Sunteți pe pagina 1din 4

Fascioloza( galbeaza)

Fascioloza este o boala hepato-biliara enzotica, sezoniera, care afecteaza animalele


erbivore, mai ales rumegatoarele, evoluand cronic, rareori acut, determinata de specii din genul
Fascilosa.
Intalnita pe intreg globul si cunoscuta popula sub denumirea de galbeaza , aceasta
parazitoza cu izbucniri mai ales in perioda primaverii si verii, afecteaza animalele intretinute pe
pasuni, bogate in biotopi de limneide, constitue in prezent una dintre helmintozele majore din
multe tari. Afectand un numar mare de animale de ferma, pierderile economice ating in anumiti
ani cifre foarte mari datorita mortalitatii mai ales la ovine, mortalitate mare, in unele situatii
depasind 50 % si nerealizarii productiei de lapte, carne, lana etc.
Boala este produsa de: Fasciloza hepatica din familia Fasciolidae, tremadot cu
corpul foliaceu avand spini cuticulari si doua ventuze: bucala si ventrala, intre care se dechide
orificiul genital. Are dimensiunile de 2-3/1-1,5 cm, iar formele tinere, 1-10 mm. Este cea mai
raspandita specie de la noi din tara. Ouale, eliptice, operculate la un pol, cu coaja subtire ,
galbena-aurie, masoara 130-145/70-90um. Sunt neevoluate in momentul pontei. Fascioloza
gigantica are dimensiuni mari fata de precedenta, are 3,5/7 cm lungime si 1 cm latime, este mai
ingusta si mai transparenta. Ouale sunt ceva mai mari, dar este semnalata in tara.
Ciclul biologic este diheteroxen, in care gazdele definitive sunt:
oaia, bovinele, capra, porcul, iepurele, cobaiul, nutria si ierbivorele salbatice. Fascioloza este
semnalata si la om. Gazdele intermediare sunt melci acvatici, principala gazda e Limnaea
stragnalis. Fascilolele tinere sunt prezente la nivelul parenchimului hepatic, iar cele adulte
paraziteaza canalele biliare, uneori in infestatii masive, se pot intalni eratic in cord, pulmon,
cavitatea peritoneala.Modul de nutritie este hematofag, posibil si cu detritusuri celulare, dupa
unii autori. Ouale eliminate, in tranzit biliar si apoi intestinal, ajung cu fecalele animalelor pe sol,
pasune sau in apa. Embriogeneza este realizabila in biotopi acvatici cum ar fi balti, lacuri, de
mica adancime, canele sau altele, cand regimul termic este favorabil intre 10-35 c. Optimul
termic este de 25-28 c, in medii aerate, cand embriogeneza se realizeaza in 10 -14 zile. Sub acest

regim termic embriogeneza se prelungeste in corelatie inversa: la 20 grade , dureaza 18 zile, iar
la 15 grade la 35 de zile. Sub temperatura de 6 grade si peste 40 grade ouale se distrug in timp
variabil.

Primul stadiu larvar sau miriacidul are corpul acoperit cu cili, este

triunghiular si masoara circa 130-140 um lungime si 35-45 um latimela partea anterioara.


Contine celule secretoase de enzime proteolitice, cu rol in penetrarea tegumentului. Viata
miracizilor este scurta, sub 36 de ore, deoarece nu se hraneste. Sunt forme mobile in cautarea
gazdei, atrasi de mucusul secretat de melci, patrund activ in tegumentul acestora sau pe la nivelul
pneumostomului. In melc se formeza sporochistul dupa patrunderea miracizilor in manta. Are
aspect saciform, continand celule germinale si masoara 150-250 um. Prin multiplicarea insulelor
germinative se formeaza mai multe redii( 8-20).
Rediile se dezvolta, sunt foarte mobile si rupand invelisul sporocic, ca devin
libere.Pot ajunge in marime de la 350-500 um, de la 1,5/0,2 mm. Ele strabat tesuturile
patrunzand in hepatopancreas. Forma rediilor este alungita, prezinta ventuza bucala si tub
digestiv. Datorita mobilitatii, patrund in infestatiile cu fasciole determina procese imunogene
sesizabile serologic, ca imunitatea castigata este reflectata la animale prin reducerea intensivitatii
si extensivitatii parazitismului la reinfestatii, prin distrugerea unui insemnat numar de fasciole.
Cu toate acestea, efectul limitat al proceselor imunodefensive specifice ale gazdelor se datoreaza
complexitatii agregatelor antigenice secretate si excretate de paraziti, cat si a efectelor
imunosupresive toxice asupra limfocitelor B. De aici, aceasi receptivitate uneori la reinfestatii.
Modificari morfopatologice. Tabloul lezional, polimorf, are
aspecte diferite dependent de forma evolutiva a bolii: acuta, subacuta sau cronica. Modificarile
caracteristice vizeaza mai ales ficatul si canalele biliare. Leziunile sunt foarte bine cunoscute mai
ales la ovine. Forma acuta este insotita de perihepatica si hepatica hemoragico-necrotica. Ficatul
este hipertrofiat, congestiv, cu aspect marmorat, pe fondul brun se observa nuante de rosudeschis, ciocolatiu si brun-negricioase, datorita hemoragiilor determinate de fasciolele tinere in
migratie.

In parenchim, pe sectiune, se observa numeroase trasee,

sinuoase, hemoragice, uneori cu depozite fibrininoase, abundente pe intreaga suprafata. In unele


infectii se instaleaza peritonita serofibrinoasa, uneori se constata subicter. In forma subacuta,
leziunile specifice sunt de asemenea la ficat, dupa7-8 saptamani, se constata din prezenta
hepatitei hemoragice in unele zone, insotita de procese cicatrizante, cu linii sinuoase albicioase
prin parenchimul hepatic, datorita hiperplaziei conjuctive, reparatoare a vaselor, caniculelor

distruse si galeriilor hemoragice.


Fasciolele, de dimensiuni variabile intre 5-15 mm lungime,
se pot gasi si in canalele biliare. Formele acute si subacute se semnaleaza in focare enzootice
grave, mai ales la ovine, capre, mai rar la tineretul bovin sau la porcine.
In forma cronica, cea mai frecventa, se constata modificari
semnificative hepatice: angiocolita, cu marimea in volum si indurarea canalelor biliare,
periangiocolita, gepatica interstitiala si ciroza, fie cu reducerea in volum a ficatului, fie cu
hepatomegalie. In profunzimea parachimului, pe sectiune, se observa canalele biliare sub forma
unor cordoane dure, slerozate, dilatate, uneori impregnate cu saruri de calciu, scartaind la
sectionare. Zonele cirozate diseminate au consistenta dura, in benzi sau nodulare. Vezica biliara
uneori este marita in volum, iar bila vascoasa este de culoare negricioasa. In canalele biliare sun
fasciole adulte.

La unele animale, mai frecvent la ovine

suprainfectate sau reinfestate, tabloului lezional cronic i se suprapun leziuni hemoragicotraumatice. Perihepatica, ficatul avand aspect de mozaic. La examenul necropsic efectuat dupa
dehelmintizarea animalelor, modificarile hepatice mai moderate sau grave, nu sunt insotite de
prezenta fasciolelor sau sunt in numar mai mare.

Leziunile hepatice sunt

asociate cu alte modificari : edeme ale tesutului conjuctiv subcutunat in regiunile declive,
submandibular, subicter, ascita sau transsudat citrin, in cantitati mari, la nivelul pericardului si
pleural, aspect gelatinos al maniamentului adipos prirenal. Tabloul lezional cronic se produce
dupa 70-80 de zile. Cand fasciola evolueaza asociata altor parazitoze hepatice-hidatidoza,
dicrocelioza, cisticeroza, modificarile au aspect polimorf mult mai grav. La bovine, fascioloza
acuta, rareori semnalata, apare la tineret, cu tabloul asemanator cu cel de la ovine, insa cu leziuni
mai moderate. In forma cronica, angiocolita pronuntata este tradusa cu aspectul de cordoane
albicioase, proeminente, pe suprafata viscerala hepatica. Calcificarile se produc mai frecvent
decat la ovine. La celelalte specii leziunile sunt apropiate cu cele de la ovine.
Histologic, se
constata dezepitalizari ale canalelor biliare parazitare, infiltratie limfo-plasmocitara, cu
eozinofilie si fibroblaste, cu necroze, urmate de hiperplazia si metaplazia epiteliului biliar. In
dreptul obstruarii canalelor cu paraziti sau cu ouale acestora se formeaza granuloame.
Simptome. Manifestarile clinice ale fasciolozei sunt dependente de caracterul evolutiv si
uneori de specia gazda afectata. La ovine forma acuta poate aparea in infestatia masiva, cu

metacercari, in conditii epizotoogene favorabile, din vara in toamna si chiar in prima faza a
iernii. Primele semne apar la 17-21 zile sau chiar 6 saptamani. Incubatia este deci mai scurta
decat perioada prepatenta a parazitului. Se constata abatere, oboseala accentuata in deplasare,
scaderea apetitului, anorexie, febra, diaree, atonia prestomacelor, modificarea rumegarii, stare de
miastenie, durere exprimata prin scrasniri de dinti, subicter si ascita, anemie insotita de tulburari
circulatorii.