MOBILIZAREA PACIENTULUI

Scop : prevenirea complicatiilor ce pot aparea din cauza imobilizarii si recastigarea independentei.
Principii de respectat:
- mobilizarea se face tinand cont de starea generala a pacientului, de natura bolii;
- de tipul de reactivitate a pacientului;
- exercitiile fizice se fac inainte de masa; se incepe cu exercitii pasive si apoi cu exercitii active;
- pacientul este educat sa intercaleze exercitiile de miscare cu cele de respiratie;
- nu se efectueaza mobilizarea pacientului fara acordul medicului.

Materiale necesare:

In functie de tipul miscarii se pregatesc carje, bastoane, cadru de sprijin, fotoliu rulant.

Tipuri de miscari: se pot efectua miscari pasive si active ale corpului, degetelor, incheieturilor
mainii, ale gleznelor; se mai executa miscari de flexie si extensie, se incerarca aducerea pacientului in
pozitie sezand, urmeaza ridicarea pacientului in ortostatism, efectuarea primilor pasi in jurul patului si
daca pacientul prezinta o stare de bine, distanta se mareste progresiv.

Transportul pacientului

Transportul pacientului efectuat cu intarziere sau in conditii inadecvate poate conduce la

agravarea boli sau chiar la deces.

Transportul pacientului la spital de la domiciliu, locul de munca sau locul accidentului

constituie transportul primar. Riscul acestuia este mai mare deoarece de multe ori, pacientul este
transportat nepregatit si fara un diagnostic cunoscut.

Transportul bolnavului de la un spital la altul, sau de la o sectie la alta sau mutarea lui de la un
salon la altul constituie transportul secundar.

In acest caz, bolnavul fiind sub ingrijire medicala transportul poate fi pregatit si efectuat in
functie de starea bolnavului.

In spital bolnavul care nu se poate deplasa sau caruia mobilizarea ii este contraindicate se
transporta cu carucior, fotoliu rulant; pat rulant.

Intre spitale transportul se efectueaza cu vehicule special: autosalvarea, elicopter sau avion
special.

De la locul pacientului pana la primul centru sanitar specializat sau pana la salvare transportul se
face cu targa.

Categorii de pacienti care trebuiesc transportati:

- pacientii accidentati; in stare de soc; cu leziuni ale membrelor inferioare; inconstienti,

somnolenti; adinamici; cu tulburari de echilibru; operati; bolnavi psihici.

TEHNICI PENTRU PREVENIREA UNOR COMPLICATII LEGATE DE DECUBITUL

PRELUNGIT

În funcţie de starea generală şi de boala sa, bolnavul ocupă în pat o poziţie activă, pasivă sau forţată.
Poziţia activă – pacientul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor
Poziţia pasivă – pacientul nu poate să-şi schimbe singur poziţia, şi-a pierdut forţa fizică, are nevoie de
ajutorul altei persoane; bolnavi grav, adinamici
Poziţia forţată – pacientul are o postură inadecvată; poziţia poate fi:
 determinată de afecţiunea de bază (în tetanos, meningită)
 ca o reacţie de apărare a organismului (în crizele dureroase de ulcer sau în colica biliară)
 ca o măsură profilactică în prevenirea unor complicaţii (prevenirea emboliei în cazul
tromboflebitei)
 ca măsură terapeutică (folosirea aparatelor de extensie – condiţie esenţială a tratamentului)
 alte poziţii forţate

Asistentele trebuie să cunoască poziţiile pe care le iau pacienţii în pat, poziţia în care aceştia trebuie
aduşi cu ocazia unor îngrijiri şi examinări speciale şi manoperele prin care se asigură schimbările de
poziţie.

POZITIA Cum se realizeaza Afectiunile / situatiile Observatii

care o impun
1. Decubit dorsal Culcat pe spate cu faţa în sus -după puncţie lombară -Previne contractura
Poziţia Fowler -fără pernă -unele afecţiuni ale muşchilor abdominali
-cu o pernă subţire coloanei vertebrale -Este mai confortabilă cu
-cu 2 perne (poziţie obişnuită (suprafaţă tare) genunchii îndoiţi (poz.
şi comodă) -anemii post-hemoragice Fowler)
-unele afecţiuni cerebrale -menţinută timp îndelungat =
-pacienţi slăbiţi dureri lombare: se introduce
-adinamici un sul subţire la nivelul
-operaţi coloanei lombare
Zone explorate: capul,
gâtul, toracele anterior,
plămânii, sânii, inima,
abdomenul, extremităţile,
zonele de palpare a pulsului.
2. Semişezând -culcat pe spate -afecţiuni cardiace şi -Menţinerea îndelungată
-toracele formează cu linia pulmonare necesită măsuri de prevenire
orizontală un unghi de 30- -perioada de a escarelor (colaci de cauciuc
45º convalescenţă sub regiunea fesieră) şi a
Se realizează: -unele categorii de operaţii altor complicaţii.
-cu un nr. mai mare de perne -vârstnici -Este interzisă pacienţilor cu
-cu rezemător mobil -primul ajutor dat  tulburări de
-cu somieră articulată pacienţilor cu afecţiuni deglutiţie
Ca pacientul să nu alunece, cardiorespiratorii  comatoşilor
se aşează sub regiunea
poplitee o pernă îndoită sau
un sul din pătură învelit într-
un cearşaf răsucit la
extremităţi şi introdus sub
saltea . Sub tălpi se pune un
sprijinitor.
3. Şezând În pat: -în stare gravă -În vederea examinării
-trunchiul formează cu -dispneici, în caz de pacientului, poziţia şezând
membrele inferioare un pneumonii întinse realizează expansiunea
unghi drept -insuficienţă cardiacă completă a plămânilor şi
-pacientul are coapsele -în perioada acceselor de permite o mai bună
flectate pe bazin şi gambele astm bronşic examinare a părţii superioare
sunt în semiflexie pe coapse -vârstnici a corpului.
-genunchii sunt astfel ridicaţi -după anumite intervenţii -Pacienţii slăbiţi d.p.d.v.fizic
 Poziţia se realizează:
-prin ridicarea părţii cefalice
a somierei articulate (cu
ajutorul manivelei)
-cu sprijinitorul de perne
-sau se vor pune 4-5 perne
aşezate în trepte; capul se va
sprijini cu o pernă mică
-sub braţele pacientului se
poate aşeza câte o pernă; pt.
a împiedica alunecarea se
aşează sub regiunea poplitee
o pernă îndoită sau un sul din
pătură învelit într-un cearşaf
răsucit la extremităţi şi
introdus sub saltea. Sub tălpi
se pune un sprijinitor.
În fotoliu: este aşezat
confortabil, bine îmbrăcat şi
acoperit cu pătură
4. Decubit lateral Poate fi drept sau stang :
-culcat pe o parte
-capul sprijinit pe o singură
pernă
-mb. inf. flectate uşor
- mb.inf.ce este în contact cu
suprafaţa patului întins, iar
celălat îndoit
-spatele sprijinit cu o pernă
sau un sul sau cu
rezemătoare speciale
5. Poziţie -Decubit dorsal, eventual
(declivă) lateral, cu capul mai jos
Trendelenburg decât restul corpului
Se realizează prin:
-ridicarea extremităţii distale
a patului
-diferenţa între cele 2
extremităţi ale patului poate
varia de la 10 la 60cm
-sub capul pacientului se
poate pune o pernă subţire
-se protejează capul
chirurgicale (glanda s-ar putea să nu poată sta în
tiroidă) această poziţie ; ei vor fi
aşezaţi în decubit dorsal cu
extremitatea cefalică a
somierei ridicată.
-Pacienţii cu insuficienţă
cardiacă în cursul acceselor
de dispnee nocturnă, se
aşează de mai multe ori la
marginea patului cu
picioarele atârnate; sub tălpi
se aşează un taburet.
Zone explorate: capul,
gâtul, spatele, toracele
posterior, plămânii, sânii,
axila, inima, extremităţile
superioare.
-în pleurezii  pt.a împiedica apariţia
-meningite escarelor
-după intervenţii -între genunchi şi maleole se
intratoracice introduc inele de vată
-după intervenţii renale -sub trohanterul mare, un
-în cazul drenajului colac de cauciuc îmbrăcat
cavităţii pleurale  vârstnicii, adinamicii vor
Se mai impune: fi întorşi la intervale
 în cursul efectuării regulate de 1-2-3 ore
toaletei pt.prevenirea
 schimbării lenjeriei complicaţiilor
 administrării clismelor  dacă pacientul are un
şi supozitoarelor mb.inf:
 măsurării temperaturii - paralizat
pe cale rectală - fracturat
 pt.puncţia lombară - dureros
 în cursul sondajului - operat
duodenal acesta va fi menţinut în cursul
drenajului postural manoperei de întoarcere de
către asistentă şi aşezat pe un
suport pregătit în prealabil.
Zonele ce pot fi explorate :
inima (decubit lateral stg) ;
poziţia este ideală, pt. a auzi
murmurul cu sonor redus.
-pe masa de operaţie în -favorizează o bună circulaţie
cazul sincopelor din cursul pentru centrii vitali
anesteziei generale -în decubit lateral se aşează
-în anemii acute atunci când este pericol de
-pt.autotransfuzii aspirare a secreţiilor
-pt.oprirea hemoragiilor
membrelor inf.şi organelor
genitale feminine după
intervenţii ginecologice
-după rahianestezie
-pt.a favoriza drenajul
secreţiilor din căile
 pacientului cu o pernă respiratorii superioare
aşezată vertical la căpătâiul
patului
-pentru evitarea alunecării de
pe masa de operaţie,
pacientul este fixat în chingi
sau rezemătoare speciale de
umăr
6. Poziţie proclivă - oblică cu capul mai sus - pentru extensia coloanei
(Trendelenburg cervicale (tratament
inversat) ortopedic)
7. Decubit - culcat pe abdomen - în paralizia unor grupuri - este poziţia de noapte
ventral - capul într-o parte pe o musculare; hemiplegie pt.sugari şi copii mici
pernă subţire - în escare extinse - nu este posibilă fără pernă
- membrele superioare - drenarea unor colecţii pt.anumite boli cardiace şi
aşezate la stanga şi la dreapta purulente pulmonare
capului - inconştienţi
- cu faţa palmară pe
suprafaţa patului
- cu degetele în extensie
Sub glezne:
- o pernă cilindrică
Sub torace şi abdomen se pot
aşeza perne subţiri, moi
8. Poziţie -decubit dorsal -pt.examene ginecologice - examinarea se face după
ginecologică -cu genunchii îndoiţi şi obstetricale golirea vezicii urinare şi a
-coapsele îndepărtate -facilitează introducerea rectului
Se poate realiza: speculului vaginal-valvelor - poziţie jenantă şi
-în pat pt.examinări rectale inconfortabilă
-pe masa de examinare (rectoscopie, tuşeu rectal) - nu se prelungeşte prea mult
- pe masa ginecologică care examinarea
are sprijinitor - pacienta tb.menţinută bine
pt.mb.inferioare, iar sub acoperită
placa de şezut are o tăviţă
mobilă
9. Poziţia -pacientul aşezat pe - pentru explorarea zonei - este o poziţie jenantă,
genupectorală genunchi, aceştia fiind uşor rectale inconfortabilă
îndepărtaţi - pacienţii cu artrită sau alte
-aplecat înainte pieptul deformări articulare nu o vor
atinge planul orizontal (masa putea practica
de examinat)
10. Pozitii - opistotonus – sprijinit pe partea occipitala a capului si calcai
patognomonice -pleurostotonus – sta ca un arc de cerc, pe partea temporala si pe partea laterala a
(caracteristice piciorului
unor boli) -“cocos de pusca” – capul in hiperextensie, iar membrele inferioare flectate din
articulatia coxofemurala cat si din cea a genunchiului

Escarele de decubit
Definitie:
Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între două planuri dure (os și pat).

Cauzele pot fi:

a)generale sau determinate, de exemplu
-paralizii ale membrelor
 -stări de subnutriție
-obezitate
-vârstă
-bolnavi adinamici cu ateroscleroză

b)locale sau favorizante, în evitarea cărora intervine asistenta medicală:

-menținerea îndelungată în aceeași poziție
-cute ale lenjeriei de pat și de corp
-firimituri (biscuit, pâine, gips)
-igienă defectuoasă

Regiuni expuse escarelor:

a)Decubit dorsal și anume:
-regiunea occipital
-omoplați
-coate
-regiunea sacrococcigiană
-călcâie
b)Decubit lateral
-umăr
-regiunea trohanteriană
-fețele laterale ale genunchilor
-maleole
c)Decubit ventral
-tâmple
-umeri
-creasta iliacă
-genunchi
-degetele picioarelor
Riscurile sunt determinate de: starea generală, starea nutrițională, starea psihică, capacitatea de
mobilizare, incontinența, starea pielii. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în
spital și la fiecare 8 sau 10 zile, în funcție de evoluție (se pun note).

Mijloace de prevenire
Se adresează cauzelor locale sau favorizante și reprezintă “cartea de visită” a asistentei medicale.
Escarele pot apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul
de risc și de toleranță pielii la presiune îndelungată. Principiile tratamentului preventiv:

1.Schimabrea de poziție
-evită imobilizarea
-se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des
-este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează:
-orele de schimbare și poziția:14 – DD
16- DLS
18- DD
20- DLD
-aspectul cutanat
-zonele de masaj

2.Asigurarea confortului și menținerea bolnavului într-o stare de igienă perfectă:

Se va avea în vedere:
-eviatarea cutelor lenjeriei de pat, renunțarea la lenjeria de corp
-spălarea zilnică, cu apă și săpun și ungerea regiunilor expuse umezelii, știut fiind faptul că pielea unsă
se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinență, se apelează la sonda Foley).
-scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoie

3.Folosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea escarelor:

Se pot folosi:
-saltele speciale (eventual, blană de oaie)
-perne de diverse dimensiuni și forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)
-colaci de cauciuc
-pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2
-talc pe pânză

4.Alimentație și hidratare echilibrată:

Alimentația trebuie să fie bogată în proteine – pentru a favoriza cicatrizarea – și în vitamine, ținând cont
însă de vârstă și greutatea bolnavului. În ceea ce privește hidratarea, necesarul de lichide se va completa
cu 1,5 – 2l la 24 de ore.

5.Favorizarea vascularizației în zonele comprimate:

A)Prin masaj:
Obiective:-favorizează vascularizația profundă și superficială
-îndepărtează celulele descuamate și destupă glandele sebacee
-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă și săpun)
-favorizează starea de bine și confort, înlătură durerea, anxietatea și ajută la regăsirea forței și energiei
Indicații:-pentru toți bolnavii imobilizați care prezintă factori de risc
-în momentul schimbării poziției, pe toate regiunile expuse

Principii:
-se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat și i s-a schimbat așternutul
-se face cu un unguent pe mâna goală, în direcția circulației de întoarcere, de jos în sus, iar la ceafă la
umeri – invers, de sus în jos, și circular spre exterior
-se face pe o zonă mai mare decât suprafața interesată
-masajul nu trebuie să fie dureros, poziția bolnavului să fie confortabilă, iar durata să fie de aproximativ
15 minute

Contraindicații:
-nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecții ale pielii sau cu septicimie

Materiale necesare:-unguentul
Instalarea pacientului:-se închid ferestrele, se așază bolnavul într-o poziție variabilă, în funcție de zonă
și, în același timp, confortabilă pentru asistenta medicală

B)Prin utilizarea alternativă de cald și frig:

-se face în loc de masaj

Obiective:
-favorizează revasvularizația tisulară, provocând, alternativ, o vasodilatație și o vasoconstricție locală
(se face de mai multe ori)
Indicații:-escare stadiul II
Poziția bolnavului:-ca la masaj
Materiale necesare:-cuburi de gheață și apă caldă
Tehnică:-se aplică compresa cu gheață de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obține o
vasoconstricție
-apoi, se încălzește și se usucă zona prin tamponare, până se obține o vasodilatație
-se face de 3-4 ori
Tratament:
a)Local, în funcție de stadiu:
-pentru stadiul I, masaj, unguente, violet de gențiană
-pentru stadiul II, cald și frig, pansament gras (cu zahăr), bioxiteracor
-pentru stadiul III, pansamente
b)General
Se referă la alimentație, tratamentul cu antibiotice și al stării generale.

Complicații:-infecții locale ale plăgii

-septicimie