INFECTII MICOTICE

FUNGII

Fungii sunt organisme eucariote, heterotrofe, înzestrate cu un bogat aparat enzimatic care
le permite prelucrarea unui număr mare de substanţe preluate din mediul exterior.
 Fungii pot fi: unicelulari (levuri) sau pluricelulari (dermatofiţi).
 La fungii pluricelulari, celulele sunt legate între ele şi alcătuiesc structuri filamentoase
numite hife. Totalitatea hifelor formează miceliul (thalul).
 Dezvoltarea fungilor este favorizată de prezenţa unui mediu aerob, umed, cu pH neutru şi
temperatură de 20-37°C. Creşterea lor este inhibată de uscăciune şi lumină.
 În raport cu nivelul invaziei, infecţiile fungice se împart în două mari grupe: micoze
superficiale şi micoze profunde.

În decursul timpului s-au propus mai multe clasificări, luându-se drept criteriu speciile de
paraziţi, substratul anatomic parazitat (epiderm, foliculi piloşi, unghii), intensitatea reacţiilor
inflamatorii sau zona topografică afectată.
Având în vedere modificările în timp ale speciilor de paraziţi ce intervin în producerea
diverselor micoze, preferăm, însă, clasificarea propusă de Goetz (1965), după criteriul
topografic.
I. Tinea capitis (pilomicoze)
a) uscate
• microsporia
• tricofiţia
• favus
b) inflamatorii
• tricofiţia supurată

II. Tinea faciei et barbae

a) foliculare
• sicozis parazitar
b) nefoliculare (tip herpes circinat)

III. Tinea corporis (tip herpes circinat)

IV.Tinea cruris
V. Tinea manum
VI. Tinea pedum
VII. Tinea unghium
VIII. Otomicoze
IX. Pitiriazis versicolor
X. Eritrasma
XI. Candidoze cutaneo-mucoase:
• infecţioase
• alergice
XII. Micozele profunde

MICOZELE SUPERFICIALE
Sunt micoze în care parazitul fungic atacă pielea, mucoasele şi anexele pielii (în particular părul).
După preferinţa localizării ele se subîmpart în:
• epidermofiţii (pielea glabră)
• onicomicoze (unghii)
• pilomicoze(foliculul pilosebaceu şi păr)
• candidoze (pliuri cutanate mari, mucoasa bucală şi genitală)

Dermatofiţii — forme clinice

I. Dermatofiţii ale pielii glabre
 Tinea corporis (herpes circinat)
 Tinea cruris (eczema marginată)
 Tinea faciei
 Tinea manuum
 Tinea pedis

II. Pilomicoze
 Tinea capitis
o f. uscată (microsporia, tricofiţia, favusul)
o f. supurată (kerion celsi)
 Tinea barbae (sicozis micotic)
III. Onicomicoze (Tinea unguium)

 Acest grup cuprinde trei genuri: Trichophyton, Epidermophyton şi Microsporum.

 După gazda de elecţie dermatofiţii pot fi: zoofili, geofili, antropofili.
 Cei care aparţin primelor două grupe produc la om leziuni cu caracter inflamator mai
pronunţat.
 Toate infecţiile cutanate cu dermatofiţi se numesc tinea.
 Aspectul variat al manifestărilor cutanate produse de infecţia cu dermatofiţi depinde de:
 specie,
 mărimea inoculului,
 regiunea topografică afectată,
 statusul imun al gazdei
  alţi factori care ţin de gazdă: factori genetici, rasiali, endocrini şi metabolici,
vârstă, sex, temperatură, integritatea şi turnoverul epidermului, concentraţia
acizilor graşi saturaţi din sebum.

TINEA CORPORIS
 Definiţie. Este o dermatofiţie a pielii glabre de pe trunchi şi membre. În ariile afectate este
posibilă şi infectarea părului de tip terminal.

 Patogenie. Rezervorul dermatofiţilor pielii glabre poate fi o leziune activă de la animal sau
om, solul (mai rar) sau o dermatofiţie cu altă localizare (unghii, scalp). Afectează ambele
sexe şi toate grupele de vârstă. Incubaţia este de circa 1-3 săptămâni.

Manifestări clinice
 Leziuni inelare, cu centrul palid cu tendinţă la vindecare datorită eliminării centrale a
fungilor şi periferia activă, mai eritematoasă decât centrul, uşor elevată şi bogată în
dermatofiţi. Aceste leziuni se extind centrifug şi pot conflua în plăci cu contur policiclic.
 Leziuni inflamatorii, burate cu vezicule şi/sau pustule.
 Leziuni discret inflamatorii, limitate, inconstant acoperite de scuame.
 Perifoliculite, nodozităţi inflamatorii, localizate la nivelul gambelor la femeile care se
epilează.

Diagnostic diferential.
• dermatita seboreică (este simetrică şi frecvent asociată cu manifestări de seboree a scalpului)
• Psoriazis
• lichen simplex
• eczema numulară
• pitiriazis rozat
• Candidoză
• pitiriazis versicolor.

TINEA CRURIS
 Definiţie. Este infecţia dermatofitică a regiunii inghinale. Se mai numeşte şi eczema
marginatum (Hebra).

 Patogenie. Contaminarea este favorizată de umiditatea ridicată din regiunea inghinală.

Infectarea se produce prin autoinoculare de la un alt focar dermatofitic propriu sau
heteroinoculare (prin folosirea comună a unor obiecte de uz personal şi, uneori, prin contact
sexual).
 Afectează mai frecvent bărbaţii.
Manifestări clinice
 Plăci eritematoase, cu contur policiclic, bine delimitate, cu marginile supradenivelate, care au
tendinţă la extindere spre regiunea lombosacrală, organele genitale externe, fese, abdomenul
inferior.
 Uneori pot apărea leziuni satelite.
 Umiditatea crescută a zonei face prezenţa scuamelor inconstantă.
 La persoanele obeze macerarea conduce la apariţia de fisuri în pliurile inghinale.
 Periferia leziunilor poate fi marcată de noduli inflamatori şi pustule.
 Pruritul este o trăsătură constantă.

Diagnostic diferentiat.
 intertrigo-ul candidozic
 intertrigo-ul bacterian
 psoriazisul inversat
 eczema atopică
 mycozisul fungoid
 dermatita de contact
 pemfigusul benign Hailey-Hailey.

TINEA FACIEI
 Definiţie. Prin tinea faciei se înţeleg dermatofiţiile feţei. Nu include dermatofiţiile ariilor
păroase ale feţei la bărbaţi (mustaţa, barba).
 Patogenie. Contaminarea se poate face prin hetero- sau autoinoculare.

Manifestări clinice
 plăci circinate, cu margini supradenivelate (aspectul clasic)
 leziuni eritematoase maculare cu sau fără scuame
 leziuni papuloase.
 Leziunile se însoţesc frecvent de prurit şi senzaţie de arsură, simptome exacerbate de
expunerea la soare.
Diagnostic diferential
 lupus eritematos discoid
 erupţie polimorfă la lumină
 dermatită seboreică
 psoriazis.

TINEA MANUM
 Definiţie. Denumirea de tinea manuum este utilizată pentru infecţiile dermatofitice ale
palmei.
 Patogenie. Rezervorul dermatofitic este un animal parazitat sau o altă regiune infectată a
corpului (de regulă piciorul). Infecţia este favorizată de macerarea (de obicei profesională) a
tegumentelor şi de o circulaţie periferică deficitară.
 Manifestări clinice
a) forma hiperkeratozică, cu afectare difuză a mâinii, fisuri şi accentuarea pliurilor palmare;
b) forma exudativă, veziculoasă;
c) forma uscată cu descuamare accentuată.

Diagnostic diferential
 eczema cronică a mâinilor
 dermatita de contact iritativă
 psoriazisul palmar
 luesul secundar
 pitiriazis rubra pilar.

TINEA PEDIS
 Definiţie. Este o dermatofiţie a piciorului.
 Patogenie. Grefarea dermatofiţilor este favorizată de maceraţia pielii spaţiului
interdigitoplantar (la cei care poartă încălţăminte neadecvată sau care practică sporturi
acvatice), de prezenţa tulburărilor circulatorii şi de expunerea directă la agentul cauzal
(mersul desculţ).

 Manifestări clinice
• Forma hiperkeratozică uscată.
 Afectează de obicei întreaga plantă.
 Tegumentele sunt discret eritematoase şi acoperite de scuame fine, argintii.
 Pruritul este intens.
 Leziunile se pot extinde şi spre faţa dorsală a piciorului (“în mocasin”).

• Forma intertriginoasă.
 Tegumentele spaţiului interdigital sunt macerate, fisurate şi se descuamează.
 Uneori leziunile se extind şi pe faţa plantară a degetelor.
 Pruritul este constant prezent şi este accentuat de căldură şi de suprainfecţia bacteriană.

• Forma exudativă, veziculo-buloasă, (dishidrozică).

 Apariţia veziculo-bulelor este precedată uneori de macerarea tegumentelor spaţiilor
interdigitale.
 Leziunile pot afecta întreaga plantă.
 În evoluţie, veziculele se rup şi generează mici leziuni inflamatorii, mărginite de un
guleraş scuamos.
  Leziuni dishidrozice pot fi prezente şi la nivelul mâinilor cu semnificaţia unor manifestări
de hipersensibilizare la distanţă.

 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL.
• eritrasma (prezintă leziuni strict limitate la spaţiile interdigitale)
• infecţii bacteriene,
• psoriazis vulgar/pustulos,
• dermatită de contact.

TINEA CAPITIS
 Definiţie. Este o dermatofiţie care afectează regiunea scalpului.
 Patogenie. Contaminarea firului de păr se face prin sporii care se desprind de la indivizii
parazitaţi. Inocularea este favorizată de microtraumatisme. Incubaţia este de aproximativ 3
săptămâni.
 Firul de păr poate fi parazitat:
a) ectotrix — sporii sunt dispuşi în manşon în jurul tijei (microsporie);
b) endotrix — sporii se formează în interiorul tijei (tricofiţie).

 Manifestări clinice

MICROSPORIA.
 Afectează de obicei copiii de vârstă şcolară Este de 4 ori mai frecventă la băieţi.
 Chiar netratată se vindecă la pubertate, probabil datorită modificării compoziţiei
sebumului.
 Clinic se manifestă prin plăci alopecice rotunde, bine delimitate, mari, cu suprafaţa
scuamoasă şi cu fenomene inflamatorii variabile ca intensitate. Perii parazitaţi “înveliţi” de
spori sunt cenuşii, fără luciu şi se rup uşor la câţiva mm de la emergenţă.
 La examinarea cu lampa Wood prezintă o fluorescenţă verzuie.

TRICOFIŢIA.
 Afectează mai frecvent băieţii.
 Clinic se observă plăci alopecice multiple, mai mici decât cele din microsporie, discret
scuamoase, neinflamatorii, cu contur policiclic.
 Perii parazitaţi se rup de la emergenţă, porţiunea rămasă fiind vizibilă ca “puncte negre”.
 Ca şi microsporia, are tendinţă de vindecare spontană la pubertate.

FAVUSUL.
Afectează mai ales copiii şi este puţin contagios.
 Este favorizat de promiscuitate, igienă deficitară, subalimentaţie.
  Se caracterizează prin leziuni inflamatorii cu evoluţie centrifugă, pe suprafaţa cărora se
află scuame galbene (“ca sulful”), în formă de farfurie. Acestea se constituie în jurul
foliculilor piloşi fiind centrate de mai multe fire de păr.
 Părul este parazitat endotrix.
 Vindecarea leziunilor favice se face cu alopecie cicatricială datorită afectării profunde a
foliculului pilos prin reacţie inflamatorie granulomatoasă.
 Spre deosebire de celelate două forme de tinea capitis, favusul nu are tendinţă de
remisiune spontană la pubertate.
 Favusul trebuie diferenţiat de: afecţiunile care produc alopecii în luminişuri asociate cu
fenomene inflamatorii, alopecia areata, alopecia traumatică, impetigo, LE discoid, lichen
plan.

KERION CELSI
 Definiţie. Este un granulom inflamator de etiologie fungică care afectează ariile păroase ale
scalpului şi bărbii.
 Etiologie. Agentul etiologic este de obicei un dermatofit zoofil, mai rar geofil sau antropofil.
 Manifestări clinice. Kerionul este o formaţiune pseudotumorală inflamatorie, cu peri rari pe
suprafaţă. Firele parazitate sunt uşor de îndepărtat. Din foliculii piloşi se evacuează puroi. În
evoluţie leziunile se acoperă de cruste. Se însoţeşte de adenopatie inflamatorie loco-
regională.

TINEA – Diagnostic de laborator

Examinarea la microscopul optic. Se poate face pe două tipuri de preparate:
Preparat proaspăt.
• Se recoltează: scuame din periferia leziunilor, peri parazitaţi sau fragmente de unghii
afectate. Aceste produse sunt examinate la MO după tratare cu KOH soluţie 20%, care are
rolul de a disocia keratina şi de a permite vizualizarea filamentelor miceliene şi a sporilor.
Preparat colorat.
• După tratare cu KOH, lama se colorează cu cerneală Parker, care permite o mai bună
vizualizare a hifelor şi sporilor.
• Cultura pe mediul Sabouraud.
• Examenul la lampa Wood.

TINEA – Tratament
• Poliene • Clotrimazol
• Nistatin • Miconazol
• Natamicina • Econazol
• Amfotericina B • Ketoconazol
• Imidazoli • Sulconazol
 • Triazoli • Morfoline Amorolfina
• Itraconazol • Diverse
• Fluconazol • Griseofulvina
• Alilamine • Flucitozina
• Naftifina • Ciclopiroxolamina
• Terbinafina

TINEA BARBAE
 Definiţie. Este o dermatofiţie a firelor de păr terminale ale bărbii şi mustăţii. Afectează
bărbatul adult (sicozis micotic).
 Patogenie. Este similară cu cea de la tinea capitis
 Manifestări clinice
 Se caracterizează prin leziuni inflamatorii foliculare pustuloase, care alcătuiesc tabloul
clasic al sicozisului parazitar.
 Perii parazitaţi sunt uşor detaşabili prin pensare.
 Manifestările subiective sunt foarte discrete şi discordante cu severitatea semnelor
clinice, element important de diagnostic diferenţial cu sicozisul stafilococic.
 Unele leziuni mai puţin severe constau din plăci eritemato - scuamoase, cu perii
parazitaţi, rupţi la câţiva mm de la emergenţă.

Iagnostic diferential.
• sicozisul stafilococic
• foliculita bacteriană
• pseudofoliculita bărbii

LEVUROZE
• Cele mai importante levuroze sunt:
• Candidozele
• pitiriazisul versicolor
• criptococoza.

CANDIDOZA
 Definiţie. Sunt afecţiuni provocate de levuri din genul Candida, mai ales de specia C.
albicans şi, ocazional, de alte specii.
 Etiologie. Genul Candida cuprinde peste 100 de specii. C. albicans poate produce infecţii
superficiale ale mucoaselor şi pielii şi infecţii profunde ale organelor interne (endocardită,
meningită etc) în condiţii de imunodepresie.
 PATOGENIE. - C. albicans este un comensal al tubului digestiv şi vaginului. Nu aparţine
florei cutanate normale. Alterarea echilibrului imunobiologic conduce la apariţia bolii;
Condiţiile care favorizează candidozele sunt:
- fiziologice - sarcina;
- patologice
o boli endocrine (diabet, sindrom Cushing, boala Addison, hipotiroidia),
o deficitul de fier,
o SIDA,
o leziuni cutanate cu pierdere de substanţă,
o sindrom Sjogren (flux salivar scăzut), dezechilibrul florei
o intestinale şi cutanate;
o iatrogene - glucocorticoizi, antibiotice cu spectru larg.

CANDIDOZA – forme clinice

1. Candidoze cutanate:
a) Intertrigo candidozic
b) Candidoza “de scutece”
c) Foliculite şi perifoliculite candidozice
2. Candidoze mucose:
a) Cheilita angulară
b) Stomatita candidozică
c) Vulvovaginita candidozică
d) Balanita şi balanopostita candidozică
e) Candidoza perianală
3. Onixisul şi perionixisul candidozic
4. Candidoze sistemice cu manifestări cutanate

1.a INTERTRIGO CANDIDOZIC

 Este favorizat de maceraţia tegumentelor din pliuri, agravată de igiena precară, obezitate,
factori profesionali (cofetari, ospătari).
 Se localizează în pliurile axilare, submamare, inghinale, interfesier, spaţiul III interdigital
de la mână, spaţiile interdigitale de la picioare.

MANIFESTĂRI CLINICE.
 Se manifestă prin plăci sau placarde eritematoase, exudative, uşor infiltrate, care se
extind dincolo de aria de contact intertegumentară; au marginile marcate de un guleraş
scuamos, iar
 în periferie leziuni satelite izolate, papuloase sau pustuloase.
 Pe suprafaţa leziunilor pot apărea pustule subcornoase a căror rupere produce eroziuni
acoperite de depozite albicioase.
 Se însoţesc de prurit şi senzaţie de arsură.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
 intertrigo microbian
 intertrigo dermatofitic
 Eritrasma
 psoriazis inversat
 dermatita seboreică
 pemfigusul benign Hailey-Hailey.

1.b CANDIDOZA “DE SCUTECE”

 Afectează zona fesieră şi genitală a sugarului, fiind favorizată de umiditatea crescută din
această regiune.
 Complică de obicei o candidoză digestivă. Se grefează frecvent pe o dermatoză iritativă
preexistentă.
 Este favorizată de topicele cu antibiotice sau corticoizi, care produc dezechilibre ale florei
cutanate normale

MANIFESTĂRI CLINICE.
 Se caracterizează prin leziuni veziculo-pustuloase pe fond eritematos, localizate iniţial
perianal şi care se extind apoi şi genito-fesier. Marginea este policiclică şi marcată de un
guleraş cuamos,
 iar în periferie pot să apară leziuni satelite.
 La sugar s-au descris forme generalizate (uscată, exudativă sau eritrodermică).

1.c FOLICULITE ŞI PERIFOLICULITE CANDIDOZICE

• Apar la imunodepresaţi, toxicomani sau secundar antibioterapiei.

2.a CHEILITA ANGULARĂ

• Perleş, zăbăluţă.
• Factorii favorizanţi ai apariţiei leziunilor sunt mecanici (adâncimea pliului, umiditatea
crescută) şi nutriţionali.
• Poate fi acută sau cronică.

MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se localizează la nivelul comisurilor bucale, care prezintă fisuri dureroase, acoperite cu
depozite alb-cremoase. Leziunile se pot extinde şi pe tegumentele periorale.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL:
• cheilita angulară streptococică
• sifilide secundare ragadiforme.

2.b STOMATITA CANDIDOZICĂ

• Mărgăritărelul, muguet.
• Se întâlneşte frecvent la nou-născut datorită insuficienţei secreţiei salivare. Uneori,
contaminarea are loc în timpul naşterii de la mama cu vaginită candidozică.
• Apariţia ei la adult este un semn de imunodepresie.
• În cazul asocierii cu SIDA leziunile se extind şi pe esofag

MANIFESTĂRI CLINICE.
• Mucoasa orală este difuz eritematoasă, lucioasă, cu depozite albgrunjoase (constituite din
elule epiteliale descuamate, fibrină, leucocite, micelii, detritusuri alimentare) care se
detaşează uşor lăsând suprafeţe erodate. Limba este depapilată.
• Pacienţii au senzaţii de arsură şi gust metalic.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL.
• lichen plan
• leucoplazia.

2.c VULVOVAGINITA CANDIDOZICĂ

• Este frecventă în sarcină şi în perioada premenstruală.
• Deşi afectează mai ales persoanele active sexual a fost descrisă şi la vârste extreme.
• Cronicizarea conduce la atrofia mucoasei şi la dispareunie.

MANIFESTĂRI CLINICE.
• Se caracterizează prin prezenţa unei secreţii vaginale alb-cremoase.
• Mucoasa vulvară şi tegumentele adiacente sunt eritematoase, pruriginoase, sensibile, cu
depozite albicioase pe suprafaţă, uşor detaşabile.
• Se poate extinde la perineu şi la tegumentele inghinale, unde produce aspectul clasic de
intertrigo candidozic.

2.d BALANITA ŞI BALANOPOSTITA CANDIDOZICĂ

• Afectează de obicei bărbaţii necircumcişi, sursa fiind cel mai adesea partenera purtătoare
asimptomatică de Candida sau cu vulvovaginita candidozică.
• Aspectul clinic este variabil
MANIFESTĂRI CLINICE
• forma uşoară — papule mici, eritematoase,
o localizate pe gland,
o care se pot remite spontan sau pot evolua spre formare de vezicule şi pustule
o şi care în final lasă o suprafaţă care se descuamează;
• forma severă: modificările inflamatorii afectează glandul şi prepuţul şi
o se însoţesc de senzaţie de arsură şi prurit.
o Mucoasa este erodată, acoperită de depozite cremoase, cazeoase.
o Se poate complica cu fimoză sau parafimoză.
o Este posibilă extinderea la tegumentele inghino-scrotale.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
• lues secundar
• herpes genital
• dermatită de contact
• balanită cu plasmocite
• eritroplazie Queyrat.