ANATOMIA PATOLOGICĂ A SISTEMULUI LIMFO- ŞI

HEMATOFORMATOR

GENERALITĂŢI
Sistemul limfo- şi hematoformator este un sistem complex, cu implicaţii deosebite în
buna funcţionare a macroorganismului. Principalele funcţii sunt:
 producţia de celule sanguine şi limfoide,
 transportul acestora prin organism,
 participarea directă în răspunsurile imune mediate celular şi umoral.
Elementele sistemului hematoformator sunt cantonate în măduva osoasă
hematoformatoare, iar structurile sistemului limfoformator (imunocompetent) se regăsesc în
organele imunocompetente primare şi secundare, încapsulate şi difuze.
Hematopoieza se produce primar în măduva osoasă. Secundar, hematopoieză
extramedulară apare frecvent în splină. La nou născuţi şi tineret măduva osoasă este roşie
(activă hematopoietic), pentru ca la animalele adulte măduva roşie să fie limitată la sternebre,
vertebre, coaste, oasele centurii pelvine, capătul proximal al humerusului şi femurului şi
oasele craniului. În restul oaselor, măduva este galbenă (măduvă grasă, nehematogenă). La
animalele bătrâne măduva devine cenuşie şi gelatinoasă.
Organele limfoide (imunocompetente) primare sunt timusul, bursa Fabricius şi
echivalentele bursei la mamifere (măduvă osoasă, componente ale ţesutului limfoid asociat
intestinului). Organele imunocompetente secundare încapsulate sunt splina şi limfonodurile,
iar cele difuze aparţin ţesutului limfoid asociat mucoaselor (digestivă, conjunctivală,
respiratorie, uro-genitală) şi pielii.
Timusul este un organ limfo-epitelial foarte bine dezvoltat la tineret şi care involuează
la organismul matur. Lobii sunt delimitaţi de o capsulă din care se formează trabecule, care
delimitează complet sau incomplet lobulii timici. Fiecare lobul conţine o zonă corticală şi o
zonă medulară. În medulară se găsesc corpusculii Hassal.
Bursa Fabricius este un organ limfo-epitelial specific păsărilor, situat dorsal faţă de
cloacă. Forma şi dimensiunile variază în funcţie de specie, iar la pubertate involuează (la
vârsta de 5 – 6 luni la galinacee şi 9 – 10 luni la palmipede). La păsările răpitoare nu suferă
procesul de involuţie. Microscopic, epiteliul de acoperire al mucoasei bursale (componenta
epitelială) este de tip pseudostratificat. Nodulii limfoizi reprezintă unitatea morfofuncţională
a bursei şi sunt alcătuiţi dintr-o zonă superficială (corticala), populată preponderent cu
bursocite (limfocite B în diferite stadii de dezvoltare) şi dintr-o zonă profundă (medulara)
alcătuită din celule dendritice, limfoblaste şi macrofage.
Splina este cel mai mare organ limfoid şi totodată un rezervor de sânge şi îndeplineşte
numeroase funcţii în metabolismul hemoglobinei şi fierului, în distrugerea eritrocitelor, în
filtrarea sanguină, în fagocitoză şi realizarea răspunsului imun etc.. Splina prezintă o capsulă
alcătuită din fibre conjunctive şi fibre musculare netede, din care pornesc travei spre
profunzimea parenchimului splenic. Histologic este structurată în două zone nedelimitate clar
între ele: pulpa albă şi pulpa roşie. Pulpa albă este formată din noduli limfoizi (zona timo-
independentă sau B celulară) şi din teci periarteriolare (zona timo-dependentă sau T celulară).
Pulpa roşie conţine o bogată reţea de sinusuri pline cu sânge.
Limfonodurile sunt delimitate de o capsulă conjunctivă din care se desprind travei.
Din punct de vedere structural limfonodurile sunt alcătuite dintr-o zonă superficială
(corticala) alcătuită din noduli limfoizi, travei, sinusuri şi elemente stromale, o zonă
paracorticală cu densitate celulară mare şi o zonă profundă (medulara) alcătuită din sinusuri
limfatice, stromă şi agregate celulare formate din limfocite şi celule reticulare/dendritice.
 Ţesutul limfoid diseminat, asociat mucoaselor şi pielii este prezent la nivelul tuturor
porţilor de intrare ale organismului (tub digestiv, arbore respirator, tractus genital etc.).
Morfologic se prezintă sub forma unor aglomerări limfoide organizate ca noduli limfoizi sau
limfocite dispise difuz, localizate în lamina propria sau în submucoasă.

LEZIUNILE MĂDUVEI HEMATOFORMATOARE

Procese distrofice
Atrofia seroasă (măduva căptă aspect gelatinos) este strâns corelată cu
stările cahectice, dar poate apărea şi în cazurile de atrofie actinică sau toxică a
măduvei.
Steatoza medulară (înlocuirea ţesutului medular cu ţesut adipos) apare pe
fondul unor intoxicaţii la puii de găină.
Osteomieloscleroza (înlocuirea ţesutului medular cu ţesut fibros) poate
avea caracter ireversibil, în anemia feriprivă a purceilor sau caracter reversibil,
la găini în perioada maximă de ouat.
Tulburări circulatorii
Hiperemia este greu de identificat, asociindu-se adesea cu procesele
inflamatorii.
Ischemia este generată de hemoragiile interne sau externe, dar apare şi pe
fondul unor anemii virale sau boli tumorale.
Hemoragiile sunt consecinţa: intoxicaţiilor cu produşi cumarinici, ale
hipovitaminozei K sau ale unor boli septicemice.
Procese inflamatorii
Procesele inflamatorii poartă denumirea de osteomielite. Cel mai adesea
au etiologie bacteriană şi se produc fie pe cale hematogenă, fie ca urmare a unor
traumatisme.
Formele morfologice de osteomielite sunt:
 seroase, hemoragice, purulente – adesea cu etiologie traumatică,
 purulente, necrotice, hiperplazice, granulomatoase produse prin
însămânţarea hematogenă a măduvei sau prin extinderea unor
inflamaţii din vecinătate (artrite, tendinite, miozite).
Hiperplazii medulare
Hiperplazia regenerativă apare în anemia infecţioasă a calului şi în
general în anemiile hemolitice, sub forma insulelor de fetalizare.
Hiperplazia tumorală este întâlnită în leucemii, în leucoza aviară, în
leucoze, în mielomul multiplu sau în metastazele unor carcinoame.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A TIMUSULUI

Leziunile timusului sunt întâlnite la tineret.
Tulburări de dezvoltare
Hipoplazia timică congenitală este întâlnită de regulă la purcei şi se
caracterizează prin reducerea în volum a timusului, acesta apărând ca o masă
gălbuie, gelatinoasă. Trebuie diferenţiată de hipoplazia dobândită care prezintă
aceleaşi caracteristici morfologice.
Hiperplazia congenitală a timusului apare la viţei, iar dimensiunile
gigantice ale organului reprezintă cauza distociilor.
Procese distrofice
Atrofia timică sau timusul de stres apare la toate speciile, asociat fiind cu
hipotrepsia şi cu virozele imunosupresive (pesta porcină, bursita infecţioasă
aviară, maladia Carré, panleucopenia pisicilor etc.).
Procese inflamatorii
Inflamaţia timusului se numeşte timită. Timitele sunt leziuni rar
diagnosticate la animale. Sunt de reţinut timita hemoragică din
pleuropneumonia infecţioasă a porcului şi din hepatita contagioasă canină,
precum şi timita sero-fibrinoasă din pasteureloza viţeilor.
Procese tumorale
Timomul sau limfomul timic este tumora timică primară. În leucoza
juvenilă a taurinelor, precum şi în leucoza aviară acută şi în boala Marek apar
adesea hiperplazii tumorale timice. De asemenea limfomul felin şi canin poate
avea localizare timică.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A BURSEI FABRICIUS

Tulburări de dezvoltare
Hipoplazia bursei Fabricius este indusă de factori infecţioşi sau carenţiali
care au acţionat în perioada incubaţiei.
Procese distrofice
Metaplazia cornoasă a epiteliului bursal este asociată cu hipovitaminoza
A.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile bursei Fabricius se numesc limfobursite (bursite).
Formele morfologice de bursite sunt:
 catarală, hemoragică, fibrino-necrotică, corelate cel mai adesea cu
enterite de acelaşi tip,
 edematoasă, caracteristică bolii de Gumboro (bursita infecţioasă
aviară).
Procese tumorale
În leucoza aviară bursa creşte în volum şi greutate (50-100 g) şi apare ca
o masă slăninoasă, cenuşie-albicioasă. Aceste modificări apar pe fondul
hiperplaziei tumorale a limfocitelor B din nodulii bursali.
În boala Marek bursa îşi reduce volumul, se atrofiază sau capătă aspect
sarcomatos, ca urmare a proliferării tumorale cu celule pleomorfe în ariile
internodulare.
 ANATOMIA PATOLOGICĂ A SPLINEI
Tulburări de dezvoltare
Aplazia şi hipoplazia splinei este întâlnită la miei, purcei, viţei.
Splina dublă, splinele accesorii, splina bifidă, sunt anomalii fără
semnificaţie deosebită.
Modificări topografice
Torsiunea splenică şi hernia transdiafragmatică sunt întâlnite la câine şi
sunt însoţite de stază şi uneori de splenomegalie.
Procese distrofice
Denumite lienoze, procesele distrofice splenice pot fi decelabile
microscopic (distrofia hialină, fibrinoidă), dar pot avea şi exprimare
macroscopică (amiloidoza, guta etc.).
Amiloidoza splenică poate avea o formă localizată – splina Sago şi o
formă difuză – splina lardacee, tradusă morfologic prin splenomegalie.
Hemosideroza este consecinţa stazei sau hemolizei.
Distrofiile minerale se manifestă prin calcificarea distrofică a unor focare
de necroză sau a unor chisturi parazitare inveterate.
Guta aviară apare sub forma unor depozite alb-văroase, uscate, localizate
pe capsula splenică sau/şi sub formă de încrustaţii miliare, albe-sidefii în
parenchim.
Atrofia splenică se întâlneşte în hipotrepsie şi cahexie.
Modificări circulatorii
Hiperemia este o leziune greu decelabilă macroscopic şi însoţeşte
procesele inflamatorii acute.
Staza sanguină splenică apare cel mai adesea pe fondul modificărilor
topografice (torsiune), dar şi pe fondul insuficienţei cardiace sau a altor
obstacole survenite pe circulaţia de întoarcere. Staza conduce adesea la
splenomegalie.
Ischemia splenică apare ca urmare a anemiilor, a hemoragiilor masive
interne sau externe, etc.
Hemoragiile splenice se exprimă morfologic ca echimoze, peteşii,
sufuziuni şi hematoame subcapsulare.
Infarctele splenice albe (ischemice) pot fi întâlnite în rujetul cronic la
suine, iar cele roşii (hemoragice) în pesta porcină clasică.
Procese inflamatorii
Inflamaţia parenchimului splenic poartă denumieea de splenită sau
lienită, iar cea a capsulei splenice perisplenită.
Formele morfologice de splenite sunt:
 splenita necrotică, întâlnită la păsări în pasteureloză (holera aviară) şi
la taurine în necrobaciloză,
 splenita hemoragică apare în rujetul acut la suine,
 splenita hemoragico-necrotică este caracteristică antraxului şi poate
avea două forme de manifestare:
  formă difuză, la taurine, cu splenomegalie, culoare
negricioasă şi ramolismentul pulpei splenice,
 formă localizată, la cabaline, cu focare numite carbunculi,
 splenita purulentă, aposteomatoasă, apare pe cale metastatică în bolile
septico-piemice (piobaciloză, streptococie etc.),
 splenita hiperplazică apare în salmoneloza tuturor speciilor sau în
anemia infecţioasă ecvină. Splina este mărită în volum, uneori până la
splenomegalie, roşie vişinie, de consistenţă elastică, compactă sau cu
aspect granular pe secţiune,
 splenita fibroasă este nespecifică şi evoluează cronic,
 splenita granulomatoasă poate apărea în tuberculoză şi bruceloză, în
special la suine. La păsări este diagnosticată în tuberculoză şi în
coligranulomatoză. Splenita granulomatoasă chistică este întâlnită în
hidatidoză şi cisticercoză la rumegătoare şi suine.
Perisplenitele fibrinoasă şi fibroasă pot evolua în contextul peritonitelor
de acelaşi tip sau pe fondul migraţiilor larvare parazitare.
Hiperplazii tumorale, nodulare sau difuze, apar în leucemii, în
limfoame, în boala Marek, dar şi în caz de hemangiosarcoame sau
fibrosarcoame. Adesea se manifestă ca splenomegalie. Pentru diagnostic se
impune executarea examenului citologic şi a celui histopatologic.

ANATOMIA PATOLOGICĂ A LIMFONODURILOR

Din punct de vedere anatomo-clinic orice mărire în volum a
limfonodurilor este denumită adenopatie (limfadenopatie). Când sunt afectate
mai multe limfonoduri se foloseşte termenul de poliadenopatie. În astfel de
cazuri se impune un examen clinic amănunţit local şi general. Se realizează
examene paraclinice (ecografic, radiologic, termografic), examen hematologic
şi un examen citologic prin puncţie aspirativă cu ac fin dintr-un limfonod afectat
(adenogramă).
Tulburări de dezvoltare
Hipoplazia congenitală apare la animalele cu hipotrepsie congenitală şi se
caracterizează printr-o accentuată reducere în volum a limfonodurilor.
Procese distrofice
Hemosideroza şi sideroza exogenă, apare ca urmare a unor hemoragii sau
a administrării preparatelor cu fier.
Distrofiile pigmentare exogene – antracoza – afectează de cele mai multe
ori limfonodurile cervicale, traheobronşice şi mediastinale. Administrarea
masivă de cărbune medicinal la animalele cu manifestări diareice conduce la
acumularea pulberilor de carbon în limfocentrul mezenteric.
Focare de calcificare distrofică por fi prezente în centrul granuloamelor
tuberculoase.
Modificări circulatorii
Hiperemia şi hemoragiile apar în bolile acute, septicemice.
 Staza limfatică este consecinţa existenţei unor obstacole pe căile de
drenare a limfei.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile limfonodurilor poartă denumirea de limfadenite (denumiri
sinonime: limforeticulite, limfonodite, adenite) şi pot evolua acut şi cronic.
Formele morfologice de limfadenite sunt:
 limfadenita necrotică, întâlnită în salmoneloza purceilor şi în
necrobaciloză,
 limfadenita simplă (catarală) este frecventă dar nespecifică.
Limfonodurile afectate apar mărite în volum, roz-cenuşii sau roşietice
şi cu aspect suculent, mustos pe secţiune.
 limfadenita seroasă însoţeşte pasteureloza taurinelor şi suinelor sau
boala edemelor la porc,
 limfadenita hemoragică poate fi difuză sau localizată, cu aspect
marmorat, fiind întâlnită în boli septicemice,
 limfadenita purulentă, difuză (supurativă) şi aposteomatoasă (cu
abcese) apare în gurmă, piobaciloză şi alte infecţii piogene,
 limfadenita hiperplazică este frecventă dar nespecifică; limfonodurile
apar mărite, indurate, adesea imobile şi cu caracter muriform pe
secţiune,
 limfadenita granulomatoasă apare în mod constant în tuberculoză, dar
şi în alte boli granulomatoase (paratuberculoză, actinobaciloză etc.).
Procese tumorale
Tumorile primare sunt reprezentate de limfoame. Tumorile secundare –
metastazele sunt carcinomatoase şi sarcomatoase.
PREPARATE PERMANENTE HISTOPATOLOGICE:

SPLENITA HEMORAGICA (HEA)

Arhitectura splenica se pastreaza, se observa numeroase hematii extravazate (hemoragii) grupate
multifocal in special subcapsular si in jurul treveilor conjunctivo-musculare.

SPLENITA HEMORAGICA (HEA)

Pulpa rosie este infiltrata de exsudat hemoragic (hemoragii), iar pulpa alba prezinta o populatie
limfocitara scazuta (noduli splenici cu depletie/limfoclazie limfocitara).
PERISPLENITA CRONIC ACTIVA (MIGRARE LARVARA-NEMATODE) (HEA)
Ingrosare evidenta a capsulei splenice avand in fragmente de parazit, inconjurat de tesut de granulatie
abundent si fibrozare.

PERISPLENITA CRONIC ACTIVA (MIGRARE LARVARA-NEMATODE) (HEA)

Capsula splenica ingrosata prezentand infiltrat celular inflamator format din populatie mixta,
macrofage, limfocite, eozinofile, neutrofile si numeroare fibroblaste acompaniate de capilare de
neoformatie si fibre de colagen (tesut de granulatie).
PERISPLENITA CRONIC ACTIVA (MIGRARE LARVARA-NEMATODE) (HEA)
Capsula splenica cu tesut de granulatie, grupuri de macrofage, fibroblaste si eozinofile, capilare de
neoformatie.
CHISTURI IN BURSA FABRICIUS (REACTIE POSTVACCINALA) – BURSITA INFECTIOASA
AVIARA (BOALA DE GUMBORO) (HEA)
Sectiune partiala prin faldurile bursei Fabricius in care se observa arhitectura bursala pastrata. Foliculi
bursali cu dimensiuni variabile si aspecte chistice.

CHISTURI IN BURSA FABRICIUS (REACTIE POSTVACCINALA) – BURSITA INFECTIOASA

AVIARA (BOALA DE GUMBORO) (HEA)
Foliculi bursali cu dimensiuni diferite si numar variabil de limfocite, multifocal apar grade diferite de
chistizare ale foliculior limfoizi. Peretele chistic are un epiteliu unistratificat aplatizat (atrofie de
compresiune), in interiorul chistului ocazional se observa discret material proteic bazofil. Foliculii
bursali cu numar scazut de limfocite sufera fenomenul de limfoclazie/depletie.
LIMFONOD CU METASTAZA DE CARCINOM (HE)
50% din sectiunea limfonodala este ocupata de o populatie neoplazica de celule epiteliale care
compreseaza populatia locala de limfocite.

LIMFONOD CU METASTAZA DE CARCINOM (HE)

Se observa doua zone distincte in sectiune, in partea din stanga, celule de talie mare cu adezivitate
intercelulara (celule epiteliale) iar in partea din dreapta celule rotunde bine individualizate cu nuclei
hipercromatici (populatie limfoida rezidenta).