Catedra de Microbiologie clinica

Dermatofitii ale pielii si scalpului

Student: Isfan Georgiana Anul: IV MG Seria: C Grupa: 34

GENERALITATI
Infectiile fungice se pot limita la nivelul pielii, scalpului sau pot penetra stratul de keratinocite al epidermei, unghiilor si parului. Micozele apar in special la persoanele cu o imunitate deprimata dar nu numai. Fungii se impart in 3 mari grupe : - dermatofiti - levuri - mucegaiuri Dermatofitii Genuri Epidermophyton Microsporum Specii E. floccosum, E. stockdaleae M. audounii var. langeroni, M cookie, M. canis, M. persicolor, etc. T. rubrum, T. verrucosum, T. Violaceum, etc.

Dermatofiti

Trichophyton

Dermatofitii reprezinta un grup de fungi cu capacitate de invazie in profunzimea stratului corneean epidermic si al tesutului keratinizat (par, unghii). Semnificatie clinica Infectiile produse de dermatofiti se impart astfel : cele transmise de la om la om => antropofile cele transmise de la animal la om => zoofile cele transmise de la nivelul solului la om => geofile In functie de regiunea corpului in care cantoneaza, dermatofitii se pot localiza cu precadere (fig 1) : la nivelul piciorului = tinea pedis la nivelul mainii = tinea manum la nivelul unghiei = onicomicoze la nivel inghino-crural = intertigo inghino-crural la nivelul scalpului => Favusul la nivelul fetei = tinea faciei - herpesul cincinat al fetei - sicozisul barbii

I. Pilomicozele = sunt dermatoze ce intereseaza predominant firul de par. In functie de

localizare se descriu tinea capitis care intereseaza predominant copiii si tinea barbae intalnita la adulti.

II. Dermatofitiile scalpului sunt clasificate in: 1.Pilomicoze tondante: microsporia si trofitia uscata 2.Pilomicoze inflamatorii: tricofitia inflamatorie si favusul
Microsporia - este o pilomicoza tondanta, contagioasa, care apare frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 5-15 ani, si care are caracter autolimitant. Etiologie: - cel mai des implicat este Microsporum canis, dar pot fi izolate specii ca Microsporum audouini, Microsporum ferugineum, Microsporum gypseum. Rezervorul de paraziti il constituie copilul bolnav sau animalele de casa (caini, pisici). Clinic:

- leziunile care apar sunt situate la nivelul scalpului, si sunt dispuse sub forma unor placi de dimensiuni mari (2-10 cm), rotunde, ovalare, bine delimitate, discret eritematoase. Suprafata lor este acoperita cu scuame fine pitiriaziforme. - firele de par situate pe suprafata placilor sunt rupte, lipsite de luciu cu tonicitate pastrata. Trofitia uscata a scalpului - este o pilomicoza mai putin contagioasa, cu evolutie cronica. Se intalneste frecvent in copilarie, iar focarul permanent de boala il constituie cazurile de tricofitie cronica a adultului. Etiologie: - Trichophyton tonsurans, violaceum, quinckenaum. Clinic: - leziunile caracteristice sunt situate pe scalp sub forma de placi de dimensiuni mici, numeroase, cu un contur vag cirucular si neregulat. Placile sunt acoperite de scuame furfuracee, iar firele de par sunt rupte la distante inegale. Tricofitia inflamatorie - este o micoza de tip inflamator cu localizare la nivelul scalpului la copii si la adulti in barba si mustata. Etiologie: - boala este determinata de specii zoofile, iar sursa de infectie o reprezinta cabalinele, bovinele, cainii si pisicile. Clinic: - se caracterizeaza prin placi inflamatorii cu aspect pseudotumoral, dureroase, rotunde, bine delimitate numite kerion celsi. Leziunile sunt insotite de adenita satelita dureroasa. Favusul - este pilomicoza cu evolutie cronica, fiind mai putin contagios. - este favorizat de igiena deficitara si de subalimentatie, raportandu-se cazuri familiale. Etiologie : - produs de T. schoenleinii Clinic : - numeroase cruste cu localizare la nivelul scalpului in special la femei si copii care este responsabila de alopecia cicatriceala Sicozisul barbii = produs de T. verrucosum - aspect: multiple pustule si scuame localizate - localizare : la nivelul barbii si gatului

III. Tinea faciei = herpesul cincinat al fetei

Etiologie: - in etiologia acestui tip de afectiune pot fi implicati oricare din genurile si speciile de dermatofiti Clinic

- afectiunea se caracterizeaza printr-o leziune de herpes cincinat cu localizare pe fata - aspect: eritem, scuame si durere locala - tinea faciei este o micoza ce afecteaza pielea glabra ( pielea lipsita de par) de la nivelul fetei, inclusiv pleoapele.

IV. Otomicozele - sunt afectiuni ce intereseaza conductul auditiv extern, produse de dermatofiti in asociere
cu mucegaiuri si germeni oportunisti. Clinic: se caracterizeaza prin eritem descuamativ , fisuri si prurit intens.

V. Tinea corporis sau infectia diseminata a pielii glabre

Etiologie: - dermatofitii mai frecvent implicati in etiologia bolii sunt Microsporum canis, Trichophyton mentographytes asteroides, Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum. Clinic - tinea corporis se caracterizeaza prin aparitia unor placi eritemo- scuamoase sau eritematoase, cu chenar vezicular, rotunde si bine delimitate. - atunci cand leziunile sunt produse de dermatofiti zoofili, placa lezionala este reliefata, dureroasa, acoperita cu papulo-pustule si cruste - se asociaza cu limfangite si adenite regionale dureroase, iar leziunea este denumita herpes circinat subinflamator sau foliculita Leloir.

VI. Tinea manum dermatofitia mainii

Tinea manum este micoza superficiala a palmei Etiologie: - Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton mentographytes interdigitalis. Clinic: Si in cazul acestei forme de micoza se disting mai multe aspecte: - forma uscata: cu descuamare difuza - forma exudativa: veziculoasa -forma hiperkeratozica: caracterizata prin fisuri si accentuarea pliurilor palmare.

VII. Tinea pedis dermatofitia piciorului

Tinea pedis este dermatomicoza vietii modern Etiologie: - Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton mentographytes interdigitalis. Clinic, se descriu trei tipuri: - tinea pedis intertriginoasa ce se caracterizeaza de un epiderm alb macerat, discret eritematos si fisuri la nivelul spatiilor interdigitale. Leziunile sunt pruriginoase si uneori

dureroase, iar in sezoanele calde se pot extinde in regiunea plantara sau fata dorsala a piciorului. - tinea pedis dishidroziforma se caracterizeaza prin leziuni de tip eritemato-veziculos, dispuse in placi si placarde cu evolutie excentrica si margini policiclice. Uneori pot lua aspect inflamator violent cu edem important, cu aparitia de leziuni buloase si dureroase. Localizarea leziunilor este de regula simetrica, interesand ambele picioare cu sediu la nivelul spatiilor interdigitale, marginile picioarelor antero-lateral si scobitura plantara - tinea pedis uscata, scuamoasa, este o forma cronica de micoza, ce se caracterizeaza prin placarde discret eritematoase acoperite de scuame hiperkeratozice si fisuri. Localizarea este caracteristica la nivelul calcaiului si boltii plantare.

VIII. Tinea unghium = onicomicoze

Etiologie : - produse de dermatofiti din genul Trichophyton: speciile rubrum, violaceum si mentagrohytes interdigitale Clinic : - afectiunea debuteaza la extremitatea distala sau de la marginea laterala a unghiei. Leziunea de debut este o mica pata triunghiulara, de culoare alb-galbuie, lipsita de luciu, care se inchide progresiv. Lama unghiala se ingroasa, devine mata si friabila. Subunghial se constituie un depozit stratificat, care ridica unghia de pe patul unghial.

IX. Tinea cruris = intertigo inghino-crural

Tinea cruris (epidermofitie inghinala sau eczema marginum Hebra) este micoza pliurilor inghinale. Etilogie: - de aparitia acestui tip de dermatofitie sunt dermatofitii antropofili si zoofili ca: Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton verrucosum. - contaminarea si dezvoltarea leziunilor este favorizata de o predispozitie individuala, dar si de factori locali ca transpiratia abundenta sau obezitatea . Afectiunea se intalneste mai ales la barbati, fiind rara la femei si exceptionala la copii. Clinic: - aspectul este dominat de prezenta unei placi eritematoase rotunde, usor reliefate, cu marginea activa acoperita de vezicule si scuame ce ocupa pliurile inghinale. Limita placardului este vag policiclica elevata, marcata uneori de noduli si pustule, de unde si denumirea de eczema marginatum. - leziunile se extind in timp, depasind uneori cu mult zona uzuala si cuprind si organele genitale externe, fesele, regiunea lombo-sacrata, abdomenul. - un alt simptom al epidermofitiei inghinale este pruritul care insoteste constant leziunile, impune gratajul si favorizeaza aparitia fisurilor.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR IN INFECTIILE PRODUSE DE DERMATOFITI

1. Recoltarea produselor patologice Produsele patologice sunt reprezentate de scuame, perii din pielea capului, fragmente de unghie etc. 2. Examenul microscopic direct Preparatul proaspat : scuamele, perii, fragmentele unghiale trebuie sa fie clarificate pentru a putea fi examinate la microscop. Aceasta clarificare (disociere) se poate face cu diferite solutii ca KOH, NaOH in concentratie de 10-30%, laurisulfat de sodiu 5% in apa distilata, etc Examenul microscopic ne poate oferi urmatoarele detalii : a. Filamente miceliene, drepte, sinuoase sau ramificate, de lungimi diferite, uneori septate. Filamentele pot fi uneori foarte abundente, alteori in numar foarte redus. b. Artrospori = spori de 4-5 , grupati sau in lanturi (tricofitia uscata a pielii capului) c. Chlamidospori = spori voluminosi de 6-8 , rotunjiti sau ovalari, uneori cu dublu contur, mai mult sau mai putin dispusi in lanturi. 3. Cultivarea Se utilizeaza mediul Sabouraud simplu si Sabouraud cu adaos de actidiona (care inhiba cresterea mucegaiurilor), mediul Mycoline care contine 2 medii diferite- peu na din fete contine mediul Sabouraud cu adaos de gentamicina si cloramfenicol iar pe celalalta fata, mediul Sabouraud cu adaos de actidiona si rosu fenol. Incubarea se face la termostat la temperaturi cuprinse intre 25-30C. Dermatofitii necesita un timp mai indelungat pentru cresterea pe mediile de cultura (2-3 saptamani) 4. Testarea sensibilitatii la antifungice antifungigrama Se cunosc mai multe metode de efectuare a antifungigramei : - antifungigrama difuzimetrica - testarea sensibilitatii Cryptococcus sp. la antifungice cu ajutorul ATB Fungus 2 INT - testarea sensibilitatii fungilor din genul Cryptococcus sp. la antifungice cu ajutorul CANDIFAST - utilizarea cardurilor Vitek 2 Compact (Amfotericina, Fluconazol, Itraconazol, Voriconazol)

TRATAMENT
Pot fi utilizate atat terapii topice cat si sistemice pentru a trata infectia dermatofitica. Tratamentul depinde de zona afectata si de tipul de infectie. Terapia topica este in general eficienta pentru cazurile necomplicate de tinea corporis, tinea cruris si tinea pedis. Nu este eficace ca monoterapie pentru tinea capitis sau tinea ungium. 7

imidazolii (miconazol, ketoconazol, econazol, clotrimazol, oxiconazol si sulconazol) - triazolii (terconazolii) - alilaminele (terbinafina si naftifina) topice pot constitui cu totii terapii locale pentru infectiile cu dermatofiti. - haloproginul - acidul undecilenic - ciclopiro-xolamina - tolnaftatul sunt de asemenea eficiente, dar nistatinul nu este activ impotriva dermatofitilor. Tratamentul trebuie sa continue pana cand pacientul este vindecat de infectie, atat la examen clinic cat si la cultura. Tinea pedis necesita deseori perioade mai lungi de tratament si este asociata in procentaje foarte inalte cu recadere. Pentru infectiile dermatofitice necesitand terapie sistemica, Griseofulna este medicamentul de electie. O doza zilnica de 500 mg de griseofulna micronizata sau 350 mg ultramicronizata administrate cu o masa cu grasimi este adecvata pentru cele mai multe infectii cu dermatofiti. Infectiile care nu raspund la aceste doze pot raspunde la dublarea dozei. Cele mai frecvente efecte secundare ale griseofulnei sunt tulburarile gastrointestinale si cefaleea. Este de asemenea asociata rareori cu anomalii hematologice si ale functiei hepatice si pacientii cu tratament de lunga durata trebuie monitorizati la intervale regulate.

Pentru tinea pedis cronica neinflamatorie, agentii locali sunt utili pentru
limitarea pruritului si descuamarii, dar sunt rareori curanti. Tratamentul cu griseofulna per os este eficient pentru tinea pedis, dar poate necesita luni de tratament pentru ndecare. Chiar si atunci este asociat cu o incidenta crescuta a recidivelor, in special daca sunt afectate unghiile. Terapia pentru tinea corporis depinde de extensia bolii. Infectia localizata este tratata cel mai bine cu imidazoli topici, dar boala diseminata, in special la pacienti cu imunitate celulara diminuata, necesita terapie antimicotica sistemica.

Infectia dermatofitica a regiunilor paroase (cum ar fi tinea capitis) necesita tratament antimicotic sistemic si acesta trebuie continuat pentru 6-8
saptamani. Utilizarea complementara de antimicotice topice pe linga terapia sistemica poate fi utila, dar terapia topica izolata nu este adecvata. Tinea capitis cu caracter intens inflamator poate conduce la cicatrici si pierderea parului si glucocorticoizii sistemici sau topici pot fi utili in prevenirea acestor sechele. Azolii sistemici sunt in prezent disponibili pentru administrare orala. Ketoconazolul a fost primul azol oral de spectru larg disponibil in Statele Unite. Utilizarea sa a fost limitata de toxicitatea hepatica idiosincrazica ce a fost estimata a surveni la 1 din 10.000 de pacienti. In prezent sunt disponibile atat fluconazolul, cat si itraconazolul pentru infectiile fungice sistemice si sunt in desfasurare studii care examineaza eficacitatea lor in infectiile cu dermatofiti, in special ale unghiilor. Acesti agenti ar putea in cele din urma sa inlocuiasca griseofulna ca terapie de prima linie pentru infectiile cu dermatofiti.