 Dermatofiţi

◦ un grup de ciuperci care au capacitatea

de a invada ţesuturile keratinizate (piele,
păr, unghii) şi de a produce afecţiuni care
poartă denumirea de dermatofiţii
 Dermatofiţiile
◦ afecţiuni cutanate frecvente care
reprezintă adevărate probleme de
sănătate publică prin prevalenţa lor şi prin
morbidităţile asociate
 Dermatofiţii au trei rezervoare majore:
 omul - dermatofiţi antropofili  infectează în
primul rând omul şi foarte rar alte animale,
 animalele - dermatofiţi zoofili  infectează
animalele sau sunt asociate animalelor dar
ocazional infectează şi omul,
 solul - dermatofiţi geofili  în materialele
keratinizate aflate în sol pe cale de
descompunere, pot cauza infecţii la animale şi
oameni.
 Dermatofiţii aparţin la trei genuri:
◦ Trichophyton
 T. rubrum
 T. mentagrophytes
 T. violaceum
 T. verrucosum
 T. tonsurans
◦ Microsporum
 M. canis
 M. audouinii
◦ Epidermophyton
 E. floccosum
 Examenul direct la microscopul optic
◦ constă din recoltarea materialului patologic din
leziunile cutanate care va fi examinat direct la
microscopul optic şi se vor evidenţia filamentele
miceliene sau sporii.
 Însǎmânţarea pe mediul de culturǎ
Sabouraud
◦ pentru a putea specifica şi specia de dermatofit
 Tehnici PCR de identificare a AND-ului fungic
◦ Pot identifica specia fungică în cîteva ore direct din
produsul patologic
 Infecţiile cauzate de dermatofiţi sunt denumite
în funcţie de denumirea în limba latină a
localizării anatomice:
 tinea capitis (scalp, sprâncene şi gene),
 tinea barbae (barbă şi mustaţă),
 tinea corporis (pielea glabră),
 tinea cruris (inghinal),
 tinea manum (mâna),
 tinea pedis (picior),
 tinea unguium (unghii).
 Afectează 10-30% dintre adulţi, dar poate ajunge la
75% în anumite grupuri ocupaţionale (mineri, sportivi)
 În condiţii de căldură şi umiditate a spaţiilor
interdigito-plantare, favorizate de portul încălţămintei
puţin permeabile, a ciorapilor care favorizează
transpiraţia locală şi împiedică evaporarea
 Transmitere:
 directă de la bolnav la omul sănătos,
 indirectă prin folosirea de ciorapi, încălţăminte,
prosoape de la bolnavi, folosirea în comun a băilor,
bazinelor de înot, ştrandurilor, sălilor de sport
(„boala atleţilor” sau „piciorul de atlet”).
 Interdigitală (intertriginoasă)
◦ piele macerată, albicioasă, fisurată şi erodată la nivelul
spaţiilor interdigito-plantare 4 şi 3
 Cronică hiperkeratozică
◦ cu scuame fine, uscate, albicioase care acoperă planta,
călcâiele şi marginile picioarelor (picior în mocasin)
 Inflamatorie (dishidrozică, veziculoasă)
◦ cu formarea de vezicule, pustule sau chiar bule (T.
mentagrophytes)
 Examenul microscopic direct
◦ filamente miceliene

 Cultura pe mediul Sabouraud

 T. rubrum,
 T. mentagrophytes var. interdigitale
 E. floccosum
 Profilactic:
 evitarea purtǎrii şosetelor şi încălţǎmintei de
cǎtre mai multe persoane,
 evitarea şosetelor din fibre sintetice,
 reducerea transpiraţiei picioarelor,
 uscarea şi pudrarea spaţiilor interdigitale după
baie,
 purtarea papucilor în sǎlile de baie și piscine.
 Mai frecventă la bărbaţi
 Favorizată de căldură şi umiditatea crescută
 Transmitere: prin lenjerie şi prosoape, contaminarea
interconjugală,
 Debut - pe faţa superioară şi internă a coapselor, leziuni
eritematoase, de 1 cm, pruriginoase, de un roşu aprins,
acoperite de o scuamă fină.
 În evoluţie - leziunile se extind şi confluează placarde
eritemato-scuamoase, pruriginoase, cu centrul palid şi
periferia policiclică eritemato-veziculo-scuamoasă 
extindere centrifugă prin marginile lor pe faţa internă a
coapsei, uni sau bilaterală,  pe scrot şi şanţul interfesier
 Examenul microscopic direct
◦ filamente miceliene

 Cultura pe mediul Sabouraud

◦ T. rubrum,
◦ T. mentagrophytes var. interdigitale
◦ E. floccosum
 Secundară de obicei tinea pedis
 Cele mai multe infecţii sunt datorate T. rubrum
 Este afectat de obicei tegumentul palmar şi
interdigital, de cele mai multe unilateral
 Forme clinice
◦ Tinea manum dishidrozică (veziculoasă)
◦ Tinea manum hiperkeratozică
 Dermatofiţia cu localizare la nivelul pielii
glabre a trunchiului, membrelor şi feţei
 Clinic
 plǎci sau placarde rotunde/ovalare/inelare,
bine delimitate, pruriginoase, acoperite de
scuame, având ca şi caracteristică marginea
eritemato-veziculo-scuamoasă cu evoluţie
centrifugă şi centrul cu tendinţă de vindecare
 pot persista săptămâni şi chiar ani
 Examenul microscopic direct
 filamente miceliene

 Cultura pe mediul Sabouraud

 Microsporum canis,
 T. rubrum,
 T. mentagrophytes var. interdigitale,
 E. floccosum.
1. Onicomicoza distală și laterală
• debutează la nivelul marginii libere a lamei unghiale cu
hiperkeratoză subunghială, unghia devenind friabilă,
marginea liberă se desprinde de pe patul ei lăsând o
cavitate caracteristică
2. Onicomicoza proximală
3. Onicomicoza albă superficială
4. Onicomicoza distrofică
1. Onicomicoza distală și laterală
2. Onicomicoza proximală - invazia pliului proximal
cu modificarea lunulei şi apoi a întregii suprafeţe
unghiale (Candida)
3. Onicomicoza albă superficială
4. Onicomicoza distrofică
1. Onicomicoza distală și laterală
2. Onicomicoza proximală
3. Onicomicoza albă superficială - insule albe,
opace, bine delimitate, situate pe suprafaţa lamei
unghiale
4. Onicomicoza distrofică
 Tratamentul onicomicozei este de lungă
durată, iar nerezolvarea completă duce la
perpetuarea unui focar micotic nesterilizat
 Nu orice modificare de culoare a unghiei
presupune obligatoriu existenţa
onicomicozei!!
 Pentru un diagnostic de certitudine este
necesară efectuarea examenului micologic
 Infecţii dermatofitice cauzate de
parazitarea firului de păr, în special a
pielii păroase a capului purtând
denumirea de tinea capitis
 Localizarea la nivelul bărbii este mai rară
 Vârsta – predominant prepubertară, rareori la
adulţi
 Contaminare:
 directă de la copil la copil sau de la animal
la copil
 indirectă prin obiecte: şepci, căciuli
 Infecţia poate varia:
 de la uşoară cu câteva plăci eritemato-
scuamoase cu fire de păr cenuşii, rupte la diverse
niveluri,
 până la reacţii inflamatorii foliculare severe cu
formarea de leziuni pseudotumorale, însoţite
uneori de febră, stare generală modificată şi
adenopatie regională, care lasă rezidual zone
extinse de alopecie cicatricială
 Pilomicozǎ foarte contagioasă întâlnită la
copiii şcolari şi preşcolari, în special băieţi,
putând evolua în mici epidemii în grădiniţe şi
şcoli
 Agenţii etiologici aparţin genului
Microsporum care pot fi antropofili (M.
audouinii) sau zoofili (M. canis)
 Clinic:
 Plăci alopecice eritemato-scuamoase, rotund-
ovalare, cu dimensiuni de până la 6 cm, bine
delimitate („ca trase cu compasul”), în număr de
una şi mai rar 2-3.
 Scuamele sunt de culoare alb-cenuşie, uscate,
cu aspect tărâţos.
 Firele de păr sunt friabile, de culoare cenuşie,
rupându-se toate la acelaşi nivel la 3-4 mm de
la emergenţă dând aspectul de tondantă (gazon
tuns scurt)
 Examenul microscopic direct
◦ fire de păr învelite de un manşon de microspori
(ectothrix) cu aspectul de „dat prin ulei şi apoi
prin făină”
 Cultura pe mediul Sabouraud
◦ evidenţiază specia de dermatofit: M. canis, M.
audouinii
 Examinarea cu lampa Wood
◦ fluorescenţă verzuie strălucitoare
 Pilomicoză contagioasă care afectează cel mai
frecvent copiii şi foarte rar adulţii.
 Se atenuează şi dispare spontan la pubertate
 Clinic:
 plăci alopecice eritemato-scuamoase, relativ
numeroase, cu dimensiuni mai mici decât în
microsporie de 0,5-1 cm, cu formă neregulată,
acoperite de scuame uscate, aderente, tǎrâţoase,
 firele de păr de la nivelul leziunilor sunt rărite, de
culoare cenuşie şi sunt rupte la niveluri diferite, la
circa 1-3 mm de suprafaţa pielii sau sunt rupte
chiar de la emergenţa lor şi apar ca nişte puncte
negre
 Examenul microscopic direct
◦ parazitarea firului de păr de tip endothrix, cu
spori mici situaţi în interiorul acestuia, cu
aspectul de „sac plin cu nuci”
 Cultura pe mediul Sabouraud
◦ evidenţiază specia de dermatofit: T. violaceum,
T. tonsurans
 Examinarea cu lampa Wood
◦ nu emite nici o fluorescenţă
 Cauzată de agenţi micotici zoofili (T. verrucosum,
T. quinckeanum, T. mentagrophytes var.
asteroides, uneori și M. canis),
 Sursa: animalele bolnave (căţei, pisici, cai, vaci,
şoareci, şobolani)
 Forme clinice:
 Kerion celsi
 Sicozis tricofitic
 Afectează copiii preşcolari şi şcolari din mediul rural,
dar mai rar şi adulţii
 La copii se localizează în pielea păroasă a capului iar
la adult este mai frecvent la nivelul bărbii
 Clinic:
◦ La debut: un placard alopecic eritemato-scuamos, cu
pustule pe suprafaţă, cu supuraţie ce se întinde până
în profunzimea foliculului pilos
◦ În evoluţie: placardul se extinde prin periferia lui şi se
reliefează luând un aspect pseudotumoral, se acoperă
cu cruste gălbui-brune
◦ Firele de păr se eliminǎ spontan
◦ Pot exista leziuni multiple
◦ În lipsa tratamentului se ajunge la alopecie cicatricială
 Examenul microscopic direct
◦ parazitarea firului de păr de tip ecto-endothrix
 Cultura pe mediul Sabouraud
◦ evidenţiază specia de dermatofit: T.
quinckeanum, T. verrucosum
 Examinarea cu lampa Wood
◦ nu emite nici o fluorescenţă
 Tricofiţia inflamatorie a bărbii sau mustăţii
 Apare frecvent la crescǎtorii de animale
 Clinic:
 noduli inflamatori, eritematoşi, de aspect
furunculoid, izolaţi sau grupaţi în placarde
infiltrate
 firele de păr parazitate sunt rupte la
emergenţă sau sunt expulzaţi şi lasă o zonă
de atrofie cicatricială definitivă
 Afecţiune rară în prezent, dar frecventă în
trecut
 Afectează îndeosebi copiii din mediul rural,
din zonele sărace
 Evoluţie cronică de ani de zile spre o cicatrice
atrofică, inestetică, cu alopecie definitivă fără
tendinţă spontană de vindecare la pubertate