IONESCU SORINA BIANCA 15.06.

2021
CLASA AMG I C

TRICOFITIA VERSUS FAVUSUL

Tricofiția (pecingine)

Tricofiția, numită popular pecingine, este o dermatofitoză - infecție fungică a pielii și

anexelor ei. Boala este contagioasă, fiind indusă de dermatofiți din genul Trichophyton (o
categorie de fungi implicați în apariția de infecții ale pielii la om și animale).

De obicei aceste ciuperci invadează doar straturile superficiale, cheratinizate, ale pielii.
Colonizarea regiunilor păroase ale corpului (scalp, barbă și mustață) poate duce la ruperea sau
căderea reversibilă sau ireversibilă a firelor de păr. Pentru prevenirea tricofitiei trebuie evitat
contactul cu persoane sau animale infectate, respectarea normelor de igienă fiind obligatorie.

Incidenta

Tricofiția scalpului apare mai frecvent la copii, în special la cei cu vârsta între 3 și 7 ani.
O predispoziție crescută de îmbolnăvire o au și persoanele care se află în contact frecvent cu
animalele (zootehniști, fermieri, medici veterinari etc).

Agentul patogen

Dermatofitoza este indusă de infecția cu următorii fungi:

 Genul Epidermophyton (E. floccosum). Poate afecta doar pielea, nu și anexele ei.

 Genul Microsporum (M. audouinii, M. canis). Poate produce infecțiii ale pielii și
scalpului, mai rar ale unghiilor.
 Genul Trichophyton (T. tonsurans, T. violaceum, T. soudanense).

Dermatofiții populează țesuturile keratinizate (pielea, unghiile, părul) limitându-se la

stratul cornos. Această staționare superficială a fungilor este explicată prin incapacitatea de a
infiltra straturile subiacente în condițiile unei imunități corespunzătoare a organismului-gazdă.

Colonizarea stratului cornos al pielii are loc prin infiltrarea hifelor și poate dura câteva
săptămăni. În cele din urmă ciuperca ajunge în foliculul pilos și pătrunde în măduva firului de
păr.

După Saburoud, există 3 tipuri de colonizare a firului de păr de către fungi:

 Endotrix - ciupercile pătrund în măduva firului de păr;

 Ectotrix - fungii sunt atașați la exteriorul firului de păr;
 Ecto-endotrix - infecția interesează atât interiorul, cât și exteriorul firului de păr.

Caile de transmitere

 Speciile antropofile se transmit de la om la om.

1
  Speciile zoofile afectează animalele, dar unele dintre ele pot declanșa boala și la
om.
 Speciile telurice (geofile) sunt cele care în natură contribuie la descompunerea
materialului biologic cheratinizat. Acestea populează solul, dar se pot atașa de blana animalelor
sau păsărilor ce își fac cuiburi la nivelul solului.

Boala poate fi contactată prin simpla atingere cu o persoană care are această infecție, sau
prin utilizarea în comun a unor obiecte (pieptene, prosop, etc.), încălțăminte sau haine infectate.
Deoarece multe specii de dermatofiți sunt zoofile, este posibil ca boala să fie transmisă de la
animale la om (mai ales animalele de companie, frecvent pisici).

Factori favorizanti

 Scăderea imunității în imunosupresie, imunodepresie;

 Factorul hormonal (infecțiile cu debut în copilărie se pot remite spontan în
perioada de pubertate);
 Locul de muncă. Profesiile care implică lucrul cu solul (agricultura) sau cu
animale (zootehnia, medicina veterinară etc) sunt asociate cu un risc crescut de infectare cu
dermatofiți;
 Anumite sporturi, caz în care transmiterea fungilor este posibilă prin intermediul
sălilor de antrenament sau bazinelor de înot);
 Îmbrăcămintea sau încălțămintea ce nu permite respirația pielii (de obicei
confecționată din materiale sintetice);
 Traumatismele;
 Familiile numeroase defavorizate.

Tablou clinic

Există câteva tipare de manifestare a infecției scalpului cu T. tonsurans și anume:

 Tipul neinflamator punctat. Există arii bine delimitate de scalp în care părul a
căzut și au rămas doar porțiuni scurte de fire la nivelul sacului folicular (sub 2 mm). La nivelul
leziunii, scalpul are aspect punctat (datorită culorii date de porțiunea de păr rămasă în folicul).
Poate fi prezentă adenopatia ganglionilor occipitali. Semnele locale de inflamație lipsesc.
 Tipul inflamator (Kerion). Specific pentru aproximativ 35% din cazuri. De
această dată, organismul gazdei declanșează un răspuns imun împotriva dermatofitului. Ariile
afectate sunt unice sau multiple, scalpul are aspect umed și prezintă pustule în interiorul sau la
periferia leziunii. Se poate asocia cu febră, leucocitoză și adenopatie occipitală. Este posibilă
vindecarea prin alopecie cicatriceală.
 Tipul dermatitei seboreice. Este frecvent întâlnit, dar întâmpină probleme de
diagnostic datorită asemănării cu mătreața. Poate fi difuză sau neuniformă. Firele de păr se rup
ca in tiparul neinflamator punctat sau, rar, cad complet. Ocazional adenopatie regională.
 Tipul pustular. Caracterizat de prezența unor pustule ce sugerează asocierea unei
infecții bacteriene. Necesită tratament inițial cu antibiotice. Pierderea de păr poate fi masivă.
 IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

Tricofiția bărbii

Se poate asocia unei infecții bacteriene. Poate fi superficială, caz în care este
asemănătoare unei micoze tip Tinea corporis. Forma profundă poate fi confundată
cu foliculita bacteriană. Se manifestă prin apariția de pustule mici grupate care au tendința de
confluare. În stadiu mai avansat are aspectul unei supurații acoperite de crustă. Firele de păr
afectate pot fi smulse ușor și fără durere.

Tricofiția corpului

Forma uscată. Se manifestă prin apariția pe piele a unei pete circulare roșii inflamate ce
se extinde centrifug, mărindu-se. Conturul leziunii are aspectul unui inel acoperit de mai
multe cruste mici. Aria afectată este ușor ridicată față de planul pielii și poate fi pruriginoasă.
Leziunile pot fi unice sau multiple. Forma umedă (inflamatorie). Leziunile cutanate sunt de tip
placard și conțin pustule sau vezicule.

Dermatofidele sunt erupții de tip papular, vezicular sau folicular ce apar inițial pe față,
dar se pot extinde și pe trunchi, palme și tălpi. Ele sunt o reacție alergică la distanță a
organismului la fungii care au declanșat boala și nu trebuie confundate cu leziunile propriu-zise
provocate de dermatofiți.

Diagnostic

De obicei, medicul stabilește diagnosticul de tricofiție pe baza semnelor clinice, dar în

unele cazuri se poate apela la unele metode complementare de diagnostic:

 Analiza ariei afectate a scalpului cu ajutorul lămpii Wood orientează medicul

asupra etiologiei infecției.
 Prelevarea scuamelor, crustelor și firelor de păr din zona implicată cu ajutorul
chiuretei și al unei pensete. Acestea vor fi însămânțate pe medii de cultură pentru 3 săptămâni.
Pe baza criteriilor macro- și microscopice se va diagnostica specia implicată în tricofiție.
 Biopsia este folosită mai rar în această patologie, dar poate fi, de asemenea,
indicată.

Diagnostic diferențial

La nivelul scalpului (Tinea capitis)

 Alopecia areata – boala nu lasă scuame, aspect neted al scalpului.

 Alopecia cicatriceală secundară unor traumatisme.
 Forme de alopecie întâlnite în cursul unor boli sistemice (lupus eritematos
diseminat, sclerodermie etc.).
 Infecțiile bacteriene ale scalpului.
 Lichen plan, psoriazis.
 Dermatita atopică.
 Formațiuni neoplazice.

3
 La nivelul bărbii (Tinea barbae)

 Foliculitele și pseudofoliculitele bacteriene ale bărbii. Deosebirea esențială între

infecția fungică și cea bacteriană de la acest nivel este că în prima formă, firele de păr implicate
în leziune pot fi extrase fără durere din folicul.

La nivelul corpului

 Diagnosticul diferențial se va face cu multiple afecțiuni cutanate, printre care:

pitiriazisul rozat, dermatita atopică, eritrasma, psoriazisul, infecțiile bacteriene ale pielii, etc.

Tratament

Se stabilește de către medic și depinde de agentul patogen incriminat, de severitatea și

întinderea leziunilor. Formele recidivante și cele de la nivelul scalpului impun tratamentul
antifungic pe cale generală. Poate fi recomandată tăierea părului pentru a îmbunătăți rezultatele
tratamentului. Corticoterapia este necesară în cazul asocierii unei inflamații. Este recomandabil
ca persoana infectată să fie izolată până la vindecare pentru a nu transmite boala. Tratamentul
poate dura între două săptămâni și 2 luni.

Antifungice locale. Se prezintă sub formă de unguente, loțiuni, pudre sau spray-uri:

 Bifonazol
 Econazol
 Isoconazol
 Terbinafină, etc.

Antifungice administrate pe cale generală:

 Griseofulvina
 Terbinafina
 Ketoconazol
 Itraconazol 

Prevenire

 Nu împrumutați altor persoane obiectele de igienă personală (pieptene, prosoape

etc) precum și hainele. Acestea pot fi contaminate cu fungi capabili să declanșeze boala, dacă
sunt folosite de persoane infectate.
 Purtați îmbrăcăminte și încălțăminte comodă, care permite pielii să respire.
Mediul umed este favorabil dezvoltării afecțiunilor micotice.
 Evitați contactul cu animale care prezintă porțiuni de blană/păr absente.
 Spălați părul în mod regulat, obligatoriu după ce ați fost la frizer/coafor.
 IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

Favusul

Favusul este o infectie dermatofitica cronica cauzata de Trychophyton schoenleinii.

Aceasta afecteaza scalpul, dar poate afecta si pielea glabra si unghiile. Debuteaza de obicei pe
scalp, in copilarie si persista pentru multi ani sub forma de placi crustoase.

Stadiul sever de favus implica pierderea parului de pe suprafete intinse ale scalpului,
atrofie si alopecie cicatriceala. Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara si
papuloscuamoasa. Onicomicoza tinea favosa este similara cu alte forme de tinea unghuium.

Desi favusul nu este foarte contagios, pot fi afectati citiva membri ai familiei, acestia
necesitind tratament simultan. Prognosticul tratamentului depinde de stadiul in care este
descoperita afectiunea. Boala de lunga durata, severa, poate determina alopecie cicatriciala
ireversibila.

Tratamentul pentru favus este sistemic. Se foloseste griseofulvina si se poate opta si

pentru agenti topici cum sunt sampoanele, lotiunile cu antifungice.

Favusul nu arata o tendinta de remitere spontana. Alopecia cicatriceala cu atrofia pielii

este frecventa in afectiunile de lunga durata. La acesti pacienti scalpul si pielea glabra sunt
afectate.

Patogenie si cauze

Favusul este o dermatofitie superficiala determinata de obicei de T. schoenleinii. La cei

mai multi pacientii favusul este o forma severa de tinea capitis, totusi poate aparea, rar, ca
onicomicoza, tinea barbae sau tinea corporis.

Favusul este una dintre cele trei forme de infectie a parului: ectotrix, endotrix si favus.

Tipic, parul nu este infectat grav ca in trichifitoza cauzata de Trtchophyton tonsurans. Parul
poate creste, frecvent fiind observate fire lungi de par. Cel mai caracteristic element este
formarea de spatii de aer intre hifele parului infectat. Acestea sunt tunele de aer prin autoliza
hifelor. Artroconidia este rar observata in par.

Semne si simptome

Favus apare la copii si adulti. Este dobindit de obicei in copilarie sau adolescenta si
persista in perioada de adult. Favusul debuteaza pe scalp, in copilarie si persista pentru multi ani
sub forma de placi crustoase.

In functie de severitatea bolii sunt descrise trei stadii:

 primul stadiu - se observa doar eritem al scalpului in jurul foliculilor, parul nu

este rupt sau cazut;
 stadiul doi - formarea scutulei este observata la inceputul pierderii parului;

5
  stadiul trei - cel mai sever stadiu implica pierderea parului de pe suprafete intinse
ale scalpului, atrofia pielii si cicatrice.

Examen fizic

Scutula este o crusta galbena in forma de cupa care inconjoara firul de par. Aceasta

formeaza o placa densa, fiecare compusa din micelii si resturi epidermice. Frecvent apare o
infectie bacteriana secundara in placa. Inlaturarea placii lasa o baza umeda
eritematoasa. Masele dense de cruste galbene pot fi solitare sau numeroase, iar la pacientii care
sunt afectati sever implica intreg scalpul. Este prezent si un miros specific. Pielea glabra poate
prezenta crustificare galbena similara.

Pe pielea glabra favusul este o eruptie papuloveziculara sau papuloscuamoasa in care

este evident scutula. Tinea favosa este o alta forma de onicomicoza.

Alte manfestari atipice ale favusului cuprind:

 favus pitiroides mimeaza matreata sau dermatita seboreica; sunt prezente scuame

medii numeroase; inlaturarea scuamelor de pe suprafata descopera zone de piele rosie, umeda si
cicatriceala
 favus psoriaziformis este un favus care imita psoriazisul pe pielea scalpului si cea
glabra; in loc de scutula galbena pacientii prezinta scuame albe care mimeaza leziunile din
psoriazis
 favus folicularis este caracterizat de papule galbene, conice in jurul foliculilor,
parul arata caracteristicele tipice ale favusului
 favus impetigoides este caracterizat de imitarea impetigoului prin cruste galbene
ca mierea localizate pe scalp; frecvent formeaza placi mari care nu se amelioreaza cu tratament
antibacterian
 favus papiroides este caracterizat de mici loci pe scalp care sunt acoperiti de o
substanta stralucitoare similara parchetului; sub aceasta este prezenta scutula
 favus herpetiformis este o varianta atipica a favus corporis; sunt localizate pe
trunchi si extremitati papule mici, pustule, vezicule, cruste, placi scuamoase rotunde,
eritematoase; aceasta forma de favus arata o forma anulara si este similara leziunilor tineei
corporis.

Diagnostic

Studii de laborator:

 cultura si microscopie optica pentru examinarea si confirmarea micologica

 tratarea cu solutie de hidroxid de potasiu a specimenelor de examinat la
microscop
 caracteristic se vor observa spatiile tubular cu aer dintre hife
 examinarea fragmantelor de scutulum arata filament segmentare si spori
 cultura organismului se face pe mediu Sabourand plus cloramfenicol si
cicloheximida pentru a inhiba cresterea bacteriilor.
 IONESCU SORINA BIANCA 15.06.2021
CLASA AMG I C

Examen histologic

Sectiunile de biopsie arata micelii in scutulum si stratul cornos al epidermului, care este
atrofic. Marginile scutulei arata hife bine pastrate. Central leziunii contine micelii degenerate si
debriuri granulare. In derm este present un infiltrate inflamator moderat-sever.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: candidoza

citanata, foliculita, lupus eritematos discoid, pseudopelada, placile de psoriazis, dermatita
seboreica, tinea capitis, pediculosis capitis.

Tratament

Desi favusul nu este foarte contagios, afectiunea se observa la mai multi membri ai
familiei. La cei mai multi pacienti implica pierderea parului, de aceea este necesar tratamentul
sistemic. Agentii topici aditionali precum sampoanele, lotiunile si cremele cu ketoconazole si
sulfit de selenium sunt de ajutor. Igiena generala a capului trebuie imbunatatita, iar crustele si
debriurile trebuie inlaturate. Favusul este controlat de obicei cu griseofulvina, tratamentul
standard in tinea capitis.

Terbinafina, itraconazole si fluconazole in doze similar cu cele pentru tinea capitis pot
eradica fungul si vindeca boala. Favusul nu prezinta tendinta de remitere spontana. Alopecia
cicatriciala cu atrofia pielii este comuna in boala de lunga durata. La acesti pacienti sunt afectate
scalpul si pielea glabra.