3.

Principalele procese histopatologice ale pielii

PRINCIPALELE PROCESE HISTOPATOLOGICE ALE PIELII

A. Leziuni histologice la nivelul epidermului:

 acantoza (hiperplastica sau hipertrofica) - proliferare a celulelor stratului malpighian (spinos)

cu îngroşarea acestuia. O întâlnim în psoriazis, eczemă cronică, lichen,eritrodermii.

 atrofia epidemică - subţierea epidermului. Este inversul acantozei, stratul malpighian

reducându-se la 2-3 rânduri de celule. Joncţiunea dermo – epidermică este orizontalizată. In
general se asociază cu atrofia dermului. Atrofia epidermică poate fi întâlnită la vârstnici sau în
anumite afecţiuni, cum ar fi: lupusul eritematos, sclerodermie, radiodermita cronică, lichenul
scleros.

 hipergranuloza- sporirea numărului de rânduri ale stratului granulos. Se asociază adesea cu

hiperkeratoza. O întâlnim în lichenul plan.

 agranuloza -lipseşte stratul granulos. O întâlnim în ichtioza vulgară.

 hiperkeratoza- îngroşarea importantă a stratului cornos. Poate avea loc cu celule de aspect
normal (ortokeratoza), ca în lichen plan, lupus eritematos cronic, veruci plane, keratoze
seboreice sau este rezultatul unei keratinizări accelerate şi imperfecte, încât keratinocitele din
stratul comos îşi păstrează nucleul (parakeratoza), cum ar fi în psoriazisul vulgar, eczematide,
eczema parakeratozică, pitiriasis lichenoides.

Leziuni celulare elementare:

 diskeratoza - keratinizare precoce a unor celule încă din stratul spinos, cu formarea de
grăunţi eozinofilici (corpi rotunzi sau celule cu manta). Celulele au citoplasma eozinofilă, nucleul
picnotic şi prezintă filamente de keratină agregate perinuclear. Diskeratoza se asociază frecvent
cu acantoliza şi poate fi maligna: maladia Bowen, poala Paget, keratoza solară, carcinomul
spinocelular diskeratozic sau benigna – b. Darier.

 acantoliza - pierdere prematură a coeziunii interkeratinocitare. Celulele devin rotunde,

globuloase, cu nucleu hipercromatic mare şi citoplasma omogenă, condensată la periferie. Între
celule se realizează fante care se umplu cu lichid extravazat din derm. Ulterior se formează
vezicule şi flictene. Acantoliza poate fi secundară fenomenului autoimun (pemfigusuri
autoimune) sau se produce prin alte mecanisme (pemfigusul familial Hailey - Hailey), dermatoza
acantolitică Grover, boala Darier.

1
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

Leziuni intercelulare epidermice:

 spongioza - exudat dermic între celulele epidermului, tranformând stratul malpighian într-un
burete absorbant, prin lărgirea spaţiilor intercelulare. Pătrunderea exudatului (exoseroza) în
cantitate mai mare şi în timp scurt determină formarea de vezicule în cadrul procesului denumit
veziculaţie interstiţială. O întâlnim în eczeme. Veziculaţia interstiţială trebuie deosebită de
veziculaţia parenchimatoasă, întâlnită în herpesul simplex şi herpesul zoster, când virusurile
produc edemaţierea citoplasmei şi înlocuirea organitelor celulare cu lichid (degenerescenţă
balonizantă). Apar mici cavităţi pline cu lichid (vezicula multiloculară).

 exocitoza - infiltraţie a straturilor epidermice cu celule absente în mod normal aici. Întâlnim
eritrocite în purpură, pitiriasis lichenoides, pitiriasis rozat, dermatofitii, neutrofile în psoriazis,
eozinofile în dermatoze buloase autoimune, limfocite în eczema atopică şi în limfoame
epidermotrope, histiocite şi macrofage în histiocitoză, papuloza limfomatoida.

 vezicula = leziune cavitara prin confluarea zone spongiotice mono sau multiloculare
subcornoase ostiale porale.

 pustula = spongioza + regrupare PMN +/- eozinofile.

degenerescenta balonizata – herpes virus.

degenerescenta hidropica (lichefactie) – vacuolizare a stratului bazal – in reactiile lichenoide.

degenerescenta reticulara (asociata frecvent cu balonizare dar si in reactiile buloase acute de

contact).

B. Leziuni histologice la nivelul jonctiunii dermo-epidermice

 îngroşarea membranei bazale- poate fi cauzată de depozitele de imunoglobuline, ca în

lupusul eritematos.

degenerescenţa vacuolară - este asociată frecvent cu exoseroza şi exocitoza(exemplu:

toxidermii). Vacuolizarea celulelor stratului bazat, ale căror organite sunt hidrolizate
(degenerescenţa hidrotică) o intalnim în lupusul eritematos.

tulburarea coeziunii dermo-epidermice cu apariţia de bule, întâlnită în pemfioidul bulos,

dermatita herpetiformă, epidermolizele buloase joncţionale.

2
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

întreruperea fragmentară a membranei bazale, întâlnită în eczeme de contact, datorata

exoserozei sau dat. Depozit dermic de corpi citoizi (formati prin eliminarea in directia derm a
unei celule apoptotice – in lichen postmedicam, poikilodermii).

C. Leziuni histologice la nivelul dermului:

~ tulburări vasculare: vasodilataţie, vasoconstricţie, obliterarea lumenului vascular prin

tromboze sau embolii, hemoragie, proliferări vasculare congenitale (angioame) sau dobândite
(ţesut de granulaţie).

~ infiltrate celulare- infiltratele inflamatorii din afecţiunile acute (erizipel, celulită, furuncul,
foliculite stafilococice, impetigo etc.) sunt caracterizate de exocitoza polinuclearelor şi
fenomene de vasodilataţie arteriolară, hiperpermeabilitate vasculară, edem. În inflamaţia
subacută apar în structura infiltratului celular histiocite, limfocite, plasmocite, în timp ce, în
infecţiile cronice (sifilis, tuberculoză, lepră) infiltratul este limfo-plasmocitar, la care, în timp, se
adaugă proliferarea fibroblastică şi remanierea colagenului. În anumite situaţii, infiltratele
celulare cronice dermice realizează granuloame, diferenţiate prin structura histologică.

Granulomul tuberculos (foliculul Koster) este constituit de la centru spre periferie din
următoarele zone: necroza de cazeificare (inconstantă), celule gigante Langhans, epitelioide,
coroană de limfocite.

Granulomul sifilitic, în care endoteliul este tumefiat. Uneori se produce obliterarea lumenului
vascular. Infiltratul perivascular este de tip limfoplasmocitar. În gome apar histiocite, epitelioide
şi fibroblaste.

Granulomul din lepra lepromatoasă - presupune un infiltrat masiv în dermul superficial,

separat de epiderm, constituit din histiocite bogate în bacili Hansen. Citoplasma acestor celule
este vacuolizată, de unde şi numele de celule spumoase Virchow. Limfocitele sunt puţine.

În lepra tuberculoidă aspectul este de nodul de tip sarcoidic, unde întâlnim celule gigante în
centru, înconjurate de celule epitelioide, iar la periferie se află limfocite.

Granulomul sarcoidic: folicul de celule epitelioide, având în centru câteva celule gigante ce
conţin incluzii citoplasmatice (corpii Schumann). În jurul epitelioidelor este o coroană de
limfocite şi scleroză colagenă.

~ proliferări celulare, unele benigne (fibrom, histiocitom, nevrom), altele maligne (sarcom,
limfom etc.).

3
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

~ degenerescenţe:

- degenerescenţa elastică: se obsevă prin coloraţii speciale (resorcină - fuxină - orceină).

Fibrele elastice alterate sunt transformate în conglomerate dezorganizate. O întâlnim în
elastoza actinică, , elastoliza, hiperelastoza, elastorexia.

- degenerescenţa hialină: apare material eozinofil, omogen, refringent, strălucitor,

colorabil în roşu prin reacţia PAS. Depunerea hialinului la nivelul pielii şi mucoaselor
bucală şi faringiană caracterizează hialinoza cutaneo-mucoasă (lipoid-proteinoza Urbach
Whiete), afecţiune congenitală şi familială, transmisă autosomal recesiv, determinată de
tulburări ale metabolismului proteo-lipidic. Degenerescenţa hialină o întâlnim deseori şi
în sclerodermia sistemică, porfirie, reactii lichenoide.

- degenerescenţa amiloidă: amiloidul este o substanţă de tip proteic cu structură

electrono - microscopică fibrilară care se colorează în roz cu hematoxilină - eozină şi roz
- roşu prin coloraţia PAS. După coloraţia cu roşu de Congo şi examinarea microscopică în
lumină polarizată, amiloidul prezintă birefringenţă verde - gălbuie. Amiloidul este
produs de fibroblaste. Depunerea amiloidului extracelular la nivel cutanat sau visceral
este apanajul amilozelor.

- degenerescenţa mucinoasă: mucina este constituită din mucopolizaharide acide (acidul

hialuronic, acidul condroitin sulfuric) şi, într-o proporţie mai mică, din mucopolizaharide
neutre. Se evidenţiază prin coloraţia cu albastru Alcian (aspect bleu pal) şi cu albastru de
toluidină (aspect roz, fiind coloraţie metacromatică). Această degenerescenţă o întâlnim
în mucinozele dermice şi mucinozele foliculare.

- degenerescenţa fibrinoidă: se întâlneşte în colagenoze majore şi în vasculite alergice.

Fibrinoidul este constituit din complexe antigen - anticorp şi complement + fibrinogen,
proteine plasmatice, Ig. Se depozitează în peretele vaselor şi între fibrele de colagen.
Reacţia PAS permite evidenţierea.

- degenerescenta calcară: este vorba de calcinoze “distrofice” care apar pe ţesut

conjunctiv anormal, cu afinitate crescută pentru calciu. Le întâlnim în colagenoze
(sclerodermie, dermatomiozită, lupus eritematos), dar şi în paniculite, porfiria cutanată
tardivă, sindromul Ehlers - Danlos, sindromul Werner, pseudoxanthomul elasticum,
sindromul Rothmund- Thompson, insuficienţa venoasă cronică (calcinoza flebopatică)
etc.

- necrobioza lipoidică: este frecventă la diabetici, in granulomul inelar. Aspecul clinic

este de placă sclero-atrofică. Examenul histopatologic arată o degenerescenţă fibrinoidă
a colagenului, înconjurată de infiltrat cu fibroblaste, limfocite şi histiocite, grupate mai

4
 3. Principalele procese histopatologice ale pielii

ales perivascular. Se asociază deseori cu celule epitelioide sau gigante – grnulom in

palisada Coloraţiile pentru grăsime evidenţiază depozitele de lipide din jurul plajelor de
necroză. Vasele mici sunt frecvent trombozate şi cu pereţii îngroşaţi .

- degenerescenta coloida = depunerea de material extracelular omogen gelatinos cu

compozitie variabila (millium coloid, tumori epiteliale).

- degenerescenta mixoida = depunerea sau inlocuirea t. Conj dermic cu un material

amorf bazofil: mixedem localizat, mucinoza papuloasa, scleredem si dermatomiozita.

~ atrofia dermului- subţierea întregului derm; atrofie epiteliala si disparitia desenului papilar.

~ scleroza - îngroşarea şi fibrozarea dermului; fibrele de colagen sunt îngroşate, orizontalizate şi

mai rigide.

~ sclero-atrofie – fibrele de colagen se retracta si comprima anexele.

~ incontinenta pigmentata – secundar leziunilor membranei bazale apare fuga pigmentului

melanic in dermul superficial.

D. Leziuni bistologice la nivelul hipodermului:

~ lipofagia- reprezintă resorbţia picăturilor de grăsime de către histiocite şi celule gigante.

Histiocitele se transformă în celule spun\oase (celule Touton).

~ atrofia paniculului adipos - reprezintă reducerea grăsimii. Lipoatrofia poate fi idiopatică

(boala Barraguer - Simons; panatrofia Grovers; sindromul Lowrence - Seip) sau secundară
(lipoatrofia insulinică; lipoatrotia localizată după injecţie intra şi sublezională de corticoid
depozit).

În situaţia în care grasimea este înlocuită cu ţesut conjunctiv proliferativ şi infiltrat inflamator,
vorbim de atrofia proliferativă (wucher atrofia), întâlnită în eritemul indurat Bazin.

~ citosteatonecroză- necroza celulelor adipoase hipodermice, cu reacţie secundară macrofagică

de tip "reacţie de corp străin" şi cu scleroză întinsă. Poate fi urmată de depuneri calcare.