose. Dans les foyers de nécrose sont
présents des cellules épithélioïdes avec des bacilles oxiphilie dans le cytoplasme (Mycobacterium spp.), mises
en évidence par la coloration spéciale - Ziehl-Neelsen. La coloration spéciale met en évidence la bactérie qui est
à l'origine de la lésion et ne met pas en évidence les détails morphologiques de la lésion.